UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

V. vasele şi statuile. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. urbane. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. 2.grădina cu pomi fructiferi. peste care s-au grefat elementele orientale. lotus sau diverse flori. Erau prezente pergolele şi coloanele. Schema modelului grădinii medievale. plante medicinale şi aromatice. 2. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. trandafiri.) 2. fie o fântână cu un joc de apă.2. busuioc. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . platani. . Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. Acestea aveau. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. pini. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. .. În capitala imperiului.1. Villa Lucullus. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale.XIV d. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Totuşi. cu coloane de piatră colorată şi marmură. Grădinile vilelor mai mici.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. horticultura a făcut progrese. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului.arbuştii şi plantele ornamentale. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. a înregistrat un regres. . fiind înconjurate de un zid de marmură. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. mimoze). Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. nordul Africii şi Asia Mică. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. Erau prezente şi pu uri rotunde. Villa Sallustius.H. crini. Exemple: Villa lui Cicero. De asemenea erau cultiva i trandafiri. chiparoşi. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. formă pătrată. ca urmare a cruciadelor. la interior cu bazine străjuite de statui. lauri. specii floristice. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce.2. tisă. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. zambile. Constantinopol. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. Villa Mecena. ce cuprindea Europa Sud-estică. de regulă.2. duzi. în Evul Mediu. tei.2. buxus. smochini. rozmarinul şi mirtul. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină.

cu func ie exclusiv ornamentală. bazine.H. situate în cur ile clădirilor. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. pini. compartimentare realizată. pere ii de fundal. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). 2.grădina de flori.4. din timpul domina iei arabe. Speciile folosite erau: chiparoşii. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. adesea aranjate liber. 2. menajerie. al VII-lea d. citricele. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec.2. înconjurate de ziduri. acolo unde spa iul permitea. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. Compozi ia era geometrică. XIII-XIV. magnoliile. palmieri. buxusul. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. magnolii. . de formă regulată iar cele mai mari. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera.H. Apa era folosită fie în bazine şi canale. mărginite de rânduri de plante tunse. galerii acoperite de plante că ărătoare. prin întretăierea a două canale cu apă. Locuin ele mici aveau o singură grădină. eucalipt. fiind plane şi înconjurate de ziduri.2. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. Speciile folosite: chiparoşi. apoi au căpătat un specific propriu. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. fie erau situate în afara palatelor. caracterizată de prezen a careurilor egale. fie sub formă de fântâni arteziene. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate.grădina de legume şi plante medicinale. Grădinile fie erau interioare. Nu existau sculpturi. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. legate prin mici canale de teracotă sau marmură.d. predominant persană. monotonă. mirtul. leandri.). Arta topiară era folosită în exces.. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. pavilioane pentru petreceri. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. . acestea fiind interzise în religia mahomedană. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. o suită de grădini. fie aveau straturi de formă pătrată.

a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. cascade. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. poduri şi pode e. iar apele. de basm. Elementele primordiale erau mun ii.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime.3. pe vârful unei coline sau în pădure. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China.H. pentru dobândirea perfec iunii morale. II-I î. IV-V d. ce erau descoperite brusc la un moment dat. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. stânci. pinii – fermitatea şi for a caracterului. şi reflectă puternicul cult al naturii.H. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. budismul. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. firesc. Relieful era foarte variat. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. sec. fiind create mai ales în sec. cheiuri. (dinastia Tang). toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. odihnă. plante şi animale. Picturile. suprafe ele foarte întinse. de groază. situat pe malul unui lac. modificat sau aparent natural. ape. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. cu caracteristici proprii. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. galerii.2.) şi cuprindeau mun i. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. este mărimea acestora. VIII-IX d. terase. chioşcuri. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. piersicii ornamentali – Paradisul. grote. Filozofiile religioase din China. în care vegeta ia era dispusă natural. arterele pământului. bambuşii – prietenia necondi ionată. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. al XVII-lea d. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste.H. indiferent de perioada istorică. . Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. neregulat. au fost create parcuri naturale. cu aspect natural. por i. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. ziduri. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. având caracter natural. lacurile şi râurile. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. o dată cu dezvoltarea noii religii.. fiind natural.3. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. fiind excluse liniile drepte. bazine. de veselie. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. în armonie cu peisajele naturale. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. în strânsă legătură cu religia. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. cascade naturale) sau în bazine artificiale. servind ca loc pentru plimbare. Terasele erau trasate liber.H.

Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. în decursul timpului. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. pietriş. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. azalee.Deşi. stâncile.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. camelii. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale.3. al VIII-lea d. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. muşchi. sec. Spa iile verzi. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . Persia. mai mari sau mai mici. un râu sau pârâu. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). cu simboluri filozofice caracteristice. fiind folosite toate elementele din natură. arborele de ceai. por i. ferigi.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. din dorin a de a aduce natura în locuin e. nisip.H. fiind ulterior personalizată. . atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. . pasul japonez. şi în Kyoto. grădină aridă. miniaturală: cursul de apă. cu balustrade ornamentate. devenind o artă na ională. sau din Europa medievală şi renascentistă. bambus. Astfel în Japonia. fântâni şi foarte multă vegeta ie. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. stânci col uroase. sau de pe verandă. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană.). Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. Islam).H. pavilioane pentru ceai. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă.vegeta ia este perfect integrată peisajului. fiind o componentă a acesteia. arbori şi arbuşti. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. destinate contemplării din interiorul clădirii. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. orientat pe direc ia N-S. plus diferite lampadare. . lanterne din piatră. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . diverse plante cu sau fără flori. grădină de muşchi. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. podurile. coline. al VIII-lea d. ienuperi. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. 2. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete.capitala ării. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. În sec. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. lac cu insule. erau prezente pretutindeni. pârâu cu cascadă. pietre rotunjite. Grădinile imperiale.

2. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . . buxus. ci pietre late. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. chiparoşi. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. garduri vii şi borduri tunse. . ienuperi. 2. lespezi sub forma pasului japonez.Villa Medici în Roma (2 terase).utilizarea vegeta iei tunse. .Grădina palatului Farnese din Caprarola. . înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. stejari meridionali. Specii folosite erau: pini. tisă. magnolia.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite.H. cascadelor. precum: .simetria fa ă de o axă a compozi iei. literatură. .4.Villa Lante din Bagnasia (5 terase).organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire.1. Această orientare a apărut la început în Italia.. în special pentru grădinile vilelor suburbane. bambus. azalee. . .Villa d’Este la Tivoli (8 terase).apa aduce mişcare. glicina.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. .nu erau folosite alei. bazine neregulate. . ştiin ă. lauri şi portocali. încep să apară primele grădini publice. . . adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). .sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. cireşii. . ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. XV-XVI d. .arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. mirt. a canalelor. arborele de ceai. vase ornamentale. de unde a iradiat apoi în restul Europei. camelii. al XVII-lea d. cascade.H. pe terase succesive. . ca influen ă occidentală. ziduri înverzite. arhitectură. arbuşti modela i în volume geometrice.4. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. .apa era folosită sub formă naturală. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. din toate domeniile: artă. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. lămâi.prezen a sculpturilor.erau folosite zidurile masive de sprijin. . Din sec.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. parapete ornamentale.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.

la care grădinile erau în incintă.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii.2.H. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. apare stilul baroc. tinzându-se către transformarea în parcuri. . fiind îmbinate cu linii ample. . vase. al XVII-lea.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase).grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . În unele situa ii canalele s-au păstrat.grădinile de la castelele Tuilleries.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. . Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar.grădinile Gamberaia – Floren a.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. Exemple din sec al XVI-lea: . . sub aspectul echilibrului şi simetriei. cu numeroase statui. . ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. dar dispare schematismul rigid. Au apărut grotele artificiale. roci şi apă în mişcare). S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. fântâni. Existau canale şi lacuri imense. rezultând spa ii mult lărgite.. . Principiile esen iale s-au men inut. Fontainbleau. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel).arhitect peisagist Du Cerceau.H. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. curbe. traseele rectilinii. Exemple:. 2. al XVI–lea. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). pictor şi arhitect) favorit al . la castelele Amboise. Saint-German. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. Abia după jumătatea sec. S-au mărit dimensiunile grădinilor. În perioada Barocului.În secolul al XVII–lea d.arhitect peisagist Delorne. cu partere decorate cu flori.grădina Garzoni – Collodi. în arhitectură.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. . La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. Astfel. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. Au fost realizate decoruri bogate. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. În prima jumătate a sec. al XVII-lea crea iile importante au fost: . Terenul era modelat în terase mari.4. bazine.grădina Luxembourg din Paris. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci.

. . bazine şi canale. Fontainbleau. mari partere şi întinse oglinzi de apă. 2. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. . piramide. închise între ziduri. treiaje. La început s-a renun at la tunderea arborilor. .simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. conuri. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. rampe. Dar. Chantilly. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene.sunt prezente.terenul este modelat în terase largi. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului.aleile sunt rectilinii.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. Ulterior.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. sub influen a literaturii. rocării. Saint Germain-en Laye. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. în Anglia începând cu sec. . toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice.compozi ia era tratată arhitectural. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. mai ales pe axa principală. . bazine cu grupuri sculpturale. dominantă. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. . se păstrează axa . Sceaux. scări. cu principii compozi ionale proprii. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. fiind situat pe terenul dominant. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. ca şi în restul Europei. . . Dispar parterele.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. constituind totodată şi perspectiva principală.„regelui Soare”. în Anglia dominau grădinile medievale. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului.Ludovic al XIV-lea. racordate cu ziduri de sprijin. bazine. al XVIII-lea. pe spa ii foarte largi. vase în stil baroc. cuburi). Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . alături de diferite fântâni. . . . Versailles.3.4. statui sau vase.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. SaintCloud. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori.sunt folosite.palatul constituie capul compozi iei. borduri sau broderii de buxus tuns.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi.

Victoria Park şi Battersea Park.Austria: . reziden ial şi a intrat în cel urban. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. .4. . .Kent (pictor şi arhitect) .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian.Nymphenburg (München) – model francez. . . Green Park.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. La periferie erau: Regent’s Park.4. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. Malmaison.grădinile Kensington şi parcul Stowe.model francez. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . amenajate în stil peisager: St. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. .Rusia: . Realizări importante: . . .grădinile de la Whitehall – model italian. formând un lan verde de peste 4 Km.Saint-James Park . Ermenonville. enun ate de Repton. fiind sus inătorul noului curent numit . Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. La sfârşitul secolului al XIX-lea. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.Anglia: . . Toate crea iile din această perioadă (sec. . .Charlottenburg (Berlin) .. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.. apoi francez.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. . 2. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. În secolul al XIX-lea. .Grădinile Greenwich – model francez. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman).Germania: . dar se introduc poteci şerpuitoare. Hyde Park. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).Tête d’or’’ (Lyon). cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.Hampton Court – model italian. realizate sub influen a romantismului.Parcul Chatsworth – stil clasic. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. . Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). . James Parc.model francez.centrală dominantă.

Petersburg – 600 ha.U. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.A. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. molidul.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori.Spania: . . narcisele. În Germania. liliacul.Villa Melzi (Bellagio).păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta).parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . . . .parcul Nympheuburg (München). . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. .Parcul Sokolniki – 463 ha. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. arskoe Selo = vechea denumire). . garoafe şi iasomie. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .parcul Wilhelmshöhe (Kassel).New York – Central Park .model italian. . . pomicole. . lângă St. stejarul. bradul.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte..sec. Ca exemple pot fi amintite: .Grădina Botanică .sec.Chicago – South Park. În S. . marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.Grădina engleză (München). În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. .Villa Carlotta (Caddenabio). lăcrămioare. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. plopul alb. Parcul Puşkin (parc englez. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.Philadelphia – Fairmount Park. . . Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. forestiere: bujori. pe lângă locuin ele boierilor. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.model francez.Italia: . respectiv după principiile grădinilor engleze.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. .Villa Carraresi (Roma). cimbrul. .360 ha.grădinile La Cranja (lângă Segovia) . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. crini. Ca exemple pot fi amintite: . roini a. Prospect Park (peisagist Olmsted).Parcul Public Friederichsham (Berlin). . mesteacănul. 2. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .5.Boston – Park System.

.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). . ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). dar care în mare parte erau neorganizate.în Bucureşti în 1833-1840.parcul de la Albeşti –Braşov. Alpinetul. . . ..la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . al familiei Bauffy. . fiind numit oraş-grădină. . . Redont. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). stilul brâncovenesc. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . . .1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.1838 – parc promenadă . . Pădurea Verde. .1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. al baronului Bruckental.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. .la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852).Buzău – Parcul Crângul.la Sibiu – 1857. al XVIII-lea .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. În alte oraşe: . .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. . Hörer).actual Parcul Tineretului.parcul de la Gorneşti –Mureş .Timişoara – Parcul Tiselor.. . iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. . dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. .parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . poduri.parcul Carol I. În sec.Pădurile parc Băneasa şi Snagov.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni.Bucureştiul avea cca. (fost Libertă ii) realizat de E.la sfârşitul sec. 70 ha.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. Parcurile de la Avrig. . . . lângă castelul familiei Teleky. lângă castelul familiei Haller. Parcul Rozelor.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. promenada de pe Dealul Copou. .sec. chioşcuri pentru orchestre. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). Borza. . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. al XIX –lea. Dacia.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.Grădina Ioanid. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.Iaşi – Parcul Expozi iei..parcul de la Bon ida –Cluj. odată cu dezvoltarea oraşelor. . . azi Parcul Romanescu. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). Hayer. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. amenajat tot de Redont – Bd. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. (Carl Friederich. .

Oradea. . Pantelimon.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). parcuri în Titan. .s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Parcul Tineretului. . Piteşti. .Parcul Sportiv . Colentina. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. ClujNapoca. Constan a. Balta Albă. Gala i.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Ploieşti. Iaşi. . Parcul Tei.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Drumul Taberei.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Parcul Libertă ii. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Craiova.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Crângaşi.reamenajarea Parcului Herăstrău. . Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Sibiu. corespunzătoare multitudinii de sta iuni.

Profesorul I. hidrologică. respectiv: de produc ie. de pe terenuri degradate). în general de toate tipurile de spa ii verzi.2. sanitară şi estetică. recreativ sau sanitar. intensitatea radia iei solare). d) f. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. f) f. antierozională. antipoluantă (f. de impact peisager).flori din culturile floricole. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. de protec ie a solului. .f. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. c) f. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori.lemn din diferite tipuri de pădure. hidrologică. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. grădini. decorativă (estetică. recreativă. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii.f. 3. . de protec ie climatică (viteza vântului.Cap. . sanitară). În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple.f. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. . În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. respectiv cu: .semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. Func ia hidrologică este asigurată. fiind ob inute diferite categorii de produse: .fructe din livezi. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. 3. această func ie are un caracter puternic diminuat. la diferite categorii de spa ii verzi. umiditatea şi temperatura aerului. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . ştiin ifică. . Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. e) f.1.

cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. prin procesele de evapo-transpira ie.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi.ameliorarea umidită ii aerului. prezintă o stabilitate mecanică. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . etc. fâşiilor plantate în lungul străzilor. şi a speciilor drajonate.micşorarea vitezei vântului. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. Func ia de protec ie a solului. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. în care procesele de eroziune sunt vizibile. Pe lângă aportul de substan e nutritive. Prin sistemul de înrădăcinare. asfalt sau beton. De exemplu. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. ). moderează temperaturile excesive.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. . vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. fie la suprafa a solului (litieră). prin microclimatul pe care-l realizează. mult sporită. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. Acestea. străzi. . sau în apropierea acestora. cărămidă. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. fizică şi chimică. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. substratul ce constituie suportul vegeta iei. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. spa iile verzi prin stratul arborescent. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. prin descompunerea de către microorganisme. fie în sol (rădăcini moarte). . Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. . Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. ce constituie o armătură biologică a solului. trotuare. Vegeta ia lemnoasă. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. a perdelelor de protec ie. prin albedoul specific. Sub aspectul proceselor pedogenetice. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. astfel. pietriş. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură.

în zonele plantate. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. betonul. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. în special în timpul verii. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. . 3. iar la 120-200 m în interior. . Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti.reducerea poluării chimice a atmosferei. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. viteza vântului scade cu 30-60%. sau cu frunziş sempervirescent.reducerea poluării fonice.lipsite de vegeta ie. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. structură pe verticală. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. atmosfera devine calmă.3. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. În mediul urban. a pulberilor fine sau a fumului. vârsta arboretului. ce nu deranjează ochi. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. elagaj şi anotimp. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. astfel. sub diferite aspecte: . o elul. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. marmura. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. De exemplu. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. etc. . umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. consisten ă. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. Perdelele de protec ie.reducerea poluării fizice a atmosferei. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. 5m3. gresia.

fără obstacole cu efect antifonic. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. inversiuni termice. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. În oraşe. întreprinderile industriale. şantierele. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). părozitatea acestora. perimetrale. având un efect nesesizabil. planta iile stradale. căderea frunzelor. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. prin senza ia de linişte. radia ie solară. 35 t/ha. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. respectiv de mărimea frunzelor. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. 30 t/ha. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. de prelucrare a petrolului. aerian. acoperită cu gazon. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. arbori+arbuşti+specii de gazon). umiditate. etc. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. industria chimică. . în cazul molidului cca. De exemplu. în teren liber. ionizarea aerului). transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. necroze. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. planta iile rare dintre construc ii. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. echien/plurien. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). durata de via ă a frunzelor etc. pinului silvestru cca. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. de prelucrare a produselor minerale. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. ce are lă imea de 200-250m. a arterelor principale). efect maxim în sezonul de vegeta ie. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. transportul auto. intersec iilor aglomerate. 42 t/ha. iar a teiului pucios cca. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. cea ă. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. metalurgică. 68 t de particule solide şi praf. sau diferite activită i curente ale popula iei. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli).

cele mai multe destina ii. CFR. . intelectuale sau psihice.timp de existen ă. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. . . presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. prin care se înlătură plictiseala. între inerii personale.. . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. pensia. televiziune. sau efectul automatismelor zilnice. radio. vacan ele. Factorii care influen ează recrearea sunt: .3.4.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. camping.pregătirea. . care poate fi: . . Sarcinile de bază ale recreării sunt: .activită i pe loc. cumpărăturilor pentru hrană. internet). . telefonie.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber.Mobilitatea. spa iile verzi urbane sau extraurbane.destinderea sau relaxarea. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. turismului. îmbrăcăminte. de .timpul liber (dedicat recreării). serviciului. în general. Fazele activită ii de recreare: . Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. respectiv concediile. la care este supus omul în via a cotidiană. artei. practicarea diferitelor sporturi. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. .divertismentul sau amuzamentul. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. presupune bucuria întocmirii programului.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. în sferele culturii.Timpul. sportului. al solicitării fizice. cules de flori. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. divertismentului.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. . având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. . şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. după bunul lui plac: plimbări. călătorii. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune.deplasarea. odihnei prin somn. picnic.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv.Nivelul de trai. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. aeriană sau navală. respectiv timpul alocat servirii mesei. etc. obiective turistice. .

realizată pentru plăcerea proprie a individului. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. . pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. floricolă sau erbacee. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. de diferite excese. economice. etc. . etc. diseminat sau modificat. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. diferite de mediul său. canotaj. indiferent de subiectul în care apare.ciuperci sau de fructe de pădure. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului.5. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. 3. după o perioadă de activitate intensă. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). de a practica un sport sau de a depune efort fizic. repausul şi somnul. În sens larg. pescuit. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. decât în dauna operei”. etc. de regulă la sfârşitul săptămânii. nevoia de a face mişcare. Turismul are caracter recreativ. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. J. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. istorice. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc.amintirea. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. parcurile.O. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. alpinism. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. gazon sau oglinzi de apă. obiective culturale. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. în sta iuni climaterice cu specific. prin care are loc refacerea fizică a organismului. arbustivă. Aceste activită i pot fi active sau pasive. în spa iile verzi extraurbane. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. apicultura. Plimbările sunt realizate fie zilnic. Odihna propriu-zisă. presupune comportamente diferite. vânătoare. de conducerea autovehiculului. încât nimic să nu poată fi adăugat. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. .întoarcerea. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. sau în zilele libere. Func ia decorativă (estetică. sau diferite activită i precum grădinăritul. sau la sfârşitul săptămânii.

bazine. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. .încadrarea cursurilor de apă. Astfel. murmurul apei. . . Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. textura coroanei. ciripitul păsărelelor. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. încântare. cascade. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. . bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. bariere împotriva vântului. . şi care exercită o atrac ie spontană. flori. . a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. variază pe parcursul unui an. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. puternic erodate sau a grohotişurilor.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente.6. admira ie necondi ionată. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. cu efect de parazăpezi). Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. diferind în func ie de fenofază.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. 3. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: .Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. fructe. etc.

într-un întreg. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. se ine seama de anumite principii şi legi. suprafe elor şi formelor planului. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. planta ii. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. Toate elementele unui spa iu verde (alei. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). Frumuse ea este un element func ional. ob inându-se în final unitatea în diversitate. Fiecare component. care conduc în final la realizarea frumosului. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. intrarea principală. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde.Cap. viu sau inert. sociale şi economice ale unei perioade date. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. centrul compozi iei reprezentat . pe o concep ie dominantă. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. armonie şi propor ionalitate. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. Frumuse ea este realizată prin ordine. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. un monument). la care sunt subordonate toate celelalte elemente. peluze. treaptă. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei.

echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. al for ei sau al monumentalită ii. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. potecă. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. în întregime. dinamic. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . a repetării şi a consecven ei. bănci. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. ordinii. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. se găsesc mase similare şi egale. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. Ritmul poate fi: static. omul va anticipa următorul obiect sau interval. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. evitându-se astfel monotonia. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. liniar. stradă. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. simplu.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. combinat. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. deoarece un plan perceput deodată. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. a aceloraşi elemente (specii. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Asimetria pune omul în armonie cu natura. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. integritatea şi calitatea acestuia. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. şi o dată percepută regula ritmului. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Simetria poate fi absolută şi liberă. magnificului. lă ime) sau alte caractere vizibile. de culoare. clădire). vase decorative. bulevard. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. creând senza ia de dezamăgire. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. compus. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. este static şi odată văzut. admi ând totodată diversitatea acestuia. respectiv realizarea echilibrului. grupuri. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). calitate care uneori poate avea o latură negativă. interesul scade. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. de formă. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime.

în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. se pot deosebi: . În proiectarea spa iilor verzi. într-un aliniament. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . pasive. florale. de un individ. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. arhitecturale. care au o anumită continuitate. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. caz în care se aplică armonia legăturii.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. .combina ii între culori diferite (active. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. etc. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. chiar dacă specia diferă (de exemplu. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. . respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). în acest car fiind vorba de armonia contrastului. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate).abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. .compozi ii între culorile complementare. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. exprimând de fapt unitatea în varietate. dar care au volume şi formă asemănătoare). forme sau spa ii. formelor dar mai ales a culorilor. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor.compozi ii doar între culorile calde sau active.

13. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. 55. 270. apoi 3. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). al XIII-lea. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. C. alee pietonală. publicul dintr-un parc. 180. iar la o distan ă mai . Fibonacci. 5. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. lă imea optimă este de 8 m. . majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. 21. 89 etc. lă imea optimă este de 5 m. astfel pentru o alee de 300 m.618 (aproximativ 3:5). iar pentru o alee de 250 m. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. 34. matematician italian din sec. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). . sub un unghi de cca. 8. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire.).I. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. sub un unghi de cca. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil.). etc. ordine şi armonie. ce are laturile în raport de 1:1. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare).îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. mese. . Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. Astfel. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. alterarea formei naturale (implică transformări par iale.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi.

pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul.mare de această valoare. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. . Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. presupunând unirea trecutului cu prezentul. fără a se exagera prin risipă. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual.

râuri. iar în cadrul stilului peisager sau liber. precipita iile) sau for ele majore (vânt. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. epoci. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. . trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. La romani grădinile. etc. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). dar şi elemente minore precum microrelieful. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte.2.1. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor.1. 5. francez sau regulat) a stat. câmpii. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. caracteristice diferitelor epoci istorice. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. văile râurilor. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere.1. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. În amenajarea spa iilor verzi. V.Cap.). erau prelungiri ale încăperilor. de mai târziu. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. În ultima perioadă (sec. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. Stilurile spa iilor verzi 5. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. bazine.1. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. aspect preluat şi de romani. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. radia ia solară. vegeta ia. Acest stil prezintă mai multe variante. întotdeauna de formă dreptunghiulară. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. fiind ornate cu statui. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. Grădinile în stil maur. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. caracteristice Renaşterii şi Barocului. eroziunea). arhitectural. apă. civiliza ii. activită i. pâraie. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). în general. vase sau fântâni arteziene.

Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. regulate. unele păstrându-se şi în prezent. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie.1. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. numit şi capul de compozi ie. cu numeroase ziduri de sprijin. pe linii drepte şi curbe.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. scări. cu denivelări mici. statui sau vase sculptate. fie de a le limita pe altele. taluzuri. fiind subordonate toate elementului principal. situat în pozi ie dominantă. Elementul principal. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. Apa aduce prospe ime. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. sau de perdele de arbori. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. bogat ornamentate. fiind nivelat şi modelat în terase largi. cascade sau bazine. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. 5. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. ce constituie perspectiva principală.1. rampe. aplicat până în prezent. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. balustrade. respectiv axa principală. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra.2. canale sau oglinzi de apă. Aceasta. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. precum şi oglinzi de apă.

a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. cu precădere în Olanda. Principiile de structură ale stilului peisager Formele.3. Stilul peisager Stilul peisager (liber. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare.1. 5.3. care dau varietate şi fantezie compozi iei. Aleile sunt rectilinii. 5. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă.1. 5. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. fie sub influen a pictorilor peisagişti. fie sub influen a literaturii noi.2. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. natural. fiind dispuse în re ea geometrică. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. mai ales a celor de gazon. în ansamblu. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. sub influen a stilului rococo din arhitectură.de apă.1. în formă de tablă de şah. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. compozi ia fiind liberă. .2.1. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. Toate acestea au fost duse la extrem. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. fiind obositoare ochiului. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. având cel mai adesea relief variat. conducând spre diverse amenajări. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. În această situa ie. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. în Anglia.

intervenindu-se totuşi în detaliu. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. în pete neregulate sau eliptice. roci sau stânci. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. toate elementele. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. în diferite zone ale grădinii. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. volume. peluze. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. prin aducerea de pietre. cu contur regulat. covoare sau dispersate solitar. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. fie naturale. masele vor avea conturul neregulat. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. urmând caracteristicile terenului. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. . cu înflorire bogată. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. se vor folosi specii de talie mică. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. de grote sau chiar cascade. specii lemnoase decorative. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. Apele. cu aspect natural. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. chiar exotice. curb sau sinuos. În jurul clădirii principale. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Aleile au un traseu liber. care în mod natural sunt dispersate. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. sub formă de mase. frumoasă şi îndelungată. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. sinuos chiar. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. vor fi folosite pâlcurile. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. fie create. lumini şi umbre. ce urmăreşte formele de relief. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. neregulat. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. atunci când aceasta există. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. pajişti şi diferite grupaje floricole. Rocile.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. Simetria şi echivalen a sunt excluse. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

2. cu flori având culori calde. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. unei mări sau ocean). culori. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. având ca fundal imagine unor mun i înal i. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. 5. umbră şi lumină. largi. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase.5. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. Genul de bucurie Genul de bucurie. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. volume. atât sub aspect psihic cât şi fizic.2. 5. De asemenea. de luminişurile retrase. cascadele. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. de veselie sau de entuziasm. . ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. dispuse într-un masiv păduros.3. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. de stâncile.5. forme.4.2.

fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. dimensionate. limitarea perimetrului construibil. recrearea şi odihna popula iei. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan).Cap. re ele stradale. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. zona politico-administrativă. etc.1. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. cât şi legătura dintre acestea. sunt judicios repartizate. 6. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. atât urbane cât şi periurbane. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. grădinile sau scuarurile. dispuse într-o re ea continuă. energie termică. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. Ca regulă generală. gazului metan. sta ii de distribu ie a apei. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete.). sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. zona industrială.2. 6. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. energiei electrice. în strânsă corelare cu structura urbanistică. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. ce asigură protec ia multiplă a mediului. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. .

a apei. amplasare. . dotări şi func ii. 1. . parcurile şi bazele sportive. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. grădini zoologice.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. de regulă. a solului. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. grădini botanice.3. şi în care intră: parcuri. ce sunt administrate de primării. planta iile din cimitire. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. care traversează localitatea şi care. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. După pozi ie se deosebesc: . a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. longitudinală. concentrică. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. transversală sau longitudinal-transversală. fiind diferite ca mărime. planta ii antierozionale. grădinile locuin elor individuale. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. 2. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. în func ie de sistemul stradal al localită ii. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. scuaruri.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. grădini publice.cu acces nelimitat. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. planta ii de protec ie (a localită ilor.cu acces strict. constituită din spa ii verzi periurbane. . planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. a sta iunilor balneo-climaterice). . radial-concentrică. grădini şi scuaruri publice. lungi de sute de metri. a spitalelor. grădini botanice. grădinile botanice şi cele zoologice. ştranduri). spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. acoperişurile verzi. planta ii antiincendiare. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. pepiniere. păduri de recreare. păduri parc. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. planta ii de pe lângă unele dotări publice. grădini sau scuaruri). de folosin ă generală. pepiniere. După accesibilitatea popula iei largi: . numite şi spa ii verzi publice. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. 6. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale).cu acces limitat. întreprinderilor. zonele de agrement (păduri de recreare. fiind administrate de persoane juridice sau fizice.

caz în care acestea sunt uşor accesibile. 6. păduri de agrement.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. planta ii cu efect de parazăpezi. planta iile de consolidare antierozională. . spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor.spa ii verzi de înfrumuse are.3-3 ha. având în componen a lor doar arbuşti. edificii culturale. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. rozarii. situate de regulă în cartierele de locuin e. perdelele de protec ie.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. . caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. parcuri şi grădini zoologice. .spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. . parcuri expozi ionale. 6-8 minute. în cca. Raza de deservire a unui scuar este de cca. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. culturale sau de învă ământ. cu rol decorativ: scuarurile decorative. frecventează simultan acel scuar.temporare sau provizorii.permanente. După modul de amplasare. spa iile verzi pentru copii şi tineret. . Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. fiind destinată odihnei de scurtă durată. situată în intravilan.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri.4.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară.în interiorul cartierelor de locuit. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. .3. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. parcurile sportive. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. destina ie. parcuri dendrologice. gazon. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. 400 m. păduri parc. destinate construirii unor cartiere de locuit. scuarurile por fi: . După func ii: . După durată. scuarurile pot fi: . ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. După destina ie. pepinierele. grădini şi parcuri publice. spa iile verzi din cimitire. configura ia terenului şi construc iile din jur. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale.3 ha. scuarurile pot fi situate: . alpinarii. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. . ce se înfiin ează pe terenuri virane.

în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. bănci. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. statui.5 km. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. respectiv: sectorul pentru copii. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. de învă ământ. Dispozi ia aleilor. 15-25 minute. boschete. Spre deosebire de scuar. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. în lungul aleilor. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. situate în jurul unor institu ii publice. de mers lejer. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. spre periferia scuarului. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. Intrările vor fi reduse ca număr. în cadrul oraşelor mari. . în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. respectiv o intrare la cca. . Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2..5. a obiectivelor culturale. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. 6. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. datorită inexisten ei căilor de acces. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. frecventează grădina în acelaşi timp. respectiv arbori şi arbuşti. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. scări (în cazul terenului accidentat). 3-4 ha. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. alei. aranjamente şi decora iuni florale. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. peluze de iarbă. zone umbrite dar şi zone însorite. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. Dată fiind această distan ă de deservire. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. de pe o rază de 1-1. De exemplu. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective.

cofetărie. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat.000 de locuitori trebuie să existe un parc. WC public). şi de densitatea popula iei. bazine sau chiar un mic lac. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice.6. . Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. de lungimi şi dificultă i diferite. într-un cadru peisagistic deosebit. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. ce depăşesc 20 ha. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. respectiv sta ionare). destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. sporturi. restaurant). culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. diferite dotări (cişmele. şi de capacitatea proiectată a parcului. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). adăpost de ploaie. În foarte multe cazuri. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. bănci. locuri pentru jocuri statice. de re eaua stradală limitrofă. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. 6. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). datorită suprafe ei pe care o reclamă. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. expozi ii. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. cafenea. manifestări artistice).

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. parcări. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice.2. arii de joacă pentru copii. structură şi folosin ă diferite. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e.liber este de 3. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. a noxelor sau a altor factori de inconfort. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. recreativ şi decorativ. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. 6. în func ie de pozi ia. pentru diminuarea zgomotului. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. şi străzi şi bulevarde deschise. 6.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. partere cu flori. . personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil.1. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. Astfel. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. Au scop sanitar.8. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. ocupând suprafe e importante. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. alei pietonale. suprafe e îngazonate. tomberoane).8. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. ale unui cvartal sau ale unui cartier.8. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. orientarea şi înăl imea clădirilor. şi alte multe specii pentru varietate. Speciile vor fi alese şi amplasate. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. 6. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. punct de distribu ie a energiei electrice. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta.

precum gazonul. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. precum şi diferite specii cu port pendent. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. servitul mesei. padoc şi cuşcă pentru câine. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. Grădina de fa adă. minilivadă. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . arbuşti tunşi.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. sedii de firme. În func ie de mărimea spa iului disponibil. În cazul vegeta iei. un mic bazin cu aspect natural. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. În func ie de mărimea acesteia. sau specii de răşinoase. activită i de grădinărit. piscină. gazonul. minigrădină de zarzavaturi. trandafirii. de gusturile proprietarului. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. mobilier de grădină. arbuşti şi liane. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. aranjamente florale. grădina este structurată şi amenajată. uşor de între inut. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. barbeque. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. Astfel. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. arbori. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. fie după propriile idei. cititul. arbustive sau lemnoase. magazie de unelte. diferite jocuri. institu ii. bazin cu peşti decorativi. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. a unor grupuri de specii sempervirescente. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. chioşcurilor şi treiajelor. joasă sau fără împrejmuire. sediu de firmă etc. chioşc de grădină. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. dar şi a unor hoteluri. spitale. o cascadă miniaturală. stânci şi pietre. suprafe e îngazonate. lămpi pitic. În cazul unor locuin e. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică.) acestea pot fi: grădina de fa adă. miniseră. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. cu o compozi ie relativ simplă. pergolelor. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. Grădinile interioare. fie prin realizarea unui gard viu înalt.

pentru speciile de plante vivace. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. 6. printre spa iile rămase libere între plante. . Crassulaceae. Saxifragaceae. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. cu arbori şi arbuşti de talie mare. cu strat fertil mai gros. cu pietriş (de tip sort). se recomandă acoperirea acestuia. În func ie de caracteristicile lor. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. fam. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. Poaceae). Peste acesta se aşterne stratul fertil. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. alături de plante cu flori şi alei. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. Brassicaceae sau Campanulaceae). O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. de regulă. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. instala ii electrice. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. durabilă şi de bună calitate. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. astfel. forme sau provenien e. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. format din fibre minerale. fiind de maxim 10-15%. unele specii din fam. canalizări). În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. specii de gazon (fam. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. în vederea efectuării eventualelor repara ii. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. sau numeroase alte specii floricole. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. de la bun început. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan.9. Urmează un strat de separa ie. poate contribui la estetica compozi iei alese.

În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. Din suprafa a acestor complexe sportive. al muncitorului (fabrici. al proprietarului (locuin ă privată). prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. hale.10. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. . cabinete). al bolnavului sau pacientului (spitale. în zilele însorite. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. . . acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. şi constituie unită i de sine stătătoare. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. comportându-se ca un bun strat termoizolant. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere.acestea re in diferite cantită i de praf. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. ateliere). .. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. institu ii administrative). . prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. fiind dotate cu mic mobilier de grădină.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. policlinici. Ca şi în cazul grădinilor interioare. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. creându-se spa ii pentru odihnă. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. . prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. diferite pulberi sau noxe. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat.şi nu în ultimul rând. 6. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. spa iile verzi propriu-zise. până la 4-7. . respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii.

în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. diferite săli de sport (gimnastică. în care constituie sectoare de sine stătătoare. volei. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală.11. Suprafa a variază de la cca. gazon sau arbuşti. oină). aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. clădiri pentru vestiare. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. 100 m2 până la câteva hectare. grupuri sanitare. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. volei. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. balansoare. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. sau în cadrul scuarurilor. duşuri etc. 30-40 copii. tobogane. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. separate prin vegeta ie. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. leagăne. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. precum şi specii floricole şi de gazon. 7-10 ani. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. caz în care au caracter de tabără. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. 11-15 ani. cu solul permeabil. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. Stilul adoptat este cel mixt. şi să nu producă fructe ce pot murdări. handbal. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. bârnă de echilibru. 1000 m2 pentru 40-50 copii. labirint. bănci. clădiri administrative. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. când sunt în afara localită ii. grădinilor publice sau a parcurilor. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. bazin acoperit sau în aer liber (înot. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. atletism). Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. tenis). respectiv: până la 3 ani. cu ghimpi (Berberis . polo). arte mar iale). În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. baschet. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. cu precădere împotriva vânturilor dominante. 20-25% pentru terenurile de joacă. 6. 3-6 ani.

cu rol de protec ie împotriva prafului. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. bibliotecă volantă. arbori de mărimea a III-a. balansoare. pârtie pentru schiuri. cât şi zone însorite. destinate odihnei. pistă pentru alergare. spaliere. flori. dotările vor fi mult mai complexe. flori. În cartierele de locuit sau în scuaruri. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie.. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. fructe sau semin e. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. rabate sau diverse aranjamente floristice.12. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. . bănci. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. Laburnum anagyroides. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. teren pentru focul de tabără. Robinia sp. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. Rhus typhina). grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. tobogane. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. arbuşti fructiferi. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. 6. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. care murdăresc. un mic monument sau un bust. plante tehnice. bârnă pentru echilibru. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. sau care să fie toxice (Taxus baccata. bazin pentru înot. a zgomotului şi a gazelor. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. eventual un mic stadion. ce poate cuprinde: o mică livadă. Dar în func ie de microrelief. cu frunze.).sp. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. medicinale şi melifere. coşuri de gunoi etc. pistă pentru patine cu rotile. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. leagăne. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. cele cu frunze.). corpuri de iluminat. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. bob sau săniu ă. În cazul taberelor. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. terenuri pentru jocuri de masă. ronduri. grădina de zarzavat. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. alei pentru biciclete sau trotinete. labirinturi.

luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. 6.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. având ca dotări mese. pentru fiecare elev. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. cu rol stimulator. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. bănci. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. rabate de flori. pasive cu rol calmant.14. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. sau a celor rezervate pauzelor. cu cel mai mare impact peisagistic. . se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. Astfel. Spa iile verzi din incinta spitalelor. De asemenea. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. func ional şi estetic. calmante. pentru mărirea gradului de vizibilitate. cu excep ia intersec iilor. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. diferite. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii.5 m2 de teren sportiv. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. familiare. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. precum şi obiecte din materiale calde. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. birourilor. respectiv cea a intrărilor. de a diminua poluarea fonică.13. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. este vegeta ia lemnoasă. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. cu specii floricole având culori liniştitoare. 6. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. Componenta cea mai importantă. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori.

molid. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. cu alei şi căi de acces paralele. datorită lipsei de spa iu. sau în sens radial. pornesc mai multe alei rectilinii. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. Parterele cu flori cu nuan e reci. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. prezintă şi o zonă. de la intrarea principală sau de la biserică. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. glicină sau trandafiri. dispuse în lungul aleilor principale. chiparoşi. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. Dacă spa iul permite. De asemenea. separarea diferitelor amenajări precum parcări.15. . atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. capelă sau un monument memorial. Cimitirele mari. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. bine delimitată. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. cimişir. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. precum şi pergole cu vi ă de vie. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. ce au efect liniştitor. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. chioşcuri). diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. paltini. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. flancate de planta ii sobre.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. constituit din biserică. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. ar ar american. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. dar şi specii de foioase precum: tei. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. drumuri interioare de acces auto etc. acoperite cu plante agă ătoare. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. influen ând benefic recuperarea acestora. sau chiar garduri vii. cu bănci şi şezlonguri. sau în jurul edificiului central. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. necesare bolnavilor. În func ie de destina ia institu iilor respective. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. castani porceşti. tisă. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. numită „cimitirul eroilor”. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. purificarea aerului. Astfel. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. centrale. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. brad. reduse doar la aliniamente de arbori. Astfel. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. din specii sempervirescente. 6.

Lupinus sp. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. situate în intravilan sau în extravilan. În cazul în care terenul nu este prea frământat.). 6. iedera (Hedera helix). corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici.1. Ca specii lemnoase frecvent folosite. sanitară. de recreare şi decorativă. Spa iile verzi cu profil specializat 6. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. pentru realizarea acestor denivelări. după considerente ştiin ifice (taxonomice). Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. Paeonia sp. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. Convallaria majalis etc. halde. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. Sistemul de drumuri. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. se execută lucrări de excavare. să poată fi realizat pe jos. sunt: trandafirii. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare.16. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. arborii fiind evita i. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. dar şi culturaleducativ. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. industrială sau medicinală a plantelor.. Microrelieful. alimentară. Narcissus sp. după concep iile .. Chrysanthemum sp. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. de recreare. după importan a decorativă. de maximă circula ie. cu multe denivelări. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. surse de zgomot puternic). fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. în afară de cele amintite. saschiul (Vinca minor). precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat.. Sedum sp. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. utilită ile şi căile de acces. caprifoiul (Lonicera japonica). Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. dar şi în punctele cheie. sanitar şi decorativ. de taluzare sau de înăl are a unor zone. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. din specii sempervirescente. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. Aster sp.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu.16.. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. Sempervivum sp. să existe mijloace de transport în comun. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative.

Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. fie se desfăşoară între cele două elemente. dar şi publicului larg. tehnice. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. leguminoase. hibrizi Polianta. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. estivală sau autumnală. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. Polianta. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. şi implicit expozi ii foarte diferite. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. fie în fa a clădirilor importante (birouri. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. arhitecturală. medicinale etc.). ierbar). Sectorul plantelor spontane folositoare. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. sectorul plantelor acvatice. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. vernală. numit şi colec ia botanică. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. sau arbori cu efect decorativ deosebit. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. sectorul sistematic. licee sau a alte unită i de învă ământ. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. în acest sector.). sectorul plantelor de cultură. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. flora Asiei etc. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. de parc. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. Realizarea planta iilor floricole. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. sectorul administrativ. sectorul florei diferitelor zone geografice. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). muzeu. Ca sectoare. melifere. pergole. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. sectorul plantelor spontane folositoare. plante aromatice. diverse suporturi sau chiar ziduri. urcători. de la cele inferioare. grădina japoneză. rozariu-ul. dar în containere. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. vara îngropate în sol. rădăcinoase). Sectorul plantelor de cultură. serele. până la cele superioare (ultimele fiind . respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. englezeşti. hibrizi floribunda etc. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. treiaje. la exterior. Rozariu-ul. În sectorul florei Globului. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. ce au diverse întrebuin ări.

amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. subtropicale. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. sera orhideelor şi a plantelor epifite. se deosebesc: sera palmarium. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. uneori chiar un miniparc zoologic. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare.monocotiledonatele). Grădina japoneză. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. sera plantelor acvatice tropicale. prin solu iile de amenajare adoptate. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. sera rezervată expozi iilor florale. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). pasul chinezesc din dale de piatră. pepinieră. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. poartă torrii. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. sera azaleelor şi cameliilor. sau mai rar. sera înmul itor. Complexul de sere. pădure de foioase. pădure de răşinoase. mediteraneene. ornamental. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. Astfel. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii.2. Prin structura. este dispus de regulă. didactic. industrial sau alimentar. lanterne de piatră. sera plantelor din regiune mediteraneană. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. sau din alte regiuni calde ale Globului. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. decorativ şi recreativ. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. în apropierea intrării principale.16. verii sau toamnei. pod arcuit din piatră. . pădure mixtă. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. după zona geografică de provenien ă. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. pajişti. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. clădiri administrative. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. colec ie de trandafiri. 6. sera colec iilor. Vegeta ia forestieră spontană.

Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. . în ceea ce priveşte frumuse ea. a masca zidurile inestetice. vechimea şi mărimea colec iilor. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. . să nu existe zone industriale. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii.3. stâncării. înfiin at în 1909.arboretumul Bazoş (jud. gropi de gunoi. . cu o suprafa ă de 34 ha. al XVIII-lea. de tipul cuştilor cu gratii. cu o suprafa ă de 20. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. de tip „microbiotop sau minihabitat”. perdele sau garduri mascate cu liane.5 ha. trebuie să ocupe suprafe e importante. înfiin at în 1880.16. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. Bacău). Pe ansamblu. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. cu o suprafa ă de 60 ha. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. bazine. . aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic.arboretumul Simeria (jud. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. Hunedoara). clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. înfiin at în 1908. . având o suprafa ă de 48. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote.grădina dendrologică Macea (jud. pentru a completa ambientul. strâmte. înfiin ată la începutul sec. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. 6. Bacău). al XX-lea. Arad). care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. este necesară construirea de voliere largi. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului.arboretumul Hemeiuş (jud. curs de apă. de recomandat cât mai largi. înfiin at la începutul sec. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. care va fi folosită atât ca sursă de apă.5 ha.De regulă. pot fi amintite: . având o suprafa ă de 70 ha.arboretumul Dofteana (jud. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. Timiş). În cazul păsărilor zburătoare. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. având în acest sens îngrădiri. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective.

lupi. în care sunt găzdui i: elefan i. şi pentru răpitoarele de noapte. prevăzut cu arcuri largi descoperite. pentru diferite specii de urşi. unele specii de ra e.) sau spa ii deschise. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. galinacee etc. pentru sezonul rece. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. pescăruşi etc. bivoli. pentru sezonul estival. . mierle.sectorul stru ilor. .: . păuni.sectorul primatelor. distan a nu trebuie să fie prea mare. canari. De asemenea. în special forestieră.sectorul marilor ierbivore. mici palmipede.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. zimbrii etc. şi padocuri acoperite. libere. lei. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. . Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. jderi etc. pentru speciile care nu pot părăsi locul. uli. ovine. gheparzi etc.sectorul rezervat pentru antilope.. iguane. porumbei sălbatici sau de ornament. . despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. ce adăpostesc pisici sălbatice. cormorani. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură.). reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. ren. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. pume. zebre. precum lebedele.sectorul păsărilor răpitoare. . lama şi alpaca. stânci.sectorul păsărilor tropicale sensibile.sectorul reptilelor. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. . stârci. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. . cameleoni. vulpi. . pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. şoimi. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public.sectorul felinelor mari. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia.. carnivore mici. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. cucuvele. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. cai sălbatici. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. şopârle. cu voliere şi vegeta ie. prin plimbare. turturele. trunchiuri de arbori. cât şi spa ii largi.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. ce cuprinde voliere cu fazani. asini etc.sectorul cervidelor şi cabalinelor. grauri etc. caprine. pelicanii. şerpi sau crocodili. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. găini de ornament. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. girafele. câini dingo. cum sunt bufni e. de amenajările respective. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite.sectorul galinaceelor şi columbidelor. dromaderi. râşi. alpin şi subalpin etc. cinteze. elan. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. cerb lopătar. fie cu voliere foarte mari.. constituit dintr-o clădire. .sectorul păsărilor de baltă. în aer liber. pentru sezonul cald. umiditate.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. de numărul de specii. cu zone largi amenajate pentru tigri. pot fi amintite: . Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. pantere. ierbivore mici. ciufi. bibilici. . .sectorul urşilor. căprior.. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. . să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. gâştele. bazin. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie.

În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. pot exista în incintă şi muzee. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. poteci şi alei de plimbare. se vor prevede spa ii largi. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. a eventualelor surse de poluare. se deosebesc: parcul forestier. de zoologie. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. de entomologie etc. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. şi nu numai. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. un punct de belvedere asupra oraşului. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. Alte amenajări.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. a unor peluze întinse de gazon. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. fântâni. 6. cişmele cu apă potabilă. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. nisip sau alte materiale locale. . În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. În unele por iuni ale pădurii-parc. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. un curs de apă. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. dar în raza de deservire a localită ii. de purificare a aerului etc. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. în mişcare. Astfel. acoperite cu pietre. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. precum: un lac. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. toalete ecologice. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. care să nu depăşească 4%. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. Pădurea-parc (parcul forestier. În zona intrării principale. sau a aranjamentelor florale. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. având produse care să nu dăuneze animalelor. formată din planta ii forestiere. un sit istoric (ruinele unei cetă i).17. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. pădurea-parc sau parcul-pădure. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri.

Unele elemente naturale precum mlaştinile. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . topoclimatul. terenuri de tenis sau de fotbal. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari.). tabere şcolare. telecabine. zone de picnic. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. izvoare termale etc. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. numită impropriu pădure de agrement. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative.17. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Pădurea de recreare.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. în unele zone de interes curativ. lipsite de vegeta ia forestieră. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. expozi ia. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. cu cât terenul este mai înclinat. stâncile. . de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. hidrografia şi environnement-ul. puncte de belvedere etc. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. zonele nisipoase. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. piste pentru biciclete sau pentru role etc. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. terenuri sportive etc. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. pozi ia pe versant. căi de acces cu trasee mai lungi. solul. balnear (izvoare minerale. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. telescaune.1. situate pe malul unui lac. De asemenea. 6.5-2 ore. a unui râu. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Astfel. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. pot fi ştrandurile şi campingurile. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. Amenajările de tipul campingurilor. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. falezele sau malurile abrupte. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. sau de interes turistic. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice.

vegeta ia are aspect veşted. iar solul este mai pu in umed. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. alunecări de teren. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. cu privire la temperatură. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. De asemenea. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. dotărilor sau diferitelor echipamente. Orientarea nordică a unor terenuri. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. În acest sens. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. fără extreme mari. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). frunze prăfuite sau galbene. Cu privire la mişcările aerului. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. Tot în acest sens. frunziş sărăcăcios. temperaturile sunt moderate. suprafe e umede improprii. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. este mai rece şi mai umedă. altitudine etc. vânt. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. băl i. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. plantele prezintă creşteri foarte mici. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. sau spa ii adăpostite. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. temperatura aerului mai ridicată. refugii) pentru a oferii adăpost. plajelor etc. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. care prin fenomenul de . În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. noroi. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. gradul de expunere a teritoriului. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. destinate practicării unor activită i. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. prezen a prafului.. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. această zonă este cea mai expusă vânturilor. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. pavilioane. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme.

râu. Hidrografia teritoriului. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. iaz.spulberare. care este dată de natura sursei (izvor. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. situl sau vecinătă ile. sau ca sursă de apă potabilă. În acest sens. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. atunci aceasta este şi primitoare. precum realizarea igienei corporale zilnice.17. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. Environnement-ul. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. lac). libere (luminişuri. chimic sau fonic zonele din jur. de cea ierboasă. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. aerisite. de modul de captare. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. de poten ialul teritoriului. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. pârâu. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. de temperatura acesteia. 6. pescuit. a fermelor de animale. prepararea hranei. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. schi nautic etc. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. ce diminuează calitatea acestora. regimul şi tratamentul etc. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. şi din contră. filtrare şi transport al apei. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia.2. liziere). suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. dar nu neglijabilă. natura solului. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. În zilele călduroase de vară. O zonă lipsită de un curs de apă. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. va avea o atractivitate sporită. . condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. de o acumulare mai mare sau mai mică. compozi ia şi vârsta arboretelor. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. Când o pădure de recreare este echilibrată. apa este importantă sub aspectul calită ii. De regulă. Cei care doresc să se odihnească. prezintă o atractivitate foarte redusă. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. poieni. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. capătă por iuni dezgolite.

În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. de motiva iile şi aprecierile lor. ce induce plictiseala şi pasivitatea. bine pusă la punct. dar în zilele geroase cu chiciură. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. Sub raportul vârstei. cu locurile de parcare aferente. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Aceste dotări vor fi discrete. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton.. dispuse pe anumite trasee. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. indiferent de specie. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. la agresiunile vizitatorilor. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. publicul larg le preferă pe cele amestecate. ce calmează şi relaxează vizitatorul. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. capacitatea de primire începe să crească. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. ce are o densitate mică (200-500 buc. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. dau peisajelor un pitoresc aparte. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. datorită vizibilită ii foarte bune. în func ie de fenofazele speciilor respective./ha). s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. . luminişuri pentru odihnă. ce au un efect peisagistic major. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. are aspectul unei păduri falnice. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. care determină o scădere a densită ii. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. a culorii frunzelor etc. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. şi este favorabilă pentru plimbări. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Codrul regulat vârstnic. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. păduri pentru plimbare şi păduri parc. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. Iarna se remarcă răşinoasele. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure.

insistându-se în mod special asupra cură eniei. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. Zonele cu soluri reci şi umede. Zona de plimbare. să fie drenat. Arboretele vor avea consisten ă moderată. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. cu forme interesante. instala ii sau echipamente. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. cu investi ii mai reduse. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. să aibă o textură uşoară. destindere şi pentru activită i de picnic. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. izvoare). de cca. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite.Pădurile de recreare se sistematizează. mult căutate şi apreciate de publicul larg. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). soluri scheletice. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. echipamente sanitare şi de igienă. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. de cei care evadează din cotidian. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. camping. cişmele. . repaus etc. reprezintă cca. ce trebuie să fie ireproşabilă. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. fiind astfel organizată. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. prezintă ponderea cea mai mare. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. şi prezintă diferite construc ii. pentru linişte. acest lucru favorizând. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. Zona de primire şi odihnă. terenuri de joacă pentru copii. În raport cu întreaga pădure. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. amenajările. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. odihnă. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. vor fi evitate de vizitatori. prin împăr irea pe anumite zone. aer curat. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. zona de plimbare şi zona de regenerare. Aceasta este zona preferată de marele public. obiectivele etc. De preferat ca aici.

3.17. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. care sunt interzise accesului publicului. restaurant. han. dificultatea.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. având un specific aparte. 6. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. arbori deosebi i. dispersate în cadrul celorlalte două zone. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. smulgerea sau tăierea puie ilor. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. camping). de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. au o lă ime optimă de 3. de la o clădire de interes general (cabană. fiind eliminate tasarea solului. respectiv 4-10 km/100 ha. peşteri. Traseele potecilor vor fi diferite. zone cu fructe de pădure etc. forma iuni geologice interesante etc. fiind total protejate. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. prin optimizarea spa iului în general. monumente. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. ruine. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . nu prea lungi şi nu prea înclinate. un număr sau o emblemă. puncte cu vederi panoramice. pot avea por iuni comune. întâlnite doar în anumite păduri. vestigii ale unui castel sau cetă i. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg.5-4 m. restaurant. terenurile de joc. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. cu pante domoale. locurile de parcare. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. cabană. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. spre diferite puncte de interes din pădure. şi echipamente specializate. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. este constituită din diverse suprafe e. rezultate prin ruperea. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative.

ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. parcările pot fi: în ciorchine. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. restaurantelor. pe ansamblu. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. Parcările pot fi mari. fiind mult apreciate de vizitatori. un număr cât mai mare de autovehicule. dalele de piatră. de 2-3 maşini. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. masă cu scaune sau bănci. de amploarea investi iilor. pietrişul. . în special pe latura vântului dominant. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. respectiv grupuri de arbuşti. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. vor evita pe cât posibil artificialul. coş de gunoi. respectiv nisipul. vatră din piatră pentru foc. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. fântâni sau alte surse de apă. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. peluze pentru golf. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. şi să se folosească materiale cu aspect natural. Locurile de parcare. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). loc pentru focul de tabără. camping. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. cabanelor.aceste puncte bănci. groapă sau container pentru gunoi etc. dispuse în apropiere. în pinten. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. WC-uri ecologice. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. miniterenuri de fotbal. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. diverse amenajări pentru jocul copiilor. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. şi pot fi: terenuri de tenis. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. formele regulate şi simetriile. capătul drumului principal). pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. sau pot fi mici. şi variază în func ie de microrelieful specific. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. spa ioase şi capabile să absoarbă.

recreative şi turistice. 6. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. Astfel spus. pedologic sau de altă natură. educative.18. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. speologic. paleontologic.1. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. hidrologic. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. incompatibilă scopului atribuit. faunistic.18. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. sau parcurile cu specii de vânat autohton. având o înăl ime corespunzătoare.The International Union for the Conservation of Nature . geologic. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. protec ia ecosistemelor. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. floristic. cu aspect cât mai natural. .În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). De asemenea. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală.

să fie interzisă vânătoarea. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. Rodna. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. . Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte.Beuşni a.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. cultural şi recreativ.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . expozi ii.Valea Cernei. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . . beneficiind de o protec ie suplimentară. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse.speciile vegetale şi animale. . Cozia. .vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. recreării şi turismului”. . muzee cu specific local. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. Domogled . emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. În prezent. neatinse de activită ile umane. respectiv fenomene naturale originale. Ceahlău. activită ile de turism vor fi bine organizate. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. hanuri sau locuin e izolate. elemente de etnografie si folclor. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică.18. şi Semenic – Cheile Caraşului. care grupează o serie de atrac ii turistice. . cu flora şi fauna sa. drumuri. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: .să aibă forma ii geologice interesante. educativ. . zona rezerva iilor integrale. educativ şi recreativ. construc iile (case. . Piatra Craiului. vegeta ie. în scop ştiin ific. . Retezat.Hăşmaş. care servesc recreării popula iei.zona exterioară. vile. floră şi faună intacte. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. 6. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii.2. Mun ii Măcinului. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. specifice. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. Cheile Bicazului . zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. hoteluri. conforme cu peisajul. sate. destinate cercetării ştiin ifice.să fie deschis turismului organizat.sunt peisaje naturale de mare frumuse e.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. Cheile Nerei .

se evită degradarea mediului prin orice mijloc. 6. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului.. geologice şi geomorfologice (tip g). forestiere (tip f).zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. mixte (tip m). se promovează regenerarea naturală. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală.18. nu se împuşcă. Grădişte Muncelului – Cioclovina.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. ca parcuri naturale. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. următoarele: Apuseni. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. limnologice (tip l). autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. Nomenclatura din ara noastră. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. vegeta iei sau faunei. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. paleontologice (tip p). . zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. potecile vor fi bine marcate pentru turişti.3. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. lacuri şi cursuri de apă. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. În ara noastră sunt constituite în prezent. solului. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. Acestea pot fi: botanice (tip b). cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. 9/1973. Vânători – Neam . Bucegi. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. conform Legii nr. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. rezerva ii naturale. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. rezerva ii ştiin ifice. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. Por ile de Fier. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Balta Mică a Brăilei.

. rezerva iilor naturale.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. cursuri de apă. parcurilor naturale. arbori seculari. ştiin ifice sau peisagistice. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. fenomene geologice unice (peşteri. locuri fosilifere. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. chei). Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. educa ie si instruire în domeniul mediului. cascade.

2. VI. .vânt. ce vor alcătui în final o unitate.1. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. compozi ii.umiditatea atmosferică. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. . . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).2. Prin acest material. . . 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. 6. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. frunzelor. culoarea.diversitatea foarte mare a ramurilor. volume. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). . Criterii de alegere a speciilor 6.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu.Cap. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. ruginiu. . .1. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.lumină.factorii ecologici edafici: . . .fertilitatea solului. material care îşi schimbă volumul. . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. .temperatura aerului.cerin ele speciilor fa ă de: .îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. Astfel trebuie avut în vedere: . proiectantul de spa iu verde creează forme. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei).textura şi profunzimea solului.factorii ecologici climatici: .maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.regimul de umiditate din sol. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .

.expozi ie.2. . numindu-se şi cea ă oxidantă.troficitatea solului. . dioxidul şi trioxidul de sulf. Astfel.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.animali.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. .2. .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). (produc căderea acelor la răşinoase. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.vegetali. . . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. .factori poluan i. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). Dintre aceştia : . În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.pantă. numite arsuri).factori biotici: . considerate cele mai rezistente).configura ia terenului.oxidul de sulf.factori geomorfologici: . . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). dar şi asupra celui animal sau vegetal. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. .con inutul de schelet. . . fa ă de cele periurbane. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. . a produc iei de masă lemnoasă). în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. 6.factori antropici: . prevenirea şi combaterea dăunătorilor.altitudine. etc. fertilizare..smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. cloroza esutului asimilator.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). . . .

stadiu de dezvoltare. industria metalurgică şi chimică. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta. .condi ii de mediu – specie. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene.2. tuia.rezistente la plumb – pinul silvestru. propor ia poluantului în atmosferă etc. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. .3.sensibile . cum se integrează în respectiva compozi ie.umbrirea clădirilor.pădurile de recreare. . leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. .pigmentări. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. corcoduşul.aliniamente. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. 6. reducerea creşterilor. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. subspecie. arboretele tinere fa ă de cele mature. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. platanul.rezistente la bioxid de sulf – alunul.rezistente la fluor – mesteacănul. . . La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. chiar un aspect de bronzare a frunzelor).unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. . Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. ce talie vor avea exemplarele respective. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: .ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie.foarte sensibile . piracanta. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.praful rezultă din întreprinderile industriale.1. etc. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . coacăzii. frasinul. din arderea combustibililor solizi şi lichizi.2. fenotip.).rezistente Exemple de specii: . bradul de Caucaz. ecotip. Particularită ile biologice ale speciilor 6. .mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. fabrici. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. zămoşi a de Siria. .mijlociu rezistente . condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.3. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor.

. Abies alba.peste 25 m. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. a prafului. şi cea având contur sinuos. etc. Larix decidua. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară.liane.zonele verzi de mici dimensiuni. că ărătoare. Picea abies.2. Astfel. ovală.15 – 25 m. fastigiata. conică. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. .. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. mai mici de 1m. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. De exemplu. . la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. a III-a . Berberis thumbergi.în lungul arterelor. tabulară.2. speciile lemnoase volubile.3. a II-a . 6. a boschetelor. Morus alba. Juniperus hibernica. obovoidă.arbuşti. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. agă ătoare sau chiar târâtoare. Prunus mahaleb. speciile cu înăl imi sub 7 m. italica. precum şi re inerea gazelor de eşapament. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis.realizarea gardurilor vii. sferică. Pinus strobus. Acer pseudoplatanus. arbuşti pitici.arbori de mărimea I . Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . În tabelul nr. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale.7 – 15 m.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . Thuja occidentalis var. Populus nigra cv. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. arbuşti mijlocii 1 – 2m. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . Populus simonii. . se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.

Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. umbraculifera Carpinus betulus. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. .3. Robinia pseudoacacia var.2. Cotoneaster horizontalis.mascarea obiectelor inestetice. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. Juniperus communis ssp. Ulmus minor. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Salix babilonica.3. forma „pendula” la diferite specii precum: fag.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. . Pinus nigra. Juniperus horizontalis. mesteacăn. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. salcie căprească. . dud negru.zona de primire a pădurilor de recreare.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . .tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Cerasus avium.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Juniperus sabina. Fagus sylvatica. ulm de munte. varietatea „Globosa” la diferite specii. Populus tremula. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. larice.aliniamentele stradale. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . 6. Tilia cordata.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. caragană. frasin. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). . dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. Betula pendula. cireş păsăresc. Pinus sylvestris. nana. a prafului şi a vântului.

sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun.2. mici sau mari. eliptică etc.2. 6. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. fie verticală.5. pendula. lanceolată. la marea majoritate a speciilor.3.3. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). paltin. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. Forma. fie pendentă. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. Salix babilonica. fie orizontală. ovoidă. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. Chamaecyparis lawsoniana var. etc. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). peluze. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. castan) sugerează puterea. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. . cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. 6. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. Unele specii au frunze simple sau compuse. imprimând anumite sentimente. Trunchiurile. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc.4. sau chiar târâtoare. pot fi sinuoase. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. romboidală. obovată. platan. Ramuri pot fi drepte. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. tortuosa) sau pot fi geniculate. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. Speciile cu tulpini că ărătoare. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. mărimea şi culoarea acestora. imprimă un sentiment de linişte.

precum cele ale speciilor: Acer negundo. Speciile cu frunze mari. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Ligustrum ovalifolius. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. „Aurea” Thuja orientalis f. la galben–roşu ruginiu (toamna). alb argintiu. Hippophae rhamnoides..Marginea limbului poate fi întreagă. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Speciile cu frunze mici. Aesculus sp. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. la care verdele se combină cu alb. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos.) sau mari (Ailanthus sp. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Carpinus betulus.. până la verde intens (vara).. Eleagnus angustifolia. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu).. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Populus alba Picea pungens var. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. În tabelul nr. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Astfel. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Pyrus elaeagrifolia. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Thuja occidentalis f. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). compuse. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. pu in incizată dau adânc incizată. luminos (primăvara). Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Euonymus europaeus. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). galben sau chiar roz şi roşu. Gleditsia sp. argintea. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. biota. Acer negundo. Juglans sp. Tilia tomentosa Juniperus sabina. ca în cazul mesteacănului. Sorbus aria. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. precum şi diferite exemple de taxoni. Hedera helix. Robinia sp. la verde închis.).

6.verde închis roşu.2. rubrum 6. Ligustrum vulgare albă . purpurea. Alnus glutinosa. Forma şi culoarea florilor. Pinus excelsior. Spiraea x.. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. purpurea. Catalpa bignonioides. Aesculus hyppocastanum. Magnolia kobus. pissardii. crem sau galbene. Robinia pseudoacacia. purpurea. forma. purpuriu Picea pungens var. Berberis vulgaris var. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Prunus cerasifera var. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Crataegus sp. Syringa x. Buxus sempervirens. Acer platanoides var. Pinus cembra.3. Juglans regia Fagus sylvatica var. Taxus baccata. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. În tabelul nr.. Malus pumilla var. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. hybrida. atropurpurea. Hibiscus syriacus. Pseudotsuga glauca. niedzwetzyana. Sophora japonica. Hedera helix. vanhouttei. Corylus maxima var. Phyladelphus coronarius. Prunus avium. Acer paltanoides var. Gama de culori ale florilor este destul de variată. glauca. Deutzia scabra. Pyrus sp. Pinus strobus Abies alba. Picea abies.

pissardi. Prunus persica. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Prunus armeniaca. Hybiscus syriacus. soulangeana Prunus sp. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Syringa vulgaris. Magnolia stellata. Laburnum anagyroides.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Malus floribunda Hedera helix. Forsythia sp. Chaenomeles japonica. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Cornus mas. Spiraea salicifolia. Hibiscus syriacus. Colutea arborescens. Liriodendron tulipifera Aesculus x.. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. exceptând albastrul pur. cu siguran ă că speciile genului Rosa. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Magnolia kobus. Diervilla florida. Forsythia suspensa. Kerria japonica. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Diervilla florida. carnea. Buddleia davidi. Tamarix ramosissima. Cotinus coggygria. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Chaenomeles japonica. Cornus mas. Dintre toate speciile lemnoase. Magnolia x. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Amorpha fruticosa.. Laburnum anagyroides. primăvara timpuriu primăvara . Prunus cerasifera var.

Sophora japonica. Inflorescen ele sferice. amorfă) constituie un factor stimulator. neliniştit. Ptelea trifoliata. Syringa vulgaris. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Liriodendron tulipifera. Viburnum opulus. Sambucus racemosa. în sezonul estival sau autumnal. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. mari (Viburnum opulus var. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. ca lumânările (castan porcesc. dar mai ales în perioada hibernală. Cotoneaster horizontalis.3. Rosa canina. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Culoarea fructelor.2. pseudobace) este variată de la specie la specie. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. budleia. Berberis vulgaris. atribuind ambientului un aspect dispersat. Colutea arborescens roşie albă . contribuind prin forma.vara toamna Mahonia aquifolium. Spiraea japonica. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Crataegus monogyna. Kerria japonica Aesculus sp. Hibiscus syriacus. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate.7. glicină. 6. Spiraea salicifolia. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. mălin) calmează şi relaxează. Rhus typhina. iritant. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase.. lemn câinesc. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Exemplarele cu inflorescen ă erecte.

mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. ci separat. Thuja occidentalis. iar plopii. Cotoneaster nigra. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. mesteacănul. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. 6. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. 20. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Robinia pseudoacacia.3. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. 10. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Gleditsia triacanthos. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. De exemplu. De obicei. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Mahonia aquifolium. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. 40 ani de la plantare. diferi i arbuşti. Platanus sp. unii poluan i din aer sau din sol. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. probabile pentru perioade de 5. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. salcâmul. . deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. precum cimişirul şi tisa.8.2. Lonicera nigra. Ligustrum vulgare. Există şi specii cu creştere foarte înceată. Ambientul (noxe. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Fraxinus excelsior. Abies alba. Catalpa bignonioides. Picea abies. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. Viburnum lantana. Prunus spinosa. calitatea terenului.

coloritul fructelor). iar cele decorative prin trunchi. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. pâlcuri. garduri vii. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. pot fi folosite solitar sau grupat. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. frunze. în puncte liniştite. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. sau duc la costuri suplimentare. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. boschete. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. ASOCIEREA. Arborii solitari se amplasează pe peluze. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. fără agita ie. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. curtine. Exemplarele lemnoase.Cap. care nu se regăsesc în efectul ob inut. . dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. grupuri. sub diferite moduri. labirinturi. VII. masive. fie ele arborescente sau arbustive. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7.1. lângă clădiri. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv.

Ca regulă generală. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul.5 – 1 m. cu exemplare foarte apropiate. (gard belgian. două sau trei rânduri.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. pe un contur drept sau sinuos. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). ce are amenajate numeroase poteci. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. înalte cu h = 1 – 3 m. trunchi de piramidă. formate dintr-o specie. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. mai rar două sau chiar trei.. ob inându-se în final un perete verde. de regulă bine între inute şi amenajate. mici cu h = 0. foarte înalte cu h > 3 m. . curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere.5 m. sistemul Cossonet). După înăl ime. în aceste ultime cazuri.

Astfel. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. de apărare împotriva vântului dominant. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. În cazul plasării inverse a speciilor. şi coroană bogată. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. sanitar. solemnitate şi hotărâre. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. . care să constituie fondul principal. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive.garduri vii de camuflare sau de mascare. . tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului.După scop gardurile vii pot fi: . Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. protec ie şi linişte. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. . nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. În orice caz.garduri vii decorative. ce le eviden iază pe primele. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. de izolare vizuală şi fonică. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual.garduri vii pentru protejare. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. în care sunt prezente multe bănci. de mascare. de preferat o specie locală. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. folosite ca garduri de limită. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. mai deschis la culoare. cu un aparat foliar bogat. solu ie destul de controversată.

destinat odihnei pasive. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. pentru mascarea acestora. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. patrulater sau pentagon. dispuşi inelar. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. În cazul clădirilor monumentale. apoi de cele de talie mică. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. lângă care să existe grupuri de flori perene. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. existând în apropiere şi un luciu de apă. . tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. Boschetul reprezintă o variantă a grupului.

dârmox). pinul strob. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. iar în interior numeroase bănci. cimişir. Un boschet prezintă 2-3. statuie. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. constituit dintr-una sau mai multe specii. pinul silvestru). urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. specii rezistente la vânt. mesteacăn. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. pentru mascarea limitelor. În spa iile verzi urbane (grădini. adaptate condi iilor locale. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. protec ie împotriva soarelui şi vântului. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. de regulă dispuse circular. fântână arteziană). pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. lemnul câinesc. în mod excep ional 4 intrări. parcuri) masivele se situează spre periferie. la tasarea şi în elenirea . creându-se o stare de calma atmosferic.

7. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. 7. cu înflorire abundentă. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. în acest caz balul fiind înghe at. În func ie de speciile întâlnite în masive. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm).2.solului. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. a II-a şi a III-a. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională.1. înfiin area scuarurilor. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. Totuşi. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. cu fructe şi port interesante. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. înso i i de 1 tutore. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. a I-a. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. puie ii cu rădăcini protejate. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. creându-se impresia de monumentalitate. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. . ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). largi. Astfel pentru aliniamentele stradale. se evită ambalarea. Vârsta. Astfel. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime.2. de la scoaterea din teren şi până la plantare. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. acestea pot fi transparente sau opace.2. imediat după dezghe ul solului. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. care limitează priveliştea şi perspectiva. În general. se folosesc puie i de talie mică. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. unde se doreşte realizarea unui masiv. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta.2. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. urmată de toamnă.

. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).70) m pentru arbuşti (3-5 ani).60 (0.5 (0. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. înăl imea şi grosimea la colet. . camionului. . 7. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. cu o coroană uniform dezvoltată. creată în acest scop. De asemenea.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. fie dintr-o pepinieră.80 x 0. cu sistemul radicular mai compact.alegerea exemplarelor. se tasează uşor şi se udă abundent.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.0 x 1. iar înăl imea 8-10 m. etc.1. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. sunt necesare mai multe opera iuni: .40) x 0.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. .transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. .extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. situate în locurile accesibile macaralei.30 (0. fie din natură.0.3. pe tulpină deasupra coletului.60 (0.5 t. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .Ca regulă generală orice puiet.40) m pentru puie ii de talie mică.30 (0. remorcii. . Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. cu ramuri până aproape de sol.0. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. . Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.0.70) x 0.2. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. datorită dimensiunilor. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.

Astfel. 7. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. timp de 2-4 ore. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. urmând ca mai târziu.2. rânduri sau la încrucişarea aleilor. ciuperci).4. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. până la 0. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. ce au un efect estetic deosebit. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0.5 – 1.4 rânduri.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. numărul rândurilor (1. P. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. la o adâncime de 20-25 cm. . uniform. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze.1. 7. Fertilizarea. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. în timp. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale.7.3. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric.3. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). cu norme bine stabilite. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. 2 sau 3 rânduri. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. partere. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. în Fran a. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. K. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7.3. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 .2. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii.

5 m între ele. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. cu ramuri cât mai multe. .cordonul oblic bilateral (gard belgian) .În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice.forma Verrier . şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. cu fructifica ie cât mai abundentă. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an.piramida . pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora.forma Cossonet . Pe măsură ce cresc. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. ob inându-se forma literei V. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o.40 cm deasupra solului. piramidale. se aleg ultimii doi. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). la distan a de 60 cm între ele. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. columnare. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. La exemplarele cu so . rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele.forma literei „U” . forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă).

Fiecare pereche porneşte din axul principal. Astfel. ceilal i îndepărtându-se. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. 6 sau 8 bra e verticale. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. se orientează vertical pe doi tutori. dispuse în acelaşi plan.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. 80 sau 120 cm de la sol. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. ce a fost retezat la 40. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. are forma unui „U” dublu sau triplu. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. Coroana formată. pe o sârmă .Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu.

60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. la o înăl ime de 30 cm. dar la o înăl ime de 80-90 cm. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. . iar cei doi lăstari terminali. se înlătură lăstarii.(spalier). După 30 cm. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. cu o deschidere a bra elor de 50 .80 cm. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. sub un unghi de 60o între ei. La lungimea de 70 . fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. În al doilea an. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat.

precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. După atingerea înăl imii dorite. În primul an de la instalare. Populus sp.3. la înăl imea de 20-25 cm. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. tăierea se face cu cca. . Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. 7. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. prin scurtarea lujerilor prea lungi. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. 0.) Se execută primăvara devreme. tuie. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. ienupăr. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. la exemplarele plantate în aliniament. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. mai rar toamna târziu. Tunderea se execută în anii următori.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. de 1-2 m lungime (Acer negundo.3. tisă).

După câ iva ani. Se recomandă rărirea periodică. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. 7. iulie.4.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. Lăstarii ob inu i prin recepare. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. cu coroane înghesuite. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare.3. sunt de regulă mult mai viguroşi. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. grupuri. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă.

. în cca.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . cu o periodicitate de 3-5 ani. . în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. fiind inestetice. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. ob inându-se un număr optim de exemplare.materialul rezultat nu se recoltează.3. îmbunătă irea stării fitosanitare. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. în apropierea locurilor de sta ionare. cu o periodicitate de 3-5 ani.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. reducerea consisten ei. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. în pădurile echiene de codru şi crâng. 7. . a unor poteci. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice).se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. .monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. Se aplică rărituri mixte sau combinate. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. . în condi ii nefavorabile de vegeta ie. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi.5. 20-30 ani. din 3-6 (10) ani. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi.

7. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente.3. bolnavi. amestecuri de fag cu răşinoase.6. deoarece circula ia este complicată (semin iş. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. făgete. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. în vederea atingerii unui anumit scop. se pot adopta diferite tratamente. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. de speciile forestiere folosite sau prezente. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. dar pentru oameni antrena i. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. buruieni). Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. . rup i sau doborâ i. cu foarte multe nişe ecologice. păduri de plopi euroamericani).

.2. cu aspect de tufă . Gladiolus sp. .1. cu port târâtor (sau pendent) .. mirosul şi modul de asociere ale florilor. Lobelia sp.1.înăl imea. precum specii ale genurilor: Petunia sp. Ageratum mexicanum sp. . a rabatelor pe peluze. culoarea şi mărimea frunzelor. .Tagetes sp. a modului de creştere şi ramificare. . Narcissus sp. Sedum sp..Tropaeolum majus. în marginea rondurilor sau rabatelor. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. Ageratum sp. cu tulpini ramificare. Salvia splendens. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. Tulipa sp.. platbande sau grupuri pe peluze. . Saponaria ocymoides.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. Tulipa sp.. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . precum specii din genurile: Lilium sp. covoarelor.. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . precum şi în mozaicuri.culoarea.Cap.. Tradescantia sp. 8. Tagetes sp.sp.. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. Calistephus chinensis. Galanthus sp.. . Aubrieta sp. al sezonului de vegeta ie.1.. în sensibilizarea oamenilor la frumos. în componen a bordurilor.. precum Crocus sp. peste 50 (60) cm.sp.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. Acestea se folosesc grupat.. Delphinium sp. ... Alyssum sp. . . Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. în planul apropiat de privitor. În acest sens se deosebesc: .forma.. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus..1.. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. . 8.forma tulpinii (portul). partere. Salvia sp. Malva sp. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. VIII. Acestea se folosesc pentru rabate. Hyacinthus sp.sp..forma şi culoarea fructelor... Muscari sp. forma.. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. . Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii.specii de talie mare.ciclul de via ă.

Humulus lupulus. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. roz. mărimea şi culoarea frunzelor. florile fiind nesemnificative. altele sunt mici şi mărunte. Polygonium sp. până la albastru. cu tulpini simple. precum regina nop ii şi micsandrele. . Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. culoarea şi abunden a frunzelor.1. cu tulpini că ărătoare . erecte Impatiens sp. Forma. Nuan a culorii poate fi diferită. Agave sp... clopo ei. Portulaca sp. Lilium sp. roşu grena..Ipomea purpurea. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora.. iar altele puternic fidate..). Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. Tulipa sp.. mărimea şi culoarea frunzelor În general.3.1. 8.sp.sp... dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe.. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. mo ul curcanului. la început. Ricinus sp.sp. cu tulpini volubile . Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. în cazul petalelor tomentoase. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma.. Delphinium sp. Forma. în jurul teraselor. locurilor pentru sporturile uşoare. creasta cocoşului. Pyrethrum sp. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. Iresine sp. Sempervivum sp. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. precum verbena şi crinii. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Papaver sp. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. Astfel. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. la florile simple poate fi pală. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale.. Begonia sp. culoarea. galben. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. Unele frunze sunt mari.. 8. . translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.Lathyrus sp. a sta ionării... recomandându-se a se folosi în planul apropiat. lalelele papagal.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie.. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). chioşcuri pentru odihnă). la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. argintiu sau cenuşiu.. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. roşu sau grena.4. cu segmentele filiforme. .

vara.1. Zinnia sp. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie.plante anuale rustice.. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.1. În unele situa ii.. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. men inând efectul decorativ. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Calceolaria sp. .6. iar primăvara vor înflori. . Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. 8. ca o continuare a florilor. Cineraria sp.) se seamănă în sere calde.. florile se îndepărtează. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. fiind aripate. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie.) are fructe persistente şi decorative. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.5. fiind o sursă de amuzament pentru copii. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. de culoare roşie sau roză.plante anuale semirustice (Begonia sp. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.plante anuale sensibile (Celosia sp. .8. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.

Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi.decorarea balcoanelor. Lolium sp. rizomi. Convallaria majalis. jardinierelor. Iris sp. Hosta plantaginea. rădăcini tuberizate. Papaver orientalis). în lungul apelor sau pe luciul lor. Aquillegia sp. pentru: . atunci când sunt plantate în diverse suporturi. bordurilor.7.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. Gypsophyla sp.. cămări. teraselor.. Dahlia sp. Speciile floricole pot fi folosite. rizomi.. tuberobulbi. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). geophite – ce au bulbi.. pe stânci sau pajişti. ferestrelor. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an.. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. Hyacinthus orientalis. Polyanthes sp. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. covoarelor.decorarea spa iilor verzi. tuberobulbi. .. rondurilor.. rabatelor.. 8.. sau semirustice (Canna indica.1. mozaicurilor. . Narcissus sp. Gladiolus sp.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. Chysanthemum sp. în general. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.

Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. zidurilor. în trepte. în special lunile de vară. de talie înaltă (Phlox paniculata. witrockiana). Rudbekia sp. costisitoare. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. instalând specii de talie mică în prim plan. forma şi nuan a frunzelor. ghiocei. cu port de tufă sau covoraş. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. numă-uita (Myosotis sp. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. fie numai specii perene. mărimea. Culturile cu plante anuale. Portulaca grandiflora). mijlocie (Petunia sp.).. fiind amplasate în locuri intens frecventate. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. .). Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. Ageratum mexicanum „nana”. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. bujori. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. forma şi culoarea florilor. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. narcise.).. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. bănu i (Bellis perennis). Tagetes sp. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. stânjenei. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an.. înăl imea plantelor. perioada şi durata de înflorire. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. fie mixt. chioşcurilor. specifice plantelor anuale. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. pergolelor. 8. rabate. În func ie de perioada şi . narcise (Narcissus sp. muscari (Muscari sp. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene.ca flori tăiate. crizanteme. treiajelor.).2.decorarea stâlpilor. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. printre care se introduc plante anuale. partere). O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte).

Amaryllis sp.. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. perlit şi turbă în diferite propor ii. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. . 8. rădăcinile de ferigă şi nisipul.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. . superficiale (Primula sp. mobilizarea superficială a solului. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. structură. .. În general.3.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. Viola. elina. După valoarea pH-ului. nivelat. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. pământul de turbă. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. capacitate de re inere a apei). bine organizate..soluri neutre – majoritatea solurilor. Myosotis.. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. compostul de grădină.. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora.soluri alcaline – (Anemone sp.. Crocus. Instalarea speciilor floricole 8.. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. Cheiranthus cheiri). brumărele). Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. Acestea se deosebesc prin pH.1. pământul de pădure. de răsadni ă. . de turbă) . Erica sp. elemente nutritive. Dianthus sp. Iris sp. .. pământul de ace de răşinoase. con inutul de substan e nutritive. Calluna vulgaris).soluri acide – (Coleus sp. textură. Asparagus sp. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. Asparagus sp. pământul de lemn. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. se deosebesc: . Narcissus... permeabilitate. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. Tradescantia sp.. Galanthus) sau bienale (Primula. textură.3. mărun irea bulgărilor. ferigi). la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. pământul de ericacee. Dianthus sp). Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. pH. etc. pământul de frunze. În func ie de sol. Hyacinthus. Bellis) cu speciile anuale. modelarea terenului. desfundat.. Gladiolus sp.

.(Iris sp. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Hemerocallis sp. Paeonia). astfel încât până la venirea înghe ului la sol. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare.5 cm grosime. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Fuchsia. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Crocus. Myosotis). Galanthus. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Narcissus. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Muscari. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Hyacinthus.). La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Begonia). Mathiola. de cca. Lilium sp.3. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Amaranthus). Impatiens. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. 2 – 2.). transplantarea apare necesară atunci când . La plantare. Dianthus. bulbii acestora să se înrădăcineze. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Alyssum. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. comparativ cu înăl imea plantei.8. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Hosta plantaginea.2. 8.3. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. La speciile perene. dar nici să se stânjenească reciproc. Viola. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. unde se vor dezvolta şi înflori.3..

fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. . . Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. . intrând mai devreme în vegeta ie. . obligatorii sau facultative.aplicarea îngrăşămintelor. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. . copilitul. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. . . această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. spa iul devine insuficient. unele nu mai înfloresc în acel an. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. de perioada înfloririi.tutorarea şi palisarea. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. suprimarea tijelor florale vestejite. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. . . Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. Ciupitul se execută cu unghia.4. .combaterea dăunătorilor biotici. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie.tunsul plantelor. bobocitul. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. Pentru ob inerea de tufe bogate.suprimarea păr ilor aeriene.datorită înmul irii naturale ale plantelor.ob inerea unor forme caracteristice.reglementarea înfloritului.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. cu rolul de a ob ine plante viguroase. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. În această categorie intră următoarele lucrări: . Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. când plantele nu suferă deloc. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. 8.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.irigarea. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi.

trandafiri. . pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. Petunia sp. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros.). de obicei terminată cu o floare (crizanteme. ochiul boului). la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. de dimensiuni mai mari (crizanteme.. în acest caz întârziindu-se înfloritul. bujori.. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. urzicu ă (Coleus sp. Pelargonium sp.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. garoafe). garoafe. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. hortensie. Se aplică la crizanteme. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. gura leului).

Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. mai ales în perioada de înflorire abundentă. trestie. metal de dimensiuni şi tipuri diferite.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. în func ie de specia respectivă. . dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Ipomea). Tutorii pot fi din lemn. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Lathyrus. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime.. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. mase plastice. dalii). cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii.

ghiocei. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. narcise. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. clorura de potasiu. solarii. ob inânduse solu ii prin fermentarea. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. fiind indicată udarea diminea a devreme. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. bogate în potasiu: sarea potasică. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. azotatul de amoniu. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. :30. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. În această categorie intră: excrementele de mamifere. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. temperatura mediului înconjurător. la care se adaugă apă. 1:20. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. ca regulă generală. chimice. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. umiditatea şi mişcarea aerului. riguros selec ionate. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. după trecerea perioadei de înflorire. intensitatea luminii. bioxidului de carbon şi a altor gaze. ciuperci). sere. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. mustul de bălegar. maxim ora 10. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. cu valen e simbiotice. de păsări. microbiologice. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). . Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. sulfatul de potasiu. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. făina şi rosătura de coarne. solul. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. lalele. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. făina de oase. uneori superfosfat. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. după o prealabilă uscare şi mărun ire. etc. timp de două săptămâni. spălarea şi răcorirea plantelor. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. Îngrăşămintele se aplică. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. cenuşă. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. a îngrăşămintelor organice solide. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed.

şi peste vară. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. sau talaj. Acest strat men ine solul umed. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. la geofitele semirustice. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. rizomi. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. bulbii sau rizomii. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. pentru a nu se produce vătămări plantelor. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. măcar odată pe an. . Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. periodică a diferitelor exemplare floricole. în martie–aprilie. organele subterane (bulbi. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. sensibile la temperaturile scăzute. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. manual sau cu ajutorul săpăligilor. frunze.sau noaptea. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). tuberculi. uneori chiar săptămânal.

arbuşti.Cap. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. luciu de apă). dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. masive de arbori) sau nevii (stânci. După destina ie. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9.pentru terenuri sportive. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). cu . şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. având aspectul unor pajişti naturale. pietriş.pentru peluze. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. cărămidă. 45 oC. ce înfră esc abundent. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. asfalt sau beton. gazonul se încălzeşte mai pu in. în zilele cu temperatură ridicată. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee.1. aranjamente florale. clădiri. narcise.rustic. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. recreative sau sanitare. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. . datorită nuan elor de verde. grupuri statuare. IX. De exemplu. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. elemente arhitecturale. lalele). Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. pentru a forma un covor des. iar în cazul asfaltului de cca. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. 30 oC. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. . formată în special din graminee. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . brânduşe. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului.

frunze mari.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. la tundere. Gypsophylla muralis. Poa annua). calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. sistem radicelar adânc de 25-30 cm.5 cm. După înăl ime: . La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Festuca rubra. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. dar speciile se comportă diferit. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. capacitatea de refacere după tundere. lăstărire. rugbi – 6. rezisten a la temperaturi scăzute. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. Papaver rhoeas. umiditatea din sol. Bellis perennis. Agrostis stolonifera. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. rezisten a la bătătorire.5 cm. Agrostis tenis. Deschampsia caespitosa. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv.. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. Cynonurus cristatus). iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. rădăcinile sunt relativ superficiale. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Iberis semperflorens. tenis – 0.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. . aceasta dispare. ci în amestec de minim 3 specii. grosiere. Lollium perenne. Bromus inermis). Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e.3. rămânând suprafe e nude de pământ. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Alopecurus pratensis. la 12–20 cm. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. 9.5 cm.5 cm. de diferite desimi. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. aspre. rapiditatea de creştere. Campanulla sp.2.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari.. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. având aspectul unei fâne e înflorite. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Matricaria chamomilla. înfră ire slabă. Reseda lutea. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. . tufele sunt înghesuite foarte mult. Alyssum maritimum. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. crichet – 2. Calendula officinalis. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. 9. . Viola arvensis.

modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului.mecanic . date de condi iile specifice ale ării respective. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. .2. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. zgură. instalând toate speciile crescute natural. dar şi vara. dacă există sisteme de irigat. de specie. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). adâncimea de semănare va fi mai mică. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. precum şi costul mai mic. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător.9. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee.1. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.3. De asemenea. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. Metode şi tehnici de semănare: . cu un aspect nefavorabil. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite.3. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). Decaparea . dar şi executarea drenurilor.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. a canalizărilor. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. 9. se ob ine un gazon prea rar. moloz. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. îngroparea cablurilor electrice. cărămizi.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. amestec şi condi iile de sol.5 cm. a instala iilor de irigare.5 – 2. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. ci cresc lateral. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. După semănarea manuală. terenul se grăpează.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). În diferite ări se aplică norme diferite. gros de cca. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. în cazul în care solul existent este corespunzător. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). Dacă norma este prea scăzută. . consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren).cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie).

care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. care pot fi rulate. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. după care se sparge şi se mărun eşte elina. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon.4. 30 x 30. După aceste opera iuni. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). sau mecanic cu maşini speciale. apar muşchii şi numeroase buruieni. fosfor şi potasiu. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. iar gramineele se răresc. groase de 2-4cm. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. Dacă solul are o cantitate mare . Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. care nu sunt preten ioase. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. 9. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. Se recomandă tunderea pe timp ploios.

trebuie mărită cantitatea de fosfor. înainte de înflorirea buruienilor. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului.de calciu. . Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. pentru compensare. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole).

flori. mai stabilă. mai sigură.de stimulare. sunt de obicei largi. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. apare un sentiment plăcut de protec ie. elemente arhitecturale. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. . creează impresia de avansare. măreşte aten ia. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. şi în echilibru cu for a gravita ională. organismul nu depune efort. În func ie de natura circula iei. 10. implică o diminuare a efortului. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez).mişcare ascendentă. pentru terenurile cu denivelări. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. având 0. influen ând sentimentul de veselie. . de intimitate şi uneori de regres. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. inestetic şi nefunc ional. importan ă şi lă ime.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . . grădinile alpine. pentru stilul geometric. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării.20 m). Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. de refugiu.Cap. . X. pentru obiective bine determinate. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. perspectivele.1. de cucerire a spa iului înconjurător. . Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. au o lă ime mai redusă (minim 1. . Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. pentru terenurile orizontale. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. divertisment.7 m lă ime. ordine şi propor ie.5 -0.mişcarea orizontală. justificate de prezen a diferitelor obstacole. .de indispozi ie (de închistare) . oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele).de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. în meandre pentru traseele sinuoase.de amuzament. călare sau cu bicicleta.pentru ceea ce este rigid. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. curiozitate . sau conduc spre un obiectiv principal important.mişcarea descendentă.

dalaj englezesc.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . ceramică sau marmură. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. pietriş. . Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben.cele neregulate în „opus incertum”. pavele. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. este folosit în pădurile de recreare. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. tip zidărie. iar cele deschise obosesc ochii). Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . .cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. dale. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. dalaj antic. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). cărămidă. Pământul. de forme diferite. pătrate. cel pu in cu fa a superioară netedă. lian i sau materiale hidrofobizate. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. Căile împietruite cu pietriş de carieră. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . mozaic. beton. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. macadam. corelată cu ambientul. asfalt turnat sau cilindrat.

pe gazon. de mişcare. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. Apele stătătoare (numite impropriu. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. la o distan ă între centrele de greutate.65 cm). Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. căderi de apă. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm).60-0. uşurin a între inerii. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe.2. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. ale fiecărei dale. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). din beton. 10. dar poate fi ameliorată. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. realizate de obicei pe stâncării. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. fără frânturi. dar fără a fi simetrice. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. . bitumului. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. dreptunghiulare. pâraie. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. lacuri. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. Când cursul apei este însorit. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. cărămidă. geometrică. fântâni. senza ia de răcorire şi de prospe ime. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. făl uită. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. pătrate. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. iazuri. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. asemănător cu malurile opuse. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. elipsoidale. Malurile se vor amenaja prin terasare. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. în locurile cu erodare puternică. trestie. având rolul unui factor calmant în peisaj. Caltha palustris). prin deschideri de perspective.

Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. privit dintr-un loc potrivit. în mod progresiv. cu o vegeta ie specifică. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). Grădinile alpine au suprafe e variabile.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. . fie vor fi aduse. acestea dau impresia de putere. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. la o oarecare distan ă de clădiri. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. şi pot fi amenajate într-un mod special. în mod artificial. de solidaritate monumentală. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. folosite pe timp de noapte. iar când sunt mici şi grupate. Grădinile alpine creează. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. . colorată diferit chiar. un microrelief accidentat. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con.4. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. combinată cu lumina artificială. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. . recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Când sunt de dimensiuni mari. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. O perspectivă bine concepută are echilibru. muntos. .Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene.bazin cu cupă florentină în mijloc. 10. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase.3. 10.fântână cu taluz cu cascadă. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. mărime şi culori.

. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. coloanele. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta.aşezarea unui strat de pământ de elină. sau cărămidă. într-o formă simplă dar estetică.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. . Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. pergolele. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . subalpin. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. grupuri sculpturale. cele mari în planul din spate.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. cu turbă şi nisip. a domina. . . beton. fiind amplasate pe esplanade. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . a men ine. scările. arcadele şi porticurile. belvederile. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna).aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. lăsând spa ii mari între ele. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. la capătul aleilor. 10. bănci şi scaune (mobilier de grădină). Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. hexagonală sau octogonală. înghe . pătrată. vase decorative. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. construc ii uşoare. destinate adăpostirii vizitatorilor. situate în spa iile verzi. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. Acestea se pot construi din lemn. teatrul verde. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. suporturi pentru plante. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. deşertic.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. . Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. accidentat. pentru ca pământul să se taseze suficient. chioşcurile. a orchestrelor sau a fanfarelor. la marginea apelor. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. în pantă sau se va crea artificial. zăpadă.5. va fi pe cât posibil frământat. balustradele (parapetele). pode e şi poduri. în pie e sau în punctele de perspectivă. treiajele.dispunerea blocurilor de piatră. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. numite chioşcuri descoperite (naturale). Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune).

beton armat. oferind refugiu împotriva insola iei. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. ce acoperă por iuni de alei sau terase. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. aluminiu. înăl imea 0. cărămidă. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. fontă. lă ime 0. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. dezvoltare pe verticală. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Se recomandă ca optimă.7m şi înăl ime 2-2. cărămidă. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. în lungul aleilor largi. fiind amplasate la capătul aleilor. fier. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor.4-0. din diferite materiale de construc ie. la marginea teraselor. . axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. compartimentarea unui spa iu verde. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală.4-3. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn.5 m. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. pe lângă ape sau terenuri accidentate. lemn.45 m. formate din panouri cu zăbrele. de obicei cu înflorire abundentă. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. beton. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. mozaic.5-0. Acestea se confec ionează din piatră. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. mărginirea unor perspective. teraselor. grup sculptural. Materiale de construc ie folosite: piatră. culoarea lor. folosite pentru decorarea unor pere i. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. Forma. metal. atât la soare cât şi la umbră. piatră). Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. a unui rond de flori. Pot fi cu sau fără spătar. lemn sculptat sau marmură. stâlpi verticali (piatră.0 m. bronz. mărime. ce prezintă ca elemente de sus inere. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. cărămidă. lemn.5 m. pe orizontală. marmură şi au un mare efect prin formă. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. Treiajele sunt construc ii uşoare. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale.

Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. în lungul scărilor. decorat cu plante de mozaic.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. . zidurilor. ciment. piatră. beton. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. aleilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful