P. 1
a Ana - Coridoare de Oglinzi

a Ana - Coridoare de Oglinzi

|Views: 3|Likes:
Published by Laura Tulei

More info:

Published by: Laura Tulei on Feb 18, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/15/2011

pdf

text

original

Existau în Clujul anilor '60 mici localuri mizere, cu câte câteva mese acoperite, de muşamale imunde,
aşezate în faţa unei tejghele înalte, învelită într-o tablă zincată veşnic udă, pe care paharele cu alcool
erau aşezate direct, ude şi ele, după ce fuseseră trecute sumar pe sub robinet. Pe pereţii zugrăviţi cu
ruloul, deasupra unui brâu de ulei, alături de lista de preţuri prinsă în pioneze, întâlneai fără greş un
acelaşi carton scorojit, cu două găuri prin care trecea o sfoară prinsă într-un cui, un acelaşi dreptunghi
lunguieţ pe care scria cu aceleaşi majuscule tipărite o dată pentru totdeauna: "Cântatul interzis", îmi
amintesc şi acum fascinaţia pe care o exercitau asupra mea cele două cuvinte, hotărârea plină de
aplomb a interdicţiei unei atât de puţin probabile culpe. Şi totuşi, dacă stau să mă gândesc bine, tocmai
faptul că se lua în considerare această probabilitate mă fermeca, faptul că, în mod serios, reglementat,
cântatul era pus în discuţie. Nu se interzice ceva ce nu există, în mod paradoxal, interdicţia era o
dovadă irefutabilă a existenţei cântecului, a faptului că el poate să tulbure, sau poate să fie periculos.
"Cântatul interzis" era pentru mine un triumfător argument al dorinţei vii, neînvinse, de a cânta.
Nici la Cluj, nici în altă parte nu mai există acele simpatice şi promiscue cârciumi cu preţuri infime şi
anunţuri revelatoare. Mizeria şi intimitatea lor a fost înlocuită treptat de snack-baruri elegante, cu

43

scaune înalte şi ospătari impenetrabili, localuri aseptice, pe pereţii, ascunşi sub tapete lavabile, ai
cărora nu mai atârnă inscripţii filosofice. Şi dacă această transformare este, fără îndoială, un semn - fie
el chiar deprimant - de civilizaţie, lipsa cunoscutului cartonaş, cu majusculele sale grijulii şi interdictive,
rămâne pentru mine puternic nostalgică şi neîncetat ambiguă. Pentru că, pe scaunele graţioase de la
bar, în faţa tonomatelor cu melodii prefabricate şi recomandabile, n-o să ştiu niciodată dacă lipsa
ancestralei interdicţii este un argument al îngăduirii cântecului sau un semn că nici nu se mai pune
problema lui.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->