UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

XIV d. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. duzi.arbuştii şi plantele ornamentale. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. buxus.H. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. horticultura a făcut progrese. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi.V. Acestea aveau. zambile.2. vasele şi statuile. trandafiri. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. tei. Grădinile vilelor mai mici. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară).2. Constantinopol. De asemenea erau cultiva i trandafiri. Schema modelului grădinii medievale. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. ca urmare a cruciadelor. Exemple: Villa lui Cicero. rozmarinul şi mirtul.1. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. Villa Mecena. urbane. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. Erau prezente pergolele şi coloanele.. chiparoşi. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. Erau prezente şi pu uri rotunde. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . Totuşi. busuioc. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. a înregistrat un regres. smochini. crini. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. În capitala imperiului. . lauri. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. de regulă. peste care s-au grefat elementele orientale.2. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. . . în Evul Mediu.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. pini.) 2. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. plante medicinale şi aromatice. 2. 2. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. la interior cu bazine străjuite de statui. fie o fântână cu un joc de apă. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. lotus sau diverse flori. fiind înconjurate de un zid de marmură. specii floristice. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală.grădina cu pomi fructiferi. ce cuprindea Europa Sud-estică. tisă. mimoze). platani. nordul Africii şi Asia Mică. cu coloane de piatră colorată şi marmură. Villa Sallustius. Villa Lucullus. formă pătrată.2.

Fiecare fântână avea o personalitate aparte. cu func ie exclusiv ornamentală. pavilioane pentru petreceri. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. predominant persană. buxusul. citricele. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Speciile folosite erau: chiparoşii.. . fie erau situate în afara palatelor. magnoliile. al VII-lea d. o suită de grădini. pini. leandri. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. 2. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. compartimentare realizată. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse.H. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. mărginite de rânduri de plante tunse. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. galerii acoperite de plante că ărătoare. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. de formă regulată iar cele mai mari. magnolii. . legate prin mici canale de teracotă sau marmură. grădinile arabe având la început o influen ă orientală.grădina de flori. mirtul. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. din timpul domina iei arabe.d. pere ii de fundal. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec.H. Compozi ia era geometrică. adesea aranjate liber. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. înconjurate de ziduri.4.2. eucalipt. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). Speciile folosite: chiparoşi. caracterizată de prezen a careurilor egale. XIII-XIV. acestea fiind interzise în religia mahomedană. Nu existau sculpturi. bazine. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. situate în cur ile clădirilor.2. monotonă.grădina de legume şi plante medicinale. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. acolo unde spa iul permitea. fie sub formă de fântâni arteziene. apoi au căpătat un specific propriu. 2. Grădinile fie erau interioare. Locuin ele mici aveau o singură grădină. menajerie. Apa era folosită fie în bazine şi canale. Arta topiară era folosită în exces. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă.). Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. fiind plane şi înconjurate de ziduri. fie aveau straturi de formă pătrată. prin întretăierea a două canale cu apă. palmieri.

situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e.H. Filozofiile religioase din China. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. ziduri. stânci.2. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec.H. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. piersicii ornamentali – Paradisul. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. poduri şi pode e. Elementele primordiale erau mun ii. Relieful era foarte variat. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. de veselie. firesc. servind ca loc pentru plimbare. II-I î. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. neregulat. fiind create mai ales în sec.. în care vegeta ia era dispusă natural. cascade naturale) sau în bazine artificiale. (dinastia Tang). Picturile. bazine. cascade. de groază. lacurile şi râurile. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. fiind excluse liniile drepte. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. în armonie cu peisajele naturale. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale.3. cu aspect natural. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. pinii – fermitatea şi for a caracterului. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. suprafe ele foarte întinse. de basm.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. situat pe malul unui lac. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. al XVII-lea d. indiferent de perioada istorică. plante şi animale. . odihnă. sec. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie.) şi cuprindeau mun i. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. ape. cheiuri. galerii. şi reflectă puternicul cult al naturii. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. bambuşii – prietenia necondi ionată.3. IV-V d. având caracter natural. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. pe vârful unei coline sau în pădure. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. în strânsă legătură cu religia. Terasele erau trasate liber. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. budismul. chioşcuri. iar apele. grote. fiind natural. au fost create parcuri naturale. por i. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. VIII-IX d. pentru dobândirea perfec iunii morale.H. arterele pământului. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. o dată cu dezvoltarea noii religii.H. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. modificat sau aparent natural. este mărimea acestora. terase. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. cu caracteristici proprii. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. ce erau descoperite brusc la un moment dat.

. al VIII-lea d. arbori şi arbuşti. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. muşchi. din dorin a de a aduce natura în locuin e. lanterne din piatră. fiind o componentă a acesteia. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică.H. camelii. por i. sau din Europa medievală şi renascentistă. coline.H. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. fiind folosite toate elementele din natură. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. un râu sau pârâu. Islam). bambus. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. plus diferite lampadare. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. stâncile. fiind ulterior personalizată. destinate contemplării din interiorul clădirii.3. azalee. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale.Deşi.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. miniaturală: cursul de apă.). pietre rotunjite. Persia. Grădinile imperiale. orientat pe direc ia N-S.capitala ării. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. cu simboluri filozofice caracteristice. podurile. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. cu balustrade ornamentate. pietriş. erau prezente pretutindeni. grădină de muşchi. arborele de ceai. În sec. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. al VIII-lea d.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China.vegeta ia este perfect integrată peisajului. nisip. ferigi. devenind o artă na ională. ienuperi. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. fântâni şi foarte multă vegeta ie. mai mari sau mai mici. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. stânci col uroase. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. 2. . Astfel în Japonia. pârâu cu cascadă. sau de pe verandă. diverse plante cu sau fără flori. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. pavilioane pentru ceai. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. sec. lac cu insule. pasul japonez. Spa iile verzi.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. în decursul timpului. şi în Kyoto. grădină aridă. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. . atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate.

. cascade. tisă. bazine neregulate.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. . literatură. . ştiin ă. mirt. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. ca influen ă occidentală.apa era folosită sub formă naturală. . magnolia. camelii. chiparoşi.4. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. parapete ornamentale. 2. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. buxus.utilizarea vegeta iei tunse. vase ornamentale. bambus. lespezi sub forma pasului japonez.4. pe terase succesive. . arborele de ceai. arbuşti modela i în volume geometrice. . glicina.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. . prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. Din sec. . arhitectură.H.Villa Lante din Bagnasia (5 terase).arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. . lămâi.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. .sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. de unde a iradiat apoi în restul Europei.apa aduce mişcare. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. azalee. garduri vii şi borduri tunse. XV-XVI d.Villa Medici în Roma (2 terase).erau folosite zidurile masive de sprijin.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. al XVII-lea d. stejari meridionali. ornamentate şi legate prin scări şi rampe.simetria fa ă de o axă a compozi iei. lauri şi portocali. din toate domeniile: artă. . .Villa d’Este la Tivoli (8 terase). dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. . . cireşii. Specii folosite erau: pini. ci pietre late. încep să apară primele grădini publice. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte.nu erau folosite alei. . Această orientare a apărut la început în Italia. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene.. .vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. . cascadelor. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: .prezen a sculpturilor. 2.H. ziduri înverzite.1. precum: . a canalelor.Grădina palatului Farnese din Caprarola. în special pentru grădinile vilelor suburbane. ienuperi.

rezultând spa ii mult lărgite. .H. 2. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. Terenul era modelat în terase mari. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. Principiile esen iale s-au men inut.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. . ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. În perioada Barocului.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. apare stilul baroc. S-au mărit dimensiunile grădinilor. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. fiind îmbinate cu linii ample.2. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică.grădina Luxembourg din Paris. . Saint-German. Au fost realizate decoruri bogate.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau..grădinile de la castelele Tuilleries. Exemple:.arhitect peisagist Du Cerceau. vase.grădina Garzoni – Collodi. În unele situa ii canalele s-au păstrat. al XVII-lea crea iile importante au fost: .grădinile Gamberaia – Floren a. Astfel.arhitect peisagist Delorne. fântâni. . sub aspectul echilibrului şi simetriei. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). la castelele Amboise. bazine. roci şi apă în mişcare). Exemple din sec al XVI-lea: . cu partere decorate cu flori. traseele rectilinii. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi.4. curbe. În prima jumătate a sec. Fontainbleau. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. Existau canale şi lacuri imense.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). dar dispare schematismul rigid. Abia după jumătatea sec. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. .H. .grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. cu numeroase statui. al XVII-lea. al XVI–lea. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui.În secolul al XVII–lea d. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. tinzându-se către transformarea în parcuri. Au apărut grotele artificiale. la care grădinile erau în incintă. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. pictor şi arhitect) favorit al . devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. . în arhitectură. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.

constituind totodată şi perspectiva principală. în Anglia dominau grădinile medievale. statui sau vase. cu principii compozi ionale proprii. . treiaje. cuburi). în Anglia începând cu sec. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. piramide. bazine cu grupuri sculpturale. sub influen a literaturii. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. Fontainbleau.3.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. scări. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură.aleile sunt rectilinii. . alături de diferite fântâni. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. SaintCloud.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. rocării. Versailles. conuri. ca şi în restul Europei. Saint Germain-en Laye. racordate cu ziduri de sprijin.4. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. . Sceaux. fiind situat pe terenul dominant. 2. vase în stil baroc.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. Dispar parterele. mai ales pe axa principală. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. .palatul constituie capul compozi iei. .sunt prezente.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). închise între ziduri.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. Ulterior.terenul este modelat în terase largi. al XVIII-lea.„regelui Soare”. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. . .sunt folosite. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. dominantă. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. Chantilly. . La început s-a renun at la tunderea arborilor. borduri sau broderii de buxus tuns. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez.Ludovic al XIV-lea.compozi ia era tratată arhitectural. .simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. bazine. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . . . Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. mari partere şi întinse oglinzi de apă. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. bazine şi canale. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. se păstrează axa . rampe. . Dar. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. pe spa ii foarte largi.

Austria: . . La periferie erau: Regent’s Park.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.Germania: . iar fra ii Bühler au amenajat parcul . . În secolul al XIX-lea.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. formând un lan verde de peste 4 Km.centrală dominantă. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. . reziden ial şi a intrat în cel urban. dar se introduc poteci şerpuitoare. Victoria Park şi Battersea Park. apoi francez. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. . . Toate crea iile din această perioadă (sec. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. .Kent (pictor şi arhitect) .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. fiind sus inătorul noului curent numit . Realizări importante: . Hyde Park. . La sfârşitul secolului al XIX-lea.Charlottenburg (Berlin) . fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.Grădinile Greenwich – model francez.Parcul Chatsworth – stil clasic. amenajate în stil peisager: St.model francez.Hampton Court – model italian. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). enun ate de Repton. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).Rusia: . James Parc.Tête d’or’’ (Lyon). . realizate sub influen a romantismului.Saint-James Park .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. . .Anglia: .gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. Ermenonville. Green Park.4. . . 2. .. . Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton.Nymphenburg (München) – model francez. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).grădinile Kensington şi parcul Stowe.grădinile de la Whitehall – model italian. Malmaison. .parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.4.model francez. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.

plopul alb. mesteacănul.parcul Nympheuburg (München).Parcul Sokolniki – 463 ha. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . . Petersburg – 600 ha. . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. crini.360 ha. narcisele. . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). garoafe şi iasomie. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . Ca exemple pot fi amintite: .Boston – Park System. cimbrul.Chicago – South Park. arskoe Selo = vechea denumire). nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . pomicole.grădinile La Cranja (lângă Segovia) . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. molidul. . .Villa Carlotta (Caddenabio).Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. liliacul.Grădina Botanică . stejarul.Parcul Public Friederichsham (Berlin). grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. Prospect Park (peisagist Olmsted). al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. pe lângă locuin ele boierilor. respectiv după principiile grădinilor engleze. .sec.5. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. .model italian.Italia: .parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .Spania: .1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. . Ca exemple pot fi amintite: .grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).sec. .parcul Wilhelmshöhe (Kassel). . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.A. . roini a. . lângă St. 2.Philadelphia – Fairmount Park. . În Germania.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). bradul. la Iaşi – grădina Palatului domnesc.New York – Central Park . . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. Parcul Puşkin (parc englez. lăcrămioare. În S..U.Villa Melzi (Bellagio). forestiere: bujori.Villa Carraresi (Roma). .model francez.Grădina engleză (München). .

al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). . (fost Libertă ii) realizat de E. În alte oraşe: .parcul Carol I. lângă castelul familiei Haller. amenajat tot de Redont – Bd.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca..1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. promenada de pe Dealul Copou. al XIX –lea. Alpinetul. .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. În sec. . Parcul Rozelor. .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. . . dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. (Carl Friederich. Dacia. 70 ha. poduri.la Sibiu – 1857. Parcurile de la Avrig. al familiei Bauffy.la sfârşitul sec. .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. al baronului Bruckental.Timişoara – Parcul Tiselor..Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.Buzău – Parcul Crângul.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852).Pădurile parc Băneasa şi Snagov. . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).1838 – parc promenadă . . Hayer.actual Parcul Tineretului.sec.Grădina Ioanid. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. .Iaşi – Parcul Expozi iei. . . lângă castelul familiei Teleky. al XVIII-lea . dar care în mare parte erau neorganizate.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. stilul brâncovenesc.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . . azi Parcul Romanescu.parcul de la Albeşti –Braşov. . În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . iarna lacul fiind folosit ca patinoar).Bucureştiul avea cca. .parcul de la Bon ida –Cluj. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. Borza. . fiind numit oraş-grădină.parcul de la Gorneşti –Mureş . odată cu dezvoltarea oraşelor. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. Redont. . .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. Hörer). chioşcuri pentru orchestre. . . ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). . . Pădurea Verde.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. .la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . .în Bucureşti în 1833-1840. . .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).

parcuri în Titan. Parcul Libertă ii. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Drumul Taberei.s-a reamenajat Parcul Libertă ii.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Iaşi.Parcul Sportiv . Gala i. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. . Colentina. ClujNapoca. Oradea. Crângaşi. Balta Albă. Piteşti.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . . Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca.reamenajarea Parcului Herăstrău. Sibiu.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Parcul Tei. Constan a. Parcul Tineretului. Craiova. . Pantelimon. . . . Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Ploieşti.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional).

acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. . sanitară şi estetică. Profesorul I. . constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. . hidrologică.fructe din livezi. Func ia hidrologică este asigurată. la diferite categorii de spa ii verzi. de impact peisager). ştiin ifică. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. 3. sanitară). hidrologică. de protec ie a solului. grădini. recreativ sau sanitar. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. fiind ob inute diferite categorii de produse: . b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde.1. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. umiditatea şi temperatura aerului. d) f. regăsindu-se mai mult sau mai pu in.f. . de pe terenuri degradate).semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. respectiv cu: . f) f. în general de toate tipurile de spa ii verzi. e) f. antipoluantă (f. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”.lemn din diferite tipuri de pădure. 3. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. intensitatea radia iei solare). recreativă. decorativă (estetică. c) f. .Cap. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. respectiv: de produc ie. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină.f.flori din culturile floricole. de protec ie climatică (viteza vântului. această func ie are un caracter puternic diminuat. antierozională.f.2.

atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. Func ia de protec ie a solului.ameliorarea umidită ii aerului. Sub aspectul proceselor pedogenetice. fie la suprafa a solului (litieră). iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. pietriş.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. cărămidă. a perdelelor de protec ie. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. moderează temperaturile excesive. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. etc.micşorarea vitezei vântului. trotuare. . fie în sol (rădăcini moarte). . iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. în care procesele de eroziune sunt vizibile. fâşiilor plantate în lungul străzilor. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. ce constituie o armătură biologică a solului. Vegeta ia lemnoasă. astfel. spa iile verzi prin stratul arborescent. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. . prin microclimatul pe care-l realizează. prin albedoul specific. şi a speciilor drajonate. Pe lângă aportul de substan e nutritive. mult sporită. prin descompunerea de către microorganisme.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. ). sau în apropierea acestora. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. străzi. Prin sistemul de înrădăcinare. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. Acestea. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. fizică şi chimică. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. substratul ce constituie suportul vegeta iei. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. asfalt sau beton. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. prin procesele de evapo-transpira ie. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. . prezintă o stabilitate mecanică. De exemplu. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: .

indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. . unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. . Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie.3. De exemplu. Perdelele de protec ie. elagaj şi anotimp. consisten ă. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. În mediul urban.reducerea poluării fonice. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca.lipsite de vegeta ie. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. sub diferite aspecte: . Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. sau cu frunziş sempervirescent. 3. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. a pulberilor fine sau a fumului. astfel. 5m3. în special în timpul verii. structură pe verticală. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. marmura. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. vârsta arboretului. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. gresia. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. o elul. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă.reducerea poluării fizice a atmosferei. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. . Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. betonul. iar la 120-200 m în interior. atmosfera devine calmă. în zonele plantate.reducerea poluării chimice a atmosferei. viteza vântului scade cu 30-60%. etc. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. ce nu deranjează ochi. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă.

planta iile rare dintre construc ii. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. întreprinderile industriale. intersec iilor aglomerate. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. umiditate. aerian. de prelucrare a petrolului. ce are lă imea de 200-250m. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. transportul auto. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). prin senza ia de linişte. perimetrale. În oraşe. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. radia ie solară. efect maxim în sezonul de vegeta ie. planta iile stradale. acoperită cu gazon. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. părozitatea acestora. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). şantierele. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. sau diferite activită i curente ale popula iei. 30 t/ha. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. etc. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. arbori+arbuşti+specii de gazon). 35 t/ha. iar a teiului pucios cca. echien/plurien. durata de via ă a frunzelor etc. cea ă. căderea frunzelor. de prelucrare a produselor minerale. metalurgică. industria chimică. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. ionizarea aerului). reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. în teren liber. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. 68 t de particule solide şi praf. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. având un efect nesesizabil. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. De exemplu. în cazul molidului cca. inversiuni termice. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. pinului silvestru cca. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. fără obstacole cu efect antifonic. respectiv de mărimea frunzelor. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. 42 t/ha. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. necroze. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. a arterelor principale). . Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă.

în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. serviciului.Timpul. divertismentului.deplasarea.destinderea sau relaxarea. de . Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. care poate fi: . la care este supus omul în via a cotidiană. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. respectiv timpul alocat servirii mesei. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. pensia. . fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian.3. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. cules de flori. picnic.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. intelectuale sau psihice. .activită i pe loc.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. televiziune. sportului. . presupune bucuria întocmirii programului.timp de existen ă. respectiv concediile.divertismentul sau amuzamentul. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. între inerii personale. practicarea diferitelor sporturi. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. vacan ele. camping.Mobilitatea. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. spa iile verzi urbane sau extraurbane. . şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. . care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. îmbrăcăminte. .4. . odihnei prin somn. cele mai multe destina ii.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice.Nivelul de trai.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. obiective turistice. CFR. turismului.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. radio. în sferele culturii. . presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. aeriană sau navală. . internet). artei. după bunul lui plac: plimbări. Factorii care influen ează recrearea sunt: . cumpărăturilor pentru hrană.pregătirea. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate.timpul liber (dedicat recreării). fiind un element compensator al condi iilor de lucru. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. . călătorii. în general. prin care se înlătură plictiseala. telefonie. sau efectul automatismelor zilnice.. Fazele activită ii de recreare: . al solicitării fizice. etc. .

3. de conducerea autovehiculului. Func ia decorativă (estetică. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. canotaj. practicarea de diferite jocuri şi sporturi.întoarcerea. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. gazon sau oglinzi de apă. etc.amintirea. Turismul are caracter recreativ. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. diseminat sau modificat. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. apicultura. Aceste activită i pot fi active sau pasive. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. sau diferite activită i precum grădinăritul. arbustivă. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. obiective culturale. J. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. alpinism. sau la sfârşitul săptămânii. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. în sta iuni climaterice cu specific. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. parcurile. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. prin care are loc refacerea fizică a organismului. floricolă sau erbacee. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. . de a practica un sport sau de a depune efort fizic.ciuperci sau de fructe de pădure. în spa iile verzi extraurbane. Plimbările sunt realizate fie zilnic. .5. de regulă la sfârşitul săptămânii. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. etc. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. pescuit. sau în zilele libere. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. istorice. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. etc. . indiferent de subiectul în care apare. de diferite excese. repausul şi somnul. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. realizată pentru plăcerea proprie a individului. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. încât nimic să nu poată fi adăugat. după o perioadă de activitate intensă. economice. vânătoare. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. Odihna propriu-zisă. diferite de mediul său. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. presupune comportamente diferite. nevoia de a face mişcare. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare).O. În sens larg. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. decât în dauna operei”.

admira ie necondi ionată.6. Astfel. ciripitul păsărelelor.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. puternic erodate sau a grohotişurilor. flori. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. bariere împotriva vântului. cu efect de parazăpezi). 3.încadrarea cursurilor de apă. . . unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. . . cascade.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. textura coroanei. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. şi care exercită o atrac ie spontană.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. bazine. murmurul apei. variază pe parcursul unui an. diferind în func ie de fenofază. fructe. . Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . etc. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. încântare. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. .

pe o concep ie dominantă. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. treaptă. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). intrarea principală. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului.Cap. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. într-un întreg. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. un monument). alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. peluze. care conduc în final la realizarea frumosului. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. armonie şi propor ionalitate. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. planta ii. Frumuse ea este realizată prin ordine. Toate elementele unui spa iu verde (alei. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. viu sau inert. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. se ine seama de anumite principii şi legi. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. Frumuse ea este un element func ional. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Fiecare component. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. sociale şi economice ale unei perioade date. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. suprafe elor şi formelor planului. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. centrul compozi iei reprezentat . Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. ob inându-se în final unitatea în diversitate.

Asimetria pune omul în armonie cu natura. a aceloraşi elemente (specii. compus. Ritmul poate fi: static. a repetării şi a consecven ei. creând senza ia de dezamăgire. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. de formă. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. integritatea şi calitatea acestuia. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. lă ime) sau alte caractere vizibile. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. de culoare. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. potecă. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. ordinii. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. respectiv realizarea echilibrului. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. stradă. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. clădire). bănci. liniar. magnificului. evitându-se astfel monotonia. admi ând totodată diversitatea acestuia. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. vase decorative. şi o dată percepută regula ritmului. al for ei sau al monumentalită ii. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. bulevard. simplu. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. calitate care uneori poate avea o latură negativă. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. Simetria poate fi absolută şi liberă. este static şi odată văzut. omul va anticipa următorul obiect sau interval. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. se găsesc mase similare şi egale. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. grupuri.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. dinamic. interesul scade. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. în întregime. deoarece un plan perceput deodată. combinat. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate.

. pasive.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. de un individ. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). În proiectarea spa iilor verzi. . Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. florale. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării.compozi ii doar între culorile calde sau active. formelor dar mai ales a culorilor. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. în acest car fiind vorba de armonia contrastului.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. . În func ie de culorile care se asociază sau se combină. caz în care se aplică armonia legăturii. etc. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). complementare) unificate printr-o culoare neutrală. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. arhitecturale. care au o anumită continuitate. forme sau spa ii. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. chiar dacă specia diferă (de exemplu. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri).combina ii între culori diferite (active. se pot deosebi: .descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. într-un aliniament. dar care au volume şi formă asemănătoare). exprimând de fapt unitatea în varietate.compozi ii între culorile complementare.

al XIII-lea. . aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. 270. . Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii.). matematician italian din sec. 21. iar la o distan ă mai .armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. alee pietonală. 89 etc. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. etc. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. lă imea optimă este de 8 m. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. C. 5. lă imea optimă este de 5 m. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole.618 (aproximativ 3:5). pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. . iar pentru o alee de 250 m. apoi 3. publicul dintr-un parc. 13. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. astfel pentru o alee de 300 m. sub un unghi de cca. ce are laturile în raport de 1:1.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. 34. sub un unghi de cca. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). mese. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2.). distrugerea formei naturale (implică transformări totale). 8. 180. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). ordine şi armonie.I. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. 55. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. Fibonacci. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. Astfel.

Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. fără a se exagera prin risipă. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. presupunând unirea trecutului cu prezentul. .mare de această valoare. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”.

Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. aspect preluat şi de romani. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. La romani grădinile. precipita iile) sau for ele majore (vânt. văile râurilor. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. Acest stil prezintă mai multe variante. erau prelungiri ale încăperilor. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. civiliza ii. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. radia ia solară. bazine. Grădinile în stil maur. V.1. caracteristice diferitelor epoci istorice. câmpii.1. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). epoci. etc. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. în general. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. de mai târziu. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. dar şi elemente minore precum microrelieful. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. iar în cadrul stilului peisager sau liber. arhitectural. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. vegeta ia. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză.1. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. apă. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. eroziunea). în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor.Cap. râuri. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. caracteristice Renaşterii şi Barocului. pâraie.1.2. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan).). vase sau fântâni arteziene. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. 5. Stilurile spa iilor verzi 5. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. . În amenajarea spa iilor verzi. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. fiind ornate cu statui. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. francez sau regulat) a stat. activită i. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. În ultima perioadă (sec. întotdeauna de formă dreptunghiulară.

Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. cu denivelări mici. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii.1. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . aplicat până în prezent. Aceasta. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. Elementul principal. 5. taluzuri. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. bogat ornamentate. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. respectiv axa principală. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. rampe. cascade sau bazine. ce constituie perspectiva principală. balustrade. situat în pozi ie dominantă. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. sau de perdele de arbori. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil.2. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. fiind nivelat şi modelat în terase largi. fiind subordonate toate elementului principal. numit şi capul de compozi ie. Apa aduce prospe ime. scări. unele păstrându-se şi în prezent. precum şi oglinzi de apă. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. cu numeroase ziduri de sprijin. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată.1. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. fie de a le limita pe altele. pe linii drepte şi curbe. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. regulate. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. canale sau oglinzi de apă. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. statui sau vase sculptate.

Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. fiind dispuse în re ea geometrică. în Anglia. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural.2. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul.1. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. 5. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. fiind obositoare ochiului. 5.3. 5. Aleile sunt rectilinii. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă.de apă. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. natural. conducând spre diverse amenajări. cu precădere în Olanda. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. mai ales a celor de gazon.1. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. În această situa ie. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. Stilul peisager Stilul peisager (liber. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. fie sub influen a literaturii noi.1. compozi ia fiind liberă. în formă de tablă de şah. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. . sub influen a stilului rococo din arhitectură. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. fie sub influen a pictorilor peisagişti.3. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. care dau varietate şi fantezie compozi iei.1. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. în ansamblu. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i.2. având cel mai adesea relief variat. Toate acestea au fost duse la extrem. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare.

de grote sau chiar cascade. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. frumoasă şi îndelungată. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. sub formă de mase. cu aspect natural. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. Rocile. fie naturale. covoare sau dispersate solitar. ce urmăreşte formele de relief. se vor folosi specii de talie mică. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. cu înflorire bogată. vor fi folosite pâlcurile. toate elementele. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. lumini şi umbre. urmând caracteristicile terenului. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. peluze. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. În jurul clădirii principale. chiar exotice. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. care în mod natural sunt dispersate. pajişti şi diferite grupaje floricole. neregulat. volume. în diferite zone ale grădinii. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. atunci când aceasta există. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. masele vor avea conturul neregulat. roci sau stânci. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. Aleile au un traseu liber. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. cu contur regulat. specii lemnoase decorative. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. Simetria şi echivalen a sunt excluse. sinuos chiar. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. fie create. intervenindu-se totuşi în detaliu. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. în pete neregulate sau eliptice. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. Apele. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. curb sau sinuos. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. prin aducerea de pietre. . pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. De asemenea. largi. dispuse într-un masiv păduros. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. umbră şi lumină.5. Genul de bucurie Genul de bucurie. 5. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. având ca fundal imagine unor mun i înal i. volume. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite.5. culori. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. de stâncile. cascadele.2. atât sub aspect psihic cât şi fizic. unei mări sau ocean). forme. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului.4. de luminişurile retrase.3. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. 5. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.2. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului.2. cu flori având culori calde. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. de veselie sau de entuziasm. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. . sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac.

zona politico-administrativă. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. în strânsă corelare cu structura urbanistică. energie termică. re ele stradale. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. zona industrială. energiei electrice. 6. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat.2. sta ii de distribu ie a apei. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. atât urbane cât şi periurbane. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. limitarea perimetrului construibil. Ca regulă generală. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. dimensionate. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. grădinile sau scuarurile. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. recrearea şi odihna popula iei. 6. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. ce asigură protec ia multiplă a mediului. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. .1. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde.). cât şi legătura dintre acestea. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. sunt judicios repartizate. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. gazului metan. dispuse într-o re ea continuă. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). etc.Cap. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform.

grădini sau scuaruri). amenajările peisagistice din incintele institu iilor. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. de regulă. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. planta iile din cimitire. grădinile botanice şi cele zoologice. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. amplasare. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. . sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. pepiniere. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. grădini zoologice. planta ii antierozionale. acoperişurile verzi. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). . 2. planta ii de pe lângă unele dotări publice. grădini botanice. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. de folosin ă generală. După accesibilitatea popula iei largi: . . care traversează localitatea şi care. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. parcurile şi bazele sportive. După pozi ie se deosebesc: .3. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. dotări şi func ii.cu acces nelimitat. întreprinderilor. lungi de sute de metri. . în func ie de sistemul stradal al localită ii. păduri de recreare. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. longitudinală. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. pepiniere. a spitalelor. planta ii de protec ie (a localită ilor. concentrică. a solului. grădini botanice. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. radial-concentrică. grădinile locuin elor individuale. 1. grădini publice. constituită din spa ii verzi periurbane.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. 6.cu acces strict. grădini şi scuaruri publice. zonele de agrement (păduri de recreare.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. fiind diferite ca mărime.cu acces limitat. şi în care intră: parcuri. transversală sau longitudinal-transversală. păduri parc. ştranduri). Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. scuaruri. ce sunt administrate de primării. numite şi spa ii verzi publice. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. a apei. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. a sta iunilor balneo-climaterice). planta ii antiincendiare.

. parcuri expozi ionale.3. Raza de deservire a unui scuar este de cca. parcurile sportive. ce se înfiin ează pe terenuri virane. 400 m. . pepinierele. destinate construirii unor cartiere de locuit.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. păduri parc. După func ii: . grădini şi parcuri publice.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. planta iile de consolidare antierozională.în interiorul cartierelor de locuit. alpinarii. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde.permanente. scuarurile pot fi: . scuarurile pot fi situate: . cu rol decorativ: scuarurile decorative. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. fiind destinată odihnei de scurtă durată. spa iile verzi pentru copii şi tineret. destina ie. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. spa iile verzi din cimitire. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. perdelele de protec ie. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. frecventează simultan acel scuar. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. rozarii. .spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. edificii culturale.3-3 ha.temporare sau provizorii. 6-8 minute. 6. situate de regulă în cartierele de locuin e. parcuri şi grădini zoologice. culturale sau de învă ământ.3 ha. caz în care acestea sunt uşor accesibile. având în componen a lor doar arbuşti. gazon. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor.4. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. . asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. situată în intravilan. . asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. . în cca. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor.spa ii verzi de înfrumuse are. După destina ie. păduri de agrement.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. După durată. . parcuri dendrologice. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. configura ia terenului şi construc iile din jur. După modul de amplasare. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. scuarurile por fi: . planta ii cu efect de parazăpezi. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0.

distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. situate în jurul unor institu ii publice.5. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. bănci. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. de învă ământ. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. respectiv o intrare la cca. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. 6. aranjamente şi decora iuni florale. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. în lungul aleilor. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). . Dată fiind această distan ă de deservire. spre periferia scuarului. de pe o rază de 1-1. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. Intrările vor fi reduse ca număr. a obiectivelor culturale. statui. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. Dispozi ia aleilor.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. frecventează grădina în acelaşi timp. zone umbrite dar şi zone însorite. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. datorită inexisten ei căilor de acces. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. 3-4 ha. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. peluze de iarbă. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. De exemplu. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. de mers lejer. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. 15-25 minute.5 km. scări (în cazul terenului accidentat). dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. Spre deosebire de scuar.. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. alei. în cadrul oraşelor mari. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. respectiv arbori şi arbuşti. respectiv: sectorul pentru copii. boschete. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. . iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc.

locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. În foarte multe cazuri. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). ce depăşesc 20 ha. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. cafenea. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. într-un cadru peisagistic deosebit. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. cofetărie. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. şi de capacitatea proiectată a parcului. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. bănci. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. expozi ii. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. datorită suprafe ei pe care o reclamă. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. respectiv sta ionare). . Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30.000 de locuitori trebuie să existe un parc. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. diferite dotări (cişmele. adăpost de ploaie. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite.6. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. WC public). bazine sau chiar un mic lac. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). de lungimi şi dificultă i diferite. de re eaua stradală limitrofă. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. 6. restaurant). manifestări artistice). fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. şi de densitatea popula iei. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. locuri pentru jocuri statice. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. sporturi.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. structură şi folosin ă diferite. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. Astfel. a noxelor sau a altor factori de inconfort. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. pentru diminuarea zgomotului. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. orientarea şi înăl imea clădirilor. tomberoane). în func ie de pozi ia. 6.8. 6. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. ale unui cvartal sau ale unui cartier. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale.1. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. Speciile vor fi alese şi amplasate. punct de distribu ie a energiei electrice. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise.2. recreativ şi decorativ. partere cu flori. . 6. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. şi alte multe specii pentru varietate. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc.8.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. parcări.8. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. în func ie de pozi ionarea ferestrelor.liber este de 3. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. suprafe e îngazonate. alei pietonale. Au scop sanitar. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. ocupând suprafe e importante. şi străzi şi bulevarde deschise. arii de joacă pentru copii. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil.

lămpi pitic. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. precum şi diferite specii cu port pendent. o cascadă miniaturală. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. fie după propriile idei. cu o compozi ie relativ simplă. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. arbuşti şi liane. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. activită i de grădinărit. bazin cu peşti decorativi. magazie de unelte. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. joasă sau fără împrejmuire. sediu de firmă etc. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. minigrădină de zarzavaturi. diferite jocuri. servitul mesei. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. barbeque. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. În func ie de mărimea spa iului disponibil. suprafe e îngazonate. fie prin realizarea unui gard viu înalt. piscină. minilivadă. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. mobilier de grădină. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. arbori. precum gazonul. arbuşti tunşi. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict .) acestea pot fi: grădina de fa adă. pergolelor. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. padoc şi cuşcă pentru câine. spitale. Grădina de fa adă. Grădinile interioare. cititul. institu ii. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. sau specii de răşinoase. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. sedii de firme. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. grădina este structurată şi amenajată. arbustive sau lemnoase. În func ie de mărimea acesteia. chioşcurilor şi treiajelor. Astfel. miniseră. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. a unor grupuri de specii sempervirescente. dar şi a unor hoteluri. gazonul. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). de gusturile proprietarului. În cazul unor locuin e. uşor de între inut. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. În cazul vegeta iei. aranjamente florale. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. trandafirii. chioşc de grădină. un mic bazin cu aspect natural. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. stânci şi pietre.

nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Crassulaceae. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. canalizări). cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. alături de plante cu flori şi alei. de la bun început. Brassicaceae sau Campanulaceae). . spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. pentru speciile de plante vivace. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. unele specii din fam. cu strat fertil mai gros. Peste acesta se aşterne stratul fertil. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. poate contribui la estetica compozi iei alese. Urmează un strat de separa ie. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. Poaceae). fam. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. cu pietriş (de tip sort). astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. specii de gazon (fam. astfel. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj.9. sau numeroase alte specii floricole. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. forme sau provenien e. În func ie de caracteristicile lor. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. instala ii electrice. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. în vederea efectuării eventualelor repara ii. cu arbori şi arbuşti de talie mare. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. durabilă şi de bună calitate. fiind de maxim 10-15%. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. Saxifragaceae. format din fibre minerale. de regulă. 6. se recomandă acoperirea acestuia. printre spa iile rămase libere între plante. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive.

de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. hale. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. . în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. . un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. al proprietarului (locuin ă privată).prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. al muncitorului (fabrici. . umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. policlinici. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. comportându-se ca un bun strat termoizolant. . .şi nu în ultimul rând. cabinete). prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat.10. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. Ca şi în cazul grădinilor interioare.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. 6. creându-se spa ii pentru odihnă. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. diferite pulberi sau noxe.. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. al bolnavului sau pacientului (spitale. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă.acestea re in diferite cantită i de praf. şi constituie unită i de sine stătătoare. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. în zilele însorite. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. Din suprafa a acestor complexe sportive. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. ateliere). până la 4-7. . spa iile verzi propriu-zise. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. . institu ii administrative).5 ha pentru 5-10 mii de spectatori.

Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. volei. în care constituie sectoare de sine stătătoare. tenis). baschet. când sunt în afara localită ii. 20-25% pentru terenurile de joacă. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. diferite săli de sport (gimnastică. precum şi specii floricole şi de gazon. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. caz în care au caracter de tabără.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. cu ghimpi (Berberis . Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. sau în cadrul scuarurilor. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. polo). Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. 11-15 ani. bârnă de echilibru. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. Stilul adoptat este cel mixt. 30-40 copii. şi să nu producă fructe ce pot murdări. 1000 m2 pentru 40-50 copii.11. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). tobogane. grădinilor publice sau a parcurilor. 3-6 ani. volei. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. bazin acoperit sau în aer liber (înot. respectiv: până la 3 ani. gazon sau arbuşti. leagăne. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. balansoare. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. 6. clădiri pentru vestiare. cu solul permeabil. oină). arte mar iale). grupuri sanitare. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. atletism). handbal. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. separate prin vegeta ie. 100 m2 până la câteva hectare. clădiri administrative. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. bănci. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. duşuri etc. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. labirint. cu precădere împotriva vânturilor dominante. 7-10 ani. Suprafa a variază de la cca.

tobogane. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. destinate odihnei. În cartierele de locuit sau în scuaruri. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip.12.. În cazul taberelor. Rhus typhina). Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. un mic monument sau un bust. a zgomotului şi a gazelor. arbuşti fructiferi. labirinturi. bazin pentru înot. ronduri. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. arbori de mărimea a III-a. grădina de zarzavat. cu frunze. Dar în func ie de microrelief. plante tehnice. fructe sau semin e.). medicinale şi melifere.). şi vor fi izolate prin planta ii compacte. cât şi zone însorite. . corpuri de iluminat. bârnă pentru echilibru. teren pentru focul de tabără. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. terenuri pentru jocuri de masă. bob sau săniu ă. care murdăresc. cu rol de protec ie împotriva prafului. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. balansoare. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. pârtie pentru schiuri. flori. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. rabate sau diverse aranjamente floristice. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. dotările vor fi mult mai complexe. ce poate cuprinde: o mică livadă. leagăne. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. alei pentru biciclete sau trotinete. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. Robinia sp. bibliotecă volantă. pistă pentru patine cu rotile. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. coşuri de gunoi etc. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. eventual un mic stadion. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. spaliere. bănci. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. sau care să fie toxice (Taxus baccata. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. 6. pistă pentru alergare. Laburnum anagyroides. cele cu frunze. flori.sp.

14. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă.5 m2 de teren sportiv. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. având ca dotări mese. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. pentru fiecare elev. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. pentru mărirea gradului de vizibilitate. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. de a diminua poluarea fonică. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. familiare. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. Astfel. cu specii floricole având culori liniştitoare. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. . Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. Spa iile verzi din incinta spitalelor. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. este vegeta ia lemnoasă. De asemenea. calmante. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. sau a celor rezervate pauzelor. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. diferite. rabate de flori. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. 6.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. bănci. pasive cu rol calmant. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. Componenta cea mai importantă. cu excep ia intersec iilor. func ional şi estetic. cu rol stimulator. cu cel mai mare impact peisagistic. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă.13. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. precum şi obiecte din materiale calde. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. respectiv cea a intrărilor. 6. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. birourilor. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate.

Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. dispuse în lungul aleilor principale. castani porceşti. . cimişir. centrale. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. Astfel. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. sau chiar garduri vii. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. glicină sau trandafiri. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. precum şi pergole cu vi ă de vie. tisă. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. necesare bolnavilor. chiparoşi. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. din specii sempervirescente. ar ar american. De asemenea. paltini. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. cu alei şi căi de acces paralele. prezintă şi o zonă. separarea diferitelor amenajări precum parcări. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. cu bănci şi şezlonguri. drumuri interioare de acces auto etc. brad. constituit din biserică. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. dar şi specii de foioase precum: tei. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. numită „cimitirul eroilor”. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. acoperite cu plante agă ătoare. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. influen ând benefic recuperarea acestora. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. sau în sens radial. pornesc mai multe alei rectilinii. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. Dacă spa iul permite. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. purificarea aerului. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. 6. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. chioşcuri). flancate de planta ii sobre. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. bine delimitată. de la intrarea principală sau de la biserică. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. ce au efect liniştitor.15. sau în jurul edificiului central. În func ie de destina ia institu iilor respective. molid. Cimitirele mari. datorită lipsei de spa iu. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. Astfel. capelă sau un monument memorial. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. Parterele cu flori cu nuan e reci. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. reduse doar la aliniamente de arbori.

Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. din specii sempervirescente. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. halde. în afară de cele amintite. Narcissus sp. Lupinus sp. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. saschiul (Vinca minor). amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi.. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. după considerente ştiin ifice (taxonomice). mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. de recreare şi decorativă. sanitar şi decorativ. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. industrială sau medicinală a plantelor. iedera (Hedera helix).1. Convallaria majalis etc. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. utilită ile şi căile de acces. Spa iile verzi cu profil specializat 6. 6. cu multe denivelări. Sistemul de drumuri. după importan a decorativă. Sedum sp. de maximă circula ie.).. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. după concep iile . Chrysanthemum sp. Sempervivum sp. Aster sp. dar şi în punctele cheie. În cazul în care terenul nu este prea frământat.. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. alimentară. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. Paeonia sp. dar şi culturaleducativ. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. caprifoiul (Lonicera japonica). se execută lucrări de excavare. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. situate în intravilan sau în extravilan. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. surse de zgomot puternic). arborii fiind evita i.. de recreare. Ca specii lemnoase frecvent folosite. sunt: trandafirii. Microrelieful.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. să poată fi realizat pe jos. pentru realizarea acestor denivelări.16.16. sanitară. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. să existe mijloace de transport în comun. de taluzare sau de înăl are a unor zone. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta.

şi implicit expozi ii foarte diferite. medicinale etc. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. diverse suporturi sau chiar ziduri. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. la exterior. Sectorul plantelor spontane folositoare. dar în containere. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. sectorul plantelor spontane folositoare. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. ce au diverse întrebuin ări. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. flora Asiei etc. leguminoase. se eviden iază: sectorul plantelor decorative.).şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. în acest sector. tehnice. rozariu-ul. fie în fa a clădirilor importante (birouri. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. estivală sau autumnală. serele. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. până la cele superioare (ultimele fiind . eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. urcători. ierbar). Realizarea planta iilor floricole. treiaje. arhitecturală. vara îngropate în sol. sectorul florei diferitelor zone geografice. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. În sectorul florei Globului. sectorul plantelor acvatice. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. de la cele inferioare. rădăcinoase). folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea.). Sectorul plantelor de cultură. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. melifere. sau arbori cu efect decorativ deosebit. licee sau a alte unită i de învă ământ. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. hibrizi floribunda etc. de parc. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. sectorul sistematic. sectorul administrativ. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. vernală. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. sectorul plantelor de cultură. muzeu. numit şi colec ia botanică. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. fie se desfăşoară între cele două elemente. dar şi publicului larg. pergole. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. Rozariu-ul. Polianta. Ca sectoare. hibrizi Polianta. englezeşti. plante aromatice. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. grădina japoneză. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală.

ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Complexul de sere. pădure de răşinoase. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. colec ie de trandafiri. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. pădure de foioase. lanterne de piatră. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. sera rezervată expozi iilor florale. pod arcuit din piatră. didactic. clădiri administrative. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. sau din alte regiuni calde ale Globului. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. prin solu iile de amenajare adoptate.16. sera plantelor din regiune mediteraneană. sera colec iilor. pepinieră. sera azaleelor şi cameliilor. 6. sera orhideelor şi a plantelor epifite. este dispus de regulă. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. pasul chinezesc din dale de piatră. poartă torrii.2. Grădina japoneză. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. după zona geografică de provenien ă. ornamental. sera plantelor acvatice tropicale. industrial sau alimentar. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. subtropicale. se deosebesc: sera palmarium. sera înmul itor. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. . Astfel. pajişti. sau mai rar. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. mediteraneene. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. în apropierea intrării principale. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. Vegeta ia forestieră spontană. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. decorativ şi recreativ. uneori chiar un miniparc zoologic. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. verii sau toamnei.monocotiledonatele). Prin structura. pădure mixtă.

de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. . înfiin at la începutul sec. având în acest sens îngrădiri. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. cu o suprafa ă de 60 ha. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. înfiin at în 1880. pot fi amintite: . de tip „microbiotop sau minihabitat”. de recomandat cât mai largi. gropi de gunoi. cu o suprafa ă de 34 ha. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. care va fi folosită atât ca sursă de apă. de tipul cuştilor cu gratii. să nu existe zone industriale. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. Bacău). Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. . al XX-lea. pentru a completa ambientul. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. trebuie să ocupe suprafe e importante. În cazul păsărilor zburătoare. al XVIII-lea. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora.grădina dendrologică Macea (jud.5 ha. vechimea şi mărimea colec iilor. a masca zidurile inestetice. Timiş). arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective.arboretumul Simeria (jud. înfiin at în 1908. . este necesară construirea de voliere largi.arboretumul Dofteana (jud. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager.16. înfiin ată la începutul sec.De regulă. curs de apă. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. . înfiin at în 1909.arboretumul Bazoş (jud. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. .5 ha. cu o suprafa ă de 20. având o suprafa ă de 70 ha.3. Bacău). Hunedoara). stâncării. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. 6. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. în ceea ce priveşte frumuse ea. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. având o suprafa ă de 48. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. Arad). perdele sau garduri mascate cu liane. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. bazine. strâmte. Pe ansamblu.arboretumul Hemeiuş (jud. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite.

. cai sălbatici. dromaderi. unele specii de ra e. . datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite.sectorul cervidelor şi cabalinelor.. râşi.). ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. galinacee etc. iguane. vulpi. mici palmipede. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. pentru speciile care nu pot părăsi locul. bivoli. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. constituit dintr-o clădire. bibilici. pot fi amintite: . cu voliere şi vegeta ie. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali.. cerb lopătar. . girafele.sectorul marilor ierbivore. pentru sezonul cald. ce adăpostesc pisici sălbatice. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. precum lebedele. lupi. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură.sectorul urşilor. prevăzut cu arcuri largi descoperite. trunchiuri de arbori. elan. alpin şi subalpin etc. grauri etc. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. .sectorul rezervat pentru antilope. găini de ornament. în special forestieră. fie cu voliere foarte mari. umiditate. cinteze. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. pelicanii. carnivore mici. lama şi alpaca. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. şi padocuri acoperite. în care sunt găzdui i: elefan i.sectorul primatelor.) sau spa ii deschise. de numărul de specii. . . porumbei sălbatici sau de ornament. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. ierbivore mici. şopârle. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. pescăruşi etc. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. . prin plimbare. lei. şerpi sau crocodili. pentru diferite specii de urşi. turturele. cucuvele. şi pentru răpitoarele de noapte. şoimi. mierle.sectorul felinelor mari.sectorul păsărilor răpitoare.sectorul reptilelor. zebre. cum sunt bufni e. libere. zimbrii etc. stânci. cu zone largi amenajate pentru tigri. pume. ren. cameleoni. pentru sezonul estival. cât şi spa ii largi. gheparzi etc. căprior. pentru sezonul rece. asini etc. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin.sectorul păsărilor tropicale sensibile. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. gâştele. .. ciufi.: . distan a nu trebuie să fie prea mare. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. . În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. în aer liber. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. jderi etc.sectorul galinaceelor şi columbidelor.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. caprine. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. . canari. păuni.sectorul stru ilor. câini dingo. bazin.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. . ovine. cormorani. .Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. uli. . ce cuprinde voliere cu fazani.sectorul păsărilor de baltă. de amenajările respective. De asemenea. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. pantere. stârci.

Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. un punct de belvedere asupra oraşului. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. şi nu numai. de zoologie. de purificare a aerului etc. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. care să nu depăşească 4%. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. având produse care să nu dăuneze animalelor. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. în mişcare. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. formată din planta ii forestiere. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. se deosebesc: parcul forestier. de entomologie etc. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. În zona intrării principale. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii.17. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. cişmele cu apă potabilă. un curs de apă. În unele por iuni ale pădurii-parc. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. nisip sau alte materiale locale.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. se vor prevede spa ii largi. pădurea-parc sau parcul-pădure. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. fântâni. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. acoperite cu pietre. sau a aranjamentelor florale. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. pot exista în incintă şi muzee. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. a eventualelor surse de poluare. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. precum: un lac. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. poteci şi alei de plimbare. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. Astfel. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. . Alte amenajări. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. a unor peluze întinse de gazon. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. Pădurea-parc (parcul forestier. toalete ecologice. 6. dar în raza de deservire a localită ii. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. un sit istoric (ruinele unei cetă i). În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic.

puncte de belvedere etc. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. De asemenea. tabere şcolare. 6. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. pozi ia pe versant. falezele sau malurile abrupte. hidrografia şi environnement-ul. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. Astfel.5-2 ore. Amenajările de tipul campingurilor. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. solul. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. telescaune. terenuri de tenis sau de fotbal. stâncile. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. căi de acces cu trasee mai lungi. piste pentru biciclete sau pentru role etc. în unele zone de interes curativ. zonele nisipoase. numită impropriu pădure de agrement. cu cât terenul este mai înclinat. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. Unele elemente naturale precum mlaştinile. izvoare termale etc. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. expozi ia. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. zone de picnic. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. topoclimatul. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. sau de interes turistic. . Indiferent de specificul pădurilor de recreare. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. Pădurea de recreare. pot fi ştrandurile şi campingurile.). Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude .1. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha.17. telecabine. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. situate pe malul unui lac. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. balnear (izvoare minerale. terenuri sportive etc. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. a unui râu. lipsite de vegeta ia forestieră.

Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. fără extreme mari. dotărilor sau diferitelor echipamente. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. temperaturile sunt moderate. pavilioane. temperatura aerului mai ridicată. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. suprafe e umede improprii. plantele prezintă creşteri foarte mici. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. refugii) pentru a oferii adăpost.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. De asemenea. care prin fenomenul de . Tot în acest sens. băl i. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor.. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. În acest sens. Cu privire la mişcările aerului. frunziş sărăcăcios. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. este mai rece şi mai umedă. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. prezen a prafului. noroi. cu privire la temperatură. alunecări de teren. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. vegeta ia are aspect veşted. această zonă este cea mai expusă vânturilor. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. iar solul este mai pu in umed. vânt. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. frunze prăfuite sau galbene. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. altitudine etc. Orientarea nordică a unor terenuri. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. plajelor etc. sau spa ii adăpostite. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. destinate practicării unor activită i. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. gradul de expunere a teritoriului.

sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate.spulberare. prezintă o atractivitate foarte redusă. chimic sau fonic zonele din jur. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. ce diminuează calitatea acestora. dar nu neglijabilă. 6. de cea ierboasă. sau ca sursă de apă potabilă.17. de temperatura acesteia. libere (luminişuri. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. apa este importantă sub aspectul calită ii. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. Hidrografia teritoriului. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. va avea o atractivitate sporită. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. De regulă. lac). aerisite. O zonă lipsită de un curs de apă. prepararea hranei. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. râu. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. poieni. liziere). Când o pădure de recreare este echilibrată. precum realizarea igienei corporale zilnice. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. Environnement-ul. atunci aceasta este şi primitoare. capătă por iuni dezgolite. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. regimul şi tratamentul etc. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. compozi ia şi vârsta arboretelor. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. . respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. de modul de captare. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv.2. a fermelor de animale. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. filtrare şi transport al apei. de poten ialul teritoriului. iaz. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. care este dată de natura sursei (izvor. În zilele călduroase de vară. şi din contră. pescuit. În acest sens. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. situl sau vecinătă ile. pârâu. schi nautic etc. natura solului. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. Cei care doresc să se odihnească. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. de o acumulare mai mare sau mai mică.

ce are o densitate mică (200-500 buc./ha). Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. dar în zilele geroase cu chiciură. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. dau peisajelor un pitoresc aparte. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. ce au un efect peisagistic major. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. bine pusă la punct. Sub raportul vârstei. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. ce induce plictiseala şi pasivitatea. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. are aspectul unei păduri falnice. de motiva iile şi aprecierile lor. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. a culorii frunzelor etc. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare.. la agresiunile vizitatorilor. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. care determină o scădere a densită ii. cu locurile de parcare aferente. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. Codrul regulat vârstnic. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. datorită vizibilită ii foarte bune. ce calmează şi relaxează vizitatorul. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. şi este favorabilă pentru plimbări. în func ie de fenofazele speciilor respective. . de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. dispuse pe anumite trasee. păduri pentru plimbare şi păduri parc. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. luminişuri pentru odihnă. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. Iarna se remarcă răşinoasele. publicul larg le preferă pe cele amestecate. Aceste dotări vor fi discrete. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. capacitatea de primire începe să crească. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. indiferent de specie. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte.

de cei care evadează din cotidian. terenuri de joacă pentru copii. şi prezintă diferite construc ii. prezintă ponderea cea mai mare. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. cu forme interesante. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. destindere şi pentru activită i de picnic. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri.Pădurile de recreare se sistematizează. cişmele. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. . recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. camping. De preferat ca aici. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. odihnă. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. să fie drenat. fiind astfel organizată. izvoare). zona de plimbare şi zona de regenerare. să aibă o textură uşoară. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. Zona de plimbare. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. În raport cu întreaga pădure. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. de cca. vor fi evitate de vizitatori. soluri scheletice. echipamente sanitare şi de igienă. Zona de primire şi odihnă. Arboretele vor avea consisten ă moderată. Zonele cu soluri reci şi umede. insistându-se în mod special asupra cură eniei. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). reprezintă cca. mult căutate şi apreciate de publicul larg. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. aer curat. prin împăr irea pe anumite zone. amenajările. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. ce trebuie să fie ireproşabilă. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. Aceasta este zona preferată de marele public. cu investi ii mai reduse. repaus etc. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. pentru linişte. instala ii sau echipamente. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. acest lucru favorizând. obiectivele etc. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort.

atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. vestigii ale unui castel sau cetă i. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. respectiv 4-10 km/100 ha. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. han. 6. camping). reunind până la 5% din suprafa a arboretului. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. de la o clădire de interes general (cabană. terenurile de joc. peşteri. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. rezultate prin ruperea. ruine. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. fiind eliminate tasarea solului. au o lă ime optimă de 3. locurile de parcare. cabană. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. un număr sau o emblemă. prin optimizarea spa iului în general. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. zone cu fructe de pădure etc. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. restaurant. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. dificultatea. care sunt interzise accesului publicului.5-4 m. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. arbori deosebi i. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. forma iuni geologice interesante etc.3. puncte cu vederi panoramice. monumente. smulgerea sau tăierea puie ilor.17. cu pante domoale. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. restaurant. fiind total protejate. spre diferite puncte de interes din pădure. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. nu prea lungi şi nu prea înclinate. dispersate în cadrul celorlalte două zone. Traseele potecilor vor fi diferite. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. este constituită din diverse suprafe e. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. întâlnite doar în anumite păduri. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. pot avea por iuni comune. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. şi echipamente specializate. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. având un specific aparte.

în pinten. un număr cât mai mare de autovehicule. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. şi să se folosească materiale cu aspect natural. şi variază în func ie de microrelieful specific. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. pietrişul. în special pe latura vântului dominant. groapă sau container pentru gunoi etc. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. vor evita pe cât posibil artificialul. cabanelor. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. parcările pot fi: în ciorchine. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). dispuse în apropiere. vatră din piatră pentru foc. sau pot fi mici. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. şi pot fi: terenuri de tenis. formele regulate şi simetriile. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. coş de gunoi. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. WC-uri ecologice. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. . loc pentru focul de tabără. pe ansamblu. dalele de piatră. Locurile de parcare. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. spa ioase şi capabile să absoarbă. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. peluze pentru golf. diverse amenajări pentru jocul copiilor. capătul drumului principal). Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. masă cu scaune sau bănci. respectiv nisipul. fântâni sau alte surse de apă. respectiv grupuri de arbuşti. de 2-3 maşini. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. Parcările pot fi mari. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. camping. miniterenuri de fotbal. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. fiind mult apreciate de vizitatori. de amploarea investi iilor. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. restaurantelor.aceste puncte bănci. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule.

1. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. având o înăl ime corespunzătoare. De asemenea. Astfel spus. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. cu aspect cât mai natural. geologic. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. 6. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional.The International Union for the Conservation of Nature . . pedologic sau de altă natură. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. sau parcurile cu specii de vânat autohton.18. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. protec ia ecosistemelor. faunistic.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. speologic. floristic. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice.18. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. educative. hidrologic. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . incompatibilă scopului atribuit. recreative şi turistice. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). paleontologic.

. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. . 6. care grupează o serie de atrac ii turistice. . activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. Ceahlău.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. Rodna.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. conforme cu peisajul.speciile vegetale şi animale. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. destinate cercetării ştiin ifice. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. sate. cu flora şi fauna sa. neatinse de activită ile umane. Cheile Nerei . construc iile (case. hoteluri. expozi ii. . cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. în scop ştiin ific. zona rezerva iilor integrale. educativ şi recreativ. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. Retezat. cultural şi recreativ. şi Semenic – Cheile Caraşului. Cozia. . Mun ii Măcinului.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie.Valea Cernei. care servesc recreării popula iei.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. beneficiind de o protec ie suplimentară. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. Piatra Craiului. . . remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. activită ile de turism vor fi bine organizate.18.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. vegeta ie. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. vile.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . .Hăşmaş. Cheile Bicazului . drumuri. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. floră şi faună intacte.Beuşni a. hanuri sau locuin e izolate. . Domogled . recreării şi turismului”.2. specifice. respectiv fenomene naturale originale.să aibă forma ii geologice interesante.să fie deschis turismului organizat. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. elemente de etnografie si folclor. În prezent. educativ.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite.să fie interzisă vânătoarea. muzee cu specific local.zona exterioară.

Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. geologice şi geomorfologice (tip g).. forestiere (tip f). Bucegi. lacuri şi cursuri de apă. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. În ara noastră sunt constituite în prezent. 9/1973. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. paleontologice (tip p). Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. vegeta iei sau faunei. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. rezerva ii naturale. mixte (tip m). Vânători – Neam . cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. 6. Acestea pot fi: botanice (tip b). zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Grădişte Muncelului – Cioclovina. limnologice (tip l). Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală.18. ca parcuri naturale. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). . următoarele: Apuseni. Balta Mică a Brăilei.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. conform Legii nr. nu se împuşcă. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . rezerva ii ştiin ifice. Nomenclatura din ara noastră.3. solului. se promovează regenerarea naturală.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. Por ile de Fier.

care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. parcurilor naturale.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. . cursuri de apă. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. locuri fosilifere. educa ie si instruire în domeniul mediului. ştiin ifice sau peisagistice. chei). Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. arbori seculari. fenomene geologice unice (peşteri. rezerva iilor naturale. cascade.

florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei).2. Astfel trebuie avut în vedere: . .fertilitatea solului. . . ruginiu. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.cerin ele speciilor fa ă de: .2. .îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare.textura şi profunzimea solului. . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.vânt.factorii ecologici climatici: . mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. Criterii de alegere a speciilor 6.regimul de umiditate din sol. proiectantul de spa iu verde creează forme. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. material care îşi schimbă volumul.Cap. . ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6.lumină.temperatura aerului. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. volume.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.1. Prin acest material. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. frunzelor. culoarea. . 6. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. . ce vor alcătui în final o unitate.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. VI. . Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. .diversitatea foarte mare a ramurilor. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. compozi ii. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .factorii ecologici edafici: .1. .umiditatea atmosferică. .

a produc iei de masă lemnoasă). fa ă de cele periurbane.factori antropici: . dar şi asupra celui animal sau vegetal.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.con inutul de schelet. (produc căderea acelor la răşinoase.factori biotici: . .troficitatea solului.animali.2.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.altitudine..configura ia terenului. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. fertilizare. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. . Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. 6. . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. .2. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.vegetali. . . . numindu-se şi cea ă oxidantă. dioxidul şi trioxidul de sulf.expozi ie. .factori geomorfologici: . . considerate cele mai rezistente). Astfel. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. . Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. cloroza esutului asimilator. . . .oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). . . numite arsuri).factori poluan i.oxidul de sulf.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. Dintre aceştia : . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).pantă. . etc. prevenirea şi combaterea dăunătorilor.

stadiu de dezvoltare.pigmentări. corcoduşul.foarte sensibile . fenotip. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. arboretele tinere fa ă de cele mature. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. ce talie vor avea exemplarele respective. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.2.3. frasinul. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. etc. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.pădurile de recreare.rezistente la plumb – pinul silvestru. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: .condi ii de mediu – specie. coacăzii. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. . bradul de Caucaz. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”.sensibile . Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .aliniamente. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.praful rezultă din întreprinderile industriale. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. reducerea creşterilor.rezistente Exemple de specii: . . din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii.rezistente la bioxid de sulf – alunul. . fabrici. platanul. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. industria metalurgică şi chimică. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . piracanta. .).mijlociu rezistente . . din arderea combustibililor solizi şi lichizi. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. ecotip. propor ia poluantului în atmosferă etc. 6. . cum se integrează în respectiva compozi ie. zămoşi a de Siria.umbrirea clădirilor. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. .unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare.1. . chiar un aspect de bronzare a frunzelor).rezistente la fluor – mesteacănul. .2.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii.3. tuia. subspecie. Particularită ile biologice ale speciilor 6.

se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.2.. Populus nigra cv. Prunus mahaleb. a prafului. speciile lemnoase volubile. Abies alba.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: .arbuşti. Juniperus hibernica. mai mici de 1m.2. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. . De exemplu. obovoidă.liane. Larix decidua. arbuşti pitici. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . tabulară.în lungul arterelor. etc. Acer pseudoplatanus. Pinus strobus. fastigiata. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. În tabelul nr. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. arbuşti mijlocii 1 – 2m. sferică.arbori de mărimea I . 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme.zonele verzi de mici dimensiuni. că ărătoare. 6. conică. precum şi re inerea gazelor de eşapament. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. Astfel. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . .3. a II-a . Morus alba. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. . italica.peste 25 m. a boschetelor. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. Berberis thumbergi. ovală. a III-a . şi cea având contur sinuos. Thuja occidentalis var. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici.15 – 25 m. . agă ătoare sau chiar târâtoare. Picea abies. Populus simonii. speciile cu înăl imi sub 7 m. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m.realizarea gardurilor vii.7 – 15 m.

. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . Juniperus horizontalis.zona de primire a pădurilor de recreare. caragană. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . Juniperus communis ssp. Betula pendula. Cotoneaster horizontalis. dud negru.mascarea obiectelor inestetice. . dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. Fagus sylvatica.3. Pinus nigra. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. varietatea „Globosa” la diferite specii. Cerasus avium. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. 6. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. pentru protec ie împotriva radia iei solare. mesteacăn. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . ulm de munte. Populus tremula. cireş păsăresc. umbraculifera Carpinus betulus.3. Salix babilonica. .la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate.2. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. larice.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. . Juniperus sabina. frasin. Robinia pseudoacacia var. nana.aliniamentele stradale. salcie căprească. a prafului şi a vântului. Pinus sylvestris. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Tilia cordata. . Ulmus minor.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate.

mici sau mari.3. imprimă un sentiment de linişte. 6. Unele specii au frunze simple sau compuse. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. platan.2. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. Ramuri pot fi drepte. Salix babilonica. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. Trunchiurile. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale.5. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. . sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). Forma. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar.2. pot fi sinuoase. peluze. ovoidă. romboidală. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). sau chiar târâtoare. imprimând anumite sentimente. mărimea şi culoarea acestora. lanceolată. pendula. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. fie pendentă. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). tortuosa) sau pot fi geniculate. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri.4. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). etc. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn.3. castan) sugerează puterea. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. la marea majoritate a speciilor. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. obovată. fie orizontală. 6. Chamaecyparis lawsoniana var. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. eliptică etc. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. paltin. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. fie verticală. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. Speciile cu tulpini că ărătoare.

pentru ca apoi să redevină verde (primăvara).Marginea limbului poate fi întreagă. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat .. galben sau chiar roz şi roşu. Thuja occidentalis f. la galben–roşu ruginiu (toamna). Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. compuse. Pyrus elaeagrifolia. luminos (primăvara).. precum şi diferite exemple de taxoni. Speciile cu frunze mici. precum cele ale speciilor: Acer negundo. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. la verde închis. Gleditsia sp. Populus alba Picea pungens var. până la verde intens (vara). ca în cazul mesteacănului. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. la care verdele se combină cu alb.. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Hippophae rhamnoides. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. „Aurea” Thuja orientalis f. alb argintiu. Euonymus europaeus.) sau mari (Ailanthus sp.. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Hedera helix. biota. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. În tabelul nr. Tilia tomentosa Juniperus sabina. Ligustrum ovalifolius.). Acer negundo. pu in incizată dau adânc incizată. argintea. Carpinus betulus. Eleagnus angustifolia. Sorbus aria. Speciile cu frunze mari. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Juglans sp. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Robinia sp. Aesculus sp. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Astfel.

fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe.6. Crataegus sp. Robinia pseudoacacia.2. niedzwetzyana. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Acer paltanoides var. În tabelul nr. Forma şi culoarea florilor. purpurea. Phyladelphus coronarius. Pinus excelsior.. Aesculus hyppocastanum. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. forma. Prunus avium. Spiraea x. Ligustrum vulgare albă . hybrida. Malus pumilla var. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Berberis vulgaris var. Prunus cerasifera var. Juglans regia Fagus sylvatica var. atropurpurea. Pseudotsuga glauca. pissardii. crem sau galbene. Hedera helix. Corylus maxima var. rubrum 6. glauca. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Syringa x. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Magnolia kobus. Buxus sempervirens. Hibiscus syriacus. Pinus strobus Abies alba. Picea abies. Alnus glutinosa. purpuriu Picea pungens var. Pinus cembra. vanhouttei. Sophora japonica. purpurea. Pyrus sp. Acer platanoides var. Deutzia scabra. Catalpa bignonioides. Taxus baccata.verde închis roşu. purpurea..3.

Magnolia stellata. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Syringa vulgaris. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Hybiscus syriacus. Prunus cerasifera var. Diervilla florida. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Liriodendron tulipifera Aesculus x. exceptând albastrul pur. Cornus mas. Chaenomeles japonica. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Dintre toate speciile lemnoase. Laburnum anagyroides. Forsythia sp. carnea. Hibiscus syriacus. pissardi. soulangeana Prunus sp. Malus floribunda Hedera helix. Cornus mas.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Prunus armeniaca. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Buddleia davidi. Chaenomeles japonica. Cotinus coggygria. Magnolia x. Prunus persica. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Colutea arborescens. Laburnum anagyroides. Kerria japonica. Amorpha fruticosa. Magnolia kobus. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Spiraea salicifolia.. Diervilla florida. Forsythia suspensa. cu toate varietă ile şi soiurile sale. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Tamarix ramosissima. primăvara timpuriu primăvara .. Phellodendron amurense Spiraea japonica.

atribuind ambientului un aspect dispersat. Inflorescen ele sferice. Syringa vulgaris. Berberis vulgaris. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Ptelea trifoliata. Culoarea fructelor. Rhus typhina. mari (Viburnum opulus var. pseudobace) este variată de la specie la specie. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Sambucus racemosa. lemn câinesc. Kerria japonica Aesculus sp.3. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben.2. ca lumânările (castan porcesc. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Cotoneaster horizontalis. glicină.vara toamna Mahonia aquifolium. Rosa canina. neliniştit. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. amorfă) constituie un factor stimulator. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Spiraea japonica. Viburnum opulus.. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. în sezonul estival sau autumnal. Crataegus monogyna. 6. Hibiscus syriacus. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Spiraea salicifolia. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. dar mai ales în perioada hibernală. Liriodendron tulipifera. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. contribuind prin forma. mălin) calmează şi relaxează. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. budleia. iritant. Colutea arborescens roşie albă .7. Sophora japonica.

. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Fraxinus excelsior. De exemplu.2. unii poluan i din aer sau din sol. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. 40 ani de la plantare. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Cotoneaster nigra. diferi i arbuşti. Ligustrum vulgare. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. 20. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. probabile pentru perioade de 5. iar plopii. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. De obicei. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. precum cimişirul şi tisa. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Platanus sp. Picea abies. Prunus spinosa. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Thuja occidentalis.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. mesteacănul.8. Lonicera nigra. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. ci separat. Gleditsia triacanthos. 10. Viburnum lantana. Mahonia aquifolium.3. Ambientul (noxe. salcâmul. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Abies alba. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Există şi specii cu creştere foarte înceată. 6. Robinia pseudoacacia. Catalpa bignonioides. calitatea terenului.

Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. fie ele arborescente sau arbustive. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. grupuri. frunze. fără agita ie. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. curtine. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. Arborii solitari se amplasează pe peluze. boschete. Exemplarele lemnoase. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. sub diferite moduri.1. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. în puncte liniştite. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. pâlcuri. pot fi folosite solitar sau grupat. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. labirinturi. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. VII. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). ASOCIEREA. sau duc la costuri suplimentare. lângă clădiri.Cap. care nu se regăsesc în efectul ob inut. . sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. masive. coloritul fructelor). iar cele decorative prin trunchi. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. garduri vii.

. de regulă bine între inute şi amenajate. înalte cu h = 1 – 3 m. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv.5 m. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. (gard belgian. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. pe un contur drept sau sinuos. două sau trei rânduri. cu exemplare foarte apropiate. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. în aceste ultime cazuri. După înăl ime. Ca regulă generală. mici cu h = 0. trunchi de piramidă.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. ce are amenajate numeroase poteci. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. .5 – 1 m. sistemul Cossonet). foarte înalte cu h > 3 m. mai rar două sau chiar trei. ob inându-se în final un perete verde. formate dintr-o specie.

Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. de izolare vizuală şi fonică. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. cu un aparat foliar bogat.După scop gardurile vii pot fi: . solu ie destul de controversată. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. . constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri.garduri vii decorative. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. sanitar. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. Astfel. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. mai deschis la culoare. În orice caz. şi coroană bogată. protec ie şi linişte. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. folosite ca garduri de limită. care să constituie fondul principal. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. de apărare împotriva vântului dominant.garduri vii de camuflare sau de mascare. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. ce le eviden iază pe primele. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. solemnitate şi hotărâre. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. . astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. . pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele.garduri vii pentru protejare. de preferat o specie locală. în care sunt prezente multe bănci. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. de mascare. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. În cazul plasării inverse a speciilor.

Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. existând în apropiere şi un luciu de apă. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. destinat odihnei pasive. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. dispuşi inelar. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. lângă care să existe grupuri de flori perene. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. . incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. pentru mascarea acestora.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. În cazul clădirilor monumentale. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. apoi de cele de talie mică. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. patrulater sau pentagon.

sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. dârmox).care să confere vizitatorilor ce sta ionează. Un boschet prezintă 2-3. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. pinul strob. specii rezistente la vânt. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. lemnul câinesc. în mod excep ional 4 intrări. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. constituit dintr-una sau mai multe specii. cimişir. fântână arteziană). Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. creându-se o stare de calma atmosferic. pinul silvestru). în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. iar în interior numeroase bănci. adaptate condi iilor locale. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. parcuri) masivele se situează spre periferie. În spa iile verzi urbane (grădini. de regulă dispuse circular. mesteacăn. statuie. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. pentru mascarea limitelor. protec ie împotriva soarelui şi vântului. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. la tasarea şi în elenirea . urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul.

care limitează priveliştea şi perspectiva. Astfel pentru aliniamentele stradale.2. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. imediat după dezghe ul solului. în acest caz balul fiind înghe at. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. acestea pot fi transparente sau opace. de la scoaterea din teren şi până la plantare. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. În general. creându-se impresia de monumentalitate. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm).2. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. înso i i de 1 tutore.1. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. unde se doreşte realizarea unui masiv. cu fructe şi port interesante. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. a I-a. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare.solului. înfiin area scuarurilor. urmată de toamnă. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. Vârsta. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. puie ii cu rădăcini protejate. . Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. În func ie de speciile întâlnite în masive. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective.2. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. 7. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. se evită ambalarea. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). 7. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. cu înflorire abundentă. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. a II-a şi a III-a. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. Totuşi. largi. se folosesc puie i de talie mică. Astfel.2.

pe tulpină deasupra coletului.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). creată în acest scop. fie dintr-o pepinieră.0 x 1. camionului.40) x 0. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. fie din natură.30 (0.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.Ca regulă generală orice puiet. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.30 (0. .transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.5 (0.alegerea exemplarelor.70) x 0. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. datorită dimensiunilor. . cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.40) m pentru puie ii de talie mică. etc. 7.60 (0. De asemenea.80 x 0. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. situate în locurile accesibile macaralei.5 t.1. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. sunt necesare mai multe opera iuni: . inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. . cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.0. înăl imea şi grosimea la colet. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.3. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.0. iar înăl imea 8-10 m. . Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).2.0. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.60 (0. cu sistemul radicular mai compact. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. cu ramuri până aproape de sol. . Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. remorcii. . cu o coroană uniform dezvoltată. . se tasează uşor şi se udă abundent.

în Fran a. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii.3. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. partere. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. Astfel. K. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. ciuperci). 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal.4. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. numărul rândurilor (1. cu norme bine stabilite. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani.2. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. P. 7. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze.2.3. până la 0. rânduri sau la încrucişarea aleilor.3.7. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. . Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte.1. 2 sau 3 rânduri. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. urmând ca mai târziu. uniform. în timp. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N.5 – 1. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. Fertilizarea. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. 7. la o adâncime de 20-25 cm. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. ce au un efect estetic deosebit. timp de 2-4 ore. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină.4 rânduri.

forma literei „U” . forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i.5 m între ele. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. la distan a de 60 cm între ele.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.40 cm deasupra solului. ob inându-se forma literei V. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 .forma Verrier . . Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme.piramida . Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. se aleg ultimii doi.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. Pe măsură ce cresc.forma Cossonet . iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). cu fructifica ie cât mai abundentă. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. columnare. La exemplarele cu so . În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. cu ramuri cât mai multe. piramidale. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele.

Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. ce a fost retezat la 40. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Fiecare pereche porneşte din axul principal.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. se orientează vertical pe doi tutori. ceilal i îndepărtându-se. Astfel. dispuse în acelaşi plan. 6 sau 8 bra e verticale. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . are forma unui „U” dublu sau triplu. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. Coroana formată. pe o sârmă . 80 sau 120 cm de la sol. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului.

După 30 cm. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. la o înăl ime de 30 cm. În al doilea an. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. iar cei doi lăstari terminali.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. cu o deschidere a bra elor de 50 . . La lungimea de 70 . Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore.80 cm.(spalier). fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. se înlătură lăstarii. sub un unghi de 60o între ei. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. dar la o înăl ime de 80-90 cm.

pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. tuie. mai rar toamna târziu. tăierea se face cu cca. prin scurtarea lujerilor prea lungi.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor.3.3. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. În primul an de la instalare. tisă). Populus sp. Tunderea se execută în anii următori. După atingerea înăl imii dorite. 0. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. 7. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. la exemplarele plantate în aliniament. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. ienupăr. . de 1-2 m lungime (Acer negundo.) Se execută primăvara devreme. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. la înăl imea de 20-25 cm.

grupuri.3. Se recomandă rărirea periodică. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . rezultând în final o îngrămădire de exemplare. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. 7. Lăstarii ob inu i prin recepare.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. După câ iva ani. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. cu coroane înghesuite. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. sunt de regulă mult mai viguroşi. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. iulie.4. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu.

3. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. a unor poteci. fiind inestetice. 7. .monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. ob inându-se un număr optim de exemplare. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. în condi ii nefavorabile de vegeta ie.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). îmbunătă irea stării fitosanitare. 20-30 ani. Se aplică rărituri mixte sau combinate. reducerea consisten ei. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. în cca. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . cu o periodicitate de 3-5 ani. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. în apropierea locurilor de sta ionare. în pădurile echiene de codru şi crâng.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. . prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. cu o periodicitate de 3-5 ani. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. . . Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. din 3-6 (10) ani.5. .materialul rezultat nu se recoltează. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori.

Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. făgete. buruieni). Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. dar pentru oameni antrena i. cu foarte multe nişe ecologice. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. bolnavi. .6. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. păduri de plopi euroamericani). Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. 7.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. de speciile forestiere folosite sau prezente. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. deoarece circula ia este complicată (semin iş. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. amestecuri de fag cu răşinoase. în vederea atingerii unui anumit scop.3. rup i sau doborâ i. se pot adopta diferite tratamente.

în planul apropiat de privitor. În acest sens se deosebesc: . . .1. . .. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. cu tulpini ramificare. 8.sp. .. precum specii ale genurilor: Petunia sp. Tagetes sp..specii de talie mare.înăl imea.. în componen a bordurilor.. Tulipa sp. cu aspect de tufă . în marginea rondurilor sau rabatelor. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. peste 50 (60) cm. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . VIII. Tulipa sp. . Narcissus sp.sp. a rabatelor pe peluze. . constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde.ciclul de via ă. . Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . 8. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite.forma şi culoarea fructelor. în sensibilizarea oamenilor la frumos.Tagetes sp.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. precum specii din genurile: Lilium sp. Galanthus sp.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.. Acestea joacă un rol psihologic fundamental... Ageratum mexicanum sp. Delphinium sp. al sezonului de vegeta ie.forma tulpinii (portul)..sp.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. . platbande sau grupuri pe peluze. . Hyacinthus sp... culoarea şi mărimea frunzelor. precum şi în mozaicuri.1. partere. Salvia splendens. Lobelia sp. Alyssum sp. covoarelor. Acestea se folosesc pentru rabate.. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8.forma. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. Sedum sp. Salvia sp. forma.Tropaeolum majus. Tradescantia sp.Cap.1. Ageratum sp... Saponaria ocymoides.1. cu port târâtor (sau pendent) . Calistephus chinensis.. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. .. a modului de creştere şi ramificare. Muscari sp. Acestea se folosesc grupat. Aubrieta sp. Malva sp. Gladiolus sp. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii...2.. în fa a speciilor arbustive sau arborescente.culoarea. mirosul şi modul de asociere ale florilor. . contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. precum Crocus sp..

precum regina nop ii şi micsandrele.. galben. . Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. lalelele papagal. cu tulpini că ărătoare .. Astfel. Forma. Agave sp. Tulipa sp. 8. 8. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp.. . Delphinium sp... la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. Iresine sp. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. cu tulpini volubile . precum verbena şi crinii. creasta cocoşului. Ricinus sp. Humulus lupulus. chioşcuri pentru odihnă).Ipomea purpurea. Papaver sp. roz. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. cu tulpini simple. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit.1. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.3. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). recomandându-se a se folosi în planul apropiat.4. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. culoarea. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. Polygonium sp. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. . se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena.sp. roşu grena.). altele sunt mici şi mărunte.Lathyrus sp... argintiu sau cenuşiu. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. a sta ionării. erecte Impatiens sp. clopo ei.. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. la început. la florile simple poate fi pală. Begonia sp.. Unele frunze sunt mari. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. Lilium sp. mo ul curcanului. în cazul petalelor tomentoase. mărimea şi culoarea frunzelor. Portulaca sp. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. locurilor pentru sporturile uşoare. până la albastru. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată....) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. culoarea şi abunden a frunzelor. Sempervivum sp. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. mărimea şi culoarea frunzelor În general. florile fiind nesemnificative. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului... la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui.. iar altele puternic fidate.. Forma. în jurul teraselor. roşu sau grena. cu segmentele filiforme. Nuan a culorii poate fi diferită.sp. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe.sp. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.1. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. Pyrethrum sp.

Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.plante anuale semirustice (Begonia sp.) se seamănă în sere calde.5.6. florile se îndepărtează. fiind aripate.1.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. Cineraria sp. Calceolaria sp. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. .plante anuale sensibile (Celosia sp. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire.. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie.. iar primăvara vor înflori. Zinnia sp. În unele situa ii.) are fructe persistente şi decorative.1. 8. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. men inând efectul decorativ. fiind o sursă de amuzament pentru copii.plante anuale rustice.8.. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. . fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . . de culoare roşie sau roză. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. vara. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. ca o continuare a florilor.

bordurilor.. 8. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. Papaver orientalis).. Polyanthes sp. Hyacinthus orientalis. sau semirustice (Canna indica. pentru: . Acestea pot fi rustice (Anemone sp. Iris sp. cămări. Lolium sp.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit.. Gypsophyla sp. Narcissus sp.1.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. Aquillegia sp. tuberobulbi. Speciile floricole pot fi folosite. geophite – ce au bulbi. jardinierelor. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. . în lungul apelor sau pe luciul lor.. teraselor. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. mozaicurilor. tuberobulbi.decorarea balcoanelor. rondurilor. Chysanthemum sp.7. Hosta plantaginea. Gladiolus sp. . în general. rabatelor.. rădăcini tuberizate. ferestrelor... Convallaria majalis. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). rizomi.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. rizomi. Dahlia sp.decorarea spa iilor verzi. covoarelor. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale... pe stânci sau pajişti.

Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire.). mijlocie (Petunia sp.). în trepte. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. instalând specii de talie mică în prim plan. pergolelor. witrockiana).).. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. chioşcurilor. Rudbekia sp. forma şi culoarea florilor. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori.. zidurilor. specifice plantelor anuale. crizanteme. bujori. partere). O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). bănu i (Bellis perennis).ca flori tăiate. 8. înăl imea plantelor. mărimea. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. Portulaca grandiflora). rabate. în special lunile de vară. fiind amplasate în locuri intens frecventate. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. stânjenei. narcise (Narcissus sp. printre care se introduc plante anuale. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. forma şi nuan a frunzelor. cu port de tufă sau covoraş. fie numai specii perene.2. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. fie mixt. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. . Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. de talie înaltă (Phlox paniculata.. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. numă-uita (Myosotis sp.).decorarea stâlpilor. perioada şi durata de înflorire. Culturile cu plante anuale. treiajelor. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. Ageratum mexicanum „nana”. ghiocei. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. narcise. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. costisitoare. muscari (Muscari sp. Tagetes sp. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. În func ie de perioada şi . deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor.

compostul de grădină. Asparagus sp. .. Acestea se deosebesc prin pH. Dianthus sp). bine organizate.. Galanthus) sau bienale (Primula. Iris sp.soluri acide – (Coleus sp. În func ie de sol. se deosebesc: . nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. perlit şi turbă în diferite propor ii. Cheiranthus cheiri). Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. Viola. Hyacinthus. con inutul de substan e nutritive. elemente nutritive. rădăcinile de ferigă şi nisipul.... ferigi). pământul de lemn. pământul de pădure. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. brumărele).pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. . textură. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Instalarea speciilor floricole 8. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. 8. pământul de frunze. desfundat. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare.. etc. de răsadni ă. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. superficiale (Primula sp.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. . . În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. Crocus. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. Narcissus. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. permeabilitate. capacitate de re inere a apei). aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . După valoarea pH-ului. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile.1.3. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. elina.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. nivelat. mărun irea bulgărilor. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. Bellis) cu speciile anuale. pământul de ericacee. Amaryllis sp.. Gladiolus sp. Dianthus sp. Calluna vulgaris). . de turbă) . Erica sp. Myosotis. În general. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente.. pământul de ace de răşinoase. pământul de turbă. mobilizarea superficială a solului. structură...soluri neutre – majoritatea solurilor. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme.soluri alcaline – (Anemone sp. Asparagus sp.. Tradescantia sp. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire.3. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. modelarea terenului..pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. pH. textură.

comparativ cu înăl imea plantei. Amaranthus). Mathiola.2..5 cm grosime. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Galanthus.8. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea.. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor.(Iris sp.3. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. dar nici să se stânjenească reciproc. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. transplantarea apare necesară atunci când . Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. de cca. Hyacinthus. bulbii acestora să se înrădăcineze. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Hosta plantaginea. Fuchsia. Impatiens.). În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Alyssum. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. La speciile perene. Paeonia). În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci.3. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Begonia). Lilium sp. Viola. 2 – 2. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. Narcissus. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Myosotis). ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective.). Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Muscari. Crocus.3. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. 8. unde se vor dezvolta şi înflori. Dianthus. Hemerocallis sp. La plantare.

În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. bobocitul.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.reglementarea înfloritului. 8. . Ciupitul se execută cu unghia.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme.4. . fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. . . această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. Pentru ob inerea de tufe bogate. cu rolul de a ob ine plante viguroase. În această categorie intră următoarele lucrări: . când plantele nu suferă deloc. . În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul.aplicarea îngrăşămintelor.combaterea dăunătorilor biotici. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi.irigarea.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . obligatorii sau facultative. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale.ob inerea unor forme caracteristice. de perioada înfloririi. . . spa iul devine insuficient. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei.tunsul plantelor. unele nu mai înfloresc în acel an. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. copilitul.datorită înmul irii naturale ale plantelor. . iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. .tutorarea şi palisarea. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări.suprimarea păr ilor aeriene. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. suprimarea tijelor florale vestejite. .înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. intrând mai devreme în vegeta ie.

).formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. Se aplică la crizanteme.. garoafe. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. trandafiri. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. urzicu ă (Coleus sp. gura leului). pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. de dimensiuni mai mari (crizanteme. Pelargonium sp. hortensie. bujori. garoafe). ochiul boului). de obicei terminată cu o floare (crizanteme. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei.. în acest caz întârziindu-se înfloritul. . Petunia sp.

metal de dimensiuni şi tipuri diferite. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. mai ales în perioada de înflorire abundentă. mase plastice. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Tutorii pot fi din lemn. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. dalii). în func ie de specia respectivă. Lathyrus. Ipomea).. . trestie.

pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. ca regulă generală. spălarea şi răcorirea plantelor. clorura de potasiu. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. umiditatea şi mişcarea aerului. făina de oase. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. narcise. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. ob inânduse solu ii prin fermentarea. În această categorie intră: excrementele de mamifere. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. intensitatea luminii. bioxidului de carbon şi a altor gaze. a îngrăşămintelor organice solide. făina şi rosătura de coarne. bogate în potasiu: sarea potasică. mustul de bălegar. 1:20. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. etc. după o prealabilă uscare şi mărun ire. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. cu valen e simbiotice. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. ciuperci). la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. la care se adaugă apă. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. solarii. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. . concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. după trecerea perioadei de înflorire. maxim ora 10. lalele. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. de păsări. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. microbiologice. cenuşă. fiind indicată udarea diminea a devreme. ghiocei. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. solul. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. temperatura mediului înconjurător. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. sulfatul de potasiu. riguros selec ionate. sere. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. timp de două săptămâni. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). uneori superfosfat. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. chimice. azotatul de amoniu. Irigarea se poate realiza prin aspersiune.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. :30. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. Îngrăşămintele se aplică. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu.

Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. pentru a nu se produce vătămări plantelor. periodică a diferitelor exemplare floricole. rizomi. uneori chiar săptămânal. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. sensibile la temperaturile scăzute. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). Acest strat men ine solul umed. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. bulbii sau rizomii. şi peste vară. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. tuberculi. . Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. manual sau cu ajutorul săpăligilor. în martie–aprilie. la geofitele semirustice. organele subterane (bulbi. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. măcar odată pe an.sau noaptea. sau talaj. frunze. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie.

datorită nuan elor de verde. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. După destina ie. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. pietriş. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux).pentru peluze. lalele). Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. asfalt sau beton. luciu de apă). ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. cărămidă.pentru terenuri sportive. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. IX. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. masive de arbori) sau nevii (stânci. formată în special din graminee. având aspectul unor pajişti naturale.Cap. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. elemente arhitecturale. . dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. narcise. recreative sau sanitare. gazonul se încălzeşte mai pu in. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. brânduşe. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. grupuri statuare. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. . arbuşti.1. ce înfră esc abundent. 30 oC. pentru a forma un covor des. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9.rustic. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. clădiri. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. cu . aranjamente florale. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. iar în cazul asfaltului de cca. 45 oC. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. în zilele cu temperatură ridicată. De exemplu.

cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. la tundere. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. . rezisten a la bătătorire. 9. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. 9. Matricaria chamomilla. de rezisten a la bătătorire sau tundere. ci în amestec de minim 3 specii. rădăcinile sunt relativ superficiale.3. Calendula officinalis.2. tufele sunt înghesuite foarte mult. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora.. la 12–20 cm. . rezisten a la temperaturi scăzute.5 cm. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. Campanulla sp. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. crichet – 2. După înăl ime: . rugbi – 6.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Alyssum maritimum. având aspectul unei fâne e înflorite. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. Agrostis tenis. dar speciile se comportă diferit. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. înfră ire slabă. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Lollium perenne. . capacitatea de refacere după tundere.5 cm. frunze mari. Viola arvensis. lăstărire. aceasta dispare. Reseda lutea. Poa annua). tenis – 0.. Agrostis stolonifera. Cynonurus cristatus). uneori 40–50 cm (Poa pratensis. de diferite desimi. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. Bromus inermis). Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Papaver rhoeas.5 cm. grosiere. Deschampsia caespitosa. Bellis perennis. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Alopecurus pratensis. Iberis semperflorens. rămânând suprafe e nude de pământ. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente.5 cm. umiditatea din sol. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Festuca rubra. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. rapiditatea de creştere. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. uneori 100 cm (Dactylis glomerata.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. aspre. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. Gypsophylla muralis.

date de condi iile specifice ale ării respective. îngroparea cablurilor electrice. dar şi executarea drenurilor. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. în cazul în care solul existent este corespunzător. a instala iilor de irigare. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 .cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. se ob ine un gazon prea rar. cu un aspect nefavorabil. dar şi vara.3. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. de exemplu: 12 g/m2 în SUA.9. După semănarea manuală. zgură. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. gros de cca. de specie. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren).manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre.3.5 – 2. ci cresc lateral. 9. Dacă norma este prea scăzută. .2. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). amestec şi condi iile de sol. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. precum şi costul mai mic.mecanic . pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele).cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). De asemenea. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. Metode şi tehnici de semănare: . iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. a canalizărilor. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: .cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). instalând toate speciile crescute natural. terenul se grăpează. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. Decaparea . În diferite ări se aplică norme diferite. dacă există sisteme de irigat. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. cărămizi. moloz. adâncimea de semănare va fi mai mică.1. .5 cm. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada.

după care se sparge şi se mărun eşte elina. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. care nu sunt preten ioase. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. După aceste opera iuni. fosfor şi potasiu. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. care pot fi rulate. groase de 2-4cm. apar muşchii şi numeroase buruieni. iar gramineele se răresc. Dacă solul are o cantitate mare . datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). sau mecanic cu maşini speciale. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor).brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. 30 x 30. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului.4. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. 9. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area.

de calciu. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. . înainte de înflorirea buruienilor. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. trebuie mărită cantitatea de fosfor. pentru compensare. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole).

îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos.mişcare ascendentă.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . inestetic şi nefunc ional.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. de refugiu. au o lă ime mai redusă (minim 1.5 -0. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). implică o diminuare a efortului. călare sau cu bicicleta.de stimulare.20 m). grădinile alpine. . de intimitate şi uneori de regres. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. perspectivele.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut.de amuzament. divertisment. X. flori. de cucerire a spa iului înconjurător. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante.de indispozi ie (de închistare) . creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului.7 m lă ime. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. importan ă şi lă ime. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. în meandre pentru traseele sinuoase. pentru stilul geometric. pentru terenurile orizontale. măreşte aten ia.mişcarea orizontală. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. . . mai sigură.pentru ceea ce este rigid. În func ie de natura circula iei. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei.Cap. pentru obiective bine determinate. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. creează impresia de avansare. apare un sentiment plăcut de protec ie. . influen ând sentimentul de veselie. sau conduc spre un obiectiv principal important. organismul nu depune efort. curiozitate . pentru terenurile cu denivelări. . elemente arhitecturale. având 0. . CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele).mişcarea descendentă. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). mai stabilă. sunt de obicei largi. . şi în echilibru cu for a gravita ională. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. ordine şi propor ie. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane.1. justificate de prezen a diferitelor obstacole. 10.

Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. corelată cu ambientul. cărămidă. pătrate. dalaj antic. macadam. . de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. ceramică sau marmură. este folosit în pădurile de recreare. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. tip zidărie. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. de forme diferite. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . asfalt turnat sau cilindrat. pietriş. mozaic. cel pu in cu fa a superioară netedă. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. lian i sau materiale hidrofobizate. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. beton. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. dale.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. iar cele deschise obosesc ochii). .cele neregulate în „opus incertum”. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. Căile împietruite cu pietriş de carieră. pavele. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. dalaj englezesc. Pământul. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc.

Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. fără frânturi. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. prin deschideri de perspective. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. de mişcare. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. având rolul unui factor calmant în peisaj. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. realizate de obicei pe stâncării. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. în locurile cu erodare puternică. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). dar poate fi ameliorată. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. elipsoidale. Apele stătătoare (numite impropriu. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. trestie. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. la o distan ă între centrele de greutate. senza ia de răcorire şi de prospe ime. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. asemănător cu malurile opuse. Caltha palustris). se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. fântâni. 10.2. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. făl uită. lacuri.pe gazon. . Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. dar fără a fi simetrice. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. din beton. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. cărămidă. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. căderi de apă. iazuri. bitumului. dreptunghiulare. pătrate. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. pâraie. Malurile se vor amenaja prin terasare. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă.60-0. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). Când cursul apei este însorit. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). geometrică. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. uşurin a între inerii.65 cm). ale fiecărei dale.

colorată diferit chiar. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. fiind compusă dintr-un obiect potrivit.3. privit dintr-un loc potrivit. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. în mod progresiv. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. la o oarecare distan ă de clădiri. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . caz în care se pot men ine în forma lor naturală. Grădinile alpine creează. . bazin cu jeturi orientate spre mijloc. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. mărime şi culori.fântână cu taluz cu cascadă. iar când sunt mici şi grupate. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Când sunt de dimensiuni mari. de solidaritate monumentală. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. acestea dau impresia de putere. O perspectivă bine concepută are echilibru. . Grădinile alpine au suprafe e variabile. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. folosite pe timp de noapte. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. cu o vegeta ie specifică. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii.bazin cu cupă florentină în mijloc. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. combinată cu lumina artificială. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. . un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. .4. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. 10. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. muntos. un microrelief accidentat. 10. de la câ iva metri pătra i la câteva sute.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. în mod artificial. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. fie vor fi aduse. şi pot fi amenajate într-un mod special. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice.

suporturi pentru plante.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. a men ine. cele mari în planul din spate. la marginea apelor.aşezarea unui strat de pământ de elină. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. situate în spa iile verzi. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. . treiajele. hexagonală sau octogonală. pode e şi poduri. deşertic. într-o formă simplă dar estetică. belvederile. bănci şi scaune (mobilier de grădină). coloanele. . Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. a domina. zăpadă. subalpin. . în pantă sau se va crea artificial. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. pentru ca pământul să se taseze suficient. Acestea se pot construi din lemn. destinate adăpostirii vizitatorilor. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. pergolele.dispunerea blocurilor de piatră. numite chioşcuri descoperite (naturale). beton. construc ii uşoare. a orchestrelor sau a fanfarelor.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. chioşcurile. fiind amplasate pe esplanade. . cu turbă şi nisip.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. 10. . vase decorative. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna).aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. arcadele şi porticurile. grupuri sculpturale. lăsând spa ii mari între ele. va fi pe cât posibil frământat. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . înghe . scările. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). la capătul aleilor. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. teatrul verde. în pie e sau în punctele de perspectivă. pătrată. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. balustradele (parapetele). Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. accidentat. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. sau cărămidă.5. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici.

în lungul aleilor largi. mărime. dezvoltare pe verticală. oferind refugiu împotriva insola iei. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale.7m şi înăl ime 2-2. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. pe lângă ape sau terenuri accidentate. a unui rond de flori.4-0. din diferite materiale de construc ie. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. teraselor. ce prezintă ca elemente de sus inere. mărginirea unor perspective. bronz. cărămidă. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. stâlpi verticali (piatră. lemn. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. beton armat. lemn. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. culoarea lor. înăl imea 0. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. lă ime 0. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. metal.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. pe orizontală. Se recomandă ca optimă. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. cărămidă. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. folosite pentru decorarea unor pere i. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Materiale de construc ie folosite: piatră. atât la soare cât şi la umbră. beton.4-3.5-0. Treiajele sunt construc ii uşoare. aluminiu. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin.0 m. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. fiind amplasate la capătul aleilor. Forma.5 m. cărămidă. grup sculptural. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. Acestea se confec ionează din piatră. formate din panouri cu zăbrele. de obicei cu înflorire abundentă. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. . Pot fi cu sau fără spătar. fontă. la marginea teraselor. fier. mozaic. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale.45 m. marmură şi au un mare efect prin formă. piatră). lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. compartimentarea unui spa iu verde. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. lemn sculptat sau marmură.5 m.

regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. ciment.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. decorat cu plante de mozaic. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. . beton. în lungul scărilor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. aleilor. zidurilor. piatră.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful