You are on page 1of 91

ItarteaI TEOI.O GIÀ DO GìrrATICl\ cI.:N Elll\l-A S^è\U PRIN CIPI.AI-A gI SIMBOI.

ICT\

I . INTIIODU

CI':I3E GIÌN I'll3^e\l.z\

l.l. NuraRr:.ADrì ,,îr:or,ocrn Docyrz-trrc^A Srxnolrc.r" $r
eligiacregtinà îmbràligeazàîntreaga existentà a omului, cu manifestàrile ei làuntrice Q I I gi cu cele din afarà. Càci Religia descoperità de Màntuitorul propovàduiegte un cer nou gi pàmànt nou, omtrl devenind în aceastà transformare o personalitate nouà, care nàzuiegte spre statura lui Iisus Hristos, Domnul qi Dumnezeul nostru. In acest ràzboi vàzut gi nevàzut pentru transformarea cosmosului, ceeace crede gi màrturisegte omul, regele creafiei, e de o însemnàtate capitalà pentru destinul sàu supranatural. Càci de ceea ce crede depinde în cea mai mare màsurà qi ceea ce face; sentimentuf voinfa gi ratiunea preced în mod natural acfiunea. Putem adàuga cà nu totdeauna ceea ce gàndim, dorim gi voim noi se traduce în faptà. Responsabilitatea noastrà ràmàne însà întreagà gi în cazul cànd am putut sà trecem la acfiune gi în caz contrar, dupà cuvàntul Domnului (Mt 5, z8) De aici, nevoia cunoagterii învà!àturii cregtine. Implinirea acesteinevoi însà nu e cerutà numai de situalia specialà a teologilor sau de considerente de ordin speculativ. Ea e cerutà de însàgi màntuirea noastrà; e condifia màntuirii noastre. Dacà pàgànii, cei ce nhu o Lege descoperità în chip suprafiresc, vor fi judecali dupà legea naturalà scrisà în cugetele lor (Rm z, t4, t5), noi, care ne-am învrednicit sà primim lumina cea adevàratà gi sà aflàm credinla cea adevàratà, làsatàde Hristos lumii, prin Biserica Sa,nu ne putem màntui decàt pàstràndule gi experimentàndule. Cànd Sfàntul Petru màrturisegte credinfa în dumnezeirea Màntuitorului, El îl fericegte,pentru cà a màrturisit adevàrata credin!à, cea descoperità de Tatàl prin Fiul gi nu nàscocità de oameni (Mt t6, z). Fericili sunt dar cei care tin adevàrata învàfàturà descoperità de Fiul lui Dumnezeu; ei aratà astfel toatà preluirea cuvenità Celui ce Sh întrupat pentru a descoperi tot adevàrul màntuitor: ,,Ett sunt calea,adeaàrulgi aia[n!" (In r4, 6). Aceastà învàfàturà adevàratà gi singurà màntuitoare a fost predicatà de Bisericà gi apàratà cu prelul viefii lor de mii gi mii de martiri. Aceastà învàfàturà se propovàduiegte cu timp gi fàrà timp prin predicà, prin catehezà,prin scrierile bisericegti de tot felul, ba chiar gi prin slujbele sfinte, prin muzicà gi picturà. Biserica, prin slujitorii ei, a formulat aceastàînvàfàturà în scurte dreptare de credinfi atat de necesare pentru màrturisirea credinfei înainte de botez, apoi în aqa numitele simboale de credin!à din epoca patristicà gi mai ales în dogme. Cu timpul, gtiinla teologicà dezvoltàndu-se, a luat nagtere în gcolile teologice o disciplinà care expune în chip qtiinfific, speculativ gi sistematic învà!àtura aceasta formulatà în diferite chipuri de fiecare confesiune cregtinà. Aceastà disciplinà e

Teologia'Dognatic ó lje nerc[à sau ?r in cipia[ó si Simqofica

,,Teologia Dogmaticà". Atunci cànd aceastà expunere s'a fàcut în chip comparativ privind paralel învàfàtura celor trei mari confesiuni cregtine, ea s'a numit ,,Teologie Simbolicf'. În aceastàprimà parte, numità ,,Teologia Dogmaticà generalà sau principialà gi Simbolicf', vom aràta factorii care dau naqtere acestei discipline, gi fazele prin care a trecut Descoperirea dumnezeiascà pànà sà ajungà la forma din manualele de Teologie Dogmaticà, diluatà, oarecum, pentru a putea fi înleleasà mai ugor. Dupà aceasta,întrb a doua parte, numità ,,TeologiaDogmaticà specialà gi Simbolicl', vom expune învà!àtura Bisericii creqtine Ortodoxe.

l.l.l. DefirrifiaTeologiei DognraticeOrtodore Si a Sinrbolicii
gi E Ce esteTeologia Dogmaticà Simbolicà Ortodoxà? numele disciplinei teologice, gtiinfific Ai sistematicînvàfàtura Bisericii Ortodoxe, aràtànd gi care expune în mod deosebirilefa!à de învàfàtura celorlaltedouà mari confesiuni cregtine(romanocatolicismulgi protestantismul). Propriu-zis aici avem combinatedouà discipline: TeologiaDogmaticàOrtodoxà gi TeologiaSimbolici prività din punctul de vedereortodox. Ceadintài pune accentul partea pe învà1àtura BisericiiOrtodoxegi gi-aluat numele de la ,,dogme",careforrneazà. centralàa învà!àturii cregtine.Ceade-adou4 dimpotrivà, pune accentulpe expunerea comparativàa învà!àturii Bisericii noastreqi a celorlaltedouà mari confesiuni cregtine gi gi-aluat numele de la ,,càr1ile simbolice",adicàmàrturisirile de credin!àîn caree formulatàînvà!àturacreqtinàgi sunt accentuate caracteristicile confesiunilorrespective. Sàlàmurim însà amànunfitînfelesulcuvintelorcarecompun titulatura disciplinei noastre.

1.1.2.Iitirrrologia$i semnificaliacurlirrtelor: r\. ,îeologie"; 13.,,Dognraticà"; ,,Ortodo6à";D. C. "Sinrbolicl'. .r\. jfeologie"
Despre cuvàntul Teologie mai vorbegtegi la alte discipline; totugi socotim se necesare oarecare precizàriîn strànsàlegàturàcu disciplina noastrà. în Originile lui sepierd în neguraînsemnàrilorprecregtine, ràstimp de milenii gi în perindarea atàtor civilizalii pierdute, sensul lui a evoluat, schimbàndu-secu totul. Astfel, de la ,,divinafie", ,,magie" ori ,,filozofie", cum îl înlelegeau cei vechi, Si pànà la ,,gtiin!àdespreDumnezeu" gi - prin extensiune-,,gtiinfà despreîntreaga crealie în raport cu Dumnezeu" (Aó'yogneql tou @eourcai neqì tóv 0eír^rv), pànà ori la sensulmistic al acestuicuvànt, e o mare depàrtare.De aceea estenecesarsà-i precizàmînlelesulîn chip istorico-genetic. a) In antichitateapàgànàse vorbegtedespre ,,Teologie"întrîn sensfoarte larg de ,,Mitologie" gi ,,Filozofie".Titlul de @eoz\óyoq dat poelilor,,qui etiam theologi era dicerenturquonamde diis carminafaciebant'{, càntàre{iloq, marilor inspirafi, iubitorilor de înlelepciune ca Platon gi neoplatonicii, sibilele stoicii gi pitagoreicii... (gi aceastà concepfieîndreptàfea pe unii dintre Sfinlii Pàrinfi - ca Sf.Iustiru de pildà - de a socoti
1 Fericitul Au gostin,De ciaitateDe|XYlll,14. 8

i. De aceea..teologi".. în epoca cregtinà. în urma ::. -rmfului Cregtinismului.. 47.. autorii poeziei religioase.).teologie" a început sà ocupe un loc din ce în := naiproeminent..2..icà" gi deci ca o treaptà rnierioarà filozofiei.Mitologia".. erau socotifi. Anaximandru.. gratie . ubi et unde sint dii".ql.teologi" gi însugi David le-a închinat -:.elodii cunoscute . p e n tru c à ..theologia physica" rinvà!àtura despre fiinfa zeilori .-u . termenul de . cum e cazul cu .. :'''ànd o conceplie foarte largà despre el.Càntà. Y.inspirafiei" dumnezeiegti. Anaximene g. Stoicii chiar deosebeau trei ramuri principale ale .theogonie".teologie".filozofie" în locul celui de . din aceastàpricinà cregtinismul manifestà ::ecare rezerve fatà de acest termen. Dar atunci cànd lupta împotriva pàgànismului gi-a pierdut din intensitate..podobii.1.. în general.. L'uvoùow 0eoÀo. !:-biu al Cezareei.. dar mai ales Iisus Hristosa.unele dintre tainele cregtinàtàtii. ca l.. .. deoarece pe de o parte avea o rezonan!à de mitologie pàgànà .a. -: Fenciful Augusnn.ri>e profelii în general.1.. Coxtra Celsum. aràtànd cà nu poetul e cel care càntà.Teologia"era asimilatà .Sfinfilor".5: tlv uprvorq 0eoz\oyóv. Preofii pàgàni dànd oracole (@eoÀoyelv) 9i ghicind viitorul dupà màruntaiele 'ertfelor gi dupà zborul pàsàrilor. socotind lumea nu :a o. care càntau spre lauda lui I'umnezeu gi sub inspiralia Lui..dupà acegti cregtini .. din Capitalà.hmire a le.28.teologi1" cultului imperial roman.ii psalmi.youvteg.teologiei" lor: .. deci . 5.1 .e n tu z i a s m ul teol ogi i or" pàgàni aràta adesea =iàtura cu demonii pàgànilor.constatàm la unii dintre primii didascàli ::estini o preferin!à pentrutermenul de . Yl.teologie" gi erau numili ca atare . potrivit càreia :È!ìlogi" sunt cei care vorbesc despre Dumnezeu. ràceau .teologi": . aceeaginuan!à de inferioritate i-o atribuiau filozofii naturaligti gi naterialigti ai antichità1ii (Thales. termenul acesta va intra în circulafie curentà :::a din veacul al III-lea.rmà de imne care se càntà.teolog". In veacul al IIIlea avem la Origen ecoul conceptiei stràvechi.prefilozof.5: nfirlovT ou @eou rov "6u -: -. Istoriabisericeascà. ci zeifa care-l inspirà. ei au intrevàzut . J:rgen. : t r o du ccre e n e ra fà g J.. c) Intr'adevàr. gi .. Marii maegtri ai càntàretilor..:t cregtinii accentuaucu putere caracterulistoric al Descope-ritorului gi al Descoperirii -:i t 9i pe de alt à p a rte . O nuan!à mai apropiatà de concepfia biblicà era fàrà îndoialà aceea dupà care :àntàrefii. Aristotel însà socotea teologia ca o gtiinfà .ie''I)oBfrrtticà jt Sin bolic'i'' pe un PIatorLAristotel gi a[ii drept. patima cruntà ce Aheilor mii de amaruri aduse".Yll. ca atare.theologia mythica" (adicà teologia popularà).. ajungànd uneori ca chipurile lor sà fie zugràvite pe sfintele làcaguri'). ei îngigi :àtrungi de obiectul preocupàrilor gi ocupaliei lor. sfàrgind printrb biruin!à totalà. la Sucevila (Bucovina) etc. cu acompaniament de instrumente gi dupà unele =. zeilq mània ce :nrinse pe Ahil Peleianul. Putemîncheia deci prin constatarea cà antichitatea abuza de termenul . lbidem. plini fiind de Duhul Sfànt.'I'eolo.a biserica.. b) O concepfie asemànàtoare aflàm în VechittlTestament unde rugàciunile sunt în :-. agaîncepe :lr-rnì€rlliada.teologi". în gi l: .theologia civilis" rinvàtàtura despre cult):.. ci ca o dezvoltare a stihiilor materiale. Aga au putut sà pàtrundà pànà în tinda Bisericii cregtine. . erau. Dupà Eusebtn ut aururu"ir. Bucuràndu-se de privilegiul unei quasiinspirafii dumnezeiegti gi folosindu-se gi de împrumuturi din revelafia mozaicà.

cànd învalà: . .óyoq) gi.Ce te folosegte pe tine a dogmatiza prin cuvinte înalte despre Treime. De ciaitateDeí. E vorba deci aga despre o speculafie pe temeiul celor douà izvoare ale Descoperirii dumnezeiegti.2.teologie" recomandà giUrmarea lui Hristos (lmitatio Christi). p. dar fi-ar lipsi dragostea qi darul. cum au fost ele formulate de Biserica cregtinà.. Dionisie Pseudo-Areopagitul îl întinde gi asupra Vechiului gi Noului Testaments. ci cà tò ..teologie" presupunea.nimic nu e mai sàrac decàt cugetarea care stànd afarà de Dumnezeu.Sf.VIII etc. nu numai psalmigtii. gi iconomia. Ca sens derivat.7-1..în Duhul Sfànt"6.3. e DiadohalFohceei.. prin extensiune. Treptat însà termenul de . nu vorbele mari îl fac pe sfànt gi pe drept. teologia = @eog + /. 0eoz\o1eLv flvcùpa". cà ea se referà numai la Dumnezeu cel închinat în trei Fe!e. Teologia a càpàtat o nuan!à intelectualà de umoagterea descoperirilorReuelalieidespreDumnezeu (etimologic.l. filozofeazà. a-L iubi pe Dumnezeu gi a-I sluji numai de Lui.Cuaàntdespreainlamornlù.. ce te-ar folosi? .vàd pe Dumnezeu": .V etc. înprima sa Cuvàntare teologicà). ierarhie. toate sunt de1ertdciuni" (Ecc r. despre Dumnezeu'9. . Dar mai ales didascàlii Bisericii sunt. 7 Fericitul Teodoret.teolog"..teologi" qi o astfel de . Grigore de Nazianz.. (Sibiu. poate fi mai ..îngerii teologhisesc"...operà ad extra". fàrà de care nu pofi sà placi Treimii? Intr'adevàr.@eoÀoyelv tov f[óv. @eoz\oyíae aderenfa la Dumnezeire în forma ei cea mai înaltà. cànd n'ai smerenie.I. Astfel de .. în înlelesul ei obignuit. ^. z). dar gi întreaga lor .:tI. De ai gti pe de rost toatà Biblia gi zisele tuturor filozofilor.a face teologie" înseamnà a trài în Duhul lui Dumnezeu.teolog" decàt cel mai învàlat . e unirea sufletului cu Dumnezeu în procesul tainicei apropieri de El. Simeon Noul Teolog. a II-a (1927). lui pp. în Duhul Adevàrului.fac speculafii teologice"...1. Dar în sens clasic ortodor."to. 6 I co']. Dionisie Pseudo-Areopagit:.întrucàt Îi càntà imne lui Dumnezeu. Sf. 341. Iar Sf. dar toli cregtinii sunt .. Grigore de Nazianz gi Sf.. ci viafa cea mai plinà de fapte bune Îi place lui Dumnezeu. Despre " ^.rcovopría).Teologi" în acest sens tainic au fost numifi de Bisericà: Sf.ed.teologie" a cuprins nu numai învàfàtura despre dumnezeirea lui Hristos gi a Sfàntului Duh.. Ioan Evanghelistul.desprecuno1tin!à6idespredreaptàsocotealdduhoanicea cap.AsupraGenezei. Cànd se zice cà . de o parte..8. YII.\'€dt-ùl al [\'-lea. ca Fotie (în epistola càtre papa Nicolae) gi e curentà la Sfinlii Pàrinli (ca Sf.teologfl' fiindcà învàlau cunoagterea ader'àratului Dumnezeu.Depertdciunea degertàciunilor. 70 Urmnren lisusHristos. Fericitul Augustin.3.. cà teologia se face . Aceastà învà!àturà despre. care tràiegte însà ce crede.IV.l 9.. Astàzi. afarà.. adicà tot domeniul credinfei. 9i c Sf.l9aQ.. E suprema treaptà a tràirii inefabile. Mai bine voiesc inimà înfràntà qi smerità decàt gtiinlà a hotàrî apostolicegte ce este Treimea. În acest seng cel mai simplu cregtin. càci . Aceastà circumscriere o aflàm gi la teologii de mai tàrziu.teologi". vol. 10 . laudele lui Dumnezeu gi rugàciunile càtre Elz. nu înseamnà cà ei .iar pe de alta.. Sfànta Scripturà gi Sfànta Tradifie. despre lucrarea Lui (inclusiv Soteriologia numità în epoca patristicà Oi.MànàstireNeamfu. în Filocalia.

(Florenla...Despre epitetul <ortodox> adaptat credinfei noastre". ea forrneazà diferenla specificà fa!à de Teologia Dogmaticà a altor confesiuni cregtine (eterodoxe). Romano-catolicii. descriem mai ales obiectul cercetàrii gtiin{ifice a Teologiei Dogmatice sau. Adevàrul trebuie màrturisit în smerenie.Ortocloisà" A treia notà caracteristicà disciplinei noastre e aceeade . dar trebuie màrturisit. nota 3. .v" a lui Origen.dogme". a fi pravoslavnig dreptcredincios. el reprezintà diferenfa specificà fa!à de celelalte ramuri ale teologiei.Ífeofoqie''Dogmaticà Si Símb olicrt B. càci credinla Bisericii a fost formulatà în . apucl A.. mai potrività Bisericii Ràsàritene gi Teologiei ei Dogmatice. Cazan. Theologin DogmaticattrtodoxaEcclesiae graeco-russicae. 1911)..Prolegomena". Celzov. t. în general... cuvàntul . C.I.TeologieDogmaticf' se numea altàdatà simplu. pe scurt.maticà. Facem.p 5.. a avea o credinfà dreapta o pietate dreaptà..7907.". Palmieri.. rod al celor dintài veacuri cregtine. iar ceea ce numim noi astàzi . .quot capita.. Nu existà decàt o singurà învàfàturà cregtinà adevàratà. El e opus cuvànbului ÉtcqóòoEog (care are o altà credinfà.Dogmaticà" e Lln adjectiv (derivat de la substantivul òóypra). iar ultima gi cea mai celebrà e . .TeologieDogmaticà". Din punct de vedere etimologic. iar aceastanu poate fi nici cea nàscocità de Reformàîn veacul al XVI-le4 gi de ralionalismul protestant de azi. În sens cultic. apropiatà de a noastrà. pentru rafiuni deosebite. M.dogmatica" e càntarea care rezumà Teologia cregtinà cu privire la taina Întrupàrii din Sfànta Fecioarà.Ercòoolq"sau.. iar cei din urmà îl socotescneprecisrt. introduc noliunea de . filozofie cunoscutà în evul mediu prin mjlocirea arabilor.... .. prima e faimoasa .Dognraticà" Cuvàntul Dogmaticà dateazà din veacul al XVII-lea. o credinlà stràinà de cea adevàratà). de pildà). (la sfàrgitul Vecerniei..Expunerea precisà a dreptei credin(e".Tèologie".fleqf d. Noi însà suntem convingi cà nici o denumire nu este mai precisà gi.)'l umirea cle'. deci nu protestantà.Ortodoxà".ErcOeotq arcqrLprle trlq og@oòolov nioreog" a Sf.. al Dogmaticii Ortodoxe. precizànd cà e studiul care se ocupà cu expunerea sistematicà gi qtiinfificà a dogmelor Bisericii cregtine.. care este un rod al unirii Evangheliei cu filozofia pàgànà a lui Aristotel. In cadrul disciplinei noastre.încare ai. aràtànd ce e dogma. oq0r^4 òo1eiv gi înseamnà a crede drept. intonatà în cinstea Maicii Domnului.Teologie Dogmaticà". În prima jumàtate a veacului al XVIIIlea. acest adjectiv este o combinafie a verbului òo1úo gi a adverbului óqOr^rq. în art. 11 . . Dintre încercàrile patristice de a da o . Aceastà titulaturà este gi azi valabilà pentru orice Dop. tot sensus. Cei dintài îl socotescuzurpat de Biserica gi teologia noastrà. 11 Pr. teologii protestanli Pfaff gi Buddeus.. nici romano-catolicà.Teologie Dogmaticà ortodoxà". ba chiar unii dintre teologii ortodocAi.. Ioan Damaschinul. de aceea.exu.. în acelagi timp. gi nici aceea a romano-catolicismului. Càci ea singurà tine neclintità adevàrata învà!àturà cregtinà. socotesccà acest atribut nu se cuvine nici Bisericii Ràsàritene gi nici Teologiei ei.

. de asemenea. Constantinopolului.spre Romano-catolicism. titlul sugestiv:lnfluenlele afaràasupraTeologiei cu din ortodoxe. alesdeIa luarea mai e stràlucitîn aceastà privin!àr'z.Hrisostom Papadopulos. Pentru a nu ne repeta fàrà folos. deci eterodoxie. nici un înger din cer.gtiinfaconfesiunilor". E vàdit lucru cà între Ortodoxia greacà9i cearuseascà existàunele deosebiri(dar nici una nu atinge esenlialul: dogmele gi morala). numai o cà micà parte dintre punctele de credin!à sunt declaratesolemn drept dogme.allii . Unii l-ar dori mai mare. Frumosul studiu al Mitropolitului de Greciei. Acel flux gi reflux al diferitelor curenteîn gcolileteologice. gi nici un patriarh. pot întina mantia de aur gi purpurà.ca gi la unii membri ai ierarhiei. D. extras. e vàdit. În sfàrgif de pe acum putem spunecà ceeaceformeazàcaracteristica generalà a TeologieiDogmatice gi Simbolice ortodoxe. sub formà prescurtatà.. restul ràmànàndsub fomà de dogmede fapt. romanocatolicism gi protestantism.cu o nouà învà!àturà..expuse în acestcapitol..oscilareîntre doi poli.Teologie DogmaticàOrtodoxl' i s'aadàugatgi disciplina.936"pp. în întregimea ei.mai cuprinzàtor. prin acel . 13 Pentru acesteparagrafè. prin gcoalaruseascà.'Ieo[ogia lDogmaticà (jcnerafà sau ?rincipiafd ti Sím6o[icà Romano-catolicii pretind cà titulatura de .articulus stantis vel cadentis Ecclesiae".6 dec-1. nici o Màrturisire. iar Bisericaaceasta gi a ràmas neîntinatà. formeazà Trupul tainic al Domnului. adevàrul a triumfat. cele In sfàrgit. prin alt patriarh a ecumenic(Dositei). vom reveni asupra etimologiei Teologiei Simbolicecànd vom vorbi despreMàrturisiri de credintà'3. fafa prezumliosului edificiu al Teologieiapusene.Procesele verbaleale primului Congresde Teologieortodoxà la Atena. Dar Dumnezeu agal-a vrut gi noi aqal-am primit gi agaîl vom pàstrade-apururi. gi Simboalede credinfàoficialeale acestor confesiuni(dela caregi-aluat gi numele)..Simbolicà" Cursului de. 193-208. nici un catehism. L2 .deoarece TèologiaSimbolicàestestrànsînrudità cu TeologiaDogmaticàortodoxà. Mitropolitul Greciei. ierarhie gi simpli credinciogi.nu pot forma . Ea.Io sono laTradízzione" al papilor (caPius al IX-lea). vezr lntroducerllediferitelor Dogmatici ortodoxe gi eterodoxe.sau elaboratà temeiul principalelorMàrturisiri (càrfisimbolice) pe .fiind expunereacomparatà învàfàturii de credintàa a celor trei mari confesiuni cregtine (ortodoxà. în 29 nov.sunt recunoscute cercetàtorii ortodocgi. în mereu înnoitîn principiu.Teologiei Simbolice".ortodoxà"e uzurpatà.deoarece Istoria Bisericii gi a învà!àturii ràsàritenearatànesiguran!à... .mai stràlucitor.. învà!àtura Bisericii noastre ar fi înclinat în veacul al XVIIlea sppeLuteranism.Die iiusseren Einflùsse dieorthodoxe auf Theologie besonders seitderEroberung Konstantinopels. . (Dar posibilitateaaltor sinoadeecumenice nu e închi^sà: cu neputin{à la oameni sunt cu putin!à la Dumnezeu!). spre deosebirede aceeaa romanocatolicismului gi a protestantismului e aceeacà Teologia Dogmaticàgi Simbolicà 12 Hrisostom Papadopulos. Cercetàtoriiromano-catoliciuità sà aminteascà cevamai grav: întreagaierarhie superioaràa Bisericii Ortodoxe a subscrisodatà unirea cu Roma (la sinodul din Ferrara-Florenla) totugi unirea nu s'afàcut.se ridicà modestul templu înàlfat adevàrului de Sfinlii Pàrinli ai primelor opt veacuri. Astfel. de sàngegi luminà inefabili cu nu careIisus Hristos gia îmbràcatpropriul Trup pe Golgotagi pe Tabor.. spre Calvinism printr'o càpetenie ei (Chiril Lucaris).romano-catolicàgi protestantà)..

ca qi în Romano-catolicism. care lucreazà gi se manifestà în istorie.zut f\în chip deosebit de teologii ortodocgi gi romano-catolici în comparafie cu cei protestanfi.scrie el. dupà.caz. teologul K. în Ortodoxie. Dupà ele se va judeca fiecare istorisirq ele formeazà criteriuf sau mai curànd criteriul de probabilitate dupà care se vor deosebi gi se vor aprecia aceste istorisiri. Barth.. Credo.osul. Ytnroprl $I rol..". Teologia Dogmaticà gi Simbolicà e gtiinla teologicà normativà.IcÀ $I CEll'l. (Paris. 1.p. Se vor numi.lSaportul TeologieiDognratice Sirnbolice teologice cu celelalteclisciplirre p aportul Teologiei Dogmatice gi Simbolice cu celelalte discipline teologice e và. de poveste.eal".iucere genero[à 'I\ologia'I)oplmaticà . din istorisirile evenimentelor trecute.2.1936). În qtiinla istoricà modernà. . Se va încerca sà se facà sà iasà în relief acest cuprins. încercarea care constà în a da afarà. EI gi 1.OGICD. poveste sau legendà. aplicànd textului categoriile relatiei qi analogieiistorice.i Sim6o[icà 5i ce{e{a[ta'lisripfine'teo[o11icÉ netola 1ìJàlovl et ortodoxà este eclesiologic-tradifionalistà.Dea divinarum scientiarum". adicà ceea ce au fàcut qi au experimentat oamenii. Pe cànd pentru acegtiadin urmà exegezabiblicà individualà e normativà pentru toate disciplinele . istoricul va vorbi de mit. care-l poate înlelege printr'o iluminare làuntricà a Duhului lui DumnezeLl'4 -. biblice asupra TeologieiDogmatice.. coloana vertebralà a întregului sistem teologic: .Infeleg cu aceasta. Concluzia acestui paragraf al marelui teolog protestant contemporan e cu totul neagteptatà dupà cele 1a K. adicà a exegezeilibere. Astfel. Dacà istorisirea nu corespunde criteriului.223 sg I3 . sau de legendà.. Barttu dupà ce aratà superioritatea exegezei numai cu greu poate sà apere acest punct de vedere în fala rezultatelor . tradus de Pierre gi JeanJundt. în timp ce cea romano-catolicà estescolasticà..Cuvàntul lui Dumnezeu adresàndu-se omului.încàt adeseori dogmatiqtii protestanli sunt foarte încurcafi atunci cànd trebuie sà pàstreze màcar o parte dinînvà!àturile tradifional-cregtine qi .gtiinfei istorice moderne".sà accepte libertatea individualà în interpretarea Sfintei Scripturi. punctul de plecare al dogmaticii protestante nu poate fi decàt ceeace insul singur înlelege din Sfànta Scripturà. iar ceaprotestantà subiectivistà.2..AljTlt DISCIPI. Ideea despre Dumnezeu. Superioritatea Teologiei Dogmatice gi Simbolice ortodoxe reiese chiar gi din acest singur fapt.INT: TItOI. a) Întrhdevàr. nu are loc printre categoriile acesteigtiinfe. acegtiase dedau la un calcul de probabilitàli care se sprijinà pe o noliune de adevàr cu limite foarte precise. tot ceea ce în aceste istorisiri e partea povestitorilor qi în a degaja ceea ce-i formeazà cuprinsul .1. Acest punct de plecare defectuosare rezultate atàt de neagteptate.în acelagi timp . istorie sau mit. în màsura în care e cu putin!à. TnoloclÀ Docrtnrtcrr sI SIMBol.

Mitropolitul Filaret al Moscovei. Biblia e gi ea un document omenesc.un intra în împdrà[ia cerurilor. cuprinsul dogmelor. în chip gtiinfific Ai sistematic.cu deosebire încununarea lor.chiar gi în cazul lui K. aga ca sà nu càdem în gregelile interpretàrilor protestante gi sectante.. admite sà se înlàture din Credonagterea din Fecioarà.Nici una dintre tainele în{elepciunii lui Dumnezeu. 15 lllident. ne dà regulile de interpretare a Bibliei. ci cel ceface aoia TatàIuiMeu. cea dintài expune principiile dependenlei omului de Dumnezeu. .Iucràtoare In privinla experimentàrii personale a tainelor expuse în Dogmatica cregtinà . ràmàn seci qi sterile. principii abstracte gi reci.Ortodoxia s'a recunoscut în aceste slujbe bisericegti. gi nu ingilor singuratici."15. Credinfa gi faptele bune împletesc cununa cregtinului condus de învà!àturile celor douà discipline.Hermeneutica.. Barth care este considerat astàzi drept un teolog relativ tradilionalist -. pp.. 223-224 14 .puncte de trecere de la aceastà disciplinà la Moralà -. b) Dintre celelalte discipline teologice se gtie cà. în acest organism diaino-u. aràtat cà Biblia e un bun al au Tertulian. Aceste principii sunt expuse gi làmurite din punctul de vedere al valorii lor intrinseci gi al legàturii logice dintre ele.din punctul de vedere al valorii lor pentru viala individualà gi socialàal manifestàrii lor prin fapte. Aceastà Bisericà a stabilit principalele sale învà!àturi în dogme. autorul celebrului catehism care-i poartà numele. ele sunt zàmislitoare de via!à nouà. a spus întrb predicà: .Nu cel ce-Mi zice Donmne. de Teologia Dogmaticà qi Simbolicà gi . De aceea. Altfel ajungem la arbitrariul protestant care . Numai în acest caz qi-o însugegte Biserica gi rezultatele exegezei pot fi considerate ca ale unei gtiinle auxiliare a Teologiei Dogmatice gi Simbolice. Tratatele de Teologie Dogmaticà gi Simbolicà au tocmai misiunea de a expune. semenji sài (prin Moralà). Cei vechi nu despàrfeau Dogmatica de Moralà. nici cea mai tainicà. iar cealaltà pe cele izvoràte din libertatea luminatà de Har a omului. zice el. Biserica. càci adevàrata credin!à e cea . ele fiind expresia acestui fenomen de osmozà a iubirii între Dumnezeu gi om (prin Dogmaticà) gi între om gi care e Biserica. pe temeiul Bibliei gi al Sfintei Tradilii. nici o raliune de principiu nu opregte de a se aplica Bibliei metodele qtiinlei moderne. Irineu gi mai ales haereticorum. c) O legàturà foarte strànsà existà între Teologia Slujbele bisericegti . Dogmaticdgi Simbolicà9i Liturgicà. sàvàrgirea Sfintei Liturghii sunt principiile dogmatice în acfiune. de càtre Moralà. Strànsa legàturà dintre ele a aràtat-o Insuqi Màntuitorul prin cuvintele'.. de care numai ea poate sà se serveascàcum trebuie. în toatà smerenia. încàt ambele au fost tratate împreunà. zt). nu trebuie sà ne aparà stràinà sau cu totul transcendenta.Morqls a fost atàt de stràns legatà de TeologiaDogmaticà pànà acum càteva veacuri... Invàfàturile cregtine. iar misterul liturgic explicit înseamnà expunerea Dogmaticii cregtine. atàta vreme càt nu sunt puse în legàturà cu viala de dincoace gi de dincolo de mormànt. careM's trimis" (Mt 7. Interpretarea biblicà trebuie sà se încadreze în chip desàvàrgit în învà!àtura tradifionalà a Bisericii expusà de Teologia Dogmaticà gi Simbolicà.'Ieo[ogiaq)ognaticà lje rcrafà sau'?rinúpia[i I Sim^o[ica spuse mai sus: .man. 6). Sf. prin iubire" (Ga 5. de via!à îmbunàtàtità. trebuie sà adaptàm mintea noastrà la contemplarea lucru rilor dumnezeiegti".Doamne.Totugi. oricàt de înalte ar fi. Punctul de vedere ortodox este altul: Biblia e un document divino-uman încredinlat unei colectivitàfi. în special. ci. în tratatul sàu De praescriptione Bisericii. Puse în legàturà cu viala însà.

: ir:a/e SeneÍa(à I'eo[ogit'lDogmaticà Íi Sím6o[icà ti cefr{a[te'liscip[ine'tcofogíce.àrei trepte sunt Sfintele Taine.. a càror substantà e dogmaticà. altele fiind practicarea principiilor date de Teologia Dogmaticà (disciplinele practice). gi nefolositor. (Exegeza. gi pe care teologii le justificà post-factum.care. expunànd atitudinea creqtinà în fafa :roblemelor actuale/ sau înfàliqànd gi apàrànd învàtàtura cregtinà. atàt cu privire la propria-i organizare a materialului pe care-l expune. gi 1. în sfàrgit fiind demonstrarea lor (celelalte din ramura sistematicà). calificativul de . Metoclateologiei clognratice sirrrbolice Vom aràta acum care trebuie sà fie metoda Teologiei Dogmatice qi Simbolice. adoptate de papi.scaràa lui Iacob". sub formà de Misiologíegi Pastoralà etc. ale càrei principii ràmàn normative pentru toate celelalte ramuri ale teologiei cregtine.plecànd dintrîn punct minuscul.Lex orandi. adunate . Aceasta ar fi gi de prisos. lex credendi". terestru.. Punctul de plecare al Dogmaticii ortodoxe în ce privegte metoda pentru organizarea materialului e deosebit de acela al protestan!ìlor. iar altele. a Dogmelor gi Patrologi4 care pun la dispozilie materialul pe carel prelucreazà Teologia Dogmaticà gi Simbolicà). cei de-al doilea pornesc adeseori de Ia învà!àturi noi... Cei dintài pornesc fie de la o interpretare individualà a Sfintei Scripturi în stabilirea dogmelor.mctola siJo[osu[eí care coboarà cerul pe pàmànt sau îl urcà pe om la cer ca pe o . t5 . cu aplicarea la legàturile dintre membrii Bisericii.2. unele dintre ele au un rol de gtiinle auxiliare fafà de ea.ad-hoc". dupà legi care depàgesc puterea de vizibilitate normalà a omului. În aceeagisituafie se gàsegtelucrarea misionarà.gtiinfific" în domeniul dogmatic e în strànsà dependen!à de domeniul credinlei. Iar cànd spunem . Chiril al Ierusalimului. Istoria Bisericii. întocmai ca luminile reflectoarelor care. càt gi cu privire la atitudinea pe care o ia fa!à de învà!àtura eterodoxà. decretate de sinoade. se sprijinà pe izvorul lor comun. pàtrund în spafiile infinite ale cosmosului. a) Scopul pe care gi-l propune Teologia Dogmaticà gi Simbolicà este expunerea gtiinfificà a dogmelor Bisericii noastre. deoarece domeniul dogmelor depàgegtesfera naturalului qi ca atare gi pe a ralionalului. în general. fie de la experienfa comunitàlii . ca gi de acela al romanocatolicilor. unele (Liturgica) în virtutea acelei ... trecànd în acela al supranaturalului. f) In concluzie Teologia Dogmaticà fiind în centrul disciplinelor teologice. printre care primul ioc îl ocupà celebrele cateheze ale Sf. Prin urmare. e) Raportul de dependen!à alCateheticiifatà de Teologia Dogmaticà 9i Simbolicà e dovedit în chip stràlucit de cele dintài opere catehetice cregtine.filtratà prin categoriile vreunui curent filozofic. ale .Teologia biblicà. care e tezaurul dogmatrc. sau unul dependent de Teologia Dogmaticà. agacum e cazul cu disciplinele exegeticeqi istorice.2. gi legiferarea canonicà sau administrativà a Dreptului. d) Dogmatica gi Simbolica au acelaqi rol deîndrumàtor gi de pàzitor al dogmelor siinte gi fa!à de Omiletícà gi Apologeticà.gtiinfificà" nu înseamnà cà efortul nostru va tinde cu toatà puterea càtre justificarea din punctul de vedere al experienlei comune omenegti gi potrivit legilor cunoagterii naturale a temeiurilor dogmelor cregtine.

În general.cum au fàcut adeseori teologii protestanfi . adicà . Expunerea sistematicà a dogmelor înseamnà expunerea lor într'o legàturà organicà internà. dupà modelul dialecticii antice. pentru romano-catolici). De aceea. la care se adaugà gi Sfànta Tradilie. insistànd asupra aplicaliilor dogmei respective la via!à gi fàcànd anumite reflecfii în legàturà cu ele.haina unei filozofii". unii dintre dogmatigti expun dogmele în chip . Iatà càteva tipuri de împàrfire: a) Cea mai veche e cea folosità pentru prima datà de Mitrofan Critopulos în Màrturisirea sa de credintà gi anume în douà pàrfi: @eoÀoyía anLì1 fieologia simplà) gi OeoÀoyía oircovoplrcrl (Teologiamàntuirii). Critica trebuie fàcutà cu moderatie gi cu argumente din autoritatea recunoscutà în comun (din Sfànta Scripturà la protestanfi. Filozofiei etc. poate îmbràca uneori . în care fiecare pàrticicà este independentà de celelalte. pe care o expun în lumina credinlei. Dovezile care se aduc din izvoarele Descoperirii (Noul Testament. care formeazà elementul principal. ea constituind un punct secundar în ansamblul problemelor pe care le ridicà aceastà disciplinà.bibliqti" -. b) A doua problemà pe care o ridicà metoda acestei discipline e aceeaa atitudinii fafà de celelalte confesiuni cregtine: Trebuie sà fie irenicà sau combativà.. în jurul unei idei centrale care s'o stràbatà ca un fir rogu de la început pànà la sfàrgit gi nu într'o formà de mozaic.2. despre Har gi Taine gi despre Eshatologie. polemicà? Aceasta depinde mai întài de învà!àturile pe care le expune dogmatistul.. nu trebuie sà se exagerezeîn nici un fel în acest domeniu: nici sco!àndu-se în relief în chip excesiv numai pàrlile slabe ale învà!àturii eterodocgilor. nici la demonstrarea interminabilà. În sfàrgit. nici trecàndu-le cu vederea. càt mai ales din tària gi înàllimea propriei învà!àturi dogmatice. Macarie al Moscovei a urmat aceastàîmpàrlire.Vechiul gi Testament monumentele Sfintei Tradilii)..predicatorial". însà. 1. expunerea Teologiei Dogmatice gi Simbolice nu se màrginegte nici la îngirarea a càt mai multe texte scripturistice împrejurul unei idei .3. dar în acelagi timp aduce o confuzie între domeniul Teologiei Dogmatice gi acela al Omileticii gi Pastoralei. trebuie sà fie categorice gi decisive. a unei propozilii care cuprinde un adevàr dogmatic-. Iar superioritatea punctului de vedere ortodox sà reiasà nu atàt din slàbiciunea eterodocgilor. iar nu controversate. Aceastà metodà are unele avantaje fiindcà face expunerea vie gi atractivà. Ci teologul ortodox cautà sà expunà în chip sistematic gi sà làmureascà învàfàturile cregting dàndu-le fundamentul tradilional necesar. sau al Moralei. càt gi làmurirea lor. càlíruzIli de Màrturisirile de credinfà. Atet expunerea sistematicà..1'eofogia'Dogmaticù afà ti ljenet sau Qrincitliofó Sim\oíicà Numai teologii ortodocgi pornesc de la învà!àtura traditionalà cuprinsà în cele douà izvoare ale Descoperirii dumnezeiegti. cum au lucrat scolasticii în special. Mitrofan Critopulos trata despre Dumnezeu în Sine gi în raportul Sàu cu creatura. în a doua parte vorbea despre persoana gi activitatea Màntuitorului. Acest lucru e îngàduit în màsura în care categoriile filozofice sunt de un real folos pentru a face mai acceptabile învà!àturile cregtine. Se va aràta.kerigmatic". ca gi de înclinàrile sale personale. 16 .Îrnpàr$reateologiei clogrnatice sinrbolice Ei Împàrlirea Teologiei Dogmatice a variat în Ortodoxie. În prima parte. de asemenea/cà acesteanu contrazig ci depàgescratiunea omeneascà.

7 L7 ...rostul ei în cugetarea qi qtiinla teologicà. vorbind despre religia creqtinà în ansamblul celorlalte religii. c) Mitropolitul Irineu Mihàlcescu a împàrlit studiul Teologiei Dogmatice întrb parte generalà gi întrb parte specialà.Despre Sfànta Treime".l. ìa r în p artea a doua expunem chi ar acest studiu.. In cursurile pe care le profesa la Facultate.'lntrolucere 6enerafà 'leofogia 'I)ogmaticà si Sim6o[icó fi ce{e[afteliscipfineteo[ogice. Iosif Olariu. càlàuzele ei. l-a trecut în partea a dou4 înaintea capitolului . aceastàîmpàrlire a fost adoptatà de mai tofi dogmatigtii ortodocgi. punea în aceastàparte gi capìtoluì despre Dumnezeu.To!i oamenii au din naturà o dorintà de cunoaqtere")16. care ràspunde întrb formà circumscrisà de Descoperirea dumnezeiascà încercàrilor omenegti de a pàtrunde tainele vietii de dincoace gi de dincolo de zarea acestei lumr. despre criteriile Revelatiei gi despre argumentele rafionale pentru dovedirea existenfei lui Dumnezeu. despre izvoarele ei... Dupà aceastà parte principialà.De Deo ad intra"). începànd cu el .obiectul acestui studiu. aceastàîmpàrfire nu se mai poate face azi.Dop. Se cunoagte nàzuinla neostoità a omului de a càuta ràspuns marilor probleme ale vie{ii qi morfii.Màntuirea în Hristos" (cuprinzànd învà!àttrra despre persoane gi lucrarea Lui màntuitoare.Dogmaticageneralf'în cursurile Mitropolitului Irineu Mihàlcescu formeazàdomeniul Teologiei Fundamentale sau al Apologeticir. izvoarele Tèologiei Dogmatice gi Simbolice. sfàrqind cu un rezumat. Partea generalà sau filozoficà e identicà cu Teologia Fundamentalà. însà.2.. ale originii gi scopului creatiei vàzute ginevàzute: . Asemànàtoare cu a lui Critopulos e împàrlirea teologului Hr. despre Revelalie. In felul acesta. càci ceea ce cuprindea .. aràtàm.dupà o introducere de orientare generalàîn ansamblul celorlalte discipline gi a celorlalteconfesiuni.àavrec oi civOqcrnor tou eiòÉvaLògéyovtaL gúre( (. El d e o se begt edouà pà rfi în T e o l o g i a D o g ma ti c à : . despre crealie gi providentà. iar în cea de a doua despre lucrarea Lui în afarà (. în nouà capitole.. tot în douà pàr!i: în cea dintài trata despre Dumnezeu în Sine (. metola siJi[osuf ei b) Teofan Procopovici a fàcut altà clasificare. în manualul sàu de Teologie Dogmaticà.P remi zel e màntui ri i în H ri stos" (cuprinzànd învà!àtura despre Dumnezeu unul gi întreit. generalà sau formalà. Necesitatea teologieiclogrrratice sinrbolice gi Nevoia studiultri Teologiei Dogmatice reiese din însugi cuprinsul ei: expunerea sistematicà 9i gtiinlificà a învà!àturii cregtine.. condiliile màntuirii gi Eshatologiei). punend în aceastàparte tot ce se referà la raportul lui Dumnezeu cu creatura.4. e a se numegte P artea general à sau p ri n ci pì alà a Dogm a ti c i i g i S i mb o l i c i i . tot în douà pàr!i: în prìma parte dàm noliuni i n tro duc t iv e la S t ud i u l T e o l o g i e ì D o g ma ti c e . d) Noi am adoptat altà împàrfire. Degi e logicà. un curs compìet asupra principalelor probleme ale Teologiei Dogmatice gi Simbolice.. mijloacele de exprimare ale cuprinsului dogmelor. 16 Arlstotel Metnfizica. 1. principiul ei subiectiv (credin{a). despre lume gi om) gi . în Bisericà. specificul cunoaqterii lui. printre care îi citàm pe Silvestru de Canev Comorogan. urmeazà a doua. Andrutsos.matìca speciall'.De Deo ad extra"). pe care. Fiind mai logicà.

76. 3). 1936.ea apàrà de alunecàri de la calea cea dreaptà. Nevoia Dogmaticii mai reiese qi din scopul suprafiresc al Descoperirii dumnezeiegti cuprinsà de ea. 4\ . p.Nu numai cu pîine ua trài omul.adevàrul gi viaf a (In t4. Càci altfel gàndim gi altfel învà!àm decàt înaintaqii nogtri.devin izvoare de via!à sfàntà. iar limba se schimbà. In aceastà evolufie. IX. làmurind punctul de vedere autentic cregtin.Cà nu putem gti nimic. în catehezele gi motivele speculative care au înflorit în marile opere ale epocii patristice. pàcatul stràmogesc etc. Londr4 1935. càutànd adevàrul în smerenia gi iubirea cregtinà.. @ ). Hipolit. alta fiind mentalitatea noastrà gi altele problemele pe care cregtinismul trebuie sà le dezlege astàzi: vorbim limba timpului nostru..Frank Hudson Hallock. revizuite de rev..FrancisJ.. Teologia Dogmaticà nu face altceva decàt sà continue lucrarea acelora care au dat odinioarà un vegmànt accesibil qi acceptabil adevàrurilor cregtine în fa[a contemporanilor lor. lbidem.Via[aaegnicdaceasts este:ca sd Tecunoascù Tine. fiindcà preocupàrile se schimbà: .Dogmatik. adevàruri în aparen!à teoretice.1935. Die christliche Lehre oon Gott.. pentru cà este Dumnezeu întrupat gi-gi conformeazà.p. La aceste considerafii de ordin oarecum practic asupra necesitàlii Teologiei Dogmatice adàugàm încà una de ordin mai mult teoretic.p. ZijrichV7948.. 79 Rev. Einfúhrttngin die Dognntik. Dogmele. pe careL-ai trimis" (In q. Fericitul Augustin. singurul. Vorworb cf. Aceastà disciplinà îgi are de altfel stràvechi izvoare în polemica doctrinarà inauguratà chiar în veacul apostolic Ai continuatà cu atàta stràlucire de Sf. ci cu tot cuaàntul csre iesedin gura lui Dumnezel' (Mt 4. 17 18 19 20 21. generatoare de sfinlenie. Sf.fàcàndu-se tuturor toate"le.. das will mir schier der Herz verbrennen" (. învà1àturi eminamente teoretice (Sfànta Treime. HaIl.viala dupà a Lui. ca gi în expunerile de ansamblu ale învà!àturii cregtinedin toate timpurile'8.6). Sf. Irineu. Intruparea. Emil Brunner.. 21 sq. vede în El omul ideal. 18 . EineLaienDogmatik. In acest sens. Dr.. Atanasie cel Mare.. Dogmatica devine un ghid necesar gi nicidecum un instrument de apàsare a congtiinfelor2o. der Bonn. ci gi pentru fapta moralà.p.. nàzuind sà devinà o adevàratà personalitate cregtinà. p. Iatà de ce Însugi Màntuitorul a spus: .Quidquid recipitur.". Tlrcologicnl outlines. îl dovedegte gi-l expune în chip sistematic2l.Faust"17). fohannesPeterJunglag Die Lehre Krche. adeaàratulDumnezeu. devenind astfel normatoare nu numai pentru cugetare gi credinfà.Cuaintele careai le-sm spus sunt pe d u h 6iaiat à" ( I n6. vitalitatea învàfàturii evanghelice a aràtat-o Màntuitorul în cuvintele în care pune în paralel pàmàntescul cu aparenfa lui de necesitate absolutà gi cerescul cu aparenla lui de lucru nefolositor qi chiar prisositor: .Das wir nichts wissen kònnen. aceasta-mi pàrjolegte inima" a zis Goethe în .Dimpotrivà. modo recipientis reciptur.'[eotogia lDogmaticà sau'Trincipialà Sin6o[icà | $enera[à Acest dor nestins nu poate fi potolit de speculaliile filozofiei omenegti: . dobàndesc ai o aplicare practicà pentru cei care vàd în ele normele unei vieli morale.). Iacob Biltz. pe gi pe Iistrs Hristos. Cel ce recunoagte cà Iisus este calea. 104.

transformàndu-l dupà modul divin prin expunerea dogmelor."26..In actiune se :eterminà gi se realizeazà adevàrul. deci al teoriei. cu --à:e vorba de un adevàr mai adànc qi de o via!à mai realà. In duhul însugi. p.sistematizare brutalà qi o analizà nemiloasl' gi . Boutroux.p. . p... 7924.6. Nu se poate despàrli domeniul cugetàrii.286. nici cea mai tainicà.rn rir n ?fl4 zo E. 19 .fafà de Dogmaticà.. iar acliunea e ge^neratoare de :àndire. 1944. pe cànd creqtinii sunt oameni de acliune . cu nàzuinfele veacului nostru.E. 30 Obiecge înlàturatà chiar de E.. Le liztre de l'Action bonne.23.Paris.1925. Science Religion.286 etc. Tomy Fallot'8 face o deosebire între cugetare gi cugetare sistematicà. învioràtoare. O altà obiecfie e cà Dogmatica face aridó subtilà. Vl. Brunner. care e supunere gi comuniune ce ia nagtereîn realitatea unei întàlniri a omului cu Dumnezeu3o. Deci Dogmatica ajutà la desàvàrgireacreqtinului. cit. p. pp. au aràtat strensa legàturà ::tre gàndire gi acfiune: gàndirea e propulsoare de acfiune.80-amic.Philosophie la Retigion.Paris. intelectualizàndu-l în primul rànd.9 37 lbidem. MoraLe Religion. de solidaritate gi de experienfà. de Paris. de altfel.Op.pp. 19-23 et pp. Adevàrul gi viala coincid cu atàt mai stràns. pe cànd cea din urmà nu face decàt sà reiasà din ea gi nu ajutà. Le vom expune în treacàt: Shr putea obiecta Teologiei Dogmatice în primul rànd cà e un studiu speculativ :rin excelen!à. sub motiv cà cea dintài împlinegte acfiunea bunà. de credinfa vie.. nu trebuie sà ne parà stràinà sau cu totul transcendentà. lo-17).308-309 etc. prin urmare.1925. Lossky.r1 genera[à 'I'eo{ogia'Dogmaticà Si Sim\oticd I ce{r{aheliscip[ineteo[ogice: uetola SiJ'o[osu[ ei Filozofi ca Boutroux". în conformitate. le Roy.p. Morale et Religion. Repetàm aici ce spune însà în privinla raportului dintre dogme qi tràire un mare ierarh al Bisericii Ortodoxe gi o autoritate în materie. ed. 'printrb . la împlinirea destinului cregtinului. Science Religion et a dansln Philosophie contetnltoraine.33.Paris. slova e în potenfà. reflecfiei.Ceeace vezi gi gàndeqti nu e independent de ceea ce faci"'s. etc. 27 Emile Boutroux.. . care o formule azà. 2e Cf.. admifànd-o pe cea dintài gi înlàturànd-o pe cea din urmà. e :.224sq.soldafi a càror credintà e armura în ràzboiul cel vàzut gi nevàzut (Ef 6. 24 Paul Ortegat. p. de 1929.de ordin teoretic .le Roy'r. Un scriitor profan cercetànd Sumrnalui Toma de Aquino a zz Emile Boutroux.falsificànd" astfel spontaneitatea Evanghelieirl.9). et 28 Tomy FaIlot. teoreticà gi abstractà expunerea vie..1938. r-ai ales în lagàrul protestant. Filaret al Moscovei: .. 23 E. ci în toatà smerenia trebuie sà adaptàm mintea noastrà la contemplarea lucrurilor dumnezeiegti"2e. Ortegat2a etc.colaboratori ai lui Dumnezeu (r Cor 3.Paris. Evident cà shu formulat gi unele obieclii . 25 E' lo Ì?nw .. Mergànd pe aceastà cale.T-8. Paris. P. care lucreazà din ràsputeri pentru zdrobirea lanfurilor robiei gi pentru eliberarea firii de degertàciunea la care a fost supusà (Rm $ zo). Or..p.Dogma cuprinde un element teoretic.Leproblème Dieu.Nici una dintre tainele înfelepciunii lui Dumnezeu. a V-a. a Cuvàntului lui Dumnezeu..atural gi folositor ca slova sà fie scoasà în relief gi dezvoltatàl''7. Essnisur la Théologie Mystique de l'Eglised'Orient...

cu càt ràspunde nevoilor sufletegti ale epocii. màndria gi rafiuneaexistenfeiei.IrolosulTeologiei Dogrnatice Sirnbolice Ei Folosul acestei discipline reiese cu prisosin!à din ceea ce ea îgi propune: sà làmureascà învà!àtura Bisericij" sb fundamenteze cu argumente din Sfànta Scripturà. Dar aceasta normal: subiectul gi spafiul Dogmaticii e Biserica. ca îndrumàtor gi strajà a dreptei credinte. sa flahÍe. Paris.I.. son déaeloppement. de pe piscul înalt al gàndirii.Disciplina aceasta cautàsub nici o formà sà nu ia locul Descoperirii dumnezeiegti. care 32 Les souvenirs du peintre Foumier. Pùrinte. op cit. a II-a.Ce extraordinar de complicatà. un îndrumàtor. $i aceastàunitate nb poate avea decàtîmbràligànd cu privirea minlii un orizont nemàrginit. pentru toate celelalte discipline teologice. Putem aminti însà qi de cuvàntul Domnului: .. p. 33 Emil Brunner.ed. 1828. de unde poate avea o vedere de ansamblu. ea îgi gàseqte temeiul. Aceastà nevoie au simfit-o mai viu decàt oricànd cregtinii din epoca prigoanei pàgàne.i Sin6o[icà 'Dognutk. chiar în aceastà Descoperire. 20 . Ea ràspunde din plin acelor credinciogi la care predominà setea de desàvàrgire. ses fornrules. z).5. Se mai aratà cà Dogmatica ar interpune între credinciogigi Cuvàntul lui Dumnezeu autoritatea interpretativà sistematizatoare (Biserica)sau. ci ea a contribuit într'o mare màsurà la desàvàrgirea cregtinilor . de a càrui luminà nu se poate lipsi nici una dintre ele. i. crtatînQuestions actuelles. vorbind oamenilor limba lor33. prin cuvàntul genialului Origen au putut aràta superioritatea infinità a concepfiei cregtine despre lume fa!à de cea a cugetàrii vechi. Ea pune în màna celor care stau în slujba învàfàtoare a Bisericii gi în a acelora care cugetà.ea e trebuie sà reflecteadevàrul primit gi pàstrat de Bisericà... Dogmatica ne dà cunogtinfe despre învà!àtura Bisericii. 1.'cdai ascunsacestea ceiîn[elepfi gi le-ai descoperit pruncilor" de (Mt6. un luminàtor.propovàduit gi apàrat de ea.Telaud pe Tine. a càrui luminà e cu atàt mai vie. Doamne aI cerului 5i al pàmóntului.gi cànd te gàndegti cà toatà aceasta a ieqit din Evanghelie. la protestanf dogmatistul însugi.'7eo[ogia sau'Princif id[ò. apàrànd adevàrul dumnezeiesc Ai ferindu-l pe cregtin de eroare.apud L. p. Pe urmele lui au mers nenumàralii stràlucifi gànditori cregtini.Le dogmechrétien. fiind farul cel mai putemic. Ea îl face pe cregtin contemporan cu izvoarele Dogmaticii gi le îmb acà pe acesteacu veqmàntul contemporan lui.30. ca gi smerifii dogmatigti ai tuturor timpurilor. în care e gi unitatea de gàndire. 67. care.. care e atàt de simplà!'32.r $cnera[à exclamat: .2.ci dimpotrivà. din Sfànta TradiEie gi din rafiune. Munca lor nu a avut numai rezultate teoretic-speculative. de Grandmaison.membri ai familiei gi ai statului -. La aceastà obiecfie ràspundem cà e gregit sà se compare Si sà se punà în opozifie Biblia cu Dogmatica.

gi îndeosebi aceeaa Mitropolitului Petru Movilà .29-30. a ll-a. aprobate de întreaga Bisericà Ortodoxà gi care precízeazà învà!àtura dogmaticà a Bisericegti de Ràsàrit.Paris. raporturile cregtinismului cu Statul etc. 37 Macaire.43-81. prof. 'H éM1vrrcr1 rcai ai o1é:oe de rg trìg Treoqrag úMaq 'ErcxÀqoíaoîn 'Entot4govrrcrl Enetrlqig tilc @eÀoyLrcr1c L1oÀr.pp. Ioan 34 Cf. vol.modernàr4. 35 Vezid. La romano-catolici.f rostului ei în Teologie gi în viata cregtinà în general. Ioan Damachin pànà în zilele noastre. la Facultatea Teologiedin Atena. Ioan Damaschin gi cea de la Sf. I.Irnpàrlireaistoriei Teologiei Dognratice h"pa ce am và.3..lcn 1.3.Ioan Mihàlcescu. în (Fia rcatqXrlorq).Sibiu1930p. T.p. pp. 'ErcrÀ1oitr Dimitrie Balanos. 87 sq. Isronur Tnolocrnr Doct-rl\îrcn SrSrxsor. IV de Prof.had.însemneazà o nouà etapà în istoria dezvoltàrii doctrinare a Bisericii Ortodoxe. alcàtuitde studentulteologGh. La ortodocgi nu aflàm o împàrlire acceptatà de toli teologii.-: ii.ed.DtgmaticaBisericiiOrtodoxeRisàritene. 1.HristuAndrutsos. .:ele Benerq[Li '[storia'Iè ologie o|m s tu e . care poate fi considerat ca o piatrà de hotar între douà perioade dogmatice: aparifia în veacul al XVII-lea a acelor Màrturisiri de credinlà. BartmanryPrécis Théologie de Dogmatique. Astfel.53-60) zl . în spiritul Religiei desàvàrgiteaduse de Însugi Fiul lui Dumrtezet).)? În schila pe care o vom înfàfiga 9i în care splendoarea unora dintre incomparabilii corifei gi mari înaintagi ai dascàlilor de Teologie Dogmaticà de azi atinge zàrile Descoperirii dumnezeiegti.portanfa acestei Màrturisiri îi îndreptàfegte pe teologii rugi37gi pe teologii romànir8 sà împartà Istoria Dogmaticii Ortodoxe în trei perioade: prima pànà la sfàrgitul epocii patristice (pànà la Sf. Mnnual dc Teologie Dogmaticà. Insà de la sfàrgitul epocii patristice gi pànà azi s'a întàmplat un eveniment de o însemnàtate deosebità. i Sím6 ce i''D o[i au luptat pentru realizarea marilor comandamente sociale ale fiecàrei epoci. se ridicà o serie de probleme: care sunt originile acestei discipline. p.ThéologieDogmatiqueorÍhodoxe. 38 Dr Iosif Ol aúu. 1939-40.30-41qi Curs de TeologieDogmaticà pentru anuI cit. Bucuregti 1936. 1938. de pildà. Aceste Màrturisiri.trad. dactilografiat. Ele sunt însemnate în chip deosebit atàt dupà feluritele confesiuni cregtine. càt gi în sànul aceleiaqiconfesiuni. grecii35 împart de obicei istoria Teologiei Dogmatice în douà perioade: a Sfinlilor Pàrin[i pànà la Sf. de Marcel Gautiet Mulhouse. unde numegteMàrturisireaOrtodoxà:o simplà catehezà p..c.t. I. trebuie sà notàm de la început cà dezvoltareagtiinlei dogmatice are mai multe etape. Teologii grecii nu lin însà seama 69 sn3ó. frad. Màntuitorul lumil.deunrusînfranfuzegte. extras. intelectual. Tilea (dupà prelegerileprofesorului pp.1860.zut ce este Dogmatica qi am avut o privire de ansamblu asupra L. împàrfirea cea mai obignuità a acestei istorii a dezvoltàrii TeologieiDogmatice cuprinde trei epoci: patristicà. p. Atena. d. scolasticà.rom. 8. 16 Jo ^ .1. B. în ce chip a evoluat ea pànà în vremea noastrà gi sub înfluenta càror factori (mediul istoric.

amestec..ryóq (Logosul ca dascàl al Moralei) gi ltqrirpata (covoare. o parte dintre învàfàturile sale nu au fost primite. în care pune temelie tare hristologiei secolelor viitoare. gàndirea cregtinàîncepe sà se cristalizeze. Cartea a II-a expune Cosmologia gi Eshatologia lui Origen. Ioarr Danrasclrirr) În aceastàperioadà nu poate fi vorba de o sistematizare aobiectului Teologiei Dogmatice sau de o deosebire a lui de celelalte obiective ale cercetàrilor didascàlilor cregtini din acea vreme.1927). au luptat mai ales împotriva falsei înfelepciuni profane. Acest tratat. cle t p.Précis Pntrologic.. F. Aceastà operà genialà este precoce dintr'un punct de vedere: marile probleme încà nu fuseserà fràmàntate gi Biserica nu se rostise încà prin sinoadele ecumenice. în care elementul filozofic are întàietate.summà" în toatà puterea cuvàntuluiss. treptele gnosticului cregtin).Dar capodopera încercàrilor de sistematizare din aceastàepocà gi una dintre cele mai însemnate ale creqtinismului. l. Cayré. Totugi. Primele încercàri de sistematizare a gàndirii cregtine le datoràm gcolii din Alexandria.Învà!àturile de temelie ale Cregtinismului). Dintre Pàrinfii gi Scriitorii bisericegti greci din epoca patristicà îi mai amintim pe urmàtorii: Sf. prilejul e dat atàt de prigoane. o datoràm marelui Origen (+ zSù cu scrierealkgl aq1óv (De Principiis . El cuprinde 4 càrfi: Cartea I trateazà despre persoanele Sfintei Treimì. iar controversigtii (Sf.là ti Sim6o[icà sa Damaschin). Sf. Bàrba. despre Angelologie. Clement Alexandrinul (t zzo) este primul care aduce din pàgànism o formafie filozoficà (mai ales stoicà). Sf.lterioada I (cle la l3àrba$i r\postolici pàrrà la Sf. iar Cartea a IV-a vorbegte despre Revelafie. operà genialà în unele privinfe gi defectuoasà în altelg e o adevàratà . càt mai ales din partea pàgàniloa iar dupà triumful cregtinismului. De aceea. Apologe{ii tàlcuiesc doctrina filozoficà a Logosului. Atanasie cel Mare (+ lZù îi datoràm celebrele Cuaîntàriîmpotriua arienilor gi tratatul llegi" trlS evavOqrenioer^rv toù Aóyoq (De incarnatione).190. Grigorie de Nyssa (t dupà 394). Lucrarea începe cu un Prolog gi se sfàrgegtecu o recapitulare generalà. Sf.. (în care se ocupà de Sfànta Treime 3e Cf. Cartea a III-a e închinatà Filozofiei sale morale. Tertulian. Hipolit). 22 . (Paris.3. cu care îmbràligeazà marile probleme ale cregtinismului într'o trilogie celebrà: Aóyoq llqrotqrentrrcóq (cohortatio ad gentes.éyag. Irineu. ci au fost osàndite de Bisericà (la Sinodul al V-lea ecumenic). a treia pànà în zilele noastre. o Apologie).tiiApostolici pregàtescsintezele veacurilor urmàtoare. a doua pànà la Màrturisirea lui Petru Movilà. llatòayr. Vasile cel Mare (+ lZù ne-a làsat tratatele sale împotriva lui Eunomiu gi Despre Duhttl Sfînt càtre Amfilochie.diversitate coloratà.1"eo[ogra' Dogmtticàle nera[à u 2rincipi.t\oyoc rcatr11ttrcòqó p. I. Inspirafie. accentuànd cuvintele Scripturii gi aplicàndu-le la viafà. de atacurile din partea iudeilor. despre astrele însuflefite. Tot lui Origen i se datoreazà marea operà apologeticà Katà KÉAoou (Impotriva lui Cels).2. Ermeneuticà. de nevoia de catehizare gi mai ales de ereziile ivite.

ba chiar la unii gànditori contemporani. AdaersusArianos de Trinitate sau De fide. dar dintre lucràrile nu putem aminti decàt cele Trei càrliîmpotriua NestorienilorEi Eutihienilor. --e Prescurtàri ale dogmelor cregtine ne-au Iàsat: Fericitul Teodoret al Cirului . De corruptione et gratia. Chiril al Alexandriei. de asemenea.ataotq tr. amintim gi pe Atanasie Sinaitul.peste r5oode ani. .gi intitulatà Expunere :'--:cttrtatà a dttmnezeie7tilor dogme.ea). dintre care amintim'. DespreTeologiamisticù. dar care dateazà de prin veacul al Vl-lea gi : ::a . De ciaitate Deí.s'a manifestat gi în :era neoplatonicului Nemesiu de Emesa (în Fenicia.:.compune un tratat de rz càr[i. t t. Teologul nu vom aminti decàt cele cinci Cuaîntàri teòlogice (XXVúI-XXXD :: -::a :roblemelor niceene. Dionisie Pseudo-Areopagitul.rv". t .r3o) în cartea aY-a. Tertulian (i zzo-z3o). Desprenumelediaine. în care formuleazà argumentul celebru al prescripfiei ereticilor.:=:= e\pune principalele învàfàturi cregtine. Chiril al Ierusalimului (f 386)ne-a làsat celebrelesale :. vrednici de amintit sunt. az\10e ía ngoarcuvrloeroq (Despre închinarea în ...3o). urmàtorii Pàrinli gi scriitori bisericegti: Sf.Tstoria1'eo[ogiei e 'Doamoticeti Simho[i.precum gi un alt manual.'..în lucràrile sale:Asupra naturii omului gi Despresuflet. unul dintre cele mai mari tratate Despre Sfànta Treime (De Trinitate libri XV). . Sf. epis c op de P to l e ma i s (t 4 ro ) g i m a i a l e s î n operel e epocal e pàstrate sub .etc. supranumit .\ey1o< rcai avatgonrì rrlq $reuòarvuprou yvóoec.cel mai mare polemist din primele veacuri ale creqtinismului. în zz de cèrti (Amintim în treacàt cà ideea va fi reluatà de Bossuet.tet litera). are 17 împotriva antropomorfigtilor. De praedestinatione Sanctorum). ca de pildà De prescriptionehaereticorum. în Der Sirut 23 . speculativ.-'túopévouq gi 5 càtre cei boteza$ de curànd Mu<rtayoymal nqrocveoQetíotouq .j:=:Eze. de hristologie gi de soteriologie. din punctul de vedere al istoriei dezvoltàrii iogmatice. In Apus.Atanasie al Apusului" (t 166). în formà polemicà..si adevàr).De anima. Grigorie de .in pùmànteascd.emele hristologice în 5 càrfi.Sf. Sf. ràspunsuri. impotriua ereziilor. =. De resurréctiouecarrtis. Cele mai însemnate din acest punct de vedere sunt càteva dintre scrierile sale antipelagiene (De nstura et gratia. Fericitului Augustin (l 43o)îi datoreazà cregtinàtatea càteva dintre operele dogmatice care au influenlat în chip incomparabil întreaga Teologie apuseanà a evului mediu.:--. : r5rr€ crearealumii. -.avan<tQa\... dintr'o operà mare. Enchiridion ad Laurentíum siae de fide. De doctrina christiana. Katà Neotoqriou.rv nóvtr.z3 la numàr (18 càtre cei care se pregàteau pentru primirea Sfàntului Botez. ::tlul lleqì.. care a scris E. tràitor la începutul veacului al '. (t 444)a expus : . accentueazà unitatea Bisericii (în De uni. Irineu (t pe la zoz\. Despreierarhiqcereascà desTtre .mare organrzator gi mare conducàtor. De carne Christi. AdueratsMarcionem.apoi un fel de catehism.. Aristotelismul s'a introdus în Teologia cregtinà mai ales cu scrierile lui Leontiu :t Bizan! (t 542). gi.în z3 de capitole.care a avut o mare influenfà asupra Hristologiei. precum gi teoria recapitulatiei.Sf. ca Nicolae Berdiaev. în sfàrgit/ un mare tratat de filozofie a istoriei avàndu-l în centrul ei pe Iisus Hristos.. trle ev llveúprrtr rcaì.. Ciprian (t 258).r (Argumentare qi respingere a qnozei mincinoase). spe et caritafe. ne-a làsat càteva dintre cele mai interesantetratate din punct de vedere dogmatic. a ortodoxe. zo întrebàri :atriarhul Antiohiei (56r) cu asaExpunereprescurtatd credinfei în r.. Ilarie de Poitiers. care va fi reluat de Tertulian qi chiar de un Bossuet.-: -"-.-::"ele Sf..tqteecclesiae) Spirit etc. împotriva semipelagienilor (De gratia et libero nrbitrio. etc. Influenfa neoplatonismului s'a manifestat ptrternic în scrierile lui : :=si u . Din opera Sf.. Adaersus Valentinianum. De spiritr. o regàsim la cronicarii noqtri gi la nenumàrafi cronografi stràini.

nu estenumai perioada 24 .lIe ql aiqéor^rv. nu în toate cazurile din punctul de vedere gtiinlific sau sistematig ci din acela al cuprinsului. Sf. Fulgenliu din Ruspe scrie De fide ad la Petrum seude regula aerae fidei. pildà).quod semper. care vor predomina în învà!àmàntul evului mediu: Ghenadie Masilianul (I +gù. Dogmatictt. In formule clare gi îmbinànd elementele filozofiei Aristotelice (predomi-nante în hristologia Sfinfilor Pàrin1i. Iatà în càteva cuvinte cuprinsul acestei opere care a dominat toatàfbologia cregtinà a veacurilor urmàtoare qi e actualà gi azi în bunà parte: are 4 pàrfi. Providenfa.. în care metoda qi terminologia filozoficà se profileazà foarte discret (spre deosebire de scolasticii apuseni. Lipsesc capitolele despre Bisericà. partea a II-a expune Creatia. iar dupà el. începànd chiar din veacul compunerii lui (cam la 5o de ani dupà moartea Sf.q (Expunereaexactàa credinlei ortodoxe. imitatà fiind apoi de-a lungul întregului ev mediu.profanasomnium haereticorumnouitates. In partea I trateazà. Ioan Damaschiry fiind tradus în limba slavonà pentru slavii din Miazàzi). quod ab omnibus creditum est". în partea a III-a dezvoltà Hristologia gi Soteriologia. pe care o dezvoltà în chip deosebit).. s'au cercetatîn amànunfime dogmele centrale ale cregtinismului. Fàntàna cunogtinfei e o adevàratà . 45o)ne-a dat cele mai pàtrunzàtoare de formule despre dezvoltarea adevàrului cregtin în celebrul sàu Commonitorium pro catholicae ada. Dogmatica sa e numai a treia gi ultima parte din marea sa lucrare intitulatà Fînthna umogtinte|llrlyq yvcio€oq/ compusà din: r. iar în a IV-a chestiuni foarte variate. Cel din urmà dintre Sfinfii Pàrinli care sh ocupat de problemele dogmatice e gi cel a sintetizat gi sistematizat gàndirea lor întraripatà: Sf. cu cele platonice. care vor ràmàne la temelia marilor tomuri de sentinte ale evului mediu. care a stat Ia temelia cugetàrii qi vielii religioase cregtine. cu tratatul De fide seu dogmatibttsecclesiasticis. despre Dumnezeu în Sine gi în raport cu lumea. Vincenliu de Lerini (t c. teologice gi cosmologice.Pàrintele Dogmaticii cregtine" S pela754).cate formeazà dialectica Aristotelicà gi apoi un tratat asupra ereziilor. Angelologia.z. a càror cugetare o expune magistral pe temeiul logicii (nu metafizicii) lui Aristotel gi pe temeiul càtorva idei mari platoniciene.summa" a cugetàrii patristice ràsàritene gi cea dintài care apare în cregtinism. robifi filozofiei). gi 3. Ioan Damaschin reugegtesà dea o sintezà exclusiv cregtinà. Ioan DamaschirL care a care binemeritat supranumele de . începutul secolului VI. intltulafà de autor 'ErcòooLgàrcqrnfoD ntoîtr"i. fidei antiquitateet uniaersitate unde gàsim gi renumita definilie a Tradiqiei cregtine: .. in afarà de faptul cà în aceastàperioadà s'a fixat tradifia apostolicà gi s'a format limba teologicà în lucràrile amintite. In afarà de Pàrinlii greci. în Ràsàrit a fost tratatul principal de Teologie Dogmaticà. Antropologia. Isidor de Sevila (+ $6) compune Sententiarunr siae de summo bono libri lII. Acumîncep sà aparà acei compilatores sau sententiarii. despre har gi despre Taine (afarà de Botez gi Euharistie). Cuprinzànd giCapitole(capete) filozofice. Tà <pÀoooQrcc. consacrate de epoca patristicà.'7'eo[ogia lDognariò (jenerahsau?rincipio[à Íi Sin\otkà der Geschichte. el se mai folosegte de un singur Pàrinte apusean (Sf. quod ubique. In Apus a pàtruns prin traducerea lui Burgundiu de Pisa. Leon cel Mare). luate mai ales din scrierile Fericitului Augustin gi ale Sf. Dogmatistul Macarie socotegtepe drept cuvànt aceastàperioadà ca fiind cea mai însemnatà din istoria Dogmaticii cregtine. Într'adevàr. De acee4 aceastàperioadà a sinoadelor ecumenice qi a Patristicii. Grigorie cel Mare. tradusà în latinà prescurtat prin De fide orthodoxa).

t. XXV p. Grigore Palama este crainicul incomparabil al necreabilitàtii luminii Taborului.. Dintre scrierile dogmatice ale Sf. Crigore Palama amintim: . Biserica Ortodoxà e obligatà apoi sà facà fa!à tuturor încercàrilor de unire.. epocal din punct de vedere dogmatic: disputa isihasmului. care au urmat în aceastàperioadà. reflectà aceastà Erijà de apàrare a patrimoniului sfànt gi de autoapàrare. Eutimie Zigabenul scrie la începutul veacului al XII-lea flavonÀ. cànd se proclamà . Scrierile de Teologie Dogmaticà.ía òoypatLrcr1. fàrà sà reugeascàa da legàtura organicà làuntricà gi precizia Dogmaticii Sf. iar Ieremia al Illea al Constantinopolului scrie cele trei epistole dogmatice càtre teologii protestanti din Wittenberg (între r57r qi r58r). Niceta Choniatul sau Acominatul (t rzo6)..'lstoria eofogiei' 7 Fogmatictsi Smbo[ice ::: rnai stràlucità. ..Sf. coincide pregàtirea sfàgierii unità!ii Bisericii =cumenice.). începànd din veacul al lX-lea. Ea va provoca mai multe sinoade de la Constantinopol sà ia pozi[ie în aceastàdisputi care a despàrfit odatà mai mult cele douà pàrfi ale lumii cregtine..are o constràngea Biserica apuseanà sub ameninlarea refuzului oricàrui ajutor :npotriva turcilor cotropitori gi..": cele trei triade de tratate împotriva lui Varlaam: . numai cele dintài 5 au fost publicate în . El combate toate ereziile ivite pànà în vremea sa cu citate din Scripturi gi mai ales din Sfinfii Pàrinti. Tot în acest veac scrie una dintre cele mai frumoase càrfi ale acestei epoci Nicolae Cabasila. pe care o depàgegteca întindere.Meletie Pigas ne-a làsat un Catehism. cu sfàrqitul epocii patristice. dar folosità cu predilectie mai ales în Dogmatica -::stinà ortodoxà din toate timpurile. Ioan Damaschin. Ioan Danrasclrirr pàrràla ìr'ràr'hrrisirea creclirr!àa lui Petr"u cle Yto{ilà) Aceastà perioadà e dominatà din punct de vedere dogmatic de douà evenimente..Tratateîmpotriva lui Gregora". ci gi perioada a càrei bogàlie de creafie gi a càrei adàncime nu vor : j:ea fi de-a pururi epuizate: e perioada care intrà în Tradilia dumnezeiascà a ::e=:inàtàfii de pretutindeni. -.. etc. Simeon al Tesalonicului compune Explicareasimboalelor sfinte ale uedinfei cregtineortodoxegi Dialogurile bisericegtiasupra unicei religii adeuùrate lui Iisus Hristos. în scrierea sa @rloauqrògOneoóo€rxc combateacelagigen de gregeli. cele patru .. 54 sq. etc.rmal.3. Teologice.ràsàriteanà gi apuseanà. publicatà în original o singurà datà în Jara Romàneascà.. la t7ot.Tomul aghtioritic".Amintim în treacàt unele scrieri speciale scrise în Ràsàrit pentru respingerea credinfei papistage gi protestante: 25 . .Filioque" în chip :-.Capitolele filozofice. Iterioacla II-a a (clela Sf. Ghenadie Scolarul scrie Mdrturisirea credinleiortodoxegi pure n lui lius Hristos. al energiilor divine celor necreate qi al dumnezeiescului Har: punct de vedere care explicà putinfa de îndumnezeire a omului. La cererea lui a Mahomed al ll-lea.Expunerea credinlei ortodoxe". pe care apusenii nu l-au înleles gi l-au combàtut prin Varlaam Apostatuf Achindiru Gregora gi allii. In prima jumàtate a veacului al XIV-lea se întàmplà al doilea mare eveniment.Dialogul Tèofanis".Bibliotheca Patrum". la .stiel.adàugànd argumente din rafiune. Vialaîn listts Hristos.Despre lucràrile dumnezeiegti qi împàrtàgirile de ele". . în acelagitimp sà apere adevàrul Bisericii ecumenice. La începutul veacului urmàtor Sf. 1.3. (Din z7 de càrfi.

Grigore al Ciprului (veac. pànà gi pentru arabi gi georgieni. silit sà cedeze pas cu pas nàvalei turcilor. la adàpostul càruia acest Apus a putut sà propàgeascàîn linigte gi belgug sub toate aspectele vielii. cu încetul. Gheorghe. ai càrei fii formaseràzidul de apàrare al Apusului. Evul mediu nu e o epocà de întuneric complet pentru Biserica Ràsàriteanà. Rusia pravoslavnicà.. în frunte cu ambasadorul Franlei. aI XIV-lea).al XV-lea). au càutat sà profite de slàbiciunea Bisericii Ortodoxe. condusà de reprezentantul Olandei. afarà de pravoslavnica Rusie. ràspàndind nenumàrate tipàrituri de propagandi institute de propagandà4ogi colegii4l pentru atragerea orientalilor gi o acfiune condusà cu statornicie timp de veacuri a adus. înfiinlatà de Grigorie al XV-leaîn 1622. Grigore Palama gi Nil Monahul (veac. apoi rutenii (în sinoadele linute la Brest în anli ry93. Ràsàritul ortodox agoniza vitejegte. Leagànul cregtinismului a fost devastat gi întreg Orientul cregtin trecut prin foc Ai sabie. înfiin{at în 1577. r. de a lua atitudine hotàràtà împotriva Màrturisirii de credin!à calvinizante. în împrejuràrile date. De pildà . apàrutà sub numele lui. $i e vrednicà de aducere aminte dàrnicia Tàrilor Romàne fa!à de tot Ràsàritul cregtin. $i pànà în cele din urmà. E o minune dumnezeiascà supra-viefuirea acestei Biserici aga de crunt lovità în însàgi inima ei. monah din Novgorod (sec. (în veacul al XII-lea). iar pe de alta cea protestantà.Collegium Graecorum". sh aliat cu protestantismul gi lipsa lui de curaj.i Scnerafàsau ?rinci?iù[ó Ji Sín6o[ícà a) Împotriva învà!àturii Filioque au scris: Fotie al Constantinopoiuiui (veacul al lXlea). r5g5.XII). în veacul al XIVlea.în t6z9 .Congregatiode propagandafide". 26 .. Mitropolitul Filadelfiei (sec.al XVI-lea) 9i Zenovie. Actiunea lor de convertire cuprindea toate !àrile ortodoxe. la Geneva. au primit unirea cu Roma. Tragica istorie a viefii Patriarhului Chiril Lucaris care. Se gtie de pildà. Mitropolitul Corfului. ca gi tulburarea din 40 1I De pildà faimoasa.al XIII-lea) 9i Macarie al Amirei (veac. pànà departe.596 gi 1599)ca gi o parte dintre romànii transilvàneni (la tToo). ale càrei danii masive au màngàiat Bisericile Ràsàritului.precum se gtie -. b) Impotriva primatului papat avem scrierile lui Nil gi ale lui Varlaam Calabrihrl (careapoi a apostaziat). Imprejurul Patriarhiei ecumenice de la Constantinopol s'au format douà tabere care îgi disputau prada: de o parte partida romano-catolicà. d) Impotriva protestanlilor avem scrierile lui Gabriel. cà mu\i dintre fiii Bisericilor Ortodoxe din Orientul apropiat. Dar pe cànd Biserica Apusului atingea culmea màririi ei. în mrejele romanocatolice o parte dintre ortodocgi. pentru a putea sà lupte mai cu succesîmpotriva romano-catolicismului. care au împànzit Biserica Ortodoxà cu o retea de gcoli. protestanfii nu s'au làsat mai prejos.Romano-catolicismul gi protestantismul au produs însà o tulburare aga de cumplità în Biserica Ràsàriteaní încàt a fost nevoie de intervenlia ei energicà spre a stàvili atacul celor douà confesiuni cregtine pentru càgtigarea sufletelor ortodocgilor.XVl). In sprijinul Ràsàritului ortodox a venit apoi marea apàràtoare a Ortodoxiei. Infiintarea ordinului iezuililor Í+So). Eustratie al Niceei (sec. Atàt Biserica Protestantà càt gi cea Romano-catolicà mai ales. Iàsànd posteritàfii opere gi monumente care fac obiectul de admirafie al lumii întregi. toate fàrile ortodoxe au fost cucerite cu sabia. ca gi faptul cà tiparnifele lor au dat càrfi tipàrite în limba tuturor neamurilor ortodoxe. ajutànduJe sà se redreseze.XI). Din partea 1or.Teofogia/Dogmatic. c) Impotriva erorilor latinilor în general au scris mai ales: Nichita Pectoratul (sec. depopulat gi descregtinat.

pentru ca Biserica Ortodoxà sà-gi precizeze atitudjnea dogmaticà fa!à de romano-catolicism gi p otestantism. Biserica ràsàriteanà ia cunogtin!à deplinà a depàrfirii categorice de confesiunea protestantà. gi sà menfinà cugetarea ortodoxà aproape de culmile trecutului gi. atunci cànd cangrena ereziei protestante a ameninfat-o. LXIII. 1. oglindità sub specia eternitàfii gi în care e aràtatà poziliaei fa!à de oricare confesiune (ori cult) eterodoxà. vegnic vie. de la Iagi dinú42 gi de la Ierusalim din16Tz. pp.. la carenu luat parte Dositein lerusalimu. dincolo e limitele de timp gi de spatiu'42.Biserica Ortodoxà Romànà". cu màsudle luate la sinoadele de Ia Constantinopol din 1639. Dar cel care avea sà împlineascà în integral programul de autoapàrare a Bisericii Ortodoxe.21-22) 27 . l'erioaclaa III-a (De la Ylàr'hrrisirea creclitr|àa lui Petnr Ylo. Biserica Ortodoxà sh apàrat cu îndàrjire. gi care se reactualizeazà numai în momente asemànàtoare. pe de altà parte. de azi qi de totdeaun4 vegnic actualà. Am amintit de corespondenla lui Ieremia al Illea cu teologii din Wittenberg. în acelagi timp prin încadrarea desàvàrgità a vielii ortodoxului în cele trei virtufi teologice: credinfa. a reac{ionaf totugi. iulie-augusf. Màrturisirea Mitropolitului Petru Movilà e socotità drept piatrà de hotar a celei de a III-a perioade dogmatice. agregat la Facultatea de Teologie din Bucuregti.4'. pentru ca ea sà poatà înnoda firul cu vechile gcoli teologice. primità apoi de întreaga Bisericà drept credincioasà. 42 N. a reorganizat Biserica. El a redeschis gi reorganizat Academia Teologicà din Kiev. Mitropolitul Kievului. Amintim numai cà prin Màrturisirea lui Dositei.Tntrolucere genera[r\ 'lstori a Teofogiei'I) ogm e Sim6o[ke atic Sì Biserica Ortodoxà. Helmstadt). fiind omul durerii. deoarece ne vom ocupa de ele întrîn capitol special. integrànd Dogmatica în experien{a dumnezeiascà gi omeneascà. Chilescu. a înfiinfat o tipografie în oragul sàu de regedin!à. avànd grijà de Biserica Ortodoxà de pretutindeni. Întrucàt întàrirea Bisericii gi precizarea atitudinii ei dogmatice fafà de celelalte confesiuni cregtine a însemnat un moment de renagtere a Bisericii noastre qi a cugetàrii ei teologice. închinat lor. O disptLtùdogmaticàtlin secolulal (extras din rev Constatin Brfurcoaennt Antim Iztirennul. dar numai de ea.3. a lui Petru Movilà gi a lui Dositei. pe cànd Màrturisirea Ortodoxà (a lui Petru Movilà) este oglinda vegnic credincioasà gi actualà a unei tràiri ceregti pe pàmànt. avea sà fie fiul de voievod romàn. gi a alcàtuit vestita Màrturisire ortodoxà. Prinsà între douà focuri. ca un organism viu. nr 7-8. Petru Movilà.lor li se datoresc. Amintim de asemeneaMàrturisirea atàt de interesantà din unele puncte de vedere a lui Mitrofan Critopulos (publicatà în 1625.hLi. Nu dàm nici un fel de làmuriri despre cele douà Màrturisiri principale ale Bisericii noastre. an. 1945. În acestscop îi trebuiau gcoli $i tipàrituri. si .în Màrturisirea Ortodoxà avem congtiin{a ortodoxà de ieri. prof.0ilà cle pàrràîn zilele noastre) Perioada a III-a a Istoriei Dogmaticii creqtine începe cu Màrturisirea de credinfà a lui Petru Movilà gi se continuà pànà în zilele noastre. nu gi de cea romano-catolicà. XVIII-lea.t64o. Iovit gi disprefuit de tofi. nàdejdea gi iubirea! Dacà în Màrturisirea lui Dositei avem înscrisà o paginà de slavà a Bisericii Ràsàritului are. pàstràndugi nestricate învà!àturile gi cultul ei.

a fixat un nou plan TeologieiDogmaticg dàndu-i o împàrlire valabilà pànà în zilele noastre(în douà pàr[i: în partea I-a tratànd despreDumnezeu în Sine Insugi. cei 16 În ani de profesorat AcademiaTeologicà la Kiev $7rr-1726) a làsatun mare tratat Ia de el de TeologieDogmaticà.p. P Svetlov.. Prof. publicat la sfàrgitut traducerii operei aceluiagi.Ostliches Christentum". în Romano-catolicii nu-i iartà faptul de a fi pus capàtdomniei scolasticiiseciîn gcolileteologiceruseqti. col. publicat în latinegte(Compendium doctrinae.. dogmatico christianae. îl mai alespentru motivul cà în vastalui bibliotecàdonatàSeminaruluidin Novgorod se gàseauîn majoritate càr!i protestante. 43 O scurtà bibliografie: pentru epoca mai veche se poate consulta Macaire.de aceea acuzàde protestantism. precum gi urmàtoarele Iucràri publicate în rusegte:Prescurtare Teologiei a cregtine Platon al Moscovei.atàt prin rolul sàuîn reformelebisericegti Iui Petru cel Mare gi pentru noua direclie pe care a dat-o studiilor teologiceîn Academiade la Kiev (dezrobindu-le sub înràurirea scolasticii.cit..organicà. A.cu titlul: Compendium polemicum Theologiae classicum didactico doctrinae orthodoxae al lui Irineu Falkovski(Christianae. op. dupà !àrile în careau fost scrise. terminat de Mitropolitul Samuil Mislavski al Kievului gi publicat la o jumàtatede veacdupà moartealui (în r78z).4a În Rusiaestesocotit drept . 65-81. de Prof. etc. Serghie Bejan 9i Const. Dokumente .. ThéologieDogmatique orthodoxe. I. RussischePhilosophie. polemicae Theologiae. vezi Von Radlofl col.. cit.. Op. .. . Tomescu. 1925. Astfel avem. Palmieri.. cit.al lui TeofilactGorski. doctrinaChristisna credendis. rgoz).l. Intre TeofanProcopovicigi Filaret Drozdov careînseamnào altà etapàîn istoria TeologieiDogmatice ruse. Iatà tratatelede TeologieDogmaticàmai principale care au vàzut lumina tiparului: TeofanProcopovicieste. t. pp. . za . Icon. Ecclesiae compendium.Pàrintele TeologieiSistematice" rusegti4s.a introdus metodatratàrii sistematice. a) Lucràri de Telogie Dogmaticà sau Simbolicà. gi prin schimbàrile pe carele-a introdus în studiul càt TeologieiDogmaticepropriu zise:a despàrlit aceastà disciplinà de TeologiaMoralà..138-180. de (predatà mogtenitorului tronului rusesc Ai publicatà de mai multe ori). 2 vol.rusegti. de careera tot atàt de curentà ca gi în gcolileapusene).. . seu de Petrog..Teo[ogia/I)ogmaticó $enua[à sau lPrincipidfà i Sim6o[icà Lucràrilede TeologieDogmaticàapàruteîn Biserica Ortodoxàdupà Màrturisirea leîmpàrfim.. pp. (careîn bunà parte au fost compuse latineqte. 4s Macarie. Pr.laLeípzig.. p.546-630. olim airo Procopot:icz ejusque continuatoribus adornatae.3s7.. Pentru epoca modernà. Paris.vol. orthodoxae.al lui Silvestru Lebedinsky orthodoxae (publicatîn q99 qiîn r8o5. I. de credinlà a lui Petru Movili unitare prin credinfape careo màrturisesc. mai jos...c Art.ì:rainte de TeofanProcopovici gi càtàvavreme dupà el)+1.r8r8). adicàDe Deoad intra qi De Deoad extra)gi. a clariss.I.72. Lipsia ry86).iar în partea a II-a despre Dumnezeu în raport cu lumea.personalitatea mai proeminentà cea ale din perioadavechea Teologieirusegti. TheologiaDognntica Christianorum Orientalium.). sanctam".. Ce sà cítimînTeologie? (Indicator sistematic). dupà cum va aràtatitlul lor. (Orthodoxae orientalis dogmata.. 1926. Paris. învàfàmàntulteologicfiind în aga predat î:r Academiile Teologicerusegtiexclusivîn latinegte.în sfàrgit în locul mozaicului de problemetratate. etc.. Înaà!àtura cregtirtùîn expurtereanpologeticd.Unam 4 D.. Moscova.T. Martin lugíe.716 p. trad. în 3 pàrfi. L939. avem de notat: tratatul lui Iacint Carpinski. pp..fàràîndoialà... Bressan. carechestiunileau o legàturàlàuntricà. Theoph.Jedermanrrs Búcherei".

cu tradus în mai multe limbi). ambii contemporani cu el. In sfàrgit. le-au expus potrivit nu cu raliunea omeneascà. Ni se pare potrivit sà amintim aici qi càteva tratate dogmatice gi polemice. gi Teologia \fedveski (publicatà la Moscova. au scris tratate de Teologie Dogmaticà Petru Ternovskt (Teologia )ogmaticù. De momentul prefacerii Sfintei Euharistii s'au ocupat doi greci.în care numai prima dintre cele 5 pàrli e loematicà. 29 . ràsàritene).Petersburg etc.în tratatul sàu.op. Î. tradusà în romànegle. catolice . Teofilact Lopatinski g. Palmieri. degi cu fond .p. sau vindecarea de mugcarea garPelui"). din veacul al XIX-lea. I. Sf. moderat. a mai scris . adicà cu a Sfinlilor Pàrinfi. Homiacov gi Mitropolitul Antonie.cit. publicatà de mai multe ori gi tradusà gi în bulgàregte gi {recegte46. 1838).ale lui Adam Zernicaviu (t t69z) gi Teofan Procopovici. Am amintit mai sus cà Mitropolitul Filaret Drozdov pune începutul unei noi direclii a Teologiei rusegti.(.Kiev 1848)etc.Acos. apàrutà între 1878-1898. împotriva teoriei anselmiene a Ràscumpàràrii au scris: Mitropolitul Filatret A. Dupà I. care e Dogmaticdortodoxà. de Istoria Dogmelor.xpunerea istoricd a dogmelor. tràitor în prima jumàtate cregtinàîn expunereapologeticà.cit.a. exterior.. p. Orfanilki qi cu o expunere sistematicà a Mitropolitului Antonie Krapovifki.-u desàvàrgire ortodox. ci cu experienfa celor tràitori în Duh.în 5 vol..loci communes" ai dogmelor gi nevoindu-se sà tràiascà adevàrurile cuprinse în ele.z vol. Silvestru Malevanski (Teologia tradusà gi în romànegte .tale quale". Împotriva primatului papal a scris Ioanichie Galiatovski.I. Acegtia. franluzegte etc.. 1848 1853.isúritene. cele ale lui Ioanichie Galiatovski (l 1868).'lstoria'[eo[ogiei'Dogmatice Simbo[ke Si creîtinù a ieromonahului juvenal lintre care a II-a are cuprins dogmatic. mai ales. în opozifie cu ale celorlalte confesiuni.pp. Antonie Amfiteaúov (TeologiaDogmaticà a Bisericii ort.ibidem. Inad!ùtura tradus gi în romàneqte. atàt 46 47 48 A.777.Macarie Bulgakov (TeologiaDogmaticà ortodoxd.. Idem. Ioanichie (t t7t) gi Sofronie Lihudis (I r73o). Dimitrie al Rostovului(t r79o) gi renumitul profesor $tefan Iavorski (t tTzz). 1848 gi t865. Petre Svetlov.. Filaret Gumilevski. ne-a dat protoiereul prof. al Il-lea tratat.). socotit ca manual clasic al Ortodoxiei Dogmaticàortodoxd. 176.40. Olartu.. acei . în 18o6).. a Pr.. în care combate teoria anselmianà a Ràscumpàràrii.Impotriva protestantismului au scris tratate: Teofan Procopovici. o magistralà expunere a dogmelor Bisericii noastre.. Filaret Drozdov este teologul rus care a ajutat cel mai mult gi în chipul cel mai direct adàncirea sensului dogmelor noastre prin tràirea lor. acelagi spirif adicà în spiritul rafionalist gi scolastic. a veacului nostru.Crucealui Hristos".174..op.i mult apreciatà de romano-catolicul Palmieri)+zs16. Autorul. de un Platon Levhin gi de alli càgiva iluqtri lucràtori în ogorul Bisericii.. . cu aceeaqi reputalie ca a lui Macarie. Aceastà direcfie fusese prevestità de un Teofan Procopovici. Mitropolitul Cernigovului (Teologia Cernigov. care concordà cu o monografie asupra subiectului.. impotriva unora dintre învà!àturile deosebitoare ale romano-catolicilor gi ale protestanfilor+8în acelagi spirit ca gi tratatele de Teologie Dogmaticà îngirate mai sus: Impotriva învà!àturii despre Filioque. refuzànd sà mai primeascà .

în 7872.Pàrintele eclesiologiei rusegti" gi care a influenfat eclesiologia cregtinà a veacurilor XIX gi XX prin scrierile Iui'.L'Egliselatine et Ie Protestantisme point de aue de I'Eglise de gi du I'Orient"S'.vol. franfuzeqte. Leipzig. scrisoriasupra Strinogii Filozofiei. Pavel Florenski55 (nàscut în l88l)... und . care s'a ilustrat în istoria gàndirii religioase prin problemele înalte tratate. Palmìeri.Weltanschauung Frttnùgkeitsleben. printre altele. socialà. Ele au atras atenfia teologilor apuseni gi formeazà obiectul de càpetenie al preocupàrilor cercurilor unioniste ale Bisericii romano-catolice. If pp. (1804-1860). Cel mai stràlucit ucenic al sàu e Vladimir Soloviev ( f rgoo).-27. N. 361.. dar care a combàtut ideea magistrului sàu de libertate în iubire. Expunerea diferen[elor între Biserica Orientalà gi cea Occidentali scrisà în r8r3 n-a putut fi tipàrità din pricina cenzurii fariste.. 4e A. fiind considerat drept cel mai învàfat teolog din epoca sa gi un adevàrat Sfànt+s. 5s Stàlpulpi temelin Bisericii. cit. devenind un propagandist al papismului printre.Homiacov a datorat mult mai mult formalia sa Sfinlilor Pàrinli gi tràirii personale. În ea Filaret combàtea mai ales juridismul romano-catolic în ce privegte Ràscumpàrarea.Die Kirchedes . Ostkirche und Mystik (Múnchen. mistuili de focul acelei aynnl creqtine.Berlin.Biserica în OrtodoxàRomànà". polonà. tàtarà etc.Socienniia s1 Publicatàdupà moartea autorului la Lausanne. .. . Acatlémics Les écclésiastiques. text rusesc.5-8.pp. et Sub influenla migcàrii religioase create. Mireanul Alexei Homiacov pe care unii îl socotesc drept . T. mistic+ filozoficà. supra. ca apanaj aI Bisericii Ortodoxe. cum afirmà unii romano-catolici:3. cit. în adeaàrulul. Homiacova"(Petrograd. . în Rusia.. în r83o. 30 . nr. gi mai ales prin predicile gi prin personalitatea sa adànc religioasà.Biserica e unitatea în iubire gi libertate. XIV 1. vol.81. (tipàrit în peste roo de edilii în roo de ani gi tradus în nemfegte/ grecegte.. 1943). o seamà de mireni gi de clerici ilugtri.". 1. col. revista . ci în Anglia. TainaBisericiiîn gîntlirea lui AlexeiHomiacou. pentru aceeade autoritate. 54 Nicolae Arseniev a publicat.). cit..Góschen" nr.. mai ales prin pamfletul sàu împotriva Bisericii Ortodoxe. 53 Yezi de pildà Gordillo. . MorgenlnrLdas col. 1948. D.de abia în r87o. arabà. Iatà cîliva dintre exponenlii ei cei mai alegi: Nicolae Arseniev5+.Óstliches Alexia Stepanovicia f. prin ideea centralà cà ..Bisericauna"So .. au adus în centrul preocupàrilor intelectuale gi sociale de azi ideile cregtine în hainà teologicà. Op p. s2 Vezi Prof. romano-catolici (deoarece cenzvra laristà nu i-a îngàduit nici lui propagarea ideilor în Rusia). Cregtin cu preocupàri multilateralg vrànd sà cuprindà toate manifestàrile vielii omenegti în tràirea sa (gef al migcàrii slavofile etc.o parte din Fitozofadiscontinuitàfii... decàt idealismul lui Scheling. Dar înràurirea lui a fost extraordinarà prin Catehismul sàu. 50 Publicatàîn culegerea amintità în Christentum". ci chiar gi de acela al celei grecegti.). . iar în rusegte. care accentueazà. 32-50.Art. N.).'I'eofogìa 'Dogmttìci Scncrafòsau ?rincipnllà SíSin6o[icó prin scrierile sale càt gi prin viata sa. Victor Cousin etc. georgianà. Chilescu.anul LXVI.d...1.duhul lor deosebit nu numai de al teologiei eterodoxe..în C. 1926). rtLsegte.La Russie I'EgIiseuníaerselle". 918.Russie.a provocat o adevàratà revolulie în întelesul dogmei Bisericii Ia toate confesiunile creqtine52...mai-august.

ed. De aceea. La Théotogie (Pais.St.trad. cu ortodorà. în frantuzegte. Mihàlcescu. Sibiu. printre altele.Petru gi filozoJiei gi 3. lui s9 Losskyne-adat cel mai bine pus la punct tratat de Teologie Dogmaticà. în 6s Înadlàtura justífcaredupùcùrlilesimbolice (Moscova.Paris.297-298.amintim càtevadintre celemai însemnate... de Cùque Parrs. Leontiev g.7934.Paris.Essai Métaphysique de eschatologiques. Fen. Bielaev63.Berna.schi[edefilozolietreilnicà.Espritet libertó. Tolstoi.Paris..1932. Bucuregti. 9i 58 Din mul.1906. a publicat. Despre în 2. uLltullatin nl neîntinatn zàntislire St'intei a Fecioare Maria. 9i 60 Vezi Pr.gi mai întotdeaunaîn sensjust ortodox -. lusegte. Despre 1881.1-. I. ro Der Sinn der GuchichÍe.4vol. despre luterane.De ln destùntiondel'honune. cu Riga. s7 Patriarhul Serghie.en.Cercetàri asupra nurnelui.. A.L"Orthodoxie (Paris. Julien Cain. la care adàugàm gi mari literafi (caDostoievski. gi (1905).fàntàni de nelinigte".. celemai subtile fiind cel mai mare gi. cu tratatul sàu despre purcederea Duhului Sfànt.A.ceidoi apostoli bdtr6ni. a IV-4 Moscova. .).. Toli acegti teologi.în sfàrgit Vladimir Lossky5o. zur u.Uesprit Dostoievski". 64 L.. cel mai discutatdogmatistortodox problemeale Dogmaticiicregtine.7904. în romànegte). unticanà problenn reunirii Bisericilor..în acelagi timp.În fruntea lor stau Adam Zernicaviu.Cazan.imea studiilor ProtoiereuluiS Bulgakov.Yargovia. dàndu-le solulii cregtine.ox-kntolischen Verhiiltniss rijmischen protestantischen.scratà. Prof. trad. din punct de vedere cregtin.. în franfuzegte.în rusegte.în ruseqte. în romànegte).Ca2an..Qu'estce qu'on nous separe Are des ancienscatholiques?"(Revueinternationalede Théoiogie.au fràmàntat probleme ale existenlei omenegti. I.Toatediscutà la un nivel filozofic l945 înalt..7936. rusegte. trad. dupà rusegte 31 . spre a face sà reiasà mai în relief sublimitatea lor -.pp. 1889. cum a numit Péguy pe om.. etc.1866. Golub1ov66.apàràtorul dreptei credinfe. Desprc Romano-cntolicism despre ruporturilelui ctt Biscrica Ortodoxà. Aa^ or Principiul pelngian cntolicismul în roman.Învàfàtura înBisericà?. confesiunile flpusene. Mnriologiai: Dognn Ioan.:rclucUe Bencr^fà 'lstor lfeo[ogiei'I)ogmatíce Sinîo[ice ia Si Berdiaev56 (nàscut înú74).7946).problemele ridicate de Dogmaticà.Mielul lui Dumnezeu" (trad. 67 Dogmatische tler Aufassungin ihrern zur Erórterung Einfiihrungin dasVerstiindniss orthod. marii maegtri ai vielii duhovnicegti.essni d'éthiquc méditations I'existence.1932.159-203).în rusegte. inimii lui lisus.Corzavin65.Paracletul"(trad. pe culmile speculafiilor teologice.1. Dogno catolicd despre .7946). Despre gi 4. mersul lor se menfine pe culmile amelitoare ale celor mai înalte speculafii sau se coboarà pànà în abisurile nebànuite ale acestei .Prietenrl mireluigi Scorn lacob.(în rusegte). Serghierz (867-1944).1944 alte studii interesante. Paris.1853.. neùúinnta zdmislire înuà!àtura ortodoxà moaqtelor". cei mai mu[i dintre ei slujindu-se de categoriile filozoficg dar mai cu deosebire de experienfa duhovniceascà a marilor tràitori tainici ai adevàrurilor cregtine.bach Lumina neîn. compflrat Ortodoxia.Berlin. tlu pp. Paris.1936... Inochentie al Novgorodului (în rusegte)6'.1932) Symbolique point de oue orthodoxe. Nicolae A. din rusegtede L. rusegteetc. care s'au ilustratîn domeniul Simbolicii6o. Schi[ede înuùlàturaBisericii. Rozanov. Dogma mai 2.Ivantsov Platon6'. 67 Theologia Polemica. . rom. Petrovici Malgev6z. . sub titlul Essni stu'ln Théoktgie Mystique l'Eglise de d'Orient.n (1917). 66 Despre protestantism. Alexandru Lebedev6a. Probluna (rugul celnestins). La acestenume trebuie sà adàugàm pe ale càtorva. C.1887). comparatà înaà[àtura în rusegte.sau discutànd aceste solufii.Filozofie gi de Filozofia Religiei. toate în ruseqte. Flristos loctiitor (trad. 1869.. menqionànd cà a rezolvat. cen contemplalie specula[itt al epociinoastre:Religia Omului-Dumnezeu L. Petersburg.Paris.lS93.filozofia euluristicù(trad.871. Protoiereul Sergiu Bulgakovss (r87r7944).a. sur paradoxale. ortodoxàdespremànhrire" (în rusegte).1945) mai ales. Paris. în 62 Despre gi Moscova.

paris.. op' cit'.7g62.paris-Bucuregti. I. 6e Teologia Polcmicù.{fE e7:g-r188)77. uspenski6s. z_ Antonie Moscopulos..a gi a lui Atanasiedin Paros(rÌ:q. N Crrrsulas.'Enttopr. 664-71. 526-546. l. de Macarie Notara (Leipzig.Cazan ruseqte.Cea despàrtit despnrte lui pànà 5i nctrmBisericile ortodoxà-orientnlàztechi-catol lHarcov.tSo+. Dogmatica BisericiiOrtodoreRàsàritene. Cazary 7903'Ulthnul nostrucuztànt despre uechi-catolicísmdespre gi apotogefii nqi. de prof. II. v. Moisescu. Cazan. vol. lui în 73 Doctrina sistemotit:à uedintei luternne a dupàcàrlilesimbolice luterane. Kireea. Venefia. b) Manualele de TeologieDogmaticàgi Simbolicàscriseîn grecegtevin imediat dupà celerusegtica numàr. Aceastà tendinfà esteafirmatà exclusiv.a. publicatà de G. Cazan.L. I. mai alesîn vechileoperedogmatice..vol.op' cit'.Revue internationalede Théologie. E de observat cà în afarà de lucràrile lui Bolotov la care adàugàm punctele de vedere originale ale operelor amintite mai sus ale lui Homiacov gi gànditorilor contemporani.)zt. gi icà. Mihàlcescu.LaTheologie I. vasile BolotovT. edit.Thesen Filioque einem ilber aon rttssischen Theologen.À.2. 7M-157. pp. I. TerentievT3 etc. care dau aproapenumai rezumate ale dogmelor gi o îngirare necontenità de citalii biblice sau patristice. de Sergiu Raftaris. eite m. Al.rv eLc tòv c[r.St. lui Vincenfitt DamodasT6.priaitorlnexpunereaueclinfei. @eía*ri iegà òLòaor<nÀía.1g72.Harcov. r'<irvo<pLc ícqac@coÀoyíaq tf1c cFrr\onovrl0ciocr cl$ÉÀ.. Ràspunsul oechi-catolic tezele In nonstre dtspreFilioque trnnssrùstanliere.oyrrcóv. 1g06). rusegte. trad. Éiigur.istorialuigieuotulialuilàuntricùrnaiales.1904.(. 76 Vincengiu Damodas. Gusevz. 1230..'Enrtoptl t{s aoy.nrusegte).ratrrcr1c rcai'Egrrcrlg @eo^oyíaq.principio[à Sin6o[i. ràsprms A. I9r0.. lui gi 1g99. 1898).1955 75.EpifanoviciTo. 74 Bibliografie sumarà: Lo granclc Bíbliogrnphie hélenique xv]I-e siècle. 78 @eoÀ.maiales vol. Svmbolique..-. vom avea prilejul sà mai reventm. Asupra aspectului înnoit de cei trei corifei citati. 68 vechi-catolicismul. Petersburg. pp. Palmieri. Agatanghel Lontopulos. 32 . acesteultime lucràri citate reprezintà punctul de veAere perfect ortodox. 32-33. susfinut de o erudilie remarcabilà.à i vladimir Kerenski6s. 70 Prelegeri de teologie polemicà.ÀÀoyq @ríov trle níott-rq aoypótav petci nàoqc èntyeú.Chestiunea ucchi-catolicilor. Ele sunt în generalcu totul deosebiie de cele rusegti. 1851). gi Disertalie polenicdapologeticà.t (r7r6_. solomos (Chefalonia.tnq.o frànà pentru tendintele libàrale reprezentate gi. Novocercasc. 1903.(în rusegte). 72 Ràspuns profcsorului aechi-catolic Michaud. oqOoòo{oqòoygatrrcrl@eoÀoyÍa. Zacint.Ig97 Q. petersburg.în rusegte.eleìnseamni totdeauna un progres fa!à de stadiul unora dintre problemelecentrale cregtine.erav òqrooòóÉ.raeriry edit.Pr. pp.lui Antonie Moscopulos a Iui Eugeni. St.I910. care predominà în Teologiagreacàpànà în epoca noastrà7a' AceastàTeologieare meritul de a fi obàrgiaîntregii TeologiiOrtodoxe^de a fi fostbunà càlàuzà oarecum. etc.despre chestiunea Filioque trarrssubstarúiere.eda II-a.Aga sunt: Dogmaticalui Nicolae Cursula a $653)zs. publicat de Arhim.'7io[ogia..o. du A. 79 Atanasie din Paros. M' Jugie. rrtoL p.disputate în evul mediu cel pulin din punctul de vedereal formei. N.Dogmaticà (jencra[à sau.1g94.Hr 1932 Andrutsos. Sintbolica. de alte Teologii. din pricina tendinfei conservatoare. 7r VasileBolo tov.cit.Hristu Andrutsos. pp.

80 N.acestmanual de peste 800 de pagini mari a Caransebeg.Àrrc eÉeta(opéra1. tradusà gi în romanegte. din cregtineascà.À. [ìLpAí. E. Mesoloras.trad. 8a luprpoÀrrcr1 rrnóQetds Èé òqOòóéou.@roÀo1r<riòurtqLfìai. lqrttravtrcàc'Ercr<. influen!ànd însà gi veacul nostru au scris: \. :nsugirea màntuirii gi desàvàrgireamàntuirii).precum gi càteva catehisme.tdlotrlpa AolgntrrcQc t46 Oq0oc\ó[otr Atena. al Iui Hristu Andrutsoss5. Diovuniotis a dat càteva monografii prefioasesl. fost redus la o treimeîn ed. cit. El sh oprit însà la demonstrarea -entral conducàtor în orice dogmà :rofiunii de dogmà. Dintre aceste manuale. 1901. & Avt.Ao'y..rc 88 C. sco!ànd în relief ideea palamità a energiei dumnezeiegti.N. în care exceleazà93. 89 Prot.Dic Bckcnntnisse und die zoichtigsten Glaubenszeugnisse griechísch-orfuntalischen der Kirche. 82 Hr.Iacare se cade sà adàugàm cà a publicat studii aproape în toate disciplinele teologice. fkqi àqy. Înaàldturaortodoxd religiunea Viena. Atena 1898. dupà romànegtecu textul revàzut 9i adàugit din 1902. C.. sistematizeazà problemele :mprejurul ideii de Bisericà gi le împarte în douà mari pàrfi (I-a despre premizele nàntuirii în Hristos..:t. al lui H. Dogmatica sa8'. Ecoto-os.7907. Tri Atena. 319 p.. In grecegte au apàru! gi càteva tratate de Simbolicà: al lui Diomed Chiriacossa. Zicu Rosiss'. Cemàufi. e1 Prelegeri Academice Dogmatico din partea specialàrevàzutà gi redactatàde Prof. Atena. AvrxtoÀírc1e Atena. Luprpo.q . Amintim pe al lui Constantin Economosss.rv. Alàturi de el.1899. <ruprpoÀrrcà Atena. prin claritatea gi sistematizarea lor. Damalasso.n.BucuregIi' 1932. xa0oÀLriq 'ErcrcÀr1oíac.rrr1 t1s'Oq0oòóEou Ta AvatoÀírcqq'ErcxÀr1oíac. Iui Iosif Olariue2 gi maiales Mitropolitului Irineu Mihàlcescu.Roman. 2 vol. prin adàncimea expunerii sistematice a doctrinei celor trei confesiuni asupra principalelor lor învà!àturi. c) Principalele lucràri dogmatice romànegti . amintit. e2 Manual de Teologie Dogmaticà ortodoxù. Damalas. 1903. Melchisedec. de Prof. AmbrozesT etc.se datoresc lui Melchisedec al Romanuluiso. 33 . 87 'H o90oòo6og'ErcxÀr1oía o1éoer nqogtàc ó. . cu trei sectiuni: Hristologia. a II-a despre màntuirea în Hristos. 1907. care îgi propune sà dezvolte învà!àtura sa în aga fel încàt erplicatia gi demonstrafia sa sà scoatà în relief armonia deplinà între un principiu qi în Dogmaticà. Mu<rtr)ur.7904. E. (Leipzig. Ortodoxà.Lipsca. Afena. Mesoloras6. Katr]1qorq q ògOóòotoqòóacn<rÀra.\r1oír.1904. e3 Dintre operele sale citàm: @r. a II-a din 191t7. 1908..Manual orthodoxe. 1855. Iustin Moisescu). 1862.ratuoltrlq'OQOoò(iEou 'ExxÀrlcrícrq.'::. lui Alexiu Comoroganrt.ra..t 6enera[à TstoriaTeo[ogiei'I)ogm otrce Sim\o[ice si În a doua jumàtate a veacului trecut.Teología Dogmaticà Bisericii a OrtodoxeCat.(trad.A.rx 1901. Dar a lui Andrutsos e incomparabil superioarà celorlalte. 86 I.1865).dacà facem abstraclie de dogmatigtii încà în via!à . care s'a deosebit prin mulEimea studiilor dogmatice 9i simbolice.rt. Atena 1898.oaugòqtqe Og0oòo[Lc. etc. un caracter mai deosebit îl are acela al luiZicu Rosis. idem.Atena. ev Atena. al lui Nectarie Kefala pe 9i pe al lui Diomed Chiriacos. Simbolica lui Mesolora aduce mult material doumentar. La Théologie Symbolique point de uue du Paris. 85 luppoÀ1rcq. 90 Samuil Andrievici. creafie gi providen!à. Cel mai mare dogmatist grec al epocii moderne e fàrà îndoialà Hristu -{ndrutsos. 1814.1912etc. Voiufchi. Andrutsos.1907. 8l Zicos Rosis. Mitropolitului Silvestru Andrievici al Bucovineieo.

9i e6 Catehismul cre€tin ortodox. es Doctrinacregtinà Morald. $tefanovicie6. pp.Soha.Antim Chivacevroo. gi $t. $tefan Butevnicovgs. la de primele lor începuturi pànà azi. '"'' Adeulrunle Bisericiiorientalc. Belgrad. Autorii principali bulgari sunte4:Raini Popovicie5. Teologiei.3. care. convertindu-se la Ortodoxie. ei de Teoktgie Dogmaticà.în mare parte -. Cerniaevrz. fiind sub robia turceascà pànà la ú78).$colileteologicesunt creierul Bisericii.7977.Operelesaleprincipale.1926..635-637. specialist în Dreptul canonic.1907 98 Teol ortotloxà gnntico-polem ogia do icà. Bucuregti..p. ca qi a noastrà (din pricina aceloragi vicisitudini ale Istoriei. r04 Dogmntica BisericiiOrtodoxe. des Berlin. sub numele de Vladimir Guettée:Exposotiom la doctrine de clel'Eglisecatholiquc orthodoxe.$colile Teologice îrr Biserica Ortoclorà Cum a fost cu putin!à o asemenea operàuriagàîntr'o Bisericàstràmtoratà. cit. Iar aceastà credin!à în unicitatea adevàrului absolut al Bisericii cregtineOrtodoxe. I O) 34 . 1930etc..La papauté Exposé hérésies de erreurset inouations I'Eglise de catholique hérétique..1865).. La acestease cuvine sà adàugàm lucràrile preotului romano-catolic Rene Guettée (botezat ortodox cu numele de Vladimir). Indeosebi cel din urmà autor. 1900. Dogtnn soteriologicà.l.5. ea YeziM. 7923.$i este firesc sà se fi lor întàmplat aga.. Op. aproape cinci veacuri sub dominalie pàgànà? Aceastaa fost cu putinfà mullumità credintei ei puternice.'I'eo[ogia'Dogmatk à $encr sau?r incipio[à Sin6o[kà a[à ti d) Teologia vecinilor ortodocgi delaMiazàzi e tot atàt de redusà. Op. ton Dns()rthodoxc Christerúum Ostens. e) Din Teologia Dogmaticà sàrbeascà menfionàm aici opera dogmaticà a Arhimandritului Firmilian'o3..precum bradul înfruntà vijeliile pe crestele munlilor agaa înfruntat ea vitregiile vremurilor.1868. (Paris. Pavlovee.Catehetismul cre1tinului Bucuregti. a reugit sà dea una dintre sintezele cele mai atràgàtoare ale învà!àturii Bisericii noastre/ pe temeiul unora dintre principalele scrieri rusegti/ manifestànd o tendin!à de adàncire teologicà.tàegalatà numai de zelul sàu apostoliclo5.Lapapnuté rapportsaaes l'Eglise schismatíEte Romedans ses ou orientale". 183. 103 Teologin Dogmaticà. 79'1. 1872. traduse în romànegtede fostul Mitropolit primat Iosif. gi a prof. pp. cit. C..etc.l. gcoliledin Biserica în noastrà. Diulgherov'o'. foarte prefuite în Ortodoxie. Filipopoli. a redeschiderea a însemnat un nou avànt pentru Teologie. a Nu existào singurà operà dogmaticàindependentàde gcolileteologice. Inchidereaacestora însemnatstagnarea Teologiei. Tàrnava. ed.. 10s Vezi regretul lui Palmieri.. Carlovif.l. a lucrat la ràspàndirea adevàrului cregtin ortodox cu o competen. Cr. au XIX-e sièclc. 101 Manual de Dogmnticà.cf.sunt modestele laboratoare. Tancovlo'.. Teodorovicilo4 cum gi mai multe traduceri din lucràrile rusegti. Jugie.1834. prigonità. q7 dc urà nle '' Comperuliu înua!àt n credi i. 1910. Jugie. Paris. ee TeneliileOrtodoxiei.1928.. cit.Op.M.6. ortodox.s'a cultivat gi a îmbràcathainà aleasà. pe alocuri distrusà cu sabiagi apoi ràmasà. din oràgelul Blois (Fran[a). P. 1.1837.. 632-635.Pesta.Sofi I 909 a. Paris.

.Ef4. Despregcolile teologice. în care se demonstra sublimitatea învà!àturii cregtine. sunt vestitele gcoli din Alexandria gi din -{ntiohia. 89 sc1.'?:atetula 'Istoria Teo[ogiei'-Dogmatice Sin6o[i ce I j:de se dezbate. oarecum.18 -21 .-regtine congtiente de superioritatea absolutà a acestor adevàruri descoperite. avànd gi cea mai mare bibliotecà a lumii vechi. 11sq. pentru descoperirea frumuselilor dumnezeiegti ale adevàrului revelat. Arbela gi Dorchena). nu oficiale: Un Panten. în scop apologetic Ai propagandistic. care apoi se pun în circulatie.6sq. . ca acelea din Nisibi. dar gcoli speciale pentru formarea lor se pare a fi pomenite mai întài în Biserica siriano-persanà. Membri ai ierarhiei :isericegti superioare. întemeiate mai întài în Rusia gi apoi :'. etichetàndu-le ca bune.gcoala" din Antiohia n'a fost o . 1916. Robert Nelz.gcoalà" organizatà. Acolo au încercat iudeii din diaspora sà interpreteze Vechiul Testament ajutorul filozofiei neoplatonice. loe lbidem. 4 s q . un Origen. pp lahrhunderte ihrenBedeutungfiir Ausbildung Klerus. dar pentru explicarea Istoriei Teologiei Dogmatice ni se par necesarecàteva cuvinte despre vatra gi izvorul acestorlumini intelectuale. prinzàndu-l în :-.ai tàrziu în alte tàri ortodoxe. dupà cum se :::egorisegte eroarea ca primejdioasà pentru viata duhovniceascà a cregtinului. timp Je aproape douà milenii.are savant gi în acelagi timp càpetenie a unei Biserici Ortodoxelob.'o7 Ele au slujit Biserica mai presus de orice laudà..wiihrcn. un Clement al Alexandriei. à p. ve o Rm 12.77 . scrie un :.1939. 106 Vezi referatul Mitropolitului Greciei. în paralel gi pentru subminarea vestitelor Academii pàgàne'o8.po t r iv it pr inc ipiuluidiv iz iuniim unc i i ( 1 Cz i1 4 .Prof. autoritàlile bisericegti supuneau colegiilor profesorilor teologi studierea -hestiunilor teologice gi bisericegti în general. ca gi simplii mireni. Ele .76. fàcàndu-le cunoscute în toatà splendoarea lor.Atena.81-83 35 . unili prin unitatea de direclie gtiinlificà a doctrinei profesate. acolo a fost cu Ieagànul gnosticismului. Nu intrà în preocupàrile noastre istoricul acestor gcoli...Academie persanà" din Edesa'oe. c f . au fost didascàli mireni (potrivit tradifiei apostolice de altfel. Procèsclin Verbnux premiercongrès Théologie du cle Orthod. In vremurile moderng gcolile de Teologie.cu continuitate. Hrisostom Papadopulos.1 s q ) . Die theologischen SchuLen morgenllindischen der Kirchen. dar n'au fost gcoli de formare a clerului. 2 8 s q .oxeAthènas. au fot centrul culturii gi dezvoltàrii gtiinlei teologice.se decanteazà. (Se pare cà . alàturi de vestita . Aceasta se mai face gi azi".rmulele.e-au fàcut iubite.4 .55. Ele au fàcut adevàrurile tràite comprehensibile congtiintei creqtine qi sufletele . atàt de înfloritoare în primele veacuri (episcopale sau mànàstiregti. Principalele gcoli ale antichitàfii cregtine sunt vestitele gcoli catehetice din Alexandria gi din Antiohia. cunoscute îndeosebi. 108 y""i Dr. ele sunt datorate zelului unor initiative particulare. care-gipropuneau numai promovarea cugetàrii teologice. s'au nevoit împreunà în acestegcoli. p. 37. 1 0 7 F apte8. Alexandria era unul dintre marile centre gtiinlifice gi filozofice din vechime.d sieben der ersten christlichen in die der Bonn. învestite apoi cu autoritatea sinodalà. se distileazà.Ktesifon. ci numai un curent gi cu anumiti profesori izolafi.1 C o 7 2 . De obicei. se înfelege cà participau gi viitorii clerici. adevàrul. Primele gcoli. La cursurile unor astfel de gcoli. Ele au pregàtit solufia problemelol. Seleucia.

Justinian)lloîn 529.VasilievHistoiredel'enpirebyzantin. iar înaltele lor speculalii au folosit metoda alegoricà. dà o interpretare logicà. al Neo-Cezareei din Pont etc. ràscrucea tuturor marilor curente de cugetare ale lumii vechi. filologi. dupà posibilitàfi. cu peste un milion de elevi.unchiul împàratului Mihail al III-lea. col. preolii Dorotei gi Lucian. Petersburg gi Cazan gi nenumàrate seminarii. orizontul Bisericii noastre se întunecà. care fac màndria Ortodoxiei în evul mediu. episcopul locului gi Sf. episcopul Atiohiei. Gordillo. gramatici. de r72 lbidem. sau prin gcoli mànàstiregti. care va fi organizatà pe temelii noi de Mitropolitul Petru Movilà (r@r).. ordonatà de. conducàtorii ei au tàlcuit învà!àturile lor cu categoriile filozofiei la modà atunci. grecii în spe!à au adus cu ei luminile care au îngàduit deschiderea unei ere noi . slujitorii ei în chip modest pe làngà vechi slujitori. Pentru a atrage pe pàgàni. filozofi. In afarà de gcolile amintite. XIV 7.A.335. În primele veacuri. Barda.. Astfel. 110 A. Grigore Taumaturgul. Origen. refugialii din !àrile ocupate.în 489. Dupà decàderea gcolii antiohiene. cu cursuri de teologie mai dezvoltate. înaintea primului rànboi mondiall". Moscov4 St. ca de pildà cele din Cazan. din $coalacateheticà Alexandria a fost ceamai renumità gcoalà a antichitàgii cregtine. ferindu-se de orice filozofie. Dupà cucerirea !àrilor ortodoxe gi mai ales dupà càderea Constantinopolului. 198. Clement Alexandrinul. Dupà unirea cu Kievul/ marea Rusie deschide seminarii bisericegti în mai toate marile orage. una. în 1559se deschide la Kiev gcoala .1932.asiatict' etc. morfi la începutul veacului al lV-lea ca martiri gi care sunt socotifi întemeietorii ei.T. ir D.C.. în principalele dintre ele. 36 .Fràtiei Epifaniei". mai avem o gcoalà . mai departe. au fost Teofil. 77r Russie.dinrusegtedeA. Aceasta explicà faptul cà gi mai tàrziu a apàrut o întreagà pleiadà de teologi mari.334-75. Lor se datoregte în mare parte formarea agtrilor care lumineazà cerul gtiinfei teologice a epocii patristice. mireni.. începànd cu cele din pravoslavnica Rusie. institufiile acesteacregtine slujeau deci numai la dezvoltarea gtiinlei cregtinilor deja formafi corespunzànd astfel universitàlilor de azi.'Ico[ogie î)ogmaticò Qerera[ósau ?rincipia[ó | Sím6o[icà De aceea.Dieh Paris. Biserica îgi va forma.pp. strict literalà gi istoricogramaticalà Scripturii.. Nimic n'a putut opri catastrofa finalà. cum gi dupà închiderea vestitei gcoli pàgàne din Atena (un fel de universitate la care predaserà vestili sofigti. co!. Marcov gi în lavra Alexandru Nevskil't'. Novgorod. 9i deci gi oamenii Bisericii.în Apus. Cei mai de seamà reprezentanli ai ei. $coalaantiohianà. precum gi ucenicii lui Origen: Dionisie. la început.vol.a umanismului . Odatà cu intrarea arabilor gi a turcilor în arena istoriei Asiei Mici. art.. 125-728. Ele aratà ardoarea cregtinismului primar pentru ràspàndirea luminii cregtine.africanà. Cei mai de seamà reprezentanfi ai ei la început au fosl Panten..trad. iar la înaltele focare de culturà se va împàrtàgi de luminà toatà lumea. Academies Les ecclesiastiques. cea platonicà. iar în Ràsàrit au ugurat deschiderea gcolilor teologice. nu e de mirare cà gi cregtinismul primar a împlàntat Crucea în chiar centrul gàndirii pàgAne.cuoprefafàdeCh. Ea a avut patru mari Academii Teologice în oragele Kiev. dupà închiderea celebrei gcoli din Edesa sub motiv de càdere în nestorianism . dimpotrivà. organízeazà o gcoalà superioarà la Constantinopol.Bourguina. mai ales.

Meletie Piga sau Dositei). cu douà centre de îndru: are misionarà gi socialà a preolilor ortodocgi (Bucuregti gi Sibiu) cu gcoli de càntàreli seminarii eparhiale. 113 YeziAussere al citat supra. Din acest punct de vedere avem de spus urmàtoarele: In gcoli se pot emite anumite pàreri personale gi aceastae o condilie a progresului dogmatic. despre gcoala din Kiev dinainte de Teofan Procopovici. înfiinfarea Seminariilor pe làngà Mitropolii gi Episcopii. învàtàturii tradifionale. În veacurile urmàtoare. libertatea Bisericii Ortodoxe admite qi teologumena gi pàreri personale (despre care vom vorbi). din pricina diculiilor la care dau nagtere.. Buzàu gi Argeg (1836). de pildà).rela de laTrei Ierarhi se transformàînSeminarul dinlagi (t8o4). deqi ràmàn credinciogi. le-a càzut victimà Chiril Lucaris.:r in veacul trecut au luat nagtere Academiile Teologiceîn Ardeal. cel cel :=. cu privire la Sofiologie. càrora. Astfel se spune.1936-1937. cà a fost supusà înràuririi romano-catolice gi cà Teofan Procopovici a avut tendinle protestante. din Hugi (1852).. '. cea sàrbà o Facultate de Teologie la Belgrad gi mai ::rulte Seminarii etc. sau au difuzatînvàfàturi noi. iar cealaltà pe cea Aristotelicà'13. (Sergiu Bulgakor4. Inainte de primul ràzboi mondiaf Biserica Ortodoxà din Bulgaria avea o Facultate . Pànà la pronunfarea Bisericii. Romano-catolicii au adus învinuire unora dintre gcolile teologice ortodoxe de a fi lost mediul de propagare a unor idei .în marginea" Ortodoxiei. de pildà. :cultatea de Teologie pe làngà Universitatea din Bucuregti. cànd Dupà ceRegulamentuì .Nifon". de de Facultdlii Teologie la Uniaersitatea Atenn.cel din Ràmnic (1837) mutat în 1888la Galali. Iar în vremea noastrà.extrasdin Anuarulqtiintific EinJlùssen úber.neTeologie qi un Seminar la Sofia. $colile celorlalte latriarhate sunt 9i mai noi. filozofia platonicà. Astàzi. Grecii au avutîncà din :. în sensul unei aprofundàri a lor... de din p. încàt teologii ortodocqi pot sà dea impresia uneori cà se apropie de puncte de vedere eterodoxe. învà!àmàntul teologic ortodox din Romània dispune de douà Institute -eologice de grad Universitar (la Bucuregti gi la Sibiu)..837o Facultate de Teologie.Filioque".'lsroria'L'eofogiei olmtticP fi 5in6o[kd ' In lara noastrà n'au existat gcoli teologice speciale pànà în veacul trecut.:. au fost curente de apropiere de una au de aìta dintre cele douà confesiuni apusene. din Ismail (1865). din Roman (1858). adaugà trei clase la cele patru dinainte gi se înfiinleazà Seminarul .. Libertatea de gàndire în Tèologia ortodoxà e mult mai mare decàt în cea romanocatolicà. potrivit vremii respective. HrisostomPapadopulos. iarînPatriarhatul de la Jonstantinopol a luat fiin!à în ú44 o gcoalà teologicà Ia Halchi. unii teologi rugi au propus o schimbare de atitudine fa!à de eterodocqi în privinla lui . e drept. se . de regulà. se --:qanic dispune (1853) r:emeiazà Seminariile din Bucuregti. t"372. In r88a se întemeiazà . pentru explicarea dogmelor. Ortodoxia admite un progres al dogmelor. 37 . Ele formeazà un spaliu destul de larg.. -. (dar nu Mitrofan Critopulos.2. dar numai în învà!àturi în care autoritatea supremà nu 9i-a spus cuvàntul gi cu clauza ca orice pàrere individualà sà cedeze locul învàtàturii formulate de autoritatea Bisericii. Astfel se gtie cà în evul mediu sau format douà tabere de teologi ortodocAi dintre care una prefera.

.ICI Sll 1.. Introclucere:SpecificulTeologiei Dogrrratice l. Maieul Cappuyns. ea gi-a formatîn dogme principalele puncte de credinfà în cele 19 sinoade socotite .4.. 38 .. pentru împlinirea 114 I.. juridice.De divisione naturae". superioarà celei patristice.saeculum obscurum" (al X-lea) gi ca urmare a cruciadelor qi a aga numitei . ronrano. încep sà se defineascà deosebirile de învà.. c) Începuturile evului mediu sunt însemnate prin aceleagiculegeri de sentinle patristice . b) Dogmaticaromano-catolicà. Louvain qi Paris.4.\$r Srxsor.florilegii -. O privire de ansamblu asupra Teologiei Dogmatice apusene ne aratà cà ea a evoluat potrivit unei cerinle làuntrice a Bisericii romano-catolice gi anume: a) Ca Bisericà autoritarà.Bucarest.àturà între Biserica ràsàriteanà qi cea apuseanà.ereticilor protestanfi". a evoluat în sensul afirmàrii primatului 9i infailibiltàlii papale. col. care caracterizeazà gi în Ràsàrit sfàrgitul epocii patristice. lipsa de orice sforlare pentru a mai crea ceva pe temeiul acestui trecut.. fiindcà a însemnat ceva în istoria gàndirii religioase apusene a veacului al IX-lea.. odatà cu veacul al lX-lea.. metoda de predare a Teologiei se schimbà cu totul.8.. 1933.Paris. a autoritàlii exterioare.rl scrierile apusene care apar îndatà dupà epoca patristicà. (veacurile VIII-X) nu se deosebesc prea mult în operele lor de acegti . întocmai ca gi Dreptul canonic Aica M orala.. a Bisericii gi în sfidarea Teologiei . a impus categoriile filozofiei Aristotelice drept haina cea mai potrività cugetàrii cregtine gi a dat ca normativ pentru orice încercare de sistematizare opera lui Toma de Aquino din evul mediu.rcaîN ROì"IAN O . Singurul nume vrednic de pomenit. .natura increata et creans". cate în una dintre lucràrile sale. dànd astfel càgtig de cauzà arbitrariului omenesc în formulàrile dogmatice. pe de o parte admiralia pentru trecut gi respectul fa!à de autoritatea lui.2.CAîOI.. Ele aratà. ev care.Universitas Catholica Lovaniensis". devine vàrsta de aur a Istoriei Dogmaticei.disidenlilor ràsàriteni" gi a... .B. $i aceasta pentru motivul cà.Renagteri carolingiene". e Ioan Scot Erigen aa75. La Théologie Synbolique du poittt de uue orthodoxe. iar pe de altà parte. O. toate . Mihàlcescu. 1. 7932. Din practic..S.sentenliari". Alquirg Raban Mauq. aratà mijloacele prin care omuf .natura creata". manifestate în întàrirea care depàgegte orice màsurà.Scolasticagi rroteleei caracteristice Dupà acel . Jean Scot Erigene.împreunà cu cele 7 ale întregii Biserici drept ecumenice"4.1.Rrrc.catolice Q ocotim cà este cazul sà înglobàm în Teologia Dogmaticà romano-catolicà.4... ipso facto.p 11. Tr:or-ocrÀDocr. 11s Vezi Dom. se întoarce la Dumnezeu. în care Teologia încununa toate gtiinfele timpului. folosindu-se de filozofia neoplatonicà. Agobard" Pashaz Radbert etc.

Dupà realigti.e..Soliloquiztm"trateazà despre fiinfa lui Dumnezeu. a càzut în triteism.. aplicànd nominalismul la dogma Sfintei Tremi. a X-a.. datorità aparifiei unice a . pe cànd genurile gi speciile.universalia ante rem" . constànd în 3 etape: ridicarea de obieclii (.II. Dupà nominaligti. numai individualul are existen!à realà. Începutul scolasticii (sec. absolut.Iatà pe . opunerea unor argumente acestor obiecfii (. pentru ca prin Duns Scot sà se facà trecerea la nominalism"T. s'a numit .. Précis Patrologie. Leipzig. Aceastà migcare gtiinfificà dupà .universaliapost rem")..Monologion" sau . (scholastici).Pàrintelui Scolasticii". 89-90. :rima caracteristicà este aplicarea Filozofiei la Teologie. sistematicà.responsum").ed. Kompendium Dogmatik. oficialà în romano-catolicism... O mulfime de nuanle ale acestor direcfii s'au produs în timpul disputelor. Principalul sàu tratat este un dialog între autor gi ucenicul sàu Bozon din mànàstirea Bec.sed contra") gi rezolvarea problemei în sensul propus prin definilia finalà (. care îgi vor càuta dezlegarea în nesfàrgitele dispute de-a lungul întregului ev mediu. a III-a. . der ed.. aga caracterizau scolasticii :aportul dintre Filozofie gi Teologie. sunt simple abstraclii ale minlii (. generalul e real numai în particular (. Emst Luthard.gefii gcolilor" gi uceniciii lor.:. apoi prin Toma de Aquino. nofiunile generale sunt esenfialul gi au o existen!à realà înaintea existen{ei lucrurilor (. pe care o luà învà!àmîntul în evul mediu. sau noliunile generale.Philosophia.1930. a càrui autoritate în problema ràscumpàràrii n'a fost încà egalatà pànà în prezent.fides quaerit intellectum". Cayré. Realismul moderat al lui Aristotel dobàndegteîntàietatea.:.dupà F. ÎrrceputulScolasticii 1. ancilla Theologiae". A treia caracteristicà este :ntàietatea credilei:. Mulhouse.3. . privind existenfa gi raportul între lucruri gi speciile sau noliunile lor generale.lacare întrebare el ràspunde prin celebra teorie a satisfactiei. Paris. osàndit fiind de sinodul de la Soisson (rogz).fides praecedit intellectum"r'6. De la începutul scolasticii gi pànà în veacul al XIII-lea. în care se puneau anumite întrebàri. în Apus.pp 466-7 metoda constàîn de I. Realitatea este cà Teologia devenise mai mult un lretext pentru dialectica Aristotelicà gi pentru plasarea categoriilor filozofice. z.ologieDogmatiqu.videtur quod non"). 3. Iar dupà Realismul moderat. care seîmparte în obiecfii (opponens)9i ràspuns (respondens) 117 66t.-? g en ef7 [ Li 'I eo[ogia' [)ogmaticà Si Simbo[ici în ronrauo'citolrct t h] :ì€\-oilor Bisericii învàfàmàntul deveni gtiinlific Ai sistematic. deducànd vestitul argument ontologic din ideea absolutului existentei lui.. El a pus principiul care a biruit în Teologia oficialà a evului mediu...Gilbert de la Porrée (rr5o) a ajuns la tetrateism aplicànd realismul absolut la persoane gi la substanfa dumnezeiascà. A doua caracteristicà e :netoda logicà... Iar aplicarea lor la dogmele cregtine a dus la erezii mari.Précis de deThé. .universalia în re" . 39 ..Scolastica". 1938. Punctul de plecare al disputelor scolastice l-a constituit un text din Isagoga lui Porfir.. (scholae) care le-au format . Anselm de Canterbury (rc9).1900..vo1. o introducere la categoriile lui Aristotel.colile" :aracteristicile ei: r. Astfel Roscelin (ro9z).4. XI-XII) a fost stràlucit. Deci. 116 BernardBartmann. a domnit realismul platonic. . lectio gi disputatio.pp. traclucere AbateleMarcelGautier.intitulat Cur DeushomoT.Platon).Aristotel).

învingànd în disputà filozoficà publicà pe magistrul sàu. realismul moderat al lui Aristotel. lui lui 6i CLXXXII. expunànd pàrerile patristice . Trinitate.Migne. gi supunînd unei dialectici dizolvante dogmele Bisericiil'1. Manualul sàu are patru càr1i:r.L.1053-1072). gtie cà. col. r21 Sicet non. r20 Vezi IntroductioatlTlheologiam. Paris. cel mai însemnat magistru al acesteiepoci e renumitul .. Guillaume de Champeaux. Despre Dumnezeu. susfinu cu o vervà gi cu un succes rar.I 'I'eo[ogia Do7mttìcà $ewra[ò sau 2 rincipia[à ri Sift6ofkà Bernard de Clairvaux (t rr55).L. fidei. întemeietorul Universitàfii din Paris. inversànd factorii în procesul dogmatico-îilozofic. cugetarea ràsàriteanà a dechis noi orizonturi filozofiei apusene care a dus Ia o întrecere între cele douà gcoli: franciscanà gi dominicanà). Petru Lombardul (r164). CLXXVIII. 879-1117. Abelard pàcàtuia prin lipsà.73)12t. Victor (rr.L. e însemnat mai mult pentru acliunile lui întreprinse cu succes spre a restabili credinta dogmaticà adevàratà. Despre omj 3. dupà care jertfa Màntuitorului constituie un simplu exemplu.magister Dar sententiarum". care a dat manualul clasic al scolasticiil24.morall'. ea e regretatà de teologii romano-catolici moderni. Aceleiagi epoci aparfin vestifii Hugo de St..intelligo ut credam". Victor (rl. ceadin urmà tratànd despre virfuti. Gilson..care a întrerupt-o în mijlocul tratatului despre penitentà125.Etudesde Philosophiemedievale". socotit de romano-catolici drept ultimul Pàrinte al Bisericii. se deschide cu cea mai mare Summa a evului mediu. La Théologie Mystiquede Saint Bernard. lY.stianae PL. z.773-678.. dànd o formulà treimicà nouà cu ajutorul realismului sàu (potenti4 sapientia. 122 De sncranentis chri. (veacul al XIII-lea). (E adevàrat cà în ce privegte osàndirea acestuia din urmà.4.contra" gi làsànd pe cititor sà tragà concluzia.I'lpoca înflorire a Scolasticii de Epoca de înflorire a Scolasticii. în care trateazà toate problemele însemnate ale Teologiei. CLXXVI.4'. Despre Taine.pro" qi . 1339-1610. 7934. El a dominat Scolastica pànà în veacul al XVI-lea.4r)1'2 gi Richard de St. în 124 SententiartLm Liltri. 6 càrli P. benignitas)"o.Ràscumpàràrii de la diavolul". 4 càrti. Abelard (l tt4z). Renumitul scolastic suslinea teoria zisà . în 40 . 123 p. a lui Abelard.. (Se prin filozofii arabi. P. (care e exceplional numai în domeniul Misticiir'8: combaterea realismului extrem al Iui Gilbert de la Pore gi a teoriei morale a Ràscumpàràrii.. adicà fàcànd sà atàrne credinla de cunoagtere: . grupeazà o serie de màrturii patristice care spuneau aici gi da gi nu asupraaceleiagi probleme. gi 4.CLXXVIII. degi neterminatà. pe care a izbutit sà-i condamne. aceea a franciscanului Alexandru de Halles. iar Bernard însugi era gregit totallle. . pe cànd Bernard sustinea teoria. (Migne.. decàt pentru aportul sàu propriu. cànd a fost înlocuit de Summalui Toma de Aquino.CXCVI. (tz+5). 1r8 Vezi E. apoi De unitaleet Trinitateetc.. 1'19 Yezi Scrisonrea Bernardcdtrepapnlnocenliu rnai alesscrisorile AbetardcàtreHeloise. 125 Sununn uniaersalis Theologine.P. Despre Hristos. 1. Este cea mai însemnatà Summa a epocii sale.P-L. Migne. 887-992.

compunànd Jouà pàrfi: Prima secundae... de ed. Summa contra Gentes o completeazà.Nullus sermo in his potest certificare. Jtiletd[à qtn[irisrtt lL)ogmaticà Simbo[icà romqno-c 'Teo[ogia ît $ Tot franciscan e Bonaventura(rz74). susfinànd teza contrarie..'ederedogmatic e de asemeneaînsemnat127.Pars II: Etica gi Antropologia. a II-a.quodlibeticae"lso. Paris.pp. Brez. $i asigurà cà . . Cu el se prevàd deja nori deasupra scolasticii. nisi sciatur mathematica". În Opus Majus el demonstreazà primatul experienfei în qtiinlà: ..ìmpossibile est res hujus mundi sciri."'13'.1930. de altfel nlr constituieparteaceamai însemnatà qi tle care a lucràrilor acestuispirit universal.41-'42.7942. 127 Vezi ltinerarium (o la pntrucàr[inle mentís Duun. totum enim dependet ab experientia".prinful scolasticilor" gi cel mai sistematic dintre e :eologi. qi XXI in Reportata Pnrisiensin Questiones Questiones librosIV sententiarum.Paris. :tmma Theologicaa fost pusà pe altar. Duns Scot (f r3o8) e màndria ordinului Franciscanilor. ed.... fàrà sà gtie ei: . Scrierile sale principale sunt un comentariu al sentinfelor. a IV-a.elui mai mare scolastic. Astfel. ..scientia experimentalis". Interpretul adevàrului fiind Biseric4 trebuie sà-i dàm ascultare'3'. La Philosophie MoyenAge.Pe el l-au interesat mai ales punctele slabe ale învà!àturii tomiste.Questiones disputatae" =i . ed. au 4T . Nu conteazàdecàt. In Opus Minus el face o criticà aprigà scolasticilor. Gilsory Le Thomisme.7910.Ràscumpàrare". Albert cel Mare (rz8o) spiritul cel mai enciclopedic al evului mediu. GilsoryLa Philosophie SnintBonaaentura. care au învà1at pe alfii. drept cel mai mare mistic speculativ al evului mediur26. împotriva teoriei satisfacfiei.pe care o combàtuse Toma.col. pe care o suslinea marele dominican etc..Quod libeta". în Dumnezeu el accentueazà"nu substanfa absolutà.1943. franciscan învàfat qi spirit orginaf ucenic al vestitului episcop Robert Grosseteste.ibelicae. 12e Vezi E. Paris.. der pp. 126 E. Comentariul de la Paris gi Chestiuni .iloqiuntSunnna micà).immaculata conceptio". 130 quadl. care pàràsegte pe Aristotel pentru Augustin sr e socotit.Kompendium Dogmatik.204-220. Toma de Aquino (tzz5-r274). dupà cum Toma de -\quino este a Tomigtilor. expunànd învà!àtura din punct de vedere apologetico-rational. Ambele sunt împlinite de . în Mariologie demonstreazà". Din punctul de '.. el formuleazà principiul unui adevàr îndoit: ceva poate fi adevàrat pentru filozof gi fals pentru teolog.se ridicà împotriva scolasticii.Leipzig. 132 Etienne Gilson. Secunda secundaei gi Pars III: Despre Hristologie. Toma de Aquino. în. ci voinla (voluntas). Iui 128 Summa creaturis SunmaTheologiae. pe care le-a atacat..si haberem potestatem super libros Aristotelis ego facererii omnes cremari-. buna plàcere a lui^Dumnezeu. In ce privegte raportul dintre Religie gi Filozofie. la sinodul de Ia Trident. e celebru aràt prin întinsa lui operà filozofico-teologicà''8. 131 Luthard.Etudesde PhilosophieMedievale". Roger Bacon (t ry24). alàturi de Biblie. Ea e împàrlità în trei pàrli rrincipale: Pars I Despre Dumnezeu gi creafie. a X-a. càt gi prin aceeacà a fost magistrul . yi-L concepe ca subiect liber.gi tn ConrcntarhLccle ad mai sentfulelor PetruLombardul.. Soteriologie gi Misteriologiel'e. Teologia lui e normativà în Biserica romano-catolicà..

Libr. dacà nu càtre nominalism. cu o introducere de M. ajutat de o dialecticà îndàrjità. Sentent gi Centiloquium Theologicum. Ln Phílosophie Moqen Age.XIV) se caracterizeazàprinexagerarea deosebirilor între gcoli gi mai ales a subtilitàlilor puse în disculie sub felurite forme.Meister Ekhartund L sein System". Paris. constata existenla a douà adevàruri: al Revelafiei gi al Filozofiei. prin influenle stràine de Teologia cregtinà. Magistrul Eckhart Qz55-gz7)ttz dezvoltà ideea acelei. avàndu-qi izvorul la Universitatea din Oxford. en pp. al a formulat cele mai puternice critici la adresa Scolasticei. care interpretànd pe Aristotel prin prisma filozofului arab Averoes. (averoismul)133.". 1930. 7942. Ucenic al $colii din Oxford.4. pp. pp. a) Norninalisnrul WilhelmdeOckham(t qZl). 135 Càrgle lui principale sttnt'. Gilson. 194-203.Philosophie de l'esprit".2o4-22o. super. . din pricina unitàlii moniste a sufletului cu Dumnezeu. care fusese în fruntea scolasticii.. $i totugi.Payot".. încàt noul nominalism se generalizeazà: la Paris (susfinut de Pierre dAilly gi |ean Gerson). Robert Grosseteste. dupà el.263-267 . La Philosophie au Moyen Age. departe de orice joc al dialecticii omenegti.24-47.'r6 b) Misticisnrul gernran Exagerarea puternicà pietàlii. Bula lui loan al XX-lea..'[eo[ogia'I)ogmatic à Qencra[à saw? r incipia[ò ti Sin^otkà 1. prin oboseala spiritelor gi întoarcerea càtre empiricu4. atàt de mare a fost oboseala de scolasticism.p . DeutscheMystik. Nofiuinile noastre generale sunt doar ficliuni gi n'au nici un sprijin în realitate.In agro Domini". care n-are alt temei decàt autoritatea Bisericiil35. laLeípzíg. Dumnezeu. Geschichte der DeutschenPlLilosophie. cap. el pleacà de la aceleagiprincipii: .. trad. ci cauza finalà etc. pp. Breslau. 1926. IV.Perfeta cognitio intuitiva est illa de qua dicendum est quod est cognitio experimentalis. 13a Astfel se formase un curent mare de filozofie naturalà. ibidem.5.deificatio" 9i autoizbàviri a omului. col . este cel dintài care se refugiazà la adàpostul misticii contemplativo-speculative.. cÍ.. ceimai deseamà reprezentant nominalismului. 9i Roger Bacon.arbitrariul imaginafiei nu mai avea nici o piedicà. a formalismului exterior aduso interiorizare a la sfàrgitul scolasticii... vezi E. Túbingen etc. discìpolul lui. Qrrcstiones 136 L u t h a r d . apoi prin specula{iile fàrà temeiul Revelafiei. o p c i t . condilie pentru ca în stràfundul lui sà se nascà Divinitatealls.. din 27 martie 1339. . 133 E cazul lui Siger de Brabant (1235-1281 sau 1284).Sermons. Ordinul dominican. Vezi E Gjìson. care a atribuit luminii un rol capital în producerea gi constituirea universului.4 2 . din germanà. cu doi corifei: Episcopul Lincolnului. Decàderea Scolasticii: Misticisnrul g€rnran a) Norrrinalisrrrul. sau càtre o pietate interiorizatà. în afarà de autoritate: cazul cu existenla lui Dumnezeu. Cu aceasta. 138 Vezi Maitre Eckhar! Troités et. de Gandiliac.+z .. b) Decàderea Scoldsticii (sec.. nu e cauza eficientà a lucrurilor. Paris. col. 137 Bergmann..

ar fi crezut cà a luat ideile de la el. rl? -. I. Johann v. Contra-refornra Contra-Reforma747 manifestà prin luarea unor màsuri de îmbunàtàlire se gi a moravurilor în BisericS'+8 de a stabili precis pozllia Bisericii romano-catolice in fala atacurilor protestante.Aceleagi idei le aflàm la Ioan Huss (r4r5) gi la Ieronim de Praga43. 113 Hriet et monunenta Hrtss atque Hieronymi Pragettsis. 7937. ì'11 Vezi Wautier d'Aygallier.. dar gi pentru introducerea unor învàfàturi dogmatice mai apropiate . op.cit.pp.i fi citit mai înainte. Wessel (+ ra89) Luther a spus cà dacà l-ar . In fàrile de Jos. P r e d ig te n . spre a deveni .44-45. ca gi de a se pune în màna tuturor preolilor o Màrturisire de credin!à foarte dezvoltatà. van Goch (t 1475)manifestà aceleaqi idei pe baza Scripturii a Fericitului Augustinl45.PentruparteaaceastaveziLuthard. ls Vezi.. op. 9i F. Este epoca Teologiei Dogmatice de controversà împotriva protestanfìlor. 1522. 1{7 Pentru parteaaceasta ceiecareurmeazàa sevedeadiferitele rezumate ale lstoriei gi Dogrnelor Istoriei sau Dogmnticiiromano-cntolice pildà din Bartmannm. Prerefornratorii Prereformatorii au luptat în sànul Bisericii Romano-catolice. 95-98din vol.l gl 3.de pildà. ra5 it'r pr libertate christgi DialogdeM enoribus.dupà carene-amcondusgi noi.- . excluderea mijlocirii Sf inlilor . Wiclif (+ 1384)are învà!àturi aproape de ale protestanfilor în ce privegte unicitatea autoritàlii Scripturii. vol II.1.566.lndulgentias. col. (la sinodul din Trident).6r). de Jeanne Ancelet-Hustache.Catechismus decreto ex concilii Tridentiniad parochos" .i a faptelor bune142.. Despre Joh.opere. P aris. . Ruysbroockr4:r H. Ruy sbroockl' Admir nble..Pais. J. 1..7715. op. ls 1t6 Ado. . Joh.pp.Jena. 355-356. 1. vezt tnatoQus.4'. riPàrind-o. pe care a prefuit-o atàt de mult Luther.i autorul vestitei . drn publicatàde M.7.cif .'.Unam Sanctam". r3 e V ez iJ oh a n n e s T a u l e r . Astfel. socotit sfànt la romano-catolici. în Chrétienes désunis.4'. În scriereasa De Ecclesn.TheologiaDeutsch".6.iu.joh.. Paris.carepredicàcu putereizbàviteasuf letului lui ..Congar. Wessel (t r48r) a luptat imp o tri va ex c es elor B is e ri c i i R o ma n o -c a to l i c e p ri n scri eri accentuat dogmati co-polemicer4b.Depotestateecclesiasticaetc. SusoGj63)'4o. .p u b lica te d e Wa lte r L e h m a n .de proporliile unui tratat de Teologie Dogmaticà1ae. de pp 707 -862. 1$ Vezi Le BienhereuxHcnri Suse. 1. In special Huss afirmà cu tàrie predestinafiar++. Cayré.erd Beneî\[à tfeo[ogio'Doryfraticà Simho[icd romano'cato[icism în Si Din gcoala facparte:Taulerî q. . trad.in capite et membris" pentru schimbarea raporturilor dintre Stat gi Bisericà. v. +5 . Scrisoarea Adrian VI cùtre pnpei rumliul pnpolChieregati. 1943.924.deifoÍr1"13e. nu numai pentru reforma Bisericii . 119 .dupà ei de învà!àtura Bisericii primare.cit..2vol ..le tot ce e creatural.':. Citàm numai càteva nume: Petru Canisius (r5zr-r597). l... pp.

6o4) reprezentat punctul de vedere al dominicanilor a în Haritologier-55.8. În ce priveqte argumentele în Teologie. De Incarnotione.împotriva Molinismului..es iations aar de l'Egtise protestante.Paraus catechismus catholicorumgi Minimus. apoi Robert Belarmin (542-t6zt).'I'eo[ogia'Dogmatìcó $encra[à sau ?rincipiafó ti Sin6o[icà celebru prin catehismele saler5o. spiritul vremii a Dar favorizatcurentecareau adus o decàdere TeologieiDogmaticedin carenu s'amai a ridicat timp de un veac.Acest curent are doi reprezentanfi celebri: iezuitul Dionisie Petaviu (f r65)1st gi oratorianul Ludovic Thomassin (i ú95)tst. completàndu-se astfel metoda exclusiv scolasticà.. 759 P. care a comentat qi Summa Theologica lui Toma'54. praedestinationeet reprobatione" e principalul sàu tratat.9. 1.. 150 4t" trei catehisme: Summa.Responsind 5 qtmestionesde eficacia gratiae diuinae".. 1.împotriva iezuitului Ludovic Molina G536-r6oo[se . la care au luat parte gi iezuili| încercànd o împàcare între cele douà pozili| mai ales privind raportul dintre Har gi libertatea omeneascà. deismului gi naturalismului. Deo uuo. 44 . 157. a Dominic Banez @528-. Melchior Cario (r5o9 -156o). Sub înràurirea umanismului. 160 Fiecate are càte o operà imensà.(dupà. care expLrne problemele pànà la capitolul Întrupare. Din ordinul iezuifilor face parte Francisc Suarez (l t6r). 156 .4'. Exposition de Iafoi catholique etc. inclusiv. 152 Histoirc d. în 5 tratate.C urstLs Theolo cus Collegii Salmanti cen i s" gi s 158 Opus theologicorum dogmaticunt. cunoscut prin comentariile sale la: Summa. 151 în Disputationes de controaersus christianaefidei adaersushujus temporis haereticos. Teologilor din Salamanca din gcoala strict tomistà. Bossuetl5' gi jansenistul Arnauldt53.edifia în care a apàrut)..autoritate în romano-catolicism. diainapraescientia. li se datoregte o Summa în rz sau zo volume'52. Tournely (r7z) gi cardinalul Gotti (f a7+z)'6. Neo-Scolastica Neo-scolastica veacului al XV[-Iea a reînnoit disputele dintre dominicani gi franciscani. leactrl enciclopecliEtilor Veaculenciclopedigtilor.Concordialiberi orbitrii cum gratiae donis. 155 Cu al sàu . prooidentia..4'. are ceteva nume ilustre: Billuart (t rZgù. t 154 A scris gi marele tratat: De grntin diuina. care a îmbràtigat toate punctele de credin!ó atacàndu-le pe ale protestantilorl5l. dogmele au început sà fie tratate în chip istoric. 7s3 La perpét tùté de tafo i clet' E glisecatlnliqu e to uchan l' E ucharistie. Cajetan $468-ry$.

Trei dogme noi au fost proclamate de papi: Imaculata conceplie (1854).... vol. Stolz-Keller.Kultur-Kampf" gi Vechilor catolici. din veacul trecuf a adus o înnoire a Teologiei despre Bisericà la romano-catolici. penhu partea aceasta.conformism" pentru a obgine aprobarea superiorilor. leacurile XIi( si KX Din veacul al XIX-lea pànà astàzi. neîntrecute pànà azi în :L'ìmano-catolicism. 1838. A.10. Lachat. Tanquerey.. se stràduiesc sà dovedeascàacest. Toate operele de învà1àturà oficialà.. în francezà (foarte mult pretuit de asemenea)...ogrntiques . pp.Lìntemporanilor prin lucrarea sa principalà'6'. Lercher. A. J.Dictionnsire de Théologie catholique".Datorità acestor izvoare. în 2 vol. cit. B.iar Piu al X-lea a reînnoit aceastàporuncà prin enciclica .4'. Tratatele romano-catolice'6r mai scot în relief atàt . Schwanne. dupà idealismul germary care atràsesepe Gúnther gi Hermeg Piu al IX-lea a întocmit un.o Dogmaticà. Pesch.care au început vaste studii analitice asupra Patristicii gi spiritualità1ii ràsàritene.. Scheeben.Simar.'[eofogirt'I)ogmaticàSiSim6o[icà rcnano-crttolicìsu în 1.Irénikon". Infailibilitatea papalà (r87o) 9i Inà\area cu Trupul a Sfintei Fecioare (r noiembrie r95o). sau filozofice. 9i de J. DAIés. penultimul în germanà gi ultimul în francezà) gi B. ca gi toate studiile dogmatice. Bartmanry în germanà. gi în francezà).Studiifranciscane 1'61 Trad. Verhoelst (primele în latinegte. La ràndul lui.Sillabus errorum'i iar Leon al \IIIlea a dat Tomismul ca normativ (prin encilica . 1.Dictiowtaire Apologetiquede Ia Foi Catholique".Aeterni Paris" din 4 august 1874).Echos etc. iar noua Eclesiologie a Teologiei rusegti. Pentru a se face fa!à diferitelor curente care minau Teologia romano-catolici apoi aga numitului . Înflorirea tomismului se vàdegteîn faptul cà el e dominant gi normativ în Teologia romano-catolicà. Pohle Scheeben (preferat azi tuturor). Bartmann. 162 htstittttiones Dogmaticae 163 Vezi.Ln aie spirituelle" . Aceste izvoare patristice vor putea aduce. Bruxelles. Teologia Dogmaticà romano-catolicà vàdegte :. M.. de în care se aflà pretioase studii dogmatice. Tixeront. trad. 45 .. 97 -98.. sub titlul La Symbolique ou exposition des contrnriétés tl.filozofia anticà qi la scolasticà (inifiatà de Kleutgery t 1883).. d'Orient". Cele mai cunoscute manuale de Teologie Dogmaticà sunt cele de Perrone....Pascendi" din 8 septembfie r9o7. Acest spirit intolerant gi stràmt a avut ca urmare o adevàratà revolutie: \lodernismul care s'a ridicat împotriva tiraniei Bisericii. o reîntinerire a Teologiei Dogmatice.. Lieberman din Maienla Q8++) a avut o mare înràurire asupra . ca urmare a întoarcerii laînvàfàtura Sfinfilor Pàrinfi (iniliatà de Moshler) ca gi la. apusene.înflorirea tomisului càt qi a scotismului.. Ch. S'au publicat mai multe enciclopedií: . în germanà (trad. op. de F. Congar.. scotismul a putut sà afirme (prin MingeE în . Evenimentele acestea au adus un adevàrat potop de lucràri pentru fundamentarea dogmelor respective. Moehler :S38) a làsat o Simbolicà'6' gi I.2 v<t|. intoarcere la izvoarele patristice gi la scolasticà. de Vacant-Mangenot gi . Cele mai cunoscute lstorii ale Dognrclor sunt cele de J. O direclie mai nouà sh desemnat printre grupàrile însàrcinate cu pro-paganda printre ràsàriteni împrejurul revistelor . dupà expresia preotului romano-catolic ]. .

El a càutat sà le foloseascà. S'a afirmat cu màndrie de protestanfii îngigi gi nu fàrà dreptate.ca gi Teologia medievalà.întreaga vibrare a lumii gi gtiinfei moderne s'a descàrcat asupra sistemelor de credinfà protestantà""64.. 164 Gass.I. se datoregte nevoii ca. 1900.5.Luther. :icol.urnr..gi ale . 1. dar.rJl. acea . sà fereascàaceastàconfesiune de lovituri mortale din partea dugmanilor ei. care se construiegte de aproape o jumàtate de mileniu gi care este .er in mit úberh Die Grundleg . derTheol. cà ./Dogmttìcci 1-eo[ogia $etera[à sau?rincipidfóti Sin6o[icó germane". 137^165) .Yerl. Kontpendiun Dogtnntik. XIX-r. specificà dogmaticii protestante. Ernst. sucol.Ituncte cleplecareale Teologiei Dognraticeprotestante f aeea centralà.5. 1854.. pe cànd Calvin va pleca de la voinfa abolutà a lui Dumnezeu.Dogm. încàt fiecare lucrare dogmaticà pare un gen gi fiecare autor un creator al unui sistem cregtin.Iàctorii cleternrirrarrfi istoria Dognraticii protestarrte îrr În accastà luptà. u der Dogmatism. d.ucR. numiti la început Luteranii .na) 1.cum erau. Interpretarea individualà a Sfintelor Scripturi a fàcut ca îngigi marii reformatori .p.una" numai fiindcà-gi zice . tot sensus! De aici marea greutate de a da o sintezà istorico-dogmaticà a unei opere uriage. CunnNTn. Chiar veacul al XVI-lea dà màrturie despre diversitatea concepfiilor dogmatice ale .ARr DoGydffrcn $r srmr3ol. care s'o apere fatà de atacurile din afarà.5.. s'a accentuatîn aga màsurà.. 46 . 1. Geschichte prot. nu arareori rolul s'a schimbat. cum au fost numili calviniqtii gi zwinglienii.^À iNcnpurul.reformalilor".ar:.rcn I3I'PI3I'ZIìNTAîITOE N PEOTT:ST/-\NTISM (paNÀl. gàndirea proprie. dar care e atàt de deosebità în pàrfile ei componente. împotriva autoritàfii bisericegti ca gi împotriva autoritàlii statale.. ca gi atunci. Ea a luat nagtere gi s'a menfinut prin neîncetate lupte cràncene..cregtinà".1.evangheliqtilor" . ihren Zusammenh. Cu timpul. Aceastàtensiune.. der Leipzig. în lipsa unei siguranfe legale gi a unei organizàri ierarhice corespunzàtoare. 50.. de la care pleacà Luther gi pe care apoi a îmbràligat-o Luteranismul e I aceeaa màntuirii gi a siguranfei màntuirii prin credin!à.cilIa"gi pretext pentru curente filozofice sau scientiste gi nu rareori ea s'a scàpat cu mare greutate de ajutorul dat de filozofia gi de gtiin{a istoricà a vremii.Luthard. decretul Sàu cel vegnic. încàt cu drept cuvànt gi se poate da caracterizaîea: Quot capita. apud Chr. Teologia devenind . sà nu se înfeleagà între ei.r $r l. totdeauna în pas cu vremea.nici o singurà propozitiune a scotismului n'a suferit cà niciodatà vreo cenzurà". protestantismul a càutat aliali în gàndirea timpului: în filozofie qi în qtiinfa istoricà.magna confusio" de conceplii din sànul Dogmaticii protestante.2. p. Calvin gi Zwingli -.a9r4.

Luther. ca Maurice Goguef putem afirma cà nu în domeniul Teologiei trebuie càutatà . Emst Luthardt.. de altfel. despre modul Intrupàrii..EpistoleicàtreRomani'i cu un succespulin obignuit. traduction et notes. Melachton zàbovegteaproape exclusiv asupra învà!àturilor dogmatice care privesc màntuirea: asupra pàcatului....Revolufia pe care a sàvîrqit-o e de ordin religios. punànd-o în congtiinfa individului gi nu în participarea . Legii gi-Evangheliei. de la o edilie la alta.32-33. de pildà: asupra determinismului. p.. Euharistie. Dogrlraticafeacultri refornlei Luther a atins aproape toate problemele principalelor ramuri de Teologie gi a :":stemeliilenoiiDogmaticimaialesînceprivegtemàntuirea..'irtu!i teologice. Opera lui principalà theologicae. Pocàin{à) etc. El a mutat :entrul de gravitate al pietàfii. ilustrat de Melanchton . a càror însemnàtate pàleqte fa!à je aceeaa revolufiei religioasg pe care arealizat-o el. vechi gi cel nou.':iltsrea Mariei" (din 1516). -:.'rformeazà aceiLoci communes rerttm theologicarum hypotyposes seu nucleu l-a dat în prelegerile linute de el în 1520asupra . el gi-a schimbat anumite pozilii ale învà!àturii sale. Filipe. De aceea.sa consepti.împreunà cu protestanfii :rai noi."'66.Deqtre btrlea :. Paris.cuînlàturarea ::--càrorspeculalii în cele 95 deteze. 166 g6t..7947. politíque. Paris. Harului. asupra exclusivitàlii lucràrii Harului gi asupra Euharistiei. cf. despre cele trei Taine primite la început de protestanfi (Botez.Filipe. fiind proclamate de însugi Luther drept . în acelagi sens Karsten Klaehn.liber invictus. Veacul reformatorilor este. Acest veac a pus :emeliile pentru viitorul Dogmaticii confesionale a celor trei ramuri protestante.stultae disputationes".Împotriaaexecrabilei a . pp. 1925.. Mai trateazà despre cele trei despre omul '.ca aceeadespre ale .5. socotind orìce speculalie asupra acestor subiecte drept.3.: . în cele trei mari Scrieri reformatoare (. despre justificare. Au fost tipàrite în aproape 8o de edilii germane gi latine din chiar timpul vielii autorului. a) Melanchton e marele dogmatist luteran al acestui veac.riginalitatea lui Luther. apropiindu-se din ce în ce de punctul de vedere calvin. Kontpenditun der Dogmntik.':ititqtea babilonicà Bisericii". làsatà în voia soartei de subiectivismul interpreiàrii Scripturii.càt de puternice ar fi. din punct de vedere dogmatic. polii între care a oscilat cugetarea protestantà.: organismu] bisericesc"t65.\rrtichrist") în cele douà . Se gtie de altfel cà aceastàtendin!à a lui Melanchton de a schimba învà!àtura unei càrli de la o edifie la alta s'a constatat chiar în privinla Màrturisirii Augustang pentru care Luther l-a mustraf zicàndu-i: . pe care pànà la urmà l-a primit. Tntroduction. nu faci bine cà schimbi aga de des confesiunea 165 Maurice Goguel. càror al .Desprelibertateacregtinù".ort în Introducere. 7.. 45..i snbo[kelefrczcntitivdin Ítrctt't6iltisll Acegtia sunt... non solum imortalitate sed et canone dignus. O caracteristicàa Dogmaticii melanchtoniene e lipsa ei de stabilitate doctrinarà.de abia pomenegte de cele despre Dumnezeu. sunt opere de circumstan!à.Les cent chefs d'oertvres étrangers". sau în unele tratate ca ... cit.De seraoarbitro" etc. Martin LtLther. crealie. gi astfel vor ràmàne pànà la Calixt (1656). în cele iî:-rape cinci veacuri. despre Vechiul gi Norl Testanrcnt.5co[i 5i [ucrori Jogmatice.:'? ieile r|[ à (treue. .. Chestiunile de Dogmaticà sunt tratate împreunà cu cele de Moralà. col . Dar acestea. 47 . I. p.. supra.i Chemnitz în tabàra lui Luther gi de Calvin gi Zwingli în afarà.Catehisme" salg în unele predici ale sale.solafide"..

Mai amintim un Compendiu Teologic al lui Heerbrand. care a ràmas cea mai ràspàndità carte de învà!àturà luteranà atàt în Germania càt gi în fàrile nordice. principala sa lucrare. E cel mai opus dintre reformatori podoabelor cultice. încununare a unui veac de înnoitoare fràmàntàri doctrinare. etParis.p. opera aceasta e socotità drept o capodoperà a genului. Mihàlcescu. 1óe Luthard.(Multi teologi protestanfi au procedat. de pildà. de Christof Pezel (1582) care e cel mai strict adept ai lui Melanchton. sco!ànd în relief atributul ei de absolutà. cit..p.. în cer. 168 Pentru informa{ii amànunlite asupra scrierilor dogmatice ale acestui secol. Aceste afirmalii l-au fàcut pe Luther sà exclame: .47 sq. Cel mai stràlucit ucenic al lui Melanchton gi unul dintre cei mai cu autoritate dogmatigti luterani din toate timpurile e însà Martin Chemnitz. Primele trei càrli trateazà despre articolele simbolului apostolic.. superintendent în Braunschweig. Camilius.Examenconcilii Tridentini" (în 4 vol. atàt prin 167 Citat clrrpàPrétre I. de fiul lui.. pretuità mai ales prin precizia logicà gi simbolicà a unei formulàri limpezi. Lui îi datoregte Teologia protestantà acel .Formula de Concordie". Pàrerile cele mai libere sunt exprimate aici cu o certitudine dogmaticà.La Théologie au Bucarest Symbolique point deuuede l'Egtiseorthodoxe.alàturi de ale lui Moise ori ale Sf. despre fiinla lui Dumnezeu.Zwingli aduce cu o egalà autoritate màrturii ale lui Platon gi Seneca. gi mai ales Loci Theologicial lui Mathias Hafenreffer (16oo). Compusà într'o formà literarà clasicà.cit. Printre ucenicii credinciogi ai lui Zwingli se numàrà Petru Martyr (r58o)gi Bùllinger cu al sàu Compendium Vermilius cu ale sale Locii communes theologici Religion Chri sti anae Q556). de altfel la fe| faptul acesta aratà càt de gubredà este temelia credinfei lor). a fost tradusà în majoritatea limbilor europene. Socrate. Numa. alàturi de drepfii VechiubtiTestnment stau gi drepfii.Teo[ogia'Dognaticé sau (jenerofà ?rincipìaln7iSim^oticò Augustanà. totum Evangelium falsum est".. înlelepfii. El are marele merit de a fi dat acestei scrieri o interpretare în spirit strict luteran gi de a fi stabilil mai ales prin Formula de Concordie. ci e a Bisericii"r6T. pentru cà nu e cartea ta. Tobias Pezel.op. dupà cum e cel mai îndepàrtat de întelegerea adevàratà a Sfintelor Taine.1932. Commentariusde aera et falsa religione (1525) propune sà expunà sistematic învà!àtura cregtinà. despre Bisericà. începànd cu cea mai pulin î9i accentuatà de teologia luteranà contemporanà.Aristidg Antigona. op. Astfel.p 214.573)'68. de Sohnius (1588)9i de Selnecker $nr. pdntre altii Luthard. sau eroii lumii pàgàne: Herculg Tezeu. 48 .. punctele de vedere dogmatice primite de toli luteranii. Catonii gi Scipionii. Inspirat e tot ce e adevàrat gi Sfànt pe lume'6e.a se vedea. is c) Ioan Calvin e cel mai mare dogmatist protestant al epocii sale. colaborarea la . Pavel. Loci lui Melanchton au fàcut gcoalà în veacul al XVI-lea ei au fost comenta{i de mai mulli dogmatigti ai acestui veag ca Victorin Strigel ( ry69).. De duabusnaturis in Christo USZI)gi un comentar asupra acelor . a565-73). b) Ulrich Zwingli se deosebegteca metodà gi ca scop în expunerea învà!àturilor sale dogmatice.Hoc si verum est. iar a IV-a.48.redactatà de elîn latinegte gi franfuzegte.Locti" ai lui Melanchton (publicat dupà moartea s4 în r59r). dar mai ales scrierea epocalà pentru aceastàteologie. Principala sa fucrare e Institutio ReligionisChristittnae (536).

dupà modernii ei critici coreligionari. veacul clasic al operelor dogmatice protestante. un calomniator neruginat. fàcutà de un Luther oricàrui amestec al filozofii: . În sfàrgit. El e pentru Teologie ceea ce e întunericul pentru luminà.Màrturisirile de credin!à" erau pretuite ca lucràri normativg date cu asistenla Sfàntului Duh..ortodoxiei protestante" din veacul al XVIIJea. Luthard. pe Zanchi din Strassbourg (1590). Biserica obligàndu-l sà creadà în infailibilitatea acelor Màrturisiri. Ea mai gregegtesocotind drept inspirate Màrurisirile de credin!à.a refornra[i Dupà . socinienii. autorii vestitului Catehism din Heidelberg. în mai multe împrejuràri. p. a urmat . Unii dintre protestanlii de azi. Aproape tofi teologii reformali au fost calvinigti în acest veac. sunt cele douà coloane ale acestui edificiu dogmatic. începànd de la Melanchton chiar.49. Chiar .Aristotel e meterezul impiu al papigtilor..7925). Caracterul formalist sh vàdit în folosirea generalà a categoriilor filozofice Aristotelice . Acesta e tabloul pe care-l face Luther. 1. 3.ta tuturor capitolelor dogmatice. deoarece supunea congtiinta cregtinului unei autoritàti mediatoare între Dumnezeu gi om.unii admiteau inspiralia literelor textului sfànt . de proporlii vandalice.. Teologii acestui veac credeau în inspiralia Sfintei Scripturi . Morala lui e cel mai ràu dugman al Harului. (Paris. Dogrnaticaprotestantà a .cit.':. l. op. Luptànd împotriva erorilor timpului... ortodoxia protestantà a apelat la autoritatea ra{iunii.eîfl protestqktism [urente. Iatà principalele critici formulate de unii teologi contemporani nouàI7r: r.teologie sistematicà ortodoxà calvinff"To. Citat dupà facquesMaritain.ortocloisà" {eacultri al rr$0ll-lea.consolidarea" lui în veacul urmàtor. 49 .. arminienii. dintre ei amintim pe Ursinus gi Olevianus. kois reformateurs.5coti . Dacà n'ar fi existat în realitate în carne gi oase.destelenirea" de teren a înnoitorilor veacului al XVI-lea. Astfel.. b) l.:taère'generd[à sitn\o[ícdftprezentatit. p.4'. conciziunea gi simetria ei. cripto-calvinigtii.50 sq. fàrà nici un scrupul.. temelia sistemului romano-catoliclT'. càrui scriere. cel mai viclean stricàtor de minfi. stabilite în unele sinoade protestante. De religionechristiana a íides afosl socotità ca o mostrà de. De la el împrumutàm gi informa[iile principale ale acestuicapitol... ar putea fi socotit. Veacul a XVII-lea e veacul marilor sinteze doctrinale. ea e socotità ca aflàndu-se tot pe linia romano-catolicà. aràtate mai sus gi care se sprijineau tot pe Scripturà.5. z. e o filozofie ràncedà un gtrengar pe care sàl pui în porcàrie sau în grajdul de màgari. cu toatà opozilia inifialà.. Decretul veqnic al Predestinafiei gi aceasoli Deo gloria. t7D 777 772 lbidem.í[ucróri logmttice'Si frumuse{ea qi càldura expunerii cet gi prin adàncimea. sincretigtii. din folosirea excesivà a filozofiei. drept dracul în persoanà!".trcràri nrai de searrlà apàrute:a) În ltrteranism. un comedian. lui Aristotel. p. gàsesc grave lipsuri gi gregeli .mai ales a Logicii -. ortodoxia protestantà a càzut.43. întrb lipsà de sim! istoric. Dogmatica ortodoxà protestantà a veacului al XVII-lea pàcàtuieqte printr'un excesde polemicà împotriva dugmanilor din afarà (romano-catolicii) gi a celor dinlàuntru (sinergigtii. De aici a urmat caracterul formalist qi lipsa de simf istoric care o caracterizeazà.gi agezau puncte de reper fixe în privin. secte mistice).

..acesteafiind fragmente din Formula de Concordie. Gerhard din jena (t ú37.op cit. E una dintre cele mai adànci 9i temeinice opere dogmatice Luterane din toate timpurile. a scris în toate domeniile Teologiei.. combàtànd gi curentele filozofice opuse confesiunii sale. (de la sfàrgitul veacului al XVI-lea).rtg a theologíca. Amplificatà cu comentarii aceastàlucrare a fost publicatà dupà moartea autorului. despàrlind-o de Moralà gi îndulcegte qi slàbegteDogmatica luteranà în monografiile sale dogmatice despre Treime (1645).(16.. în locul acelor Loci. De acum urmeazà.. a) In luteranisnr Iatà principalele lucràri dogmatice apàrute în sànul luteranismului în acestveac: Leonhard Hutterus. exprimà pàrerea de ràu cà acestash abàtut de la învà!àtura formulatà de Luther gi crede cà totugi. In Dogmaticà a làsat mai mult monografii (asupra Predestinafiei. sprijinindu-se pe . Calixt (+ 1656)introduce o reformà în studiul Dogmaticii. G. a scris mai multe càr(i. (t6to-t6zr). scrisà din porunca prinlului Anton de Saxa esteCompendiuttr locorum Theol.. conc. jena gi Helmstàdt): biblicà. despre persoana lui Hristos (1663) etc. Cinei etc) gi acelePrqelectiones EpitomeFormulaeConcordiae. Aici trateazà despre Dumnezeu-Unul.. a làsat urmàtoarele lucràri dogmatice: Confessio cstholicaînqua doctrina catholíca eaangelica et quam ecclesiae Augustanaeconfessionis addictaeprofitentur.. claritatea gi prin aceea cà e scris în formà de întrebàri gi ràspunsuri . (626) qi a làsat un Epitomecredendorum (r625)tradus în mai multe limbi...tum pro destruenda quorumaiscontradicentium falsitate solide et copiose expl...În introducere.ex Script.icati.. $i mai însemnatà gì mai vastà decàt aceastà tum pro adstruendaaeritate. Aici Gerhard aduce toate màrturisirile veacului sàu în sprijinul credinlei luterane.la 55 de ani) pe care contemporanii l-au venerat pentru cele mai alese calitàfi. editat de nenumàrate ori gi care a luat locul acelor Loci aì lui Melanchton.lucràri sistematice. Se deosebegte prin scurtimea. cu autoritate..52 50 .Formula de Concordie".. ea a avut o înràurire deosebità asupra celor care au urmat. johann Musaus (f 168r) de o formalie enciclopedicà. iar posteritatea luteranà l-a avut ca model inimitabìl în aproape toate ramurile Teologiei. Nicolaca Hunius (t 1643). Ucenicul sàu Joh.la care a mai adàugat pe al ro-lea în úzg sub în titlul de Exegesis. printre care gi . istoricà. Locicommunes Theol. 9 vol. de Universitatea din Wittenberg (r619). din scrierile lui Chemnitz gi ale altor teologi luterani.1io[ogia'Dogmarkà$enera[à sau'Principìaló Sin6o[icà sì Ortodoxia protestantà s'a dezvoltatîn trei direcfii. ca spinozismuf deismul etc. ca gi în al sàu EpitomeTheol.o). et Dar cartea sa principalà de Dogmaticà. Systemata. despre Iisus Hristos gi dà principii foarte amànunfite de tàlcuirea Scripturii. Fiul dogmatistului Aegidius Frimus. dupà cele trei universitàti care o reprezentau (Wittenberg.p.Insemnàtateasa stà mai ales ht în atitudinea mai moderatà pe care a avut-o fa!à de tendinfele absolutiste ale veacului sàu.explicatiopl.Libri Christ. va fi fost iertat de Màntuitorull73.(16r$. scris despre deosebirile dintre luterani qi calvini în ALóorcerl. S.(t6lò. 173 Luthard. prin penitenla de la sfàrgitul viefii sale. lucrare estelucrarea'. dupà ce elogiazà marea personalitate a lui Melanchton. filozoficà. despre pàcat (1659).. et Libro conc.ena perspicua" (16o8).

cu a sa Theol.Germania i-{eidelberg). iar Kónig (t 1664). ú7o). r=. p.eaculuial XV[-lea în a sa Theologia Q685)... : berta te aa f os t c ev a m ai m a re (c a o re a c fi e îm p o tri v a theocrati smul ui cal vi n di n '.Ltatiónum.i (supralapsar) e reprezentat de Gomar din Gróningen (t Predestinalianismul Belgium orthodoxum.Theol (t625).ri.uprinzànd cunogtinlele tuturor domeniilor teologice. Specialigtii constatà'74cà. Cqrtezianismul fost îmbràfigat.centuea zà din ce în ce mai mult. Clrist. =>tegte deja Pietismul... Zùrich gi mai ales Geneva).op.. Incepànd din a doua jumàtate a veacului al XVII-lea.. :.. în a sa HodosophiaChrist.:. reprezentat de Episcopius cu ale sale Instit. In sfàrgit. scolasticismul protestant :.-.'. care poate a Ginerele sàu. (r7o7).Dotrivatuturor curentelor opuse ale timpului sàu (arminieni.'eaculprecedent).:ecificà ei. 164r) cu ale sale Loci Theol.i krcróri logmrrtice'! sim\ofice'rrprezentLtire ir' r'r.mai putin predestinafianist decàt Pictet din Geneva.:. (t6+g). Aga se explicà de ce un Keckermann din Heidelberg a putut sà expunà nesupàrat modalismul treimic Qn Syntagmatheol. (164$ de Maresius (Foederatum dispr.-rj/l (686). reformalii au avut drept centre principale ..ri -:ercàri mai prescurtate au làsat Scherzer 1686)gi Kromayer(t 167o). O excepfie de la aceastàdirecfie o formeazà -. care va domni în curànd în teologia protestantà. 57 .absurdele opinii luterane". (t locorunt Theol.) -: . (rz Abr. a làsat un Breainrium Theologiae în Extensío Breainrii.Christ..en 9i mai ales Leyda).. . 9i Franla >aumur. a dat un Compend. Quenstàdt (1688). În Jàrile de |os s'au manifestat cele douà direcfii opuse. care a afirmat cà a màsurat adevàrul.:-tit gi azi cu folos pentru cunoagterea Dogmaticii timpului. Bóhme etc. Grotius (Opp. . vol.a refornrali predestinaliei.. printre altii. de Wittich (i67r).în care expune ::imele în cadrul simbolic al unei càlàtorii la cer. socinieni.Theologiapositian aulatnatica i66r). de în refonrntà problema Veacul XV[-leae dominat Dogmatíca al . Elvetianul Wolleb din Basel..686). Crónin6.Berna.ji. cu al sàu Examentheologicunt. dezvoltat Hùlsemann din Wittenberg $66t). eregesis. dat o expunere obiectivà a Dogmaticii ortodoxe a Hollaz (+ t7g) e socotit didactico-polenica : -. gi De ueritnterelig.pe cànd luteranismul s'a dezvoltat în aceastàperioadà :sroape exclusiv în granilele Germaniei.56 sq. (t696). E de observat cà în aceastà ramurà protestantà..(6y).cif.ogul-poetDannhauer (t t666). dar el ::ept ultimul dogmatist luteran ortodox. de mai ales de Limborch (Theol.Christ.în patru volume.:. în ce privegte învàfàtura despre predestinafie: . Calov (+ 1686) din Wittenberg a dat în al sàu Srlstema -:.. Baier (+ 1695) làsat un CompendiwnTheologiae . Christ.t65i-77) o vastà expunere în formà polemicà a luteranismului ortodox strict. t639).egcolilor dogmatice Elvelia (Basel. t65z) gi mai ales de Bóetius din Utrecht (Selectarum 5 1648-164). Montauban qi Sédan). -:. theol.Arminianismul".4cneralà furnte yofi . claritatea e scara de Idem.Jàrile de Jos (Frencker.în care combate . Wendelin (t 165r) a scos un Comp. Theol. Theol (1643). b) l.. Utrecht.

din Leipzg. duo.. în cadrul Descopeririidumnezeiegti al etosului vremii. Sinoadele franceze se aràtarà mai moderate în definitiile lor dogmatice.. dupà cele trei Persoane ale Sfintei Treimi (Oeconomia trium Persoitarum. se depàrtarà progresiv de acest determinism predestinafianist. cuDogmatica ryo4)q. (r7oo). decàt canoanele de la Dordrecht.. 1648).. t 1698).dorumagendorum et Q7t8)..Urmarà Theses creden. e de ajuns în viafa unei Biserici..Ea trebuie sà nu gi gàseascà suportul intelectual.. a tins la regenerarea metodei Dogmaticii.Un partizan ilustru al acestei lahrgang înclinàri a fost Breithauptcare a scris lnstitut. mai ales Val. în care afirmà inspiratia punctualiei masoretice. gi Aga se explicà faptul cà nici lucràrile lui Freylinghausenca Grundlegung (TemeliaTeologiei.lmago deutl aufrichtigen (Expunere cregtin-luteranàîn forma sincerà.cu scrierile saleAd sacra pentecostes (169r) Pietisixri etc. gi mai ales prin Formula conaensus Helaeticsrum(t ryt4). r. r7r8). (z Pietismul îgi urmà caleasa mai departe.Itietisrnrrl:5iclirecfiite: biblicà. 1.ci pregàtea numai caleaaltor gcoli. care milita în pentru o pietatepracticà. care a profesat la Frencker gi Leyda. a scrisAllgemeine El Gottesgelahrth.de altfel . printre altele. întemeind astfel direcfia biblicà (în Summa doctrinae de foedereet testamentoDei.Iibb. migcarea pietistàa fost atacatà învergunare cu de o seamàde teologi protestanfi:Bened. Theol. al lui Anton... istoricà Ei filozoficà Obositàde încordareagrozavàla careo supusese luptà intensàîn domeniul o circumscrisal ortodoxieiprin metodascolasticà. fundamentales carestau la temelia aceluiCollegium antithetiumtuniuersale Q7t8-t7rg).cu al sàu Itinerarium antipietisticttm dar Q699). Împotriva acestei moderafii se ridicà în ElvEia Heidegger (Zúrich. Dar discipolui sàu Pajon (+ 1685)ca gi ucenicul acestuia Papin (7o9). gi aplicatà împotriva dugmanilordin làuntru ca gi împotriva celor din afarà.e mai sincretist. au dispàruf dar nu aveausà supraEi vieluiascà mult nici reprezentanfii pietismului.publicat în 1732. 52 .Compendium Teol.(t695).168z).. $coala francezà a Amiraldigtilor din Samur a evoluat împotriva predestinalianismului absolut: Moyse Amyrault (+ 166$ slàbi doctrina calvinistà pànà la a o face arministà 9i pelagianà în tratatul De la Predestination (t6l+).teologiaprotestantàabandoneazà càile rafiunii gi le însugegte celeale sentimentului.. cu Vorstellung in $69r).caresà facàfafà problemelorpe carele ridicà cugetarea vremii.a.clarà. r7o3).lîeo[ogialDogmtticd $enera[òsau ?rìncipie[ó i Sìft\o[icò Coccejus (Koch) din Bremen (t ú59). Erau reprezentanfii unui curent care nu puteaînlocui vecheaortodoxie. care înva!à treí iconomii ale màntuirii.Aceastà directie fu urmatà în Utrecht de Burmann (în a sa SynopsisTheologiae.ca gi de van Til din Leyda (cu .de tràire duhovniceascà.Carpzov.. gi Eaangel t66o) Glaunbenslehreeinem in aon Predigten.) Lehrziitzen etc.Deutschmann. Christluth.5.ci pe tràirea personalàa adevàrurilorcregtine.Antipietigtii numili erau ultimii reprezentanfiai vechii ortodoxii protestante.în negotii salutishumanae.prin al sàu Corpus Theol Christ.. care .Càci o direclie practicà. der Theologie nici ale lui Rambach(t r7l).. devenità scolasticà. prin Scripturà. Loschercu al sàuThimoteus Verinus vol.LacobSpener(t ryo) e cel careîncununeazà pe o serie de sfor!àri fàcute pentru a se pune accentulnu pe învàfàturà. t658.674 de Leydecker. Urmàrità de masamare cu simpatie.5. Schelwig.

Ernst Luthard.. cea filozoficà. G.a.59. sau ale lui Lange (t ry44). Pentru toatà aceastà parte a se vedea Chr. cu ale sale Instit. totugi nu era mullumit :. cea istoricà.:r càldurà religioasà. Walch (+ VZ) a accentuat indeosebi aceastà nuan!à în al sàu Comp.. Theol..publicatà din nou în 18459i de mulli altii. Baumgarten din Halle (1753)cu a sa Eaang.pp. Wolff a expus învà!àtura sa înVernúnft. Oeconomia salutisellangelica :i.'zz. (76o) 9. il. na oprit înlocuirea repede a lui prin trei :. p..istoricism" excesiv a obosit la ràndul sàu repede teologia protestantà..drlprezentatit protestontism .. pars theoretica sacrislitteris repetita(t7g) gi în e Cfuistl. Wolff.sq.a.în care se expune una dintre cele mai liberale Dogmatici protestante (acelagiliberalism se observà de altfel gi în alte scrieri ale sale). Instit.i: :. (publicatà de Semler în 1759)9i pe în Tollner GZZ4).care demonstrànd cà cineva se poate màntui gi prin Descoperirea naturalà. breaiorihusobsrztnt. Theol.a pus la contribulie mai ales filozofia pentru demonstrarea limpede gi ugoarà a adevàrurilor Teologiei..care.. El n'a scris opere de Dogmaticà. 175 176 177 Ibidem. qi a fàcut din inspirafie numai o asistentà dumnezeiascà generalà în ale sale Das Systemder dogm.oi direclii: cea biblicà. justificà recurgerea la ajutorul filozofiel. a7T5 Qi Die góttliche Eingebungder Schrift (t77r) etg. r73g). Principalul ei reprezentant a fost Buddeus din Jena (7zg)..59 sq.degi în acelagi timp a mentinut . Aceastà direclie ini{iatà de el e rodul filozofiei carteziene. cu timpul se întelege cà Descoperirea a devenit un pretext pentru filozofie. Theol. principalul :: reprezentant e Bengel.lustratum acestei direclii aparlin exegefii Ernesti (t t78r).Tot lriplici (t76) gi Michaelis din Góttingen/ care a scris Comp.practice" ale . a dizolvat învà!àtura despre Ràscumpàrare . Konryerùiunt Dogrnatik. Sco[i [ucràrilogmattceI shn6o[i. Q74) g. pe care a scos-oîn relief prin lucràrile sale exegetice. Glaubenslehre nachder heil. Roos (r8o3) în Doctrinae Christ. dar a pàgubit în adàncime. 3 vol. p. der WeIt und der Seele Menschen(ryzo) 6i în Theologia des naturalis. nici cu cele .. |ak.i (728) etc.a... Theol. methodoscientifico pertracta (z vol. ea tinde sà valorifice aspecteleobiective ale credintei cregtinel76.. a) Directia biblicà s'a dezvoltat în Universitatea de la Wittenberg. profesor la Halle din 17o6. le Fried.Glaubenslehre.64. dar a influentat profund aceastàdisciplinà prin :deea de împàràlie a lui Dumnezeu. în exactitatea gi plinàtatea ei adeseori :àzànd în predicà sau meditatie'75. care a scris De officio Christi 11748).Comunitàfii :rà!egti" a \ui Zinzendor f . Schrift aerfertigt. crescut la gcoala spinozistà 9i încàlzit la aceea a lui Leibnitz.ci cu realizàrile . b) Direcfia istoricà e o contrabalansare a subiectivizàrii excesive a pietàlii gi cugetàrii cregtine. Dogm.Dogm.-:t'a t: liar alà eîn furente.în care pietismul a . degi dorea un cregtinism practic.ut maximum de efort pentru a menline.oboedientia activa" a lui Iisus Hristos -.61. Dogmatica a càgtigat . c) Dar acest .. dar faptul cà Teologia nu se rezumà numai la ceea ce a adus Descoperirea. Dintre numerogii urmagi ai lui Wolff amintim pe Siegm.dintre ceilalli dogmatigi ai vremii. In timpul sàu. Ibidem. der 53 .teoretice" ale pietismului... Gedanken aon Cott.Wolff nu dorea confuzia Telogiei cu fílozofia. încàt sà nu se mai poatà ridica vreodatà obieclie împotriva ei. care a expropriat Teologia. ideile sale au fost folosite de Crusius în Hypomnemataad TheologiampropheticnmQ764).

Hase (1834) judecatasupru acest ralionalism vulgar. Bahrdt (792) încearcà în nenumàrate scrieri sà facà .Dogm. Biserica oficialà protestantà sh apàrat ..în ale saleLhrcamenta de El historico-criticarum GZgt-tZgS). .deiste. împàrtàgitîn diferite a grade gi de alfi teologi protestan{i. ale aga numitei . der lui combàtugi ateismulca gi existenfa Dumnezeugi atributeleSaleapoi gi Deismul. Friedrich Profession foi du Vicaire Saaoy. de christisninostristenrporibus Epitome Theol. Hènke. Chr.6.. Rousseau a sa Diderot. Reimarus. unei Fiinle supreme. Róhr q.r...carevedeîn religia naturalàtermenulfinal al dezvoltàrii în omenirii (Diegóttliche des tToo). Christ.Glaubens a des (176$gi în ReLg. Helvetius.cu Protestantismul'78. e Urmarea acestuivàlmàgagde idei a fost creareaunui ralionalism vulgar. dacà raliunea purà nu poate demonstraexistenla lui Dumnezeu (Kritik der reinenVernuft. Erziehung Menschengeschlechtes. reprezentat Tieftrunk cu a sa Censur E de des protest.înlnstitutio (178o). al ralionalismrul srrpraraîionalisnrul $i al clela Inceputul . cregtinà(Bibl.G8U) a ralionalizat toatepunctelede credin!à ale Dogmaticii cregtine. e care.în ale salelnstit. institutionum Lehrbegriffs$ vol. der de in t apoi încearcàsà facàScriptura de prisos (Dieneuersten Offenbarungen Briefen .5.1768). Dar dogmatistul ralionalistprin excelentà Wegscheider.. 77Zz\dupà care fàcu din Moralà temelia oricàrei religii. Aceastà e Dogm. Voltaire. r78 lbidem. tendinfà de concesii vizibilà înTheologia (tTZ+). Schmidt din Gessen. aràtànd cà.Specificul. Aceeagi linie o pàstreazà Stàudliru EckermanryI. t766..a.Oeacului XIX-lea În veaculal XVlil-lea domnegte. Kant a dat un sprijin puternic protestantismului. Volkommener der $7gz) ale lui Teller. E.In afaràde Tindal. p. fapt care dezgustàpe un Lessing. nemurirea sufletului gi practicavirtulii ca gi înlocuirea religiei supranaturaleprin mareaafirmarea existenlei carea dat legileguvernàrii lumii etc.Deismul în !àrile din în care se ràspàndise Deismul susfineexistenlaIui Dumnezeu... blameazàtrei superstilii în Dogmatica fidei christianae tradifionalà:Hristolatri4 Bibliolatriagi onomatolatria. în ale saleBetrschtungen Llberdie uornehntsten Wahrheiten natural Relig. în theolog accommodata Dóderlein. ErzÌihlungen.78r)..Aufklarung". Protestantismul. dAlembert. punct de vederereligios. etc. de de al lllea.polemicaa lui Seiler.ralionalizànd" conceplia ei. cea mai decàzutàtreaptà a istoriei dogmaticii protestante. în aganumitele Wolfenbùttler Fragmenten $774-t778). Aceastaeste concepfia despre religie a lordului Herbert de Cherbury (+ r6a8) (624) etc.System Dogm..Christ. lui Morus gi mai alesîn Lehrbuch christ.biblicà" Dogmatica redànd învàfàtura bisericeascà nerecunoscut. r79r-r795). 1.El urmàrea unirea Religiei ralionale..0eacttlui l(r0lll-lea..mareleapostolal Deismului" au expusàîn De aeritate urmat aceeagi direclieLessing. Theol.(tZ8g).1'eo[ogid 'Dognutià ljnenfà sau?rincìf id[ótì Sin6o[kà Ei reflectau de altfel unele tendinte ale epocii luminilor. 66 sq 54 . aceasta postulatàde raliuneapracticà.

-::.lucete

geilet4[à

re?rczentqilve prctestqntkill în furenteiScofi [ucròrilo6m oticeI sim6oú.cd Si

A urmat aganumitul supraralionalism, care, în fafa dilemei: Descoperire ori ratiune,pune la temeliacredinteinu rafiunea,ci Descoperirea, (dar interpretatà... tot de rafiune).Acestui început îi aparlin: F. V. Reinhard (cu Mùrturisirile gi Predicile sale, pe la rSro),Knapp $ t8z5),(cuVorles. i.tber christl.Glaubensl. die nachdemLehrbegr. der :t'ang.Kirche,r8z7-t828), Storr(t r8o5) (cu Doctrinachrist.parstheoreticse Iitt. repetita, qi ss. dínry93). Ca o reacfieîmpotriva amestecului filozofiei în ale credintei,avemlucràrilelui Steudel(t r83fl, (mai ales Lehrbegr. ea.protest. gi der Kirche,1834) ale lui Beck (1878), carereprezintàideileortodoxieiwùrtemburgheze operele în Einleitung dasSyst. sale: in iiber zvol., (1886)publicate -lerChristl Lehre, $838),qiVorlesungen Christl.Glaubenslehre, dupà moarteaautorului. Aga s'aîncheiatperioadavechii Dogmatici protestante. Momenteleei de decàdere datoresc se faptului cà a pus centrul echilibrului ei :ru în Descoperirea gi dumnezeiasci ci în raliunea omeneascà cà a urmàrit umbrele gtiinlei omenegti pe nigterealitàli dumnezeiegti. cànd a dat întàietate gàndirii 9i ca $i gi Revelafie i-a supusraliuneaomeneascà, stabilit o incompatibilitate a între ele,degi autorul ambelore Dumnezeu. Aceastà evolufieatàtde tragicànu sh oprit însà aici.Eaîgi deapànà necontenit iirul. Mai departeo vom urmàri, în liniile ei generale, pànà în zilelenoastrelTe.

1.6. Cunr:NTI-:, :icol,r:ir l,ucRARr DoGyrATrcD srxBol,rcr: $r
IIIÌPRI.:ZDNT.ATII'I' ÎN T'ROTT:STANTISM

(pu r.."r cspuru l. sncol.ul,ur .Al.XIX-r.r:rr îN pÀnÀLA TUMATATT-:A sucol,ul,ur al X[-lr:a)

f nfàligareaacelui veritabil labirint al Dogmaticii protestantepànà la începutul I veacului al XIX-lea am sfàrgit-o cu ideea centralà a unei lupte, congtientesau nu, pentru întàietate,a factorului dumnezeiesc (Descoperirea) factorul omenesc(simpla cu ratiune, ori filozofia, metafizica,ori cercetàrilecritico-istoriceale Bibliei, care-giimpun concluziilelor doctrinei...), luptà carea culminat în douà sisteme: rafionalistgi cel cel supraralionalist. Influenfa lui Kant, caredemonstrase religia nu line de domeniul speculativ cà intelectualal filozofiei, ci de cel practic-moralal tràirii, sh resimlit din ce în ce mai mult, îndepàrtànd o parte dintre teologii protestanli de la deismul filozofic, dar gi de la ralionalismul teologic. Ca urmare, unii dintre gànditorii protestanfi au pàràsitaxa rafiune-Descoperire ;i au fàcut sà intervinà nu ratiunea practicà ,,ci credinla qi intuilia care ne dau L-unoagterea nemijlocità a realitàlii lor supraralionale".Aga a fàcut Fries urmat, în

-

Dupà cum s'a vàzut, în cuprinsul acestui capitol am apelat de mai multe ori la substantialul rezumat

:- lui Chr. Emst. Luthard, Op. cit., pp.45-68.

55

'I'eo[ogia'Dognutkù sau'Prinupiq[àti Sin6o[kà Qcncra[ò

vremea noastrà de Rudolf Otto (prin Kantisch-FriesischeReligionsphilosophie ihre u. Anwendung atf die Theologie, Túbingen, tgog; Das Heilige...,Gotha r.9t7) etc.,apoi de F. Bousset gi de allii'8o. Dar un mare ràsunet a avut în veacul trecut Teologia lui de Wette gi a lui Schleiermacher, care au adoptat acest punct de plecare.

1.6.l. Teologia sentinrertului
Teologia sentimentului a mai avut precursori pe Lessing gi pe lacobi; dar a fost formulatà gi dezvoltatà sistematic de W. de Wette gi mai ales de Schleiermacher. Wilhelm de Wette $78o-r849), a dezvoltat în scrierile sale (mai ales în Ueber Religion und Theologie, t8t5, gi Lehrbuch der christliche Dogmatik, r8r3) ideea cà religia e tràirea însufletità de sentimentul prezenlei lui Dumnezeu gi al responsabilitàfii noastre fa!à de El 9i de semenii nogtri. Pe cànd filozofia se exprimà prin concepte, religia ne vorbegte în limbajul simboalelor, pe care le scoate din toate capitolele Dogmaticii traditionale. Aceastà directie nouà este expusà în toatà claritatea ei de Fr. Schleiermacher (t 1834),care a tras 9i toate consecinfele din premisele ei. Mai întài în ale sale Redeniiber die Religion 0Zgù Ai apoi în Dogmatica sa (Der Christliche Glatrbe,r8zr), el aratà cà religia nu e nici un act de cunoagtere, nici unul de voin!à" ci stà în congtiinla nemijlocità giîn sentimentul de dependen!à fafà de infinit. Dogmatica gàsegte,prin urmare, temeiul gi norma ei în congtiin!à. Ea descrie aceastàdependenfà pe care o aflà în congtiin!à gi se vàdegte astfel ca o qtiinfà descriptivà gi nu normativà. Deci cuprinsul ei nu e dogma tradifionalà, ci ceea ce experimenteazà conqtiinta cregtinà. De aceeaSchleiermacher procedeazàprinmetoda inductivà, plecànd de la citatele analizei acestei congtiinfe, ca sà ajungà la Dumnezeu gi la voia Lui fa!à de om, concretizatà în persoana lui Iisus Hristos care e în centrul Dogmaticii sale. Cu multà dreptate sau întrebat unii protestanti: Care poate fi valoarea obiectivà a unei asemenea experiente subiective? $i atunci, la ce mai servegte Descoperirea dumnezeiascà?'6'.Principiul experienfei subiective a fost foarte rodnic în protestantism. Totugi, ca urmagi ai ,,Dogmaticii sentimentului", nu sunt socotiti decàt Nitsch (Systemder Christliche Lehre,Bonn, r8z9) gi Twesten (Vorles.ilber die Dogmatik, 18z6).

1,6.2. Teologia speculatiità: Hegel, adep$í gi aclr0ersariilui
Contemporan gi coleg de profesorat la aceeagi Universitate, (Berlin), cu Schleiermacher, Hegel îgi dezvoltà acolo sistemul sàu filozofic dupà care istoria lumii gi a omului stà în evolulia ideii pure care tinde sà treacà din incongtienfà la congtiinta desàvàrgità. Astfel, fiinfa absolutà ajunge la congtiinfa de sine în congtiinla omului gi, pe màsurà ce acestase ridicà la congtiinla infinitului, ea càgtigà cunogtinla de sine ca
180 Vezi R. Otto, Le sncré (L'Element non-rationnel

dans l'idee du divin et sa relation avec le rationnel), trad. francezà de André Jundt, Prof. la Facultatea de Teologie Protestantà din Paris, Paris,1929;în prefata traducàtorului, pp. 7 -15. 181 Vezi Andre Jundt, Le r6le de In Métaphysique et de l'Histoire dans Ia Dogmatique protestante rtoderne; essai sur les principes de I'écolede Rlfscftl (Montbeliard, 1920), pp. 15-18.

56

"lttrolucere 6cxera[à

(urente Sco[i [ucrtuí[ogmatice';isim\o[icereprczeiltotileîil[totestontisn Si

spirit infinit. La aceasta omul ajunge pdn artà, religie revelatà qi, în supremul grad, prin gtiinfà. ,,$tiinfa" e realizatà prin rafiune, iar metafizica e încoronarea ei. Ca de obicei, teologii protestanti s'au entuziasmat de aceastà filozofie, dupà care ,,ceeace e rational/ e real gi invers...". Karl Daub Q765-t$6),în Catehetica (r8or) se aràtase kantian convint pentru ca sa apoi sà fie tot atàt de convins discipol al lui Fichte apoi sà se alipeascà de filozofia lui 18o6,qi Einleitung in die Schelling cu gi mai mare entuziasm (cu ale sale Theologumena, christlicheDogmatik, r8o9), apoi sà se màrturiseascà partizan al lui Bóhme (cu al sàu pentru ca într'un tàrziu sà sfàrgeascà,ca hegelian (cu ale sale ludas Iscarioth, r.8r:6), Prolegomena, r83r, gi cu al sàu Systemder christlichenDogmatik, publicat dupà moartea lui, în r84r). Aceeagi peregrinare filozoficà o practicà 9i Philipp Manheineke (78o-t846), care, în edifia I-a a Dogmaticii sale, Die Grundlehrender christlicherr Dogmatik nls (r8r9) exprima punctul de vedere al filozofiei lui Schelling, pentru ca în Wissenschaft edilia a II-a (din t8z7), sà îmbràligeze teoria lui Hegel. Toate nofiunile Dogmaticii protestante ortodoxe sà regàsescîmbràcate în sistemul hegelian: Tatàl (Fiinfa absolutà), Fiul (aceastàfiin!à coboràtà în finit) Duhul Sfànt (spiritul finig care se ridicà la congtiinfa Spiritului infinit..) etc. D. F. Strauss demonstra cu mare vervà absurditatea pretenfiei de a se fi descoperif în fine, în filozfia hegelianà, formula cregtinismului, formula gtiinfificà, càreia nui ràmàne decàt sà se dizolve în filozofie gi anume, în filozofia panteistà. (Der alte und der neue Glaube.Ein Bekenntnis,r87z). Un punct de vedere asemànàtor îmbràfigeazà gi Bruno Bauer, L. Feuerbach, Bidermann, (ChristlicheDogmatik,în 1855)9i al!ii. Impresia làsatà de aceastànereugità de a sprijini Teologia pe filozofie a fost de astàdatà mult mai durabilà. Teologii gi-au revizuit pozifiile gi s-au depàrtat de speculafiile filozoficg adàncind problemele practice, de o însemnàtate socialà, mai ales. . Primejdia ca Teologia cregtinà sà se pràbugeascàodatà cu întreaga ei speculalie doctrinalà a impus,,o luare de distan!à" necesarà fa!à de fíJozofie gi a readus pe primul plan, cu o mai mare îndàrjire decàt oricànd, problema raportului învàtàturii cregtine cu speculafiile filozofice gi cu studiile istorice, ca gi aceeaa echilibrului diferifilor factori constitutivi ai operelor dogmatice în gàndirea protestantà.

1.6.3.Teologia nreclitatiei
a Prima formà a acestei rezolvàri a dat-o aga numita ,,Teologie mediafiei",care a càutat sà reducà elementul fllozofic, în aga fel, încàt sà se producà un echilibru între acest element gi cel descoperit, iar pe de altà parte, alàturi de elementul rafional sà-gi aibà partea lui de cinste gi cel sentimental. Unul dintre primii reprezentanfi mai moderali ai acestui curent e Hase, care a îmbinat în a sa Eaangelische Dogmatik (;.826, speculalia idealìstà mai ed. a VI-a, r87o) qi în a sa Gnosis,(3 vol., ;.829,ed. aIII-a, 1893), slabà, cu Revelafia (accentuatà în Rede ilber die Entwicklung des Protest., 1855).Mai aproape de Schleiermacher se situeazà Schenkel (cu a sa ChristlicheDogmatik aont aus zvol., 1858)gi ucenicul sàu Schweizet (Christliche StandpunktdesGezuissens dargestellt, nachprotest. Grundsiitzen zvol., r86j. Weise a încercat un eclectism Glsubenslehre dargestellt,

)/

(autoral unei Simboliciinterprotestante) Schneckenburger în Quellen.r85r gi Angewendete Dogmatik.Einleitung des in diechristliche Heidelbergr85r'8'.. 1876). Leipzig r8z8).deosebità prin càldurainimii. Kùbel. der Kircheausden Gottingen. í848 etc. cànd |. der 2vol. 3.t87z. 1857.Dogmatik. 6. t874). De qcoala biblicà din Wùrtemberg!in: Reif| (Die christliche Glaubenslehre alsGrundlage christlichenWeltanschauung.. Heppe (Dogmatik deutschen des Protestantismus t6 im vol. 1. pe 68+g). aparline Schoberlein(Die Grundlehren Heils. Terrclinle corrfesiorrale Paralel cu aceste încercàri de mediafie. t848. I. s'au dezvoltat unele tendinte confesionale expusede numerogidogmatiqti de frunte din diferitele tàri protestante. P.Dintre acegtiaThomasius s'adistins prin erudilia saîn . UrsprúglicheGottesgamsch. împàrlità în 6 volume sub titlul generalde Kirchliche Glaubenslehre (r. t873). Die Prinzip. 5. carea încadrat toóterezultateleprogresului gtiinfei Scripturilor.9i Laichinger (System christlichen der und Glaubens Sittenlehre. în accentuate potrivt tendinfelor gcoliiwúrtemburgheze gi devenind unul dintre celemai rodnice sistemeale epocii sale(cu Schriftbew.).System. supra.Kirche..O Hristologie mai aproape de cea a Ortodoxiei protestante a dat Liebner în Christologie oderdie christologische Einheitdesdogm. Zueignung.H.fac parte: Dogmatica Martensen lui (r85o.In prima categorie de se numàrà: Hase (Hutterusrediaiaus. des $colii mistico-teosofice Die Geheimnisse Glaubens. z. Luthard. A. der Iuth. Schriftdargestellt. Heidelberg.h.r85z-r855 Schutzschriften. Dogm.73-74. acelagi în din curent. Nordl. Din a doua categoriede lucràri independente.6. scrisàîn spiritul apologetico-spiritualistgí Die heiligeLiebe$84o) alui Sartorius. acelagi În spirit mai ortodox înfà. Schmidt (Dogmatik eaang. Proleg.Leipzig)... Dorner a dat o sintezà mult prefuità a tuturor curentelorde pànà la el în System Christlichen der Glaubenslehre (z vol. 58 .3 gi pàrli. r85r) a lui Ebrard. 182 Pentru aceastà parte.igeazà DogmaticasaPhilippi. dupà modelul celor clasice. 1883).. E. în carea învàluit problemeledogmatice. 1855-1862). Kompendium Dogmatik. Dogmatik eaang.854 sq.. Frankfurt. Rothe a càutat sà combine elementeleschleiermachienecu celehegeliene. Storrung.Hofmann a luat ca punct de plecaregàndirea lui Schleiermacher.und Syst. Vollendun& Gùttersloch.Christliche Erlosung.. 1855.3 reformierten laththundert.. r87)..Lange a dat o formà apologetic-spiritualistà operei sale(Philosophische Dogmatik.în ale sale gi Teologische Ethik $ vol. Dar a doua parte a veacului trecut a fost ilustratà de càtevanume de dogmatigti de o valoareexceplionalà protestantism.862). giîn Zur Kirchl.) Glaubenslehre. 3 pàr{i (1852 în sq). El accentueazà punctul de vedere luteran gi dezvoltà pentru prima oarà teoria kenozei care va avea un viitor stràlucitîn Dogmaticacregtinà.(Daschristliche Lehrsystem nachd. Elberfuhrf 186r). pp.. Pforzheim.iar altele au un caractermai independent.i Sin6o[icà iar din diferitele curente ale veaculuiîn Philosophische DogmatikQ vol.rnenlinànd totugi puncteledeosebitoare învàfàturàmai alescalvine sau luterane.. 1845) Zur Dogmatik(:. Specialigtii împart în douà categoriilucràrile dogmaticecu un accentconfesional particular mai pronunlat: unele sunt o expunereistoricàa Dogmaticii confesiuniirespective.lDogmatìcó 'I'eo[ogia $enera[àsau ?rìncipiq[à . Christologie.4'.1849.d. der cit.t85z).Wiederherst. vezi Chr.Fàrà speculafie filozoficà se prezintà Christliche Dogmatik(z vol.4. articolelepublicate de Gùder în Stuttgart. Positia.

it;ere

3eilcrd[à

rc?rÈzentoúve protestafltístl în Cqrente, Í fucrfui lo?maticeI sim^o(ice {o[i

r5,;6-59). Tot în spirit luteran, deqi liberal scrisà, e LutherischeDogmatik, histor.-genet. .;.;rgestellt (Leipzig, ;.86t), Der Kirchglaubein s. geschtl.Entwicklung, (1868)9i Das System..., fi74), ale lui Kahnis. $i Vilmar a accentuat în Dogmatica sa notele caracteristice -.rtodoxiei luterane. O putere deosebità, speculativà, vàdegte ucenicul lui Hofmanry Fr. H. R. Franck (din Erlangen) în trilogia Systemder christlichen Gezttissheit, vol., (z Erlangen, t87o), Systemder Christl WahrheitQ. vol., r878-8o) qi Systemder Sittlichkeit(z r-o1., Erlangery 1884), care formeazàunadintre expunerile apologetic-speculative cele rrai însemnate din întreaga Istorie a Dogmaticii protestante. Deosebit, printrb putere rrare de concizie gi cuprinzànd toate elementele speculative gi istorice ale unei Dogmatici protestante, cu tendinfe ortodoxe e acel Kompendium der Dogmatik al lui Luthardt (Leipzig, 1865),care - refàcut de mai multe ori - e mult folosit Qiaziagt . O tendin!à strict confesionalà neo-calvinistà s'a manifestat în Olanda prin pastorul Krop g.a.gi în Franta prin gruparea împrejurul revistei ,,Foi et vie" condusà de pastorul Doumergue gi mai ales prin acela al profesorului Auguste Lecerf, care a fost marele teoretician apologist al ei, prin cele douà scrieri principale ale sale de: introducere la Dogmatica reformatà (De Ia natuire de la connaissance religieuse, rg3r, gi Du fondement et de Ia spcification de la connqissance religieuse,Paris, rg33). Tendinfe similare, speculativ conservatoare,dar deschise spre orice spiritualitate regeneratoare de tràire làuntricà a reprezentat piosul profesor luteran André ]undt, în mai multe din scrierile sale. O tendin!à asemànàtoare a însemnat pentru Teologia reformatà Prof. Henri Monnier (La mision historiquede lesus,ed. a II-a, Pais, rgty La notion de I'Apostalnt, Paris, r9o3 gi Essaisur la Redemption, Paris, r9z9). Gaston Frommel, profesor, e dogmatistul elvefian de o autoritate deosebità, prin adàncimea cu care a tratat problemele Dogmaticii sub un aspect nou, Ea trebuie sà descrie experienla comu-nitàfii cregtine. L'experience chrètienne,un cours de Dogmatique,3 vol., Neuchàtel, t9r6; La Psychologiedu Pqrdon et Iq Croix, Sainte Croix, r9o5).

1.6.5. l3aliorralisrnul cl€rn: $coala ltri l3itsclrl mo
O a t r eia m et odà d e a c à u ta i e g i re d i n p rà b u gi rea care ameni nfa teol ogi a protestantà în veacul trecut a fost aceea a ralionalismului modern, polarizat de gcoala lui Albrecht Ritschl. El contestà Dogmaticii cregtine caracterul de gtiinfà speculativà, neadmi!ànd ca ea sà se serveascàde un sistem oarecare spre a-gi formula propriile învà!àturi. Cu aceastael se opune gcolii hegeliene. Dar, în acelagitimp el se opune gi tendinfei sistemului lui Schleiermacher de a pune la temelia Dogmaticei experienla religioasà personalà, intimà, a teologului; aceasta ar avea o valoare redu sà , str ic t per s onalà . In a c e a s tà g re g e a l à a c ó z u t gi R i chard R othe gi mul fi alfii. Richard Adalbert Lipsius (r83o-t892),împàrtàgind aceleaqiidei, dàduse urmàtoarea solufie impasului: dogmatistul trebuie sà ia ca punct de plecare congtiinta cregtinà colectivà (Glaubeund Lehre, teologische Streitschriften,Kiel, r87y Lehrbuch der eaang. protest. Dogm., Bratmschweig,t876 etc.).Dar tot congtiinla personalà a teologului ràmàne arbitrul în alegerea elementelor componente ale acestei experiente; deci metoda se reduce la aceeaa lui Hofmann si a atàtor altora.

183 Lui îi datoràm, în general, 9i informafiile

asupra acestui capitol.

59

Ttofogia 'Dogmaticd $tncra[à sau ?rin.ipia[à ti Sin6o[icà

Albrecht Ritschl va da o altà solufie: Dogmatica cregtinà trebuie sà se plaseze pe tàràmul obiectiv al istoriei gi sà formuleze învà!àturi universal valabilg sco!ànd principiile ei din cregtinism ca religie pozitivà gi istoricà gi anume din manifestàrile lui colective, la care iau parte toate funcliunile sufletegti, nu numai sentimentul. Comunitatea reflecteazà persoana gi activitatea Intemeietorului ei, Iisus Hristos. Dogmatica are un rol normativ: pe temeiul principiului formal al vechii ortodoxii protestante, Scriptura Sfàntó nàzuiegte sà arate nu ceeace Dumnezeu e în Sine Insugi, ci în raport cu comunitatea celor credinciogi, mai ales cu aceea a primilor cregtini, ale càror experiente sunt normative (iubirea). Preexistenla qi dumnezeirea vegnicà a lui Iisus Hristos sunt excluse de experienla comunitàfii ca gi învà!àtura despre Sfànta Treime. Ritschl se opune în acelagitimp întemeierii Dogmaticii pe metafizicà gi pe datele gtiinfei istorice. Trebuie sà se facà o'reformà a Dogmaticii, atribuindu-se doctrinei cregtine caracterul specific de cunoagtere religioasà,,sui generis". Principalele sale scrieri în care a expus acesteidei program pentru gcoala sa sunt: Die christlicheLehreder Rechtfertigung und Versoehnung,3 vol. (Bonn, t87o-r87$; Die Christliche Vollkommenheit,(Góttingen, t874); Theologietmd Metaphysik, (Bonn, r88r). Cu problemele ridicate de Albrecht Ritschl, gco^ala càreia i-a dat nagtere el se plaseazà în centrul Dogmaticii protestante moderne. Intr'adevàr, aceastàTeologie a fost îmbràfigatà" cu un entuziasm excepfional, de protestanfii din toate !àrile. Astfel, Aguilera o anun!à protestantismului francez ca ,,La Thologie de l'avenir", (Paris, 1885); iar Harnack îl prezenta pe Ritschl drept ,,ultimul Pàrinte" al Bisericii luterane. In acelagi timp se ridica împotriva ei o pleiadà de teologi de màna întài. Dar gcoala formatà de ritschlianism a cuprins tot ce a avut mai ales protestantismul de pretutindeni. Vom aminti numele celor mai reprezentativi din acegti ,,ucenici" în ,,felurite grade" ai acestei gcoli: Cel dintài, Wilhelm Herrmann, a aràtat $nDie Metaphisikin der Theologie,Halle, r87o; Die Religion im Verhaeltnisezum Welterkennen und zur Síttlichkeit, Halle, :.879)18+, cà religia e necesaràvietii morale gi cà Apologetica se întemeiazà pe Moralà, cà între cunoagterea gtiinlificà gi cea religioasà nu e nici o legàturà - fapt absolut nesatisfàcàtor pentru om -, pentru care a fost aspru criticat de cugetàtoÀ ca Boutroux'85 gi de alli protestanfi, ca Maurice Goguel'86. Iuliu Kaftan în Das Wesender christlichen Religion, Basef r88r; Die Wahrheit der Christlicfun Religion,Basel 1888giDogmatik..., r8g7), a manifestat tendinle mai ortodoxe în sànul acestei gcoli, criticànd dualismul cunoagterii religioase gi al celei gtiinfifice; aratà apoi nevoia dogniei gi a Dogmaticii pentru Bisericà, tàgàduità de Ritschl, Harnack 9i altii... Aceleagi tendinle le are teologia lui H. H. Wendt (înDer Erfahrungsbeweis die fiir Wahrheit des Christentums, Góttingen, 1897 giîn Systemder christlichen Lehre, z vol., Gottingen, 19o6-19o7),cu toate cà nu din acelagi punct de vedere.

18a Vezi Maurice Goguel, WilhelmHerrnnnn et le probléme religieuxactuel(Paris,1905),gi Emile Boutroux, Science Religitnt et dansIa Philosophie contempornine, edifia a 80-a (Paris,1925),pp.209-227. 185 Emile Boutroux,op.cit.,p.224 etc. 186 MauriceGoguel,op.cit.,p.224etc. 60

'Intr olu ce e gen era[ir r

(urente, Sco[i [ucr,iri logmatíce Si sim\o[ice reprezentot ive' îfl protestailtisnl Si

Astfel el criticà argumentarea speculativà gi dà o nouà interpretare ideii de Revelatie. A. V. Harnack (mai ales în Das Wesendes Christentums,Leipzig rgoo), Lehrbuch de Dogmengeschichte vol., Tùbingen, 1909) gi Dogmengeschichte, (3 Grundgriss der TeoloegischEn Wissenschaften..., (Freiburg im B., 1893),deosebegteîn toate fenomenele, gi în cele religioase, ceea ce e esential gi permanent de ceea ce e trecàtor: ,,Dumnezeu Pàrintele, Providenla, fericirea, valoarea infinità a sufletului omenesc, aci e Evanghelia întreagà"182.El aratà cà ideea de ,,dogmà" e stràinà cregtinismului primar gi ea se datoregte intervenfiei spiritului grec, deci Dogmatica n'are ce càuta într'o Bisericà Evanghelicà; ea trebuie înlocuità cu o altà disciplinà care sà arate confinutul Evangheliei gi în acelagi timp s'o punà în legàturà cu gàndirea contemporanà. P. Lobstein (Essni d'une Introduction à Ia Dogmatique Protestante,Paris, t896; La notion de la preexistence du FiIs de Dieu, Paris, 1883), aratà cà ,,credinla" (la foi), implicà gi o cunoagtere; filozofia ugureazàîmpàrtàgirea cu putere gi luminà a adevàrurilor luate din Evanghelie. El aratà cum se împacà pozllia lui Ritschl gi a lui Kaftan, de o parte, a lui Herrmann gi a lui Hamach de alta, ìr privinla ,,dogmei": Prin,,dogmà" nu trebuie sà se înteleagà o formulà datà de autoritatea bisericeascà(Hermann gi Harnack), ci ,,traducerea autenticà a experienlei religioase a lui Iisus, care-qi trage substanta din Evarrghelia tràità gi proclamatà de comunitatea cregtinà, corespunzànd nevoilor epocii actuale"'88. Theodor Haering, la ràndul sàu a aràtat cà temeiul obiectiv al credinfei e Descoperirea. E o deosebire între aceastàcredin!à gi dogmaticà; gtiinla aceastateologicà are un caracter simbolic (Der christlíche Glaube - Dogmatik, Stuttgart, t9o6; Die Lebensfrage der systematischen Theologie, Die Lebensfrage chrisLichen des Glaubens, Túbingen, 1895). Iatà càteva cuvinte despre problemele ,,gcolii lui Ritschl". Amintim cà aceastàgcoalànumàrà printre adep$ o seamà de apologefi (Schultze) de nou gi vechi-testamentarigtietc. Impotriva ei s'a ridicat o altà qcoalà,dupà care cunoagterea cregtinismului nu e cu putin!à decàt în lumina legilor generale ale studiului comparativ al Religiilor, (Die religionsgeschichtliche Schule,sub influenta unui Usener, Mommsen, Schwartz, Norden, Reizenstein, Wellhausen..., care sunt departe de preocupàrile propriu zis cregtine); ini!iatorii acestei gcoli sunt: Wilhelm Bousset, r865-t9zo; Hermann Gunkel gi Ernst Troeltsch, (to{i profesori de Teologie). Contra atacurilor ei, pe làngà multi altii, au replicat: Friderich Traub (Theologieund Philosophie, Túbingen, r9r9), Georg Vobbermin (Geschichte Historie in der Religionszaisseinschaft, u. TúbingeO rgrr) etc. In Franfa, aceastà gcoalà a avut mulli adepli însemnafi: amintim pe Auguste Sabatier (Exquisse d'une Philosophie la Religiond'aprèsIa psychologie l'histoire,Paris, de et 1897;La doctrine de I'expiatiott et son eaolutiorthistorique,Paris, t9o3; Les Religiortd' nutorité et Ia Religion de I'esprit, Paris, r9o3), gi càruia i se datoregte în special distirrctia între ,,foi" qi ,,croyarrce" a protestantismului francez. Femand Ménégoz (Le christianisme: nouaelle,Pais, 1943),împreunà cu Sabatier aie magistrul sàu, gi cu alli mari corifei ai migcàrii liberale protestante din ultima vreme, au pàstrat numai vocabularul tradifional; gàndirea lor e cu totul stràinà de ceea ce exprimà cuvinte ca: Treime, Màntuitor, Fiul lui Dumnezeu, Duh Sfànt, màntuire, ràscumpàrare etc.

187 A. v. Harnack, DasWesen Christentums, des Lerpzig, 7900,p. 44. I88 André;undt, Ler6tedeIa Métaphysique deI'Histoire et protestante dansln Dognmtique moderne..., p.1,77

67

tgz7.947 lor etc.a fi sau a nu fi"! Rezolvareaa dat-o. rev.. pi stud\u pttblicat în . Corifeii acestei migcàri"carea cuprins lumea protestantàde pretutindeni gi care qi ne intereseazà pe noi. ortodocgii.Teologia ei). Chifescu.psihologismulgi ralionalismul (materiegi formà a învà!àturii . începànd cu romano-catolicismul.precum am amintit.). Gogartery Emil Brunner qi Ed. gi gànditori ortodogi (caNicolaeBerdiaev P.Teo[ogio'Dogmaticà lenera[à sau ?rincipia[à i Sím6o[icà gi 1. Se gtierezultatul: apropierea unirea lor.obiectir0ul corifeii teologiei dialectice sau a . Mùller. Cauzele. e cel mai puternic curent religios contemporarLcare a impresionat nu numai protestantismulde pretutindeni.. iulie-septembrie 1950. se rezumà Ia refuzul primirii ideii de .cea ortodoxà gi cea romano-catolicàpentru a se uni cel pufin în chestiunile sociale (Stockholm.. Se poate afirma cu Barth cà opozitia lui îrnpotriva celorlalte confesiuni.mondiale. Sfàgierea làuntricàerauna din piedicilela aceastà unire.Acestcurent a reugitsà zdruncine pozifiile protestantismuluidizolvant de azi în care predominà liberalismul gi criticismul ralionalist (cametodàbiblicà 9i doctrinarà). Amsterdam. 3..Ortodaxie Protestantistn. cu mustul carefierbegi din careva iegivinul cel limpede giîntàritor. Mùnchen. dilema hamletianà: . gi Dar o altà urmare a marilor fràmàntàri mondiale de dupà primul mare ràzboi. aIe 18e Vezi Prof. N. a pus Germaniei protestante.. atàt de încercatàîn acegtiultimi 35 de ani. a evoluat prin principalele gcoli gi curente ale Protestantismului germarL luàndu-gi apoi alt punct de plecareîn marea crizà.Karl Barth (nàscut 1886 în în Basel). manifestatà prin sentimentul unui adevàrat faliment al principiilor conducàtoareale colectivitàfilor gi indivizllor. gz5). ba au fàcut apel gi la celelalte confesiuni cregtine.acuvàntului lui Dumnezeu". p...a). anul lf nr. Bisericile protestante qi-au stràns ràndurile pentru a face front comun în rezolvareamarilor probleme socialeridicate de vremuri.a judecà!ii").. Dogmatik.nota de la pp. vol. care sunt departe de a se fi potolit în vremea noastrà.a crizei". 433-437. notà în care se rezumà mai ales studiul citat al lui Brafiotis gi reprodusà aici.rezultate ale experienlei strict individuale).toli de aceeagi vàrstà.sunt Karl Barttu Fr.. radical.acrizei" (provocatà congtiinfapàcàtogeniei de sau .. Patriarhiei Romàne.Teologia dialecticà"sau. Pozilia ortodoxàfafà de aceastà rnigcarea fost definità de profesorul Braliotis de la Atena. Dialecticf' (numitàastfeldupà metodafolositàîn demonstrarea tematicii .Eae vrednicà de multà atenlie gi e nevoie sà fie urmàrità cu atentieîncordatà..6.Braliotisg. Thurneysen.cr-tzei" Marile fràmàntàri sociale.carea urmat dupà primul Èzboi mondial.. 62 . I. în chipul urmàtor: .analogia entis" care apropie pe Dumnezeu de om gi-i acordà participareala sfinfenia divinà prin har (cf.a fost discipol al lui Herrmann la Marburg. VIII. Miqcareace va fi schifatàaici a fost comparatàde un profesor protestant. numai fiindcà (ortodocgii) nu avemceva de învàfat de la ea ci fiindcà avem temeinicànàdejdecum cà dezvoltarea mai departear aduce-o ei mai aproapede Ortodoxie'a8e.într-o formà mult mai acutà a decàt oricànd în perioada contemporanà. de tot felul la care a dat nagtereprimul ràruboi pus problema religioasàîn fala congtiinfei cregtine..ba încà. r. ci gi romano-catolicismul (printr-un iezuit ca Przwara).prin aceea reprezintào nàzuin!à de apropiere cà în puncte de doctrinà gi de spirit înrudite cu celepatristice. pe cu totul alte baze decàt cele tradifionale..6.A..ftodoxia". 1932). dacànu gi în cele de credin!à (Lausanne.

1927.). a III-a ed. Teocentrismul acesta se afirmà cu putere înDer Romerbrief(ed.). invitat în toate pàrlile lumii. Din labirintul 1or. dar gi mai ales de Dogmaticà (de pitdà Prolegomena einer christlichen Dogmatik. prin diferite comentarii biblice (Vorlesung iiber t Kor.Gotteserkenntnis Lehre (ZoIlikon-Zùrich. Profesor pe rànd gi doctor . Hrisostom (Atena.Mùnchen. are ca principale opere: Erlebnis. zu und Gottesdienst edifie francezà.honoris causa" la mai multe universitàli. Die Grenzin eaang. die Kirche (Mùnchen. spre a làmuri propriul sistem.prin r9z7. der Humanitrit. 19z6. r9z8).rgzz). la început. Glaube und Wirklichleit.. paroh. schilat prin predicile sale (Vom christlichen Leben.Nein! Antwort an E.). prin faptul cà adevàrata Teologie face deosebire netà între ceea ce afirmà 63 . prin felurite tratate (Das Wort Gottesund die Theologie. r87-2r9. Der Mittler.Von Glauhenu. (1b. I-a. de Pierre gi |ean Jundt Paris. 9z). Offenbarung..se gàsescîn studiile Die Krisis des Protestantismus u. Erklarung der Philipperbríef. de asemenea marele sàu Tratat de Dogmaticó în mai multe volume etc. de Panait Braliotis.abandonànd astfel pozifia secularà a Dogmaticii protestante. apoi profesor la Iena.. Inconjurali de simpatia unei imense pàrli a teologilor protestanti de astàzi.Die Auferstehung der Toten". (1b. 1938)gi mai ales marele sàu tratat nach reformatoirischen de Dogmaticà. 19z6. se releveazà ca un mare pioner al noii migcàri paralel qi independent la începtrt . gi mai durabilà decàt. ry . aII-a. Mùnchen. vàrsau în subiectivism gi relativism. care are sà punctul de plecare al unei migcàri asemànàtoare. de Nicolae Berdiaev în caietul r din revista OtoÀoyía Karl Barth rcaí t(. Emil Brunner. Ed.r9z7). Karl Barth se întoarce la unitatea Cuvàntului lui Dumnezeu..lena. Metoda dialecticà. omagial închinat Arhiepiscopului Atenei.Barth apare ca personalitatea cea mai de vazà a protestantismului de azí. profesor laZùrich. lch glaube nn den dreieinigen Gott. (Túbingen. ReligonsphíIosophie t9z9). amintind cà unele critici ce s-au formulat asupra lor în Ortodoxie . p. 1936.gi de care noi ne-am slujit pe alocuri în prezenta notà . ib. trad. a lui Schleiermacher sau a lui A. Ritschl.. Occident" gi 'H ALau\erctLrcl1 extras din vol. sco[i hrcràrilogmttice. Toate ideile curente ale protestantismului contemporan. die russische Orthodoxie. The Theologyof Crisis (ib. Erkenntnis und Glsube. ed.. r9z8). la unica ac{iune obiectivà . în curs de aparfie. (despàrlit de Barth prin studiul sàu Natur urtd Gnade. se caracterizeazà. care a dat numele principal acestei migcàri religioase.Theologie(1b.. ib.Mijnchen. ry4). lbidem. care pornea de la experienla individuali de la subiectivismul antropocentric.i sim\o[icereprezentoti@ht Si istoriei însàgi . din veacul trecut. Friderich Gogarten.Credo. Dàm aici un rezumat extrem de sumar al principalelor idei ale Teologiei Dialectice.t93r) qi. Múnchen.(Diereligióse lena r94.Orient u. ca gi Barth. ry29.'Ittrolucere genera[à protestdnusm furette. întàrili prin atitudinea antihitleristà qi antinazistà a corifeilor migcàrii gi secundafi de o pletorà de discipoli gi admiratori. tgia). Díe Aufgabe der Theologie(1b..rv negi autov .prin aceea cà orice afirmaf ie religioasà e consideratà ca antiteza altei afirmafii. Brunner"). . Thurneysery paroh în Basel gi marele prieten al lui Barth gi colaborator Ia mai multe dintre operele acestuia are càteva scrieri dintre care amintim: Das Wart Gottesu. Entscheidung. r9z8). dialecticienii au dat nagtere unui sistem încà nestabilit asupra unor puncte. operele sale de càpetenie. ibdem. r9r8) iar în anul urmàtor.la care acesta a ràspuns scurt prin: .arena pàcatului gi osàndei. (ib. Barth anunfà protestantismului german noul sàu mesaj. la Congresul de la Tambach-Tirringia. Das Grundprobem der Ethik.

istorie gi supraistorie.. numai. a lui Dumnezeu. prin Intruparea Fiului lui Dumnezeu.e istoria" neistoricó supraistoricà (.Deus absconditus".. a timpului.Sfànta Scripturà" gi în . ci pe ale lui Dumnezeu despre oameni g^i càtre oameni. Dumnezeu ràmàne cu totul de nepàtruns pentru om: .o Fiin!à!).: Trei Persoane.Teo[ogia'Dogmaticd sau?rincipin[à i Sin^otkà Qtncra[à omul despre sine. (Din punct de vedere ortodox.se topegte în unitatea firii divino-umane.. ci numai judecata groaznicà a Judecàtorului nemitarnic Ai neîndurat.Ambele!.. 64 ... amintim cà ambele formule. c) In ce privegte Persoanele Sfintei Treimi.finitum non capax infiniti" (formula calvinà. b) Aga cum reiese din unele studii ale teologilor dialecticieni. cea viitoare.(Ex. Càt despre obiectul noului sistem de gàndire al Teologiei dialectice. ei iau ca punct de plecare realitatea . Dacà. care descoperànu ideile oamenilor despre Dumnezeu..Ea . care a fàcut tràsàtura de unire între temporal gi veqnic. opusà celei luterane: . cuprinsà în .. Iar Învierea este evenimentul . Infinitul s'a încadrat în finit: Dumnezeu sh fàcut omi . sau lumi: una. dupà Fiinta Sa. de Brumrcr). EI ràmàne mai departe tot acel .mod antinomic al Revelaliei gi al reflectàrii ei în inima omului gi rezultat al confruntàrii realitàlilor din douà domenii. Dacà nu s'ar descoperi pe Sine prin Cuvàntul Sàu. a stàrii de pàcàtogenie.finitul nu e capabil de Infinit" gi .finitum capax Infiniti"). sensibilà ei).. vechile sisteme. dialecticienii nu vàd gi triumful iubirii lui Dumnezeu. ele nefiind paralogice gi nerafionale. Theologieal lui Barth (Mùnchery ry34).finitul e capabil de Infinit". Dar chiar descoperit.. sau Schleiermacher. energile Sale cele necreate sunt fafa imanentà a lui Dumnezeu.ùberhistorisch"). aplecatà càtre lume gi în contact cu ea. dànd un sens divin-umanului însugi). a nestricàciunii. la PersoaneleTreimice gi apoi la om. completàndu-se.Dumnezeu-Om! .obiectivà".. In jertfa de pe Golgota. s'a observat cà el a luat nagtere din intenfia autorilor sài de a corecta.celce n aàzut pe FiuI n aàzut pe Tatà|" (In t4. pleacà de la necunoscut la cunoscut.Colaborarea! Pàcatul?Harul? . a catastrofei. cu càt par mai paradoxale minlii omenegti (ex.în care domnegte coruplia gi totul se terminà cu moarte. ar ràmàne pentru om cu totul ascuns..supraistoric".Descoperirea dumnezeiascà". Teologia Dialectic4 spre deosebire de cea a lui Ritschl. care e .Iisus Hristos".. observàm cà lumea aceasta gi istoria au fost sfinlite 9i transfigurate în supra istorie gi vegnicie. necuprinsà de mintea omeneascà. a) Cel dintài punct de învàtàturà caracteristicà îl constituie ideea despre Dumnezeu gi despre raportul lui cu lumea. despre Dumnezeu gi despre raportul sàu cu Dumnezeugiceea ce reveleazàInsugi Dumnezeu omului în aceastà privin!à. Singura atitudine în fafa abisului care desparte pe om de Dumnezeu estesmerenia nimicnicei omenegti..: Hristos: Om? Dumnezeu? .Întruparea: Monofizitism? Nestorianism? .. a supraistoriei. a vegniciei. spre a reda adevàrata idee despre Dumnezeu: de la Treime.. Càt despre lume gi istorie. încununatà de via!à veqnicà. Kirche.. ci supralogice gi suprarafionale.). prin Intrupare. dialecticienii deosebesc douà veacuri. Intr'adevàr.Dumnezeu ràmàne transcenden{a absolutà. alta. care explicà întreaga viatà istoricà a Domnului. ca Offenbarung... gi nu invers (Der Mittler. sunt adevàrate luate separat: . a istoriei.Theantropie! Harul? Omul? . a càderii. .9). Iar antinomiile dialecticii cregtine sunt cu atàt mai adevàrate. prezentà.unhistorisclf'. Aceastà dualitate de conceplii . (Din punct de vedere ortodox. despàrtite printrb pràpastie de netrecut: cel cosmic Aiumary cel transcendent gi divin .

Wobberin. în TexteleMàrturisirilor de credinfà se gàsesc. prelucrat de H.Dogmatik. R. t9z7 etc. Nitzclu Lehrbuch eaang. r. 19o6etc. Gogarten. Grùtzmacher. Erkenntnis und Iena. partea I. r9r8. Christl. t897 etc.Sgz. ci o stare de fràmàntare gi de zbucium. Sqstem christl.. Haering.ed. de chrétienne. (ed. .C. texteleîn limba originarà. der Glaube..Dogmatik.Hermann 1908. t933. ed. Lehre.go6-t9o7.. der Heim. r9z5.acest .Kompendium. 1883. qi mai ales Die Bekenntnisschriften Kirche.. Întreaga credin!à se preface în nàdejdea eshatologicà a definitivei biruinle a Impàràliei lui Dumnezeu la sfàrgit . . rgq).Karl Múller.Stange. (Góttingen. R. Simbolice: H. H.Dunkmann. Christliche rgzt Glaubenslehre.Einfilhrttng dieEaang. Kolde ed.. Seeberg. 1883 der derchristlichen etc. Die Bekenntnisschriften reformierten Kirche.O.W. ry4.gtt etc. 1 93t. Seeberg. (Paris. Múller. ed.Glsubenslehre. Brunner. der Pentru celereformate. tgzr. dereaangelisch-Iuterische ed. în care se experimenteazà cuvintele: .Christl.. der 1923. und Wirchlichkeit. a II-a. Erlangen. t9z7. Gùterslotutgrz.. etc.Lehre. Frank. Der chrilstliche Stephan. E.G.Fr. Dogmatik. H. L.gzS.t955)în z vol.Die Kirchliche l. 1. Institutíons Ia religion Pannier. Pfleiderer. 1932. Bucher eaangelisch-lutherischen cu o der luterane.Kirche.. t934 tL. Grundriss der Dogmatik.rgit"fiind hotarul dintre timp gi vegnicie (v. Kirche. K. Textbuch System. Heim.gtz. p.J.Hutterusrediaious-Dogmatik ea. Th. H. i. etc.Glaube Fr.Das A. Schlatter. art. Koepp.H. r9z5. Grundrisse: Rezumate: Chr. Kàihler. H. limba originalà pentru cele Kirche.gz8.E. Hase.6. Lemme.sfà. profesor la Erlangen. (prelegere).Cred. Bachmann. psychologischer Methode.Troeltsch.Tùbingen. 1934). M. XI. Dogmatik. r. tgt3-r926. Theologie nach religiotts christliche Dogma.R.1t0.K. T. a II-a.:. l. t939). Theologie. Lùdemann. Theologie ihrer Geschichte. K.Glaube Denken. W. I. der Pentru vecheaTeologie luteranà: H.R. BartkuDie Christl. M..E..878etc. XIil. R.n. Theozentrische etc.Th. Systematische tgzS. a III-E r. Doamne.Cele rrraiînsenrnatetratate de clognraticàprotestantà de Iatà celemai însemnatetratate TeologieDogmaticà ale protestatismului'eo: M. 1924-25.H. în notà. E. K. citat de noi mai sus. însofite de introducere istoricà gi un registru cu (Leipzig.-luther. Wendt. System christlichen der Wahrheit.W. Reischle rgoz. u. la J.Der eaanghelische Glaube dasDenken Gegenzuart.. Schultze. Kattenbusch 1{ Mai ales dupà Paul Althaus. Dogmatik ea.Schaeder. ajutà necredinfei mele!". Glaube II-a).-/. F. A. H. (Zúrich. Schultz. in Dogmatik. y Sco[i [\cràri logmnicel simbo[ice'reprezentdtiue'ît ?rot'estqntism d) Credinga nu mai e o stare evanghelicà de siguran!à $i pace a încrederii fiului în fàgàduielile pàrintegtr. F.I.1898. Girgensohn. Die Wissenschnft Fr. r.Glaubenslehre Dogmatik. R. Dogmatik. 1936.t923. Schmidt.Aqanumitele ed. PentruvecheaTeologiecalvinà: Calvin.Ortodoxie gi Protestantism".luter. Dogmatik. Kirn. Gass.1893.Tgz4sq. Stephan. Dogmatik. r9z8.Kaflan. o aruncare în brafele pàrintegti. zur u.'Introlucere gcnera[à (-urcnte.. mai multe volume. O. Mulert. Die symbolischen introducerede Th. Luthard.

r87& a etc). prin întàriturile acesteagi sà fie apàrali de ele. trebuie sà intre înlàuntrul unghiului. 1. care-i inundà aria cunoagterii qi l-ar indigui parte cu parte. Dogma definegte gi închei Descoperirea. De aceea. adicà în Bisericà. (Parig r.aucla dognrei lfl eologia Dogmaticà se poate defini pe scurt: .. Paris. historiqtre Jesus. îgi aflà aici expresia autentificatà de infailibilitatea Bisericii. trad. DOcr. Paris.H. pentru ca sufletele cercetàtoarede adevàr sà ancoreze drept la limanul adevàrului. Biserica nu pàràsegtetàràmul Revelafiei dumnezeiegti formulànd dogm4 ci ca gi cum ar primi nigte energii luminoase supracosmice. La obàrgia ei stà de-a pururi nesecatul izvor vital al cunoagterii celor dumnezeiegti. un (Paris.). La mission chrétienne. E ca gi cum Biserica ar primi piatra nestematà a adevàrului gi ar cizela-o.r\ l.LeDictionnaire la Bible. Inlimbafrancezd a. Schelling. le proiecteazà dinîngustul spaliu al temporal-spalialului în imensitatea vegniciei.1896). und fúr Leipzig.. Vaucher.terminus ad quem" al ei. à la Dogmatique rgzr). cu cele douà izvoare ale ei..Teofogia''Doguaticà $eneratàsau ?rincipia[a 5ìSin^o[ica Enciclopedii: Realencyclopàdieprotestantische Theologie Kirche(ed.7. 1932. de luthérienne. introducere qi note de S. Lobstein. 'I'de aici nevoia de a descrie pe larg obiectul acestei discipline teologice.OGUMDNÀ 1e1 Cf. de al etc.. nemaiplutind la întàmpare.rcr:. ar polei-g pentru a-i scoate în relief stràlucirea unicà.. Enciclopedii: Uencyclopedie sciences des religieuseeslui Lichtenberg (Paris.. Sf. 7945. Paris. Jankelevisch. iar pe cei ce le propovàduiesc i-au asemànat cu candelele care proiecteazà lumina lor asupra icoanelor.t938). fiind ca un . 66 .lntrod.expunerea sistematicà a dogmelor".OBrncrul. în fala rugàtorilor prosternafi. :iI TIIOI. 2 vol. Paris. E ca gi cum Biserica ar primi valul Revelafiei.vem introducere la Dogmatica Prot. lui A. F. M. Monnier. Essal ca d'uneIntroduction Dogmatique Protestqnte.al Revelaliei primordiale'e'. Tainele viefii intradivine însegi consemnate în Revelatia dumnezeiascà.L'exprience la (Neuchtel. stabilindu-i albia.aceastàpoartà este înconjuratà de turnuri. t9t4. Sfinlii Pàrinli au asemànat dogmele cu nigte turnuri de apàrare a adevàrului.Tr:ol.. coursde DogmatiEze.a 3-a. Introductiorr à la Philosophie cle Ia Mythologie.3 vol. Maxim Màrturisitorul vorbind despre poarta Bisericii care duce la màntuire.ocrnrDocxarrcr: $r SrvBol. Frommel.: P. Westphalf 3 vol.tgr6.. apoi G.). r89z). Pentru Teologia neocalvinistà: August Lecerl Introduction une Dogmatique (z reforme vol.. aràtànd cà cei ce vor sà creadà drept.932. adicà de întàriturile dogmelor dumnezeiegti. spune cà . stau stràvechile experienfe inefabile ale unui proces teogonic Ai cosmogenic în congtiinfa omeneascà.

1943. în acelaqi timp nu e dogmà. deci ar avea primul sens de . Ambele acte care caracterizeazà o dogmà. Dar. Précis Théologie tle Dogmatique.. Tot el aratà de asemeneacà ...DoBmriti lfcoloqu. în al d o i l e a rînd.opinie. învestind-o astfel cu un caracter extern $i juridicrrs.p. p. pent r u c à d a c à i d e n ti fi c à m în v à tà tu ra descoperi tà cu dogma.t. Sibiu.7946. descoperirea gi definirea. Iar fafà de cei ce nu recunosc dogmele. Diadoh al Foticeei despre cei care .MaximMàrturisitoruf RàspunsuricdtreTalasie. asistenta Duhului Sfànt îmbràligeazà definirea gi proclamarea unei dogme.19. fàrà sà fi fost definità ca atare de Bisericà. vol I. l..p. nu se teme de gàndurile gi de dracii. 193 ldem.întrebareaXLWI!Filocalia. s'au sàvàrgit prin împreunà-lucrarea Duhului Sfànt.. stricto-senstl o învà!àturà care se gàsegteîn izvoarele Descoperirii cregtine. Înoà!àturidespre aiatantorald oamcnilor despre a gi purtore. care-l amenintà cu pìerzarea.apàrea". adicà vorbegte despre Dumnezeu gi cele în legàturà cu EI. ràspàndind lumina màntuirii. 195 B. mai làuntric Ai.Definifia gi istoriculei Douà sunt caracteristicile esenfiale ale dogmei: Ea este mai întài un adevàr descoperit qi apoi formulat de Bisericà. I. învà1àtorul înfelept al dumnezeiegtilor gi înaltelor dogme gi taine e o candelà care descoperà învà!àturi necunoscute înaintea mulfimii. Deci aceastàluminà preface qi pe celìe o primegte într'o candelà"ae3. De pildà. ci e numai o învàtàturà descoperità. lISibiu. ci mai vàrtos sà ne fie milà de eL fiind slabi în puterea de a deosebi lucrurile"le4.în 170de capete. din cele gràite de Sf. poate fi înteleasà în mai multe feluri. S'a observat cà.dogmatizeazà". Astfel.169. Dar òóypra a càpàtat chiar la vechii elini 1e2 Sf. 67 . în Filocalia.. atunci excludem putinla oricàrei precizàrigi tàlcuiri din partea Bisericii. dar nedefinità de Bisericà. Sf.. ibidem. pàstràndu-l . Antonie cel Mare recomandà mila: . 194 Sf' Antonie cel Mare...r : t:.candelelecare ard toatà viafa în Bisericà. aceastànuan!à a pàstrat-o òóéa. Se gtie cà dogma a mogtenit acest caracter din antichitatea pàgànà..vol.pàrere personalff'.Nu trebuie sà uràm pe cei ce au uitat de vietuirea cea bunà gi plàcutà lui Dumnezeu gi care nu recunosc dogmele drepte gi iubite de Dumnezeu. $i aceasta pentru douà motive: Întài pentru cà o învàfàturà descoperità în Revelaqfu dumnezeiascà. fàrà pregàtirea moralà gi religioasànecesaró precum amvàzut. nu se poate gtirbi nici unul dintre acesteprivilegii ale dogmei de care fin de altfel toate noiele ei caracterisice. càre a inspirat pe profeli gi a asistat sfintele sinoade în formularea ei. mare este osànda celui ce . vol.ràspunsla întrebarea LXIil.De aceea. în acelagi timp creator.i Sin6o[ie-. originea etimologicà are o nuan!à mai pufin trangàntà: dogma vine $i de la òorcÉro care înseamnà. pe cànd rolul Sfàntului Duh în inspiratia profeticà e mult mai intim.. Càci cel ce e asigurat de turnurile dogmelor dumnezeiegti ca de nigte întàrituri ale adevàrului.-/. supra.. în cregtinism. p 22. .càci nu poate fi învestità cu caracterul de dogmà o învàfàturà care nu e descoperità în Sfànta Scripturà gi în Tradilia dumnezeiascà. acestelucràri fiind làsate pe seama insului singuratic.l. 369. cit..rrolsccreBenera(à CDogm 06rcauf'ft o[ogicì atice.filozofeazà despre Dumnezeu stànd în afarà de Dumnezeu. Bartmann..1e. sunt gi treptele care suslinbuna ei rànduialà.

^decret In Noul Testament aflàm pe làngà sensul politic Ai pe cel religios.. cu privire la condiqiile ce trebuiau îndeplinite de pàgànii care treceau la creqtinism.XLry col.nr. formulat în sinod: . Reoelatione. decret.. 2o2 M. sensul de . . 3.OrientaliaChristiana"..adevàruri descoperite.1'co[ogia'Dognatìcà sau Qenera[à ?riKipia[à ti Sin6o[icà pe aceea de pàrere bine întemeiatà care se pronuntà.S.Ill. 15 (sens religios). lleqrl eautóv.Migne.$i cànd treceau prin orag...Sistem dogmnticà Bisericiisobornicepti de al ortodoxe. IL ed. nici dogmele fàrà de fapte bune nu sunt plàcute lui Dumnezeq nici faptele nu se primesc de Dumnezeu. DoctuinaTheologiac de rev Orientisseparatí.dogme". însuqit de Teologia cregtinà ortodoxà.CuoîntulXL asupra Botezului. pàzite.dogme" adevàrurile centrale de credinfà.2..învàfàturà dogmaticà gi moralà"'os. Grigore de Nyssa împarte întreaga învàfàturà cregtinà Sf.).27. Atena.. 1 sens politic: . In al cincilea loc. V 200 51.197.hotàràre fotmalil'. cele care desàvàrgescaceste descoperiri sunt hotàràte pe temeiul unei descoperiri specialg fàcutà Sf. PG XXXIII.Polibiu.Posad. III. academicoe. în Efeseni z.XenoforuAnabasis. Quaestiones 9. pentru ca sà evolueze repede spre sensul de .. SpacilS. Din veacul al Vlea. 6. cf IIL 10. decret.lstoriageneralà. 7e7 Marcu Aureliu..G. iar Sf.I. . emanat de la autoritatea politicà (Daniil z. b) unul filozofic ca adevàr fundamental filozofic. 68 . 1089etc. Petru (Fapte rq ro sq. sau porunci ale lui Dumnezeu (Iez zo. fàrà de rugine?"1e8.. în. 207 Zicos Rosis. Cicero.lY.. tj. lry Sf.Chiril al lerusalimului. În Vechiul Testament gàsim numai sensul de poruncà. Sf.. 1e8 Sf.. definite gi explicate de sinoadele ecumenice"'o'.XCV. sinoadele ecumenice au contribuit întrb mare màsurà la aceastàgeneralizare.7.Fiinfa religiei constà din acestedouà lucruri: din dogme pioase gi din fapte bune. a II-4 p. 74. 45 nr.Epist. Putem deosebi douà sensuri principale ale cuvàntului òóypa la greci gi la romani: a) un înfeles politic.p. fde. Teologi ortodocgi moderni dau diferite definilii dogmei: . XXIV etc. Este vorba despre cele hotàràte la Sinodul Apostolic.IV. de poruncà. la càfiva dintre reprezentanfii lui cei mai de seamà.. în sfàrqit cu cuprins religios (z Mac 75.poruncàde la Cezarul August". cf. Serg. Malinovskì Expwtereo DogmnticiiOrtodoxe. z5) ori.1910. numindu-se .. .caîoarte". care este cel de azi al Bisericii Ortodoxe a Ràsàritului. col. Seneca.lege. principiu logig teorie. filozofie. în Coloseni z.adevàr de credinfà" se generalizeazà pentru . sentin!à etc.decret" sau .cf. gi anume în Fapte t4. 1e6 PlatoryDespreLegi.ìn .. sistem. regulile practice de via!à. r4 (sens religios). In Sfànta Tradifie se precizeazà din ce în ce mai mult însemnàtatea acestui adevàr descoperit gi formulat de Bisericà. pe care cregtinii. j6)... Avem cinci locuri în care gàsim cuvàntul: În Luca 2. II.). 92.t. le dàdeau în grijà sà pàzeascàdogmele hotàràte de Apostolii gi de bàtrànii din lerusalim". Grigore de Nazianz numegte . Aceste hotàràri s'au luat pe temeiul revelafiei vechitestamentare.J. càci ce folosegte a gti dogmele despre Dumnezeu gi a viefui în necuràfie. lege. Grigotie de Nyssa.definifia de credin!à"'o'.III. emanatà de la autoritatea competentà4ó. citat dupà Th. ca pe o temelie. dogrnatc.. Epistota W.poîLtîcà". . Ap. Chiril al Ierusalimului scrie: . P. fàrà de dogme pioase.3.Cú.Grigoriede Nazianz.456. 4 gàsim sensul clasic. sà zideascà viafa lor virtuoasà'oo. în Fapte r7 7 (acelagisens). de adevàr revelat.1903. mai ales în veacul al IV-lea.

332-337. formulat de Bisericà.Istoria sinoadelor ecumenice ne dà o dovadà zdrobitoare despre acest adevàr. istoria Bisericii înregistreazà numai la 275 de ani primul sinod ecumenic. pp. Vladimir din Kiev.iltid. 272-273. 203 Prot. sinoadele ecumenice"'o7.pp. l. neschimbabil gi predicat creqtinilor în vederea màntuirii. quod ab omnibus creditum est).stàlpul gi temelia adevàrului (r Tim 3. .Lnaldturn crcgtina 207 Cf . Spacil. epoca patristicà vol. ci s'au dovedit necesare tocmai din pricina despàrlirii Bisericii apusene de cea ràsàriteanà. în imperialà Sf.apud Spacll. Tomescu. iar în total. universalitatea gi consensul unanim (Id teneamus quod semper.p 334 20s Vezi Andrutsos.vechimea. în al sàu Commonitorium.voi. 88.. p. stricto-sensu. apud Th.din epoca ecumenicitàtii ei..sept..-/. acelagi lucru putem spune gi despre învà!àturile cuprinse în Màrturisirile de credin!à aprobate de întreaga Bisericà Ortodoxà" adicà despre Màrturisirea lui Petru Movilà gi aceeaa lui Dositei.profesorla Universitatea trad. iectarea logicà a unui principiu supralogic2o+. r5) prin glasul ei gi prin suprema autoritate din ea. Un compendiu al lor îl aflàm în simbolul niceoconstantinopolitan care a devenit de altfel temelia tuturor catehismelor Bisericii noastre. p 335. P Svetlov. stabilite de Vincenliu de Lerini. Delirrritareanoliurlii Ei a ntrnrànrluiclogrnelor Una dintre problemele cele mai grele privitoare la dogmà este aceea-aunui fel de inventar al dogmelor.Iìoma. revelat de Dumnezeu.pto. acest criteriu se acoperà cu semnele deosebitoare ale însàgi Tradifiei dumnezeiegti. 206 A se vedea definifiile principalelor tratate de Dogmaticà ale teologilor ortodocEiîn studiul citat al iezuituìui Th Spacil.Càci ele nu sunt un bun al întregii Biserici.ì . de Pr. Dar se amintegte cà nici o dogmà. ci expune qi învà[àturi cuprinse în Revelafia dumnezeiascà. nici chiar cele centrale ale creEtinismului nu îndeplinesc toate aceste condifii cerute de acel Commonitorium. XXXI. . In acest fel. nr. 1933.apud Th.'Introlucere gencra[à /Dogmatice' Simho[ice'Dogmà llologumena 06iear['I'eo[ogiei I . Pe de altà parte noi gtim cà. Dogmntica.adicà. Acestea sunt dogmele Bisericii noastre. care se gàsescîn Scripturà 9i Tradilie Ei se definesc qi se dezvoltà de Bisericà gi în speciai se expun în sfintele ei sinoade"to5etc. dimpotrivà. ar fi criteriul dogmelor. 204 Prot Sergiu Bulgakov.adevàruri propuse omului de Insuqi Dumnezeu. SerghieBejan9i Constatin N. 2. Dar. dupà sinodul apostolic. înainte de marea schismà.2. 333.. Unii dintre teologi socotesc cà tocmai recunoagterea tacità a unor învàfàturi.ibid.2o6. de càtre Bisericà. întemeiate pe ambele izvoare ale Revelatiei.. caracteristica dogmelor e proclamarea lor solemnà de càtre Bisericà. expunerc apologeticd.op cit. ProtoiereulP Svetlov. quod ubique. prin mijlocirea Bisericii"2o3. Spacil.. Unde le gàsim? In Dogmaticà? Dar Dogmatica nu se limiteazà numai la expunerea gtiinlificà gi sistematicà a dogmelor. Noi socotim cà o definilie mai cuprinzàtoare este aceea care dà notele caracteristice sau pàrlile constitutive ale dogmei gi anume: un adevàr teoretic.învàfàturi teoretice de credinfà. I. cate n'au fost proclamate ca dogme. 69 .

Acest fapt esteun luminig în întunericul în care ne lasà istoria dogmelor în privinla celor aproape trei veacuri cregtine primare. catehismele gi màrturisirile. al Sfinfilor Pàrinfi între ei gi cu Sfànta Scripturà. Atunci shu precizatîndeosebi dogmele centrale ale cregtinismului. raportul lor cu ierurgiile. vehiculele acestor ràspunsuri date de Bisericà au fost càrlile liturgice. In primele veacuri gàsim unele màrturisiri de credin!à extrem de scurte. care au precedat veacul de aur al cregtinàtàlii" ca qi celor douàsprezece veacuri care ne despart de epoca patristicà. Iar cercetàrile mai noi au aràtat cà însugi simbolul niceoconstantinopolitan are la temelie alte simboale mai vechi. Mai mult. de cugetare gi de tràire? Duhul Sfànt a càlàuzit spre tot adevàrul qi a însuflelit Trupul cel tainic al Domnului. c. Ele au fost rezolvate datorità acelui consens al Bisericii de pretutindeni. Acest consens avea totdeauna la temelia lui consensul.t unele exemplificàri. în sinoadele ecumenice. sub toate aspecteleei: religios. Dar dupà sfàgiereamantiei celei fàrà cusàturà a Domnului. natura dumnezeiescului Har gi raportul lui cu Fiinfa dumnezeiasci modul prefacerii Sfintei Euharistii. ele au valoarea unor dogme. ele îqi aflà temeiul în însegi formulele scripturistice (Rm rc. 70 . deoarece nu s'a îndeplinit forma proclamàrii lor ca atare de un sinod ecumenic. ba gi unele simboale ale unor personalitàifi proeminente din istoria gàndirii. ca: numàrul Sfintelor Taine. cuvintele gi actele liturgice . In ce chip a fàcut fa{à Biserica cregtinà nevoilor noi create atàt de ereziile ivite. propagau de asemenea formulele Dogmaticii tràite. iatà càteva exemple de astfel de probleme dogmatice pe care Biserica Ortodoxà le-a dezlegat fàrà sinoade ecumenice. potrivit fàgàduinlelor Màntuitorului Insugi (Mt 16. regula fidei). 9).sru 'Prntyafi ' I Sir6o[ità stràlucegte prin cele 7 sinoade ecumenice.consensus Ecclesiae dispersae". p.. probleme neprecizate îndeajuns de Descoperire. moral. asistàndul în aga fel încàt a pàstrat fafa Bisericii fàrà patà $i fàrà zbàrcituri. ele însà nu sunt dogme. In 4.273. revelate.aceastàDogmaticà în acfiune -. càt gi de dezvoltarea viefii cregtine.1 eo[ogìaDognatka $enera[. iar laboratoarele în care s'au experimentat gi s'au formulat au fost: tràirea cregtinà. deoarece Biserica noastrà aga le preluiegte. despre Sfànta Treime gi despre Hristologie. ($i ele se ridicà neîncetat pe màsurà ce trece vremea). Atacurile romano-catolicismului. de fapt. numite dreptare de credin!à (rcavòv'rr1g níoterog. lp unele sinoade ecumenice s'au recunoscut în mod oficial unele formule de credinfà ale sinoadelor locale (ca de pildà în canonul al Il-lea al Sinodului trulan). Ce valoare au acesteînvà!àturi stabilite astfel? Sunt ele. absolut sau relativ... toate. împreunà cu predicile gi catehezele. Lucrarea lor dogmaticà e de o însemnàtate vitalà pentru Biserica ecumenicà. în care nu s'au proclamat dogme în chip public. 9 sq. prin aga numitul . gcolile teologice qi sinoadele locale. pe care trebuiau sà le rosteascà neofilii. adicà tària celor douà izvoare ale Descoperirii dumnezeiegti.). Sfàntul Duh a asistat Biserica în lucrarea de formulare a credinlei. dogme? La acesteîntrebàri trebuie sà se ràspundà separat: Le numim adevàruri de credintà. 208 lbidem. de drept. la care s-au adàugat gi ale protestantismului. cregtine'n8. Grave qi mari probleme s'au pus atunci Bisericii Ortodoxe lipsità de posibilitatea finerii unui sinod ecumenic..

. cu atàt se apropie mai mult de .teologumenon" pe care o reproducem clupà $tefan Zancov. a stabilit cu prilelul disputelor iscate de conferinfele unioniste cu vechii catolici. 277 $tefan Zancov.dogmà" 9i . Vasile. Berlil. 1928. càci precum am spus. privind Hristologia de pildà qi între capitole. teologii ortodocgi nu trebuie sà se lase condugi de spiritul luciferic. càt el realizeazà mai desàvàrgit consensul Bisericii împràgtiate. face ca pàrerea expusà sà ràmànà o simplà pàrere particularà.. ràmànànd adevàruri de credin{à. iatà ce a cerut Tradilia venerabilà a Bisericii ecumenìce autoritàlii bisericeqti qi teologilor.Revue Internationale de Théologie" (Caiet24. scrie: Dogmele sunt . Fer. Cu cu temei în scrierile acelor. învà!àturile nedefinite de sfintele sinoade ecumenìce nu sunt dogme. 1. caritas"" '. ceea ce poate forma obazà a învà!àturii teologice). dar care nu au consensul unanim al Bisericii. încercànd sà înfàligeze simple opinii personale drept teologumene/ datorità darului speculativ.. p.19.pàrerile particulare.dubla": . Grigorie de Nazianz gi Sf. e teologumena pàrerca teologicà cu temei în Revelafie.òLòóotcaÀottrlg olrcouprtvrlq"zto. o justificare insuficientà pe temeiul Revelaliei. Sf Grigorie cel Mare) 9i patru ai Bisericii ràsàritene (Sf. care-gi aflà temelie în Revelalia dumnezeiascà. rusul Vasile Bolotov.. Sf. Ambrozie. Sf. ..teologumene". Dns Orthodoxe Christentum des Ostens. dintre care unele n'au fost Proclamate ca dogme de un sinod ecumenic. Dogmele gi teologumenele sunt.. e qi lipsa oricàrei astfel de justficàri. ci sà fie stàpànili de smerenia Sfinlilor Pàrinli care au subliniat 209 Marele istoric al Bisericii. crearea sufletului din al pàrin{ilor lor etc. in dubiis. Augustin. deosebirea între . op cit. de pildà timpul creàriiîngerilor. privind Eshatologia.Pàrerileparticulare" sunt admise în Teologia Dogmaticà numai în màsura în care ele nu contrazic dogmele qi se apropie de. Are consensul Bisericii împràgtiate aceeagiputere ca un sinod ecumenic? .Da. unitas.. p. Ioan Curà de Aur).-/. din punct de vedere formal. 525 sq.7. ori numàrul Tainelor. l.. Ieronim.4. teologumenele sunt ..). La ràndul lor.682 sq. 77 . Opirriile particulare ale teologilor Altfel.uneori centrale -. .'lntrolucerd genera[à à O6ìectu['I"eafo7ici'Do7mqtkl Siffiboúce'I)ogmòSi1 eologwnen li Ih practicà nimeni nu face vreo deosebire ca tàrie de nezdruncinat între o dogmà proclamatà de un sinod ecumenic.necesaria". în ale sale Thesen tipàtite mai întài în nemfegte în .. ori màntuirea.necesaria". nota 6.în speciaI S'astabilit'oe cà.. in omnibus. deoarece nu-i lipsegte decàt definirea ei formalà.. reveìate.teologumenele"? Unele învà!àturi cregtine. clegi nu sunt primite încà de toti dogmatigtii ortodocAì.. 210 Se socotesc patru mari dascàli ai Bisericii latine (Sf.3.38-39. anulY. p. în Lecturi cregtine(1913. Teologumenele sunt curente în Teologia ruseascàmai nouà.dogml'.In necesariis.. Categoriateologunrenelor Ce sunt .) 9i mai tàrziu cu mari adàugiri în rusegte. ale învàfàturii Bisericii noastre. .. au fost numite teologumene (de la OeoÀoyoÚprevov obiect al Teologiei. Fer. degi pot fi cu ceea ce poate fi o largà circulalie. din pricina acestei lipse. Se înfelege de asemenea cà este indiscutabilà autoritatea învà!àturilor care îgi au un temei evident în ambele izvoare ale Revelafiei dumnezeiegti. Atanasie * pe care càrlile liturgice ràsàritene îl omit -.dubia". libertas.

I. op. ed.éologie Dogmatique.9i aproape toate manualele de Teologie Dogmaticà. . de prof. gi speciale (de pildà cele douà firi ale Màntuitorului etc. gi deosebitoare (despre purcederea Sfàntului Duh.trad. d) Dupà raporturile interconfesionale.-/.278.. ceea ce au expus ca adevàr"27'. care privegte domeniul teologumenelor gi al pàrerilor particulare. E o influenfà de nomenclaturà romano-catolicà. Impàrfirea dognrelor: la ortoclocgi. p. icon. sed non proposita)"6.Tco[ogfu sou'lrlilc ipMIàsi Sim6o[icà 'I)ogmaticà$enera[à unele pàreri ca fiind ale lor proprii gi nu ale întregii Biserici.. Înaàtàtura crestinù în expunere apologeticd. Serghie Bejan gi Constantin Tomescu.Aga Sf. Romano-catolicii au urmàtoarele împàrfiri principale: a) În raport cu proclamarealor de cdtre Bisericà.27-22. pp 27-28. 29I-292.erctLrccoq. trad. e) Unii dintre teologi admit 9i împàrfireaîn dogme explicite (cele definite de Bisericà) gi implicite (cele nedefinite sau nedezvoltate). iar cele de al doilea .de cele ayarvrotrrcóq iar Fericitul Ieronim îgi exprimà ideea cà în operele Sfinlilor Pàrinfi totdeauna trebuie deosebit ceea ce dàngii au scris òLaÀ. II-a (Paris. de l.. 214 Macaire. 2r2 P Svetlov. Paris. 215 Cehanovsky. teoretic.. ib.347 2t6 Bernard Bartmann. gi unele gi altele sunt revelate. 1935. ci sà aibà gi temeiuri în Revelalie. Vasile cel Mare qi Sf. t. pp.).. 273 Vezi Macaìre.de credin!à definità". dar numele de . Ioan Gurà de Aur deosebesccele spuse òorcprarrKog. b) Dupà raporttú lor u mintea noastrd.dogme" s-a rezervat pànà la sfàrgit numai adevàrurilor de ordin speculativ. dogmele au fost împàrfite în dogmepure sau . 72 . cate nu pot fi înlelese cu mintea (de pildà dogma Sfintei Treimi) gi dogmemixte. I. 277 Vezi Léonce de Grandmaison.. 7938)... Cele dintài se mai numesc Ai . in se revelata.1928). cit."4. care se cunosc Ai din Revelafie.dogmele sunt generale(aga cum sunt expuse de unele Màrturisiri din epoca patristicà qi de simbolul niceo-constantinopolitan). de pildà. dar gi din raliune (dogma despre existenla gi fiinla lui Dumnezeu. ed.p. de Marcel Gauthier.ei admit dogme formale (dogmata formalia quoad nog revelata et proposita) gi dogme materiale (dogmata materialia. despre existenla sufletului. despre modul prezenlei în Sfànta Euharistie etc. precum se precizeazà despre càderea demonilor etc. (Mulhouse. III-a.Cele mai obignuite sunt urmàtoarele împàrtiri: al Dupà obiectul lor.implicite". etc.misterii". dogmele erau împàrlite altàdatàîn dogmede credin[à giîn dogme de moraouri.de credinfà dumnezeiascà"tl7. pp.5. Ea nu e primità de unii teologi ortodocgi'r5 gi nu trebuie primità decàt cu condilia ca dogmele respective sà nu fie numai aparent. c) Dupà legàtura dintre ele. traduite par un russe. vezi Spacil. avem dogmecomwle tuturor confesiunilor (a Sfintei Treimi). Le dognrc chrètien.25. t. p.la roflrono-catolicigi la protestanli Dogmele au fost împàrfite în mai rnulte feluri în tratatele de Teologie Dogmaticà ortodoxà2r3. Thcologíc Dogrnntique orthodoxe.. Précis de Th..).).

virtual revelatà"). Aceste douà note caracteristice ale dogmei sunt esenfiale. noliunea de. Fin(a dogmei. Aceastà notà o deosebegte de conceplia protestantismului gi a altor culte cregtine despre învà!àtura revelatà.r: c. validitatea proclamafiilor. totugi au autoritatea dogmelor în romano-catolicism. Deqi nu sunt considerate ca revelate. N orr-:l. 7953..r-:Docmnr generalàasupÍa problenrei Introclucerea dogmei include gi notele ei caracteristice.. . faptele dogmatice (ca episcopatul lui Petru la Roma. vom càuta acum sà [\efinifia L.p.traducere" a adevàrurilor revelate în adevàruri acomodate minlii noastre.. .7. op cit.învàfàturilor bisericegti'2'8. B. al Bisericii. ele fixeazà locul ei în ansamblul învà!àturilor religiilor lumii gi în fafa protestantismului. b) Al doilea atribut al dogmei e constituit de faptul cà adevàrul ei revelat e formulat. ci e formulatà gi apàratà de întreaga Bisericà. 219 Pentru capitolul acesta vezi Prof.adevàrurilor catolice" sau .. pp 188-209 73 ..AnÀcrr-:l3rsrrcri Àl. càt gi de învà!àturile Íllozoîice. 3. dintre care una revelatà: .25.adevàruri fllozofice" (ca unele privitoare la existenta gi atributele lui Dumnezeu). în rev. Protestanfii vechi deosebeau: al dogme esen[iale(necesare pentru màntuire). l. anul V.). fiindcà acestea nu sunt descoperite.lntroluceft Benera[à ?{otu{e cqrs cteristíce afe logm et b) O a doua categorie de învà{àturi de o autoritate mai micà e aceeaa.dogmà" aratà rolul decisiv al Bisericii în opera de .. Din momentul dogmatizàrii de càtre Bisericà a unui adevàr de credin!à din moment ce capàtàlàmurirea bisericeascàgi devine dogmà. Dar din punctul de vedere al adevàrului religios. prin explicarea lui logicà're. acest atribut al dogmelor cregtine le deosebegteatàt de învàfàturile religiilor pàgàne. ea înlàturà arbitrariul individuar în întelegerea Revelafiei. 218 Bernard Bartmaffr. deoarece ea nu e làsatà la arbitrariul individual. gib) neesenliale(care nu sunt necesare pentru màntuire).....gi anume: r. a) Am afirmat anume cà dogma e un adevàr descoperit de Dumnezeu oamenilor.de aceeasinodul al VII-lea ecumenic a anatematizat pe cei care nu dau cinstea cuvenità sfintelor icoane gi moagte. prin actul cugetàrii sobornicegti. cu el se produce o esenlialà modificare: adevàrul Revelaliei dumnezeiegti din obiect de credinfà revelatà se transformà în dogmà. . de aceea. dar ea asigurà gi libertatea spiritualà a omului în ecuagiainefabilà a adevàrurilor revelatecu rafiunea omeneascà. seria nouà.Studii Teologice". Chifescu. z. Încheiere. predicat qi impus de Bisericà.ex cathedra".l dezvoltàm gi sà precizàm gi mai bine aceste note caracteristice ale ei. toate dogmele sunt esenfiale. nr 3-4.Concluziile teologice" (adevàruri deduse din z premise. Dupà cum s'avàzutdin cele spuse. originalitatea textului Vulgatei etc. N.

cu alte cuvinte de a fi un adevàr mai mult sau mai pulin làmurit expus în cele douà izvoare ale Revelafiei creqtine.. 222 lbidem. ci e datà: e) în vederea màntuirii.rl)ogmaticà '1eo[ogia ljencra[à sau 'Principio[à ti Sinl. care privesc dogmele ca învàfàturi care modeleazà viala noastrà dupà modul divin.oricàt de làmurità s'ar pàrea ea în Biblie credinciosului siguratic"o.acl'à0àr rerOelat Prima notà caracteristicà a dogmei e de a f. în acelagi timp. sà vorbeascà despre Revelafie ca despre .o[icà c) În general. cìt. .dogmà".. Ritschl gi Sabatier) dupà care dogmele n ar fi decàt nigte formulàri exterioare. În cele ce urmeazà.. dar de origine cu totul subiectivà ale sentimentului religiog ori ale experienfelor intime. care au stabilit adevàrul ca într'un fel de decantare gi dupà aceeadogmele au devenit izvoare nesecatede intensà tràire a misterelor cregtine. care e un corolar al noliunii de Revelafie Dumnezeiascà.l. de anumite lupte chiar. Pe làngà acestea. Proclamarea dogmelor de càtre Bisericà a fost precedatà de anumite experiente adànci.p .dogme". càci numai Biserica poate proclama o învà!àturà revelatà ca domà . ci numai în sensul cà toate dogmele trebuie sà-gi afle un temei oarecare în ea.constate cà dogmele . cit. Ele rr'aÍ fi. o p c it.învà!àtorii dogmei"zzz. dogma ba chiar cà îngigi Evangheligtii gi Apostolii sunt .. p.I. cà acolo întreaga învà!àturà cregtinà este socotità. Nu e de mirare. Dimpotrivà. 74).dogme apostolice"... date de Sfintii Pàrin{i de-a lungul epocii patristice"'.ale lui Iisus Histos" (amintit la Efeseni z. op. rationaliste.. religioase.dogme dumnezeiegti"...dogme ale Domnului". ori sentimentaliste (datorite gcolilor lui Schleiermacher. Aceastà afirmafie nu trebuie înfeleasà în sensul cà învà!àturile cuprinse în Sfànta Scripturà sunt ipso facto . 1.267. decàt acomodarea Evangheliei cu vremurile pe care le stràbate Biserica"l.Dognra.. Iatà de ce de asemenea. care deosebe$tedogma de învà!àturile morale.. am càdea în protestantism. p . suntem întru totul opugi concepliilor moderniste ori protestante. C f .i tn adeaàrrevelat. tratatele de Teologie Dogmaticà ortodoxà mai amintesc caracterul teoretic.. în chip hiperbolic. ca fermentul qi dreptarul neasemànat al ei..trebuie însà sà precizàm gi faptul cà dogma nu satisface o curiozitate degartà. de asemenea. 221 V e z i M a c a i r e . Acestui caracter revelat datoresc dogmele supranumele lor de dogme . revelat omului.1.8.Aceste exageràri de vorbire se datoresc în unele cazuri gi faptului cà încà nu se precizase îndeajuns nofiunea de . vom dezvolta aceste cinci note caracteristice ale dogmei pentru a preciza mai bine rostul ei în cugetarea gi viafa cregtinà. Dacà am zice cà toate învà!àturile Sfintei Scripturi sunt ipso facto dogme.nu se cunosc prin intelect întrhtàt càt se primesc cu inima care crede" (Malinovschi) 220 Cf.dogme evanghelice". mai ales la începutul epocii patristice.2 .. gi d) cel imutabil. Petru Svetlov. o p . . t5 gi Coloseni z.un fapt viu". sà.3 3 9 /+ .dogme cregtine". dogma e o învà!àturà cu cuprins obiectiv. . . Aceste fapte fac pe unii teologi ortodocgi. . T h e o p h i l l u s S p a cil.

75 .dogma presupune o exerien!à religioasà" (Florovski)"+. Dreptul de a formula dogme nu are decàt Biserica lui Hristos.8. gi. A formula dogmele individual însemneazà sà tàlcuiegti arbitrar SfàntaScripturà qi eventual chiar Sfànta Tradilie. Toate gregelile protestantismului se datoresc încrederii excesive în puterile individuale de a înlelege Revelafia.245.. Ea nu poate gregi gi nici nu poate îngela pe nimeni. cànd s'a încheiat Revela{ia. la nevoie îl vesteqte.Ifurnrtrlatclel3isericà aceastae nota cea mai Dogma este un adeaàr formulat. dreptul de a formula dogmele gi limitànd asistenla Duhului Sfànt la persoana papei. Biserica este coloana qi temelia adevàrului (r Timotei.34O. Dar aceastàobiectivitate e garantatà în Teologia Dogmaticà ortodoxà de concep{ia ei despre dogmà ca adevàr revelat. Spacil. dar adevàrul ràmànànd acelagi.luminiguri" în domeniul transcendentului gi metanoeticului gi umple inima credinciosului celui mai simplu de o luminà inefabilà. op. dar numai Biserica în totalitatea ei este infailibilà. cit. cànd acesta defintgte dogmele .ea pàstreazà ca gi Maica Domnului dupà Buna Vestire. 1. tràmbilele adevàrului revelat.un fapt al Revelafiei. sà spunà cà . Màrturisitoarele gi interprelii acestei congtiinfe qi experienle. nu gtirbescnicidecum. în congtiinfa gi în viala ei duhovniceascà"5. Romano-catolicii au càzut întrîn individualism excesiv. sunt sinoadele ecumenice. 225 Th. aceastà notà aratà cà Biserica are în ea puterea creatoare de via!à duhovniceascà religiosà. 3.care a favorizat nagterea protestantismului pe meleagurile sale.339.. apoi. date textelor scripturistice. prin sinodul ecumenic. îl tàlcuiegte sub asistenla Sfàntului Duh. Mai mult ea deschide orizonturi largi minlii omenegti limitate. Asemenea expresii sunt înfelese de unii teologi ortodocgi ca qi cum ar tàgàdui obiectivitatea absolutà a domelor. care astfelîntrevede . Adeseori acest nume a fost uzurpat de sinoade care nu erau glasul Bisericii gi nu erau buciumele adevàrului vegnic (sinodul tàlhàresc de la Efes sau cel de la FerraraFlorenta). adevàrul în inima ei.El aînvestit pepapacu puteri quasidivine. prin faptul cà Duhul Sfànt o asistà gi o însuflefegte..p. în sfàrgit. Biserica nu le-a recunoscut ca ale sale qi sinoadele sau vàdit infailibile numai în màsura în care au exprimat adevàrul pàstrat în chip tainic în congtiinta vie a Bisericii" de la moartea ultimului Apostol. exprimat într'o formà teologicà" (Svetlov). apdratgi impus de Bisericà.'htrolucerd gexero[ò Xotdd cnocterr stice'a[edogmci sà socotescà dogma drept . r5).2. Experienfele care au precedat gi care urmeazà de-a pururi dogmelor dumnezeiegti.. asistatà gi însuflelità de Duhul Sfànf care se manifestà viu în experientele. în sufletele trecàtorilor pe acest pàmànt. ca Trup tainic al Domnului. ci amplificà însemnàtatea acestui atribu! adevàrul revelat vegnic reflectàndu-se în forme infinite.ex cathedra". În sfàrgit. Càci ea deosebegtedogmele de interpretàrile arbitrare ale protestanlilor gi ale neoprotestan{ilo{. pp.. ràpind întregii Biserici. specificà a conceptului de dogmà. 224 lbidem.

Tèoretizarea" oricàrei tràiri e un fapt care nu poate fi neglijat. de la Sfinfii Apostoli"6.. oricàt de adànc ar pàtrunde în tainele dumnezeirii .. Mihàlcescu. pentru a deosebi dogmele de învàfàturile morale cregtine.a se pàrea" . mitropolitul Filaret al Moscovei. formule care ar reda ideea formulàrii doctrinale sub egida Duhului Sfànt..3. Sfinlii Pàrinli au numit dogmele. gi dà astfel o explicalie care devine obiect al gtiinfei.. 9i 228 y""i Prof. . op.. 22e Vl. Biserica îgi însuqegte astfel adevàrul revelat. Lossky. ele s'au separat gi dogma gi-a pàstrat nota caracteristicà de adevàr teoretic228. Adàugàm cà în Sfànta Scripturà hotàràrile acestui Sinod se gi numesc: rabóygara tà rcercqrpÉva. 6-7 76 ... devine generator de tràire cregtinà. de un mare teolog ortodox. Insàgi simlirea religioasà trebuie polarizatà gi dirijatà de rafiune. De aceea se impune altà tàlmàcire: . Din pricina acestei a doua note caracteristice.28). experienta personalà a misterelor dumnezeegti gi dogma afirmatà de Bisericà. Essni stLrta ThéologieMystique de I'EgIise d'Orienf. exprimà în chip desàvàrgit aceastà atitudine." Cuvintele spuse. e adevàrat. D7 Macaire..Pàrutu-s-a Duhului Sfànt 9i nouà!". cit.4)..I. Dogmele nu diferà din punctul de vedere al structurii logice. exemplificatà de 26 La începutul expunerii hotàràrilor Sinodului apostolic din Ierusalim s'a dat formula colectivà de sinoadele r ca i r jg L v ( F A 15. E nevoie sà accentuàm acest lucru 9i sàl explicàm. dupà o expresie amintità de noi" .V echi l etraduceri înfol si n}à pànàazí ec ume n i c e :é ò o É t v y à q t { Ilve ú ya tttQAyilo tàlmàcesc aceste cuvinte astfel: . I.al cuvàntului . scrie Vladimir Lossky22e.i se pare". 1. aceastà traducere nu mai corespunde tàlcului dintài Càci s'ar putea socoti chiar o blasfemie ideea cà Sfàntului Duh . n'a fàcut niciodatà deosebire .. de afirmafiile Iogicii omenegti. Pr.cazul aga numitelor. p. ele ràmàn../Dognaticà Teo[ogia sau'Pîiflciph[òJi Sìn6o[kà $cnerafà Biserica noastrà a pàstrat adevàrata practicà a formulàrii dogmelor în sinoade. Morala însàgi era propusà în gcolile teologice în continuarea Teologiei Dogmatice.dogme pvre" -.Tradilia ràsàriteanà. cugetàrii gi experien.cuvintele bisericegti".onò tòv ànootóÀrov rcai nqreoputéqr<^ru (FA 15. Odatà cu progresul gi cu dezvoltarea studiilor teologice. dar tot logice..dogmata fidei qi dogmata morum .în acestsens vorbim de caracterul teoretic al dogmei.Dogmele Bisericii" etc227. Indeosebi învà!àturile morale au stat pànà în evul mediu alàturi de dogme . adevàr prin excelen!à teoretic.". Fafà de sensul de azi.Teoretic Dogma e un adevàr teoretic.. Càci dincolo de formulele dogmatice pulseazà viafa divinà perceptibilà nu prin cuvànt ci prin tràire. de canoane etc.. e un veac de atunci.deoarece qi unele gi altele sunt descoperite de Dumnezeu gi deoarece sunt douà aspecte ale uneia gi aceleiagitràiri cregtine. (Paris..teicregtinilor gi o nouà treaptà a cunoagterii cregtine.1 notele. predat studenfilor de anul IV în 1931-1932. 19M). In felul acesta dogma..8. netà între.. iar aceasta devine la ràndul ei aplicarea gi ridicarea la o intensitate maximà a principiilor teoretice oferite de Dogmaticà. pp. sau .proiecfii logice.. ale unor principii supralogice".. Dimpotrivà. Dar ea ne este revelatà pe càile accesibilespiritului omenesc Ai cunoagterea prin dogmà e unul din mijloacele cele mai experimentate în cregtinismul ràsàritean. pànà în evul mediu. trecàndu-l prin filiera congtiinlei gi mai ales a raliunii omenegti.".am hotàràt sub adumbrirea Duhului Sfànt. Cttrs de TeologieDognnticù.Duhul Sfànt 9i noi am hotàràt.

28.I.21. (Se gtie cà chiar Luther a interzis lui Melanchton sà tot modifice confesiunea Augustanà. Neschimbabilitatea dogmei impune menlinerea tale-quale a fondului gi a formulei. eademque sententia"23r.. de miros gi mai ales de rod. nr..teologhisire".P. Deci.T.. Dar nu e vorba totugi de o stagnare fiindcà... L. vrànd sà aducà schimbàri de dogme. 77 .0eclerea màrrttririi Dogma e un adevàr ce duce la màntuire.L. în loc de a asimila misterul la modul nostru de în{elegere.C. dimpotriv4 sà veghem la o schimbare adàncà. el fiind revelat. lipsite de via!à. ci în toatà umilinfa trebuie sà adaptàm mintea noastrà la contemplalia lucrurilor dumnezeieqti".4.philosophicum inventus"). dar chiar o prepozilie a putut forma . le-au sàràcit de formule gi de cuprins în anarhia doctrinalà: Quot capita. Unii protestanfi. 1. altfel ar ràmàne asemeneaflorilor artificiale. Marea schismà a fost pricinuità mai ales de cuvàntul . la o prefacere làuntricà a minfii noastre.. P.. Pinard.L.. nu mai poate fi vorba decàt despre o istorie a însugirii ei subiective: .trebuie tràit de noi într'un proces în cursul càruia.divinum depositum")'3o nu se pot primi nici formulàri de dogme care ar rectifica pe cele vechi..ll. printrb nouà Revelafie.Nici unul dintre misterele înfelepciunii lui Dumnezeu nici cel mai secret nu trebuie sà ne aparà stràin sau cu totul transcendent. Cornmonitorium. ci a Bisericii). din clipa în care a fost formulatà.Tnnoluceregeteru[ó i N orc{ecarccterst i cea[elog mei Lossky: . eodem sensu... Dogme. se rezolvà numai în contemplatie.666 col.8. Cu alte cuvinte. zicea el... va trebui. Dat îrr'.Filioque".668. dogm4 adevàr teoretig trebuie sà fie zàmislitoare de tràire intensà. 1. Nesclrirnbabil Dogma e un adevàr neschimbabil. . nici nu se poate adapta mediului secular.". Càci în ce privegte conlinutul dogmelor nu se poate vorbi de o istorie.art. dupà Fericitul Augustiry a ràspuns unuia care-lîntrebase: 230 Vincenliude Lerini.in eodem scilicet dogmate.progressus fidelium in fide". Se vorbegte despre o istorie sau despre o dezvoltare a dogmelor. pentru a ne face apti pentru experien!à. ci un depozit dumnezeiesc (.. tot sensus. fiindcà odatà formulatà. dar e mai drept sà se vorbeascà despre o istorie a Dogmaticii. col. dupà care dezvoltarea unei dogme se face .articulus stantis vel cadentis Ecclesiae" (cazul prepozifiei òtà la Sinodul de la Ferrara-Florenfa).L. odatà formulatà de sinodul ecumenic nu se poate schimba în veacul veacului. dat odatà pentru totdeauna. Dogmele nu sunt date pentru satisfacerea curiozitàfii omenegti. dacà dogmele au o neschimbabilitate absoluti în acelagi timp ele au o perfectibilitate în înlelegerea pe care o putem avea despre cele dumnezeiegti. (Luther.. apud H. care e adevàrata . a formulàrii ei.7123 Ibidem. Antinomiile credinfei formulate în dogme. col.5.. Nu numai un cuvànt.înD. deoarece dupà cuvintele lui Vincenliu de Lerini dogma nu e o invenlie a minfii omenegti (.8. nu mai e a unui particular. dogma exprimànd un adevàr descoperit care ne apare ca un mister de nepàtruns.Migne. O dogmà. ci se poate vorbi de o preistorie a dogmei. potrivit ideii exprimate de acelaqi Vincenfiu de Lcrini.

Iosif Olariu. semenii sài. Ele exprimà principiul viefii duhovnicegti qi dau specificitatea lor. dà-i lui mîna gi trage-l în sus. chezàgia învierii noastre qi a altor evenimente suprapàmàntegti.preolia obgteascà"pe cei ce s'au depàrtat de la ea. Existà o deviere cumplità: ruperea de la viafa unicà a Bisericii. ManualdeDogrLaticd.340. dar care zguduie pàmàntui gi de care depinde destinul nostru aici gi dincolo de zarea acestei lumi. ele au o însemnàtate covàrgitoare pentru tràirea noastrà crègtinà: doctrina Întrupàrii determinà concepfia noastrà despre putinla activismului omului..Zis-a Avva TÀeodor iaràgi: de ai un prietequg cu cineva gi se va întàmpla sà cadà el în ispita curviei. De aceea."... .p..Dacà. care e temelia ei"r3r.p. Nu ne e indiferentà existenfa lui Dumnezeu sau Învierea Domnului. op..'I'eo[ogia.. anatema sà fie dupà rànduiala cea de acum agezatàde càtre Sfinlii Pàrinfi aràtafi mai sus gi sà se scoatà ca un stràin din cartea cregtineascàgi sà cadà. Dogmele stau la temelia întregii tràiri a cregtinului.")a proclamat ca decàzuli din .vitalitatea lor. pe làngà temeiul ei obiectiv. ci... 78 . Celelalte trei sunt corolare ale acestor caracteristice. Din expunerea noastrà s'a putut vedea cà specifice dogmei sunt mai ales primele douà atribute ale ei: acela de a fi adevàr rèvelat de Dumnezeu gi de a fi formulat de Bisericà. De aceea. Este erezia.. (Caransebeg l90T).. Dogmele sunt date cu un anumit scop: acela de a màntui pe oameni. De aceeaBiserica. trebuie sà càutàm.màna ta cea dreaptà te smintegte. 88.. ?34 Dr.. 235 Patericul. . descoperit.:. 232 Sergiu BulgakoVapud Spacil...Svetlov. 233 P. ca nu cumva zàbovindu-te sà cazi împreunà cu el în groafà. $i nu se poate ajunge la màntuire fàrà credinfà.3o: .. Încheiere. de po!i. sà seìntoarcà degrab4 taie-l pre el de la tine. la temelia relafiilor lui cu Tatàl sàu ceresc qi cu frafii sài. pe eretici.pregàtea pedepse pentru cei ce pierd timpul cu întrebàri degarte!"). cit.6.:+. depàrtarea de Duhul Sfànt.negarea sau pervertirea dogmei. ruperea de la comuniunea credintei gi iubirii a Trupului tainic.poruncegte canonul I al sinodului al Vllea ecumenic.cànd e vorba de dogme...Dogmaficà $erctafàsau. fiind contagios . ci se va aPuca sà unelteascà împotriva lor.Ce fàcea Dumnezeu înainte de crearea lumii?" . adicà tocmai ceea ce e temelia definitiei ei gi ea numai o proiecteazà în cuvinte gi judecàfi.. (ed Ràmnicul Vàlcea.. depre perfectibiliiatea noastrà pànà la treapta îndumnezeirii noastre. congtientà gi voità.. O învàfàturà adàncà a Patericului ne aratà cà erezia e un pàcat mai mare gi mai primejdios decàt toate celelalte. anatematizàndu-i: ."'33. cit. în vegnicie. reflectarea ei vitalà..nr. credinta trebuie sà aibà ca obiect dogmele adevàrate. potrivit cuvàntului Màntuitorului (Mt 5..269.p.Dacà cineva nu va gine gi nu va îmbrà{iga dogmele numite mai sus. Din acest punct de vedere întelegem càt de îndrep!àtità e pàrerea celor care cred cà criteriul adevàrului dogmelor nu e identitatea iugetàrii cu ea însàgi (acel criteriu formal imanent).1932).. obiectul acestei credinle sunt dogmele. adicà a adevàrului sau a învàtàturii clar formulatà de Bisericà gi cunoscutà fiecàrui membru al ei..4. este erezia. Pentru ca sà fie dreaptà.Pilflcipitlà ti Siffi\ohcà .p. op. Iar de va càdea în eres gi nu se va pleca gie.

el ràmàne tot o proiecfie logicà a unor adevàruri care depàgesc logicul. ce rol are rafiunea în formularea dogmei qi în înlelegerea ei? Ce legàturà are dogma cu viafa? l)m acle{àruluire{elat la ptrtereacle 1. este. N. mai precisà. de tràire duhovniceascà. potrivite minlii omeneqti. a dat adevàrului revelat o formulà logicà. pentru înfelegerea omeneascà.Dognra e acoÍnoclarea îrrlelegerea ofltului În procesul formulàrii dogmei..formulat de Bisericl'.I. De aceeanu se gàsescla tofi dogmatigtii ortodocgi expuse. a omului.9. Fiinla dogmai. Càci. Dar..p. reflectatà în aceea a sinodului ecumenic qi s'a produs un fel de decantare a unicului adevàr de toate . În felul acesta. cit..teoreticà" decurge din aceeade . Chilescu. care.impuritàfile" simplei cugetàri omenegti.2.neschimbabil" gi de .1. a Bisericii. pe cànd caracteristica . 3-4.Studii Teologice". rafiunea.9. adevàrul revelat nu a pierdut nimic din valoarea lui intrinsecà. mai departe. Prin aceastà operalie. Totugi suntîndreptàlite toate gi se întregesc în chip fericit'r6.adevàrul revelat. ci numai a càgtigat o precizie mai mare în pàtrunderea din sfera dumnezeiescului în aceea a omenescului. DOci-. vie. càlàuzità de credin!à gi încàlzità de iubire. în m. necesarà în starea de dupà càdere. de cugetare omeneascà. turnat în tiparele mai acomodate umanului. În felul acesta. DOGìriÀ $I !I.pp. dnpà càderea în pàcat.. dupà cum am amintit.îevelat" decurge acela de . op. ca sà zicem a$a.r$i\ vàzut cà dogma este adevàrul revelat de Dumnezeu gi formulat de Bisericà.adevàrul revelat a trecut. 1.ca gi obiect de noi experienfe. poate fi înfeles în mai multe feluri de rafiunea omeneascàindividuali capàtànoi contururi gi delimitàri. sau care le separà. deoarece a intervenit un element nou.logmd Din caracterul de adevàr .seria nouà.. 79 .9. anui V 1953...necesarpentru màntuire". rev . în acelagi timp.Ele nu pot fi identificate aga cum vor chiar unii dogmatigti ortodocqi237. el devine obiect de gtiinfà.aidli 'DogmàSirasiune.rr SI RÀTIUNE. în prezenfa Sfàntutui Duh prin congtiinla colectivà.10.. Sà l'lvedem acum. nu clar rrici sepal?tcl€ea Acest fapt ne aratà gregeala celor are identificà datul revelat cu dogma..Datul rerOelat trebuie nici corrfttnclat clognra. atàt de diversà în manifestàrile qi roadele ei. 237 11"piidà Macarie. 188-209. care s'a adàugat datului revelat: elementul 236 Pentru capitolul acest4 vezi Prof. cu 1.tttrrlqcere Benera[à J.

1930). Aceastà raliune omeneascà n'a fost niciodatà nici disprefuità nici làsatà în pàràsir e în creg tinism.Însugireaclognrelor clàclecàto pàtrtrnclere nu r€latirOà a nristerelorcuprinse în ele Cu aceasta n'am înfeles cà formularea dogmelor cu ajutorul raliunii face adevàrul dumnezeesc descoperit cu totul inteligibil.9. sau modernigtii. De aceea dogmatiqtii'r8 accentueazà cu dreptate îndeosebi faptul cà adevàrurile dogmatice îgi primesc sprijinul lor exclusiv de la autoritatea dumnezeiascà. Iar libertatea congtiinfei nu e diminuatà de faptul cà ea se acordeazà cu o eviden!à cernutà printrb màrturie colectivà a credinleiîn iubire..'I'eo[ogia'Dognatrcò ljencra[à sau ?nncipnfa si Sinlio[ìca rational. totugi teologia ortodoxà nh neglijat acest dar dumnezeiesc care face podoaba fàrà de pre! a sufletului omenesc. Duhul Sfànt. însugirii gi justificàrii lor. drepturile rafiunii au fost respectateîn procesul acesteiproclamàri a adevàrului. sfera dogmei fiind mai întinsà în formularea ei.. Faptul cà acest adevàr vine ca impus din afari nu-i scade întru nimic valoarea lui absolutà.fides quaerens intellectum" gi .ca prin ghiciturà". în o vedere anticipatà. aga cum vor ralionaligtii protestanfi. evidenfà condilionatà de gradul de integrare a credinciosului în aceastàcolectivitate (Biserica).. Ele nu pot fi însà nici separate.9. L. dogma dà gi un ràspuns multumitor nàzuinlelor sufletului omenesc dupà adevàrul absolut. e acelagi care a prezidat la destinele dogmei.prin însàgi aceastàcredinli în iubire.pe acest tàràm vedem . 12 sq BisericiiRùsdritene. Infailibilitatea Bisericii e o garanfie a acestei valori. ci totdeauna ajutatà gi îndrumatà de credin!à.9.5. în care sh pus alternativa acelor formule: .4.Philosophia ancilla Theologiae"). Dogmatica (Slbiu. asistànd Biserica în formularea ei. ràspunzànd însà în chip satisfàcàtor gi raliunii omenegti.p. totugi. ra{iunea ràmànànd organul formulàrii. logic. ca o arvunà.. acest dar nu e dat omului. ca protestantismul rafionalist. deoarece fondul revelat e acelagi.intellectus quaerens fidem" (cu toatà acea. care a insuflat pe profeli în Revelalie. 238 Vezì Hristu Andrutsos.3. $i dacà cregtinismul ortodox n'a mers pànà la idolatrizarea raliunii omenegti. 1. Ele sunt numai deosebite. e nràrturia er0iclerrtà creclintei îrr iubire I'la a Acest ajutor nepreluit îl dà dogma sufletului doritor dupà adevàrul absolut prin însàgi acomodarea acestuia la puterea receptivà a sufletului gi prin dislocarea lui dintr'un ansamblu de interpretàri posibile. decàt aceeaa datului revelat. 80 . Càci înlelegerea omeneascà ràmàne aici de-a pururi acoperità de un vàl .. sau ca romano-catolicismul.Dogrrradà ràsptursnàzuinl€lor strfletultri gi cerirrlelor ralirlrlii Dacà intervenfia Bisericii pentru formularea dogmelor a fost pricinuità de cele mai multe ori de erezii. 1.

dascàli propu$i pentru a îrr{à}ape allii' le îrrleleggi le expun Ínai eNplicit. Sunt douà lucruri total deosebite.6. iar de alta o pàtrundere mai adàncà.atà tràirii lor clecei cu itritrracuratà Dogma poate avea o însemnàtate realà în viala creqtinà. de practicile Pioase. în màsura în care ea preface aceastàvia!à dupà modul divin. Aceastà via!à în viala Trupului tainic al Domnului îgi are începutul în credinfà.o vedere mai presus de vedere'i pentru cel ce o are.dar în cea mai strànsà legàturà una cu alta.Lex credendi"'3e. sau pentru cel ce o primegte de la altul. Phitosopie t'Etreet les la de a formulesdogmatiques. 1.nihid volitum. fiind ajutatà gi completatà de o Liturghie. însà extrinsecà. dascàli care înjugà zilele cu noplile pe tomuri bràcuite.-/.. adaptànd mintea noastrà la întelegerea dogmelor. în cazul aI doilea e vorba de o cunoagtere dobàndità prin tràire.'Introlucere gerera[à lI)ogmà Siraliune logflà ti\iotà Càt privegte pàtrunderea lor. prin experientà personalà.Lesens commtm. e un adevàr comun cà dogma este cunoscutà în chip mai explicit în Bisericà de ai sài . $i totugi. Dogma rrvepvizeazà niciodatà subiectul sàu. Duhul Sfànt dà adeziunii noastre un caracter supranatural. precum am spus..7936). ajutà la determinarea acelei . ea poate fi deosebití dupà felul sfor!àrilor care se fac pentru adàncirea adevàrului descoperit prin ele. cit.(Paris.majores".. 240 Léoncede Garrigou-Lagrange. op. Altfel ea poate ràmàne o simplà cunogtin!à.. 81 . fàrà nici o legàturà cu nàzuinlele qi cu sfor!àrile noastre.323. Teologia..Lex orandi". 394. dar supranaturaf e ugurat în înfelegerea lui de cunoagterea doctrinei dogmatice. $i anume.9. lor dar aclàrrcirea e rezerf.388. ca multe altele. de înlelegerea comunà a credinciogilor: acea . Prività din acestpunct de vedere. dogma poate ridica probleme cu aspecte mai apropiate de cei ce împàrtàgesc Ai se împàrtàgesc din bunurile acestei .. Se poate ca aceastà cunoagtere sà evolueze în chip fericit spre . fàià aderenfà intimà evidenti pur intelectualà.9. 23e Léoncede Grandmaison.. iar obiectul credinfei. l.grtozà".IÌxenrpliflcare Cregtinismul poate fi definit ca o via!à în Hristos. În cazul dintài avem o cunoagtere intelectualà.nlaiores". dar e pàtrunsà mai adànc de cei cu inima curatàz4o..Alma Mater". aceste douà feluri de cunoagtere. cincen mie.. În acest caz.pp. cunoagterea explicità a dogmei e cunoagterea ei intelectualà.p.Acei .în care subiectul se identificà cu obiectul cunoagterii. iar prefacerea ei în gnozà e în funclie de chiar aceastà cunoagtere intelectualà (. e vorba de .. nisi praecognitum"). Cu aceastaam ajuns la a doua parte a expunerii noastre. Avem de o parte o cunogtin!à mai explicità. sunt întrb interdependenfà desàvàrgità: formularea dogmei e îndelung pregàtità de tràirea ei.

" r. 1944).9. 1. apud Rég.care se valorificà numai prin gàndire (pozifia romano-catolicismului).sfàrgegte Tèologia (cunogtinfa Dumnezeu)de dincolode cu de oriceminte. izvor de nouà cooperarea omului cu Dumnezeu spre apropiereacreaturii de Creatoq.l. Dogme uitique. g).op..Augustiry de Trinítate.TeotogialDogmaticd $enera[àsou Qrincipio[à ti Siníoticà Tradifia Bisericii cregtinede totdeaunaa dat un loc de cinsteînvàfàturii . sau imanentismului.. cf.cuaàntulcelcredincios înaàfàturii. ci esteînleleasàca un produs teandric. càci în acestcaz dogma ar ràmàne pur exterioarà. 2as Edouard LeRoy. (Paris. 242 Sf. Le Roy)z+s. et 2& Yezi Pages Choises P. extrinsecà. fàrà sàsetàgàduiascà valoareaobiectivàa adevàrului revelatîn dogmà. caree credinface nu se uità qi vedereacelor nevà2ute"243. Agadaq.în Filocafta.8.Garri gott-Lagrnge.ll. Iar Dionisie Pseudo-Areopagitul de scriecà Ieroteie desàvàrgit celedumnezeiegti numai învàfànd.1931).O Timotee.care se valorificà prin tràirea lor (pozifia lui Ed. ci colaborare teandricà În Dogmatica ortodoxà nu s'a pus problema extrinsecismului gi a intrinsecismului.33. zo. nici o Revelaliepur exterioarà. defenditur et roboratur'z4l.Nici ertrinsecisnl.cit.Huic scientiae attribuitur illud quo fides saluberrima gignitur. nutritur. îndeamnà ApostolPaael.caputernicsùfie a îndemna înuà!àtura al cu ceasùnùtoasà. supra. Capete despre gi dragoste. 9 sq. al cooperàrii omului cu Dumnezeu.... sau dogmatismului moral244.78.). Càci dogma n-a fost prività ca o sumà de precepteexterioare. du 9i 82 .ci gi pàtimind cele în nu dumnezeiegti'42.. spurcate de aorbele de gi cele celepotrianiceale gtiinlei cu numemincinos"(r Tim 6. iubind qi cunoscàndprin libertateaomeneascà dumnezeiescul gi 241 Fer. Explicafialor se cereîmbinatà cu însàgitràirea lor de una gi aceeagi persoanà.punct de plecareal oricàrei experienle cregtine:. depùrtàndu-te glasuriledegarte. dupà expunerealui explicità de cei pregàtifi întru aceasta. (Paris). Marii maegtri ai vielii duhovnicegtideosebeau înfelepciuneaspeculativà (Teologia) ceaexperimentalà(darul înfelepciunii).IY. Iucrul ce I-am încredinlatlie pàzegte-\. Lnberthonnière. concepliaBisericii noastredespreacestadevàrsocotegte formularea lui în dogmà e cà datorità gi unor experienlefàcuteprin lucrareaDuhului SfànUiar pàtrunderealui. 243 ThalasieLibianul.nionisie Areopagitul.introducere note de TherezeFriedel.. cunoscàndgi iubind. (Tit Fericitul Augustin descriedoctrina ca izvor al viefii religioase:.Mintea începànd sà filozofeze de la la credinla ceaapropiatà.printre carenu ceamai micà e aceea de a {ine . nàzuiegtela nagtereaunor experienfe intimg similare. p.Despre numele dhsine. înftànare petrecerea dupùminte. (Sibiu IV. 4. dar nici nu trebuie prività numai ca ràspunsul la un proceslàuntric (imanentismullui Laberthonnière)'aó càci atunci dogma ar ràmàne un proces subiectiv.prin lucrareaaceluiagi SfàntDutg carea insuflat pe prooroci gi a ferit Bisericade gregealà formulareadogmei: .1907.392. nici inranentisnrrroral. Sf. p. 24 Vezidogmatismul moral al lui Laberthonnière.Iar lui Tit îi sPunecà episcopultrebuie sà aibàanumite calitàti. Rm ro.în multiplele lui publicafii.XlY..

p) gi. de clipà cu clipà.1943. (Neuchàtel.Purcederea" misterelecentralealedogmelorcreqtine d. faceîntelegerea ei mai ugoaràgi pàtrundereaei mai adàncà.în..cit.cum spun teologii: .între dogmà gi tràireacregtinàse pe petreceun neîncetatproces de osmozà"în careînvàfàtura are întàietatea.aceastà comunitatede har gi înfelepciunge unicul mijloc al 47. apud Léoncede Grandmaison. poate fi aplicatà la prozaicavia!à omeneascà? Tot printrb colaborare teandricà..9. rezultà stagnareadogmei în perioadeleîn care credinta e pulin vie qi dizolvarea Bisericilor cànd credinla moare. 1. 1 (L homme.fàcàndu-nejudecàtori a 2M E. 1.aplicareaînvà!àturii dogmei în via.10.Cahiers Philosophie". fàcànd-oîn starede a posedaîn chip actual Infinitul".9. Chevalier. Blondel... Essai de d'unz critiquedela connaisance théologique. nu numai în ascensiunile vertiginoasepe piscurile ei însorite sau zguduite de furtuni. Tràirea totalà duhovniceascà.I7.6. rezultatul colaboràrii teandrice. 118).Adevàrata Prietenialui cu Dumnezeu.."2 1. fac sufletul în stare sà stàpàneascà prin înfelegeregi iubire...op.Fiindcàdin acest punct de vederear urma o prefuire mai micà a unora dintre (. ori în marasmulvàilor ei. ele pot fi tràite pe deplin: .1. nr. Cu aceasta suslinem un utilitarism sau un pragmatism sub vreo formà nu oarecare. tabernacolulîn care se perpetueazàprezen\agi învàfàturile Sale'"". 154-155.. obiectul sàu dumnezeiesc Ridicat la ordinea supranaturalà el devine din ce în ce mai dependent de prezenla activà a lui Dumnezeu în ea.. care sunt înflorirea harului sfinlilor.pp. Lucrareacredincioasà aceea alianlei în care sàlàgluiesc confidenfeleolui e a Dumnezeu. ci gi în trepàdul anonim.tà însàgine ajutàla aprofundareaprincipiilor càlàuzitoare ale ei. în Acestedaruri ale Persoanelor dumnezeiegtiintroduc de asemenea credincios pe întrîn regim de prieteniecu Ele gi în comuniuneape careo aduceprietenia: înfelegerea dogmei cheamàunitatea eului întrb via!à profundà. înseamnàsà-l practici mai întài.lxtrolucere generafà aa6nú. p.Domnul se comunicà H Însugi gi desàvàrgegte realitatea sine a creaturii. Flrenrplificare Dar în ce chip o dogmà.t'":t:-t 'DoBnà i rutiune: Har. pp.A pàstra cuvàntul lui Dumnezeu.ipso factq shr introduce..9.57. chiar dacà nu sunt întelesepe deplin. Histoireet dogme.tade toate zilele. 248 p'1. ..o judecatàomeneascà valorii adàncilor taine ale dogmelor cregtine. prezen!à nu numai creatoaregi cauzalà. asimilàrii spirituale integrale a do gmei.ci obiectivà gi personalà.prin care.. Dogma inspirà gi conduce cregtinîn via!à.I.. Darurile Sfàntului Duh gi virtufile. 83 . De aici.r0iafa cre$tinà ajtrtà la îrrlelegereaclognrei gi e transfiguratà de aplicarea ei la propriile-i situalii eiscepîionale Aceastàconceplielàmuregtechipul în care stau dogmele la temelia întregii viefi cTgtine pe careo însuflefescprin credin!à gi moralà. 1.aceastà via. Intr'adevàr. metaphisiqueet transcendence). Înlelegereadogmei gi a tradiliei implicà o via!à religioasàcare are vatra ei în sufletul credinciogilorgi principiul în prezenla vie a lui Dumnezeu în el.

imanente creaturii.. accidentalà etc. mulatà de .^ In ce privegte relatiile Bisericii cu Statul.Signo te signo crucis. precum vizibilà a fost lumina de la Invierea Domnului gi de la Schimbarea Ia Fafà.Cununà-se.. în aceastàconcepfie Harul cel necreat nu se separà de creaturà.... ca împàràlie a lui Dumnezetq nu în cele pàmàntegti. dar deosebite de fiinla dumnezeieascà. la sàvàrgirea nunfii. anul VI.'5o. . a enipostaìiei celor dóuà firi. Belu.art. Iar în ce privegte raportul Bisericii cu Statul. col.. Prof.dar e un bine pentru el cànd îl învinge adevàrul cu adeziunea lui qi e ràu pentru un om..".pp.t. 2ae Fericitul Augustin..separà divinul de uman. Cu acesterezerve fàcute.. Se poate urmàri aceastînràurire pànà gi în specificul cregtinismului ràsàritean gi al celui apusean. dezvoltarea lui pànà la limita de sus a îndumnezeirii. Astfel.. ian-febr. Epistola238. nr. prin cregtinul îndumnezeit prin Har. N. Càci e necesar ca el (adevàrul) sà învingà". ea nu se integreazà ca aluatul în fràmàntàturi ci ràmàne separatà.." etc. 1M9. ci deasupra lor. Aceasta ne aratà cà dogmele nu sunt învà{àturi sterpe. în seria a II-a. Migne. In Apus.. Aceastà concepfie se reflectà în pietatea romano-catolicà.". ea se concretizeazà în exemplul plastic evanghelic al aluatului care dospegte fràmàntàtura gi în acela patristig al altoiului. Aceastà concepfie se reflecteazà în pietatea ràsàriteanà.nu desfiintarea omenescului în legàturà cu dumne zeirea ci. XXXIII.65-79. conceptia despre Har ca lucrare creatà.Pr. zs"L Pentru prelegereaaceasta.. Ori nu judecàlile omenegti caduce pot fi sentinle în cele dumnezeiegti pentru om cànd învinge pe alt om zice Fericitul Augustin'4e . \-2. aratà cà religia cregtinà cere. nedespàrfite." etc. ale càrei experienfe profunde nu lasà invizibile energiile cele necreate. cela ce.anul Printre alte exemple.. Formulele Tainelor scot înainte lucrarea preotului.". trebuie precizat cà dogma este un adevàr descoperit ca sà fie tràit gi cà în tainele ei se pàtrunde din ce în ce mai adànc prin experimentarea ei: .. în care formulele lucràtoare ale mijlocirii preo(eqti reliefeazà lucrarea dumnezeiascà prin intermediul preotului: .Boteazà-se robul. Dogmagi ainla cregtinà. cànd îl învinge adevàrul fàrà sà-l convingà.. Aceastà tràire a dogmei aduce o îndoità transformare: aceea a cregtinului gi aceea a societàfii.Ego te baptizo. ca energii necreate. P. aratà specificul pietàfii ortodoxe.. ChiEescu. nr 7-2.. Douà exemple ne vor fi deajuns.Studii Teologìce". rev.. reliefànd exclusiv transcendenfa lui Dumnezeu. . gi omului.. D. 84 .ba chiar pe a mirenilor.. pentru a înlelege influenla dogmelor asupra confesiunilor cregtine. care se valorificà în qiprin tràirea lor'51. Dar chiar dogmele cele mai specifice dumnezeirii au o reflectare pozitivà asupra cregtinului gi asupra cregtinismului.Studii Teologice". 2s0 61. Ea se reflectà în Misteriologia ortodoxà.. 7950.".exerciliile spirituale" gi în care omul se gàsegte singur în fafa glacialitàfii imensitàlii spaliilor cosmice. Astfef dogma Întrupàrii.L. vezi Prof. Ortodoxia actiztismul ll..Deus absconditus. Invàtàtura Bisericii noastre despre dumnezeiescul Har....în . .Gustafi gi vedeli cà bun este Domnul"..'Teofogia'Dogmatit ic $tncrafàsau'Princi\d[à ti Sin6o[icà ai celor mai presus de noi.). ne înva!à càntarea liturgicà. ci îi este imanent în lucrarea lui. nu pe a lui Dumnezcu (. p. ci dàtàtoare de roade bogate. d. Dumnezeu ràmànànd . ca gi atitudinea acestei Biserici fa!à de Stat.pp 39-64..Doamne. dimpotrivà.

sau ca nevoia de a da o explicatie teoreticà practicii preceptelor morale gi rànduielilor simbolice liturgice. spre a o conduce spre tot adevàrul.crpoGxcr252 l. . care este Sfàntul Duh. Deocamdatà amintim cà dogmele cregtine au primit de la Filozofia greacà nu fondul acestei Filozofii.65-11. insistànd mai mult asupra celui principal. Sfàntul Duh care lucreazà în Bisericà. care pot fi deosebite.a.l0. Ironr.. (paris. 1. în aparenfi Biserica a fost determinatà la formularea dogmelor de alte elemente unele de ordin pozitiv. I 0. Cum au ac{ionat ei? 252 Pentm cadrul pàrfii acesteia a se vedea..l.1. de la cazla caz. etc. t. ca nevoia de a pàtrunde càt mai adànc în tainele învà!àturii màntuitoare. alàturi de uneleîmprejuràri. pinard în Dictionnaire Apologétique de lo foi catholique. pe cànd cregti-nismul a fost de cele mai multe ori supralogica dumnezeiascà (o persoanà în douà firi. iar din punct de vedere negativ ereziile au avut o însemnàtate deosebità Vom aràta foarte Pe scurt cum au actionat acegti factori gi elemente. trei ipostase gi o fiintà etc. Micà introducere generalà: Dognrele cregtirre n'au lual nagtere datoritàrrritologiei cugetàriicregtirre ori in expunerile anterioare a reiegit limpede cà la formarea unei dogme colaboreazà f\ lqf mai mulfi factori permanenti.curàtire de teren". Factorii reali ai formàrii dogmelor sunt cei aràtafi mai sus..l. e evident cà Filozofia greacà n'a influen{at dogmele ci mai ales ereziile.Dar de obicei. Astfel.l. ci terminologia. Càt despre influenlele Mitologiei pàgàng care shr fi exercitat dupà unii orientaliqti (ca Reitzenstein g.69. Iàctorii gi elenrentele care colaboreazà la fornrarea clogrrrelor l. càci unii protestanti gi unii rafionaligti au socotit cà dogmele n'ar fi decàt rezultatul întàlnirii Evanghelieicu filozofia greacà sau rezultatul influentelor mitologiilor pàgàne prin noii convertiti. 1925). al Dianei din Efes.dacà ar fi fost o realitate n'ar fi làsat acest capitol printre cele nedezvoltate pànà în zilele noastre în Biserica ecumenicà. Nestorianismul).I .. ferind-o de orice gregalà. omeneascà (Monofizitismul. I. Vom reveni pe larg asupra acestui aspect al problemei. al lui H.). deoarece acestea au comun cu elenismul logica desàvàrqità.). 85 .) pe de altà parte. art.)în special în Mariologie (cultul zeitei Astarte. factorii principali sunt Biserica gi Sfàntul Duh sau mai bine zis.l0. col. Înainte de aceastase impune o . în afarà de dogmaticile ortodoxe.Dogme". acolo unde Biserica nu gi-a creat una proprie (aetnaqOévog etc.aRr.

ipio[ó ti Sin6o[icò l.l. Vestita gcoalàcateheticàdin Alexandria.3. ca gi punerea de acord a acesteicugetàri cu adevàrurile dumnezeiegti.1.În înalta tensiunea acestei iubiri gustate.Teo[ogia(DogmaticàSenerc[àsau Qrin. momente de aprofundare tainicà a lor. îndumnezeite prin hat cu aceea a lui Dumnezeu. misionarii cregtini. 1.4. t)reziile Din punct de vederenegativ. Într'adevàr. Înlelegerea lumii prin prisma Descoperirii. gi-a propus demonstrareasuperioritàlii gàndirii cregtine asupra celei filozofice.loia fireascà a îrrlelegerii re. precum gi armonia poruncilor Saleavànd izvorul lor în Dumnezeu.. toateînvàfàturilescripturisticecapàtà aspecte noi care se cer exprimate în vorbire omeneascà. pentru a face fafà nevoilor apologeticegi mai apoi catehetice.0elate Cel dintài factor gi cel mai însemnat din domeniul naturalului estenevoia fireascàde o pàtrundere càt mai adàncàa adevàrului revelat. încàt pànà în la urmà Bisericase vede silità sà ia pozifie în amalgamul produs de elg însugindu-gi pe cele adevàrate..Antropologie etc.2. Viafa primilor cregtini ca gi cultul lor erau pline de sevaincomparabilàa Descoperirii dumnezeiegti.. potrività timpului. înlàturànd gi orànduind pe cele false. adicàîn iubirea intratrinitarà cu iubirea fa!à de creaturà.iturgica Morala gi Liturgica cregtinàconstituie al doilea factor puternic de ordin pozitiv. Ele purced din învà!àtura revelatà 9i o cuprind în chip simbolic sau implicit în practicile pioasegi în sentimentul comun care le însuflefegte. la gnoza ceamai înaltà.Pavel în Areopag d.Ylorala gi l..gcolile teologice au ràmas laboratoareleîn care se elaboreazàcugetarea cregtinà. dupà expresia Epistolei càtre Diognet ei gustà armonia naturii lor. Astfel de probleme morale au adus mari progreseîn formulàri dogmaticeprivitoare la Ponirologie.ereziile au constituit unul dintre imboldurile cele mai puternice ale formàrii dogmelor.nevoia de apàrarea credinlei a 86 .prin iubire. uneori filozoficà.mandata" . Acelagicircuit se observàîn privinla învà!àturilor liturgice. z).Aceastàsevà gi-o însugeauprogresàndneîncetatde la împlinirea acelorporunci .10. $i astàzi. carea dat un impuls creàrii dogmelor. Ne. Psalmistul fericegtepe acel care cugetà ziua gi noaptea la Legea Domnului" descoperità oamenilor (Psr.Ele sunt tràiri intense ale acesteiînvà!àturi.seamànà aria Bisericii atàteaconcepfii gi idei noi.10.1. pàgàne. au trebuit sà meditezegi sà adànceascà Scripturile dàndu-le o hainà nouà. Ajunqi la aceste culmi în care .precum gi învegmàntarea acesteia în haina aleasàa cugetàrii timpului. .cregtiniisunt pe pàmànt dar tràiescîn cer". d. p..Lexorandi" ducela acea.Lex 1.. Dar începànd chiar cu generafia Apostolilor (Sf.experimentale.lO. care se cer explicite în lumina Descoperirii dumnezeiegti: credendi". p). làmuritg definite. (FA r7)..

asupra loan."zss. ce am vàzut cu ochii nogtri.E. Pavel(r Co n.'Ixtrolucere gexero[à formarea logmei zguduit totdeauna sufletele credinciogilor. 2s3 Sf.ttici ce ale Apostolilor:.Te-am unora nu înoe[eîntr'alt sà ca rugatsàràmàiînEfes. De lui 174 Manich.12-73.PL. col..Fericitul Augusrin. 1v .proclamàndu-lîn mod solemn. ce am privit gi màinile noastre au pipàit. iar Biserica Màntuitorului avea pàràsità. LIX. celei numemincinos"254. Dar a venit clipa despàrfirii lui Iisus de uceniciiLui. (Ioil3.6 sq .2. OmiliaXVII. Pavel dà anumite povele.Migne. etc. 111.apud H. ceea sà ce am vàzut gi am auzit spunemvouà.. l. r sq) SfàntulDuh.Cele ochiuln'aaùzut. g).. Sf..Ioan ne-apàstrattoateceleprivitoare la lucrareaSfàntuluiDuh în formarea dogmelor. lucrare?Multe gi nenumàratesunt càile Cum a sàvàrgitSfàntul Duh aceastà Providenlei dumnezeiegti. despre Cuvàntul viefii. op.. . I.. Genes. 4.. Migne.. adevàrul.Astfel.càDuhul toate cearcà adîncurile Dumnezeu sàgtimcele sunt gi ca lui le gi gràim. s'au adus toate argumentelepentru consolidareaqi apàrarealor gi s'au primit gi unele din partea adversarilorsau chiar createad-hocde apàràtori.Ap. Ce aveasàseîntàmple cu ei? nu Ce urma sà seîntàmple cu BisericaLui? Ei nu aveausàràmànàorfani. de Ia Dumnezeu ddruitenouù. Acestea toate le aeispune de chip. càndmergemîn Macedonia. 13.. lucrul celîncredinlat gi O. $i atunci au fost cercetateînvà!àturile în toatà adàncimealor. îndeosebiînvà!àturile atacate.S. ai credinlei alebuneiînaàlàturi. ce am auzit. Ap.care este dupà Sfinlii Pàrinfi Descoperirea spune ca Apostolul iubirii: .1.9-10. fi fralilor.prin care Sfàntul Duh aprinde inima apàràtorilor dreptei experienlele unice încàt sà retràiascà credinfeprin Harul gi virtufile supranaturale.9).cf.nu în urcinteînz:dlate înfelepciunii ale omenegti. nr. a Descoperirea dumnezeiascà fost primità de Sfinlii Apostoli de-a dreptul de însàgi. 112.ca $i voi împàrtàgire aveficu noi giîmpàrtàgirea voastràestecu Tatàlgi cu Fiul Lui.. 87 . SfàrrttrlDtrlr Dar lucrareaSfàntului Duh în Bisericàpentru formarea dogmelor. Timotee. t. 1rn2. sdporuncegti cu hrànindu-te bunslujitoraei lui lisusHristos. fapt stabilit de Sfinfii Pàrinti'53 gi atestat de însugi Sf. 255 go 2..Ceeace era dintru început.5.Care ale ci în cele înaùlate Duhului Sfànt. 20.. ZTim 1. nr. ne-a descoperit Dumnezeu pe celor îl iubesc Dînsul lar nouà ce a gàtitDumnezeu suit.14.tIc .despre felul cum trebuie sàlucrezepaznicii dreptei credinle. 7 4 s1 e. contra 2541T im1 . 9 . El avea sà vinà în locul Màntuitorului (In t4. q.10. s q .tàlcuindu-leceeace i-a învàlat Domnul (In 14. la inimaomuluinu s'au n'a nici urechea auzit.. cùreiq urmat.V[.. Ioan Gurà de Aur..27. cuaintele gi ale cele cele depdrtàndu-te glasurile spurcate deaorbele potrianice gtiinlei de fie pdzegte-\. XXXV col. încàt Biserica sevadànevoitàsàconsacre sà Însugi Sf. càtre sfàrgitul viefii sale. cu 1. c Í . Iisus Hristos" (r ln 1 r.3.6). carteal.3 .are un rol incomparabilîn aceastà direcfie.20.lY. Pinard.z6) gi conducàndu-iastfel spre tot adevàrul (In 4.Pànàîntru sfàrgits'auprecizat formàndu-setotugi un curent eretic destul de puternic. co|1166.acestea ce prin Duhul Sdu. r. 3).$i toli puteau la Descoperitorul.."173. Càcidupàînà\area la cera aveasàràmànànemàngàiatà.. T i t 1 '.cit. învà!ànd-ogi pàzind-ode oricegregealà.P.el înva!àpe Timotei:. 74. sà coboareasupraei potrivit profeliei Vechiului Testament.

fructificarea. careera Ia TatàIgi s'a ardtatuoud).învàfàtura teologilor greci moderni.Ceea eradintru început.. Maxim Màrturisitorul.)g. . Discufia acestuiadevàr(fermentarea lui).printrb îndelungatà cultivare a virtufilor.laîntreb. la capitolul despre .gi împàrtàgirea ca ooastrd cu Tatdlgi cu sà este Fiul Lui.2. ci totdeauna cei mai curafi: .Teo[o6ia'Do6mancà $enerafòsau ? rincipi6[à ti Sin6o[icà Ca gi trupul omenesccare persevereazàîn aceeagivia!à.m.din alt punct de vedere. 5 sq. 65. cit.ceampriait gi màinile noastre pipàit.ceam aàzutcu ochiinogtri.dogmà".làrului. menfinàndu-l în unitatea de credin!à gi iubire gi amintindu-i neîncetatînvà!àturile làsatede Domnuf consemnate în Scripturi gi în Predania Sfàntà.Dogme" din . adicà numai acelora care. f. p.).. Gardeil Ledonnéreuélé. aceasta este scriem sd $i 2só Sf. supra/ pp.75. H. scrie Sf. Posesiunea pagnicà adevàruluidescoperit a mai mult saumai pufin làmurit.1.2.Cunogtinfaexactàa cuvintelor Duhului. în Filocaliarom. se descoperànumai celor vrednici de Duhul. cf.p. Întàia etapà: primirea pa$nicà a acle. are etapele:Fermentarea.rl's6. I'ltapeleformàrii dognrelor Specialigtii sunt de acordîn a afirma càexistàhei etapeprincipalealeformàrii dogmei: r. Aga avemîn SfàntaScripturà dogma euharisticà (In 6 etc.sauîl dilueazàgi-l stricà cu meqtegugite speculaliiomenegti. curàfindu-gi mintea de funinginea gi patimilor... Trupul tainic al Domnului continuà aceea$i viatà. 762-184 etc. l. care se opun adevàrului. cit.nu gàsesc cuvinte spre a exprima unicitatea experienlei gi spre a vesti bucuria cea mare a contactului duhovnicescAi fizic cu izvorul vie{ii: ce ce .Maxim Màrturisito. p. Definifia'?rz.l}. care nu sunt totdeauna gi cei mai învàfafi. Duhul Sfànt sufletul ei.Dictionnaire apologetique de la foi catholique". bogà|ie. neclet€rxliflare În prima etapàadevàrulrevelate primit de-adreptul din Revelaliascrisà.ca în tex! A. cànd Dumnezeu va îngàdui Bisericii din nou formularea lor. pp.240. amauzit. Le donnérnélé.coplegili parcàde imensitateaprezenlei Sale.exploatareadatului revela! canonicul F. primesccunogtinlacelordumnezeiegti careseîntipàregte se aqeazà ei în de la prima atingere asemenea unei fefe întrb oglindà curatà gi stràvezie". Pinard. J. controversàpropozifiunea explicità.10. 258 A.l. Ràspunsuri cdtreTatnsie.. III.. Chevaliey Op. 1770.ceam oàzut gi am auzit spunem aoud.pe de altà parte El stà împotriva celor màndri. pp. Duhul lucreazà prin cei alegi ai sài.)învà!àturakenoticà(Flp z.Op. gi aoiîmpàrtdgire aaelicu noi. 88 .79-120: posesiunea pagnicàsau explicità..despre au uie[ii (6i aialas'aardtatgi o am aàzutgi màrturisimgi Cuaàntul aestimaouàaiala ceaaegnicd. caracteri'zare.sau prin mijlocrea altui adevàr revelat. Verhoelst. lisusHristos. z.a. trad. 1. cit. E.$i acestea ooud bucuria ca aoastrà fie deplind. cit. E învà!àtura martorilor oculari ai Întrupàrii Cuvàntului care. 166-1.ceadespreBisericà(Ef 5 etc.67. Gardeil. Ceeace-l caracterizeazà pe de o parte bogàlia lui. vol. iar pe de altà parte starea e lui receptivàde tàlcuiri felurite'58. Vezi.. .d. 257Introducem acestparagral precizànd cà e valabil pentru istoria dogmelor în trecut gi cu încredintarea cà nu va fi dezminfit nici în viitor.

Simbol apostolic" ne aratà cà au existat asemenea formule chiar din vremea Apostolilor.. din pricina reminiscentei sale scenicefu înlàturat de Capadocieni pentru cà pàrea cà favorizeazà Sabelianismuf dar fu primit pànà la urmà.rnov. liber sb ia spre stànga sau spre dreapta. declarafii de primirea cuprinsului acelei rcllguypa apostolice: . În aceste dispute simte nevoia ca unele nofiuni sà fie mult mai precizate. 2s9 y"rl De praestiptione haereticonrm. ràspunsurile pe care le dà sunt noi. de Tertulian. sà nu se rupà lumea în douà'/2óo. dezvoltare necesarà mai ales din pricina ereziilor qi a contactului cu gàndirea filozoficà contemporanà. pentru ca Sinodul I ecumenic sb primeascà drept formula care salveazà Ortodoxia. în sufletul credinciogilor. la simbol. care a prevalat (fiinfà.8-9)... sunt puse în migcare în càutarea adevàrului. fiinfà autonomà. P..G. a discufiilor. aga cum au fàcut gi allii. XXXV. Multe sunt problemele pe care le ridicà adevàrul descoperit. ce se màrturisesc la Botez d. fi Aceste formule s'au prefàcut apoi în dreptar de credin!à rcavòv trlc níotqc. zsei màntuif'r (Rm to. Nesfàrgite pot fi potecile. ba încà Sf. ipostas. cànd ca persoanà.2.e neofili.. uneori o simplà prepozilie sau un singur cuvànt. Dionisie al Alexandriei a gi fost învinuit de erezig fiindcà-l folosea în sensul adevàrat. 1. r-5).pecare-Ipredicùm. ele sunt vechiculele adevàrului revelat: persoanà. Paoel: zice Dacàmàrturisegticu gura ta cà lisus esteDomnul gi creziîn inima ta cà DumnezeuL-aîrciat pe El din morfi. Grigorie Teologul a scris despre disputele hristologice din timpul sàu..10. De aceea Sf. Numele de. esen!à. încercànd sà înainteze. flqóoc.Acestaestecuoîntul credinlei. Aceste simboale au slujit ca temelie a întregii dezvoltàri ulterioare a învà!àturii cregtine. Migne. Dar în Sfànta Scripturà aflàm gi unele màrturisiri de credinfà extrem de scurte.2.'Introlucere generafà Jormarea dogmei aestirea caream auzit de la Dànsul gi aestimaouàcà Dumnezeuestelumind gi nici unîntuneric (r întru Dànsul nu este.pu!in a lipsit ca. dar calea cea adevàratà este una. òLa avti).35. clattrltri rer0elah ce cei fernrentafia ^A gre$€sc nu sunt r0inorCali înainte de a se pronunîa l3iserica A doua etapà a formàrii dogmelor e aceeaa fermentàrii adevàrului revelat. provocate de felul deosebit în care omul. CuaîntarenXXI. cà . 1126. Toate puterile omului.. Adeseori. enipostasie etc. simte cà pierde poteca adevàratà gi se poate pràvàli în hàul fàrà fund. a controversei. reaclioneazàîn fafa unicului adevàr.Ap. substanfà).. care pànà la sfàrgit biruie. Astfel. despàrfind silabele. 89 . adàugate. Insegi formulele dogmatice au o soartà foarte schimbàtoare. Omul singur în fala Descoperirii are vàrtejul marilor altitudini. fac sà cadà lumi gi împàràlii (Filioque.rg (regulà fidei)2sr 9i în sfàrgit în Simboalele de ciedin!à. O confuzie îndelungatà a învàluit înfelesul cuvàntului oúoia primit cànd ca fiin!à.Grigorie de Nazianz." In r. ngóoronov. Sf. dotraetapà:contrortersa. învà1àtura lui e bogatà gi depàgegteputerile omului. Sinodul din Antiohia (din 269) osàndegte formula ópooúoroq. col. 260 91.

chiar. dupà cum nu e de au mirare càun Sf. degiele sunt apanajul celorînvàfafi.Biserica sepronunlàse. Multe dintre ele îgi au obàrgiaîntr'o evlavie popularà.de regulà.Ràscumpàràriide la diavolul" a fost expusàde Sfinfii Pàrinfi. prin evlavia sa. în carefiecareaduceobolul sàula làmurirea unui adevàrde credin!à.fàrà îndoialà. In Osenm. dacà gregeliledoctrinale. cu congtiinfacà lucreazà spre folosul Bisericii gi potrivit de învàfàturii ei. în aria ei. XV col.poate.Grigorede Nyssaîmbàlipazà. sub o formà practicà sau retoricà. Situafia aceastaeste explicabilà prin faptul cà Bisericanu se pronunfase încà asupra punctelor respectivede credintà.scriind:. n'au fost osàndifi.disculiile nu sunt numai îngàduite. Cazul lui Origen seexplicà. Dar uneori pietatealui poate sà devieze.10. fàrà temei în SfàntaScripturà. nu Irineu. uneori. deviatà. al dascàlilor de teologie. Duhul Sfàntare grijà atunci sà ridice conducàtori care sà readucàpe linia de plutire salvatoareo pietate deviatà. avem rareori un consensabsolut al reprezentanlilor Tradiliei dumnezeegti.datoritàîndrumàrii gregitea conducàtorilorsài:poporul iudeu gi-afàcut idoli qi li s'aînchinat în lipsa lui Moise. cei ce din s'ausupus autoritàfii sinodului.manifestà adeseoridreapta credinfà. sinoadele ecumenice dau triste màrturii despreastfelde situatii.'Ilofogio 'Dogmatià lenua[à sau ?rincipia[à . condusfiind gregitde Aaron.L. teoria . a Pregàtirea acesteiproclamàri s'a fàcut în etapa precedentà. În acest stadiu. lX. adoptathiliasmul. spre paguba Bisericii din unele punctede vedere. Dar marelealexandrin era deschizàtor drumuri. al profesorilor. Càci gi poporul.prin uriagalui personalitate prinînràurirea lui prelungità gi pesteveacuri. nu pot gàsi pe nimeni caresà fi sfàgiat Biserica sàfi ràtàcitpopoareledepartede casaDomnului. Se gtie cà. Masa largà a poporului dreptcredincios a luat. urcat pe munte. 1.. Desigur.Migne.P. gi din pricina categorilor filozofice deosebit folositeadeseori. perioadaefervescenfei nu În dogmatice. disculiile nu înceteazà. Iustin sau Sf. de fràmàntare teologicà. 8-9. dupà Origen gi altii teoriaapocatastazei gi cà. cu afti sfinli gi scriitori bisericegti.Scrutànd vechile istorisiri.sunt îngàduitede Bisericà.mai ales.icitol leronim. 895. premergàtoaredefiniliilor sinoadelor.Rareori au fost condamnaficei ce au gregitînainte de pronunfareaBisericii ecumenicegi dupà moartealor.mai alesdacàereticii seîmpietrescîn gregeala lor.A treia etapà: Definifia Bisericii A treia etapàe aceea proclamàrii noii dogme de càtreBisericà..pànà la definirea lui de Sinodul ecumenic. De aceea.i Sin6o[icà Deosebireade sensprovenea. în afaràde chiar gi cei pe careDumnezeu i-a ridicat preofi gi profeli ai3àr"26r. clipaîn careseproclamàadevàrul. ne 261 Fe.3. în epoca sinoadelor ecumenicegi ea parte activà la aceste controverse.cinstireaa tot felul de relicve etc.ca indulgenfele.degiîn contrast cu el.t.. De aceea e de mirare cà Sf.ci chiar de doril pentru a se da putinfà de a se faceluminà.2.fructul e copt. Fericitul Ieronim a accentuatlipsa de precizie a învà!àturilor tradifionale. el trebuie cules gi valorificat. 90 . corifeii Protestantismului au ridicat maselede credinciogi împotriva practicilor din Biserica romano-catolicà.

aceasta cuprinzàndu-seîn cea dintài. Aici vom càuta sà precizàm mai mult raportul între .l. din Ar însemna...Dogmatica nu le înlàturà pe acestea urmà din càmpul ei vizual.Care 97 .ea îi face analiza. Docma gr DoGYrATrc^A l.dogma" cànd devine obiect de învàfàturà într'un tratat de TeologieDogmaticà.2. Biserica. de pildà. l.gtiinfà a clognrelor fl m amintit cà Teologia Dogmaticà îpi trage numele de la .în afarà de dogme.. punct de plecare al dezvoltàrilor teologice 9i temei de noi experiente duhovniceqti. e evident cà TeologiaDogmaticà e o nofiune mai largà decàt aceeade .stricto-sensu". deoarece làmurirea pe careo dà fiecàrei în Zicem cà esteo .ll.pars pro toto -. de ajutorare gi de inifiere. dacànu de generare. Orice dogmà are un temei generalmai îndepàrtat gi unul mai apropiat.finànd seamade tofi factorii gi de toate elementelecare iau parte la formarea ei. lumina adevàrului în ce mai vie...pentru a înlelege care e lumina în care e pusà ..dogme" . ar însemna ori sà reducem aria Dogmaticii la aceeaa dogmelor.expunerea sistematicà dogmelor"?Ea poatefi definità astfeldin pricinà cà parteaprincipalà a a ei e formatà din .expunereagtiinfificà gi sistematicàa dogmelor".expunere dogme.dogme" gi Teologia Dogmaticà. cà a deoarece toateînvà!àturile dogmaticesunt expuseavànd ca puncte de reper càtevaidei centraleca:Descoperirea. mai puternicà: Lux inter umbras et tenebras! stràlucegte din ce El devine atunci capitol al Dogmaticii.iubirea dumnezeiascà etc.l1. Între clogmegi Dogmaticà elcistào legàturà ca clela cauzàla efect Din punct de vederelogic.sau càpàtàndu-gi lor numai la lumina gi adevàrata însemnaregi însemnàtate în apropierealor de dogme. zicem de asemenea e o expunere. a gtiinfificà gi de ce atunci una dintre definifile Dogmaticii poate fi ..Tntrclucerd 6enero[à rDogmà lo7maticà Si Dar cuvremea Duhul Sfàntamufegte glasurilecelorcebàrfesc. sà nu dea ràspuns marii majoritàli a problemelor eshatologice..dogmí'. Dar între ele existà un raport de întrepàtrundere.Sàluàm de pildà dogma Ràscumpàràrii.ll. Nu înseamnàînsà cànoi vom expune aici numai dogmele.mai avem qi teologumenegi pàreri teologice.sistematicà" dogmelor. celelalteînvàfàturi tinzànd sà devinà dogme. adicà celecareau fost formulateir sinoadele ecumenice sunt cuprinseîn Simbolulniceosau constantinopolitan" primite prin consensulBisericiide pretutindeni... Dacàînsi aria Teologiei Dogmaticee mult mai întinsà decàtaceea dogmelor. gtiinfificf'. alàturi gi mai presus de celelalteînvàfàturi expuseîn ea.dogme" gi cà de aceea l'lmai poate fi numità chiar gi . Simbolul niceo-constantinopolitan proclamà: .. l. Ori noi am vàzut cà în Teologia Ortodoxà. dacàexcludemcu totul aceste douà din urmà categorii. Dogrnatica.

formularea faptului.Dogma nu seîntinde asupraexpunerii premiselor logice sau teologicesau divine ale Ràscumpàràrii. degi nu sunt proclamate oficial ca atare.ipiofa ti Sim\o[icd pentru noi oamenii. Din càtevaf..Taine" gi simplele . extrem de scurte. prin întruparea.. Atanasie)etc.. Avem apoi faptul istoric al dogmei gi. temeiul mai apropiat al ei e întruparea.avaywoorcó1)Eva" unele hotàràri ale Bisericii (Sinodul din Laodiceea. (Dacànumàrul de ... pildà.. patimile. din taina Ràscumpàràrii lumii de la începutul pànà la sfàrgitul ei.dogmà"gi Dogmaticà"în linii mari.".Numai faptul simplu.3.din pricinà cà.toate teologumenelegi toate simplele pàreri particulare în Teologiaortodoxà.slujbe bisericegti"..careîn textul original al simbolului nu cuprindemai mult de 4o de cuvinte?.raze. în care.adicà.dogme" esteimplicatà în faptul cà o parte dintre învà!àturile acesteidiscipline au valoare de dogme.Ioan Damaschin) iau atitudine hotàràtà în aceastàproblemà.Volumeîntregi discutà: Dacàplanul Ràscumpàràriia fost stàbilit înainte sau dupà cunoaqterea faptului càderii omului.. iegitvolume întregi.apoi diferitele aspecteale Ràscumpàràrii etc. pànà ce s'a stabilit defintiv deosebireadintre ele.dogmf ideeainspirafieiSeptuagintei..dela 365). gi deci gi a càrfilor cuprinse în ea (inclusiv cele din categoriacelor . avànd la temelie ansamblul Revelaliei.Atàt. . au invers: Formuleledogmelor.. au iegit $i din biblioteci întregi. degi .Sf. expuneri a motivului Ràscumpàràriigi apoi enun!à tot agade lapidar motivul ei apropiat.ll. învierea gi proslàvita înàllare la cer a Domnului nostru Iisus Hristos? . pentru a treceimediat la înregistrarea faptului istoric. precum gi în faptul cà nu s'au inventariat toate dogmele. Sfinlii Pàrinfi au discutat cuprinsul viitoarelor dogme.'Ieofogia(Dogmatìcà Senera[àsau ?rin. PAnàb pronurrfarea Bisericíi poate exista o confw.gapteTaine" s'a stabilit tàrziu.sfatul voii Lui" etc. Ea ràmîne însà la orizontul acesteiscurte. temeiurile lor sunt scripturistice gi domnegti.. l. gi pentru a noastràmàntuire. càtevafraze. moartea. în dogmà aflàm esenfialul.dogme' si ùrr0àfàturile teologice O oarecarestareneprecisàa raportului dintre TeologiaDogmaticà qi.Atanasie.adicà despre temeiul îndepàrtat al dogmei.. Iatà raportul dintre .. dar toate celelaltedezvoltàri ale Dogmaticii sunt în strànsàlegàturà cu ea. reduse la esenfial. Bisericava trebui sà purceadà 92 .formularea lui. Ce cunoagtemprin formula dogmaticàa Simbolului amintit. agaîncàt nu a fost greu Bisericii sà ia o atitudine precisàîn aceastà privinfà la ivirea Protestantismului). De aceea.Temeiulmai îndepàrtat al dogmei Ràscumpàràriie iubirea dumnezeiascà. ca gi unii dintre Sfinfii Pàrinfi dintre cei mai cuvazà (Sf. In schimb unii teologicred cu valoarede.. viafa" învàfàtura.ori înfelepciunea(mai multi Sfinti Pàrin!i).. în sfàrgit.bunede citit".. a fost posibilà o oarecareconfuzie De între .precum am spus.. din vegnicie. timp de veacuri.dogmelegenerale"sunt socotitecafiind cuprinzàtoare a mai toatà esenlaDogmaticii cregtine.ierurgii". ori adevàrul (Sf.de ce era mai convenabil ca Fiul lui Dumnezeu gi nu altà Persoanà treimicà sà seîntrupezei dacàRàscumpàrarea dovedegte iubirea sau iubirea gi dreptatea(Anselm). Ce gàsimîn tratatelede TeologicDogmaticàasupraacestei dogme.ie între. redus la ceamai simplà expresie. nu vorbegtedespre .

datul revelat". A Garderl. sau poate lua contururi de speculalii înalte.refleclieiteologice". dar numai dascàlii de Teologie la operele dogmatice.Ea le ilustreazà. întrucàt se citeazà . pànà la pronuntarea Bisericii.Ledonné rnéIé. oarecum.reflectia teologicà". învà!àturile Teologiei Dogmatice. In acest caz. pe scurt ceea ce caracterizeazà.. fafà de dogme: 1. teologumene gi opinii particulare. pe temeiuri mai mult sau mai pulin dezvoltate. tratatele de Teologie Dogmaticà le pot prezenta ca dogme cuprinse în dogmele generale.p. contrariu aparentelor. relativ gi provizoriu in Teologia Dogmaticà. f) lipsa spiritului de sintezà în dogmà qi abundenfa lui în Teologie.. a) Ceea ce dau ele: de o parte . unele puncte de credinfà sau chiar de practic4 ràmàn încà neclare din punctul de vedere al autoritàfii 1o1. cuprind dogme. 93 .i pànà întru sfàrgit la o discriminare a lor. de alta explicitarea prin deducfie a celor cuprinse în dogmà. în chiar aceste adevàruri? ."... pvin: DogrnaEi reflecliateologicàse caracterizeazà a) ceeace dau ele: de o parte .. ar avea nevoie de un catalizalor în prezenfa càruia sà se poatà petrece asimilarea. dupà temeiurile lor în cele douà izvoare ale Descoperirii.intu1" mai mult acest proces..Este acceptarea lor de càtre Bisericà. e ca qi cum esenta învà!àturii dogmelor..apocrife" sunt tipàrite acolo fàrà nici o indicafie deosebitoare. adicà simpla învàfàturà a Teologiei Dogmatice.datul revel at".. d) asistenla Sfàntului Duh întrb parte/ lipsa lui în cealaltà..790 sq.11. Dogma e un adevàr revelat. toate consecinfele. ca .. ea precum a fosigi acelaal . le dllweazà. pe care le au adevàrurile aflate acolo. de alta explicitarea prin deducfie a celor cuprinse în dogmà. adicà cum le expune cànd e vorba despre dogme qi teologumene? . precum am spus. a adevàrului Descoperirii.i cum ar avea aceeagi autoritaie ca gi cele canonice. Sà încercàm a-l analiza'6': Teologia Dogmaticà expune adevàrurile cuprinse în dogme gi teologumene (ajungànd rareori la .pàreri personale'i acolo unde Revelalia tace). Acest proces poate avea un caracter mai mult logic. ràmàne judecàtorul.. iar cele .. datorità unei situafii neclarificate de Bisericà. toate raporturile.-1uceÈ Beflerafà 'Dogmà | logmatic.Pe calea deducfiilor ralionale ca qi pe calea meditafiilor. Deci. grea de înleles gi mai grea de pàtruns. din care nu lipsesc nici cadre gi nici categorii filozofice. se poate reduce adesea la repetarea unor adevàruri prestabilite. Cum le cuprinde..datului 262 V. dogmatistul cautà sà scoatà toate învà!àturile cuprinse acolo în stare virtualà. c) caracterul universal al dogmelor Ei cel particular al gtiinfei dogmatice. sau le pot prezenta ca opinii teologice sau ca abuzuri. Din exemplul cu Ràscumpàrarea.4.. Care e criteriul care stabilegte omogenitatea acestor concluzii scoasede teolog din adevàrurile revelate.càr1ilebune de citit". e) mulfi autori colaboreazà la dogmà. b) caracterul cuprinsului lor: absolut qi definitiv în dogme. Iatà de ce vom aminti. în dogmà gi în Teologia Dogmaticà s'a putut . sau poate avea un caracter mai mult meditativ.

chiar.. dar numai dascàlii de Teologie la operele dogmatice.. 94 .pe cànd autorii de TèologieDogmaticà 263 lbidem. E drept cà posibilitatea finerii unor noi sinoade ecumenice nu exclude gi gi posibilitatea unor noi formule dogmaticepentru adevàrurile descoperite încà neformulate de Bisericàsau pentru celeformulate prea general.1. Modernigtii capreotul englezTyrell.gi informafia depinzànd de autorii respectivi.l[eo[ogidDognttió $enera[àsau ?rincipìa[à . 196sq.Loisy (în et .stàlpul gi temelia adevàrului". prin asistenla Sfàntului Dutr. Din celeexpusemai rezultà gi faptul cà.relativ qi provizoriu În TeologiaDogmaticà. concluziile teelogice sunt adevàrul însuqit devenit subiectiv gi trebuie sàreprezintetot adevàrul dumnezeiesc reflectat în congtiinfa creqtinà.. el privind explicitarea formulelor dogmatice ca sensgi în unele cazuri ca formà.p.289. gi potrivit progresuluifilozofiei gi gtiinfei omenegti a întelegeriinoi a dogmelor. relativ gi provizoriu în TeologiaDogmaticà"fie cà e vorba de pàreri ale unora dintre Sfinfii Pàrinli. Dogmele cuprind adevàrul obiectiv revelat.pe cànd dogma are un caractergeneral sau universal. luat în sine.dar de altà naturà. Ea gi le însugegte din momentul în care ele corespundîn chip real dogmelorpe careseîntemeiazà263.. Reflecliateologicàsemai deosebegte dogmà gi prin aceea pe cànd aceasta de cà. Aceastà Revelafiaînsàgi conceplie gregitàa lor proveneadin faptul càei socoteau drept o creafiesubiectivà. Factorii care lucreazà la pregàtirea gi formularea dogmelor sunt mai mul|i . credinfelese schimbàdupà oscilaliile sentimentului religios gi în funcfie de adàugire de forme noi gi de influenle exterioare. fiind recunoscutàde Biseriaecumenicà. . P. d) asistenfaSfàntului Duh întrb parte. b) caracterulcuprinsului lor: absolutgi definitiv în dogme. neschimbabilitatea Dar . c) caracteruluniversal al dogmelor gi cel particular al gtiinfei dogmatice. fie ale unor Bisericii localg fie cà e vorba de aceleaale simplilor dascàlide Teologie'óa.lJEvangile l'Eglise) a aràtatcà religia fiind un fenomen de ordin subiectiv.. (autorulcàrfii.datul revelatràmàneidentic cu el însugi gi în felul acesta Revelafieigaranteazàpe aceeaa Revqlafieiformulate de Bisericà. In realitate existà un progres al dogmelor.nelipsind Sfàntul Duh în sinoadeleecumenicc. 2@ Cî.Svetlov. e) mulfi autori colaboreazàla dogmà. omeneascà.. De aici reiesedeosebirea caracterului cuprinsului lor: absolut gi definitiv în dogme.lipsa lui în cealaltà.p. cit op. reflecfiateologicà esteîn chip obligatoriuaceeagi toatàBiserica:forma. e formularea adevàrului revelat. Teologia Dogmaticà dimpotrivà construiegte edificiile doctrinare dezvoltànd prelungirile probabile sau sigure ale datului revelat fàrà aceastà asisten!àspecialà. adàncirea nu în dogmelor.Autour dîn petit livre" gi în . cànd l-a formulat în dogme.în unicitateaformulei ei. caraza de luminà ce trece prin prismà.i Sin^oftcà revelat'.Throughftyla and Carybda) dupà Gùnther (t 1863)au vrut sàdemonstrezeschimbabilitateaformulelor dogmatice.

. în concluzie: sacra" (p. dogmele. quae ad beatitudinem veram duci! gignitur.ct.ll. cea de a doua a protestantismului.Deascientiarum theologicarum". l. istorie.adicà: criticà. . nu trebuie prefàcut totul în dogmà. Pentrutotacest a\niat. I. se hrànegte.apud. dumnezeiesc (obiectiv) 9i omenesc (subiectiv). expunerile dogmatice reprezintà adevàrate sisteme de cugetare cregtinà. exegezà etc'). '2Í6 Vezi A. (se gtie. dupà cum nu trbuie sà reducem totul la treapta unei pàreri teologice' Cea dintài tendin!à e a romano-catolicismului.9i de la raliune -. Care sunt condiliile unei bune Teologii Dogmatice? -La aceastàîntrebare se pot da mai multe ràspunsuri: a) Trebuie sà avem o temelie gtiingificà adecvatà. în generaf n'au lipsit nici de la lucrarea de pregàtire a dogmelor. defenditur..atàt a datului descoperif primar.(r.P.. De aceea dupà ea se centreazà celelalte discipline teologice qi nu ea dupà elè. ibid.. 249 sq. se apàrà gi se întàregte credinfa màntuitoare. avànd în centrul preocupàrilor ei însàqi esenla Teoogiei creqtine..lntrolucerd genera[à 'Dqma 5i dogmaticà sunt dascàlii de Teologie care. deoatece atunci n'am mai face Teologie Dogmaticà. f) lipsa spiritului de sintez în dogmà 9i abundenfa lui în Teologie. istoricà etc. în Teologia Dogmaticà. De aceeaajutorul pe care-l ia de la celelategtiinfe auxiliare . de pildà.doctrìna 95 . dupà care ..Lp 296..292 sq.Teologia este gtiinla prin caresenaqte. amintim cà ele trebuie sà fie întrb armonie desàvàrgità. Gardeil. În unele cazvÍi fericite. DeTiinitttte. (Este necesag dat trebuie accentuat împotriva protèstanfilor.. tenclinfe.5. care duce la adevàrata fericire" (Theologia est scientia. .p.11.a seobservaexageràrile sensulparagrafului5. e coloana vertebralà a Teologiei.cit. Corrcliliileunei btnle Teologii Dogrrratice 1. cà Teologia protestantà are în centrul ei Teologia biblicà).carteaXlVcap. potrivit tradiliei dogmatice de totdeauna a Bisericii. càt gi a celui derivat. nu-i mai poate pàgubi cànd pleacà de la datul revelat 9i formulat'66' b) Sà exprime cu fidelitate învà!àtura descoperita.198 sq. al l3onrano-catolicilor pril0itoare la raporttrl clintre elenrentul rerOelat gi aporttrl ontului îrr Teologie Ca o concluzie generalà asupra felului cum trebuie sà fie dozate cele douà elemente.Ledonné în rnéIé.. qua fides saluberrima. Teologia Dogmaticà e .p.Svetlov.). 26 FericitulAugustiry op. nutritur. Cele clotrà gi Itrotestarrtilor.qtiin{ae o învàfàturà supranaturalà". E de dorit ca aceste douà elemente (adevàrul revelat gi participarea teologului la expuncrea lui) sà se armoniz eze pe deplin în aga fel încàt sà se îndeplineascà dezideratul Fericitului Augustin. cà nu este deajuns. roboratur " )265. ci criticà.

và va hràni cu o învà!àturàfrumoasà..nici sà prefacàcredinfaîn cunogtin!à. la credinlasimplàla gnozà. Acesteexperiente le fac cei mai învàfafi. nevoind sà punà în locul adevàruluiBisericiiecumenice propriile pàreri. L. teologul nelàsàndu-se sedusde propriile speculafii.pp. Scriptura însàgine amintegteacestadevàr:.fàrà Iar de Dumnezeu fiind: .lfi.l. unicul Magistru e soful.Teo[o6ia'Dogmancà $enerafàsau ?riflcipiatà ti Sin6o[ig c) Dar conditiaprimordialà pentru a da un adevàrat tratat de Teologie Dogmaticà esteintenlia de a exprimacu adeaàrat înuàldturade totdeauna. Dognratisttrlader0àrat Dogmatistul grecHristu Andrutsos scrieîn Dogmaticasacàcercetarea teologului nu poatesà ducà la descoperirea adevàrurilormai înalte. Clement al Alexandriei.99.ll..mergàndpe aceastà cale. supra. profetullsaia.credinfa tare. Pedagogul..p.ei trebuiesàtreacà pàtrunderea mai adàncà.Dar cei mai învàlali nu suntexclugi la ele. nu ci cei cu inimà curatà.Denu aeli crede. Dogmatica BisericiiOrtodoxe risdritene. zice Diadoh al Foticeii'67. dimpotrivà. 96 .total sau în parte'68. legàturà cu aceasta In noi vom adàuganumai urmàtoarealàmurire: gi Teologiiexpun dogmele celecuprinsevirtual în eleprin deducfii. înfelepciune adevàratà. Cuoùntascetic. sfinfenie a cunogtin!ei.nimic nu e mai sàracdecàtcugetarea care. 267 268 269 Diadoh al Foticeii.stànd afarà de Dumnezen..và va facesà auzifi cuvintele Lui.traducerearomàneascà citatà..12.De aceea la înlelegerea de mai explicità a dogmei. voinla sfàntà a unui Pàrinte. Hristu Andrutsos.întàrità de rugàciunegi luminatà de informatiile necesare din toate domeniile Teologiei.347.iar aceste expuneripot forma punctul de plecareal unor experien{e analoage acelora careau dus la formulareadogmelorce stau la temelialor. fllozofeazà despre Dumnezeu!". Bisericae gcoala Lui.nu zice aeliîn!elege!". Sfinlii Pàrinfi au deplànspe cei care vorbescdespreDumnezeu.'6r. sfànt.73-74.-(.Pentru mine a venit clipa sà sfàrgesc sà ascultalipe Învàfàtorul.pentru voi a venit aceea . VII.îi va fi farul care va împràgtia întunericul ceînvàluie adevàrulmàntuitor. cit. cap.dupà însàgiînvàfàtura Màntuitorului.în Filocalia.tràireacregtinà de esteo condiliepentru caei sàpoatà scriecu desàvàrgit folos despreadevàrulrevelat.El và va primi. la ei de cum vorbeau vechi. cei Atunci vor putea spune cu Învàfàtorul dinPedagogul ClementAlexandrinul: lui aceastàpedagogie.Ci..