UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

urbane. duzi. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. cu coloane de piatră colorată şi marmură.2. tisă.XIV d. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. pini. tei.1. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat.2. Villa Sallustius. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin.) 2. 2. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . Exemple: Villa lui Cicero.2. trandafiri. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. crini. ca urmare a cruciadelor. plante medicinale şi aromatice.grădina cu pomi fructiferi. chiparoşi. Acestea aveau. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă.. De asemenea erau cultiva i trandafiri. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). smochini. de regulă. Erau prezente şi pu uri rotunde. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. zambile. nordul Africii şi Asia Mică. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica.V. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. a înregistrat un regres. vasele şi statuile. lotus sau diverse flori. . rozmarinul şi mirtul.H. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse.2. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. busuioc. specii floristice. Villa Mecena. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. formă pătrată. Grădinile vilelor mai mici. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. la interior cu bazine străjuite de statui. buxus. Totuşi. mimoze). În capitala imperiului. platani. Villa Lucullus. horticultura a făcut progrese. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. . ce cuprindea Europa Sud-estică. . peste care s-au grefat elementele orientale. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. în Evul Mediu. Schema modelului grădinii medievale.arbuştii şi plantele ornamentale. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. Constantinopol. lauri. Erau prezente pergolele şi coloanele. 2. fie o fântână cu un joc de apă.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. fiind înconjurate de un zid de marmură.

mărginite de rânduri de plante tunse. 2. Compozi ia era geometrică. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint.2. înconjurate de ziduri.grădina de legume şi plante medicinale.2. caracterizată de prezen a careurilor egale. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. 2.grădina de flori. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. fie aveau straturi de formă pătrată. galerii acoperite de plante că ărătoare. predominant persană. prin întretăierea a două canale cu apă. pini. eucalipt. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. din timpul domina iei arabe. compartimentare realizată. pavilioane pentru petreceri. magnoliile. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. menajerie. Arta topiară era folosită în exces.H. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). mirtul. Nu existau sculpturi. Speciile folosite erau: chiparoşii. Locuin ele mici aveau o singură grădină.. cu func ie exclusiv ornamentală. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii.4. . adesea aranjate liber. situate în cur ile clădirilor. Fiecare fântână avea o personalitate aparte.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. citricele. Speciile folosite: chiparoşi. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. buxusul. fie sub formă de fântâni arteziene. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. bazine. XIII-XIV. o suită de grădini. pere ii de fundal. acolo unde spa iul permitea. monotonă.H. apoi au căpătat un specific propriu.). arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul.d. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. magnolii. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. Grădinile fie erau interioare. al VII-lea d. palmieri. acestea fiind interzise în religia mahomedană. . delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Apa era folosită fie în bazine şi canale. fie erau situate în afara palatelor. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. leandri. fiind plane şi înconjurate de ziduri. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. de formă regulată iar cele mai mari.

2. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. cascade. o dată cu dezvoltarea noii religii. chioşcuri. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia.) şi cuprindeau mun i. cascade naturale) sau în bazine artificiale. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. terase. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. Elementele primordiale erau mun ii. de veselie. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. indiferent de perioada istorică. fiind natural. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. galerii.. Picturile. poduri şi pode e.H. por i. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. având ca element primordial al naturii – vegeta ia.3. II-I î. stânci. de groază. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. budismul. sec. suprafe ele foarte întinse. firesc. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. cu aspect natural. al XVII-lea d. Terasele erau trasate liber. VIII-IX d. bazine. pe vârful unei coline sau în pădure. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. grote. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. situat pe malul unui lac. ce erau descoperite brusc la un moment dat.H. IV-V d. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. în care vegeta ia era dispusă natural. de basm. odihnă. în armonie cu peisajele naturale. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. în strânsă legătură cu religia. pinii – fermitatea şi for a caracterului. având caracter natural. modificat sau aparent natural. Filozofiile religioase din China.H. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. cu caracteristici proprii. iar apele. .1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. ziduri. bambuşii – prietenia necondi ionată. lacurile şi râurile. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. plante şi animale. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. fiind create mai ales în sec. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. (dinastia Tang).H. au fost create parcuri naturale. piersicii ornamentali – Paradisul. servind ca loc pentru plimbare. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. cheiuri. este mărimea acestora. Relieful era foarte variat. fiind excluse liniile drepte. pentru dobândirea perfec iunii morale. şi reflectă puternicul cult al naturii. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. arterele pământului. ape. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. neregulat.3.

pietre rotunjite. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China.). au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. coline. cu balustrade ornamentate. . sec. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . por i. pietriş. din dorin a de a aduce natura în locuin e. arborele de ceai. azalee. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. erau prezente pretutindeni. orientat pe direc ia N-S.vegeta ia este perfect integrată peisajului. pasul japonez.H. şi în Kyoto. Astfel în Japonia.Deşi. .toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. Spa iile verzi.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. stâncile. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. sau din Europa medievală şi renascentistă. În sec. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. plus diferite lampadare. devenind o artă na ională.H.3. lac cu insule. grădină aridă. pârâu cu cascadă. lanterne din piatră. cu simboluri filozofice caracteristice. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. . fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. fiind o componentă a acesteia. fiind ulterior personalizată. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). nisip. al VIII-lea d.capitala ării. Grădinile imperiale. grădină de muşchi. un râu sau pârâu. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. Islam). specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. fiind folosite toate elementele din natură. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. arbori şi arbuşti. ferigi. diverse plante cu sau fără flori. bambus. stânci col uroase. al VIII-lea d. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. Persia. în decursul timpului. pavilioane pentru ceai. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. destinate contemplării din interiorul clădirii. miniaturală: cursul de apă. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. fântâni şi foarte multă vegeta ie. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. sau de pe verandă. camelii. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. mai mari sau mai mici. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. muşchi. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . ienuperi. podurile. 2.

bazine neregulate.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. precum: . de unde a iradiat apoi în restul Europei.erau folosite zidurile masive de sprijin.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite.prezen a sculpturilor.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei.Villa Medici în Roma (2 terase).4. stejari meridionali. lămâi. . XV-XVI d. azalee. buxus. ca influen ă occidentală. glicina. .. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. . chiparoşi. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. pe terase succesive.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene.Grădina palatului Farnese din Caprarola. .simetria fa ă de o axă a compozi iei. garduri vii şi borduri tunse. . mirt. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). . arbuşti modela i în volume geometrice. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). în special pentru grădinile vilelor suburbane. . arhitectură.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). literatură. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. magnolia. . al XVII-lea d. ienuperi.apa aduce mişcare.utilizarea vegeta iei tunse.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. din toate domeniile: artă. 2. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. cascade. parapete ornamentale. Specii folosite erau: pini. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante.apa era folosită sub formă naturală. lauri şi portocali. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . cascadelor. . Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. . vase ornamentale.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. arborele de ceai. 2.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. ci pietre late. .nu erau folosite alei.4. bambus.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă.1. .H. ştiin ă.H. lespezi sub forma pasului japonez. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. încep să apară primele grădini publice. a canalelor. . Din sec. . tisă. . ziduri înverzite. Această orientare a apărut la început în Italia. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. . prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. camelii. . cireşii.

Existau canale şi lacuri imense. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. la castelele Amboise. tinzându-se către transformarea în parcuri.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval .H. . S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. . al XVII-lea. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. fiind îmbinate cu linii ample. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci.2.În secolul al XVII–lea d. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. al XVI–lea. la care grădinile erau în incintă. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. Principiile esen iale s-au men inut. . Fontainbleau. În unele situa ii canalele s-au păstrat..H. Terenul era modelat în terase mari. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.arhitect peisagist Du Cerceau.grădina Luxembourg din Paris. Au fost realizate decoruri bogate. . Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. 2. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). S-au mărit dimensiunile grădinilor.arhitect peisagist Delorne. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. dar dispare schematismul rigid. sub aspectul echilibrului şi simetriei. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. . cu partere decorate cu flori. rezultând spa ii mult lărgite. Astfel. Exemple din sec al XVI-lea: . vase. roci şi apă în mişcare). compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. Au apărut grotele artificiale. În prima jumătate a sec. Exemple:. bazine. . fântâni. Saint-German. apare stilul baroc.grădinile Gamberaia – Floren a.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . Abia după jumătatea sec. în arhitectură.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a.grădinile de la castelele Tuilleries. traseele rectilinii. cu numeroase statui. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel).4. curbe. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. pictor şi arhitect) favorit al . stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. În perioada Barocului.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. al XVII-lea crea iile importante au fost: . ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase.grădina Garzoni – Collodi. . îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale).

a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. .3. Ulterior. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric.sunt prezente. vase în stil baroc. mai ales pe axa principală. pe spa ii foarte largi. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . în Anglia dominau grădinile medievale. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. Saint Germain-en Laye. închise între ziduri. bazine. al XVIII-lea.aleile sunt rectilinii.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. Versailles. . dominantă.terenul este modelat în terase largi. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice.sunt folosite. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte.Ludovic al XIV-lea. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. . cuburi). realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. sub influen a literaturii. . fiind situat pe terenul dominant. rampe. . racordate cu ziduri de sprijin. Dispar parterele.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. bazine cu grupuri sculpturale. . ca şi în restul Europei. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. Sceaux. mari partere şi întinse oglinzi de apă. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. Fontainbleau. statui sau vase. borduri sau broderii de buxus tuns. în Anglia începând cu sec.palatul constituie capul compozi iei.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. rocării. bazine şi canale. cu principii compozi ionale proprii.compozi ia era tratată arhitectural. . s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. . scări. . Chantilly.„regelui Soare”. se păstrează axa . SaintCloud. Dar. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. conuri. treiaje. La început s-a renun at la tunderea arborilor. . alături de diferite fântâni.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade.4. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. constituind totodată şi perspectiva principală. . în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. 2. piramide. . şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate.

Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. reziden ial şi a intrat în cel urban.. Toate crea iile din această perioadă (sec. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. . fiind sus inătorul noului curent numit . fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).grădinile Kensington şi parcul Stowe.4.Austria: .Rusia: . Victoria Park şi Battersea Park. . .4. . enun ate de Repton. Realizări importante: .Kent (pictor şi arhitect) . Green Park.model francez.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti.. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). apoi francez. La sfârşitul secolului al XIX-lea. . . Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.Hampton Court – model italian.Grădinile Greenwich – model francez.Saint-James Park . fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. . parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). realizate sub influen a romantismului. .model francez.Germania: . Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. dar se introduc poteci şerpuitoare.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).Nymphenburg (München) – model francez.Parcul Chatsworth – stil clasic. amenajate în stil peisager: St. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. formând un lan verde de peste 4 Km. iar fra ii Bühler au amenajat parcul .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. . James Parc. Malmaison.grădinile de la Whitehall – model italian. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. . .Anglia: . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.Tête d’or’’ (Lyon). La periferie erau: Regent’s Park. Hyde Park. . 2. . . Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.centrală dominantă.Charlottenburg (Berlin) .Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. Ermenonville. . În secolul al XIX-lea.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.

sec.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). Petersburg – 600 ha. narcisele. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. . plopul alb.360 ha. pe lângă locuin ele boierilor. .. respectiv după principiile grădinilor engleze. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. lângă St. cimbrul.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). la Iaşi – grădina Palatului domnesc. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. pomicole.Villa Carlotta (Caddenabio). .Grădina engleză (München).Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). molidul. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. .Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.Philadelphia – Fairmount Park.model italian. . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .model francez. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.parcul Nympheuburg (München). În Germania. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.Villa Melzi (Bellagio). mesteacănul.Parcul Public Friederichsham (Berlin). bradul. Parcul Puşkin (parc englez. crini.5.sec. Prospect Park (peisagist Olmsted). În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . liliacul. .Grădina Botanică . forestiere: bujori. roini a. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. stejarul. . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.A. . arskoe Selo = vechea denumire).Boston – Park System. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .grădinile La Cranja (lângă Segovia) .Parcul Sokolniki – 463 ha. . .Chicago – South Park. . garoafe şi iasomie.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .New York – Central Park . În S.Villa Carraresi (Roma). nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. .Spania: . . al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. . 2.U. . lăcrămioare. Ca exemple pot fi amintite: . Ca exemple pot fi amintite: .Italia: . .păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta).

la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. . 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. dar care în mare parte erau neorganizate.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. . . . al XIX –lea. azi Parcul Romanescu.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.Pădurile parc Băneasa şi Snagov.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. promenada de pe Dealul Copou. . . ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).parcul de la Bon ida –Cluj. 70 ha.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).parcul Carol I.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).Buzău – Parcul Crângul. Alpinetul. (fost Libertă ii) realizat de E.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.la sfârşitul sec. odată cu dezvoltarea oraşelor. . În sec.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.Grădina Ioanid. lângă castelul familiei Teleky. (Carl Friederich.Iaşi – Parcul Expozi iei. Hörer). .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.Timişoara – Parcul Tiselor. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. . .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria .în Bucureşti în 1833-1840. . . Redont. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. . În alte oraşe: . Parcul Rozelor. Parcurile de la Avrig.. .1838 – parc promenadă . . iarna lacul fiind folosit ca patinoar). . . al baronului Bruckental.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. . lângă castelul familiei Haller. . fiind numit oraş-grădină. . Dacia.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. Pădurea Verde.la Sibiu – 1857. . . . . . amenajat tot de Redont – Bd. al familiei Bauffy.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.parcul de la Gorneşti –Mureş . al XVIII-lea ..la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.parcul de la Albeşti –Braşov. chioşcuri pentru orchestre.actual Parcul Tineretului. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: .1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. poduri.sec.Bucureştiul avea cca. stilul brâncovenesc. Borza. . Hayer.

Crângaşi. Gala i. Constan a. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre.reamenajarea Parcului Herăstrău.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Oradea. Piteşti.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Ploieşti.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Parcul Tei. Parcul Tineretului.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . . corespunzătoare multitudinii de sta iuni.Parcul Sportiv . Sibiu. .s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Parcul Libertă ii.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). . Drumul Taberei. Craiova. Balta Albă. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Pantelimon. . Iaşi. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. . . ClujNapoca. parcuri în Titan. Colentina.

grădini.f. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor.2. .semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. hidrologică. . . vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. de protec ie climatică (viteza vântului. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. . antierozională. recreativă.1. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri.f. decorativă (estetică. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. 3. sanitară şi estetică. în general de toate tipurile de spa ii verzi. Profesorul I. hidrologică. Func ia hidrologică este asigurată. de pe terenuri degradate). c) f.flori din culturile floricole. respectiv: de produc ie. ştiin ifică. 3. . recreativ sau sanitar. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. regăsindu-se mai mult sau mai pu in.fructe din livezi. fiind ob inute diferite categorii de produse: . În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. d) f. respectiv cu: . această func ie are un caracter puternic diminuat. de impact peisager). În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. la diferite categorii de spa ii verzi. antipoluantă (f. de protec ie a solului. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie.Cap.f. intensitatea radia iei solare). umiditatea şi temperatura aerului. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple.lemn din diferite tipuri de pădure. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. sanitară). e) f. f) f.

mult sporită. trotuare. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. Vegeta ia lemnoasă. . fie în sol (rădăcini moarte). fizică şi chimică.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. Prin sistemul de înrădăcinare. . Pe lângă aportul de substan e nutritive. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. moderează temperaturile excesive. De exemplu.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. prezintă o stabilitate mecanică. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. spa iile verzi prin stratul arborescent. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. în care procesele de eroziune sunt vizibile. fâşiilor plantate în lungul străzilor. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. substratul ce constituie suportul vegeta iei. pietriş. prin procesele de evapo-transpira ie. sau în apropierea acestora. prin albedoul specific. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. astfel. etc. prin microclimatul pe care-l realizează. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. ). cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . străzi. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. . sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. a perdelelor de protec ie. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului.micşorarea vitezei vântului. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. Sub aspectul proceselor pedogenetice. asfalt sau beton. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. Func ia de protec ie a solului. Acestea.ameliorarea umidită ii aerului. fie la suprafa a solului (litieră).moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. prin descompunerea de către microorganisme. . cărămidă. şi a speciilor drajonate. ce constituie o armătură biologică a solului. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire.

Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. sub diferite aspecte: .reducerea poluării fizice a atmosferei. etc. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. . iar la 120-200 m în interior.lipsite de vegeta ie. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. ce nu deranjează ochi. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. structură pe verticală. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire.3. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. în zonele plantate. elagaj şi anotimp. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. gresia. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. Perdelele de protec ie. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. astfel. sau cu frunziş sempervirescent. 5m3. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna.reducerea poluării fonice. a pulberilor fine sau a fumului. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. atmosfera devine calmă. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. . acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. În mediul urban. consisten ă. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. betonul. o elul. 3. De exemplu. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. . în special în timpul verii. marmura. vârsta arboretului.reducerea poluării chimice a atmosferei. viteza vântului scade cu 30-60%. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate.

sau diferite activită i curente ale popula iei. . de prelucrare a petrolului. în teren liber. necroze. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. De exemplu. şantierele. arbori+arbuşti+specii de gazon). perimetrale. inversiuni termice. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. intersec iilor aglomerate. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. radia ie solară. căderea frunzelor. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). echien/plurien. durata de via ă a frunzelor etc. 42 t/ha. planta iile rare dintre construc ii. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. acoperită cu gazon. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. aerian. 68 t de particule solide şi praf. având un efect nesesizabil. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. a arterelor principale). activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. metalurgică. iar a teiului pucios cca. prin senza ia de linişte. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. ce are lă imea de 200-250m. cea ă. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. părozitatea acestora. 35 t/ha. în cazul molidului cca. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. ionizarea aerului). planta iile stradale. fără obstacole cu efect antifonic. pinului silvestru cca. umiditate. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. efect maxim în sezonul de vegeta ie. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). de prelucrare a produselor minerale. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. industria chimică. întreprinderile industriale. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. În oraşe. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. transportul auto. 30 t/ha. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. etc. respectiv de mărimea frunzelor.

presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. practicarea diferitelor sporturi. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. . de . având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. . pensia. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. Fazele activită ii de recreare: . radio. în sferele culturii. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. etc. .activită i pe loc. .Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . respectiv timpul alocat servirii mesei.deplasarea.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. internet).Timpul. picnic.destinderea sau relaxarea. vacan ele. .Nivelul de trai. care poate fi: . călătorii. .4.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. prin care se înlătură plictiseala. . fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. îmbrăcăminte. odihnei prin somn. .timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. cele mai multe destina ii. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. cumpărăturilor pentru hrană. serviciului. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. cules de flori. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. respectiv concediile. televiziune. la care este supus omul în via a cotidiană. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. . turismului. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban.timp de existen ă. . Factorii care influen ează recrearea sunt: . care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. sportului. intelectuale sau psihice.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. . sau efectul automatismelor zilnice.. după bunul lui plac: plimbări.timpul liber (dedicat recreării). fiind un element compensator al condi iilor de lucru.pregătirea.Mobilitatea. aeriană sau navală. obiective turistice. între inerii personale. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea.divertismentul sau amuzamentul. artei. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. al solicitării fizice. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. presupune bucuria întocmirii programului. spa iile verzi urbane sau extraurbane. camping. CFR.3. în general. divertismentului. telefonie.

istorice. de conducerea autovehiculului. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. pescuit. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. presupune comportamente diferite. sau în zilele libere. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. sau la sfârşitul săptămânii. floricolă sau erbacee. de diferite excese. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. de regulă la sfârşitul săptămânii. Turismul are caracter recreativ. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. Odihna propriu-zisă.O. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. vânătoare. decât în dauna operei”. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. încât nimic să nu poată fi adăugat. . plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. gazon sau oglinzi de apă. diseminat sau modificat. în spa iile verzi extraurbane. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. repausul şi somnul. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor.amintirea. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. apicultura. . Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. . nevoia de a face mişcare. etc. în sta iuni climaterice cu specific. economice. diferite de mediul său. după o perioadă de activitate intensă. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. J. arbustivă. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. Aceste activită i pot fi active sau pasive. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor.5. parcurile. indiferent de subiectul în care apare. prin care are loc refacerea fizică a organismului. Plimbările sunt realizate fie zilnic. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. realizată pentru plăcerea proprie a individului. Func ia decorativă (estetică. 3. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. În sens larg. alpinism. sau diferite activită i precum grădinăritul. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. etc. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole.întoarcerea.ciuperci sau de fructe de pădure. obiective culturale. canotaj. etc. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural.

îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. . a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. . variază pe parcursul unui an.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. murmurul apei. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. etc. . . flori. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii.încadrarea cursurilor de apă. şi care exercită o atrac ie spontană. cu efect de parazăpezi). zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . ciripitul păsărelelor. încântare. cascade. . Astfel.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective.6. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. puternic erodate sau a grohotişurilor. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. admira ie necondi ionată. . fructe. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. bazine. textura coroanei. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. 3. diferind în func ie de fenofază.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. bariere împotriva vântului.

care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. intrarea principală. centrul compozi iei reprezentat . Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. pe o concep ie dominantă. planta ii. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. un monument). No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). generatoare de zgomot sau chiar de poluare). IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. se ine seama de anumite principii şi legi. Frumuse ea este un element func ional. suprafe elor şi formelor planului. ob inându-se în final unitatea în diversitate. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Fiecare component. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi.Cap. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. armonie şi propor ionalitate. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. viu sau inert. Frumuse ea este realizată prin ordine. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). peluze. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. care conduc în final la realizarea frumosului. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. treaptă. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. sociale şi economice ale unei perioade date. Toate elementele unui spa iu verde (alei. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. într-un întreg.

omul va anticipa următorul obiect sau interval. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. bulevard. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. al for ei sau al monumentalită ii. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . stradă. de formă. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. de culoare. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. admi ând totodată diversitatea acestuia. combinat. bănci. respectiv realizarea echilibrului. în întregime. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Simetria poate fi absolută şi liberă. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. clădire). Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. simplu. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. liniar. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. lă ime) sau alte caractere vizibile. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. magnificului. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). a aceloraşi elemente (specii. potecă. dinamic. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. deoarece un plan perceput deodată. evitându-se astfel monotonia. creând senza ia de dezamăgire. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. Asimetria pune omul în armonie cu natura. integritatea şi calitatea acestuia. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. şi o dată percepută regula ritmului. ordinii. grupuri. vase decorative. Ritmul poate fi: static. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. se găsesc mase similare şi egale. compus. interesul scade. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. este static şi odată văzut. a repetării şi a consecven ei. calitate care uneori poate avea o latură negativă. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus.

se pot deosebi: . să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . exprimând de fapt unitatea în varietate. formelor dar mai ales a culorilor. . arhitecturale. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri).descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. . pasive. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). florale. caz în care se aplică armonia legăturii.compozi ii între culorile complementare. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. care au o anumită continuitate. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. . Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente.combina ii între culori diferite (active. de un individ. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. dar care au volume şi formă asemănătoare). Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele.compozi ii doar între culorile calde sau active. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. etc. într-un aliniament. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. chiar dacă specia diferă (de exemplu.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. În proiectarea spa iilor verzi. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). forme sau spa ii. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament).succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi .

270. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. lă imea optimă este de 8 m. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. .). Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire.). pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). alee pietonală. 55. 89 etc. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. sub un unghi de cca. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. ce are laturile în raport de 1:1. Fibonacci. . . Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. sub un unghi de cca. alterarea formei naturale (implică transformări par iale.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. astfel pentru o alee de 300 m. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. mese. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. C. 8. 21. matematician italian din sec.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. apoi 3. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. lă imea optimă este de 5 m. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. 180. ordine şi armonie. iar la o distan ă mai . Astfel. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. publicul dintr-un parc. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. iar pentru o alee de 250 m. 34.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv).618 (aproximativ 3:5). Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. etc. 13. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. al XIII-lea. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. 5.I.

presupunând unirea trecutului cu prezentul. fără a se exagera prin risipă. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă.mare de această valoare. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. . clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual.

stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. întotdeauna de formă dreptunghiulară. vegeta ia. aspect preluat şi de romani. . accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. râuri. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. În amenajarea spa iilor verzi. apă. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. câmpii. francez sau regulat) a stat. Stilurile spa iilor verzi 5. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. Stilul geometric Stilul geometric (clasic.1. văile râurilor.1. Grădinile în stil maur. În ultima perioadă (sec. în general. activită i. 5. epoci. erau prelungiri ale încăperilor. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. La romani grădinile. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. Acest stil prezintă mai multe variante. fiind ornate cu statui. de mai târziu. dar şi elemente minore precum microrelieful. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor.). Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. civiliza ii.1. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5.1. bazine. eroziunea). radia ia solară. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză.2. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. arhitectural. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. caracteristice diferitelor epoci istorice.Cap. vase sau fântâni arteziene. V. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. iar în cadrul stilului peisager sau liber. caracteristice Renaşterii şi Barocului. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. pâraie. etc. precipita iile) sau for ele majore (vânt. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om).

Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. balustrade. aplicat până în prezent.1. cu denivelări mici. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. precum şi oglinzi de apă. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. pe linii drepte şi curbe. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. cu numeroase ziduri de sprijin. fie de a le limita pe altele. fiind subordonate toate elementului principal. ce constituie perspectiva principală. unele păstrându-se şi în prezent. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. scări. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate.2. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. cascade sau bazine. fiind nivelat şi modelat în terase largi. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. canale sau oglinzi de apă. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi.1. situat în pozi ie dominantă. Apa aduce prospe ime. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. respectiv axa principală. bogat ornamentate. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. regulate. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. statui sau vase sculptate. 5. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. sau de perdele de arbori. rampe. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. taluzuri. numit şi capul de compozi ie. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. Elementul principal. Aceasta.

sub influen a stilului rococo din arhitectură. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. În această situa ie. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie.3. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. fie sub influen a pictorilor peisagişti.2. Stilul peisager Stilul peisager (liber. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. fie sub influen a literaturii noi. compozi ia fiind liberă.de apă. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. fiind obositoare ochiului.1. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. Aleile sunt rectilinii.3.2. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. mai ales a celor de gazon.1. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. care dau varietate şi fantezie compozi iei. având cel mai adesea relief variat. în ansamblu. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. 5. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. .1. cu precădere în Olanda. 5. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. Toate acestea au fost duse la extrem. natural. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. în formă de tablă de şah.1. în Anglia. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. conducând spre diverse amenajări. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. fiind dispuse în re ea geometrică. 5.

cu înflorire bogată. specii lemnoase decorative. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. cu contur regulat.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. ce urmăreşte formele de relief. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. volume. pajişti şi diferite grupaje floricole. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. urmând caracteristicile terenului. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. covoare sau dispersate solitar. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. prin aducerea de pietre. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. Rocile. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. se vor folosi specii de talie mică. toate elementele. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. în pete neregulate sau eliptice. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. masele vor avea conturul neregulat. care în mod natural sunt dispersate. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. lumini şi umbre. . roci sau stânci. Apele. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. Simetria şi echivalen a sunt excluse. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Aleile au un traseu liber. frumoasă şi îndelungată. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. sub formă de mase. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. În jurul clădirii principale. vor fi folosite pâlcurile. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. fie naturale. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. intervenindu-se totuşi în detaliu. peluze. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. sinuos chiar. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. chiar exotice. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. neregulat. curb sau sinuos. atunci când aceasta există. în diferite zone ale grădinii. de grote sau chiar cascade. cu aspect natural. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. fie create.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

largi. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. . în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic.4. Genul de bucurie Genul de bucurie. culori. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului.2.2. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. 5. De asemenea.3. de luminişurile retrase. cu flori având culori calde. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. de veselie sau de entuziasm.5. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite.5. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. cascadele. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv.2. volume. 5. dispuse într-un masiv păduros. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. atât sub aspect psihic cât şi fizic. de stâncile. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. unei mări sau ocean). având ca fundal imagine unor mun i înal i. umbră şi lumină. forme.

etc. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. sunt judicios repartizate.Cap. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. în strânsă corelare cu structura urbanistică. energiei electrice. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete.). Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. zona industrială. cât şi legătura dintre acestea. zona politico-administrativă. 6. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. limitarea perimetrului construibil. grădinile sau scuarurile. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. recrearea şi odihna popula iei. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. ce asigură protec ia multiplă a mediului. . 6. Ca regulă generală. dispuse într-o re ea continuă. gazului metan. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar.1. re ele stradale. dimensionate. atât urbane cât şi periurbane. energie termică. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. sta ii de distribu ie a apei. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc.2.

acoperişurile verzi. care traversează localitatea şi care. a spitalelor. pepiniere. planta ii de pe lângă unele dotări publice. planta iile din cimitire.cu acces nelimitat. a solului. 2. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. şi în care intră: parcuri. După accesibilitatea popula iei largi: . 6. întreprinderilor. .Această re ea poate avea o dispozi ie radială. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. păduri parc.cu acces limitat. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. radial-concentrică. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. longitudinală. ştranduri). dotări şi func ii. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. scuaruri. fiind diferite ca mărime. păduri de recreare. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). lungi de sute de metri. .periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. După pozi ie se deosebesc: . în func ie de sistemul stradal al localită ii. zonele de agrement (păduri de recreare. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. grădinile botanice şi cele zoologice. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. 1. amplasare. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. grădini şi scuaruri publice. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. . a apei. grădini botanice. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. grădini sau scuaruri). grădinile locuin elor individuale. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. planta ii antierozionale. planta ii antiincendiare. parcurile şi bazele sportive. a sta iunilor balneo-climaterice). grădini botanice. concentrică. de regulă. pepiniere.cu acces strict. . numite şi spa ii verzi publice. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă.3. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. de folosin ă generală. ce sunt administrate de primării. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. grădini publice. constituită din spa ii verzi periurbane.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. transversală sau longitudinal-transversală. grădini zoologice. planta ii de protec ie (a localită ilor.

categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. destina ie. spa iile verzi din cimitire. planta ii cu efect de parazăpezi. frecventează simultan acel scuar. rozarii. . situate de regulă în cartierele de locuin e. caz în care acestea sunt uşor accesibile. . spa iile verzi pentru copii şi tineret. fiind destinată odihnei de scurtă durată. grădini şi parcuri publice.temporare sau provizorii.3. . planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. păduri parc. . ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. parcuri şi grădini zoologice. După func ii: . configura ia terenului şi construc iile din jur. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. edificii culturale. alpinarii. culturale sau de învă ământ. . pepinierele. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto.4. destinate construirii unor cartiere de locuit. După modul de amplasare. având în componen a lor doar arbuşti. .spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară.în interiorul cartierelor de locuit.3 ha. După durată.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. scuarurile pot fi situate: .permanente. parcuri dendrologice. . ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. păduri de agrement. parcurile sportive.spa ii verzi de înfrumuse are. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. perdelele de protec ie. scuarurile por fi: .în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. planta iile de consolidare antierozională. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. ce se înfiin ează pe terenuri virane. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. gazon. situată în intravilan. parcuri expozi ionale. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important.3-3 ha. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. 6. 6-8 minute. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. cu rol decorativ: scuarurile decorative. în cca. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. Raza de deservire a unui scuar este de cca. 400 m. scuarurile pot fi: . După destina ie.

dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). statui. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz.5 km.5.. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. bănci. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. aranjamente şi decora iuni florale. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. frecventează grădina în acelaşi timp. Dată fiind această distan ă de deservire. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. respectiv o intrare la cca. în cadrul oraşelor mari. respectiv: sectorul pentru copii. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. . 3-4 ha. . datorită inexisten ei căilor de acces. de pe o rază de 1-1. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. 15-25 minute. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. respectiv arbori şi arbuşti. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. alei. zone umbrite dar şi zone însorite. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. a obiectivelor culturale. De exemplu. 6. de învă ământ.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. Spre deosebire de scuar. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. situate în jurul unor institu ii publice. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. peluze de iarbă. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. Dispozi ia aleilor. Intrările vor fi reduse ca număr. scări (în cazul terenului accidentat). boschete. în lungul aleilor. de mers lejer. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. spre periferia scuarului.

şi de densitatea popula iei. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). restaurant). construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. . mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. bănci. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. de re eaua stradală limitrofă. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. 6. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. manifestări artistice). gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. cafenea. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). într-un cadru peisagistic deosebit. adăpost de ploaie. respectiv sta ionare). Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. bazine sau chiar un mic lac. În foarte multe cazuri. datorită suprafe ei pe care o reclamă. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. sporturi. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. diferite dotări (cişmele. cofetărie. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane.6. şi de capacitatea proiectată a parcului. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic.000 de locuitori trebuie să existe un parc. locuri pentru jocuri statice. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. ce depăşesc 20 ha. expozi ii. WC public). de lungimi şi dificultă i diferite. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

Au scop sanitar. ocupând suprafe e importante. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. ale unui cvartal sau ale unui cartier. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. Astfel. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. suprafe e îngazonate. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. tomberoane). Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. a noxelor sau a altor factori de inconfort.8. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. parcări. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. şi străzi şi bulevarde deschise. partere cu flori. punct de distribu ie a energiei electrice. orientarea şi înăl imea clădirilor. alei pietonale. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice.8. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. recreativ şi decorativ. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor.liber este de 3. structură şi folosin ă diferite. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. . Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. în func ie de pozi ia. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. pentru diminuarea zgomotului. în func ie de pozi ionarea ferestrelor.1. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu.8.2. Speciile vor fi alese şi amplasate. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. 6. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. şi alte multe specii pentru varietate. arii de joacă pentru copii. 6. 6.

activită i de grădinărit. fie după propriile idei. sediu de firmă etc. Grădinile interioare. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. barbeque. institu ii. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. precum şi diferite specii cu port pendent. În cazul vegeta iei. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. arbuşti tunşi. dar şi a unor hoteluri. joasă sau fără împrejmuire. Astfel. sedii de firme. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. În func ie de mărimea acesteia. minilivadă. cu o compozi ie relativ simplă. arbuşti şi liane. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. aranjamente florale. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. de gusturile proprietarului. chioşcurilor şi treiajelor. trandafirii. lămpi pitic. a unor grupuri de specii sempervirescente. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. mobilier de grădină. fie prin realizarea unui gard viu înalt. spitale. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente.) acestea pot fi: grădina de fa adă. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. În cazul unor locuin e. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. uşor de între inut. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. sau specii de răşinoase. gazonul. suprafe e îngazonate. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. bazin cu peşti decorativi. minigrădină de zarzavaturi. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. pergolelor. arbori. servitul mesei. diferite jocuri. chioşc de grădină. stânci şi pietre. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. arbustive sau lemnoase. Grădina de fa adă. un mic bazin cu aspect natural. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. grădina este structurată şi amenajată. o cascadă miniaturală. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. magazie de unelte. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. precum gazonul. miniseră. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. În func ie de mărimea spa iului disponibil. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . cititul. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. piscină. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. padoc şi cuşcă pentru câine. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică.

Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. canalizări). în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. forme sau provenien e. de la bun început. . Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. se recomandă acoperirea acestuia. 6. unele specii din fam. durabilă şi de bună calitate. cu arbori şi arbuşti de talie mare. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. Crassulaceae. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. Peste acesta se aşterne stratul fertil. Brassicaceae sau Campanulaceae).9. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. printre spa iile rămase libere între plante. astfel. specii de gazon (fam. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. instala ii electrice. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. fiind de maxim 10-15%. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. de regulă. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. sau numeroase alte specii floricole. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. pentru speciile de plante vivace. poate contribui la estetica compozi iei alese. în vederea efectuării eventualelor repara ii. cu pietriş (de tip sort). Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. Poaceae). Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. alături de plante cu flori şi alei. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. fam. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. cu strat fertil mai gros. format din fibre minerale. Urmează un strat de separa ie. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. În func ie de caracteristicile lor. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Saxifragaceae. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului.

acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. 6. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. ateliere). umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. creându-se spa ii pentru odihnă. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş.10. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. hale. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. până la 4-7. şi constituie unită i de sine stătătoare. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. .5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite.acestea re in diferite cantită i de praf.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. al muncitorului (fabrici. . respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. policlinici.şi nu în ultimul rând. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. institu ii administrative). . Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. comportându-se ca un bun strat termoizolant. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv.. . Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. diferite pulberi sau noxe. . al bolnavului sau pacientului (spitale.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: .reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. . iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. . fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. Ca şi în cazul grădinilor interioare. Din suprafa a acestor complexe sportive. al proprietarului (locuin ă privată). sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. în zilele însorite. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. cabinete). spa iile verzi propriu-zise. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei.

Suprafa a variază de la cca. 3-6 ani. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. volei. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. bârnă de echilibru. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. grupuri sanitare. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. precum şi specii floricole şi de gazon. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. cu precădere împotriva vânturilor dominante. 6. 7-10 ani. cu solul permeabil. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. labirint. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. handbal. 11-15 ani. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. sau în cadrul scuarurilor. duşuri etc. Stilul adoptat este cel mixt. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. leagăne. în care constituie sectoare de sine stătătoare. 30-40 copii. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. 20-25% pentru terenurile de joacă. tobogane. tenis). cu ghimpi (Berberis . diferite săli de sport (gimnastică. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. volei. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. bazin acoperit sau în aer liber (înot. gazon sau arbuşti. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip.11. baschet. caz în care au caracter de tabără. grădinilor publice sau a parcurilor. oină). Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. 100 m2 până la câteva hectare. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. clădiri pentru vestiare. când sunt în afara localită ii. balansoare. respectiv: până la 3 ani. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. arte mar iale). atletism). bănci. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. separate prin vegeta ie. 1000 m2 pentru 40-50 copii. clădiri administrative. polo). pentru a se realiza fluxul cât mai facil. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. şi să nu producă fructe ce pot murdări.

rabate sau diverse aranjamente floristice. bârnă pentru echilibru. tobogane. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. cele cu frunze. arbuşti fructiferi. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. Rhus typhina). sau care să fie toxice (Taxus baccata. alei pentru biciclete sau trotinete. teren pentru focul de tabără. 6. pârtie pentru schiuri. flori. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. balansoare.12. fructe sau semin e. a zgomotului şi a gazelor. ce poate cuprinde: o mică livadă. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. Robinia sp. cu frunze. bănci. medicinale şi melifere. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. În cazul taberelor. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. spaliere. eventual un mic stadion. pistă pentru alergare. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. labirinturi. . incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi.sp. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. arbori de mărimea a III-a. bob sau săniu ă. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i.. bibliotecă volantă. pistă pentru patine cu rotile. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. Dar în func ie de microrelief. flori. coşuri de gunoi etc. În cartierele de locuit sau în scuaruri. cu rol de protec ie împotriva prafului. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. ronduri.). Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. leagăne. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. plante tehnice. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. un mic monument sau un bust. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. dotările vor fi mult mai complexe. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. grădina de zarzavat. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. bazin pentru înot. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. destinate odihnei. Laburnum anagyroides. terenuri pentru jocuri de masă. care murdăresc. corpuri de iluminat. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor.). cât şi zone însorite.

de a diminua poluarea fonică. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. Astfel. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. cu rol stimulator. având ca dotări mese. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. rabate de flori.13. cu excep ia intersec iilor. pentru fiecare elev. calmante. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. bănci. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. familiare. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. 6. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. . func ional şi estetic. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. precum şi obiecte din materiale calde. Componenta cea mai importantă. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. birourilor. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice.5 m2 de teren sportiv.14. cu specii floricole având culori liniştitoare. respectiv cea a intrărilor. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. cu cel mai mare impact peisagistic. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. diferite. De asemenea. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. sau a celor rezervate pauzelor. pasive cu rol calmant.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. pentru mărirea gradului de vizibilitate. 6. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. Spa iile verzi din incinta spitalelor. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. este vegeta ia lemnoasă.

reduse doar la aliniamente de arbori. centrale. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. cimişir. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. de la intrarea principală sau de la biserică. ce au efect liniştitor. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. chioşcuri). Astfel. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. bine delimitată. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. 6. constituit din biserică. prezintă şi o zonă. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. numită „cimitirul eroilor”. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. sau în sens radial. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. purificarea aerului. datorită lipsei de spa iu. Astfel. castani porceşti. precum şi pergole cu vi ă de vie. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. flancate de planta ii sobre. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. De asemenea. Cimitirele mari. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. sau chiar garduri vii. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. brad. dar şi specii de foioase precum: tei. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. necesare bolnavilor. drumuri interioare de acces auto etc. molid. cu alei şi căi de acces paralele. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. . separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. chiparoşi. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. Parterele cu flori cu nuan e reci. capelă sau un monument memorial. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. sau în jurul edificiului central. ar ar american. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. glicină sau trandafiri. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. tisă. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. Dacă spa iul permite. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. din specii sempervirescente.15. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. influen ând benefic recuperarea acestora. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. paltini. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. separarea diferitelor amenajări precum parcări. pornesc mai multe alei rectilinii. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. acoperite cu plante agă ătoare. În func ie de destina ia institu iilor respective. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. dispuse în lungul aleilor principale. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. cu bănci şi şezlonguri. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare.

influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare.1. saschiul (Vinca minor). Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. dar şi în punctele cheie. după considerente ştiin ifice (taxonomice). Narcissus sp. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Lupinus sp. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. 6. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice.16.. Sedum sp. cu multe denivelări. de recreare. Chrysanthemum sp. Paeonia sp. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. Convallaria majalis etc. situate în intravilan sau în extravilan. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. să existe mijloace de transport în comun. În cazul în care terenul nu este prea frământat.. Microrelieful... din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. dar şi culturaleducativ. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. de recreare şi decorativă. industrială sau medicinală a plantelor. surse de zgomot puternic). în afară de cele amintite. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. Ca specii lemnoase frecvent folosite. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. Spa iile verzi cu profil specializat 6. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. sanitar şi decorativ. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. după concep iile . să poată fi realizat pe jos. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. Sempervivum sp. de taluzare sau de înăl are a unor zone. pentru realizarea acestor denivelări. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific.). alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. sunt: trandafirii.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. Sistemul de drumuri. iedera (Hedera helix). alimentară. din specii sempervirescente. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. utilită ile şi căile de acces.16. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. sanitară. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. după importan a decorativă. arborii fiind evita i. halde. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. Aster sp. de maximă circula ie. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. se execută lucrări de excavare. caprifoiul (Lonicera japonica).

grădina japoneză. până la cele superioare (ultimele fiind . Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. Rozariu-ul. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. treiaje. sectorul sistematic. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. leguminoase. urcători. Sectorul plantelor de cultură. vernală. de parc. melifere. sectorul plantelor spontane folositoare. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. în acest sector. dar în containere. ce au diverse întrebuin ări. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. Ca sectoare. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. estivală sau autumnală. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. În sectorul florei Globului. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. dar şi publicului larg. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. rozariu-ul. fie se desfăşoară între cele două elemente. medicinale etc. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. ierbar). eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. sectorul plantelor acvatice. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. sau arbori cu efect decorativ deosebit. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. vara îngropate în sol. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. şi implicit expozi ii foarte diferite. Sectorul plantelor spontane folositoare.). folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. englezeşti. sectorul administrativ. sectorul florei diferitelor zone geografice. hibrizi Polianta. plante aromatice. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. Polianta. flora Asiei etc.). Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. numit şi colec ia botanică. rădăcinoase). pergole. serele. muzeu. tehnice. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. diverse suporturi sau chiar ziduri. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. fie în fa a clădirilor importante (birouri. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. Realizarea planta iilor floricole. la exterior. de la cele inferioare. licee sau a alte unită i de învă ământ. sectorul plantelor de cultură. arhitecturală. hibrizi floribunda etc. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere.

ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. prin solu iile de amenajare adoptate. . Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. pădure de răşinoase. didactic. pod arcuit din piatră. sera plantelor acvatice tropicale. uneori chiar un miniparc zoologic. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. industrial sau alimentar. după zona geografică de provenien ă. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. pepinieră. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). sera rezervată expozi iilor florale. sera orhideelor şi a plantelor epifite. ornamental. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. sera azaleelor şi cameliilor. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. pajişti. sau din alte regiuni calde ale Globului. pădure mixtă. Vegeta ia forestieră spontană. decorativ şi recreativ. 6. pădure de foioase. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. sera plantelor din regiune mediteraneană. sera înmul itor. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. se deosebesc: sera palmarium. clădiri administrative. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. Astfel. poartă torrii. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. Complexul de sere. Grădina japoneză. Prin structura. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. lanterne de piatră. subtropicale. în apropierea intrării principale. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice.monocotiledonatele). mediteraneene.16. pasul chinezesc din dale de piatră. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. este dispus de regulă. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. sau mai rar. colec ie de trandafiri. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez.2. verii sau toamnei. sera colec iilor.

De regulă. de recomandat cât mai largi. să nu existe zone industriale. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. perdele sau garduri mascate cu liane. . cu o suprafa ă de 34 ha. în ceea ce priveşte frumuse ea. . înfiin at în 1909. strâmte. Hunedoara). fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului.arboretumul Simeria (jud.3. .arboretumul Hemeiuş (jud. Bacău). având în acest sens îngrădiri. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. 6. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. care va fi folosită atât ca sursă de apă. Arad). arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. având o suprafa ă de 70 ha. cu o suprafa ă de 20. În cazul păsărilor zburătoare. de tipul cuştilor cu gratii. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. . este necesară construirea de voliere largi. curs de apă. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. având o suprafa ă de 48. bazine. Pe ansamblu. Timiş).16. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. al XX-lea. pot fi amintite: . înfiin at în 1908. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. a masca zidurile inestetice.5 ha. . solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. pentru a completa ambientul. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora.5 ha. al XVIII-lea.arboretumul Dofteana (jud.arboretumul Bazoş (jud. gropi de gunoi. înfiin ată la începutul sec. stâncării. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. de tip „microbiotop sau minihabitat”. înfiin at la începutul sec. trebuie să ocupe suprafe e importante. Bacău). vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. cu o suprafa ă de 60 ha. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. vechimea şi mărimea colec iilor. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră.grădina dendrologică Macea (jud. înfiin at în 1880. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală.

prevăzut cu arcuri largi descoperite. ren.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. stârci. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. prin plimbare. cum sunt bufni e. precum lebedele. cucuvele. pescăruşi etc. . de numărul de specii. şopârle. în aer liber. cerb lopătar. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. libere. în special forestieră. pentru speciile care nu pot părăsi locul.sectorul cervidelor şi cabalinelor. . . . bazin. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. unele specii de ra e.) sau spa ii deschise. gheparzi etc. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. . cai sălbatici. ce cuprinde voliere cu fazani. distan a nu trebuie să fie prea mare.sectorul rezervat pentru antilope. mierle. stânci. uli. şi pentru răpitoarele de noapte. râşi. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. lei. cinteze. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. . pantere. pot fi amintite: .sectorul păsărilor de baltă.sectorul reptilelor. alpin şi subalpin etc. umiditate. cu zone largi amenajate pentru tigri. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat.. carnivore mici. girafele. De asemenea.. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. care asigură accesul unui segment important de vizitatori.: . cormorani. pentru diferite specii de urşi. gâştele. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. câini dingo. ierbivore mici. .. ce adăpostesc pisici sălbatice. jderi etc. cameleoni. iguane. pume.sectorul păsărilor tropicale sensibile. zimbrii etc. bivoli. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. caprine. găini de ornament. cu voliere şi vegeta ie. bibilici. lama şi alpaca. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. constituit dintr-o clădire. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. păuni.sectorul păsărilor răpitoare. canari.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. porumbei sălbatici sau de ornament. . . vulpi. . de amenajările respective.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. şi padocuri acoperite. pentru sezonul rece. pentru inerea acestora în sezonul hibernal.). .sectorul stru ilor. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. mici palmipede. în care sunt găzdui i: elefan i. ovine. cât şi spa ii largi.sectorul primatelor. pentru sezonul cald. elan. pelicanii. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. pentru sezonul estival. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali.sectorul urşilor. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. căprior.. ciufi. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. şoimi. trunchiuri de arbori. galinacee etc.sectorul galinaceelor şi columbidelor. dromaderi. zebre. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. asini etc.sectorul marilor ierbivore. şerpi sau crocodili. turturele. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. lupi. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. fie cu voliere foarte mari.sectorul felinelor mari. grauri etc. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. .

Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. de entomologie etc. de purificare a aerului etc. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. poteci şi alei de plimbare. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. care să nu depăşească 4%. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. formată din planta ii forestiere. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. a eventualelor surse de poluare. În unele por iuni ale pădurii-parc. a unor peluze întinse de gazon. un sit istoric (ruinele unei cetă i). 6. Alte amenajări. având produse care să nu dăuneze animalelor. pot exista în incintă şi muzee. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor.17. acoperite cu pietre. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. se deosebesc: parcul forestier. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. precum: un lac. dar în raza de deservire a localită ii. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. se vor prevede spa ii largi. Pădurea-parc (parcul forestier. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. . În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. în mişcare. fântâni. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. de zoologie. Astfel. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. un punct de belvedere asupra oraşului. toalete ecologice. sau a aranjamentelor florale. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. cişmele cu apă potabilă. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. nisip sau alte materiale locale. În zona intrării principale. un curs de apă. pădurea-parc sau parcul-pădure. şi nu numai. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali.

balnear (izvoare minerale.). Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km.17. terenuri de tenis sau de fotbal. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. Astfel. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. în unele zone de interes curativ. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. terenuri sportive etc. numită impropriu pădure de agrement. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. stâncile. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. lipsite de vegeta ia forestieră. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . tabere şcolare. topoclimatul. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement.5-2 ore. Pădurea de recreare. piste pentru biciclete sau pentru role etc. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. falezele sau malurile abrupte. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. sau de interes turistic. 6. . pot fi ştrandurile şi campingurile. solul. hidrografia şi environnement-ul. De asemenea. situate pe malul unui lac. zone de picnic. puncte de belvedere etc. Amenajările de tipul campingurilor. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. căi de acces cu trasee mai lungi. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări.1. pozi ia pe versant. a unui râu. telecabine. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. expozi ia. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. izvoare termale etc. cu cât terenul este mai înclinat. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. Unele elemente naturale precum mlaştinile. telescaune. zonele nisipoase. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren.

astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. care prin fenomenul de . se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. Tot în acest sens. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. temperatura aerului mai ridicată. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. plajelor etc. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. sau spa ii adăpostite. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. De asemenea. altitudine etc. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. iar solul este mai pu in umed. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. vegeta ia are aspect veşted. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. dotărilor sau diferitelor echipamente. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. plantele prezintă creşteri foarte mici. pavilioane. noroi. cu privire la temperatură. În acest sens. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. suprafe e umede improprii. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. frunze prăfuite sau galbene. alunecări de teren. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. este mai rece şi mai umedă. frunziş sărăcăcios. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. destinate practicării unor activită i. băl i.. refugii) pentru a oferii adăpost. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. fără extreme mari. temperaturile sunt moderate. Cu privire la mişcările aerului. Orientarea nordică a unor terenuri. prezen a prafului. această zonă este cea mai expusă vânturilor. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. gradul de expunere a teritoriului. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. vânt.

regimul şi tratamentul etc. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. O zonă lipsită de un curs de apă. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. Cei care doresc să se odihnească. atunci aceasta este şi primitoare. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. aerisite. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. de temperatura acesteia. De regulă. prezintă o atractivitate foarte redusă. care este dată de natura sursei (izvor. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. libere (luminişuri. capătă por iuni dezgolite. pescuit. filtrare şi transport al apei. de poten ialul teritoriului. ce diminuează calitatea acestora. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. de cea ierboasă. Când o pădure de recreare este echilibrată. . Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. şi din contră. compozi ia şi vârsta arboretelor. precum realizarea igienei corporale zilnice. prepararea hranei. situl sau vecinătă ile. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. de modul de captare.2.17. dar nu neglijabilă. Environnement-ul. a fermelor de animale. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. chimic sau fonic zonele din jur. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. natura solului. Hidrografia teritoriului. liziere). condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. poieni. lac). este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. În acest sens. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. iaz. schi nautic etc. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. de o acumulare mai mare sau mai mică. apa este importantă sub aspectul calită ii. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. 6. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. În zilele călduroase de vară. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia.spulberare. râu. sau ca sursă de apă potabilă. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. pârâu. va avea o atractivitate sporită. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise.

capacitatea de primire începe să crească. Codrul regulat vârstnic. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. indiferent de specie. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. păduri pentru plimbare şi păduri parc. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă.. dar în zilele geroase cu chiciură. bine pusă la punct. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. a culorii frunzelor etc. Aceste dotări vor fi discrete. publicul larg le preferă pe cele amestecate. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. şi este favorabilă pentru plimbări. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. care determină o scădere a densită ii. ce induce plictiseala şi pasivitatea. ce calmează şi relaxează vizitatorul. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. Iarna se remarcă răşinoasele. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an./ha). pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. . la agresiunile vizitatorilor. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. are aspectul unei păduri falnice. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. luminişuri pentru odihnă. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. dau peisajelor un pitoresc aparte. de motiva iile şi aprecierile lor. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. în func ie de fenofazele speciilor respective. dispuse pe anumite trasee. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. cu locurile de parcare aferente. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. ce au un efect peisagistic major. Sub raportul vârstei. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. ce are o densitate mică (200-500 buc. datorită vizibilită ii foarte bune. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei.

în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. odihnă. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. Zona de primire şi odihnă. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Zonele cu soluri reci şi umede. reprezintă cca. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. obiectivele etc. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Zona de plimbare. Arboretele vor avea consisten ă moderată. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. . Aceasta este zona preferată de marele public. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. mult căutate şi apreciate de publicul larg. repaus etc. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. aer curat. pentru linişte. să aibă o textură uşoară. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic.Pădurile de recreare se sistematizează. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. În raport cu întreaga pădure. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. cu investi ii mai reduse. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. de cei care evadează din cotidian. zona de plimbare şi zona de regenerare. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. prezintă ponderea cea mai mare. terenuri de joacă pentru copii. şi prezintă diferite construc ii. insistându-se în mod special asupra cură eniei. soluri scheletice. echipamente sanitare şi de igienă. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. fiind astfel organizată. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. camping. ce trebuie să fie ireproşabilă. acest lucru favorizând. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. prin împăr irea pe anumite zone. cu forme interesante. de cca. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. amenajările. De preferat ca aici. să fie drenat. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. instala ii sau echipamente. destindere şi pentru activită i de picnic. cişmele. izvoare). vor fi evitate de vizitatori.

de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. având un specific aparte. de la o clădire de interes general (cabană.3. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. terenurile de joc. restaurant. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. care sunt interzise accesului publicului. locurile de parcare. şi echipamente specializate. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. au o lă ime optimă de 3. fiind total protejate. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. dificultatea. monumente. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. nu prea lungi şi nu prea înclinate.17. peşteri. han. prin optimizarea spa iului în general. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul).5-4 m. este constituită din diverse suprafe e. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. respectiv 4-10 km/100 ha. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. Traseele potecilor vor fi diferite. camping). Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. cu pante domoale. un număr sau o emblemă. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. zone cu fructe de pădure etc. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. restaurant. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. întâlnite doar în anumite păduri. puncte cu vederi panoramice. spre diferite puncte de interes din pădure. fiind eliminate tasarea solului. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. arbori deosebi i. pot avea por iuni comune. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. ruine. 6.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. smulgerea sau tăierea puie ilor. vestigii ale unui castel sau cetă i. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. rezultate prin ruperea. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. forma iuni geologice interesante etc. cabană. dispersate în cadrul celorlalte două zone.

locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. dalele de piatră. fiind mult apreciate de vizitatori. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. un număr cât mai mare de autovehicule. miniterenuri de fotbal. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte.aceste puncte bănci. masă cu scaune sau bănci. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. peluze pentru golf. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. parcările pot fi: în ciorchine. capătul drumului principal). Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. sau pot fi mici. şi variază în func ie de microrelieful specific. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. cabanelor. camping. fântâni sau alte surse de apă. WC-uri ecologice. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. de 2-3 maşini. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. loc pentru focul de tabără. groapă sau container pentru gunoi etc. şi pot fi: terenuri de tenis. diverse amenajări pentru jocul copiilor. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. respectiv grupuri de arbuşti. Parcările pot fi mari. în pinten. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. vatră din piatră pentru foc. coş de gunoi. în special pe latura vântului dominant. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). pe ansamblu. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. dispuse în apropiere. restaurantelor. formele regulate şi simetriile. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. şi să se folosească materiale cu aspect natural. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. . Locurile de parcare. respectiv nisipul. spa ioase şi capabile să absoarbă. de amploarea investi iilor. vor evita pe cât posibil artificialul. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. pietrişul. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării.

în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. faunistic. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. geologic. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. Astfel spus. incompatibilă scopului atribuit. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă.18. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. recreative şi turistice. pedologic sau de altă natură.18. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. floristic. educative. De asemenea. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. speologic. 6. având o înăl ime corespunzătoare. protec ia ecosistemelor.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). sau parcurile cu specii de vânat autohton. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. paleontologic.The International Union for the Conservation of Nature . având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . . hidrologic. cu aspect cât mai natural.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6.1. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale.

Valea Cernei. sate. . pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. Ceahlău. care servesc recreării popula iei. Cheile Nerei . şi Semenic – Cheile Caraşului. Piatra Craiului.speciile vegetale şi animale. floră şi faună intacte. elemente de etnografie si folclor. destinate cercetării ştiin ifice.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. hanuri sau locuin e izolate. neatinse de activită ile umane. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om.18. specifice. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. recreării şi turismului”. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. . . care grupează o serie de atrac ii turistice.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. cu flora şi fauna sa. . . zona rezerva iilor integrale. conforme cu peisajul.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive.2. educativ şi recreativ. . se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. activită ile de turism vor fi bine organizate. respectiv fenomene naturale originale. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. muzee cu specific local. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. . educativ.sunt peisaje naturale de mare frumuse e.să fie interzisă vânătoarea. Domogled . vegeta ie. 6. construc iile (case. cultural şi recreativ. Cheile Bicazului .zona exterioară.să fie deschis turismului organizat. în scop ştiin ific. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . Rodna. .teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. expozi ii. Cozia. Retezat.Hăşmaş. drumuri. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . Mun ii Măcinului. beneficiind de o protec ie suplimentară. vile. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. hoteluri.să aibă forma ii geologice interesante. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. În prezent.Beuşni a. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . .

comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. 6. se promovează regenerarea naturală. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. Grădişte Muncelului – Cioclovina. Por ile de Fier. mixte (tip m). După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. În ara noastră sunt constituite în prezent. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. nu se împuşcă. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Vânători – Neam . speologice (tip s) şi zoologice (tip z).3. paleontologice (tip p). lacuri şi cursuri de apă. limnologice (tip l). vegeta iei sau faunei. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. Nomenclatura din ara noastră. forestiere (tip f). ca parcuri naturale. Acestea pot fi: botanice (tip b). autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate..zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. conform Legii nr. solului. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. Balta Mică a Brăilei. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. Bucegi.18. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. 9/1973. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. următoarele: Apuseni. . rezerva ii naturale. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. geologice şi geomorfologice (tip g). rezerva ii ştiin ifice.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism.

rezerva iilor naturale. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. . cursuri de apă. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. parcurilor naturale. chei). Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. cascade. educa ie si instruire în domeniul mediului. ştiin ifice sau peisagistice.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. fenomene geologice unice (peşteri. locuri fosilifere. arbori seculari. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale.

Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. . frunzelor. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei).factorii ecologici climatici: .diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. volume. compozi ii. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.regimul de umiditate din sol.fertilitatea solului. proiectantul de spa iu verde creează forme.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. ce vor alcătui în final o unitate. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. .cerin ele speciilor fa ă de: .lumină. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. Astfel trebuie avut în vedere: . Criterii de alegere a speciilor 6. 6.1. .diversitatea foarte mare a ramurilor.temperatura aerului.1.textura şi profunzimea solului.2. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. VI.vânt. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. . Prin acest material. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. .Cap. ruginiu. . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . . . 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. .umiditatea atmosferică. culoarea. material care îşi schimbă volumul. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective.2. .îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. .factorii ecologici edafici: .

.expozi ie. Dintre aceştia : . . se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.con inutul de schelet. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. .vegetali. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). . . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).configura ia terenului.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. fertilizare.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). a produc iei de masă lemnoasă).dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. numite arsuri). .fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. 6.. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). dar şi asupra celui animal sau vegetal. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.factori poluan i.factori geomorfologici: . numindu-se şi cea ă oxidantă.oxidul de sulf.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). . .factori antropici: .pantă.2. .altitudine.troficitatea solului. etc. . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. .compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. . .animali. considerate cele mai rezistente). . Astfel. dioxidul şi trioxidul de sulf.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. (produc căderea acelor la răşinoase. . Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.factori biotici: . . cloroza esutului asimilator. . în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.2. fa ă de cele periurbane.

din arderea combustibililor solizi şi lichizi.2. subspecie.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii.umbrirea clădirilor.). stadiu de dezvoltare. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. etc. industria metalurgică şi chimică. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. . Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. . arboretele tinere fa ă de cele mature. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. cum se integrează în respectiva compozi ie. . ecotip.rezistente la fluor – mesteacănul.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. . In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. . . Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. ce talie vor avea exemplarele respective.praful rezultă din întreprinderile industriale.pigmentări. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . frasinul.rezistente la plumb – pinul silvestru. coacăzii. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). fabrici.pădurile de recreare.condi ii de mediu – specie.3. .foarte sensibile . bradul de Caucaz.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. platanul.3.rezistente Exemple de specii: .sensibile . corcoduşul. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.aliniamente.mijlociu rezistente . zămoşi a de Siria.rezistente la bioxid de sulf – alunul. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.2. piracanta. tuia. reducerea creşterilor. propor ia poluantului în atmosferă etc. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . 6. . Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. Particularită ile biologice ale speciilor 6. fenotip.1. .

Populus nigra cv.liane. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului.15 – 25 m. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. arbuşti mijlocii 1 – 2m.arbori de mărimea I .Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . . care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. agă ătoare sau chiar târâtoare. mai mici de 1m. tabulară. arbuşti pitici. ovală. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. a II-a .peste 25 m. Berberis thumbergi. sferică. fastigiata. a boschetelor. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . Juniperus hibernica. Picea abies. . . cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază.. etc. speciile cu înăl imi sub 7 m. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult.în lungul arterelor.arbuşti. În tabelul nr. Morus alba. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. italica. De exemplu. a prafului.realizarea gardurilor vii. Pinus strobus. şi cea având contur sinuos. a III-a . pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. Thuja occidentalis var. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară.7 – 15 m.zonele verzi de mici dimensiuni. 6. că ărătoare. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis.2. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . . Acer pseudoplatanus. obovoidă. speciile lemnoase volubile. Prunus mahaleb. Astfel. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. Populus simonii.3. Abies alba.2. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. conică. precum şi re inerea gazelor de eşapament. Larix decidua.

larice. Fagus sylvatica. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. Juniperus communis ssp. cireş păsăresc. nana. a prafului şi a vântului. mesteacăn.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Populus tremula. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. dud negru.mascarea obiectelor inestetice. Salix babilonica.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază.zona de primire a pădurilor de recreare. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . umbraculifera Carpinus betulus.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. . dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Tilia cordata. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). . Ulmus minor.2. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Betula pendula. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. . Cotoneaster horizontalis. Pinus nigra. . Cerasus avium. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Pinus sylvestris. Juniperus sabina. varietatea „Globosa” la diferite specii. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: .pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii .3.3. caragană. salcie căprească.aliniamentele stradale. . frasin. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Juniperus horizontalis. ulm de munte. 6. Robinia pseudoacacia var.

mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). eliptică etc. Trunchiurile. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. fie orizontală. romboidală. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. platan. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). Speciile cu tulpini că ărătoare. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. la marea majoritate a speciilor. lanceolată.2. 6. . prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor.3. Salix babilonica. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. paltin. mărimea şi culoarea acestora. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. sau chiar târâtoare. ovoidă. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. peluze. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). sau pentru încadrarea stâncilor mai mari.5. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. fie pendentă. imprimând anumite sentimente. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor.2. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului.4.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. pot fi sinuoase. pendula. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile.3. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. imprimă un sentiment de linişte. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. tortuosa) sau pot fi geniculate. 6. mici sau mari. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). obovată. Forma. Unele specii au frunze simple sau compuse. etc. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. castan) sugerează puterea. Ramuri pot fi drepte. fie verticală. Chamaecyparis lawsoniana var.

Sorbus aria. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna).. argintea. Populus alba Picea pungens var. Carpinus betulus.. galben sau chiar roz şi roşu. Pyrus elaeagrifolia. Ligustrum ovalifolius. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna).). alb argintiu. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). până la verde intens (vara). „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. precum şi diferite exemple de taxoni. ca în cazul mesteacănului. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Tilia tomentosa Juniperus sabina. Speciile cu frunze mici. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp.Marginea limbului poate fi întreagă. Juglans sp. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. la care verdele se combină cu alb. În tabelul nr. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. biota. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Euonymus europaeus. Hippophae rhamnoides. Acer negundo. „Aurea” Thuja orientalis f. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Eleagnus angustifolia. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Thuja occidentalis f. Aesculus sp. pu in incizată dau adânc incizată. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Astfel.. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. luminos (primăvara). la galben–roşu ruginiu (toamna). verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. compuse. precum cele ale speciilor: Acer negundo. la verde închis..) sau mari (Ailanthus sp. Robinia sp. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Hedera helix. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Speciile cu frunze mari. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Gleditsia sp.

Prunus cerasifera var. Phyladelphus coronarius. Alnus glutinosa. atropurpurea. Pyrus sp. glauca. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Forma şi culoarea florilor. Hibiscus syriacus. Catalpa bignonioides.. Spiraea x. Buxus sempervirens. purpurea. purpurea. vanhouttei. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Corylus maxima var. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Taxus baccata. crem sau galbene.6. Acer platanoides var. Prunus avium. Pinus cembra. Pinus excelsior. Berberis vulgaris var. purpurea. Acer paltanoides var. Juglans regia Fagus sylvatica var. Hedera helix.. Pseudotsuga glauca. Pinus strobus Abies alba. Malus pumilla var.verde închis roşu. rubrum 6. purpuriu Picea pungens var. hybrida.3. În tabelul nr. Aesculus hyppocastanum. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Syringa x. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Sophora japonica. pissardii. Robinia pseudoacacia. Crataegus sp. Ligustrum vulgare albă . niedzwetzyana. Magnolia kobus. Deutzia scabra. forma.2. Picea abies.

Forsythia suspensa. Diervilla florida. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum.. Dintre toate speciile lemnoase. Diervilla florida. Forsythia sp. Magnolia kobus. Spiraea salicifolia. Prunus armeniaca. Kerria japonica. Chaenomeles japonica. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Prunus cerasifera var. primăvara timpuriu primăvara . acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Laburnum anagyroides. Phellodendron amurense Spiraea japonica. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Malus floribunda Hedera helix. carnea. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Cotinus coggygria. Colutea arborescens. Laburnum anagyroides.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Hybiscus syriacus. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Amorpha fruticosa.. pissardi. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Syringa vulgaris. Chaenomeles japonica. Buddleia davidi. Cornus mas. exceptând albastrul pur. Hibiscus syriacus. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Magnolia x. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Magnolia stellata. Cornus mas. Prunus persica. Tamarix ramosissima. soulangeana Prunus sp.

Spiraea salicifolia. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. lemn câinesc. iritant.3. budleia. pseudobace) este variată de la specie la specie. 6. atribuind ambientului un aspect dispersat. contribuind prin forma. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. mari (Viburnum opulus var. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Culoarea fructelor. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Viburnum opulus. Spiraea japonica.. Liriodendron tulipifera. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Inflorescen ele sferice. în sezonul estival sau autumnal. Hibiscus syriacus. ca lumânările (castan porcesc. Syringa vulgaris. Sambucus racemosa. Kerria japonica Aesculus sp. amorfă) constituie un factor stimulator. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Colutea arborescens roşie albă . tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata.7.2. neliniştit. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Rhus typhina. Crataegus monogyna. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Sophora japonica. mălin) calmează şi relaxează. Berberis vulgaris. Cotoneaster horizontalis. Rosa canina. dar mai ales în perioada hibernală.vara toamna Mahonia aquifolium. Ptelea trifoliata. glicină. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase.

Ambientul (noxe. 6. Cotoneaster nigra. Prunus spinosa. Picea abies. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Abies alba. mesteacănul. De exemplu. Lonicera nigra.8. Platanus sp. Ligustrum vulgare. Robinia pseudoacacia. probabile pentru perioade de 5. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. Gleditsia triacanthos. Fraxinus excelsior. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. 40 ani de la plantare. unii poluan i din aer sau din sol. 10.3. Viburnum lantana. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. . Există şi specii cu creştere foarte înceată. De obicei.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea.2. Mahonia aquifolium. salcâmul. precum cimişirul şi tisa. Catalpa bignonioides. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. iar plopii. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. calitatea terenului. 20. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Thuja occidentalis. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. diferi i arbuşti. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. ci separat. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive.

. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. sub diferite moduri. frunze. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). în puncte liniştite. coloritul fructelor). Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. labirinturi. care nu se regăsesc în efectul ob inut. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. boschete. fără agita ie.Cap. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. grupuri. lângă clădiri. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. masive. sau duc la costuri suplimentare. Arborii solitari se amplasează pe peluze. ASOCIEREA. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective.1. garduri vii. fie ele arborescente sau arbustive. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. Exemplarele lemnoase. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. iar cele decorative prin trunchi. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. pâlcuri. curtine. VII. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. pot fi folosite solitar sau grupat. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist.

mai rar două sau chiar trei. După înăl ime. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0.5 – 1 m. mici cu h = 0. sistemul Cossonet). în aceste ultime cazuri. formate dintr-o specie. Ca regulă generală. pe un contur drept sau sinuos. . trunchi de piramidă. înalte cu h = 1 – 3 m.. (gard belgian. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. foarte înalte cu h > 3 m. ob inându-se în final un perete verde. două sau trei rânduri. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă.5 m. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. cu exemplare foarte apropiate. ce are amenajate numeroase poteci. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. de regulă bine între inute şi amenajate. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând.

şi coroană bogată. solu ie destul de controversată. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. folosite ca garduri de limită. protec ie şi linişte. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă.După scop gardurile vii pot fi: . acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. de preferat o specie locală. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. de mascare. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite.garduri vii pentru protejare. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. de apărare împotriva vântului dominant. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident.garduri vii decorative. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. sanitar. ce le eviden iază pe primele. în care sunt prezente multe bănci. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. În orice caz. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. mai deschis la culoare. În cazul plasării inverse a speciilor. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. de izolare vizuală şi fonică. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. solemnitate şi hotărâre. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. . Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. Astfel. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. cu un aparat foliar bogat. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. care să constituie fondul principal. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. . .garduri vii de camuflare sau de mascare. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului.

În cazul clădirilor monumentale. pentru mascarea acestora. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. destinat odihnei pasive. apoi de cele de talie mică. lângă care să existe grupuri de flori perene. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. existând în apropiere şi un luciu de apă.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. . se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. dispuşi inelar. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. patrulater sau pentagon. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare.

În spa iile verzi urbane (grădini. pinul silvestru). în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. specii rezistente la vânt. cimişir. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. creându-se o stare de calma atmosferic. statuie. protec ie împotriva soarelui şi vântului. fântână arteziană). Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. constituit dintr-una sau mai multe specii. pinul strob. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. adaptate condi iilor locale. Un boschet prezintă 2-3. lemnul câinesc. mesteacăn. dârmox). la tasarea şi în elenirea . format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. parcuri) masivele se situează spre periferie. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. iar în interior numeroase bănci. de regulă dispuse circular. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. în mod excep ional 4 intrări. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. pentru mascarea limitelor. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii.

cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. În func ie de speciile întâlnite în masive. se folosesc puie i de talie mică. a I-a. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii.2.1. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). 7. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). Totuşi. 7. de la scoaterea din teren şi până la plantare.solului. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. largi. cu fructe şi port interesante.2. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă.2.2. înfiin area scuarurilor. Astfel. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. urmată de toamnă. unde se doreşte realizarea unui masiv. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. puie ii cu rădăcini protejate. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. care limitează priveliştea şi perspectiva. înso i i de 1 tutore. se evită ambalarea. în acest caz balul fiind înghe at. . Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. creându-se impresia de monumentalitate. imediat după dezghe ul solului. În general. Vârsta. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. a II-a şi a III-a. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. Astfel pentru aliniamentele stradale. acestea pot fi transparente sau opace. cu înflorire abundentă.

Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.60 (0. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. pe tulpină deasupra coletului. . .5 t. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.0. cu ramuri până aproape de sol.2. creată în acest scop.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.80 x 0. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . etc.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. camionului. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.0. . 7. înăl imea şi grosimea la colet.0 x 1. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.1. fie dintr-o pepinieră.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.5 (0.40) x 0.Ca regulă generală orice puiet. datorită dimensiunilor.30 (0. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.30 (0. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. . remorcii. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. se tasează uşor şi se udă abundent.70) x 0. sunt necesare mai multe opera iuni: .plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. fie din natură. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.40) m pentru puie ii de talie mică.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). De asemenea. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.60 (0. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. cu o coroană uniform dezvoltată. cu sistemul radicular mai compact.alegerea exemplarelor. . .3. .0. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. iar înăl imea 8-10 m. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. situate în locurile accesibile macaralei.

timp de 2-4 ore. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. 2 sau 3 rânduri. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. 7. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. rânduri sau la încrucişarea aleilor. Astfel. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. până la 0. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . partere. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. la o adâncime de 20-25 cm. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. uniform. P. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. 7. . Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. ciuperci). Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N.7. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. numărul rândurilor (1. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz.2. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii.4.5 – 1. urmând ca mai târziu. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. K. cu norme bine stabilite. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. în timp. în Fran a. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha).3.1. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger.4 rânduri. ce au un efect estetic deosebit.3. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor.2.3. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Fertilizarea.

vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. La exemplarele cu so . . Pe măsură ce cresc. se aleg ultimii doi. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. piramidale. la distan a de 60 cm între ele.forma Verrier .forma Cossonet .forma literei „U” .cordonul oblic bilateral (gard belgian) . În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. columnare. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. cu ramuri cât mai multe. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). rezultând astfel un trunchi vertical scurt.5 m între ele. ob inându-se forma literei V.piramida .40 cm deasupra solului. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. cu fructifica ie cât mai abundentă. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate.

pe o sârmă .40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. ceilal i îndepărtându-se. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Fiecare pereche porneşte din axul principal. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. dispuse în acelaşi plan. are forma unui „U” dublu sau triplu.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. ce a fost retezat la 40. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Astfel. 80 sau 120 cm de la sol. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. 6 sau 8 bra e verticale. se orientează vertical pe doi tutori. Coroana formată. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi.

La lungimea de 70 . Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). se înlătură lăstarii.(spalier). sub un unghi de 60o între ei. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. la o înăl ime de 30 cm. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. cu o deschidere a bra elor de 50 . fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. iar cei doi lăstari terminali. După 30 cm. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. dar la o înăl ime de 80-90 cm.80 cm. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. . aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. În al doilea an.

pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid.) Se execută primăvara devreme. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele.3. la înăl imea de 20-25 cm. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. După atingerea înăl imii dorite. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m).Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. ienupăr. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. 7. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. de 1-2 m lungime (Acer negundo. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. 0. mai rar toamna târziu. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. la exemplarele plantate în aliniament. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. tăierea se face cu cca. . Tunderea se execută în anii următori. prin scurtarea lujerilor prea lungi. tuie. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. Populus sp.3. tisă).5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. În primul an de la instalare.

se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. După câ iva ani.3. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . sunt de regulă mult mai viguroşi. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. 7.4. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. Lăstarii ob inu i prin recepare. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. Se recomandă rărirea periodică. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. iulie. grupuri. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. cu coroane înghesuite. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente.

Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. din 3-6 (10) ani. în cca. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. . în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. 20-30 ani.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. cu o periodicitate de 3-5 ani. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). Se aplică rărituri mixte sau combinate. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. în apropierea locurilor de sta ionare. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. ob inându-se un număr optim de exemplare. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. . stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. . respectiv atunci când se realizează consisten a plină. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). a unor poteci.3. . reducerea consisten ei. 7. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. cu o periodicitate de 3-5 ani. în pădurile echiene de codru şi crâng. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm).5. îmbunătă irea stării fitosanitare. . fiind inestetice.materialul rezultat nu se recoltează. în condi ii nefavorabile de vegeta ie.

buruieni). Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. deoarece circula ia este complicată (semin iş. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. păduri de plopi euroamericani). cu foarte multe nişe ecologice. dar pentru oameni antrena i. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. rup i sau doborâ i. în vederea atingerii unui anumit scop.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i.3. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. bolnavi. 7. de speciile forestiere folosite sau prezente. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. amestecuri de fag cu răşinoase. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. . se pot adopta diferite tratamente. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. făgete.6.

forma. Salvia splendens. VIII.Cap. . cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens.1. Tagetes sp. .sp. cu port târâtor (sau pendent) . a modului de creştere şi ramificare. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. .specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. Salvia sp. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: ... a rabatelor pe peluze.1. covoarelor. Tulipa sp.. precum specii ale genurilor: Petunia sp. în componen a bordurilor.. precum specii din genurile: Lilium sp.sp.. în sensibilizarea oamenilor la frumos.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. . cu tulpini ramificare. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. Aubrieta sp. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. Delphinium sp.2. platbande sau grupuri pe peluze.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici..forma.1. . Muscari sp. Malva sp. . Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite.forma şi culoarea fructelor. Acestea se folosesc pentru rabate. Narcissus sp... În acest sens se deosebesc: . frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. precum şi în mozaicuri.. 8. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. peste 50 (60) cm. precum Crocus sp. Ageratum mexicanum sp.forma tulpinii (portul). Lobelia sp.Tagetes sp. Hyacinthus sp. Sedum sp...sp. ... Gladiolus sp. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus.. 8. în planul apropiat de privitor.ciclul de via ă.culoarea.. . respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . în marginea rondurilor sau rabatelor. al sezonului de vegeta ie. cu aspect de tufă .. Tradescantia sp.specii de talie mare. mirosul şi modul de asociere ale florilor. Ageratum sp. Acestea se folosesc grupat. culoarea şi mărimea frunzelor. Alyssum sp.înăl imea.Tropaeolum majus. partere. Acestea joacă un rol psihologic fundamental.. Tulipa sp.. Galanthus sp. . Calistephus chinensis... Saponaria ocymoides. . .1. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. . în fa a speciilor arbustive sau arborescente.

perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Ricinus sp. Forma.. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. Humulus lupulus. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. precum regina nop ii şi micsandrele. culoarea şi abunden a frunzelor. Forma. în cazul petalelor tomentoase.3. . Begonia sp. creasta cocoşului. Nuan a culorii poate fi diferită. florile fiind nesemnificative.).. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui.. mărimea şi culoarea frunzelor În general. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei... Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. roşu grena. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. . Tulipa sp. Sempervivum sp.. Pyrethrum sp. cu segmentele filiforme. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. iar altele puternic fidate. mo ul curcanului. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. mărimea şi culoarea frunzelor. Iresine sp. în jurul teraselor.. locurilor pentru sporturile uşoare.. chioşcuri pentru odihnă).1.sp. la început. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. cu tulpini volubile .. roşu sau grena. clopo ei. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde.. altele sunt mici şi mărunte. Delphinium sp. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora.sp.4. . Papaver sp. 8. a sta ionării. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. culoarea..) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. cu tulpini simple.. erecte Impatiens sp. 8. Lilium sp.Ipomea purpurea. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.Lathyrus sp. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. lalelele papagal.. Agave sp. roz. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Portulaca sp. precum verbena şi crinii. Polygonium sp. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. până la albastru. cu tulpini că ărătoare . se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. galben. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii)..1.. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. la florile simple poate fi pală.. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. Unele frunze sunt mari.sp. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. Astfel. argintiu sau cenuşiu.

care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite.plante anuale sensibile (Celosia sp. ca o continuare a florilor. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. . Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. vara. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. florile se îndepărtează. 8. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. iar primăvara vor înflori. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. fiind aripate. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. În unele situa ii. . Cineraria sp. men inând efectul decorativ. Calceolaria sp. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.6.plante anuale rustice.5. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: .8.. de culoare roşie sau roză. Zinnia sp. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.) se seamănă în sere calde.. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii.1. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a.plante anuale semirustice (Begonia sp. .) are fructe persistente şi decorative.1. fiind o sursă de amuzament pentru copii.

1. Speciile floricole pot fi folosite. rizomi. . Papaver orientalis).. Lolium sp. Gypsophyla sp. în lungul apelor sau pe luciul lor. ferestrelor. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. teraselor. Aquillegia sp.. rondurilor. rabatelor. pentru: . Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.. tuberobulbi. sau semirustice (Canna indica. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. cămări. Polyanthes sp. pe stânci sau pajişti.. Iris sp. Hosta plantaginea.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. tuberobulbi.. geophite – ce au bulbi. Gladiolus sp. mozaicurilor.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. bordurilor. covoarelor.7.decorarea balcoanelor... . 8.decorarea spa iilor verzi. în general. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. Chysanthemum sp. jardinierelor. rizomi. Hyacinthus orientalis.. Convallaria majalis.. Dahlia sp. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). Narcissus sp. rădăcini tuberizate.

Ageratum mexicanum „nana”. . dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. forma şi nuan a frunzelor. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. instalând specii de talie mică în prim plan. mijlocie (Petunia sp. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. narcise. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. pergolelor. narcise (Narcissus sp. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. muscari (Muscari sp.. fiind amplasate în locuri intens frecventate. fie mixt. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. perioada şi durata de înflorire. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Tagetes sp. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. zidurilor.).ca flori tăiate.). Portulaca grandiflora). Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. bănu i (Bellis perennis). partere). specifice plantelor anuale.. fie numai specii perene. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. mărimea. crizanteme. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii.). printre care se introduc plante anuale. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. bujori. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. witrockiana).decorarea stâlpilor. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. înăl imea plantelor.. în trepte. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. Culturile cu plante anuale. În func ie de perioada şi . treiajelor. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. ghiocei. Rudbekia sp.2.). perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. costisitoare. cu port de tufă sau covoraş. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. în special lunile de vară. numă-uita (Myosotis sp. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. de talie înaltă (Phlox paniculata. forma şi culoarea florilor. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. rabate. 8. chioşcurilor. stânjenei. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene.

pământul de frunze.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare..soluri neutre – majoritatea solurilor. elemente nutritive. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. nivelat. După valoarea pH-ului. Erica sp. pământul de ace de răşinoase. Amaryllis sp. de turbă) . bine organizate. superficiale (Primula sp. textură. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.soluri acide – (Coleus sp. permeabilitate. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Asparagus sp. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. con inutul de substan e nutritive. pământul de pădure. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. Bellis) cu speciile anuale. În general.. Calluna vulgaris). de răsadni ă. Instalarea speciilor floricole 8. perlit şi turbă în diferite propor ii. Gladiolus sp.. . pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Crocus. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire.. Tradescantia sp.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. pământul de turbă. . În func ie de sol. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare.. brumărele). textură. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură.3. Viola. se deosebesc: ... structură. compostul de grădină. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare.. pământul de lemn. . 8. ferigi).. elina. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor.. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. Acestea se deosebesc prin pH. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. Hyacinthus. Asparagus sp. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. modelarea terenului. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. mobilizarea superficială a solului. Dianthus sp). s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. Iris sp. desfundat.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. rădăcinile de ferigă şi nisipul. . pământul de ericacee. . capacitate de re inere a apei).. Narcissus. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.3.soluri alcaline – (Anemone sp. Dianthus sp. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. Cheiranthus cheiri). Galanthus) sau bienale (Primula. mărun irea bulgărilor.. etc. pH. Myosotis. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme.1.

Alyssum. Galanthus.). unde se vor dezvolta şi înflori. transplantarea apare necesară atunci când . Hyacinthus. Mathiola. de cca. Narcissus. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Crocus. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele.3. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Fuchsia.. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Dianthus.8. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură.3. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. 8.2. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. La plantare. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. Viola. Paeonia). bulbii acestora să se înrădăcineze. Impatiens. 2 – 2. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Muscari. La speciile perene. Myosotis). După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Amaranthus). dar nici să se stânjenească reciproc. Hemerocallis sp. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale.5 cm grosime. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Hosta plantaginea. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Sedum) distan ele pot fi mai mari. astfel încât până la venirea înghe ului la sol.). Lilium sp. Begonia). comparativ cu înăl imea plantei.3.(Iris sp. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv.. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa.

Pentru ob inerea de tufe bogate. cu rolul de a ob ine plante viguroase. spa iul devine insuficient. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. . Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. obligatorii sau facultative. .pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. . la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. acestea stânjenindu-se în dezvoltare.4. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul.tunsul plantelor. bobocitul. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. unele nu mai înfloresc în acel an. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi.suprimarea păr ilor aeriene. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. .irigarea.reglementarea înfloritului. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. 8. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. intrând mai devreme în vegeta ie. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. . suprimarea tijelor florale vestejite. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate.tutorarea şi palisarea. copilitul.ob inerea unor forme caracteristice.combaterea dăunătorilor biotici. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . . pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. Ciupitul se execută cu unghia. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale.datorită înmul irii naturale ale plantelor. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. .mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. când plantele nu suferă deloc.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. . Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. de perioada înfloririi.aplicarea îngrăşămintelor. În această categorie intră următoarele lucrări: . . .

gura leului). trandafiri. hortensie. Se aplică la crizanteme. . în acest caz întârziindu-se înfloritul. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. garoafe). Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei.. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. ochiul boului). garoafe.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. urzicu ă (Coleus sp. Pelargonium sp.). la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare.. de dimensiuni mai mari (crizanteme. bujori. Petunia sp.

Lathyrus. Ipomea). Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. dalii). Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare.. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. mai ales în perioada de înflorire abundentă. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. . Tutorii pot fi din lemn.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. în func ie de specia respectivă. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. trestie. mase plastice. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală.

Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. ghiocei. umiditatea şi mişcarea aerului. timp de două săptămâni. bioxidului de carbon şi a altor gaze. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. temperatura mediului înconjurător. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. solarii. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. solul. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. bogate în potasiu: sarea potasică. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. etc. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. ca regulă generală. ob inânduse solu ii prin fermentarea. cenuşă. :30. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. azotatul de amoniu. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. În această categorie intră: excrementele de mamifere. spălarea şi răcorirea plantelor. după o prealabilă uscare şi mărun ire. maxim ora 10. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. clorura de potasiu. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. . după trecerea perioadei de înflorire. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. ciuperci). ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. mustul de bălegar. la care se adaugă apă. făina şi rosătura de coarne. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. riguros selec ionate. fiind indicată udarea diminea a devreme. a îngrăşămintelor organice solide. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. narcise. uneori superfosfat. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). lalele. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. Îngrăşămintele se aplică. cu valen e simbiotice. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. microbiologice. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. de păsări. 1:20. intensitatea luminii. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. chimice. sere. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. făina de oase. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. sulfatul de potasiu.

pentru a nu se produce vătămări plantelor. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. şi peste vară.sau noaptea. măcar odată pe an. rizomi. bulbii sau rizomii. tuberculi. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. frunze. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. în martie–aprilie. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. manual sau cu ajutorul săpăligilor. organele subterane (bulbi. Acest strat men ine solul umed. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. sensibile la temperaturile scăzute. . La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. periodică a diferitelor exemplare floricole. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. uneori chiar săptămânal. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. la geofitele semirustice. sau talaj.

30 oC. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. gazonul se încălzeşte mai pu in.pentru peluze.rustic. pentru a forma un covor des. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. lalele). Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. luciu de apă). având aspectul unor pajişti naturale. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. După destina ie.Cap. datorită nuan elor de verde. cu . . Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. brânduşe. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. narcise. elemente arhitecturale. iar în cazul asfaltului de cca. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. asfalt sau beton. ce înfră esc abundent. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. aranjamente florale. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini.1. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip.pentru terenuri sportive. pietriş. 45 oC. IX. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. formată în special din graminee. De exemplu. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. cărămidă. masive de arbori) sau nevii (stânci. clădiri. în zilele cu temperatură ridicată. recreative sau sanitare. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. arbuşti. . grupuri statuare. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori.

Festuca rubra. Alopecurus pratensis. Matricaria chamomilla.. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Agrostis stolonifera.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. dar speciile se comportă diferit. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. umiditatea din sol. aspre. rădăcinile sunt relativ superficiale.5 cm. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. rezisten a la temperaturi scăzute. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. rapiditatea de creştere.. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. 9. . rămânând suprafe e nude de pământ. înfră ire slabă. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Iberis semperflorens. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Lollium perenne. grosiere. Campanulla sp. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. . Alyssum maritimum. rezisten a la bătătorire.5 cm. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. crichet – 2. frunze mari. Viola arvensis. Agrostis tenis. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). lăstărire. Deschampsia caespitosa.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Cynonurus cristatus). la tundere. Bromus inermis). calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. capacitatea de refacere după tundere. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. După înăl ime: .3. ci în amestec de minim 3 specii. Papaver rhoeas. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. 9. rugbi – 6. . aceasta dispare. Bellis perennis.5 cm. tenis – 0.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Poa annua). de diferite desimi. Gypsophylla muralis. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare.2. având aspectul unei fâne e înflorite. tufele sunt înghesuite foarte mult. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Reseda lutea.5 cm. Calendula officinalis. la 12–20 cm. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii.

3. terenul se grăpează. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. adâncimea de semănare va fi mai mică. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă.5 cm. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. se ob ine un gazon prea rar. Metode şi tehnici de semănare: .cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0.5 – 2.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. În diferite ări se aplică norme diferite. dar şi vara. precum şi costul mai mic. de specie. ci cresc lateral. în cazul în care solul existent este corespunzător. cu un aspect nefavorabil. dar şi executarea drenurilor. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). Decaparea . fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. gros de cca. instalând toate speciile crescute natural. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. De asemenea.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. cărămizi. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. 9. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. dacă există sisteme de irigat. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime.1.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . a instala iilor de irigare.2. amestec şi condi iile de sol. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. zgură. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici).3. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite.9. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. . Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). . pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. îngroparea cablurilor electrice. După semănarea manuală. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. moloz. a canalizărilor.mecanic . Dacă norma este prea scăzută. date de condi iile specifice ale ării respective. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă.

Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. apar muşchii şi numeroase buruieni. după care se sparge şi se mărun eşte elina. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. care nu sunt preten ioase. 9. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. care pot fi rulate. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. fosfor şi potasiu. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive.4. iar gramineele se răresc. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. groase de 2-4cm. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon).brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. sau mecanic cu maşini speciale. 30 x 30. Se recomandă tunderea pe timp ploios. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. După aceste opera iuni. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Dacă solul are o cantitate mare . Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35.

Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. înainte de înflorirea buruienilor.de calciu. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. pentru compensare. trebuie mărită cantitatea de fosfor. .

oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. . elemente arhitecturale. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului.20 m). inestetic şi nefunc ional. . ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). creează impresia de avansare. de intimitate şi uneori de regres. mai sigură. sau conduc spre un obiectiv principal important. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. au o lă ime mai redusă (minim 1. mai stabilă.mişcare ascendentă. X.7 m lă ime. având 0. .Cap. influen ând sentimentul de veselie. divertisment. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. În func ie de natura circula iei. .de amuzament. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. pentru terenurile cu denivelări. de cucerire a spa iului înconjurător.de indispozi ie (de închistare) . Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. ordine şi propor ie. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. perspectivele.pentru ceea ce este rigid.5 -0. măreşte aten ia. grădinile alpine. în meandre pentru traseele sinuoase. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . implică o diminuare a efortului.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. pentru obiective bine determinate.de stimulare. justificate de prezen a diferitelor obstacole. importan ă şi lă ime.1. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. pentru stilul geometric. de refugiu. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. 10. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. organismul nu depune efort. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. . fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). călare sau cu bicicleta. . şi în echilibru cu for a gravita ională. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . apare un sentiment plăcut de protec ie. curiozitate .de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. flori.mişcarea descendentă. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. pentru terenurile orizontale. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. .mişcarea orizontală. sunt de obicei largi.

Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . . de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. .cele neregulate în „opus incertum”. Căile împietruite cu pietriş de carieră. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . este folosit în pădurile de recreare. Pământul. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. beton. iar cele deschise obosesc ochii). pavele. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. tip zidărie.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. ceramică sau marmură. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. dalaj antic.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. dale. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). lian i sau materiale hidrofobizate. cel pu in cu fa a superioară netedă. pietriş. macadam. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. de forme diferite. pătrate. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . corelată cu ambientul. mozaic. asfalt turnat sau cilindrat. cărămidă. dalaj englezesc.

men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. în locurile cu erodare puternică. lacuri. pâraie. dar fără a fi simetrice.65 cm). făl uită. prin deschideri de perspective. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. . fără frânturi. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. de mişcare. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. realizate de obicei pe stâncării. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. elipsoidale. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. ale fiecărei dale. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. senza ia de răcorire şi de prospe ime. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. pătrate. dar poate fi ameliorată.pe gazon. din beton. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. iazuri. Când cursul apei este însorit. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor.2. căderi de apă. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie).60-0. asemănător cu malurile opuse. uşurin a între inerii. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. geometrică. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). dreptunghiulare. la o distan ă între centrele de greutate. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. bitumului. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. Caltha palustris). 10. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. trestie. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. cărămidă. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. Malurile se vor amenaja prin terasare. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. având rolul unui factor calmant în peisaj. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Apele stătătoare (numite impropriu. fântâni.

10. Grădinile alpine au suprafe e variabile. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. şi pot fi amenajate într-un mod special. iar când sunt mici şi grupate. 10. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. mărime şi culori. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. de solidaritate monumentală.fântână cu taluz cu cascadă.bazin cu cupă florentină în mijloc. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. în mod artificial. un microrelief accidentat.4. Grădinile alpine creează. O perspectivă bine concepută are echilibru. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. Când sunt de dimensiuni mari. combinată cu lumina artificială. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. . la o oarecare distan ă de clădiri. . obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus).3. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. folosite pe timp de noapte. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. acestea dau impresia de putere. fie vor fi aduse.bazin cu jeturi orientate spre periferie. cu o vegeta ie specifică.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. muntos. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. în mod progresiv. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. privit dintr-un loc potrivit. colorată diferit chiar. . pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. .

coloanele. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. pergolele. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. la marginea apelor. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). fiind amplasate pe esplanade. arcadele şi porticurile. . Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. situate în spa iile verzi. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. treiajele. . cu turbă şi nisip. subalpin.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră.aşezarea unui strat de pământ de elină. zăpadă. pentru ca pământul să se taseze suficient.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. accidentat. lăsând spa ii mari între ele. scările. în pie e sau în punctele de perspectivă. sau cărămidă. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. belvederile. suporturi pentru plante.5. numite chioşcuri descoperite (naturale). destinate adăpostirii vizitatorilor. . a domina. la capătul aleilor. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. în pantă sau se va crea artificial. 10. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. balustradele (parapetele). a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului.dispunerea blocurilor de piatră. într-o formă simplă dar estetică. teatrul verde. hexagonală sau octogonală. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. pode e şi poduri. deşertic. chioşcurile. construc ii uşoare.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. înghe . va fi pe cât posibil frământat. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). . a orchestrelor sau a fanfarelor. Acestea se pot construi din lemn.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. pătrată. bănci şi scaune (mobilier de grădină). pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . grupuri sculpturale. vase decorative. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. a men ine. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . beton. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. . cele mari în planul din spate.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare.

mărime. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. cărămidă. a unui rond de flori. din diferite materiale de construc ie. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. ce prezintă ca elemente de sus inere. fiind amplasate la capătul aleilor. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. lă ime 0. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. bronz. ce acoperă por iuni de alei sau terase. culoarea lor. dezvoltare pe verticală. folosite pentru decorarea unor pere i. înăl imea 0. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. beton. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare.45 m. lemn sculptat sau marmură. teraselor. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. fontă. aluminiu. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. cărămidă. cărămidă. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. formate din panouri cu zăbrele.5-0. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. pe lângă ape sau terenuri accidentate. compartimentarea unui spa iu verde. lemn. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. grup sculptural.7m şi înăl ime 2-2. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. beton armat. la marginea teraselor. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie.4-0. mărginirea unor perspective. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice.5 m. pe orizontală. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. marmură şi au un mare efect prin formă. fier. . Pot fi cu sau fără spătar. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2.4-3. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. stâlpi verticali (piatră. Acestea se confec ionează din piatră. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. în lungul aleilor largi.0 m. piatră).largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. metal. Forma. Treiajele sunt construc ii uşoare. oferind refugiu împotriva insola iei. mozaic. Materiale de construc ie folosite: piatră. de obicei cu înflorire abundentă. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. atât la soare cât şi la umbră. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic.5 m. Se recomandă ca optimă. lemn.

. aleilor.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. beton. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. piatră. decorat cu plante de mozaic. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. zidurilor. ciment. în lungul scărilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful