Miscarea Pan-Europeana

Miscarea Pan-Europeana

FUNCTIONAREA PIETEI UNICE IN UE

STUDENT: STAICU CRISTIAN PETRISOR FACULTATEA: DREPT SI STIINTE ADMINISTRATIVE ANULDE STUDIU: III SPECIALIZAREA: AMS

1

de orientare democrat-creştină. Konrad Adenauer şi Bruno Kreisky. Winston Churchill a rostit discursul. Uniunea. În perioada celui de al treilea Reich Uniunea Pan-Europeană a fost interzisă.2 În ianuarie 1947. Comitetul s-a transformat ulterior în "Mişcarea pentru Europa Unită" (United Europe Movement). Winston Churchill a înfiinţat la Londra "Comitetul Provizoriu pentru Europa Unită" (Provisional United Europe Committee).NEI). 9/22/1998 2 .3 În iunie 1947. La 19 septembrie 1946. În 1922. a fost activă în toate acţiunile legate de unificarea Europei. Reînfiinţată după cel de al doilea război mondial. În perioada care a urmat celui de al doilea război mondial diferiţi oameni de stat din Europa au arătat un interes sporit pentru găsirea unor căi de a preveni repetarea unor asemnea conflicte prin realizarea unei unităţi între statele europene. Atât Coudenhove-Kalergi cât şi Otto von Habsburg au fost nevoiţi să emigreze în Statele Unite. în perioada 27 31 august 1947.ETH) în care propunea crearea Statelor Unite ale Europei. liberal şi laburist. contele Richard Nikolaus de Coudenhove-Kalergi din Austria a înfiinţat "Uniunea Paneuropeană" (Die Paneuropa-Union).Premizele Unificării Europene Mişcările pentru unificarea continentului european au început după primul război mondial. încheiată cu o rezoluţie de aprobare a unui program de formare a unei uniuni europene. cea mai veche mişcare având drept obiect unitatea europeană.The Historian. Belgia.UEF). rămas celebru. de la Şcoala Politehnică Confederală din Zürich (Eidgenossische Technische Hochschule . la 21 septembrie 1946. Ca urmare. format din conducători ai celor trei mari partide din Regatul Unit: conservator. Mauter . Franz Werfel. Printre membrii ei se numărau Albert Einstein. precum şi din cadre universitare şi conducători ai organizaţiilor religioase. Thomas Mann. s-a organizat la Montreux.Churchill and the Unification of Europe .1 Cu câteva zile mai târziu. Elveţia. a avut loc la Hertenstein. a fost înfiinţată la Chaudfontaine în apropiere de Liège. iar preşedinţii ei au fost întâi Coudenhove-Kalergi şi apoi principele Otto von Habsburg. Preşedinte de onoare al Uniunii era Aristide Briand. în Elveţia o reuniune a reprezentanţilor mişcărilor federaliste europene. care există şi în prezent. Iniţiativa creerii acestei organizaţii a fost luată de Robert 1 2 Winston Churchill's Speach to the Academic Youth L’idée fédérale dans l’histoire de la construction européenne 3 Wendell R. organizaţia "Noile Echipe Internaţionale" (Les Nouvelles équipes internationales . congresul de constituire a Uniunii Federaliştilor Europeni (Union of European Federalists .

reprezentând principalele ţări occidentale. Italia. intelectuali şi reprezentanţi ai mişcărilor muncitoreşti. România era reprezentată de o delegaţie condusă de Grigore Gafencu din care mai făceau parte Nicolae Caranfil. Georges Bidault. în cadrul unei conferinţe convocate la Londra de către Partidul Laburist al Regatului Unit. Asociaţia a fost concepută iniţial ca un fel de organizaţie internaţională care să reprezinte un mijloc de a se opune înaintării comunismului. partidele socialiste au format o organizaţie denumită "Mişcarea Socialistă pentru Statele Unite ale Europei" (Mouvement Socialiste pour les Etats-Unis d'Europe . Danemarca. Ea a fost urmată de o a doua reuniune. Spania. Franţa. la 10 noiembrie 1947. Ţările de Jos. intitulat "Comitetul internaţional de coordonare a miscărilor pentru unitatea europeană" ("Comité international de coordination des mouvements pour l'unité européenne") avea rolul de a organiza Congresul Europei. De asemenea au participat reprezentanţi ai Germaniei. NEI ajunge astfel una din principalele organizaţii care activează în direcţia unificării Europei. Participanţi La congres au participat între 750-800 de delegaţi din ţările europene precum şi observatori din Statele Unite ale Americii şi Canada.5 O primă încercare de coordonare a activităţilor tuturor acestor organizaţii. 4 5 Les Nouvelles équipes internationales (NEI) Mouvement Socialiste pour les Etats-Unis d'Europe Collection 3 . Alcide De Gasperi şi Konrad Adenauer. în 17 iulie 1947. Elveţia. În scurtă vreme însă organizaţia a ajuns la concluzia că cea mai eficientă soluţie pentru a se opune blocului sovietic şi pentru a apăra valorile creştine ale Europei occidentale în contextul războiului rece o constituie unitatea europeană. Polonia. Ungaria şi Iugoslavia Delegaţia cea mai numeroasă a fost cea a Regatului Unit care cuprindea 144 de participanţi. printre care Regatul Unit. şi de Désiré Lamalle şi Auguste de Schryver din Belgia.Bichet din Franţa. Mihail Fărcăşanu şi Iancu Zissu. Suedia şi Norvegia. în 22-23 februarie 1947. fiind un fel de replică la Kominform-ul înfiinţat de Stalin tot în 1947. Comitetul. a avut loc la Paris. care la acea dată se mai afla sub regimul de ocupaţie de către Forţele Aliate şi politicienii anti-comunişti din ţările Europei de Est de sub dominaţie sovietică: România. Cehoslovacia.MSEUE). când a fost înfiinţat un comitet de coordonare în care participau reprezentanţi ai tuturor acestor organizaţii. Organizaţia avea sediul la Paris. Iniţiativa a fost susţinută printre alţii de Robert Schuman.4 La rândul lor. Belgia. la care urmau să participe personalităţile care militau pentru ideea unei Europe unite. Delegaţii erau persoane politice.

dorea să înainteze mai rapid şi cerea un transfer parţial al suveranităţii ţărilor participante. fiecare dintre ele fiind susţinut cu vehemenţă de participanţii la discuţii: • Grupul unioniştilor.. uniune ale cărei funcţiuni principale ar consta în cooperarea economică şi întărirea capacităţii de apărare a ţărilor occidentale în perioada "Razboiului Rece" care începea să se definească. De asemenea. Deoarece mişcarea de uniune europeană nu era bine văzută de Uniunea Sovietică.. pe principiul adoptat în Statele Unite ale Americii. Nu s-a mai regăsit niciodată după aceea. au lipsit reprezentanţi ai partidelor comuniste. Belgiei. • În general. În discuţiile din şedinţele plenare ale congresului au ieşit în evidenţă două puncte de vedere diferite. Important pentru congres era atmosfera extraordinară în care s-a desfăşurat congresul. prin formarea unei federaţii europene. Mişcarea europeană nu mai făcut niciodată. precum şi majoritatea reprezentanţilor organizaţiilor sindicale preferau teza federală. aproape revoluţionară a congresului. dovada unei asemenea vigori. cu excepţia scriitorului Salvatore Quasimodo. în acea vreme simbolul comun al tuturor mişcărilor pentru unitatea europeană. spiritul de entuziasm şi de dăruire care domina în mai 1948 . membru al Partidului Comunist Italian. În sala gotică era arborat un uriaş steag cu litera "E" în roşu pe un fond alb. Desfăşurarea lucrărilor congresului Lucrările au avut loc în "Sala Cavalerilor" ("Ridderzaal") din complexul palatului regal "Binnenhof" din Haga fiind patronate de regenta Ţărilor de Jos (viitoarea regină) Juliana şi de principele Bernhard.Congresul a reunit cele mai reprezentative personalităţi europene ale vremii. în cadrul căreia statele participante să-şi păstreze integral suveranitatea. Grupul federaliştilor. prezidate de Anthony Eden şi Paul van Zeeland. Italiei şi Ţărilor de Jos. 1968 4 . a unei asemenea dorinţe de a reuşi". preconiza crearea unei Uniuni Europene. Reprezentanţii 6 Henri Brugmans . Există puţine reuniuni care să fi reuşit să asigure o asemenea participare. în perioadele următoare. La tribuna ornamentată în purpură şi aur a luat loc pe lângă suveranii Ţărilor de Jos şi Winston Churchill care fusese ales preşedinte de onoare al congresului. ca urmare a unei interdicţii a conducerii partidului lor. Reamintindu-şi de lucrările congresului. Clement Atlee preşedintele partidului laburist fiind cu totul împotriva ideii unei Uniuni Europene.6 Lucrările congresului au avut loc în şedinţe plenare.. Henri Brugmans va sublinia: "Elementul sprecific al acelei perioade l-a constituit atmosfera de bucurie. convingerea tuturor participanţilor în necesitatea unei unităţi europene. reprezentanţii Franţei."L'Europe en formation". creatoare. 40 de deputaţi laburişti din Regatul Unit au renunţat să mai participe..

Adenauer. Congresul 7 Jean-Pierre Gouzy . pe lângă discuţiile din diferitele şedinţe. Comisia s-a declarat în favoarea cedării unei părţi a suveranităţii ţărilor europene individuale. comisia a recomandat ca Europa Unită să fie deschisă şi către Germania. să demonstreze că Germania se angajase pe un drum nou şi că intenţiona să-şi aducă contribuţia la realizarea unei Europe Unite. dar însăşi prezenţa delegaţiei era simbolul unei noi ere. "Centrul European pentru Problemele Copiilor şi Tineretului" şi altele. alese prin sufragiu universal. Salvador de Madariaga a propus înfiinţarea unui "Colegiu al Europei". alese prin vot direct.La saga des fédéralistes européens pendant et après la dernière guerre mondiale (IVa) Episode 4 : Du Congrès de La Haye au Conseil de l’Europe 5 . Comisia economică şi socială a recomandat măsuri pentru eliminarea progresivă a restricţiilor referitoare la schimbul de mărfuri. Pe lângă discuţiile de ordin general din şedinţele plenare. În amintirile sale. delegaţii germani au căutat. Comisia politică s-a concentrat asupra înfiinţării unei Adunări Europene. au căutat să atragă atenţia asupra situaţiei ţărilor din zona ocupată de Uniunea Sovietică. convertibilitatea valutelor diferitelor ţări. propunere care nu a fost reţinută în concluzii.Regatului Unit şi cei ai ţărilor scandinave erau favorabili unei apropieri care să fie dirijate de guverne şi parlamentele ţărilor participante. Deşi erau persoane care nu avuseseră prilejul să cunoască pe mulţi dintre ceilalţi participanţi. mobilitatea forţei de muncă. Hendrik Brugmann menţionează "Exista o delegaţie germană importantă condusă de Dr. Congresul Europei era prima reuniune importantă de după cel de al doilea război mondial la care participa şi o delegaţie a Germaniei. În plus. puteau trăi şi învăţa împreună. şi contactele directe dintre diferiţii participanţi. coordonarea politicilor economice ale ţărilor participante şi eliminarea şomajului. Membrii ei au participat cu discreţie la dezbateri. Discuţiile dintre cele două grupuri au fost uneori extrem de aprinse. Comisia culturală s-a preocupat în primul rând de "Carta Drepturilor Fundamentale" a cărei adoptare de către toate statele europene era de o importanţă deosebită." 7 Delegaţia română precum şi alte delegaţii ale ţărilor din Europa de Est. În plus. Reprezentantul Spaniei. Paul Reynaud a propus organizarea unei "Adunări Constituante Europene". planificarea resurselor. De o mare importanţă au fost. unde absolvenţii universităţilor din ţări care până de curând se înfruntaseră în război. prin vărsarea unei părţi a resurselor fiecărei ţări într-un fond comunitar. s-au mai analizat diferite acţiuni specifice în cadrul a trei comisii de specialitate. prin contacte directe. ea a recomandat înfiinţarea mai multor organisme comunitare printre care "Curtea Supremă Europeană de Justiţie".

Astfel Denis de Rougemont declara mai târziu: "Stăpânii Congresului i-au retras poporului european dreptul la cuvânt. concluziile congresului au căutat să prezinte un compromis acceptabil ambelor părţi. Mesajul redactat şi citit de către Denis de Rougemont în şedinţa de încheiere a lucrărilor care declara: "Cu toţii împreună vom putea edifica. teama şi mizeria nu au fost ţinute în frâu de un adversar mai formidabil". alegerea unui parlament european cu competenţe legislative şi altele. În cele din urmă partizanii unei "Europe Unite" au obţinut satisfacţie în definirea obiectivelor imediate. Cu toate acestea unii federalişti s-au plâns că unioniştii îşi impuseseră punctul de vedere. Istoria omenirii nu a văzut niciodată o adunare mai puternică de oameni liberi. într-o primă etapă. a unor măsuri suplimentare printre care definirea unei cetăţenii europene unice. iar pe de altă parte toţi participanţii erau de acord că niciun proiect de uniune europeană nu putea avea valoare practică fără o participare britanică. cea mai mare formaţiune politică şi cel mai mare ansamblu economic al timpurilor noastre. deschiderea Europei unite către Germania. mâine. În plus. pe când punctul de vedere federalist era reflectat în special în obiectivele pe termen lung. Pentru a-i satisface pe federalişti. se face un apel pentru aducerea la îndeplinire.Illustrious Figures 6 ." Congresul a adoptat un "Mesaj către Europeni" care cuprindea recomandările. a următoarelor deziderate: • • • 8 luarea măsurilor pentru integrarea a economiilor ţărilor participante. în etape mai îndepărtate. S-a putut constata modul în care aceştia au făcut uz de dreptul care le-a fost acordat. Niciodadă războiul. În mesajul final. congresul recomanda studierea. Deşi eforturile delegaţiei române au fost appreciate.8 raportul final al congresului nu a făcut referiri la diviziunea dintre Est şi Vest... The Hague 1948 . transferând acest drept miniştrilor diferitelor ţări.nu fixa însă limite şi în principiu nu interzicea niciunei ţări să participe la unificarea Europei. crearea unei forţe armate europene. crearea unei adunări europene alese prin sufragiu universal. Compromisul era necesar deoarece pe de o parte delegaţia Regatului Unit se opunea ferm tezelor federaliste. Concluziile congresului Cu toate că majoritatea delegaţiilor a susţinut punctul de vedere federalist. recomandate de comisia economică. toţi delegaţii erau conştienţi că unificarea totală a Europei nu putea fi realizată decât în etape progresive.

• • • adoptarea unei carte a drepturilor fundamentale. Adunarea a fost transformată ulterior.CAF). Irlanda. În anii următori au mai fost înfiinţate şi alte organisme recomandate de Congresul Europei: • 10 august 1949: Are loc prima reuniune a Adunarea Consultativă a Consiliului Europei. înfiinţată şi ea prin Tratatul de la Londra care prevedea că Adunarea era organul deliberativ al Consiliului Europei. 9 • 5 Mai 1949 : semnarea Tratatului de la Londra de către Belgia. De regulă. Danemarca. la Strasbourg. Italia. Regatul Unit. care organizase Congresul de la Haga. Suedia şi Ţările de Jos pentru înfiinţarea Consiliului Europei. De asemenea. Luxemburg. organizaţia există şi în prezent Cele şase asociaţii fondatoare au fost: o Liga Europeană pentru Cooperare Economică (Ligue européenne de coopération économique . Franţa. Adunarea se întruneşte de patru ori pe ani pentru o durată de o săptămână. o Uniunea Europeană a Federaliştilor (Union of European Federalists UEF) o Centrul de Acţiune Federalistă (Centre d'action fédéraliste . Având sediul la Bruxelles. în 1949 a fost înfiinţat Consiliul Europei. o Noile Echipe Internaţionale (Nouvelles équipes internationales . o Mişcarea Liberală pentru o Europă Unită (Mouvement libéral pour l'Europe unie . Norvegia. Urmări Ca urmare a lucrărilor congresului. 25-28 februarie 1949: organizarea la Bruxelles a congresului fondator al Mişcării Europene. federaţie a diferitor asociaţii neguvernamentale care aveau ca obiectiv construcţia unei Europe unite. organizaţia intenţiona să informeze şi să mobilizeze opinia publică în favoarea construcţiei europene. Organizaţia îşi propunea să studieze problemele politice. înfiinţarea unui centru cultural european pentru copii şi tineret. în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. tehnice şi culturale pe care le punea unirea Europei.LECE). 9 Le Mouvement européen 7 . o Mişcarea Socialistă pentru Statele Unite ale Europei (Mouvement Socialiste pour les États-Unis d'Europe . înfiinţarea unei curţi supreme de justiţie. în Comitetul de legătură pentru organizarea Mişcării Europene.MLEU).MSEUE). din 1974.NEI). proces care a necesitat mai multe etape: • • 25 octombrie 1948: transformarea "Comitetul internaţional de coordonare a miscărilor pentru unitatea europeană". economice.

care participase la Congresul Europei a devenit primul rector al colegiului. înfiinţată în 1954 Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Misiunea centrului era de a contribui la unificarea Europei prin atragerea forţelor culturale ale popoarelor europene oferindu-le un loc de întâlnire. Centrul European al Culturii cu sediul la Geneva. 7 octombrie 1950: Se înfiinţează. Urmărirea respectării prevederilor acestei convenţii revenea următoarelor organisme: o o o • • Comisia Europeana a Drepturilor Omului. 10 11 Centre européen de la culture (CEC) Cour européenne des droits de l’homme 8 . Profesorul Hendrik Brugmans. în urma eforturilor unui grup de locuitori ai oraşului. Elveţia. din iniţiativa lui Denis de Rougemont. funcţie pe care a avut-o până în 1972.• 1949: Se înfiinţează Colegiul Europei. o instituţie europeană pentru studii postuniversitare. înfiinţată în 1959 Comitetul Ministrilor Consiliului Europei. condus de preotul capucin Karel Verleye. instrumente de coordonare a acţiunilor lor şi un loc pentru studii şi pentru identificarea de iniţiative. compus din miniştrii de externe ai statelor membre sau din reprezentanţii lor. Oraşul Bruges. Belgia a fost ales ca sediu al colegiului. Niciunul din aceste organisme nu este legat de Uniunea Europeană.10 4 noiembrie 1950: Se semnează la Roma Conventia pentru Protectia Drepturilor Omului si Libertatii Fundamentale care a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953.CERN).11 • 29 septembrie 1954: Se semnează convenţia de înfiinţare a Consiliul European (Conseil européen de recherche nucléaire .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful