UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin.2. vasele şi statuile. busuioc. urbane. la interior cu bazine străjuite de statui. nordul Africii şi Asia Mică.2. rozmarinul şi mirtul. trandafiri. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec.2. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. a înregistrat un regres. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale.. tisă. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. cu coloane de piatră colorată şi marmură. Villa Mecena. specii floristice. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. fie o fântână cu un joc de apă. în Evul Mediu. Erau prezente pergolele şi coloanele. În capitala imperiului. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Exemple: Villa lui Cicero. 2.H. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. horticultura a făcut progrese. 2. pini. Villa Sallustius. fiind înconjurate de un zid de marmură.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. peste care s-au grefat elementele orientale. crini. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. Acestea aveau. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. Grădinile vilelor mai mici. ca urmare a cruciadelor. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. buxus. ce cuprindea Europa Sud-estică. . chiparoşi. Schema modelului grădinii medievale. De asemenea erau cultiva i trandafiri. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce.grădina cu pomi fructiferi.2. mimoze). de regulă. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil.arbuştii şi plantele ornamentale. . Totuşi. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. Constantinopol. zambile. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. .) 2. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . duzi.V. formă pătrată. Erau prezente şi pu uri rotunde. Villa Lucullus. platani. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental.XIV d. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. lauri.1. lotus sau diverse flori. smochini. tei. plante medicinale şi aromatice.

grădina de legume şi plante medicinale. Apa era folosită fie în bazine şi canale. pini. fie sub formă de fântâni arteziene. 2.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. Nu existau sculpturi. Speciile folosite: chiparoşi. menajerie. înconjurate de ziduri.2. XIII-XIV. mirtul. grădinile arabe având la început o influen ă orientală.. compartimentare realizată. situate în cur ile clădirilor.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. din timpul domina iei arabe. galerii acoperite de plante că ărătoare. Compozi ia era geometrică. Locuin ele mici aveau o singură grădină. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. bazine. citricele. apoi au căpătat un specific propriu. caracterizată de prezen a careurilor egale. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. . de formă regulată iar cele mai mari. Grădinile fie erau interioare. predominant persană. o suită de grădini. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. mărginite de rânduri de plante tunse. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. eucalipt. buxusul. palmieri.H. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. acestea fiind interzise în religia mahomedană. pere ii de fundal. acolo unde spa iul permitea. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. fie erau situate în afara palatelor. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera.grădina de flori. leandri. al VII-lea d.H. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. pavilioane pentru petreceri. . adesea aranjate liber. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. Arta topiară era folosită în exces. magnolii. fiind plane şi înconjurate de ziduri. prin întretăierea a două canale cu apă. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. cu func ie exclusiv ornamentală.d.2. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. fie aveau straturi de formă pătrată. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. magnoliile. Speciile folosite erau: chiparoşii.).4. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. 2. monotonă. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor.

Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. fiind excluse liniile drepte. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. VIII-IX d. chioşcuri. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. galerii. cheiuri. stânci. grote. o dată cu dezvoltarea noii religii. sec. de veselie. piersicii ornamentali – Paradisul. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. bambuşii – prietenia necondi ionată. fiind natural. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura.) şi cuprindeau mun i.H. în armonie cu peisajele naturale. au fost create parcuri naturale. iar apele. II-I î. pentru dobândirea perfec iunii morale. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii.H. neregulat.3. ziduri. al XVII-lea d. odihnă. în strânsă legătură cu religia. poduri şi pode e. având caracter natural. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. de groază. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. indiferent de perioada istorică. Picturile. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. pe vârful unei coline sau în pădure. de basm. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine.. este mărimea acestora. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. cu aspect natural. cu caracteristici proprii. Elementele primordiale erau mun ii. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. por i. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. şi reflectă puternicul cult al naturii.3. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. arterele pământului. . servind ca loc pentru plimbare. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. fiind create mai ales în sec. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. lacurile şi râurile. firesc.2. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. pinii – fermitatea şi for a caracterului. situat pe malul unui lac. modificat sau aparent natural. cascade. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă.H. suprafe ele foarte întinse. cascade naturale) sau în bazine artificiale. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. Terasele erau trasate liber. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii.H. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. Relieful era foarte variat. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. bazine. ape. în care vegeta ia era dispusă natural. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. IV-V d. (dinastia Tang). ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. budismul. ce erau descoperite brusc la un moment dat. Filozofiile religioase din China. plante şi animale. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. terase.

sec. Astfel în Japonia. al VIII-lea d. ferigi. nisip. . plus diferite lampadare. por i. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. grădină de muşchi. pasul japonez. şi în Kyoto. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. destinate contemplării din interiorul clădirii. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. . miniaturală: cursul de apă. lac cu insule. diverse plante cu sau fără flori. devenind o artă na ională. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. sau de pe verandă. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. din dorin a de a aduce natura în locuin e.H. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . sau din Europa medievală şi renascentistă. pavilioane pentru ceai. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. 2. Persia. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. bambus. pietriş. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. coline. în decursul timpului. camelii. ienuperi. . Islam). fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. cu simboluri filozofice caracteristice. lanterne din piatră. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. fiind folosite toate elementele din natură. muşchi. al VIII-lea d. grădină aridă.capitala ării. În sec. fiind ulterior personalizată. arborele de ceai. azalee.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale.3.Deşi. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. un râu sau pârâu. Spa iile verzi. erau prezente pretutindeni. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. cu aspect cât mai natural (pasul japonez).). aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. stâncile. fiind o componentă a acesteia. arbori şi arbuşti. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. fântâni şi foarte multă vegeta ie. pietre rotunjite.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. mai mari sau mai mici.vegeta ia este perfect integrată peisajului.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. Grădinile imperiale. pârâu cu cascadă. orientat pe direc ia N-S. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. cu balustrade ornamentate. stânci col uroase.H. podurile. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i.

a canalelor. precum: . Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. chiparoşi.apa aduce mişcare. din toate domeniile: artă. magnolia..utilizarea vegeta iei tunse. arborele de ceai.H. ziduri înverzite. ci pietre late. mirt.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. . ienuperi. cireşii. cascade. azalee. ştiin ă. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. stejari meridionali. buxus. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . bambus. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte.Grădina palatului Farnese din Caprarola. . dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. . Din sec.simetria fa ă de o axă a compozi iei. tisă. .Villa Medici în Roma (2 terase). fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. XV-XVI d. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). bazine neregulate. pe terase succesive. ornamentate şi legate prin scări şi rampe.H. lespezi sub forma pasului japonez. ca influen ă occidentală. . 2. . în special pentru grădinile vilelor suburbane.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. Această orientare a apărut la început în Italia.4. 2.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. glicina. .4. arhitectură.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. . Specii folosite erau: pini.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. . lauri şi portocali. . . garduri vii şi borduri tunse.1. . . . cascadelor. arbuşti modela i în volume geometrice. parapete ornamentale. . vase ornamentale.nu erau folosite alei. lămâi.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini.Villa d’Este la Tivoli (8 terase).sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. .folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. .arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. camelii.apa era folosită sub formă naturală. de unde a iradiat apoi în restul Europei. al XVII-lea d. literatură. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.prezen a sculpturilor.Villa Lante din Bagnasia (5 terase).erau folosite zidurile masive de sprijin. încep să apară primele grădini publice.

2.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. Abia după jumătatea sec. dar dispare schematismul rigid. Existau canale şi lacuri imense. Astfel. .arhitect peisagist Du Cerceau.H. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. Principiile esen iale s-au men inut. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. Exemple:. în arhitectură. pictor şi arhitect) favorit al . . vase. rezultând spa ii mult lărgite. . Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. cu partere decorate cu flori. apare stilul baroc. În unele situa ii canalele s-au păstrat.În secolul al XVII–lea d. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. . La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. al XVI–lea. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. Terenul era modelat în terase mari. curbe. al XVII-lea.2. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. la castelele Amboise.grădina Garzoni – Collodi.arhitect peisagist Delorne. al XVII-lea crea iile importante au fost: . cu numeroase statui.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. Saint-German. sub aspectul echilibrului şi simetriei. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). Exemple din sec al XVI-lea: . fiind îmbinate cu linii ample. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. Au apărut grotele artificiale. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). bazine. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. În perioada Barocului.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.4. Fontainbleau. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii.. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. . roci şi apă în mişcare). fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. traseele rectilinii. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). .grădinile Gamberaia – Floren a.grădinile de la castelele Tuilleries. Au fost realizate decoruri bogate. .grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. S-au mărit dimensiunile grădinilor. tinzându-se către transformarea în parcuri. la care grădinile erau în incintă.grădina Luxembourg din Paris. În prima jumătate a sec.H.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . fântâni.

dominantă.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. constituind totodată şi perspectiva principală. dispuse în re ea geometrică riguros trasată.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. Ulterior. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. . . şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. borduri sau broderii de buxus tuns. sub influen a literaturii. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. în Anglia dominau grădinile medievale. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez.4. rampe. mai ales pe axa principală. bazine cu grupuri sculpturale. statui sau vase. se păstrează axa . Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . rocării.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. 2. scări. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. cu principii compozi ionale proprii. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. . al XVIII-lea. Versailles. alături de diferite fântâni. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. Dar. .palatul constituie capul compozi iei. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. cuburi).compozi ia era tratată arhitectural. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. ca şi în restul Europei. La început s-a renun at la tunderea arborilor. piramide. mari partere şi întinse oglinzi de apă. .aleile sunt rectilinii. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. . Chantilly. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. Sceaux. racordate cu ziduri de sprijin. . a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. . cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. . a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. închise între ziduri.Ludovic al XIV-lea.terenul este modelat în terase largi. fiind situat pe terenul dominant. treiaje. pe spa ii foarte largi. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. bazine. Dispar parterele. . SaintCloud.3. . bazine şi canale. conuri.sunt prezente. .„regelui Soare”.sunt folosite.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. vase în stil baroc. în Anglia începând cu sec. Fontainbleau. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. Saint Germain-en Laye. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor.

Realizări importante: .grădinile Kensington şi parcul Stowe.model francez.4. dar se introduc poteci şerpuitoare. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.. . apoi francez. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi.model francez.Tête d’or’’ (Lyon).Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. Victoria Park şi Battersea Park.grădinile de la Whitehall – model italian.Charlottenburg (Berlin) . fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. . În secolul al XIX-lea. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. realizate sub influen a romantismului. . sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). James Parc.centrală dominantă. .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. . Toate crea iile din această perioadă (sec. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). . . reziden ial şi a intrat în cel urban. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. 2.4. . formând un lan verde de peste 4 Km.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).Nymphenburg (München) – model francez. Hyde Park. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.Grădinile Greenwich – model francez. La sfârşitul secolului al XIX-lea. Ermenonville. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.. . fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).Parcul Chatsworth – stil clasic.Hampton Court – model italian. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. enun ate de Repton.Kent (pictor şi arhitect) . . La periferie erau: Regent’s Park. . Green Park. Malmaison. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. .Austria: .Anglia: . Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.Saint-James Park . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. . . fiind sus inătorul noului curent numit . .Germania: .Rusia: .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. amenajate în stil peisager: St.

. lângă St.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt).Grădina engleză (München).New York – Central Park . la Iaşi – grădina Palatului domnesc. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. pomicole.Villa Melzi (Bellagio).Parcul Public Friederichsham (Berlin).grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. . cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.sec.Boston – Park System. Ca exemple pot fi amintite: . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.Parcul Sokolniki – 463 ha. . forestiere: bujori. . Parcul Puşkin (parc englez.360 ha. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. . arskoe Selo = vechea denumire).Italia: . roini a. .1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.A.U. stejarul.model francez. . respectiv după principiile grădinilor engleze.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). molidul. Prospect Park (peisagist Olmsted). Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . crini. .5.Villa Carlotta (Caddenabio).Villa Carraresi (Roma). plopul alb.sec. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. 2. liliacul. . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. garoafe şi iasomie..parcul Nympheuburg (München). Ca exemple pot fi amintite: . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.parcul Wilhelmshöhe (Kassel).Philadelphia – Fairmount Park.Spania: . . Petersburg – 600 ha. .grădinile La Cranja (lângă Segovia) . bradul. pe lângă locuin ele boierilor. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. . .Chicago – South Park. În S. . În Germania. mesteacănul. . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . lăcrămioare. narcisele. . . grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia.Grădina Botanică . marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.model italian. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. cimbrul. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .

la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. .parcul Carol I. Hörer). .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu.sec. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . . .Iaşi – Parcul Expozi iei.Grădina Ioanid.actual Parcul Tineretului.Bucureştiul avea cca. lângă castelul familiei Teleky. . . dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. Pădurea Verde.la sfârşitul sec. .parcul de la Gorneşti –Mureş . În sec. Hayer. .parcul de la Bon ida –Cluj.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.. fiind numit oraş-grădină.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”.Timişoara – Parcul Tiselor. 70 ha.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. al familiei Bauffy. (Carl Friederich. Alpinetul. Dacia. poduri. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.Pădurile parc Băneasa şi Snagov. . .1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. . stilul brâncovenesc.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . . azi Parcul Romanescu. .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). . dar care în mare parte erau neorganizate. .1838 – parc promenadă . . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).la Sibiu – 1857. . . .1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. amenajat tot de Redont – Bd. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). chioşcuri pentru orchestre. În alte oraşe: . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. Borza. .la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. . al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). (fost Libertă ii) realizat de E.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . odată cu dezvoltarea oraşelor.în Bucureşti în 1833-1840.parcul de la Albeşti –Braşov. Redont..1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.Buzău – Parcul Crângul. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.. .la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852).Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. . al baronului Bruckental.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. al XIX –lea. . al XVIII-lea .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. . . Parcul Rozelor. promenada de pe Dealul Copou. Parcurile de la Avrig. lângă castelul familiei Haller. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central.

S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Sibiu. Drumul Taberei. .reamenajarea Parcului Herăstrău.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Crângaşi. Constan a. Iaşi. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. .70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). ClujNapoca.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Parcul Libertă ii. Gala i. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Piteşti.Parcul Sportiv .După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . parcuri în Titan. Craiova. Oradea. Parcul Tei. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Colentina. . Parcul Tineretului. . . Balta Albă.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Pantelimon. .s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Ploieşti.

intensitatea radia iei solare). fiind ob inute diferite categorii de produse: . vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. 3.f. această func ie are un caracter puternic diminuat. sanitară). antierozională. de pe terenuri degradate). f) f. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. hidrologică. . umiditatea şi temperatura aerului. hidrologică.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. . Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . antipoluantă (f. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică.fructe din livezi. c) f.Cap. recreativ sau sanitar. la diferite categorii de spa ii verzi. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant.lemn din diferite tipuri de pădure. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. în general de toate tipurile de spa ii verzi. de impact peisager). sanitară şi estetică.1. recreativă. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. ştiin ifică. grădini. . d) f. e) f.2. Profesorul I. de protec ie climatică (viteza vântului. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. Func ia hidrologică este asigurată. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. respectiv cu: . . Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. . decorativă (estetică. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. respectiv: de produc ie. 3.flori din culturile floricole. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. de protec ie a solului. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie.f.f.

mult sporită. prezintă o stabilitate mecanică. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură.micşorarea vitezei vântului. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. substratul ce constituie suportul vegeta iei. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. fizică şi chimică. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. fâşiilor plantate în lungul străzilor. pietriş. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. .ameliorarea intensită ii radia iilor solare. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. Func ia de protec ie a solului. în care procesele de eroziune sunt vizibile. prin microclimatul pe care-l realizează. spa iile verzi prin stratul arborescent. De exemplu. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. .ameliorarea umidită ii aerului. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. moderează temperaturile excesive. ). exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. prin albedoul specific. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. Sub aspectul proceselor pedogenetice. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. Vegeta ia lemnoasă. Pe lângă aportul de substan e nutritive. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. astfel. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. prin descompunerea de către microorganisme. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. asfalt sau beton. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. sau în apropierea acestora. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. . fie în sol (rădăcini moarte). şi a speciilor drajonate. a perdelelor de protec ie. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. ce constituie o armătură biologică a solului. cărămidă. prin procesele de evapo-transpira ie. străzi. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. etc. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. trotuare. fie la suprafa a solului (litieră). temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. Acestea. . Prin sistemul de înrădăcinare.

reducerea poluării fizice a atmosferei. a pulberilor fine sau a fumului. . în zonele plantate. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. o elul. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. betonul. De exemplu. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. atmosfera devine calmă. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. iar la 120-200 m în interior.reducerea poluării fonice. marmura. viteza vântului scade cu 30-60%. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. sau cu frunziş sempervirescent. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. gresia. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. elagaj şi anotimp. consisten ă. . . vârsta arboretului. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. 5m3. 3. În mediul urban. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire.3.reducerea poluării chimice a atmosferei. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. Perdelele de protec ie. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. astfel. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. ce nu deranjează ochi. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. sub diferite aspecte: . datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate.lipsite de vegeta ie. etc. în special în timpul verii. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. structură pe verticală. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor.

Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. radia ie solară. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. intersec iilor aglomerate. planta iile stradale. transportul auto. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. în cazul molidului cca. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. respectiv de mărimea frunzelor. a arterelor principale). reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. căderea frunzelor. întreprinderile industriale. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). inversiuni termice. industria chimică. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. şantierele. 42 t/ha. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. acoperită cu gazon. perimetrale. arbori+arbuşti+specii de gazon). 30 t/ha. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. de prelucrare a petrolului. iar a teiului pucios cca. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. durata de via ă a frunzelor etc. ionizarea aerului). efect maxim în sezonul de vegeta ie. 35 t/ha. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. prin senza ia de linişte. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. echien/plurien. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. etc. metalurgică. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. 68 t de particule solide şi praf. planta iile rare dintre construc ii. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. De exemplu. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. părozitatea acestora. umiditate. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). ce are lă imea de 200-250m. fără obstacole cu efect antifonic. sau diferite activită i curente ale popula iei. aerian. În oraşe. . se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. necroze.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. în teren liber. de prelucrare a produselor minerale. cea ă. pinului silvestru cca. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. având un efect nesesizabil. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia.

timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. . picnic. telefonie. după bunul lui plac: plimbări. Factorii care influen ează recrearea sunt: . respectiv timpul alocat servirii mesei. . pensia. vacan ele.Mobilitatea. . având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. care poate fi: . ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. în general. .pregătirea. televiziune.divertismentul sau amuzamentul. în sferele culturii. Sarcinile de bază ale recreării sunt: .destinderea sau relaxarea. . sau efectul automatismelor zilnice.4. camping. aeriană sau navală. practicarea diferitelor sporturi. îmbrăcăminte.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. . . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. cumpărăturilor pentru hrană.3. prin care se înlătură plictiseala. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. sportului. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. internet).. serviciului. . odihnei prin somn. . Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. respectiv concediile. turismului. de . artei.timpul liber (dedicat recreării). radio.Timpul.Nivelul de trai. etc. al solicitării fizice. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice.activită i pe loc. între inerii personale. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. . intelectuale sau psihice. Fazele activită ii de recreare: . . Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. spa iile verzi urbane sau extraurbane. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. cules de flori. CFR. obiective turistice. călătorii. presupune bucuria întocmirii programului. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. divertismentului. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. cele mai multe destina ii. la care este supus omul în via a cotidiană.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici.timp de existen ă.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit.deplasarea. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic.

de conducerea autovehiculului. arbustivă. floricolă sau erbacee. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). vânătoare. istorice. obiective culturale. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. gazon sau oglinzi de apă. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor.întoarcerea. . de a practica un sport sau de a depune efort fizic. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. Func ia decorativă (estetică. economice. nevoia de a face mişcare. parcurile. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. sau în zilele libere. sau la sfârşitul săptămânii. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. de diferite excese. J. etc. încât nimic să nu poată fi adăugat. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. alpinism. după o perioadă de activitate intensă.5. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. diseminat sau modificat. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. prin care are loc refacerea fizică a organismului. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. Plimbările sunt realizate fie zilnic. Aceste activită i pot fi active sau pasive. etc.amintirea. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. Turismul are caracter recreativ. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. de regulă la sfârşitul săptămânii. în sta iuni climaterice cu specific.ciuperci sau de fructe de pădure. indiferent de subiectul în care apare. diferite de mediul său. pescuit. repausul şi somnul. în spa iile verzi extraurbane. . Odihna propriu-zisă. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. realizată pentru plăcerea proprie a individului. canotaj. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. apicultura. etc. sau diferite activită i precum grădinăritul. În sens larg. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti.O. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. presupune comportamente diferite. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). decât în dauna operei”. . 3.

imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. cu efect de parazăpezi). fructe.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. diferind în func ie de fenofază.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor.încadrarea cursurilor de apă. încântare. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. . Astfel. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. murmurul apei.6. variază pe parcursul unui an. etc. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. şi care exercită o atrac ie spontană. flori. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. cascade. ciripitul păsărelelor. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. . Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. 3. . . bariere împotriva vântului. . bazine. textura coroanei. . Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . admira ie necondi ionată. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. puternic erodate sau a grohotişurilor.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii.

Frumuse ea este un element func ional. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Toate elementele unui spa iu verde (alei. Frumuse ea este realizată prin ordine. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. suprafe elor şi formelor planului. care conduc în final la realizarea frumosului. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. Fiecare component. intrarea principală. viu sau inert. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. planta ii. centrul compozi iei reprezentat . are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente.Cap. sociale şi economice ale unei perioade date. un monument). căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. într-un întreg. ob inându-se în final unitatea în diversitate. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. treaptă. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. se ine seama de anumite principii şi legi. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). pe o concep ie dominantă. peluze. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. armonie şi propor ionalitate. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul.

Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. în întregime. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. clădire). circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. respectiv realizarea echilibrului. liniar. integritatea şi calitatea acestuia. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. al for ei sau al monumentalită ii. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. interesul scade. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. lă ime) sau alte caractere vizibile. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi .printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. de culoare. simplu. deoarece un plan perceput deodată. calitate care uneori poate avea o latură negativă. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. vase decorative. Ritmul poate fi: static. se găsesc mase similare şi egale. magnificului. combinat. bulevard. omul va anticipa următorul obiect sau interval. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. admi ând totodată diversitatea acestuia. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. dinamic. a repetării şi a consecven ei. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. stradă. ordinii. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. a aceloraşi elemente (specii. de formă. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. grupuri. este static şi odată văzut. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. şi o dată percepută regula ritmului. creând senza ia de dezamăgire. Asimetria pune omul în armonie cu natura. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. evitându-se astfel monotonia. potecă. compus. Simetria poate fi absolută şi liberă. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. bănci. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului.

. . în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). formelor dar mai ales a culorilor. caz în care se aplică armonia legăturii. florale. În proiectarea spa iilor verzi. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). într-un aliniament. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. pasive. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament).compozi ii doar între culorile calde sau active. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. exprimând de fapt unitatea în varietate. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte).compozi ii între culorile complementare. se pot deosebi: . În func ie de culorile care se asociază sau se combină.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. forme sau spa ii. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. arhitecturale. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). .descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. chiar dacă specia diferă (de exemplu. de un individ. etc. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . care au o anumită continuitate. dar care au volume şi formă asemănătoare). Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut.combina ii între culori diferite (active. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie.

alterarea formei naturale (implică transformări par iale. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. Fibonacci. lă imea optimă este de 5 m. . distrugerea formei naturale (implică transformări totale). 89 etc. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. ce are laturile în raport de 1:1. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. apoi 3. . C. astfel pentru o alee de 300 m. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. 21.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. sub un unghi de cca. 34. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur.I. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. Astfel. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. publicul dintr-un parc. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. 5. 13. lă imea optimă este de 8 m. matematician italian din sec. sub un unghi de cca. alee pietonală.). 180. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. etc. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. 8. ordine şi armonie. 270. . al XIII-lea. iar pentru o alee de 250 m. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. iar la o distan ă mai . pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). mese. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu.). Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului.618 (aproximativ 3:5). 55. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate.

. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. presupunând unirea trecutului cu prezentul. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. fără a se exagera prin risipă. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă.mare de această valoare.

civiliza ii. în general. dar şi elemente minore precum microrelieful. aspect preluat şi de romani. radia ia solară. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri.1. La romani grădinile. văile râurilor. În ultima perioadă (sec. În amenajarea spa iilor verzi. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. apă.1. eroziunea). fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. francez sau regulat) a stat. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. precipita iile) sau for ele majore (vânt. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. etc. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. V. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. Acest stil prezintă mai multe variante. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. epoci. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. de mai târziu.1. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. fiind ornate cu statui. Stilurile spa iilor verzi 5. erau prelungiri ale încăperilor. vegeta ia. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. pâraie. întotdeauna de formă dreptunghiulară. câmpii. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. râuri. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. activită i.). trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. arhitectural. caracteristice Renaşterii şi Barocului. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului.Cap. Grădinile în stil maur. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om).1. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. 5. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. iar în cadrul stilului peisager sau liber. bazine. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. vase sau fântâni arteziene. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). . După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). caracteristice diferitelor epoci istorice. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase.2.

Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. scări. bogat ornamentate. Apa aduce prospe ime. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. taluzuri. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie.1. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. cu numeroase ziduri de sprijin. aplicat până în prezent. respectiv axa principală. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel.2. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. sau de perdele de arbori. numit şi capul de compozi ie. fiind nivelat şi modelat în terase largi.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. regulate. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . unele păstrându-se şi în prezent. statui sau vase sculptate. ce constituie perspectiva principală. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Elementul principal. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. balustrade. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. canale sau oglinzi de apă. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. cu denivelări mici. fiind subordonate toate elementului principal. Aceasta. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. cascade sau bazine. rampe. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon.1. 5. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. precum şi oglinzi de apă. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. fie de a le limita pe altele. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. pe linii drepte şi curbe. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. situat în pozi ie dominantă.

ca o variantă ce derivă din stilul geometric. fiind dispuse în re ea geometrică.3. mai ales a celor de gazon. În această situa ie. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. 5.2. 5.3. în formă de tablă de şah. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor.2. fie sub influen a pictorilor peisagişti. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. conducând spre diverse amenajări. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. 5. în Anglia. care dau varietate şi fantezie compozi iei.1. Stilul peisager Stilul peisager (liber. cu precădere în Olanda. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea.1. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. sub influen a stilului rococo din arhitectură. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. fiind obositoare ochiului. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. compozi ia fiind liberă. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. Aleile sunt rectilinii. fie sub influen a literaturii noi. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. natural. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. în ansamblu. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. . Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă.de apă.1. având cel mai adesea relief variat. Toate acestea au fost duse la extrem. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil.1. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare.

Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. sinuos chiar. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. cu înflorire bogată. . se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. fie naturale. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. covoare sau dispersate solitar. cu aspect natural. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. neregulat. volume. Aleile au un traseu liber. chiar exotice.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. masele vor avea conturul neregulat. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. curb sau sinuos. intervenindu-se totuşi în detaliu. peluze. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. cu contur regulat. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. lumini şi umbre. În jurul clădirii principale. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. se vor folosi specii de talie mică. prin aducerea de pietre. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. ce urmăreşte formele de relief. fie create. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. în diferite zone ale grădinii. de grote sau chiar cascade. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. Simetria şi echivalen a sunt excluse. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. atunci când aceasta există. specii lemnoase decorative. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. urmând caracteristicile terenului. sub formă de mase. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. roci sau stânci. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. care în mod natural sunt dispersate. Rocile. frumoasă şi îndelungată. în pete neregulate sau eliptice. pajişti şi diferite grupaje floricole. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. toate elementele. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. vor fi folosite pâlcurile. Apele.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise.4.2. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie.2. 5. dispuse într-un masiv păduros. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. umbră şi lumină.5.5. atât sub aspect psihic cât şi fizic. De asemenea. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. largi. unei mări sau ocean). de luminişurile retrase.2. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. . de veselie sau de entuziasm. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. cascadele. volume. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. de stâncile.3. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. forme. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. cu flori având culori calde. 5. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. Genul de bucurie Genul de bucurie. culori. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. având ca fundal imagine unor mun i înal i. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă.

Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. etc. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. 6. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. ce asigură protec ia multiplă a mediului. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor.). 6. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. în strânsă corelare cu structura urbanistică.1. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. sta ii de distribu ie a apei. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. Ca regulă generală. zona politico-administrativă. limitarea perimetrului construibil. dispuse într-o re ea continuă. dimensionate. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. recrearea şi odihna popula iei. energiei electrice. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat.Cap.2. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. cât şi legătura dintre acestea. energie termică. . Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. atât urbane cât şi periurbane. re ele stradale. gazului metan. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. grădinile sau scuarurile. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. zona industrială. sunt judicios repartizate. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc.

zonele de agrement (păduri de recreare. de folosin ă generală. ştranduri). După pozi ie se deosebesc: . planta ii antiincendiare. radial-concentrică. a solului. a apei. lungi de sute de metri. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. grădini sau scuaruri). planta iile din cimitire. amplasare. fiind diferite ca mărime.3. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. . care traversează localitatea şi care.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. constituită din spa ii verzi periurbane. păduri de recreare. aici încadrându-se: sta iuni experimentale.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. dotări şi func ii. pepiniere. a spitalelor. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. ce sunt administrate de primării. întreprinderilor. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. . transversală sau longitudinal-transversală. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. scuaruri. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. grădini zoologice. şi în care intră: parcuri. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. planta ii antierozionale. concentrică. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. planta ii de protec ie (a localită ilor.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. grădini publice. grădini botanice.cu acces nelimitat. parcurile şi bazele sportive. grădini şi scuaruri publice. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). acoperişurile verzi. După accesibilitatea popula iei largi: . 1. în func ie de sistemul stradal al localită ii. păduri parc. . de regulă. grădinile locuin elor individuale.cu acces strict. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. numite şi spa ii verzi publice. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. pepiniere. a sta iunilor balneo-climaterice).cu acces limitat. longitudinală. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. 6. 2. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. grădinile botanice şi cele zoologice. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. . grădini botanice. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. planta ii de pe lângă unele dotări publice. între care legătura se realizează prin planta ii stradale.

asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. în cca. După modul de amplasare. parcuri şi grădini zoologice. . caz în care acestea sunt uşor accesibile. scuarurile por fi: . spa iile verzi din cimitire. . . parcuri dendrologice. păduri de agrement. gazon. fiind destinată odihnei de scurtă durată. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. . aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. destina ie. grădini şi parcuri publice.4. spa iile verzi pentru copii şi tineret. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. scuarurile pot fi situate: . amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative.în interiorul cartierelor de locuit. După durată.3 ha. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. pepinierele.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. configura ia terenului şi construc iile din jur. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. rozarii. 6-8 minute.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. .permanente.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. culturale sau de învă ământ. . parcuri expozi ionale. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. După func ii: . . terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. Raza de deservire a unui scuar este de cca. ce se înfiin ează pe terenuri virane. situate de regulă în cartierele de locuin e. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară.3-3 ha. alpinarii. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. parcurile sportive. păduri parc. destinate construirii unor cartiere de locuit. cu rol decorativ: scuarurile decorative. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. scuarurile pot fi: .spa ii verzi de înfrumuse are. edificii culturale.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. După destina ie. planta iile de consolidare antierozională. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. având în componen a lor doar arbuşti. 6. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. situată în intravilan. perdelele de protec ie.3. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0.temporare sau provizorii. frecventează simultan acel scuar. 400 m. planta ii cu efect de parazăpezi. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite.

cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. alei. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. situate în jurul unor institu ii publice. aranjamente şi decora iuni florale. statui. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. în cadrul oraşelor mari. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. respectiv arbori şi arbuşti. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. . Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. Intrările vor fi reduse ca număr. Spre deosebire de scuar. de pe o rază de 1-1. respectiv: sectorul pentru copii. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. Dispozi ia aleilor.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător.5 km. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. în lungul aleilor. scări (în cazul terenului accidentat). De exemplu. . chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. frecventează grădina în acelaşi timp. spre periferia scuarului. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. zone umbrite dar şi zone însorite. de mers lejer. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. 6. a obiectivelor culturale. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. de învă ământ. Dată fiind această distan ă de deservire.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă.. datorită inexisten ei căilor de acces. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. respectiv o intrare la cca. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. boschete. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. 15-25 minute. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. bănci. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. peluze de iarbă.5. 3-4 ha.

precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). bazine sau chiar un mic lac. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. sporturi. locuri pentru jocuri statice. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. . Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc.000 de locuitori trebuie să existe un parc. expozi ii. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. şi de capacitatea proiectată a parcului. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. de re eaua stradală limitrofă. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. şi de densitatea popula iei. WC public). 6. datorită suprafe ei pe care o reclamă. de lungimi şi dificultă i diferite. restaurant). respectiv sta ionare). cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. În foarte multe cazuri. diferite dotări (cişmele. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. ce depăşesc 20 ha. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. cafenea. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. manifestări artistice). agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. cofetărie. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. adăpost de ploaie. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice.6. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). bănci. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. într-un cadru peisagistic deosebit. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

partere cu flori. Au scop sanitar. şi străzi şi bulevarde deschise. ale unui cvartal sau ale unui cartier. suprafe e îngazonate. parcări.8. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. pentru diminuarea zgomotului.8. şi alte multe specii pentru varietate. tomberoane). se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta.liber este de 3. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. Astfel. a noxelor sau a altor factori de inconfort. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. recreativ şi decorativ.2. arii de joacă pentru copii. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. orientarea şi înăl imea clădirilor. punct de distribu ie a energiei electrice. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. 6. ocupând suprafe e importante. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. alei pietonale.1. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. 6. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă.8. Speciile vor fi alese şi amplasate. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. structură şi folosin ă diferite. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. . Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. în func ie de pozi ia. 6. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri.

servitul mesei. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. aranjamente florale. arbori. barbeque. de gusturile proprietarului. un mic bazin cu aspect natural. chioşc de grădină. sediu de firmă etc. fie după propriile idei. minilivadă. institu ii. grădina este structurată şi amenajată. gazonul. În cazul vegeta iei. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. Grădina de fa adă. suprafe e îngazonate. arbuşti şi liane. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. trandafirii. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. mobilier de grădină. arbustive sau lemnoase. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. cititul. padoc şi cuşcă pentru câine. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. În func ie de mărimea acesteia. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. o cascadă miniaturală. a unor grupuri de specii sempervirescente. spitale. stânci şi pietre. miniseră. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. dar şi a unor hoteluri. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. joasă sau fără împrejmuire. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. În func ie de mărimea spa iului disponibil. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. bazin cu peşti decorativi. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. diferite jocuri. Astfel. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. minigrădină de zarzavaturi. În cazul unor locuin e. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. arbuşti tunşi. sedii de firme. uşor de între inut. Grădinile interioare. activită i de grădinărit. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. piscină. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. cu o compozi ie relativ simplă. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. pergolelor. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar.) acestea pot fi: grădina de fa adă. magazie de unelte. chioşcurilor şi treiajelor. lămpi pitic. sau specii de răşinoase. precum şi diferite specii cu port pendent. precum gazonul. fie prin realizarea unui gard viu înalt. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). sunt mai pu in răspândite şi cunoscute.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă.

fam. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. unele specii din fam. în vederea efectuării eventualelor repara ii. Peste acesta se aşterne stratul fertil. . O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. de regulă. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. Brassicaceae sau Campanulaceae). Saxifragaceae. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului.9.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. Crassulaceae. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. alături de plante cu flori şi alei. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. specii de gazon (fam. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. instala ii electrice. cu pietriş (de tip sort). Poaceae). se recomandă acoperirea acestuia. fiind de maxim 10-15%. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. sau numeroase alte specii floricole. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. astfel. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. de la bun început. format din fibre minerale. canalizări). Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. pentru speciile de plante vivace. cu strat fertil mai gros. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. printre spa iile rămase libere între plante. forme sau provenien e. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. Urmează un strat de separa ie. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. În func ie de caracteristicile lor. poate contribui la estetica compozi iei alese. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. cu arbori şi arbuşti de talie mare. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. durabilă şi de bună calitate. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. 6.

pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. .reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. al proprietarului (locuin ă privată). acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. ateliere). contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. în zilele însorite. creându-se spa ii pentru odihnă. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale.10. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi.. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. 6. Ca şi în cazul grădinilor interioare. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. al bolnavului sau pacientului (spitale. policlinici. şi constituie unită i de sine stătătoare. diferite pulberi sau noxe. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. institu ii administrative). respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. .moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel.acestea re in diferite cantită i de praf. spa iile verzi propriu-zise. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. hale. .influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor.şi nu în ultimul rând. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. al muncitorului (fabrici. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. cabinete). În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. comportându-se ca un bun strat termoizolant. . în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. . care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. Din suprafa a acestor complexe sportive. . . Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. până la 4-7.

cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. respectiv: până la 3 ani. clădiri pentru vestiare. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. 3-6 ani. 7-10 ani. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. 30-40 copii.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. volei. şi să nu producă fructe ce pot murdări. polo). separate prin vegeta ie. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. diferite săli de sport (gimnastică. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. arte mar iale). atletism). Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. grădinilor publice sau a parcurilor. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. 1000 m2 pentru 40-50 copii. cu precădere împotriva vânturilor dominante. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. precum şi specii floricole şi de gazon. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. clădiri administrative. sau în cadrul scuarurilor. oină). volei. Suprafa a variază de la cca. tenis). Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. duşuri etc. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. handbal. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. bazin acoperit sau în aer liber (înot. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. 6. bănci. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). pentru a se realiza fluxul cât mai facil. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. cu ghimpi (Berberis . caz în care au caracter de tabără. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. balansoare. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. grupuri sanitare. când sunt în afara localită ii. Stilul adoptat este cel mixt. cu solul permeabil. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. bârnă de echilibru. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. labirint. gazon sau arbuşti. 100 m2 până la câteva hectare. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. 20-25% pentru terenurile de joacă. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. în care constituie sectoare de sine stătătoare.11. 11-15 ani. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. baschet. leagăne. tobogane.

leagăne. sau care să fie toxice (Taxus baccata. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. Laburnum anagyroides. 6. arbuşti fructiferi. eventual un mic stadion. terenuri pentru jocuri de masă.).). spaliere. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. flori. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. bănci. ce poate cuprinde: o mică livadă. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. destinate odihnei. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. Rhus typhina). În cazul taberelor. rabate sau diverse aranjamente floristice. bibliotecă volantă. a zgomotului şi a gazelor. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. dotările vor fi mult mai complexe. cu rol de protec ie împotriva prafului. plante tehnice. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. corpuri de iluminat. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie.. arbori de mărimea a III-a. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. Dar în func ie de microrelief.12. labirinturi. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. . cele cu frunze. ronduri. pistă pentru patine cu rotile. un mic monument sau un bust. grădina de zarzavat. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. teren pentru focul de tabără. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate.sp. medicinale şi melifere. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. pârtie pentru schiuri. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. În cartierele de locuit sau în scuaruri. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. bârnă pentru echilibru. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. pistă pentru alergare. coşuri de gunoi etc. tobogane. cu frunze. alei pentru biciclete sau trotinete. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. balansoare. care murdăresc. fructe sau semin e. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. flori. bazin pentru înot. Robinia sp. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. bob sau săniu ă. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. cât şi zone însorite. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare.

în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. Astfel. având ca dotări mese. pentru fiecare elev. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. sau a celor rezervate pauzelor. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. bănci. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. familiare. calmante. . unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos.13. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. 6. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. pentru mărirea gradului de vizibilitate. birourilor.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. precum şi obiecte din materiale calde. este vegeta ia lemnoasă. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. cu cel mai mare impact peisagistic. De asemenea. Spa iile verzi din incinta spitalelor. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii.14. diferite. func ional şi estetic. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. cu specii floricole având culori liniştitoare. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. Componenta cea mai importantă. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. rabate de flori. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. de a diminua poluarea fonică. pasive cu rol calmant. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă.5 m2 de teren sportiv. cu rol stimulator. 6. respectiv cea a intrărilor. cu excep ia intersec iilor. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i.

cu alei şi căi de acces paralele. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. constituit din biserică. acoperite cu plante agă ătoare. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. ce au efect liniştitor. separarea diferitelor amenajări precum parcări. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. paltini. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. chiparoşi. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. Astfel. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. castani porceşti. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. de la intrarea principală sau de la biserică. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. influen ând benefic recuperarea acestora. pornesc mai multe alei rectilinii. numită „cimitirul eroilor”. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. datorită lipsei de spa iu. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. dispuse în lungul aleilor principale. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. sau chiar garduri vii. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. purificarea aerului. sau în sens radial. Astfel. Parterele cu flori cu nuan e reci. centrale. bine delimitată. precum şi pergole cu vi ă de vie. sau în jurul edificiului central. Dacă spa iul permite. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. dar şi specii de foioase precum: tei. brad. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. necesare bolnavilor. ar ar american. reduse doar la aliniamente de arbori. flancate de planta ii sobre. capelă sau un monument memorial. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. De asemenea. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. din specii sempervirescente. cimişir. drumuri interioare de acces auto etc. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. glicină sau trandafiri. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. chioşcuri). prezintă şi o zonă. tisă. În func ie de destina ia institu iilor respective. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. molid. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. 6.15. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. Cimitirele mari. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. . cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. cu bănci şi şezlonguri.

precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. Spa iile verzi cu profil specializat 6. Sedum sp.. în afară de cele amintite. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. În cazul în care terenul nu este prea frământat. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare.. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate.16. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Narcissus sp.1. se execută lucrări de excavare. să poată fi realizat pe jos. sanitară. Ca specii lemnoase frecvent folosite. după importan a decorativă. caprifoiul (Lonicera japonica). sanitar şi decorativ. de recreare. Sistemul de drumuri. Microrelieful. sunt: trandafirii. Sempervivum sp. de taluzare sau de înăl are a unor zone. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului.. Lupinus sp. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. iedera (Hedera helix). fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. situate în intravilan sau în extravilan. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. din specii sempervirescente. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. Paeonia sp. Chrysanthemum sp. după considerente ştiin ifice (taxonomice). ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. Aster sp. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. dar şi în punctele cheie. surse de zgomot puternic). fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. industrială sau medicinală a plantelor. saschiul (Vinca minor). înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă.).16. după concep iile .. halde. să existe mijloace de transport în comun. alimentară. dar şi culturaleducativ. de maximă circula ie. arborii fiind evita i. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. pentru realizarea acestor denivelări. Convallaria majalis etc. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. 6. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. cu multe denivelări. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. de recreare şi decorativă. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. utilită ile şi căile de acces. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare.

vara îngropate în sol. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. sectorul florei diferitelor zone geografice. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. până la cele superioare (ultimele fiind . de la cele inferioare. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. dar în containere. ce au diverse întrebuin ări. la exterior. plante aromatice. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. hibrizi Polianta. urcători. sectorul plantelor acvatice. Polianta. treiaje. licee sau a alte unită i de învă ământ. estivală sau autumnală. englezeşti. sectorul plantelor spontane folositoare. Rozariu-ul. flora Asiei etc. leguminoase. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. sectorul administrativ. Sectorul plantelor de cultură. vernală. sectorul plantelor de cultură. fie se desfăşoară între cele două elemente. tehnice. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. pergole. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc.). dar şi publicului larg. Realizarea planta iilor floricole. Ca sectoare. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i.). rădăcinoase). rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. diverse suporturi sau chiar ziduri. medicinale etc. serele. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. hibrizi floribunda etc. rozariu-ul. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. grădina japoneză. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. şi implicit expozi ii foarte diferite. sau arbori cu efect decorativ deosebit. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. În sectorul florei Globului. în acest sector. muzeu. ierbar). ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. melifere. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. fie în fa a clădirilor importante (birouri. arhitecturală. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. de parc. sectorul sistematic. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. Sectorul plantelor spontane folositoare. numit şi colec ia botanică.

sera azaleelor şi cameliilor. Astfel.monocotiledonatele). Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. pădure de răşinoase. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. Vegeta ia forestieră spontană. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. sera rezervată expozi iilor florale. ornamental. pepinieră. după zona geografică de provenien ă. sera colec iilor. sera plantelor din regiune mediteraneană. pod arcuit din piatră. pajişti. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. uneori chiar un miniparc zoologic. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. decorativ şi recreativ. sera plantelor acvatice tropicale. în apropierea intrării principale. pasul chinezesc din dale de piatră. prin solu iile de amenajare adoptate.16. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. se deosebesc: sera palmarium. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. sera orhideelor şi a plantelor epifite. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. clădiri administrative. pădure mixtă. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. sera înmul itor. lanterne de piatră.2. 6. subtropicale. mediteraneene. . acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. industrial sau alimentar. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. Complexul de sere. poartă torrii. verii sau toamnei. Prin structura. didactic. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. sau din alte regiuni calde ale Globului. este dispus de regulă. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. Grădina japoneză. colec ie de trandafiri. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. pădure de foioase. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. sau mai rar.

al XVIII-lea. vechimea şi mărimea colec iilor. având o suprafa ă de 70 ha. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. care va fi folosită atât ca sursă de apă.arboretumul Bazoş (jud. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. să nu existe zone industriale. . . arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. de recomandat cât mai largi. înfiin at în 1909. Arad). pentru a completa ambientul. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. . Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. În cazul păsărilor zburătoare. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. înfiin at în 1880. 6. trebuie să ocupe suprafe e importante. cu o suprafa ă de 34 ha. stâncării. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. . Bacău). Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă.De regulă.5 ha. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului.16. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice.arboretumul Simeria (jud. de tip „microbiotop sau minihabitat”. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. în ceea ce priveşte frumuse ea. având o suprafa ă de 48. cu o suprafa ă de 20. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. este necesară construirea de voliere largi.arboretumul Dofteana (jud. având în acest sens îngrădiri. de tipul cuştilor cu gratii. curs de apă. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. Hunedoara). Bacău). Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. perdele sau garduri mascate cu liane. pot fi amintite: . Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. a masca zidurile inestetice.arboretumul Hemeiuş (jud. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. Timiş). înfiin ată la începutul sec. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale.3. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii.grădina dendrologică Macea (jud. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. Pe ansamblu. al XX-lea. gropi de gunoi.5 ha. bazine. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. strâmte. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. . cu o suprafa ă de 60 ha. înfiin at în 1908. înfiin at la începutul sec. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii.

cinteze. râşi. cai sălbatici. mici palmipede. cerb lopătar. cum sunt bufni e. ovine. găini de ornament.sectorul cervidelor şi cabalinelor. . elan. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. uli. zebre. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. fie cu voliere foarte mari. constituit dintr-o clădire. prevăzut cu arcuri largi descoperite. .sectorul galinaceelor şi columbidelor. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. pantere. cu zone largi amenajate pentru tigri. şi padocuri acoperite. iguane.sectorul rezervat pentru antilope. caprine. . mierle. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. precum lebedele. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. în aer liber.sectorul păsărilor tropicale sensibile. bivoli. porumbei sălbatici sau de ornament. pescăruşi etc. stârci. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. pentru sezonul estival. pot fi amintite: . şerpi sau crocodili. galinacee etc. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. de amenajările respective. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. bazin. dromaderi. unele specii de ra e. pelicanii. ciufi.. gheparzi etc. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. trunchiuri de arbori. . în care sunt găzdui i: elefan i.) sau spa ii deschise. asini etc.sectorul primatelor. girafele. carnivore mici. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. ce adăpostesc pisici sălbatice.. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. turturele.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. grauri etc. cucuvele. cormorani. distan a nu trebuie să fie prea mare. lupi. lei. .sectorul păsărilor răpitoare. şoimi. de numărul de specii. gâştele.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. pentru sezonul rece. . în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. vulpi. umiditate. cât şi spa ii largi. .. ce cuprinde voliere cu fazani.sectorul păsărilor de baltă. păuni. . căprior. ierbivore mici.sectorul urşilor. cameleoni. canari.sectorul marilor ierbivore. în special forestieră. prin plimbare.: . ren. . De asemenea. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. şi pentru răpitoarele de noapte. alpin şi subalpin etc. câini dingo. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. . pume. stânci. pentru sezonul cald. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. . pentru speciile care nu pot părăsi locul. lama şi alpaca. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. zimbrii etc.sectorul stru ilor..sectorul felinelor şi carnivorelor mici. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. . libere. cu voliere şi vegeta ie. jderi etc. pentru diferite specii de urşi.). în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. şopârle. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. pentru inerea acestora în sezonul hibernal.sectorul felinelor mari. bibilici.sectorul reptilelor.

parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. 6. . deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. nisip sau alte materiale locale. Alte amenajări. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. a unor peluze întinse de gazon. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. acoperite cu pietre. Pădurea-parc (parcul forestier. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. se vor prevede spa ii largi. precum: un lac. toalete ecologice. un punct de belvedere asupra oraşului. care să nu depăşească 4%. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. un sit istoric (ruinele unei cetă i). care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. a eventualelor surse de poluare. pădurea-parc sau parcul-pădure. de entomologie etc. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. cişmele cu apă potabilă. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. de purificare a aerului etc. de zoologie. în mişcare. se deosebesc: parcul forestier. un curs de apă. formată din planta ii forestiere. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. sau a aranjamentelor florale. având produse care să nu dăuneze animalelor. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. pot exista în incintă şi muzee. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. poteci şi alei de plimbare. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului.17. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. şi nu numai. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. fântâni. În zona intrării principale. În unele por iuni ale pădurii-parc. dar în raza de deservire a localită ii. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. Astfel. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare.

cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. în unele zone de interes curativ. falezele sau malurile abrupte. expozi ia. balnear (izvoare minerale. stâncile. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. . sau de interes turistic. lipsite de vegeta ia forestieră. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. Unele elemente naturale precum mlaştinile. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. telescaune. puncte de belvedere etc.5-2 ore.1. 6. zone de picnic. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. piste pentru biciclete sau pentru role etc. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase.). Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. terenuri de tenis sau de fotbal. solul. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. telecabine. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. pozi ia pe versant. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. Pădurea de recreare. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. numită impropriu pădure de agrement. pot fi ştrandurile şi campingurile. zonele nisipoase. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . Astfel. cu cât terenul este mai înclinat. topoclimatul. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. terenuri sportive etc. De asemenea. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. tabere şcolare. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. Amenajările de tipul campingurilor. izvoare termale etc. situate pe malul unui lac.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. căi de acces cu trasee mai lungi. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. hidrografia şi environnement-ul. a unui râu. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1.17.

frunze prăfuite sau galbene. dotărilor sau diferitelor echipamente. Tot în acest sens. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. plajelor etc. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Cu privire la mişcările aerului. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. prezen a prafului. temperatura aerului mai ridicată. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. vegeta ia are aspect veşted. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. frunziş sărăcăcios. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. această zonă este cea mai expusă vânturilor. altitudine etc. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. alunecări de teren. fără extreme mari. refugii) pentru a oferii adăpost. De asemenea. este mai rece şi mai umedă. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). cu privire la temperatură. gradul de expunere a teritoriului. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. băl i. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. temperaturile sunt moderate. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. În acest sens. plantele prezintă creşteri foarte mici.. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. destinate practicării unor activită i. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. noroi. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. vânt. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. Orientarea nordică a unor terenuri. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. iar solul este mai pu in umed. care prin fenomenul de . Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. sau spa ii adăpostite. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. pavilioane. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. suprafe e umede improprii.

locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. Hidrografia teritoriului. O zonă lipsită de un curs de apă. Când o pădure de recreare este echilibrată. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. capătă por iuni dezgolite. 6. schi nautic etc. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. apa este importantă sub aspectul calită ii. liziere). de modul de captare. sau ca sursă de apă potabilă. lac). Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. atunci aceasta este şi primitoare. de temperatura acesteia. va avea o atractivitate sporită. situl sau vecinătă ile.2. În acest sens. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. de poten ialul teritoriului. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. prepararea hranei. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. pescuit. pârâu. de o acumulare mai mare sau mai mică. aerisite. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. libere (luminişuri. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. poieni. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii.17. iaz. . Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. chimic sau fonic zonele din jur. filtrare şi transport al apei. De regulă. care este dată de natura sursei (izvor. râu.spulberare. natura solului. de cea ierboasă. compozi ia şi vârsta arboretelor. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. ce diminuează calitatea acestora. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. a fermelor de animale. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. prezintă o atractivitate foarte redusă. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. Cei care doresc să se odihnească. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. şi din contră. precum realizarea igienei corporale zilnice. Environnement-ul. regimul şi tratamentul etc. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. dar nu neglijabilă. În zilele călduroase de vară. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic.

de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. Codrul regulat vârstnic. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. are aspectul unei păduri falnice. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. dispuse pe anumite trasee. ce calmează şi relaxează vizitatorul./ha). datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. luminişuri pentru odihnă. bine pusă la punct. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. datorită vizibilită ii foarte bune. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. dau peisajelor un pitoresc aparte. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. dar în zilele geroase cu chiciură. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. Aceste dotări vor fi discrete. ce are o densitate mică (200-500 buc. cu locurile de parcare aferente. . Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. la agresiunile vizitatorilor. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. capacitatea de primire începe să crească. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. publicul larg le preferă pe cele amestecate. Sub raportul vârstei. în func ie de fenofazele speciilor respective. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. a culorii frunzelor etc. ce au un efect peisagistic major. de motiva iile şi aprecierile lor. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. Iarna se remarcă răşinoasele. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor.. ce induce plictiseala şi pasivitatea. indiferent de specie. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. păduri pentru plimbare şi păduri parc. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. şi este favorabilă pentru plimbări. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. care determină o scădere a densită ii.

numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. Arboretele vor avea consisten ă moderată. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). De preferat ca aici. cu investi ii mai reduse. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. instala ii sau echipamente. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. zona de plimbare şi zona de regenerare. prin împăr irea pe anumite zone. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. prezintă ponderea cea mai mare. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. terenuri de joacă pentru copii. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. Zona de primire şi odihnă. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. În raport cu întreaga pădure. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. cişmele. izvoare). de cei care evadează din cotidian. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. vor fi evitate de vizitatori. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. aer curat. Zonele cu soluri reci şi umede. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. amenajările. să aibă o textură uşoară. obiectivele etc. de cca. repaus etc. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. soluri scheletice. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. Aici nu sunt necesare amenajări speciale.Pădurile de recreare se sistematizează. destindere şi pentru activită i de picnic. şi prezintă diferite construc ii. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. odihnă. insistându-se în mod special asupra cură eniei. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. mult căutate şi apreciate de publicul larg. . acest lucru favorizând. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. cu forme interesante. ce trebuie să fie ireproşabilă. camping. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. Zona de plimbare. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. să fie drenat. fiind astfel organizată. Aceasta este zona preferată de marele public. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. echipamente sanitare şi de igienă. reprezintă cca. pentru linişte.

fiind total protejate. este constituită din diverse suprafe e. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. fiind eliminate tasarea solului. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. cabană. arbori deosebi i. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. forma iuni geologice interesante etc. un număr sau o emblemă. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. camping). de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. prin optimizarea spa iului în general. pot avea por iuni comune. puncte cu vederi panoramice. cu pante domoale. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. dificultatea. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. întâlnite doar în anumite păduri. vestigii ale unui castel sau cetă i.3. peşteri. restaurant. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. rezultate prin ruperea. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. ruine. nu prea lungi şi nu prea înclinate. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. terenurile de joc. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. de la o clădire de interes general (cabană. han. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. dispersate în cadrul celorlalte două zone. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. Traseele potecilor vor fi diferite. au o lă ime optimă de 3. având un specific aparte.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. zone cu fructe de pădure etc. restaurant. locurile de parcare. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor.5-4 m. şi echipamente specializate.17. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. care sunt interzise accesului publicului. respectiv 4-10 km/100 ha. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. smulgerea sau tăierea puie ilor. spre diferite puncte de interes din pădure. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. monumente. 6. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul).

dalele de piatră. de amploarea investi iilor. cabanelor. şi pot fi: terenuri de tenis. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. pietrişul. restaurantelor. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. respectiv grupuri de arbuşti. parcările pot fi: în ciorchine. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. respectiv nisipul. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. loc pentru focul de tabără. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. dispuse în apropiere. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. de 2-3 maşini. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. formele regulate şi simetriile. WC-uri ecologice. . şi variază în func ie de microrelieful specific. spa ioase şi capabile să absoarbă. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. fântâni sau alte surse de apă. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. fiind mult apreciate de vizitatori. în pinten. diverse amenajări pentru jocul copiilor. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. vatră din piatră pentru foc. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. groapă sau container pentru gunoi etc. în special pe latura vântului dominant. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. coş de gunoi. pe ansamblu. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. vor evita pe cât posibil artificialul. miniterenuri de fotbal. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. camping. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. sau pot fi mici. Parcările pot fi mari. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. masă cu scaune sau bănci. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). peluze pentru golf. capătul drumului principal).aceste puncte bănci. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. Locurile de parcare. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. un număr cât mai mare de autovehicule. şi să se folosească materiale cu aspect natural. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic.

sau parcurile cu specii de vânat autohton. Astfel spus. geologic. . precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . floristic. incompatibilă scopului atribuit. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. protec ia ecosistemelor. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. speologic. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. având o înăl ime corespunzătoare. paleontologic. recreative şi turistice. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă.The International Union for the Conservation of Nature . pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. cu aspect cât mai natural. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. pedologic sau de altă natură. hidrologic.18. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor.1. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă.18. faunistic.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. educative. De asemenea. 6. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate.

. În prezent. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. recreării şi turismului”. educativ şi recreativ. vegeta ie. elemente de etnografie si folclor.Valea Cernei.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . . . construc iile (case.Hăşmaş. vile.Beuşni a. care servesc recreării popula iei. destinate cercetării ştiin ifice.2. . Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . Cozia. sate. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. care grupează o serie de atrac ii turistice.speciile vegetale şi animale. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. activită ile de turism vor fi bine organizate. expozi ii. drumuri. zona rezerva iilor integrale. hoteluri. . 6. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. Rodna. muzee cu specific local. respectiv fenomene naturale originale.să fie interzisă vânătoarea. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii.zona exterioară. floră şi faună intacte.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. Retezat.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. beneficiind de o protec ie suplimentară. conforme cu peisajul. Ceahlău. Cheile Bicazului .18. . specifice. educativ. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop.să fie deschis turismului organizat.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. neatinse de activită ile umane.să aibă forma ii geologice interesante. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . în scop ştiin ific. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. Piatra Craiului. Domogled . . zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. . dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. şi Semenic – Cheile Caraşului. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. hanuri sau locuin e izolate. cultural şi recreativ. . În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. cu flora şi fauna sa. Mun ii Măcinului.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. Cheile Nerei .

Acestea pot fi: botanice (tip b).. Bucegi. În ara noastră sunt constituite în prezent. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. se promovează regenerarea naturală. rezerva ii naturale. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. Por ile de Fier. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. ca parcuri naturale. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. nu se împuşcă. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. Nomenclatura din ara noastră. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. solului. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute.3. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. conform Legii nr. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. . zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. vegeta iei sau faunei. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Grădişte Muncelului – Cioclovina. mixte (tip m). geologice şi geomorfologice (tip g).zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. 9/1973. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. limnologice (tip l). se evită degradarea mediului prin orice mijloc. forestiere (tip f). Balta Mică a Brăilei. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). rezerva ii ştiin ifice. paleontologice (tip p). Vânători – Neam . Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. următoarele: Apuseni. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). lacuri şi cursuri de apă.18. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. 6.

locuri fosilifere. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. arbori seculari. cascade. fenomene geologice unice (peşteri. parcurilor naturale. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. educa ie si instruire în domeniul mediului. ştiin ifice sau peisagistice. rezerva iilor naturale. chei). care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. cursuri de apă. .

florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei).temperatura aerului. compozi ii. . . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.2. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.factorii ecologici climatici: .textura şi profunzimea solului. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. volume. VI. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.factorii ecologici edafici: .diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. Criterii de alegere a speciilor 6. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. material care îşi schimbă volumul. frunzelor. proiectantul de spa iu verde creează forme. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. . . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. . Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. 6.Cap.2. . ruginiu. .cerin ele speciilor fa ă de: . Astfel trebuie avut în vedere: . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).regimul de umiditate din sol.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. culoarea.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective.umiditatea atmosferică.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. Prin acest material. .1. . comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. ce vor alcătui în final o unitate.diversitatea foarte mare a ramurilor. . mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).fertilitatea solului. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .lumină.1.vânt. .

numindu-se şi cea ă oxidantă. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). (produc căderea acelor la răşinoase.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.factori poluan i. fa ă de cele periurbane. dioxidul şi trioxidul de sulf. .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). fertilizare. .fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor.factori biotici: .vegetali. . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).factori antropici: . .troficitatea solului. . . 6. . .configura ia terenului. . . .altitudine. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze.pantă. cloroza esutului asimilator.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. a produc iei de masă lemnoasă).. etc. .con inutul de schelet. numite arsuri). Astfel. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. Dintre aceştia : . În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor.oxidul de sulf. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. . . se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.2.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei.animali. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. considerate cele mai rezistente).expozi ie. . dar şi asupra celui animal sau vegetal. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. .compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.factori geomorfologici: .2.

subspecie. . arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene.rezistente Exemple de specii: . fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.mijlociu rezistente . Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. propor ia poluantului în atmosferă etc.rezistente la bioxid de sulf – alunul. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. bradul de Caucaz. zămoşi a de Siria. corcoduşul. .mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. . leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete.2. reducerea creşterilor. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. cum se integrează în respectiva compozi ie.foarte sensibile . stadiu de dezvoltare. fabrici.3.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. . Particularită ile biologice ale speciilor 6.). .rezistente la fluor – mesteacănul. .sensibile . . În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.pădurile de recreare. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. ce talie vor avea exemplarele respective.3.pigmentări. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare.condi ii de mediu – specie.2. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . din arderea combustibililor solizi şi lichizi. frasinul.rezistente la plumb – pinul silvestru.1. ecotip. chiar un aspect de bronzare a frunzelor).praful rezultă din întreprinderile industriale. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. arboretele tinere fa ă de cele mature. fenotip. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. piracanta. platanul. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. 6. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.aliniamente. etc. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .umbrirea clădirilor. . Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . tuia. coacăzii. industria metalurgică şi chimică. .

Larix decidua. Astfel. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. . Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. arbuşti pitici. a boschetelor. mai mici de 1m.arbori de mărimea I . agă ătoare sau chiar târâtoare. Juniperus hibernica. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult.peste 25 m. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. a prafului.liane. şi cea având contur sinuos. italica.7 – 15 m. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. 6. . În tabelul nr. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) .zonele verzi de mici dimensiuni. ovală. Abies alba. . la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. arbuşti mijlocii 1 – 2m.2. sferică. a II-a .în lungul arterelor. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. . Pinus strobus. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.arbuşti.15 – 25 m. obovoidă. conică. Prunus mahaleb. Acer pseudoplatanus. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. De exemplu. speciile cu înăl imi sub 7 m. tabulară. precum şi re inerea gazelor de eşapament. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . speciile lemnoase volubile. Populus simonii. Populus nigra cv.2. Berberis thumbergi.. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. Morus alba.realizarea gardurilor vii. Picea abies.3.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . fastigiata. a III-a . că ărătoare. etc. Thuja occidentalis var.

Pinus sylvestris. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Pinus nigra. Juniperus horizontalis. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept.mascarea obiectelor inestetice. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. . ulm de munte.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte.2. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. varietatea „Globosa” la diferite specii. cireş păsăresc.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. caragană. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă.3. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Robinia pseudoacacia var.zona de primire a pădurilor de recreare. larice. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Fagus sylvatica. frasin. Cotoneaster horizontalis. Cerasus avium. 6. salcie căprească. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). .la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . . mesteacăn. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . Populus tremula. Tilia cordata. Juniperus communis ssp. nana.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Salix babilonica. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. . dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. .aliniamentele stradale. Ulmus minor. dud negru. Juniperus sabina. a prafului şi a vântului. Betula pendula. umbraculifera Carpinus betulus. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. pentru protec ie împotriva radia iei solare.3.

6. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). sau chiar târâtoare. fie orizontală. obovată. peluze. Chamaecyparis lawsoniana var. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. lanceolată. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. Forma. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. castan) sugerează puterea. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. fie verticală. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. . mărimea şi culoarea acestora. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. pot fi sinuoase. imprimă un sentiment de linişte.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. imprimând anumite sentimente. etc. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. ovoidă.4. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. fie pendentă. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. mici sau mari.5. Ramuri pot fi drepte. romboidală. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. eliptică etc. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. Trunchiurile. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Salix babilonica. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f.2. 6. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată.2. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). la marea majoritate a speciilor. paltin. tortuosa) sau pot fi geniculate. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. pendula.3. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. Speciile cu tulpini că ărătoare. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. Unele specii au frunze simple sau compuse.3. platan.

Sorbus aria.. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). precum cele ale speciilor: Acer negundo. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Ligustrum ovalifolius. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Astfel.) sau mari (Ailanthus sp. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Speciile cu frunze mari. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. argintea. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Robinia sp. Carpinus betulus. Hedera helix. Euonymus europaeus.. alb argintiu. Eleagnus angustifolia. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. la galben–roşu ruginiu (toamna).. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). În tabelul nr. Hippophae rhamnoides.). pu in incizată dau adânc incizată. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). luminos (primăvara). Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. Aesculus sp. biota. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana.Marginea limbului poate fi întreagă. la care verdele se combină cu alb. Tilia tomentosa Juniperus sabina. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Gleditsia sp. Speciile cu frunze mici. „Aurea” Thuja orientalis f. ca în cazul mesteacănului. Acer negundo. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . compuse. Populus alba Picea pungens var. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. Juglans sp. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Thuja occidentalis f. până la verde intens (vara). Pyrus elaeagrifolia.. precum şi diferite exemple de taxoni. la verde închis. galben sau chiar roz şi roşu.

Berberis vulgaris var. rubrum 6. Pinus strobus Abies alba. Pyrus sp. Acer platanoides var. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Malus pumilla var. Hedera helix.2. Catalpa bignonioides. Buxus sempervirens.. Forma şi culoarea florilor. Taxus baccata. purpurea. Juglans regia Fagus sylvatica var. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Prunus cerasifera var. Phyladelphus coronarius. Picea abies.6. Acer paltanoides var. Robinia pseudoacacia. Corylus maxima var. În tabelul nr. Crataegus sp. Prunus avium. purpurea. atropurpurea. forma.. Ligustrum vulgare albă . fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. vanhouttei. Hibiscus syriacus. crem sau galbene. glauca. Pinus excelsior. Magnolia kobus. purpurea. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Pinus cembra. Alnus glutinosa.3. hybrida. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Syringa x. Sophora japonica. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. niedzwetzyana.verde închis roşu. Spiraea x. pissardii. Aesculus hyppocastanum. Pseudotsuga glauca. purpuriu Picea pungens var. Deutzia scabra.

soulangeana Prunus sp. carnea. pissardi. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Tamarix ramosissima. Malus floribunda Hedera helix. Kerria japonica. Hybiscus syriacus. Prunus armeniaca. Chaenomeles japonica.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. exceptând albastrul pur. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Cornus mas. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Amorpha fruticosa. Spiraea salicifolia. Colutea arborescens. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Dintre toate speciile lemnoase. Prunus persica. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Magnolia x. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Cotinus coggygria. Diervilla florida. Chaenomeles japonica. Diervilla florida. Magnolia stellata. Prunus cerasifera var. Syringa vulgaris. Laburnum anagyroides.. Laburnum anagyroides. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Buddleia davidi. Hibiscus syriacus.. Forsythia suspensa. primăvara timpuriu primăvara . Forsythia sp. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Cornus mas. Liriodendron tulipifera Aesculus x. Magnolia kobus.

Culoarea fructelor. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus.. Exemplarele cu inflorescen ă erecte.3. Inflorescen ele sferice. glicină. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. amorfă) constituie un factor stimulator. Rhus typhina. pseudobace) este variată de la specie la specie. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. atribuind ambientului un aspect dispersat. iritant. Spiraea salicifolia. în sezonul estival sau autumnal. lemn câinesc. Berberis vulgaris. dar mai ales în perioada hibernală.vara toamna Mahonia aquifolium.7. Cotoneaster horizontalis. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. neliniştit. Hibiscus syriacus.2. mălin) calmează şi relaxează. Sophora japonica. Ptelea trifoliata. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Syringa vulgaris. mari (Viburnum opulus var. Viburnum opulus. Kerria japonica Aesculus sp. Sambucus racemosa. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Colutea arborescens roşie albă . Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Crataegus monogyna. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. budleia. 6. ca lumânările (castan porcesc. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Rosa canina. Liriodendron tulipifera. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Spiraea japonica. contribuind prin forma.

Robinia pseudoacacia. ci separat. diferi i arbuşti. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Prunus spinosa. iar plopii. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere.8. Catalpa bignonioides. salcâmul. Abies alba. Viburnum lantana.3. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. . sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Cotoneaster nigra. probabile pentru perioade de 5. Thuja occidentalis. Fraxinus excelsior. unii poluan i din aer sau din sol. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Mahonia aquifolium. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. 20. calitatea terenului. Gleditsia triacanthos. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. De obicei. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. mesteacănul. De exemplu. Picea abies. 6. Platanus sp.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. 40 ani de la plantare. Lonicera nigra.2. Ligustrum vulgare. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. 10. Ambientul (noxe. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. precum cimişirul şi tisa. Există şi specii cu creştere foarte înceată. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim.

Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. masive. ASOCIEREA. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. curtine. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. Arborii solitari se amplasează pe peluze. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. pâlcuri. labirinturi. fără agita ie. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. Exemplarele lemnoase. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. în puncte liniştite.Cap. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. frunze. fie ele arborescente sau arbustive. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. care nu se regăsesc în efectul ob inut. lângă clădiri. iar cele decorative prin trunchi. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. garduri vii. VII. . sub diferite moduri.1. grupuri. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. sau duc la costuri suplimentare. boschete. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. coloritul fructelor). pot fi folosite solitar sau grupat.

După înăl ime. cu exemplare foarte apropiate. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă.5 m. ob inându-se în final un perete verde. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. sistemul Cossonet). sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. de regulă bine între inute şi amenajate. trunchi de piramidă. foarte înalte cu h > 3 m. mai rar două sau chiar trei.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. două sau trei rânduri. formate dintr-o specie. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate.5 – 1 m. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. mici cu h = 0. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). (gard belgian. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. Ca regulă generală. pe un contur drept sau sinuos. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul.. înalte cu h = 1 – 3 m. ce are amenajate numeroase poteci. în aceste ultime cazuri. .

grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. protec ie şi linişte. . sanitar. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. de izolare vizuală şi fonică. care să constituie fondul principal. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii.garduri vii pentru protejare. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive.garduri vii de camuflare sau de mascare. solemnitate şi hotărâre. În cazul plasării inverse a speciilor. folosite ca garduri de limită. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. .După scop gardurile vii pot fi: . Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. de preferat o specie locală. cu un aparat foliar bogat. în care sunt prezente multe bănci. În orice caz. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut.garduri vii decorative. solu ie destul de controversată. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. . Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. Astfel. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. de mascare. mai deschis la culoare. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. şi coroană bogată. ce le eviden iază pe primele. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. de apărare împotriva vântului dominant. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă.

destinat odihnei pasive. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. Boschetul reprezintă o variantă a grupului.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. apoi de cele de talie mică. pentru mascarea acestora. dispuşi inelar. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. . urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. În cazul clădirilor monumentale. patrulater sau pentagon. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. existând în apropiere şi un luciu de apă. lângă care să existe grupuri de flori perene. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective.

urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. Un boschet prezintă 2-3. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. În spa iile verzi urbane (grădini. pinul silvestru). pentru mascarea limitelor. cimişir. iar în interior numeroase bănci. statuie. specii rezistente la vânt. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. pinul strob. parcuri) masivele se situează spre periferie. în mod excep ional 4 intrări. mesteacăn. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. constituit dintr-una sau mai multe specii. dârmox). adaptate condi iilor locale. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. de regulă dispuse circular. la tasarea şi în elenirea . protec ie împotriva soarelui şi vântului. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. creându-se o stare de calma atmosferic. fântână arteziană). pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. lemnul câinesc. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai.

Astfel pentru aliniamentele stradale. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. a II-a şi a III-a. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. puie ii cu rădăcini protejate. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. se evită ambalarea. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime.2. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. Totuşi.2. 7.2. înso i i de 1 tutore.1. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. care limitează priveliştea şi perspectiva. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. imediat după dezghe ul solului. de la scoaterea din teren şi până la plantare. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. . şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara.2. înfiin area scuarurilor. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. acestea pot fi transparente sau opace. creându-se impresia de monumentalitate. În func ie de speciile întâlnite în masive. cu înflorire abundentă. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. Astfel. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. urmată de toamnă. unde se doreşte realizarea unui masiv. 7. a I-a. se folosesc puie i de talie mică. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. cu fructe şi port interesante. largi. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. Vârsta.solului. în acest caz balul fiind înghe at. În general.

se tasează uşor şi se udă abundent. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.3. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. . sunt necesare mai multe opera iuni: .80 x 0. 7. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.5 (0. . iar înăl imea 8-10 m. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.1. cu o coroană uniform dezvoltată.2. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele.0. etc. camionului.30 (0. De asemenea.60 (0. cu ramuri până aproape de sol. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. situate în locurile accesibile macaralei.40) x 0. fie din natură.alegerea exemplarelor.0.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.0. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi.5 t. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.70) x 0. datorită dimensiunilor.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.40) m pentru puie ii de talie mică. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. fie dintr-o pepinieră. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. . inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.60 (0.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. remorcii. înăl imea şi grosimea la colet. pe tulpină deasupra coletului.30 (0.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. . cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. .Ca regulă generală orice puiet. . . Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. cu sistemul radicular mai compact.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.0 x 1. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). creată în acest scop. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.

Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. cu norme bine stabilite. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. ciuperci). Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. ce au un efect estetic deosebit. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii.4.2. în Fran a. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. partere. la o adâncime de 20-25 cm. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze.2. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. K. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. rânduri sau la încrucişarea aleilor. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. în timp. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. . numărul rândurilor (1. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. P. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. 2 sau 3 rânduri. până la 0.3.4 rânduri. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal.5 – 1. Solul se mobilizează primăvara şi toamna.1. Fertilizarea. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. 7. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. Astfel. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. 7. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. timp de 2-4 ore.3.3. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. urmând ca mai târziu. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte.7. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. uniform.

forma Cossonet . La exemplarele cu so . În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.forma literei „U” . rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. . columnare.40 cm deasupra solului. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice.5 m între ele. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse.forma Verrier . iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). la distan a de 60 cm între ele. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. ob inându-se forma literei V. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . piramidale. se aleg ultimii doi. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.piramida . cu ramuri cât mai multe. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. Pe măsură ce cresc. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. cu fructifica ie cât mai abundentă. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme.

iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. 80 sau 120 cm de la sol.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. ceilal i îndepărtându-se. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. 6 sau 8 bra e verticale. ce a fost retezat la 40. are forma unui „U” dublu sau triplu. dispuse în acelaşi plan. Coroana formată. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. Astfel. Fiecare pereche porneşte din axul principal. pe o sârmă . mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. se orientează vertical pe doi tutori.

sub un unghi de 60o între ei. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. dar la o înăl ime de 80-90 cm. . aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. la o înăl ime de 30 cm. iar cei doi lăstari terminali. La lungimea de 70 . ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. În al doilea an.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). se înlătură lăstarii. După 30 cm.80 cm. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. cu o deschidere a bra elor de 50 . aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore.(spalier). Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod.

prima tundere realizându-se primăvara timpuriu.) Se execută primăvara devreme. tăierea se face cu cca. În primul an de la instalare. de 1-2 m lungime (Acer negundo. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. la exemplarele plantate în aliniament. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. tisă). imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. Populus sp. prin scurtarea lujerilor prea lungi. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. mai rar toamna târziu. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos.3. Tunderea se execută în anii următori. 0. la înăl imea de 20-25 cm. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). 7. .3. tuie. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. După atingerea înăl imii dorite. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. ienupăr.

masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. iulie. sunt de regulă mult mai viguroşi. Se recomandă rărirea periodică. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. grupuri. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. După câ iva ani. cu coroane înghesuite. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. 7. Lăstarii ob inu i prin recepare. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu.3. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în .4. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ.

stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. . 7. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. cu o periodicitate de 3-5 ani. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. 20-30 ani. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. Se aplică rărituri mixte sau combinate. reducerea consisten ei. în pădurile echiene de codru şi crâng. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. cu o periodicitate de 3-5 ani. fiind inestetice. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. din 3-6 (10) ani. . în cca.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. ob inându-se un număr optim de exemplare.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. .materialul rezultat nu se recoltează. . Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice).5.3.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. . În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). îmbunătă irea stării fitosanitare.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. a unor poteci. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. în apropierea locurilor de sta ionare.

se pot adopta diferite tratamente. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. rup i sau doborâ i. . dar pentru oameni antrena i. buruieni). Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. bolnavi. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. deoarece circula ia este complicată (semin iş. amestecuri de fag cu răşinoase. cu foarte multe nişe ecologice.6. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. păduri de plopi euroamericani).3. 7. făgete. de speciile forestiere folosite sau prezente. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. în vederea atingerii unui anumit scop. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i.

Salvia splendens. Muscari sp. Acestea se folosesc grupat. . în sensibilizarea oamenilor la frumos. Calistephus chinensis. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens..sp. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde.sp.. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. cu tulpini ramificare. .. Delphinium sp.1. Acestea se folosesc pentru rabate. forma. Ageratum sp. partere.. Tulipa sp. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. .1.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. . VIII.. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.forma tulpinii (portul). Gladiolus sp. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Galanthus sp. . Tulipa sp. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. precum specii din genurile: Lilium sp.forma şi culoarea fructelor.Tropaeolum majus. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . a modului de creştere şi ramificare. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. Aubrieta sp... Tagetes sp. precum specii ale genurilor: Petunia sp..specii de talie mică 5 – 20 (25) cm...sp. Saponaria ocymoides..specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm.. precum Crocus sp. Lobelia sp. .forma. peste 50 (60) cm.1.Tagetes sp. Salvia sp. în planul apropiat de privitor. Malva sp. Ageratum mexicanum sp.. covoarelor. . 8..specii de talie mare.. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. . În acest sens se deosebesc: . a rabatelor pe peluze. în marginea rondurilor sau rabatelor. Alyssum sp. mirosul şi modul de asociere ale florilor.înăl imea... Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. . Narcissus sp. platbande sau grupuri pe peluze. 8. Tradescantia sp.culoarea..Cap.ciclul de via ă. precum şi în mozaicuri.. cu port târâtor (sau pendent) . Hyacinthus sp.. al sezonului de vegeta ie. cu aspect de tufă . în componen a bordurilor. . . culoarea şi mărimea frunzelor.2. . Sedum sp.1. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: .

la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. cu segmentele filiforme.4.....3. în jurul teraselor.1. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.Lathyrus sp.sp. creasta cocoşului. la florile simple poate fi pală. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe.. Forma.. . Delphinium sp. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale.Ipomea purpurea. Lilium sp. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. Ricinus sp. Agave sp. florile fiind nesemnificative. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci.. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. Polygonium sp. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Humulus lupulus. galben.. Forma. roşu sau grena..) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. cu tulpini simple. locurilor pentru sporturile uşoare. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp.. argintiu sau cenuşiu. Iresine sp. mo ul curcanului. în cazul petalelor tomentoase. Papaver sp. până la albastru. iar altele puternic fidate.sp. mărimea şi culoarea frunzelor. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. precum regina nop ii şi micsandrele. Pyrethrum sp. roşu grena.. lalelele papagal. Portulaca sp. Tulipa sp. 8. erecte Impatiens sp. mărimea şi culoarea frunzelor În general. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit.. a sta ionării.. culoarea şi abunden a frunzelor. cu tulpini că ărătoare . perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Nuan a culorii poate fi diferită. Unele frunze sunt mari. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. 8.. altele sunt mici şi mărunte. precum verbena şi crinii. la început. . la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. Astfel.. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. chioşcuri pentru odihnă). Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). culoarea.). recomandându-se a se folosi în planul apropiat. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. roz. Sempervivum sp. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. . Begonia sp.. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora.sp.1. clopo ei. cu tulpini volubile .

plante anuale rustice.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. .) se seamănă în sere calde. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. iar primăvara vor înflori. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. florile se îndepărtează. men inând efectul decorativ. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. vara. fiind o sursă de amuzament pentru copii. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.plante anuale semirustice (Begonia sp. fiind aripate.. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.1.) are fructe persistente şi decorative. de culoare roşie sau roză. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.plante anuale sensibile (Celosia sp. 8. În unele situa ii. . Zinnia sp. ca o continuare a florilor.1. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. .. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Calceolaria sp. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.6.8. Cineraria sp. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: .5. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a.

rizomi.. . Gladiolus sp. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). rondurilor. mozaicurilor. rabatelor. Gypsophyla sp. Hyacinthus orientalis. Narcissus sp.. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. în general.decorarea balcoanelor. Convallaria majalis. Dahlia sp. Hosta plantaginea.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e... Iris sp. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.decorarea spa iilor verzi.. tuberobulbi. în lungul apelor sau pe luciul lor.. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an.. covoarelor. Aquillegia sp. cămări. rizomi. Lolium sp.7.. geophite – ce au bulbi. Acestea pot fi rustice (Anemone sp.. Speciile floricole pot fi folosite. teraselor. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. ferestrelor. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. Chysanthemum sp. rădăcini tuberizate. tuberobulbi. Papaver orientalis).Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. bordurilor. pentru: . Polyanthes sp. 8. pe stânci sau pajişti. .) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. sau semirustice (Canna indica. jardinierelor.1.

Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. witrockiana). pergolelor. bujori.). printre care se introduc plante anuale. forma şi culoarea florilor.).. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple.2.. ghiocei. treiajelor. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. partere). deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. perioada şi durata de înflorire.). Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. instalând specii de talie mică în prim plan. bănu i (Bellis perennis). Rudbekia sp. cu port de tufă sau covoraş. înăl imea plantelor. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. de talie înaltă (Phlox paniculata. Ageratum mexicanum „nana”. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. fiind amplasate în locuri intens frecventate. muscari (Muscari sp. Tagetes sp. fie mixt. chioşcurilor. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an.ca flori tăiate.. narcise. Portulaca grandiflora). Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. stânjenei. mărimea. În func ie de perioada şi . crizanteme. rabate. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii.). fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Culturile cu plante anuale. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. 8. narcise (Narcissus sp. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. numă-uita (Myosotis sp. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. în special lunile de vară. specifice plantelor anuale. costisitoare.decorarea stâlpilor. mijlocie (Petunia sp. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. zidurilor. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. în trepte. fie numai specii perene. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). forma şi nuan a frunzelor. . De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri.

etc. se deosebesc: .. textură. ferigi). la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. structură. Cheiranthus cheiri). brumărele). de turbă) . superficiale (Primula sp. pH. În general. Asparagus sp. După valoarea pH-ului. de răsadni ă. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător... . pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Calluna vulgaris).pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. Acestea se deosebesc prin pH. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. mărun irea bulgărilor. pământul de ace de răşinoase.1. rădăcinile de ferigă şi nisipul. pământul de ericacee. Amaryllis sp. 8. compostul de grădină. pământul de frunze. În func ie de sol. nivelat. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Narcissus. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. Gladiolus sp.. perlit şi turbă în diferite propor ii. pământul de pădure.soluri neutre – majoritatea solurilor.3. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.3. Tradescantia sp. .soluri alcaline – (Anemone sp. pământul de lemn.. capacitate de re inere a apei). la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. con inutul de substan e nutritive.soluri acide – (Coleus sp. Asparagus sp. elina. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole... cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. bine organizate. Dianthus sp). Bellis) cu speciile anuale. Dianthus sp. . . mobilizarea superficială a solului. Myosotis. elemente nutritive. modelarea terenului. textură. desfundat. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora.. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri.. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. Instalarea speciilor floricole 8. . permeabilitate. Viola. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. Erica sp.. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a..pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. Hyacinthus. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. Iris sp. Crocus. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. Galanthus) sau bienale (Primula. pământul de turbă.. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa.

3.8. Narcissus. Hemerocallis sp.). Mathiola. La plantare. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Dianthus.). Paeonia). ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris.3. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. La speciile perene. 2 – 2. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Muscari. Lilium sp. Alyssum. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren..(Iris sp.2. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Amaranthus). comparativ cu înăl imea plantei. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Hyacinthus. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. transplantarea apare necesară atunci când . Fuchsia. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Crocus. unde se vor dezvolta şi înflori. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis.3.5 cm grosime. Hosta plantaginea. Galanthus. dar nici să se stânjenească reciproc. Viola. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură.. Impatiens. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. 8. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. bulbii acestora să se înrădăcineze. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Begonia). Myosotis). de cca. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa.

. obligatorii sau facultative. . În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. Pentru ob inerea de tufe bogate. Ciupitul se execută cu unghia. de perioada înfloririi.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor.4. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. cu rolul de a ob ine plante viguroase. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie.tutorarea şi palisarea. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate.combaterea dăunătorilor biotici.reglementarea înfloritului. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. 8. suprimarea tijelor florale vestejite. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. . bobocitul. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie.aplicarea îngrăşămintelor.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: .ob inerea unor forme caracteristice. . pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori.tunsul plantelor. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. . când plantele nu suferă deloc. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . . Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. .înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. . Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. copilitul. spa iul devine insuficient. intrând mai devreme în vegeta ie. În această categorie intră următoarele lucrări: . . .datorită înmul irii naturale ale plantelor.irigarea.suprimarea păr ilor aeriene. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. unele nu mai înfloresc în acel an.

de dimensiuni mai mari (crizanteme. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. hortensie. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. în acest caz întârziindu-se înfloritul. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. garoafe. Pelargonium sp.). ochiul boului). garoafe). urzicu ă (Coleus sp. bujori. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. Petunia sp... Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. gura leului). . trandafiri.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Se aplică la crizanteme.

dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Tutorii pot fi din lemn. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. trestie. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. dalii).Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. în func ie de specia respectivă. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Ipomea).. mase plastice. . Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. Lathyrus.

spălarea şi răcorirea plantelor. chimice. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. a îngrăşămintelor organice solide. riguros selec ionate. Îngrăşămintele se aplică. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. cu valen e simbiotice. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. :30. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. microbiologice. maxim ora 10. . clorura de potasiu. ob inânduse solu ii prin fermentarea. sere. solul. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. mustul de bălegar. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. lalele. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. de păsări. ca regulă generală. 1:20. bogate în potasiu: sarea potasică. etc. În această categorie intră: excrementele de mamifere. intensitatea luminii. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. făina şi rosătura de coarne. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. cenuşă. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. temperatura mediului înconjurător. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. ghiocei. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. solarii. narcise. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. azotatul de amoniu. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). sulfatul de potasiu. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. bioxidului de carbon şi a altor gaze. fiind indicată udarea diminea a devreme. timp de două săptămâni. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. umiditatea şi mişcarea aerului. după o prealabilă uscare şi mărun ire. ciuperci). la care se adaugă apă. uneori superfosfat. după trecerea perioadei de înflorire. făina de oase. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani.

periodică a diferitelor exemplare floricole. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. la geofitele semirustice. şi peste vară. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. tuberculi. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. sau talaj. sensibile la temperaturile scăzute. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. în martie–aprilie. Acest strat men ine solul umed. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora.sau noaptea. măcar odată pe an. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. manual sau cu ajutorul săpăligilor. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. . organele subterane (bulbi. pentru a nu se produce vătămări plantelor. uneori chiar săptămânal. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. frunze. bulbii sau rizomii. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. rizomi. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire).

45 oC.rustic. aranjamente florale. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. având aspectul unor pajişti naturale. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. brânduşe. ce înfră esc abundent. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde.1. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. 30 oC. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. .Cap. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. arbuşti. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. pentru a forma un covor des. formată în special din graminee. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. De exemplu. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. gazonul se încălzeşte mai pu in. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. luciu de apă). iar în cazul asfaltului de cca. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. grupuri statuare. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: .pentru peluze. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). recreative sau sanitare. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. lalele). . clădiri.pentru terenuri sportive. asfalt sau beton. datorită nuan elor de verde. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. cărămidă. în zilele cu temperatură ridicată. IX. narcise. După destina ie. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. cu . elemente arhitecturale. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. masive de arbori) sau nevii (stânci. pietriş.

Papaver rhoeas. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3.2. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Poa annua). Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Lollium perenne. Iberis semperflorens. ci în amestec de minim 3 specii. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. lăstărire. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens).. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. rădăcinile sunt relativ superficiale. rezisten a la temperaturi scăzute. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Gypsophylla muralis.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. 9. tenis – 0. rămânând suprafe e nude de pământ.5 cm. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Campanulla sp. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei.5 cm.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. dar speciile se comportă diferit. crichet – 2. Viola arvensis. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime.5 cm. . rugbi – 6. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Bellis perennis. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. umiditatea din sol. Agrostis stolonifera.5 cm. 9. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. la tundere. având aspectul unei fâne e înflorite. înfră ire slabă. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. de diferite desimi. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. Alopecurus pratensis. capacitatea de refacere după tundere. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Alyssum maritimum. Festuca rubra. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. frunze mari. Calendula officinalis. Reseda lutea. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. aceasta dispare. grosiere.3. Cynonurus cristatus). Deschampsia caespitosa. sistem radicelar adânc de 25-30 cm.. . la 12–20 cm. După înăl ime: .cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. . Matricaria chamomilla. rezisten a la bătătorire. Bromus inermis). rapiditatea de creştere. tufele sunt înghesuite foarte mult. Agrostis tenis. de rezisten a la bătătorire sau tundere.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. aspre.

1.5 cm. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. cu un aspect nefavorabil.3. Dacă norma este prea scăzută. a instala iilor de irigare.3. dacă există sisteme de irigat.5 – 2. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. îngroparea cablurilor electrice. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. În diferite ări se aplică norme diferite. a canalizărilor. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. gros de cca. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. ci cresc lateral. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. de specie. 9.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. Decaparea . iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). . De asemenea.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). în cazul în care solul existent este corespunzător. adâncimea de semănare va fi mai mică. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. dar şi executarea drenurilor. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren).9. terenul se grăpează. instalând toate speciile crescute natural. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. zgură. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . amestec şi condi iile de sol. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie).manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. cărămizi.2. moloz. Metode şi tehnici de semănare: . 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. . dar şi vara. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. date de condi iile specifice ale ării respective. După semănarea manuală. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). se ob ine un gazon prea rar. precum şi costul mai mic.mecanic .

folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. apar muşchii şi numeroase buruieni. iar gramineele se răresc. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. care pot fi rulate. după care se sparge şi se mărun eşte elina. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. groase de 2-4cm. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. 9. sau mecanic cu maşini speciale. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. care nu sunt preten ioase. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Se recomandă tunderea pe timp ploios. 30 x 30.4. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Dacă solul are o cantitate mare . care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. După aceste opera iuni. fosfor şi potasiu.

înainte de înflorirea buruienilor. pentru compensare. trebuie mărită cantitatea de fosfor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole).de calciu. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. .

măreşte aten ia. de intimitate şi uneori de regres.de stimulare.5 -0.mişcare ascendentă.Cap.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. influen ând sentimentul de veselie. elemente arhitecturale. în meandre pentru traseele sinuoase. . pentru terenurile cu denivelări. de refugiu. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare.mişcarea descendentă. . divertisment.de amuzament. flori. sunt de obicei largi. pentru terenurile orizontale.7 m lă ime.mişcarea orizontală. organismul nu depune efort. justificate de prezen a diferitelor obstacole. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). 10. . ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). şi în echilibru cu for a gravita ională. . Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. implică o diminuare a efortului.20 m). grădinile alpine. ordine şi propor ie. călare sau cu bicicleta. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. mai stabilă. apare un sentiment plăcut de protec ie. X. perspectivele. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. având 0. creează impresia de avansare. au o lă ime mai redusă (minim 1.pentru ceea ce este rigid. pentru obiective bine determinate.pentru ceea ce este viu sau în schimbare.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. importan ă şi lă ime. pentru stilul geometric. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. de cucerire a spa iului înconjurător. În func ie de natura circula iei. curiozitate . îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. mai sigură. inestetic şi nefunc ional.de indispozi ie (de închistare) . . . sau conduc spre un obiectiv principal important. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces.1. .

Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . tip zidărie. iar cele deschise obosesc ochii). cărămidă. dalaj antic. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. beton. este folosit în pădurile de recreare. de forme diferite. lian i sau materiale hidrofobizate. pavele. mozaic. Pământul. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. corelată cu ambientul. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. asfalt turnat sau cilindrat. ceramică sau marmură. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. pietriş. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben.cele neregulate în „opus incertum”. . roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . pătrate. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . cel pu in cu fa a superioară netedă. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. macadam. dale.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. dalaj englezesc.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Căile împietruite cu pietriş de carieră. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. .

uşurin a între inerii. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. 10. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. senza ia de răcorire şi de prospe ime. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. . conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). dispuse în diferite depresiuni ale terenului. Când cursul apei este însorit. realizate de obicei pe stâncării. elipsoidale. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. lacuri. dar poate fi ameliorată. geometrică. ale fiecărei dale. cărămidă. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. Caltha palustris). la o distan ă între centrele de greutate. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. pâraie. în locurile cu erodare puternică. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. fără frânturi. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. iazuri. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie).65 cm). Malurile se vor amenaja prin terasare.pe gazon. bitumului. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. din beton. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. fântâni. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. pătrate. făl uită. având rolul unui factor calmant în peisaj. prin deschideri de perspective. de mişcare. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. dreptunghiulare. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. asemănător cu malurile opuse.60-0. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. căderi de apă. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. dar fără a fi simetrice. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. trestie. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei.2. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. Apele stătătoare (numite impropriu.

combinată cu lumina artificială.bazin cu jeturi orientate spre periferie. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros.3. . Grădinile alpine creează. O perspectivă bine concepută are echilibru. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit.bazin cu cupă florentină în mijloc. de solidaritate monumentală. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. privit dintr-un loc potrivit. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. un microrelief accidentat. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. colorată diferit chiar. fie vor fi aduse. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. . . Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. în mod artificial. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. muntos. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). acestea dau impresia de putere. . Când sunt de dimensiuni mari.4. la o oarecare distan ă de clădiri. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. folosite pe timp de noapte. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . 10. şi pot fi amenajate într-un mod special. Grădinile alpine au suprafe e variabile. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. iar când sunt mici şi grupate. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice.fântână cu taluz cu cascadă. fiind compusă dintr-un obiect potrivit.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. cu o vegeta ie specifică. în mod progresiv. mărime şi culori. 10.

deşertic. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. a men ine. sau cărămidă. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. în pantă sau se va crea artificial. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. a orchestrelor sau a fanfarelor. vase decorative. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. coloanele. cele mari în planul din spate. cu turbă şi nisip. situate în spa iile verzi. belvederile. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . pode e şi poduri.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. la capătul aleilor. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. . Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător.5. suporturi pentru plante. 10. la marginea apelor. beton. destinate adăpostirii vizitatorilor. Acestea se pot construi din lemn. pergolele. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). într-o formă simplă dar estetică. . va fi pe cât posibil frământat. hexagonală sau octogonală. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. zăpadă. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. construc ii uşoare. chioşcurile. pătrată. înghe .extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. scările. teatrul verde. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje.aşezarea unui strat de pământ de elină. lăsând spa ii mari între ele. treiajele. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi.dispunerea blocurilor de piatră. arcadele şi porticurile. . subalpin. . cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). pentru ca pământul să se taseze suficient.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. a domina.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. balustradele (parapetele). în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. fiind amplasate pe esplanade. grupuri sculpturale. în pie e sau în punctele de perspectivă. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. accidentat. bănci şi scaune (mobilier de grădină). numite chioşcuri descoperite (naturale). .

Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. cărămidă. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. beton armat. lemn.0 m.5 m. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. din diferite materiale de construc ie. compartimentarea unui spa iu verde. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. cărămidă. înăl imea 0. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. în lungul aleilor largi. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta.5-0. lă ime 0. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. fier. folosite pentru decorarea unor pere i. lemn. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. atât la soare cât şi la umbră. pe orizontală. a unui rond de flori. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. mărginirea unor perspective. Treiajele sunt construc ii uşoare. culoarea lor.5 m. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm.7m şi înăl ime 2-2.4-0. dezvoltare pe verticală. piatră). ce acoperă por iuni de alei sau terase. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. oferind refugiu împotriva insola iei. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. Pot fi cu sau fără spătar. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. Forma. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. stâlpi verticali (piatră. grup sculptural. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. de obicei cu înflorire abundentă. aluminiu.45 m. formate din panouri cu zăbrele. . fiind amplasate la capătul aleilor. cărămidă. teraselor. pe lângă ape sau terenuri accidentate. ce prezintă ca elemente de sus inere. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. Se recomandă ca optimă. metal. lemn sculptat sau marmură. marmură şi au un mare efect prin formă. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. la marginea teraselor. fontă. Acestea se confec ionează din piatră. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. mozaic. beton. Materiale de construc ie folosite: piatră. mărime.4-3. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. bronz.

regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. ciment. aleilor. în lungul scărilor. zidurilor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. decorat cu plante de mozaic. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. . piatră. beton. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful