UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

la interior cu bazine străjuite de statui. chiparoşi. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. 2. pini. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. 2. lotus sau diverse flori. mimoze). Grădinile vilelor mai mici. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. nordul Africii şi Asia Mică.arbuştii şi plantele ornamentale. busuioc. urbane. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. specii floristice.2. Totuşi. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. tisă. duzi. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. plante medicinale şi aromatice. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite.H. Erau prezente pergolele şi coloanele. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin.grădina cu pomi fructiferi. Villa Sallustius. De asemenea erau cultiva i trandafiri.2. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale.. peste care s-au grefat elementele orientale. ca urmare a cruciadelor. Erau prezente şi pu uri rotunde. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase.XIV d. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil.1. cu coloane de piatră colorată şi marmură. formă pătrată. de regulă. Constantinopol. lauri. platani.) 2.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. horticultura a făcut progrese. vasele şi statuile. a înregistrat un regres. zambile. . . smochini. Villa Mecena. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. Schema modelului grădinii medievale. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. tei. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. Exemple: Villa lui Cicero.2. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă.2. buxus. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. trandafiri. ce cuprindea Europa Sud-estică. În capitala imperiului.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. în Evul Mediu. fie o fântână cu un joc de apă. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice.V. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). crini. . s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. fiind înconjurate de un zid de marmură. rozmarinul şi mirtul. Villa Lucullus. Acestea aveau.

magnoliile. Locuin ele mici aveau o singură grădină. monotonă. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. situate în cur ile clădirilor. citricele. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. magnolii. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. Speciile folosite: chiparoşi. . fie erau situate în afara palatelor. Nu existau sculpturi. Speciile folosite erau: chiparoşii. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. leandri. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. înconjurate de ziduri. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. Arta topiară era folosită în exces.). iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. 2.grădina de flori. buxusul. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. fie aveau straturi de formă pătrată. mărginite de rânduri de plante tunse. . Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. Fiecare fântână avea o personalitate aparte.H. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. bazine. fiind plane şi înconjurate de ziduri. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. al VII-lea d. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Compozi ia era geometrică.4. de formă regulată iar cele mai mari. o suită de grădini. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. prin întretăierea a două canale cu apă. 2. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada.2. adesea aranjate liber. menajerie. pini. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul.grădina de legume şi plante medicinale. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. compartimentare realizată. pavilioane pentru petreceri. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale.. pere ii de fundal. cu func ie exclusiv ornamentală. palmieri.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse.2. Apa era folosită fie în bazine şi canale. predominant persană. caracterizată de prezen a careurilor egale. legate prin mici canale de teracotă sau marmură.d. din timpul domina iei arabe. eucalipt. Grădinile fie erau interioare. galerii acoperite de plante că ărătoare. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. fie sub formă de fântâni arteziene. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. acolo unde spa iul permitea. XIII-XIV. acestea fiind interzise în religia mahomedană. mirtul.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. apoi au căpătat un specific propriu. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor.H.

Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. pinii – fermitatea şi for a caracterului. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. II-I î. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. piersicii ornamentali – Paradisul. pentru dobândirea perfec iunii morale. ape. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. fiind create mai ales în sec. cu caracteristici proprii. Filozofiile religioase din China. în strânsă legătură cu religia. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. sec.) şi cuprindeau mun i.3. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. IV-V d. de veselie. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. odihnă. cascade naturale) sau în bazine artificiale. au fost create parcuri naturale. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. budismul. în armonie cu peisajele naturale. fiind natural. firesc. VIII-IX d. Spa iile verzi din Extremul Orient 2.H. iar apele. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. (dinastia Tang). arterele pământului. situat pe malul unui lac. o dată cu dezvoltarea noii religii. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. terase. de basm. Picturile. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. modificat sau aparent natural. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. indiferent de perioada istorică. fiind excluse liniile drepte. în care vegeta ia era dispusă natural. Terasele erau trasate liber. servind ca loc pentru plimbare. por i. ce erau descoperite brusc la un moment dat. al XVII-lea d. cheiuri. bazine.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. chioşcuri. cascade. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. şi reflectă puternicul cult al naturii. Relieful era foarte variat. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. poduri şi pode e. . suprafe ele foarte întinse.H.3. plante şi animale. ziduri. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. Elementele primordiale erau mun ii.. neregulat. cu aspect natural.H. este mărimea acestora. de groază. bambuşii – prietenia necondi ionată. având caracter natural. creând privitorului diferite impresii: de măre ie.H. stânci. grote. lacurile şi râurile. galerii. pe vârful unei coline sau în pădure.2.

Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. Persia. cu balustrade ornamentate.capitala ării. miniaturală: cursul de apă. ferigi. În sec. . coline. diverse plante cu sau fără flori. stâncile. al VIII-lea d. azalee. pietre rotunjite. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. pasul japonez. orientat pe direc ia N-S. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. destinate contemplării din interiorul clădirii. muşchi. ienuperi. camelii. în decursul timpului. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . mai mari sau mai mici. 2. cu simboluri filozofice caracteristice. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. bambus.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . pârâu cu cascadă.Deşi. . por i. devenind o artă na ională. podurile.vegeta ia este perfect integrată peisajului. sau de pe verandă. fiind o componentă a acesteia. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. şi în Kyoto. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. Islam). Grădinile imperiale. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai.H. arbori şi arbuşti. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). grădină de muşchi. arborele de ceai. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. grădină aridă. Spa iile verzi. . fiind folosite toate elementele din natură.H. Astfel în Japonia. fiind ulterior personalizată. sau din Europa medievală şi renascentistă. din dorin a de a aduce natura în locuin e. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. plus diferite lampadare.). arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. pavilioane pentru ceai. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. al VIII-lea d. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. nisip. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. stânci col uroase. lanterne din piatră. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. lac cu insule. pietriş. fântâni şi foarte multă vegeta ie.3. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. sec. un râu sau pârâu. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. erau prezente pretutindeni. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană.

. pe terase succesive. glicina. .) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. ienuperi. . ziduri înverzite. . .H. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. .Grădina palatului Farnese din Caprarola. de unde a iradiat apoi în restul Europei.1.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. cascadelor.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. ca influen ă occidentală. mirt.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. magnolia.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. .H. Din sec.prezen a sculpturilor. literatură. garduri vii şi borduri tunse. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. bazine neregulate. . cascade.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte.utilizarea vegeta iei tunse.apa era folosită sub formă naturală. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.nu erau folosite alei. 2. ştiin ă.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. lespezi sub forma pasului japonez. buxus.simetria fa ă de o axă a compozi iei. lămâi. în special pentru grădinile vilelor suburbane. camelii. 2.4. Specii folosite erau: pini. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. din toate domeniile: artă.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene.4. . . . . adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). ci pietre late.Villa d’Este la Tivoli (8 terase).Villa Medici în Roma (2 terase). parapete ornamentale. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. Această orientare a apărut la început în Italia. . chiparoşi.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). .. tisă. precum: .sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. încep să apară primele grădini publice. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. XV-XVI d. . . bambus.apa aduce mişcare. stejari meridionali. arborele de ceai. cireşii. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. . vase ornamentale. a canalelor. arbuşti modela i în volume geometrice. al XVII-lea d. lauri şi portocali. arhitectură.erau folosite zidurile masive de sprijin. azalee.

Au apărut grotele artificiale. al XVII-lea.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. sub aspectul echilibrului şi simetriei. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. 2. . S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. . În unele situa ii canalele s-au păstrat. apare stilul baroc. Terenul era modelat în terase mari. cu partere decorate cu flori. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. În prima jumătate a sec. în arhitectură. pictor şi arhitect) favorit al . Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. Au fost realizate decoruri bogate. Principiile esen iale s-au men inut.grădina Garzoni – Collodi. roci şi apă în mişcare). Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval .H. Exemple din sec al XVI-lea: . Exemple:. rezultând spa ii mult lărgite.arhitect peisagist Delorne. vase. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. . curbe. În perioada Barocului. Fontainbleau. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale).grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . cu numeroase statui. .grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. Astfel. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. Existau canale şi lacuri imense. dar dispare schematismul rigid. fiind îmbinate cu linii ample.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). . . ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase..grădinile de la castelele Tuilleries. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.2. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec.H. fântâni. al XVII-lea crea iile importante au fost: . care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). Saint-German. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. .În secolul al XVII–lea d. tinzându-se către transformarea în parcuri.grădina Luxembourg din Paris.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar.grădinile Gamberaia – Floren a. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. Abia după jumătatea sec.arhitect peisagist Du Cerceau. S-au mărit dimensiunile grădinilor.4. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. la care grădinile erau în incintă. bazine. al XVI–lea. traseele rectilinii. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. la castelele Amboise. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian.

mai ales pe axa principală. rocării.sunt prezente. . . Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. în Anglia începând cu sec. alături de diferite fântâni. racordate cu ziduri de sprijin. . bazine cu grupuri sculpturale.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. sub influen a literaturii. Sceaux. al XVIII-lea. .compozi ia era tratată arhitectural. constituind totodată şi perspectiva principală. Ulterior.„regelui Soare”. Fontainbleau. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). bazine. Saint Germain-en Laye. . vase în stil baroc. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . scări. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. Dar. SaintCloud. fiind situat pe terenul dominant. borduri sau broderii de buxus tuns. dominantă.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate.Ludovic al XIV-lea. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. bazine şi canale. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte.sunt folosite.3. . . a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. mari partere şi întinse oglinzi de apă. ca şi în restul Europei. . a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului.4. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. cu principii compozi ionale proprii. . cuburi). picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. statui sau vase. . Versailles.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. rampe. La început s-a renun at la tunderea arborilor. . . în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. în Anglia dominau grădinile medievale. conuri. se păstrează axa .palatul constituie capul compozi iei.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. închise între ziduri. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. Chantilly.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi.terenul este modelat în terase largi. 2. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. treiaje. pe spa ii foarte largi. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. piramide. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. Dispar parterele.aleile sunt rectilinii.

al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). .parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. dar se introduc poteci şerpuitoare. Realizări importante: . .Kent (pictor şi arhitect) . parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. fiind sus inătorul noului curent numit . fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).Germania: . Malmaison. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. .Hampton Court – model italian. Victoria Park şi Battersea Park. realizate sub influen a romantismului. Toate crea iile din această perioadă (sec.Grădinile Greenwich – model francez. În secolul al XIX-lea.Parcul Chatsworth – stil clasic. Ermenonville. . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. reziden ial şi a intrat în cel urban. .Nymphenburg (München) – model francez. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. .model francez.Saint-James Park . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. . La periferie erau: Regent’s Park.centrală dominantă.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian.Charlottenburg (Berlin) . Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.model francez. James Parc.Rusia: . enun ate de Repton. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . .parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. ..Anglia: .4. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).grădinile Kensington şi parcul Stowe.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. .Austria: . . .. . . 2. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. formând un lan verde de peste 4 Km. Green Park. La sfârşitul secolului al XIX-lea.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. . Hyde Park. fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. apoi francez.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.Tête d’or’’ (Lyon).4. amenajate în stil peisager: St. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton.grădinile de la Whitehall – model italian.

. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.Grădina engleză (München). . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. În S. Ca exemple pot fi amintite: . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. 2. .U.Villa Carlotta (Caddenabio).Villa Melzi (Bellagio). la Iaşi – grădina Palatului domnesc.Grădina Botanică .sec. Prospect Park (peisagist Olmsted). . . pomicole. Ca exemple pot fi amintite: .grădinile La Cranja (lângă Segovia) . stejarul. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). . . . mesteacănul.360 ha.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) .Boston – Park System.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.A. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . liliacul. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. .model italian.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).5. cimbrul. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.sec. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. . .New York – Central Park . .Chicago – South Park.Philadelphia – Fairmount Park. roini a. narcisele.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. .Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). În Germania.Italia: . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. .Spania: .model francez. . plopul alb. Parcul Puşkin (parc englez. Petersburg – 600 ha. garoafe şi iasomie. .parcul Wilhelmshöhe (Kassel). pe lângă locuin ele boierilor. lăcrămioare. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . molidul. lângă St. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. crini. . bradul.Parcul Sokolniki – 463 ha.Parcul Public Friederichsham (Berlin). cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. forestiere: bujori. arskoe Selo = vechea denumire).parcul Nympheuburg (München).Villa Carraresi (Roma). în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.. respectiv după principiile grădinilor engleze.

.actual Parcul Tineretului.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. iarna lacul fiind folosit ca patinoar).la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). (Carl Friederich. Redont. În alte oraşe: . al familiei Bauffy.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .Grădina Ioanid. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). Parcurile de la Avrig. .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei.Iaşi – Parcul Expozi iei. (fost Libertă ii) realizat de E.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.în Bucureşti în 1833-1840.. 70 ha. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. . . . Hörer). . .Pădurile parc Băneasa şi Snagov. .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).parcul Carol I.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi. Parcul Rozelor. . . chioşcuri pentru orchestre. . poduri. Borza. Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. . al XVIII-lea . al baronului Bruckental. . .la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. Alpinetul. Dacia. al XIX –lea. stilul brâncovenesc. . . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).parcul de la Albeşti –Braşov..parcul de la Gorneşti –Mureş . .sec. Hayer.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.1838 – parc promenadă . promenada de pe Dealul Copou. odată cu dezvoltarea oraşelor. amenajat tot de Redont – Bd. .la Sibiu – 1857. ..Timişoara – Parcul Tiselor.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central.la sfârşitul sec. lângă castelul familiei Teleky.Bucureştiul avea cca. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. fiind numit oraş-grădină. Pădurea Verde. . azi Parcul Romanescu. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: .la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. . dar care în mare parte erau neorganizate. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).Buzău – Parcul Crângul. . . lângă castelul familiei Haller.parcul de la Bon ida –Cluj. . . În sec.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni.

Parcul Tineretului. Colentina. ClujNapoca.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Oradea. Piteşti. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. Pantelimon. Balta Albă. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Parcul Tei. . Constan a. . Sibiu. Iaşi.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional).s-a înfiin at Parcul Expozi iei. parcuri în Titan. Craiova.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Parcul Libertă ii. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Crângaşi. .Parcul Sportiv . Drumul Taberei. . Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. . . Ploieşti. Gala i.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu).reamenajarea Parcului Herăstrău.s-a reamenajat Parcul Libertă ii.

hidrologică.f. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. . de pe terenuri degradate). c) f. . această func ie are un caracter puternic diminuat. la diferite categorii de spa ii verzi. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. .f. în general de toate tipurile de spa ii verzi. recreativ sau sanitar. respectiv cu: . În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. . .fructe din livezi.2. d) f.Cap. grădini. ştiin ifică. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie.flori din culturile floricole.f. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. Func ia hidrologică este asigurată. antierozională. 3. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. hidrologică. Profesorul I. fiind ob inute diferite categorii de produse: . III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. sanitară). fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. de impact peisager). f) f. de protec ie climatică (viteza vântului. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. 3. de protec ie a solului. e) f.1. recreativă. umiditatea şi temperatura aerului. sanitară şi estetică. respectiv: de produc ie. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. decorativă (estetică. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. intensitatea radia iei solare). b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole.lemn din diferite tipuri de pădure. antipoluantă (f. regăsindu-se mai mult sau mai pu in.

vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. Sub aspectul proceselor pedogenetice. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. a perdelelor de protec ie.ameliorarea umidită ii aerului. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. moderează temperaturile excesive. . Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. mult sporită. pietriş. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. Vegeta ia lemnoasă. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. ).atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. trotuare. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. prezintă o stabilitate mecanică. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. Prin sistemul de înrădăcinare. . sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. cărămidă. străzi. prin procesele de evapo-transpira ie. substratul ce constituie suportul vegeta iei. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. spa iile verzi prin stratul arborescent. Acestea. ce constituie o armătură biologică a solului. astfel. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. şi a speciilor drajonate. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. prin descompunerea de către microorganisme. în care procesele de eroziune sunt vizibile. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. fie în sol (rădăcini moarte). fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. Func ia de protec ie a solului. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . sau în apropierea acestora. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. asfalt sau beton. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. fizică şi chimică. fie la suprafa a solului (litieră). De exemplu. etc. fâşiilor plantate în lungul străzilor. Pe lângă aportul de substan e nutritive.micşorarea vitezei vântului. prin microclimatul pe care-l realizează. . prin albedoul specific. .

În mediul urban. betonul. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. sau cu frunziş sempervirescent. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. a pulberilor fine sau a fumului. sub diferite aspecte: . la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. atmosfera devine calmă. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă.lipsite de vegeta ie. astfel. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca.3.reducerea poluării chimice a atmosferei. . consisten ă. o elul. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. De exemplu. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. marmura. etc. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna.reducerea poluării fizice a atmosferei. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. elagaj şi anotimp. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. viteza vântului scade cu 30-60%. în zonele plantate. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. ce nu deranjează ochi. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. . gresia. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. Perdelele de protec ie. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla.reducerea poluării fonice. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. 5m3. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. vârsta arboretului. . indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. structură pe verticală. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. în special în timpul verii. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. iar la 120-200 m în interior. 3. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo).

dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. efect maxim în sezonul de vegeta ie. planta iile stradale. de prelucrare a petrolului. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. prin senza ia de linişte. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). perimetrale. 35 t/ha. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. căderea frunzelor. 68 t de particule solide şi praf. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. transportul auto. şantierele. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). arbori+arbuşti+specii de gazon). Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. în teren liber. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). aerian. industria chimică. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. 30 t/ha. De exemplu. necroze. de prelucrare a produselor minerale. acoperită cu gazon. În oraşe. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. intersec iilor aglomerate. echien/plurien. inversiuni termice. metalurgică. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. respectiv de mărimea frunzelor. etc. radia ie solară. planta iile rare dintre construc ii. în cazul molidului cca. ce are lă imea de 200-250m. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. 42 t/ha.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. pinului silvestru cca. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. ionizarea aerului). întreprinderile industriale. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. sau diferite activită i curente ale popula iei. fără obstacole cu efect antifonic. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. părozitatea acestora. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. a arterelor principale). Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. . cea ă. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. umiditate. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. având un efect nesesizabil. durata de via ă a frunzelor etc. iar a teiului pucios cca. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim.

serviciului. telefonie.destinderea sau relaxarea. cele mai multe destina ii. presupune bucuria întocmirii programului. televiziune. de .Timpul.3.timpul liber (dedicat recreării). picnic. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. radio.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. etc. Factorii care influen ează recrearea sunt: . artei. călătorii. camping. vacan ele. spa iile verzi urbane sau extraurbane. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. la care este supus omul în via a cotidiană. .Mobilitatea. Fazele activită ii de recreare: . intelectuale sau psihice. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. . şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic.deplasarea. . Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. CFR. care poate fi: . .pregătirea. turismului. . respectiv concediile. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. obiective turistice. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. . ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto.divertismentul sau amuzamentul. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. . . prin care se înlătură plictiseala. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice.activită i pe loc. odihnei prin somn. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. după bunul lui plac: plimbări. . fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian.timp de existen ă.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. practicarea diferitelor sporturi.4. între inerii personale. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. cumpărăturilor pentru hrană.. respectiv timpul alocat servirii mesei. cules de flori. internet). . presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. în sferele culturii. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. pensia. sportului. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. divertismentului.Nivelul de trai. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . al solicitării fizice. aeriană sau navală. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. în general. sau efectul automatismelor zilnice. . îmbrăcăminte.

exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. . de regulă la sfârşitul săptămânii. pescuit. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. Func ia decorativă (estetică. etc.amintirea. alpinism. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. economice.O. de a practica un sport sau de a depune efort fizic.întoarcerea. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. de conducerea autovehiculului.5. în sta iuni climaterice cu specific. Aceste activită i pot fi active sau pasive. diferite de mediul său. diseminat sau modificat. În sens larg. parcurile. vânătoare. după o perioadă de activitate intensă. prin care are loc refacerea fizică a organismului. Odihna propriu-zisă. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. etc. J. . realizată pentru plăcerea proprie a individului. 3. Plimbările sunt realizate fie zilnic. sau în zilele libere. istorice. repausul şi somnul. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. canotaj. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. floricolă sau erbacee. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e.ciuperci sau de fructe de pădure. presupune comportamente diferite. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. încât nimic să nu poată fi adăugat. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. . plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. în spa iile verzi extraurbane. etc. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. decât în dauna operei”. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. arbustivă. obiective culturale. gazon sau oglinzi de apă. indiferent de subiectul în care apare. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. apicultura. nevoia de a face mişcare. sau diferite activită i precum grădinăritul. de diferite excese. Turismul are caracter recreativ. sau la sfârşitul săptămânii. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă.

vâjâitul vântului prin coroana arborilor.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice.6.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. . componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. admira ie necondi ionată. textura coroanei. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. cu efect de parazăpezi). a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. etc. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. 3. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. murmurul apei. ciripitul păsărelelor.încadrarea cursurilor de apă. . . flori. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . încântare. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. cascade. fructe. Astfel. .îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. bariere împotriva vântului. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. puternic erodate sau a grohotişurilor. . . Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. bazine. variază pe parcursul unui an. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. şi care exercită o atrac ie spontană. diferind în func ie de fenofază.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii.

într-un întreg. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. un monument). A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. planta ii. pe o concep ie dominantă. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. Frumuse ea este un element func ional. suprafe elor şi formelor planului. armonie şi propor ionalitate. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. Frumuse ea este realizată prin ordine. peluze. viu sau inert. centrul compozi iei reprezentat . care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). se ine seama de anumite principii şi legi. Fiecare component. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Toate elementele unui spa iu verde (alei. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă.Cap. ob inându-se în final unitatea în diversitate. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). la care sunt subordonate toate celelalte elemente. treaptă. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. care conduc în final la realizarea frumosului. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. sociale şi economice ale unei perioade date. intrarea principală.

Dacă există un spa iu gol în acest ritm. evitându-se astfel monotonia. Ritmul poate fi: static. al for ei sau al monumentalită ii. grupuri. calitate care uneori poate avea o latură negativă. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. de formă. Asimetria pune omul în armonie cu natura. deoarece un plan perceput deodată. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. a repetării şi a consecven ei. respectiv realizarea echilibrului. a aceloraşi elemente (specii. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). se găsesc mase similare şi egale. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. admi ând totodată diversitatea acestuia. magnificului.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. vase decorative. compus. dinamic. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. clădire). bulevard. stradă. omul va anticipa următorul obiect sau interval. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. combinat. creând senza ia de dezamăgire. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. de culoare. bănci. interesul scade. este static şi odată văzut. simplu. ordinii. integritatea şi calitatea acestuia. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . liniar. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. potecă. în întregime. lă ime) sau alte caractere vizibile. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Simetria poate fi absolută şi liberă. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. şi o dată percepută regula ritmului.

care au o anumită continuitate. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut.combina ii între culori diferite (active. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). În proiectarea spa iilor verzi.compozi ii între culorile complementare. formelor dar mai ales a culorilor. exprimând de fapt unitatea în varietate. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. caz în care se aplică armonia legăturii. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. dar care au volume şi formă asemănătoare). Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. .descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate.compozi ii doar între culorile calde sau active. se pot deosebi: . . şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. de un individ. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). într-un aliniament. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. florale. . chiar dacă specia diferă (de exemplu. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . forme sau spa ii. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. pasive. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). arhitecturale. etc. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie.

Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. al XIII-lea. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. lă imea optimă este de 5 m.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). ce are laturile în raport de 1:1. 89 etc. astfel pentru o alee de 300 m. Astfel. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. publicul dintr-un parc.).îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur.). 180. 55. sub un unghi de cca. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. . Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. iar la o distan ă mai . Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. 34.I. C. iar pentru o alee de 250 m. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. 5. 270. 13. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. participan ii la diferite evenimente de amploare etc.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. 21. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. 8. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. etc. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. apoi 3. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. ordine şi armonie. alee pietonală.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. sub un unghi de cca. lă imea optimă este de 8 m. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul.618 (aproximativ 3:5). Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. . mese. Fibonacci. . matematician italian din sec. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare).

Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. fără a se exagera prin risipă. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde.mare de această valoare. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. presupunând unirea trecutului cu prezentul. . pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă.

Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. întotdeauna de formă dreptunghiulară.Cap. dar şi elemente minore precum microrelieful. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. iar în cadrul stilului peisager sau liber. Stilurile spa iilor verzi 5. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică.1. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor.2. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. Acest stil prezintă mai multe variante. epoci. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. . În func ie de stilul adoptat în compozi ie. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. vase sau fântâni arteziene. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. În ultima perioadă (sec. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. în general. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. radia ia solară. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. fiind ornate cu statui. vegeta ia. văile râurilor. civiliza ii. eroziunea). La romani grădinile. francez sau regulat) a stat. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. de mai târziu. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. În amenajarea spa iilor verzi. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. 5. arhitectural. pâraie. apă.). erau prelungiri ale încăperilor. bazine. V. Grădinile în stil maur. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase.1. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară.1. etc. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. precipita iile) sau for ele majore (vânt. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. activită i. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. câmpii. caracteristice diferitelor epoci istorice.1. caracteristice Renaşterii şi Barocului. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. aspect preluat şi de romani. râuri.

sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. 5. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. Aceasta. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. unele păstrându-se şi în prezent. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Elementul principal. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. armoniza şi propor iona cu clădirea principală.2. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. fie de a le limita pe altele.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. aplicat până în prezent. regulate. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. cascade sau bazine. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. balustrade. ce constituie perspectiva principală. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. cu numeroase ziduri de sprijin. numit şi capul de compozi ie. fiind nivelat şi modelat în terase largi. respectiv axa principală. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii.1. bogat ornamentate. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . sau de perdele de arbori. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. pe linii drepte şi curbe. canale sau oglinzi de apă. cu denivelări mici.1. rampe. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. scări. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. precum şi oglinzi de apă. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. taluzuri. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Apa aduce prospe ime. fiind subordonate toate elementului principal. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. situat în pozi ie dominantă. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. statui sau vase sculptate. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie.

care dau varietate şi fantezie compozi iei. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. în Anglia. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. natural. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. Toate acestea au fost duse la extrem. 5. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. fiind dispuse în re ea geometrică. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. ca o variantă ce derivă din stilul geometric.2. compozi ia fiind liberă. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. mai ales a celor de gazon. sub influen a stilului rococo din arhitectură. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. În această situa ie. Aleile sunt rectilinii. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. în ansamblu. 5. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. fiind obositoare ochiului. . Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. 5.de apă. Stilul peisager Stilul peisager (liber. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. conducând spre diverse amenajări.1. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor.3. fie sub influen a pictorilor peisagişti. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. fie sub influen a literaturii noi.3. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. cu precădere în Olanda. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.1.1.2. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură.1. având cel mai adesea relief variat. în formă de tablă de şah. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice.

adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. atunci când aceasta există. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Aleile au un traseu liber. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. chiar exotice. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Rocile. covoare sau dispersate solitar. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. cu contur regulat. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. În jurul clădirii principale. specii lemnoase decorative. . Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. fie create. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. de grote sau chiar cascade. lumini şi umbre. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. frumoasă şi îndelungată. prin aducerea de pietre. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. cu aspect natural. neregulat. Apele. pajişti şi diferite grupaje floricole. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. intervenindu-se totuşi în detaliu. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. peluze. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. curb sau sinuos. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. toate elementele. în pete neregulate sau eliptice. care în mod natural sunt dispersate. roci sau stânci. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. masele vor avea conturul neregulat. cu înflorire bogată. sinuos chiar. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. sub formă de mase. în diferite zone ale grădinii. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. se vor folosi specii de talie mică. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. Simetria şi echivalen a sunt excluse. vor fi folosite pâlcurile. urmând caracteristicile terenului. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. volume.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. ce urmăreşte formele de relief. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. fie naturale.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Genul de bucurie Genul de bucurie.2.5. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. de veselie sau de entuziasm. culori. având ca fundal imagine unor mun i înal i. cascadele. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. forme. de stâncile. cu flori având culori calde. unei mări sau ocean). a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. atât sub aspect psihic cât şi fizic. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. largi. 5.2. dispuse într-un masiv păduros. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. volume. 5. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. .4. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. De asemenea. umbră şi lumină. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. de luminişurile retrase. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari.2.3.5. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase.

). spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. grădinile sau scuarurile. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile.1. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. atât urbane cât şi periurbane. dispuse într-o re ea continuă. 6. re ele stradale. dimensionate. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. zona politico-administrativă. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Ca regulă generală. 6. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. recrearea şi odihna popula iei. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. cât şi legătura dintre acestea. limitarea perimetrului construibil. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. energie termică. sunt judicios repartizate. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. . Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. în strânsă corelare cu structura urbanistică. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. etc. zona industrială. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan).2. energiei electrice. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. gazului metan. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială.Cap. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. ce asigură protec ia multiplă a mediului. sta ii de distribu ie a apei. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat.

lungi de sute de metri. După pozi ie se deosebesc: . planta iile din cimitire. planta ii de pe lângă unele dotări publice. păduri parc. fiind diferite ca mărime. în func ie de sistemul stradal al localită ii.cu acces limitat. a apei. amplasare. pepiniere. grădini sau scuaruri). de folosin ă generală. pepiniere. ce sunt administrate de primării. grădini publice. 1. 2. concentrică. planta ii antiincendiare.cu acces nelimitat. planta ii antierozionale. . fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. longitudinală. dotări şi func ii. păduri de recreare. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). grădinile locuin elor individuale. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. constituită din spa ii verzi periurbane. . Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. care traversează localitatea şi care. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. numite şi spa ii verzi publice. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. grădinile botanice şi cele zoologice.cu acces strict. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. a sta iunilor balneo-climaterice). fiind administrate de persoane juridice sau fizice. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. . După accesibilitatea popula iei largi: . grădini şi scuaruri publice. grădini botanice. a solului. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. şi în care intră: parcuri. parcurile şi bazele sportive. grădini zoologice. acoperişurile verzi. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. . scuaruri.3. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. grădini botanice. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. ştranduri). spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. planta ii de protec ie (a localită ilor. întreprinderilor. a spitalelor. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. radial-concentrică. transversală sau longitudinal-transversală. de regulă.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. zonele de agrement (păduri de recreare.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. 6.

parcurile sportive. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă.4. După modul de amplasare.3 ha. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. păduri de agrement. pepinierele. După func ii: . caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor.3-3 ha. grădini şi parcuri publice. . . în cca. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. planta iile de consolidare antierozională. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. După destina ie. caz în care acestea sunt uşor accesibile. . terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer.permanente. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. destinate construirii unor cartiere de locuit. . spa iile verzi pentru copii şi tineret. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. destina ie. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. parcuri expozi ionale. alpinarii. situate de regulă în cartierele de locuin e. 6. . După durată. frecventează simultan acel scuar. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. având în componen a lor doar arbuşti. spa iile verzi din cimitire. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. planta ii cu efect de parazăpezi. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente.3.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri.în interiorul cartierelor de locuit. 6-8 minute. perdelele de protec ie. . Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. .spa ii verzi de înfrumuse are. configura ia terenului şi construc iile din jur. rozarii.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. scuarurile pot fi situate: . fiind destinată odihnei de scurtă durată. culturale sau de învă ământ. ce se înfiin ează pe terenuri virane.temporare sau provizorii. 400 m. edificii culturale.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. Raza de deservire a unui scuar este de cca. cu rol decorativ: scuarurile decorative. parcuri dendrologice. gazon. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. parcuri şi grădini zoologice. scuarurile pot fi: . ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. păduri parc. scuarurile por fi: . situată în intravilan.

pentru a nu fi traversată de alei de trecere. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. . iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. Dispozi ia aleilor.5 km. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). spre periferia scuarului. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. boschete. în cadrul oraşelor mari. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. datorită inexisten ei căilor de acces. peluze de iarbă. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. bănci. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. 6. în lungul aleilor. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. statui.5. . perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. scări (în cazul terenului accidentat). respectiv o intrare la cca. Dată fiind această distan ă de deservire. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. zone umbrite dar şi zone însorite. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens.. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. 15-25 minute. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. De exemplu. a obiectivelor culturale. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. frecventează grădina în acelaşi timp. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. 3-4 ha. Spre deosebire de scuar. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. de învă ământ. alei. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. Intrările vor fi reduse ca număr. de pe o rază de 1-1. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. aranjamente şi decora iuni florale. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. situate în jurul unor institu ii publice. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. respectiv arbori şi arbuşti. respectiv: sectorul pentru copii. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. de mers lejer.

parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. . WC public). locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. În foarte multe cazuri. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate.000 de locuitori trebuie să existe un parc. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. expozi ii. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. cafenea. cofetărie. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. ce depăşesc 20 ha. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare.6. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. bazine sau chiar un mic lac. datorită suprafe ei pe care o reclamă. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. respectiv sta ionare). considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). şi de densitatea popula iei. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. diferite dotări (cişmele. 6. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. manifestări artistice). sporturi. restaurant). ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). locuri pentru jocuri statice. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. de re eaua stradală limitrofă. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. bănci. într-un cadru peisagistic deosebit. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). adăpost de ploaie. de lungimi şi dificultă i diferite. şi de capacitatea proiectată a parcului.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte.liber este de 3. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. pentru diminuarea zgomotului. arii de joacă pentru copii. ocupând suprafe e importante.8. în func ie de pozi ia. parcări. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. şi străzi şi bulevarde deschise.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor.1. tomberoane). Astfel. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. structură şi folosin ă diferite. a noxelor sau a altor factori de inconfort. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. şi alte multe specii pentru varietate. orientarea şi înăl imea clădirilor. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. ale unui cvartal sau ale unui cartier. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. punct de distribu ie a energiei electrice. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip.2. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. suprafe e îngazonate.8. Au scop sanitar. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. 6. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. alei pietonale. Speciile vor fi alese şi amplasate. partere cu flori. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. recreativ şi decorativ. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e.8. 6. . Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. 6.

cu o compozi ie relativ simplă. gazonul. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. chioşcurilor şi treiajelor. spitale. sediu de firmă etc. trandafirii. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. sau specii de răşinoase. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. fie prin realizarea unui gard viu înalt. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. barbeque. lămpi pitic. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. padoc şi cuşcă pentru câine. a unor grupuri de specii sempervirescente. minilivadă.) acestea pot fi: grădina de fa adă. miniseră. stânci şi pietre. de gusturile proprietarului. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. Grădina de fa adă. În cazul vegeta iei. cititul. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. minigrădină de zarzavaturi. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. magazie de unelte. grădina este structurată şi amenajată. aranjamente florale. joasă sau fără împrejmuire. precum şi diferite specii cu port pendent. servitul mesei. mobilier de grădină. diferite jocuri. arbori. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. Astfel. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. sedii de firme. piscină. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. chioşc de grădină. dar şi a unor hoteluri. un mic bazin cu aspect natural. bazin cu peşti decorativi. activită i de grădinărit. institu ii. În func ie de mărimea acesteia. o cascadă miniaturală. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. suprafe e îngazonate. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. În cazul unor locuin e. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). Grădinile interioare. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. pergolelor. În func ie de mărimea spa iului disponibil. arbustive sau lemnoase. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. arbuşti şi liane. uşor de între inut. precum gazonul. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. fie după propriile idei. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. arbuşti tunşi. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc.

de regulă. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. instala ii electrice. pentru speciile de plante vivace. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. Saxifragaceae. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. în vederea efectuării eventualelor repara ii. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. specii de gazon (fam. astfel. fiind de maxim 10-15%. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. Poaceae). durabilă şi de bună calitate. În func ie de caracteristicile lor. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. Urmează un strat de separa ie. 6.9. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. cu arbori şi arbuşti de talie mare. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. sau numeroase alte specii floricole. de la bun început. cu pietriş (de tip sort). Brassicaceae sau Campanulaceae). se recomandă acoperirea acestuia. Peste acesta se aşterne stratul fertil. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. fam. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. Crassulaceae. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. printre spa iile rămase libere între plante. cu strat fertil mai gros. alături de plante cu flori şi alei. canalizări). de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. forme sau provenien e. format din fibre minerale. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. unele specii din fam. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. poate contribui la estetica compozi iei alese. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. .

prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. policlinici. al bolnavului sau pacientului (spitale.. cabinete).prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. al proprietarului (locuin ă privată). pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. în zilele însorite. . diferite pulberi sau noxe.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. . . . Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. al muncitorului (fabrici. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. creându-se spa ii pentru odihnă. comportându-se ca un bun strat termoizolant. . fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. ateliere). institu ii administrative). acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. şi constituie unită i de sine stătătoare. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite.10. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. Din suprafa a acestor complexe sportive.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire.acestea re in diferite cantită i de praf. . hale.şi nu în ultimul rând. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. spa iile verzi propriu-zise. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. Ca şi în cazul grădinilor interioare. . până la 4-7. 6. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare.

grupuri sanitare. sau în cadrul scuarurilor. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. precum şi specii floricole şi de gazon. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. 100 m2 până la câteva hectare. Stilul adoptat este cel mixt. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. bazin acoperit sau în aer liber (înot. labirint. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. balansoare. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. volei. 11-15 ani. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. tobogane. clădiri pentru vestiare. atletism). Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. arte mar iale). Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. 6. cu ghimpi (Berberis . precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. baschet. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. bârnă de echilibru. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. diferite săli de sport (gimnastică. cu precădere împotriva vânturilor dominante. în care constituie sectoare de sine stătătoare. separate prin vegeta ie. volei. grădinilor publice sau a parcurilor. leagăne. respectiv: până la 3 ani. tenis). iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. cu solul permeabil. polo). caz în care au caracter de tabără. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. 7-10 ani. Suprafa a variază de la cca. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. gazon sau arbuşti. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. când sunt în afara localită ii. 1000 m2 pentru 40-50 copii. duşuri etc. handbal. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). bănci. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. clădiri administrative. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. 20-25% pentru terenurile de joacă. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate.11. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. 30-40 copii. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. 3-6 ani. şi să nu producă fructe ce pot murdări. oină). Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale.

ce poate cuprinde: o mică livadă. Laburnum anagyroides. un mic monument sau un bust. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. care murdăresc. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. medicinale şi melifere. flori. terenuri pentru jocuri de masă. spaliere. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. bârnă pentru echilibru. labirinturi. bănci. arbuşti fructiferi. teren pentru focul de tabără. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. corpuri de iluminat. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. grădina de zarzavat. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. alei pentru biciclete sau trotinete. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric.). În cazul taberelor. bazin pentru înot. cu rol de protec ie împotriva prafului. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. 6. pistă pentru patine cu rotile. cele cu frunze. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. . Rhus typhina). plante tehnice. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. pistă pentru alergare. dotările vor fi mult mai complexe. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. coşuri de gunoi etc. Robinia sp. fructe sau semin e. balansoare. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. arbori de mărimea a III-a. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. rabate sau diverse aranjamente floristice. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. cu frunze.12. ronduri.. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate.sp. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. În cartierele de locuit sau în scuaruri. tobogane. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. pârtie pentru schiuri. bibliotecă volantă. leagăne. eventual un mic stadion. a zgomotului şi a gazelor. Dar în func ie de microrelief. cât şi zone însorite.). astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. sau care să fie toxice (Taxus baccata. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. bob sau săniu ă. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. destinate odihnei. flori.

. cu excep ia intersec iilor. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. 6. respectiv cea a intrărilor. sau a celor rezervate pauzelor. este vegeta ia lemnoasă. birourilor. cu rol stimulator. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. pasive cu rol calmant.5 m2 de teren sportiv. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. bănci. Astfel. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. diferite. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. 6. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică.13. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. rabate de flori. De asemenea. de a diminua poluarea fonică. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. familiare. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1.14. func ional şi estetic. Spa iile verzi din incinta spitalelor. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. Componenta cea mai importantă. având ca dotări mese. calmante.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. cu specii floricole având culori liniştitoare. pentru mărirea gradului de vizibilitate. cu cel mai mare impact peisagistic. precum şi obiecte din materiale calde. pentru fiecare elev. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au.

purificarea aerului. brad. sau în sens radial. . separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. Parterele cu flori cu nuan e reci. Dacă spa iul permite. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. numită „cimitirul eroilor”. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. molid. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. reduse doar la aliniamente de arbori. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. Cimitirele mari. sau în jurul edificiului central. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. De asemenea. datorită lipsei de spa iu.15. necesare bolnavilor. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. dar şi specii de foioase precum: tei. pornesc mai multe alei rectilinii. constituit din biserică. prezintă şi o zonă. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. precum şi pergole cu vi ă de vie. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. ar ar american. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. drumuri interioare de acces auto etc. ce au efect liniştitor. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. chiparoşi. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. chioşcuri). dispuse în lungul aleilor principale. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. cu bănci şi şezlonguri. sau chiar garduri vii. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. glicină sau trandafiri. separarea diferitelor amenajări precum parcări.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. de la intrarea principală sau de la biserică. Astfel. tisă. În func ie de destina ia institu iilor respective. acoperite cu plante agă ătoare. cu alei şi căi de acces paralele. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. cimişir. Astfel. din specii sempervirescente. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. bine delimitată. capelă sau un monument memorial. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. flancate de planta ii sobre. 6. centrale. castani porceşti. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. paltini. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. influen ând benefic recuperarea acestora.

situate în intravilan sau în extravilan. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. după concep iile . Lupinus sp. de maximă circula ie. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. alimentară. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. Sedum sp. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. utilită ile şi căile de acces. saschiul (Vinca minor). Sistemul de drumuri.). dar şi culturaleducativ. halde. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. Chrysanthemum sp. dar şi în punctele cheie. 6. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. după importan a decorativă. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a.1. de recreare şi decorativă. cu multe denivelări. de taluzare sau de înăl are a unor zone. Ca specii lemnoase frecvent folosite. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. după considerente ştiin ifice (taxonomice). din specii sempervirescente. să poată fi realizat pe jos. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. În cazul în care terenul nu este prea frământat.. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. se execută lucrări de excavare. Convallaria majalis etc. Spa iile verzi cu profil specializat 6. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare.. caprifoiul (Lonicera japonica). fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc.16. sanitară.16. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. industrială sau medicinală a plantelor. surse de zgomot puternic). sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. Paeonia sp.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu.. în afară de cele amintite. iedera (Hedera helix). Sempervivum sp. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. Microrelieful. arborii fiind evita i. sunt: trandafirii. pentru realizarea acestor denivelări. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. Aster sp. de recreare. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite.. Narcissus sp. să existe mijloace de transport în comun. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. sanitar şi decorativ. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative.

În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. rădăcinoase).). ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. sectorul plantelor spontane folositoare. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. numit şi colec ia botanică. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. estivală sau autumnală. Realizarea planta iilor floricole. sectorul administrativ. rozariu-ul. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. ierbar). mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. la exterior. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. urcători. serele. vara îngropate în sol. ce au diverse întrebuin ări. muzeu. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. în acest sector. Ca sectoare. medicinale etc. sectorul florei diferitelor zone geografice. vernală. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. flora Asiei etc. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. Polianta.). existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. licee sau a alte unită i de învă ământ. hibrizi floribunda etc. fie în fa a clădirilor importante (birouri. arhitecturală. Rozariu-ul. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). leguminoase. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. diverse suporturi sau chiar ziduri. grădina japoneză. pergole. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. sectorul sistematic. de la cele inferioare. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. În sectorul florei Globului. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. Sectorul plantelor spontane folositoare. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. melifere. Sectorul plantelor de cultură. plante aromatice. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. şi implicit expozi ii foarte diferite. englezeşti. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. dar şi publicului larg. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. sectorul plantelor de cultură. până la cele superioare (ultimele fiind . Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. sau arbori cu efect decorativ deosebit. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. sectorul plantelor acvatice. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. tehnice. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. hibrizi Polianta. dar în containere. treiaje. fie se desfăşoară între cele două elemente. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. de parc.

şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. sera rezervată expozi iilor florale. didactic. verii sau toamnei. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. ornamental. lanterne de piatră. industrial sau alimentar. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. poartă torrii. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. clădiri administrative. 6. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. Prin structura. sera orhideelor şi a plantelor epifite. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. prin solu iile de amenajare adoptate. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. pădure de foioase. Vegeta ia forestieră spontană.monocotiledonatele). şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. se deosebesc: sera palmarium. pădure de răşinoase. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. sera colec iilor. pasul chinezesc din dale de piatră. sera azaleelor şi cameliilor. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. sau mai rar. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. uneori chiar un miniparc zoologic. Complexul de sere. pajişti. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. subtropicale. sera plantelor acvatice tropicale. este dispus de regulă. sera înmul itor. pepinieră. pod arcuit din piatră. Grădina japoneză. sau din alte regiuni calde ale Globului.16. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică.2. în apropierea intrării principale. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. Astfel. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. decorativ şi recreativ. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. sera plantelor din regiune mediteraneană. pădure mixtă. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. colec ie de trandafiri. mediteraneene. după zona geografică de provenien ă. .

. perdele sau garduri mascate cu liane. al XX-lea. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. bazine. 6. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. de tip „microbiotop sau minihabitat”. înfiin at la începutul sec.arboretumul Simeria (jud. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. având o suprafa ă de 48. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală.5 ha. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. este necesară construirea de voliere largi. al XVIII-lea. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice.arboretumul Dofteana (jud. . înfiin at în 1908. cu o suprafa ă de 20. . interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. Bacău). Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. . aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. care va fi folosită atât ca sursă de apă. vechimea şi mărimea colec iilor. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii.arboretumul Hemeiuş (jud. pot fi amintite: . Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. înfiin ată la începutul sec. curs de apă. de recomandat cât mai largi.arboretumul Bazoş (jud.16. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. trebuie să ocupe suprafe e importante. Bacău). cu o suprafa ă de 34 ha. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. înfiin at în 1909. cu o suprafa ă de 60 ha. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite.grădina dendrologică Macea (jud. să nu existe zone industriale. în ceea ce priveşte frumuse ea.5 ha. gropi de gunoi. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. având în acest sens îngrădiri. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. înfiin at în 1880. În cazul păsărilor zburătoare. strâmte. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. de tipul cuştilor cu gratii. Arad). fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. a masca zidurile inestetice. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile.3. având o suprafa ă de 70 ha. Timiş). . pentru a completa ambientul. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii.De regulă. Pe ansamblu. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. Hunedoara). stâncării.

datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. . cucuvele. pentru sezonul cald. şopârle. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. găini de ornament. girafele. pescăruşi etc. umiditate. asini etc. cerb lopătar. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali.sectorul păsărilor răpitoare. porumbei sălbatici sau de ornament. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. unele specii de ra e. pantere. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. iguane. cai sălbatici. prevăzut cu arcuri largi descoperite.sectorul galinaceelor şi columbidelor. vulpi. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. caprine.sectorul rezervat pentru antilope. cu zone largi amenajate pentru tigri.. canari. . bibilici. de numărul de specii. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. libere.. ce adăpostesc pisici sălbatice. constituit dintr-o clădire. galinacee etc. zimbrii etc. zebre. . stânci.sectorul păsărilor tropicale sensibile. cu voliere şi vegeta ie. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. cormorani. şoimi. turturele. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. alpin şi subalpin etc. prin plimbare. păuni. şerpi sau crocodili. De asemenea. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. pentru speciile care nu pot părăsi locul. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. pot fi amintite: .: . cât şi spa ii largi.sectorul reptilelor. câini dingo. distan a nu trebuie să fie prea mare. pentru sezonul rece. în care sunt găzdui i: elefan i. lupi. stârci. pume.sectorul felinelor mari. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel.. ciufi.sectorul stru ilor. uli. . pentru diferite specii de urşi.) sau spa ii deschise.sectorul primatelor. trunchiuri de arbori. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. cameleoni.. cum sunt bufni e. . pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. . care asigură accesul unui segment important de vizitatori. pelicanii. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi.sectorul cervidelor şi cabalinelor. ierbivore mici. gâştele. elan. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. ce cuprinde voliere cu fazani.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. lama şi alpaca. şi pentru răpitoarele de noapte. .sectorul marilor ierbivore. dromaderi. fie cu voliere foarte mari. bivoli.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă.). precum lebedele. lei. gheparzi etc. . ovine. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. carnivore mici. în aer liber. . mici palmipede. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. căprior. şi padocuri acoperite. în special forestieră. ren. râşi. grauri etc. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. de amenajările respective. bazin. pentru sezonul estival. .sectorul urşilor. mierle. jderi etc. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase.sectorul păsărilor de baltă.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. . cinteze. .

pot exista în incintă şi muzee. un sit istoric (ruinele unei cetă i). deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. fântâni. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. în mişcare. În zona intrării principale. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. toalete ecologice. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. care să nu depăşească 4%. un punct de belvedere asupra oraşului. dar în raza de deservire a localită ii. Astfel. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. un curs de apă. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. sau a aranjamentelor florale. precum: un lac. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. În unele por iuni ale pădurii-parc. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. de entomologie etc. formată din planta ii forestiere. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. Alte amenajări. se deosebesc: parcul forestier. 6.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. poteci şi alei de plimbare. cişmele cu apă potabilă. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. şi nu numai.17. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. pădurea-parc sau parcul-pădure. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. nisip sau alte materiale locale. se vor prevede spa ii largi. de purificare a aerului etc. . având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. acoperite cu pietre. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. a eventualelor surse de poluare. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. având produse care să nu dăuneze animalelor. Pădurea-parc (parcul forestier. a unor peluze întinse de gazon. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. de zoologie.

zone de picnic. cu cât terenul este mai înclinat. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. topoclimatul. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. numită impropriu pădure de agrement. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. Astfel.5-2 ore. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. hidrografia şi environnement-ul. lipsite de vegeta ia forestieră. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. pozi ia pe versant. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. expozi ia. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari.). lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. Unele elemente naturale precum mlaştinile. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. Pădurea de recreare. situate pe malul unui lac. balnear (izvoare minerale. zonele nisipoase. De asemenea. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. a unui râu. telecabine. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. căi de acces cu trasee mai lungi. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. solul. puncte de belvedere etc. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. . în unele zone de interes curativ. stâncile. telescaune.1.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. terenuri sportive etc.17. Amenajările de tipul campingurilor. terenuri de tenis sau de fotbal. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. sau de interes turistic. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. falezele sau malurile abrupte. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. tabere şcolare. 6. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. piste pentru biciclete sau pentru role etc. izvoare termale etc. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. pot fi ştrandurile şi campingurile.

datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. În acest sens. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. fiind preferate zonele cu amplitudini mici.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. suprafe e umede improprii. noroi. fără extreme mari. această zonă este cea mai expusă vânturilor. Tot în acest sens. Cu privire la mişcările aerului. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. alunecări de teren. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). vânt. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. gradul de expunere a teritoriului. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. altitudine etc. vegeta ia are aspect veşted. temperaturile sunt moderate. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. sau spa ii adăpostite. pavilioane. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. dotărilor sau diferitelor echipamente. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii.. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. plantele prezintă creşteri foarte mici. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. frunze prăfuite sau galbene. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. iar solul este mai pu in umed. prezen a prafului. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. băl i. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. cu privire la temperatură. plajelor etc. frunziş sărăcăcios. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. destinate practicării unor activită i. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. care prin fenomenul de . iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. este mai rece şi mai umedă. refugii) pentru a oferii adăpost. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. Orientarea nordică a unor terenuri. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. temperatura aerului mai ridicată. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. De asemenea. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate.

17. va avea o atractivitate sporită. lac). se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. de temperatura acesteia. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. regimul şi tratamentul etc. poieni. Environnement-ul. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. apa este importantă sub aspectul calită ii. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. În zilele călduroase de vară. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. de cea ierboasă. prezintă o atractivitate foarte redusă. de modul de captare. 6. sau ca sursă de apă potabilă. aerisite. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. iaz. Cei care doresc să se odihnească. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. Hidrografia teritoriului. libere (luminişuri. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. În acest sens. care este dată de natura sursei (izvor. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. filtrare şi transport al apei. a fermelor de animale. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. pârâu. situl sau vecinătă ile. atunci aceasta este şi primitoare. . pescuit. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. De regulă. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură.2. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. schi nautic etc. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. de poten ialul teritoriului. liziere). capătă por iuni dezgolite. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. ce diminuează calitatea acestora. de o acumulare mai mare sau mai mică. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. O zonă lipsită de un curs de apă. dar nu neglijabilă. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. chimic sau fonic zonele din jur. prepararea hranei. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. şi din contră. Când o pădure de recreare este echilibrată.spulberare. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. natura solului. compozi ia şi vârsta arboretelor. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. precum realizarea igienei corporale zilnice. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. râu.

ce induce plictiseala şi pasivitatea. ce calmează şi relaxează vizitatorul. şi este favorabilă pentru plimbări. Codrul regulat vârstnic. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. cu locurile de parcare aferente. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare..În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. dar în zilele geroase cu chiciură. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Aceste dotări vor fi discrete. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. luminişuri pentru odihnă. în func ie de fenofazele speciilor respective. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. dau peisajelor un pitoresc aparte. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. de motiva iile şi aprecierile lor. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure./ha). elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. bine pusă la punct. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. la agresiunile vizitatorilor. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. care determină o scădere a densită ii. capacitatea de primire începe să crească. Iarna se remarcă răşinoasele. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. datorită vizibilită ii foarte bune. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. indiferent de specie. a culorii frunzelor etc. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. publicul larg le preferă pe cele amestecate. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. . are aspectul unei păduri falnice. păduri pentru plimbare şi păduri parc. dispuse pe anumite trasee. Sub raportul vârstei. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. ce au un efect peisagistic major. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. ce are o densitate mică (200-500 buc.

Zonele cu soluri reci şi umede. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. amenajările. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. În raport cu întreaga pădure. obiectivele etc. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. cişmele. fiind astfel organizată.Pădurile de recreare se sistematizează. cu forme interesante. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. şi prezintă diferite construc ii. insistându-se în mod special asupra cură eniei. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. De preferat ca aici. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. camping. ce trebuie să fie ireproşabilă. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. prezintă ponderea cea mai mare. acest lucru favorizând. aer curat. instala ii sau echipamente. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. pentru linişte. Zona de plimbare. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). izvoare). Aceasta este zona preferată de marele public. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. să fie drenat. prin împăr irea pe anumite zone. de cca. . ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. echipamente sanitare şi de igienă. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. vor fi evitate de vizitatori. de cei care evadează din cotidian. terenuri de joacă pentru copii. să aibă o textură uşoară. Arboretele vor avea consisten ă moderată. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. reprezintă cca. mult căutate şi apreciate de publicul larg. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. repaus etc. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. odihnă. destindere şi pentru activită i de picnic. Zona de primire şi odihnă. zona de plimbare şi zona de regenerare. cu investi ii mai reduse. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. soluri scheletice.

cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. întâlnite doar în anumite păduri. spre diferite puncte de interes din pădure. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. un număr sau o emblemă. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. han. au o lă ime optimă de 3. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. 6. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. dispersate în cadrul celorlalte două zone. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. Traseele potecilor vor fi diferite. şi echipamente specializate. cu pante domoale. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. terenurile de joc. având un specific aparte. fiind eliminate tasarea solului. camping).17. fiind total protejate. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . de la o clădire de interes general (cabană.5-4 m. monumente. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor.3. ruine. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. puncte cu vederi panoramice. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. dificultatea. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. vestigii ale unui castel sau cetă i. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. forma iuni geologice interesante etc. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. este constituită din diverse suprafe e. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. pot avea por iuni comune. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. care sunt interzise accesului publicului. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. rezultate prin ruperea. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. cabană. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. locurile de parcare. nu prea lungi şi nu prea înclinate. restaurant. zone cu fructe de pădure etc. arbori deosebi i.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. prin optimizarea spa iului în general. restaurant. smulgerea sau tăierea puie ilor. peşteri. respectiv 4-10 km/100 ha. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%.

Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. diverse amenajări pentru jocul copiilor. loc pentru focul de tabără. un număr cât mai mare de autovehicule. în pinten. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. capătul drumului principal). Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. şi să se folosească materiale cu aspect natural. pietrişul. miniterenuri de fotbal. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. formele regulate şi simetriile. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. fiind mult apreciate de vizitatori. camping. groapă sau container pentru gunoi etc. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. şi variază în func ie de microrelieful specific. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. dalele de piatră. şi pot fi: terenuri de tenis. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. parcările pot fi: în ciorchine. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. restaurantelor. spa ioase şi capabile să absoarbă. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. cabanelor. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. peluze pentru golf.aceste puncte bănci. respectiv grupuri de arbuşti. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. vor evita pe cât posibil artificialul. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. de 2-3 maşini. Locurile de parcare. vatră din piatră pentru foc. masă cu scaune sau bănci. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. respectiv nisipul. de amploarea investi iilor. dispuse în apropiere. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. fântâni sau alte surse de apă. Parcările pot fi mari. . Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. coş de gunoi. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. WC-uri ecologice. pe ansamblu. sau pot fi mici. în special pe latura vântului dominant.

oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. sau parcurile cu specii de vânat autohton. pedologic sau de altă natură. geologic. speologic. educative. cu aspect cât mai natural. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. floristic.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). .1. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. hidrologic. având o înăl ime corespunzătoare. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. faunistic. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. De asemenea. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. protec ia ecosistemelor.18. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. 6. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. paleontologic.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. recreative şi turistice. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii .18. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor.The International Union for the Conservation of Nature . incompatibilă scopului atribuit. Astfel spus. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire.

Domogled . hoteluri. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. educativ şi recreativ. drumuri. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. Retezat. construc iile (case. . . beneficiind de o protec ie suplimentară. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. 6. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. sate. Piatra Craiului. elemente de etnografie si folclor. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. Cheile Bicazului . . . . şi Semenic – Cheile Caraşului. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . Cheile Nerei . neatinse de activită ile umane. . emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. . vile. Mun ii Măcinului. Ceahlău.să fie interzisă vânătoarea.18. Cozia. expozi ii. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . În prezent.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. . conforme cu peisajul. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică.Hăşmaş. în scop ştiin ific. educativ. destinate cercetării ştiin ifice. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. recreării şi turismului”. activită ile de turism vor fi bine organizate. muzee cu specific local. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific.zona exterioară.speciile vegetale şi animale.2. care grupează o serie de atrac ii turistice. Rodna.să fie deschis turismului organizat. cu flora şi fauna sa. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. respectiv fenomene naturale originale.să aibă forma ii geologice interesante.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. care servesc recreării popula iei. hanuri sau locuin e izolate. . cultural şi recreativ. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. vegeta ie. floră şi faună intacte. specifice.Beuşni a.Valea Cernei.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. zona rezerva iilor integrale. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate.

ca parcuri naturale. mixte (tip m). de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. următoarele: Apuseni. paleontologice (tip p). şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii.18. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. se promovează regenerarea naturală. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. Por ile de Fier. Nomenclatura din ara noastră. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). Grădişte Muncelului – Cioclovina. nu se împuşcă. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). Acestea pot fi: botanice (tip b). limnologice (tip l). conform Legii nr. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. vegeta iei sau faunei. lacuri şi cursuri de apă. geologice şi geomorfologice (tip g). În ara noastră sunt constituite în prezent.3. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. . rezerva ii naturale. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Bucegi.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. 9/1973.. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. Vânători – Neam . Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. 6. rezerva ii ştiin ifice. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. forestiere (tip f). Balta Mică a Brăilei. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. solului. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea .

locuri fosilifere.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. fenomene geologice unice (peşteri. arbori seculari. rezerva iilor naturale. chei). educa ie si instruire în domeniul mediului. ştiin ifice sau peisagistice. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. . cursuri de apă. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. parcurilor naturale. cascade.

. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. VI.cerin ele speciilor fa ă de: . ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. . roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde.1. .diversitatea foarte mare a ramurilor.regimul de umiditate din sol.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. proiectantul de spa iu verde creează forme.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. Criterii de alegere a speciilor 6.lumină.temperatura aerului. culoarea. Prin acest material. . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: . . . ce vor alcătui în final o unitate. . . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). volume. frunzelor.2. .1.textura şi profunzimea solului.fertilitatea solului.Cap. material care îşi schimbă volumul. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. Astfel trebuie avut în vedere: .2. compozi ii. . 6.umiditatea atmosferică. .vânt. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp.factorii ecologici climatici: . în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective.factorii ecologici edafici: . ruginiu.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.

fa ă de cele periurbane.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). prevenirea şi combaterea dăunătorilor.altitudine.expozi ie. . ..animali. . numindu-se şi cea ă oxidantă.factori biotici: .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.factori antropici: . . . . . . fertilizare. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.2.troficitatea solului. .pantă. 6. . etc. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.factori geomorfologici: . a produc iei de masă lemnoasă).oxidul de sulf. .fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. .smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.configura ia terenului. . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).factori poluan i. .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). . dar şi asupra celui animal sau vegetal. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. dioxidul şi trioxidul de sulf. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. cloroza esutului asimilator. numite arsuri). plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. Dintre aceştia : .con inutul de schelet.vegetali. considerate cele mai rezistente). Astfel. (produc căderea acelor la răşinoase.2.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).

3. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.condi ii de mediu – specie.2.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. fabrici.3. tuia. industria metalurgică şi chimică.). etc. bradul de Caucaz.pigmentări.foarte sensibile . condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. reducerea creşterilor. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . propor ia poluantului în atmosferă etc.1.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. coacăzii.2. . Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . chiar un aspect de bronzare a frunzelor).mijlociu rezistente . platanul. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. fenotip. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. Particularită ile biologice ale speciilor 6. . ecotip. corcoduşul. .rezistente la fluor – mesteacănul. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.praful rezultă din întreprinderile industriale. . .rezistente Exemple de specii: . . .umbrirea clădirilor. piracanta. arboretele tinere fa ă de cele mature. frasinul. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare.rezistente la bioxid de sulf – alunul. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. stadiu de dezvoltare. subspecie.rezistente la plumb – pinul silvestru. . fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. 6. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.pădurile de recreare. cum se integrează în respectiva compozi ie.sensibile .aliniamente. zămoşi a de Siria. . ce talie vor avea exemplarele respective.

a III-a . . Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. fastigiata. sferică. . la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult. mai mici de 1m.peste 25 m. Pinus strobus. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. Morus alba. . italica.zonele verzi de mici dimensiuni. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. a prafului. Larix decidua. şi cea având contur sinuos.7 – 15 m. a II-a .. agă ătoare sau chiar târâtoare. Prunus mahaleb. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . arbuşti pitici.2. speciile cu înăl imi sub 7 m. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. Abies alba. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. Berberis thumbergi. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. precum şi re inerea gazelor de eşapament. etc. Acer pseudoplatanus. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. Astfel. 6. că ărătoare.3. Juniperus hibernica. Populus nigra cv. Thuja occidentalis var.15 – 25 m.arbuşti. tabulară. obovoidă. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. speciile lemnoase volubile.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . ovală. arbuşti mijlocii 1 – 2m.realizarea gardurilor vii.2.liane. a boschetelor. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului.în lungul arterelor. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. În tabelul nr. De exemplu. Picea abies. . conică.arbori de mărimea I . Populus simonii.

. umbraculifera Carpinus betulus. Tilia cordata. Cotoneaster horizontalis. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. dud negru. 6.aliniamentele stradale. Juniperus communis ssp. Robinia pseudoacacia var. . forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Pinus nigra.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. Ulmus minor.2.zona de primire a pădurilor de recreare. nana. Pinus sylvestris. mesteacăn. Populus tremula. larice.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). pentru protec ie împotriva radia iei solare. Betula pendula. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: .pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . . varietatea „Globosa” la diferite specii. Fagus sylvatica. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic.3. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. a prafului şi a vântului. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. salcie căprească. caragană. Salix babilonica. cireş păsăresc. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră.3. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. ulm de munte. Cerasus avium. . Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. . frasin. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Juniperus horizontalis. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric.mascarea obiectelor inestetice. Juniperus sabina.

6. etc. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. pot fi sinuoase. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. paltin. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. eliptică etc.2. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului.5. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. Ramuri pot fi drepte. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. la marea majoritate a speciilor. ovoidă. mărimea şi culoarea acestora. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor.3. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). castan) sugerează puterea. platan.2. tortuosa) sau pot fi geniculate. fie pendentă. mici sau mari. fie orizontală.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. Salix babilonica. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. imprimă un sentiment de linişte. imprimând anumite sentimente. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. Unele specii au frunze simple sau compuse. Speciile cu tulpini că ărătoare. sau chiar târâtoare. Chamaecyparis lawsoniana var. obovată. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. Forma. Trunchiurile. lanceolată. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). pentru intensificarea expresivită ii clădirii. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. peluze. romboidală.3. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). fie verticală.4. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. . 6. pendula.

ca în cazul mesteacănului. Populus alba Picea pungens var. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. la care verdele se combină cu alb.). Robinia sp. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Juglans sp. biota. până la verde intens (vara). „Aurea” Thuja orientalis f. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. argintea. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. În tabelul nr. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. Eleagnus angustifolia. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia.. galben sau chiar roz şi roşu. la verde închis. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Sorbus aria. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Hippophae rhamnoides.. Speciile cu frunze mari.. Gleditsia sp. compuse. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Astfel. Acer negundo. Speciile cu frunze mici. luminos (primăvara). Tilia tomentosa Juniperus sabina. precum cele ale speciilor: Acer negundo. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. Aesculus sp. Carpinus betulus. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor.) sau mari (Ailanthus sp. pu in incizată dau adânc incizată. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Hedera helix. la galben–roşu ruginiu (toamna).Marginea limbului poate fi întreagă. alb argintiu. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Pyrus elaeagrifolia. Ligustrum ovalifolius. Euonymus europaeus. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. precum şi diferite exemple de taxoni. Thuja occidentalis f. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan..

Pinus excelsior. Pinus strobus Abies alba. purpurea. În tabelul nr. Sophora japonica. Prunus avium. rubrum 6. Alnus glutinosa. purpurea.6. niedzwetzyana. forma.verde închis roşu. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Spiraea x. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe.3. Phyladelphus coronarius. Malus pumilla var.2. crem sau galbene. Acer platanoides var. Ligustrum vulgare albă . Acer paltanoides var. purpuriu Picea pungens var. purpurea.. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Pyrus sp. Aesculus hyppocastanum. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora.. Forma şi culoarea florilor. Hedera helix. Picea abies. Deutzia scabra. Catalpa bignonioides. glauca. Prunus cerasifera var. Taxus baccata. atropurpurea. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. Syringa x. Hibiscus syriacus. Buxus sempervirens. vanhouttei. Robinia pseudoacacia. Pinus cembra. Berberis vulgaris var. Corylus maxima var. hybrida. Magnolia kobus. Pseudotsuga glauca. pissardii. Crataegus sp. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Juglans regia Fagus sylvatica var.

Laburnum anagyroides. Magnolia kobus.. soulangeana Prunus sp. Malus floribunda Hedera helix. Diervilla florida. Colutea arborescens. Forsythia sp. Chaenomeles japonica. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Cornus mas. Hybiscus syriacus. Syringa vulgaris. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Dintre toate speciile lemnoase. exceptând albastrul pur. Kerria japonica. Cotinus coggygria. primăvara timpuriu primăvara . cu toate varietă ile şi soiurile sale. Prunus armeniaca.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Tamarix ramosissima. Spiraea salicifolia. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Prunus persica. Forsythia suspensa. Prunus cerasifera var. Chaenomeles japonica. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Cornus mas. Liriodendron tulipifera Aesculus x. carnea. Magnolia stellata.. Buddleia davidi. Diervilla florida. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Hibiscus syriacus. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. pissardi. Laburnum anagyroides. Magnolia x. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Amorpha fruticosa.

Berberis vulgaris. Syringa vulgaris. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. contribuind prin forma. amorfă) constituie un factor stimulator. Liriodendron tulipifera. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Ptelea trifoliata. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Hibiscus syriacus. Rhus typhina. iritant. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Culoarea fructelor. 6. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. dar mai ales în perioada hibernală. pseudobace) este variată de la specie la specie. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus.3. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Spiraea japonica. Cotoneaster horizontalis.2. Viburnum opulus. mari (Viburnum opulus var.. Colutea arborescens roşie albă . Exemplarele cu inflorescen ă erecte. neliniştit. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. Spiraea salicifolia.7. ca lumânările (castan porcesc. atribuind ambientului un aspect dispersat.vara toamna Mahonia aquifolium. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Kerria japonica Aesculus sp. Inflorescen ele sferice. Sambucus racemosa. Crataegus monogyna. glicină. mălin) calmează şi relaxează. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. în sezonul estival sau autumnal. Rosa canina. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Sophora japonica. lemn câinesc. budleia.

pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. unii poluan i din aer sau din sol. iar plopii.8. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Picea abies. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. 10. calitatea terenului. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. mesteacănul. De obicei. Viburnum lantana. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Platanus sp. Abies alba.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. Ligustrum vulgare. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. Fraxinus excelsior. Robinia pseudoacacia. Prunus spinosa. precum cimişirul şi tisa. 40 ani de la plantare. probabile pentru perioade de 5. ci separat. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. Catalpa bignonioides. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Mahonia aquifolium. De exemplu. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. Gleditsia triacanthos. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Există şi specii cu creştere foarte înceată. salcâmul.3.2. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. Lonicera nigra. Thuja occidentalis. 6. diferi i arbuşti. Ambientul (noxe. 20. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. . mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Cotoneaster nigra.

Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. pâlcuri. . sau duc la costuri suplimentare. coloritul fructelor).1.Cap. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). curtine. fără agita ie. VII. iar cele decorative prin trunchi. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. lângă clădiri. în puncte liniştite. labirinturi. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. garduri vii. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. fie ele arborescente sau arbustive. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. masive. grupuri. boschete. ASOCIEREA. Exemplarele lemnoase. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. care nu se regăsesc în efectul ob inut. frunze. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. sub diferite moduri. Arborii solitari se amplasează pe peluze. pot fi folosite solitar sau grupat. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om.

sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). foarte înalte cu h > 3 m. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul.. formate dintr-o specie. pe un contur drept sau sinuos.5 m. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. Ca regulă generală.5 – 1 m. . sistemul Cossonet). ce are amenajate numeroase poteci. trunchi de piramidă. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. în aceste ultime cazuri.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. înalte cu h = 1 – 3 m. cu exemplare foarte apropiate. mici cu h = 0. două sau trei rânduri. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. mai rar două sau chiar trei. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. ob inându-se în final un perete verde. (gard belgian. de regulă bine între inute şi amenajate. După înăl ime.

Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. În orice caz. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. de preferat o specie locală. mai deschis la culoare. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. care să constituie fondul principal. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. Astfel.garduri vii de camuflare sau de mascare. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. de mascare. În cazul plasării inverse a speciilor.După scop gardurile vii pot fi: . În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. de izolare vizuală şi fonică. folosite ca garduri de limită. protec ie şi linişte. .garduri vii decorative. . fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. ce le eviden iază pe primele. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor.garduri vii pentru protejare. cu un aparat foliar bogat. solemnitate şi hotărâre. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. sanitar. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. şi coroană bogată. de apărare împotriva vântului dominant. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. . ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. în care sunt prezente multe bănci. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. solu ie destul de controversată.

destinat odihnei pasive. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. . existând în apropiere şi un luciu de apă. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. În cazul clădirilor monumentale. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. dispuşi inelar. apoi de cele de talie mică. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. lângă care să existe grupuri de flori perene.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. pentru mascarea acestora. patrulater sau pentagon.

La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. specii rezistente la vânt. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. în mod excep ional 4 intrări. pentru mascarea limitelor. de regulă dispuse circular. iar în interior numeroase bănci. pinul silvestru). Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. creându-se o stare de calma atmosferic. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. În spa iile verzi urbane (grădini. lemnul câinesc. mesteacăn. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. adaptate condi iilor locale. cimişir. constituit dintr-una sau mai multe specii. dârmox). pinul strob. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. parcuri) masivele se situează spre periferie. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. protec ie împotriva soarelui şi vântului. la tasarea şi în elenirea . cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. Un boschet prezintă 2-3. fântână arteziană). statuie. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective.

de la scoaterea din teren şi până la plantare. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. a II-a şi a III-a. urmată de toamnă. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului.solului. 7. înso i i de 1 tutore. cu înflorire abundentă. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. Astfel. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. Totuşi. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. se folosesc puie i de talie mică. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. puie ii cu rădăcini protejate. unde se doreşte realizarea unui masiv. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. se evită ambalarea. Astfel pentru aliniamentele stradale. în acest caz balul fiind înghe at.2.2. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). a I-a. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. creându-se impresia de monumentalitate. imediat după dezghe ul solului. Instalarea vegeta iei lemnoase 7.2. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. acestea pot fi transparente sau opace.2. În general. . şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. largi. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă.1. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. În func ie de speciile întâlnite în masive. care limitează priveliştea şi perspectiva. înfiin area scuarurilor. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. Vârsta. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. 7. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). cu fructe şi port interesante. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii.

. se tasează uşor şi se udă abundent.alegerea exemplarelor. .60 (0.80 x 0. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.30 (0.5 (0.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. fie din natură. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. . De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. etc.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. camionului. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. .extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. De asemenea. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. înăl imea şi grosimea la colet. cu ramuri până aproape de sol.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. . Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.0. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.0 x 1. situate în locurile accesibile macaralei. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. fie dintr-o pepinieră.0.70) x 0. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .5 t. creată în acest scop.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). iar înăl imea 8-10 m.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani).2. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. 7. . Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ.1.60 (0. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.3. cu sistemul radicular mai compact. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. cu o coroană uniform dezvoltată. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.40) x 0. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. sunt necesare mai multe opera iuni: . pe tulpină deasupra coletului.40) m pentru puie ii de talie mică.30 (0.Ca regulă generală orice puiet. datorită dimensiunilor. remorcii.0. .

Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). cu norme bine stabilite. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. reluată mai târziu în timpul Renaşterii.2.7. timp de 2-4 ore. 7. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă.1. uniform. numărul rândurilor (1. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. 2 sau 3 rânduri. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. K.3. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. în timp. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. rânduri sau la încrucişarea aleilor.5 – 1. ce au un efect estetic deosebit. 7. până la 0. . în Fran a. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului.3. urmând ca mai târziu.4.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. Solul se mobilizează primăvara şi toamna.2. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune.3. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0.4 rânduri. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. Astfel. partere. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. la o adâncime de 20-25 cm. P. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . Fertilizarea. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. ciuperci).

Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. ob inându-se forma literei V. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i.40 cm deasupra solului.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. Pe măsură ce cresc. cu ramuri cât mai multe.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . la distan a de 60 cm între ele. piramidale.forma literei „U” . pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse.piramida . dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2.5 m între ele. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. cu fructifica ie cât mai abundentă. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an.forma Verrier . şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . La exemplarele cu so . iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. se aleg ultimii doi. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: .forma Cossonet . Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. . columnare.

iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. pe o sârmă . ceilal i îndepărtându-se. Coroana formată. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . 80 sau 120 cm de la sol. are forma unui „U” dublu sau triplu. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. dispuse în acelaşi plan. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Astfel.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. se orientează vertical pe doi tutori. Fiecare pereche porneşte din axul principal. ce a fost retezat la 40. 6 sau 8 bra e verticale.

mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. iar cei doi lăstari terminali. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric.80 cm. . Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. dar la o înăl ime de 80-90 cm. se înlătură lăstarii. La lungimea de 70 . Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. la o înăl ime de 30 cm. sub un unghi de 60o între ei. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. cu o deschidere a bra elor de 50 . aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. În al doilea an.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). După 30 cm. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare.(spalier).

Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. 7. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. ienupăr.3. tăierea se face cu cca. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. Tunderea se execută în anii următori. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid.) Se execută primăvara devreme. mai rar toamna târziu. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. la înăl imea de 20-25 cm. 0. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. . de 1-2 m lungime (Acer negundo. În primul an de la instalare. După atingerea înăl imii dorite. prin scurtarea lujerilor prea lungi. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). tuie. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. tisă).3. Populus sp. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. la exemplarele plantate în aliniament.

rezultând în final o îngrămădire de exemplare. După câ iva ani. 7.3. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. cu coroane înghesuite. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. Se recomandă rărirea periodică. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. Lăstarii ob inu i prin recepare. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii.4. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. grupuri. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. iulie. sunt de regulă mult mai viguroşi. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară.

respectiv atunci când se realizează consisten a plină.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. cu o periodicitate de 3-5 ani. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. ob inându-se un număr optim de exemplare. din 3-6 (10) ani.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . . în pădurile echiene de codru şi crâng. . stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. Se aplică rărituri mixte sau combinate. în cca. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. cu o periodicitate de 3-5 ani.materialul rezultat nu se recoltează. . reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). în condi ii nefavorabile de vegeta ie. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază.5.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. .func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. reducerea consisten ei.3. 20-30 ani. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. fiind inestetice. a unor poteci. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). .monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. îmbunătă irea stării fitosanitare. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. 7. în apropierea locurilor de sta ionare. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite.

de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. în vederea atingerii unui anumit scop. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. făgete. se pot adopta diferite tratamente. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret.3.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. amestecuri de fag cu răşinoase. cu foarte multe nişe ecologice. deoarece circula ia este complicată (semin iş. rup i sau doborâ i. dar pentru oameni antrena i. 7.6. de speciile forestiere folosite sau prezente. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. buruieni). . respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. păduri de plopi euroamericani). bolnavi. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat.

Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. Acestea se folosesc pentru rabate. cu port târâtor (sau pendent) . a modului de creştere şi ramificare. precum Crocus sp. Ageratum sp. cu aspect de tufă .sp. Tulipa sp. Galanthus sp.culoarea. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: .1.Tagetes sp. precum specii ale genurilor: Petunia sp. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8.. în fa a speciilor arbustive sau arborescente... Saponaria ocymoides. Alyssum sp.forma....1.specii de talie mare. .. Tradescantia sp. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. VIII.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. . Acestea joacă un rol psihologic fundamental. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia..forma tulpinii (portul). Muscari sp. . Tagetes sp. covoarelor. peste 50 (60) cm. Narcissus sp.2.înăl imea. Acestea se folosesc grupat. a rabatelor pe peluze.sp.... Salvia sp..ciclul de via ă.Tropaeolum majus. . Salvia splendens...sp.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. Ageratum mexicanum sp.. în planul apropiat de privitor. platbande sau grupuri pe peluze.Cap. În acest sens se deosebesc: .specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. Tulipa sp. . ... Calistephus chinensis.. cu tulpini ramificare.1. 8. Sedum sp. al sezonului de vegeta ie.1. mirosul şi modul de asociere ale florilor. culoarea şi mărimea frunzelor. Aubrieta sp. Malva sp.. precum specii din genurile: Lilium sp. precum şi în mozaicuri. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. în marginea rondurilor sau rabatelor. Delphinium sp. forma. Gladiolus sp. . cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . .forma şi culoarea fructelor. Hyacinthus sp. . frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. în componen a bordurilor. Lobelia sp. . partere. 8.. . . în sensibilizarea oamenilor la frumos. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus.

Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). culoarea şi abunden a frunzelor. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. până la albastru. cu tulpini simple. mo ul curcanului. Unele frunze sunt mari.. clopo ei. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. Papaver sp. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. la început. lalelele papagal. a sta ionării.Lathyrus sp. Nuan a culorii poate fi diferită. . . dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Iresine sp. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. altele sunt mici şi mărunte. cu tulpini volubile . cu tulpini că ărătoare . Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze.4. erecte Impatiens sp. argintiu sau cenuşiu.. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. locurilor pentru sporturile uşoare. mărimea şi culoarea frunzelor. Ricinus sp. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.1. Astfel... specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp.. roşu grena. Tulipa sp. Humulus lupulus.. cu segmentele filiforme. Delphinium sp.sp. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis... la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă.3.... la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. Polygonium sp.. florile fiind nesemnificative. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. Lilium sp. . la florile simple poate fi pală. Agave sp. Forma.. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Sempervivum sp. 8. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. culoarea. în cazul petalelor tomentoase.sp. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului.. precum verbena şi crinii. creasta cocoşului.. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. 8. galben. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. Begonia sp. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara.1. iar altele puternic fidate.sp.).) aceasta se schimbă de la roz-liliachie.Ipomea purpurea. roz. roşu sau grena. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Portulaca sp. în jurul teraselor. precum regina nop ii şi micsandrele.. mărimea şi culoarea frunzelor În general. Forma. chioşcuri pentru odihnă). Pyrethrum sp. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp.

Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. . iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.plante anuale semirustice (Begonia sp. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie.plante anuale rustice.1. .. fiind o sursă de amuzament pentru copii. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. florile se îndepărtează.6.. de culoare roşie sau roză. Cineraria sp. men inând efectul decorativ. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. vara. . răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. Calceolaria sp.plante anuale sensibile (Celosia sp.) se seamănă în sere calde. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie.. Zinnia sp. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. ca o continuare a florilor. În unele situa ii. 8. iar primăvara vor înflori. fiind aripate. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie.1.5.8.) are fructe persistente şi decorative.

în lungul apelor sau pe luciul lor. 8. teraselor. rizomi. Dahlia sp.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. ferestrelor. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an.. mozaicurilor. cămări. rizomi. Papaver orientalis).) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e... Hosta plantaginea. rădăcini tuberizate. geophite – ce au bulbi.. rondurilor.. pentru: .. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. Lolium sp. bordurilor. Iris sp.7. covoarelor.. sau semirustice (Canna indica. Convallaria majalis. . pe stânci sau pajişti. Narcissus sp. Acestea pot fi rustice (Anemone sp.decorarea spa iilor verzi. Gypsophyla sp. Hyacinthus orientalis.. . jardinierelor. tuberobulbi.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.decorarea balcoanelor. rabatelor. Chysanthemum sp. în general. tuberobulbi. Polyanthes sp. Speciile floricole pot fi folosite. Gladiolus sp.1. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Aquillegia sp. atunci când sunt plantate în diverse suporturi..

în special lunile de vară.ca flori tăiate. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. narcise. partere). Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. fie numai specii perene.2. În func ie de perioada şi . perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. înăl imea plantelor. . acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). zidurilor. în trepte. Tagetes sp. mărimea. narcise (Narcissus sp. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. cu port de tufă sau covoraş. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire.. bujori. de talie înaltă (Phlox paniculata. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori.. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. mijlocie (Petunia sp. printre care se introduc plante anuale.). stânjenei. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. rabate. Rudbekia sp. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. bănu i (Bellis perennis).. Ageratum mexicanum „nana”. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire.). fiind amplasate în locuri intens frecventate. fie mixt. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. perioada şi durata de înflorire. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. chioşcurilor. specifice plantelor anuale. treiajelor.decorarea stâlpilor. ghiocei. forma şi culoarea florilor. 8. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. Portulaca grandiflora). în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. pergolelor. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. witrockiana). costisitoare. instalând specii de talie mică în prim plan. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. muscari (Muscari sp. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. numă-uita (Myosotis sp. forma şi nuan a frunzelor.). dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni.). Culturile cu plante anuale. crizanteme.

con inutul de substan e nutritive. de turbă) . Amaryllis sp. Calluna vulgaris). Instalarea speciilor floricole 8. În func ie de sol. structură. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. Hyacinthus. textură. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. .. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare.soluri alcaline – (Anemone sp. desfundat. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. Dianthus sp. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. elina. Asparagus sp. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare.. Viola. .. textură. bine organizate. 8... s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură.. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. . pământul de ace de răşinoase. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. superficiale (Primula sp. Gladiolus sp. Narcissus.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. Dianthus sp).. ferigi).3. permeabilitate. elemente nutritive.1.3. Tradescantia sp. pH. După valoarea pH-ului.soluri neutre – majoritatea solurilor. pământul de turbă. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. brumărele). Myosotis. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. modelarea terenului.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa.. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. capacitate de re inere a apei). Acestea se deosebesc prin pH. pământul de frunze. Asparagus sp. Crocus. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. se deosebesc: .. Galanthus) sau bienale (Primula. Iris sp.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. În general. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. mărun irea bulgărilor.soluri acide – (Coleus sp.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. pământul de lemn. Bellis) cu speciile anuale. pământul de ericacee. etc. nivelat.. . Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Cheiranthus cheiri). rădăcinile de ferigă şi nisipul. mobilizarea superficială a solului. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. de răsadni ă. ... pământul de pădure. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. compostul de grădină.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. perlit şi turbă în diferite propor ii. Erica sp.

Alyssum. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. dar nici să se stânjenească reciproc. comparativ cu înăl imea plantei.8. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Fuchsia. 8. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Sedum) distan ele pot fi mai mari. 2 – 2. bulbii acestora să se înrădăcineze. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. Paeonia).).3.). Crocus.. Myosotis).. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Impatiens. Narcissus. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. La plantare. Muscari.3. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Hyacinthus. de cca. Mathiola. Hemerocallis sp.(Iris sp.2. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. transplantarea apare necesară atunci când . Viola. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Hosta plantaginea. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. La speciile perene. Amaranthus). Begonia). unde se vor dezvolta şi înflori. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Lilium sp. Dianthus. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Galanthus. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea.3.5 cm grosime.

datorită înmul irii naturale ale plantelor. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. când plantele nu suferă deloc. .înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie.ob inerea unor forme caracteristice. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. . această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. intrând mai devreme în vegeta ie. . În această categorie intră următoarele lucrări: .aplicarea îngrăşămintelor.tunsul plantelor.irigarea. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. copilitul. . . Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. cu rolul de a ob ine plante viguroase. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. Ciupitul se execută cu unghia.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor.combaterea dăunătorilor biotici. . fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.reglementarea înfloritului. suprimarea tijelor florale vestejite. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. bobocitul. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări.4. unele nu mai înfloresc în acel an. spa iul devine insuficient. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei.tutorarea şi palisarea. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. obligatorii sau facultative. . Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. 8. .pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. Pentru ob inerea de tufe bogate. .suprimarea păr ilor aeriene. de perioada înfloririi. .

Petunia sp. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. de dimensiuni mai mari (crizanteme. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. gura leului).). hortensie. Se aplică la crizanteme. garoafe). . garoafe. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate.. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. bujori.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare.. urzicu ă (Coleus sp. Pelargonium sp. în acest caz întârziindu-se înfloritul. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. ochiul boului). trandafiri.

metal de dimensiuni şi tipuri diferite.. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. mai ales în perioada de înflorire abundentă.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. în func ie de specia respectivă. Lathyrus. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Ipomea). Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. dalii). Tutorii pot fi din lemn. mase plastice. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. . Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. trestie.

recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. maxim ora 10. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). umiditatea şi mişcarea aerului. În această categorie intră: excrementele de mamifere. etc. a îngrăşămintelor organice solide. Îngrăşămintele se aplică. la care se adaugă apă. azotatul de amoniu. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. după o prealabilă uscare şi mărun ire. timp de două săptămâni. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. cu valen e simbiotice. făina şi rosătura de coarne.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. făina de oase. de păsări. clorura de potasiu. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. ghiocei. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. narcise. ciuperci). antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. uneori superfosfat. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. chimice. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. microbiologice. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. intensitatea luminii. după trecerea perioadei de înflorire. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. cenuşă. fiind indicată udarea diminea a devreme. riguros selec ionate. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. solul. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. lalele. sere. sulfatul de potasiu. mustul de bălegar. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. spălarea şi răcorirea plantelor. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. bioxidului de carbon şi a altor gaze. . 1:20. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. :30. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. ca regulă generală. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. solarii. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. bogate în potasiu: sarea potasică. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. temperatura mediului înconjurător. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. ob inânduse solu ii prin fermentarea.

sau noaptea. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. . În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. frunze. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. rizomi. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. la geofitele semirustice. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). în martie–aprilie. Acest strat men ine solul umed. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. pentru a nu se produce vătămări plantelor. periodică a diferitelor exemplare floricole. măcar odată pe an. manual sau cu ajutorul săpăligilor. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. sensibile la temperaturile scăzute. organele subterane (bulbi. bulbii sau rizomii. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. uneori chiar săptămânal. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. sau talaj. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. şi peste vară. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. tuberculi.

elemente arhitecturale. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei.Cap. 30 oC. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. cărămidă. în zilele cu temperatură ridicată. având aspectul unor pajişti naturale.pentru peluze. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. datorită nuan elor de verde. masive de arbori) sau nevii (stânci. iar în cazul asfaltului de cca. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: .1. luciu de apă). fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. IX. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). brânduşe. . arbuşti. narcise. asfalt sau beton. gazonul se încălzeşte mai pu in. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. recreative sau sanitare. clădiri. formată în special din graminee. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. pietriş. lalele). Sunt preferate speciile rezistente la tasare. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. ce înfră esc abundent. De exemplu. pentru a forma un covor des. cu .pentru terenuri sportive. 45 oC. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). aranjamente florale. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor.rustic. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. . Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. După destina ie. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. grupuri statuare. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. imprimând o atmosferă de calm şi linişte.

uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Viola arvensis. Agrostis stolonifera. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp.2. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. Calendula officinalis.5 cm. dar speciile se comportă diferit. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. 9. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv.3. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar.. Alopecurus pratensis. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Campanulla sp. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. . Gypsophylla muralis.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. rădăcinile sunt relativ superficiale. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. crichet – 2. rapiditatea de creştere. umiditatea din sol.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. rezisten a la bătătorire. Deschampsia caespitosa. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. de diferite desimi. Iberis semperflorens. Reseda lutea. Papaver rhoeas. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. lăstărire. Festuca rubra. având aspectul unei fâne e înflorite. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. la tundere. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. înfră ire slabă. 9. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. grosiere. . înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei.5 cm. rezisten a la temperaturi scăzute. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. aspre. Alyssum maritimum.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. ci în amestec de minim 3 specii. Poa annua).5 cm. frunze mari. După înăl ime: . Cynonurus cristatus). tenis – 0. Bromus inermis).5 cm. Matricaria chamomilla. tufele sunt înghesuite foarte mult. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. aceasta dispare. rugbi – 6. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. rămânând suprafe e nude de pământ. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor.. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. capacitatea de refacere după tundere. Agrostis tenis. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. la 12–20 cm. Lollium perenne. Bellis perennis. .

în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . 9.2. zgură.mecanic . 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. ci cresc lateral. cu un aspect nefavorabil. . De asemenea. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. terenul se grăpează. dar şi vara. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. a canalizărilor. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. dar şi executarea drenurilor. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede).cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. moloz. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. Dacă norma este prea scăzută. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). După semănarea manuală. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). instalând toate speciile crescute natural. dacă există sisteme de irigat.1. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. îngroparea cablurilor electrice.5 – 2. cărămizi. Decaparea . date de condi iile specifice ale ării respective. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. în cazul în care solul existent este corespunzător. Metode şi tehnici de semănare: .3. se ob ine un gazon prea rar.9.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). adâncimea de semănare va fi mai mică.5 cm. gros de cca. a instala iilor de irigare. .manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. În diferite ări se aplică norme diferite. precum şi costul mai mic. amestec şi condi iile de sol. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător.3. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. de specie.

Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. Dacă solul are o cantitate mare . deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. iar gramineele se răresc.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). groase de 2-4cm. 9. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. sau mecanic cu maşini speciale. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. fosfor şi potasiu. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. care nu sunt preten ioase. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. 30 x 30. După aceste opera iuni. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). după care se sparge şi se mărun eşte elina. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). apar muşchii şi numeroase buruieni. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec.4. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. care pot fi rulate. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area.

O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. înainte de înflorirea buruienilor.de calciu. pentru compensare. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. trebuie mărită cantitatea de fosfor. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). . Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului.

. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. . de refugiu. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. organismul nu depune efort.7 m lă ime. călare sau cu bicicleta. .pentru ceea ce este viu sau în schimbare. apare un sentiment plăcut de protec ie. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. În func ie de natura circula iei. . influen ând sentimentul de veselie. pentru terenurile orizontale. mai stabilă. ordine şi propor ie. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). de cucerire a spa iului înconjurător. mai sigură. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării.de amuzament.pentru ceea ce este rigid. sau conduc spre un obiectiv principal important. elemente arhitecturale. pentru terenurile cu denivelări. . justificate de prezen a diferitelor obstacole.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . şi în echilibru cu for a gravita ională. . oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). . Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare.5 -0.de stimulare. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. 10. măreşte aten ia. importan ă şi lă ime.1.mişcarea orizontală. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. pentru stilul geometric. implică o diminuare a efortului. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces.mişcare ascendentă. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. inestetic şi nefunc ional. de intimitate şi uneori de regres. având 0. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: .20 m).mişcarea descendentă.de indispozi ie (de închistare) . creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. curiozitate . pentru obiective bine determinate. în meandre pentru traseele sinuoase. grădinile alpine. perspectivele. au o lă ime mai redusă (minim 1.Cap. flori. divertisment. X. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. sunt de obicei largi. creează impresia de avansare.

dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: .Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. mozaic. macadam. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. Pământul. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. lian i sau materiale hidrofobizate. iar cele deschise obosesc ochii). tip zidărie. asfalt turnat sau cilindrat.cele neregulate în „opus incertum”. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). . cărămidă. .cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. dale. beton. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. este folosit în pădurile de recreare. Căile împietruite cu pietriş de carieră. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. dalaj englezesc. pietriş. pavele. corelată cu ambientul.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . ceramică sau marmură. de forme diferite. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. dalaj antic. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . pătrate. cel pu in cu fa a superioară netedă.

se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). dispuse în diferite depresiuni ale terenului. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). . ale fiecărei dale. Când cursul apei este însorit. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. la o distan ă între centrele de greutate. Malurile se vor amenaja prin terasare. elipsoidale. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. uşurin a între inerii. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor.pe gazon. pătrate. Caltha palustris). Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. realizate de obicei pe stâncării. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. făl uită. 10. fântâni. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. dar fără a fi simetrice. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. iazuri. asemănător cu malurile opuse. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). fără frânturi. prin deschideri de perspective. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. căderi de apă. dar poate fi ameliorată. de mişcare. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. având rolul unui factor calmant în peisaj. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm).65 cm). Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. bitumului. în locurile cu erodare puternică. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. pâraie. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. trestie. Apele stătătoare (numite impropriu. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. senza ia de răcorire şi de prospe ime. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. lacuri. din beton. dreptunghiulare. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale.2.60-0. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. cărămidă. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. geometrică.

3. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. de solidaritate monumentală. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime.4. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. . 10. Grădinile alpine au suprafe e variabile. Când sunt de dimensiuni mari. iar când sunt mici şi grupate. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. . situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. privit dintr-un loc potrivit. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. combinată cu lumina artificială. un microrelief accidentat. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. colorată diferit chiar. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. în mod artificial. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. acestea dau impresia de putere. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. folosite pe timp de noapte.bazin cu jeturi orientate spre periferie. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. fie vor fi aduse. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial.bazin cu cupă florentină în mijloc. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. mărime şi culori. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite.fântână cu taluz cu cascadă. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. 10. la o oarecare distan ă de clădiri. Grădinile alpine creează. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. în mod progresiv. muntos. O perspectivă bine concepută are echilibru. cu o vegeta ie specifică. . obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. . şi pot fi amenajate într-un mod special.

Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). subalpin. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. 10. chioşcurile.5. bănci şi scaune (mobilier de grădină).Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură.aşezarea unui strat de pământ de elină. suporturi pentru plante. . teatrul verde. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . a men ine. deşertic. . situate în spa iile verzi. în pie e sau în punctele de perspectivă. zăpadă. pode e şi poduri. belvederile. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. sau cărămidă. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. treiajele. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. într-o formă simplă dar estetică. pergolele. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. construc ii uşoare. hexagonală sau octogonală. . Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. pătrată. lăsând spa ii mari între ele. .extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. cu turbă şi nisip. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). numite chioşcuri descoperite (naturale). la capătul aleilor. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. coloanele. Acestea se pot construi din lemn. accidentat. înghe .dispunerea blocurilor de piatră. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. la marginea apelor. scările. a domina. pentru ca pământul să se taseze suficient. destinate adăpostirii vizitatorilor. arcadele şi porticurile. vase decorative. grupuri sculpturale. va fi pe cât posibil frământat. fiind amplasate pe esplanade. balustradele (parapetele). Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. . în pantă sau se va crea artificial. beton. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. cele mari în planul din spate. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. a orchestrelor sau a fanfarelor.

lemn sculptat sau marmură. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. grup sculptural. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic.5 m. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. fontă. de obicei cu înflorire abundentă. teraselor. dezvoltare pe verticală. bronz.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. cărămidă. beton armat. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. Pot fi cu sau fără spătar. ce prezintă ca elemente de sus inere. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor.5-0. din diferite materiale de construc ie. culoarea lor. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. fiind amplasate la capătul aleilor. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. beton. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale.5 m. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. mărginirea unor perspective. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin.7m şi înăl ime 2-2. metal.4-3. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. a unui rond de flori. la marginea teraselor. stâlpi verticali (piatră. ce acoperă por iuni de alei sau terase.4-0. pe lângă ape sau terenuri accidentate. oferind refugiu împotriva insola iei. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. formate din panouri cu zăbrele. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. lemn. lă ime 0. Treiajele sunt construc ii uşoare. folosite pentru decorarea unor pere i. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. marmură şi au un mare efect prin formă. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. cărămidă. Se recomandă ca optimă. Acestea se confec ionează din piatră. atât la soare cât şi la umbră. Materiale de construc ie folosite: piatră. lemn. mozaic. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. înăl imea 0. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. cărămidă. aluminiu. Forma. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. piatră). mărime. pe orizontală. . Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu.0 m. fier. compartimentarea unui spa iu verde.45 m. în lungul aleilor largi. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile.

piatră. decorat cu plante de mozaic. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. în lungul scărilor. beton. aleilor.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. ciment. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. . zidurilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful