You are on page 1of 5

Viaţa ca o pradă

De Marin Preda Viaţa ca o pradă de Marin Preda se înscrie în literature de frontieră, însă încadrarea operei într-o specie anume a fost totdeauna incertă, pendulând între bildungsroman, eseu literar, memorialistică ori autobiografie artistică. A fost publicat în 1977, fiind un roman indirect, un roman despre scrierea unui roman (despre Moromeţii ). Romanul este scris la pesoana I, autorul identificându-se cu naratorul şi cu personajul principal. Modalitatea narativă se remarcă, aşadar, prin prezenţa mărcilor formale ale naratorului, de unde reiese apropirea acestuia de evenimente, până la substituirea sa de către personaj. Romanul poate fi şi un monolog liric, deoarece autorul se destăinuie, se analizează zbuciumându-se între cutezanţă şi nesiguranţă, căutându-şi identitatea şi locul în vremurile tulburi, complicate şi confuse de după al doilea război mondial, în plan social, politic, etic şi artistic. Autorul-narator trăieşte o aventură a conştiinţei, se confesează prin scrierea la persoana I, devenind propriul său personaj. Titlul Viaţa ca o pradă are o profundă încărcătură filozofică. Marin Preda, ca scriitor, este un spirit curios şi flămând de viaţă, pe care ar vrea să o apuce ca pe o pradă, pentru a intra în miezul ei, pentru a o înţelege şi pentru a o trăi cu maximă intensitate. Capitolul XII sugerează titlul romanului şi începe printr-o confesiune a scriitorului care descoperă, uşor dezamăgit şi neliniştit, că intenţiile sale asaltau din toate părţile viaţa pe care o cunoscuse până atunci fără să reuşească să intre în miezul ei. Un episode allegoric explică, printr-o viyiune grotească, dorinţa nestăvilită a tânărului scriitor de a trăi cu intensitate şi nesaţ viaţa, în toată plenitudinea ei. Autorul-narator-protagonist îşi aminteşte o imagine care-l impresionase puternic ţi pe care o aseamănă cu dorinţa omului de a apuca viaţa ca pe o pradă, numai că trebuie să ştii de unde să începi, ca să poţi “săţi înfingi colţii” în ea. “O grămadă de căţelandri”, schlălăind de foame, încercau să sfârtece un cal mort, pe care îl găsiseră într-o văgăună. Însă, de oriunde îl apucau, câinii nu reuşeau să smulgă nici o bucăţică din calul care “rezista” şi nici unul nu găsea punctul slab care “ar fi deschis drumul celorlalţi”. Printre ei, nu era “nici unul bătrân şi experimentat acre să-I înveţe” de und ear trebui să înceapă, în care parte a calului mort să-şi înfingă dinţii. Asemenea calului, viaţa este o pradă care nu se lasă cucerită uşor, “ dacă nu ştii de unde s-o apuci” : “Desigur, viaţa nu e un cal mort, dar e,

care a declanşat “aventura conştiinţei mele”. relatează momentele esenţiale din copilărie şi adolescenţă. dar forţa cuvintelor “Ia-o. formulă artistică fundamentală a întregului roman. Abrud. În cele 43 de capitole şi prin naraţiunea la persoana I. împrejurările şi hotărârea pentru a-şi împlini menirea de scriitor. în care protagonistul îşi aminteşte o întâmplare din copilărie. Incipitul romanului este o confesiune. fără însă a distorsiona coerenţa narativă a textului. apoi altor locuri concrete. Cartea cuprinde atât o meditaţie asupra momentelor semnificative din copilăria şi adolescenţa lui Marin Preda. adică obsesia de a scrie a doua carte după debut. în nici un caz nu ar lua hotărârea “de a renunţa la scris”.petru un scriitor tânăr. mai întâi satului natal. aşezaţi în jurul micii mese rotunde. ci alternarea planurilor epice evidenţiază în mod diferit subtilitatea trăirilor sufleteşti. deşi viaţa ei adevărată nu e . care se indentifică întru totul cu naratorul şi cu protagonistul. Construcţia subiectului nu este lineară. în fond. Cristur-Odorhei. Reacţia tatălui i-a surprins pe toţi. dacă nu ştii de unde s-o apuci”. care au dus la formarea scriitorului. Autorul însuşi declară într-un interviu: “ Viaţa ca o pradă are două subiecte dominante: cel în legătură cu scrierea unei cărţi. mă. BucureştiSinaia. Membrii femilie mele. Tema operei Viaţa ca o pradă este. cât şi prezentarea evenimentelor care au constituit punctual de plecare al romanului Moromeţii . întrucât întrega confesiune a autorului se referă la căutarea înfrigurată a unui sbiect pentru viitoarea carte. şi cel al anilor de şcoală. o pradă care nu cedează. Relaţiile temporale plasează începutul acţiunii în perioada interbelică. şi pe-asta!” şi gestul concomitant de a-i mai da încă o pâine l-au trezit pe protagonist la realitate. SilişteaGumeşti. ca elev. aidoma celei din “scena cinei” care deschide romanul Moromeţii. nuanţele affective şi conturarea discretă a personajelor. îl privesc pe mezin cu dezaprobare. autorul. declanşându-i reflecţia ce va fundamenta filozofia de viaţă a viitorul scriitor: “aventurile vieţii noastre sunt ale conştiinţei. etc.” Romanul se deschide cu un motto care aparţine lui Marin Preda şi se referă la importanţa pe care o are “scrisul” pentru autor. iar perspective spaţială reală se substituie. romanul scrierii romanului Moromeţii . deoarece luase pâine mare şi rotundă şi o ţinea strâns în braţe. precum şi frămâtările. în care apar trecute în revistă primele amintiri. El porneşte de la o presupunere: dacă scrierea unui roman l-ar costa viaţa.

surpinzând aspectele ei esenţiale: “Viaţa ca o pradă nu este o simplă carte de amintiri. Ceea ce surprinde în paginile dedicate şcolii sunt descrierile amănunţite ale colegilor şi ale profesorilor. în iarna lui 1948-1949. am încercat să-l fixez pe hârtie. al treilea planare în vedere o şedere la Sinaia. Ne aflşm în toamna lui `40 şi în primăvară lui `41. elev normalist la Abrud. când Preda începe să scrie romanul Moromeţii. când copilul de 12 ani ia drumul Şcolii Normale din Câmpulung. spre şaptesprezece ani. Chiar cuvintele care îmi treziră viaţa conştiinţei nu fuseseră ele misterioase?”. «Acţiunea » este urmărită pe trei planuri temporale diferite. împreună cu tatăl său.niciodată liberă de instincte şi nu o dată e neputincioasă în faţa lor. Pe de altă parte. evenimentele. Cartea are final deschis. Neizbutind să treacă de proba medicală (e miop). după cum el însuşi mărturiseşte: “Aventura în care demult conştiinţa mea era implicată continua…”. ajunge. precum profesorul de istorie sau cel de matemarică de la Abrud. . în anii războiului. În fine. fie imagini luminoase. eveniment care încheie într-un mod optimist Viaţa ca o pradă. deşi învecinate. Aceştia (1934-1940) sunt anii de ucenicie propriu-zişi. Cel mai vechi este acela de la mijlocul anilor `30. destinul de scriitoreste determinat de aventura conştiinţei. în plin regim legionary şi. în care include episoade. al cărui portret evocat cu nostalgie de scriitor aminteşte de cel al Domnului Trandafir din opera lui Sadoveanu. critical literar Nicolae Manolescu realizează o scurtă prezentare a cărţii lui Marin Preda. după cedarea Ardealului de Nord. Mai mult decât atât. deoarece Marin Preda intenţiona să o continue. în care rolul esenţial îl are magia cuvântului atotputernic: “Am devenit scriitor descoperind treptat forţa lui magică până ce într-o zi. în speranţa unei burse care să-i permită continuarea studiilor. nici un roman. in ceea ce priveşte educaţia şi acumularea unei experinţe de viaţă reală. a celor dintâi slujbe şi a debutul la ziarul Timpul. publicarea primul volum a romanului Moromeţii. Al doilea plan se referă la epoca bucureşteană a contactelor cu mediul gazetăresc şi literar. Romanul Viaţa ca o pradă ilustrează. împrejurările care determină procesul de formare a personalităţii autoruluinarator-personaj. precum dascălul de istorie de la Cristur-Odorhei. dar şi în bine”. pe de o parte. desigur. apoi la Cristur-Odorhei şi. apoi. Marin Preda. a primei iubiri. la Bucureşti. în decembrie 1955. are drept principală implicaţie cristalizarea conştiinţei de sine a scriitorului. în rău. care i-au lăsat lui Preda fie amintiri neplăcute. În lucrarea Literatura română postbelică. eroi sau exemple din cărţile citite. printr-un concurs de împrejurări. publicat abia după exact 7 ani.

îl pune în situaţia de a face din producţia sa o marfă. Scrie din amintire. din toate aceste pricini. ţăranul este atras în această cursă. Nu reuşeşte însă decât s-o întărească. Această confuzie voită de planuri dă cititorului sentimentul că faptele sau petrecut întocmai în creaţia literară şi în viaţă. Bucureşti. cum l-au socotit unii comentatori. să-i dea girul autenticităţii documentare. dar să muncească într-un anume stil. o prelungire a literaturii în conştiinţa individuală şi a tipologiei livreşti în viaţă. Bucureşti. un roman indirect( ca Şantier al lui Mirecea Eliade). Viaţa ca o pradă este şi un jurnal. e adevărat. Convorbiri cu Marin Preda. E dator să muncească pentru a-şi întreţine familia.“Marin Preda. într-o nouă naraţiune ce îşi propune să deconspire literature în umbra căreia a crescut. mai vin a doua oară în faţa ochilor noştri ca indivizi reali. Editura Albatros. scrie. când el însuşi a ajuns mic proprietar de pământ. Un număr de pagini reconstituie debutul literar al autorului: amintiri. I. E nevoie să dobândească bani. că nu va fi nevoit să intre în cursă. asemeni lui Ion Creangă sau lui Rebreanu. cartea lui Marin Preda poate fi apropiată şi de formula lui Gide din Jurnalul <Falsificatorilor de bani> . Am putea numi Viaţa ca o pradă . experinţe de lectură. eu(naratorul) părând a fi un personaj ca oricare altul.”2 1 2 Eugen Simion. cu pământul lui şi copiii lui. Rar caz de identificare între literature şi existenţa biografică a creatorului. “Viaţa ca o pradă nu este propriu-zis o carte de memorii. Mugur. identificabili. portrete de scriitori cunoscuţi. etc. nu este nici un roman de formaţie. El smte că puterea banului. Altele intră în sfera literaturii de ficţiune: mici naraţiuni ce pot fi citite independent. putere care devine din ce în ce mai mare în timpul său. 1973 . evocare a atmosferei cultural-politice de la începutul deceniului al V-lea. Editura Cartea Româneacă. ami ales când scrie roman despre satul său. despre naşterea şi criza vocaţiei literare… Prin alte aspecte. despre casa părintească. 1978 Fl. vede şi el. Deci banul înseamnă un atac brutal la adresa iluziei cu care se nutreşte personajul. în sensul Cuvintelor lui Jean-Paul Sartre. unde personajele. retrăindu-şi şi recreându-şi copilăria şi adolescenţa.” (Ion Rotaru. dar şi pentru a le vinde. după ce a avut girul autenticităţii estetice.”1 “Una din iluziile acestui erou este că lumea ar putea trăi fără bani. şi anume producând cereale pentru sine. iar poziţia asta e al ţăranului patriarhal. cu ce are poate continua să trăiască liniştit. Scriitori români de azi. după ce au trăit o dată ca ficţiuni. Dar încotro o să meragă? Spre ce? Neliniştea unor asemenea întrebări îl determină pe erou să rîmână pe poziţia lui până la sfârşit. O istorie a literaturii române ). că el. vol. Da.

Marin Preda. Fl. Bucureşti. n-are nevoie. 1980 3 Nicolae Manolescu. Bucureşti. Stupefacţia unora dintre personajele lui Marin Preda. al lui Marin Preda. de transformarea cu orice preţ a acestor situaţii într-unele bizarre sau supranaturale. în care finalitatea acţiunilor umane devenea imanentă. putem depăşi. semnificativă şi inteligibilă naratorului. Editura Minerva. Arca lui Noe. Arca lui Noe. Editura Albatros. 1980 . Tocmai repunerea pe picioare a acestui model costituie esenţialul în proză de la sfârşitul vârstei dorice. Editura Cartea Româneacă. Editura Minerva. Naratorul uman se află în faţa vieţii ca în faţa unei enigma. O nouă obiectivitate. obiectelor şi raporturilor dintre ele în esenţa lor. se naşte din renunţarea la zugrăvirea fiinţelor. vol. Mugur. mai modernă. şi nivelul paralelelor frecvente şi cam superficiale care s-au făcut între aceşti scriitori. ale căror cauze nu transpar numaidecât şi pe care nici un scop perceptibil nu le orientează. Numai mintea lui Dumnezeu sau a diavolului pătrunde cu adevărat dincolo de aparenţe şi descoperă sensul vieţii. cred. spre a fi explicată. Bucureşti. I. Bucureşti. cu toate că sunt confruntate cu situaţii normale. Ceea ce ştim despre alţii( dar şi despre noi înşine) este misterios. Eugen Simion. 1978 3. într-o formă explicită. 1973 4. Viaţa ca o pradă 2. opac. Convorbiri cu Marin Preda.”3 Bibliografie: 1. Scriitori români de azi. Existenţa se prezintă totdeauna astfel într-o perspectivă umană. Nicolae Manolescu. iar cauzalitatea era scoasă oarecum înafară. Constatând-o.“Obiectivitatea lui Rebreanu sau Sadoveanu presupunea un model răsturnat al lumii. Ele încep să fie privite ca existenţe.