IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE

Pag. 1 / 33

Capitolul I - Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine Capitolul II - Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine Capitolul III - Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării Capitolul IV - Pregătirea familiilor de albine pentru iernare. Capitolul V - Metode de iernare a familiilor de albine Capitolul VI - Lucrări ce se efectuează iarna în stupină

Pag. 2 / 33

Capitolul l Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine
În apicultură se consideră că anul apicol, care este cu totul diferit de cel calendaristic, începe o dată cu sosirea lunii august. Pentru ca familiile de albine să iasă cât mai puternice din iarnă, trebuie luate o serie de măsuri începând încă din vara şi toamna anului precedent pentru creşterea unei cantităţi cât mai mari de puiet, în acest fel se asigură şi o iernare normală, un consum redus de hrană în timpul iernii, uzură mică a albinelor în sezonul rece, fapt care le măreşte longevitatea în primăvara următoare, în familiile puternice primul puiet apare încă din luna ianuarie, cantitatea acestuia sporind rapid, albina uzată fiind înlocuită fără scăderi prea mari de efectiv. Familiile slabe, pe lângă consumul ridicat de hrană şi uzura mărită a albinelor se resimt puternic în primăvară, în perioada de schimbare a albinei refăcându-şi foarte greu efectivele de albine. Din aceste considerente, perioada premergătoare introducerii familiilor la iernat, deci lunile iulie-septembrie, trebuie folosită pentru creşterea unui număr cât mai mare de albine. Acest lucru este în mod obişnuit dificil de realizat întrucât în această perioadă, în majoritatea zonelor, atât culesul de nectar cât şi cel de polen se reduc considerabil, albinele ducându-şi activitatea în special pe baza rezervelor de hrană din cuib.
Pag. 3 / 33

Pag.2 2. îndeosebi cele mai bătrâne pot chiar să înceteze complet ouatul.0 1.A.2% la familii cu mătci de un an. ocupând majoritatea spaţiului din faguri şi limitând spaţiul pentru puiet. nu se recomandă. 1 este redat numărul de faguri cu puiet în sezonul de toamnă. Nestervodski.6 3. scade şi creşterea de puiet sub limitele normale.6 Vârsta mătcilor 1 an 2 ani 3 ani Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite. în principal menţinerea activităţii de creştere a puietului se realizează prin: 1. mortalitatea albinelor în iarnă a fost de 33 g albină de fiecare interval. în raport cu vârsta mătcilor. după o cercetare făcută în zona de nord şi în cea de sud a Ucrainei. intensificarea creşterii de albine tinere în această perioadă.4 4. Este necesar deci ca în cursul sezonului să se urmărească îndeaproape calitatea mătcilor şi să se înlocuiască cât mai multe din mătcile bătrâne şi din cele tinere cu defecte. după încetarea culesului creşterea de puiet se menţine la un nivel corespunzător chiar şi în cazul lipsei unor culesuri de întreţinere. Asigurarea unor mătci cu mare capacitate de ouat. precum şi ca urmare a epuizării în urma efortului din perioada de primăvară şi de vară.9% la familii cu mătci de 2 ani şi aproape 10% la familii de albine cu mătci de 3 ani (după V.A. în foarte mare măsură. ceea ce provoacă slăbirea familiilor şi înrăutăţirea condiţiilor de iernare. iar la cele cu 60% mătci tinere. Depinde doar de măsurile luate de apicultor ca activitatea lor de ouat să fie menţinută la o cotă ridicată un timp cât mai îndelungat posibil. cu mătci tinere. Cercetătorii au stabilit că vârsta mătcilor are o importanţă capitală. sub influenţa lipsei de cules. mai ales în prag de toamnă. Tabelul 1 Numărul fagurilor cu puiet Zona de nord Zona de sud 4. mortalitatea s-a redus în medie la 13 g de fiecare interval ocupat de albine. Un rol hotărâtor în dezvoltarea familiilor de albine în sezonul de toamnă îl are calitatea şi vârsta mătcilor de care depinde. în caz contrar. Procentul de familii găsite orfane la ieşirea din iarnă a fost şi el cu atât mai scăzut cu cât mătcile au fost mai tinere: 0. În tabelul nr. sau chiar cu mătci ce urmează a se împerechea după introducerea lor în familii. îşi încetinesc ritmul de ouat: cele mai epuizate. Ei au dovedit că în stupinele în care 20% din familiile de albine au avut mătci tinere. sănătoase şi de calitate superioară. grupând rezervele de hrană în fagurii din cuib.5 2.Este perioada în care albinele încep să-şi formeze cuibul de iarnă. în stupinele unde 40% din familiile de albine au avut mătci tinere mortalitatea a fost de numai 22 g. La rândul lor şi mătcile. 4 / 33 . 2. după datele lui V. Dacă sunt mătci tinere. Nestervodski).

La stupul multietajat. familiile de albine puternice în timpul verii ajung toamna slab populate. de unde se pot înlătura imediat ce sunt eliberaţi de puiet. Ele se pot şi extrage în cazul în care conţin doar miere naturală şi nu miere provenind de la hrănirile de toamnă cu sirop de zahăr. De asemenea. în zona cea mai favorabilă creşterii de puiet. rame care se pot folosi pentru completarea rezervelor la alte familii. a câte unui fagure clădit regulat. se realizează prin introducerea periodică. 3. care este un cules intens dar scurt. care păstrează mai greu căldura. nemaiputând fi crescute în locul lor cantităţi mari de albine lucrătoare. 5 / 33 . ca de exemplu la salcâm. iar unele familii pot rămâne chiar fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere. Pentru crearea spaţiului se scot ramele pline cu miere de pe margini.Aceasta pentru că familia va rămâne fără puiet timp de 10-15 zile sau mai mult. sunt faguri cu multe celule de trântor. deşi au mari cantităţi de miere şi păstură în stup. sub impulsul hrănirilor stimulente. Blocarea are implicaţii nefavorabile asupra puterii familiei la culesul de vară de la floarea-soarelui. iar pe de altă parte din cauză că albinele doici se uzează în zadar. va depune totuşi ouă producând o diminuare a cantităţii viitoare de albină lucrătoare. din moment ce corpul cu hrană pentru iernat trebuie să aibă în cei zece faguri ai săi cel puţin 18-20 kg miere. în mijlocul cuibului. blocarea cuibului este defavorabilă familiei şi este favorabilă producţiei ce se realizează. înainte ca acesta să fie introdus în cuib. Calitatea fagurilor. Deblocarea cuibului la familiile întreţinute în stupi verticali cu un singur corp şi în stupi orizontali. la interval de 5-7 zile. în mod natural se limitează cantitatea de puiet necăpăcit. este posibilă uneori blocarea cuiburilor prin depozitarea rezervelor de hrană în zona creşterii puietului. La unele culesuri. oferind mătcii posibilitatea de a-şi extinde în sus suprafaţa pentru depunerea ouălor. având suficiente celule libere pentru creşterea acestuia. limitând creşterea puietului. se Pag. Ca şi în primăvară. în perioada de toamnă. Dacă unii dintre aceşti faguri mai au puiet se mută la marginea cuibului. se poate stropi cu sirop de zahăr. ducând la scăderea accentuată a puterii familiei după valorificarea culesului de vară. Pentru ca albinele să pregătească mai repede fagurele. în mijlocul cuibului se lasă numai fagurii în care au crescut câteva generaţii de puiet. Dacă apicultorul nu intervine la timp. în perioada de toamnă mătcile evită să depună ouă în fagurii noi. 2. cu celule de albine lucrătoare şi în care au fost crescute douătrei generaţii de puiet. Pentru aceasta este necesar ca nici unul dintre cele două corpuri ce se inversează periodic în toamnă să nu reprezinte corpul cu rezervele de hrană deoarece. deci un fenomen dorit. deblocarea se realizează prin inversarea periodică a corpurilor. Din cuib se scot fagurii prea vechi sau cu multe celule de trântori şi se reformează. Dacă în cuib. matca fie că va evita aceşti faguri. Pe o perioadă scurtă. Această pierdere de albină lucrătoare are loc din două motive: în primul rând datorită faptului că în loc de albine se cresc trântori într-o perioadă în care nu sunt necesari. Deblocarea cuibului. fie că. în zonele unde există un cules bun de întreţinere.

Ca surse de cules. de 2-5 kg zilnic şi se termină în 10-15 zile. care. această miere poate provoca neplăceri în timpul iernii şi anume. La descăpăcire se folosesc fagurii de la rezervă care au cantităţi mici de miere şi provin de la familii sănătoase. De la bun început. uzură prematură. Când timpul este rece. Concentraţia siropului trebuie să fie 1/1. diaree. Astfel. datorită aportului de polen proaspăt. respectiv de la ultimul cules principal până toamna târziu. se stimulează familiile prin descăpăcirea fagurilor cu miere. bostănoasele etc. fagurele se introduce la marginea cuibului. Administrarea sub formă de sirop. acoperă cheltuielile de deplasare. ca fagurii cu miere proveniţi de la acest cules să nu rămână în cuib pentru iernare. lins şi devine corespunzător pentru a fi însămânţat. Important este ca prin modul de administrare să se creeze albinelor senzaţia de prezenţă permanentă a sursei de cules. Fiind foarte bogată în substanţe minerale şi zaharuri nedigerabile pentru albine. Se va avea grijă însă.. zonele inundabile. Operaţia se execută după încetarea zborului. grădinile de zarzavat. 4. Fagurele introdus este curăţat.înţelege că nu va mai avea faguri cu celule goale pe o suprafaţă care să asigure spaţiul necesar creşterii de puiet. până la efectuarea arăturilor de toamnă oferă culesuri de întreţinere albinelor. familiile de albine reuşesc mai totdeauna să-şi întregească proviziile de hrană pentru iarnă. O a doua metodă este stimularea cu sirop de zahăr. care se fac în doze mari. senzaţie care să le menţină într-o stare activă. Cantitatea de miere descăpăcită este în raport cu puterea familiei: la cele puternice se descăpăcesc 3-4 dm2 în timp ce la cele mediocre se descăpăcesc 1-2 dm2. de hrănirile stimulative care trebuie făcute în doze mici pe întreaga perioadă de creştere a puietului. în cazul în care culesul sucului de struguri este prea abundent. la sfârşitul verii şi toamna se pot folosi fâneţele din luncile râurilor. Culesurile naturale în sezonul de toamnă sunt de două ori mai eficace comparativ cu hrănirile stimulative. încărcături intestinale mari. în zonele viticole. Hrănirile stimulative. Prin folosirea culesurilor de întreţinere târzii. Pentru intensificarea creşterii puietului este eficientă administrarea siropului în faguri şi introducerea lor în mijlocul cuibului. Administrarea siropului în doze şi la intervale mai mari creează doar şocuri. 5. în acelaşi timp se realizează şi o economie de zahăr şi polen care. trebuie net diferenţiate hrănirile de completare a rezervelor de hrană. se va face în doze mici de 300-500 g la interval de 23 zile. într-o primă metodă. de regulă. Folosirea culesurilor târzii. dacă timpul este mai cald. 6 / 33 . Pag. fagurele se introduce după diafragmă pentru a evita mărirea cuibului. pentru a preveni furtişagul. Practicarea stupăritului pastoral la culesurile târzii oferite de flora spontană sau cultivată constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de stimulare a creşterii de puiet în această perioadă.

Tabelul nr. 2 prezintă eficienţa hrănirii de stimulare cu zahăr în perioada iulie-august (după M.6-63. Tabelul 2 Porţii administrate Specificaţie Număr Cantitate(litri) Porţii mici (0. în lipsa acestuia este absolut necesară administrarea de polen sau de înlocuitori de polen. pentru mărirea atractivităţii turtelor de şerbet şi înlocuitori de polen acestea se vor pregăti pe bază de miere şi cu adaos de 3-5% polen natural. în acest caz.3 60. Unele albine consumă acest zahăr. comparativ cu culesul natural de întreţinere.3l zilnic) 20 0. O a treia metodă constă în stimularea cu zahăr sub formă uscată (tos).5 la sută mai mult puiet decât lotul martor. este bine ca albinele să aibă acces la o sursă de apă. martorul a avut 25. hrănirea stimulativă se face numai seara. adică un plus de două ori şi jumătate. pastă). Prezenţa unui cât de mic cules de polen din natură măreşte cu mult efectul hrănirilor stimulative. urdinişurile stupilor se micşorează în raport cu puterea fiecărei familii. Cât priveşte efectul hrănirilor stimulative asupra dezvoltării creşterii puietului în sezonul de toamnă. Oricare ar fi procedeul folosit. Substanţele proteice se administrează în amestec cu hrana energetică (turte de şerbet.3 dm2 puiet. 1961). Barac. Pag.5 dm 2 puiet.Metoda presupune din partea apicultorului un nivel profesional ridicat deoarece trebuie apreciată bine puterea familiei pentru a nu extinde prea mult fagurii ocupaţi cu puiet situaţie care ar duce la o lipsă a albinei de acoperire. după' datele din literatură.6 25. în timp ce familiile hrănite cu sirop de zahăr au crescut doar cu 19. luându-se măsuri severe pentru prevenirea furtişagului care poate aduce in această perioadă pagube mari. Gromisz. 1954) s-au încheiat cu următoarele rezultate: familiile hrănite stimulativ prin descăpăcirea fagurilor cu miere au crescut cu 28% mai mult puiet comparativ cu lotul martor.5 Din acest tabel rezultă Importanţa hrănirii de stimulare. Concluzia ce se impune este că rezultate mai bune se obţin prin hrănirea stimulativă cu faguri cu miere descăpăciţi şi introduşi după diafragmă. în acelaşi timp. Cercetările întreprinse în ţara noastră cu privire la efectele hrănirilor stimulative ale familiilor de albine prin descăpăcirea fagurilor după diafragmă în comparaţie cu administrarea de sirop de zahăr (l.0 Nestimulat (martor) Puiet la 14 august (dm²) 63. Se urmăreşte ca substanţele proteice să nu depăşească 10-15% din compoziţia amestecului.3 Porţii mari (2l la 5 zile) 4 2. ca sursă de proteine în vederea creşterii puietului. altele îl cară însă afară. iar prin stimulare s-au obţinut 60. pentru a preîntâmpina acest aspect se pun câteva picături de miere în hrănitorul cu zahăr. De asemenea. după încetarea zborului. 7 / 33 . acesta este cu circa 50% mai mic faţă de culesul de întreţinere natural.

8 / 33 . deasupra cuibului. aceştia se descăpăcesc pentru ca mierea să fie trasă de albine în cuib. În afară de măsurile arătate. acestor nuclee li se lărgeşte cuibul prin introducerea de faguri clădiţi sau artificiali. pentru folosirea culesurilor timpurii (pomi fructiferi. alături de familia de bază în stupii orizontali. trebuie subliniat că hrănirea stimulativă de toamnă dă rezultate numai în cazul când în cuib există provizii abundente de miere şi păstură. mai tinere sau crescute special în acest scop. după care fagurii se scot şi se pun la rezervă. familiile de bază se întăresc cu câte 0.6-0. cu capacitate de 5-6 faguri. în lunile iulie-septembrie. în stupi suplimentari. salcâm). Cu mătcile rezultate din această operaţie se formează în cursul lunilor iunie-iulie nuclee pe doi-trei faguri de cuib. 7. un alt procedeu de întărire a familiilor de albine în vederea iernării este folosirea mătcilor ajutătoare. Împachetarea cuibului. Pe măsura dezvoltării. albinele pot creşte puiet doar în limita spaţiului pe care îl pot acoperi şi încălzi în mod natural. O parte din nucleele cu mătci pot fi lăsate să ierneze pentru a avea în primăvară mătci de rezervă. ca şi familiilor de bază. la stupii multietajaţi. aşezaţi alături de familia de bază. 6. numărul fagurilor din cuib se reduce. în cazul stupilor verticali cu magazine. după încetarea depunerii ouălor. Toamna. La stupii multietajaţi reducerea cuibului nu se va face decât în cazul în care avem familii slabe pe un singur corp. Pentru aceasta cuibul se limitează cu diafragmă iar fagurii de prisos se trec după diafragmă. Prin aplicarea acestui procedeu. în această situaţie. astfel încât cei râmaşi să fie bine acoperiţi cu albină. Indiferent de starea timpului. Procedeul de întărire a familiilor de albine prin folosirea mătcilor ajutătoare prezintă un deosebit interes în condiţiile din zona de sud a ţării noastre unde sunt necesare familii foarte puternice chiar la începutul primăverii. Pag. precum şi spaţiul necesar pentru dezvoltarea creşterii puietului. Reducerea cuibului. din care unul cu puiet iar ceilalţi cu rezerve de hrană.Rezultă deci că se va recurge la hrănirea stimulativă de toamnă numai atunci când nu este posibil să se asigure cules de întreţinere natural pentru albine. Familiilor ajutătoare li se aplică aceleaşi măsuri de stimulare a creşterii de puiet.8 kg albină. în toamnă. Aceste familii mici se adăpostesc în lădiţe-nuclee. în cazul în care fagurii conţin anumite cantităţi de miere. Nu se recomandă lăsarea fagurilor după diafragmă pentru a se evita cazurile de formare greşită a ghemului în zona aceasta. mătcile bătrâne se înlătură iar albinele şi puietul din nucleu se unifică cu familia de bază. De asemenea. O dată cu apariţia nopţilor reci se asigură izolarea termică prin amplasarea de materiale termoizolante deasupra podişorului în cazul familiilor mai slabe se recomandă folosirea de salteluţe laterale montate după diafragmă. în despărţituri amenajate cu urdiniş separat. în corpuri suplimentare. în acest caz se folosesc mătcile scoase din familii cu ocazia înlocuirii lor cu alte mătci.

Durata mai îndelungată cu temperaturi scăzute existente la altitudinile mai mari a redus numărul zilelor în care s-a înregistrat zbor al albinelor. ceea ce a determinat în consecinţă şi un consum mai mic. începând din luna ianuarie sau chiar din decembrie creşte puiet în spaţiul limitat de dimensiunile ghemului.corpul gras. familia de albine nu hibernează în timpul iernii. Strânsă în ghemul de iernare ea îşi continuă activitatea producând căldura necesară menţinerii vieţii. Pentru conturarea consumului vom utiliza datele obţinute de L. consumul de miere a fost de 4. Partiot (1968). Odată cu apariţia puietului consumul se ridică. temperatura în ghem fiind menţinută în permanenţă la nivelul de 35-36°C. Partiot) Stupini sub 300 m altitudine Specificaţie Zile Media pe 12 zbor ani 53 Stupini între 300-500 m altitudine Scăderi greutate (grame) 5210 Stupini între 500-1000 m altitudine Scăderi Zile greutate zbor (grame) 38 4555 ZScăderi greutate Zile zbor (grame) 50 5125 Din acest tabel. Tabelul 1 Scăderi ale cântarului de control de la 1 octombrie până la 31 martie (după L. în continuarea iernării consumul creşte la 1. bine dezvoltat prin alimentaţie abundentă în timpul toamnei. într-o perioadă de 6 luni.0 kg lunar. albinelor le sunt necesare rezerve suficiente de hrană atât în forma rezervelor interne . 9 / 33 . cât şi rezerve de miere şi păstură în cuib. rezultă că.2 kg. Stabilirea consumului s-a făcut de către Partiot prin cântăriri pe o durată de 12 ani.5-2. Pentru această activitate. Deşi amplasate geografic la mari distanţe.Capitolul II Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine După cum se ştie. Consumul de hrană este mai scăzut în primele luni ale iernii. corespunzătoare iernării familiilor de albine.6-5. în unele situaţii.W. la 40 stupine. În aceste condiţii familiile normale. puternice consumă în primele luni ale iernii 700800 g hrană. Tabelul Pag. situate pe o rază de 150 km şi care a cuprins altitudini între 140-1000 m (tabelul1). pe întreaga perioadă de iernare sunt necesare circa 7-8 kg de miere. Aceste date au fost coroborate cu experienţele făcute de A. Gareev. până la apariţia puietului albinele consumând mierea doar pentru menţinerea temperaturii în interiorul ghemului la circa 24-25°C. consumurile constatate de cei doi autori pe parcursul celor 5 luni analizate sunt foarte apropiate (tabelul 2). în total.

administrat în luna februarie în turte energoplastice. Lipsa fagurilor cu păstură se poate suplini cu polen granule sau pulbere. Alfonsus. în funcţie de puterea familiei şi de zona în care se lucrează se lasă 16-20 kg miere. în ea predomină zaharurile simple. Calitatea hranei. albina tânără este încă în cantitate mică. 500-1 000 m alt. se poate scurge din celule. prelucrarea zahărului grăbeşte uzura totală a albinelor şi le scurtează acestora viaţa. Mana reprezintă acea substanţă dulce ce se află în anumite perioade ale anului pe frunzele. In total. De aceea. fiecare familie având nevoie de 1. săruri minerale. ideea că lipsa hranei în primăvară se poate suplini cu sirop de zahăr.W. 300-500 m alt. Jebsen. Ar fi însă o mare greşeală dacă la intrarea în iarnă s-ar lăsa în familii doar această cantitate. Pentru iernare mierea trebuie să fie de flori. vitamine. de asemenea. poate să se înăcrească provocând supraîncărcarea intestinului gros şi moartea albinelor. întrucât în acest fel familiile ar fi lipsite de hrană tocmai în momentul în care au mare nevoie de aceasta. Trebuie să avem în vedere următoarele: la ieşirea din iarnă majoritatea albinei este în mare parte uzată în urma iernării şi creşterii de puiet. în afara cantităţii strict necesare iernării. Fagurii cu miere pentru iernare trebuie să fie căpăciţi. Partiot (medie pe 12 ani) sub 300 m alt. la formarea rezervelor de hrană trebuie asigurată şi cantitatea necesară pentru primăvară. Ea este bogată în fermenţi.Consumul lunar de la 1 noiembrie la 31 martie (grame miere) Specificaţie După L. Deosebit de importantă este şi rezerva de păstură. După A. Mierea reprezintă hrana glucidică. deoarece mierea necăpăcită este higroscopică. uşor asimilabile. ramurile sau tulpinile unor plante. Este greşită. nu de mană. 10 / 33 . glucoza şi fructoza. La ieşirea din iarnă în familii sunt necesare rezerve de hrană pentru creşterea puietului şi menţinerea temperaturii până la apariţia primelor culesuri de intensitate normală care să asigure necesarul de hrană al albinelor. 1.5-2 kg. Gareew noiembrie decembrie ianuarie februarie martie Total 5 luni 4303 4412 3883 4232 210 505 530 650 587 497 505 725 660 630 617 850 941 980 844 1157 1605 1800 1387 850 Un consum apropiat este stabilit şi de alţi cercetători ca: Wefeippl. Pag.

11 / 33 . iernarea este favorabilă pe provizii de miere care nu cristalizează. unii apicultori înlocuiesc rezervele pentru iernare cu sirop de zahăr. Cercetătorul sovietic Melincenko a făcut un studiu comparativ între o hrănire a albinelor cu miere şi o hrănire cu sirop de zahăr. Pentru a spori producţia de miere extrasă. se agită totul şi se încălzeşte până la fierbere la o mică lampă de alcool. Într-o eprubetă se pun în părţi egale miere şi apă distilată. rezultatul fiind următorul: albinele hrănite cu miere de mană au ieşit în primăvară cu diaree în proporţie de 88. Pag. b) Metoda cu alcool. dacă lichidul se tulbură şi devine albicios. iar lichidul albicios ce se ridică deasupra se filtrează prin câteva straturi de tifon şi apoi se păstrează într-o sticlă etichetată. în special cea de răpită. De asemenea. nu este căpăcită. şi fiind improprie pentru iernare trebuie înlocuită. se lasă să se limpezească. Această miere este improprie pentru iernare. folosind una din cele două metode prezentate mai jos: a) Metoda cu apă de var. Dacă mierea prelevată şi analizată este de mană.Mana poate fi secretată direct de plantă. Dar şi în aceste cazuri de forţă majoră este vorba doar de o completare şi nu de o înlocuire care atrage după sine o serie de neajunsuri. în acest scop se recomandă folosirea proviziilor de la culesul de la salcâm. după o uşoară încălzire a conţinutului eprubetei. Această operaţie o poate face orice stupar. în eprubetă apar fulgi (flocoane) de culoare brună. se recomandă extragerea ei din faguri şi înlocuirea cu provizii corespunzătoare. Recunoscută în stup după culoarea mai închisă. După ce mierea s-a dizolvat complet în urma agitării conţinutului eprubetei se adaugă două părţi apă de var. Conţinutul ridicat de săruri şi dextrine din mierea de mană determină supraîncărcarea intestinului gros la albine şi îmbolnăvirea lor de diaree. în general. din cauza presiunii radiculare a acesteia în perioada trecerii de la starea de repaus la starea activă sau poate fi produsul unor insecte din familiile Lachnidae şi Lecaniidae. Apa de var se prepară în felul următor: se ia o oarecare cantitate de var stins ce se amestecă bine cu o cantitate egală de apă distilată. Varul se va depune pe fundul sticlei. se adaugă 7-8 părţi alcool de 96°.9% faţă de cele hrănite cu sirop de zahăr care au avut diaree doar în procent de 9%. unde raportul glucozăfructoză este în favoarea fructozei. Din acest motiv se impune ca în toamnă să se facă analiza mierii pe care o lăsăm ca hrană de iarnă. Dacă amestecul nu se tulbură este dovadă că mierea este bună ca hrană de iarnă. după vâscozitatea ridicată. ceea ce iarăşi nu este bine. ea trebuind să fie înlocuită. Mierea de floarea-soarelui şi. Se admite ca în anii în care condiţiile climatice şi de cules au determinat o insuficientă asigurare a familiei de albine cu hrană naturală să se completeze aceste rezerve de hrană cu sirop de zahăr. în caz contrar. mierea este de mană. apoi se adaugă în eprubetă o cantitate egală de apă distilată. după gustul mai puţin dulce şi după faptul că. cristalizează rapid şi iernarea nu mai are loc în condiţii bune. Pentru analiză se pune cu vârful unei linguriţe miere într-o eprubetă (mierea să fie luată din diferiţi faguri).

la stupul vertical cu două magazine (4 faguri de cuib suspendaţi in mijlocul celor două magazine). Dacă însă condiţiile de cules nu au fost prielnice. 2) Fig. pe măsură ce sunt căpăciţi. înainte de a fi umpluţi cu miere. iar în locul lor se introduc faguri noi de la rezervă sau din cuib. pe măsură ce fagurii sunt umpluţi cu miere şi căpăciţi. Fagurii în care a fost crescut puiet menţin mai bine căldura în timpul iernii şi deci sunt mai buni pentru creşterea de puiet care începe încă din timpul iernii. în primul rând.5 kg fiecare. pe cât posibil. de culoare brun-deschisă. se procedează astfel: din mijlocul a două magazine suprapuse se scot ramele de magazin.). au fost crescute câteva generaţii de puiet. "Dacă mierea aflată la sfârşitul verii în stupi este de bună calitate şi bine căpăcită de albine. Se vor alege. care ocupă două magazine. în locul fagurilor scoşi din stup se introduc rame cu faguri goi clădiţi sau cu faguri artificiali.8-2. Pregătirea rezervelor de hrană trebuie începută. care au rame de o singură dimensiune. este o adevărată nebunie ca apicultorul să o extragă pentru vânzare şi să cumpere zahăr din care să fiarbă sirop cu care să hrănească albinele. Root sunt convingătoare în acest sens. se pot lua şi faguri cu mai puţină miere. în raport cu puterea familiei se iau următoarele măsuri: . 12 / 33 . Oricine gândeşte că în felul acesta poate obţine avantaj se înşeală. chiar dacă ar vinde mierea cu un preţ foarte ridicat şi ar cumpăra zahărul cu un preţ foarte scăzut". 3. fagurii plini cu miere. Ocupând în magazine poziţia centrală. Pag. Se aleg numai fagurii bine clădiţi. Astfel. La stupii cu magazine (Dadant-Blatt).5 kg în rame standard (435/300 mm) sau 1.fagurii sunt umpluţi curând cu miere (fig. cu condiţia să conţină cel puţin 1. iar în spaţiul format se introduc 3-5 faguri de cuib. 2. Această activitate este mult uşurată atunci când în stupină se folosesc stupi de tip multietajat sau orizontali. Fig.3 Pregătirea rezervelor de miere in faguri de cuib. imediat ce există faguri plini cu miere.5 kg în rame de multietajat (435/230 mm). la culesurile principale din lunile mai-iunie.Cuvintele apicultorului american A.la familiile de albine cu un singur magazin se scot din magazin fagurii mărginaşi iar în locul lor se introduc doi faguri mărginaşi de cuib ridicaţi din corpul de cuib (fig.în cazul familiilor puternice. în vederea pregatirii rezervelor de miere în fagurii de cuib (2 faguri de cuib suspendaţi lateral în magazin (a şi b). . În spaţiile goale albinele vor clădi faguri naturali care pot fi recoltaţi periodic pentru producerea de ceară. în care. ce se scot din corpul de jos sau din fagurii de la rezervă. în timpul culesului mare. aceştia se ridică din stup.2 Poziţia fagurilor în stupul de tip vertical cu un magazin. se ridică în vederea păstrării. Pregătirea rezervelor de miere şi păstură. 3-3.

se aleg fagurii de cuib în care au crescut câteva generaţii de puiet. folosind arzătorul de sulf (fig. să se recolteze polen cu ajutorul colectoarelor. 1-uşi frontale. 13 / 33 . Fig. deoarece prin asigurarea unor rezerve bogate se poate preîntâmpina aşa-numita foame de proteine a albinelor. în acest scop. 4 b) (15 g/corp de stup. asigurându-se şi un spaţiu minim pentru ca să nu se atingă între ei. Pe timpul culesului mare. 2-uşi laterale. în afara rezervelor de păstură în faguri.4b Arzătorul de sulf. furnici). O altă metodă de dezinfecţie este cea cu vapori de acid acetic glacial. având grijă să-l presăm bine. La aşezarea fagurilor în vederea păstrării. în această stare. înainte de închiderea recipientului se mai pune un strat de 1-2 cm zahăr pudră. timp de 24 de ore) apoi se aerisesc. 4 a) pentru a-i feri de atacul diferiţilor dăunători (găselniţă. pe cât posibil. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează într-o încăpere în care temperatura să fie. Ca şi în cazul alegerii rezervelor de miere. Conservarea fagurilor.4a Dulap pentru păstrarea ramelor eu faguri de rezervă. în amestec cu zahăr pudră. în acest caz utilizându-se pentru fiecare corp ermetic închis 200 cm3 de acid acetic Pag.O deosebită atenţie se va acorda pregătirii rezervelor de păstură. Pentru satisfacerea nevoilor de proteine în perioadele când lipseşte polenul. Fig. se va evita lovirea lor. este recomandabil ca. alteori mierea din porţiunile lovite. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează fie în magazine sau corpuri de stupi suprapuse fie în lăzi sau dulapuri cât mal bine închise (fig. Loviturile provoacă deschiderea celulelor şi scurgerea mierii pe faguri. aceste rame se introduc în compartimentele de strânsură pentru a fi umplute cu miere şi căpăcite. Polenul recoltat se va păstra în vederea administrării ca hrană proteică familiilor de albine la ieşirea acestora din iarnă. atât în sezonul de iernare cât şi în alte perioade ale anului. datorită aerului se poate altera. Amestecul se pune în recipiente din sticlă de culoare închisă. şoareci. constantă. Păstrarea polenului se poate face după uscarea acestuia conform tehnologiei (vezi Manualul apicultorului) sau în stare proaspătă. în aşa fel încât să nu rămână goluri de aer. rezervele de păstură se conservă în cele mai bune condiţii. cu ocazia reviziilor obişnuite ale familiilor de albine se identifică şi se ridică pentru păstrare faguri umpluţi măcar pe trei sferturi cu păstură. după primul zbor de curăţire. pe timpul culesurilor abundente de polen. 3-stelaj pentru rame 4rame cu faguri de rezervă. Se vor evita camerele umede. Periodic spaţiul de depozitare a fagurilor cu hrană de rezervă (cu tot cu faguri) se dezinfectează prin afumare cu sulf. iar deasupra.

Hrănirea de completare se face în trei cazuri. timp în care are loc evacuarea acidului acetic. se creează un curent continuu de aer ce ventilează fagurii.l. în acest fel se realizează şi o iernare bună a familiilor de albine. Astfel. Fagurii goi de rezervă se mai pot conserva şi sub cuibul familiei. bandaj de tifon la nas şi ochelari pentru evitarea unor accidente neplăcute. în felul acesta se va intensifica dezvoltarea în continuare a familiilor în vederea iernării. în cazul depozitării în aer liber atât în partea de jos (fund) cât şi deasupra corpului de stup se pune un podişor Snelgrove cu sita descoperită şi urdinişurile închise. a moliei cerii şi a altor dăunători. În aer liber (adăpostiţi sub un şopron) este bine să păstrăm doar fagurii de culoare deschisă şi care nu conţin resturi de miere pentru că aceasta atrage albinele. 3. în mod direct. 14 / 33 . Hrănirea trebuie făcută imediat după ultimul cules de vară. când nu există miere de rezervă în faguri pentru înlocuirea mierii de mană constatate în cuib. Pânza astfel pregătită se introduce în corpul de stup unde va rămâne timp de 3 zile la o temperatură de 20-25°C.glacial îmbibat într-un strat de pânză. fagurii fiind în acest caz sub protecţia permanentă a albinelor. Atenţie! în cazul când se foloseşte acidul acetic glacial se va lucra cu mănuşi de protecţie. Se recomandă ca fagurii cu păstură să fie prăfuiţi în prealabil cu zahăr pudră pentru a se evita mucegăirea lor. Hrănirea de completare. între cele două deschizături cu sită (una la baza primului corp şi cealaltă deasupra ultimului corp). de cantitatea de zahăr prelucrată. iar la dispariţia albinelor bătrâne va apărea generaţia ce va ierna şi care a fost scutită de uzura pe care ar fi prilejuit-o prelucrarea zahărului. După A.3 kg sirop/kg albină a fost de numai 75%. când se face prima revizie de primăvară. durata vieţii albinelor care au prelucrat 3. se constată existenţa unor familii de albine lipsite de hrană sau cu hrană insuficientă. durata vieţii albinelor este influenţată. când familiile nu şi-au asigurat rezervele de hrană necesare pentru iernare din cauza condiţiilor neprielnice de cules. prin intermediul deschizătorilor corpurilor intercalate. De asemenea. având grijă să nu existe spaţii libere între corpuri (eventual corpurile se pot lipi între ele cu hârtie adezivă) prin care să nu poată pătrunde albina. Metoda se recomandă numai în cazul existenţei unor familii de albine puternice. apicultorul trebuie să ţină seama şi de faptul că administrarea unor cantităţi mari de sirop de zahăr. duce la depăşirea Pag. Dacă la ieşirea din iarnă. Melniciuc (1964). se va recurge la fagurii cu hrană de rezervă depozitaţi în modul descris mai sus. Vaporii de acid acetic acţionează şi asupra sporilor de nosemoză. care trebuie depozitate în scurt timp. când se face completarea parţială cu zahăr a rezervelor insuficiente de hrană. deoarece cuibul este mai ridicat şi aerul rece din atmosferă nu pătrunde direct pe urdiniş. faţă de albinele care nu au prelucrat zahăr în toamnă şi a căror durată de viaţă este considerată 100%. asigurându-se condiţii bune de conservare şi evitând atacul găselniţei. Se fac stive de câte 6-8 corpuri sau magazine cu rame sortate.

ca să se stabilească necesarul din cuib. adică pe fagurii pe care familia va ierna. un fagure de stup orizontal 435/300 mm conţine 200 g albina pe ambele feţe. aprecierea cantităţii totale de albină. Diferenţa de circa 25% zahăr (1 kg miere conţine numai circa 0. concentraţia siropului poate fi de 1/1. cuibul familiei să fie redus la numărul de faguri pe care urmează să se facă iernarea. . în funcţie de tipul de stup. în această situaţie rezervele respective vor fi depozitate fără ca procesul de invertire să fie realizat la nivel corespunzător. O apreciere mult mai exactă se poate face tot cu ajutorul ramei reţea (Netz).reducerea se face în funcţie de puterea familiei. iar rama de ME 435/230 conţine 150 g albină.52 kg miere. sunt necesare următoarele măsuri: . La completarea hranei trebuie luate în considerare câteva aspecte importante. Pornind de la regula că în fiecare fagure de iernare trebuie să se găsească minimum 1. O metodă mai exactă care poate fi aplicată când timpul este cald este aprecierea cantităţii de albină de pe fiecare fagure şi. O apreciere mai exactă se obţine cu rama reţea sau Netz (împărţită în dm2) în care 1 2 dm conţine 30 g albină pe ambele feţe sau 15 g pe o singură faţă. adaosul de enzime va fi necorespunzător. Pentru a se aprecia pe câte rame va ierna familia se împarte totalul de albine la 270 g sau 200 g. când cuibul este restrâns conţine 270 g albină pe ambele feţe. imediat după terminarea culesului de vară şi albinele dispun de timp suficient pentru transportarea.6-4 kg miere la rama se stup orizontal (435/300 mm) şi 2. cu o dublă influenţă negativă. Un fagure de stup orizontal 435/300 mm în perioada de toamnă. Pentru ca hrana administrată să nu fie împrăştiată de albine pe un număr mare de faguri ci concentrată doar pe câţiva. fapt ce va duce la cristalizarea hranei în celule. Pag. prin hrănirea cu lichidul intercristalin albinele se îmbolnăvesc de diaree.750 kg zahăr) este consumată de albine în procesul de transformare a zahărului în miere.puterea se apreciază în funcţie de intervalele bine ocupate cu albină. în perioada activă. putându-se înregistra din acest motiv chiar şi pierderea familiilor. pe de altă parte. înmulţit cu 15 dă totalul de albine dintr-o familie. 15 / 33 .înainte de administrarea hranei.8-3 kg miere la rama de multietajat (435/230 mm). depozitarea şi prelucrarea proviziilor. ceea ce reprezintă consumarea inutilă a zahărului. Când hrana se administrează timpuriu. ca atare. în timp ce rama de ME 435/230 mm conţine 200 g albină pe ambele feţe. unde 1 dm2 are 350 g miere pe ambele feţe sau 175 g miere pe o singură faţă. Prepararea siropului pentru hrănirea de completare. asigurându-se astfel o foarte bună prelucrare. prin transformare. Este de aceea indicat ca administrarea hranei pentru completarea rezervelor să se facă într-un timp mai îndelungat şi în cantităţi ponderate.capacităţii de activitate glandulară a albinelor şi. în final. În cazul hrănirii cu sirop de zahăr se va avea în vedere că dintr-un kilogram de zahăr rezultă. un kilogram de miere. Pe de o parte albinele vor arunca cristalele din celule. . Totalul de dm2 găsiţi. Un fagure plin pe ambele feţe are 3.

87 1.25 1.74 0.25 6. prevenindu-se astfel uzura celor tinere care vor ierna.31 1.48 1.50 2.22 4.50 2.0 2.0 3. în totalitate într-un anotimp se administrează unei familii de albine între 50 şi 80 ml Protofil. se mai recomandă ca în siropul destinat hrănirii de completare să se adauge Protofil care este un preparat destinat atât stimulării dezvoltării familiilor de albine.45 8. Practic. la a doua hrănire li se reduce porţia după capacitatea de depozitare a hranei în faguri.51 0.87 1.70 5. acesta fiind mai dens.62 0.62 0.35 10.20 Pag.12 3. întâi se fierbe apa apoi se adaugă zahărul.02 2. la o concentraţie de 1/1 se pun laolaltă 650 g zahăr şi 650 ml apă.04 3.Pentru a obţine un kilogram de sirop.87 2. Tabelul 3 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Concentraţie 1/1 Concentraţie 1. suprafaţa pe care îl împrăştie albinele pentru evaporare va fi mai mică şi implicit timpul necesar prelucrării va fi mai mic.12 3. Dacă se dă o cantitate mai mare de 1 g la litrul de sirop.56 4. în general.70 4. în funcţie de mărimea şi starea acesteia.05 3. Se recomandă hrănirea de completare timpurie.54 2.5/1 Concentraţie 2/1 Sirop(în litri) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) 1. Cantitatea de Protofil care se administrează este de 17 ml (1 lingură de supă) la un litru de sirop.0 1. precum şi cantitatea de miere care rezultă din prelucrarea acestui sirop.17 5. Familiilor care nu ridică cantitatea de hrană dată în totalitate.06 4.10 10. Siropul poate fi administrat şi în faguri care se pun după diafragmă.0 6. activitatea este desfăşurată de albinele mai vârstnice.53 2. În tabelul 3 şi în tabelul 4 sunt redate cantităţile de zahăr şi apă necesare pentru pregătirea siropului de diferite concentraţii. 16 / 33 . Se recomandă să se dea albinelor un sirop invertit cu acid citric (1 g la litrul de sirop).25 6.61 1. celor slăbite de intemperii. concentraţia siropului va fi 2/1 (2 părţi zahăr şi 1 parte apă).85 0.87 2. De asemenea. cât şi combaterii nosemozei.38 3.35 2.08 5.08 2.85 2.54 1.25 7.12 3. Dacă timpul este însă înaintat.69 1.0 1. efectul este invers şi anume are loc o cristalizare puternică în timpul iernii.87 0.62 0.77 0. de intoxicaţii cronice. Se administrează când temperatura siropului este de 35-40°C.74 4.25 1. în porţii de 2-5 kg la 2-3 zile.25 1.50 3.30 3.0 0. Protofilul se administrează în special familiilor de albine afectate de nosemoză. amestecând până la completa dizolvare a acestuia.02 1. precum şi roiurilor. deoarece albinele dispun în acest caz de timp suficient pentru prelucrarea corespunzătoare a proviziilor şi pentru că.12 8.43 1. după puterea familiei. Administrarea hranei se face în hrănitoare de capacitate mare.

9 3. familiile de albine trebuie să fie asigurate cu provizii care trebuie să le ajungă acestora până la ieşirea din iarnă şi începutul unui nou sezon.3 1.3 1.0 11. Desigur.34 2. În cuib se lasă atâţia faguri astfel încât spaţiile dintre ei să cuprindă complet ghemul de iernare.2 1.0 3.0 1.70 13. Cu cât culesul ţine mai mult timp.45 3.0 1.4 3. cu atât lucrarea se execută mai târziu. La orânduirea fagurilor cu miere se va ţine cont de principiile biologice ale dezvoltării pe verticală a familiilor de albine care cer în partea de jos a fagurilor spaţii pentru puiet iar în partea de sus rezervele de hrană.0 4.5 3.4 2. fără spaţii suplimentare. Aceasta se face în special atunci când timpul este prea înaintat.0 16. 17 / 33 .60 4.67 1.0 10.0 5.0 Hrănirea de completare mai poate fi făcută şi cu şerbet de zahăr administrat sub formă de turte.6 1.2 2. albinele nu mai ridică siropul. datorită unei cantităţi insuficiente de hrană apare pericolul pieirii familiei de albine de foame.8 5.0 1.2 4.15 1.0 4.5 12.0 6.35 6.5/1 Raport 2/1 Zahăr (kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) 1.0 2.0 0.1 0.8 4.0 4.0 3.0 10.0 3. în cazul în care. îndeosebi fagurii centrali să conţină suficientă miere întrucât este zona cu cantitatea cea mai mare de albine. Pag. Capitolul III Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării Prin aranjarea cuibului se urmăreşte dimensionarea lui în raport cu puterea familiei şi repartizarea proviziilor de hrană în aşa fel încât albinele din ghem să aibă suficientă hrană până în primăvară. sau spre sfârşitul iernii.0 2. precum şi de faptul că în timpul iernii albinele se pot deplasa după hrană doar în spaţiul dintre rame şi nu se pot deplasa pe fagurii laterali.0 5.30 2. în condiţii normale însă.0 2. Timpul când se execută lucrarea depinde de condiţiile de cules. acestea sunt situaţii de excepţie şi ele apar îndeosebi atunci când iarna se prelungeşte mult în primăvară.5 5.0 5. cu atât această lucrare se execută mai devreme.0 11.75 6.6 2.0 10.6 4. la formarea cuibului se va avea în vedere ca.5 1. de starea vremii şi de situaţia puietului în cuib.5 2.0 8. cu cât timpul se răceşte mai curând.2 2.Tabelul 4 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Raport 1/1 Raport 1.5 5.0 2.68 5. Pornind de la aceste considerente.0 6.01 3.8 3.

5 kg miere. Fig. 6).5 kg miere (fig.7 Amplasarea rezervelor de hrană la stupul orizontal când iernează două familii în acelaşi stup. pentru ca ghemul să fie cât mai strâns Când sunt în cuib normal. Fig. se lasă atâtea rame câte sunt ocupate cu albină. Când sunt în cuib redus. Ghemul se va forma de o parte şi de alta a diafragmei.familia de bază şi ajutătoare (fig. este necesar ca cercetarea familiilor să se facă după nopţi reci. către marginile stupului. deoarece aceştia mucegăiesc din cauza umezelii din timpul iernii şi uneori mierea se alterează. în ordine descrescândă a cantităţii de miere conţinute. Pag. fagurii cu provizii mai puţine. se lasă fagurii ocupaţi cu albină. fagurii cu miere mai puţină. 1ghemul de iernare în familia de albine. 1. din cauză că la controlul preliminar ghemul n-a fost suficient de strâns. 2-ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei. cu precizarea că nu trebuie să avem însă faguri sub 1. este posibil să se lase cuibul de iarnă prea larg. 18 / 33 . Pentru a se stabili numărul de faguri care se lasă în cuib. în ordine crescândă către unul din pereţii stupului. în ordine descrescândă. unilaterală şi centrală. În acest caz fagurii plini cu provizii se rânduiesc de o parte şi de alta a diafragmei care separă familiile.Amplasarea unilaterală Aceasta constă în aşezarea fagurilor după cantitatea de miere pe care o conţin. cu aceeaşi subliniere că nu vom avea faguri cu mai puţin de 1.5-4 kg.5 kg (fig. se amplasează în dreapta şi în stânga cuibului. 7). 3. fiecare familie fiind atrasă şi beneficiind în acelaşi timp de căldura din cuibul familiei vecine. 5).6 Amplasarea unilaterală a rezervelor de hrană în stup. fiind necesar ca ulterior fagurii mărginaşi.Amplasarea rezervelor de hrană poate fi: bilaterală. plus unul. fără însă ca aceştia să fie sub 1. 2. Fig. Acest procedeu se aplică şi în cazul iernării a două familii în stupi orizontali . în aşa fel ca albina să nu ocupe feţele exterioare ale ramelor marginale. Amplasarea bilaterală Fagurii cu cantitatea cea mai mare de miere.unilaterală şi centrală . Uneori. neocupaţi de albine să se scoată. 3-ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii.fiind însă mai puţin indicate şi folosindu-se mai mult în cazul familiilor slabe şi cu rezerve insuficiente. ultimele două moduri de amplasare . Apoi. urmând către mijlocul cuibului.5 Amplasarea bilaterală a rezervelor de hrană in cuib.

descrescând în greutate către marginile cuibului. în care au crescut deja câteva generaţii de puiet. Familia de albine.7 kg. iar în corpul inferior fagurii centrali să nu conţină miere. Capitolul IV Pregătirea familiilor de albine pentru iernare.8 Amplasarea centrală a rezervelor de hrană din cuib. Pentru supravieţuirea ei în condiţiile de temperatură scăzută sunt esenţiale calitatea şi cantitatea proviziilor de hrană.9 Amplasarea rezervelor de hrana la stupul multietajat. Pag. din cauza slabei mobilităţi a ghemului. deci potriviţi pentru creşterea puietului în perioada de la sfârşitul iernii. Se creează astfel o punte de legătură între ele cele două corpuri pot fi lipite cu benzi de hârtie adezivă pentru o etanşeizare mai bună contra curenţilor. fagurii laterali pot fi plini în vreme ce la ceilalţi cantitatea de miere trebuie să fie de circa 1. Familia de albine are capacitatea de a suporta temperaturi deosebit de scăzute.5 kg miere (fig. 9). La stupii multietajaţi. chiar dacă dispun de provizii aflate în imediata lor apropiere. Desigur. spaţiul de 10 mm dintre corpuri devine de nestrăbătut şi albinele pot muri de foame. ca rezultat al adaptării la condiţiile de mediu. Unii apicultori recomandă punerea de făguraşi cu miere între cele două corpuri. rezistenţa la condiţiile nefavorabile este mai mare la familiile puternice. are capacitatea de a se adapta în tot cursul anului la variaţiile temperaturii exterioare. în urma consumului. Pe măsură ce rezervele se consumă. Fig. La aşezarea fagurilor în cuib se va avea în vedere ca în centrul cuibului să fie introduşi numai fagurii cu celule de albine. 8). când iernarea se face pe două corpuri. Dacă iernarea se face într-un corp. Amplasarea central Fagurii din centrul cuibului conţin cea mai mare cantitate de miere. astfel încât fagurii mărginaşi să nu aibă mai puţin de 0. 19 / 33 .3. în corpul superior trebuie să existe circa 18-20 kg miere. Fig. această situaţie determină aşezarea ghemului de iernare sub aceşti faguri. ghemul înregistrează o mişcare de jos în sus.în total 7-8 kg (fig. Dacă se găseşte miere pe fagurii centrali din corpul inferior. aceasta să se găsească doar pe fagurii laterali.5-1.

Albinele se adună strâns în jurul mătcii ocupând. Pe măsură ce nopţile se răcesc. 20 / 33 . a crăpăturilor pereţilor.izgonirea trântorilor.Pregătirea în vederea supravieţuirii la temperaturi scăzute este un instinct dobândit la albine în decursul vremurilor şi acesta se manifestă cu mult timp înainte de apariţia sezonului friguros prin: . încetează ouatul mătcilor şi creşterea de puiet. conform prospectului. care fiind înlăturaţi treptat de pe fagurii cu miere nu mai au posibilitatea să se hrănească şi sunt scoşi afară din stup unde mor de foame şi frig. de clădire a fagurilor). se accentuează tendinţa albinelor de acumulare a rezervelor de miere necăpăcită şi uneori căpăcită de pe fagurii periferici în celulele eliberate de puiet. în organismul albinelor se produc modificări fiziologice caracteristice albinelor care vor ierna. . albinele pot rezista intemperiilor iernii şi pot produce lăptişorul necesar creşterii puietului spre sfârşitul sezonului rece. . diminuării treptate a ouatului mătcilor şi a creşterii de puiet. de regulă. iar pe de altă parte modificărilor anatomofiziologice determinate de acumularea în ţesutul corpului gras (ţesut de culoare albicioasă ce căptuşeşte partea interioară a învelişului chitinos) a rezervelor de proteine şi grăsimi pe seama consumului intens de păstură. în funcţie de condiţiile exterioare. De asemenea. în familiile orfane sau în familiile cu mătci bătrâne. . . însuşire pe care nu o au albinele născute primăvara sau vara. dar se menţine în continuare un consum ridicat de polen şi păstură. Trântorii mai sunt toleraţi doar în familiile cu mătci neîmperecheate. albinele părăsesc fagurii mărginaşi ai cuibului concentrându-se pe fagurii în care se mai creşte puiet. Longevitatea se datorează. Din toate aceste aspecte trecute în revistă mai sus. mai ales. la creşterea puietului şi la culesul de nectar. se face tratamentul împotriva varroozei. într-o măsură mai mică.propolizarea cuibului şi. În perioada de toamnă. albinele izolând în felul acesta mai bine cuibul împotriva pierderii de căldură şi a pătrunderii umidităţii. Albinele crescute în această perioadă se deosebesc de albinele crescute în sezon prin faptul că pot trăi 7-8 luni în loc de numai 35-45 de zile cât este durata de viaţă la albinele din sezonul activ. scade simţitor consumul de miere. când apare primul puiet în cuib. . pe de-o parte faptului că ele participă. Familia de albine trece în perioada repausului de iarnă care începe pe la sfârşitul lunii octombrie şi se termină în lunile ianuarie-februarie.micşorarea numărului de albine în cuib datorită uzurii albinelor culegătoare pe timpul culesurilor de vară. În această perioadă datorită micşorării activităţii de zbor şi a creşterii de puiet. a acestor provizii. folosind pentru aceasta produsul Varachet sau alte produse recomandate. rezultă că albinele îşi pot asigura singure regimul optim de temperatură în interiorul cuibului pe perioadele reci. când nu mai există puiet.reducerea treptată a unor activităţi (de creştere a puietului.acumularea unor provizii importante de hrană în cuib. O dată cu răcirea progresivă a timpului descreşte treptat şi activitatea de zbor a albinelor. Ghemul de iernare. spaţiul de pe fagurii din care a ieşit ultimul puiet. 1. Datorită acestor rezerve. Odată cu scăderea temperaturii exterioare.folosirea cu economicitate. Pag. între +6"C şi +8°C se formează ghemul de iernare.

Pag. Temperatura din zona interioară a ghemului depinde de temperatura mediului exterior şi de stadiul de iernare. ci numai interiorul ghemului. Faţă de condiţiile de viaţă ale albinelor din timpul iernii. ca urmare. care începe o dată cu ieşirea ultimului puiet. la un număr maxim de albine ghemul posedă o suprafaţă minimă pentru pierderea căldurii. activitatea albinelor scade treptat. temperatura din interiorul ghemului este mai scăzută. Miezul ghemului. Durata stării de repaus şi de păstrare a căldurii depinde de temperatura mediului exterior şi de puterea familiei. care se caracterizează prin sporirea treptată a activităţii albinelor datorită creşterii de puiet. albinele din miezul ghemului intră într-o stare de excitare.Ghemul are formă de sferă sau elipsă. albinele având posibilitatea de micşorare a acestuia în funcţie de temperatura mediului exterior. este alcătuită dintr-un strat foarte dens de albine. în perioada a doua a iernii. în felul acesta. care este de circa +13. oscilând în limitele câtorva grade peste limita temperaturii critice. vârât sub abdomenul altor albine şi cu aripile ridicate (poziţia este asemănătoare cu cea a ţiglelor de pe acoperişul caselor). Partea exterioară a ghemului.9°C). numită coaja ghemului. precum şi rolul de a hrăni matca. această formă a ghemului este cea mai avantajoasă întrucât. cu capul îndreptat către interiorul ghemului. În legătură cu mecanismul producerii căldurii în ghem trebuie menţionat că albinele nu încălzesc interiorul stupului. este mai afânat. Stratul exterior are rolul de a face ca pierderile de căldură din interiorul ghemului să fie cât mai mici. Limita superioară a temperaturii din interiorul ghemului în această fază de iernare nu depăşeşte +25°C. se hrănesc abundent şi produc intens căldură. reprezentând astfel o zonă izolatoare de mediul exterior. care cuprinde şi matca. Căldura este produsă de albine prin mişcări caracteristice din aripi. devin active. 21 / 33 . din acest moment. ele se liniştesc şi intră în faza de digestie şi repaus. Din momentul în care interiorul ghemului a atins temperatura critică (circa +13. adică de păstrare a căldurii produse. Radiaţiile de căldură din ghem în stup sunt insuficiente pentru încălzirea interiorului acestuia. picioare şi abdomen. Temperatura ghemului ajunge în curând la limita sa inferioară (+13. Grosimea cojii ghemului este de 2-7 cm şi variază în raport cu temperatura aerului din jurul ghemului. dintre toate formele geometrice sfera posedă cea mai redusă suprafaţă raportată la volumul ei. care ocupă atât intervalele dintre faguri cât şi interiorul celulelor libere. adică de mărimea ghemului. până în momentul când temperatura din interiorul ghemului atinge limita superioară. după cum este cunoscut. Cu cât este mai frig afară şi familia este mai slabă. Albinele din miezul ghemului sunt active şi au rolul de a produce temperatura necesară întregii familii. în interiorul ghemului de iernare temperatura se stabilizează în limitele a 34-36°C şi rămâne la acest nivel. ceea ce duce la perceperea pe timpul iernii a unui zumzet specific care poate fi sesizat de către apicultor dacă lipeşte urechea de un perete al stupului.9°C) şi. Aici albinele stau aproape nemişcate.9°C. În prima fază a repausului de iarnă. cu atât se pierde mai multă căldură într-un timp mai scurt. albinele sunt nevoite să reintre din nou în activitate în vederea producerii căldurii. Producerea căldurii în interiorul ghemului nu este continuă.

1% la familiile puternice. precum şi umiditatea.5 0. De exemplu. Barac. la sporirea consumului de hrană. cât şi a consumului de hrană. au consumat câte 11.5 1.9 100.8 kg miere la fiecare kilogram de albină.5 60. Prin aceasta.Albinele din stratul protector al ghemului trăiesc la temperatura aerului din stup. adică 1 kg de albină din familiile slabe a consumat 7.0-1. În cazul când temperatura ghemului se ridică cu câteva grade din cauza unei tulburări puternice a albinelor.0-2. fapt ce uzează mult albinele şi contribuie la o mortalitate ridicată primăvara. iar în primăvară dezvoltarea lor evoluează aşa de încet încât nu pot valorifica economic culesurile intense timpurii.0 2.8 50. atât în ceea ce priveşte producerea şi păstrarea căldurii necesare.5 kg miere pe durata iernii. Popa. Orice zgomot din afara sau dinăuntrul stupului. chiar în imediata apropiere a albinelor.8 30. Izolarea termică a cuibului Faptul că albinele nu încălzesc stupul şi menţin temperatura numai în limitele interioare ghemului ar pleda pentru o iernare fără împachetare.5 kg miere. lipsa mătcii şi altele contribuie la ridicarea temperaturii din interiorul ghemului peste limitele normale şi. Ridicarea temperaturii ghemului nu are loc numai atunci când temperatura interioară a ghemului a ajuns la limita inferioară. sau s-a redus consumul cu 0. 22 / 33 .5-2. se menţine cu cel mult 1-2°C mai ridicată decât temperatura exterioară.9 51. Ridicându-se temperatura ghemului este posibil ca matca să înceapă ponta prea de timpuriu. Familiile de albine slabe produc căldura necesară supravieţuirii lor în perioada de iernare pe seama unui consum mare de provizii. Iernarea familiilor puternice este mai avantajoasă decât cea a familiilor slabe. E.5-1.6 35. pentru liniştire. iar familiile puternice.0 Consum mediu/kg de albină grame % 25.6 Experienţele făcute la Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Apicultură au arătat că familiile cu 1 kg albină au consumat câte 7. organismul albinelor în cauză se uzează mai repede. N. familiei de albine îi este necesar un timp de 20-30 de ore. care. după cum urmează: Cantitatea de albine în familie (kg) 2.1 kg miere.0 1. 2.9 69. Pag.7 kg miere. provocat de om sau animale.1 50. de 3 kg albină. li se scurtează viaţa. implicit. o simplă ridicare a capacului stupului în timpul iernii duce la ridicarea temperaturii din ghem cu 2-3°C. ceea ce duce la concluzia că la iernarea familiilor puternice s-a făcut o economie de 3. Cercetările efectuate în ţara noastră (l.0 100. Al.5-3. Foţii. iar 1 kg de albină din familiile puternice câte 3. Sănduleac) evidenţiază creşterea consumului de miere pe durata iernii în cuiburile familiilor slabe. mierea de calitate inferioară.

de fagurii cu albine. în cazul în care familiile sunt mai slabe este posibilă şi chiar indicată protejarea bilaterală a cuibului (fig. urmează diafragma şi salteluţă laterală. Peste podişor se suprapune o altă salteluţă. Este bine să folosim o împachetare bună a cuibului la familiile slabe şi mijlocii şi o împachetare moderată la familiile puternice. 23 / 33 . ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei 3. 10 a şi b). a doua diafragmă şi salteluţă. papură. la peretele stupului se pune o salteluţă urmată de diafragmă.l0b Împachetarea bilaterală a cuibului În acest caz. polistiren expandat. condiţie favorizantă pentru dezvoltarea mucegaiului. Fig. 11 împachetarea unilaterală a cuibului Fagurii se trag în acest caz spre peretele încălzit al stupului. Fig. ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii Fig. Când familiile sunt puternice se recomandă împachetarea unilaterală a cuibului (fig 11). 10a Împachetarea bilaterală a cuibului în stupul orizontal 1. Materialul de protecţie trebuie să fie permeabil. Ca material izolator se pot folosi: saci de iută. ziare. Peste podişor se suprapune o a treia salteluţă. ghemul de albine în familia ajutătoare 2.Se apreciază însă că împachetarea are rolul de a feri familia de variaţiile bruşte de temperatură. La stupii orizontali şi verticali fagurii se trag spre peretele mai încălzit al stupului. salteluţele nu trebuie să fie prea groase. fiind deosebit de necesară mai ales în perioadele cu temperaturi exterioare mai scăzute în care familia creşte puiet. paiele de ovăz. prevenindu-se în acest mod apariţia umezelii. ele trebuie să lase spaţii de circulaţie a aerului între ele şi pereţi sau capacul stupului. Pag.

Materialul de protecţie se pune în stupi o dată cu apariţia variaţiilor de temperatură între noapte şi zi.La stupul multietajat. este necesară redimensionarea urdinişului.sensul circuitului de aer proaspăt neviciat 3. Orificiile de ventilaţie din capac. se închide şi urdinişul superior la stupii care posedă şi acest al doilea urdiniş. Un aspect important care trebuie urmărit. 13). De asemenea. se închid. Acesta la intrarea la iernat trebuie să corespundă puterii familiei. 12 Împachetarea stupului multietajat pe doua corpuri. măsurile care se iau sunt în funcţie de sistemul de stup şi metoda în care acesta iernează.13 Schema aerisirii cuibului unei familii de albine pe timpul iernii 1. excesul de umiditate. b) lăsând un spaţiu de câţiva milimetri între două dintre scândurelele podişorului. Pag. cu scăderea temperaturii în cursul nopţii. trebuie ţinut seama de particularitatea biologică a iernării. poate determina scurgerea sa din faguri sau înăcrirea care provoacă debilitatea şi îmbolnăvirea albinelor. este umiditatea. Este foarte important să prevenim excesul de umiditate în stup pentru a feri fagurii de formarea mucegaiurilor. Măsurile care se iau pentru asigurarea ventilaţiei corespunzătoare trebuie însă să nu vină în contradicţie cu cele ce vizează asigurarea unui regim optim de temperatură.ghemul de albine 2.sensul circuitului de aer viciat ( La stupul orizontal evacuarea vaporilor de apă rezultaţi din respiraţia albinelor se poate realiza pe la partea superioară a stupului în două moduri: a) deschizând urdinişul superior al stupului acolo unde există. se poate lăsa un număr egal de faguri în cele două corpuri separate cu diafragme (superioară şi inferioară) de spaţiul liber din stup în care se pune material de protecţie. Scopul principal al tuturor lucrărilor este realizarea unui regim optim de temperatură. Fig. 24 / 33 . adică de faptul că în această perioadă în cuib creşte cantitatea de bioxid de carbon (fig. în acelaşi timp. Fig. Odată cu terminarea culesului principal. 3. care să permită creşterea intensă de puiet în vederea realizării unor familii puternice pentru iernat. Protecţia superioară se realizează prin aşezarea unei salteluţe pe podişor (fig. 12). Urdinişul şi orificiile de ventilaţie. în plus. dacă iernarea se face pe două corpuri. O dată cu instalarea definitivă a sezonului inactiv. socotindu-se 0. în perioada de la sfârşitul verii şi începutul toamnei.5 cm pentru fiecare interval ocupat de albine. datorită faptului că mierea este higroscopică.

14). In acest scop. identice cu gardurile para-zăpezi (fig. Iernarea în aer liber Pag. cu partea care formează un mic urdiniş deasupra familiei. 25 / 33 . La stupul vertical .15 Protecţia stupinei în timpul iernii. coceni de porumb. Pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupului. . peste podişor nu se mai pune hârtie iar salteluţa nu trebuie să atingă capacul. ventilaţia la partea superioară se poate realiza prin aşezarea podişorului invers. se realizează prin deschiderea unuia dintre orificiile de ventilaţie din capac. situaţie care contribuie în cea mai mare măsură la menţinerea atmosferei umede în interiorul stupului. o dată cu răcirea timpului urdinişul va fi prevăzut cu gratii (fig. . Capitolul V Metode de iernare a familiilor de albine În ţara noastră se cunosc următoarele metode de iernare:. Protecţia stupinei în timpul iernii. Protecţia stupinei contra vânturilor puternice şi a curenţilor din timpul iernii contribuie în cel mai înalt grad la menţinerea căldurii în ghemul de iernare.multietajat. de preferinţă din esenţe de înălţime medie. 1. De asemenea.iernarea în cojoc. stupul va avea o poziţie puţin înclinată către urdiniş. Fig.La prima variantă. 4. înlesnindu-se astfel scurgerea apei prin urdiniş. 15).iernarea în adăpost. Orificiile de ventilaţie din capac se închid. Fig. pe podişorul stupului se pot suprapune câteva straturi de hârtie peste care urmează materialul de protecţie. se poate proteja stupina cu garduri făcute din nuiele. Pentru a feri stupina de curenţi este necesar ca vatra stupinei să fie împrejmuită cu o plantaţie de protecţie. pentru asigurarea unui regim mai favorabil de temperatură. Se va da o atenţie deosebită protecţiei stupinei contra vânturilor şi curenţilor reci. tulpini de floarea-soarelui sau cu garduri mobile din scândură. O atenţie deosebită se va da prevenirii pătrunderii rozătoarelor în stup.14 Gratie contra rozatoarelor. La varianta a doua. stacheţi.iernarea în aer liber. Evacuarea vaporilor de apă care trec prin salteluţă către exterior.

între stupi şi rândurile de stupi se lasă spaţii de 10-15 cm care se umplu cu material de protecţie (paie.În condiţiile ţării noastre. pe de altă parte. 3. Prin această metodă se reduce şi forţa de muncă. Iernarea în aer liber permite efectuarea zborurilor de curăţire în zilele călduroase din cursul iernii. Stupii se instalează pe o platformă sub care se poate pune. când zborul albinelor a încetat. Iernarea în adăpost În ţara noastră această metodă de iernare se practică în prezent pe scară redusă deoarece iernile nu sunt atât de aspre ca să justifice investiţii suplimentare iar. familiile noastre de albine sunt adaptate condiţiilor de mediu în care s-au format de-a lungul veacurilor. Fig. stupii nemaifiind mutaţi de pe vatra de stupină. material de protecţie (grinzi sau baloţi de paie). în acest caz punându-se spate în spate. Această împachetare poate fi individuală. valorificarea mai devreme şi în mai bune condiţii a florei timpurii. Iernarea în aer liber nu exclude însă protecţia stupilor la interior. existenţa unor perdele naturale sau a unor improvizaţii care să ferească stupina de vânturi şi curenţi. când timpul s-a încălzit suficient. sau cojoc colectiv. se înlătură împachetajul de pe partea frontală a stupului sau a grupului de stupi pentru ca albinele să iasă la zborul de curăţire. Stupii se pot grupa pe un rând sau pe două rânduri. Iernarea în cojoc Este o metodă care reclamă un volum mare de muncă şi se referă la împachetarea exterioară a stupului (cojoc). în unele situaţii însă (provizii reduse. Totul se acoperă cu un carton asfaltat sau polietilenă pentru a împiedica pătrunderea apei. Familiile de albine se introduc în adăpostul respectiv o dată cu începerea sezonului friguros. amplasarea corectă a stupinei pe vatră însorită şi. Pag. 16 Iernarea în cojoc Introducerea stupilor în cojoc se face o dată cu venirea frigului. familiile de albine rămân pe locul lor din timpul verii. frunze uscate). cât şi avantaje economice deoarece nu mai sunt necesare cheltuieli pentru construcţia adăposturilor sau pentru procurarea materialelor izolatoare. familii slabe) este necesară şi binevenită iernarea în adăpost. având grijă să se lase libere urdinişurile (fig. în special. 2. 16). Metoda iernării în cojoc este recomandată în mod special pentru stupinele situate în terenuri deschise unde nu se poate amenaja stupina pentru iernare pe o vatră ferită de vânt şi curenţi reci. 26 / 33 . La acest procedeu. coceni. în zilele însorite. familiile de albine normale şi cu provizii abundente de hrană iernează în aer liber. la 20-25 cm deasupra solului. de asemenea. pentru doi stupi. creşterea mai timpurie a puietului.

.. rumeguş de ceară Pag. Se utilizează construcţiile existente (încăpere. Din acest motiv. ciocănitori.74 4. după G.0 2. întuneric. lucrările privind îngrijirea familiilor de albine pe timp de iarnă se rezumă ia crearea condiţiilor care să asigure albinelor o deplină linişte şi înlăturarea tuturor cauzelor care ar tulbura ritmul caracteristic de viaţă al lor. o comparaţie între diferitele niveluri de consum influenţate de modul de iernare. Practic.67 9. nu este necesar să se construiască adăposturi speciale.74 În acest tabel se observă că familiile puternice consumă per unitate de greutate vie (1 kg albine) mult mai puţină hrană decât cele slabe. Prevenirea deranjării şi neliniştirii albinelor Pe toată perioada iernii se urmăreşte ca familiile să nu fie deranjate de păsări de curte. Tabelul 1 Hrana consumată (kg) în medie pentru 1kg albine În grupe de familii de albine cu greutatea În medie pentru de.22 8. În tabelul 1 este.0 1. Şoarecii reuşesc deseori să pătrundă în stupi producând adevărate ravagii.77 7. Capitolul VI Lucrări ce se efectuează iarna în stupină În general.42 7.42 5.A.78 8.56 8. înghit şi albine vii datorită faptului că ele nu se mai pot apăra ca în sezonul cald. în primăvară. unele dintre acestea aducând mari pagube stupinei. şopron) în care să fie asigurate o bună ventilaţie.39 8. aceste familii au o dezvoltare încetinită.5 În aer liber În cojoc În adăpost 9. linişte. De asemenea.Acest sistem asigură pierderi minime de căldură şi un consum mai redus de hrană. prezenţa excrementelor de şoarece.54 9.90 4. acolo unde se constată că şoarecii au pătruns în cuiburile unor familii (cadavre de albine fără capete sau roase.38 6.5 2.90 7. temperatură în jur de 2-4°C şi o umiditate de 75-85%.(kg) Metoda de toate grupele de iernare familii de albine 1. Consumul de hrană per kilogram (greutate vie) albine diferă şi în funcţie de modul de iernare. Principalele lucrări care se efectuează iarna în stupină sunt: 1. 27 / 33 .. Avetisian. însă familiile sunt lipsite de posibilitatea efectuării zborurilor de curăţire. Pe lângă consumarea proviziilor de miere şi păstură ei strică şi fagurii încât nu se mai pot folosi. piţigoi etc.99 6.

Când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc. Introducerea unuia dintre capurile tubului pe urdiniş şi a celuilalt capăt în ureche. se va interveni. prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului. înseamnă că familia iernează în condiţii bune. sau la orice intervenţie în interiorul stupilor în care acestea sunt adăpostite. înseamnă că familia este înfometată. iar alţii de stetoscopul medical.zumzetul slab. Ascultarea stupilor iarna. Din cauza temperaturii scăzute (în stupii orizontali şi cei verticali cu un singur corp) ghemul nu s-a putut deplasa pe fagurii alăturaţi. în acelaşi scop. plini cu provizii şi nici în partea opusă a fagurilor respectivi unde proviziile sunt intacte. având diametrul interior de 0. Aceasta se întâmplă nu numai când familia a intrat în iarnă cu provizii suficiente. însoţit de zgomotul asemănător foşnetului frunzelor. Supravegherea modalul de iernare a familiilor de albine prin controale auditive Modul de iernare şi starea unei familii pot fi apreciate cu uşurinţă prin "ascultare".în cantitate exagerată pe fundul stupului la urdiniş) devine necesară intervenţia apicultorului pentru evacuarea şoarecilor. apropiind urechea de peretele din faţă al stupului. sau folosirea stetoscopului permite perceperea şi interpretarea zumzetului albinelor: . Ascultarea familiilor de albine în lunile de iarnă se face o dată la 3-4 săptămâni. ci şi atunci când s-a terminat hrana din celulele fagurilor unde s-a format ghemul de iarnă. de un tub de cauciuc lung de 1m. fără a se recurge la deschiderea stupului. . .bâzâitul puternic arată că familia este în suferinţă. se va recurge numai în situaţii excepţionale. Unii crescători de albine se folosesc. 2. când viaţa familiei în cauză este ameninţată de lipsa de provizii.8-1 cm. Pag. fără abuz însă. care însă încetează imediat. de îmbolnăvire sau alte stări anormale ce nu se pot înlătura din afară. Dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic.zumzetul moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi că iernarea decurge normal. 28 / 33 . La cercetarea familiilor de albine.

după cantitatea de albine moarte găsite pe jos. înseamnă că iernarea decurge normal. Aprecierea modului de iernare a albinelor se poate face şi după aspectul diferitelor resturi. stupul cu familia ce trebuie ajutată se duce mai întâi într-o încăpere încălzită. Pentru această operaţie. Separarea albinelor moarte din rumeguşul de faguri se face cu ajutorul unei site. Dacă albinele au abdomenul umflat şi se văd pete de diaree la urdiniş sau pe scândura de zbor. se epuizează şi adeseori piere în întregime. Prezenţa cristalelor printre cadavrele de albine dovedeşte că mierea din fagurii pe care iernează albinele s-a cristalizat. în prealabil stupul a fost transportat într-o încăpere unde temperatura este de aproximativ +15°C. fie uzurii organismului lor din cauza unor boli. în cazul când pe cei doi faguri mărginaşi între care urmează să se introducă fagurele cu miere se găsesc puţine albine. Observând poziţia ghemului. arată că în stup este prea multă umiditate. în cazul în care se administrează familiei Pag. arată că aceşti periculoşi dăunători au pătruns în stup. Rumeguşul de fagure se păstrează ca materie primă de ceară sub formă de bulgăraşi pentru extracţia conţinutului de ceară în primăvară. mucegăite. Completarea proviziilor în cuiburile familiilor slab aprovizionate. Din cauza neliniştii provocate de lipsa mătcii familia consumă mai multe provizii. Când în stupină există mătci de rezervă. după resturile scoase de pe fundul stupului şi aspectul lor. Aici i se înlătură capacul. Albinele moarte se strâng şi se ard. Mortalitatea exagerată a albinelor se datorează fie faptului că familia a iernat cu prea multe albine-vârstnice. avem grijă ca fagurele cu miere să fie introdus într-o margine a lui.Zumzetul prelung. împachetajul şi mai apoi podişorul. înseamnă că familia de albine respectivă este pe cale de a se îmbolnăvi sau este deja bolnavă de diaree din cauza proviziilor de calitate inferioară sau a consumului exagerat de hrană ca urmare a condiţiilor nefavorabile de iernare. atunci el se introduce peste încă o ramă. Când nu există nuclee cu mătci de rezervă. prezenţa excrementelor de şoareci. 29 / 33 . după ce. îndreptarea familiei de albine se face astfel: cuibul familiei orfane se descoperă. Cadavrele de albine fără capete sau roase. unde se află mai multe albine. se îmbolnăveşte de diaree. neuniform în intensitate şi "plângător" indică absenţa mătcii. precum şi aprovizionarea celor lipsite de hrană în sezonul rece se face mai uşor când la rezerva stupinei există faguri cu miere căpăcită de calitate superioară. familia de albine orfană se uneşte cu altă familie mai slabă care are matcă. în aşa fel încât celulele cu miere să fie în contact cu albinele. spre mijlocul cuibului. în faţa urdinişului. Rumeguşul şi albinele moarte se scot de pe fundul stupului cu o sârmă îndoită la un capăt în unghi drept. Din contră. în asemenea cazuri se face câte un orificiu de trecere prin mijlocul fagurilor cu puţine albine şi cel cu provizii (de grosimea unui degetar) prin care albinele de pe fagurii mărginaşi pot trece şi se pot alătura restului de albine din ghem. însă numai atât cât se poate da într-o parte diafragma şi primul fagure cu albine pentru a se introduce în spaţiul gol creat fagurii. albinele şi matca dintr-un nucleu. Prezenţa albinelor umede. acolo unde mortalitatea este neînsemnată şi rumeguşul de faguri nu este umed. procedându-se la fel.

Mierea cristalizată se lichefiază în bain-marie. În continuare. roiniţă (Folia mellissae). gălbenele (Flores calendulae). 17). iată câteva reţete de preparare a turtei din miere cristalizată şi a şerbetului de zahăr: a) Turta din miere cristalizată şi zahăr (dupa C. coada calului (Herba equiseti). turte. o parte ceai medicinal şi zahăr pudră după nevoie (până ce amestecul dobândeşte consistenţa aluatului de pâine) adăugând şi 1 g sare de lămâie la kilogramul de pastă.pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor şi vitaminelor .zahăr candi.apa încălzită în care se ţin vasul cu miere pentru lichefiere nu trebuie să aibă temperatura mai mare de 45°C. şerbet. mierea lichefiată se toarnă peste zahărul pudră (o parte miere la patru părţi zahăr). Amestecul de plante se macerează circa 10 minute cu 3 părţi apă rece. Apoi se adaugă apă clocotită până la un litru. restul. iar când timpul permite. 30 / 33 . Pentru a preveni această situaţie se procedează astfel: se foloseşte la prepararea turtei doar miere lichefiată sau granulată fin (având consistenţa untului) şi zahăr pudră măcinat sau pisat fin. floarea-soarelui) iar zahărul tos este şi el format din cristale. Cu efecte deosebite s-a dovedit infuzia din următoarele plante medicinale: cimbrişor (Herba thymus sp. cât şi de zahăr).). În acest caz se administrează 34 ml kilogramul de pastă. ca un aluat. se poate folosi preparatul "Protofil"destinat stimulării dezvoltării familiilor de albine şi combaterii nosemozei. apoi se frământă cu mâna. coada şoricelului (Flores millefolii). muşeţel (Flores chamomillae]. sunătoare (Herba hyperici). zmeură. Pentru a nu se denatura calităţile mierii . nu mai este necesară aducerea stupului într-o încăpere încălzită. până la omogenizarea amestecului. Majoritatea sortimentelor de miere cristalizează (mai repede mierea de răpită. în locul infuziei medicinale preparate în casă. măceş (Fructus cynosbati) şi soc (Flores sambucus). Se iau câte 4-5 g din fiecare plantă menţionată mai sus. Infuzia rezultată se strecoară printr-o pânză curată. izmă (Folia menfriae). tei (Flores tilliae). administrarea făcându-se direct pe vatra stupinei. Pag. Formarea turtelor având în componenţa lor aceste două ingrediente cristalizate trebuie să ţină seama de faptul că albinele consumă doar în parte turta dacă conţine cristalele mari (atât de miere cristalizată. În continuare. cristalele grosiere. după ce în prealabil s-au decupat 1-3 ferestre din suprafaţa pungii. Pasta obţinută se administrează sub formă de turte (greutatea unei turte poate varia între 500 şi 1000 g) ambalate în hârtie sau pungi de plastic. Pentru realizarea turtei cu adaus de ceai medicinal pasta se prepară din o parte miere. Este indicat ca turta folosită la sfârşitul perioadei de iernare să conţină şi ceaiuri medicinale cu efect în stimularea activităţii albinelor şi apărarea stării de sănătate a acestora. Antonescu). scoţându-le chiar afară din stup. prin care albinele vor veni în contact cu turta (fig. aruncându-le pe fundul stupului. Turtele astfel pregătite se pun deasupra ramelor. Se amestecă totul bine şi se lasă acoperit timp de 30 minute.

tei sau fâneaţă. până când conţinutul devine ca o pastă fină care nu se întinde şi nu este lipicioasă. la 10 kg de zahăr se folosesc 2. Pentru a doua variantă. se adaugă mierea şi apoi se frământă bine totul cu mâna. Întreaga cantitate de zahăr pudră pe care o vom folosi. Turta de şerbet trebuie să aibă grosimea de 1-1. E. 300 ml ceai medicinal sau 340 ml "Protofil". dr. Cu un termometru măsurăm temperatura. într-un vas emailat se pune zahărul pudră. Mureşan şi ing.17 Amplasarea turtei. la 10 kg zahăr şi 2 kg miere de albine se adaugă 1. dacă picăturile de sirop nu se amestecă cu apa din pahar şi formează o bobită este dovada că şerbetul este gata. Şerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de plastic în cantităţi de 500-1000 g sau chiar mai mari.5 cm.750 l apă sau ceai de plante medicinale. în lipsă de termometru se poate folosi o metodă mai simplă care ne indică terminarea invertirii zahărului: într-un pahar cu apă rece se picură cu o linguriţă din siropul care fierbe. cantităţile indicate se introduc într-un vas emailat de mare capacitate. în funcţie de aprecierea noastră asupra cantităţii care ar fi necesară familiei de albine. Mihăilescu). dr. doar atât cât să devină mai fluidă iar apoi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil. se aduce în încăperea de lucru.Fig. cu cel puţin patru ore înainte.700 kg zahăr pudră. 2 kg miere. Siropul astfel obţinut se pune al fiert la un foc slab şi se urmăreşte momentul în care începe fierberea. Pag. c) Şerbetul fiert (după prof. E.300 l apă sau ceai de plante medicinale. Se recomandă în special folosirea mierii de salcâm. Mierea ce se foloseşte trebuie să fie necristalizată şi în nici un caz miere de mană. sau din zahăr şi miere de albine cu apă sau ceai. C. C. la cald. 31 / 33 . în cazul în care zahărul pudră se prezintă sub formă de bulgări. pentru a putea fi aşezată deasupra ramelor sub podişor. Pentru obţinerea a 10 kg şerbet sunt necesare 7. nefermentată. Mod de decupare a foliei in care este ambalata turta. Indiferent de variantă. b) Şerbetul de zahăr cu miere (dupa prof. şi când aceasta a ajuns la 116-117°C siropul se consideră suficient de fiert şi se dă jos de pe foc. Mureşan şi ing. Se poate prepara din zahăr cu apă sau ceai. Mihăilescu). provenită de la familii sănătoase. deoarece în momentul preparării volumul conţinutului creşte mult din cauza spumei care se formează. Mierea se încălzeşte puţin. aceştia se zdrobesc fin. Pentru prima variantă.

ianuarie. Este bine să se presare paie. albinele se pot aşeza fără pericol în timpul zborurilor de curăţire. Altfel. e indicată înlăturarea ei din faţa urdinişului.În cazul când la prepararea şerbetului se foloseşte şi miere de albine. Se curăţă scândura de zbor şi urdinişul de zăpada transformată în sloi de gheaţă. După răcire se ambalează în hârtie cerată sau pungi de plastic în cantitate de 500 g până la 2000 de grame. se înlătură zăpada sau "petecele" de zăpadă de pe toată vatra stupinei. Apariţia zilelor cu temperaturi de +12° permite zboruri de curăţire ale albinelor şi eliberarea intestinului supraîncărcat. aşezându-se pe zăpadă. pământul umed şi îngheţat. Frecatul şerbetului este încheiat atunci când săltând lopăţică şerbetul care curge de pe aceasta nu se scufundă în restul masei şerbetului ci rămâne la suprafaţă. în sezonul nefavorabil. albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente. aşa încât razele soarelui să încălzească direct podişorul. efectuând mişcările într-un singur sens. Este important ca albinele să beneficieze de zborul de curăţire pentru a se evita declanşarea diareii pe al cărei fond se pot instala boli grave. Pag. 3. 32 / 33 . februarie) au o influenţă deosebit de bună asupra iernării. Acoperirea parţială sau în totalitate a stupilor cu zăpadă nu este un prilej de îngrijorare. căci prin zăpada afânată aerul curat poate pătrunde în stupi. nu mai pot zbura şi mor. îndepărtarea chiar a capacelor stupilor şi a materialului de protecţie. pleavă sau frunze uscate pe vatra stupinei. Se lasă să se răcească până ce totul ajunge la temperatura de 40°C. Se toarnă apoi compoziţia într-un vas curat care a fost udat în prealabil cu apă rece. aceasta se adaugă numai când şerbetul s-a terminat de fiert. Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate si a gheţii de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi desfundarea urdinişurilor blocate de albinele moarte. întărindu-se. Pentru a stimula albinele să iasă afară din stup se recomandă şi lovirea uşoară a pereţilor stupului pentru a agita albinele care apoi ies. căci prin aceasta se asigură o protecţie suplimentară contra pierderilor de căldură. până când siropul începe să-şi schimbe culoarea spre alburiu şi apoi alb. deoarece aerul pătrunde mai greu prin zăpada care începe să se topească. Zborurile târzii de toamnă şi chiar în cursul lunilor de iarnă (posibile în unii ani în lunile decembrie. în special nosemoza. 4. în funcţie de necesităţile familiei respective. Totuşi. Către sfârşitul iernii. în acest mod se împiedică formarea de cristale mari de zahăr. Numai pe asemenea materiale. În acest moment se începe învârtitul siropului cu o lopăţică de lemn. Stimularea zborului de curăţire necesită câteva măsuri: eliberarea urdinişului de albine moarte. nu este prilej de îngrijorare nici în ce priveşte sufocarea albinelor. izolatoare. Gheaţa se înlătură cu ajutorul unei vergele de fier sau a unui cuţit încălzit pentru a se evita zgomotul şi deranjarea albinelor. când zăpada se topeşte. ele rămân amorţite. Înlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor În condiţii normale. Se urmăreşte ca în interiorul stupilor să nu pătrundă apă sau zăpadă prin orificiile de ventilaţie sau crăpături. Totodată.

revine o perioadă rece care poate dura chiar două-trei săptămâni. Prezenţa apicultorului în stupină este obligatorie pentru ca urmărindu-se modul de desfăşurare a zborului să fie identificate familiile ce prezintă stări anormale şi soluţionate aceste cazuri. Familiile normale efectuează un zbor intens. la temperaturi mai scăzute. Se atrage atenţia apicultorilor. important ca vatra stupinei să fie curăţată şi să se aplice măsuri pentru topirea zăpezii. Acest fenomen poate însemna prezenţa unor stări anormale ce au dus la supraîncărcarea intestinului gros al albinelor. 33 / 33 . Pag. asupra necesităţii de a asigura zborul albinelor în primele zile favorabile. ceea ce este deosebit de important în special pentru culesul de la salcâm. Este important de reţinut că familiile de albine care efectuează zboruri de curăţire mai timpuriu se vor dezvolta rapid în primăvară. după câteva zile calde din ultima parte a lunii februarie sau din prima parte a lunii martie.Este. creşterea puietului pe scară largă începe cu două-trei săptămâni mai repede decât în celelalte familii. Unele familii fac încercări de zbor. în mod deosebit. deoarece în condiţiile climatice din ţara noastră. cu o durată de 30-50 minute. de asemenea. în familiile care au făcut zborul în primele zile favorabile.