UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

lotus sau diverse flori. Erau prezente şi pu uri rotunde. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. de regulă. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. 2.. a înregistrat un regres. nordul Africii şi Asia Mică. pini.grădina cu pomi fructiferi. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. Exemple: Villa lui Cicero. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. plante medicinale şi aromatice. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. trandafiri. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele.2. De asemenea erau cultiva i trandafiri. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. zambile.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii. 2. busuioc. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. smochini.2. Schema modelului grădinii medievale. rozmarinul şi mirtul. tei. mimoze). duzi. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice.2. cu coloane de piatră colorată şi marmură. În capitala imperiului. . toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului.2. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental.H. vasele şi statuile. specii floristice. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). fiind înconjurate de un zid de marmură. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. buxus.XIV d. Erau prezente pergolele şi coloanele. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. Totuşi. urbane. la interior cu bazine străjuite de statui. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. Acestea aveau. lauri. fie o fântână cu un joc de apă. Villa Mecena. Constantinopol. . formă pătrată. Villa Sallustius. crini. ce cuprindea Europa Sud-estică. tisă. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. Villa Lucullus. chiparoşi. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. Grădinile vilelor mai mici. ca urmare a cruciadelor. peste care s-au grefat elementele orientale.V.arbuştii şi plantele ornamentale. în Evul Mediu.) 2.1. horticultura a făcut progrese. . platani.

. înconjurate de ziduri.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. Compozi ia era geometrică. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. eucalipt. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. galerii acoperite de plante că ărătoare.grădina de legume şi plante medicinale. pini. al VII-lea d. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. predominant persană. prin întretăierea a două canale cu apă. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. vi a-de-vie sau trandafiri urcători.. Nu existau sculpturi. 2. XIII-XIV.H. Speciile folosite erau: chiparoşii. din timpul domina iei arabe. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). Arta topiară era folosită în exces. o suită de grădini. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. fie aveau straturi de formă pătrată. fie sub formă de fântâni arteziene. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. situate în cur ile clădirilor. Speciile folosite: chiparoşi. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. Grădinile fie erau interioare. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. fie erau situate în afara palatelor. cu func ie exclusiv ornamentală.2. de formă regulată iar cele mai mari.2. 2. menajerie. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. caracterizată de prezen a careurilor egale. mirtul. fiind plane şi înconjurate de ziduri. leandri. monotonă. bazine. pere ii de fundal. pavilioane pentru petreceri. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. Apa era folosită fie în bazine şi canale. magnoliile. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. mărginite de rânduri de plante tunse.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. acestea fiind interzise în religia mahomedană. citricele. buxusul. palmieri. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada.). adesea aranjate liber. Locuin ele mici aveau o singură grădină. magnolii.d.grădina de flori.4. compartimentare realizată. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. acolo unde spa iul permitea. apoi au căpătat un specific propriu.H. . Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii.

por i. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. sec.. grote. poduri şi pode e. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. bambuşii – prietenia necondi ionată.H. Elementele primordiale erau mun ii. modificat sau aparent natural. este mărimea acestora. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. având caracter natural. ape. Terasele erau trasate liber. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. IV-V d. fiind create mai ales în sec. de basm.H.H. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia. în care vegeta ia era dispusă natural. au fost create parcuri naturale. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. . situat pe malul unui lac. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. cascade. firesc.2. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă.H. şi reflectă puternicul cult al naturii. terase. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. de groază. în strânsă legătură cu religia. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. pinii – fermitatea şi for a caracterului. odihnă. Filozofiile religioase din China. de veselie. arterele pământului. cascade naturale) sau în bazine artificiale. lacurile şi râurile. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. suprafe ele foarte întinse. în armonie cu peisajele naturale.3. Relieful era foarte variat. stânci. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. cheiuri. pe vârful unei coline sau în pădure. plante şi animale. II-I î. VIII-IX d. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. fiind natural. (dinastia Tang). subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. ce erau descoperite brusc la un moment dat. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste.) şi cuprindeau mun i. chioşcuri. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. budismul. fiind excluse liniile drepte. Picturile. servind ca loc pentru plimbare. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. al XVII-lea d. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. o dată cu dezvoltarea noii religii. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. cu caracteristici proprii.3. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. indiferent de perioada istorică. bazine. cu aspect natural. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. iar apele. piersicii ornamentali – Paradisul. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. ziduri. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. galerii. pentru dobândirea perfec iunii morale. neregulat.

şi în Kyoto. fiind ulterior personalizată. muşchi. orientat pe direc ia N-S. al VIII-lea d. devenind o artă na ională. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). ienuperi.3. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . por i. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete.H. miniaturală: cursul de apă. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. grădină aridă. camelii. pietriş. fiind o componentă a acesteia. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. mai mari sau mai mici. sau de pe verandă. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. cu simboluri filozofice caracteristice. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. Persia.Deşi. stâncile. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . erau prezente pretutindeni. arborele de ceai.vegeta ia este perfect integrată peisajului. din dorin a de a aduce natura în locuin e. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. destinate contemplării din interiorul clădirii.). pasul japonez. Spa iile verzi. lanterne din piatră. 2.capitala ării. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. . arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. podurile. lac cu insule. sau din Europa medievală şi renascentistă. azalee. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. coline. Islam). Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. arbori şi arbuşti. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. bambus. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. nisip.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. un râu sau pârâu. fântâni şi foarte multă vegeta ie. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. pavilioane pentru ceai. stânci col uroase. sec. pârâu cu cascadă. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate.H. . grădină de muşchi. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. În sec. Grădinile imperiale. în decursul timpului. diverse plante cu sau fără flori. . plus diferite lampadare. cu balustrade ornamentate.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. pietre rotunjite. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. al VIII-lea d. ferigi. fiind folosite toate elementele din natură. Astfel în Japonia. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite.

de unde a iradiat apoi în restul Europei. cascade.4.apa era folosită sub formă naturală.utilizarea vegeta iei tunse. . adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este).legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. tisă. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă.4.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). azalee. ca influen ă occidentală. 2. magnolia. camelii. arbuşti modela i în volume geometrice. . ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. . parapete ornamentale.prezen a sculpturilor. ştiin ă.erau folosite zidurile masive de sprijin. . Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: .organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire.H. .arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. .. . Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. lauri şi portocali.Villa Medici în Roma (2 terase). . Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. ienuperi. Această orientare a apărut la început în Italia. ziduri înverzite. în special pentru grădinile vilelor suburbane.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. lămâi. arhitectură.H.Villa Lante din Bagnasia (5 terase). garduri vii şi borduri tunse. lespezi sub forma pasului japonez. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. din toate domeniile: artă. cireşii. XV-XVI d. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. .în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. . pe terase succesive. Din sec. . ci pietre late. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. arborele de ceai. glicina. precum: . . . stejari meridionali. chiparoşi. bazine neregulate. . .sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini.simetria fa ă de o axă a compozi iei. mirt. bambus. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. cascadelor.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei.Grădina palatului Farnese din Caprarola. 2. a canalelor. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. al XVII-lea d.nu erau folosite alei. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. încep să apară primele grădini publice. literatură. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. . .1.apa aduce mişcare. buxus. vase ornamentale. Specii folosite erau: pini.

Fontainbleau.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase).grădina Luxembourg din Paris. apare stilul baroc. Exemple din sec al XVI-lea: . Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. sub aspectul echilibrului şi simetriei. bazine. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. fiind îmbinate cu linii ample. Astfel. rezultând spa ii mult lărgite. Abia după jumătatea sec. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. al XVI–lea.arhitect peisagist Du Cerceau. În unele situa ii canalele s-au păstrat.grădina Garzoni – Collodi. În perioada Barocului. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. la castelele Amboise. vase. roci şi apă în mişcare). cu partere decorate cu flori. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. . având şi func ie decorativă şi func ie utilitară.. Exemple:.În secolul al XVII–lea d. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. la care grădinile erau în incintă. Au fost realizate decoruri bogate. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. dar dispare schematismul rigid. .2. Saint-German. . ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. . Terenul era modelat în terase mari. 2.grădinile Gamberaia – Floren a. cu numeroase statui. curbe.grădinile de la castelele Tuilleries. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. tinzându-se către transformarea în parcuri.4. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. în arhitectură.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . Au apărut grotele artificiale. Existau canale şi lacuri imense. . Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. . . devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. Principiile esen iale s-au men inut.H.arhitect peisagist Delorne. S-au mărit dimensiunile grădinilor. al XVII-lea. fântâni. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. În prima jumătate a sec. pictor şi arhitect) favorit al . traseele rectilinii. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. al XVII-lea crea iile importante au fost: .grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel).H.

mai ales pe axa principală. Fontainbleau. Ulterior. bazine. aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere.„regelui Soare”. vase în stil baroc.Ludovic al XIV-lea.aleile sunt rectilinii. pe spa ii foarte largi. Versailles. . compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. cuburi). sub influen a literaturii. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. racordate cu ziduri de sprijin. rocării.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. . în Anglia începând cu sec. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . . în Anglia dominau grădinile medievale. cu principii compozi ionale proprii. Chantilly. bazine cu grupuri sculpturale. închise între ziduri. . Dispar parterele. conuri.palatul constituie capul compozi iei. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. Sceaux. bazine şi canale.sunt folosite. . . .terenul este modelat în terase largi. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. rampe. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. Saint Germain-en Laye. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. . . La început s-a renun at la tunderea arborilor. . s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. fiind situat pe terenul dominant. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. ca şi în restul Europei.sunt prezente. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. SaintCloud.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. . se păstrează axa . cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. constituind totodată şi perspectiva principală. Dar. treiaje.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor.3.4. piramide. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. borduri sau broderii de buxus tuns. al XVIII-lea. mari partere şi întinse oglinzi de apă. alături de diferite fântâni. dominantă. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). scări. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. statui sau vase.compozi ia era tratată arhitectural. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. 2. .

În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. 2. formând un lan verde de peste 4 Km.grădinile de la Whitehall – model italian. Ermenonville.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. . al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. James Parc. Toate crea iile din această perioadă (sec.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. În secolul al XIX-lea. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. .Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. .Anglia: .Austria: . Green Park.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. realizate sub influen a romantismului.. sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). .Parcul Chatsworth – stil clasic.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.4.Grădinile Greenwich – model francez. fiind sus inătorul noului curent numit . . . Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. enun ate de Repton. La periferie erau: Regent’s Park. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.Charlottenburg (Berlin) .centrală dominantă. Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. Victoria Park şi Battersea Park.Saint-James Park .Nymphenburg (München) – model francez. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. . La sfârşitul secolului al XIX-lea.Germania: . Malmaison.model francez.Kent (pictor şi arhitect) .model francez.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. amenajate în stil peisager: St.. .Rusia: . apoi francez. .grădinile Kensington şi parcul Stowe. . Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. Realizări importante: . . Hyde Park. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles).Hampton Court – model italian. . . Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. .4. plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). iar fra ii Bühler au amenajat parcul .Tête d’or’’ (Lyon). dar se introduc poteci şerpuitoare. . reziden ial şi a intrat în cel urban.

Parcul Puşkin (parc englez.360 ha. .sec. În Germania.Boston – Park System. . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. 2.Philadelphia – Fairmount Park.5.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam).Villa Carlotta (Caddenabio). în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.Villa Melzi (Bellagio). Ca exemple pot fi amintite: . stejarul. plopul alb. . . .model francez.A. . narcisele.Parcul Sokolniki – 463 ha. pomicole.model italian. lăcrămioare.1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. molidul. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.Spania: . la Iaşi – grădina Palatului domnesc.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). .parcul Nympheuburg (München). bradul. garoafe şi iasomie. Prospect Park (peisagist Olmsted). crini. mesteacănul. forestiere: bujori.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.Parcul Public Friederichsham (Berlin). . nobililor sau a meşteşugarilor înstări i.Grădina Botanică .. Ca exemple pot fi amintite: .Chicago – South Park. Petersburg – 600 ha. pe lângă locuin ele boierilor. cimbrul.păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta).Italia: . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk.Grădina engleză (München). . În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .U.grădinile La Cranja (lângă Segovia) . . . lângă St. . Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor. liliacul. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. În S.New York – Central Park . . .Villa Carraresi (Roma). arskoe Selo = vechea denumire). roini a.sec. respectiv după principiile grădinilor engleze. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. . . Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . .

1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. Hayer. al XIX –lea. . Parcul Rozelor. .parcul de la Bon ida –Cluj.Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). ..sec. . Borza. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).la Sibiu – 1857. Alpinetul. .la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. (fost Libertă ii) realizat de E.Pădurile parc Băneasa şi Snagov.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. . . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). .parcul de la Gorneşti –Mureş . . . Parcurile de la Avrig. azi Parcul Romanescu. iarna lacul fiind folosit ca patinoar).la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. dar care în mare parte erau neorganizate.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. fiind numit oraş-grădină.. Hörer). al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).Iaşi – Parcul Expozi iei. a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.Bucureştiul avea cca. În alte oraşe: .parcul de la Albeşti –Braşov. . . (Carl Friederich. . . amenajat tot de Redont – Bd. Dacia. Redont. .la sfârşitul sec. . .la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.Buzău – Parcul Crângul. .în Bucureşti în 1833-1840.Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul.parcul Carol I. .1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.. 80% din suprafa a sa ocupată de grădini.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. stilul brâncovenesc. al baronului Bruckental.Grădina Ioanid. odată cu dezvoltarea oraşelor.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. . lângă castelul familiei Haller. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. . poduri.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.Timişoara – Parcul Tiselor. lângă castelul familiei Teleky. . al familiei Bauffy. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). al XVIII-lea . . În sec. Pădurea Verde.actual Parcul Tineretului.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al. În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. chioşcuri pentru orchestre. .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei.1838 – parc promenadă . promenada de pe Dealul Copou. . 70 ha. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). .

Crângaşi. parcuri în Titan. Ploieşti. . Craiova.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Sibiu. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. Parcul Tei. Parcul Libertă ii. .s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu).70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Parcul Tineretului. . Piteşti. Constan a.reamenajarea Parcului Herăstrău. Oradea.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. . Drumul Taberei. Gala i.Parcul Sportiv .s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Colentina. Iaşi. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. . . Pantelimon. Balta Albă.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. ClujNapoca.

respectiv: de produc ie. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. ştiin ifică. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. Profesorul I. recreativă. 3. . această func ie are un caracter puternic diminuat. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”.f. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. decorativă (estetică.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole.f. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde.lemn din diferite tipuri de pădure. c) f. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant.f. umiditatea şi temperatura aerului. la diferite categorii de spa ii verzi. în general de toate tipurile de spa ii verzi.flori din culturile floricole. intensitatea radia iei solare). III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. .Cap. de pe terenuri degradate). fiind ob inute diferite categorii de produse: . respectiv cu: . de impact peisager). de protec ie climatică (viteza vântului. . antierozională. . Func ia hidrologică este asigurată.2. grădini. hidrologică. f) f. sanitară). d) f. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. 3.1. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. recreativ sau sanitar. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. . În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. sanitară şi estetică. de protec ie a solului. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. e) f. antipoluantă (f. hidrologică.fructe din livezi.

Pe lângă aportul de substan e nutritive. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. prin microclimatul pe care-l realizează. . vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. străzi. Func ia de protec ie a solului. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. Vegeta ia lemnoasă. ). sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. prin procesele de evapo-transpira ie. cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. fâşiilor plantate în lungul străzilor. Prin sistemul de înrădăcinare. cărămidă. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. trotuare. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. substratul ce constituie suportul vegeta iei. Sub aspectul proceselor pedogenetice. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . pietriş. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. fizică şi chimică. . mult sporită.ameliorarea umidită ii aerului. Acestea. . iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. ce constituie o armătură biologică a solului. etc. prin albedoul specific. a perdelelor de protec ie. . prezintă o stabilitate mecanică.micşorarea vitezei vântului. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. şi a speciilor drajonate. prin descompunerea de către microorganisme. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. asfalt sau beton. fie în sol (rădăcini moarte). sau în apropierea acestora.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. în care procesele de eroziune sunt vizibile.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. astfel. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. moderează temperaturile excesive. fie la suprafa a solului (litieră). De exemplu. spa iile verzi prin stratul arborescent.

fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. etc. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. . realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. 5m3. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului.lipsite de vegeta ie. în zonele plantate. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). în special în timpul verii. a pulberilor fine sau a fumului. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. 3. sau cu frunziş sempervirescent. De exemplu. o elul. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. ce nu deranjează ochi. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă.reducerea poluării fonice. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. iar la 120-200 m în interior. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare.3. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. elagaj şi anotimp. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. astfel. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. . viteza vântului scade cu 30-60%. . Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire.reducerea poluării fizice a atmosferei.reducerea poluării chimice a atmosferei. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. vârsta arboretului. betonul. marmura. sub diferite aspecte: . Perdelele de protec ie. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. atmosfera devine calmă. gresia. consisten ă. În mediul urban. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. structură pe verticală. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere.

reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). În oraşe. industria chimică. prin senza ia de linişte. planta iile stradale. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. 68 t de particule solide şi praf. echien/plurien. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. întreprinderile industriale. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. aerian. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. şantierele. având un efect nesesizabil. sau diferite activită i curente ale popula iei. intersec iilor aglomerate. în teren liber. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. iar a teiului pucios cca. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. de prelucrare a produselor minerale. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. respectiv de mărimea frunzelor. planta iile rare dintre construc ii. cea ă. de prelucrare a petrolului. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. pinului silvestru cca. sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. necroze. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. părozitatea acestora. perimetrale. durata de via ă a frunzelor etc. De exemplu. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. umiditate. . fără obstacole cu efect antifonic. efect maxim în sezonul de vegeta ie. etc. a arterelor principale). iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. căderea frunzelor. 42 t/ha. inversiuni termice. în cazul molidului cca. 30 t/ha. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. 35 t/ha. ce are lă imea de 200-250m. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. acoperită cu gazon. transportul auto. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. radia ie solară. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. ionizarea aerului). Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. arbori+arbuşti+specii de gazon). metalurgică. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră).

timp de existen ă. cumpărăturilor pentru hrană. sau efectul automatismelor zilnice. respectiv timpul alocat servirii mesei. în general. CFR. telefonie.Nivelul de trai.activită i pe loc.4. . fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. vacan ele. internet). pensia.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. în sferele culturii. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate.Timpul. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări.. turismului. odihnei prin somn. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. de . între inerii personale. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. după bunul lui plac: plimbări. aeriană sau navală. cele mai multe destina ii. . datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune.deplasarea. . serviciului. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. spa iile verzi urbane sau extraurbane. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. Factorii care influen ează recrearea sunt: . presupune bucuria întocmirii programului. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. îmbrăcăminte. . .pregătirea.divertismentul sau amuzamentul.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. care poate fi: . Sarcinile de bază ale recreării sunt: .Mijloacele de comunicare mass-media (presă. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. camping.Mobilitatea. Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac. picnic. .destinderea sau relaxarea. radio. . având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. intelectuale sau psihice. la care este supus omul în via a cotidiană. . respectiv concediile.timpul liber (dedicat recreării). obiective turistice. practicarea diferitelor sporturi. televiziune. al solicitării fizice. prin care se înlătură plictiseala. Fazele activită ii de recreare: . cules de flori. etc. sportului. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. călătorii.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. artei. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. .3. . . divertismentului.

în spa iile verzi extraurbane. Turismul are caracter recreativ. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. alpinism. apicultura. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute.5. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. realizată pentru plăcerea proprie a individului. floricolă sau erbacee. după o perioadă de activitate intensă.amintirea. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). de conducerea autovehiculului. diseminat sau modificat. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. . turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. Func ia decorativă (estetică. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. în sta iuni climaterice cu specific. gazon sau oglinzi de apă. obiective culturale. repausul şi somnul. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. J. parcurile. . sau diferite activită i precum grădinăritul. sau în zilele libere. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. istorice. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. decât în dauna operei”. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. Odihna propriu-zisă. arbustivă. indiferent de subiectul în care apare. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. prin care are loc refacerea fizică a organismului. În sens larg. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. etc. nevoia de a face mişcare. Aceste activită i pot fi active sau pasive. canotaj. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. pescuit. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. Plimbările sunt realizate fie zilnic. .O. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. 3. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. de diferite excese. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. de regulă la sfârşitul săptămânii. etc.ciuperci sau de fructe de pădure. presupune comportamente diferite. economice. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. vânătoare. sau la sfârşitul săptămânii.întoarcerea. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. încât nimic să nu poată fi adăugat. etc. diferite de mediul său. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare).

Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. . Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. 3. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. vâjâitul vântului prin coroana arborilor.încadrarea cursurilor de apă. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. cascade. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. flori.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. . Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. puternic erodate sau a grohotişurilor. şi care exercită o atrac ie spontană. textura coroanei. bazine. variază pe parcursul unui an.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. fructe.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. . încântare.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. ciripitul păsărelelor. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. . murmurul apei. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . etc. unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. bariere împotriva vântului. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. admira ie necondi ionată. .6. cu efect de parazăpezi).încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. . Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. Astfel. diferind în func ie de fenofază.

Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. ob inându-se în final unitatea în diversitate. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. Fiecare component. pe o concep ie dominantă. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). Frumuse ea este un element func ional. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). un monument). A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. armonie şi propor ionalitate. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. intrarea principală. se ine seama de anumite principii şi legi. viu sau inert. planta ii. sociale şi economice ale unei perioade date. suprafe elor şi formelor planului. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. Toate elementele unui spa iu verde (alei. într-un întreg. peluze. centrul compozi iei reprezentat . alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Frumuse ea este realizată prin ordine. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional.Cap. treaptă. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. care conduc în final la realizarea frumosului. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul.

echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. Ritmul poate fi: static. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. combinat. integritatea şi calitatea acestuia. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. calitate care uneori poate avea o latură negativă. bănci. creând senza ia de dezamăgire. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. liniar. în întregime. se găsesc mase similare şi egale. grupuri. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. admi ând totodată diversitatea acestuia. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. dinamic. a aceloraşi elemente (specii. al for ei sau al monumentalită ii. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. respectiv realizarea echilibrului. a repetării şi a consecven ei. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. lă ime) sau alte caractere vizibile. de culoare. vase decorative. stradă. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. magnificului. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Simetria poate fi absolută şi liberă. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. evitându-se astfel monotonia. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. compus.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. clădire). simplu. interesul scade. ordinii. bulevard. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). este static şi odată văzut. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. şi o dată percepută regula ritmului. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. potecă. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. omul va anticipa următorul obiect sau interval. de formă. deoarece un plan perceput deodată. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. Asimetria pune omul în armonie cu natura. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate.

descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. florale. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. care au o anumită continuitate. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. într-un aliniament. .combina ii între culori diferite (active. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. de un individ.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. . Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. forme sau spa ii. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente.compozi ii între culorile complementare. pasive. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). În proiectarea spa iilor verzi. etc. formelor dar mai ales a culorilor. armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. caz în care se aplică armonia legăturii. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament). Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. se pot deosebi: . aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. exprimând de fapt unitatea în varietate. arhitecturale. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. . direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). în acest car fiind vorba de armonia contrastului. chiar dacă specia diferă (de exemplu. dar care au volume şi formă asemănătoare). repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate).compozi ii doar între culorile calde sau active.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării.

34. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. iar la o distan ă mai . Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). 21. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. iar pentru o alee de 250 m. 8. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. 270. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. publicul dintr-un parc. . etc. C. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. lă imea optimă este de 5 m.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. lă imea optimă este de 8 m. astfel pentru o alee de 300 m. . sub un unghi de cca. 89 etc. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. .îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. Astfel. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. al XIII-lea. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. ordine şi armonie. apoi 3. 13. distrugerea formei naturale (implică transformări totale).). 180. 5.).) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. ce are laturile în raport de 1:1. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii.I. matematician italian din sec. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. Fibonacci. 55.618 (aproximativ 3:5). alee pietonală. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. sub un unghi de cca. mese.

. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. presupunând unirea trecutului cu prezentul. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. fără a se exagera prin risipă. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă.mare de această valoare. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică.

prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. activită i. dar şi elemente minore precum microrelieful. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. în general. În amenajarea spa iilor verzi. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. iar în cadrul stilului peisager sau liber. văile râurilor. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. de mai târziu. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. Stilurile spa iilor verzi 5.Cap. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. În func ie de stilul adoptat în compozi ie.1. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. radia ia solară. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). vase sau fântâni arteziene. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. . bazine. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. caracteristice Renaşterii şi Barocului. erau prelungiri ale încăperilor.1. etc. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil.). Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. vegeta ia. fiind ornate cu statui. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. epoci. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. Grădinile în stil maur. V. câmpii. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. Acest stil prezintă mai multe variante. Stilul geometric Stilul geometric (clasic. 5. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). arhitectural. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). eroziunea). caracteristice diferitelor epoci istorice.2. pâraie. râuri. apă. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. civiliza ii.1. La romani grădinile. precipita iile) sau for ele majore (vânt. întotdeauna de formă dreptunghiulară. În ultima perioadă (sec. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. francez sau regulat) a stat. aspect preluat şi de romani.1. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase.

Aceasta. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. situat în pozi ie dominantă.1. respectiv axa principală. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. rampe. numit şi capul de compozi ie. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. scări. Apa aduce prospe ime.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. unele păstrându-se şi în prezent. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. cascade sau bazine. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. taluzuri. statui sau vase sculptate.1.2. cu denivelări mici. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. canale sau oglinzi de apă. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. fiind subordonate toate elementului principal. precum şi oglinzi de apă. aplicat până în prezent. pe linii drepte şi curbe. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. fie de a le limita pe altele. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. 5. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. sau de perdele de arbori. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. balustrade. regulate. fiind nivelat şi modelat în terase largi. bogat ornamentate. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. cu numeroase ziduri de sprijin. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. Elementul principal. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. ce constituie perspectiva principală. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată.

mai ales a celor de gazon. Aleile sunt rectilinii. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric.de apă. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. . fie sub influen a literaturii noi. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură.1. în formă de tablă de şah. Toate acestea au fost duse la extrem. compozi ia fiind liberă. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul.1. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. fiind dispuse în re ea geometrică. 5. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. fiind obositoare ochiului. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. Stilul peisager Stilul peisager (liber. în Anglia.3. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. având cel mai adesea relief variat. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor. în ansamblu. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. natural. fie sub influen a pictorilor peisagişti.1.1. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural.3. cu precădere în Olanda. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. În această situa ie. 5. conducând spre diverse amenajări. sub influen a stilului rococo din arhitectură.2. care dau varietate şi fantezie compozi iei.2. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. 5.

cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. lumini şi umbre. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. se vor folosi specii de talie mică. în pete neregulate sau eliptice. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. specii lemnoase decorative. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. intervenindu-se totuşi în detaliu. de grote sau chiar cascade. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. peluze. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. vor fi folosite pâlcurile. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. care în mod natural sunt dispersate. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. fie naturale. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. curb sau sinuos. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. cu contur regulat. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. pajişti şi diferite grupaje floricole. chiar exotice. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. atunci când aceasta există. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. Simetria şi echivalen a sunt excluse. prin aducerea de pietre. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. ce urmăreşte formele de relief. neregulat. frumoasă şi îndelungată. sub formă de mase. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. . masele vor avea conturul neregulat. urmând caracteristicile terenului. cu înflorire bogată. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. Aleile au un traseu liber. cu aspect natural. În jurul clădirii principale. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. Apele. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. toate elementele. volume. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. fie create. roci sau stânci. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. covoare sau dispersate solitar. în diferite zone ale grădinii. sinuos chiar. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. Rocile.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. dispuse într-un masiv păduros. umbră şi lumină. 5. volume. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. de veselie sau de entuziasm. unei mări sau ocean). Acest gen este caracteristic col urilor liniştite.4.5. de stâncile. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. largi.3. atât sub aspect psihic cât şi fizic. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. cu flori având culori calde. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari.2. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. . culori. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. De asemenea. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. forme. 5.5. cascadele. de luminişurile retrase. având ca fundal imagine unor mun i înal i. Genul de bucurie Genul de bucurie. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac.2.2. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase.

condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. dispuse într-o re ea continuă. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. în strânsă corelare cu structura urbanistică. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. ce asigură protec ia multiplă a mediului. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. sta ii de distribu ie a apei. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. gazului metan. limitarea perimetrului construibil. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. sunt judicios repartizate. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. grădinile sau scuarurile. dimensionate. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. recrearea şi odihna popula iei. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. cât şi legătura dintre acestea. zona industrială. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. 6. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. re ele stradale.1. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. energie termică. zona politico-administrativă. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite.2. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. 6. . atât urbane cât şi periurbane.Cap. etc.). spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. energiei electrice. Ca regulă generală. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor.

. 2. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. planta iile din cimitire. şi în care intră: parcuri. pepiniere. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. parcurile şi bazele sportive. lungi de sute de metri. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. acoperişurile verzi. . grădini publice. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. păduri de recreare. de folosin ă generală. a solului. grădini sau scuaruri). a apei. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. După accesibilitatea popula iei largi: . aici încadrându-se: sta iuni experimentale. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. grădini zoologice. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. longitudinală. amenajările peisagistice din incintele institu iilor.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. constituită din spa ii verzi periurbane. grădini botanice.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. 1.cu acces nelimitat. radial-concentrică. a sta iunilor balneo-climaterice). . aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. numite şi spa ii verzi publice. transversală sau longitudinal-transversală. întreprinderilor. dotări şi func ii. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. care traversează localitatea şi care. 6. grădinile botanice şi cele zoologice. amplasare. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. fiind diferite ca mărime.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare.cu acces strict. grădinile locuin elor individuale. grădini şi scuaruri publice.3. scuaruri. grădini botanice. . concentrică. După pozi ie se deosebesc: . planta ii de protec ie (a localită ilor.cu acces limitat. ştranduri). planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). păduri parc. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. planta ii de pe lângă unele dotări publice. pepiniere. zonele de agrement (păduri de recreare. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. ce sunt administrate de primării. a spitalelor. de regulă. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. planta ii antierozionale. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. în func ie de sistemul stradal al localită ii. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. planta ii antiincendiare.

situată în intravilan. parcuri şi grădini zoologice.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară.spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. perdelele de protec ie. După func ii: . După destina ie. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. rozarii.3.permanente. scuarurile pot fi: . După modul de amplasare. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară.spa ii verzi de înfrumuse are. pepinierele.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. cu rol decorativ: scuarurile decorative. situate de regulă în cartierele de locuin e. . În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. 6.în interiorul cartierelor de locuit. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. . având în componen a lor doar arbuşti. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. scuarurile por fi: . ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. frecventează simultan acel scuar. parcurile sportive. 400 m. grădini şi parcuri publice. planta ii cu efect de parazăpezi. .4. . spa iile verzi din cimitire. Raza de deservire a unui scuar este de cca.3 ha. edificii culturale.temporare sau provizorii. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. După durată. caz în care acestea sunt uşor accesibile. gazon. . păduri parc. alpinarii. parcuri dendrologice. spa iile verzi pentru copii şi tineret. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. . Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. ce se înfiin ează pe terenuri virane. culturale sau de învă ământ. planta iile de consolidare antierozională.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. parcuri expozi ionale. fiind destinată odihnei de scurtă durată. configura ia terenului şi construc iile din jur. destinate construirii unor cartiere de locuit. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. scuarurile pot fi situate: . Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. păduri de agrement. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. 6-8 minute. destina ie.3-3 ha. în cca. .

6. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. 15-25 minute. . respectiv arbori şi arbuşti. bănci. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. Dată fiind această distan ă de deservire. în cadrul oraşelor mari. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare.. scări (în cazul terenului accidentat). chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului.5. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. boschete. de pe o rază de 1-1. Dispozi ia aleilor. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. spre periferia scuarului. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. datorită inexisten ei căilor de acces. de mers lejer. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. situate în jurul unor institu ii publice. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. Spre deosebire de scuar. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. de învă ământ. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. respectiv: sectorul pentru copii.5 km. alei. statui. a obiectivelor culturale. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. Intrările vor fi reduse ca număr. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. zone umbrite dar şi zone însorite. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. aranjamente şi decora iuni florale. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. . perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. 3-4 ha. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). în lungul aleilor. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. respectiv o intrare la cca. peluze de iarbă. De exemplu. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. frecventează grădina în acelaşi timp. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2.

6. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. sporturi. . Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. expozi ii. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. În foarte multe cazuri. restaurant). într-un cadru peisagistic deosebit. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. ce depăşesc 20 ha. cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. cafenea. adăpost de ploaie. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă.000 de locuitori trebuie să existe un parc. cofetărie. manifestări artistice). Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. de lungimi şi dificultă i diferite. bazine sau chiar un mic lac. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv.6. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. de re eaua stradală limitrofă. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. locuri pentru jocuri statice. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). respectiv sta ionare). şi de capacitatea proiectată a parcului. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). datorită suprafe ei pe care o reclamă. diferite dotări (cişmele. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. bănci. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. WC public). gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. şi de densitatea popula iei.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu.1. Speciile vor fi alese şi amplasate. Astfel. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. partere cu flori.8. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. şi străzi şi bulevarde deschise. 6. a noxelor sau a altor factori de inconfort. alei pietonale. tomberoane). în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. 6. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii.2. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. recreativ şi decorativ. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. parcări. orientarea şi înăl imea clădirilor. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. Au scop sanitar. structură şi folosin ă diferite. ocupând suprafe e importante. ale unui cvartal sau ale unui cartier.8. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. în func ie de pozi ia. punct de distribu ie a energiei electrice. 6. pentru diminuarea zgomotului. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. arii de joacă pentru copii. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte.liber este de 3. . suprafe e îngazonate. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. şi alte multe specii pentru varietate. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip.8.

Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. sau specii de răşinoase. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. sedii de firme. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. de gusturile proprietarului. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. bazin cu peşti decorativi. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. În func ie de mărimea acesteia. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. grădina este structurată şi amenajată. mobilier de grădină. spitale.) acestea pot fi: grădina de fa adă. lămpi pitic. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. În cazul vegeta iei. diferite jocuri. trandafirii. arbustive sau lemnoase. suprafe e îngazonate. uşor de între inut. În cazul unor locuin e. aranjamente florale. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. În func ie de mărimea spa iului disponibil. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. fie după propriile idei. barbeque. stânci şi pietre. arbuşti tunşi. padoc şi cuşcă pentru câine. minilivadă. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. fie prin realizarea unui gard viu înalt. precum şi diferite specii cu port pendent. joasă sau fără împrejmuire. chioşc de grădină. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. un mic bazin cu aspect natural. Astfel. arbuşti şi liane. institu ii. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . cu o compozi ie relativ simplă. activită i de grădinărit. chioşcurilor şi treiajelor. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. dar şi a unor hoteluri. cititul. minigrădină de zarzavaturi. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. gazonul. a unor grupuri de specii sempervirescente. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. servitul mesei. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). piscină. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. o cascadă miniaturală. precum gazonul. sediu de firmă etc. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. arbori. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. Grădina de fa adă. magazie de unelte. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. pergolelor. miniseră. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. Grădinile interioare. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate.

Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. pentru speciile de plante vivace. Saxifragaceae. Brassicaceae sau Campanulaceae). respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. astfel. poate contribui la estetica compozi iei alese. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. de la bun început. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. canalizări). nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. Peste acesta se aşterne stratul fertil. alături de plante cu flori şi alei. cu strat fertil mai gros. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. specii de gazon (fam. fam. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. instala ii electrice. Poaceae). cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. de regulă. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. fiind de maxim 10-15%. Crassulaceae. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. printre spa iile rămase libere între plante. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. durabilă şi de bună calitate. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. . de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. cu arbori şi arbuşti de talie mare. Urmează un strat de separa ie.9. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. cu pietriş (de tip sort). Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. forme sau provenien e. În func ie de caracteristicile lor. 6. unele specii din fam. în vederea efectuării eventualelor repara ii. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. sau numeroase alte specii floricole. format din fibre minerale. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. se recomandă acoperirea acestuia.

prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. creându-se spa ii pentru odihnă. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. institu ii administrative). În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare. .influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. şi constituie unită i de sine stătătoare. hale. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. cabinete). al muncitorului (fabrici.acestea re in diferite cantită i de praf. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. .şi nu în ultimul rând. spa iile verzi propriu-zise. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. Din suprafa a acestor complexe sportive. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş. policlinici.10. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. . acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. până la 4-7. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. .5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. diferite pulberi sau noxe.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. Ca şi în cazul grădinilor interioare. al proprietarului (locuin ă privată). . de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. . comportându-se ca un bun strat termoizolant. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii.. în zilele însorite. al bolnavului sau pacientului (spitale. sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. .prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. 6. ateliere).

tobogane. volei. labirint. cu ghimpi (Berberis . pentru a se realiza fluxul cât mai facil. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. 20-25% pentru terenurile de joacă. 3-6 ani. separate prin vegeta ie. diferite săli de sport (gimnastică. grupuri sanitare. 7-10 ani. gazon sau arbuşti. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. baschet. volei. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. clădiri administrative.11. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. duşuri etc. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. cu solul permeabil. Suprafa a variază de la cca. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. în care constituie sectoare de sine stătătoare. atletism). precum şi specii floricole şi de gazon. bazin acoperit sau în aer liber (înot. grădinilor publice sau a parcurilor. clădiri pentru vestiare. cu precădere împotriva vânturilor dominante. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. şi să nu producă fructe ce pot murdări. Stilul adoptat este cel mixt.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. 6. tenis). Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. 1000 m2 pentru 40-50 copii. handbal. leagăne. respectiv: până la 3 ani. bănci. sau în cadrul scuarurilor. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. 30-40 copii. balansoare. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. 100 m2 până la câteva hectare. bârnă de echilibru. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. oină). dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. 11-15 ani. arte mar iale). Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). polo). când sunt în afara localită ii. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. caz în care au caracter de tabără.

de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. ronduri. medicinale şi melifere. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. un mic monument sau un bust. În cartierele de locuit sau în scuaruri.. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. arbuşti fructiferi. bibliotecă volantă. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. care murdăresc. Robinia sp. Laburnum anagyroides. cele cu frunze. arbori de mărimea a III-a. coşuri de gunoi etc. pârtie pentru schiuri. terenuri pentru jocuri de masă. leagăne.). rabate sau diverse aranjamente floristice. balansoare. ce poate cuprinde: o mică livadă. . Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. pistă pentru patine cu rotile. a zgomotului şi a gazelor. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi.12. Dar în func ie de microrelief. cu frunze. eventual un mic stadion. tobogane. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. plante tehnice. flori. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. teren pentru focul de tabără. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă.). destinate odihnei. Rhus typhina). pistă pentru alergare.sp. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. flori. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. cu rol de protec ie împotriva prafului. cât şi zone însorite. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. alei pentru biciclete sau trotinete. 6. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. În cazul taberelor. labirinturi. dotările vor fi mult mai complexe. grădina de zarzavat. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. bazin pentru înot. bănci. bârnă pentru echilibru. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. spaliere. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. fructe sau semin e. sau care să fie toxice (Taxus baccata. corpuri de iluminat. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. bob sau săniu ă. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii.

ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. 6. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. Astfel. Componenta cea mai importantă.5 m2 de teren sportiv. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. având ca dotări mese. Spa iile verzi din incinta spitalelor. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. cu specii floricole având culori liniştitoare. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. calmante. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. precum şi obiecte din materiale calde. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. de a diminua poluarea fonică. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. sau a celor rezervate pauzelor. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. familiare. . Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. 6.13. este vegeta ia lemnoasă. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. cu rol stimulator. respectiv cea a intrărilor. bănci. De asemenea. pasive cu rol calmant. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. rabate de flori. func ional şi estetic.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. diferite. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar.14. pentru fiecare elev. birourilor. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. pentru mărirea gradului de vizibilitate. cu cel mai mare impact peisagistic. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. cu excep ia intersec iilor. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă.

Parterele cu flori cu nuan e reci. paltini. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. brad.15. centrale. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. molid. cimişir. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. cu bănci şi şezlonguri. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. constituit din biserică. flancate de planta ii sobre. Cimitirele mari. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. sau în sens radial. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. dar şi specii de foioase precum: tei. castani porceşti. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. capelă sau un monument memorial. Astfel. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. ar ar american.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. prezintă şi o zonă. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. precum şi pergole cu vi ă de vie. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. glicină sau trandafiri. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. reduse doar la aliniamente de arbori. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. ce au efect liniştitor. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. chiparoşi. 6. purificarea aerului. sau în jurul edificiului central. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. De asemenea. necesare bolnavilor. separarea diferitelor amenajări precum parcări. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. din specii sempervirescente. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. drumuri interioare de acces auto etc. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. Dacă spa iul permite. influen ând benefic recuperarea acestora. datorită lipsei de spa iu. sau chiar garduri vii. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. numită „cimitirul eroilor”. dispuse în lungul aleilor principale. bine delimitată. . tisă. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. cu alei şi căi de acces paralele. pornesc mai multe alei rectilinii. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. acoperite cu plante agă ătoare. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. Astfel. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. În func ie de destina ia institu iilor respective. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. de la intrarea principală sau de la biserică. chioşcuri).

ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. Narcissus sp. Aster sp. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat.16. Chrysanthemum sp. Microrelieful. Ca specii lemnoase frecvent folosite.1.. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. de recreare şi decorativă. sanitar şi decorativ. Sempervivum sp. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. Lupinus sp. dar şi în punctele cheie. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. Spa iile verzi cu profil specializat 6. În cazul în care terenul nu este prea frământat.16. alimentară. de maximă circula ie. în afară de cele amintite. Sedum sp. de taluzare sau de înăl are a unor zone. cu multe denivelări. pentru realizarea acestor denivelări. să poată fi realizat pe jos. după importan a decorativă..). Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. Sistemul de drumuri... Convallaria majalis etc. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. 6. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. sanitară. halde. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. după concep iile .Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. din specii sempervirescente. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. arborii fiind evita i. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. situate în intravilan sau în extravilan. caprifoiul (Lonicera japonica). înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. să existe mijloace de transport în comun. iedera (Hedera helix). fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. dar şi culturaleducativ. se execută lucrări de excavare. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. saschiul (Vinca minor). după considerente ştiin ifice (taxonomice). Paeonia sp. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. de recreare. sunt: trandafirii. surse de zgomot puternic). industrială sau medicinală a plantelor. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. utilită ile şi căile de acces.

estivală sau autumnală. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. Ca sectoare. ierbar). sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. ce au diverse întrebuin ări. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. Sectorul plantelor spontane folositoare. hibrizi floribunda etc. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. urcători. în acest sector. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. licee sau a alte unită i de învă ământ.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. sectorul plantelor acvatice. la exterior. medicinale etc. Rozariu-ul. pergole. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. În sectorul florei Globului. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni.). pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. flora Asiei etc. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. sectorul administrativ. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. englezeşti. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi.). muzeu. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. sau arbori cu efect decorativ deosebit. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. sectorul sistematic. melifere. de parc. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. sectorul plantelor de cultură. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. grădina japoneză. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. arhitecturală. sectorul plantelor spontane folositoare. dar şi publicului larg. rozariu-ul. fie se desfăşoară între cele două elemente. serele. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. Realizarea planta iilor floricole. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. treiaje. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. vara îngropate în sol. fie în fa a clădirilor importante (birouri. sectorul florei diferitelor zone geografice. vernală. până la cele superioare (ultimele fiind . Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). diverse suporturi sau chiar ziduri. tehnice. şi implicit expozi ii foarte diferite. numit şi colec ia botanică. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. plante aromatice. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. de la cele inferioare. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. dar în containere. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. hibrizi Polianta. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. leguminoase. rădăcinoase). Polianta. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. Sectorul plantelor de cultură.

prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. Vegeta ia forestieră spontană. sera înmul itor. pădure de foioase. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. pădure de răşinoase. sera plantelor din regiune mediteraneană. şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. pepinieră. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare.monocotiledonatele). mediteraneene. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez.2. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. . industrial sau alimentar. în apropierea intrării principale. clădiri administrative. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Astfel.16. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. sera rezervată expozi iilor florale. didactic. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. Complexul de sere. verii sau toamnei. decorativ şi recreativ. colec ie de trandafiri. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. subtropicale. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. sera plantelor acvatice tropicale. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. lanterne de piatră. poartă torrii. ornamental. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. pajişti. 6. sera azaleelor şi cameliilor. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. se deosebesc: sera palmarium. pasul chinezesc din dale de piatră. pod arcuit din piatră. pădure mixtă. Prin structura. sera orhideelor şi a plantelor epifite. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. uneori chiar un miniparc zoologic. după zona geografică de provenien ă. Grădina japoneză. este dispus de regulă. prin solu iile de amenajare adoptate. sau din alte regiuni calde ale Globului. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. sera colec iilor. sau mai rar. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier.

arboretumul Dofteana (jud. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. Bacău). Arad). pot fi amintite: . cu o suprafa ă de 20.16.arboretumul Bazoş (jud. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. să nu existe zone industriale.5 ha. de tip „microbiotop sau minihabitat”. în ceea ce priveşte frumuse ea. cu o suprafa ă de 60 ha. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. vechimea şi mărimea colec iilor. înfiin at la începutul sec. al XVIII-lea. Timiş). în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. a masca zidurile inestetice. curs de apă. înfiin ată la începutul sec. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. bazine. Bacău). fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. perdele sau garduri mascate cu liane. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite.arboretumul Simeria (jud. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile.grădina dendrologică Macea (jud. . gropi de gunoi. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. cu o suprafa ă de 34 ha. de tipul cuştilor cu gratii. 6. . vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă.3. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. . având o suprafa ă de 70 ha. este necesară construirea de voliere largi. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. de recomandat cât mai largi. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii.De regulă. stâncării.5 ha. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. care va fi folosită atât ca sursă de apă.arboretumul Hemeiuş (jud. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic. înfiin at în 1880. înfiin at în 1908. În cazul păsărilor zburătoare. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. strâmte. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. . trebuie să ocupe suprafe e importante. . Pe ansamblu. Hunedoara). al XX-lea. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. având o suprafa ă de 48. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. înfiin at în 1909. pentru a completa ambientul. având în acest sens îngrădiri.

porumbei sălbatici sau de ornament. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. asini etc. în special forestieră. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat. . ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. păuni. mierle.. . . cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor.sectorul felinelor mari. căprior. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. libere. lupi. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. în care sunt găzdui i: elefan i. . pentru speciile care nu pot părăsi locul.sectorul stru ilor. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. ierbivore mici. caprine. râşi.. pentru sezonul estival. fie cu voliere foarte mari. prevăzut cu arcuri largi descoperite. vulpi.sectorul rezervat pentru antilope. uli.sectorul primatelor. cum sunt bufni e. pentru sezonul cald.sectorul reptilelor.sectorul cervidelor şi cabalinelor.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. pescăruşi etc. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. pantere. . . cameleoni. bazin. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. iguane. . unele specii de ra e. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi.sectorul păsărilor de baltă. zimbrii etc. ovine. ciufi. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali.sectorul păsărilor tropicale sensibile. gheparzi etc. turturele. trunchiuri de arbori. mici palmipede. stârci. cât şi spa ii largi.. girafele. canari.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. zebre. jderi etc. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie.) sau spa ii deschise.sectorul marilor ierbivore. elan.sectorul păsărilor răpitoare. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. constituit dintr-o clădire. şi pentru răpitoarele de noapte. stânci. cu voliere şi vegeta ie. şerpi sau crocodili. bivoli. în aer liber.sectorul galinaceelor şi columbidelor. De asemenea. cinteze.. ce adăpostesc pisici sălbatice. şopârle. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. ce cuprinde voliere cu fazani. pot fi amintite: . gâştele. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. carnivore mici. cerb lopătar. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia.: . cucuvele. lama şi alpaca.). şi padocuri acoperite. lei. găini de ornament. cormorani. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. dromaderi. . precum lebedele. .) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. . cai sălbatici. câini dingo. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. bibilici. galinacee etc. de numărul de specii. alpin şi subalpin etc. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. . şoimi. pentru sezonul rece. grauri etc. pelicanii. pume. distan a nu trebuie să fie prea mare. de amenajările respective. prin plimbare.sectorul urşilor. cu zone largi amenajate pentru tigri. umiditate. ren. . pentru diferite specii de urşi.

parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. sau a aranjamentelor florale. un punct de belvedere asupra oraşului. 6. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. se deosebesc: parcul forestier. precum: un lac. a eventualelor surse de poluare. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. şi nu numai.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. de entomologie etc. În unele por iuni ale pădurii-parc. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. se vor prevede spa ii largi. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. pădurea-parc sau parcul-pădure. având produse care să nu dăuneze animalelor. un curs de apă. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali.17. formată din planta ii forestiere. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. Astfel. cişmele cu apă potabilă. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. acoperite cu pietre. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. în mişcare. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. poteci şi alei de plimbare. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. Pădurea-parc (parcul forestier. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. de purificare a aerului etc. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. nisip sau alte materiale locale. toalete ecologice. un sit istoric (ruinele unei cetă i). de zoologie. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. În zona intrării principale. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. care să nu depăşească 4%. . are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. a unor peluze întinse de gazon. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. pot exista în incintă şi muzee. dar în raza de deservire a localită ii. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. Alte amenajări. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. fântâni.

Pădurea de recreare. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. a unui râu. tabere şcolare. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. Astfel. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . terenuri de tenis sau de fotbal. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă.1. numită impropriu pădure de agrement. zonele nisipoase. . Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. hidrografia şi environnement-ul. stâncile. căi de acces cu trasee mai lungi. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. balnear (izvoare minerale. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg.5-2 ore. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. sau de interes turistic. situate pe malul unui lac.17. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. De asemenea. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. zone de picnic. pot fi ştrandurile şi campingurile. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. în unele zone de interes curativ. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. piste pentru biciclete sau pentru role etc. telecabine. telescaune. topoclimatul. puncte de belvedere etc.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. 6. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. pozi ia pe versant. terenuri sportive etc. falezele sau malurile abrupte. Amenajările de tipul campingurilor.). lipsite de vegeta ia forestieră. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. solul. izvoare termale etc. cu cât terenul este mai înclinat. expozi ia. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. Unele elemente naturale precum mlaştinile.

iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. De asemenea. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. gradul de expunere a teritoriului. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. refugii) pentru a oferii adăpost. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. fără extreme mari. frunziş sărăcăcios. altitudine etc. plajelor etc. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. Orientarea nordică a unor terenuri. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. frunze prăfuite sau galbene. temperatura aerului mai ridicată.. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. cu privire la temperatură. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. În acest sens. Tot în acest sens. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. pavilioane. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). această zonă este cea mai expusă vânturilor. plantele prezintă creşteri foarte mici. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. dotărilor sau diferitelor echipamente. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. care prin fenomenul de . Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. băl i. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. temperaturile sunt moderate. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. vânt. noroi. vegeta ia are aspect veşted. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. este mai rece şi mai umedă. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. suprafe e umede improprii. iar solul este mai pu in umed. destinate practicării unor activită i. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. Cu privire la mişcările aerului. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. sau spa ii adăpostite. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. prezen a prafului. alunecări de teren. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor.

de poten ialul teritoriului. O zonă lipsită de un curs de apă. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. sau ca sursă de apă potabilă. a fermelor de animale. filtrare şi transport al apei. În zilele călduroase de vară. libere (luminişuri. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. schi nautic etc. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. Hidrografia teritoriului. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv.spulberare. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. 6. dar nu neglijabilă. va avea o atractivitate sporită. poieni. râu. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. Când o pădure de recreare este echilibrată. care este dată de natura sursei (izvor. şi din contră. De regulă. apa este importantă sub aspectul calită ii. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. chimic sau fonic zonele din jur. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. de o acumulare mai mare sau mai mică. În acest sens.17. de temperatura acesteia. pârâu. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. Cei care doresc să se odihnească. Environnement-ul. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. aerisite. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. liziere). Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. situl sau vecinătă ile. lac). să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. iaz. atunci aceasta este şi primitoare. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. pescuit. natura solului. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. precum realizarea igienei corporale zilnice. prepararea hranei. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. compozi ia şi vârsta arboretelor. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. ce diminuează calitatea acestora. regimul şi tratamentul etc. prezintă o atractivitate foarte redusă.2. capătă por iuni dezgolite. . de cea ierboasă. de modul de captare. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii.

de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. Codrul regulat vârstnic. la agresiunile vizitatorilor. de motiva iile şi aprecierile lor. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare.. care determină o scădere a densită ii. are aspectul unei păduri falnice. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor./ha). o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. bine pusă la punct. indiferent de specie. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. a culorii frunzelor etc. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. dispuse pe anumite trasee. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. păduri pentru plimbare şi păduri parc. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. cu locurile de parcare aferente. şi este favorabilă pentru plimbări. Iarna se remarcă răşinoasele. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. Sub raportul vârstei. Aceste dotări vor fi discrete. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. capacitatea de primire începe să crească. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. ce induce plictiseala şi pasivitatea. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. publicul larg le preferă pe cele amestecate. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. datorită vizibilită ii foarte bune. în func ie de fenofazele speciilor respective. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. . Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. dar în zilele geroase cu chiciură. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. ce au un efect peisagistic major. ce are o densitate mică (200-500 buc. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. luminişuri pentru odihnă. dau peisajelor un pitoresc aparte. ce calmează şi relaxează vizitatorul.

de cei care evadează din cotidian. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. fiind astfel organizată. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. destindere şi pentru activită i de picnic. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. vor fi evitate de vizitatori. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. terenuri de joacă pentru copii. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. amenajările. pentru linişte. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. acest lucru favorizând. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. prezintă ponderea cea mai mare. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. să fie drenat. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. izvoare).Pădurile de recreare se sistematizează. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. De preferat ca aici. de cca. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. cu investi ii mai reduse. cu forme interesante. insistându-se în mod special asupra cură eniei. prin împăr irea pe anumite zone. În raport cu întreaga pădure. Zonele cu soluri reci şi umede. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. echipamente sanitare şi de igienă. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. Aceasta este zona preferată de marele public. camping. obiectivele etc. reprezintă cca. şi prezintă diferite construc ii. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. soluri scheletice. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. cişmele. repaus etc. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. mult căutate şi apreciate de publicul larg. odihnă. . Zona de plimbare. aer curat. instala ii sau echipamente. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. Arboretele vor avea consisten ă moderată. Zona de primire şi odihnă. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. zona de plimbare şi zona de regenerare. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. să aibă o textură uşoară. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. ce trebuie să fie ireproşabilă.

Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. respectiv 4-10 km/100 ha. dificultatea. cabană. şi echipamente specializate. fiind total protejate. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). reunind până la 5% din suprafa a arboretului. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. cu pante domoale.5-4 m. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. care sunt interzise accesului publicului. monumente. prin optimizarea spa iului în general. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. arbori deosebi i. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. han. având un specific aparte.3. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. este constituită din diverse suprafe e. forma iuni geologice interesante etc. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. nu prea lungi şi nu prea înclinate. vestigii ale unui castel sau cetă i. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. locurile de parcare. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. restaurant. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. smulgerea sau tăierea puie ilor. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. zone cu fructe de pădure etc. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. întâlnite doar în anumite păduri. ruine. peşteri. dispersate în cadrul celorlalte două zone. 6. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. pot avea por iuni comune.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în .17. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. Traseele potecilor vor fi diferite. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. un număr sau o emblemă. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. rezultate prin ruperea. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. au o lă ime optimă de 3. camping). Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. fiind eliminate tasarea solului. puncte cu vederi panoramice. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. terenurile de joc. spre diferite puncte de interes din pădure. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. restaurant. de la o clădire de interes general (cabană. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii.

Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. formele regulate şi simetriile. . Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. miniterenuri de fotbal. Locurile de parcare. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. restaurantelor. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. vatră din piatră pentru foc. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. camping. coş de gunoi. pe ansamblu. parcările pot fi: în ciorchine. loc pentru focul de tabără. fiind mult apreciate de vizitatori. vor evita pe cât posibil artificialul. Parcările pot fi mari. respectiv nisipul. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). ce au ocazia să urmărească cursele hipo. în special pe latura vântului dominant. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. pietrişul. fântâni sau alte surse de apă. şi variază în func ie de microrelieful specific. cabanelor. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. groapă sau container pentru gunoi etc. un număr cât mai mare de autovehicule. WC-uri ecologice. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. respectiv grupuri de arbuşti. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. sau pot fi mici. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. şi pot fi: terenuri de tenis. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. masă cu scaune sau bănci. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. de amploarea investi iilor. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. şi să se folosească materiale cu aspect natural. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. peluze pentru golf. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. spa ioase şi capabile să absoarbă. de 2-3 maşini. în pinten. diverse amenajări pentru jocul copiilor. dalele de piatră. capătul drumului principal). dispuse în apropiere. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament.aceste puncte bănci. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite.

prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. sau parcurile cu specii de vânat autohton. cu aspect cât mai natural. pedologic sau de altă natură. protec ia ecosistemelor. recreative şi turistice.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). incompatibilă scopului atribuit. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. De asemenea. hidrologic. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. floristic. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. paleontologic. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. având o înăl ime corespunzătoare.The International Union for the Conservation of Nature .18. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. geologic.1. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. . cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal.18. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. educative. Astfel spus. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. faunistic. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. speologic. 6. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice.

să fie deschis turismului organizat. Rodna. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. beneficiind de o protec ie suplimentară. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. . cultural şi recreativ. . în scop ştiin ific. Cozia. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. . în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă.să aibă forma ii geologice interesante. vile. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. drumuri. .teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. conforme cu peisajul. .vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. vegeta ie. . Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. activită ile de turism vor fi bine organizate. construc iile (case. şi Semenic – Cheile Caraşului. unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. Cheile Bicazului . educativ şi recreativ. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. respectiv fenomene naturale originale. muzee cu specific local.Valea Cernei. care grupează o serie de atrac ii turistice.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. floră şi faună intacte. zona rezerva iilor integrale. . elemente de etnografie si folclor. care servesc recreării popula iei.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . expozi ii.să fie interzisă vânătoarea. . Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate.speciile vegetale şi animale. educativ. Mun ii Măcinului. hanuri sau locuin e izolate.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. Piatra Craiului. cu flora şi fauna sa.2. În prezent.18. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. destinate cercetării ştiin ifice. sate. Domogled . hoteluri. specifice. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. Cheile Nerei . cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. recreării şi turismului”. Retezat.Hăşmaş. .Beuşni a.zona exterioară. neatinse de activită ile umane. 6. Ceahlău.

Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul.3. conform Legii nr.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. În ara noastră sunt constituite în prezent. geologice şi geomorfologice (tip g). Balta Mică a Brăilei. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. rezerva ii ştiin ifice. Por ile de Fier. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. ca parcuri naturale. forestiere (tip f). rezerva ii naturale. Bucegi. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. 6. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila..zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. lacuri şi cursuri de apă. 9/1973. vegeta iei sau faunei. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. Grădişte Muncelului – Cioclovina. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. se promovează regenerarea naturală. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. Vânători – Neam . clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. paleontologice (tip p). solului. nu se împuşcă. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. Acestea pot fi: botanice (tip b). După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. limnologice (tip l).18. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. . cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. Nomenclatura din ara noastră. următoarele: Apuseni. mixte (tip m). rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice.

locuri fosilifere. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. parcurilor naturale. arbori seculari. fenomene geologice unice (peşteri. . rezerva iilor naturale. educa ie si instruire în domeniul mediului. cursuri de apă. chei). cascade. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. ştiin ifice sau peisagistice. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică.

proiectantul de spa iu verde creează forme. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .1. pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.1. . . Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. compozi ii. volume. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. 6.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase.regimul de umiditate din sol.cerin ele speciilor fa ă de: .diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben.rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. Prin acest material. . VI.2. . . Criterii de alegere a speciilor 6. ce vor alcătui în final o unitate.Cap. ruginiu. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. material care îşi schimbă volumul. . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite). frunzelor. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6.2. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.temperatura aerului. . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.factorii ecologici climatici: .factorii ecologici edafici: . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). . .umiditatea atmosferică.diversitatea foarte mare a ramurilor. Astfel trebuie avut în vedere: .fertilitatea solului. . . culoarea.lumină. .textura şi profunzimea solului.vânt.

în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. considerate cele mai rezistente).troficitatea solului. dioxidul şi trioxidul de sulf.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. a produc iei de masă lemnoasă). .animali. dar şi asupra celui animal sau vegetal.2.2.factori biotici: .factori geomorfologici: . fertilizare. . Astfel. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. . . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. 6. .dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. . fa ă de cele periurbane. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. . numindu-se şi cea ă oxidantă. . . cloroza esutului asimilator.factori poluan i.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. etc. . . .altitudine.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). .oxidul de sulf. . dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).factori antropici: . . Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.configura ia terenului.expozi ie. . se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. Dintre aceştia : .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar).pantă.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). numite arsuri).oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).vegetali. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.con inutul de schelet. (produc căderea acelor la răşinoase.. .

1. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea.umbrirea clădirilor. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. . .2.2. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete.praful rezultă din întreprinderile industriale. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.rezistente Exemple de specii: .foarte sensibile . arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . ecotip. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. 6.aliniamente. frasinul. . Particularită ile biologice ale speciilor 6.3. industria metalurgică şi chimică. reducerea creşterilor.rezistente la plumb – pinul silvestru. stadiu de dezvoltare.rezistente la bioxid de sulf – alunul. ce talie vor avea exemplarele respective. etc. propor ia poluantului în atmosferă etc. corcoduşul. fabrici. bradul de Caucaz. subspecie.pădurile de recreare. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. . zămoşi a de Siria. platanul. arboretele tinere fa ă de cele mature. . Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii.pigmentări. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. cum se integrează în respectiva compozi ie.mijlociu rezistente .). La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . tuia.3. . . .rezistente la fluor – mesteacănul. .condi ii de mediu – specie.sensibile . chiar un aspect de bronzare a frunzelor). Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. piracanta. fenotip. coacăzii. din arderea combustibililor solizi şi lichizi.

conică. a III-a . Larix decidua. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. Prunus mahaleb.2.2. mai mici de 1m. a II-a . italica. 6. . că ărătoare. Thuja occidentalis var. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului.. Abies alba.peste 25 m. ovală. fastigiata. speciile lemnoase volubile. agă ătoare sau chiar târâtoare. speciile cu înăl imi sub 7 m. . 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. obovoidă. sferică.15 – 25 m. tabulară. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. . .în lungul arterelor. Berberis thumbergi.7 – 15 m. precum şi re inerea gazelor de eşapament. a prafului. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. Populus nigra cv. Astfel. Pinus strobus.arbuşti. Juniperus hibernica.3. şi cea având contur sinuos. etc. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . De exemplu. Acer pseudoplatanus. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. Morus alba. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru.arbori de mărimea I . arbuşti mijlocii 1 – 2m. arbuşti pitici. Populus simonii. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult.realizarea gardurilor vii. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. Picea abies.liane. În tabelul nr. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: .zonele verzi de mici dimensiuni. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . a boschetelor.

aliniamentele stradale. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). a prafului şi a vântului. cireş păsăresc. varietatea „Globosa” la diferite specii.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. Ulmus minor. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: . Pinus sylvestris. mesteacăn. Robinia pseudoacacia var. ulm de munte. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Fagus sylvatica.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Juniperus communis ssp. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. frasin.3. larice. Juniperus horizontalis. pentru protec ie împotriva radia iei solare. Populus tremula. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Pinus nigra. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. caragană. . mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. nana. Salix babilonica.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. 6. . . umbraculifera Carpinus betulus. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. .zona de primire a pădurilor de recreare. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . Cotoneaster horizontalis.2. . Cerasus avium.pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii . dud negru. Tilia cordata.3.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Betula pendula. Juniperus sabina.mascarea obiectelor inestetice. salcie căprească.

la marea majoritate a speciilor. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). sau chiar târâtoare. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma.5. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. lanceolată. castan) sugerează puterea. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile.2. obovată. pendula. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. pot fi sinuoase. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. Salix babilonica. imprimând anumite sentimente. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. Forma. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. fie pendentă. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii. peluze. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. platan.3. . eliptică etc. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. imprimă un sentiment de linişte. mici sau mari. Speciile cu tulpini că ărătoare. 6. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). tortuosa) sau pot fi geniculate. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. mărimea şi culoarea acestora. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. romboidală. Chamaecyparis lawsoniana var.2. etc. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. ovoidă. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. fie orizontală. Ramuri pot fi drepte. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). fie verticală. paltin. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun.4.3. 6. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. Unele specii au frunze simple sau compuse. Trunchiurile. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni.

precum cele ale speciilor: Acer negundo. Gleditsia sp. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. Populus alba Picea pungens var. galben sau chiar roz şi roşu. Tilia tomentosa Juniperus sabina.Marginea limbului poate fi întreagă. Aesculus sp. precum şi diferite exemple de taxoni. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor.). pu in incizată dau adânc incizată..) sau mari (Ailanthus sp. Carpinus betulus. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. la care verdele se combină cu alb. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Pyrus elaeagrifolia. ca în cazul mesteacănului. la galben–roşu ruginiu (toamna). „Aurea” Thuja orientalis f. Euonymus europaeus. Speciile cu frunze mici. În tabelul nr. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase.. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. Juglans sp. Acer negundo. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. la verde închis. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Speciile cu frunze mari. Thuja occidentalis f. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Hippophae rhamnoides. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna).. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). luminos (primăvara). Ligustrum ovalifolius. Hedera helix. Sorbus aria. până la verde intens (vara). compuse. alb argintiu. Eleagnus angustifolia. Astfel. Robinia sp. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e.. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. biota. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. argintea. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana.

niedzwetzyana. purpuriu Picea pungens var. Pyrus sp. Acer platanoides var. Malus pumilla var. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Berberis vulgaris var.2. purpurea.. glauca. Hibiscus syriacus. Aesculus hyppocastanum. Phyladelphus coronarius. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. În tabelul nr. Pseudotsuga glauca. Hedera helix. forma. vanhouttei. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Pinus cembra. Picea abies.verde închis roşu. atropurpurea. Forma şi culoarea florilor. Spiraea x. Catalpa bignonioides. crem sau galbene. Magnolia kobus. Robinia pseudoacacia. Ligustrum vulgare albă . Prunus cerasifera var. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente.. purpurea. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum.6. Pinus strobus Abies alba. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Crataegus sp. Alnus glutinosa. purpurea. Deutzia scabra. Acer paltanoides var. Prunus avium.3. rubrum 6. Taxus baccata. Buxus sempervirens. Corylus maxima var. hybrida. Juglans regia Fagus sylvatica var. pissardii. Pinus excelsior. Sophora japonica. Syringa x.

Chaenomeles japonica. Laburnum anagyroides. Diervilla florida. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Kerria japonica. Magnolia x. Syringa vulgaris. Amorpha fruticosa. soulangeana Prunus sp. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. pu ine specii făcând excep ie de la regulă. primăvara timpuriu primăvara . Diervilla florida. Liriodendron tulipifera Aesculus x. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor.. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Forsythia suspensa. exceptând albastrul pur. Malus floribunda Hedera helix. Hybiscus syriacus. pissardi. Magnolia stellata. Forsythia sp.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Prunus armeniaca. Chaenomeles japonica. Cornus mas. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Prunus cerasifera var. Cornus mas. Cotinus coggygria. Buddleia davidi. carnea. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Spiraea salicifolia. Hibiscus syriacus. Colutea arborescens. Tamarix ramosissima. Laburnum anagyroides. Magnolia kobus. cu toate varietă ile şi soiurile sale. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Prunus persica. Dintre toate speciile lemnoase. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii..

Syringa vulgaris. contribuind prin forma.vara toamna Mahonia aquifolium. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Sambucus racemosa. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. iritant.3. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Hibiscus syriacus. 6. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. dar mai ales în perioada hibernală. mari (Viburnum opulus var. atribuind ambientului un aspect dispersat. Crataegus monogyna. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Colutea arborescens roşie albă .7. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. amorfă) constituie un factor stimulator. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. Culoarea fructelor. pseudobace) este variată de la specie la specie. ca lumânările (castan porcesc. Sophora japonica. lemn câinesc. Kerria japonica Aesculus sp. Cotoneaster horizontalis. mălin) calmează şi relaxează. Liriodendron tulipifera. neliniştit. Rhus typhina. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Rosa canina. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Spiraea japonica.2. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. în sezonul estival sau autumnal. glicină. Inflorescen ele sferice. budleia. Ptelea trifoliata. Berberis vulgaris. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate.. Spiraea salicifolia. Viburnum opulus.

În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. Platanus sp. unii poluan i din aer sau din sol. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Există şi specii cu creştere foarte înceată. 40 ani de la plantare. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. Cotoneaster nigra. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. Picea abies. Catalpa bignonioides. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Ambientul (noxe. Lonicera nigra. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Viburnum lantana. ci separat. diferi i arbuşti. . iar plopii. Fraxinus excelsior. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Robinia pseudoacacia. Ligustrum vulgare. 6. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. 20. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. De exemplu. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Gleditsia triacanthos. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. probabile pentru perioade de 5. Mahonia aquifolium. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara.3. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. De obicei. salcâmul. mesteacănul. Abies alba.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. 10.8.2. precum cimişirul şi tisa. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. calitatea terenului. Thuja occidentalis. Prunus spinosa.

Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. VII. boschete. în puncte liniştite. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. care nu se regăsesc în efectul ob inut. Exemplarele lemnoase. fără agita ie. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. curtine. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. garduri vii. labirinturi. Arborii solitari se amplasează pe peluze. coloritul fructelor). iar cele decorative prin trunchi. frunze.Cap. sub diferite moduri. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. pâlcuri. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). lângă clădiri. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. ASOCIEREA. fie ele arborescente sau arbustive. grupuri. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om.1. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. pot fi folosite solitar sau grupat. . De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. masive. sau duc la costuri suplimentare. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului.

şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. pe un contur drept sau sinuos. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. două sau trei rânduri. ob inându-se în final un perete verde. cu exemplare foarte apropiate. Ca regulă generală. în aceste ultime cazuri. de regulă bine între inute şi amenajate.5 m. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. înalte cu h = 1 – 3 m. . foarte înalte cu h > 3 m.5 – 1 m. sistemul Cossonet). După înăl ime. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). (gard belgian. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate.. ce are amenajate numeroase poteci. mai rar două sau chiar trei. trunchi de piramidă. formate dintr-o specie. mici cu h = 0. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul.

garduri vii decorative. de preferat o specie locală. protec ie şi linişte. . dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase.garduri vii pentru protejare. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. care să constituie fondul principal. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. În cazul plasării inverse a speciilor. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. solu ie destul de controversată. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului.După scop gardurile vii pot fi: . constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite.garduri vii de camuflare sau de mascare. solemnitate şi hotărâre. mai deschis la culoare. de mascare. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. sanitar. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. În orice caz. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. folosite ca garduri de limită. în care sunt prezente multe bănci. . de izolare vizuală şi fonică. şi coroană bogată. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. ce le eviden iază pe primele. cu un aparat foliar bogat. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. Astfel. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. . cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. de apărare împotriva vântului dominant. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele.

urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. apoi de cele de talie mică. lângă care să existe grupuri de flori perene. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. dispuşi inelar. În cazul clădirilor monumentale. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. destinat odihnei pasive. pentru mascarea acestora. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. patrulater sau pentagon. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. . existând în apropiere şi un luciu de apă. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. Boschetul reprezintă o variantă a grupului.

mesteacăn. În spa iile verzi urbane (grădini. la tasarea şi în elenirea . Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. pinul strob. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. lemnul câinesc. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. statuie. protec ie împotriva soarelui şi vântului. pentru mascarea limitelor. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. iar în interior numeroase bănci. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. de regulă dispuse circular. constituit dintr-una sau mai multe specii. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. Un boschet prezintă 2-3. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. creându-se o stare de calma atmosferic. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. cimişir. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. fântână arteziană). parcuri) masivele se situează spre periferie.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. în mod excep ional 4 intrări. adaptate condi iilor locale. pinul silvestru). dârmox). iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. specii rezistente la vânt.

Vârsta. În general. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. Astfel pentru aliniamentele stradale. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. cu fructe şi port interesante. de la scoaterea din teren şi până la plantare. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone.2. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. . imediat după dezghe ul solului. puie ii cu rădăcini protejate. înso i i de 1 tutore.2. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. a II-a şi a III-a. cu înflorire abundentă.2. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. acestea pot fi transparente sau opace. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. înfiin area scuarurilor.solului. în acest caz balul fiind înghe at. largi. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. Astfel. unde se doreşte realizarea unui masiv.1. Totuşi. creându-se impresia de monumentalitate.2. se folosesc puie i de talie mică. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). În func ie de speciile întâlnite în masive. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. se evită ambalarea. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. 7. care limitează priveliştea şi perspectiva. a I-a. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. urmată de toamnă. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. 7. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională.

cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. fie din natură. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.5 t. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător. cu ramuri până aproape de sol. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. sunt necesare mai multe opera iuni: . camionului. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. . situate în locurile accesibile macaralei.1. fie dintr-o pepinieră.0.30 (0.alegerea exemplarelor. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0.60 (0. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.40) x 0.60 (0. . şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). De asemenea. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă.80 x 0.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. etc. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. remorcii. . . . balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.0.2. datorită dimensiunilor.70) m pentru arbuşti (3-5 ani).0 x 1. se tasează uşor şi se udă abundent.0. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului.70) x 0. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .40) m pentru puie ii de talie mică. iar înăl imea 8-10 m. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică.30 (0. 7.3. . pe tulpină deasupra coletului. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. cu o coroană uniform dezvoltată. creată în acest scop. înăl imea şi grosimea la colet.5 (0.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. . Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). cu sistemul radicular mai compact. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.Ca regulă generală orice puiet. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului.

4. 7.4 rânduri. uniform. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. P. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. ciuperci). până la 0. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor. . 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă.7. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. K. ce au un efect estetic deosebit. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. cu norme bine stabilite. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. partere. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric.5 – 1. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. la o adâncime de 20-25 cm. 2 sau 3 rânduri.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie.1. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. în timp. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. Astfel. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii.3. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. urmând ca mai târziu.2. rânduri sau la încrucişarea aleilor. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv.3. timp de 2-4 ore.2. Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. Fertilizarea.3. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. 7. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. în Fran a. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. numărul rândurilor (1.

forma Cossonet .cordonul oblic bilateral (gard belgian) . Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . cu fructifica ie cât mai abundentă.piramida . dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2.40 cm deasupra solului.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. . bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. ob inându-se forma literei V.5 m între ele. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. Pe măsură ce cresc. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an. la distan a de 60 cm între ele. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. cu ramuri cât mai multe. pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. se aleg ultimii doi. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. columnare.forma literei „U” .vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor. La exemplarele cu so . În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice.forma Verrier . piramidale. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă).

Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. ceilal i îndepărtându-se. pe o sârmă . Astfel. 80 sau 120 cm de la sol. ce a fost retezat la 40. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. dispuse în acelaşi plan. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . Fiecare pereche porneşte din axul principal. 6 sau 8 bra e verticale. se orientează vertical pe doi tutori. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. Coroana formată. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. are forma unui „U” dublu sau triplu.

Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. sub un unghi de 60o între ei. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. La lungimea de 70 . la o înăl ime de 30 cm.(spalier). Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. dar la o înăl ime de 80-90 cm. În al doilea an. se înlătură lăstarii. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. iar cei doi lăstari terminali. După 30 cm. cu o deschidere a bra elor de 50 . Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. . Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat.80 cm.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). aceşti lăstari se scurtează la 30 cm.

tăierea se face cu cca. În primul an de la instalare. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. la exemplarele plantate în aliniament. 7. tuie. prin scurtarea lujerilor prea lungi.) Se execută primăvara devreme. de 1-2 m lungime (Acer negundo. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu.3. mai rar toamna târziu. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. tisă). . Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. la înăl imea de 20-25 cm. După atingerea înăl imii dorite.3. ienupăr. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. 0. Populus sp. Tunderea se execută în anii următori.

exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. cu coroane înghesuite. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. sunt de regulă mult mai viguroşi. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. grupuri. După câ iva ani. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. iulie. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu.3. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. Lăstarii ob inu i prin recepare.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. Se recomandă rărirea periodică. 7. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în .4. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară.

Se aplică rărituri mixte sau combinate. reducerea consisten ei. 7. în pădurile echiene de codru şi crâng. cu o periodicitate de 3-5 ani. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure).5. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). . Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. din 3-6 (10) ani. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori. fiind inestetice. . . la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. în apropierea locurilor de sta ionare. . Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi.3. în cca.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. respectiv atunci când se realizează consisten a plină. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. îmbunătă irea stării fitosanitare. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). 20-30 ani.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. a unor poteci.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor.materialul rezultat nu se recoltează. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. ob inându-se un număr optim de exemplare. . cu o periodicitate de 3-5 ani. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. în condi ii nefavorabile de vegeta ie.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi.

păduri de plopi euroamericani). se pot adopta diferite tratamente. cu foarte multe nişe ecologice.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. de speciile forestiere folosite sau prezente. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. bolnavi. .6. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. 7. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim.3. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. rup i sau doborâ i. deoarece circula ia este complicată (semin iş. amestecuri de fag cu răşinoase. buruieni). dar pentru oameni antrena i. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. făgete. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. în vederea atingerii unui anumit scop. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee.

.forma tulpinii (portul). constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. culoarea şi mărimea frunzelor. cu tulpini ramificare.. Sedum sp.. 8. Ageratum mexicanum sp. Lobelia sp. 8. .. în fa a speciilor arbustive sau arborescente..1. Gladiolus sp. . contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. covoarelor. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .. . Malva sp...cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.1.. cu port târâtor (sau pendent) . Acestea se folosesc grupat.forma. . .sp... precum şi în mozaicuri. Alyssum sp... Salvia splendens.sp. mirosul şi modul de asociere ale florilor. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia.. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens.Tagetes sp. forma. în componen a bordurilor. precum Crocus sp. . . Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . Acestea joacă un rol psihologic fundamental. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. .2. Hyacinthus sp. Tulipa sp. precum specii ale genurilor: Petunia sp. Aubrieta sp.. în planul apropiat de privitor. Ageratum sp. .culoarea.1. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. peste 50 (60) cm.sp. cu aspect de tufă . Tagetes sp. precum specii din genurile: Lilium sp. în sensibilizarea oamenilor la frumos. Calistephus chinensis.Cap. Tradescantia sp.înăl imea. platbande sau grupuri pe peluze. .specii de talie mică 5 – 20 (25) cm. .1.. VIII.Tropaeolum majus. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii.. Galanthus sp.specii de talie mare. Salvia sp. Tulipa sp. . Muscari sp. a rabatelor pe peluze.forma şi culoarea fructelor.. Delphinium sp. Saponaria ocymoides. partere. a modului de creştere şi ramificare. în marginea rondurilor sau rabatelor. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. Narcissus sp. al sezonului de vegeta ie..specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. În acest sens se deosebesc: . Acestea se folosesc pentru rabate.ciclul de via ă. Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor.. Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile.

. Papaver sp. cu tulpini că ărătoare . la florile simple poate fi pală. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. .4.3. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma... culoarea.). Forma. . specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. 8. Sempervivum sp. altele sunt mici şi mărunte. Delphinium sp. Iresine sp.. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. clopo ei. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. Astfel. mo ul curcanului. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. recomandându-se a se folosi în planul apropiat.. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa).1. Agave sp. Ricinus sp..1. mărimea şi culoarea frunzelor.Ipomea purpurea. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Humulus lupulus. Portulaca sp. până la albastru. lalelele papagal.sp. roz. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. . translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.. în cazul petalelor tomentoase. florile fiind nesemnificative. ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. mărimea şi culoarea frunzelor În general. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. a sta ionării...) aceasta se schimbă de la roz-liliachie.. cu segmentele filiforme. Forma.. la început. culoarea şi abunden a frunzelor. roşu sau grena. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora.. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. cu tulpini volubile . în jurul teraselor.. chioşcuri pentru odihnă). frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). Pyrethrum sp. Nuan a culorii poate fi diferită. galben. Tulipa sp. cu tulpini simple. precum regina nop ii şi micsandrele. Unele frunze sunt mari. precum verbena şi crinii. creasta cocoşului. 8. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. locurilor pentru sporturile uşoare.sp.. iar altele puternic fidate.sp. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. argintiu sau cenuşiu. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. Lilium sp.Lathyrus sp.. erecte Impatiens sp. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. Polygonium sp. Begonia sp. roşu grena..

. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. . Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. . Calceolaria sp. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . .1. florile se îndepărtează. men inând efectul decorativ. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. de culoare roşie sau roză.5.8. fiind o sursă de amuzament pentru copii. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii.) se seamănă în sere calde. 8.plante anuale sensibile (Celosia sp. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. Mo ul curcanului (Amaranthus sp.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. ca o continuare a florilor. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. În unele situa ii. iar primăvara vor înflori. fiind aripate. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare..1. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. vara. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. Zinnia sp. Cineraria sp.plante anuale rustice.plante anuale semirustice (Begonia sp. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire.6. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii.) are fructe persistente şi decorative. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite..

Speciile floricole pot fi folosite. Gypsophyla sp.7. rizomi. pe stânci sau pajişti. tuberobulbi. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. Papaver orientalis). cămări.1. jardinierelor. teraselor. rădăcini tuberizate. Convallaria majalis.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. rabatelor. tuberobulbi. bordurilor.. Narcissus sp. 8.decorarea spa iilor verzi. mozaicurilor. geophite – ce au bulbi. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an....Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. Gladiolus sp.. ferestrelor. . Hosta plantaginea. Dahlia sp.decorarea balcoanelor. Iris sp.. covoarelor. depozite) ferite de înghe (4-10 oC). Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. pentru: .) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. în lungul apelor sau pe luciul lor.. în general. sau semirustice (Canna indica.. rizomi. Aquillegia sp. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. rondurilor. Lolium sp. Hyacinthus orientalis. Polyanthes sp. Chysanthemum sp.. .

specifice plantelor anuale. . destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. perioada şi durata de înflorire. numă-uita (Myosotis sp.. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire.). astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. witrockiana). rabate.. înăl imea plantelor. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. mijlocie (Petunia sp. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. fiind amplasate în locuri intens frecventate. narcise. forma şi culoarea florilor. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. 8. stânjenei. cu port de tufă sau covoraş. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale.ca flori tăiate. instalând specii de talie mică în prim plan.2.). nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. Tagetes sp. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. narcise (Narcissus sp.). crizanteme. Culturile cu plante anuale. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). costisitoare.. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. bănu i (Bellis perennis). Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. În func ie de perioada şi .decorarea stâlpilor. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. muscari (Muscari sp. în special lunile de vară. fie numai specii perene.). mărimea. de talie înaltă (Phlox paniculata. zidurilor. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. pergolelor. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. printre care se introduc plante anuale. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. Rudbekia sp. în trepte. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. ghiocei. partere). perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. treiajelor. fie mixt. Ageratum mexicanum „nana”. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. forma şi nuan a frunzelor. chioşcurilor. bujori. Portulaca grandiflora).

compostul de grădină. După valoarea pH-ului. Hyacinthus. se deosebesc: .durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. Gladiolus sp. Cheiranthus cheiri). de turbă) . Iris sp. 8. Amaryllis sp. desfundat. Galanthus) sau bienale (Primula. brumărele). elina. pământul de turbă. textură. rădăcinile de ferigă şi nisipul. . textură. Asparagus sp.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile.. Dianthus sp. Myosotis. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a.. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. con inutul de substan e nutritive.soluri alcaline – (Anemone sp. Narcissus.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp..pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. pământul de frunze. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac.. .. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare.. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. etc. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole..3. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. elemente nutritive. Erica sp.. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. superficiale (Primula sp. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător.. Asparagus sp. capacitate de re inere a apei). pH. Tradescantia sp. Bellis) cu speciile anuale. Dianthus sp). aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . ferigi). cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare.soluri neutre – majoritatea solurilor. bine organizate. de răsadni ă. Calluna vulgaris). .3.soluri acide – (Coleus sp. perlit şi turbă în diferite propor ii.. . mobilizarea superficială a solului. Crocus. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. pământul de pădure. mărun irea bulgărilor. . structură. pământul de ace de răşinoase. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare.. În general.. pământul de lemn. modelarea terenului. Instalarea speciilor floricole 8. pământul de ericacee. Acestea se deosebesc prin pH.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare. În func ie de sol. permeabilitate.1. nivelat. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. Viola.

Hemerocallis sp. Hyacinthus. Hosta plantaginea.3. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Lilium sp. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Paeonia). Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Fuchsia. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea.(Iris sp. 2 – 2. bulbii acestora să se înrădăcineze. Alyssum. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis.8. Impatiens. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Begonia). Muscari. Galanthus. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. de cca. Sedum) distan ele pot fi mai mari. Dianthus. Myosotis). Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Amaranthus). Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine.. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. Viola. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. La speciile perene. dar nici să se stânjenească reciproc. comparativ cu înăl imea plantei.).2. La plantare. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci.5 cm grosime..3. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. 8. Crocus. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. transplantarea apare necesară atunci când . Mathiola. Narcissus. unde se vor dezvolta şi înflori.).3. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus.

Pentru ob inerea de tufe bogate. obligatorii sau facultative. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. de perioada înfloririi.suprimarea păr ilor aeriene. intrând mai devreme în vegeta ie.combaterea dăunătorilor biotici. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi.irigarea. . cu rolul de a ob ine plante viguroase. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. .stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane.reglementarea înfloritului. spa iul devine insuficient. În această categorie intră următoarele lucrări: . Ciupitul se execută cu unghia.datorită înmul irii naturale ale plantelor. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. acestea stânjenindu-se în dezvoltare. .aplicarea îngrăşămintelor. când plantele nu suferă deloc. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. copilitul.tutorarea şi palisarea. . la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie.pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: .4.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani.ob inerea unor forme caracteristice. suprimarea tijelor florale vestejite.tunsul plantelor. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. bobocitul. . cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. . . . . de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. 8.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. . Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. unele nu mai înfloresc în acel an.

de dimensiuni mai mari (crizanteme. Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali. garoafe. ochiul boului). bujori.. urzicu ă (Coleus sp. Se aplică la crizanteme. în acest caz întârziindu-se înfloritul. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. Petunia sp. garoafe). pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. trandafiri. Pelargonium sp. hortensie.. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat.formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. gura leului). .).

Ipomea). dalii). dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. Tutorii pot fi din lemn. Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Lathyrus. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. în func ie de specia respectivă. . Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. metal de dimensiuni şi tipuri diferite.. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. trestie. mase plastice. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. mai ales în perioada de înflorire abundentă.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală.

după o prealabilă uscare şi mărun ire. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. maxim ora 10. ob inânduse solu ii prin fermentarea. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. lalele. umiditatea şi mişcarea aerului. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. cenuşă. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. narcise. sere. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. solul.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. mustul de bălegar. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. timp de două săptămâni. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. sulfatul de potasiu. . bogate în potasiu: sarea potasică. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. intensitatea luminii. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. ciuperci). în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. bioxidului de carbon şi a altor gaze. ghiocei. cu valen e simbiotice. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. În această categorie intră: excrementele de mamifere. clorura de potasiu. 1:20. uneori superfosfat. spălarea şi răcorirea plantelor. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. făina de oase. microbiologice. Îngrăşămintele se aplică. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. fiind indicată udarea diminea a devreme. după trecerea perioadei de înflorire. ca regulă generală. făina şi rosătura de coarne. chimice. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. solarii. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. a îngrăşămintelor organice solide. la care se adaugă apă. de păsări. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. etc. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. :30. azotatul de amoniu. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). riguros selec ionate. temperatura mediului înconjurător. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie.

tuberculi. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. frunze. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. la geofitele semirustice. rizomi. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. uneori chiar săptămânal. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. şi peste vară. măcar odată pe an. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. Acest strat men ine solul umed. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. sau talaj. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. manual sau cu ajutorul săpăligilor. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. bulbii sau rizomii. periodică a diferitelor exemplare floricole. organele subterane (bulbi. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. sensibile la temperaturile scăzute. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. . La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire).sau noaptea. pentru a nu se produce vătămări plantelor. în martie–aprilie. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie.

30 oC. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. pietriş. cărămidă. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca.pentru peluze. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. grupuri statuare. cu . . Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. formată în special din graminee. gazonul se încălzeşte mai pu in. După destina ie. IX. recreative sau sanitare. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . datorită nuan elor de verde. lalele). clădiri. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului.Cap. luciu de apă). aranjamente florale.1. iar în cazul asfaltului de cca. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. . folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. elemente arhitecturale. asfalt sau beton. 45 oC. De exemplu. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. narcise. arbuşti. ce înfră esc abundent. brânduşe. pentru a forma un covor des. masive de arbori) sau nevii (stânci. Sunt preferate speciile rezistente la tasare.rustic. având aspectul unor pajişti naturale. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. în zilele cu temperatură ridicată. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux).pentru terenuri sportive.

. rezisten a la bătătorire.5 cm. .înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. Campanulla sp. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. înfră ire slabă. Cynonurus cristatus). Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale.. rugbi – 6. Reseda lutea. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. la 12–20 cm. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. Alopecurus pratensis. Agrostis tenis. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Iberis semperflorens. de diferite desimi. rapiditatea de creştere. dar speciile se comportă diferit. 9. După înăl ime: . frunze mari. rămânând suprafe e nude de pământ.3.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. aspre. de rezisten a la bătătorire sau tundere.5 cm. ci în amestec de minim 3 specii. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. Matricaria chamomilla. tenis – 0. cerin ele fa ă de substratul nutritiv.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. capacitatea de refacere după tundere.5 cm. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. Papaver rhoeas. 9. umiditatea din sol.. grosiere. Poa annua).2. Agrostis stolonifera. tufele sunt înghesuite foarte mult. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Calendula officinalis. Gypsophylla muralis. la tundere.5 cm. Lollium perenne. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Bromus inermis). Viola arvensis. rădăcinile sunt relativ superficiale. lăstărire. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. Deschampsia caespitosa. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Festuca rubra. . Bellis perennis. crichet – 2. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. având aspectul unei fâne e înflorite. rezisten a la temperaturi scăzute. aceasta dispare. Alyssum maritimum.

se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). adâncimea de semănare va fi mai mică. dar şi vara. date de condi iile specifice ale ării respective. cărămizi. terenul se grăpează. Decaparea . calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. gros de cca. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. zgură. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă.5 cm. dacă există sisteme de irigat. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund.9.3.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. De asemenea.manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. ci cresc lateral. îngroparea cablurilor electrice. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). de specie.5 – 2. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene.mecanic . Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada.3. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. precum şi costul mai mic. . cu un aspect nefavorabil. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). a instala iilor de irigare. se ob ine un gazon prea rar.2. . În diferite ări se aplică norme diferite. Metode şi tehnici de semănare: . dar şi executarea drenurilor. a canalizărilor. După semănarea manuală. în cazul în care solul existent este corespunzător. instalând toate speciile crescute natural. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie). moloz. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . de exemplu: 12 g/m2 în SUA.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. Dacă norma este prea scăzută. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare).1. amestec şi condi iile de sol. 9. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.

datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). apar muşchii şi numeroase buruieni. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. groase de 2-4cm. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. Se recomandă tunderea pe timp ploios. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). 9. iar gramineele se răresc. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. fosfor şi potasiu. care nu sunt preten ioase. după care se sparge şi se mărun eşte elina. 30 x 30. sau mecanic cu maşini speciale. care pot fi rulate. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. După aceste opera iuni. Dacă solul are o cantitate mare .4.

de calciu. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. trebuie mărită cantitatea de fosfor. înainte de înflorirea buruienilor. pentru compensare. Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. . O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective.

Cap. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). apare un sentiment plăcut de protec ie.1. au o lă ime mai redusă (minim 1. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. influen ând sentimentul de veselie.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. sau conduc spre un obiectiv principal important. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). 10. pentru obiective bine determinate.de indispozi ie (de închistare) . . Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător.mişcarea descendentă. creează impresia de avansare. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . organismul nu depune efort. şi în echilibru cu for a gravita ională. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. . pentru terenurile cu denivelări. . sunt de obicei largi. măreşte aten ia.5 -0. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). curiozitate . îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. flori. de cucerire a spa iului înconjurător. grădinile alpine. ordine şi propor ie.20 m). pentru stilul geometric. justificate de prezen a diferitelor obstacole. inestetic şi nefunc ional. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. . mai stabilă. X. având 0. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante.mişcare ascendentă. perspectivele. de intimitate şi uneori de regres.pentru ceea ce este rigid. În func ie de natura circula iei. importan ă şi lă ime.de amuzament. . mai sigură.7 m lă ime.de stimulare. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . pentru terenurile orizontale.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. .mişcarea orizontală.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. de refugiu. elemente arhitecturale. în meandre pentru traseele sinuoase. călare sau cu bicicleta. implică o diminuare a efortului. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. . divertisment. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară.

cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. corelată cu ambientul. pietriş. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. tip zidărie. ceramică sau marmură. cărămidă. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. mozaic. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. . roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . cel pu in cu fa a superioară netedă. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. dalaj antic. iar cele deschise obosesc ochii). beton. macadam.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. pătrate. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). de forme diferite. Căile împietruite cu pietriş de carieră. lian i sau materiale hidrofobizate. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . dale. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. asfalt turnat sau cilindrat. pavele. . dalaj englezesc. este folosit în pădurile de recreare. Pământul.cele neregulate în „opus incertum”.

. lacuri. trestie. dreptunghiulare. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. din beton.pe gazon. geometrică. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie). beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. prin deschideri de perspective. Apele stătătoare (numite impropriu. 10. pâraie. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Caltha palustris). drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). fără frânturi. având rolul unui factor calmant în peisaj. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. făl uită. fântâni. cărămidă.2. pătrate. dar fără a fi simetrice. de mişcare. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. ale fiecărei dale. Când cursul apei este însorit. iazuri. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. senza ia de răcorire şi de prospe ime.65 cm). în locurile cu erodare puternică. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. căderi de apă. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. elipsoidale. la o distan ă între centrele de greutate. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. Malurile se vor amenaja prin terasare. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). dar poate fi ameliorată. asemănător cu malurile opuse. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. realizate de obicei pe stâncării. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate.60-0. bitumului. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. uşurin a între inerii. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă.

Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. . O perspectivă bine concepută are echilibru. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. . În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. Când sunt de dimensiuni mari. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite.bazin cu jeturi orientate spre periferie. privit dintr-un loc potrivit. iar când sunt mici şi grupate. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). mărime şi culori. . de solidaritate monumentală. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. fie vor fi aduse. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. de la câ iva metri pătra i la câteva sute.3. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Grădinile alpine au suprafe e variabile. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. acestea dau impresia de putere. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. şi pot fi amenajate într-un mod special. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. muntos. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros.4. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. folosite pe timp de noapte. . la o oarecare distan ă de clădiri. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului.bazin cu cupă florentină în mijloc. 10. combinată cu lumina artificială. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. în mod progresiv. Grădinile alpine creează. colorată diferit chiar. cu o vegeta ie specifică. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă.fântână cu taluz cu cascadă. un microrelief accidentat. 10. în mod artificial. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime.

cu turbă şi nisip.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. construc ii uşoare. suporturi pentru plante. cele mari în planul din spate. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. numite chioşcuri descoperite (naturale). în pie e sau în punctele de perspectivă. a orchestrelor sau a fanfarelor.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . în pantă sau se va crea artificial. fiind amplasate pe esplanade. pode e şi poduri. Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. zăpadă. situate în spa iile verzi. lăsând spa ii mari între ele. coloanele. scările. la marginea apelor. a domina. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară. Acestea se pot construi din lemn. la capătul aleilor. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. va fi pe cât posibil frământat. vase decorative. pentru ca pământul să se taseze suficient. a men ine. . . bănci şi scaune (mobilier de grădină).5. accidentat. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. teatrul verde. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. grupuri sculpturale. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. chioşcurile. 10. . subalpin. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. belvederile. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). treiajele. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin.aşezarea unui strat de pământ de elină. deşertic. pătrată.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. sau cărămidă. . arcadele şi porticurile. hexagonală sau octogonală. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. înghe . .dispunerea blocurilor de piatră. destinate adăpostirii vizitatorilor. beton. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. balustradele (parapetele). Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. pergolele. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. într-o formă simplă dar estetică. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător.

atât la soare cât şi la umbră. piatră). la marginea teraselor.5 m. Se recomandă ca optimă.4-0. Acestea se confec ionează din piatră. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0.7m şi înăl ime 2-2. de obicei cu înflorire abundentă. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. culoarea lor.0 m. aluminiu. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. a unui rond de flori. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. fier. lemn. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. metal. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. Pot fi cu sau fără spătar. mărime. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante.4-3. mărginirea unor perspective. compartimentarea unui spa iu verde. lemn sculptat sau marmură. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. beton.5 m. mozaic. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. fiind amplasate la capătul aleilor. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. folosite pentru decorarea unor pere i. fontă. . ce acoperă por iuni de alei sau terase. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. cărămidă. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. în lungul aleilor largi. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. oferind refugiu împotriva insola iei. teraselor.45 m. din diferite materiale de construc ie. stâlpi verticali (piatră. pe lângă ape sau terenuri accidentate. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. Forma. cărămidă. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. pe orizontală. cărămidă. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. lemn. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. înăl imea 0. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie.5-0. marmură şi au un mare efect prin formă. Treiajele sunt construc ii uşoare. lă ime 0. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. Materiale de construc ie folosite: piatră. bronz. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. ce prezintă ca elemente de sus inere. dezvoltare pe verticală. formate din panouri cu zăbrele. beton armat. grup sculptural.

Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. zidurilor. piatră.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. . ciment. aleilor. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. în lungul scărilor. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. decorat cu plante de mozaic. beton.