UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

Erau prezente pergolele şi coloanele.2. formă pătrată. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. 2. în Evul Mediu. ce cuprindea Europa Sud-estică.H. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. .2. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. horticultura a făcut progrese. . În capitala imperiului. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. peste care s-au grefat elementele orientale. Schema modelului grădinii medievale. mimoze). fiind înconjurate de un zid de marmură. specii floristice. buxus.V. 2. nordul Africii şi Asia Mică.grădina cu pomi fructiferi. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. lotus sau diverse flori.. a înregistrat un regres.XIV d. tei.2. duzi. Villa Lucullus. rozmarinul şi mirtul. De asemenea erau cultiva i trandafiri. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. trandafiri. busuioc.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. cu coloane de piatră colorată şi marmură. vasele şi statuile. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). Totuşi. crini. Constantinopol. Exemple: Villa lui Cicero.arbuştii şi plantele ornamentale. plante medicinale şi aromatice. Erau prezente şi pu uri rotunde. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. Villa Sallustius. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. Acestea aveau. tisă. de regulă. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. . fie o fântână cu un joc de apă. platani.) 2.2. la interior cu bazine străjuite de statui. Villa Mecena. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. pini. Grădinile vilelor mai mici.1. chiparoşi. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. smochini. zambile. lauri. urbane. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. ca urmare a cruciadelor.

prin întretăierea a două canale cu apă. fiind plane şi înconjurate de ziduri. menajerie. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. Grădinile fie erau interioare. leandri. bazine. Locuin ele mici aveau o singură grădină. o suită de grădini. apoi au căpătat un specific propriu. acestea fiind interzise în religia mahomedană. galerii acoperite de plante că ărătoare. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera..2.). Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. caracterizată de prezen a careurilor egale. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. Apa era folosită fie în bazine şi canale. palmieri. situate în cur ile clădirilor. cu func ie exclusiv ornamentală. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. pini. al VII-lea d. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. mărginite de rânduri de plante tunse. înconjurate de ziduri. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. buxusul. Compozi ia era geometrică. compartimentare realizată. Arta topiară era folosită în exces. fie aveau straturi de formă pătrată. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. mirtul. predominant persană.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). 2.2. eucalipt. acolo unde spa iul permitea. 2. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. de formă regulată iar cele mai mari. din timpul domina iei arabe. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. citricele. fie erau situate în afara palatelor.H. . strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. magnoliile. monotonă. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Speciile folosite: chiparoşi. Speciile folosite erau: chiparoşii. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. pavilioane pentru petreceri. magnolii. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. fie sub formă de fântâni arteziene.H. Fiecare fântână avea o personalitate aparte.grădina de legume şi plante medicinale. Nu existau sculpturi.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. XIII-XIV. .d. adesea aranjate liber.grădina de flori. pere ii de fundal. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici.4.

având caracter natural. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. pe vârful unei coline sau în pădure. II-I î. neregulat. plante şi animale. sec. Filozofiile religioase din China. servind ca loc pentru plimbare.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte.) şi cuprindeau mun i.2. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. iar apele. de veselie. în armonie cu peisajele naturale. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. pinii – fermitatea şi for a caracterului. Terasele erau trasate liber. cu aspect natural. IV-V d. grote. pentru dobândirea perfec iunii morale. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. ce erau descoperite brusc la un moment dat.. piersicii ornamentali – Paradisul. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. Relieful era foarte variat. şi reflectă puternicul cult al naturii. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. poduri şi pode e. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”.H. (dinastia Tang). bazine. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. fiind excluse liniile drepte. cu caracteristici proprii.H. lacurile şi râurile. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. este mărimea acestora. cheiuri.3. arterele pământului. cascade. bambuşii – prietenia necondi ionată. suprafe ele foarte întinse. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. o dată cu dezvoltarea noii religii. Picturile. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. de groază. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. . al XVII-lea d. situat pe malul unui lac. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. VIII-IX d. au fost create parcuri naturale. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. firesc. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. indiferent de perioada istorică. budismul. por i. terase. stânci. chioşcuri. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. fiind natural. în care vegeta ia era dispusă natural. galerii. în strânsă legătură cu religia.3. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. cascade naturale) sau în bazine artificiale.H. de basm. ziduri. modificat sau aparent natural. Elementele primordiale erau mun ii. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. odihnă. ape.H. fiind create mai ales în sec.

din dorin a de a aduce natura în locuin e. fiind folosite toate elementele din natură. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. stâncile. bambus. pietriş. azalee. stânci col uroase. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. fiind ulterior personalizată. plus diferite lampadare.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. În sec. ienuperi. muşchi. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India.H.3. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. Persia. pasul japonez. grădină aridă. orientat pe direc ia N-S. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. arbori şi arbuşti. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . lac cu insule. un râu sau pârâu. destinate contemplării din interiorul clădirii. diverse plante cu sau fără flori.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. în decursul timpului.H. . şi în Kyoto. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. Spa iile verzi. ferigi. pietre rotunjite. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. miniaturală: cursul de apă. . camelii. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. nisip. arborele de ceai. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. grădină de muşchi. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. . au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. devenind o artă na ională. sau de pe verandă. fiind o componentă a acesteia. pârâu cu cascadă. 2.vegeta ia este perfect integrată peisajului.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. sau din Europa medievală şi renascentistă. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara .). Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. coline. mai mari sau mai mici. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). Astfel în Japonia. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V.capitala ării. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate.Deşi. Islam). por i. fântâni şi foarte multă vegeta ie. podurile. cu simboluri filozofice caracteristice. al VIII-lea d. erau prezente pretutindeni. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. cu balustrade ornamentate. lanterne din piatră. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. pavilioane pentru ceai. sec. Grădinile imperiale. al VIII-lea d.

. pe terase succesive. arbuşti modela i în volume geometrice. .în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene..legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. arhitectură. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. mirt. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. lămâi.prezen a sculpturilor. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . cireşii. .folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este).Villa d’Este la Tivoli (8 terase). a canalelor. ienuperi. încep să apară primele grădini publice. precum: . ornamentate şi legate prin scări şi rampe.utilizarea vegeta iei tunse. magnolia. .sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. . chiparoşi. 2. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. .vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare.1. . lauri şi portocali. al XVII-lea d.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. de unde a iradiat apoi în restul Europei. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. .4. . buxus.apa era folosită sub formă naturală.H.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). stejari meridionali. arborele de ceai. . În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. 2. Din sec. Această orientare a apărut la început în Italia. tisă. camelii.erau folosite zidurile masive de sprijin. bambus.apa aduce mişcare. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. . în special pentru grădinile vilelor suburbane.4. ci pietre late. ca influen ă occidentală.simetria fa ă de o axă a compozi iei. azalee.Villa Medici în Roma (2 terase). lespezi sub forma pasului japonez.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. Specii folosite erau: pini. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat.nu erau folosite alei. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. . . . cascadelor. cascade. garduri vii şi borduri tunse. glicina. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. . vase ornamentale. din toate domeniile: artă. parapete ornamentale. ştiin ă.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene.Grădina palatului Farnese din Caprarola. . XV-XVI d. ziduri înverzite.H. . bazine neregulate. literatură.

dar dispare schematismul rigid. Principiile esen iale s-au men inut. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. bazine. În unele situa ii canalele s-au păstrat. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). în arhitectură. Existau canale şi lacuri imense. al XVII-lea crea iile importante au fost: .grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. Exemple:.H. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. roci şi apă în mişcare).arhitect peisagist Delorne. vase. . Abia după jumătatea sec. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. . Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. pictor şi arhitect) favorit al . al XVII-lea.2. fântâni. 2.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma.H..grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . apare stilul baroc. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar.grădina Garzoni – Collodi. Au apărut grotele artificiale. . Saint-German. la care grădinile erau în incintă. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci.În secolul al XVII–lea d. traseele rectilinii. .arhitect peisagist Du Cerceau. S-au mărit dimensiunile grădinilor. fiind îmbinate cu linii ample.4. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. al XVI–lea. la castelele Amboise. Terenul era modelat în terase mari.grădinile Gamberaia – Floren a. tinzându-se către transformarea în parcuri. . îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). Fontainbleau. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . Au fost realizate decoruri bogate. Exemple din sec al XVI-lea: . S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. În perioada Barocului.grădinile de la castelele Tuilleries. rezultând spa ii mult lărgite. cu partere decorate cu flori. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). .grădina Luxembourg din Paris. . cu numeroase statui. În prima jumătate a sec. sub aspectul echilibrului şi simetriei. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. curbe. Astfel.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti.

ca şi în restul Europei. mai ales pe axa principală. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului.„regelui Soare”. se păstrează axa . conuri. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. . .toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. . balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză.Ludovic al XIV-lea. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. . Ulterior. . vase în stil baroc. al XVIII-lea. Dispar parterele. dominantă. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. treiaje. Versailles. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. mari partere şi întinse oglinzi de apă. Dar. bazine. Chantilly. SaintCloud. constituind totodată şi perspectiva principală.4. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. . picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. . sub influen a literaturii. cu principii compozi ionale proprii. .aleile sunt rectilinii. piramide. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. . aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. rocării.3. în Anglia începând cu sec. cuburi).sunt folosite. scări. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. Fontainbleau. în Anglia dominau grădinile medievale. pe spa ii foarte largi. Sceaux. bazine şi canale.compozi ia era tratată arhitectural. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură.palatul constituie capul compozi iei. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . . cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. racordate cu ziduri de sprijin.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. . 2. bazine cu grupuri sculpturale. borduri sau broderii de buxus tuns.terenul este modelat în terase largi. statui sau vase. La început s-a renun at la tunderea arborilor. rampe.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. alături de diferite fântâni. . fiind situat pe terenul dominant.sunt prezente. închise între ziduri. Saint Germain-en Laye.

realizate sub influen a romantismului. Green Park. . . dar se introduc poteci şerpuitoare. . . parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). Realizări importante: . .Austria: . Malmaison. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). .Rusia: .centrală dominantă. . . Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton.grădinile Kensington şi parcul Stowe.model francez. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi.Charlottenburg (Berlin) . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). 2. . Toate crea iile din această perioadă (sec. formând un lan verde de peste 4 Km. . Ermenonville. reziden ial şi a intrat în cel urban.grădinile de la Whitehall – model italian.Hampton Court – model italian.Parcul Chatsworth – stil clasic. Hyde Park. În secolul al XIX-lea.Kent (pictor şi arhitect) . apoi francez.Anglia: .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.4.Germania: .Saint-James Park .Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. .. fiind sus inătorul noului curent numit . La periferie erau: Regent’s Park. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. amenajate în stil peisager: St. iar fra ii Bühler au amenajat parcul .model francez. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.Grădinile Greenwich – model francez.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. enun ate de Repton. . Victoria Park şi Battersea Park.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.Nymphenburg (München) – model francez. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.4. James Parc.. La sfârşitul secolului al XIX-lea. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. .Tête d’or’’ (Lyon).

arskoe Selo = vechea denumire).Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. plopul alb. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . . . .Villa Carraresi (Roma). . roini a.360 ha. garoafe şi iasomie. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . .Philadelphia – Fairmount Park.model francez.Spania: .model italian.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.parcul Nympheuburg (München). pe lângă locuin ele boierilor.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). .Chicago – South Park.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). stejarul. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia.Grădina engleză (München). crini.Villa Carlotta (Caddenabio). în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.. . Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.Parcul Public Friederichsham (Berlin).Grădina Botanică .grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).New York – Central Park .1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. la Iaşi – grădina Palatului domnesc. . forestiere: bujori. Ca exemple pot fi amintite: . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. molidul. liliacul. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . pomicole. . . . cimbrul.sec. narcisele.A. În Germania. În S.grădinile La Cranja (lângă Segovia) . .U. . . Petersburg – 600 ha. Prospect Park (peisagist Olmsted). respectiv după principiile grădinilor engleze. . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. bradul.Boston – Park System. lăcrămioare. . Parcul Puşkin (parc englez. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. lângă St.Italia: . 2.sec.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . . al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.Parcul Sokolniki – 463 ha. mesteacănul.5. Ca exemple pot fi amintite: .Villa Melzi (Bellagio).

la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). 70 ha.parcul de la Bon ida –Cluj. .la Sibiu – 1857. lângă castelul familiei Teleky.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. Borza.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.actual Parcul Tineretului. amenajat tot de Redont – Bd. În sec. . . . . (fost Libertă ii) realizat de E.Buzău – Parcul Crângul. al familiei Bauffy. . promenada de pe Dealul Copou. al baronului Bruckental. . . Parcurile de la Avrig. Dacia. . . 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. Hayer. Parcul Rozelor.parcul de la Gorneşti –Mureş . .parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” . În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: .sec. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). odată cu dezvoltarea oraşelor. ..în Bucureşti în 1833-1840..parcul Carol I. Alpinetul. .Iaşi – Parcul Expozi iei.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.Grădina Ioanid. . . . iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. al XIX –lea. Redont.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. În alte oraşe: .1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. fiind numit oraş-grădină. Hörer). . (Carl Friederich. .la sfârşitul sec.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. iarna lacul fiind folosit ca patinoar).la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. .parcul de la Albeşti –Braşov.Pădurile parc Băneasa şi Snagov.. . lângă castelul familiei Haller. al XVIII-lea .Bucureştiul avea cca. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. . azi Parcul Romanescu.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). dar care în mare parte erau neorganizate.Timişoara – Parcul Tiselor.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. poduri. Pădurea Verde.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. .1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. stilul brâncovenesc. chioşcuri pentru orchestre. . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. . .1838 – parc promenadă . dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. .

. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. parcuri în Titan. Drumul Taberei. . S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Parcul Libertă ii. ClujNapoca.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Sibiu. .reamenajarea Parcului Herăstrău. Colentina. Ploieşti. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Pantelimon. Piteşti. Iaşi.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Balta Albă. . Craiova.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat.s-a reamenajat Parcul Libertă ii.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu).Parcul Sportiv . Parcul Tineretului. Parcul Tei. Gala i. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Constan a.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . . Crângaşi. Oradea. .

hidrologică. decorativă (estetică. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie.f. .fructe din livezi. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. . III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. . . antierozională. regăsindu-se mai mult sau mai pu in.1. hidrologică. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. la diferite categorii de spa ii verzi. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. de protec ie climatică (viteza vântului. fiind ob inute diferite categorii de produse: . grădini. d) f.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. respectiv: de produc ie.2. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. Profesorul I. această func ie are un caracter puternic diminuat. recreativ sau sanitar. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. sanitară şi estetică. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant.flori din culturile floricole. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. 3. 3. recreativă. de impact peisager). intensitatea radia iei solare). sanitară). de pe terenuri degradate).lemn din diferite tipuri de pădure.f. umiditatea şi temperatura aerului. ştiin ifică. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. e) f. f) f. antipoluantă (f. în general de toate tipurile de spa ii verzi. . acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . c) f. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. respectiv cu: . vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. Func ia hidrologică este asigurată. de protec ie a solului. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde.f.Cap.

Pe lângă aportul de substan e nutritive. fâşiilor plantate în lungul străzilor. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. prin procesele de evapo-transpira ie. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. prin microclimatul pe care-l realizează. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. . iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . . în care procesele de eroziune sunt vizibile. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. Func ia de protec ie a solului.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. fizică şi chimică. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. ). asfalt sau beton. substratul ce constituie suportul vegeta iei. cărămidă. a capacită ii de filtrare şi sedimentare.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. fie în sol (rădăcini moarte). astfel. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. . fie la suprafa a solului (litieră). mult sporită. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. . a perdelelor de protec ie. trotuare. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. Vegeta ia lemnoasă. De exemplu. străzi. spa iile verzi prin stratul arborescent. pietriş. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. Sub aspectul proceselor pedogenetice. etc. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire.micşorarea vitezei vântului. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. Prin sistemul de înrădăcinare. prin albedoul specific. ce constituie o armătură biologică a solului. sau în apropierea acestora. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. şi a speciilor drajonate.ameliorarea umidită ii aerului. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. prin descompunerea de către microorganisme. moderează temperaturile excesive. Acestea. prezintă o stabilitate mecanică.

în zonele plantate. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. a pulberilor fine sau a fumului.reducerea poluării chimice a atmosferei. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. De exemplu. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă.3. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. iar la 120-200 m în interior. betonul. . ce nu deranjează ochi. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. consisten ă. viteza vântului scade cu 30-60%. sub diferite aspecte: . Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. . indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. sau cu frunziş sempervirescent. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. elagaj şi anotimp. Perdelele de protec ie.reducerea poluării fizice a atmosferei. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. atmosfera devine calmă. gresia. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise.lipsite de vegeta ie. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. structură pe verticală. marmura. astfel. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. etc. . dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive.reducerea poluării fonice. o elul. vârsta arboretului. 5m3. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. 3. În mediul urban. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. în special în timpul verii.

perimetrale. în cazul molidului cca. umiditate. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). prin senza ia de linişte. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. 42 t/ha. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. etc. cea ă. ionizarea aerului). o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. . Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. În oraşe. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. transportul auto. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. radia ie solară. iar a teiului pucios cca. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. necroze. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. părozitatea acestora. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. de prelucrare a petrolului. intersec iilor aglomerate. planta iile rare dintre construc ii. planta iile stradale. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. în teren liber. având un efect nesesizabil. ce are lă imea de 200-250m. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. echien/plurien. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. şantierele. industria chimică. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). 35 t/ha. arbori+arbuşti+specii de gazon). fără obstacole cu efect antifonic. 30 t/ha. de prelucrare a produselor minerale. efect maxim în sezonul de vegeta ie. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). acoperită cu gazon. întreprinderile industriale. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). 68 t de particule solide şi praf. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. De exemplu. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. căderea frunzelor. metalurgică. pinului silvestru cca. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. respectiv de mărimea frunzelor. durata de via ă a frunzelor etc. a arterelor principale). inversiuni termice. aerian. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. sau diferite activită i curente ale popula iei. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă.

cumpărăturilor pentru hrană. cules de flori. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. cele mai multe destina ii. radio. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. obiective turistice. .Timpul. . Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. internet).timp de existen ă. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. . al solicitării fizice. călătorii. Factorii care influen ează recrearea sunt: . aeriană sau navală. . care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. odihnei prin somn.destinderea sau relaxarea. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări.pregătirea. în sferele culturii. CFR. pensia. serviciului. practicarea diferitelor sporturi. camping. între inerii personale. respectiv timpul alocat servirii mesei. spa iile verzi urbane sau extraurbane. divertismentului. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură.activită i pe loc.divertismentul sau amuzamentul.timpul liber (dedicat recreării). fiind un element compensator al condi iilor de lucru. .Mijloacele de comunicare mass-media (presă. vacan ele. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i.. picnic. prin care se înlătură plictiseala. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată.Mobilitatea. în general. Sarcinile de bază ale recreării sunt: .deplasarea. artei. telefonie. sportului. care poate fi: . sau efectul automatismelor zilnice. intelectuale sau psihice. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. . Fazele activită ii de recreare: . ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto.Nivelul de trai.3.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate.4. televiziune.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. de . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. .dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. la care este supus omul în via a cotidiană. presupune bucuria întocmirii programului. . etc. îmbrăcăminte. . şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. . respectiv concediile. turismului. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. după bunul lui plac: plimbări. .

în spa iile verzi extraurbane.5. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. sau la sfârşitul săptămânii. Aceste activită i pot fi active sau pasive. repausul şi somnul. realizată pentru plăcerea proprie a individului. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. Func ia decorativă (estetică. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. etc. pescuit. economice. etc. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. Turismul are caracter recreativ. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. parcurile. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. diseminat sau modificat. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. diferite de mediul său.întoarcerea. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). gazon sau oglinzi de apă. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. . alpinism.amintirea. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. Plimbările sunt realizate fie zilnic. etc. . obiective culturale. de regulă la sfârşitul săptămânii. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. arbustivă. după o perioadă de activitate intensă. J. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. indiferent de subiectul în care apare. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. prin care are loc refacerea fizică a organismului. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. apicultura. încât nimic să nu poată fi adăugat. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. sau diferite activită i precum grădinăritul. de conducerea autovehiculului. Odihna propriu-zisă.O. 3. decât în dauna operei”. . canotaj. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole.ciuperci sau de fructe de pădure. istorice. floricolă sau erbacee. presupune comportamente diferite. de diferite excese. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. sau în zilele libere. în sta iuni climaterice cu specific. nevoia de a face mişcare. vânătoare. În sens larg. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie.

ciripitul păsărelelor. textura coroanei. murmurul apei. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. cu efect de parazăpezi). etc.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. puternic erodate sau a grohotişurilor.6. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. bazine.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. variază pe parcursul unui an. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. Astfel. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. . admira ie necondi ionată. . . Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. cascade. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. . componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. fructe. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. 3. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. şi care exercită o atrac ie spontană. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. . încântare. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. diferind în func ie de fenofază.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. bariere împotriva vântului.încadrarea cursurilor de apă. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. . Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. flori.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii.

No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. suprafe elor şi formelor planului. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului.Cap. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. care conduc în final la realizarea frumosului. Frumuse ea este un element func ional. armonie şi propor ionalitate. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. peluze. Fiecare component. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. treaptă. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. Toate elementele unui spa iu verde (alei. planta ii. Frumuse ea este realizată prin ordine. viu sau inert. pe o concep ie dominantă. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. intrarea principală. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. ob inându-se în final unitatea în diversitate. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. într-un întreg. centrul compozi iei reprezentat . un monument). A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. se ine seama de anumite principii şi legi. sociale şi economice ale unei perioade date. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde.

Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. stradă. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. bănci. Ritmul poate fi: static. al for ei sau al monumentalită ii. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. de formă. clădire). fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. dinamic. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. bulevard. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. potecă. a repetării şi a consecven ei. interesul scade. respectiv realizarea echilibrului. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. liniar. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. combinat. lă ime) sau alte caractere vizibile. vase decorative.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. deoarece un plan perceput deodată. creând senza ia de dezamăgire. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. simplu. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. integritatea şi calitatea acestuia. calitate care uneori poate avea o latură negativă. şi o dată percepută regula ritmului. se găsesc mase similare şi egale. admi ând totodată diversitatea acestuia. magnificului. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. omul va anticipa următorul obiect sau interval. evitându-se astfel monotonia. grupuri. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Simetria poate fi absolută şi liberă. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. este static şi odată văzut. de culoare. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. a aceloraşi elemente (specii. în întregime. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Asimetria pune omul în armonie cu natura. compus. ordinii. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora.

chiar dacă specia diferă (de exemplu. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării.compozi ii între culorile complementare. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). exprimând de fapt unitatea în varietate. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. se pot deosebi: . în acest car fiind vorba de armonia contrastului. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). etc. florale. caz în care se aplică armonia legăturii. dar care au volume şi formă asemănătoare). Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. într-un aliniament. . în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi .abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). complementare) unificate printr-o culoare neutrală. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte.combina ii între culori diferite (active. de un individ. care au o anumită continuitate. . respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. arhitecturale. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. În proiectarea spa iilor verzi. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). forme sau spa ii. . Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. formelor dar mai ales a culorilor.compozi ii doar între culorile calde sau active. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. pasive. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte).

apoi 3. ordine şi armonie. sub un unghi de cca. alee pietonală.618 (aproximativ 3:5). Fibonacci. .) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. 89 etc. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. 21. . omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. iar la o distan ă mai . Scara individuală ia în considerare omul ca individ. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). lă imea optimă este de 5 m. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. . scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. etc. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. C. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. sub un unghi de cca. ce are laturile în raport de 1:1. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu.). 180. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. astfel pentru o alee de 300 m. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). 55.I. 8. 270.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. 5. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. publicul dintr-un parc. 34. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. iar pentru o alee de 250 m. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2.). matematician italian din sec. mese. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. Astfel. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. al XIII-lea. 13.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. lă imea optimă este de 8 m.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie.

presupunând unirea trecutului cu prezentul. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. fără a se exagera prin risipă. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. .mare de această valoare.

V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. 5.1. etc. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). în general. văile râurilor. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. V. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. caracteristice diferitelor epoci istorice. fiind ornate cu statui. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. apă. eroziunea). caracteristice Renaşterii şi Barocului. râuri. În ultima perioadă (sec. Grădinile în stil maur. dar şi elemente minore precum microrelieful.). vegeta ia. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. Stilurile spa iilor verzi 5. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului.1. aspect preluat şi de romani. Acest stil prezintă mai multe variante. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. câmpii. bazine. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice.2. de mai târziu. vase sau fântâni arteziene. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere.1. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. . Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante.1. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. precipita iile) sau for ele majore (vânt. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. În amenajarea spa iilor verzi. radia ia solară. activită i. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. francez sau regulat) a stat. civiliza ii. erau prelungiri ale încăperilor. arhitectural. pâraie. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil.Cap. întotdeauna de formă dreptunghiulară. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. epoci. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. iar în cadrul stilului peisager sau liber. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. La romani grădinile.

când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. Elementul principal. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. rampe. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. regulate. taluzuri. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. scări. balustrade. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. pe linii drepte şi curbe. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. Aceasta.1. fiind nivelat şi modelat în terase largi. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. fie de a le limita pe altele. cu denivelări mici. Apa aduce prospe ime. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. unele păstrându-se şi în prezent. aplicat până în prezent. sau de perdele de arbori. numit şi capul de compozi ie. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. ce constituie perspectiva principală.2. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. 5. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate.1. situat în pozi ie dominantă. respectiv axa principală. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. fiind subordonate toate elementului principal. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. precum şi oglinzi de apă. bogat ornamentate. statui sau vase sculptate. cascade sau bazine. canale sau oglinzi de apă. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. cu numeroase ziduri de sprijin. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri .

Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. 5. mai ales a celor de gazon. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. .de apă. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil.2.1. cu precădere în Olanda. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. care dau varietate şi fantezie compozi iei. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. 5. sub influen a stilului rococo din arhitectură. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. compozi ia fiind liberă.1. fiind obositoare ochiului. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. în formă de tablă de şah. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor.2.3. având cel mai adesea relief variat. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. În această situa ie. Aleile sunt rectilinii. în ansamblu. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i.1. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. fiind dispuse în re ea geometrică. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. conducând spre diverse amenajări. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea.1. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. fie sub influen a literaturii noi.3. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. natural. în Anglia. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. fie sub influen a pictorilor peisagişti. Toate acestea au fost duse la extrem. Stilul peisager Stilul peisager (liber. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. 5.

în diferite zone ale grădinii. . chiar exotice. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. sinuos chiar. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. cu aspect natural. se vor folosi specii de talie mică. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. de grote sau chiar cascade. cu contur regulat. pajişti şi diferite grupaje floricole. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. care în mod natural sunt dispersate. vor fi folosite pâlcurile. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. covoare sau dispersate solitar. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. Aleile au un traseu liber. sub formă de mase. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. în pete neregulate sau eliptice. Simetria şi echivalen a sunt excluse. ce urmăreşte formele de relief. volume. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. În jurul clădirii principale. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. intervenindu-se totuşi în detaliu. neregulat. toate elementele. Apele. peluze. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. lumini şi umbre. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. atunci când aceasta există. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Rocile. roci sau stânci. cu înflorire bogată. masele vor avea conturul neregulat. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. frumoasă şi îndelungată. curb sau sinuos. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. fie naturale. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. specii lemnoase decorative. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. urmând caracteristicile terenului. fie create. prin aducerea de pietre. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

3.2.4. largi. umbră şi lumină. volume. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite.5. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Genul de bucurie Genul de bucurie. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. cascadele. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. unei mări sau ocean). surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. De asemenea. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. dispuse într-un masiv păduros. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. 5. 5.5. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. cu flori având culori calde. forme. de luminişurile retrase. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.2. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. culori. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. având ca fundal imagine unor mun i înal i. atât sub aspect psihic cât şi fizic. de stâncile. de veselie sau de entuziasm.2. .

în strânsă corelare cu structura urbanistică. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. re ele stradale. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. zona industrială. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. gazului metan. energiei electrice. 6. . sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. etc. grădinile sau scuarurile. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. dimensionate.2. sta ii de distribu ie a apei. ce asigură protec ia multiplă a mediului. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. limitarea perimetrului construibil. atât urbane cât şi periurbane. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. zona politico-administrativă.1. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. recrearea şi odihna popula iei. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. sunt judicios repartizate.Cap. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. dispuse într-o re ea continuă. cât şi legătura dintre acestea. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană.). Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. 6. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. Ca regulă generală. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. energie termică. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc.

fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. scuaruri. întreprinderilor. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. După accesibilitatea popula iei largi: . a sta iunilor balneo-climaterice). şi în care intră: parcuri. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale).urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. După pozi ie se deosebesc: . asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. grădinile locuin elor individuale. pepiniere. de folosin ă generală.cu acces nelimitat. acoperişurile verzi. planta ii antiincendiare. 6. a spitalelor. păduri de recreare. lungi de sute de metri. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. planta ii de pe lângă unele dotări publice. planta iile din cimitire. grădinile botanice şi cele zoologice. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. numite şi spa ii verzi publice. grădini botanice. planta ii de protec ie (a localită ilor. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. . pepiniere. zonele de agrement (păduri de recreare. planta ii antierozionale. radial-concentrică.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. 1. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. .cu acces strict. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. . constituită din spa ii verzi periurbane. grădini zoologice.cu acces limitat. concentrică. transversală sau longitudinal-transversală. parcurile şi bazele sportive. ce sunt administrate de primării. a apei. longitudinală. amplasare. fiind diferite ca mărime. păduri parc. 2. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. grădini publice.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. dotări şi func ii. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. ştranduri). între care legătura se realizează prin planta ii stradale. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. a solului. în func ie de sistemul stradal al localită ii. . aici încadrându-se: sta iuni experimentale. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit.3. de regulă. care traversează localitatea şi care. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. grădini botanice. grădini şi scuaruri publice. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. grădini sau scuaruri).

În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. . gazon. edificii culturale. având în componen a lor doar arbuşti. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. situată în intravilan. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. După modul de amplasare. . spa iile verzi pentru copii şi tineret. planta iile de consolidare antierozională. După durată. .spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. . ce se înfiin ează pe terenuri virane. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. culturale sau de învă ământ.3. fiind destinată odihnei de scurtă durată. în cca. păduri de agrement. scuarurile por fi: . Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. parcurile sportive. .în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora.spa ii verzi de înfrumuse are.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. caz în care acestea sunt uşor accesibile. planta ii cu efect de parazăpezi. parcuri expozi ionale. 6.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. Raza de deservire a unui scuar este de cca. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. scuarurile pot fi: . configura ia terenului şi construc iile din jur. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. .3 ha.permanente. spa iile verzi din cimitire. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. păduri parc. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. După func ii: . 400 m. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. parcuri dendrologice. După destina ie. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. alpinarii. frecventează simultan acel scuar. grădini şi parcuri publice. perdelele de protec ie. pepinierele.temporare sau provizorii. 6-8 minute.în interiorul cartierelor de locuit.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. rozarii. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale.4. parcuri şi grădini zoologice. scuarurile pot fi situate: . situate de regulă în cartierele de locuin e. cu rol decorativ: scuarurile decorative. destina ie. destinate construirii unor cartiere de locuit.3-3 ha. .înconjurate de străzi sau artere de circula ie.

în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. spre periferia scuarului. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. peluze de iarbă. aranjamente şi decora iuni florale. respectiv o intrare la cca. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). De exemplu. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. statui. de învă ământ. Spre deosebire de scuar. bănci. de pe o rază de 1-1. Intrările vor fi reduse ca număr. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. în lungul aleilor. de mers lejer. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. respectiv: sectorul pentru copii. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. 6. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. respectiv arbori şi arbuşti. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. frecventează grădina în acelaşi timp. scări (în cazul terenului accidentat). Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. 15-25 minute. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate.5. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. Dispozi ia aleilor. în cadrul oraşelor mari. 3-4 ha. alei. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. . situate în jurul unor institu ii publice. Dată fiind această distan ă de deservire. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. datorită inexisten ei căilor de acces. boschete. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit.5 km. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. zone umbrite dar şi zone însorite. a obiectivelor culturale.. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. . ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează.

de lungimi şi dificultă i diferite. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). şi de densitatea popula iei.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă.6. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare.000 de locuitori trebuie să existe un parc. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). În foarte multe cazuri. sporturi. într-un cadru peisagistic deosebit. bănci. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). datorită suprafe ei pe care o reclamă. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. expozi ii. bazine sau chiar un mic lac. cofetărie. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. WC public). ce depăşesc 20 ha. . 6. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. şi de capacitatea proiectată a parcului. locuri pentru jocuri statice. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. adăpost de ploaie. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. respectiv sta ionare). cafenea. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). restaurant). de re eaua stradală limitrofă. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. manifestări artistice). Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. diferite dotări (cişmele.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

şi alte multe specii pentru varietate. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. Astfel. recreativ şi decorativ. Speciile vor fi alese şi amplasate. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale.2. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu.8. ocupând suprafe e importante. arii de joacă pentru copii.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. partere cu flori. orientarea şi înăl imea clădirilor. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. ale unui cvartal sau ale unui cartier. punct de distribu ie a energiei electrice. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală.8. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. şi străzi şi bulevarde deschise. 6. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. tomberoane).8. în func ie de pozi ia. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. a noxelor sau a altor factori de inconfort. 6. Au scop sanitar.1. pentru diminuarea zgomotului. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. parcări. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. suprafe e îngazonate. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. structură şi folosin ă diferite. 6. . în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor.liber este de 3. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. alei pietonale. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate.

sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. trandafirii. minilivadă. aranjamente florale. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. precum şi diferite specii cu port pendent. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. cu o compozi ie relativ simplă. piscină. arbori. pergolelor. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. barbeque. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. gazonul. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. activită i de grădinărit. de gusturile proprietarului. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. Grădinile interioare. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. uşor de între inut. chioşc de grădină. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . suprafe e îngazonate. minigrădină de zarzavaturi. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă.) acestea pot fi: grădina de fa adă. chioşcurilor şi treiajelor. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). arbustive sau lemnoase. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. institu ii. fie după propriile idei. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. servitul mesei. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. arbuşti tunşi. lămpi pitic. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. un mic bazin cu aspect natural. sedii de firme. sediu de firmă etc. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. padoc şi cuşcă pentru câine. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. precum gazonul. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. diferite jocuri. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. o cascadă miniaturală. stânci şi pietre. dar şi a unor hoteluri. spitale. În func ie de mărimea acesteia. grădina este structurată şi amenajată. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. fie prin realizarea unui gard viu înalt. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. Grădina de fa adă. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. În func ie de mărimea spa iului disponibil. miniseră. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. bazin cu peşti decorativi. a unor grupuri de specii sempervirescente. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. joasă sau fără împrejmuire. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. În cazul unor locuin e. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. arbuşti şi liane. cititul. sau specii de răşinoase. Astfel. În cazul vegeta iei. mobilier de grădină. magazie de unelte.

O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. se recomandă acoperirea acestuia. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. fiind de maxim 10-15%. de la bun început. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. Urmează un strat de separa ie. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. . format din fibre minerale. pentru speciile de plante vivace. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. cu strat fertil mai gros. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. printre spa iile rămase libere între plante. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. durabilă şi de bună calitate. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Brassicaceae sau Campanulaceae). specii de gazon (fam. fam. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. sau numeroase alte specii floricole. cu pietriş (de tip sort). unele specii din fam. canalizări). cu arbori şi arbuşti de talie mare. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. de regulă. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. Poaceae). spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. alături de plante cu flori şi alei. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. Peste acesta se aşterne stratul fertil. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. În func ie de caracteristicile lor. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. în vederea efectuării eventualelor repara ii. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. poate contribui la estetica compozi iei alese. 6.9. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. Crassulaceae. forme sau provenien e. astfel. instala ii electrice. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. Saxifragaceae.

de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. al bolnavului sau pacientului (spitale.acestea re in diferite cantită i de praf. 6. . comportându-se ca un bun strat termoizolant. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. . cabinete). Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. . şi constituie unită i de sine stătătoare. până la 4-7. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. în zilele însorite. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. al proprietarului (locuin ă privată). pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. Din suprafa a acestor complexe sportive. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri.. diferite pulberi sau noxe. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. hale. . ateliere). creându-se spa ii pentru odihnă. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. institu ii administrative). Ca şi în cazul grădinilor interioare.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. . spa iile verzi propriu-zise.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor.10. al muncitorului (fabrici.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale.şi nu în ultimul rând.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. policlinici. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. . prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. .

8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. arte mar iale). cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. respectiv: până la 3 ani. cu ghimpi (Berberis . Suprafa a variază de la cca. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. caz în care au caracter de tabără. Stilul adoptat este cel mixt. în care constituie sectoare de sine stătătoare. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. 11-15 ani. handbal. când sunt în afara localită ii. 6. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. atletism). Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. polo). Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. tobogane. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. 7-10 ani. 30-40 copii. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. duşuri etc. labirint. leagăne. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. volei. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. balansoare. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. cu precădere împotriva vânturilor dominante. separate prin vegeta ie.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. diferite săli de sport (gimnastică. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. bârnă de echilibru. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. precum şi specii floricole şi de gazon. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). sau în cadrul scuarurilor. 20-25% pentru terenurile de joacă. bănci. oină). aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. grădinilor publice sau a parcurilor. clădiri administrative. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. tenis). cu solul permeabil.11. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. 3-6 ani. bazin acoperit sau în aer liber (înot. baschet. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. 1000 m2 pentru 40-50 copii. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. clădiri pentru vestiare. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. 100 m2 până la câteva hectare. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. volei. gazon sau arbuşti. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. grupuri sanitare. şi să nu producă fructe ce pot murdări. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate.

bob sau săniu ă. arbuşti fructiferi. Robinia sp. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. cele cu frunze. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. cu frunze. ronduri. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. balansoare. corpuri de iluminat. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. flori. terenuri pentru jocuri de masă. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. destinate odihnei. bazin pentru înot. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. . În cartierele de locuit sau în scuaruri. pârtie pentru schiuri. bănci. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. plante tehnice. eventual un mic stadion. care murdăresc. flori. ce poate cuprinde: o mică livadă. 6. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon.. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. arbori de mărimea a III-a. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. rabate sau diverse aranjamente floristice. În cazul taberelor. fructe sau semin e. spaliere. dotările vor fi mult mai complexe. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. bibliotecă volantă. cât şi zone însorite. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip.sp. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate.).). şi spa ii verzi cu diferite amenajări. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. grădina de zarzavat. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. coşuri de gunoi etc. Laburnum anagyroides. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. pistă pentru alergare. bârnă pentru echilibru. Dar în func ie de microrelief. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp.12. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. Rhus typhina). alei pentru biciclete sau trotinete. medicinale şi melifere. un mic monument sau un bust. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. teren pentru focul de tabără. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. labirinturi. sau care să fie toxice (Taxus baccata. leagăne. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. tobogane. pistă pentru patine cu rotile. a zgomotului şi a gazelor. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. cu rol de protec ie împotriva prafului. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie.

precum şi obiecte din materiale calde. 6. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. cu specii floricole având culori liniştitoare. func ional şi estetic. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. rabate de flori. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. care va fi dispusă pe întreg teritoriul.14. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. având ca dotări mese. de a diminua poluarea fonică. sau a celor rezervate pauzelor. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. . Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. Astfel. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. Parterele cu flori şi peluzele de gazon.13. respectiv cea a intrărilor.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. pasive cu rol calmant. este vegeta ia lemnoasă. pentru fiecare elev. Componenta cea mai importantă. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. bănci. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. De asemenea.5 m2 de teren sportiv. cu cel mai mare impact peisagistic. familiare. Spa iile verzi din incinta spitalelor. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. pentru mărirea gradului de vizibilitate. cu excep ia intersec iilor. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. birourilor. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. calmante. 6. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. cu rol stimulator. diferite. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile.

cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. cu alei şi căi de acces paralele. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. De asemenea. Astfel. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. castani porceşti. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. chioşcuri). se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. dar şi specii de foioase precum: tei. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. cu bănci şi şezlonguri. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. molid. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. acoperite cu plante agă ătoare. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. sau în sens radial. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. bine delimitată. purificarea aerului. centrale. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. sau chiar garduri vii. numită „cimitirul eroilor”. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. dispuse în lungul aleilor principale. Cimitirele mari. sau în jurul edificiului central. de la intrarea principală sau de la biserică.15. flancate de planta ii sobre. influen ând benefic recuperarea acestora. cimişir. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. glicină sau trandafiri. tisă. capelă sau un monument memorial. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. constituit din biserică. ar ar american. Dacă spa iul permite. pornesc mai multe alei rectilinii. brad. necesare bolnavilor. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. precum şi pergole cu vi ă de vie. separarea diferitelor amenajări precum parcări. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. datorită lipsei de spa iu. 6. din specii sempervirescente. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. . chiparoşi. Astfel. reduse doar la aliniamente de arbori. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. drumuri interioare de acces auto etc. ce au efect liniştitor. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. În func ie de destina ia institu iilor respective. Parterele cu flori cu nuan e reci. prezintă şi o zonă. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. paltini.

Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. În cazul în care terenul nu este prea frământat.. sanitară. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi.. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. să existe mijloace de transport în comun. caprifoiul (Lonicera japonica).. din specii sempervirescente. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. saschiul (Vinca minor). Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. situate în intravilan sau în extravilan.. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. după concep iile . Narcissus sp. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite.1. Aster sp. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. cu multe denivelări. se execută lucrări de excavare. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. arborii fiind evita i. surse de zgomot puternic). utilită ile şi căile de acces. Spa iile verzi cu profil specializat 6. Sedum sp.). de taluzare sau de înăl are a unor zone. Convallaria majalis etc. halde.16. Microrelieful. industrială sau medicinală a plantelor. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. dar şi culturaleducativ. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. alimentară. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. iedera (Hedera helix). dar şi în punctele cheie. după considerente ştiin ifice (taxonomice). pentru realizarea acestor denivelări. Paeonia sp. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. Lupinus sp. de recreare şi decorativă. sunt: trandafirii. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. Chrysanthemum sp. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. Sistemul de drumuri. să poată fi realizat pe jos. în afară de cele amintite. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. de maximă circula ie. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. 6. după importan a decorativă. sanitar şi decorativ. de recreare. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific.16. Sempervivum sp. Ca specii lemnoase frecvent folosite. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc.

hibrizi Polianta. sectorul plantelor spontane folositoare. Realizarea planta iilor floricole. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. Rozariu-ul. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. rădăcinoase). şi implicit expozi ii foarte diferite. arhitecturală. sectorul administrativ. vernală. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. Sectorul plantelor de cultură. de la cele inferioare. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. serele.). se eviden iază: sectorul plantelor decorative. sectorul plantelor acvatice. leguminoase. fie se desfăşoară între cele două elemente. melifere. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. dar în containere. numit şi colec ia botanică. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. pergole. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. sectorul florei diferitelor zone geografice.). Sectorul plantelor spontane folositoare. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. hibrizi floribunda etc. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. de parc. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. englezeşti. fie în fa a clădirilor importante (birouri. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. estivală sau autumnală. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. sectorul plantelor de cultură. sau arbori cu efect decorativ deosebit. medicinale etc. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. treiaje. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. rozariu-ul. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. plante aromatice. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. vara îngropate în sol. până la cele superioare (ultimele fiind . folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. sectorul sistematic. grădina japoneză. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. muzeu. În sectorul florei Globului. licee sau a alte unită i de învă ământ. diverse suporturi sau chiar ziduri. dar şi publicului larg. ce au diverse întrebuin ări. ierbar).şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. tehnice. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. flora Asiei etc. urcători. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. la exterior. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. în acest sector. Polianta. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. Ca sectoare. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig.

monocotiledonatele). prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. decorativ şi recreativ. lanterne de piatră. ornamental. este dispus de regulă. sau din alte regiuni calde ale Globului. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. colec ie de trandafiri. pod arcuit din piatră. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). în apropierea intrării principale. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. Astfel. sera plantelor din regiune mediteraneană. pădure mixtă. Prin structura. se deosebesc: sera palmarium.16. sera colec iilor. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. pajişti. sera orhideelor şi a plantelor epifite. pasul chinezesc din dale de piatră. mediteraneene. Complexul de sere. sera azaleelor şi cameliilor. poartă torrii. clădiri administrative. didactic. uneori chiar un miniparc zoologic. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. pepinieră. verii sau toamnei. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. prin solu iile de amenajare adoptate. pădure de răşinoase. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. sera înmul itor. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. sera rezervată expozi iilor florale. 6.2. industrial sau alimentar. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. Vegeta ia forestieră spontană. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. Grădina japoneză. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. subtropicale. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. . după zona geografică de provenien ă. sau mai rar. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. pădure de foioase. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. sera plantelor acvatice tropicale.

Pe ansamblu. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori.5 ha. înfiin at în 1909. al XX-lea. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii.16. Bacău). păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. Bacău).3. . gropi de gunoi. înfiin at în 1880.De regulă. bazine.arboretumul Hemeiuş (jud. având o suprafa ă de 70 ha. perdele sau garduri mascate cu liane. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. Timiş).grădina dendrologică Macea (jud. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. înfiin at la începutul sec. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. în ceea ce priveşte frumuse ea. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. pot fi amintite: . cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. înfiin ată la începutul sec. cu o suprafa ă de 34 ha. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. de tipul cuştilor cu gratii. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. Hunedoara). al XVIII-lea. să nu existe zone industriale. vechimea şi mărimea colec iilor. strâmte. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile.5 ha.arboretumul Bazoş (jud. cu o suprafa ă de 20.arboretumul Dofteana (jud. . şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. care va fi folosită atât ca sursă de apă. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. curs de apă. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. trebuie să ocupe suprafe e importante. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. În cazul păsărilor zburătoare. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. . sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. având în acest sens îngrădiri. cu o suprafa ă de 60 ha. pentru a completa ambientul. având o suprafa ă de 48. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. a masca zidurile inestetice. de recomandat cât mai largi. 6. . de tip „microbiotop sau minihabitat”. . înfiin at în 1908. este necesară construirea de voliere largi. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective.arboretumul Simeria (jud. stâncării. Arad).

girafele. ierbivore mici. trunchiuri de arbori. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. constituit dintr-o clădire. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia..sectorul galinaceelor şi columbidelor. alpin şi subalpin etc. de amenajările respective. unele specii de ra e. precum lebedele. cucuvele. zimbrii etc. De asemenea. pot fi amintite: . asini etc. canari. uli. jderi etc. .sectorul felinelor şi carnivorelor mici.sectorul marilor ierbivore. ren. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat.sectorul păsărilor de baltă. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. pentru speciile care nu pot părăsi locul.sectorul stru ilor. pentru sezonul rece.sectorul rezervat pentru antilope. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. iguane.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. cinteze... bivoli. ce cuprinde voliere cu fazani. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. . cum sunt bufni e. în special forestieră. pescăruşi etc. prin plimbare. cu zone largi amenajate pentru tigri. carnivore mici. vulpi. căprior. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. stârci. porumbei sălbatici sau de ornament. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza.). cât şi spa ii largi. . distan a nu trebuie să fie prea mare. cerb lopătar.sectorul cervidelor şi cabalinelor. mierle. grauri etc. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. caprine. şerpi sau crocodili. . . găini de ornament. gâştele. pentru inerea acestora în sezonul hibernal.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. elan. şi pentru răpitoarele de noapte. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. . . şoimi. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. . cormorani. pentru sezonul cald. râşi. stânci. fie cu voliere foarte mari. păuni.sectorul păsărilor tropicale sensibile. . gheparzi etc.sectorul primatelor. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. prevăzut cu arcuri largi descoperite.sectorul reptilelor. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. . cameleoni. galinacee etc. de numărul de specii. libere. dromaderi.: .) sau spa ii deschise. . pentru diferite specii de urşi. bibilici. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. cu voliere şi vegeta ie. pume. umiditate. cai sălbatici. ce adăpostesc pisici sălbatice. turturele. pelicanii. lupi.. ciufi. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase.sectorul urşilor. câini dingo. şopârle. pentru sezonul estival. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. în aer liber. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. şi padocuri acoperite. în care sunt găzdui i: elefan i. lama şi alpaca. pantere. . pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali.sectorul felinelor mari. lei. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. bazin. zebre. ovine. mici palmipede.sectorul păsărilor răpitoare.

Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. un sit istoric (ruinele unei cetă i). Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. precum: un lac. acoperite cu pietre. pădurea-parc sau parcul-pădure. care să nu depăşească 4%.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. de purificare a aerului etc. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. nisip sau alte materiale locale. pot exista în incintă şi muzee. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale.17. 6. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. şi nu numai. având produse care să nu dăuneze animalelor. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. un punct de belvedere asupra oraşului. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. Astfel. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. se deosebesc: parcul forestier. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. de entomologie etc. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. În zona intrării principale. de zoologie. în mişcare. cişmele cu apă potabilă. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. formată din planta ii forestiere. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. a unor peluze întinse de gazon. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. sau a aranjamentelor florale. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. . acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. Pădurea-parc (parcul forestier. un curs de apă. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. fântâni. poteci şi alei de plimbare. dar în raza de deservire a localită ii. toalete ecologice. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. Alte amenajări. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. a eventualelor surse de poluare. se vor prevede spa ii largi. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. În unele por iuni ale pădurii-parc.

Amenajările de tipul campingurilor. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. lipsite de vegeta ia forestieră.5-2 ore.17.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. situate pe malul unui lac. izvoare termale etc. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. expozi ia. Astfel. terenuri sportive etc. cu cât terenul este mai înclinat. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. zone de picnic. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. balnear (izvoare minerale. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Pădurea de recreare. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. telecabine. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. 6. numită impropriu pădure de agrement. căi de acces cu trasee mai lungi. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. hidrografia şi environnement-ul. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. zonele nisipoase. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. solul. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. pozi ia pe versant. tabere şcolare. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. De asemenea. piste pentru biciclete sau pentru role etc. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. Unele elemente naturale precum mlaştinile. . sau de interes turistic. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. pot fi ştrandurile şi campingurile. topoclimatul. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . a unui râu. falezele sau malurile abrupte. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. terenuri de tenis sau de fotbal. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. telescaune.). puncte de belvedere etc. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. stâncile. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. în unele zone de interes curativ.1. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora.

altitudine etc. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. Orientarea nordică a unor terenuri. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. această zonă este cea mai expusă vânturilor. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. suprafe e umede improprii. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. prezen a prafului. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). temperaturile sunt moderate. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. pavilioane. plantele prezintă creşteri foarte mici. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. noroi. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. băl i. iar solul este mai pu in umed.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. temperatura aerului mai ridicată. destinate practicării unor activită i. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. frunziş sărăcăcios. fără extreme mari. vânt. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. care prin fenomenul de . fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. gradul de expunere a teritoriului. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. Cu privire la mişcările aerului. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. vegeta ia are aspect veşted. În acest sens. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. alunecări de teren. sau spa ii adăpostite. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. De asemenea. plajelor etc. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. este mai rece şi mai umedă. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. frunze prăfuite sau galbene. refugii) pentru a oferii adăpost. Tot în acest sens. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii.. dotărilor sau diferitelor echipamente. cu privire la temperatură. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia.

un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. pârâu. de temperatura acesteia. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. Environnement-ul.2. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. O zonă lipsită de un curs de apă. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. libere (luminişuri. De regulă. pescuit. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. capătă por iuni dezgolite. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. a fermelor de animale. liziere). sau cu o re ea hidrografică foarte bună. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. filtrare şi transport al apei. chimic sau fonic zonele din jur. Când o pădure de recreare este echilibrată. de poten ialul teritoriului. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. ce diminuează calitatea acestora. poieni. Cei care doresc să se odihnească. sau ca sursă de apă potabilă. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. va avea o atractivitate sporită. care este dată de natura sursei (izvor. natura solului. aerisite. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. prepararea hranei. regimul şi tratamentul etc. dar nu neglijabilă. Hidrografia teritoriului. iaz. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. prezintă o atractivitate foarte redusă. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. şi din contră. apa este importantă sub aspectul calită ii. de cea ierboasă. atunci aceasta este şi primitoare. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului.spulberare. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. schi nautic etc. de modul de captare. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. de o acumulare mai mare sau mai mică. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. situl sau vecinătă ile. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. precum realizarea igienei corporale zilnice. lac). a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. compozi ia şi vârsta arboretelor. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. 6. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. râu. În acest sens. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. . Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. În zilele călduroase de vară. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă.17.

în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. la agresiunile vizitatorilor. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. a culorii frunzelor etc. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. datorită vizibilită ii foarte bune. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. publicul larg le preferă pe cele amestecate. . de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. dar în zilele geroase cu chiciură. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. Sub raportul vârstei. capacitatea de primire începe să crească. cu locurile de parcare aferente. Codrul regulat vârstnic. ce calmează şi relaxează vizitatorul. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. şi este favorabilă pentru plimbări. Iarna se remarcă răşinoasele. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. ce au un efect peisagistic major. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale./ha). Aceste dotări vor fi discrete. dispuse pe anumite trasee. ce induce plictiseala şi pasivitatea. luminişuri pentru odihnă. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. în func ie de fenofazele speciilor respective. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare.. indiferent de specie. are aspectul unei păduri falnice. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. care determină o scădere a densită ii. păduri pentru plimbare şi păduri parc. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. ce are o densitate mică (200-500 buc. de motiva iile şi aprecierile lor. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. bine pusă la punct. dau peisajelor un pitoresc aparte. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite.

ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. acest lucru favorizând. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. aer curat. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Aceasta este zona preferată de marele public. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. echipamente sanitare şi de igienă. cu forme interesante. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. de cca. insistându-se în mod special asupra cură eniei. soluri scheletice. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. să fie drenat. să aibă o textură uşoară. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. de cei care evadează din cotidian. camping. terenuri de joacă pentru copii. Zona de plimbare. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. odihnă. reprezintă cca. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. fiind astfel organizată. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. şi prezintă diferite construc ii. Zonele cu soluri reci şi umede. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. destindere şi pentru activită i de picnic. instala ii sau echipamente. vor fi evitate de vizitatori. repaus etc. . Aici nu sunt necesare amenajări speciale. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. De preferat ca aici.Pădurile de recreare se sistematizează. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. prin împăr irea pe anumite zone. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. În raport cu întreaga pădure. prezintă ponderea cea mai mare. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. pentru linişte. zona de plimbare şi zona de regenerare. izvoare). Arboretele vor avea consisten ă moderată. cişmele. Zona de primire şi odihnă. amenajările. obiectivele etc. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. cu investi ii mai reduse. ce trebuie să fie ireproşabilă. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide.

atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. dificultatea. prin optimizarea spa iului în general. rezultate prin ruperea. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. cabană. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. şi echipamente specializate. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. de la o clădire de interes general (cabană. locurile de parcare. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . vestigii ale unui castel sau cetă i. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. Traseele potecilor vor fi diferite. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. smulgerea sau tăierea puie ilor. 6. respectiv 4-10 km/100 ha. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. spre diferite puncte de interes din pădure. au o lă ime optimă de 3. restaurant. peşteri. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. este constituită din diverse suprafe e. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. cu pante domoale. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). care sunt interzise accesului publicului.17. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. ruine. restaurant. han. puncte cu vederi panoramice. întâlnite doar în anumite păduri. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii.5-4 m. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. zone cu fructe de pădure etc. terenurile de joc. arbori deosebi i. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie.3. pot avea por iuni comune. având un specific aparte. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. Potecile vor avea traiectorii sinuoase.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. nu prea lungi şi nu prea înclinate. fiind eliminate tasarea solului. forma iuni geologice interesante etc. un număr sau o emblemă. monumente. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. fiind total protejate. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. dispersate în cadrul celorlalte două zone. camping).

în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. miniterenuri de fotbal. Parcările pot fi mari. cabanelor. respectiv grupuri de arbuşti. de amploarea investi iilor. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. coş de gunoi. pietrişul. fântâni sau alte surse de apă. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. şi pot fi: terenuri de tenis. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. Locurile de parcare. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. restaurantelor. capătul drumului principal). hanurilor sau chiar la liziera pădurii. WC-uri ecologice. camping. vor evita pe cât posibil artificialul. peluze pentru golf. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. diverse amenajări pentru jocul copiilor. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. dalele de piatră. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. fiind mult apreciate de vizitatori. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. loc pentru focul de tabără. vatră din piatră pentru foc. pe ansamblu. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. groapă sau container pentru gunoi etc. parcările pot fi: în ciorchine. şi variază în func ie de microrelieful specific. dispuse în apropiere. un număr cât mai mare de autovehicule. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. formele regulate şi simetriile. în pinten. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. de 2-3 maşini. masă cu scaune sau bănci. respectiv nisipul. sau pot fi mici. spa ioase şi capabile să absoarbă.aceste puncte bănci. . ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. şi să se folosească materiale cu aspect natural. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. în special pe latura vântului dominant.

Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. faunistic. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. incompatibilă scopului atribuit. educative. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. geologic.1. cu amenajări folosite la observarea acestor specii.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). protec ia ecosistemelor. speologic. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. recreative şi turistice. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. pedologic sau de altă natură. paleontologic. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. Astfel spus.18. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. având o înăl ime corespunzătoare. .18. hidrologic. floristic. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. sau parcurile cu specii de vânat autohton.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. cu aspect cât mai natural. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. De asemenea. 6.The International Union for the Conservation of Nature . precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate.

cu flora şi fauna sa. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. . respectiv fenomene naturale originale. drumuri. neatinse de activită ile umane. vegeta ie.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică.Beuşni a. cultural şi recreativ. în scop ştiin ific.2. Mun ii Măcinului. zona rezerva iilor integrale. Domogled . activită ile de turism vor fi bine organizate. construc iile (case. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. hanuri sau locuin e izolate. conforme cu peisajul. beneficiind de o protec ie suplimentară. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific.Hăşmaş.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. educativ. sate. şi Semenic – Cheile Caraşului. educativ şi recreativ. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. hoteluri. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . care grupează o serie de atrac ii turistice.18. floră şi faună intacte. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . În prezent. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. . . Rodna. Piatra Craiului. care servesc recreării popula iei.Valea Cernei. specifice. elemente de etnografie si folclor.să aibă forma ii geologice interesante. vile.să fie deschis turismului organizat. Cheile Nerei .vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. Cozia. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. Cheile Bicazului . Retezat. .să fie interzisă vânătoarea. destinate cercetării ştiin ifice. . expozi ii.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. muzee cu specific local. . În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. 6. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse.speciile vegetale şi animale. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. . recreării şi turismului”. Ceahlău. . Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: .zona exterioară.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. .

. conform Legii nr. 9/1973. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Balta Mică a Brăilei. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. potecile vor fi bine marcate pentru turişti.3. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. Acestea pot fi: botanice (tip b). rezerva ii naturale. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. ca parcuri naturale. vegeta iei sau faunei. Por ile de Fier. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. Vânători – Neam . paleontologice (tip p). forestiere (tip f). sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. nu se împuşcă. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. se promovează regenerarea naturală. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. solului. Grădişte Muncelului – Cioclovina. limnologice (tip l).. Nomenclatura din ara noastră. Bucegi. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. următoarele: Apuseni. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase.18. mixte (tip m). rezerva ii ştiin ifice. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. lacuri şi cursuri de apă. În ara noastră sunt constituite în prezent. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. geologice şi geomorfologice (tip g). 6. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice.

fenomene geologice unice (peşteri.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. ştiin ifice sau peisagistice. rezerva iilor naturale. cascade. . cursuri de apă. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. arbori seculari. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. parcurilor naturale. educa ie si instruire în domeniul mediului. locuri fosilifere. chei).

.temperatura aerului.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. .costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). proiectantul de spa iu verde creează forme. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. material care îşi schimbă volumul.vânt. . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. VI.Cap. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. ruginiu. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. ce vor alcătui în final o unitate. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. 6. Prin acest material. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.regimul de umiditate din sol. Criterii de alegere a speciilor 6. frunzelor.2.1.1. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult).fertilitatea solului. . . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). .factorii ecologici climatici: . . .diversitatea foarte mare a ramurilor.factorii ecologici edafici: . . .umiditatea atmosferică. culoarea. Astfel trebuie avut în vedere: .cerin ele speciilor fa ă de: . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. compozi ii. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.textura şi profunzimea solului. . în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective.2.lumină. volume.

considerate cele mai rezistente). . se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. dioxidul şi trioxidul de sulf.expozi ie. .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). numite arsuri).altitudine. (produc căderea acelor la răşinoase. Astfel. etc. Dintre aceştia : .fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. .factori antropici: .configura ia terenului. cloroza esutului asimilator. fa ă de cele periurbane.factori biotici: . .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.oxidul de sulf. ..2. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. . prevenirea şi combaterea dăunătorilor. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). . . numindu-se şi cea ă oxidantă.2. . . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.con inutul de schelet. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. 6. . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. a produc iei de masă lemnoasă).oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). . .vegetali.animali. . determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). .factori geomorfologici: .factori poluan i.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. fertilizare. . dar şi asupra celui animal sau vegetal.troficitatea solului.pantă.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.

In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. arboretele tinere fa ă de cele mature. zămoşi a de Siria. . .3. piracanta. 6.rezistente la plumb – pinul silvestru. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.1. .pădurile de recreare. . fabrici. platanul.3.foarte sensibile . etc. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. . . frasinul.). coacăzii. ce talie vor avea exemplarele respective. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene.umbrirea clădirilor. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. fenotip.sensibile . intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. ecotip.rezistente la bioxid de sulf – alunul. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. stadiu de dezvoltare. Particularită ile biologice ale speciilor 6.rezistente la fluor – mesteacănul.pigmentări. cum se integrează în respectiva compozi ie.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. propor ia poluantului în atmosferă etc. . La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . .praful rezultă din întreprinderile industriale.rezistente Exemple de specii: . condi iile de temperatură şi umiditatea aerului.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. subspecie. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. reducerea creşterilor.aliniamente. tuia. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. industria metalurgică şi chimică. bradul de Caucaz.2. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.condi ii de mediu – specie.mijlociu rezistente . Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. .2. corcoduşul.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii.

mai mici de 1m. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. a prafului. Populus simonii. a II-a .zonele verzi de mici dimensiuni. .peste 25 m. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Picea abies. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. Pinus strobus. că ărătoare. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. Acer pseudoplatanus. În tabelul nr. ovală. 6. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. Morus alba.arbuşti.liane. obovoidă. Prunus mahaleb. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. italica. Berberis thumbergi. fastigiata. Larix decidua. şi cea având contur sinuos. speciile cu înăl imi sub 7 m. agă ătoare sau chiar târâtoare. Abies alba. etc. sferică.. tabulară. Populus nigra cv. precum şi re inerea gazelor de eşapament. Thuja occidentalis var. . conică. Astfel. arbuşti mijlocii 1 – 2m. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.2. De exemplu. .arbori de mărimea I .Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: .3. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: .7 – 15 m.2. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) .15 – 25 m.în lungul arterelor. a III-a . Juniperus hibernica. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. . arbuşti pitici. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. a boschetelor. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale.realizarea gardurilor vii. speciile lemnoase volubile.

Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. Juniperus communis ssp. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. larice. nana.3. . mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Juniperus horizontalis.zona de primire a pădurilor de recreare. . varietatea „Globosa” la diferite specii. cireş păsăresc.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: .aliniamentele stradale. Salix babilonica.mascarea obiectelor inestetice.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Populus tremula. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Cotoneaster horizontalis. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. frasin.2. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Betula pendula.3. Pinus nigra. Robinia pseudoacacia var.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. Tilia cordata.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . a prafului şi a vântului. caragană. Pinus sylvestris. Juniperus sabina. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. . Ulmus minor. Fagus sylvatica. . După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. 6. mesteacăn. umbraculifera Carpinus betulus. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . ulm de munte. pentru protec ie împotriva radia iei solare. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. salcie căprească. . Cerasus avium. dud negru.

3. lanceolată. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. imprimând anumite sentimente. etc. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). sau chiar târâtoare. Trunchiurile. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. paltin. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. romboidală. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. fie verticală. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. Speciile cu tulpini că ărătoare. . la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). fie orizontală. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. mici sau mari. fie pendentă.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale.2. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. castan) sugerează puterea. eliptică etc. tortuosa) sau pot fi geniculate. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. Salix babilonica. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. la marea majoritate a speciilor. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. imprimă un sentiment de linişte.5. Unele specii au frunze simple sau compuse. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. Chamaecyparis lawsoniana var. 6.4. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. 6. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). peluze. Forma. Ramuri pot fi drepte. pendula. pot fi sinuoase.2. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. ovoidă. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. platan. obovată.3. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. mărimea şi culoarea acestora.

ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Speciile cu frunze mici. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. alb argintiu. În tabelul nr.) sau mari (Ailanthus sp. Populus alba Picea pungens var. Eleagnus angustifolia. ca în cazul mesteacănului. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Euonymus europaeus. argintea. precum cele ale speciilor: Acer negundo. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Acer negundo. Robinia sp. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . galben sau chiar roz şi roşu. la galben–roşu ruginiu (toamna).. Sorbus aria. Carpinus betulus. compuse. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Hedera helix.. pu in incizată dau adânc incizată. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu).. precum şi diferite exemple de taxoni.). verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Speciile cu frunze mari. la care verdele se combină cu alb. Thuja occidentalis f.. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. la verde închis. biota.Marginea limbului poate fi întreagă. Juglans sp. Gleditsia sp. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Tilia tomentosa Juniperus sabina. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). „Aurea” Thuja orientalis f. Aesculus sp. Ligustrum ovalifolius. până la verde intens (vara). Astfel. Pyrus elaeagrifolia. luminos (primăvara). Hippophae rhamnoides. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna).

culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Syringa x. Acer platanoides var.2.3. Picea abies. Pseudotsuga glauca. Prunus avium. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. În tabelul nr. Corylus maxima var. rubrum 6. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Pinus strobus Abies alba. Malus pumilla var. hybrida. atropurpurea. Taxus baccata. Deutzia scabra. purpuriu Picea pungens var. crem sau galbene. Pyrus sp. purpurea. Buxus sempervirens. Sophora japonica. Hibiscus syriacus.6.. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Acer paltanoides var. forma. Hedera helix. Robinia pseudoacacia.verde închis roşu. Phyladelphus coronarius. glauca. Alnus glutinosa. pissardii. Catalpa bignonioides. Prunus cerasifera var. Berberis vulgaris var. Juglans regia Fagus sylvatica var. Pinus excelsior. Magnolia kobus. Aesculus hyppocastanum. Ligustrum vulgare albă . niedzwetzyana.. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. purpurea. vanhouttei. Spiraea x. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Crataegus sp. purpurea. Pinus cembra. Forma şi culoarea florilor.

trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Diervilla florida. Dintre toate speciile lemnoase. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Forsythia suspensa. Cotinus coggygria. Spiraea salicifolia. Laburnum anagyroides. Prunus cerasifera var. Chaenomeles japonica. Forsythia sp. Cornus mas. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Kerria japonica. Phellodendron amurense Spiraea japonica. primăvara timpuriu primăvara . Tamarix ramosissima. Cornus mas. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Magnolia kobus. Malus floribunda Hedera helix. carnea.. Hybiscus syriacus. soulangeana Prunus sp. exceptând albastrul pur. cu toate varietă ile şi soiurile sale. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Chaenomeles japonica.. Prunus persica. Amorpha fruticosa. Hibiscus syriacus. Laburnum anagyroides. Prunus armeniaca. Buddleia davidi. Magnolia stellata. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Diervilla florida. pissardi. Magnolia x. Syringa vulgaris. Colutea arborescens. Liriodendron tulipifera Aesculus x.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. acoperind o gamă fantastică a nuan elor.

Spiraea salicifolia. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Syringa vulgaris. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Sambucus racemosa. Kerria japonica Aesculus sp. budleia. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. amorfă) constituie un factor stimulator. Sophora japonica. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. glicină. mari (Viburnum opulus var. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. lemn câinesc. Ptelea trifoliata. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri.2. mălin) calmează şi relaxează. ca lumânările (castan porcesc. Liriodendron tulipifera.vara toamna Mahonia aquifolium. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant.. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. atribuind ambientului un aspect dispersat. Colutea arborescens roşie albă . Crataegus monogyna. 6. în sezonul estival sau autumnal. Culoarea fructelor. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. contribuind prin forma. neliniştit. Spiraea japonica. Inflorescen ele sferice. iritant. dar mai ales în perioada hibernală. Berberis vulgaris. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Viburnum opulus. Hibiscus syriacus. Rosa canina.7. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. pseudobace) este variată de la specie la specie. Rhus typhina.3. Cotoneaster horizontalis. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor.

temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. mesteacănul. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. iar plopii. Robinia pseudoacacia.8. Există şi specii cu creştere foarte înceată. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Mahonia aquifolium. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. precum cimişirul şi tisa. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Platanus sp. Catalpa bignonioides. Viburnum lantana. ci separat. Abies alba. Picea abies. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul.2. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. Fraxinus excelsior. Thuja occidentalis. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Gleditsia triacanthos. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. probabile pentru perioade de 5. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Ambientul (noxe. 6. calitatea terenului. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. diferi i arbuşti. salcâmul. Lonicera nigra. 10. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. Prunus spinosa. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. 40 ani de la plantare. De exemplu. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Cotoneaster nigra. unii poluan i din aer sau din sol. 20. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Ligustrum vulgare. De obicei. .neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea.3.

sub diferite moduri. în puncte liniştite. frunze. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). curtine. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. Arborii solitari se amplasează pe peluze. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. pot fi folosite solitar sau grupat. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. grupuri. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. lângă clădiri. VII. garduri vii. iar cele decorative prin trunchi. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. fie ele arborescente sau arbustive. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. ASOCIEREA. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. care nu se regăsesc în efectul ob inut. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. sau duc la costuri suplimentare.1. boschete. fără agita ie. labirinturi. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. coloritul fructelor). masive. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. .Cap. pâlcuri. Exemplarele lemnoase.

pe un contur drept sau sinuos. trunchi de piramidă. mai rar două sau chiar trei. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. sistemul Cossonet). foarte înalte cu h > 3 m. două sau trei rânduri. ob inându-se în final un perete verde.. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. mici cu h = 0. formate dintr-o specie. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. înalte cu h = 1 – 3 m. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate.5 m. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). . în aceste ultime cazuri. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. de regulă bine între inute şi amenajate. cu exemplare foarte apropiate. Ca regulă generală. (gard belgian. După înăl ime. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul.5 – 1 m. ce are amenajate numeroase poteci. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată.

la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. de apărare împotriva vântului dominant. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. de mascare. cu un aparat foliar bogat.După scop gardurile vii pot fi: . iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. de izolare vizuală şi fonică. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. protec ie şi linişte. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. ce le eviden iază pe primele. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. . solemnitate şi hotărâre. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident.garduri vii pentru protejare. mai deschis la culoare. de preferat o specie locală. În cazul plasării inverse a speciilor. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. . sanitar. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. folosite ca garduri de limită.garduri vii de camuflare sau de mascare. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. .garduri vii decorative. care să constituie fondul principal. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. În orice caz. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. în care sunt prezente multe bănci. solu ie destul de controversată. Astfel. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. şi coroană bogată. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor.

reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. destinat odihnei pasive.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. patrulater sau pentagon. dispuşi inelar. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. lângă care să existe grupuri de flori perene. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. În cazul clădirilor monumentale. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. existând în apropiere şi un luciu de apă. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. . urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. pentru mascarea acestora. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. apoi de cele de talie mică. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone.

cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. pinul strob. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. fântână arteziană). sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. de regulă dispuse circular. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. parcuri) masivele se situează spre periferie. statuie. pentru mascarea limitelor. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. constituit dintr-una sau mai multe specii. protec ie împotriva soarelui şi vântului. în mod excep ional 4 intrări. mesteacăn. Un boschet prezintă 2-3. În spa iile verzi urbane (grădini. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. creându-se o stare de calma atmosferic. cimişir. dârmox). la tasarea şi în elenirea . Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. specii rezistente la vânt.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. lemnul câinesc. iar în interior numeroase bănci. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. adaptate condi iilor locale. pinul silvestru).

Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. Totuşi. puie ii cu rădăcini protejate.2. cu înflorire abundentă. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. În general. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. Astfel pentru aliniamentele stradale. largi. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. a I-a. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. 7. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. urmată de toamnă. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. creându-se impresia de monumentalitate. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. care limitează priveliştea şi perspectiva. Vârsta. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă.2. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. se evită ambalarea. unde se doreşte realizarea unui masiv. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. de la scoaterea din teren şi până la plantare. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. imediat după dezghe ul solului. înfiin area scuarurilor.1. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). În func ie de speciile întâlnite în masive. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. în acest caz balul fiind înghe at. 7. se folosesc puie i de talie mică. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională.solului. cu fructe şi port interesante. . acestea pot fi transparente sau opace. Astfel. a II-a şi a III-a.2. Instalarea vegeta iei lemnoase 7.2. înso i i de 1 tutore. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv.

etc. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.60 (0. sunt necesare mai multe opera iuni: .70) m pentru arbuşti (3-5 ani). De asemenea.80 x 0.70) x 0.alegerea exemplarelor. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. 7.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). cu sistemul radicular mai compact. iar înăl imea 8-10 m. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. pe tulpină deasupra coletului. .60 (0.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.40) m pentru puie ii de talie mică.5 t. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.0. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. se tasează uşor şi se udă abundent. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. remorcii.30 (0. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. situate în locurile accesibile macaralei.0. cu o coroană uniform dezvoltată. .0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.40) x 0. .plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.0 x 1. datorită dimensiunilor.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. camionului. . inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.Ca regulă generală orice puiet. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.3. .5 (0. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. creată în acest scop. fie din natură. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.1. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ.2.30 (0. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. fie dintr-o pepinieră.0. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. cu ramuri până aproape de sol. înăl imea şi grosimea la colet. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). . Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. . balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.

Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal.7. uniform. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant.5 – 1. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor.4 rânduri. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . rânduri sau la încrucişarea aleilor. Fertilizarea. ce au un efect estetic deosebit. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz.3.2.1. 7. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. . Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. în timp. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. K. urmând ca mai târziu.4. partere. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. numărul rândurilor (1. P. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. timp de 2-4 ore. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. 7. 2 sau 3 rânduri. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. la o adâncime de 20-25 cm. cu norme bine stabilite. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină.3. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. în Fran a.2. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. ciuperci). Astfel.3. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. până la 0. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii.

se aleg ultimii doi. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. cu fructifica ie cât mai abundentă. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). rezultând un gard continuu alcătuit din romburi.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. cu ramuri cât mai multe. columnare.forma Cossonet . Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i.40 cm deasupra solului. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. . forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). La exemplarele cu so .În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. piramidale.forma Verrier . În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. Pe măsură ce cresc. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme.5 m între ele. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. rezultând astfel un trunchi vertical scurt.forma literei „U” . ob inându-se forma literei V.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. la distan a de 60 cm între ele.piramida . fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele.

se orientează vertical pe doi tutori. dispuse în acelaşi plan. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. 80 sau 120 cm de la sol. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. Coroana formată. Astfel. ce a fost retezat la 40. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. are forma unui „U” dublu sau triplu. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. 6 sau 8 bra e verticale. pe o sârmă . Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. ceilal i îndepărtându-se. Fiecare pereche porneşte din axul principal.

(spalier). aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. În al doilea an. dar la o înăl ime de 80-90 cm. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal.80 cm.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). se înlătură lăstarii. După 30 cm. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. . mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. cu o deschidere a bra elor de 50 . aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. iar cei doi lăstari terminali. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. sub un unghi de 60o între ei. La lungimea de 70 . la o înăl ime de 30 cm. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod.

Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. În primul an de la instalare.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. mai rar toamna târziu.3. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. Populus sp.3. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. prin scurtarea lujerilor prea lungi.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. ienupăr. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). tuie. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor.) Se execută primăvara devreme. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. tisă). pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. . După atingerea înăl imii dorite. 7. Tunderea se execută în anii următori. la înăl imea de 20-25 cm. 0. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. la exemplarele plantate în aliniament. tăierea se face cu cca. de 1-2 m lungime (Acer negundo. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor.

Lăstarii ob inu i prin recepare. Se recomandă rărirea periodică. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. grupuri.3. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie.4. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . cu coroane înghesuite. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. sunt de regulă mult mai viguroşi. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. 7. iulie. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. După câ iva ani. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu.

în apropierea locurilor de sta ionare. . . Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. în cca. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. în pădurile echiene de codru şi crâng. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. 20-30 ani. din 3-6 (10) ani. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. Se aplică rărituri mixte sau combinate. reducerea consisten ei. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). fiind inestetice.5.materialul rezultat nu se recoltează. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. îmbunătă irea stării fitosanitare. . 7.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. a unor poteci. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. ob inându-se un număr optim de exemplare.3. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. . prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. cu o periodicitate de 3-5 ani. .monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. cu o periodicitate de 3-5 ani. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi.

dar pentru oameni antrena i.6. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. cu foarte multe nişe ecologice. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. făgete. . de speciile forestiere folosite sau prezente. 7. păduri de plopi euroamericani). În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. amestecuri de fag cu răşinoase. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase.3. se pot adopta diferite tratamente. în vederea atingerii unui anumit scop. buruieni). deoarece circula ia este complicată (semin iş. rup i sau doborâ i. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. bolnavi.

.sp. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. Saponaria ocymoides.forma şi culoarea fructelor.. peste 50 (60) cm. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .. . partere. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. Tulipa sp. Salvia splendens.sp. Alyssum sp. cu tulpini ramificare.. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia.. Tulipa sp. a rabatelor pe peluze. Galanthus sp..specii de talie mare. Malva sp....1. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. . În acest sens se deosebesc: . .. în planul apropiat de privitor. Ageratum mexicanum sp.. Aubrieta sp.ciclul de via ă.1. al sezonului de vegeta ie.. . . în fa a speciilor arbustive sau arborescente. . Salvia sp. .cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.. platbande sau grupuri pe peluze. Hyacinthus sp. . constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde.sp. precum Crocus sp.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii.Tagetes sp.forma.Cap..forma tulpinii (portul).. Acestea se folosesc grupat.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. 8. cu port târâtor (sau pendent) . . precum specii ale genurilor: Petunia sp. . a modului de creştere şi ramificare. Delphinium sp. precum şi în mozaicuri...culoarea. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . Calistephus chinensis. Sedum sp. Acestea se folosesc pentru rabate.Tropaeolum majus. Muscari sp. VIII. Narcissus sp.1. forma. precum specii din genurile: Lilium sp. covoarelor.. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. mirosul şi modul de asociere ale florilor. în marginea rondurilor sau rabatelor. Lobelia sp. Gladiolus sp.înăl imea.. 8. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. . Tradescantia sp. cu aspect de tufă . în componen a bordurilor.. Ageratum sp.1. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar.2. culoarea şi mărimea frunzelor. Tagetes sp. în sensibilizarea oamenilor la frumos. .

. chioşcuri pentru odihnă). la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde.. Agave sp. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. în cazul petalelor tomentoase. mărimea şi culoarea frunzelor. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.. în jurul teraselor... Delphinium sp. roz. a sta ionării. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit.Lathyrus sp.. precum regina nop ii şi micsandrele. roşu sau grena. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. Portulaca sp. Polygonium sp. Sempervivum sp. .sp. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. cu tulpini simple. mo ul curcanului. Papaver sp. culoarea. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. . până la albastru.. Iresine sp. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Forma. cu tulpini volubile . frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii).4.. cu segmentele filiforme. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. creasta cocoşului. culoarea şi abunden a frunzelor. Forma. 8. iar altele puternic fidate. Humulus lupulus.1. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.). clopo ei. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. Nuan a culorii poate fi diferită. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). florile fiind nesemnificative. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. lalelele papagal. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma.Ipomea purpurea. Unele frunze sunt mari. roşu grena. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. precum verbena şi crinii. altele sunt mici şi mărunte. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. cu tulpini că ărătoare .... Lilium sp. Ricinus sp. Astfel. galben. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp..sp. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. la început.1..sp.3... locurilor pentru sporturile uşoare. Begonia sp. Tulipa sp. .. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. mărimea şi culoarea frunzelor În general. Pyrethrum sp. 8. la florile simple poate fi pală. argintiu sau cenuşiu. erecte Impatiens sp.

1. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.) se seamănă în sere calde. de culoare roşie sau roză. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Zinnia sp. Calceolaria sp. fiind o sursă de amuzament pentru copii. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. fiind aripate. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. men inând efectul decorativ. . După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. În unele situa ii. florile se îndepărtează. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. vara.8. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. . Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. . iar primăvara vor înflori. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv..) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.5. ca o continuare a florilor.6. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. Cineraria sp. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie.) are fructe persistente şi decorative. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii.plante anuale rustice.1.plante anuale sensibile (Celosia sp.plante anuale semirustice (Begonia sp. 8.

rabatelor. în general. teraselor. tuberobulbi. . Gladiolus sp. covoarelor. Hosta plantaginea. Aquillegia sp. jardinierelor. bordurilor. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. ferestrelor.1... Gypsophyla sp.7.. pe stânci sau pajişti. rizomi. Convallaria majalis. Hyacinthus orientalis. Dahlia sp. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e.. rizomi.. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Iris sp.decorarea spa iilor verzi. tuberobulbi. cămări.. Polyanthes sp.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. în lungul apelor sau pe luciul lor..) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. Papaver orientalis). Speciile floricole pot fi folosite. Acestea pot fi rustice (Anemone sp.decorarea balcoanelor. Chysanthemum sp. pentru: . Narcissus sp. geophite – ce au bulbi. rădăcini tuberizate. Lolium sp. mozaicurilor. rondurilor. . rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. 8. sau semirustice (Canna indica...

. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. instalând specii de talie mică în prim plan.. pergolelor. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. partere). Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite.).). fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. perioada şi durata de înflorire. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. în trepte. mijlocie (Petunia sp. narcise. treiajelor. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. de talie înaltă (Phlox paniculata. specifice plantelor anuale. witrockiana). În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. în special lunile de vară. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. forma şi nuan a frunzelor. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire.). fie mixt. stânjenei. crizanteme. bănu i (Bellis perennis). sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. fie numai specii perene. înăl imea plantelor. mărimea. Ageratum mexicanum „nana”. Portulaca grandiflora).2. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. Rudbekia sp. fiind amplasate în locuri intens frecventate. forma şi culoarea florilor.decorarea stâlpilor. . acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii.. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. costisitoare.). În func ie de perioada şi . cu port de tufă sau covoraş. muscari (Muscari sp. 8. printre care se introduc plante anuale. zidurilor. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. chioşcurilor. Tagetes sp. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). numă-uita (Myosotis sp. bujori. ghiocei. narcise (Narcissus sp.ca flori tăiate. rabate. Culturile cu plante anuale.

pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. Erica sp. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . pH. de turbă) . elemente nutritive. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile.soluri alcaline – (Anemone sp. pământul de ericacee. Bellis) cu speciile anuale. În general. pământul de pădure.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. superficiale (Primula sp. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. permeabilitate. Narcissus. mobilizarea superficială a solului. Asparagus sp. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. Asparagus sp. ferigi).3. compostul de grădină. Calluna vulgaris).pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. Iris sp. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare.. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. Galanthus) sau bienale (Primula. perlit şi turbă în diferite propor ii.1...pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. pământul de turbă. textură. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole.. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. Dianthus sp). în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. Cheiranthus cheiri). Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. capacitate de re inere a apei). structură. .. 8. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. Crocus.soluri acide – (Coleus sp.3. desfundat. pământul de lemn. Amaryllis sp. mărun irea bulgărilor... de răsadni ă. bine organizate. Hyacinthus. rădăcinile de ferigă şi nisipul.. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. se deosebesc: .. Viola. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. După valoarea pH-ului.. Tradescantia sp. Myosotis. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. textură. În func ie de sol. pământul de frunze. . cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. .. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. . con inutul de substan e nutritive.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. Gladiolus sp. Acestea se deosebesc prin pH.. . brumărele). nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. Instalarea speciilor floricole 8.soluri neutre – majoritatea solurilor. elina. nivelat. etc. Dianthus sp. modelarea terenului. pământul de ace de răşinoase.

dar nici să se stânjenească reciproc.(Iris sp.5 cm grosime.3. Crocus.). Fuchsia.2. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Narcissus. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Alyssum. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. 2 – 2. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. La plantare. Muscari. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Begonia). Paeonia). comparativ cu înăl imea plantei. Hosta plantaginea. Sedum) distan ele pot fi mai mari. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Dianthus. Hyacinthus. Myosotis). ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective.3. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. de cca. Amaranthus). La speciile perene.). Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele.3.. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Viola.8. unde se vor dezvolta şi înflori. Hemerocallis sp. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. bulbii acestora să se înrădăcineze. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale.. 8. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Galanthus. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. transplantarea apare necesară atunci când . Lilium sp. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Mathiola. Impatiens.

unele nu mai înfloresc în acel an. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii.suprimarea păr ilor aeriene. 8. Ciupitul se execută cu unghia. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. . Pentru ob inerea de tufe bogate. . de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru .înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. În această categorie intră următoarele lucrări: . intrând mai devreme în vegeta ie. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi.combaterea dăunătorilor biotici. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. de perioada înfloririi. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. bobocitul. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. suprimarea tijelor florale vestejite. spa iul devine insuficient. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. .tutorarea şi palisarea.tunsul plantelor. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul.irigarea.ob inerea unor forme caracteristice. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. acestea stânjenindu-se în dezvoltare.4. obligatorii sau facultative. copilitul. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. . Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. când plantele nu suferă deloc.aplicarea îngrăşămintelor. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. cu rolul de a ob ine plante viguroase. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. .datorită înmul irii naturale ale plantelor. .pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . . . . .reglementarea înfloritului.

la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. ochiul boului). urzicu ă (Coleus sp. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat.. bujori. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. gura leului).formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. . Se aplică la crizanteme.. garoafe.). trandafiri. Pelargonium sp. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. de dimensiuni mai mari (crizanteme. Petunia sp. hortensie. în acest caz întârziindu-se înfloritul. garoafe).

mase plastice. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Lathyrus. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. trestie. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Tutorii pot fi din lemn. dalii). Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Ipomea). metal de dimensiuni şi tipuri diferite. în func ie de specia respectivă.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă.. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. .

Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. chimice. bioxidului de carbon şi a altor gaze. timp de două săptămâni. azotatul de amoniu. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. făina şi rosătura de coarne. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. ob inânduse solu ii prin fermentarea. solul. narcise. mustul de bălegar. ciuperci). 1:20. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. bogate în potasiu: sarea potasică. uneori superfosfat. de păsări. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. intensitatea luminii. spălarea şi răcorirea plantelor. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. microbiologice. umiditatea şi mişcarea aerului. etc. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. temperatura mediului înconjurător. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. a îngrăşămintelor organice solide. cu valen e simbiotice. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. solarii. cenuşă. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. ca regulă generală. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. riguros selec ionate. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. la care se adaugă apă. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. . Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. ghiocei. fiind indicată udarea diminea a devreme. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. În această categorie intră: excrementele de mamifere. după o prealabilă uscare şi mărun ire. maxim ora 10. după trecerea perioadei de înflorire. lalele. :30. clorura de potasiu. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. făina de oase. sere. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. Îngrăşămintele se aplică. sulfatul de potasiu.

uneori chiar săptămânal. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. tuberculi. periodică a diferitelor exemplare floricole. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. Acest strat men ine solul umed. . Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. pentru a nu se produce vătămări plantelor. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. manual sau cu ajutorul săpăligilor. la geofitele semirustice. rizomi. măcar odată pe an. organele subterane (bulbi. şi peste vară. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. sensibile la temperaturile scăzute. în martie–aprilie. bulbii sau rizomii. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. frunze. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor.sau noaptea. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. sau talaj. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare.

Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. 45 oC.pentru peluze. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. După destina ie. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. gazonul se încălzeşte mai pu in. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. De exemplu. cărămidă. în zilele cu temperatură ridicată. iar în cazul asfaltului de cca. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. narcise. asfalt sau beton. cu . IX. ce înfră esc abundent. recreative sau sanitare. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. Sunt preferate speciile rezistente la tasare.1. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. grupuri statuare. arbuşti. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. pentru a forma un covor des. masive de arbori) sau nevii (stânci. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. datorită nuan elor de verde. brânduşe. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. formată în special din graminee. . lalele). Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). clădiri. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. 30 oC. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9.Cap.rustic. .pentru terenuri sportive. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). pietriş. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. elemente arhitecturale. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. aranjamente florale. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. luciu de apă). având aspectul unor pajişti naturale. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative.

rugbi – 6. 9. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). la tundere. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. frunze mari. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e.. aspre. Papaver rhoeas.2. aceasta dispare. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Gypsophylla muralis. Cynonurus cristatus). iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. crichet – 2. Matricaria chamomilla. rezisten a la temperaturi scăzute. . Deschampsia caespitosa.3. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Calendula officinalis.5 cm. rădăcinile sunt relativ superficiale. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. tufele sunt înghesuite foarte mult. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. 9. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Bellis perennis. Viola arvensis. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. Reseda lutea. După înăl ime: . sistem radicelar adânc de 25-30 cm. lăstărire. . dar speciile se comportă diferit. rezisten a la bătătorire. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării.5 cm. de diferite desimi.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. rămânând suprafe e nude de pământ. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Poa annua). Alyssum maritimum. capacitatea de refacere după tundere. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. rapiditatea de creştere. .. înfră ire slabă. Agrostis tenis. Lollium perenne.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. la 12–20 cm. umiditatea din sol. de rezisten a la bătătorire sau tundere. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Iberis semperflorens.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. tenis – 0.5 cm. Agrostis stolonifera. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Bromus inermis). având aspectul unei fâne e înflorite.5 cm. grosiere. Campanulla sp. Alopecurus pratensis. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. ci în amestec de minim 3 specii. Festuca rubra.

mecanic . îngroparea cablurilor electrice.5 cm. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. gros de cca. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. 9. De asemenea. zgură. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului.1. . Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. în cazul în care solul existent este corespunzător. precum şi costul mai mic. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). cărămizi. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim.9. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. . ci cresc lateral. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: .cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. moloz.3. Decaparea . după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. Dacă norma este prea scăzută. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. se ob ine un gazon prea rar. terenul se grăpează. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . Metode şi tehnici de semănare: . dacă există sisteme de irigat.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). a canalizărilor. adâncimea de semănare va fi mai mică. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. După semănarea manuală. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. cu un aspect nefavorabil.3. dar şi executarea drenurilor. dar şi vara. amestec şi condi iile de sol. În diferite ări se aplică norme diferite. a instala iilor de irigare. de specie. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător.5 – 2.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens.2. date de condi iile specifice ale ării respective. instalând toate speciile crescute natural. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie).

în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). 30 x 30. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. 9. care nu sunt preten ioase. groase de 2-4cm. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). fosfor şi potasiu. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. care pot fi rulate. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. După aceste opera iuni. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Dacă solul are o cantitate mare . respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. apar muşchii şi numeroase buruieni. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa.4. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. sau mecanic cu maşini speciale. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. după care se sparge şi se mărun eşte elina. iar gramineele se răresc. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni.

de calciu. trebuie mărită cantitatea de fosfor. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. . Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). pentru compensare. înainte de înflorirea buruienilor. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective.

de intimitate şi uneori de regres. pentru terenurile orizontale. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). mai sigură. divertisment. . ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. pentru obiective bine determinate. elemente arhitecturale. având 0.Cap.de indispozi ie (de închistare) .pentru ceea ce este viu sau în schimbare. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. . X. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale.pentru ceea ce este rigid. mai stabilă.mişcare ascendentă.mişcarea orizontală. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane.1. apare un sentiment plăcut de protec ie. flori.7 m lă ime. influen ând sentimentul de veselie. organismul nu depune efort. au o lă ime mai redusă (minim 1.de amuzament. de refugiu. importan ă şi lă ime. pentru stilul geometric. pentru terenurile cu denivelări.mişcarea descendentă. perspectivele. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). curiozitate . ordine şi propor ie. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. călare sau cu bicicleta. . Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.20 m). căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). În func ie de natura circula iei. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. sunt de obicei largi. . inestetic şi nefunc ional. justificate de prezen a diferitelor obstacole.5 -0. sau conduc spre un obiectiv principal important.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut.de stimulare. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. . şi în echilibru cu for a gravita ională.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. . creează impresia de avansare. în meandre pentru traseele sinuoase. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. de cucerire a spa iului înconjurător. . 10. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . grădinile alpine. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . implică o diminuare a efortului. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. măreşte aten ia. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori.

corelată cu ambientul. cărămidă. de forme diferite.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu .Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. lian i sau materiale hidrofobizate. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. Pământul. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. pavele. dalaj antic. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara.cele neregulate în „opus incertum”. tip zidărie. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . cel pu in cu fa a superioară netedă. Căile împietruite cu pietriş de carieră. macadam. . pietriş. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. beton. dale. dalaj englezesc. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. ceramică sau marmură. . pătrate. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. asfalt turnat sau cilindrat. mozaic. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. este folosit în pădurile de recreare. iar cele deschise obosesc ochii).

Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. geometrică. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. ale fiecărei dale. senza ia de răcorire şi de prospe ime. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). din beton. Malurile se vor amenaja prin terasare. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. pătrate. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. de mişcare. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. . Caltha palustris). pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. dar fără a fi simetrice. dar poate fi ameliorată. pâraie. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. în locurile cu erodare puternică. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). căderi de apă. iazuri.2. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. uşurin a între inerii. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. făl uită. lacuri. fântâni. elipsoidale. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. cărămidă. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. fără frânturi. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Când cursul apei este însorit. trestie. prin deschideri de perspective. asemănător cu malurile opuse.pe gazon. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. bitumului. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. realizate de obicei pe stâncării. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Apele stătătoare (numite impropriu. dreptunghiulare. având rolul unui factor calmant în peisaj.60-0. 10. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. la o distan ă între centrele de greutate. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate.65 cm). jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate.

bazin cu cupă florentină în mijloc. colorată diferit chiar. cu o vegeta ie specifică. Grădinile alpine au suprafe e variabile. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. . recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. de solidaritate monumentală. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar.3. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. .fântână cu taluz cu cascadă. fie vor fi aduse. . Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. mărime şi culori. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. 10. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. în mod artificial. şi pot fi amenajate într-un mod special. acestea dau impresia de putere. O perspectivă bine concepută are echilibru. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . privit dintr-un loc potrivit. iar când sunt mici şi grupate. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. folosite pe timp de noapte. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. Când sunt de dimensiuni mari. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului.4. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Grădinile alpine creează. 10. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. combinată cu lumina artificială.bazin cu jeturi orientate spre periferie. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. în mod progresiv. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. un microrelief accidentat. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. . muntos. la o oarecare distan ă de clădiri.

cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. în pantă sau se va crea artificial. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. suporturi pentru plante. pergolele. vase decorative. . Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. beton. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. construc ii uşoare.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. grupuri sculpturale. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. bănci şi scaune (mobilier de grădină).5. cu turbă şi nisip. deşertic. subalpin. într-o formă simplă dar estetică. a domina. accidentat.aşezarea unui strat de pământ de elină. Acestea se pot construi din lemn. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. a men ine. sau cărămidă. cele mari în planul din spate. lăsând spa ii mari între ele. destinate adăpostirii vizitatorilor. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. arcadele şi porticurile. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. . chioşcurile. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. hexagonală sau octogonală. la capătul aleilor. 10. treiajele. a orchestrelor sau a fanfarelor. pode e şi poduri. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. înghe . Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. pentru ca pământul să se taseze suficient. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. scările.dispunerea blocurilor de piatră. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. . Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. va fi pe cât posibil frământat. în pie e sau în punctele de perspectivă.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). zăpadă. . teatrul verde. situate în spa iile verzi. belvederile. pătrată. fiind amplasate pe esplanade.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. balustradele (parapetele). la marginea apelor. numite chioşcuri descoperite (naturale).aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. coloanele. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . .

Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. mozaic. piatră). Materiale de construc ie folosite: piatră. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. teraselor. dezvoltare pe verticală.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate.5 m. lă ime 0. cărămidă. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. fontă. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. culoarea lor.7m şi înăl ime 2-2. la marginea teraselor. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. atât la soare cât şi la umbră. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. grup sculptural. cărămidă. înăl imea 0. mărime. oferind refugiu împotriva insola iei. beton armat. de obicei cu înflorire abundentă. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. în lungul aleilor largi. ce prezintă ca elemente de sus inere. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. Forma.45 m. fiind amplasate la capătul aleilor.5-0. formate din panouri cu zăbrele. Treiajele sunt construc ii uşoare. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. pe lângă ape sau terenuri accidentate. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu.0 m. a unui rond de flori. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. metal. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. compartimentarea unui spa iu verde. stâlpi verticali (piatră. din diferite materiale de construc ie. . Acestea se confec ionează din piatră. lemn.5 m. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. cărămidă. aluminiu. ce acoperă por iuni de alei sau terase. marmură şi au un mare efect prin formă. lemn. mărginirea unor perspective. Pot fi cu sau fără spătar. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare.4-0. folosite pentru decorarea unor pere i. lemn sculptat sau marmură. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. beton. fier.4-3. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. bronz. pe orizontală. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. Se recomandă ca optimă.

sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. ciment. în lungul scărilor.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. . aleilor. zidurilor. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. decorat cu plante de mozaic. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. beton. piatră.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful