UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Constantinopol. specii floristice. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. smochini. . nordul Africii şi Asia Mică.H. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. trandafiri. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. Villa Mecena. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. Schema modelului grădinii medievale. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). Grădinile vilelor mai mici. Villa Lucullus.grădina cu pomi fructiferi. crini. ca urmare a cruciadelor. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. busuioc. pini. lauri. lotus sau diverse flori.2. vasele şi statuile. de regulă.arbuştii şi plantele ornamentale. buxus. cu coloane de piatră colorată şi marmură. Erau prezente pergolele şi coloanele. rozmarinul şi mirtul. horticultura a făcut progrese.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. Exemple: Villa lui Cicero. la interior cu bazine străjuite de statui. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. Villa Sallustius. 2. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. În capitala imperiului. . duzi. ce cuprindea Europa Sud-estică. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin.V. mimoze). De asemenea erau cultiva i trandafiri.2. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. plante medicinale şi aromatice. Erau prezente şi pu uri rotunde. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare.2. urbane.XIV d. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. Totuşi. formă pătrată. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. a înregistrat un regres. zambile. platani. chiparoşi. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. fiind înconjurate de un zid de marmură. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. fie o fântână cu un joc de apă. . Acestea aveau.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice.2. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. tei. peste care s-au grefat elementele orientale. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. 2. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. tisă.1.) 2. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. în Evul Mediu.

mirtul. palmieri.2. prin întretăierea a două canale cu apă.2. înconjurate de ziduri. magnoliile. 2. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. situate în cur ile clădirilor. de formă regulată iar cele mai mari. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. al VII-lea d. cu func ie exclusiv ornamentală. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. fiind plane şi înconjurate de ziduri. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. o suită de grădini. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. leandri. fie aveau straturi de formă pătrată.grădina de flori. bazine. compartimentare realizată. vi a-de-vie sau trandafiri urcători.grădina de legume şi plante medicinale.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse.H. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. pavilioane pentru petreceri.H. mărginite de rânduri de plante tunse.d. fie erau situate în afara palatelor. magnolii. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Apa era folosită fie în bazine şi canale. caracterizată de prezen a careurilor egale. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. 2. monotonă. acolo unde spa iul permitea. . strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri.). şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. citricele. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. galerii acoperite de plante că ărătoare. adesea aranjate liber. Speciile folosite erau: chiparoşii. Grădinile fie erau interioare. din timpul domina iei arabe. apoi au căpătat un specific propriu. Compozi ia era geometrică. Speciile folosite: chiparoşi. XIII-XIV.. Nu existau sculpturi. menajerie.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec.4. fie sub formă de fântâni arteziene. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. pere ii de fundal. eucalipt. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. Locuin ele mici aveau o singură grădină. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. . predominant persană. pini. Arta topiară era folosită în exces. acestea fiind interzise în religia mahomedană. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. buxusul. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor.

sec.H. situat pe malul unui lac. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. Filozofiile religioase din China. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. de basm. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. galerii. cascade naturale) sau în bazine artificiale. este mărimea acestora. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. grote. de groază. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. au fost create parcuri naturale. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. . budismul. în armonie cu peisajele naturale. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. Spa iile verzi din Extremul Orient 2.3. cu caracteristici proprii. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. în care vegeta ia era dispusă natural.H. odihnă.H. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. cu aspect natural. neregulat.3. ce erau descoperite brusc la un moment dat. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. II-I î. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. ape. în strânsă legătură cu religia. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. ziduri. Terasele erau trasate liber. fiind create mai ales în sec. piersicii ornamentali – Paradisul. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia.) şi cuprindeau mun i. fiind excluse liniile drepte. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. poduri şi pode e. bazine. Picturile. VIII-IX d. şi reflectă puternicul cult al naturii. o dată cu dezvoltarea noii religii. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. lacurile şi râurile. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. stânci. Relieful era foarte variat. cheiuri. arterele pământului. pinii – fermitatea şi for a caracterului. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. având caracter natural. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. pe vârful unei coline sau în pădure. chioşcuri. bambuşii – prietenia necondi ionată. servind ca loc pentru plimbare. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. IV-V d. modificat sau aparent natural. (dinastia Tang).1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. pentru dobândirea perfec iunii morale. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului.. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. plante şi animale. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. Elementele primordiale erau mun ii. iar apele. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. indiferent de perioada istorică. por i. fiind natural. cascade. terase.H.2. de veselie. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. firesc. suprafe ele foarte întinse. al XVII-lea d.

plus diferite lampadare. erau prezente pretutindeni. diverse plante cu sau fără flori.Deşi. sau de pe verandă. podurile. În sec. şi în Kyoto. . sau din Europa medievală şi renascentistă.). Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. sec. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. destinate contemplării din interiorul clădirii. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. cu balustrade ornamentate. muşchi. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate.H.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. fiind o componentă a acesteia. pavilioane pentru ceai. pietriş. orientat pe direc ia N-S. arbori şi arbuşti. miniaturală: cursul de apă. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . lanterne din piatră. grădină de muşchi. . Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră.vegeta ia este perfect integrată peisajului. lac cu insule. Astfel în Japonia. grădină aridă. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. por i. arborele de ceai. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. mai mari sau mai mici. Persia. camelii. fiind ulterior personalizată. Islam). în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. în decursul timpului. ferigi. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii.3.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. Grădinile imperiale. stânci col uroase. din dorin a de a aduce natura în locuin e. ienuperi. coline. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. fiind folosite toate elementele din natură. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. al VIII-lea d.capitala ării. stâncile. bambus. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. pietre rotunjite. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . cu aspect cât mai natural (pasul japonez). imitând forma şi habitusul celor din mediul natural.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. un râu sau pârâu.H. azalee. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. pârâu cu cascadă. 2. fântâni şi foarte multă vegeta ie. cu simboluri filozofice caracteristice. devenind o artă na ională. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. nisip. . Spa iile verzi. pasul japonez. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. al VIII-lea d. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori.

în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. . . . cireşii. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. ştiin ă. în special pentru grădinile vilelor suburbane. stejari meridionali. camelii.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. a canalelor. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec.4.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. cascadelor.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene.utilizarea vegeta iei tunse. chiparoşi. .sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei.Grădina palatului Farnese din Caprarola. buxus. arbuşti modela i în volume geometrice.nu erau folosite alei. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. mirt.erau folosite zidurile masive de sprijin. Specii folosite erau: pini. . azalee. al XVII-lea d.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. precum: . 2. vase ornamentale.Villa Lante din Bagnasia (5 terase).H. magnolia.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). . ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. cascade.Villa Medici în Roma (2 terase).apa aduce mişcare. . . . . Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. încep să apară primele grădini publice. glicina. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. bazine neregulate. bambus.prezen a sculpturilor. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă.apa era folosită sub formă naturală.simetria fa ă de o axă a compozi iei.. de unde a iradiat apoi în restul Europei. ienuperi. . din toate domeniile: artă. literatură. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. . . lespezi sub forma pasului japonez. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. tisă. 2.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. lămâi. XV-XVI d. . garduri vii şi borduri tunse. pe terase succesive.4. Din sec.1.H. ziduri înverzite. arhitectură. . . Această orientare a apărut la început în Italia. . adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). arborele de ceai. ci pietre late. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . parapete ornamentale. ca influen ă occidentală. lauri şi portocali.

la castelele Amboise. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). .arhitect peisagist Delorne. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. fiind îmbinate cu linii ample.grădinile de la castelele Tuilleries. fântâni. la care grădinile erau în incintă. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală. al XVII-lea.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). . În unele situa ii canalele s-au păstrat.grădina Luxembourg din Paris. . având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. . Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). . curbe. Exemple din sec al XVI-lea: . pictor şi arhitect) favorit al . rezultând spa ii mult lărgite. În prima jumătate a sec. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d.. traseele rectilinii. apare stilul baroc. Abia după jumătatea sec.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. . 2.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. tinzându-se către transformarea în parcuri. Fontainbleau.grădinile Gamberaia – Floren a.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma. vase. Terenul era modelat în terase mari. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus.În secolul al XVII–lea d.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. Astfel.H.2. cu numeroase statui. Principiile esen iale s-au men inut. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. Exemple:. sub aspectul echilibrului şi simetriei. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. S-au mărit dimensiunile grădinilor. în arhitectură.4. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. al XVI–lea. roci şi apă în mişcare). Existau canale şi lacuri imense. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. Au fost realizate decoruri bogate. dar dispare schematismul rigid. În perioada Barocului. al XVII-lea crea iile importante au fost: . cu partere decorate cu flori. bazine. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi.grădina Garzoni – Collodi. .grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . Au apărut grotele artificiale.H. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană.arhitect peisagist Du Cerceau. Saint-German. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică.

în Anglia începând cu sec. . închise între ziduri. bazine cu grupuri sculpturale. dominantă. statui sau vase. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. . mai ales pe axa principală. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. Fontainbleau. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. mari partere şi întinse oglinzi de apă. bazine şi canale. . s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. al XVIII-lea. . treiaje. Sceaux. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. Saint Germain-en Laye. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon).toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . conuri.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. 2.compozi ia era tratată arhitectural.sunt folosite. vase în stil baroc.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. piramide. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. Dar.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. . compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. cuburi). . ca şi în restul Europei. borduri sau broderii de buxus tuns.terenul este modelat în terase largi.3. alături de diferite fântâni. . bazine.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. pe spa ii foarte largi. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. sub influen a literaturii.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. racordate cu ziduri de sprijin. în Anglia dominau grădinile medievale. dispuse în re ea geometrică riguros trasată.4. constituind totodată şi perspectiva principală. rampe. Chantilly. . balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice.Ludovic al XIV-lea. cu principii compozi ionale proprii. . cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene.„regelui Soare”. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. scări. rocării. fiind situat pe terenul dominant.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. . se păstrează axa . Versailles.palatul constituie capul compozi iei. . Ulterior.sunt prezente.aleile sunt rectilinii. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. La început s-a renun at la tunderea arborilor. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. SaintCloud. . picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. Dispar parterele.

fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. enun ate de Repton.centrală dominantă.. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. La periferie erau: Regent’s Park.Hampton Court – model italian.Parcul Chatsworth – stil clasic. . fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. . . cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. . . . amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular.Austria: .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. .Nymphenburg (München) – model francez.Germania: .Grădinile Greenwich – model francez. Toate crea iile din această perioadă (sec. . Victoria Park şi Battersea Park.4.Anglia: . În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. Green Park. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . Realizări importante: .Kent (pictor şi arhitect) . . Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. reziden ial şi a intrat în cel urban. . Hyde Park. dar se introduc poteci şerpuitoare. 2.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. . al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.Rusia: . La sfârşitul secolului al XIX-lea.. Ermenonville. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. apoi francez. fiind sus inătorul noului curent numit . În secolul al XIX-lea. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).4.model francez. realizate sub influen a romantismului. formând un lan verde de peste 4 Km.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.Tête d’or’’ (Lyon).parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). Kensington Gardens – situate în centrul oraşului.Saint-James Park . .Charlottenburg (Berlin) . Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. .grădinile Kensington şi parcul Stowe. Malmaison.model francez. James Parc.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic.grădinile de la Whitehall – model italian. . amenajate în stil peisager: St. . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.

Philadelphia – Fairmount Park. .Parcul Public Friederichsham (Berlin). . respectiv după principiile grădinilor engleze.360 ha.model italian.Grădina engleză (München). al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. Prospect Park (peisagist Olmsted). lăcrămioare. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. roini a. Parcul Puşkin (parc englez.sec.A. pomicole. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .Grădina Botanică . .U.Chicago – South Park. bradul.Parcul Sokolniki – 463 ha.New York – Central Park . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. stejarul.Villa Melzi (Bellagio). . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk. cimbrul. 2.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic.Italia: .model francez. . În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .Villa Carlotta (Caddenabio).Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. mesteacănul. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. liliacul. . plopul alb. . .5.Villa Carraresi (Roma).parcul Wilhelmshöhe (Kassel). În Germania. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. Ca exemple pot fi amintite: . molidul. .parcul Nympheuburg (München).sec.Spania: .Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . narcisele.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. Ca exemple pot fi amintite: . forestiere: bujori. . . . garoafe şi iasomie. Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. pe lângă locuin ele boierilor. Petersburg – 600 ha.Boston – Park System. . . În S. . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene. arskoe Selo = vechea denumire)..grădinile La Cranja (lângă Segovia) .parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . . la Iaşi – grădina Palatului domnesc. crini. lângă St. .

Timişoara – Parcul Tiselor. În alte oraşe: .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. Redont.. .la Sibiu – 1857.Iaşi – Parcul Expozi iei.parcul de la Gorneşti –Mureş .parcul de la Bon ida –Cluj. azi Parcul Romanescu.Bucureştiul avea cca. . .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). amenajat tot de Redont – Bd. ..parcul Carol I. . . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. poduri. al baronului Bruckental. Pădurea Verde. 70 ha. Hayer.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). al XIX –lea.parcul de la Albeşti –Braşov. odată cu dezvoltarea oraşelor. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. . dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.la sfârşitul sec. Hörer). . chioşcuri pentru orchestre. al familiei Bauffy. . Dacia. .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).actual Parcul Tineretului. . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia).Pădurile parc Băneasa şi Snagov.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. Parcurile de la Avrig.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: .parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. (Carl Friederich. dar care în mare parte erau neorganizate.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. . .sec.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca.Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). stilul brâncovenesc. promenada de pe Dealul Copou.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria .. fiind numit oraş-grădină. lângă castelul familiei Haller.în Bucureşti în 1833-1840.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.Grădina Ioanid. lângă castelul familiei Teleky. . al XVIII-lea . Alpinetul. Borza. În sec. .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. . . . . (fost Libertă ii) realizat de E. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. .1838 – parc promenadă . . Parcul Rozelor. . .1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş.Buzău – Parcul Crângul. . . . 80% din suprafa a sa ocupată de grădini.

Pantelimon.Parcul Sportiv . ClujNapoca. Parcul Tineretului.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Balta Albă. Sibiu. .70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Parcul Tei. Colentina. Gala i. Ploieşti. Craiova. . Oradea. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Crângaşi.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Piteşti. . Constan a. .reamenajarea Parcului Herăstrău. corespunzătoare multitudinii de sta iuni.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Drumul Taberei. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. .s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Parcul Libertă ii. Iaşi. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. . parcuri în Titan.

constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică.lemn din diferite tipuri de pădure. decorativă (estetică. 3. hidrologică. respectiv: de produc ie. recreativ sau sanitar.1.f. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. de protec ie climatică (viteza vântului. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. . umiditatea şi temperatura aerului. de impact peisager). respectiv cu: . Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. c) f. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. grădini. . d) f. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. această func ie are un caracter puternic diminuat. ştiin ifică.f. fiind ob inute diferite categorii de produse: . Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. de protec ie a solului.f. antierozională. . antipoluantă (f.2. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. recreativă.fructe din livezi. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. intensitatea radia iei solare). 3. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . la diferite categorii de spa ii verzi. în general de toate tipurile de spa ii verzi. sanitară). Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. sanitară şi estetică. de pe terenuri degradate). Func ia hidrologică este asigurată.Cap. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii.flori din culturile floricole. hidrologică. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. e) f. f) f. . Profesorul I. .

Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. substratul ce constituie suportul vegeta iei. fie la suprafa a solului (litieră). . . Func ia de protec ie a solului. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. ce constituie o armătură biologică a solului.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. trotuare. fie în sol (rădăcini moarte). vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. prezintă o stabilitate mecanică. . fâşiilor plantate în lungul străzilor. moderează temperaturile excesive. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. a perdelelor de protec ie. Acestea. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. Vegeta ia lemnoasă. Sub aspectul proceselor pedogenetice. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. prin albedoul specific. spa iile verzi prin stratul arborescent. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. asfalt sau beton. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. etc. prin descompunerea de către microorganisme. prin procesele de evapo-transpira ie. De exemplu. străzi. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. şi a speciilor drajonate. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. Pe lângă aportul de substan e nutritive. sau în apropierea acestora. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. fizică şi chimică.micşorarea vitezei vântului. . astfel.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. ). Prin sistemul de înrădăcinare. mult sporită. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. cărămidă.ameliorarea umidită ii aerului. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. în care procesele de eroziune sunt vizibile. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. pietriş. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . prin microclimatul pe care-l realizează. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi.

Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. vârsta arboretului. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. a pulberilor fine sau a fumului. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. gresia.reducerea poluării fonice. Perdelele de protec ie. marmura. sub diferite aspecte: . unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. . o elul.reducerea poluării fizice a atmosferei. De exemplu. 3. în special în timpul verii. betonul. sau cu frunziş sempervirescent. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. elagaj şi anotimp. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente.reducerea poluării chimice a atmosferei. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. în zonele plantate. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire.lipsite de vegeta ie. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. . atmosfera devine calmă. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. iar la 120-200 m în interior. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera.3. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. . viteza vântului scade cu 30-60%. etc. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. 5m3. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. În mediul urban. consisten ă. structură pe verticală. ce nu deranjează ochi. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. astfel.

a arterelor principale). în teren liber. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). planta iile stradale. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. ionizarea aerului). Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. umiditate. de prelucrare a petrolului. respectiv de mărimea frunzelor. arbori+arbuşti+specii de gazon). aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. părozitatea acestora. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. intersec iilor aglomerate. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. sau diferite activită i curente ale popula iei. întreprinderile industriale. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. transportul auto. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. industria chimică. ce are lă imea de 200-250m. În oraşe. 35 t/ha. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). perimetrale. pinului silvestru cca. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. cea ă. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. planta iile rare dintre construc ii. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. efect maxim în sezonul de vegeta ie. . Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. etc. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). prin senza ia de linişte. 42 t/ha. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. 30 t/ha. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. iar a teiului pucios cca. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. căderea frunzelor. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). de prelucrare a produselor minerale. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. acoperită cu gazon. metalurgică. în cazul molidului cca. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. durata de via ă a frunzelor etc. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. echien/plurien. şantierele. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. având un efect nesesizabil. 68 t de particule solide şi praf. De exemplu. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. aerian. inversiuni termice. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. necroze. radia ie solară. fără obstacole cu efect antifonic.

Mobilitatea. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. spa iile verzi urbane sau extraurbane.timp de existen ă. respectiv timpul alocat servirii mesei. . . telefonie. radio. cules de flori. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac.pregătirea. care poate fi: .3. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . de . turismului. picnic. în general.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. internet).deplasarea. . prin care se înlătură plictiseala. divertismentului. etc.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări.timpul liber (dedicat recreării).destinderea sau relaxarea. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. îmbrăcăminte. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. pensia. Fazele activită ii de recreare: . .4.activită i pe loc. . intelectuale sau psihice. al solicitării fizice. cele mai multe destina ii.Timpul. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. camping. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură.. . sau efectul automatismelor zilnice. . fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. după bunul lui plac: plimbări. respectiv concediile.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. serviciului. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. televiziune. . cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. . practicarea diferitelor sporturi. vacan ele. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. Factorii care influen ează recrearea sunt: . cumpărăturilor pentru hrană. . obiective turistice. la care este supus omul în via a cotidiană.divertismentul sau amuzamentul.Nivelul de trai. . sportului. CFR. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. odihnei prin somn.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. aeriană sau navală. între inerii personale. presupune bucuria întocmirii programului. călătorii. artei. în sferele culturii.

de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). după o perioadă de activitate intensă. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. floricolă sau erbacee. de diferite excese. realizată pentru plăcerea proprie a individului. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. repausul şi somnul. nevoia de a face mişcare. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. prin care are loc refacerea fizică a organismului. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. . diseminat sau modificat. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. presupune comportamente diferite. în sta iuni climaterice cu specific.ciuperci sau de fructe de pădure. decât în dauna operei”. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. apicultura. obiective culturale. gazon sau oglinzi de apă. în spa iile verzi extraurbane. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. În sens larg. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare).amintirea. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. etc. indiferent de subiectul în care apare. de regulă la sfârşitul săptămânii. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. Odihna propriu-zisă. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. de conducerea autovehiculului. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. parcurile. etc. vânătoare. . asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. canotaj. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. pescuit. sau la sfârşitul săptămânii. Aceste activită i pot fi active sau pasive. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. încât nimic să nu poată fi adăugat. sau în zilele libere. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. sau diferite activită i precum grădinăritul. 3.O. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. alpinism. istorice.5. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. J.întoarcerea. economice. arbustivă. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. Func ia decorativă (estetică. Plimbările sunt realizate fie zilnic. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. Turismul are caracter recreativ. diferite de mediul său. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. . etc. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare.

a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. bazine. puternic erodate sau a grohotişurilor. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor.6. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. murmurul apei. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. .încadrarea cursurilor de apă. cascade. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. . . vâjâitul vântului prin coroana arborilor. bariere împotriva vântului. diferind în func ie de fenofază.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. 3. şi care exercită o atrac ie spontană. etc. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. variază pe parcursul unui an. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. admira ie necondi ionată. flori. cu efect de parazăpezi). .îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. Astfel. textura coroanei. încântare. fructe. . ciripitul păsărelelor. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. . Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase.

luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. Toate elementele unui spa iu verde (alei. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Frumuse ea este realizată prin ordine. care conduc în final la realizarea frumosului. într-un întreg. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. ob inându-se în final unitatea în diversitate. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi.Cap. viu sau inert. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). centrul compozi iei reprezentat . se ine seama de anumite principii şi legi. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. sociale şi economice ale unei perioade date. suprafe elor şi formelor planului. Fiecare component. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). armonie şi propor ionalitate. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Frumuse ea este un element func ional. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. peluze. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. treaptă. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional. intrarea principală. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. planta ii. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. pe o concep ie dominantă. un monument).

respectiv realizarea echilibrului. interesul scade. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. Ritmul poate fi: static. clădire). în întregime. stradă. dinamic. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. bănci. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. admi ând totodată diversitatea acestuia. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. creând senza ia de dezamăgire. de culoare. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. a repetării şi a consecven ei. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. de formă. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. liniar. calitate care uneori poate avea o latură negativă. este static şi odată văzut. integritatea şi calitatea acestuia. şi o dată percepută regula ritmului.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. simplu. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . potecă. se găsesc mase similare şi egale. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. compus. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. ordinii. bulevard. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. magnificului. grupuri. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Asimetria pune omul în armonie cu natura. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. evitându-se astfel monotonia. combinat. a aceloraşi elemente (specii. deoarece un plan perceput deodată. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. al for ei sau al monumentalită ii. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. vase decorative. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). omul va anticipa următorul obiect sau interval. Simetria poate fi absolută şi liberă. lă ime) sau alte caractere vizibile.

complementare) unificate printr-o culoare neutrală. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). chiar dacă specia diferă (de exemplu. care au o anumită continuitate. într-un aliniament. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate).combina ii între culori diferite (active. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. . În func ie de culorile care se asociază sau se combină.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. se pot deosebi: . Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. dar care au volume şi formă asemănătoare). respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. formelor dar mai ales a culorilor.compozi ii între culorile complementare.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor.compozi ii doar între culorile calde sau active. exprimând de fapt unitatea în varietate. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. florale. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. arhitecturale. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). în acest car fiind vorba de armonia contrastului. pasive. Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. .abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). de un individ. În proiectarea spa iilor verzi. forme sau spa ii. etc. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. . să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. caz în care se aplică armonia legăturii. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg.

C. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil.618 (aproximativ 3:5). Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2.I. 21.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). 55. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. etc. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. astfel pentru o alee de 300 m. sub un unghi de cca. publicul dintr-un parc. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). 5. 8. 34. ordine şi armonie. mese. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară.).). iar pentru o alee de 250 m. apoi 3. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). . Astfel. . Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. lă imea optimă este de 8 m. 180. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. alee pietonală. iar la o distan ă mai . La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). sau prin introducerea unor elemente de accentuare. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. 13. al XIII-lea. 270. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. Fibonacci. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. sub un unghi de cca. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. Scara individuală ia în considerare omul ca individ.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. matematician italian din sec. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. 89 etc. ce are laturile în raport de 1:1. lă imea optimă este de 5 m.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. .

mare de această valoare. . clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. fără a se exagera prin risipă. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. presupunând unirea trecutului cu prezentul.

2.1. dar şi elemente minore precum microrelieful. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. civiliza ii. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. francez sau regulat) a stat.1. văile râurilor. activită i. apă. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. În amenajarea spa iilor verzi. Stilurile spa iilor verzi 5. La romani grădinile. bazine. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). Stilul geometric Stilul geometric (clasic. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. aspect preluat şi de romani. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. de mai târziu. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. precipita iile) sau for ele majore (vânt. . Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. arhitectural.1. epoci. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. În ultima perioadă (sec. vase sau fântâni arteziene. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. întotdeauna de formă dreptunghiulară. caracteristice Renaşterii şi Barocului. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief.1. în general. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). vegeta ia. câmpii. râuri.Cap. Grădinile în stil maur. pâraie. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. fiind ornate cu statui. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. V. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. erau prelungiri ale încăperilor. caracteristice diferitelor epoci istorice. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. etc. În func ie de stilul adoptat în compozi ie. eroziunea). prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. 5. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde.). trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. iar în cadrul stilului peisager sau liber. Acest stil prezintă mai multe variante. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). radia ia solară. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5.

scări. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. bogat ornamentate. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. cu denivelări mici. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. taluzuri. cascade sau bazine. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. numit şi capul de compozi ie. fiind subordonate toate elementului principal. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori.1. Elementul principal. 5. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. precum şi oglinzi de apă. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. fie de a le limita pe altele. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. pe linii drepte şi curbe. rampe.2. Apa aduce prospe ime. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. Aceasta. ce constituie perspectiva principală. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. canale sau oglinzi de apă. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. cu numeroase ziduri de sprijin. situat în pozi ie dominantă. sau de perdele de arbori. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. aplicat până în prezent. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. balustrade. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. regulate. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte.1. fiind nivelat şi modelat în terase largi. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. statui sau vase sculptate. unele păstrându-se şi în prezent. respectiv axa principală.

conducând spre diverse amenajări. fiind obositoare ochiului.1. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. . Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. care dau varietate şi fantezie compozi iei. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural.de apă. natural. Stilul peisager Stilul peisager (liber. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii.2.2. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. fie sub influen a pictorilor peisagişti. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. 5. cu precădere în Olanda. 5. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. compozi ia fiind liberă. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea.3. Toate acestea au fost duse la extrem. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. având cel mai adesea relief variat.1. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. în Anglia. 5. În această situa ie.1. fiind dispuse în re ea geometrică. în formă de tablă de şah. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. mai ales a celor de gazon. în ansamblu. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i.3. Aleile sunt rectilinii. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. fie sub influen a literaturii noi. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare.1. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. sub influen a stilului rococo din arhitectură.

cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. în diferite zone ale grădinii. peluze. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. în pete neregulate sau eliptice. cu înflorire bogată. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. . cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. urmând caracteristicile terenului. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. sub formă de mase. fie naturale. se vor folosi specii de talie mică. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. Apele. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. de grote sau chiar cascade. specii lemnoase decorative. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. lumini şi umbre. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. vor fi folosite pâlcurile. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. prin aducerea de pietre. curb sau sinuos. care în mod natural sunt dispersate. atunci când aceasta există. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. chiar exotice. frumoasă şi îndelungată. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. roci sau stânci. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. ce urmăreşte formele de relief. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. cu aspect natural. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. covoare sau dispersate solitar. neregulat. fie create. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. sinuos chiar. intervenindu-se totuşi în detaliu. Simetria şi echivalen a sunt excluse. Rocile. toate elementele. cu contur regulat. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. Aleile au un traseu liber. volume. masele vor avea conturul neregulat. În jurul clădirii principale. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. pajişti şi diferite grupaje floricole.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

2. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. De asemenea. cu flori având culori calde. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. unei mări sau ocean). sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. cascadele. forme. . Genul de bucurie Genul de bucurie.4. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac.5. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. culori. de stâncile.3. volume. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. 5. atât sub aspect psihic cât şi fizic. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului.2. largi. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. de veselie sau de entuziasm. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv.5. având ca fundal imagine unor mun i înal i. 5.2. dispuse într-un masiv păduros. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. umbră şi lumină. de luminişurile retrase. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă.

Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. atât urbane cât şi periurbane. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar.Cap. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. limitarea perimetrului construibil. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. energie termică. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc.). în strânsă corelare cu structura urbanistică. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. ce asigură protec ia multiplă a mediului. sta ii de distribu ie a apei. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i.2. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. gazului metan. cât şi legătura dintre acestea. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. zona industrială. dispuse într-o re ea continuă. . Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. recrearea şi odihna popula iei. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. etc. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. 6. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. sunt judicios repartizate. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. 6. Ca regulă generală. re ele stradale. zona politico-administrativă. energiei electrice. grădinile sau scuarurile. dimensionate.1. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete.

Această re ea poate avea o dispozi ie radială. planta ii antiincendiare. . dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. păduri de recreare. şi în care intră: parcuri. . asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. care traversează localitatea şi care. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale.3. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. a apei. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. zonele de agrement (păduri de recreare. ştranduri). ce sunt administrate de primării. planta ii de pe lângă unele dotări publice. grădinile locuin elor individuale. a solului. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. grădini şi scuaruri publice. grădinile botanice şi cele zoologice. scuaruri. planta ii de protec ie (a localită ilor. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. planta iile din cimitire. dotări şi func ii. 6. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. . . Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. 1. fiind diferite ca mărime. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. a sta iunilor balneo-climaterice). planta ii antierozionale. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. lungi de sute de metri. în func ie de sistemul stradal al localită ii. grădini zoologice. grădini botanice. de regulă. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. După accesibilitatea popula iei largi: . concentrică. grădini publice. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. 2.cu acces limitat.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. întreprinderilor. radial-concentrică. pepiniere. transversală sau longitudinal-transversală. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. a spitalelor. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. constituită din spa ii verzi periurbane. de folosin ă generală. grădini sau scuaruri). aici încadrându-se: sta iuni experimentale.cu acces nelimitat. păduri parc. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. acoperişurile verzi. amplasare. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. grădini botanice. longitudinală. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. După pozi ie se deosebesc: . parcurile şi bazele sportive.cu acces strict. pepiniere. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). numite şi spa ii verzi publice.

Raza de deservire a unui scuar este de cca. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. planta iile de consolidare antierozională. cu rol decorativ: scuarurile decorative. parcuri dendrologice. fiind destinată odihnei de scurtă durată.permanente. . După destina ie. . 6. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. spa iile verzi din cimitire. în cca.spa ii verzi de înfrumuse are. .spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. parcuri şi grădini zoologice.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. alpinarii.temporare sau provizorii. ce se înfiin ează pe terenuri virane. . spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. scuarurile por fi: . păduri parc. După func ii: . planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. 400 m.3. pepinierele. destina ie. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. scuarurile pot fi situate: . situată în intravilan. rozarii.3 ha.4. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. . . având în componen a lor doar arbuşti.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto.3-3 ha. parcurile sportive. gazon. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. configura ia terenului şi construc iile din jur. perdelele de protec ie. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. parcuri expozi ionale. După modul de amplasare. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. planta ii cu efect de parazăpezi. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. După durată. frecventează simultan acel scuar. edificii culturale. păduri de agrement. grădini şi parcuri publice. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. spa iile verzi pentru copii şi tineret. culturale sau de învă ământ. . scuarurile pot fi: . caz în care acestea sunt uşor accesibile. destinate construirii unor cartiere de locuit. 6-8 minute. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. situate de regulă în cartierele de locuin e.în interiorul cartierelor de locuit.

situate în jurul unor institu ii publice. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. Intrările vor fi reduse ca număr.5 km. 3-4 ha. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. . în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. aranjamente şi decora iuni florale. alei. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. Dispozi ia aleilor. în lungul aleilor. scări (în cazul terenului accidentat).5. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. în cadrul oraşelor mari. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. statui. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. frecventează grădina în acelaşi timp.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. de mers lejer. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. bănci. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. de învă ământ. respectiv o intrare la cca. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. 15-25 minute. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. respectiv arbori şi arbuşti. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. . respectiv: sectorul pentru copii. Spre deosebire de scuar. boschete. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. peluze de iarbă. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. 6. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. Dată fiind această distan ă de deservire. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. De exemplu. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. de pe o rază de 1-1. spre periferia scuarului. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. datorită inexisten ei căilor de acces. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. zone umbrite dar şi zone însorite. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează.. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. a obiectivelor culturale.scuarurile cu func ie prioritară decorativă.

gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. de re eaua stradală limitrofă. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. bănci. expozi ii. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. într-un cadru peisagistic deosebit. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. restaurant). Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. şi de capacitatea proiectată a parcului. În foarte multe cazuri. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. cofetărie. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive.000 de locuitori trebuie să existe un parc. bazine sau chiar un mic lac. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. locuri pentru jocuri statice. . Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. de lungimi şi dificultă i diferite. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. sporturi. cafenea. WC public). respectiv sta ionare).6.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. manifestări artistice). ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. diferite dotări (cişmele. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. 6. ce depăşesc 20 ha. adăpost de ploaie. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. datorită suprafe ei pe care o reclamă. şi de densitatea popula iei.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

ale unui cvartal sau ale unui cartier. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. arii de joacă pentru copii. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. punct de distribu ie a energiei electrice. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. parcări. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu.8. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. partere cu flori. Au scop sanitar. pentru diminuarea zgomotului. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor.1. 6. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. recreativ şi decorativ. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. şi alte multe specii pentru varietate. orientarea şi înăl imea clădirilor. alei pietonale. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc.liber este de 3. suprafe e îngazonate. 6. ocupând suprafe e importante. Astfel. tomberoane). structură şi folosin ă diferite. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. în func ie de pozi ia.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. 6. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte.8. .8. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. şi străzi şi bulevarde deschise.2. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. a noxelor sau a altor factori de inconfort. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. Speciile vor fi alese şi amplasate.

sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. minigrădină de zarzavaturi. În func ie de mărimea spa iului disponibil. o cascadă miniaturală. sau specii de răşinoase. arbuşti tunşi. trandafirii. precum gazonul. stânci şi pietre. suprafe e îngazonate. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . Grădina de fa adă. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. spitale. În cazul unor locuin e. de gusturile proprietarului. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. uşor de între inut. În cazul vegeta iei. piscină. dar şi a unor hoteluri. pergolelor. grădina este structurată şi amenajată. magazie de unelte. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. minilivadă. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. arbuşti şi liane. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. servitul mesei. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. institu ii.) acestea pot fi: grădina de fa adă. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. padoc şi cuşcă pentru câine. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. precum şi diferite specii cu port pendent. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. cu o compozi ie relativ simplă. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. lămpi pitic. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. a unor grupuri de specii sempervirescente. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. În func ie de mărimea acesteia. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. bazin cu peşti decorativi. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. chioşcurilor şi treiajelor. arbustive sau lemnoase. un mic bazin cu aspect natural. barbeque. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. fie prin realizarea unui gard viu înalt. sediu de firmă etc. sedii de firme. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. cititul. fie după propriile idei. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. miniseră. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. arbori. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). mobilier de grădină. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. activită i de grădinărit. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. gazonul. diferite jocuri. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. aranjamente florale. Astfel. chioşc de grădină. Grădinile interioare. joasă sau fără împrejmuire.

durabilă şi de bună calitate. de regulă. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. 6. cu pietriş (de tip sort). cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. fiind de maxim 10-15%. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. pentru speciile de plante vivace. În func ie de caracteristicile lor. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. printre spa iile rămase libere între plante. Brassicaceae sau Campanulaceae). fam. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. de la bun început. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. format din fibre minerale. nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. Saxifragaceae. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. cu arbori şi arbuşti de talie mare. Urmează un strat de separa ie. astfel. instala ii electrice. forme sau provenien e. Peste acesta se aşterne stratul fertil. canalizări). Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. poate contribui la estetica compozi iei alese. sau numeroase alte specii floricole. se recomandă acoperirea acestuia. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. unele specii din fam. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. specii de gazon (fam. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil.9. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. . Crassulaceae. Poaceae). Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. alături de plante cu flori şi alei. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. cu strat fertil mai gros. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. în vederea efectuării eventualelor repara ii. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă.

ateliere). .acestea re in diferite cantită i de praf. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: .reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire.10. .moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. Ca şi în cazul grădinilor interioare. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. institu ii administrative). prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. creându-se spa ii pentru odihnă.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. până la 4-7. . comportându-se ca un bun strat termoizolant.şi nu în ultimul rând. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor.. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. 6. diferite pulberi sau noxe. al muncitorului (fabrici. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. şi constituie unită i de sine stătătoare. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. spa iile verzi propriu-zise. în zilele însorite. policlinici. . prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. . umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. . hale. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. al proprietarului (locuin ă privată). Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. cabinete). fiind dotate cu mic mobilier de grădină. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. Din suprafa a acestor complexe sportive. .influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. al bolnavului sau pacientului (spitale.

cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. gazon sau arbuşti. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. Stilul adoptat este cel mixt. grupuri sanitare. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. tobogane. când sunt în afara localită ii. oină). 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. handbal. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. 11-15 ani. 100 m2 până la câteva hectare. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. clădiri administrative. volei. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. arte mar iale). polo). duşuri etc. sau în cadrul scuarurilor. volei. şi să nu producă fructe ce pot murdări. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. cu ghimpi (Berberis . 3-6 ani. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. leagăne. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. labirint. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. tenis). baschet. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. diferite săli de sport (gimnastică. precum şi specii floricole şi de gazon. caz în care au caracter de tabără. atletism). 1000 m2 pentru 40-50 copii. pentru a se realiza fluxul cât mai facil.11. 30-40 copii. 7-10 ani.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. separate prin vegeta ie. respectiv: până la 3 ani. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. bârnă de echilibru. cu precădere împotriva vânturilor dominante. balansoare. clădiri pentru vestiare. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. cu solul permeabil. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. în care constituie sectoare de sine stătătoare. bănci. Suprafa a variază de la cca. grădinilor publice sau a parcurilor. 6. bazin acoperit sau în aer liber (înot. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. 20-25% pentru terenurile de joacă. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e.

rabate sau diverse aranjamente floristice. Laburnum anagyroides. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. fructe sau semin e. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. balansoare. tobogane. arbori de mărimea a III-a. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. ce poate cuprinde: o mică livadă. arbuşti fructiferi. pârtie pentru schiuri. ronduri. teren pentru focul de tabără. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. un mic monument sau un bust. coşuri de gunoi etc. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. flori. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite.). se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. bănci. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. labirinturi. Robinia sp. bob sau săniu ă. pistă pentru patine cu rotile. destinate odihnei. grădina de zarzavat. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă..12. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. În cazul taberelor. medicinale şi melifere. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. sau care să fie toxice (Taxus baccata. plante tehnice. care murdăresc. alei pentru biciclete sau trotinete. pistă pentru alergare. flori. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. dotările vor fi mult mai complexe. În cartierele de locuit sau în scuaruri. eventual un mic stadion. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. bazin pentru înot. corpuri de iluminat. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. leagăne. cât şi zone însorite. spaliere. a zgomotului şi a gazelor. . Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. cu frunze. Dar în func ie de microrelief. 6. Rhus typhina). Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. bibliotecă volantă. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat.sp. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. cu rol de protec ie împotriva prafului. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. terenuri pentru jocuri de masă. bârnă pentru echilibru.). care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. cele cu frunze.

de a diminua poluarea fonică. Componenta cea mai importantă. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. cu excep ia intersec iilor. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. respectiv cea a intrărilor. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. pentru mărirea gradului de vizibilitate. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. birourilor. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. bănci. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. De asemenea. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. cu cel mai mare impact peisagistic. având ca dotări mese. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. cu rol stimulator.13. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. Spa iile verzi din incinta spitalelor. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. familiare. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. 6.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. este vegeta ia lemnoasă. cu specii floricole având culori liniştitoare. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii.14. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. pentru fiecare elev. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. Astfel. pasive cu rol calmant. rabate de flori. diferite. func ional şi estetic. . Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori.5 m2 de teren sportiv. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. sau a celor rezervate pauzelor. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. calmante. 6. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. precum şi obiecte din materiale calde. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă.

Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. cimişir. separarea diferitelor amenajări precum parcări. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. chiparoşi. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. dar şi specii de foioase precum: tei. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. constituit din biserică. chioşcuri). numită „cimitirul eroilor”. dispuse în alternan ă cu zonele însorite.15. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. necesare bolnavilor. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. sau în jurul edificiului central. drumuri interioare de acces auto etc. Astfel. acoperite cu plante agă ătoare. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. capelă sau un monument memorial. cu alei şi căi de acces paralele. datorită lipsei de spa iu. În func ie de destina ia institu iilor respective. purificarea aerului. din specii sempervirescente. 6. paltini. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. centrale. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. Astfel. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. . cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. dispuse în lungul aleilor principale. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. brad. tisă. prezintă şi o zonă. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. De asemenea. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. sau în sens radial. glicină sau trandafiri. ar ar american. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. bine delimitată. Cimitirele mari. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. de la intrarea principală sau de la biserică. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. precum şi pergole cu vi ă de vie. ce au efect liniştitor. cu bănci şi şezlonguri. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. sau chiar garduri vii. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. pornesc mai multe alei rectilinii. reduse doar la aliniamente de arbori. influen ând benefic recuperarea acestora. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. castani porceşti.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. Parterele cu flori cu nuan e reci. flancate de planta ii sobre. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. molid. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. Dacă spa iul permite.

Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice.. dar şi culturaleducativ. saschiul (Vinca minor). de recreare. halde. de maximă circula ie. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici.16. pentru realizarea acestor denivelări. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. caprifoiul (Lonicera japonica). de taluzare sau de înăl are a unor zone. după considerente ştiin ifice (taxonomice). mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. Microrelieful. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. Sistemul de drumuri.). utilită ile şi căile de acces. să poată fi realizat pe jos. Sedum sp. alimentară. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. Aster sp. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. Chrysanthemum sp.. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. 6. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. în afară de cele amintite. Ca specii lemnoase frecvent folosite. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. arborii fiind evita i. sanitară. situate în intravilan sau în extravilan. după importan a decorativă. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. de recreare şi decorativă. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. Lupinus sp. după concep iile . influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare.. Convallaria majalis etc. se execută lucrări de excavare. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. Sempervivum sp. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. Spa iile verzi cu profil specializat 6. să existe mijloace de transport în comun. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. din specii sempervirescente. iedera (Hedera helix). şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. dar şi în punctele cheie. Narcissus sp. În cazul în care terenul nu este prea frământat. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. sunt: trandafirii. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. sanitar şi decorativ.. cu multe denivelări. Paeonia sp. surse de zgomot puternic). ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat.1.16. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. industrială sau medicinală a plantelor.

flora Asiei etc. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. melifere. sectorul administrativ. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. fie în fa a clădirilor importante (birouri.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. Sectorul plantelor de cultură. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. Rozariu-ul. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. medicinale etc. hibrizi Polianta. vernală. fie se desfăşoară între cele două elemente. sectorul plantelor spontane folositoare. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. Polianta. sau arbori cu efect decorativ deosebit. hibrizi floribunda etc. rozariu-ul. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. la exterior. în acest sector. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. şi implicit expozi ii foarte diferite. În sectorul florei Globului. de la cele inferioare. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor.). rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. de parc. muzeu. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. dar şi publicului larg. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. sectorul sistematic. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. treiaje. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. vara îngropate în sol. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. plante aromatice. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. Ca sectoare. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. englezeşti. urcători. serele. sectorul florei diferitelor zone geografice. sectorul plantelor acvatice.). în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. numit şi colec ia botanică. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. leguminoase. dar în containere. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. rădăcinoase). Realizarea planta iilor floricole. grădina japoneză. sectorul plantelor de cultură. ierbar). se eviden iază: sectorul plantelor decorative. diverse suporturi sau chiar ziduri. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. Sectorul plantelor spontane folositoare. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. licee sau a alte unită i de învă ământ. arhitecturală. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. ce au diverse întrebuin ări. pergole. până la cele superioare (ultimele fiind . Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. tehnice. estivală sau autumnală.

Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. în apropierea intrării principale.monocotiledonatele). pădure mixtă. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. uneori chiar un miniparc zoologic. se deosebesc: sera palmarium. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. pădure de răşinoase. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. pod arcuit din piatră. colec ie de trandafiri. după zona geografică de provenien ă. decorativ şi recreativ. Complexul de sere. pajişti. pepinieră. verii sau toamnei. Grădina japoneză. sau din alte regiuni calde ale Globului. ornamental.16. sau mai rar. pasul chinezesc din dale de piatră. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. clădiri administrative. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. lanterne de piatră. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. mediteraneene. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. sera înmul itor. . este dispus de regulă. sera azaleelor şi cameliilor. sera plantelor din regiune mediteraneană. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. subtropicale. Vegeta ia forestieră spontană. didactic. poartă torrii. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. sera orhideelor şi a plantelor epifite. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. prin solu iile de amenajare adoptate. sera rezervată expozi iilor florale. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. Prin structura. industrial sau alimentar. pădure de foioase. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. Astfel. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. 6. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă.2. sera plantelor acvatice tropicale. sera colec iilor.

vechimea şi mărimea colec iilor. de recomandat cât mai largi. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. stâncării. pentru a completa ambientul. .3. Bacău). pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. bazine. perdele sau garduri mascate cu liane. . interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. al XX-lea. este necesară construirea de voliere largi. pot fi amintite: . Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. Hunedoara). în ceea ce priveşte frumuse ea. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. gropi de gunoi. înfiin at în 1908. înfiin at în 1909.grădina dendrologică Macea (jud. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti.5 ha. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. . . păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi.De regulă. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. de tipul cuştilor cu gratii. a masca zidurile inestetice. Bacău). pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. înfiin ată la începutul sec. curs de apă. având în acest sens îngrădiri. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile.arboretumul Hemeiuş (jud. Pe ansamblu. înfiin at în 1880. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. 6. .arboretumul Simeria (jud. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora.arboretumul Dofteana (jud. cu o suprafa ă de 20. Arad). care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. strâmte. cu o suprafa ă de 60 ha.16. al XVIII-lea. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. de tip „microbiotop sau minihabitat”.5 ha. Timiş). în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. În cazul păsărilor zburătoare. înfiin at la începutul sec. cu o suprafa ă de 34 ha. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. trebuie să ocupe suprafe e importante. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. care va fi folosită atât ca sursă de apă.arboretumul Bazoş (jud. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. având o suprafa ă de 48. având o suprafa ă de 70 ha. să nu existe zone industriale.

pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. elan.. şi pentru răpitoarele de noapte. şerpi sau crocodili. pantere. stârci. lei. lama şi alpaca. .sectorul stru ilor. pot fi amintite: .sectorul rezervat pentru antilope. girafele.. cucuvele. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. ce cuprinde voliere cu fazani.sectorul reptilelor. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. şopârle. bibilici. ren. ciufi. mici palmipede.) sau spa ii deschise. zimbrii etc. asini etc. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite.sectorul păsărilor răpitoare. carnivore mici. bazin. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. pentru sezonul rece. De asemenea.). gâştele. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. canari.sectorul păsărilor de baltă. libere. căprior. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. precum lebedele. cum sunt bufni e. de numărul de specii. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. . . despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. în special forestieră. mierle. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. pume. . pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. cormorani. cerb lopătar. gheparzi etc.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. . pentru speciile care nu pot părăsi locul.sectorul păsărilor tropicale sensibile..) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. cameleoni. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. . grauri etc. dromaderi. ce adăpostesc pisici sălbatice. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. unele specii de ra e. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. porumbei sălbatici sau de ornament. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. ierbivore mici. pentru sezonul estival. lupi. cai sălbatici.: . . cu voliere şi vegeta ie. pelicanii. constituit dintr-o clădire. fie cu voliere foarte mari. în aer liber. . care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. vulpi. jderi etc. trunchiuri de arbori. cu zone largi amenajate pentru tigri. cinteze.. distan a nu trebuie să fie prea mare.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică.sectorul galinaceelor şi columbidelor. galinacee etc. .sectorul cervidelor şi cabalinelor. uli. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. râşi. şi padocuri acoperite. găini de ornament. caprine.sectorul felinelor mari. . pescăruşi etc.sectorul urşilor. turturele. stânci. păuni. prevăzut cu arcuri largi descoperite. . câini dingo. în care sunt găzdui i: elefan i. pentru diferite specii de urşi. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. iguane.sectorul primatelor. . ovine. zebre. alpin şi subalpin etc. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat.sectorul marilor ierbivore. pentru sezonul cald. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. umiditate. şoimi. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. de amenajările respective. cât şi spa ii largi. prin plimbare. bivoli.

acoperite cu pietre. având produse care să nu dăuneze animalelor. sau a aranjamentelor florale. se vor prevede spa ii largi. toalete ecologice. se deosebesc: parcul forestier.17. formată din planta ii forestiere. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. care să nu depăşească 4%. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. 6. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. dar în raza de deservire a localită ii. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. un curs de apă. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. Astfel. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. în mişcare. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. nisip sau alte materiale locale. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. un punct de belvedere asupra oraşului. pădurea-parc sau parcul-pădure. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. şi nu numai. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. fântâni. a unor peluze întinse de gazon. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. În zona intrării principale. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. cişmele cu apă potabilă. În unele por iuni ale pădurii-parc. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. de purificare a aerului etc. de entomologie etc. Pădurea-parc (parcul forestier. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. . de zoologie. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. pot exista în incintă şi muzee. Alte amenajări. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. poteci şi alei de plimbare. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. un sit istoric (ruinele unei cetă i). a eventualelor surse de poluare. precum: un lac.

a unui râu. falezele sau malurile abrupte. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. Pădurea de recreare. pot fi ştrandurile şi campingurile.5-2 ore. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. terenuri sportive etc. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km.). balnear (izvoare minerale. .17. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. telescaune. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. tabere şcolare.1. telecabine. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. terenuri de tenis sau de fotbal. hidrografia şi environnement-ul. De asemenea. cu cât terenul este mai înclinat. topoclimatul. Unele elemente naturale precum mlaştinile. Amenajările de tipul campingurilor. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. Astfel. izvoare termale etc. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. expozi ia. sau de interes turistic. puncte de belvedere etc. stâncile.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. numită impropriu pădure de agrement. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. lipsite de vegeta ia forestieră. în unele zone de interes curativ. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. zone de picnic. piste pentru biciclete sau pentru role etc. căi de acces cu trasee mai lungi. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. solul. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. zonele nisipoase. pozi ia pe versant. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. situate pe malul unui lac. 6.

Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. este mai rece şi mai umedă. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. vânt. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. altitudine etc. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. Cu privire la mişcările aerului. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. refugii) pentru a oferii adăpost. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. care prin fenomenul de . suprafe e umede improprii. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. dotărilor sau diferitelor echipamente. iar solul este mai pu in umed. plajelor etc. fără extreme mari. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. plantele prezintă creşteri foarte mici. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. gradul de expunere a teritoriului. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. prezen a prafului. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. temperaturile sunt moderate. cu privire la temperatură. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. această zonă este cea mai expusă vânturilor. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. În acest sens. noroi. destinate practicării unor activită i. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. De asemenea. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. vegeta ia are aspect veşted. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. frunze prăfuite sau galbene. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. sau spa ii adăpostite. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. pavilioane. băl i.. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. alunecări de teren. Tot în acest sens. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. Orientarea nordică a unor terenuri. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. frunziş sărăcăcios. temperatura aerului mai ridicată. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare.

pentru instalarea păturilor sau a corturilor. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite.spulberare. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. regimul şi tratamentul etc. libere (luminişuri. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. de o acumulare mai mare sau mai mică. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. capătă por iuni dezgolite. atunci aceasta este şi primitoare. ce diminuează calitatea acestora. va avea o atractivitate sporită. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. de poten ialul teritoriului. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. şi din contră. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. de temperatura acesteia. liziere). care este dată de natura sursei (izvor. situl sau vecinătă ile. chimic sau fonic zonele din jur. natura solului. de cea ierboasă. prepararea hranei. Hidrografia teritoriului. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. filtrare şi transport al apei. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. a fermelor de animale. . plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. Cei care doresc să se odihnească. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. dar nu neglijabilă. iaz. schi nautic etc. compozi ia şi vârsta arboretelor. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. apa este importantă sub aspectul calită ii. râu. precum realizarea igienei corporale zilnice. lac). a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. 6. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă.2. Când o pădure de recreare este echilibrată. O zonă lipsită de un curs de apă. prezintă o atractivitate foarte redusă. pescuit. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. sau ca sursă de apă potabilă. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. În zilele călduroase de vară. Environnement-ul. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. În acest sens. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. De regulă. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. de modul de captare. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură.17. pârâu. aerisite. poieni.

Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. ce are o densitate mică (200-500 buc. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. în func ie de fenofazele speciilor respective. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. dar în zilele geroase cu chiciură. . Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. dispuse pe anumite trasee. Sub raportul vârstei. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Codrul regulat vârstnic. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. ce au un efect peisagistic major. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. cu locurile de parcare aferente. indiferent de specie. publicul larg le preferă pe cele amestecate. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde./ha). Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. şi este favorabilă pentru plimbări. păduri pentru plimbare şi păduri parc. dau peisajelor un pitoresc aparte. datorită vizibilită ii foarte bune. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. la agresiunile vizitatorilor. are aspectul unei păduri falnice. care determină o scădere a densită ii. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. ce induce plictiseala şi pasivitatea. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. Aceste dotări vor fi discrete. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. a culorii frunzelor etc.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. Iarna se remarcă răşinoasele. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. de motiva iile şi aprecierile lor. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. ce calmează şi relaxează vizitatorul. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. luminişuri pentru odihnă. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. bine pusă la punct.. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. capacitatea de primire începe să crească.

instala ii sau echipamente. reprezintă cca. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă.Pădurile de recreare se sistematizează. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). Zona de plimbare. acest lucru favorizând. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. Arboretele vor avea consisten ă moderată. camping. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. prin împăr irea pe anumite zone. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. odihnă. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. fiind astfel organizată. să fie drenat. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. soluri scheletice. Zonele cu soluri reci şi umede. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. pentru linişte. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. Aceasta este zona preferată de marele public. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. cişmele. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. În raport cu întreaga pădure. De preferat ca aici. prezintă ponderea cea mai mare. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. cu forme interesante. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. mult căutate şi apreciate de publicul larg. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. cu investi ii mai reduse. repaus etc. izvoare). acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. terenuri de joacă pentru copii. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. insistându-se în mod special asupra cură eniei. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. ce trebuie să fie ireproşabilă. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. şi prezintă diferite construc ii. aer curat. amenajările. vor fi evitate de vizitatori. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. să aibă o textură uşoară. echipamente sanitare şi de igienă. zona de plimbare şi zona de regenerare. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. de cca. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. obiectivele etc. de cei care evadează din cotidian. destindere şi pentru activită i de picnic. Zona de primire şi odihnă. .

puncte cu vederi panoramice. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. monumente. cu pante domoale. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă.3. prin optimizarea spa iului în general.17. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. restaurant. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. camping). care sunt interzise accesului publicului. respectiv 4-10 km/100 ha. Traseele potecilor vor fi diferite. având un specific aparte. smulgerea sau tăierea puie ilor. pot avea por iuni comune. terenurile de joc. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. dificultatea. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. arbori deosebi i. fiind total protejate. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. de la o clădire de interes general (cabană. peşteri. spre diferite puncte de interes din pădure. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. fiind eliminate tasarea solului. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. reunind până la 5% din suprafa a arboretului.5-4 m. han. rezultate prin ruperea. întâlnite doar în anumite păduri. forma iuni geologice interesante etc. un număr sau o emblemă. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. ruine. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. restaurant. 6. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. au o lă ime optimă de 3. zone cu fructe de pădure etc.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. nu prea lungi şi nu prea înclinate. este constituită din diverse suprafe e. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. locurile de parcare. cabană. vestigii ale unui castel sau cetă i. şi echipamente specializate.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. dispersate în cadrul celorlalte două zone. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele.

pietrişul. vor evita pe cât posibil artificialul. un număr cât mai mare de autovehicule. masă cu scaune sau bănci. WC-uri ecologice. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. restaurantelor. . sau pot fi mici. miniterenuri de fotbal. şi pot fi: terenuri de tenis. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. şi variază în func ie de microrelieful specific. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. loc pentru focul de tabără. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. de amploarea investi iilor. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. şi să se folosească materiale cu aspect natural. în pinten. dispuse în apropiere. dalele de piatră. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. diverse amenajări pentru jocul copiilor. Parcările pot fi mari. coş de gunoi. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. fântâni sau alte surse de apă. fiind mult apreciate de vizitatori. Locurile de parcare. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. respectiv nisipul. pe ansamblu. respectiv grupuri de arbuşti. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. groapă sau container pentru gunoi etc. peluze pentru golf. formele regulate şi simetriile. parcările pot fi: în ciorchine. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. spa ioase şi capabile să absoarbă. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. capătul drumului principal). legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. vatră din piatră pentru foc. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). camping. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament.aceste puncte bănci. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. de 2-3 maşini. în special pe latura vântului dominant. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. cabanelor. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti.

incompatibilă scopului atribuit. pedologic sau de altă natură.18.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). având o înăl ime corespunzătoare.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. educative.1. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. Astfel spus. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. sau parcurile cu specii de vânat autohton. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. paleontologic. floristic. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . speologic. cu aspect cât mai natural. protec ia ecosistemelor. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. hidrologic. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. geologic. De asemenea. faunistic.The International Union for the Conservation of Nature . . Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale.18. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. recreative şi turistice. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. 6.

Ceahlău. vegeta ie. vile. care grupează o serie de atrac ii turistice. . hanuri sau locuin e izolate. 6. cu flora şi fauna sa. expozi ii. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. care servesc recreării popula iei. Cheile Nerei .unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. recreării şi turismului”.speciile vegetale şi animale. activită ile de turism vor fi bine organizate. conforme cu peisajul. Cheile Bicazului . emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. şi Semenic – Cheile Caraşului. destinate cercetării ştiin ifice. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. . Rodna.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. neatinse de activită ile umane.să fie deschis turismului organizat. . .teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. beneficiind de o protec ie suplimentară. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. Piatra Craiului. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . hoteluri.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. . .Valea Cernei.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. cultural şi recreativ. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte.2. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse.18. sate.Hăşmaş.zona exterioară. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. Mun ii Măcinului. Retezat. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani.să fie interzisă vânătoarea. . construc iile (case. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse.să aibă forma ii geologice interesante. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. În prezent. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. Cozia. floră şi faună intacte. specifice. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. în scop ştiin ific.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. muzee cu specific local. drumuri. respectiv fenomene naturale originale.Beuşni a. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. educativ şi recreativ. elemente de etnografie si folclor. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. . . Domogled . educativ. zona rezerva iilor integrale.

Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Acestea pot fi: botanice (tip b). Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). mixte (tip m). nu se împuşcă. rezerva ii ştiin ifice. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. geologice şi geomorfologice (tip g). în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. Grădişte Muncelului – Cioclovina. lacuri şi cursuri de apă. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. speologice (tip s) şi zoologice (tip z).18. vegeta iei sau faunei. 6. solului. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. forestiere (tip f). limnologice (tip l). zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Balta Mică a Brăilei. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. 9/1973. următoarele: Apuseni. Bucegi. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. rezerva ii naturale. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. conform Legii nr.3. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . Por ile de Fier. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase.. Nomenclatura din ara noastră. se promovează regenerarea naturală. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. paleontologice (tip p). în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. Vânători – Neam . În ara noastră sunt constituite în prezent. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. . şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. ca parcuri naturale.

educa ie si instruire în domeniul mediului. fenomene geologice unice (peşteri. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. rezerva iilor naturale. chei). cascade. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. cursuri de apă. arbori seculari. parcurilor naturale. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. ştiin ifice sau peisagistice. . locuri fosilifere.

comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon.1. compozi ii. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).textura şi profunzimea solului.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.vânt. Prin acest material. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. material care îşi schimbă volumul.cerin ele speciilor fa ă de: . . mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). . roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. ce vor alcătui în final o unitate.factorii ecologici edafici: . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. culoarea.2. .fertilitatea solului.Cap.1. Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. . volume. 6. ruginiu.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp.temperatura aerului. .îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. .diversitatea foarte mare a ramurilor.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. VI. . . speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti.lumină. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. Astfel trebuie avut în vedere: . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice. frunzelor. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .regimul de umiditate din sol. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. Criterii de alegere a speciilor 6. .factorii ecologici climatici: . proiectantul de spa iu verde creează forme.2.umiditatea atmosferică. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. .

fa ă de cele periurbane.factori antropici: . .animali.factori geomorfologici: .oxidul de sulf.factori biotici: . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). prevenirea şi combaterea dăunătorilor. . (produc căderea acelor la răşinoase. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor).expozi ie. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. .factori poluan i. Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.2. . Dintre aceştia : .con inutul de schelet. .2. .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. 6.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. etc. .troficitatea solului.pantă. . cloroza esutului asimilator. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. .. . . numite arsuri). Astfel.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.vegetali. dar şi asupra celui animal sau vegetal.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. considerate cele mai rezistente). .altitudine.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).configura ia terenului. . a produc iei de masă lemnoasă). fertilizare. se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. . . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. dioxidul şi trioxidul de sulf. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. . numindu-se şi cea ă oxidantă. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane.

Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . ce talie vor avea exemplarele respective. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). . subspecie. .aliniamente. .praful rezultă din întreprinderile industriale.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. corcoduşul. . propor ia poluantului în atmosferă etc. La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. Particularită ile biologice ale speciilor 6. piracanta.rezistente Exemple de specii: . fenotip. frasinul. cum se integrează în respectiva compozi ie.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare.umbrirea clădirilor. fabrici.2. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor.pigmentări. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. ecotip. . bradul de Caucaz. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. . etc. coacăzii.rezistente la fluor – mesteacănul.condi ii de mediu – specie.3. reducerea creşterilor. zămoşi a de Siria. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. . . fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. 6. Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată.rezistente la plumb – pinul silvestru.foarte sensibile .pădurile de recreare. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: .rezistente la bioxid de sulf – alunul.3. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. arboretele tinere fa ă de cele mature.sensibile . .1. platanul. tuia.2. industria metalurgică şi chimică. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. stadiu de dezvoltare. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”.mijlociu rezistente .).

zonele verzi de mici dimensiuni. Pinus strobus. Morus alba. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit.2. şi cea având contur sinuos. 6. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . . agă ătoare sau chiar târâtoare. a II-a . se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. a III-a .Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. a prafului. În tabelul nr. Astfel.arbori de mărimea I . De exemplu.în lungul arterelor. Populus nigra cv. Picea abies. .liane. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. Prunus mahaleb.arbuşti. arbuşti mijlocii 1 – 2m. Thuja occidentalis var. Acer pseudoplatanus. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . sferică. a boschetelor. etc. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. .realizarea gardurilor vii. precum şi re inerea gazelor de eşapament. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult.3.peste 25 m. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. Larix decidua.7 – 15 m. Populus simonii. conică. Juniperus hibernica. Berberis thumbergi. Abies alba.2.. arbuşti pitici. fastigiata. . Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. speciile lemnoase volubile.15 – 25 m. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. italica. speciile cu înăl imi sub 7 m. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. că ărătoare. tabulară. mai mici de 1m. ovală. obovoidă.

Juniperus sabina. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. Betula pendula. . 6. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . Populus tremula. umbraculifera Carpinus betulus. dud negru. . Salix babilonica. cireş păsăresc. salcie căprească. . Fagus sylvatica. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . larice. Tilia cordata.aliniamentele stradale. pentru protec ie împotriva radia iei solare.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. mai ales în regiunea de câmpie şi coline.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. caragană. Juniperus horizontalis. frasin. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. . având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Cerasus avium. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. a prafului şi a vântului. Juniperus communis ssp.2. varietatea „Globosa” la diferite specii. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. nana. mesteacăn. .3. Cotoneaster horizontalis.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. ulm de munte. Pinus sylvestris. Pinus nigra. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră.mascarea obiectelor inestetice.3. Ulmus minor.zona de primire a pădurilor de recreare. Robinia pseudoacacia var.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii .

Chamaecyparis lawsoniana var. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. romboidală. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. Forma. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. pot fi sinuoase.2. Unele specii au frunze simple sau compuse. . lanceolată. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. etc. eliptică etc. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. obovată. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. Trunchiurile. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. paltin. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar.3. Ramuri pot fi drepte. Speciile cu tulpini că ărătoare. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn.3. pendula. imprimând anumite sentimente. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. fie verticală. ovoidă. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). tortuosa) sau pot fi geniculate. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. sau chiar târâtoare.2. imprimă un sentiment de linişte. Salix babilonica. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. platan. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. peluze.5. la marea majoritate a speciilor. mărimea şi culoarea acestora. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. castan) sugerează puterea.4. 6. fie pendentă. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. 6. mici sau mari. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. fie orizontală.

arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). compuse. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). pu in incizată dau adânc incizată. până la verde intens (vara).Marginea limbului poate fi întreagă. Acer negundo. Speciile cu frunze mici. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Tilia tomentosa Juniperus sabina. Juglans sp. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Gleditsia sp. galben sau chiar roz şi roşu. la care verdele se combină cu alb.). luminos (primăvara). Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. Hedera helix. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. precum cele ale speciilor: Acer negundo. „Aurea” Thuja orientalis f. la verde închis. Robinia sp. Aesculus sp. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. ca în cazul mesteacănului. Ligustrum ovalifolius. biota. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Carpinus betulus. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud.) sau mari (Ailanthus sp. Thuja occidentalis f... pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. Populus alba Picea pungens var. În tabelul nr. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. la galben–roşu ruginiu (toamna). Sorbus aria. argintea. Astfel. precum şi diferite exemple de taxoni. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Euonymus europaeus. alb argintiu.. Pyrus elaeagrifolia.. Eleagnus angustifolia. Speciile cu frunze mari. Hippophae rhamnoides. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp.

Buxus sempervirens. vanhouttei. Hedera helix. Taxus baccata. pissardii. Pinus strobus Abies alba. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente.3. Pinus cembra. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. hybrida. purpurea. purpuriu Picea pungens var. Alnus glutinosa. Acer paltanoides var. Deutzia scabra. Pinus excelsior. Aesculus hyppocastanum. Hibiscus syriacus. Magnolia kobus. Malus pumilla var. Berberis vulgaris var.. Prunus cerasifera var. Crataegus sp. Catalpa bignonioides. crem sau galbene. Forma şi culoarea florilor. Phyladelphus coronarius.6. purpurea. Sophora japonica. rubrum 6. Robinia pseudoacacia. atropurpurea. Pyrus sp. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. forma. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Juglans regia Fagus sylvatica var.verde închis roşu. Spiraea x. niedzwetzyana. Gama de culori ale florilor este destul de variată. purpurea. Pseudotsuga glauca.. glauca. Acer platanoides var.2. Picea abies. Ligustrum vulgare albă . Corylus maxima var. Syringa x. În tabelul nr. Prunus avium.

Cornus mas. primăvara timpuriu primăvara . Liriodendron tulipifera Aesculus x. Buddleia davidi. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Chaenomeles japonica. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. Forsythia suspensa. Syringa vulgaris. Prunus persica. Spiraea salicifolia. Dintre toate speciile lemnoase. cu siguran ă că speciile genului Rosa. pissardi. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. carnea. Chaenomeles japonica. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Hibiscus syriacus. Kerria japonica. Laburnum anagyroides. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. Malus floribunda Hedera helix. Hybiscus syriacus. Prunus armeniaca. Phellodendron amurense Spiraea japonica.. Cornus mas. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Forsythia sp. Cotinus coggygria. soulangeana Prunus sp. Magnolia stellata. Colutea arborescens. Diervilla florida. exceptând albastrul pur. Laburnum anagyroides.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Magnolia x. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Prunus cerasifera var.. Amorpha fruticosa. Magnolia kobus. Tamarix ramosissima. Diervilla florida. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor.

Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare.7. Spiraea japonica. budleia. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. mălin) calmează şi relaxează.. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. Hibiscus syriacus. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Liriodendron tulipifera. ca lumânările (castan porcesc. atribuind ambientului un aspect dispersat.2. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Syringa vulgaris. Rhus typhina.vara toamna Mahonia aquifolium. glicină. Culoarea fructelor. Rosa canina. Inflorescen ele sferice. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. Viburnum opulus. Cotoneaster horizontalis. pseudobace) este variată de la specie la specie. Kerria japonica Aesculus sp. în sezonul estival sau autumnal. Berberis vulgaris.3. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Crataegus monogyna. lemn câinesc. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Colutea arborescens roşie albă . Exemplarele cu inflorescen ă erecte. 6. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. neliniştit. Sophora japonica. mari (Viburnum opulus var. contribuind prin forma. dar mai ales în perioada hibernală. iritant. Spiraea salicifolia. Ptelea trifoliata. amorfă) constituie un factor stimulator. Sambucus racemosa. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate.

100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Abies alba. Prunus spinosa. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Viburnum lantana. mesteacănul. salcâmul. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. probabile pentru perioade de 5. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. De exemplu. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. Există şi specii cu creştere foarte înceată. unii poluan i din aer sau din sol. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul.2. Fraxinus excelsior. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. iar plopii. Gleditsia triacanthos. precum cimişirul şi tisa. Lonicera nigra. Catalpa bignonioides. Thuja occidentalis. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Platanus sp. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. . Ligustrum vulgare. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. diferi i arbuşti. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Mahonia aquifolium. calitatea terenului. 6. 40 ani de la plantare.8.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. 20. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. ci separat. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. 10. De obicei.3. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Picea abies. Robinia pseudoacacia. Ambientul (noxe. Cotoneaster nigra.

determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. curtine. coloritul fructelor). fie ele arborescente sau arbustive. pot fi folosite solitar sau grupat. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. pâlcuri. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. . la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. iar cele decorative prin trunchi. lângă clădiri. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. ASOCIEREA. sau duc la costuri suplimentare. în puncte liniştite. labirinturi. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice.1. fără agita ie. Arborii solitari se amplasează pe peluze. Exemplarele lemnoase. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. care nu se regăsesc în efectul ob inut. VII. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. sub diferite moduri. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. boschete. frunze. masive. grupuri. garduri vii.Cap.

constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. ob inându-se în final un perete verde. în aceste ultime cazuri. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. două sau trei rânduri. sistemul Cossonet). Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. ce are amenajate numeroase poteci. (gard belgian. cu exemplare foarte apropiate. mai rar două sau chiar trei. .5 m. mici cu h = 0..Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. formate dintr-o specie. După înăl ime. pe un contur drept sau sinuos. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). Ca regulă generală. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. de regulă bine între inute şi amenajate. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. înalte cu h = 1 – 3 m. trunchi de piramidă. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. foarte înalte cu h > 3 m.5 – 1 m.

constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. de preferat o specie locală. de mascare. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. . Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. folosite ca garduri de limită. sanitar. solu ie destul de controversată. Astfel.După scop gardurile vii pot fi: . de apărare împotriva vântului dominant. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. solemnitate şi hotărâre.garduri vii pentru protejare. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. şi coroană bogată. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. . de izolare vizuală şi fonică. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei.garduri vii decorative. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. care să constituie fondul principal. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. În orice caz. cu un aparat foliar bogat. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. mai deschis la culoare. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. ce le eviden iază pe primele. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. .garduri vii de camuflare sau de mascare. În cazul plasării inverse a speciilor. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. protec ie şi linişte. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. în care sunt prezente multe bănci. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive.

Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. dispuşi inelar. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. destinat odihnei pasive. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. În cazul clădirilor monumentale. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. . lângă care să existe grupuri de flori perene. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. pentru mascarea acestora. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. patrulater sau pentagon. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. apoi de cele de talie mică. existând în apropiere şi un luciu de apă.

La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. lemnul câinesc. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. pentru mascarea limitelor. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. fântână arteziană). de regulă dispuse circular. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. specii rezistente la vânt. constituit dintr-una sau mai multe specii. cimişir. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. parcuri) masivele se situează spre periferie. în mod excep ional 4 intrări. Un boschet prezintă 2-3. statuie. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. adaptate condi iilor locale. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. protec ie împotriva soarelui şi vântului.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. mesteacăn. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. În spa iile verzi urbane (grădini. dârmox). Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. pinul silvestru). format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. iar în interior numeroase bănci. pinul strob. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. la tasarea şi în elenirea . cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. creându-se o stare de calma atmosferic.

şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. înso i i de 1 tutore.solului. Vârsta. creându-se impresia de monumentalitate. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii.2. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. Totuşi. cu înflorire abundentă. care limitează priveliştea şi perspectiva. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. 7. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare).2. se folosesc puie i de talie mică. Astfel pentru aliniamentele stradale. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. Astfel.1. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. a II-a şi a III-a. În general. puie ii cu rădăcini protejate. unde se doreşte realizarea unui masiv.2. . a I-a. În func ie de speciile întâlnite în masive. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). imediat după dezghe ul solului. se evită ambalarea. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. cu fructe şi port interesante. de la scoaterea din teren şi până la plantare. largi.2. în acest caz balul fiind înghe at. înfiin area scuarurilor. acestea pot fi transparente sau opace. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. urmată de toamnă. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. 7. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului.

5 t. pe tulpină deasupra coletului. înăl imea şi grosimea la colet. cu o coroană uniform dezvoltată.0 x 1.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător.Ca regulă generală orice puiet. De asemenea.70) x 0. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.2.0. camionului. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.40) m pentru puie ii de talie mică. . Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. .80 x 0. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.30 (0.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . fie din natură.60 (0. . datorită dimensiunilor. . Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). . remorcii.3. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. sunt necesare mai multe opera iuni: . De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele.alegerea exemplarelor. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.60 (0. . Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. fie dintr-o pepinieră. creată în acest scop.30 (0.1. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.5 (0. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. cu sistemul radicular mai compact.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. . La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ.0. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. cu ramuri până aproape de sol. iar înăl imea 8-10 m.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. situate în locurile accesibile macaralei.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.0. se tasează uşor şi se udă abundent.40) x 0. etc. 7.

Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani.3. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. ce au un efect estetic deosebit.2. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă.4. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii.4 rânduri. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha).2. partere. rânduri sau la încrucişarea aleilor. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. în Fran a. Astfel.3. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. cu norme bine stabilite.3. uniform. urmând ca mai târziu. Fertilizarea. . ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. în timp. până la 0. timp de 2-4 ore. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. numărul rândurilor (1. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1.7. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. la o adâncime de 20-25 cm. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze.5 – 1. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. K. 2 sau 3 rânduri. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. P. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. ciuperci).1. 7. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. 7. Solul se mobilizează primăvara şi toamna.

iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. La exemplarele cu so . pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. se aleg ultimii doi. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor.5 m între ele.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . columnare.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an.40 cm deasupra solului. . Forma Cossonet se realizează tot în aliniament.forma literei „U” . iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). cu fructifica ie cât mai abundentă. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. cu ramuri cât mai multe.forma Cossonet . În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. la distan a de 60 cm între ele.piramida . fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. piramidale. Pe măsură ce cresc. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. ob inându-se forma literei V.forma Verrier . Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc.

unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Astfel. se orientează vertical pe doi tutori. dispuse în acelaşi plan. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. Coroana formată. 80 sau 120 cm de la sol. ceilal i îndepărtându-se. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. are forma unui „U” dublu sau triplu. 6 sau 8 bra e verticale. ce a fost retezat la 40. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Fiecare pereche porneşte din axul principal. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. pe o sârmă . Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele.

Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat.(spalier).60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. iar cei doi lăstari terminali. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. cu o deschidere a bra elor de 50 . Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. dar la o înăl ime de 80-90 cm. După 30 cm. În al doilea an. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. sub un unghi de 60o între ei.80 cm. . aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. la o înăl ime de 30 cm. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. La lungimea de 70 . Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. se înlătură lăstarii.

5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. de 1-2 m lungime (Acer negundo. Populus sp. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. . scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. mai rar toamna târziu.) Se execută primăvara devreme. 0. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. tuie. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. 7. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. ienupăr. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm.3. În primul an de la instalare. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită.3. După atingerea înăl imii dorite. la înăl imea de 20-25 cm. tisă). tăierea se face cu cca. Tunderea se execută în anii următori. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. prin scurtarea lujerilor prea lungi. la exemplarele plantate în aliniament.

Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare.4. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. 7. iulie. Lăstarii ob inu i prin recepare. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. grupuri. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. cu coroane înghesuite. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. După câ iva ani. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. sunt de regulă mult mai viguroşi. Se recomandă rărirea periodică.3. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară.

20-30 ani. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare.materialul rezultat nu se recoltează.5. din 3-6 (10) ani. . în condi ii nefavorabile de vegeta ie. ob inându-se un număr optim de exemplare. Se aplică rărituri mixte sau combinate. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). mărirea efectului decorativ al unor exemplare. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. . Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. îmbunătă irea stării fitosanitare. reducerea consisten ei. . în apropierea locurilor de sta ionare. . 7. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. cu o periodicitate de 3-5 ani.3. a unor poteci. cu o periodicitate de 3-5 ani. fiind inestetice. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. în cca. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice).monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. în pădurile echiene de codru şi crâng. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). . la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite.

Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. amestecuri de fag cu răşinoase. făgete. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim.6. păduri de plopi euroamericani). deoarece circula ia este complicată (semin iş. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. bolnavi. rup i sau doborâ i. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. de speciile forestiere folosite sau prezente. buruieni). În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. dar pentru oameni antrena i. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. cu foarte multe nişe ecologice. .3. 7. în vederea atingerii unui anumit scop. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. se pot adopta diferite tratamente.

respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. Ageratum sp. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar.culoarea.. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor.. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. cu aspect de tufă ..1. precum specii din genurile: Lilium sp.forma tulpinii (portul). în sensibilizarea oamenilor la frumos. . VIII. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. Tagetes sp.. . a modului de creştere şi ramificare. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. Alyssum sp. . în componen a bordurilor.forma şi culoarea fructelor.sp.înăl imea.Tropaeolum majus. Saponaria ocymoides.forma. Galanthus sp..1. partere. Salvia sp.. covoarelor.. cu port târâtor (sau pendent) . 8. Delphinium sp.2. în marginea rondurilor sau rabatelor.sp. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: ... Calistephus chinensis. 8. a rabatelor pe peluze. Acestea se folosesc grupat... contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.1. Muscari sp. Lobelia sp. .cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. Salvia splendens.. Tradescantia sp.ciclul de via ă.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. Gladiolus sp. al sezonului de vegeta ie... . . . Acestea se folosesc pentru rabate. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. Tulipa sp. mirosul şi modul de asociere ale florilor...Tagetes sp. precum Crocus sp. precum specii ale genurilor: Petunia sp. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . platbande sau grupuri pe peluze. Narcissus sp. Hyacinthus sp. în planul apropiat de privitor. precum şi în mozaicuri. culoarea şi mărimea frunzelor.. .specii de talie mare. cu tulpini ramificare. Tulipa sp. Ageratum mexicanum sp.1.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. . . Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. În acest sens se deosebesc: .. . peste 50 (60) cm.. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus.. Aubrieta sp. Malva sp. .sp.Cap. forma. Sedum sp. în fa a speciilor arbustive sau arborescente.

până la albastru.. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. mărimea şi culoarea frunzelor În general. Astfel..3. Nuan a culorii poate fi diferită. precum regina nop ii şi micsandrele. . Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora.sp. Sempervivum sp. . Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. roşu grena..). cu tulpini volubile . la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. a sta ionării. argintiu sau cenuşiu. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara... chioşcuri pentru odihnă). Delphinium sp.1.. în cazul petalelor tomentoase. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Unele frunze sunt mari. cu tulpini simple. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.sp. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. 8. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. Humulus lupulus. roşu sau grena. lalelele papagal. Lilium sp.Lathyrus sp. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. Agave sp. clopo ei. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. mo ul curcanului. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). mărimea şi culoarea frunzelor.. precum verbena şi crinii. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. la florile simple poate fi pală. Begonia sp. Ricinus sp.sp. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. ... astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena.Ipomea purpurea. în jurul teraselor. altele sunt mici şi mărunte. Forma. la început.. cu segmentele filiforme..1. locurilor pentru sporturile uşoare. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. roz... creasta cocoşului. culoarea. Forma. cu tulpini că ărătoare . culoarea şi abunden a frunzelor.. Iresine sp. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată. erecte Impatiens sp. iar altele puternic fidate.. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. florile fiind nesemnificative. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Pyrethrum sp. 8. Tulipa sp. galben. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale.4. Papaver sp. Polygonium sp. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. Portulaca sp..

cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. În unele situa ii. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. vara. iar primăvara vor înflori. . 8. men inând efectul decorativ. ca o continuare a florilor. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. .plante anuale semirustice (Begonia sp. Cineraria sp. de culoare roşie sau roză. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite. florile se îndepărtează.. Calceolaria sp.. Mo ul curcanului (Amaranthus sp.8. Zinnia sp.5. fiind aripate. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii.plante anuale sensibile (Celosia sp.. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.6. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.) are fructe persistente şi decorative.1. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.) se seamănă în sere calde. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. fiind o sursă de amuzament pentru copii.plante anuale rustice. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare. .1.

atunci când sunt plantate în diverse suporturi. Narcissus sp. tuberobulbi. Lolium sp. sau semirustice (Canna indica. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. Dahlia sp.. . 8. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. în general.. rădăcini tuberizate. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. pentru: .. Iris sp. jardinierelor. Hosta plantaginea. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. .. Papaver orientalis). rizomi. rondurilor.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e.. Gladiolus sp. Aquillegia sp. tuberobulbi. Chysanthemum sp..Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi.. cămări. bordurilor.decorarea spa iilor verzi. Speciile floricole pot fi folosite. rabatelor. ferestrelor. rizomi. Hyacinthus orientalis. covoarelor. teraselor. Convallaria majalis. mozaicurilor.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit.1.7.. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. pe stânci sau pajişti. în lungul apelor sau pe luciul lor. Gypsophyla sp. Polyanthes sp.decorarea balcoanelor. geophite – ce au bulbi. depozite) ferite de înghe (4-10 oC)..

mărimea. Culturile cu plante anuale. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. numă-uita (Myosotis sp.. forma şi culoarea florilor. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. Rudbekia sp. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. Tagetes sp. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. costisitoare. printre care se introduc plante anuale. fie numai specii perene. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. perioada şi durata de înflorire. narcise. Ageratum mexicanum „nana”. În func ie de perioada şi . În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. partere). perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. înăl imea plantelor. în trepte. ghiocei. treiajelor. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. instalând specii de talie mică în prim plan. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. witrockiana). cu port de tufă sau covoraş.. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. mijlocie (Petunia sp..ca flori tăiate.). chioşcurilor. în special lunile de vară.).). De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. zidurilor. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. fie mixt. specifice plantelor anuale.). bujori.2. pergolelor. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. 8. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. muscari (Muscari sp. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. narcise (Narcissus sp. bănu i (Bellis perennis). rabate. fiind amplasate în locuri intens frecventate. crizanteme. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. Portulaca grandiflora). stânjenei. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. de talie înaltă (Phlox paniculata. forma şi nuan a frunzelor.decorarea stâlpilor. .

Erica sp. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. Dianthus sp). Instalarea speciilor floricole 8. 8. pământul de ericacee. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. compostul de grădină. După valoarea pH-ului. desfundat. permeabilitate. mărun irea bulgărilor. Hyacinthus.. Amaryllis sp. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. Viola.soluri alcaline – (Anemone sp. pământul de frunze. se deosebesc: . perlit şi turbă în diferite propor ii. textură. Dianthus sp. mobilizarea superficială a solului. .. rădăcinile de ferigă şi nisipul. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare.soluri acide – (Coleus sp. con inutul de substan e nutritive. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. În func ie de sol. de turbă) . modelarea terenului..pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. . Myosotis.soluri neutre – majoritatea solurilor.. . la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. Galanthus) sau bienale (Primula. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. brumărele). fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. În general. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. de răsadni ă.3. Tradescantia sp. elina. Asparagus sp. . superficiale (Primula sp. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. nivelat.. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. Bellis) cu speciile anuale. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac.1.. pământul de ace de răşinoase. etc. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare.. Narcissus.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. . Acestea se deosebesc prin pH. Cheiranthus cheiri).. capacitate de re inere a apei)..pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. pământul de turbă. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. elemente nutritive.3. Gladiolus sp. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . pământul de lemn. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. Crocus. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. ferigi).. textură.. bine organizate. pH.. structură. pământul de pădure. Calluna vulgaris). Iris sp. Asparagus sp. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile.

astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Hosta plantaginea.. Impatiens. de cca. La plantare. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. Hemerocallis sp. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Begonia). 8. La speciile perene. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Lilium sp. Mathiola. transplantarea apare necesară atunci când . Paeonia). alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Viola. Hyacinthus.3. Crocus. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. 2 – 2. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele.(Iris sp. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Narcissus. Sedum) distan ele pot fi mai mari.3. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Fuchsia. Alyssum.. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Dianthus. comparativ cu înăl imea plantei. dar nici să se stânjenească reciproc. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. Galanthus. bulbii acestora să se înrădăcineze. Amaranthus). În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. unde se vor dezvolta şi înflori.).3. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. Myosotis).8. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea.2. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Muscari. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren.5 cm grosime. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate.). La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei.

mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale.datorită înmul irii naturale ale plantelor. unele nu mai înfloresc în acel an. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . . spa iul devine insuficient.ob inerea unor forme caracteristice. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie.suprimarea păr ilor aeriene.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. În această categorie intră următoarele lucrări: . când plantele nu suferă deloc. . bobocitul. Ciupitul se execută cu unghia. suprimarea tijelor florale vestejite.combaterea dăunătorilor biotici. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. 8. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene.irigarea. . . dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei.4. obligatorii sau facultative. . Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. . Pentru ob inerea de tufe bogate.tutorarea şi palisarea. cu rolul de a ob ine plante viguroase.reglementarea înfloritului. . intrând mai devreme în vegeta ie.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. de perioada înfloririi. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. copilitul. .stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite.aplicarea îngrăşămintelor. .tunsul plantelor. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. . această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie.

trandafiri. de dimensiuni mai mari (crizanteme. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. Pelargonium sp. Petunia sp. hortensie. gura leului). garoafe.. în acest caz întârziindu-se înfloritul. . Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat.). de obicei terminată cu o floare (crizanteme. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros.. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Se aplică la crizanteme. bujori. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. ochiul boului). urzicu ă (Coleus sp. garoafe).

în func ie de specia respectivă.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Ipomea). Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. trestie. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. dalii). Tutorii pot fi din lemn. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. mase plastice. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Lathyrus. ..

în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. după o prealabilă uscare şi mărun ire. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. solul. făina şi rosătura de coarne. ciuperci). bioxidului de carbon şi a altor gaze. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. uneori superfosfat. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). cenuşă. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. chimice. timp de două săptămâni. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. În această categorie intră: excrementele de mamifere. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. mustul de bălegar. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. . la care se adaugă apă. microbiologice. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. riguros selec ionate. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. azotatul de amoniu. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. Îngrăşămintele se aplică. făina de oase. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. fiind indicată udarea diminea a devreme. după trecerea perioadei de înflorire. sulfatul de potasiu. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. ghiocei. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. maxim ora 10. temperatura mediului înconjurător. sere. umiditatea şi mişcarea aerului. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. 1:20. spălarea şi răcorirea plantelor. :30. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. ob inânduse solu ii prin fermentarea. bogate în potasiu: sarea potasică. etc. lalele. solarii. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. a îngrăşămintelor organice solide. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. cu valen e simbiotice. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. narcise. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. clorura de potasiu. de păsări.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. intensitatea luminii. ca regulă generală. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic.

Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. rizomi. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. .sau noaptea. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. şi peste vară. sensibile la temperaturile scăzute. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). uneori chiar săptămânal. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. organele subterane (bulbi. pentru a nu se produce vătămări plantelor. bulbii sau rizomii. măcar odată pe an. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. la geofitele semirustice. tuberculi. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. sau talaj. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. frunze. periodică a diferitelor exemplare floricole. în martie–aprilie. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. Acest strat men ine solul umed. manual sau cu ajutorul săpăligilor.

Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. brânduşe. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. narcise. masive de arbori) sau nevii (stânci. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. După destina ie. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. lalele). ce înfră esc abundent. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. grupuri statuare. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). clădiri. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. datorită nuan elor de verde. IX. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. având aspectul unor pajişti naturale. .pentru terenuri sportive. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni).Cap. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. elemente arhitecturale. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. iar în cazul asfaltului de cca. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. 45 oC. formată în special din graminee. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. luciu de apă). Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. aranjamente florale. arbuşti. cu .rustic. De exemplu. cărămidă. gazonul se încălzeşte mai pu in.1. recreative sau sanitare. . întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. 30 oC. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. în zilele cu temperatură ridicată. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. pietriş. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. asfalt sau beton. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse.pentru peluze. pentru a forma un covor des.

rămânând suprafe e nude de pământ. După înăl ime: . Poa annua). Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. înfră ire slabă. umiditatea din sol. Reseda lutea. tenis – 0. . Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. Lollium perenne.5 cm. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic.5 cm. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. grosiere. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. la 12–20 cm. la tundere. lăstărire. rezisten a la temperaturi scăzute. Agrostis stolonifera. ci în amestec de minim 3 specii. Agrostis tenis. Papaver rhoeas. Calendula officinalis. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. 9. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. Deschampsia caespitosa. Matricaria chamomilla. Cynonurus cristatus). aceasta dispare. de diferite desimi.3. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. . tufele sunt înghesuite foarte mult. . rezisten a la bătătorire. dar speciile se comportă diferit. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. Iberis semperflorens. aspre. capacitatea de refacere după tundere. Bellis perennis. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. 9. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Gypsophylla muralis. Bromus inermis).5 cm. frunze mari..cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. crichet – 2. Festuca rubra. uneori 40–50 cm (Poa pratensis.2. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp.5 cm. având aspectul unei fâne e înflorite. rugbi – 6.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Alopecurus pratensis. Alyssum maritimum. Viola arvensis. Campanulla sp.. rapiditatea de creştere. rădăcinile sunt relativ superficiale. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării.

modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului.3. 9. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). dar şi executarea drenurilor. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. cu un aspect nefavorabil. . pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. date de condi iile specifice ale ării respective.9.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. . adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.3. adâncimea de semănare va fi mai mică. De asemenea. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. de specie. a canalizărilor. În diferite ări se aplică norme diferite. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. dacă există sisteme de irigat. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). a instala iilor de irigare. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. zgură. îngroparea cablurilor electrice. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare).2. calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). cărămizi.5 – 2. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. moloz. După semănarea manuală. ci cresc lateral. dar şi vara. instalând toate speciile crescute natural. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. Metode şi tehnici de semănare: . gros de cca.5 cm. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). în cazul în care solul existent este corespunzător. amestec şi condi iile de sol. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. terenul se grăpează. precum şi costul mai mic.1.mecanic . Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . Decaparea . Dacă norma este prea scăzută. se ob ine un gazon prea rar.

cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Dacă solul are o cantitate mare . se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Se recomandă tunderea pe timp ploios. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. iar gramineele se răresc. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. apar muşchii şi numeroase buruieni. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual).brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. 9. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. după care se sparge şi se mărun eşte elina. 30 x 30. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). sau mecanic cu maşini speciale. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. care nu sunt preten ioase. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). groase de 2-4cm.4. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. fosfor şi potasiu. care pot fi rulate. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. După aceste opera iuni. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire.

. pentru compensare. trebuie mărită cantitatea de fosfor.de calciu. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. înainte de înflorirea buruienilor.

pentru obiective bine determinate. . Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez).pentru ceea ce este viu sau în schimbare.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. curiozitate . de intimitate şi uneori de regres. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci.mişcarea descendentă.7 m lă ime. având 0. de cucerire a spa iului înconjurător.pentru ceea ce este rigid. pentru terenurile orizontale. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. influen ând sentimentul de veselie. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. în meandre pentru traseele sinuoase. apare un sentiment plăcut de protec ie.5 -0. organismul nu depune efort. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). . şi în echilibru cu for a gravita ională.Cap. X. mai stabilă. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. . Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. . călare sau cu bicicleta. . mai sigură. justificate de prezen a diferitelor obstacole. de refugiu.1. ordine şi propor ie. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. 10. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces.mişcarea orizontală.de stimulare. sau conduc spre un obiectiv principal important.mişcare ascendentă.20 m). . au o lă ime mai redusă (minim 1. perspectivele. inestetic şi nefunc ional. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . flori. grădinile alpine. divertisment. În func ie de natura circula iei. sunt de obicei largi. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării.de amuzament. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. pentru stilul geometric. pentru terenurile cu denivelări. măreşte aten ia. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului.de indispozi ie (de închistare) . creează impresia de avansare. importan ă şi lă ime. elemente arhitecturale. implică o diminuare a efortului. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. .

ceramică sau marmură. cel pu in cu fa a superioară netedă. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. dalaj englezesc. . .cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . tip zidărie. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. cărămidă. dalaj antic. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. pătrate. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. este folosit în pădurile de recreare. pavele. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ.cele neregulate în „opus incertum”. iar cele deschise obosesc ochii). ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Pământul. de forme diferite. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . dale. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. pietriş. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. lian i sau materiale hidrofobizate. asfalt turnat sau cilindrat. mozaic. macadam. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. corelată cu ambientul. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . Căile împietruite cu pietriş de carieră. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. beton.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme.

men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. bitumului. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. trestie. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. geometrică. din beton. lacuri. senza ia de răcorire şi de prospe ime. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. uşurin a între inerii. prin deschideri de perspective. la o distan ă între centrele de greutate. iazuri. dar fără a fi simetrice. Apele stătătoare (numite impropriu. fără frânturi. Când cursul apei este însorit.pe gazon. fântâni. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). dreptunghiulare. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. făl uită. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. pătrate.65 cm). dispuse în diferite depresiuni ale terenului. Malurile se vor amenaja prin terasare.2. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. realizate de obicei pe stâncării. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. pâraie. dar poate fi ameliorată. asemănător cu malurile opuse. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. cărămidă. în locurile cu erodare puternică. căderi de apă. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. Caltha palustris). . de mişcare. având rolul unui factor calmant în peisaj. elipsoidale. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. ale fiecărei dale. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. 10.60-0. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm).

Grădinile alpine au suprafe e variabile. în mod progresiv. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros.fântână cu taluz cu cascadă. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme.bazin cu cupă florentină în mijloc.bazin cu jeturi orientate spre periferie. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. fie vor fi aduse. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. şi pot fi amenajate într-un mod special. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. privit dintr-un loc potrivit. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. combinată cu lumina artificială.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. 10. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. folosite pe timp de noapte. . Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . în mod artificial. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. colorată diferit chiar. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). la o oarecare distan ă de clădiri. mărime şi culori. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor.3.4. un microrelief accidentat. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. muntos. . . Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. cu o vegeta ie specifică. acestea dau impresia de putere. iar când sunt mici şi grupate. de solidaritate monumentală. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. O perspectivă bine concepută are echilibru. Grădinile alpine creează. Când sunt de dimensiuni mari. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. 10. .

zăpadă. pătrată. 10. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. suporturi pentru plante. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. situate în spa iile verzi. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . balustradele (parapetele). Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. numite chioşcuri descoperite (naturale). Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. construc ii uşoare. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. grupuri sculpturale. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. treiajele. în pie e sau în punctele de perspectivă. coloanele. belvederile.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. . pode e şi poduri. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. accidentat. chioşcurile.5. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. beton. bănci şi scaune (mobilier de grădină). vase decorative. teatrul verde. pergolele. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. a orchestrelor sau a fanfarelor. hexagonală sau octogonală. cele mari în planul din spate. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. destinate adăpostirii vizitatorilor. Acestea se pot construi din lemn. arcadele şi porticurile. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). . scările. pentru ca pământul să se taseze suficient. . Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. sau cărămidă. în pantă sau se va crea artificial.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. la marginea apelor. . fiind amplasate pe esplanade.aşezarea unui strat de pământ de elină. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor .Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural.dispunerea blocurilor de piatră. a men ine. înghe . Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). subalpin. la capătul aleilor. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. cu turbă şi nisip. deşertic. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. . într-o formă simplă dar estetică. a domina. lăsând spa ii mari între ele. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. va fi pe cât posibil frământat.

lemn. la marginea teraselor. mărginirea unor perspective. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. cărămidă. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Acestea se confec ionează din piatră. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. dezvoltare pe verticală. fiind amplasate la capătul aleilor. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor.45 m. Materiale de construc ie folosite: piatră. Se recomandă ca optimă. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor.5 m. metal. mozaic.5-0. lemn sculptat sau marmură.4-0. Treiajele sunt construc ii uşoare. ce acoperă por iuni de alei sau terase. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare.0 m. piatră). Forma. formate din panouri cu zăbrele. teraselor. de obicei cu înflorire abundentă. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. beton armat. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. mărime.4-3. pe orizontală. atât la soare cât şi la umbră. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. folosite pentru decorarea unor pere i. Pot fi cu sau fără spătar. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. stâlpi verticali (piatră. ce prezintă ca elemente de sus inere. marmură şi au un mare efect prin formă. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. beton. . fontă. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. fier. în lungul aleilor largi. lă ime 0. aluminiu.7m şi înăl ime 2-2. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. cărămidă. a unui rond de flori. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. înăl imea 0. lemn. culoarea lor. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare.5 m. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. grup sculptural. cărămidă. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. bronz. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. compartimentarea unui spa iu verde. pe lângă ape sau terenuri accidentate. din diferite materiale de construc ie. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. oferind refugiu împotriva insola iei. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2.

zidurilor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. aleilor. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. beton. decorat cu plante de mozaic. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. . Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. ciment. piatră. în lungul scărilor.