Bolile plantelor

Afla mai multe despre:

bacterii patogene, bacterii, seminte, polenul, factori abiotici, mediul de viata al plantelor, masa, la mare, in gradina,
pete, seminte in, gradina toamna, umezeala, importanta plantelor, rugina

Exista doua tipuri de agenti capabili sa cauzeze boli la plante: abiotici si biotici, adica factori fara viata si
factori vii. In mediul natural, nu este neobisnuit ca plantele sa fie afectate atat de factori biotici, cat si
abiotici si este greu de stabilit care a intervenit in primul rand. Oricum, in majoritatea cazurilor, plantele
afectate de agenti abiotici sunt mai fragile si deci predispuse la actiunea factorilor biotici. De exemplu,
rododendronul ale carui radacini au fost slabite de lipsa de apa vor fi atacate mai repede de rugina decat
celelalte parti ale plantei care sunt sanatoase.

Agenti biotici
Spre deosebire de agentii abiotici, cei biotici sunt organisme vii si se pot raspandi de la o planta la alta.
Aceasta este o caracteristica foarte importanta a lor, pentru ca numarul plantelor bolnave creste in timp
ca rezultat direct al dezvoltarii, inmultirii si migrarii agentului bacterial.

Ciupercile (fungi)
Cel mai mare numar de boli la plante sunt cauzate de ciuperci sau fungi, si aici nu ne referim neaparat la
cele comestibile sau de dimensiuni mari. Exista mai mult de 100.000 de specii de ciuperci si, surprinzator,
numai o mica parte din acestea e capabila sa infecteze plantele. Ciupercile sunt asemanatoare plantelor,
dar sunt lipsite de clorofila si tesuturile vasculate care se gasesc la ferigi si plantele cu seminte. Fungi
sunt mici, de obicei organisme microscopice, compuse dintr-o masa de filamente. Modul principal de
inmultire al ciupercilor sau fungilor sunt sporii. Multe ciuperci produc mai mult de un tip de spori pe
parcursul vietii lor si acest lucru influenteaza de cele mai multe ori modul de raspandire a bolii.

Principalul mod in care ciupercile infecteaza plantele este prin penetrarea directa a tesuturilor, desi se
mai poate si prin infectarea deschizaturilor naturale sau a ranilor. In majoritatea cazurilor, ciupercile
infecteaza plantele prin suprafetele ude sau umede ale acestora; datorita acestei conditii de infectare,
bolile cauzate de ciuperci sunt mai frecvente dupa perioadele mai secetoase, cand se utilizeaza masuri
suplimentare se irigatie si udare. Ciupercile se raspandesc in primul rand pentru ca sunt purtate de vant,
de stropii de apa (de ploaie sau de udat), insecte si prin operatii efectuate pentru intretinerea plantelor (de
exemplu, de pe foarfeca de gradina, din ghivece sau din pamant).

Bacteriile
Bacteriile sunt foarte diferite de ciuperci (fungi). Ele sunt microorganisme unicelulare care nu au un
nucleu organizat. Ca si la ciuperci, doar un mic procent din bacteriile existente in natura sunt capabile sa
invadeze plantele vii si sa le cauzeze moartea. Bacteriile au pereti celulari si majoritatea bacteriilor
patogene pentru plante au forma unui bat. Bacteriile se reproduc in primul rand prin diviziunea celulelor;
acest proces poate avea loc foarte repede, iar prezenta si raspandirea lor pe o planta nu sunt de obicei
vizibile.

Spre deosebire de ciuperci, bacteriile nu pot invada tesuturile intacte si sanatoase ale plantelor. Ca
urmare a acestui fapt, majoritatea infectiilor au loc la nivelul ranilor. Bacteriile infecteaza plantele si prin
ranile provocate de insecte (ramase dupa ce acestea s-au hranit cu frunzele sau seva plantei respective),
dar si prin deschizaturile provocate (prin taierea ramurilor sau ruperea frunzelor) sau naturale ale
plantelor. Bacteriile se raspandesc de la o planta la alta prin picaturile de apa (picaturi de ploaie sau de la
apa de udat), prin insecte, precum si printr-o gama larga de practici de gradinarit (contaminatea prin
foarfecile de gradina, ghivece sau pamant). Bacteriile se pot transmite si prin seminte.

Fitoplasmele
Fitoplasma este un tip relativ nou de agent patogen care este asemanator cu bacteria, dar se deosebeste
de aceasta pentru ca nu are perete celular rigid. Aceste organisme purtau denumirea de MLO
(mycoplasma-like organisms), adica organisme asemanatoare micoplasmei. La fel ca in cazul bacteriilor,
fitoplasmele nu au nucleu organizat, sunt microscopice si unicelulare. Ele pot avea forma neregulata, ca
amiba, sau de spirala. La fitoplasme este foarte important tesutul si nu pot trai decat intr-o substanta
numita folem (cu care se hranesc insectele) sau in sistemul de transport al substantelor nutritive din
planta pe care o infesteaza. Majoritatea fitoplasmelor nu pot trai separat de plantele sau insectele gazda.

Cum fitoplasmele nu pot supravietui ca microorganisme de sine statatoare, ele nu pot infecta plantele fara
"ajutor" din afara, care ia de cele mai multe ori forma insectelor, etc. Prin urmare, modul princpal de
raspandire a acestor organisme este prin insectele care se hranesc cu frunze sau seva (de exemplu,
lacustele); ele se mai pot raspandi prin altoirea plantelor sanatoase.

Virusii
Virusii sunt agenti patogeni specifici plantelor deoarece contin acid nucleic si invelis de proteine; nu au
structura celulara. In plus, virusii nu se pot inmulti sau reproduce fara ajutorul componentelor celulei din
planta-gazda.

Datorita naturii simpliste a acestor agenti patogeni, ei infecteaza plantele numai prin rani. Mijlocul
principal de raspandire a virusilor sunt insectele, mai ales afidele, musculitele albe si lacustele. Virusii mai
pot fi raspanditi de nematode si prin polenul infectat; si oamenii pot raspandi virusii prin taierile aplicate
arborilor sau plantelor si prin lucrul cu plante infectate deja.

Nematodele
Sunt viermi mici, translucizi, de cele mai multe ori de abia vizibili cu ochiul liber. La fel ca la ciuperci si
bacterii, numai o mica parte din nematodele care se gasesc in natura sunt parazite pentru plante.
Majoritatea nematodelor au trei stadii de viata: ou, larva si adult. Ultimele doua stadii sunt cele mai
daunatoare pentru plante. Nematodele parazite pentru plante sunt agenti patogeni cu structuri
specializate care le permit sa rupa peretele celular al plantei si sa extraga continutul celulei.

Nematodele pot infecta plantele direct, iar infectia are loc de obicei la varful radacinii. EIe mai pot
patrunde in planta prin rani, deschizaturi naturale sau prin intermediul insectelor; se mai pot raspandi prin
plantele, pamantul sau ghivecele infectate.

Agenti abiotici
Problemele de sanatate ale plantelor atribuite agentilor abiotici mai pot fi denumite afectiuni, mai degraba
decta boli. Ambii termeni sunt folositi pentru a descrie aceleasi tipuri de stari anormale la plante, desi
afectiunea presupune ca factorul declansator sa nu fie un organism viu. Agentii abiotici care pot provoca
boli pot fi clasificati in: factori de mediu sau factori legati de cultura a plantelor. Acest tip de factori sunt de
cele mai multe ori trecuti cu vederea cand vine vorba de cauze ale aparitiei vreunei boli, deoarece sunt
greu de identificat (nu sunt agenti patogeni vizibili cu ochiul liber sau la microscop). In consecinta,
abillitatea de a descoperi si numi exact un astfe de factor este strans legata de cunoasterea si
examinarea istoricului plantei si a mediului in care s-a dezvoltat aceasta.

Factorii de mediu
Exista o varietate de factori de mediu care pot cauza boli la plante. PRintre acestia se numara:
- cantitatile naturale neregulate de apa pe care le primeste planta sau arborele (perioade de seceta
alternate cu perioade de ploi abundente);
- un strat subtire de zapada pe perioada iernii;
- vanturi foarte puternice;
- fulgere;
- grindina;
- ingheturile neasteptate care pot surveni primavara tarziu sau toamna devreme;
- fluctuatiile extreme de temperatura, mai ale spe timpul iernii;
- poluarea aerului, mai ale sin marile orase (fluorid de hidrogen, dioxid de sulf, etilena, nitrat, etc.).

Agentii patogeni de mediu sau o gama larga de simptome. De exemplu, seceta sau pamantul uscat pot
dauna radacinii si pot duce la moartea plantei. In acest caz, radacinile nelemnoase, localizate de obicei in
primii 38 de cm in pamant, sunt cel mai sensibile si sunt primele afectate. Fara umezeala, acestea se
usuca si mor; cand aceste radacini devin nefunctionale incepe sa apara un deficit de apa, pentru ca ele
nu mai pot alimenta partea superioara a plantei. Simptomele "secetei" variaza de la o plata la alta in
functie de specie si de severitatea lipsei de apa, si nu se observa decat dupa ce raul a fost facut (uneori
si dupa 2-3 ani). Simptomele includ pierderea vigorii frunzelor si acelor (daca exista), ofilirea, scofalcirea,
ingalbenirea, caderea prematura a frunzelor sau acelor, dungi negre, uscarea ramurilor. Frunzele
copacilor pot parea chiar arse pe margini si dau semne de necroza in locurile unde acele si frunzele devin
maronii. Copacii si arbustii afectati de seceta au un foliaj redus, se dezvolta greu si de cele mai multe ori
raman pitici. In cazuri extreme, seceta poate duce la moartea plantei.

Factorii legati de cultivarea plantelor

Factorii de acest tip care sunt asociati cu problemele de sanatate ale plantelor sun foarte multi. Printre cei
mai des intalniti sunt:
- caracteristicile solului (pH-ul, materiile organice, drenajul, tipul solului, etc);
- modul in care s-a desfasurat plantarea (pregatirea radacinii inainte de a fi plantata si pregatirea locului
de plantare, plantarea la un nivel adanc sau nu, etc);
- rezistenta plantei;
- diferite activitati care pot duce la compactarea solului in jurul radacinii;
- rani mecanice produse de masinile de taiat iarba.
- taierea incorecta a arborilor si arbustilor;
- acoperirea incorecta cu paie a straturilor de flori sau a bazei radacinilor la arbori si arbusti;
- fertilizarea realizata in perioade nepotrivite si chiar aplicarea necorespunzatoare (este foarte important
sa urmati instructiunile de pe ambalaj cand este vorba de aplicarea de substante);
- udare nepotrivita (e vorba de perioada din zi, cantitatea si frecventa).

Un alt tip de factor de mediu care poate duce la afectarea plantei si in cele din urma la moartea ei, implica
substantele chimice. In aceasta categorie sunt incluse sarurile si pesticidele aplicate gresit, mai ales
substantele ierbicide. De exemplu, cand nu sunt aplicate cum trebuie, ierbicidele pot duce la pagube care
variaza de la o specie la alta. Simptomele pot aparea la cateva zile sau chiar saptamani dupa expunere
sau, in unele cazuri, numai in primavara viitoare. Simptomele unclud cloroza, pete necrotice, arsuri pe
marginile frunzelor, invartirea marginilor, anomalii in dezvoltarea plantei, caderea acelor sau frunzelor,
uscarea ramurilor si a frunzelor, un declin general al starii plantei sau chiar moartea acesteia.

La fel ca la factorii de mediu, factorii ce tin de cultivarea plantei pot afecta sanatatea acesteia in multe
feluri, si pot avea o gama larga de simptome. De exemplu, cand este aplicat un strat protector prea mare
de paie sau frunze, acesta poate duce la asfixierea radacinii