UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

Exemple: Villa lui Cicero.1. ca urmare a cruciadelor.2. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. busuioc. Villa Lucullus. . . Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. la interior cu bazine străjuite de statui. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. mimoze).zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. cu coloane de piatră colorată şi marmură. chiparoşi.. De asemenea erau cultiva i trandafiri. formă pătrată.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. trandafiri. pini. urbane. Erau prezente şi pu uri rotunde. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. lauri. În capitala imperiului. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. horticultura a făcut progrese. duzi. peste care s-au grefat elementele orientale. în Evul Mediu. smochini. specii floristice. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală.XIV d. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. tisă. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. tei.grădina cu pomi fructiferi.2. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. ce cuprindea Europa Sud-estică. plante medicinale şi aromatice. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. Villa Mecena. zambile. de regulă. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite.) 2. 2. nordul Africii şi Asia Mică. Grădinile vilelor mai mici. rozmarinul şi mirtul. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. . au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. lotus sau diverse flori. fie o fântână cu un joc de apă. Totuşi.H. Villa Sallustius. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă.2. a înregistrat un regres. vasele şi statuile. Erau prezente pergolele şi coloanele. Acestea aveau.V.arbuştii şi plantele ornamentale. 2. fiind înconjurate de un zid de marmură. Schema modelului grădinii medievale. platani. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii.2. Constantinopol. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . buxus. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. crini. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice.

din timpul domina iei arabe. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. pere ii de fundal. înconjurate de ziduri.2. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. Locuin ele mici aveau o singură grădină. fie erau situate în afara palatelor. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. magnolii.grădina de legume şi plante medicinale. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. . fiind plane şi înconjurate de ziduri. eucalipt. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. acestea fiind interzise în religia mahomedană. prin întretăierea a două canale cu apă. mărginite de rânduri de plante tunse. o suită de grădini. menajerie. acolo unde spa iul permitea. leandri.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. al VII-lea d. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii.2. XIII-XIV. monotonă. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. situate în cur ile clădirilor. Apa era folosită fie în bazine şi canale. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. Speciile folosite: chiparoşi. Grădinile fie erau interioare. caracterizată de prezen a careurilor egale. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri.. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. de formă regulată iar cele mai mari. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. fie aveau straturi de formă pătrată. 2. Speciile folosite erau: chiparoşii. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). fie sub formă de fântâni arteziene. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. mirtul. predominant persană. adesea aranjate liber. compartimentare realizată. galerii acoperite de plante că ărătoare. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. apoi au căpătat un specific propriu. magnoliile.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec.H. pini. Compozi ia era geometrică. Nu existau sculpturi. cu func ie exclusiv ornamentală.). citricele.d. 2.4. pavilioane pentru petreceri. .H. bazine.grădina de flori. Arta topiară era folosită în exces. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. palmieri. buxusul.

Elementele primordiale erau mun ii.3. şi reflectă puternicul cult al naturii. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. o dată cu dezvoltarea noii religii. budismul. Terasele erau trasate liber. por i. Picturile. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. fiind create mai ales în sec. ape. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii.3. al XVII-lea d. chioşcuri. pe vârful unei coline sau în pădure. terase. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. cheiuri. fiind natural. creând privitorului diferite impresii: de măre ie.H. Relieful era foarte variat. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. pentru dobândirea perfec iunii morale. indiferent de perioada istorică. în care vegeta ia era dispusă natural. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. galerii. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. în armonie cu peisajele naturale. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. plante şi animale. este mărimea acestora. lacurile şi râurile. ce erau descoperite brusc la un moment dat. firesc. situat pe malul unui lac. grote. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. pinii – fermitatea şi for a caracterului. ziduri.H. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. arterele pământului. iar apele. bambuşii – prietenia necondi ionată. (dinastia Tang). Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. servind ca loc pentru plimbare. . situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. neregulat. cascade. cascade naturale) sau în bazine artificiale. de groază. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. II-I î. stânci. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. de basm.2. cu aspect natural. în strânsă legătură cu religia. cu caracteristici proprii. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. au fost create parcuri naturale. fiind excluse liniile drepte.. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime.H. de veselie. având caracter natural. modificat sau aparent natural. Filozofiile religioase din China. VIII-IX d. suprafe ele foarte întinse. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii.) şi cuprindeau mun i. IV-V d. poduri şi pode e. bazine. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. piersicii ornamentali – Paradisul. odihnă. sec. Spa iile verzi din Extremul Orient 2.H.

muşchi. grădină de muşchi. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. bambus. diverse plante cu sau fără flori. stânci col uroase. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. al VIII-lea d. destinate contemplării din interiorul clădirii. al VIII-lea d. pietriş. podurile. miniaturală: cursul de apă. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. Persia. coline. cu simboluri filozofice caracteristice. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. lanterne din piatră. . aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. în decursul timpului. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră.Deşi. ienuperi. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete.3. fiind folosite toate elementele din natură. erau prezente pretutindeni. pietre rotunjite. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană.vegeta ia este perfect integrată peisajului. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. sau din Europa medievală şi renascentistă. din dorin a de a aduce natura în locuin e.H. sau de pe verandă. devenind o artă na ională. Astfel în Japonia. stâncile. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. pavilioane pentru ceai. .toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. nisip. un râu sau pârâu. sec. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. camelii. lac cu insule. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. Spa iile verzi. azalee. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică.capitala ării. fântâni şi foarte multă vegeta ie. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. 2.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. arbori şi arbuşti. pasul japonez. ferigi.). plus diferite lampadare. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. arborele de ceai. fiind ulterior personalizată. grădină aridă. În sec. pârâu cu cascadă. şi în Kyoto. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). fiind o componentă a acesteia. Islam). Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India.H. orientat pe direc ia N-S. mai mari sau mai mici. . Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. Grădinile imperiale. por i. cu balustrade ornamentate.

răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. lespezi sub forma pasului japonez. . lămâi. . arborele de ceai.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. magnolia. cascade. Din sec. încep să apară primele grădini publice. ca influen ă occidentală. arbuşti modela i în volume geometrice. .arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. azalee. XV-XVI d.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. al XVII-lea d. ci pietre late.4. bazine neregulate. 2. mirt. camelii. . .Villa d’Este la Tivoli (8 terase). stejari meridionali.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. glicina. tisă. Această orientare a apărut la început în Italia. .. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul.erau folosite zidurile masive de sprijin. literatură.H. cascadelor. parapete ornamentale. cireşii. lauri şi portocali. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. . .apa era folosită sub formă naturală. garduri vii şi borduri tunse. . ziduri înverzite. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. . precum: .Villa Lante din Bagnasia (5 terase).utilizarea vegeta iei tunse.4.nu erau folosite alei.prezen a sculpturilor. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat.Villa Medici în Roma (2 terase).H.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. de unde a iradiat apoi în restul Europei. pe terase succesive. 2. vase ornamentale. arhitectură.apa aduce mişcare.Grădina palatului Farnese din Caprarola. ornamentate şi legate prin scări şi rampe.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. în special pentru grădinile vilelor suburbane. din toate domeniile: artă. . chiparoşi. . . Specii folosite erau: pini.simetria fa ă de o axă a compozi iei. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. . . adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). bambus. . ienuperi. buxus.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . . ştiin ă. a canalelor. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire.1.

cu numeroase statui.arhitect peisagist Du Cerceau. Terenul era modelat în terase mari. fiind îmbinate cu linii ample. În perioada Barocului. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. Fontainbleau.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă.grădinile de la castelele Tuilleries. .grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). apare stilul baroc. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. în arhitectură. Exemple din sec al XVI-lea: . pictor şi arhitect) favorit al . Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. . al XVII-lea. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui.H. rezultând spa ii mult lărgite. traseele rectilinii. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. curbe.H. cu partere decorate cu flori. roci şi apă în mişcare). La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel).grădina Luxembourg din Paris. În unele situa ii canalele s-au păstrat. sub aspectul echilibrului şi simetriei. Exemple:. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. . .grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. . În prima jumătate a sec. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). dar dispare schematismul rigid.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval ..2.În secolul al XVII–lea d. vase. Au fost realizate decoruri bogate. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . 2. S-au mărit dimensiunile grădinilor. Au apărut grotele artificiale. tinzându-se către transformarea în parcuri. la care grădinile erau în incintă. fântâni. Saint-German.4. Astfel. Existau canale şi lacuri imense.arhitect peisagist Delorne. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. la castelele Amboise. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. . . Principiile esen iale s-au men inut. al XVI–lea. bazine. al XVII-lea crea iile importante au fost: .grădina Garzoni – Collodi. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi.grădinile Gamberaia – Floren a. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. Abia după jumătatea sec.

s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză.terenul este modelat în terase largi. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. .simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. . alături de diferite fântâni.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. Chantilly. racordate cu ziduri de sprijin. mari partere şi întinse oglinzi de apă.4. mai ales pe axa principală. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . . bazine. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. . vase în stil baroc. dominantă. închise între ziduri. treiaje.aleile sunt rectilinii. Dar. Fontainbleau. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. Saint Germain-en Laye. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală.sunt prezente. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. rocării. se păstrează axa . în Anglia începând cu sec.3. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. Versailles. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. ca şi în restul Europei. . . realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. .ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. Dispar parterele. 2.palatul constituie capul compozi iei. SaintCloud. în Anglia dominau grădinile medievale. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. bazine şi canale. constituind totodată şi perspectiva principală. . a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. .Ludovic al XIV-lea.„regelui Soare”.compozi ia era tratată arhitectural. cuburi).simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. statui sau vase. bazine cu grupuri sculpturale. conuri. al XVIII-lea. scări. . rampe. sub influen a literaturii. piramide. Sceaux. La început s-a renun at la tunderea arborilor. . fiind situat pe terenul dominant. borduri sau broderii de buxus tuns. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. cu principii compozi ionale proprii. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). pe spa ii foarte largi.sunt folosite. . Ulterior.

Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.Rusia: .model francez. . . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.. formând un lan verde de peste 4 Km. Ermenonville.Germania: . fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). . Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. Realizări importante: .Tête d’or’’ (Lyon). enun ate de Repton. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). .Grădinile Greenwich – model francez.model francez. . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. Malmaison.centrală dominantă.grădinile Kensington şi parcul Stowe.grădinile de la Whitehall – model italian. dar se introduc poteci şerpuitoare. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. . La periferie erau: Regent’s Park.4.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth.Charlottenburg (Berlin) . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. . În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.Kent (pictor şi arhitect) .parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. Hyde Park. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).4. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. reziden ial şi a intrat în cel urban. apoi francez. . În secolul al XIX-lea. La sfârşitul secolului al XIX-lea. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.Parcul Chatsworth – stil clasic. . Toate crea iile din această perioadă (sec. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton.Anglia: . .gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . James Parc.Hampton Court – model italian.Nymphenburg (München) – model francez.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman).Saint-James Park . amenajate în stil peisager: St. . Victoria Park şi Battersea Park. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. Green Park. . . . realizate sub influen a romantismului.Austria: . . fiind sus inătorul noului curent numit . al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.. 2.

5. molidul. . . roini a. . nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.A. mesteacănul. arskoe Selo = vechea denumire). Prospect Park (peisagist Olmsted).sec. . stejarul. cimbrul.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). respectiv după principiile grădinilor engleze. . 2. forestiere: bujori. crini. pe lângă locuin ele boierilor.Philadelphia – Fairmount Park.grădinile La Cranja (lângă Segovia) . . Ca exemple pot fi amintite: . al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. .Parcul Sokolniki – 463 ha. liliacul.Villa Carraresi (Roma).. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. .1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .Chicago – South Park. . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.Italia: . . marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.Spania: . garoafe şi iasomie.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . În Germania. plopul alb. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk.Parcul Public Friederichsham (Berlin).sec.parcul Nympheuburg (München).model francez. la Iaşi – grădina Palatului domnesc.360 ha.Villa Carlotta (Caddenabio).U.Grădina engleză (München).Villa Melzi (Bellagio). . Parcul Puşkin (parc englez. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .parcul Wilhelmshöhe (Kassel). Ca exemple pot fi amintite: . În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. .Boston – Park System.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . . . lângă St. În S. .model italian. Petersburg – 600 ha.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.Grădina Botanică . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. lăcrămioare. bradul. . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). . narcisele. pomicole.New York – Central Park .

. . .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. poduri.Timişoara – Parcul Tiselor. . ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). .parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. amenajat tot de Redont – Bd. . fiind numit oraş-grădină.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. Redont.parcul de la Bon ida –Cluj.la sfârşitul sec. . Borza.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). . iarna lacul fiind folosit ca patinoar). Parcul Rozelor.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. stilul brâncovenesc. . al familiei Bauffy. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).actual Parcul Tineretului.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . Dacia. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . . .1838 – parc promenadă . În alte oraşe: . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.Pădurile parc Băneasa şi Snagov. odată cu dezvoltarea oraşelor.Buzău – Parcul Crângul.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. azi Parcul Romanescu. Pădurea Verde..1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. (fost Libertă ii) realizat de E. . .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). . Hayer. . chioşcuri pentru orchestre. . al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).Iaşi – Parcul Expozi iei. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism. 70 ha.parcul de la Albeşti –Braşov. ..sec.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. al baronului Bruckental. lângă castelul familiei Haller.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. Alpinetul.Bucureştiul avea cca. al XIX –lea. . În sec. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. (Carl Friederich. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.la Sibiu – 1857. .Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. Parcurile de la Avrig. .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”.Grădina Ioanid.în Bucureşti în 1833-1840.parcul de la Gorneşti –Mureş .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. . Hörer). dar care în mare parte erau neorganizate. . . al XVIII-lea . promenada de pe Dealul Copou.parcul Carol I. . . . lângă castelul familiei Teleky. .

Parcul Sportiv .s-a înfiin at Grădina Circului de Stat.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Sibiu. Constan a. Pantelimon. Oradea. parcuri în Titan. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Colentina. Iaşi. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Drumul Taberei. .s-a înfiin at Parcul Expozi iei.reamenajarea Parcului Herăstrău. Craiova. . Piteşti. Balta Albă. Crângaşi. ClujNapoca. Gala i. Parcul Libertă ii. . .s-a reamenajat Parcul Libertă ii.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Parcul Tineretului. . .70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Ploieşti. Parcul Tei.

această func ie are un caracter puternic diminuat. umiditatea şi temperatura aerului.2. . de protec ie a solului.1.lemn din diferite tipuri de pădure.f. hidrologică. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. respectiv: de produc ie. f) f. grădini. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. Func ia hidrologică este asigurată. respectiv cu: . de protec ie climatică (viteza vântului. c) f.f. . la diferite categorii de spa ii verzi. sanitară şi estetică. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. . antipoluantă (f. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. . recreativ sau sanitar. . 3. ştiin ifică. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. recreativă.f. intensitatea radia iei solare). fiind ob inute diferite categorii de produse: . e) f. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. d) f. sanitară). regăsindu-se mai mult sau mai pu in. hidrologică. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. decorativă (estetică.flori din culturile floricole. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. de pe terenuri degradate). vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. antierozională. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie.fructe din livezi. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. de impact peisager).Cap. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . Profesorul I. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. în general de toate tipurile de spa ii verzi. 3.

moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. Sub aspectul proceselor pedogenetice. moderează temperaturile excesive. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. asfalt sau beton. prin procesele de evapo-transpira ie. în care procesele de eroziune sunt vizibile. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. astfel. prin microclimatul pe care-l realizează. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. fie la suprafa a solului (litieră). etc. trotuare. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. . pietriş. Vegeta ia lemnoasă. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. substratul ce constituie suportul vegeta iei. spa iile verzi prin stratul arborescent. prin descompunerea de către microorganisme. mult sporită. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă.ameliorarea umidită ii aerului. . prin albedoul specific. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. Prin sistemul de înrădăcinare. Pe lângă aportul de substan e nutritive. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. De exemplu. prezintă o stabilitate mecanică. a perdelelor de protec ie.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. ce constituie o armătură biologică a solului. fizică şi chimică. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. fâşiilor plantate în lungul străzilor. . a capacită ii de filtrare şi sedimentare. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. fie în sol (rădăcini moarte). Func ia de protec ie a solului. străzi. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. . ). cărămidă. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. sau în apropierea acestora. şi a speciilor drajonate.micşorarea vitezei vântului. Acestea.

Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. elagaj şi anotimp. atmosfera devine calmă. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. marmura. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. a pulberilor fine sau a fumului. gresia. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. vârsta arboretului. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. iar la 120-200 m în interior. etc. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. astfel. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. . Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. ce nu deranjează ochi. în special în timpul verii. .reducerea poluării fonice. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere.3. sub diferite aspecte: . aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. structură pe verticală. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. Perdelele de protec ie. 3. De exemplu. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. viteza vântului scade cu 30-60%. o elul. În mediul urban. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. . sau cu frunziş sempervirescent. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. 5m3. consisten ă. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. în zonele plantate.lipsite de vegeta ie. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. betonul.reducerea poluării chimice a atmosferei. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire.reducerea poluării fizice a atmosferei. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla.

ce are lă imea de 200-250m. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. industria chimică. intersec iilor aglomerate. metalurgică. 68 t de particule solide şi praf.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. a arterelor principale). cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. având un efect nesesizabil. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. 42 t/ha. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. inversiuni termice. de prelucrare a petrolului. aerian. umiditate. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. sau diferite activită i curente ale popula iei. transportul auto. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. efect maxim în sezonul de vegeta ie. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. iar a teiului pucios cca. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. necroze. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. căderea frunzelor. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. radia ie solară. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. fără obstacole cu efect antifonic. planta iile stradale. durata de via ă a frunzelor etc. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. pinului silvestru cca. planta iile rare dintre construc ii. ionizarea aerului). Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. în teren liber. de prelucrare a produselor minerale. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). în cazul molidului cca. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. cea ă. În oraşe. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. 30 t/ha. De exemplu. părozitatea acestora. perimetrale. etc. prin senza ia de linişte. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). . şantierele. acoperită cu gazon. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. respectiv de mărimea frunzelor. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. 35 t/ha. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. echien/plurien. arbori+arbuşti+specii de gazon). întreprinderile industriale.

sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate.divertismentul sau amuzamentul. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. cumpărăturilor pentru hrană. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. presupune bucuria întocmirii programului. Fazele activită ii de recreare: . intelectuale sau psihice. . internet). în sferele culturii. . cele mai multe destina ii. . . Sarcinile de bază ale recreării sunt: . Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. spa iile verzi urbane sau extraurbane. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac.. cules de flori. .deplasarea. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. serviciului. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. .Mobilitatea. practicarea diferitelor sporturi.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. . după bunul lui plac: plimbări. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban.timp de existen ă. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. camping. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. îmbrăcăminte. odihnei prin somn. în general. sportului.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. CFR. respectiv concediile. la care este supus omul în via a cotidiană. televiziune.3. pensia. radio. . divertismentului. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. . în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare.4.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv.pregătirea.activită i pe loc. de . sau efectul automatismelor zilnice. călătorii. picnic. turismului. obiective turistice. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări. aeriană sau navală. . prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. Factorii care influen ează recrearea sunt: . care poate fi: .Nivelul de trai. artei. telefonie. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. prin care se înlătură plictiseala. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. între inerii personale.destinderea sau relaxarea.timpul liber (dedicat recreării). respectiv timpul alocat servirii mesei. vacan ele.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. al solicitării fizice.Timpul. . în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. etc.

parcurile. etc. diferite de mediul său. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. Plimbările sunt realizate fie zilnic.amintirea. . Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. repausul şi somnul.5. Turismul are caracter recreativ. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. În sens larg. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. prin care are loc refacerea fizică a organismului. etc. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). apicultura. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. de conducerea autovehiculului. . Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. presupune comportamente diferite. diseminat sau modificat. vânătoare. . 3. sau diferite activită i precum grădinăritul. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. decât în dauna operei”. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. gazon sau oglinzi de apă. indiferent de subiectul în care apare. floricolă sau erbacee. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. sau în zilele libere. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. obiective culturale. Func ia decorativă (estetică. de diferite excese. J. în spa iile verzi extraurbane. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. Odihna propriu-zisă. canotaj. după o perioadă de activitate intensă. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. în sta iuni climaterice cu specific. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). etc. realizată pentru plăcerea proprie a individului.O. nevoia de a face mişcare. de regulă la sfârşitul săptămânii. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. economice. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute.întoarcerea. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. arbustivă. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. alpinism. încât nimic să nu poată fi adăugat. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. Aceste activită i pot fi active sau pasive. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. sau la sfârşitul săptămânii.ciuperci sau de fructe de pădure. istorice. pescuit.

puternic erodate sau a grohotişurilor. admira ie necondi ionată. Astfel. etc. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. murmurul apei. .întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. bariere împotriva vântului. fructe. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. .încadrarea cursurilor de apă. şi care exercită o atrac ie spontană. încântare. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice.6. 3. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. bazine. . lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. cu efect de parazăpezi). . componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. ciripitul păsărelelor. diferind în func ie de fenofază. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. variază pe parcursul unui an. textura coroanei. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. . zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. vâjâitul vântului prin coroana arborilor.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. . a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. flori. cascade.

care conduc în final la realizarea frumosului. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. peluze.Cap. viu sau inert. planta ii. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. centrul compozi iei reprezentat . treaptă. suprafe elor şi formelor planului. intrarea principală. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. într-un întreg. un monument). No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. se ine seama de anumite principii şi legi. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. ob inându-se în final unitatea în diversitate. armonie şi propor ionalitate. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). Frumuse ea este un element func ional. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Fiecare component. Toate elementele unui spa iu verde (alei. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). sociale şi economice ale unei perioade date. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. pe o concep ie dominantă. Frumuse ea este realizată prin ordine.

putând fi simetric şi asimetric (ascuns). Simetria poate fi absolută şi liberă. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . bănci. şi o dată percepută regula ritmului. Asimetria pune omul în armonie cu natura. a repetării şi a consecven ei. de formă. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. creând senza ia de dezamăgire. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. respectiv realizarea echilibrului. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. clădire). Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. combinat. al for ei sau al monumentalită ii. lă ime) sau alte caractere vizibile. bulevard. de culoare. grupuri. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. a aceloraşi elemente (specii. ordinii. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. admi ând totodată diversitatea acestuia. calitate care uneori poate avea o latură negativă. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. compus. integritatea şi calitatea acestuia. liniar. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. se găsesc mase similare şi egale. interesul scade. Dacă există un spa iu gol în acest ritm.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. magnificului. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. este static şi odată văzut. Ritmul poate fi: static. deoarece un plan perceput deodată. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. evitându-se astfel monotonia. stradă. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. simplu. dinamic. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. omul va anticipa următorul obiect sau interval. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. vase decorative. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. în întregime. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. potecă. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus.

armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. exprimând de fapt unitatea în varietate. care au o anumită continuitate. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). florale. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii.combina ii între culori diferite (active.compozi ii între culorile complementare. În proiectarea spa iilor verzi. într-un aliniament.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. de un individ. dar care au volume şi formă asemănătoare). se pot deosebi: . caz în care se aplică armonia legăturii.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. pasive. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. arhitecturale. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. forme sau spa ii. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. etc. formelor dar mai ales a culorilor. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. chiar dacă specia diferă (de exemplu.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente.compozi ii doar între culorile calde sau active. . direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). . Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). .

În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. . astfel pentru o alee de 300 m. al XIII-lea. 34.). Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. lă imea optimă este de 8 m.I.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. 55. 21. 180. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. iar la o distan ă mai . Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. participan ii la diferite evenimente de amploare etc.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). mese. iar pentru o alee de 250 m. . privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. ce are laturile în raport de 1:1. publicul dintr-un parc. Fibonacci. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. 89 etc. Astfel. matematician italian din sec. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. alee pietonală. lă imea optimă este de 5 m. . privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. etc. alterarea formei naturale (implică transformări par iale.). a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. 13. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. 5. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). aşa cum este cazul dreptunghiului de aur.618 (aproximativ 3:5). 270. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. 8. C. apoi 3. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. ordine şi armonie. sub un unghi de cca. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. sub un unghi de cca. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul.

Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”.mare de această valoare. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. . fără a se exagera prin risipă. presupunând unirea trecutului cu prezentul.

. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard).1. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. radia ia solară. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. de mai târziu. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. aspect preluat şi de romani. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. 5. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. epoci. Stilurile spa iilor verzi 5. caracteristice Renaşterii şi Barocului. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. fiind ornate cu statui. caracteristice diferitelor epoci istorice.Cap. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. erau prelungiri ale încăperilor. pâraie. apă.1. dar şi elemente minore precum microrelieful. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. francez sau regulat) a stat.2. râuri. văile râurilor. Acest stil prezintă mai multe variante. În ultima perioadă (sec. La romani grădinile.1. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului.). în general. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. etc. câmpii. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. eroziunea). activită i. iar în cadrul stilului peisager sau liber. întotdeauna de formă dreptunghiulară. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). În amenajarea spa iilor verzi. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. V. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. bazine. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). civiliza ii. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. vase sau fântâni arteziene. Grădinile în stil maur. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. precipita iile) sau for ele majore (vânt. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. arhitectural. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. vegeta ia.1. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere.

balustrade. situat în pozi ie dominantă. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. 5. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. statui sau vase sculptate. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. Elementul principal. fiind subordonate toate elementului principal. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri .2. unele păstrându-se şi în prezent. aplicat până în prezent. cu denivelări mici. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. pe linii drepte şi curbe. fie de a le limita pe altele.1. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. taluzuri. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. precum şi oglinzi de apă. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. cu numeroase ziduri de sprijin. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. canale sau oglinzi de apă. Apa aduce prospe ime. regulate. fiind nivelat şi modelat în terase largi. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate.1. Aceasta. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. respectiv axa principală. scări. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. bogat ornamentate. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. cascade sau bazine. ce constituie perspectiva principală. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. rampe. numit şi capul de compozi ie. sau de perdele de arbori. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare.

3. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. fie sub influen a literaturii noi. sub influen a stilului rococo din arhitectură. fiind obositoare ochiului. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. . respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural.de apă. în formă de tablă de şah. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. În această situa ie. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. compozi ia fiind liberă. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. în Anglia. fie sub influen a pictorilor peisagişti.1. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. 5. fiind dispuse în re ea geometrică. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea.1. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. Toate acestea au fost duse la extrem. care dau varietate şi fantezie compozi iei. conducând spre diverse amenajări. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor.2. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. Stilul peisager Stilul peisager (liber. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii.3. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze.1. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti.1. mai ales a celor de gazon. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. în ansamblu. 5. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. cu precădere în Olanda. Aleile sunt rectilinii. natural.2. având cel mai adesea relief variat. 5.

în diferite zone ale grădinii. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. specii lemnoase decorative. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. intervenindu-se totuşi în detaliu. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. curb sau sinuos. covoare sau dispersate solitar. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. care în mod natural sunt dispersate. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. În jurul clădirii principale. chiar exotice. Apele. pajişti şi diferite grupaje floricole. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. de grote sau chiar cascade. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. fie naturale. Rocile. ce urmăreşte formele de relief. prin aducerea de pietre. frumoasă şi îndelungată. fie create. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. vor fi folosite pâlcurile. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. cu înflorire bogată. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. . legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. se vor folosi specii de talie mică. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. Aleile au un traseu liber. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. masele vor avea conturul neregulat. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. roci sau stânci. Simetria şi echivalen a sunt excluse. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. peluze. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. sinuos chiar. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. lumini şi umbre. urmând caracteristicile terenului. sub formă de mase. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. în pete neregulate sau eliptice. cu aspect natural. volume. cu contur regulat. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. toate elementele. neregulat. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. atunci când aceasta există. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

largi. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. .3. cu flori având culori calde.5. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. volume. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. 5. De asemenea. de veselie sau de entuziasm.2. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. umbră şi lumină. Genul de bucurie Genul de bucurie. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. având ca fundal imagine unor mun i înal i. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie.2. de luminişurile retrase. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. atât sub aspect psihic cât şi fizic. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. cascadele. culori. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i.5. forme. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. 5.2. dispuse într-un masiv păduros. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. de stâncile. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. unei mări sau ocean). surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic.4.

fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. cât şi legătura dintre acestea. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. Ca regulă generală. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. zona politico-administrativă. sunt judicios repartizate.).Cap. etc. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. dispuse într-o re ea continuă. 6. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. gazului metan. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. atât urbane cât şi periurbane. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. zona industrială. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. energie termică. 6. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. . VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). recrearea şi odihna popula iei. dimensionate. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. ce asigură protec ia multiplă a mediului.2. re ele stradale. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. energiei electrice. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială.1. în strânsă corelare cu structura urbanistică. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. grădinile sau scuarurile. limitarea perimetrului construibil. sta ii de distribu ie a apei. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal.

zonele de agrement (păduri de recreare. aici încadrându-se: sta iuni experimentale.cu acces limitat. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. După accesibilitatea popula iei largi: .3. planta ii de pe lângă unele dotări publice. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. 6. păduri de recreare. grădini botanice. planta ii de protec ie (a localită ilor.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. fiind diferite ca mărime. lungi de sute de metri. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. în care accesul se realizează conform anumitor reguli.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. amplasare. . . ce sunt administrate de primării. concentrică. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. a sta iunilor balneo-climaterice). dotări şi func ii. planta iile din cimitire. întreprinderilor. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. 2. a apei. a spitalelor. de folosin ă generală. numite şi spa ii verzi publice.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. După pozi ie se deosebesc: . 1. şi în care intră: parcuri. pepiniere. grădinile botanice şi cele zoologice. grădini botanice. constituită din spa ii verzi periurbane. pepiniere. longitudinală. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). fiind administrate de persoane juridice sau fizice. ştranduri). în func ie de sistemul stradal al localită ii. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. a solului.cu acces strict. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. grădinile locuin elor individuale. parcurile şi bazele sportive. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. . care traversează localitatea şi care. grădini sau scuaruri). scuaruri. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. radial-concentrică. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. acoperişurile verzi. grădini zoologice. de regulă. . păduri parc.cu acces nelimitat. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. planta ii antierozionale. grădini şi scuaruri publice. grădini publice. transversală sau longitudinal-transversală. planta ii antiincendiare.

. .permanente. 6.4. După modul de amplasare. După func ii: . asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. După destina ie. . destina ie. . scuarurile pot fi situate: .3-3 ha. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. spa iile verzi pentru copii şi tineret. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. situată în intravilan. fiind destinată odihnei de scurtă durată. scuarurile pot fi: . caz în care acestea sunt uşor accesibile. . ce se înfiin ează pe terenuri virane. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. situate de regulă în cartierele de locuin e. frecventează simultan acel scuar. destinate construirii unor cartiere de locuit. parcurile sportive. 6-8 minute. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. în cca.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. scuarurile por fi: . gazon. . păduri de agrement.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. având în componen a lor doar arbuşti. parcuri expozi ionale. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. grădini şi parcuri publice. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. parcuri dendrologice. planta ii cu efect de parazăpezi. După durată. parcuri şi grădini zoologice. rozarii. alpinarii. 400 m. cu rol decorativ: scuarurile decorative.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. culturale sau de învă ământ. păduri parc.3 ha. planta iile de consolidare antierozională. configura ia terenului şi construc iile din jur. Raza de deservire a unui scuar este de cca.spa ii verzi de înfrumuse are.temporare sau provizorii. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. pepinierele. edificii culturale. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. .în interiorul cartierelor de locuit.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. perdelele de protec ie. spa iile verzi din cimitire. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia.3.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri.

în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. scări (în cazul terenului accidentat). iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene.5 km. 15-25 minute. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. a obiectivelor culturale. spre periferia scuarului. . partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. 6. Intrările vor fi reduse ca număr. în lungul aleilor. 3-4 ha. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. datorită inexisten ei căilor de acces. Dispozi ia aleilor. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. Dată fiind această distan ă de deservire. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. respectiv o intrare la cca. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează.5. peluze de iarbă. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector).. boschete. . Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. respectiv: sectorul pentru copii. în cadrul oraşelor mari. De exemplu. zone umbrite dar şi zone însorite. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. statui. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. Spre deosebire de scuar. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. de învă ământ. situate în jurul unor institu ii publice. bănci. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. aranjamente şi decora iuni florale. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. de mers lejer. de pe o rază de 1-1. frecventează grădina în acelaşi timp.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. respectiv arbori şi arbuşti. alei.

cofetărie. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. de re eaua stradală limitrofă. cafenea. şi de densitatea popula iei. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. datorită suprafe ei pe care o reclamă. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. sporturi. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. În foarte multe cazuri. bazine sau chiar un mic lac. bănci. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. restaurant). şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. adăpost de ploaie. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. ce depăşesc 20 ha. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. . de lungimi şi dificultă i diferite.000 de locuitori trebuie să existe un parc. şi de capacitatea proiectată a parcului. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori.6. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. respectiv sta ionare). diferite dotări (cişmele. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). WC public).Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. manifestări artistice). Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. expozi ii. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. locuri pentru jocuri statice. 6. într-un cadru peisagistic deosebit. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. Speciile vor fi alese şi amplasate. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. 6. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. structură şi folosin ă diferite.1. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate.8. ocupând suprafe e importante.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. punct de distribu ie a energiei electrice. a noxelor sau a altor factori de inconfort. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. suprafe e îngazonate. arii de joacă pentru copii. Au scop sanitar. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. orientarea şi înăl imea clădirilor. şi alte multe specii pentru varietate.2. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. partere cu flori. parcări. şi străzi şi bulevarde deschise. în func ie de pozi ionarea ferestrelor.liber este de 3. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. în func ie de pozi ia. 6.8. tomberoane). la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. . balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. ale unui cvartal sau ale unui cartier. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. 6. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. alei pietonale. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. recreativ şi decorativ.8. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. Astfel. pentru diminuarea zgomotului.

piscină. spitale. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii.) acestea pot fi: grădina de fa adă. Astfel. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. activită i de grădinărit. arbustive sau lemnoase. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. În func ie de mărimea spa iului disponibil. minigrădină de zarzavaturi. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. Grădinile interioare. pergolelor. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. arbuşti tunşi. padoc şi cuşcă pentru câine. precum gazonul. diferite jocuri. chioşcurilor şi treiajelor. Grădina de fa adă. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. chioşc de grădină. de gusturile proprietarului. dar şi a unor hoteluri. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. trandafirii. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). cititul. În func ie de mărimea acesteia. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. suprafe e îngazonate. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. grădina este structurată şi amenajată. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. institu ii. barbeque. magazie de unelte. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. aranjamente florale. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. precum şi diferite specii cu port pendent. servitul mesei. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. a unor grupuri de specii sempervirescente. uşor de între inut. stânci şi pietre. arbori. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. fie prin realizarea unui gard viu înalt. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. În cazul unor locuin e. fie după propriile idei. lămpi pitic. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. o cascadă miniaturală. sedii de firme. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. joasă sau fără împrejmuire. minilivadă. cu o compozi ie relativ simplă. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. miniseră. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. În cazul vegeta iei. bazin cu peşti decorativi. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. un mic bazin cu aspect natural. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. sau specii de răşinoase. sediu de firmă etc. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. gazonul. mobilier de grădină. arbuşti şi liane.

Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. format din fibre minerale. pentru speciile de plante vivace. specii de gazon (fam. . odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. Peste acesta se aşterne stratul fertil. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. sau numeroase alte specii floricole. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. forme sau provenien e.9. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. poate contribui la estetica compozi iei alese. În func ie de caracteristicile lor. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. Urmează un strat de separa ie. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. printre spa iile rămase libere între plante. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. alături de plante cu flori şi alei. Crassulaceae. Poaceae). spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. unele specii din fam. în vederea efectuării eventualelor repara ii. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. durabilă şi de bună calitate. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. se recomandă acoperirea acestuia. canalizări). Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. fam. cu arbori şi arbuşti de talie mare. Saxifragaceae. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. Brassicaceae sau Campanulaceae). instala ii electrice. 6. de regulă. cu strat fertil mai gros. cu pietriş (de tip sort). specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. astfel. fiind de maxim 10-15%. de la bun început. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe.

fiind dotate cu mic mobilier de grădină. . . Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. .influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. Din suprafa a acestor complexe sportive. policlinici. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă.şi nu în ultimul rând. spa iile verzi propriu-zise. .acestea re in diferite cantită i de praf. cabinete).moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. Ca şi în cazul grădinilor interioare. creându-se spa ii pentru odihnă.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. institu ii administrative). de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. . Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. hale. ateliere).5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. comportându-se ca un bun strat termoizolant. în zilele însorite. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. până la 4-7. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. . pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. al proprietarului (locuin ă privată). prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. diferite pulberi sau noxe.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. .. 6.10. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. şi constituie unită i de sine stătătoare. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. al muncitorului (fabrici. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. al bolnavului sau pacientului (spitale.

duşuri etc. diferite săli de sport (gimnastică. bănci. sau în cadrul scuarurilor. labirint. 20-25% pentru terenurile de joacă. tenis). Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. în care constituie sectoare de sine stătătoare. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. 6. separate prin vegeta ie. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. baschet. cu precădere împotriva vânturilor dominante. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). 7-10 ani.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. volei. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. clădiri administrative. când sunt în afara localită ii. polo). 3-6 ani. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. caz în care au caracter de tabără. grupuri sanitare. bazin acoperit sau în aer liber (înot. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. 1000 m2 pentru 40-50 copii. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. volei. tobogane. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. gazon sau arbuşti. atletism). leagăne.11. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. arte mar iale). şi să nu producă fructe ce pot murdări. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. 100 m2 până la câteva hectare. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. 30-40 copii. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. precum şi specii floricole şi de gazon. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. cu solul permeabil. handbal. Stilul adoptat este cel mixt. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. clădiri pentru vestiare. cu ghimpi (Berberis . grădinilor publice sau a parcurilor. bârnă de echilibru. oină). respectiv: până la 3 ani. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. 11-15 ani. balansoare. Suprafa a variază de la cca. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate.

bibliotecă volantă. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. care murdăresc. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. cu rol de protec ie împotriva prafului. fructe sau semin e. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. plante tehnice. flori. ronduri. şi spa ii verzi cu diferite amenajări.12. Robinia sp. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. a zgomotului şi a gazelor. 6.sp. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. rabate sau diverse aranjamente floristice. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. arbori de mărimea a III-a. teren pentru focul de tabără. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective.). cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. destinate odihnei.). Dar în func ie de microrelief. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. pistă pentru patine cu rotile. medicinale şi melifere. coşuri de gunoi etc. un mic monument sau un bust. bazin pentru înot. tobogane. În cazul taberelor. terenuri pentru jocuri de masă. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. Laburnum anagyroides. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. ce poate cuprinde: o mică livadă. spaliere. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. bob sau săniu ă.. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. bănci. Rhus typhina). pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. eventual un mic stadion. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. cu frunze. corpuri de iluminat. . leagăne. sau care să fie toxice (Taxus baccata. bârnă pentru echilibru. cât şi zone însorite. dotările vor fi mult mai complexe. flori. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. pârtie pentru schiuri. alei pentru biciclete sau trotinete. balansoare. labirinturi. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. arbuşti fructiferi. În cartierele de locuit sau în scuaruri. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. pistă pentru alergare. cele cu frunze. grădina de zarzavat. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice.

6. Spa iile verzi din incinta spitalelor. pentru mărirea gradului de vizibilitate. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. bănci. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. cu excep ia intersec iilor. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. Componenta cea mai importantă. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. cu cel mai mare impact peisagistic. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. sau a celor rezervate pauzelor. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. diferite. rabate de flori.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. respectiv cea a intrărilor. pentru fiecare elev. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. familiare. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. cu specii floricole având culori liniştitoare. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. pasive cu rol calmant. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. De asemenea. 6. . Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. cu rol stimulator. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă.14. este vegeta ia lemnoasă. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. calmante. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci.13. precum şi obiecte din materiale calde. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. de a diminua poluarea fonică. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. având ca dotări mese.5 m2 de teren sportiv. birourilor. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. Astfel. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. func ional şi estetic.

Dacă spa iul permite. dispuse în lungul aleilor principale. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic.15. Cimitirele mari. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. cimişir. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. pornesc mai multe alei rectilinii. cu bănci şi şezlonguri. de la intrarea principală sau de la biserică. . brad. Astfel. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. bine delimitată. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. paltini. centrale. separarea diferitelor amenajări precum parcări. castani porceşti. tisă. ar ar american. dar şi specii de foioase precum: tei. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. 6. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. flancate de planta ii sobre. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. Astfel. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. numită „cimitirul eroilor”. glicină sau trandafiri. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. influen ând benefic recuperarea acestora. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. De asemenea. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. din specii sempervirescente. prezintă şi o zonă. În func ie de destina ia institu iilor respective. chioşcuri). precum şi pergole cu vi ă de vie. sau chiar garduri vii. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. chiparoşi. acoperite cu plante agă ătoare. drumuri interioare de acces auto etc. reduse doar la aliniamente de arbori. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. datorită lipsei de spa iu. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. sau în sens radial. constituit din biserică. cu alei şi căi de acces paralele. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. ce au efect liniştitor. molid. necesare bolnavilor. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. capelă sau un monument memorial. sau în jurul edificiului central. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. purificarea aerului.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. Parterele cu flori cu nuan e reci. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu.

de taluzare sau de înăl are a unor zone. Aster sp. Sistemul de drumuri. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat.. Spa iile verzi cu profil specializat 6. utilită ile şi căile de acces.16. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni.1. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. În cazul în care terenul nu este prea frământat. alimentară. cu multe denivelări. situate în intravilan sau în extravilan. Lupinus sp. de maximă circula ie. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii.. sanitară. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Sempervivum sp. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. dar şi culturaleducativ. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. sanitar şi decorativ. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. după concep iile . în afară de cele amintite. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. Paeonia sp. iedera (Hedera helix). Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice.). Chrysanthemum sp. Narcissus sp. arborii fiind evita i. Convallaria majalis etc. din specii sempervirescente. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. halde. caprifoiul (Lonicera japonica). 6. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. surse de zgomot puternic). să poată fi realizat pe jos. industrială sau medicinală a plantelor. Sedum sp. se execută lucrări de excavare. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. saschiul (Vinca minor).. de recreare şi decorativă. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. sunt: trandafirii. de recreare. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. Ca specii lemnoase frecvent folosite.16. pentru realizarea acestor denivelări. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. Microrelieful. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. după considerente ştiin ifice (taxonomice)..Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. dar şi în punctele cheie. să existe mijloace de transport în comun. după importan a decorativă.

mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. flora Asiei etc. pergole. englezeşti. În sectorul florei Globului. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. şi implicit expozi ii foarte diferite. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. de parc. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. leguminoase. sectorul sistematic. vernală. în acest sector. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. muzeu. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. tehnice. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. fie se desfăşoară între cele două elemente. arhitecturală. estivală sau autumnală. Rozariu-ul. ierbar). de la cele inferioare. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. hibrizi Polianta. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. licee sau a alte unită i de învă ământ. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. plante aromatice. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. sectorul florei diferitelor zone geografice. hibrizi floribunda etc. Sectorul plantelor de cultură. sectorul plantelor de cultură. sectorul plantelor spontane folositoare. sau arbori cu efect decorativ deosebit. dar şi publicului larg. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. sectorul plantelor acvatice.). ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. la exterior. fie în fa a clădirilor importante (birouri. rădăcinoase). serele. se eviden iază: sectorul plantelor decorative.). pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. treiaje. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. medicinale etc. urcători. ce au diverse întrebuin ări. dar în containere. melifere. Realizarea planta iilor floricole. până la cele superioare (ultimele fiind . ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. Sectorul plantelor spontane folositoare. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. Ca sectoare. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. Polianta. numit şi colec ia botanică. diverse suporturi sau chiar ziduri. sectorul administrativ. grădina japoneză. vara îngropate în sol. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. rozariu-ul.

arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient.2. pasul chinezesc din dale de piatră. Prin structura. decorativ şi recreativ. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. pădure mixtă. se deosebesc: sera palmarium. ornamental. sau mai rar. Astfel. sera rezervată expozi iilor florale. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. colec ie de trandafiri. mediteraneene. sera colec iilor. sera înmul itor. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. sera plantelor acvatice tropicale. sera azaleelor şi cameliilor. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. Grădina japoneză. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. sau din alte regiuni calde ale Globului. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. subtropicale. Vegeta ia forestieră spontană. pădure de răşinoase. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. didactic. pajişti. prin solu iile de amenajare adoptate. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. uneori chiar un miniparc zoologic.monocotiledonatele). ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. după zona geografică de provenien ă. verii sau toamnei. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. . Complexul de sere. pod arcuit din piatră. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. în apropierea intrării principale. pepinieră. sera plantelor din regiune mediteraneană. este dispus de regulă. poartă torrii. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. industrial sau alimentar. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). clădiri administrative. pădure de foioase.16. lanterne de piatră. 6. sera orhideelor şi a plantelor epifite.

înfiin at în 1909. este necesară construirea de voliere largi. curs de apă.16. trebuie să ocupe suprafe e importante. gropi de gunoi. Timiş).5 ha. de tipul cuştilor cu gratii. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. al XX-lea. cu o suprafa ă de 34 ha. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. în ceea ce priveşte frumuse ea.grădina dendrologică Macea (jud. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. .arboretumul Bazoş (jud. Pe ansamblu. stâncării. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. cu o suprafa ă de 20.De regulă. . care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. având în acest sens îngrădiri. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. perdele sau garduri mascate cu liane. înfiin at în 1908. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. 6. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. Bacău). construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. pot fi amintite: . . . Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă.arboretumul Simeria (jud. vechimea şi mărimea colec iilor. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. strâmte. înfiin ată la începutul sec. a masca zidurile inestetice. de recomandat cât mai largi. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora.3. al XVIII-lea. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi.arboretumul Hemeiuş (jud. . pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile.5 ha. Bacău). Hunedoara). de tip „microbiotop sau minihabitat”. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici.arboretumul Dofteana (jud. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. În cazul păsărilor zburătoare. având o suprafa ă de 70 ha. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. să nu existe zone industriale. care va fi folosită atât ca sursă de apă. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. având o suprafa ă de 48. înfiin at în 1880. Arad). pentru a completa ambientul. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. cu o suprafa ă de 60 ha. înfiin at la începutul sec. bazine. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului.

şi padocuri acoperite. de numărul de specii. . şerpi sau crocodili. cum sunt bufni e. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. turturele.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. precum lebedele. gheparzi etc.sectorul păsărilor de baltă.sectorul stru ilor. libere. de amenajările respective. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. pentru diferite specii de urşi.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. . cu voliere şi vegeta ie. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. . prin plimbare. pelicanii. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. dromaderi.sectorul galinaceelor şi columbidelor. pescăruşi etc. . ierbivore mici. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. .. cât şi spa ii largi. ce cuprinde voliere cu fazani. pentru sezonul estival.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. vulpi. ren. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. lupi. mierle. pentru sezonul cald. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. . umiditate.sectorul păsărilor tropicale sensibile..sectorul felinelor mari. porumbei sălbatici sau de ornament. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. bazin. . câini dingo. căprior. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. galinacee etc.: . stârci. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. ciufi.sectorul primatelor. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie.sectorul păsărilor răpitoare. . prevăzut cu arcuri largi descoperite. şoimi. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. cucuvele. în special forestieră. cinteze. trunchiuri de arbori. stânci. ce adăpostesc pisici sălbatice. lama şi alpaca. bibilici. lei. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. pentru sezonul rece. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. grauri etc. gâştele. şi pentru răpitoarele de noapte.sectorul cervidelor şi cabalinelor. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. jderi etc. în care sunt găzdui i: elefan i. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari.sectorul urşilor. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. cu zone largi amenajate pentru tigri.) sau spa ii deschise. bivoli. . pantere.sectorul rezervat pentru antilope. canari. cormorani.). cai sălbatici. cameleoni. în aer liber. zebre. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. elan. şopârle. De asemenea. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. alpin şi subalpin etc. . mici palmipede. . distan a nu trebuie să fie prea mare. găini de ornament. pot fi amintite: . uli. girafele. zimbrii etc. constituit dintr-o clădire. fie cu voliere foarte mari. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. pentru speciile care nu pot părăsi locul. .sectorul marilor ierbivore. unele specii de ra e. păuni.. asini etc. iguane. pume.sectorul reptilelor. caprine.. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. carnivore mici. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. ovine. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. râşi. cerb lopătar. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite.

În zona intrării principale. se deosebesc: parcul forestier. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. în mişcare. Alte amenajări. care să nu depăşească 4%. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. fântâni. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. având produse care să nu dăuneze animalelor. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. poteci şi alei de plimbare. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. de purificare a aerului etc. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. un sit istoric (ruinele unei cetă i). În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. 6. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. precum: un lac. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. şi nu numai. În unele por iuni ale pădurii-parc. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. un curs de apă. Astfel. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. a eventualelor surse de poluare. sau a aranjamentelor florale. de zoologie. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. pădurea-parc sau parcul-pădure. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. se vor prevede spa ii largi. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. dar în raza de deservire a localită ii. Pădurea-parc (parcul forestier. de entomologie etc. formată din planta ii forestiere. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. a unor peluze întinse de gazon. nisip sau alte materiale locale. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. cişmele cu apă potabilă. un punct de belvedere asupra oraşului. acoperite cu pietre. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. . pot exista în incintă şi muzee. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. toalete ecologice.17. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante.

dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. a unui râu. tabere şcolare. situate pe malul unui lac. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. hidrografia şi environnement-ul. expozi ia. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. telescaune. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora.). în unele zone de interes curativ. puncte de belvedere etc. pozi ia pe versant. piste pentru biciclete sau pentru role etc. cu cât terenul este mai înclinat. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1.5-2 ore. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . Astfel. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. sau de interes turistic. lipsite de vegeta ia forestieră. 6. izvoare termale etc. falezele sau malurile abrupte. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. solul. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. . Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici.17. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. căi de acces cu trasee mai lungi. zone de picnic. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. stâncile. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. telecabine.1. Amenajările de tipul campingurilor. Unele elemente naturale precum mlaştinile. zonele nisipoase. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. numită impropriu pădure de agrement. terenuri sportive etc. topoclimatul.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. terenuri de tenis sau de fotbal. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. balnear (izvoare minerale. De asemenea. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. pot fi ştrandurile şi campingurile. Pădurea de recreare. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase.

frunziş sărăcăcios. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. cu privire la temperatură. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. pavilioane. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. care prin fenomenul de . Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. dotărilor sau diferitelor echipamente. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. plajelor etc. vegeta ia are aspect veşted. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. vânt. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. băl i. altitudine etc. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. alunecări de teren. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. sau spa ii adăpostite. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. plantele prezintă creşteri foarte mici. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. Cu privire la mişcările aerului. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. gradul de expunere a teritoriului. refugii) pentru a oferii adăpost. frunze prăfuite sau galbene. temperaturile sunt moderate. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. În acest sens. prezen a prafului. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Orientarea nordică a unor terenuri. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere.. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. destinate practicării unor activită i. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. De asemenea. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. iar solul este mai pu in umed. temperatura aerului mai ridicată. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. această zonă este cea mai expusă vânturilor. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. Tot în acest sens. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. este mai rece şi mai umedă. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. suprafe e umede improprii. noroi. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. fără extreme mari.

respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. a fermelor de animale. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. râu. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. situl sau vecinătă ile. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. schi nautic etc. prepararea hranei. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. de o acumulare mai mare sau mai mică. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. apa este importantă sub aspectul calită ii. 6. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. O zonă lipsită de un curs de apă. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. care este dată de natura sursei (izvor. de poten ialul teritoriului. . Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. va avea o atractivitate sporită. poieni. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. compozi ia şi vârsta arboretelor. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. Când o pădure de recreare este echilibrată.spulberare. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. pârâu. Hidrografia teritoriului.17. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. natura solului. regimul şi tratamentul etc. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. ce diminuează calitatea acestora. sau ca sursă de apă potabilă. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. De regulă. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. filtrare şi transport al apei. dar nu neglijabilă. de cea ierboasă. libere (luminişuri. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. liziere). atunci aceasta este şi primitoare. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. pescuit. În zilele călduroase de vară.2. precum realizarea igienei corporale zilnice. de temperatura acesteia. chimic sau fonic zonele din jur. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. lac). Environnement-ul. Cei care doresc să se odihnească. capătă por iuni dezgolite. prezintă o atractivitate foarte redusă. aerisite. iaz. de modul de captare. şi din contră. În acest sens. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă.

o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. Iarna se remarcă răşinoasele. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. care determină o scădere a densită ii. are aspectul unei păduri falnice. bine pusă la punct. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Sub raportul vârstei. în func ie de fenofazele speciilor respective. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. dar în zilele geroase cu chiciură. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. Codrul regulat vârstnic. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. ce calmează şi relaxează vizitatorul. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. la agresiunile vizitatorilor. dispuse pe anumite trasee. ce au un efect peisagistic major. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. ce induce plictiseala şi pasivitatea. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. cu locurile de parcare aferente. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. indiferent de specie. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. ce are o densitate mică (200-500 buc. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri./ha). Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. datorită vizibilită ii foarte bune. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. luminişuri pentru odihnă. publicul larg le preferă pe cele amestecate. Aceste dotări vor fi discrete. . a culorii frunzelor etc. capacitatea de primire începe să crească. şi este favorabilă pentru plimbări.. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. de motiva iile şi aprecierile lor. păduri pentru plimbare şi păduri parc. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. dau peisajelor un pitoresc aparte.

zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. instala ii sau echipamente. ce trebuie să fie ireproşabilă. echipamente sanitare şi de igienă. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. odihnă. cu investi ii mai reduse. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Zonele cu soluri reci şi umede. În raport cu întreaga pădure. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. terenuri de joacă pentru copii. cişmele. şi prezintă diferite construc ii. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. obiectivele etc. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. Arboretele vor avea consisten ă moderată. Zona de primire şi odihnă. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. repaus etc. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. prezintă ponderea cea mai mare. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. cu forme interesante. Aceasta este zona preferată de marele public. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. soluri scheletice. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. De preferat ca aici. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. să fie drenat. amenajările. pentru linişte. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. izvoare).Pădurile de recreare se sistematizează. camping. acest lucru favorizând. aer curat. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. Zona de plimbare. zona de plimbare şi zona de regenerare. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. prin împăr irea pe anumite zone. reprezintă cca. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. vor fi evitate de vizitatori. de cca. destindere şi pentru activită i de picnic. . fiind astfel organizată. de cei care evadează din cotidian. insistându-se în mod special asupra cură eniei. să aibă o textură uşoară.

construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. este constituită din diverse suprafe e. fiind total protejate. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. cabană. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii.17. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn.3. care sunt interzise accesului publicului. de la o clădire de interes general (cabană. având un specific aparte. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. cu pante domoale. camping). 6. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. şi echipamente specializate. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. han. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. arbori deosebi i. rezultate prin ruperea. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. ruine. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. vestigii ale unui castel sau cetă i. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. fiind eliminate tasarea solului. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. pot avea por iuni comune. monumente. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. forma iuni geologice interesante etc.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . locurile de parcare. peşteri. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. smulgerea sau tăierea puie ilor. au o lă ime optimă de 3. restaurant. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. Traseele potecilor vor fi diferite.5-4 m. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. puncte cu vederi panoramice. zone cu fructe de pădure etc. întâlnite doar în anumite păduri.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. respectiv 4-10 km/100 ha. nu prea lungi şi nu prea înclinate. un număr sau o emblemă. prin optimizarea spa iului în general. dispersate în cadrul celorlalte două zone. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. terenurile de joc. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). restaurant. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. dificultatea. spre diferite puncte de interes din pădure. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos.

Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. şi pot fi: terenuri de tenis. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. sau pot fi mici. respectiv grupuri de arbuşti. coş de gunoi. peluze pentru golf. loc pentru focul de tabără. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. de amploarea investi iilor. WC-uri ecologice. spa ioase şi capabile să absoarbă. formele regulate şi simetriile. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. şi să se folosească materiale cu aspect natural. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. diverse amenajări pentru jocul copiilor. camping. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. în special pe latura vântului dominant. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). în cazul celor situate în apropierea campingurilor. Parcările pot fi mari. capătul drumului principal).aceste puncte bănci. respectiv nisipul. şi variază în func ie de microrelieful specific. în pinten. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. pe ansamblu. parcările pot fi: în ciorchine. masă cu scaune sau bănci. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. fiind mult apreciate de vizitatori. miniterenuri de fotbal. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. vatră din piatră pentru foc. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. dispuse în apropiere. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. de 2-3 maşini. Locurile de parcare. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. groapă sau container pentru gunoi etc. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. fântâni sau alte surse de apă. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. vor evita pe cât posibil artificialul. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. un număr cât mai mare de autovehicule. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. restaurantelor. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. dalele de piatră. . înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. pietrişul. cabanelor.

Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . protec ia ecosistemelor. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. sau parcurile cu specii de vânat autohton. recreative şi turistice. speologic. 6. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. hidrologic. paleontologic. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă.18. incompatibilă scopului atribuit. pedologic sau de altă natură. având o înăl ime corespunzătoare. Astfel spus. educative.1. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. floristic. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. De asemenea. geologic. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor.18.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). . cu aspect cât mai natural. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. faunistic.The International Union for the Conservation of Nature .IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice.

unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. . Mun ii Măcinului. Ceahlău. care servesc recreării popula iei.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. Cheile Bicazului . conforme cu peisajul. . educativ şi recreativ.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. beneficiind de o protec ie suplimentară. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. şi Semenic – Cheile Caraşului. zona rezerva iilor integrale.speciile vegetale şi animale. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. În prezent. educativ. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. floră şi faună intacte.Beuşni a. destinate cercetării ştiin ifice. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. specifice. . activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. cu flora şi fauna sa. . vegeta ie. hanuri sau locuin e izolate. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. elemente de etnografie si folclor.Hăşmaş. în scop ştiin ific.să aibă forma ii geologice interesante.2.să fie interzisă vânătoarea. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. Domogled . recreării şi turismului”. drumuri. vile.zona exterioară. expozi ii. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. Rodna. Cheile Nerei . în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. 6. . . remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. care grupează o serie de atrac ii turistice. respectiv fenomene naturale originale. Piatra Craiului.18. .Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: .teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e.să fie deschis turismului organizat. Retezat. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . .Valea Cernei. . hoteluri. muzee cu specific local. neatinse de activită ile umane. sate. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. construc iile (case. Cozia. cultural şi recreativ. activită ile de turism vor fi bine organizate.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură.

zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. Vânători – Neam . Por ile de Fier. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. . de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. rezerva ii ştiin ifice. ca parcuri naturale. În ara noastră sunt constituite în prezent. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. Bucegi. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . lacuri şi cursuri de apă. forestiere (tip f). se evită degradarea mediului prin orice mijloc. conform Legii nr. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. următoarele: Apuseni. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate.. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. nu se împuşcă. paleontologice (tip p). Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. se promovează regenerarea naturală. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. 6. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). rezerva ii naturale. Nomenclatura din ara noastră. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. 9/1973.18. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. solului. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. Grădişte Muncelului – Cioclovina. limnologice (tip l).3. vegeta iei sau faunei. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Acestea pot fi: botanice (tip b). Balta Mică a Brăilei. mixte (tip m). geologice şi geomorfologice (tip g).

care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. arbori seculari. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. .ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. locuri fosilifere. cursuri de apă. educa ie si instruire în domeniul mediului. chei). fenomene geologice unice (peşteri. ştiin ifice sau peisagistice. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. rezerva iilor naturale. cascade. parcurilor naturale.

.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu.vânt. culoarea. Astfel trebuie avut în vedere: . .umiditatea atmosferică. Prin acest material. frunzelor.factorii ecologici edafici: . . în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.factorii ecologici climatici: .Cap. material care îşi schimbă volumul.lumină.2. proiectantul de spa iu verde creează forme. ruginiu.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.temperatura aerului. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. VI. Criterii de alegere a speciilor 6. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. .cerin ele speciilor fa ă de: . .fertilitatea solului. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. ce vor alcătui în final o unitate. compozi ii. . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. volume. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . .1. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. . . 6. .maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.textura şi profunzimea solului.diversitatea foarte mare a ramurilor.regimul de umiditate din sol. . .2. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.1. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.

Dintre aceştia : .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei.pantă. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. . .configura ia terenului. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).factori poluan i.altitudine. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. cloroza esutului asimilator.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.vegetali. . prevenirea şi combaterea dăunătorilor.2.troficitatea solului. . .factori geomorfologici: .factori biotici: . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).. etc.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. fa ă de cele periurbane. .expozi ie. . . fertilizare. .factori antropici: . considerate cele mai rezistente).oxidul de sulf. numindu-se şi cea ă oxidantă. . Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. numite arsuri). plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. dioxidul şi trioxidul de sulf. (produc căderea acelor la răşinoase.animali. .fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. . fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze.2.con inutul de schelet. .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). a produc iei de masă lemnoasă). . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). 6. Astfel. . . dar şi asupra celui animal sau vegetal.

din arderea combustibililor solizi şi lichizi. .2. tuia. .mijlociu rezistente .2. platanul. 6.1. frasinul. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. corcoduşul. Particularită ile biologice ale speciilor 6.umbrirea clădirilor. . .3. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.rezistente Exemple de specii: . intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. . Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. zămoşi a de Siria. reducerea creşterilor. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .condi ii de mediu – specie. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. subspecie. ecotip. coacăzii. .3.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. industria metalurgică şi chimică. fenotip. bradul de Caucaz. etc.foarte sensibile .unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. . prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.rezistente la plumb – pinul silvestru. propor ia poluantului în atmosferă etc.sensibile . condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. . Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. ce talie vor avea exemplarele respective. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.aliniamente. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. cum se integrează în respectiva compozi ie. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . piracanta. .pigmentări. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . arboretele tinere fa ă de cele mature.rezistente la fluor – mesteacănul. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. chiar un aspect de bronzare a frunzelor).).rezistente la bioxid de sulf – alunul.pădurile de recreare. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. stadiu de dezvoltare. fabrici.praful rezultă din întreprinderile industriale.

cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază.2.. Berberis thumbergi. Populus simonii.zonele verzi de mici dimensiuni. 6. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. a III-a .realizarea gardurilor vii. mai mici de 1m. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) .2. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului.peste 25 m. speciile cu înăl imi sub 7 m. agă ătoare sau chiar târâtoare. Prunus mahaleb. Pinus strobus. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. . Populus nigra cv. că ărătoare. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. Acer pseudoplatanus.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . etc.15 – 25 m. Morus alba. De exemplu. Astfel. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. tabulară. precum şi re inerea gazelor de eşapament. arbuşti pitici. a boschetelor. . în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. şi cea având contur sinuos.arbori de mărimea I . conică. Abies alba. Picea abies. În tabelul nr. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. italica. obovoidă. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. ovală. speciile lemnoase volubile.în lungul arterelor. sferică. . Thuja occidentalis var. .7 – 15 m. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. a II-a . Juniperus hibernica. fastigiata. Larix decidua. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară.3.arbuşti. arbuşti mijlocii 1 – 2m. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: .liane. a prafului. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru.

. nana.zona de primire a pădurilor de recreare. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. umbraculifera Carpinus betulus. Ulmus minor. Pinus sylvestris. ulm de munte. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. varietatea „Globosa” la diferite specii. cireş păsăresc. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. dud negru. .mascarea obiectelor inestetice. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază.3.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. 6.3.2. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. Betula pendula. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. Salix babilonica. Populus tremula. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: .la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. caragană. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. Cerasus avium.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. larice.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . salcie căprească. Pinus nigra. Tilia cordata. Juniperus communis ssp. . forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Juniperus sabina. . . Juniperus horizontalis. Robinia pseudoacacia var. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Cotoneaster horizontalis.aliniamentele stradale. a prafului şi a vântului. pentru protec ie împotriva radia iei solare. mesteacăn. Fagus sylvatica. frasin.

la marea majoritate a speciilor.4. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). eliptică etc. paltin. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). Lujerii pot avea cele mai diferite culori. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. sau chiar târâtoare. obovată. fie verticală. 6. mărimea şi culoarea acestora. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. peluze. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. etc. pendula. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. mici sau mari.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium).2. tortuosa) sau pot fi geniculate. lanceolată. 6. romboidală. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. fie orizontală. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. Ramuri pot fi drepte. imprimă un sentiment de linişte. fie pendentă.2. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele.3. Chamaecyparis lawsoniana var. .5. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu.3. Trunchiurile. Unele specii au frunze simple sau compuse. ovoidă. Salix babilonica. pot fi sinuoase. Speciile cu tulpini că ărătoare. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Forma. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. platan. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. imprimând anumite sentimente. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. castan) sugerează puterea.

Thuja occidentalis f. Ligustrum ovalifolius.Marginea limbului poate fi întreagă. Eleagnus angustifolia. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). precum şi diferite exemple de taxoni. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). alb argintiu. Euonymus europaeus. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . până la verde intens (vara). la care verdele se combină cu alb. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. argintea. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Tilia tomentosa Juniperus sabina. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Robinia sp. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. biota. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). compuse. Speciile cu frunze mici. precum cele ale speciilor: Acer negundo. Sorbus aria. Populus alba Picea pungens var.. Hippophae rhamnoides. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. luminos (primăvara). În tabelul nr. Juglans sp. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. galben sau chiar roz şi roşu. Aesculus sp. la verde închis. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. Speciile cu frunze mari. Pyrus elaeagrifolia. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. Hedera helix.) sau mari (Ailanthus sp. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. la galben–roşu ruginiu (toamna). Astfel. Gleditsia sp. pu in incizată dau adânc incizată..).. Carpinus betulus. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Acer negundo.. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. ca în cazul mesteacănului. „Aurea” Thuja orientalis f.

Phyladelphus coronarius. Pinus cembra. Crataegus sp. niedzwetzyana.2. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. Ligustrum vulgare albă . crem sau galbene. purpurea. hybrida. atropurpurea. Malus pumilla var. pissardii. purpuriu Picea pungens var. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Syringa x. rubrum 6.verde închis roşu. Acer paltanoides var. Prunus avium. vanhouttei. Pinus strobus Abies alba. Hibiscus syriacus. Buxus sempervirens. Berberis vulgaris var. Acer platanoides var. purpurea. Forma şi culoarea florilor. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Hedera helix. Deutzia scabra. Sophora japonica. Taxus baccata. purpurea.3. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Juglans regia Fagus sylvatica var. În tabelul nr. Robinia pseudoacacia. Corylus maxima var. Pyrus sp. Spiraea x.. Pinus excelsior.6. Catalpa bignonioides. Magnolia kobus. Alnus glutinosa. Aesculus hyppocastanum. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. glauca. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Pseudotsuga glauca.. Prunus cerasifera var. Picea abies. forma.

Spiraea salicifolia. Liriodendron tulipifera Aesculus x. exceptând albastrul pur. pissardi. Magnolia x. Chaenomeles japonica. Kerria japonica. Prunus cerasifera var. Diervilla florida. Magnolia stellata. Malus floribunda Hedera helix. Tamarix ramosissima. Prunus armeniaca. Hybiscus syriacus. Cornus mas. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Buddleia davidi. cu siguran ă că speciile genului Rosa.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. soulangeana Prunus sp. Hibiscus syriacus. Diervilla florida. Laburnum anagyroides. Forsythia sp. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. carnea. Cotinus coggygria. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Cornus mas. Syringa vulgaris. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Forsythia suspensa. primăvara timpuriu primăvara . pu ine specii făcând excep ie de la regulă. cu toate varietă ile şi soiurile sale. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri.. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Laburnum anagyroides. Chaenomeles japonica. Prunus persica. Colutea arborescens. Amorpha fruticosa. Magnolia kobus. Dintre toate speciile lemnoase..

2. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Rhus typhina.. ca lumânările (castan porcesc. Sambucus racemosa. Spiraea salicifolia. mari (Viburnum opulus var. glicină. în sezonul estival sau autumnal. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Viburnum opulus. Culoarea fructelor. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Kerria japonica Aesculus sp. Inflorescen ele sferice. lemn câinesc. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Colutea arborescens roşie albă . pseudobace) este variată de la specie la specie. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. budleia. Berberis vulgaris. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase.vara toamna Mahonia aquifolium. atribuind ambientului un aspect dispersat. amorfă) constituie un factor stimulator. mălin) calmează şi relaxează. dar mai ales în perioada hibernală. neliniştit. Rosa canina. Liriodendron tulipifera. Sophora japonica. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. 6. Spiraea japonica.7. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult.3. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Crataegus monogyna. Ptelea trifoliata. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. iritant. Syringa vulgaris. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. contribuind prin forma. Cotoneaster horizontalis. Hibiscus syriacus.

De exemplu. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. probabile pentru perioade de 5. 20. Thuja occidentalis. Robinia pseudoacacia. Catalpa bignonioides.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. unii poluan i din aer sau din sol. calitatea terenului. iar plopii. Fraxinus excelsior. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Ambientul (noxe. Picea abies. salcâmul. 40 ani de la plantare. Lonicera nigra. Cotoneaster nigra. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. 10. Prunus spinosa. 6. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere.3. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. ci separat. Viburnum lantana. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive.8. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Mahonia aquifolium. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. diferi i arbuşti. Platanus sp. Gleditsia triacanthos. precum cimişirul şi tisa. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. Abies alba. . Există şi specii cu creştere foarte înceată. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. De obicei. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase.2. Ligustrum vulgare. mesteacănul.

coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. fără agita ie. boschete. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. care nu se regăsesc în efectul ob inut. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. sub diferite moduri. pot fi folosite solitar sau grupat. iar cele decorative prin trunchi. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. coloritul fructelor). Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. VII. Exemplarele lemnoase. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. lângă clădiri. pâlcuri. grupuri. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. în puncte liniştite.Cap. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. ASOCIEREA. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. masive. Arborii solitari se amplasează pe peluze. labirinturi. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. fie ele arborescente sau arbustive. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. . Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. garduri vii.1. frunze. sau duc la costuri suplimentare. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. curtine.

(gard belgian.5 – 1 m. mici cu h = 0. de regulă bine între inute şi amenajate. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. ob inându-se în final un perete verde. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0.5 m.. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). mai rar două sau chiar trei. trunchi de piramidă. înalte cu h = 1 – 3 m. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. Ca regulă generală. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. cu exemplare foarte apropiate. foarte înalte cu h > 3 m. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. După înăl ime. ce are amenajate numeroase poteci. . sistemul Cossonet). formate dintr-o specie. două sau trei rânduri. în aceste ultime cazuri. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. pe un contur drept sau sinuos.

sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi.garduri vii pentru protejare. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. . mai deschis la culoare.garduri vii de camuflare sau de mascare. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. sanitar. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. . iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. de preferat o specie locală. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. care să constituie fondul principal. Astfel. de mascare. şi coroană bogată. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. solu ie destul de controversată. ce le eviden iază pe primele. cu un aparat foliar bogat. solemnitate şi hotărâre. În cazul plasării inverse a speciilor. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. de apărare împotriva vântului dominant. . de izolare vizuală şi fonică. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. în care sunt prezente multe bănci. folosite ca garduri de limită. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. În orice caz.garduri vii decorative. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. protec ie şi linişte. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ.După scop gardurile vii pot fi: . cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor.

reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. apoi de cele de talie mică. destinat odihnei pasive. patrulater sau pentagon. În cazul clădirilor monumentale. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. . dispuşi inelar. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. pentru mascarea acestora. lângă care să existe grupuri de flori perene. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. existând în apropiere şi un luciu de apă. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit.

care să confere vizitatorilor ce sta ionează. Un boschet prezintă 2-3. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. pentru mascarea limitelor. lemnul câinesc. creându-se o stare de calma atmosferic. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. pinul strob. cimişir. statuie. constituit dintr-una sau mai multe specii. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. de regulă dispuse circular. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. pinul silvestru). La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. dârmox). pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. fântână arteziană). Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. adaptate condi iilor locale. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. protec ie împotriva soarelui şi vântului. mesteacăn. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. În spa iile verzi urbane (grădini. în mod excep ional 4 intrări. iar în interior numeroase bănci. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. parcuri) masivele se situează spre periferie. la tasarea şi în elenirea . specii rezistente la vânt. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive.

urmată de toamnă. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. înfiin area scuarurilor. Totuşi. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. 7.2. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. a I-a. cu înflorire abundentă. În general. . dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. cu fructe şi port interesante.2. se evită ambalarea. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. creându-se impresia de monumentalitate.2. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. de la scoaterea din teren şi până la plantare. în acest caz balul fiind înghe at.2. a II-a şi a III-a. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. 7. unde se doreşte realizarea unui masiv. puie ii cu rădăcini protejate. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. Astfel pentru aliniamentele stradale. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. se folosesc puie i de talie mică. Vârsta.solului. acestea pot fi transparente sau opace. care limitează priveliştea şi perspectiva. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. largi. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională.1. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. înso i i de 1 tutore. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. În func ie de speciile întâlnite în masive. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. Astfel. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. imediat după dezghe ul solului.

. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.alegerea exemplarelor. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. . . a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani).0 x 1.5 t. .40) m pentru puie ii de talie mică. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. etc. cu o coroană uniform dezvoltată. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. cu ramuri până aproape de sol. pe tulpină deasupra coletului. . Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii.30 (0.60 (0. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.70) m pentru arbuşti (3-5 ani).3. camionului. se tasează uşor şi se udă abundent. fie din natură. situate în locurile accesibile macaralei. înăl imea şi grosimea la colet.0. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.30 (0.2. De asemenea. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. sunt necesare mai multe opera iuni: . cu sistemul radicular mai compact. creată în acest scop.1.40) x 0.0. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.60 (0.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. fie dintr-o pepinieră. .Ca regulă generală orice puiet.80 x 0. 7. . La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. remorcii.0.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.70) x 0. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. datorită dimensiunilor. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. iar înăl imea 8-10 m.5 (0. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .

2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. cu norme bine stabilite. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. Astfel. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. Fertilizarea. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. numărul rândurilor (1. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii.2. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. rânduri sau la încrucişarea aleilor.2. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. ce au un efect estetic deosebit.4 rânduri. partere. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. 7. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular.4. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. la o adâncime de 20-25 cm. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal.7. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. până la 0. uniform.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic.1. timp de 2-4 ore. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. 7. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. P. reluată mai târziu în timpul Renaşterii.5 – 1. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. în Fran a. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. 2 sau 3 rânduri. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze.3. K. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii.3. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. urmând ca mai târziu. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). . pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. în timp.3. ciuperci).25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze.

5 m între ele.40 cm deasupra solului.forma literei „U” . columnare. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. Pe măsură ce cresc. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. la distan a de 60 cm între ele. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: .forma Cossonet . rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. La exemplarele cu so .forma Verrier .În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o).piramida .cordonul oblic bilateral (gard belgian) . se aleg ultimii doi. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. cu fructifica ie cât mai abundentă. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. ob inându-se forma literei V. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. . cu ramuri cât mai multe. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. piramidale. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă).

ce a fost retezat la 40. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. Coroana formată. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. are forma unui „U” dublu sau triplu. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 .Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. se orientează vertical pe doi tutori.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. ceilal i îndepărtându-se. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. dispuse în acelaşi plan. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. Astfel. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. 6 sau 8 bra e verticale. 80 sau 120 cm de la sol. Fiecare pereche porneşte din axul principal. pe o sârmă . Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4.

La lungimea de 70 . se înlătură lăstarii. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal.(spalier). Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. .80 cm. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. la o înăl ime de 30 cm. sub un unghi de 60o între ei. cu o deschidere a bra elor de 50 . Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. dar la o înăl ime de 80-90 cm. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. În al doilea an.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). După 30 cm. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. iar cei doi lăstari terminali.

tisă). 7. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. la înăl imea de 20-25 cm. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. mai rar toamna târziu. prin scurtarea lujerilor prea lungi. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. Tunderea se execută în anii următori.3. tuie. la exemplarele plantate în aliniament. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor.3.) Se execută primăvara devreme. tăierea se face cu cca. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). După atingerea înăl imii dorite. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. În primul an de la instalare. Populus sp. . cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. ienupăr. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. 0. de 1-2 m lungime (Acer negundo. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele.

Se recomandă rărirea periodică. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu.4. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. sunt de regulă mult mai viguroşi. 7. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. iulie.3. Lăstarii ob inu i prin recepare.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. cu coroane înghesuite. grupuri. După câ iva ani. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie.

În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm).3. din 3-6 (10) ani. în pădurile echiene de codru şi crâng. în apropierea locurilor de sta ionare. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). 7. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. . fiind inestetice. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. reducerea consisten ei. . îmbunătă irea stării fitosanitare. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. a unor poteci. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: .se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. . ob inându-se un număr optim de exemplare. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate.materialul rezultat nu se recoltează. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. cu o periodicitate de 3-5 ani. cu o periodicitate de 3-5 ani.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. în cca. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. .5.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. Se aplică rărituri mixte sau combinate. 20-30 ani.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. .

bolnavi. 7. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. cu foarte multe nişe ecologice. de speciile forestiere folosite sau prezente. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat.6. făgete. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. deoarece circula ia este complicată (semin iş.3. dar pentru oameni antrena i. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. se pot adopta diferite tratamente. rup i sau doborâ i. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. . buruieni). în vederea atingerii unui anumit scop. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. păduri de plopi euroamericani). amestecuri de fag cu răşinoase. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate.

SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8.forma tulpinii (portul). precum şi în mozaicuri. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. Salvia sp. Ageratum sp. covoarelor. VIII. cu tulpini ramificare. Saponaria ocymoides.sp.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. 8.... culoarea şi mărimea frunzelor. Calistephus chinensis.. peste 50 (60) cm.înăl imea. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde...sp. platbande sau grupuri pe peluze. în componen a bordurilor. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. precum specii ale genurilor: Petunia sp. . Ageratum mexicanum sp.Tagetes sp.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. Acestea se folosesc pentru rabate.forma şi culoarea fructelor. al sezonului de vegeta ie. .1. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . Aubrieta sp. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: .specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. Alyssum sp. Delphinium sp. . Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. ..... . forma. Malva sp. cu port târâtor (sau pendent) . a modului de creştere şi ramificare. Tulipa sp.specii de talie mare. Galanthus sp.. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. .forma. . în fa a speciilor arbustive sau arborescente... Acestea se folosesc grupat. În acest sens se deosebesc: . partere. Sedum sp. în sensibilizarea oamenilor la frumos. în planul apropiat de privitor. . Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite.. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar.. Narcissus sp.2. în marginea rondurilor sau rabatelor. precum Crocus sp.. Muscari sp.Cap. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. .. . cu aspect de tufă . Salvia splendens. Tulipa sp.Tropaeolum majus.. Gladiolus sp. mirosul şi modul de asociere ale florilor. Lobelia sp. Hyacinthus sp..ciclul de via ă.1.. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. . Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. Tagetes sp. a rabatelor pe peluze. .1. Tradescantia sp. 8.1.sp. precum specii din genurile: Lilium sp.culoarea.

Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze... Tulipa sp. Begonia sp. altele sunt mici şi mărunte..... Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. argintiu sau cenuşiu.sp.). Ricinus sp. precum verbena şi crinii. mo ul curcanului.Ipomea purpurea. culoarea. chioşcuri pentru odihnă). . la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. iar altele puternic fidate. Iresine sp. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Polygonium sp. clopo ei. Papaver sp.. mărimea şi culoarea frunzelor În general. Delphinium sp. roşu sau grena. Portulaca sp.. în jurul teraselor. Astfel. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. în cazul petalelor tomentoase.. precum regina nop ii şi micsandrele. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Forma. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. lalelele papagal. galben. creasta cocoşului. . Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa).. culoarea şi abunden a frunzelor. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. Sempervivum sp. mărimea şi culoarea frunzelor.sp.. Humulus lupulus. erecte Impatiens sp.. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. 8.1. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. la florile simple poate fi pală. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. roz. cu tulpini că ărătoare .Lathyrus sp.1. locurilor pentru sporturile uşoare. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Unele frunze sunt mari.. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. cu tulpini volubile . florile fiind nesemnificative. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. .4. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. 8.. Lilium sp. a sta ionării. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.3.. Pyrethrum sp. Nuan a culorii poate fi diferită. cu tulpini simple. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. Forma. roşu grena. la început. cu segmentele filiforme.sp.. până la albastru. Agave sp.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie.

Calceolaria sp. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii.. iar primăvara vor înflori.. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.plante anuale semirustice (Begonia sp. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. de culoare roşie sau roză. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.plante anuale sensibile (Celosia sp.6. fiind o sursă de amuzament pentru copii.8. .1. . iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. . fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. ca o continuare a florilor. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. fiind aripate. 8. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire.. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. În unele situa ii. Zinnia sp. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.) are fructe persistente şi decorative. Cineraria sp.5. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. vara. florile se îndepărtează. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie.plante anuale rustice.1. men inând efectul decorativ.) se seamănă în sere calde.

în lungul apelor sau pe luciul lor. mozaicurilor. Chysanthemum sp. bordurilor. Iris sp. depozite) ferite de înghe (4-10 oC).. Convallaria majalis.. Papaver orientalis). în general... tuberobulbi.. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Narcissus sp. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor.decorarea spa iilor verzi. . rondurilor. rizomi. Aquillegia sp.1.. ferestrelor.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. sau semirustice (Canna indica.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. cămări. Polyanthes sp. Acestea pot fi rustice (Anemone sp.7. Gladiolus sp. Dahlia sp.decorarea balcoanelor. jardinierelor. Hosta plantaginea. Gypsophyla sp. covoarelor. pentru: . rizomi. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.. geophite – ce au bulbi. Speciile floricole pot fi folosite.. teraselor. Lolium sp. tuberobulbi. pe stânci sau pajişti.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. Hyacinthus orientalis. 8. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. rabatelor.. . rădăcini tuberizate.

forma şi culoarea florilor. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. cu port de tufă sau covoraş.). bujori. rabate. ghiocei. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă.decorarea stâlpilor. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x.. instalând specii de talie mică în prim plan. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. narcise. forma şi nuan a frunzelor. În func ie de perioada şi . witrockiana). Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. zidurilor. Culturile cu plante anuale. costisitoare. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. muscari (Muscari sp. fiind amplasate în locuri intens frecventate. narcise (Narcissus sp.ca flori tăiate. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. mărimea. de talie înaltă (Phlox paniculata.). fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. . numă-uita (Myosotis sp. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. perioada şi durata de înflorire. Portulaca grandiflora). Tagetes sp. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor.). 8. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. chioşcurilor. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. fie mixt. crizanteme.2. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. printre care se introduc plante anuale. în special lunile de vară.. bănu i (Bellis perennis). stânjenei. partere). Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire.). în trepte. mijlocie (Petunia sp. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. treiajelor.. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. Rudbekia sp. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. fie numai specii perene. specifice plantelor anuale. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). înăl imea plantelor. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. Ageratum mexicanum „nana”. pergolelor. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori.

Viola.soluri acide – (Coleus sp.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. capacitate de re inere a apei). pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. de răsadni ă. nivelat. con inutul de substan e nutritive.soluri alcaline – (Anemone sp.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură.. În general. pământul de lemn.. Dianthus sp. pământul de frunze.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. . Calluna vulgaris). structură.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. se deosebesc: . Dianthus sp). Erica sp. Iris sp. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.3. 8. permeabilitate.. Acestea se deosebesc prin pH. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. de turbă) . . compostul de grădină. Amaryllis sp. ... nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. Crocus. Instalarea speciilor floricole 8. Asparagus sp. Bellis) cu speciile anuale. desfundat. În func ie de sol. modelarea terenului. perlit şi turbă în diferite propor ii. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. superficiale (Primula sp.. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. pământul de turbă. mărun irea bulgărilor. pH. brumărele). elemente nutritive. textură.. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a.3.. Narcissus. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. elina. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. După valoarea pH-ului. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: .durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. etc.. Cheiranthus cheiri). pământul de ericacee. Tradescantia sp. pământul de pădure.soluri neutre – majoritatea solurilor.. Hyacinthus. Gladiolus sp. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. Asparagus sp. Galanthus) sau bienale (Primula. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. . Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. pământul de ace de răşinoase. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare.. . textură. Myosotis. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. bine organizate. mobilizarea superficială a solului. rădăcinile de ferigă şi nisipul. ferigi).1..

pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. 2 – 2.3. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Crocus. Paeonia). Muscari.3. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Impatiens. Hosta plantaginea. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Galanthus. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective.. La plantare. Hemerocallis sp. Myosotis). Viola.3. comparativ cu înăl imea plantei. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul..8. unde se vor dezvolta şi înflori. Amaranthus). Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp.2. Mathiola. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Dianthus.). La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. de cca. Lilium sp. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Begonia). bulbii acestora să se înrădăcineze. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Fuchsia. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Alyssum.5 cm grosime. 8. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Narcissus. transplantarea apare necesară atunci când .). dar nici să se stânjenească reciproc. Hyacinthus. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor.(Iris sp. La speciile perene.

pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. Pentru ob inerea de tufe bogate. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. de perioada înfloririi. spa iul devine insuficient.aplicarea îngrăşămintelor. . Ciupitul se execută cu unghia. .tunsul plantelor.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. intrând mai devreme în vegeta ie. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. copilitul. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. 8.irigarea.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . când plantele nu suferă deloc. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. . Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme.4. suprimarea tijelor florale vestejite. În această categorie intră următoarele lucrări: . această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie.reglementarea înfloritului. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. .combaterea dăunătorilor biotici. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. . bobocitul. cu rolul de a ob ine plante viguroase.suprimarea păr ilor aeriene. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. . Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate.tutorarea şi palisarea. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. . unele nu mai înfloresc în acel an. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. .datorită înmul irii naturale ale plantelor. . acestea stânjenindu-se în dezvoltare.ob inerea unor forme caracteristice. obligatorii sau facultative. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. . cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite.

. garoafe. ochiul boului). Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. bujori.). Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. hortensie. urzicu ă (Coleus sp. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. garoafe). pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. în acest caz întârziindu-se înfloritul. Petunia sp. Se aplică la crizanteme. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. Pelargonium sp. gura leului). la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare.. de dimensiuni mai mari (crizanteme..formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. trandafiri.

Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Tutorii pot fi din lemn. Lathyrus. Ipomea). Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. . mai ales în perioada de înflorire abundentă.. mase plastice. trestie. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. dalii). dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. în func ie de specia respectivă. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală.

uneori superfosfat. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. chimice. cu valen e simbiotice. spălarea şi răcorirea plantelor. În această categorie intră: excrementele de mamifere. solul. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. ca regulă generală. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. ciuperci). sere. ghiocei. după trecerea perioadei de înflorire. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. la care se adaugă apă. microbiologice. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. etc. . Îngrăşămintele se aplică. făina şi rosătura de coarne. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. temperatura mediului înconjurător. solarii. ob inânduse solu ii prin fermentarea. lalele. timp de două săptămâni. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. sulfatul de potasiu. cenuşă. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. după o prealabilă uscare şi mărun ire. bioxidului de carbon şi a altor gaze. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. narcise. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. riguros selec ionate. făina de oase. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. de păsări. intensitatea luminii. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. 1:20. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. umiditatea şi mişcarea aerului. mustul de bălegar. maxim ora 10. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. fiind indicată udarea diminea a devreme. :30. clorura de potasiu. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. a îngrăşămintelor organice solide. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. bogate în potasiu: sarea potasică. azotatul de amoniu.

după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. manual sau cu ajutorul săpăligilor. tuberculi. pentru a nu se produce vătămări plantelor. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. organele subterane (bulbi. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. uneori chiar săptămânal. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. în martie–aprilie. bulbii sau rizomii. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. sensibile la temperaturile scăzute. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. la geofitele semirustice. . astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. şi peste vară. frunze. măcar odată pe an. sau talaj. periodică a diferitelor exemplare floricole. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. Acest strat men ine solul umed. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. rizomi. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie.sau noaptea. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut.

1. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. iar în cazul asfaltului de cca. având aspectul unor pajişti naturale. De exemplu. lalele). 30 oC.rustic. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. gazonul se încălzeşte mai pu in.Cap. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. pietriş. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. clădiri. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). narcise. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. brânduşe. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. elemente arhitecturale. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. cu . IX. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. ce înfră esc abundent. masive de arbori) sau nevii (stânci. luciu de apă). În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. 45 oC. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. arbuşti. După destina ie. pentru a forma un covor des. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. datorită nuan elor de verde. . Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). asfalt sau beton. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . aranjamente florale.pentru peluze. în zilele cu temperatură ridicată. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. formată în special din graminee. grupuri statuare. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. . cărămidă. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca.pentru terenuri sportive. recreative sau sanitare. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee.

. Reseda lutea. . Lollium perenne. Iberis semperflorens.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari.3. rapiditatea de creştere. Calendula officinalis. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Deschampsia caespitosa. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. frunze mari. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare.5 cm. Campanulla sp.2. lăstărire.5 cm. rezisten a la bătătorire. Bromus inermis). de rezisten a la bătătorire sau tundere. Festuca rubra. capacitatea de refacere după tundere. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure.. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. la tundere. aceasta dispare. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. rugbi – 6. Poa annua). grosiere. tufele sunt înghesuite foarte mult. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Cynonurus cristatus). Matricaria chamomilla. crichet – 2. ci în amestec de minim 3 specii. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Agrostis stolonifera. Viola arvensis. înfră ire slabă.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. 9. având aspectul unei fâne e înflorite. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. rămânând suprafe e nude de pământ. Alopecurus pratensis. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. rădăcinile sunt relativ superficiale. . 9. tenis – 0. rezisten a la temperaturi scăzute. Gypsophylla muralis. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. dar speciile se comportă diferit. După înăl ime: . la 12–20 cm. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Agrostis tenis. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. aspre. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Alyssum maritimum. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. de diferite desimi.5 cm. umiditatea din sol. Bellis perennis. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. .5 cm.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Papaver rhoeas.

precum şi costul mai mic. a canalizărilor. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). a instala iilor de irigare. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. Dacă norma este prea scăzută. Decaparea . alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. terenul se grăpează. zgură. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie).cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. date de condi iile specifice ale ării respective. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele).cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. dar şi vara. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.mecanic .9. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . dar şi executarea drenurilor. instalând toate speciile crescute natural. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. Metode şi tehnici de semănare: . În diferite ări se aplică norme diferite.5 cm. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. cu un aspect nefavorabil. gros de cca. După semănarea manuală.3. De asemenea. de specie. amestec şi condi iile de sol. . modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului.5 – 2. cărămizi. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. se ob ine un gazon prea rar. 9.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte).3.1. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. adâncimea de semănare va fi mai mică. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. ci cresc lateral.2.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. îngroparea cablurilor electrice. moloz. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. . Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. în cazul în care solul existent este corespunzător. dacă există sisteme de irigat. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund.

în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. 9. apar muşchii şi numeroase buruieni.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. sau mecanic cu maşini speciale. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Se recomandă tunderea pe timp ploios. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. După aceste opera iuni. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. după care se sparge şi se mărun eşte elina. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). care pot fi rulate. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). 30 x 30. groase de 2-4cm. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Dacă solul are o cantitate mare . Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. fosfor şi potasiu. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. care nu sunt preten ioase. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec.4. iar gramineele se răresc.

Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. pentru compensare. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). înainte de înflorirea buruienilor. . O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective.de calciu. trebuie mărită cantitatea de fosfor.

curiozitate . fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). . . justificate de prezen a diferitelor obstacole.7 m lă ime. în meandre pentru traseele sinuoase. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. au o lă ime mai redusă (minim 1. apare un sentiment plăcut de protec ie. grădinile alpine. elemente arhitecturale. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane.de indispozi ie (de închistare) . perspectivele.mişcare ascendentă.5 -0. mai stabilă. flori. de intimitate şi uneori de regres. . Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu.mişcarea orizontală. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). sunt de obicei largi. 10. pentru terenurile cu denivelări.pentru ceea ce este rigid.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. divertisment. având 0. pentru terenurile orizontale. şi în echilibru cu for a gravita ională. ordine şi propor ie.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. În func ie de natura circula iei. sau conduc spre un obiectiv principal important. măreşte aten ia. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.de amuzament.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. de cucerire a spa iului înconjurător. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. pentru obiective bine determinate. pentru stilul geometric. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci.mişcarea descendentă. călare sau cu bicicleta. implică o diminuare a efortului. influen ând sentimentul de veselie. organismul nu depune efort. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. . mai sigură. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. creează impresia de avansare. inestetic şi nefunc ional. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces.1. . Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . ce este binevoită la întoarcerea din plimbare.20 m). de refugiu. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. . . X. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător.Cap. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos.de stimulare. importan ă şi lă ime.

de forme diferite. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră.cele neregulate în „opus incertum”. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). beton. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. lian i sau materiale hidrofobizate. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: .cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. Căile împietruite cu pietriş de carieră. dalaj antic. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. pavele. pietriş. pătrate. cel pu in cu fa a superioară netedă. cărămidă. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. Pământul.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. este folosit în pădurile de recreare. macadam. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. . corelată cu ambientul. iar cele deschise obosesc ochii). Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. . roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. mozaic. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . dalaj englezesc. ceramică sau marmură. tip zidărie. asfalt turnat sau cilindrat. dale.

Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. prin deschideri de perspective. Malurile se vor amenaja prin terasare. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). realizate de obicei pe stâncării. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. senza ia de răcorire şi de prospe ime. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). asemănător cu malurile opuse. cărămidă.2. având rolul unui factor calmant în peisaj. pătrate. iazuri. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. lacuri. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. în locurile cu erodare puternică. la o distan ă între centrele de greutate. Caltha palustris). sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. căderi de apă. de mişcare. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. bitumului. fără frânturi. dreptunghiulare. ale fiecărei dale. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. fântâni. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. dar poate fi ameliorată. din beton. Apele stătătoare (numite impropriu. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde.65 cm). jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. trestie. Când cursul apei este însorit.pe gazon. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. făl uită. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. . Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. geometrică.60-0. dar fără a fi simetrice. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. elipsoidale. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. uşurin a între inerii. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. pâraie. 10. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor.

Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. caz în care se pot men ine în forma lor naturală.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. Grădinile alpine creează. în mod artificial. Când sunt de dimensiuni mari. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. acestea dau impresia de putere. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. . În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. mărime şi culori. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. Grădinile alpine au suprafe e variabile.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. folosite pe timp de noapte. O perspectivă bine concepută are echilibru. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. colorată diferit chiar.bazin cu cupă florentină în mijloc. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. muntos. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. iar când sunt mici şi grupate. . Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă.3. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. în mod progresiv. privit dintr-un loc potrivit. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. fie vor fi aduse. 10. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia.4. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit.fântână cu taluz cu cascadă. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. de solidaritate monumentală. . Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. un microrelief accidentat. . Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. şi pot fi amenajate într-un mod special. la o oarecare distan ă de clădiri. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. combinată cu lumina artificială. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. 10. cu o vegeta ie specifică. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. bazin cu jeturi orientate spre mijloc.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con.

zăpadă. într-o formă simplă dar estetică.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. vase decorative. belvederile. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. . cu turbă şi nisip. pergolele. 10. teatrul verde. suporturi pentru plante. construc ii uşoare. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. înghe . în pie e sau în punctele de perspectivă. treiajele. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. beton. va fi pe cât posibil frământat. lăsând spa ii mari între ele. deşertic. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. a men ine. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. pentru ca pământul să se taseze suficient. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. bănci şi scaune (mobilier de grădină). numite chioşcuri descoperite (naturale).aşezarea unui strat de pământ de elină. . a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. subalpin. Acestea se pot construi din lemn. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. cele mari în planul din spate. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. . Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . . scările. fiind amplasate pe esplanade.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. a domina. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). accidentat. sau cărămidă. arcadele şi porticurile. balustradele (parapetele). . chioşcurile. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). hexagonală sau octogonală.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. destinate adăpostirii vizitatorilor. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor .dispunerea blocurilor de piatră. în pantă sau se va crea artificial. la capătul aleilor. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. a orchestrelor sau a fanfarelor.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. situate în spa iile verzi. grupuri sculpturale. coloanele. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. pode e şi poduri. la marginea apelor. pătrată. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra.5. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral.

0 m.4-3. beton. mărime. pe lângă ape sau terenuri accidentate. marmură şi au un mare efect prin formă. la marginea teraselor. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic.5 m.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. fiind amplasate la capătul aleilor.5-0. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante.7m şi înăl ime 2-2. mozaic. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. metal. de obicei cu înflorire abundentă. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală.4-0. lemn. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. dezvoltare pe verticală. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. din diferite materiale de construc ie. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. pe orizontală. Treiajele sunt construc ii uşoare. . aluminiu. Materiale de construc ie folosite: piatră. culoarea lor. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. înăl imea 0. compartimentarea unui spa iu verde. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. atât la soare cât şi la umbră. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. grup sculptural. beton armat. în lungul aleilor largi. ce prezintă ca elemente de sus inere. lă ime 0. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. mărginirea unor perspective. ce acoperă por iuni de alei sau terase. cărămidă. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. teraselor. oferind refugiu împotriva insola iei. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Pot fi cu sau fără spătar. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. folosite pentru decorarea unor pere i. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. Forma. Se recomandă ca optimă. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. fier. piatră). lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale.45 m. bronz. formate din panouri cu zăbrele. lemn.5 m. cărămidă. Acestea se confec ionează din piatră. stâlpi verticali (piatră. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. a unui rond de flori. fontă. lemn sculptat sau marmură. cărămidă.

aleilor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. . ciment. beton. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. piatră. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. decorat cu plante de mozaic. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. în lungul scărilor. zidurilor.