UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

grădina cu pomi fructiferi. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină.XIV d. lotus sau diverse flori. ca urmare a cruciadelor. în Evul Mediu. la interior cu bazine străjuite de statui.2. mimoze). Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. Grădinile vilelor mai mici. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). tei. de regulă. urbane. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce.) 2. 2. Erau prezente pergolele şi coloanele.2. a înregistrat un regres. busuioc.1. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. . prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. lauri.H. specii floristice. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale.2. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. formă pătrată. peste care s-au grefat elementele orientale. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. vasele şi statuile. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. fie o fântână cu un joc de apă. zambile. pini.arbuştii şi plantele ornamentale. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. platani.V. Erau prezente şi pu uri rotunde. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. fiind înconjurate de un zid de marmură. De asemenea erau cultiva i trandafiri. trandafiri. plante medicinale şi aromatice. Exemple: Villa lui Cicero.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. Villa Lucullus. Schema modelului grădinii medievale. . Totuşi. . Villa Sallustius. Acestea aveau. buxus. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. 2.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. duzi. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. tisă. ce cuprindea Europa Sud-estică.. cu coloane de piatră colorată şi marmură. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. smochini. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. chiparoşi.2. rozmarinul şi mirtul. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . În capitala imperiului. crini. nordul Africii şi Asia Mică. Constantinopol. Villa Mecena. horticultura a făcut progrese. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice.

Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. fie sub formă de fântâni arteziene. compartimentare realizată.. eucalipt. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Speciile folosite erau: chiparoşii. . caracterizată de prezen a careurilor egale. Grădinile fie erau interioare. XIII-XIV. al VII-lea d. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns.d. 2. buxusul.2. leandri. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. situate în cur ile clădirilor. acolo unde spa iul permitea.). grădinile arabe având la început o influen ă orientală. cu func ie exclusiv ornamentală. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. înconjurate de ziduri.H. 2. magnoliile. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). Arta topiară era folosită în exces. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. apoi au căpătat un specific propriu. de formă regulată iar cele mai mari. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. mărginite de rânduri de plante tunse. o suită de grădini.grădina de legume şi plante medicinale. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. menajerie. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. Speciile folosite: chiparoşi. monotonă.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. fie erau situate în afara palatelor. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. Compozi ia era geometrică. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. citricele. pavilioane pentru petreceri. predominant persană. fie aveau straturi de formă pătrată. acestea fiind interzise în religia mahomedană. pere ii de fundal. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec.2. Nu existau sculpturi. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. adesea aranjate liber. mirtul. Locuin ele mici aveau o singură grădină. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri.grădina de flori. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. prin întretăierea a două canale cu apă.H.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate.4. pini. galerii acoperite de plante că ărătoare. din timpul domina iei arabe. . palmieri. fiind plane şi înconjurate de ziduri. Apa era folosită fie în bazine şi canale. magnolii. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. bazine.

având ca element primordial al naturii – vegeta ia. odihnă. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. pinii – fermitatea şi for a caracterului. fiind natural. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. chioşcuri. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. Elementele primordiale erau mun ii.H. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie.3. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. grote.3.H. indiferent de perioada istorică. în strânsă legătură cu religia. iar apele. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. Terasele erau trasate liber. având caracter natural. situat pe malul unui lac. cascade. în armonie cu peisajele naturale. (dinastia Tang). Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. Relieful era foarte variat.2. Filozofiile religioase din China. al XVII-lea d. bazine. arterele pământului. cascade naturale) sau în bazine artificiale. de groază. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. . Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. fiind create mai ales în sec. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. cheiuri. este mărimea acestora. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. II-I î. suprafe ele foarte întinse. poduri şi pode e. sec. piersicii ornamentali – Paradisul. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. lacurile şi râurile. galerii. de veselie. au fost create parcuri naturale. ape. neregulat. firesc. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. bambuşii – prietenia necondi ionată. pe vârful unei coline sau în pădure. pentru dobândirea perfec iunii morale. terase. plante şi animale. cu caracteristici proprii. în care vegeta ia era dispusă natural. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari.H. fiind excluse liniile drepte. stânci. ce erau descoperite brusc la un moment dat. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. IV-V d. de basm. por i. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. şi reflectă puternicul cult al naturii.H. o dată cu dezvoltarea noii religii. ziduri. budismul. VIII-IX d. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. servind ca loc pentru plimbare.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura..) şi cuprindeau mun i. modificat sau aparent natural. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. Picturile. cu aspect natural. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură.

fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană.H. Grădinile imperiale. fiind folosite toate elementele din natură. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . lac cu insule. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. stânci col uroase. por i. miniaturală: cursul de apă. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. pârâu cu cascadă. . Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. mai mari sau mai mici. ferigi. fiind ulterior personalizată. Islam). devenind o artă na ională. . camelii. Astfel în Japonia.). arbori şi arbuşti. în decursul timpului. fiind o componentă a acesteia. cu aspect cât mai natural (pasul japonez).toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. ienuperi. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. plus diferite lampadare. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. din dorin a de a aduce natura în locuin e. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. al VIII-lea d.vegeta ia este perfect integrată peisajului. grădină aridă. grădină de muşchi. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. fântâni şi foarte multă vegeta ie. şi în Kyoto. orientat pe direc ia N-S.capitala ării. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. pietre rotunjite. al VIII-lea d. un râu sau pârâu. podurile. erau prezente pretutindeni.H. lanterne din piatră. nisip. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. stâncile. sau din Europa medievală şi renascentistă. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. . pasul japonez. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . Persia. arborele de ceai.3. destinate contemplării din interiorul clădirii. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. sec. diverse plante cu sau fără flori.Deşi. sau de pe verandă. pietriş. În sec.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. coline. muşchi. cu simboluri filozofice caracteristice. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. 2. cu balustrade ornamentate. pavilioane pentru ceai. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. Spa iile verzi. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. bambus. azalee.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China.

2.erau folosite zidurile masive de sprijin.simetria fa ă de o axă a compozi iei. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă.Grădina palatului Farnese din Caprarola. vase ornamentale. garduri vii şi borduri tunse. lespezi sub forma pasului japonez. . . 2. arhitectură. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. în special pentru grădinile vilelor suburbane. . În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. glicina.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene.H. ştiin ă. din toate domeniile: artă. de unde a iradiat apoi în restul Europei. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. precum: .organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). lauri şi portocali. bazine neregulate.H. .legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. cascade. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. . Această orientare a apărut la început în Italia. parapete ornamentale.. al XVII-lea d. literatură.4. cireşii. Specii folosite erau: pini. ienuperi. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. stejari meridionali. . azalee. . a canalelor. .apa era folosită sub formă naturală.nu erau folosite alei. Din sec. chiparoşi. arbuşti modela i în volume geometrice.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. .Villa Lante din Bagnasia (5 terase). Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . încep să apară primele grădini publice.1. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. buxus. . .prezen a sculpturilor. camelii. .utilizarea vegeta iei tunse. . pe terase succesive.Villa Medici în Roma (2 terase).arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. tisă.apa aduce mişcare. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. ca influen ă occidentală.4.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. . cascadelor. arborele de ceai. lămâi.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. . XV-XVI d. ziduri înverzite. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. bambus. ci pietre late. .Villa d’Este la Tivoli (8 terase). magnolia. mirt. .

curbe. S-au mărit dimensiunile grădinilor.arhitect peisagist Delorne. Exemple:. rezultând spa ii mult lărgite. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. cu numeroase statui.grădina Luxembourg din Paris. al XVII-lea. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. . În perioada Barocului. pictor şi arhitect) favorit al . apare stilul baroc. Fontainbleau.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval .grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). . bazine.grădina Garzoni – Collodi. Abia după jumătatea sec.. Principiile esen iale s-au men inut.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. . a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. în arhitectură. sub aspectul echilibrului şi simetriei. În prima jumătate a sec. 2. Au fost realizate decoruri bogate. la castelele Amboise. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. la care grădinile erau în incintă.4. Existau canale şi lacuri imense. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d.În secolul al XVII–lea d.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. Exemple din sec al XVI-lea: . Blois şi Gaillon de către un arhitect italian.H.arhitect peisagist Du Cerceau.H. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. cu partere decorate cu flori. traseele rectilinii. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. Saint-German.2. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. . fântâni. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. . În unele situa ii canalele s-au păstrat. tinzându-se către transformarea în parcuri. al XVI–lea. Au apărut grotele artificiale. .grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. al XVII-lea crea iile importante au fost: . care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). Astfel. .grădinile Gamberaia – Floren a. fiind îmbinate cu linii ample. Terenul era modelat în terase mari. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. dar dispare schematismul rigid.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . roci şi apă în mişcare). vase.grădinile de la castelele Tuilleries.

Fontainbleau. . conuri. mai ales pe axa principală. . Ulterior.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric.aleile sunt rectilinii. bazine. închise între ziduri.sunt prezente. vase în stil baroc.Ludovic al XIV-lea. . al XVIII-lea. Dar. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. .zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate.palatul constituie capul compozi iei. fiind situat pe terenul dominant.compozi ia era tratată arhitectural. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere.„regelui Soare”. în Anglia dominau grădinile medievale.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. scări. ca şi în restul Europei. . Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale.4. 2. în Anglia începând cu sec. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). . bazine şi canale. piramide. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. cu principii compozi ionale proprii. . s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. Saint Germain-en Laye.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. . bazine cu grupuri sculpturale. constituind totodată şi perspectiva principală. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. Sceaux.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade.sunt folosite. mari partere şi întinse oglinzi de apă. pe spa ii foarte largi. alături de diferite fântâni. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului.3. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. Chantilly. racordate cu ziduri de sprijin.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. rampe. . Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. La început s-a renun at la tunderea arborilor. sub influen a literaturii. . . cuburi). se păstrează axa . treiaje. Dispar parterele. rocării. SaintCloud.terenul este modelat în terase largi. dominantă. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. borduri sau broderii de buxus tuns. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. . statui sau vase. Versailles.

parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.Hampton Court – model italian. . Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.Saint-James Park . . La periferie erau: Regent’s Park. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).grădinile de la Whitehall – model italian.Germania: .Kent (pictor şi arhitect) . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. . apoi francez. . 2. Malmaison. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. În secolul al XIX-lea. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.Charlottenburg (Berlin) .. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. . amenajate în stil peisager: St. Toate crea iile din această perioadă (sec. .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. Realizări importante: . . James Parc.4. . .Austria: . fiind sus inătorul noului curent numit . fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. Ermenonville. . realizate sub influen a romantismului. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.Tête d’or’’ (Lyon). reziden ial şi a intrat în cel urban.Anglia: .grădinile Kensington şi parcul Stowe. Victoria Park şi Battersea Park. dar se introduc poteci şerpuitoare. . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). .Nymphenburg (München) – model francez. Green Park. iar fra ii Bühler au amenajat parcul .Rusia: .model francez.Grădinile Greenwich – model francez. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. . parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). formând un lan verde de peste 4 Km. Hyde Park.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.Parcul Chatsworth – stil clasic. .4.centrală dominantă. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. . enun ate de Repton.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. La sfârşitul secolului al XIX-lea. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.model francez..

grădinile La Cranja (lângă Segovia) . molidul. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.model francez. respectiv după principiile grădinilor engleze.Parcul Sokolniki – 463 ha.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). cimbrul. mesteacănul. . .Chicago – South Park. Petersburg – 600 ha.360 ha. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.Spania: .New York – Central Park . forestiere: bujori.Boston – Park System. În S. .Villa Carlotta (Caddenabio).Italia: . .Philadelphia – Fairmount Park. . Ca exemple pot fi amintite: . bradul.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). Ca exemple pot fi amintite: . .1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. . stejarul. liliacul.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . Prospect Park (peisagist Olmsted). Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .Grădina engleză (München). plopul alb. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. . În Germania. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. .5. .sec.U. pe lângă locuin ele boierilor.. . la Iaşi – grădina Palatului domnesc. narcisele. . 2. . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.A. . Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. . al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. lângă St. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.parcul Nympheuburg (München).model italian. . garoafe şi iasomie.Parcul Public Friederichsham (Berlin). lăcrămioare. pomicole. Parcul Puşkin (parc englez. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. . roini a.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager.Grădina Botanică . arskoe Selo = vechea denumire). crini.Villa Carraresi (Roma).Villa Melzi (Bellagio).sec.

la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. . azi Parcul Romanescu. al XVIII-lea .la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852).la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . . .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. . . . .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. .1838 – parc promenadă . al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). . .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). (fost Libertă ii) realizat de E. odată cu dezvoltarea oraşelor. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: .la Sibiu – 1857. Hayer.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . .1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.la sfârşitul sec. . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). .. dar care în mare parte erau neorganizate.. chioşcuri pentru orchestre. poduri.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. promenada de pe Dealul Copou. stilul brâncovenesc.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.Bucureştiul avea cca.în Bucureşti în 1833-1840.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. În alte oraşe: . al baronului Bruckental. Borza. . .actual Parcul Tineretului. . Redont.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.Timişoara – Parcul Tiselor.Buzău – Parcul Crângul. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).Iaşi – Parcul Expozi iei.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.Pădurile parc Băneasa şi Snagov. . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.Grădina Ioanid. . .parcul de la Albeşti –Braşov. . . Hörer). 70 ha. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. lângă castelul familiei Haller. Dacia. Parcul Rozelor. al XIX –lea. fiind numit oraş-grădină. lângă castelul familiei Teleky.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). . . .parcul Carol I. Parcurile de la Avrig..parcul de la Bon ida –Cluj. (Carl Friederich. .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. În sec.sec. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.parcul de la Gorneşti –Mureş .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. al familiei Bauffy. Pădurea Verde. amenajat tot de Redont – Bd. Alpinetul.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.

s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Iaşi. .s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Drumul Taberei. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Ploieşti.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Constan a. Crângaşi. Craiova.reamenajarea Parcului Herăstrău.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. . S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. . ClujNapoca. .După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Parcul Tei. Sibiu. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. parcuri în Titan. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Pantelimon. Gala i. . Oradea. Balta Albă. Parcul Libertă ii. Piteşti. .Parcul Sportiv . Parcul Tineretului. Colentina.

antipoluantă (f. de impact peisager). ştiin ifică. umiditatea şi temperatura aerului. 3. . intensitatea radia iei solare). Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. de pe terenuri degradate). f) f. .2. e) f.flori din culturile floricole. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. antierozională. .f. Profesorul I. decorativă (estetică. respectiv cu: . recreativă. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. de protec ie a solului. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”.fructe din livezi.f. această func ie are un caracter puternic diminuat. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. de protec ie climatică (viteza vântului. 3.lemn din diferite tipuri de pădure. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. . în general de toate tipurile de spa ii verzi. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. respectiv: de produc ie. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. d) f. sanitară).semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. sanitară şi estetică. la diferite categorii de spa ii verzi. hidrologică. Func ia hidrologică este asigurată. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. c) f. hidrologică. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri.Cap.f.1. fiind ob inute diferite categorii de produse: . . şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. grădini. recreativ sau sanitar. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ.

temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. fizică şi chimică. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. . . vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. pietriş. cărămidă. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. prin procesele de evapo-transpira ie. în care procesele de eroziune sunt vizibile. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. străzi. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. a perdelelor de protec ie. prezintă o stabilitate mecanică. De exemplu. prin albedoul specific. Vegeta ia lemnoasă. substratul ce constituie suportul vegeta iei. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. trotuare. .micşorarea vitezei vântului. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. astfel.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice.ameliorarea umidită ii aerului. . fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. sau în apropierea acestora. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. Acestea. moderează temperaturile excesive. asfalt sau beton. ce constituie o armătură biologică a solului. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. Func ia de protec ie a solului. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. prin descompunerea de către microorganisme. fâşiilor plantate în lungul străzilor. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. fie în sol (rădăcini moarte). şi a speciilor drajonate. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. prin microclimatul pe care-l realizează. ). etc. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. Sub aspectul proceselor pedogenetice. Prin sistemul de înrădăcinare. spa iile verzi prin stratul arborescent.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . fie la suprafa a solului (litieră). Pe lângă aportul de substan e nutritive. mult sporită.

se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. consisten ă. . umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. viteza vântului scade cu 30-60%. a pulberilor fine sau a fumului. structură pe verticală. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. vârsta arboretului. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. În mediul urban. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. iar la 120-200 m în interior. marmura.3. în special în timpul verii. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti.reducerea poluării chimice a atmosferei. Perdelele de protec ie. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice.reducerea poluării fonice. atmosfera devine calmă. 3. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor.reducerea poluării fizice a atmosferei. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. gresia. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. . o elul. etc. ce nu deranjează ochi. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. . sub diferite aspecte: . De exemplu. sau cu frunziş sempervirescent. în zonele plantate. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. 5m3. betonul. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. elagaj şi anotimp.lipsite de vegeta ie. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. astfel. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului.

ionizarea aerului). de prelucrare a produselor minerale. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. 42 t/ha. metalurgică. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. părozitatea acestora. având un efect nesesizabil. perimetrale. aerian. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. a arterelor principale). dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. De exemplu. sau diferite activită i curente ale popula iei. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. echien/plurien. etc. în cazul molidului cca. 30 t/ha. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. industria chimică. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. prin senza ia de linişte. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. intersec iilor aglomerate. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. ce are lă imea de 200-250m. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. fără obstacole cu efect antifonic. efect maxim în sezonul de vegeta ie. transportul auto. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. şantierele. planta iile rare dintre construc ii. necroze. În oraşe. radia ie solară. în teren liber. 68 t de particule solide şi praf. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. de prelucrare a petrolului. durata de via ă a frunzelor etc. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). respectiv de mărimea frunzelor. 35 t/ha. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. pinului silvestru cca. inversiuni termice.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. acoperită cu gazon. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. umiditate. iar a teiului pucios cca. arbori+arbuşti+specii de gazon). activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. cea ă. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. . Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. planta iile stradale. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. căderea frunzelor. întreprinderile industriale. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră).

. presupune bucuria întocmirii programului. . telefonie. cumpărăturilor pentru hrană. internet). după bunul lui plac: plimbări. etc.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. CFR. care poate fi: .deplasarea. îmbrăcăminte.Timpul. .3. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. călătorii. practicarea diferitelor sporturi. televiziune.activită i pe loc. pensia. obiective turistice. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. intelectuale sau psihice. .pregătirea. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. sportului. Fazele activită ii de recreare: . sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate.divertismentul sau amuzamentul.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit.Nivelul de trai. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. vacan ele. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. de . în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. divertismentului. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic.destinderea sau relaxarea. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. spa iile verzi urbane sau extraurbane. camping. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. odihnei prin somn. în general.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. cules de flori. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . . aeriană sau navală. picnic. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. artei. . al solicitării fizice. . . prin care se înlătură plictiseala. radio.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. serviciului. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. între inerii personale. sau efectul automatismelor zilnice. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i.timp de existen ă. în sferele culturii. .timpul liber (dedicat recreării). având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. . turismului. cele mai multe destina ii. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune.4. Factorii care influen ează recrearea sunt: . .. respectiv concediile. la care este supus omul în via a cotidiană.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. respectiv timpul alocat servirii mesei.Mobilitatea. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber.

etc. sau în zilele libere. J. Plimbările sunt realizate fie zilnic. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. parcurile. nevoia de a face mişcare. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie.întoarcerea. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. floricolă sau erbacee. după o perioadă de activitate intensă. repausul şi somnul. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. etc. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. Func ia decorativă (estetică. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. în sta iuni climaterice cu specific. arbustivă. diferite de mediul său. obiective culturale. . Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. gazon sau oglinzi de apă. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. diseminat sau modificat. sau la sfârşitul săptămânii. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. canotaj. de conducerea autovehiculului. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. presupune comportamente diferite.ciuperci sau de fructe de pădure. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). economice. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. 3. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. alpinism. decât în dauna operei”. realizată pentru plăcerea proprie a individului. În sens larg. Turismul are caracter recreativ. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. indiferent de subiectul în care apare. în spa iile verzi extraurbane. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. Aceste activită i pot fi active sau pasive. sau diferite activită i precum grădinăritul. . prin care are loc refacerea fizică a organismului.amintirea. de regulă la sfârşitul săptămânii. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. pescuit. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. Odihna propriu-zisă. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). vânătoare. istorice. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. de diferite excese. încât nimic să nu poată fi adăugat. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate.5. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă.O. etc. apicultura. .

textura coroanei. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. . . prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. . cascade. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde.încadrarea cursurilor de apă. .întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. bariere împotriva vântului.6. puternic erodate sau a grohotişurilor. murmurul apei. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. .îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. . diferind în func ie de fenofază. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. ciripitul păsărelelor. admira ie necondi ionată.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. fructe. 3. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. Astfel. şi care exercită o atrac ie spontană. etc. flori. cu efect de parazăpezi). variază pe parcursul unui an. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: .încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. bazine. încântare.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri.

Cap. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. peluze. sociale şi economice ale unei perioade date. intrarea principală. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. planta ii. suprafe elor şi formelor planului. Toate elementele unui spa iu verde (alei. se ine seama de anumite principii şi legi. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. centrul compozi iei reprezentat . luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. care conduc în final la realizarea frumosului. Frumuse ea este un element func ional. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. treaptă. armonie şi propor ionalitate. pe o concep ie dominantă. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Fiecare component. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. viu sau inert. Frumuse ea este realizată prin ordine. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. un monument). Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. într-un întreg. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. ob inându-se în final unitatea în diversitate.

printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. şi o dată percepută regula ritmului. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. se găsesc mase similare şi egale. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. compus. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. evitându-se astfel monotonia. bulevard. interesul scade. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). grupuri. creând senza ia de dezamăgire. omul va anticipa următorul obiect sau interval. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. în întregime. al for ei sau al monumentalită ii. ordinii. Asimetria pune omul în armonie cu natura. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. lă ime) sau alte caractere vizibile. liniar. admi ând totodată diversitatea acestuia. dinamic. integritatea şi calitatea acestuia. bănci. a aceloraşi elemente (specii. potecă. de formă. simplu. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. deoarece un plan perceput deodată. respectiv realizarea echilibrului. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. de culoare. calitate care uneori poate avea o latură negativă. magnificului. Simetria poate fi absolută şi liberă. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. este static şi odată văzut. Ritmul poate fi: static. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. a repetării şi a consecven ei. stradă. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. combinat. clădire). vase decorative. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită.

în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării.combina ii între culori diferite (active. florale. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. caz în care se aplică armonia legăturii. dar care au volume şi formă asemănătoare). Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. exprimând de fapt unitatea în varietate. de un individ. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). . şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. se pot deosebi: . . respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . etc. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. într-un aliniament. chiar dacă specia diferă (de exemplu. pasive. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. arhitecturale. formelor dar mai ales a culorilor. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente.compozi ii doar între culorile calde sau active. forme sau spa ii. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. .compozi ii între culorile complementare. care au o anumită continuitate. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi .succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. În proiectarea spa iilor verzi. complementare) unificate printr-o culoare neutrală.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate.

618 (aproximativ 3:5). publicul dintr-un parc. lă imea optimă este de 8 m. . Fibonacci. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. 21. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. iar pentru o alee de 250 m. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. 8. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. 34. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. . 55. etc. lă imea optimă este de 5 m.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). sau prin introducerea unor elemente de accentuare. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. astfel pentru o alee de 300 m. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. alee pietonală. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. iar la o distan ă mai . 89 etc. Astfel. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie.). 13. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. mese. al XIII-lea. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. 270. 180. matematician italian din sec. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. apoi 3. sub un unghi de cca.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). ce are laturile în raport de 1:1. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare).I. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). ordine şi armonie.). . care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. 5. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. C. sub un unghi de cca. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu.

Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. . Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. fără a se exagera prin risipă.mare de această valoare.

spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. etc. În ultima perioadă (sec. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. arhitectural. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. caracteristice Renaşterii şi Barocului. pâraie. . Grădinile în stil maur. erau prelungiri ale încăperilor. iar în cadrul stilului peisager sau liber. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. epoci. În amenajarea spa iilor verzi.Cap. civiliza ii. bazine. câmpii.1.). al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). eroziunea). la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. precipita iile) sau for ele majore (vânt. vase sau fântâni arteziene. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. Stilurile spa iilor verzi 5.1. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. dar şi elemente minore precum microrelieful. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. La romani grădinile. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. activită i. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. vegeta ia. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. V. francez sau regulat) a stat. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. văile râurilor. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. fiind ornate cu statui.2. râuri. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. Acest stil prezintă mai multe variante. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. caracteristice diferitelor epoci istorice. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. 5. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. întotdeauna de formă dreptunghiulară. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice.1. de mai târziu. radia ia solară. în general.1. apă. aspect preluat şi de romani.

sau de perdele de arbori. Elementul principal. rampe.1. statui sau vase sculptate. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. cu numeroase ziduri de sprijin. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. situat în pozi ie dominantă.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. scări. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. taluzuri. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. fiind nivelat şi modelat în terase largi.2. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. 5. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. canale sau oglinzi de apă. ce constituie perspectiva principală. pe linii drepte şi curbe. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. Aceasta. cascade sau bazine.1. regulate. aplicat până în prezent. numit şi capul de compozi ie. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. respectiv axa principală. cu denivelări mici. precum şi oglinzi de apă. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. fiind subordonate toate elementului principal. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. bogat ornamentate. unele păstrându-se şi în prezent. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. balustrade. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . fie de a le limita pe altele. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. Apa aduce prospe ime.

3. natural. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. Stilul peisager Stilul peisager (liber. cu precădere în Olanda. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. fiind obositoare ochiului. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. conducând spre diverse amenajări. ce promova ideea reîntoarcerii la natură.2. în formă de tablă de şah. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. 5. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. ca o variantă ce derivă din stilul geometric.1. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. care dau varietate şi fantezie compozi iei.2. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul.de apă. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. sub influen a stilului rococo din arhitectură. Aleile sunt rectilinii. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.1.1.3. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. fie sub influen a pictorilor peisagişti. în Anglia. Toate acestea au fost duse la extrem.1. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. fie sub influen a literaturii noi. În această situa ie. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. 5. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. compozi ia fiind liberă. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. în ansamblu. . mai ales a celor de gazon. 5. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. fiind dispuse în re ea geometrică. având cel mai adesea relief variat. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor.

Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. peluze. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. urmând caracteristicile terenului. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. se vor folosi specii de talie mică. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. ce urmăreşte formele de relief.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. de grote sau chiar cascade. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. fie naturale. În jurul clădirii principale. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. Aleile au un traseu liber. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. covoare sau dispersate solitar. vor fi folosite pâlcurile. sinuos chiar. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. neregulat. atunci când aceasta există. Apele. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. intervenindu-se totuşi în detaliu. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. sub formă de mase. pajişti şi diferite grupaje floricole. cu înflorire bogată. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. în pete neregulate sau eliptice. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. în diferite zone ale grădinii. prin aducerea de pietre. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. roci sau stânci. cu aspect natural. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. lumini şi umbre. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. frumoasă şi îndelungată. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. Simetria şi echivalen a sunt excluse. volume. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. masele vor avea conturul neregulat. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. . care în mod natural sunt dispersate. toate elementele. chiar exotice. specii lemnoase decorative. cu contur regulat. Rocile. curb sau sinuos. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. fie create.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

4. volume.3. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. 5. unei mări sau ocean). largi. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.2. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. de luminişurile retrase.2. atât sub aspect psihic cât şi fizic. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare.2. dispuse într-un masiv păduros. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. 5. cu flori având culori calde. De asemenea. de veselie sau de entuziasm. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. de stâncile.5. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. culori. Genul de bucurie Genul de bucurie. cascadele. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. forme. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. . O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. având ca fundal imagine unor mun i înal i.5. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. umbră şi lumină. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase.

gazului metan. atât urbane cât şi periurbane. 6. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. recrearea şi odihna popula iei. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. grădinile sau scuarurile.1. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. zona industrială. în strânsă corelare cu structura urbanistică. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. sta ii de distribu ie a apei. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. etc. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. Ca regulă generală. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. 6. dispuse într-o re ea continuă. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. limitarea perimetrului construibil. ce asigură protec ia multiplă a mediului. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. cât şi legătura dintre acestea. energiei electrice.). sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. zona politico-administrativă. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. sunt judicios repartizate.2. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. energie termică.Cap. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. dimensionate. re ele stradale. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. . Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal.

grădini publice. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. acoperişurile verzi. care traversează localitatea şi care. planta ii de pe lângă unele dotări publice. planta ii de protec ie (a localită ilor.cu acces strict. transversală sau longitudinal-transversală. pepiniere. . fac legătura şi cu centura verde a oraşului. planta iile din cimitire. grădini şi scuaruri publice. zonele de agrement (păduri de recreare. 1. planta ii antierozionale. După accesibilitatea popula iei largi: . longitudinală. radial-concentrică. ştranduri). păduri parc. . a sanatoriilor sau a unită ilor industriale.cu acces limitat. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. grădini sau scuaruri). pepiniere. parcurile şi bazele sportive. de regulă. concentrică. în func ie de sistemul stradal al localită ii. a spitalelor. .3. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. a solului. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. După pozi ie se deosebesc: . de folosin ă generală. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. constituită din spa ii verzi periurbane. grădini zoologice.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. amenajările peisagistice din incintele institu iilor.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. grădini botanice. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. grădini botanice. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. . fiind administrate de persoane juridice sau fizice. lungi de sute de metri. păduri de recreare. grădinile locuin elor individuale. numite şi spa ii verzi publice. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. a apei. planta ii antiincendiare. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. amplasare. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. scuaruri. 2. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. întreprinderilor. 6. ce sunt administrate de primării. şi în care intră: parcuri. dotări şi func ii. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. a sta iunilor balneo-climaterice).cu acces nelimitat. fiind diferite ca mărime. grădinile botanice şi cele zoologice.

După destina ie. ce se înfiin ează pe terenuri virane.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. scuarurile pot fi: . ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. 6-8 minute. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente.3. . parcuri expozi ionale. planta ii cu efect de parazăpezi. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. păduri de agrement. grădini şi parcuri publice.permanente. spa iile verzi pentru copii şi tineret. alpinarii.temporare sau provizorii. fiind destinată odihnei de scurtă durată. Raza de deservire a unui scuar este de cca. pepinierele.3-3 ha. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. parcuri şi grădini zoologice. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. situată în intravilan. perdelele de protec ie. 6. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. 400 m. parcurile sportive.3 ha. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. în cca. După durată. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. . Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. planta iile de consolidare antierozională.în interiorul cartierelor de locuit. spa iile verzi din cimitire. destinate construirii unor cartiere de locuit. scuarurile pot fi situate: . păduri parc. culturale sau de învă ământ. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important.spa ii verzi de înfrumuse are. având în componen a lor doar arbuşti.4. .înconjurate de străzi sau artere de circula ie. După func ii: .spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. parcuri dendrologice. rozarii. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. . scuarurile por fi: . cu rol decorativ: scuarurile decorative.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. . frecventează simultan acel scuar. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. configura ia terenului şi construc iile din jur. După modul de amplasare. situate de regulă în cartierele de locuin e. destina ie.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. . gazon. . edificii culturale. caz în care acestea sunt uşor accesibile. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta.

. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. De exemplu. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. respectiv o intrare la cca. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. situate în jurul unor institu ii publice. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. a obiectivelor culturale. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. Intrările vor fi reduse ca număr. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. aranjamente şi decora iuni florale. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. bănci. 3-4 ha. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). .5. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. alei. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. 6. de mers lejer. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. Spre deosebire de scuar. datorită inexisten ei căilor de acces. respectiv: sectorul pentru copii. în cadrul oraşelor mari. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase.5 km.. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. frecventează grădina în acelaşi timp. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. boschete. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. Dată fiind această distan ă de deservire. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. de pe o rază de 1-1. scări (în cazul terenului accidentat). iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. respectiv arbori şi arbuşti. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. statui. 15-25 minute. în lungul aleilor. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. Dispozi ia aleilor. zone umbrite dar şi zone însorite. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. spre periferia scuarului. peluze de iarbă. de învă ământ.

Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). adăpost de ploaie. şi de capacitatea proiectată a parcului. locuri pentru jocuri statice. de lungimi şi dificultă i diferite. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. ce depăşesc 20 ha. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). În foarte multe cazuri. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. cafenea. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite.000 de locuitori trebuie să existe un parc. WC public).6. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. . Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. cofetărie. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. bazine sau chiar un mic lac. manifestări artistice). într-un cadru peisagistic deosebit. datorită suprafe ei pe care o reclamă. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. bănci. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. diferite dotări (cişmele. sporturi. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. de re eaua stradală limitrofă. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. restaurant). respectiv sta ionare). şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. 6. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. expozi ii. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. şi de densitatea popula iei. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

şi străzi şi bulevarde deschise. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. parcări. alei pietonale. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. ale unui cvartal sau ale unui cartier. punct de distribu ie a energiei electrice. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice.8. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. partere cu flori.8. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. pentru diminuarea zgomotului.1. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri.2. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. suprafe e îngazonate. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. şi alte multe specii pentru varietate. structură şi folosin ă diferite.8. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. 6. ocupând suprafe e importante. . Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. tomberoane).5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. Astfel. arii de joacă pentru copii.liber este de 3. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. recreativ şi decorativ. Au scop sanitar. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. 6. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. în func ie de pozi ia. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. 6. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. a noxelor sau a altor factori de inconfort. Speciile vor fi alese şi amplasate. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. orientarea şi înăl imea clădirilor.

În cazul vegeta iei. cititul. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. dar şi a unor hoteluri. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). În func ie de mărimea acesteia. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. mobilier de grădină. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. arbuşti tunşi. bazin cu peşti decorativi. Grădinile interioare. o cascadă miniaturală. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. trandafirii. arbustive sau lemnoase. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. chioşcurilor şi treiajelor. precum gazonul. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. activită i de grădinărit. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. pergolelor. sau specii de răşinoase. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. sedii de firme. spitale. de gusturile proprietarului.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. precum şi diferite specii cu port pendent. Grădina de fa adă. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. miniseră. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. magazie de unelte. gazonul. stânci şi pietre. În func ie de mărimea spa iului disponibil. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. minigrădină de zarzavaturi. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. arbuşti şi liane. servitul mesei. fie prin realizarea unui gard viu înalt. joasă sau fără împrejmuire. minilivadă. un mic bazin cu aspect natural. padoc şi cuşcă pentru câine. uşor de între inut. barbeque. sediu de firmă etc. a unor grupuri de specii sempervirescente. cu o compozi ie relativ simplă. aranjamente florale. suprafe e îngazonate. chioşc de grădină. diferite jocuri. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. arbori. grădina este structurată şi amenajată. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare.) acestea pot fi: grădina de fa adă. lămpi pitic. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. fie după propriile idei. institu ii. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. Astfel. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. piscină. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. În cazul unor locuin e.

printre spa iile rămase libere între plante.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. În func ie de caracteristicile lor. format din fibre minerale. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. Brassicaceae sau Campanulaceae). Saxifragaceae. se recomandă acoperirea acestuia. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. sau numeroase alte specii floricole. în vederea efectuării eventualelor repara ii. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. de la bun început. canalizări).9. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. forme sau provenien e. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. cu arbori şi arbuşti de talie mare. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. Peste acesta se aşterne stratul fertil. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. cu pietriş (de tip sort). nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. pentru speciile de plante vivace. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. Poaceae). 6. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. cu strat fertil mai gros. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. fam. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Urmează un strat de separa ie. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. Crassulaceae. fiind de maxim 10-15%. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. instala ii electrice. astfel. alături de plante cu flori şi alei. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. unele specii din fam. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. . durabilă şi de bună calitate. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. specii de gazon (fam. de regulă. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. poate contribui la estetica compozi iei alese.

spa iile verzi propriu-zise. . prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. hale. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. în zilele însorite. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. policlinici. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. până la 4-7. cabinete). . . creându-se spa ii pentru odihnă. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. al proprietarului (locuin ă privată). institu ii administrative). respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. .alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. 6. . diferite pulberi sau noxe. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i.. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare.şi nu în ultimul rând.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii.acestea re in diferite cantită i de praf. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. . al muncitorului (fabrici. . fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. Din suprafa a acestor complexe sportive. ateliere). al bolnavului sau pacientului (spitale. şi constituie unită i de sine stătătoare. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. comportându-se ca un bun strat termoizolant.10. Ca şi în cazul grădinilor interioare. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor.

liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. sau în cadrul scuarurilor. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. clădiri administrative. 100 m2 până la câteva hectare. baschet. bănci. atletism). cu ghimpi (Berberis . polo). tenis). Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite.11. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. diferite săli de sport (gimnastică. 6. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. şi să nu producă fructe ce pot murdări. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. Stilul adoptat este cel mixt. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). precum şi specii floricole şi de gazon. duşuri etc. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. bârnă de echilibru. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. arte mar iale). în func ie de ambientul în care sunt amplasate. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. cu precădere împotriva vânturilor dominante. caz în care au caracter de tabără. balansoare. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. grupuri sanitare. 30-40 copii. respectiv: până la 3 ani. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. labirint. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. volei. cu solul permeabil. leagăne. tobogane. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. 11-15 ani. 20-25% pentru terenurile de joacă. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. gazon sau arbuşti. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. 1000 m2 pentru 40-50 copii. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. grădinilor publice sau a parcurilor. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. volei. bazin acoperit sau în aer liber (înot. când sunt în afara localită ii. clădiri pentru vestiare.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. Suprafa a variază de la cca. oină). separate prin vegeta ie. 7-10 ani. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. handbal. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. 3-6 ani. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. în care constituie sectoare de sine stătătoare.

Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. ronduri. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. arbuşti fructiferi. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. spaliere. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. dotările vor fi mult mai complexe. cu rol de protec ie împotriva prafului. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. În cazul taberelor. flori.. arbori de mărimea a III-a. bibliotecă volantă. flori. eventual un mic stadion. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. Robinia sp. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor.). Rhus typhina). destinate odihnei. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. un mic monument sau un bust. sau care să fie toxice (Taxus baccata.sp. 6. terenuri pentru jocuri de masă. labirinturi. grădina de zarzavat. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. ce poate cuprinde: o mică livadă.). Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii.12. cât şi zone însorite. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. care murdăresc. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. plante tehnice. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. cele cu frunze. tobogane. Laburnum anagyroides. pistă pentru alergare. cu frunze. corpuri de iluminat. În cartierele de locuit sau în scuaruri. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. pârtie pentru schiuri. Dar în func ie de microrelief. leagăne. alei pentru biciclete sau trotinete. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. bazin pentru înot. fructe sau semin e. rabate sau diverse aranjamente floristice. bob sau săniu ă. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. coşuri de gunoi etc. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. bârnă pentru echilibru. bănci. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. medicinale şi melifere. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. a zgomotului şi a gazelor. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. . necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. balansoare. pistă pentru patine cu rotile. teren pentru focul de tabără.

iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. respectiv cea a intrărilor. . Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple.13. având ca dotări mese. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci.14. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. cu rol stimulator. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. Astfel. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. func ional şi estetic. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. pasive cu rol calmant. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. diferite. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. pentru mărirea gradului de vizibilitate. familiare. precum şi obiecte din materiale calde. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. birourilor. de a diminua poluarea fonică.5 m2 de teren sportiv. calmante. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. cu specii floricole având culori liniştitoare. 6. De asemenea. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. cu cel mai mare impact peisagistic. este vegeta ia lemnoasă. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. cu excep ia intersec iilor. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. bănci. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. Spa iile verzi din incinta spitalelor. sau a celor rezervate pauzelor. Componenta cea mai importantă. pentru fiecare elev. rabate de flori. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. 6.

de la intrarea principală sau de la biserică. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. drumuri interioare de acces auto etc. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. cimişir. din specii sempervirescente. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. chiparoşi. sau în jurul edificiului central. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. Astfel. paltini. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. constituit din biserică. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. cu alei şi căi de acces paralele. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. necesare bolnavilor. castani porceşti. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. glicină sau trandafiri. bine delimitată.15. molid. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. centrale. Astfel. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. dispuse în lungul aleilor principale. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. capelă sau un monument memorial. dar şi specii de foioase precum: tei. flancate de planta ii sobre. reduse doar la aliniamente de arbori. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. Dacă spa iul permite. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. chioşcuri). se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. În func ie de destina ia institu iilor respective. acoperite cu plante agă ătoare. prezintă şi o zonă. sau chiar garduri vii. ar ar american. purificarea aerului. tisă. separarea diferitelor amenajări precum parcări. numită „cimitirul eroilor”. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. datorită lipsei de spa iu. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. De asemenea. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. Cimitirele mari. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. pornesc mai multe alei rectilinii. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. brad. cu bănci şi şezlonguri. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. 6. influen ând benefic recuperarea acestora. ce au efect liniştitor. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. Parterele cu flori cu nuan e reci.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. sau în sens radial. . precum şi pergole cu vi ă de vie. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri.

precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. Ca specii lemnoase frecvent folosite. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. Sistemul de drumuri. Lupinus sp. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. În cazul în care terenul nu este prea frământat. saschiul (Vinca minor). caprifoiul (Lonicera japonica). corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. după concep iile . Paeonia sp.. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate.16. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. industrială sau medicinală a plantelor. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. dar şi culturaleducativ. se execută lucrări de excavare. sanitar şi decorativ.1. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. de taluzare sau de înăl are a unor zone. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. 6. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni.. halde. alimentară. arborii fiind evita i. după importan a decorativă. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. să existe mijloace de transport în comun. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. Microrelieful. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. situate în intravilan sau în extravilan. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. de recreare. surse de zgomot puternic).. Aster sp. Convallaria majalis etc.). amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. de recreare şi decorativă. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. din specii sempervirescente.16. dar şi în punctele cheie. sanitară. Sedum sp. utilită ile şi căile de acces. Chrysanthemum sp. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. după considerente ştiin ifice (taxonomice). sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. pentru realizarea acestor denivelări. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. Spa iile verzi cu profil specializat 6. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. Narcissus sp. sunt: trandafirii.. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. iedera (Hedera helix). cu multe denivelări. să poată fi realizat pe jos. de maximă circula ie. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. în afară de cele amintite. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. Sempervivum sp.

Polianta. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. sectorul sistematic. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. până la cele superioare (ultimele fiind . pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. Ca sectoare. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. melifere. flora Asiei etc. în acest sector.). eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. În sectorul florei Globului. hibrizi floribunda etc. sectorul florei diferitelor zone geografice. sau arbori cu efect decorativ deosebit. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). de parc. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. muzeu. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. la exterior. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. tehnice. vernală. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. rădăcinoase).). Rozariu-ul. Sectorul plantelor spontane folositoare. treiaje. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. dar în containere. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. dar şi publicului larg. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. diverse suporturi sau chiar ziduri. licee sau a alte unită i de învă ământ. vara îngropate în sol. Sectorul plantelor de cultură. sectorul plantelor spontane folositoare. rozariu-ul. arhitecturală. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. englezeşti. fie se desfăşoară între cele două elemente. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. şi implicit expozi ii foarte diferite. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. pergole. plante aromatice. ierbar). Realizarea planta iilor floricole. sectorul administrativ. estivală sau autumnală. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. sectorul plantelor acvatice. grădina japoneză. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. de la cele inferioare. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. sectorul plantelor de cultură. ce au diverse întrebuin ări.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. hibrizi Polianta. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. urcători. serele. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. leguminoase. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. fie în fa a clădirilor importante (birouri. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. numit şi colec ia botanică. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. medicinale etc.

sau din alte regiuni calde ale Globului. pod arcuit din piatră. Prin structura. este dispus de regulă. industrial sau alimentar.2. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. pădure de răşinoase. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. didactic. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. sera înmul itor. prin solu iile de amenajare adoptate.16. sera plantelor din regiune mediteraneană. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. pădure de foioase. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. poartă torrii. pepinieră. după zona geografică de provenien ă. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. verii sau toamnei. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. 6. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. sera azaleelor şi cameliilor. mediteraneene. subtropicale. Complexul de sere. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. pasul chinezesc din dale de piatră. Grădina japoneză. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). pădure mixtă. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. pajişti. sau mai rar. lanterne de piatră. clădiri administrative. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. Vegeta ia forestieră spontană. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. Astfel.monocotiledonatele). decorativ şi recreativ. sera colec iilor. ornamental. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. în apropierea intrării principale. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. sera plantelor acvatice tropicale. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. . sera rezervată expozi iilor florale. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. sera orhideelor şi a plantelor epifite. colec ie de trandafiri. se deosebesc: sera palmarium. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. uneori chiar un miniparc zoologic. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială.

aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. având în acest sens îngrădiri. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. trebuie să ocupe suprafe e importante. având o suprafa ă de 70 ha. al XX-lea. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. bazine.grădina dendrologică Macea (jud.De regulă. Bacău). în ceea ce priveşte frumuse ea. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. pot fi amintite: . gropi de gunoi. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. Arad). de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. să nu existe zone industriale. Timiş). înfiin at în 1909. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. care va fi folosită atât ca sursă de apă.5 ha. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. înfiin at în 1908. strâmte. având o suprafa ă de 48. înfiin at la începutul sec. a masca zidurile inestetice. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. pentru a completa ambientul. cu o suprafa ă de 20. cu o suprafa ă de 34 ha. În cazul păsărilor zburătoare. . Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii.arboretumul Simeria (jud. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. înfiin ată la începutul sec. de recomandat cât mai largi. . perdele sau garduri mascate cu liane.5 ha.3. vechimea şi mărimea colec iilor.arboretumul Hemeiuş (jud.16. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. Hunedoara). cu o suprafa ă de 60 ha. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. . realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. Pe ansamblu. Bacău). înfiin at în 1880. 6. de tip „microbiotop sau minihabitat”. . fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului.arboretumul Dofteana (jud. de tipul cuştilor cu gratii. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. stâncării. este necesară construirea de voliere largi.arboretumul Bazoş (jud. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. curs de apă. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. al XVIII-lea. .

care asigură accesul unui segment important de vizitatori. dromaderi. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere.sectorul felinelor mari. prin plimbare. pentru sezonul rece. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale.sectorul cervidelor şi cabalinelor. ce cuprinde voliere cu fazani. distan a nu trebuie să fie prea mare.. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. prevăzut cu arcuri largi descoperite.sectorul păsărilor răpitoare. . . în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. jderi etc. cameleoni. ierbivore mici. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. cum sunt bufni e. păuni.) sau spa ii deschise.: . lei. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. grauri etc. gheparzi etc. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. şerpi sau crocodili. canari. în care sunt găzdui i: elefan i.. girafele.. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. unele specii de ra e. constituit dintr-o clădire. de numărul de specii. câini dingo. de amenajările respective. râşi.sectorul primatelor. alpin şi subalpin etc. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. stânci. căprior. libere.sectorul felinelor şi carnivorelor mici.sectorul rezervat pentru antilope. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. caprine. pentru speciile care nu pot părăsi locul. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. stârci. elan. şi padocuri acoperite. pentru sezonul cald. . porumbei sălbatici sau de ornament. . Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari.sectorul stru ilor. asini etc. cerb lopătar. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. şi pentru răpitoarele de noapte. lama şi alpaca. cu voliere şi vegeta ie. . bibilici. cinteze. cai sălbatici. şopârle. ce adăpostesc pisici sălbatice. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. . pume.sectorul păsărilor tropicale sensibile. gâştele. turturele. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. . precum lebedele.. cât şi spa ii largi. . pelicanii. uli. pentru diferite specii de urşi. lupi.sectorul galinaceelor şi columbidelor. şoimi. trunchiuri de arbori. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. iguane.sectorul reptilelor. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. cu zone largi amenajate pentru tigri. . ren. cormorani. pantere.). ciufi. cucuvele.sectorul urşilor. în aer liber. carnivore mici. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. fie cu voliere foarte mari. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. mierle.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. . zimbrii etc. pentru sezonul estival. bivoli. vulpi. De asemenea. pescăruşi etc. găini de ornament. .sectorul marilor ierbivore.sectorul păsărilor de baltă. zebre. galinacee etc. pot fi amintite: . ovine. umiditate. în special forestieră. bazin. mici palmipede. .

în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. 6. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. În zona intrării principale. un punct de belvedere asupra oraşului. de purificare a aerului etc. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. dar în raza de deservire a localită ii. având produse care să nu dăuneze animalelor. precum: un lac.17. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. Alte amenajări. se deosebesc: parcul forestier. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. sau a aranjamentelor florale. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. cişmele cu apă potabilă. un curs de apă. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. Pădurea-parc (parcul forestier.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. nisip sau alte materiale locale. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. poteci şi alei de plimbare. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. . evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. a eventualelor surse de poluare. fântâni. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. şi nu numai. care să nu depăşească 4%. pădurea-parc sau parcul-pădure. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. În unele por iuni ale pădurii-parc. Astfel. toalete ecologice. pot exista în incintă şi muzee. acoperite cu pietre. de entomologie etc. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. de zoologie. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. a unor peluze întinse de gazon. se vor prevede spa ii largi. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. în mişcare. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. formată din planta ii forestiere. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. un sit istoric (ruinele unei cetă i). Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali.

telescaune. falezele sau malurile abrupte. numită impropriu pădure de agrement. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. solul. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. cu cât terenul este mai înclinat. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . . se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. balnear (izvoare minerale.). situate pe malul unui lac. Pădurea de recreare.5-2 ore. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. piste pentru biciclete sau pentru role etc. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. pozi ia pe versant. expozi ia. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. căi de acces cu trasee mai lungi. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. telecabine. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. izvoare termale etc. lipsite de vegeta ia forestieră. hidrografia şi environnement-ul. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. pot fi ştrandurile şi campingurile. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. stâncile. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. puncte de belvedere etc.1. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. a unui râu. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. De asemenea. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. tabere şcolare. sau de interes turistic. Astfel. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. Unele elemente naturale precum mlaştinile. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare.17. în unele zone de interes curativ. 6. topoclimatul. zonele nisipoase. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Amenajările de tipul campingurilor. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. terenuri sportive etc. zone de picnic.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. terenuri de tenis sau de fotbal.

care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt.. În acest sens. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. vegeta ia are aspect veşted.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. Tot în acest sens. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). care prin fenomenul de . a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. temperaturile sunt moderate. plantele prezintă creşteri foarte mici. plajelor etc. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. această zonă este cea mai expusă vânturilor. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. băl i. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. cu privire la temperatură. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. sau spa ii adăpostite. alunecări de teren. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. destinate practicării unor activită i. Cu privire la mişcările aerului. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. refugii) pentru a oferii adăpost. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. iar solul este mai pu in umed. prezen a prafului. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. Orientarea nordică a unor terenuri. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. pavilioane. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. temperatura aerului mai ridicată. De asemenea. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. fără extreme mari. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. frunziş sărăcăcios. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. frunze prăfuite sau galbene. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. vânt. suprafe e umede improprii. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. este mai rece şi mai umedă. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. gradul de expunere a teritoriului. noroi. altitudine etc. dotărilor sau diferitelor echipamente. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt.

şi din contră. de modul de captare. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. Cei care doresc să se odihnească. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. prezintă o atractivitate foarte redusă. a fermelor de animale. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. regimul şi tratamentul etc. de cea ierboasă. prepararea hranei. Environnement-ul. dar nu neglijabilă. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. râu. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. O zonă lipsită de un curs de apă. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. În zilele călduroase de vară. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. Hidrografia teritoriului. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. aerisite. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. situl sau vecinătă ile. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. apa este importantă sub aspectul calită ii. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. liziere). compozi ia şi vârsta arboretelor. . Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. poieni. sau ca sursă de apă potabilă. ce diminuează calitatea acestora. natura solului. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite.spulberare. de o acumulare mai mare sau mai mică. atunci aceasta este şi primitoare. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. schi nautic etc. pârâu. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. de poten ialul teritoriului. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. precum realizarea igienei corporale zilnice. De regulă. va avea o atractivitate sporită. pentru instalarea păturilor sau a corturilor.2. pescuit. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. Când o pădure de recreare este echilibrată. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. capătă por iuni dezgolite. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. iaz.17. chimic sau fonic zonele din jur. care este dată de natura sursei (izvor. de temperatura acesteia. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. libere (luminişuri. În acest sens. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. filtrare şi transport al apei. lac). respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. 6.

s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. ce induce plictiseala şi pasivitatea. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. Codrul regulat vârstnic. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase.. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. bine pusă la punct. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. de motiva iile şi aprecierile lor. păduri pentru plimbare şi păduri parc. care determină o scădere a densită ii. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. ce are o densitate mică (200-500 buc. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. capacitatea de primire începe să crească. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. dar în zilele geroase cu chiciură. ce au un efect peisagistic major. cu locurile de parcare aferente. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. . publicul larg le preferă pe cele amestecate. Sub raportul vârstei. datorită vizibilită ii foarte bune. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Aceste dotări vor fi discrete. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. are aspectul unei păduri falnice. luminişuri pentru odihnă. ce calmează şi relaxează vizitatorul. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. dispuse pe anumite trasee. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. Iarna se remarcă răşinoasele. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. dau peisajelor un pitoresc aparte. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. indiferent de specie. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. în func ie de fenofazele speciilor respective. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton./ha). cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. la agresiunile vizitatorilor. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. a culorii frunzelor etc. şi este favorabilă pentru plimbări. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare.

pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. cu forme interesante. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. izvoare). . De preferat ca aici. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. Zona de primire şi odihnă. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. de cei care evadează din cotidian. să fie drenat. Aceasta este zona preferată de marele public. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. repaus etc. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. să aibă o textură uşoară. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. camping. terenuri de joacă pentru copii. destindere şi pentru activită i de picnic. zona de plimbare şi zona de regenerare. Zona de plimbare. vor fi evitate de vizitatori. echipamente sanitare şi de igienă. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. odihnă. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. Zonele cu soluri reci şi umede. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. reprezintă cca. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. soluri scheletice. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. Arboretele vor avea consisten ă moderată. fiind astfel organizată. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. prezintă ponderea cea mai mare. de cca. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. cişmele. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. cu investi ii mai reduse. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. instala ii sau echipamente. amenajările. şi prezintă diferite construc ii. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. insistându-se în mod special asupra cură eniei. prin împăr irea pe anumite zone. pentru linişte. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. acest lucru favorizând. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. În raport cu întreaga pădure. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. obiectivele etc. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. aer curat.Pădurile de recreare se sistematizează. mult căutate şi apreciate de publicul larg. ce trebuie să fie ireproşabilă. Aici nu sunt necesare amenajări speciale.

au o lă ime optimă de 3. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. respectiv 4-10 km/100 ha. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. camping). fiind total protejate. şi echipamente specializate.5-4 m. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente.17. 6. cu pante domoale. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. zone cu fructe de pădure etc. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. locurile de parcare. fiind eliminate tasarea solului. de la o clădire de interes general (cabană. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. puncte cu vederi panoramice. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. rezultate prin ruperea.3. care sunt interzise accesului publicului. având un specific aparte.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . Traseele potecilor vor fi diferite. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. smulgerea sau tăierea puie ilor. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. este constituită din diverse suprafe e. arbori deosebi i. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. monumente. spre diferite puncte de interes din pădure. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. ruine. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. han. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. dispersate în cadrul celorlalte două zone. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. dificultatea. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. terenurile de joc. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. forma iuni geologice interesante etc. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. restaurant. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. nu prea lungi şi nu prea înclinate. întâlnite doar în anumite păduri. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. restaurant. vestigii ale unui castel sau cetă i. cabană. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. prin optimizarea spa iului în general. un număr sau o emblemă. pot avea por iuni comune. peşteri.

atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. în pinten. şi pot fi: terenuri de tenis. masă cu scaune sau bănci. spa ioase şi capabile să absoarbă. restaurantelor. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. sau pot fi mici. parcările pot fi: în ciorchine. miniterenuri de fotbal. în special pe latura vântului dominant. un număr cât mai mare de autovehicule. vor evita pe cât posibil artificialul. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. de amploarea investi iilor. camping. de 2-3 maşini. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. dispuse în apropiere. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. dalele de piatră. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. cabanelor. fântâni sau alte surse de apă. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. coş de gunoi. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. şi să se folosească materiale cu aspect natural. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. fiind mult apreciate de vizitatori. pe ansamblu. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. WC-uri ecologice. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. diverse amenajări pentru jocul copiilor. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. . formele regulate şi simetriile. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. respectiv grupuri de arbuşti. respectiv nisipul. Parcările pot fi mari. groapă sau container pentru gunoi etc. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. şi variază în func ie de microrelieful specific. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. pietrişul. capătul drumului principal). şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. Locurile de parcare. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. peluze pentru golf. loc pentru focul de tabără. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple.aceste puncte bănci. vatră din piatră pentru foc.

recreative şi turistice. . Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. floristic.1. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii .18. având o înăl ime corespunzătoare.18. faunistic.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. cu aspect cât mai natural. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. paleontologic. hidrologic. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. educative. incompatibilă scopului atribuit. geologic. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. speologic.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. sau parcurile cu specii de vânat autohton. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. De asemenea. pedologic sau de altă natură. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. Astfel spus. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. protec ia ecosistemelor. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal.The International Union for the Conservation of Nature . 6. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă.

muzee cu specific local. activită ile de turism vor fi bine organizate. cultural şi recreativ. În prezent.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. conforme cu peisajul.să fie deschis turismului organizat. . . Mun ii Măcinului. şi Semenic – Cheile Caraşului. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. Cheile Bicazului . educativ şi recreativ. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal.18. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. recreării şi turismului”. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. construc iile (case. hanuri sau locuin e izolate. cu flora şi fauna sa. . . .speciile vegetale şi animale.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate.să aibă forma ii geologice interesante. vegeta ie. sate. .să fie interzisă vânătoarea. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. Cozia. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. educativ. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. elemente de etnografie si folclor. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. Domogled . Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . vile. care grupează o serie de atrac ii turistice.zona exterioară. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. neatinse de activită ile umane.2. respectiv fenomene naturale originale. drumuri. Retezat. Cheile Nerei .Valea Cernei. Rodna. hoteluri. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. care servesc recreării popula iei. zona rezerva iilor integrale. în scop ştiin ific. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. floră şi faună intacte. expozi ii.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. specifice. beneficiind de o protec ie suplimentară. .unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. destinate cercetării ştiin ifice. 6.Beuşni a. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului.Hăşmaş. . Piatra Craiului. Ceahlău. .

Acestea pot fi: botanice (tip b). Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. rezerva ii naturale. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. Vânători – Neam .. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . În ara noastră sunt constituite în prezent. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. ca parcuri naturale. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului.18. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. forestiere (tip f). rezerva ii ştiin ifice. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. Nomenclatura din ara noastră. lacuri şi cursuri de apă. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. următoarele: Apuseni. solului.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. geologice şi geomorfologice (tip g). clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. 6. Balta Mică a Brăilei.3. Bucegi. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. vegeta iei sau faunei. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. 9/1973. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Por ile de Fier. conform Legii nr. limnologice (tip l). autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. mixte (tip m). şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. . fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. paleontologice (tip p). sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. nu se împuşcă. Grădişte Muncelului – Cioclovina. se promovează regenerarea naturală.

locuri fosilifere. chei). care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. ştiin ifice sau peisagistice. cursuri de apă. .ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. educa ie si instruire în domeniul mediului. cascade. rezerva iilor naturale. arbori seculari. fenomene geologice unice (peşteri. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. parcurilor naturale. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie.

constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. material care îşi schimbă volumul.textura şi profunzimea solului. ruginiu. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. .costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.lumină.1. .îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. . . VI.cerin ele speciilor fa ă de: . 6. . frunzelor. . volume. ce vor alcătui în final o unitate. .2. proiectantul de spa iu verde creează forme.factorii ecologici edafici: .1. Prin acest material. culoarea.Cap.fertilitatea solului. . în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei).diversitatea foarte mare a ramurilor. compozi ii. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.umiditatea atmosferică.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. Criterii de alegere a speciilor 6. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). . . Astfel trebuie avut în vedere: . 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). .vânt. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.factorii ecologici climatici: .temperatura aerului.2.regimul de umiditate din sol.

fertilizare.expozi ie. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.factori poluan i. Dintre aceştia : .2. .factori geomorfologici: . . se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze.troficitatea solului.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).factori antropici: . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). (produc căderea acelor la răşinoase. . .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei.. etc. . prevenirea şi combaterea dăunătorilor. dar şi asupra celui animal sau vegetal. Astfel. . considerate cele mai rezistente).con inutul de schelet.factori biotici: . în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).oxidul de sulf. 6. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). cloroza esutului asimilator. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. .configura ia terenului.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.2.vegetali. . a produc iei de masă lemnoasă). fa ă de cele periurbane.animali.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. numindu-se şi cea ă oxidantă.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). . . .pantă. . .smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. dioxidul şi trioxidul de sulf. . numite arsuri). .altitudine.

. arboretele tinere fa ă de cele mature. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.3. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene.praful rezultă din întreprinderile industriale. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.foarte sensibile . frasinul. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .1. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. reducerea creşterilor. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii.pigmentări. platanul.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. etc. piracanta.2. tuia. corcoduşul.3.condi ii de mediu – specie. industria metalurgică şi chimică.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii.sensibile . fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. . fenotip. Particularită ile biologice ale speciilor 6. coacăzii.). Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. propor ia poluantului în atmosferă etc. zămoşi a de Siria. . Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. .rezistente la fluor – mesteacănul. . prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.umbrirea clădirilor.rezistente la plumb – pinul silvestru. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. subspecie. . bradul de Caucaz. din arderea combustibililor solizi şi lichizi.aliniamente. .pădurile de recreare.mijlociu rezistente . 6.2. cum se integrează în respectiva compozi ie. stadiu de dezvoltare. . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. fabrici. . ce talie vor avea exemplarele respective. ecotip.rezistente Exemple de specii: .rezistente la bioxid de sulf – alunul.

tabulară. obovoidă. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . a II-a .2. Populus nigra cv. ovală.arbuşti. Larix decidua. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. şi cea având contur sinuos.în lungul arterelor. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. Pinus strobus. arbuşti pitici.2.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . că ărătoare. agă ătoare sau chiar târâtoare. Populus simonii.3. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. De exemplu.7 – 15 m. fastigiata. 6.realizarea gardurilor vii. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. speciile lemnoase volubile. .. . la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. Acer pseudoplatanus. conică. Abies alba. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. speciile cu înăl imi sub 7 m. sferică. precum şi re inerea gazelor de eşapament. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . Astfel. Berberis thumbergi. Prunus mahaleb. a prafului. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. În tabelul nr. a boschetelor. Picea abies. a III-a .peste 25 m. arbuşti mijlocii 1 – 2m. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. Thuja occidentalis var. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. . mai mici de 1m. Juniperus hibernica.zonele verzi de mici dimensiuni.liane. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. etc. Morus alba. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază.15 – 25 m. italica. .arbori de mărimea I .

dud negru. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). . Ulmus minor. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . Juniperus horizontalis. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . Betula pendula. caragană. cireş păsăresc. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Tilia cordata. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic.3. varietatea „Globosa” la diferite specii. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Cerasus avium. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Pinus sylvestris. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă.aliniamentele stradale. Pinus nigra. 6.mascarea obiectelor inestetice. larice. Cotoneaster horizontalis.3. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. . nana. umbraculifera Carpinus betulus.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Populus tremula. Robinia pseudoacacia var.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. mesteacăn. . Juniperus sabina. salcie căprească.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Juniperus communis ssp. Fagus sylvatica.zona de primire a pădurilor de recreare. Salix babilonica.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. . mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. a prafului şi a vântului.2. . ulm de munte. frasin. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: .

salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. 6. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula.3. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. 6. fie verticală. romboidală. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. ovoidă. fie pendentă. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. obovată. mici sau mari. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). pot fi sinuoase. peluze.2. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. imprimând anumite sentimente. Chamaecyparis lawsoniana var. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra).5. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. paltin.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. etc. platan. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. Trunchiurile. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. pendula. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. lanceolată. tortuosa) sau pot fi geniculate. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri.4. Forma. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. .3. eliptică etc. Ramuri pot fi drepte. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Speciile cu tulpini că ărătoare. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). mărimea şi culoarea acestora. Salix babilonica. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. Unele specii au frunze simple sau compuse. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn.2. la marea majoritate a speciilor. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. imprimă un sentiment de linişte. fie orizontală. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. sau chiar târâtoare. castan) sugerează puterea.

2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Robinia sp. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. precum cele ale speciilor: Acer negundo.). Hedera helix.. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). biota. Thuja occidentalis f. compuse. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). galben sau chiar roz şi roşu. „Aurea” Thuja orientalis f. Carpinus betulus. pu in incizată dau adânc incizată. Populus alba Picea pungens var. În tabelul nr. la care verdele se combină cu alb. precum şi diferite exemple de taxoni. ca în cazul mesteacănului. Juglans sp. Gleditsia sp. la verde închis. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Robinia pseudoacacia Pinus banksiana.Marginea limbului poate fi întreagă.) sau mari (Ailanthus sp. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Speciile cu frunze mici. Hippophae rhamnoides. Astfel. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. luminos (primăvara). până la verde intens (vara). la galben–roşu ruginiu (toamna). cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. argintea. Speciile cu frunze mari. Ligustrum ovalifolius. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. alb argintiu. Eleagnus angustifolia. Euonymus europaeus.. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Tilia tomentosa Juniperus sabina. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Aesculus sp.. Sorbus aria. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat .. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Acer negundo. Pyrus elaeagrifolia.

glauca.verde închis roşu. vanhouttei.6. purpurea. Prunus avium. hybrida.. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Deutzia scabra. Gama de culori ale florilor este destul de variată. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Ligustrum vulgare albă . Forma şi culoarea florilor. Aesculus hyppocastanum. Syringa x. purpurea. Spiraea x. Acer platanoides var. rubrum 6. Prunus cerasifera var. Pinus cembra.3. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Catalpa bignonioides.2. În tabelul nr. Picea abies. atropurpurea. Pinus strobus Abies alba. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Robinia pseudoacacia. Juglans regia Fagus sylvatica var. Buxus sempervirens. purpuriu Picea pungens var.. Malus pumilla var. Crataegus sp. forma. Taxus baccata. Berberis vulgaris var. Pinus excelsior. niedzwetzyana. Corylus maxima var. Magnolia kobus. Sophora japonica. pissardii. Alnus glutinosa. Hibiscus syriacus. Phyladelphus coronarius. Hedera helix. Acer paltanoides var. crem sau galbene. Pseudotsuga glauca. Pyrus sp. purpurea.

carnea. Kerria japonica. Magnolia stellata. Tamarix ramosissima. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Magnolia kobus. Prunus persica. Diervilla florida. Phellodendron amurense Spiraea japonica. soulangeana Prunus sp. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Cotinus coggygria. Diervilla florida. Laburnum anagyroides. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Hibiscus syriacus. Prunus armeniaca. Cornus mas. Forsythia sp. primăvara timpuriu primăvara . Laburnum anagyroides. Amorpha fruticosa. Dintre toate speciile lemnoase. Colutea arborescens. Syringa vulgaris. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. exceptând albastrul pur.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Forsythia suspensa. cu toate varietă ile şi soiurile sale. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. pissardi.. Cornus mas. Magnolia x. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Spiraea salicifolia.. Prunus cerasifera var. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Chaenomeles japonica. Chaenomeles japonica. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Malus floribunda Hedera helix. Buddleia davidi. Hybiscus syriacus.

vara toamna Mahonia aquifolium. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Sambucus racemosa. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. iritant. Rhus typhina. Syringa vulgaris. în sezonul estival sau autumnal.3. Ptelea trifoliata. lemn câinesc. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Inflorescen ele sferice. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Spiraea salicifolia.2. atribuind ambientului un aspect dispersat. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Kerria japonica Aesculus sp.7. Rosa canina. dar mai ales în perioada hibernală. Hibiscus syriacus. contribuind prin forma. glicină. 6. Cotoneaster horizontalis. neliniştit. Crataegus monogyna.. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. budleia. mari (Viburnum opulus var. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Viburnum opulus. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Colutea arborescens roşie albă . Culoarea fructelor. mălin) calmează şi relaxează. Liriodendron tulipifera. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Spiraea japonica. ca lumânările (castan porcesc. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Berberis vulgaris. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. amorfă) constituie un factor stimulator. pseudobace) este variată de la specie la specie. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Sophora japonica.

mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Abies alba. Viburnum lantana. 40 ani de la plantare. Thuja occidentalis. salcâmul. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. 20. De exemplu. Cotoneaster nigra. Fraxinus excelsior. ci separat. iar plopii. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Robinia pseudoacacia.3. 10. Gleditsia triacanthos. Mahonia aquifolium. Ligustrum vulgare. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. 6. Lonicera nigra. probabile pentru perioade de 5. Prunus spinosa. Picea abies. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Ambientul (noxe. Catalpa bignonioides. Platanus sp. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Există şi specii cu creştere foarte înceată. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. mesteacănul. unii poluan i din aer sau din sol. . în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere.2. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. diferi i arbuşti. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul.8. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. calitatea terenului. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. De obicei. precum cimişirul şi tisa.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea.

DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. pot fi folosite solitar sau grupat. labirinturi. iar cele decorative prin trunchi. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. garduri vii. boschete. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. curtine. frunze. pâlcuri. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. în puncte liniştite. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. masive. care nu se regăsesc în efectul ob inut. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde.1. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Exemplarele lemnoase. lângă clădiri. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. coloritul fructelor). Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. fie ele arborescente sau arbustive. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. VII. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. Arborii solitari se amplasează pe peluze. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. . Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). ASOCIEREA. sub diferite moduri. fără agita ie. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. grupuri.Cap. sau duc la costuri suplimentare.

După înăl ime. ob inându-se în final un perete verde. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. pe un contur drept sau sinuos. cu exemplare foarte apropiate. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. foarte înalte cu h > 3 m. două sau trei rânduri.. (gard belgian. mai rar două sau chiar trei. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. formate dintr-o specie. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. trunchi de piramidă. ce are amenajate numeroase poteci. mici cu h = 0.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. înalte cu h = 1 – 3 m. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). sistemul Cossonet).5 – 1 m. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. Ca regulă generală.5 m. în aceste ultime cazuri. de regulă bine între inute şi amenajate. .

astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. de preferat o specie locală. În orice caz. cu un aparat foliar bogat.garduri vii decorative. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele.După scop gardurile vii pot fi: . în care sunt prezente multe bănci. . Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. În cazul plasării inverse a speciilor. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. . sanitar. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. folosite ca garduri de limită. ce le eviden iază pe primele. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. care să constituie fondul principal. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii.garduri vii de camuflare sau de mascare. de izolare vizuală şi fonică. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. şi coroană bogată. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. protec ie şi linişte. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. . de mascare. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. mai deschis la culoare. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. de apărare împotriva vântului dominant. solemnitate şi hotărâre. Astfel. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ.garduri vii pentru protejare. solu ie destul de controversată. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi.

şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. destinat odihnei pasive. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. . Boschetul reprezintă o variantă a grupului. pentru mascarea acestora. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. dispuşi inelar. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. patrulater sau pentagon. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. În cazul clădirilor monumentale. apoi de cele de talie mică.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. existând în apropiere şi un luciu de apă. lângă care să existe grupuri de flori perene. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit.

Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. specii rezistente la vânt. dârmox). pinul silvestru). sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. în mod excep ional 4 intrări. În spa iile verzi urbane (grădini. constituit dintr-una sau mai multe specii. cimişir. iar în interior numeroase bănci. la tasarea şi în elenirea . iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. mesteacăn. adaptate condi iilor locale. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. parcuri) masivele se situează spre periferie. lemnul câinesc. Un boschet prezintă 2-3. statuie. de regulă dispuse circular. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. protec ie împotriva soarelui şi vântului. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. fântână arteziană). pinul strob. pentru mascarea limitelor. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. creându-se o stare de calma atmosferic. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice.

Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională.solului. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. Vârsta. În func ie de speciile întâlnite în masive. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). Astfel. . Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. în acest caz balul fiind înghe at. 7. se evită ambalarea. care limitează priveliştea şi perspectiva.2. înfiin area scuarurilor. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie.1. În general. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. a I-a. a II-a şi a III-a. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. cu înflorire abundentă. largi.2. unde se doreşte realizarea unui masiv. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. de la scoaterea din teren şi până la plantare. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. Totuşi.2. înso i i de 1 tutore. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. 7. imediat după dezghe ul solului. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna.2. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. se folosesc puie i de talie mică. cu fructe şi port interesante. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. Astfel pentru aliniamentele stradale. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. puie ii cu rădăcini protejate. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. creându-se impresia de monumentalitate. urmată de toamnă. acestea pot fi transparente sau opace.

. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. fie dintr-o pepinieră.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.0. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.40) x 0.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . sunt necesare mai multe opera iuni: .0. . cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.80 x 0.2. se tasează uşor şi se udă abundent.5 t. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. camionului. fie din natură.30 (0.70) x 0. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.30 (0. iar înăl imea 8-10 m. creată în acest scop. . . .extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. remorcii.60 (0. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.0. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. De asemenea. etc. 7. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. pe tulpină deasupra coletului.3. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. cu o coroană uniform dezvoltată. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. . Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. situate în locurile accesibile macaralei.alegerea exemplarelor. cu ramuri până aproape de sol.5 (0. înăl imea şi grosimea la colet.0 x 1.1. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.60 (0.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător.40) m pentru puie ii de talie mică. . Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. datorită dimensiunilor. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. cu sistemul radicular mai compact.Ca regulă generală orice puiet.

7. partere. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. Astfel.5 – 1. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic.3. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor.3.2. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. în Fran a. rânduri sau la încrucişarea aleilor. P. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor.2. timp de 2-4 ore. reluată mai târziu în timpul Renaşterii.7. cu norme bine stabilite. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. ce au un efect estetic deosebit. Fertilizarea. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. 7. urmând ca mai târziu.4 rânduri. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. 2 sau 3 rânduri. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. uniform. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). K. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. până la 0. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. ciuperci).1. numărul rândurilor (1. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile.3. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. la o adâncime de 20-25 cm. în timp. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii.4. .

forma Verrier . la distan a de 60 cm între ele. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. cu ramuri cât mai multe. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. ob inându-se forma literei V. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.forma literei „U” . .cordonul oblic bilateral (gard belgian) . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . Pe măsură ce cresc. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. columnare. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o).vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm.40 cm deasupra solului.forma Cossonet .În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice.piramida . se aleg ultimii doi. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. piramidale. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. cu fructifica ie cât mai abundentă. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. La exemplarele cu so . pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse.5 m între ele.

În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Astfel. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. dispuse în acelaşi plan. se orientează vertical pe doi tutori. Coroana formată.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. ce a fost retezat la 40. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. ceilal i îndepărtându-se. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. are forma unui „U” dublu sau triplu. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. 6 sau 8 bra e verticale. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. 80 sau 120 cm de la sol. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. Fiecare pereche porneşte din axul principal. pe o sârmă .

aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric.(spalier). fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. La lungimea de 70 . iar cei doi lăstari terminali. În al doilea an. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. sub un unghi de 60o între ei. la o înăl ime de 30 cm. dar la o înăl ime de 80-90 cm. cu o deschidere a bra elor de 50 . ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. După 30 cm.80 cm. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). . se înlătură lăstarii. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare.

În primul an de la instalare.3. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). După atingerea înăl imii dorite. la înăl imea de 20-25 cm. .5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. 0. de 1-2 m lungime (Acer negundo. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. Tunderea se execută în anii următori. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. Populus sp. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei.3. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. tisă). pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. tăierea se face cu cca. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. ienupăr. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. prin scurtarea lujerilor prea lungi. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. 7. tuie. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. la exemplarele plantate în aliniament.) Se execută primăvara devreme. mai rar toamna târziu. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm.

Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. cu coroane înghesuite. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. grupuri. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. Lăstarii ob inu i prin recepare. 7. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu.4. iulie. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu.3. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. După câ iva ani. sunt de regulă mult mai viguroşi. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în .Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. Se recomandă rărirea periodică. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă.

respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. îmbunătă irea stării fitosanitare. cu o periodicitate de 3-5 ani. în cca.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. 7. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. cu o periodicitate de 3-5 ani. . . astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. .5. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). a unor poteci. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. fiind inestetice.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. 20-30 ani. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. reducerea consisten ei. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . .materialul rezultat nu se recoltează. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. mărirea efectului decorativ al unor exemplare.3. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. din 3-6 (10) ani. Se aplică rărituri mixte sau combinate. în apropierea locurilor de sta ionare. ob inându-se un număr optim de exemplare. în pădurile echiene de codru şi crâng. . În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm).

6. deoarece circula ia este complicată (semin iş.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. buruieni). Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. de speciile forestiere folosite sau prezente. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. făgete. cu foarte multe nişe ecologice. bolnavi. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. se pot adopta diferite tratamente. 7. în vederea atingerii unui anumit scop. amestecuri de fag cu răşinoase.3. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. dar pentru oameni antrena i. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. rup i sau doborâ i. păduri de plopi euroamericani). . marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat.

1. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. partere. Narcissus sp. covoarelor. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. mirosul şi modul de asociere ale florilor.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. Salvia sp... peste 50 (60) cm. în planul apropiat de privitor. .înăl imea. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde.forma. în marginea rondurilor sau rabatelor. 8. Acestea se folosesc pentru rabate.. Tulipa sp.. . Sedum sp.sp.1.2. .sp. cu port târâtor (sau pendent) . SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. Delphinium sp. Lobelia sp. . în sensibilizarea oamenilor la frumos. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. . precum specii din genurile: Lilium sp.ciclul de via ă. Gladiolus sp. 8.Cap..culoarea. În acest sens se deosebesc: . ..specii de talie mare.. precum specii ale genurilor: Petunia sp. Acestea joacă un rol psihologic fundamental.Tagetes sp... Calistephus chinensis. Salvia splendens. Muscari sp. precum Crocus sp. culoarea şi mărimea frunzelor. Galanthus sp..sp. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. forma. al sezonului de vegeta ie. precum şi în mozaicuri. în componen a bordurilor. Hyacinthus sp.. VIII.. Tradescantia sp. Ageratum sp. Acestea se folosesc grupat. Saponaria ocymoides.Tropaeolum majus.1. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Malva sp.1. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . a rabatelor pe peluze.forma şi culoarea fructelor. Tagetes sp. a modului de creştere şi ramificare. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. . cu tulpini ramificare. cu aspect de tufă . Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. Aubrieta sp. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: ... . .forma tulpinii (portul). .. .cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. .. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii..... Ageratum mexicanum sp. Tulipa sp. Alyssum sp. platbande sau grupuri pe peluze.

Iresine sp.. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis.. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. în jurul teraselor. Agave sp. . ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. cu tulpini că ărătoare . cu tulpini simple. altele sunt mici şi mărunte. lalelele papagal. roşu sau grena. iar altele puternic fidate.3. Polygonium sp.. culoarea şi abunden a frunzelor. în cazul petalelor tomentoase. Papaver sp.Lathyrus sp. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii).. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.). la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde.. Unele frunze sunt mari. .sp. 8. florile fiind nesemnificative. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.. precum regina nop ii şi micsandrele. la florile simple poate fi pală.. Tulipa sp.. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă.. Nuan a culorii poate fi diferită. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. roşu grena. Portulaca sp. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. culoarea. Humulus lupulus. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. Sempervivum sp. Forma. erecte Impatiens sp.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. Pyrethrum sp. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa).. cu segmentele filiforme. Astfel. galben. Begonia sp.. clopo ei. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. a sta ionării. Lilium sp.. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. cu tulpini volubile .. Forma.1. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. mo ul curcanului. roz. la început.Ipomea purpurea.4. creasta cocoşului. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Delphinium sp. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. chioşcuri pentru odihnă). specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. 8. Ricinus sp. mărimea şi culoarea frunzelor. ... mărimea şi culoarea frunzelor În general.1. precum verbena şi crinii. locurilor pentru sporturile uşoare. argintiu sau cenuşiu. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe.sp. până la albastru. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit.. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp.sp. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora.

Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. florile se îndepărtează. men inând efectul decorativ. vara. Zinnia sp. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. iar primăvara vor înflori..1. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. În unele situa ii.) se seamănă în sere calde.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii.. fiind aripate. de culoare roşie sau roză. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.1. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: .plante anuale semirustice (Begonia sp. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. . ca o continuare a florilor. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.6. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. fiind o sursă de amuzament pentru copii. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.8.. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.plante anuale rustice.plante anuale sensibile (Celosia sp. . Cineraria sp. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. Calceolaria sp. 8.5.) are fructe persistente şi decorative. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. . Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie.

.. Chysanthemum sp. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. Papaver orientalis).Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. 8. rizomi. Lolium sp.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. sau semirustice (Canna indica. jardinierelor. Hosta plantaginea. în lungul apelor sau pe luciul lor. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. pentru: . bordurilor.decorarea balcoanelor. geophite – ce au bulbi. rabatelor. rădăcini tuberizate.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit.. cămări. Polyanthes sp. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Aquillegia sp.. .. pe stânci sau pajişti. mozaicurilor... Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. Convallaria majalis. Speciile floricole pot fi folosite. în general.1. tuberobulbi. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). Dahlia sp. ferestrelor. . Acestea pot fi rustice (Anemone sp. Iris sp.7. rondurilor. teraselor.. Hyacinthus orientalis. covoarelor.decorarea spa iilor verzi. tuberobulbi. rizomi.. Gypsophyla sp. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. Narcissus sp. Gladiolus sp.

muscari (Muscari sp. crizanteme. Ageratum mexicanum „nana”. Portulaca grandiflora). Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. ghiocei. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple.).. rabate. în trepte. numă-uita (Myosotis sp. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an.. narcise (Narcissus sp. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. chioşcurilor. bănu i (Bellis perennis).2. bujori. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. Tagetes sp. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. costisitoare. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată.). În func ie de perioada şi . Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. fie numai specii perene.ca flori tăiate. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă.). Culturile cu plante anuale. zidurilor. 8. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). narcise. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. printre care se introduc plante anuale. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. treiajelor.). Rudbekia sp.decorarea stâlpilor. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. de talie înaltă (Phlox paniculata. instalând specii de talie mică în prim plan. witrockiana). asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. în special lunile de vară. perioada şi durata de înflorire. pergolelor. forma şi culoarea florilor.. specifice plantelor anuale. mărimea. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. înăl imea plantelor. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. cu port de tufă sau covoraş. . Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. partere). forma şi nuan a frunzelor. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. fie mixt. stânjenei. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. fiind amplasate în locuri intens frecventate. mijlocie (Petunia sp.

elemente nutritive. de răsadni ă. Myosotis... 8. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. pământul de turbă. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. Erica sp. Tradescantia sp.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp.1. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. capacitate de re inere a apei). aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: .. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. Dianthus sp). Instalarea speciilor floricole 8.. Dianthus sp. Crocus. compostul de grădină. Cheiranthus cheiri). etc.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa.. Calluna vulgaris).soluri acide – (Coleus sp.. modelarea terenului. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. brumărele).soluri alcaline – (Anemone sp. .soluri neutre – majoritatea solurilor.. perlit şi turbă în diferite propor ii. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. textură. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire... elina. Narcissus. structură. După valoarea pH-ului. pH.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. pământul de ericacee. Amaryllis sp. Asparagus sp. ferigi). în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. pământul de pădure. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. Gladiolus sp. rădăcinile de ferigă şi nisipul.3. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. . . Iris sp.. bine organizate. Viola.. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. Hyacinthus. . con inutul de substan e nutritive. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. . pământul de ace de răşinoase. textură. În func ie de sol. se deosebesc: . Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. nivelat. Bellis) cu speciile anuale.. Galanthus) sau bienale (Primula. Asparagus sp. permeabilitate. pământul de lemn. pământul de frunze.3. mobilizarea superficială a solului. În general. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. mărun irea bulgărilor. Acestea se deosebesc prin pH. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. de turbă) . desfundat. superficiale (Primula sp.

până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv.3. Viola. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Muscari. La plantare. unde se vor dezvolta şi înflori. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. La speciile perene. Crocus. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. bulbii acestora să se înrădăcineze. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus.8. Hemerocallis sp. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia.). de cca. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Myosotis). astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate.(Iris sp. 8. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Galanthus. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. 2 – 2. Amaranthus)..3. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Lilium sp. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. comparativ cu înăl imea plantei. Alyssum.). Mathiola. transplantarea apare necesară atunci când . Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Begonia). Hyacinthus. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Impatiens. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale.2. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Narcissus. dar nici să se stânjenească reciproc. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Fuchsia.5 cm grosime. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa.3. Paeonia).. Hosta plantaginea. Dianthus.

când plantele nu suferă deloc. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. spa iul devine insuficient. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. .datorită înmul irii naturale ale plantelor. obligatorii sau facultative.combaterea dăunătorilor biotici. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. . Pentru ob inerea de tufe bogate. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. . În această categorie intră următoarele lucrări: . . Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia.tunsul plantelor.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. . Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. bobocitul. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări.irigarea. Ciupitul se execută cu unghia.4.ob inerea unor forme caracteristice. copilitul.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. .înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie.suprimarea păr ilor aeriene. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori.aplicarea îngrăşămintelor. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. . . suprimarea tijelor florale vestejite. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. unele nu mai înfloresc în acel an. de perioada înfloririi. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. . Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. 8. intrând mai devreme în vegeta ie. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. . cu rolul de a ob ine plante viguroase.reglementarea înfloritului. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi.tutorarea şi palisarea. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru .

Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. garoafe. trandafiri. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare.. bujori. garoafe). de obicei terminată cu o floare (crizanteme.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire.). . hortensie. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. Pelargonium sp. Petunia sp. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. de dimensiuni mai mari (crizanteme. Se aplică la crizanteme. gura leului). în acest caz întârziindu-se înfloritul. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat.. urzicu ă (Coleus sp. ochiul boului).

dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. mase plastice. mai ales în perioada de înflorire abundentă.. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Lathyrus. trestie. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. . dalii). Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Ipomea). Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. Tutorii pot fi din lemn. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. în func ie de specia respectivă.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e.

Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. ob inânduse solu ii prin fermentarea. făina şi rosătura de coarne. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. intensitatea luminii. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. a îngrăşămintelor organice solide. sere. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. etc. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. clorura de potasiu. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. riguros selec ionate. umiditatea şi mişcarea aerului. 1:20. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. . narcise. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. după o prealabilă uscare şi mărun ire. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. făina de oase. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. bioxidului de carbon şi a altor gaze. ciuperci). microbiologice. de păsări. solarii. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. cu valen e simbiotice. la care se adaugă apă. :30. spălarea şi răcorirea plantelor. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. azotatul de amoniu. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. timp de două săptămâni.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. uneori superfosfat. fiind indicată udarea diminea a devreme. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. ghiocei. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. cenuşă. temperatura mediului înconjurător. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. ca regulă generală. după trecerea perioadei de înflorire. mustul de bălegar. bogate în potasiu: sarea potasică. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. solul. sulfatul de potasiu. Îngrăşămintele se aplică. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. chimice. În această categorie intră: excrementele de mamifere. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. maxim ora 10. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). lalele.

În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. periodică a diferitelor exemplare floricole. şi peste vară. manual sau cu ajutorul săpăligilor. sensibile la temperaturile scăzute. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. pentru a nu se produce vătămări plantelor. la geofitele semirustice. . pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. tuberculi. măcar odată pe an. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. sau talaj. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. organele subterane (bulbi. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. Acest strat men ine solul umed. în martie–aprilie. uneori chiar săptămânal. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora.sau noaptea. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). bulbii sau rizomii. frunze. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. rizomi.

ce înfră esc abundent. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. pentru a forma un covor des. aranjamente florale. După destina ie. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. . Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. brânduşe. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor.1. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. IX. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială.Cap. lalele). Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). luciu de apă). Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. arbuşti. De exemplu. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. 45 oC. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). pietriş. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. gazonul se încălzeşte mai pu in.pentru peluze. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. clădiri.rustic. asfalt sau beton. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. 30 oC. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. . În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. datorită nuan elor de verde. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. formată în special din graminee. narcise. grupuri statuare. elemente arhitecturale. în zilele cu temperatură ridicată. masive de arbori) sau nevii (stânci.pentru terenuri sportive. cu . având aspectul unor pajişti naturale. recreative sau sanitare. cărămidă. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. iar în cazul asfaltului de cca.

rădăcinile sunt relativ superficiale. . Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Bromus inermis). înfră ire slabă. Iberis semperflorens. grosiere.2.5 cm. Calendula officinalis. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. aspre. la tundere. Agrostis tenis.. . După înăl ime: .. rezisten a la temperaturi scăzute. tenis – 0. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Poa annua). capacitatea de refacere după tundere. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. Deschampsia caespitosa.5 cm. Lollium perenne. crichet – 2. Bellis perennis. ci în amestec de minim 3 specii. . Viola arvensis. Festuca rubra. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. rămânând suprafe e nude de pământ. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Campanulla sp. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. rugbi – 6. la 12–20 cm. frunze mari. Alyssum maritimum. umiditatea din sol. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Gypsophylla muralis. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. 9. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. de diferite desimi. rapiditatea de creştere. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Papaver rhoeas. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Cynonurus cristatus).5 cm. Alopecurus pratensis. Agrostis stolonifera. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. rezisten a la bătătorire. Matricaria chamomilla. aceasta dispare. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei.5 cm. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. de rezisten a la bătătorire sau tundere.3. Reseda lutea.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. 9. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. dar speciile se comportă diferit. lăstărire. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. tufele sunt înghesuite foarte mult. având aspectul unei fâne e înflorite. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure.

5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada.3. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului.1. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.2. După semănarea manuală. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . Dacă norma este prea scăzută. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte).cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). ci cresc lateral. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: .9. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). cu un aspect nefavorabil. dacă există sisteme de irigat. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. îngroparea cablurilor electrice.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. a canalizărilor. De asemenea. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. zgură. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual.5 cm. instalând toate speciile crescute natural. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). în cazul în care solul existent este corespunzător. dar şi vara. moloz. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. se ob ine un gazon prea rar. dar şi executarea drenurilor.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. cărămizi. date de condi iile specifice ale ării respective. 9. amestec şi condi iile de sol.mecanic . Metode şi tehnici de semănare: . de exemplu: 12 g/m2 în SUA. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. a instala iilor de irigare. terenul se grăpează.3. . În diferite ări se aplică norme diferite. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate.5 – 2. adâncimea de semănare va fi mai mică. gros de cca. . Decaparea . de specie. precum şi costul mai mic.

care pot fi rulate.4. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. după care se sparge şi se mărun eşte elina. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. 30 x 30.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. 9. groase de 2-4cm. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. apar muşchii şi numeroase buruieni. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Dacă solul are o cantitate mare . sau mecanic cu maşini speciale. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). care nu sunt preten ioase. fosfor şi potasiu. După aceste opera iuni. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. iar gramineele se răresc. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive.

trebuie mărită cantitatea de fosfor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). înainte de înflorirea buruienilor. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. . pentru compensare. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului.de calciu.

ce este binevoită la întoarcerea din plimbare.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). mai sigură. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. apare un sentiment plăcut de protec ie. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. au o lă ime mai redusă (minim 1. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. inestetic şi nefunc ional. mai stabilă. în meandre pentru traseele sinuoase. având 0.mişcare ascendentă. călare sau cu bicicleta. pentru stilul geometric. şi în echilibru cu for a gravita ională. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). măreşte aten ia. sau conduc spre un obiectiv principal important. . elemente arhitecturale.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. . X. de intimitate şi uneori de regres.mişcarea descendentă. curiozitate .1.de stimulare. importan ă şi lă ime. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. În func ie de natura circula iei. organismul nu depune efort. sunt de obicei largi. . 10.5 -0. . flori.pentru ceea ce este rigid. de refugiu.de amuzament. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. perspectivele. ordine şi propor ie.20 m). pentru obiective bine determinate. creează impresia de avansare. divertisment. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . influen ând sentimentul de veselie.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). pentru terenurile cu denivelări.mişcarea orizontală. pentru terenurile orizontale. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. . grădinile alpine. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. justificate de prezen a diferitelor obstacole. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. . implică o diminuare a efortului. de cucerire a spa iului înconjurător.7 m lă ime. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător.Cap. .de indispozi ie (de închistare) .

cărămidă. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. iar cele deschise obosesc ochii). ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. pietriş.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . dale. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. cel pu in cu fa a superioară netedă. dalaj englezesc. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ.cele neregulate în „opus incertum”. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). macadam. corelată cu ambientul. tip zidărie. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. este folosit în pădurile de recreare. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . dalaj antic. lian i sau materiale hidrofobizate. Pământul. Căile împietruite cu pietriş de carieră. . Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. pavele. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. beton. de forme diferite. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. . pătrate. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. ceramică sau marmură. mozaic. asfalt turnat sau cilindrat.

Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. ale fiecărei dale. lacuri. dar poate fi ameliorată. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. uşurin a între inerii. realizate de obicei pe stâncării. senza ia de răcorire şi de prospe ime. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. fântâni. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). pătrate.2. Malurile se vor amenaja prin terasare. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape.pe gazon. la o distan ă între centrele de greutate. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Când cursul apei este însorit. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. Caltha palustris).60-0. geometrică. prin deschideri de perspective. făl uită. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. trestie. iazuri. cărămidă. dar fără a fi simetrice. bitumului. Apele stătătoare (numite impropriu. fără frânturi. având rolul unui factor calmant în peisaj. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). dreptunghiulare. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. căderi de apă. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu.65 cm). pâraie. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. asemănător cu malurile opuse. 10. elipsoidale. din beton. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. în locurile cu erodare puternică. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. de mişcare. . men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă.

un microrelief accidentat. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă.bazin cu jeturi orientate spre periferie. şi pot fi amenajate într-un mod special. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare.bazin cu cupă florentină în mijloc. cu o vegeta ie specifică. acestea dau impresia de putere. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. fie vor fi aduse. la o oarecare distan ă de clădiri. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. de solidaritate monumentală. Grădinile alpine au suprafe e variabile. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos.4. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. . Grădinile alpine creează.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. . O perspectivă bine concepută are echilibru. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. în mod progresiv. . Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. 10. . combinată cu lumina artificială. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite.3. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. privit dintr-un loc potrivit. muntos. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. Când sunt de dimensiuni mari. 10. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. folosite pe timp de noapte. în mod artificial. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . iar când sunt mici şi grupate. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial.fântână cu taluz cu cascadă. colorată diferit chiar. mărime şi culori.

pergolele. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. suporturi pentru plante. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. zăpadă. teatrul verde. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra.aşezarea unui strat de pământ de elină.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. coloanele. construc ii uşoare. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. bănci şi scaune (mobilier de grădină). pode e şi poduri. . scările. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. arcadele şi porticurile. 10. lăsând spa ii mari între ele. . în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. într-o formă simplă dar estetică. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. belvederile. a orchestrelor sau a fanfarelor. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. înghe . subalpin. la marginea apelor. beton. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. fiind amplasate pe esplanade. vase decorative.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). va fi pe cât posibil frământat. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . chioşcurile. în pie e sau în punctele de perspectivă. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. sau cărămidă. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. . Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. pătrată. în pantă sau se va crea artificial. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. . cu turbă şi nisip. . Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. a men ine.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . treiajele. pentru ca pământul să se taseze suficient. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. cele mari în planul din spate.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare.5. a domina. situate în spa iile verzi. la capătul aleilor. destinate adăpostirii vizitatorilor. hexagonală sau octogonală. deşertic.dispunerea blocurilor de piatră. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. Acestea se pot construi din lemn. balustradele (parapetele). grupuri sculpturale. numite chioşcuri descoperite (naturale). accidentat.

dezvoltare pe verticală. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. fiind amplasate la capătul aleilor. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. stâlpi verticali (piatră. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. ce prezintă ca elemente de sus inere. lemn. mărginirea unor perspective. bronz. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. fier. Pot fi cu sau fără spătar. a unui rond de flori. lă ime 0.5 m.7m şi înăl ime 2-2. culoarea lor. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. Forma. în lungul aleilor largi. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. Treiajele sunt construc ii uşoare. la marginea teraselor. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. cărămidă. lemn sculptat sau marmură. lemn. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. piatră). Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta.4-0. atât la soare cât şi la umbră. teraselor. marmură şi au un mare efect prin formă. formate din panouri cu zăbrele. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. mărime. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. oferind refugiu împotriva insola iei. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. grup sculptural. beton. mozaic. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. beton armat. cărămidă. aluminiu. pe orizontală. ce acoperă por iuni de alei sau terase.5 m. Materiale de construc ie folosite: piatră. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. Acestea se confec ionează din piatră. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. fontă.5-0. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. din diferite materiale de construc ie. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. Se recomandă ca optimă. Scările accentuează orizontalitatea spa iului.45 m.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate.4-3. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie.0 m. de obicei cu înflorire abundentă. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. compartimentarea unui spa iu verde. . folosite pentru decorarea unor pere i. înăl imea 0. metal. cărămidă. pe lângă ape sau terenuri accidentate.

sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. aleilor.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. beton. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. în lungul scărilor. . regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. ciment. decorat cu plante de mozaic. zidurilor. piatră.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful