UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

. a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare.H. ce cuprindea Europa Sud-estică. 2. Acestea aveau. la interior cu bazine străjuite de statui.1. lotus sau diverse flori. Schema modelului grădinii medievale. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). De asemenea erau cultiva i trandafiri. specii floristice. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. Erau prezente pergolele şi coloanele. formă pătrată. chiparoşi. smochini.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. a înregistrat un regres. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. mimoze). prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. lauri. Constantinopol. . urbane. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. Villa Lucullus. Totuşi.2. ca urmare a cruciadelor. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. crini.XIV d.. În capitala imperiului. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric. vasele şi statuile. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. fiind înconjurate de un zid de marmură. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . Villa Sallustius.2. . Erau prezente şi pu uri rotunde. pini. nordul Africii şi Asia Mică. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. peste care s-au grefat elementele orientale. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă.2. Grădinile vilelor mai mici. tei. duzi. 2. rozmarinul şi mirtul. platani.) 2. fie o fântână cu un joc de apă. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. trandafiri. busuioc. buxus. zambile.2. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. de regulă. plante medicinale şi aromatice.arbuştii şi plantele ornamentale.V. Villa Mecena. Exemple: Villa lui Cicero. tisă.grădina cu pomi fructiferi. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. cu coloane de piatră colorată şi marmură. în Evul Mediu. horticultura a făcut progrese. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse.

XIII-XIV. pini. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec. Speciile folosite erau: chiparoşii. Speciile folosite: chiparoşi. mărginite de rânduri de plante tunse.grădina de legume şi plante medicinale. leandri.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. situate în cur ile clădirilor. monotonă. eucalipt. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. pavilioane pentru petreceri. o suită de grădini. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. mirtul. din timpul domina iei arabe. . acestea fiind interzise în religia mahomedană. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. Arta topiară era folosită în exces. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate. prin întretăierea a două canale cu apă. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. Compozi ia era geometrică. citricele. compartimentare realizată. fiind plane şi înconjurate de ziduri. apoi au căpătat un specific propriu. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. acolo unde spa iul permitea. fie erau situate în afara palatelor. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. al VII-lea d. înconjurate de ziduri. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. legate prin mici canale de teracotă sau marmură.). fie aveau straturi de formă pătrată. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. 2.H. adesea aranjate liber. predominant persană. . cu func ie exclusiv ornamentală.grădina de flori.4. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi. Apa era folosită fie în bazine şi canale. caracterizată de prezen a careurilor egale. buxusul. de formă regulată iar cele mai mari. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri.. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. galerii acoperite de plante că ărătoare. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). fie sub formă de fântâni arteziene.d.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. pere ii de fundal. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. magnolii.H. magnoliile.2. arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. 2. Nu existau sculpturi.2. bazine. palmieri. menajerie. Grădinile fie erau interioare. Locuin ele mici aveau o singură grădină.

de veselie. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. por i. modificat sau aparent natural. având caracter natural. suprafe ele foarte întinse. în armonie cu peisajele naturale. fiind natural. neregulat. budismul. pinii – fermitatea şi for a caracterului. plante şi animale. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. cheiuri. fiind create mai ales în sec. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. cu aspect natural. ape. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia.H. pe vârful unei coline sau în pădure. ce erau descoperite brusc la un moment dat. terase. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. II-I î. în strânsă legătură cu religia. grote. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. Picturile. odihnă. şi reflectă puternicul cult al naturii. au fost create parcuri naturale.2. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte.H. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. stânci.H. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. fiind excluse liniile drepte. servind ca loc pentru plimbare. al XVII-lea d. cascade naturale) sau în bazine artificiale. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul.3. indiferent de perioada istorică. lacurile şi râurile. sec. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească.3. în care vegeta ia era dispusă natural. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. cascade. pentru dobândirea perfec iunii morale. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. chioşcuri. IV-V d. cu caracteristici proprii. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. Relieful era foarte variat. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. este mărimea acestora. o dată cu dezvoltarea noii religii. galerii. piersicii ornamentali – Paradisul. Terasele erau trasate liber.. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. iar apele. Filozofiile religioase din China. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. arterele pământului. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. . Spa iile verzi din Extremul Orient 2.H. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. situat pe malul unui lac. (dinastia Tang). Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. de basm. ziduri.) şi cuprindeau mun i. VIII-IX d. bambuşii – prietenia necondi ionată. de groază. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. Elementele primordiale erau mun ii. Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. firesc. bazine.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. poduri şi pode e. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari.

fiind folosite toate elementele din natură. erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara . coline. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. pârâu cu cascadă. devenind o artă na ională. un râu sau pârâu. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană.H. .Deşi. azalee. orientat pe direc ia N-S. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. În sec. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. camelii. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori. pietre rotunjite. lanterne din piatră. stâncile. fântâni şi foarte multă vegeta ie. sau de pe verandă. din dorin a de a aduce natura în locuin e. cu balustrade ornamentate. al VIII-lea d. sau din Europa medievală şi renascentistă. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii.3. pietriş. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. lac cu insule. destinate contemplării din interiorul clădirii. grădină de muşchi. şi în Kyoto. sec. plus diferite lampadare. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. fiind o componentă a acesteia.vegeta ia este perfect integrată peisajului. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. 2.H. muşchi. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. Astfel în Japonia. pasul japonez. fiind ulterior personalizată.capitala ării. Persia. Grădinile imperiale. grădină aridă. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. nisip. Islam). arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură.). cu aspect cât mai natural (pasul japonez). stânci col uroase. Spa iile verzi. podurile. miniaturală: cursul de apă. . aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. pavilioane pentru ceai. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. mai mari sau mai mici.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. ferigi. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . bambus. por i. . ienuperi. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. cu simboluri filozofice caracteristice. al VIII-lea d. erau prezente pretutindeni. arborele de ceai. în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. în decursul timpului. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. arbori şi arbuşti.toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale. diverse plante cu sau fără flori.

arhitectură. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. ci pietre late.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite.Grădina palatului Farnese din Caprarola. cireşii. chiparoşi. Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. 2.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. 2. . bazine neregulate.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat. . . lauri şi portocali. vase ornamentale. ienuperi. . lămâi. din toate domeniile: artă. .erau folosite zidurile masive de sprijin.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. . adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este).Villa Lante din Bagnasia (5 terase). camelii. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. stejari meridionali. . buxus. . XV-XVI d.H. Din sec. . literatură. ornamentate şi legate prin scări şi rampe. cascade.4. încep să apară primele grădini publice. garduri vii şi borduri tunse. în special pentru grădinile vilelor suburbane.utilizarea vegeta iei tunse.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). ştiin ă. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. . .4. ziduri înverzite.Villa Medici în Roma (2 terase). parapete ornamentale.1. . .folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. glicina.nu erau folosite alei. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: . magnolia..apa era folosită sub formă naturală. În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul.sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. de unde a iradiat apoi în restul Europei. .apa aduce mişcare. tisă. Această orientare a apărut la început în Italia. arborele de ceai. cascadelor. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini.prezen a sculpturilor. pe terase succesive. arbuşti modela i în volume geometrice.H.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. . . precum: .simetria fa ă de o axă a compozi iei. răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante. mirt. . Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. a canalelor. ca influen ă occidentală. Specii folosite erau: pini. azalee. al XVII-lea d. lespezi sub forma pasului japonez.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei. bambus.

în arhitectură. traseele rectilinii. Principiile esen iale s-au men inut. . fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. . S-au mărit dimensiunile grădinilor.În secolul al XVII–lea d. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. curbe.grădina Luxembourg din Paris. bazine. . îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale).arhitect peisagist Du Cerceau. Abia după jumătatea sec. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . .grădinile de la castelele Tuilleries. Au apărut grotele artificiale. În perioada Barocului. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor. Exemple:. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. În unele situa ii canalele s-au păstrat. cu numeroase statui. . 2. Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. În prima jumătate a sec. Exemple din sec al XVI-lea: . ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. la care grădinile erau în incintă.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. la castelele Amboise.grădinile Gamberaia – Floren a.H. .4. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. rezultând spa ii mult lărgite. tinzându-se către transformarea în parcuri. . Astfel. Terenul era modelat în terase mari. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. apare stilul baroc. Au fost realizate decoruri bogate.grădina Garzoni – Collodi. Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti.grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase).H.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma.2. fiind îmbinate cu linii ample. fântâni. dar dispare schematismul rigid. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d. al XVII-lea. pictor şi arhitect) favorit al . având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. al XVII-lea crea iile importante au fost: .arhitect peisagist Delorne.. Fontainbleau. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel).grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . Existau canale şi lacuri imense. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. sub aspectul echilibrului şi simetriei. roci şi apă în mişcare). Saint-German. vase. al XVI–lea. cu partere decorate cu flori.

. La început s-a renun at la tunderea arborilor. . dominantă. bazine şi canale. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. în Anglia dominau grădinile medievale. Dar.terenul este modelat în terase largi. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. treiaje. în Anglia începând cu sec. alături de diferite fântâni. şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori. . aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. Dispar parterele.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală.sunt prezente.sunt folosite. cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. racordate cu ziduri de sprijin. cu principii compozi ionale proprii.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade. acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez. ca şi în restul Europei. vase în stil baroc. bazine. Sceaux. . pe spa ii foarte largi. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. bazine cu grupuri sculpturale. cuburi). Fontainbleau. . Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original. rocării.Ludovic al XIV-lea. .simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor.aleile sunt rectilinii. Saint Germain-en Laye.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez. mari partere şi întinse oglinzi de apă. SaintCloud. scări. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene. Chantilly. piramide. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. 2. . Ulterior. constituind totodată şi perspectiva principală.„regelui Soare”. borduri sau broderii de buxus tuns. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. mai ales pe axa principală.3.palatul constituie capul compozi iei. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . conuri. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. sub influen a literaturii. . statui sau vase. al XVIII-lea. .perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. .sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. fiind situat pe terenul dominant.4. . închise între ziduri. . se păstrează axa .compozi ia era tratată arhitectural. rampe. Versailles. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu.

fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. . Hyde Park.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. realizate sub influen a romantismului. La sfârşitul secolului al XIX-lea. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea). Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton.gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti. Toate crea iile din această perioadă (sec.Austria: . . .centrală dominantă. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor. reziden ial şi a intrat în cel urban.Germania: .Parcul Chatsworth – stil clasic.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere.4. enun ate de Repton. „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). . parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman).Rusia: . .Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez.parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. .model francez.Kent (pictor şi arhitect) . . Green Park.Tête d’or’’ (Lyon). apoi francez.Charlottenburg (Berlin) . sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool). cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber.Hampton Court – model italian. fiind sus inătorul noului curent numit . În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. Ermenonville. .Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană.model francez. . Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea.Nymphenburg (München) – model francez. .. . amenajate în stil peisager: St. În secolul al XIX-lea. formând un lan verde de peste 4 Km.Grădinile Greenwich – model francez.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec.grădinile de la Whitehall – model italian.Anglia: .. .Saint-James Park . La periferie erau: Regent’s Park. iar fra ii Bühler au amenajat parcul . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză.grădinile Kensington şi parcul Stowe. Victoria Park şi Battersea Park. James Parc.4.parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. . dar se introduc poteci şerpuitoare. Realizări importante: . Malmaison. Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. 2. . .

narcisele.Italia: .Philadelphia – Fairmount Park. . lăcrămioare. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. . Ca exemple pot fi amintite: . Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole.Villa Carlotta (Caddenabio).păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta). grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. . 2. . multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager. . marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi. . al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . . în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.model italian. Ca exemple pot fi amintite: .Parcul Sokolniki – 463 ha. . Prospect Park (peisagist Olmsted). garoafe şi iasomie. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: .Parcul Public Friederichsham (Berlin). crini.360 ha.Villa Carraresi (Roma).Grădina Botanică . liliacul. mesteacănul.New York – Central Park .Boston – Park System. . plopul alb.Parcul Maxim-Gorki – 224 ha. În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk.Spania: .sec. .Villa Melzi (Bellagio).Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt).Chicago – South Park. respectiv după principiile grădinilor engleze. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: .U. În S. molidul. Petersburg – 600 ha.parcul Nympheuburg (München). roini a.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). cimbrul. În Germania.grădinile La Cranja (lângă Segovia) .A.parcul Wilhelmshöhe (Kassel). la Iaşi – grădina Palatului domnesc. Parcul Puşkin (parc englez. Ca date istorice mai importante pot fi amintite: . pomicole. stejarul.5. pe lângă locuin ele boierilor. arskoe Selo = vechea denumire).Grădina engleză (München). . bradul. lângă St. . . al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte..1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. . . forestiere: bujori. . Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.model francez.sec. .

1838 – parc promenadă . . lângă castelul familiei Haller.parcul de la Gorneşti –Mureş .Timişoara – Parcul Tiselor. .Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. dar care în mare parte erau neorganizate. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc).Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun).sec. Alpinetul. odată cu dezvoltarea oraşelor.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . .în Bucureşti în 1833-1840. .la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. .la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852).Buzău – Parcul Crângul.Bucureştiul avea cca. . amenajat tot de Redont – Bd. al familiei Bauffy. . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .Pădurile parc Băneasa şi Snagov.Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş. 70 ha. ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898). . fiind numit oraş-grădină.. al baronului Bruckental. al XIX –lea. Redont.1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. . Dacia. . În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: .Iaşi – Parcul Expozi iei.parcul Carol I. ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). . Hörer). .1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos. se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului).parcul de la Albeşti –Braşov.parcul de la Bon ida –Cluj. poduri. azi Parcul Romanescu. (fost Libertă ii) realizat de E.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha. .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. .la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. (Carl Friederich. Hayer. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). Parcurile de la Avrig..la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă. . . . cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. stilul brâncovenesc. . Pădurea Verde.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural.la sfârşitul sec. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.actual Parcul Tineretului.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni.la Sibiu – 1857. . În alte oraşe: . . . promenada de pe Dealul Copou.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. . 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. . . iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. chioşcuri pentru orchestre. . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager. . Parcul Rozelor. . al XVIII-lea . În sec. lângă castelul familiei Teleky.Grădina Ioanid..1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi. Borza.

. . . Colentina. Iaşi. Ploieşti. .s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Pantelimon. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Craiova.reamenajarea Parcului Herăstrău. Constan a.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. . Oradea.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: . Parcul Tineretului. parcuri în Titan. Piteşti.s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). . Gala i. Drumul Taberei. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. ClujNapoca. Crângaşi. Sibiu. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Parcul Libertă ii.Parcul Sportiv . Balta Albă.s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Parcul Tei.

f) f. În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. 3. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple.Cap. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. fiind ob inute diferite categorii de produse: .fructe din livezi. 3. decorativă (estetică.lemn din diferite tipuri de pădure. . . în general de toate tipurile de spa ii verzi. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie. ştiin ifică. c) f. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. Func ia hidrologică este asigurată. antipoluantă (f. de protec ie a solului. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. regăsindu-se mai mult sau mai pu in. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri. de impact peisager).f. e) f. la diferite categorii de spa ii verzi.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. de protec ie climatică (viteza vântului. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. respectiv cu: . de pe terenuri degradate).f. recreativ sau sanitar.2. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină.f. .flori din culturile floricole. . umiditatea şi temperatura aerului. recreativă. hidrologică. Profesorul I. d) f. sanitară). Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. intensitatea radia iei solare). sanitară şi estetică. respectiv: de produc ie. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu . grădini. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. hidrologică. III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. .1. antierozională. această func ie are un caracter puternic diminuat.

fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. Sub aspectul proceselor pedogenetice. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. . străzi. fizică şi chimică. astfel. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. mult sporită. . prin procesele de evapo-transpira ie.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. prin albedoul specific. Prin sistemul de înrădăcinare. asfalt sau beton. şi a speciilor drajonate. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. De exemplu. pietriş. Vegeta ia lemnoasă. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii.ameliorarea umidită ii aerului. fâşiilor plantate în lungul străzilor. Pe lângă aportul de substan e nutritive. fie la suprafa a solului (litieră). cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. în care procesele de eroziune sunt vizibile. spa iile verzi prin stratul arborescent. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. prezintă o stabilitate mecanică. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. moderează temperaturile excesive. a perdelelor de protec ie. substratul ce constituie suportul vegeta iei. . prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. prin descompunerea de către microorganisme. sau în apropierea acestora. ce constituie o armătură biologică a solului. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi. fie în sol (rădăcini moarte). Acestea. ). iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. trotuare.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C.micşorarea vitezei vântului. Func ia de protec ie a solului. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. . cărămidă. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. etc. prin microclimatul pe care-l realizează.

. structură pe verticală. în special în timpul verii. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare.reducerea poluării fonice. viteza vântului scade cu 30-60%. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. De exemplu.reducerea poluării fizice a atmosferei. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. sau cu frunziş sempervirescent. consisten ă. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. betonul. sub diferite aspecte: . elagaj şi anotimp. o elul. gresia. etc. marmura. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. În mediul urban.3. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. vârsta arboretului. a pulberilor fine sau a fumului. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. 5m3. 3. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. în zonele plantate. . Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. Perdelele de protec ie. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. ce nu deranjează ochi. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. atmosfera devine calmă. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. iar la 120-200 m în interior. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. vegeta ia re ine mari cantită i de particule.reducerea poluării chimice a atmosferei. ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. . astfel. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate.lipsite de vegeta ie.

Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. acoperită cu gazon. Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. În oraşe. ionizarea aerului). dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. pinului silvestru cca. Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. intersec iilor aglomerate. căderea frunzelor. prin senza ia de linişte. efect maxim în sezonul de vegeta ie. arbori+arbuşti+specii de gazon). a arterelor principale). respectiv de mărimea frunzelor. 35 t/ha. radia ie solară. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. . sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). ce are lă imea de 200-250m. părozitatea acestora. în teren liber. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. 42 t/ha. De exemplu. având un efect nesesizabil. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. necroze. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. cea ă. umiditate. planta iile stradale. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. 68 t de particule solide şi praf. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. perimetrale. 30 t/ha. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. aerian. de prelucrare a produselor minerale.Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. de prelucrare a petrolului. echien/plurien. fără obstacole cu efect antifonic. inversiuni termice. planta iile rare dintre construc ii. durata de via ă a frunzelor etc. în cazul molidului cca. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). sau diferite activită i curente ale popula iei. etc. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. întreprinderile industriale. transportul auto. industria chimică. şantierele. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). iar a teiului pucios cca. metalurgică.

prin care se înlătură plictiseala. sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate.timpul liber (dedicat recreării). fiind un element compensator al condi iilor de lucru.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice.deplasarea. sportului.Nivelul de trai. internet). . cele mai multe destina ii. pensia. . după bunul lui plac: plimbări. Sarcinile de bază ale recreării sunt: . călătorii. care poate fi: . respectiv timpul alocat servirii mesei. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni.4.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. la care este supus omul în via a cotidiană.destinderea sau relaxarea. telefonie. Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. al solicitării fizice. . radio. spa iile verzi urbane sau extraurbane. dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. aeriană sau navală. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian. . televiziune.pregătirea.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. etc. vacan ele. intelectuale sau psihice. odihnei prin somn. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i. . . Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. . . cules de flori. obiective turistice. Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. îmbrăcăminte. în general. în sferele culturii. cumpărăturilor pentru hrană. . divertismentului.timp de existen ă. practicarea diferitelor sporturi. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea. presupune bucuria întocmirii programului. între inerii personale.3.activită i pe loc. serviciului. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. artei. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. de . camping.Timpul. Factorii care influen ează recrearea sunt: . .Mobilitatea. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări.divertismentul sau amuzamentul. Fazele activită ii de recreare: . prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. sau efectul automatismelor zilnice. turismului. care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. respectiv concediile. . picnic.. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. CFR.

. Odihna propriu-zisă. J. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile.amintirea. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. indiferent de subiectul în care apare. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. alpinism. . plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor. sau diferite activită i precum grădinăritul. Plimbările sunt realizate fie zilnic. de regulă la sfârşitul săptămânii. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. presupune comportamente diferite. Aceste activită i pot fi active sau pasive. după o perioadă de activitate intensă. În sens larg. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. în sta iuni climaterice cu specific. realizată pentru plăcerea proprie a individului. decât în dauna operei”. de călătorie sau de vizitare a unor obiective.întoarcerea. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. diseminat sau modificat. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. istorice. canotaj. economice. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). de conducerea autovehiculului. etc. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. etc. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. nevoia de a face mişcare. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. obiective culturale. arbustivă. etc. gazon sau oglinzi de apă. Turismul are caracter recreativ. în spa iile verzi extraurbane. Func ia decorativă (estetică. Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. pescuit. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. apicultura. . turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. încât nimic să nu poată fi adăugat.ciuperci sau de fructe de pădure. prin care are loc refacerea fizică a organismului.5. vânătoare. repausul şi somnul. de diferite excese.O. sau la sfârşitul săptămânii. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. sau în zilele libere. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. 3. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. parcurile. diferite de mediul său. floricolă sau erbacee.

murmurul apei. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. variază pe parcursul unui an. bariere împotriva vântului. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. . Astfel. etc. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. fructe. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. bazine. Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi.acoperirea zonelor cu terenuri superficiale.încadrarea cursurilor de apă. textura coroanei. cu efect de parazăpezi). Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului.Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. şi care exercită o atrac ie spontană. diferind în func ie de fenofază. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. flori. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. . cascade.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. .încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale.6. ciripitul păsărelelor. . unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. admira ie necondi ionată. 3. vâjâitul vântului prin coroana arborilor. . prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . încântare.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole. puternic erodate sau a grohotişurilor. .

un monument). A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. peluze. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente.Cap. treaptă. pe o concep ie dominantă. într-un întreg. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. intrarea principală. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. planta ii. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. viu sau inert. Frumuse ea este un element func ional. are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. se ine seama de anumite principii şi legi. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. Fiecare component. Frumuse ea este realizată prin ordine. căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. armonie şi propor ionalitate. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. Toate elementele unui spa iu verde (alei. suprafe elor şi formelor planului. care conduc în final la realizarea frumosului. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). la care sunt subordonate toate celelalte elemente. sociale şi economice ale unei perioade date. centrul compozi iei reprezentat . luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. ob inându-se în final unitatea în diversitate. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional.

bănci. deoarece un plan perceput deodată. bulevard. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. în întregime. simplu. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. vase decorative. se găsesc mase similare şi egale. potecă. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. lă ime) sau alte caractere vizibile. Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. grupuri. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. de formă. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. Simetria poate fi absolută şi liberă. Asimetria pune omul în armonie cu natura. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Ritmul poate fi: static. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. liniar. a repetării şi a consecven ei. ordinii. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. dinamic. este static şi odată văzut. creând senza ia de dezamăgire. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. integritatea şi calitatea acestuia. omul va anticipa următorul obiect sau interval. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. clădire). fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. magnificului. şi o dată percepută regula ritmului. a aceloraşi elemente (specii. de culoare.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. al for ei sau al monumentalită ii. Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. compus. calitate care uneori poate avea o latură negativă. evitându-se astfel monotonia. stradă. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. admi ând totodată diversitatea acestuia. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. interesul scade. combinat. respectiv realizarea echilibrului.

armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. arhitecturale. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării.combina ii între culori diferite (active. complementare) unificate printr-o culoare neutrală. caz în care se aplică armonia legăturii. în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor.compozi ii doar între culorile calde sau active. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. formelor dar mai ales a culorilor. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament).descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg. În func ie de culorile care se asociază sau se combină. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. etc. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri).compozi ii între culorile complementare. se pot deosebi: . un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. În proiectarea spa iilor verzi. exprimând de fapt unitatea în varietate. forme sau spa ii. într-un aliniament. Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. pasive. de un individ. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . florale. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor. . care au o anumită continuitate. chiar dacă specia diferă (de exemplu. dar care au volume şi formă asemănătoare). . Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. .

C. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. 270. 55. matematician italian din sec. . participan ii la diferite evenimente de amploare etc. Fibonacci. . de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. etc.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. 180. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. sub un unghi de cca. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. . privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. al XIII-lea. 5. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. astfel pentru o alee de 300 m. apoi 3.I. ordine şi armonie.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv). Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. aşa cum este cazul dreptunghiului de aur.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2. 34. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. 21. Astfel.618 (aproximativ 3:5). În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. lă imea optimă este de 5 m.). alee pietonală. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). 13. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur. La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire. 89 etc. iar la o distan ă mai . majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci.). iar pentru o alee de 250 m. sub un unghi de cca. publicul dintr-un parc. ce are laturile în raport de 1:1. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. sau prin introducerea unor elemente de accentuare.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. 8. lă imea optimă este de 8 m. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). mese. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală.

fără a se exagera prin risipă.mare de această valoare. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. presupunând unirea trecutului cu prezentul. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. . Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă.

în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. întotdeauna de formă dreptunghiulară. câmpii. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. vegeta ia. erau prelungiri ale încăperilor. Grădinile în stil maur. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. iar în cadrul stilului peisager sau liber. arhitectural. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. Stilurile spa iilor verzi 5. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. aspect preluat şi de romani. fiind ornate cu statui. dar şi elemente minore precum microrelieful.2.1. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. . lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). Stilul geometric Stilul geometric (clasic. etc. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. eroziunea). 5. francez sau regulat) a stat. precipita iile) sau for ele majore (vânt. stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. bazine.Cap. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). În ultima perioadă (sec. de mai târziu. civiliza ii. vase sau fântâni arteziene. În amenajarea spa iilor verzi.). Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor.1. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali.1. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. râuri. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5. La romani grădinile. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. V. Acest stil prezintă mai multe variante. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. activită i. prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. radia ia solară. apă. După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). În func ie de stilul adoptat în compozi ie. accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. epoci. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. în general. pâraie. caracteristice Renaşterii şi Barocului. caracteristice diferitelor epoci istorice.1. văile râurilor. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase.

sau de perdele de arbori. 5. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. taluzuri. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. balustrade. situat în pozi ie dominantă. cu denivelări mici. regulate. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. statui sau vase sculptate. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. bogat ornamentate. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. respectiv axa principală. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. borduri sau broderii artistice din buxus tuns.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. pe linii drepte şi curbe. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. scări. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată. unele păstrându-se şi în prezent.2. cascade sau bazine. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. canale sau oglinzi de apă. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. numit şi capul de compozi ie. aplicat până în prezent. rampe. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. fiind nivelat şi modelat în terase largi. Elementul principal. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte.1. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. Apa aduce prospe ime. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . ce constituie perspectiva principală. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. Aceasta. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. cu numeroase ziduri de sprijin. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. precum şi oglinzi de apă. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. fiind subordonate toate elementului principal. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel.1. fie de a le limita pe altele.

5.2. 5.3. cu precădere în Olanda.1. Principiile de structură ale stilului peisager Formele. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. compozi ia fiind liberă. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. fie sub influen a pictorilor peisagişti.de apă. fie sub influen a literaturii noi. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze. fiind obositoare ochiului. natural. în Anglia. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. sub influen a stilului rococo din arhitectură. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. .3. mai ales a celor de gazon. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. fiind dispuse în re ea geometrică. conducând spre diverse amenajări. 5. în formă de tablă de şah. Stilul peisager Stilul peisager (liber. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. Toate acestea au fost duse la extrem.2. având cel mai adesea relief variat. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. În această situa ie.1. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare.1.1. în ansamblu. care dau varietate şi fantezie compozi iei. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. Aleile sunt rectilinii. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor.

se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. care în mod natural sunt dispersate. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. sub formă de mase. Aleile au un traseu liber. curb sau sinuos. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. sinuos chiar. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. se vor folosi specii de talie mică. toate elementele. fie naturale. Apele. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. frumoasă şi îndelungată. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. fie create. atunci când aceasta există. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. În jurul clădirii principale. în pete neregulate sau eliptice. lumini şi umbre. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. peluze. cu aspect natural. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. ce urmăreşte formele de relief. specii lemnoase decorative. în diferite zone ale grădinii. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. prin aducerea de pietre. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. pajişti şi diferite grupaje floricole. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. intervenindu-se totuşi în detaliu. cu înflorire bogată. de grote sau chiar cascade. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. urmând caracteristicile terenului. vor fi folosite pâlcurile. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. Simetria şi echivalen a sunt excluse. volume. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. chiar exotice. roci sau stânci. covoare sau dispersate solitar. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. cu contur regulat. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. . masele vor avea conturul neregulat. Rocile. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. neregulat.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite.2. De asemenea. de luminişurile retrase. Genul de bucurie Genul de bucurie. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. de veselie sau de entuziasm. ce influen ează activ buna dispozi ie a omului. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. cascadele. forme. de stâncile. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. 5. pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv.2. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. umbră şi lumină. având ca fundal imagine unor mun i înal i.5. atât sub aspect psihic cât şi fizic.3. culori.5. cu flori având culori calde. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii.2. unei mări sau ocean). aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri.4. largi. dispuse într-un masiv păduros. 5. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. volume.

etc. . spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie.). gazului metan. sunt judicios repartizate. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. zona industrială. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan).Cap. ce asigură protec ia multiplă a mediului.2. cât şi legătura dintre acestea. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. în strânsă corelare cu structura urbanistică. sta ii de distribu ie a apei. re ele stradale. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. atât urbane cât şi periurbane. dimensionate. energie termică. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. energiei electrice. limitarea perimetrului construibil. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan. Ca regulă generală. recrearea şi odihna popula iei. 6. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. zona politico-administrativă. 6. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. grădinile sau scuarurile. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii.1. dispuse într-o re ea continuă. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice.

grădinile locuin elor individuale. 1. care traversează localitatea şi care. . 6. grădini botanice. pepiniere. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. concentrică. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. şi în care intră: parcuri. a solului. în func ie de sistemul stradal al localită ii. După accesibilitatea popula iei largi: .cu acces strict. grădini zoologice. a apei.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. grădinile botanice şi cele zoologice. zonele de agrement (păduri de recreare. acoperişurile verzi. lungi de sute de metri. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. ce sunt administrate de primării. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu. dotări şi func ii. scuaruri. pepiniere.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. ştranduri). . în care accesul se realizează conform anumitor reguli. grădini sau scuaruri). asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. de folosin ă generală. planta ii de protec ie (a localită ilor. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. planta ii antiincendiare. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. întreprinderilor. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. a sta iunilor balneo-climaterice). grădini şi scuaruri publice. între care legătura se realizează prin planta ii stradale. păduri de recreare. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. numite şi spa ii verzi publice. planta ii de pe lângă unele dotări publice. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. 2. de regulă. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. a spitalelor.cu acces nelimitat.cu acces limitat. planta iile din cimitire.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă. fiind administrate de persoane juridice sau fizice. longitudinală. grădini botanice. grădini publice. transversală sau longitudinal-transversală. fac legătura şi cu centura verde a oraşului. fiind diferite ca mărime. parcurile şi bazele sportive. . aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. păduri parc. amplasare. După pozi ie se deosebesc: .3. a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. radial-concentrică. . constituită din spa ii verzi periurbane. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). planta ii antierozionale.

spa ii verzi de înfrumuse are. . destina ie. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor.în interiorul cartierelor de locuit. grădini şi parcuri publice.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară.4. 6. scuarurile pot fi: . frecventează simultan acel scuar.în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora.temporare sau provizorii. având în componen a lor doar arbuşti. culturale sau de învă ământ. destinate construirii unor cartiere de locuit.3 ha.spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice. edificii culturale. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. . păduri de agrement. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. planta ii cu efect de parazăpezi. parcuri dendrologice.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. scuarurile por fi: . scuarurile pot fi situate: . situată în intravilan. Raza de deservire a unui scuar este de cca. planta iile de consolidare antierozională. parcuri expozi ionale. gazon. . După func ii: .spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. . terenuri de produc ie floricolă sau de gazon. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. păduri parc. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. alpinarii. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă. fiind destinată odihnei de scurtă durată. parcuri şi grădini zoologice. După modul de amplasare. pepinierele. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente. parcurile sportive. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. . Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă. 6-8 minute. spa iile verzi pentru copii şi tineret.3. spa iile verzi din cimitire. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. cu rol decorativ: scuarurile decorative. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. .3-3 ha. După destina ie. . situate de regulă în cartierele de locuin e. 400 m. rozarii. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. configura ia terenului şi construc iile din jur. Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. După durată. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. perdelele de protec ie.permanente. caz în care acestea sunt uşor accesibile. ce se înfiin ează pe terenuri virane.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. în cca.

spre periferia scuarului. peluze de iarbă. statui. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. de mers lejer. de învă ământ. aranjamente şi decora iuni florale. partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. bănci. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. de pe o rază de 1-1. Intrările vor fi reduse ca număr. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. frecventează grădina în acelaşi timp. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. De exemplu. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. . 15-25 minute. situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. Spre deosebire de scuar. respectiv arbori şi arbuşti. scări (în cazul terenului accidentat). în cadrul oraşelor mari. . în lungul aleilor. 6. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă. 3-4 ha. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. Dispozi ia aleilor. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. respectiv o intrare la cca.5. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc. Dată fiind această distan ă de deservire. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă.5 km. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. zone umbrite dar şi zone însorite. a obiectivelor culturale. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri.. datorită inexisten ei căilor de acces. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. boschete. alei. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. respectiv: sectorul pentru copii. situate în jurul unor institu ii publice. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată.

cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate.6.000 de locuitori trebuie să existe un parc. şi de densitatea popula iei. fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. manifestări artistice). de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. 6. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. expozi ii. locuri pentru jocuri statice. WC public). cafenea. fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). diferite dotări (cişmele. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. . Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii. cofetărie. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%). de lungimi şi dificultă i diferite. adăpost de ploaie. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). de re eaua stradală limitrofă. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. restaurant). Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. respectiv sta ionare). în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. ce depăşesc 20 ha. Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. sporturi. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. într-un cadru peisagistic deosebit. şi de capacitatea proiectată a parcului. datorită suprafe ei pe care o reclamă. bănci. În foarte multe cazuri. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. bazine sau chiar un mic lac. Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti. structură şi folosin ă diferite. în func ie de pozi ia. Au scop sanitar.2. 6. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. şi alte multe specii pentru varietate. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc. 6. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. şi străzi şi bulevarde deschise. partere cu flori. 6. suprafe e îngazonate. a noxelor sau a altor factori de inconfort. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. parcări. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. pentru diminuarea zgomotului. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. recreativ şi decorativ. ale unui cvartal sau ale unui cartier. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare.liber este de 3. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii.8. Astfel. orientarea şi înăl imea clădirilor. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. Speciile vor fi alese şi amplasate.8. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. alei pietonale. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. ocupând suprafe e importante. Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip.1.8. în func ie de pozi ionarea ferestrelor.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. . arii de joacă pentru copii. punct de distribu ie a energiei electrice. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. tomberoane).

servitul mesei. arbori. fie după propriile idei. arbustive sau lemnoase. sau specii de răşinoase. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. sediu de firmă etc. arbuşti şi liane. cu o compozi ie relativ simplă. activită i de grădinărit. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. În cazul vegeta iei. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. chioşc de grădină. precum gazonul. Grădina de fa adă. lămpi pitic. în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. miniseră. magazie de unelte. joasă sau fără împrejmuire. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. bazin cu peşti decorativi. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate. uşor de între inut. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. trandafirii. spitale. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. de gusturile proprietarului. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. a unor grupuri de specii sempervirescente.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. stânci şi pietre. barbeque. minigrădină de zarzavaturi. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. grădina este structurată şi amenajată. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. În cazul unor locuin e. gazonul. diferite jocuri. institu ii. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. sedii de firme. cititul. precum şi diferite specii cu port pendent. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. arbuşti tunşi. o cascadă miniaturală.) acestea pot fi: grădina de fa adă. chioşcurilor şi treiajelor. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. fie prin realizarea unui gard viu înalt. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. dar şi a unor hoteluri. padoc şi cuşcă pentru câine. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. mobilier de grădină. piscină. suprafe e îngazonate. Astfel. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. un mic bazin cu aspect natural. În func ie de mărimea acesteia. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. pergolelor. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. minilivadă. Grădinile interioare. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. aranjamente florale. În func ie de mărimea spa iului disponibil. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare.

Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. Crassulaceae. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. fam. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. În func ie de caracteristicile lor. pentru speciile de plante vivace. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. Saxifragaceae. poate contribui la estetica compozi iei alese. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. specii de gazon (fam. Urmează un strat de separa ie. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. unele specii din fam. de regulă. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. canalizări). cu arbori şi arbuşti de talie mare. în vederea efectuării eventualelor repara ii. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. cu pietriş (de tip sort). nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. durabilă şi de bună calitate.9. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. alături de plante cu flori şi alei. sau numeroase alte specii floricole. 6. de la bun început. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. cu strat fertil mai gros. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. printre spa iile rămase libere între plante. forme sau provenien e. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. . fiind de maxim 10-15%.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. Peste acesta se aşterne stratul fertil. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează. instala ii electrice. format din fibre minerale. Poaceae). odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. se recomandă acoperirea acestuia. astfel. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. Brassicaceae sau Campanulaceae).

şi constituie unită i de sine stătătoare. care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere.influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. creându-se spa ii pentru odihnă. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. . . Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . institu ii administrative). prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. în zilele însorite.10. diferite pulberi sau noxe. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. . sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. hale. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. 6. spa iile verzi propriu-zise. . umiditatea aerului este ameliorată semnificativ.şi nu în ultimul rând. până la 4-7.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. al proprietarului (locuin ă privată). . cabinete). . iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori. al muncitorului (fabrici. al bolnavului sau pacientului (spitale. Ca şi în cazul grădinilor interioare. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş. .. ateliere). pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. Din suprafa a acestor complexe sportive.acestea re in diferite cantită i de praf. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. policlinici. în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. comportându-se ca un bun strat termoizolant. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare.

în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. diferite săli de sport (gimnastică. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. clădiri pentru vestiare. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. balansoare. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie. cu solul permeabil. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. clădiri administrative. polo). 6. Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. baschet. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. cu precădere împotriva vânturilor dominante. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. tenis). arte mar iale). duşuri etc. separate prin vegeta ie. Stilul adoptat este cel mixt. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). 7-10 ani. labirint. volei. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. şi să nu producă fructe ce pot murdări. bănci. bârnă de echilibru. 11-15 ani. leagăne. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. sau în cadrul scuarurilor. volei. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. handbal. când sunt în afara localită ii. 3-6 ani. oină). liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. Suprafa a variază de la cca. tobogane. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. respectiv: până la 3 ani. cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. grupuri sanitare. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. 30-40 copii. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. 100 m2 până la câteva hectare. caz în care au caracter de tabără. cu ghimpi (Berberis . grădinilor publice sau a parcurilor. în care constituie sectoare de sine stătătoare. bazin acoperit sau în aer liber (înot. precum şi specii floricole şi de gazon. 1000 m2 pentru 40-50 copii. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. 20-25% pentru terenurile de joacă. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate.11. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. gazon sau arbuşti.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. atletism). unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto.

eventual un mic stadion. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. plante tehnice. 6. pistă pentru alergare. leagăne. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. rabate sau diverse aranjamente floristice. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. Rhus typhina).). alei pentru biciclete sau trotinete. labirinturi. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi. Dar în func ie de microrelief. bazin pentru înot. cât şi zone însorite. grădina de zarzavat. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. flori. flori. cele cu frunze.sp. a zgomotului şi a gazelor. fructe sau semin e. Laburnum anagyroides. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. cu rol de protec ie împotriva prafului. bibliotecă volantă. pistă pentru patine cu rotile. teren pentru focul de tabără. arbori de mărimea a III-a. cu frunze. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. balansoare. medicinale şi melifere. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. arbuşti fructiferi. bârnă pentru echilibru.12. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. pârtie pentru schiuri. În cartierele de locuit sau în scuaruri. ce poate cuprinde: o mică livadă.). În cazul taberelor. coşuri de gunoi etc. dotările vor fi mult mai complexe. şi spa ii verzi cu diferite amenajări. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. terenuri pentru jocuri de masă. spaliere. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. bănci.. . tobogane. care murdăresc. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. sau care să fie toxice (Taxus baccata. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. prin varietatea coloristică pentru anumite zone. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. ronduri. un mic monument sau un bust. destinate odihnei. corpuri de iluminat. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. Robinia sp. bob sau săniu ă.

Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. Componenta cea mai importantă.14. cu specii floricole având culori liniştitoare. pentru mărirea gradului de vizibilitate. 6. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă.13. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. birourilor. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. De asemenea. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. 6. având ca dotări mese. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. Spa iile verzi din incinta spitalelor. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. rabate de flori. pasive cu rol calmant. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi. cu rol stimulator. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. pentru fiecare elev. bănci. . se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. familiare.5 m2 de teren sportiv. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. diferite. func ional şi estetic.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. este vegeta ia lemnoasă. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. de a diminua poluarea fonică. Astfel. cu cel mai mare impact peisagistic. sau a celor rezervate pauzelor. cu excep ia intersec iilor. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor. respectiv cea a intrărilor. ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. calmante. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. precum şi obiecte din materiale calde.

acoperite cu plante agă ătoare. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. dar şi specii de foioase precum: tei. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. chioşcuri). 6. din specii sempervirescente. necesare bolnavilor. De asemenea. flancate de planta ii sobre. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. datorită lipsei de spa iu. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. . numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. bine delimitată. Astfel. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. chiparoşi. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. cu alei şi căi de acces paralele. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur. În func ie de destina ia institu iilor respective. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. purificarea aerului. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. glicină sau trandafiri. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. de la intrarea principală sau de la biserică. cimişir. Parterele cu flori cu nuan e reci. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. numită „cimitirul eroilor”. paltini. reduse doar la aliniamente de arbori. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. pornesc mai multe alei rectilinii. dispuse în lungul aleilor principale. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. centrale. castani porceşti. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. Cimitirele mari. cu bănci şi şezlonguri. precum şi pergole cu vi ă de vie. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. molid. capelă sau un monument memorial. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. sau chiar garduri vii. prezintă şi o zonă. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. sau în sens radial. tisă. separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. sau în jurul edificiului central.15. separarea diferitelor amenajări precum parcări. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. Dacă spa iul permite. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. Astfel. ce au efect liniştitor. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. influen ând benefic recuperarea acestora. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică. ar ar american. constituit din biserică. brad. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. drumuri interioare de acces auto etc.

Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. de taluzare sau de înăl are a unor zone.. să existe mijloace de transport în comun. dar şi în punctele cheie. după considerente ştiin ifice (taxonomice). arborii fiind evita i. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare.. Paeonia sp. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. pentru realizarea acestor denivelări. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. alimentară. Convallaria majalis etc. sanitară. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a.). se execută lucrări de excavare. după importan a decorativă. Lupinus sp. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. Sedum sp. situate în intravilan sau în extravilan. Microrelieful. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu.. dar şi culturaleducativ. Ca specii lemnoase frecvent folosite. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii.. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. surse de zgomot puternic). saschiul (Vinca minor).16.1. sanitar şi decorativ. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. caprifoiul (Lonicera japonica). care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. halde. Sistemul de drumuri. cu multe denivelări. sunt: trandafirii. 6. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare.16. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. Narcissus sp. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. de recreare şi decorativă. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. de maximă circula ie. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice. Aster sp. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. din specii sempervirescente. În cazul în care terenul nu este prea frământat. Sempervivum sp. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. iedera (Hedera helix). utilită ile şi căile de acces. de recreare. Spa iile verzi cu profil specializat 6. industrială sau medicinală a plantelor. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment. să poată fi realizat pe jos. Chrysanthemum sp. după concep iile . Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. în afară de cele amintite.

întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. sau arbori cu efect decorativ deosebit. de la cele inferioare. fie se desfăşoară între cele două elemente. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. pergole. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. muzeu. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. sectorul plantelor acvatice. la exterior. Realizarea planta iilor floricole. tehnice. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. până la cele superioare (ultimele fiind . şi implicit expozi ii foarte diferite. sectorul florei diferitelor zone geografice. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. urcători. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. serele. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni.). dar în containere. estivală sau autumnală. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. În sectorul florei Globului. sectorul sistematic. sectorul plantelor spontane folositoare. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. de parc. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. hibrizi Polianta. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. treiaje. rădăcinoase). folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. rozariu-ul. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. Sectorul plantelor de cultură. flora Asiei etc. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. medicinale etc. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. leguminoase. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. licee sau a alte unită i de învă ământ. dar şi publicului larg. diverse suporturi sau chiar ziduri. arhitecturală. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. Polianta. ierbar). Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale.). vara îngropate în sol. hibrizi floribunda etc. englezeşti. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. sectorul administrativ. numit şi colec ia botanică. fie în fa a clădirilor importante (birouri. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili. şi iarna protejate în spa ii adăpostite.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. Aici sunt puse în aten ia publicului plante. ce au diverse întrebuin ări. plante aromatice. sectorul plantelor de cultură. Ca sectoare. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice. melifere. în acest sector. forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. Sectorul plantelor spontane folositoare. grădina japoneză. vernală. Rozariu-ul. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală.

Astfel. pod arcuit din piatră. prin solu iile de amenajare adoptate. industrial sau alimentar. . pădure de foioase. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. decorativ şi recreativ. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. sera rezervată expozi iilor florale. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. pădure mixtă. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. în apropierea intrării principale. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. sera plantelor din regiune mediteraneană. Vegeta ia forestieră spontană. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă.16. sera orhideelor şi a plantelor epifite. uneori chiar un miniparc zoologic. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. sera înmul itor. acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. poartă torrii. sau din alte regiuni calde ale Globului. Complexul de sere. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. didactic. colec ie de trandafiri. 6. pajişti. lanterne de piatră. verii sau toamnei. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. sera azaleelor şi cameliilor. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. ornamental. după zona geografică de provenien ă.monocotiledonatele). şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. se deosebesc: sera palmarium. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. pasul chinezesc din dale de piatră. Grădina japoneză.2. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). clădiri administrative. sera colec iilor. pădure de răşinoase. Prin structura. pepinieră. sau mai rar. este dispus de regulă. subtropicale. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. sera plantelor acvatice tropicale. Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. mediteraneene. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient.

Timiş). este necesară construirea de voliere largi. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. .3. Pe ansamblu. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. Arad). care va fi folosită atât ca sursă de apă. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice.De regulă. gropi de gunoi. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective.5 ha. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. având în acest sens îngrădiri. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. al XVIII-lea. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. având o suprafa ă de 48. pot fi amintite: .arboretumul Simeria (jud. 6. curs de apă. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. . Bacău). înfiin ată la începutul sec. de tipul cuştilor cu gratii. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. să nu existe zone industriale. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. al XX-lea. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. înfiin at în 1880. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. bazine. de tip „microbiotop sau minihabitat”. vechimea şi mărimea colec iilor. şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. înfiin at la începutul sec. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. de recomandat cât mai largi. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic.arboretumul Dofteana (jud.grădina dendrologică Macea (jud. a masca zidurile inestetice. perdele sau garduri mascate cu liane. strâmte. având o suprafa ă de 70 ha. cu o suprafa ă de 20. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. . înfiin at în 1908. pentru a completa ambientul. trebuie să ocupe suprafe e importante. . stâncării. cu o suprafa ă de 60 ha. înfiin at în 1909. . vegeta ia lemnoasă şi ierboasă.16. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. Bacău). sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. în ceea ce priveşte frumuse ea.arboretumul Hemeiuş (jud. În cazul păsărilor zburătoare. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale. cu o suprafa ă de 34 ha.5 ha.arboretumul Bazoş (jud. Hunedoara).

cerb lopătar. stânci. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. pescăruşi etc. porumbei sălbatici sau de ornament. gâştele. mierle. galinacee etc. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. pume.sectorul păsărilor de baltă. dromaderi.sectorul reptilelor. . turturele. pantere.. cu voliere şi vegeta ie.sectorul felinelor şi carnivorelor mici. alpin şi subalpin etc. unele specii de ra e. râşi. precum lebedele. pentru sezonul rece. pentru speciile care nu pot părăsi locul. cât şi spa ii largi. zebre. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. . pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. stârci. ciufi. cameleoni. iguane. distan a nu trebuie să fie prea mare.sectorul primatelor. . reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. canari. lupi. cum sunt bufni e. gheparzi etc. ovine. câini dingo. pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. ierbivore mici. bazin. pot fi amintite: . cu microbiotopuri amenajate cu grotă. caprine. cormorani. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. . cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. . jderi etc.sectorul felinelor mari. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite.sectorul stru ilor. pentru diferite specii de urşi. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public.sectorul păsărilor răpitoare.: . De asemenea. bivoli. libere. cu zone largi amenajate pentru tigri. . uli. pentru sezonul estival. cai sălbatici. lei.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă.). şoimi. prin plimbare. trunchiuri de arbori. şopârle.) sau spa ii deschise. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. girafele. vulpi.sectorul galinaceelor şi columbidelor.. şi padocuri acoperite. în special forestieră. cucuvele. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului.. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. pentru sezonul cald.sectorul păsărilor tropicale sensibile. ren. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. . constituit dintr-o clădire. bibilici. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. . pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. în aer liber.Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. găini de ornament. prevăzut cu arcuri largi descoperite. zimbrii etc. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite.sectorul urşilor. păuni. fie cu voliere foarte mari. asini etc. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. şi pentru răpitoarele de noapte. . cinteze. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat.. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. . de numărul de specii. carnivore mici. mici palmipede. ce adăpostesc pisici sălbatice. şerpi sau crocodili.sectorul cervidelor şi cabalinelor.sectorul rezervat pentru antilope. elan. pelicanii. de amenajările respective. .sectorul marilor ierbivore. umiditate. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. grauri etc. . în care sunt găzdui i: elefan i. căprior. lama şi alpaca. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. ce cuprinde voliere cu fazani.

Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. acoperite cu pietre. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. a unor peluze întinse de gazon. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. a eventualelor surse de poluare. Astfel. un sit istoric (ruinele unei cetă i). acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali. pădurea-parc sau parcul-pădure. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. în mişcare. Pădurea-parc (parcul forestier. pot exista în incintă şi muzee. toalete ecologice. se vor prevede spa ii largi. dar în raza de deservire a localită ii. . de purificare a aerului etc. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. un curs de apă. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. poteci şi alei de plimbare. care să nu depăşească 4%. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. nisip sau alte materiale locale. sau a aranjamentelor florale. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale.17. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. În unele por iuni ale pădurii-parc. cişmele cu apă potabilă. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. şi nu numai. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. În zona intrării principale. fântâni. 6. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. un punct de belvedere asupra oraşului. precum: un lac. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. având produse care să nu dăuneze animalelor. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. se deosebesc: parcul forestier. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. de entomologie etc. de zoologie. Alte amenajări. formată din planta ii forestiere. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri.

6. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. expozi ia. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. . falezele sau malurile abrupte. telescaune. cu cât terenul este mai înclinat. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. situate pe malul unui lac. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. izvoare termale etc. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. De asemenea. topoclimatul. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. Astfel. terenuri de tenis sau de fotbal. telecabine. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. sau de interes turistic. solul. Amenajările de tipul campingurilor. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. stâncile.Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. căi de acces cu trasee mai lungi. a unui râu. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. în unele zone de interes curativ. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . pot fi ştrandurile şi campingurile. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. Unele elemente naturale precum mlaştinile. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. terenuri sportive etc. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. puncte de belvedere etc. Pădurea de recreare. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. balnear (izvoare minerale. lipsite de vegeta ia forestieră. piste pentru biciclete sau pentru role etc. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. pozi ia pe versant. zonele nisipoase. ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. tabere şcolare. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. zone de picnic.5-2 ore. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi.). cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement.17. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. hidrografia şi environnement-ul. numită impropriu pădure de agrement. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri.1.

se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. pavilioane. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. Cu privire la mişcările aerului. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. alunecări de teren.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. refugii) pentru a oferii adăpost. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. plajelor etc. plantele prezintă creşteri foarte mici. este mai rece şi mai umedă. cu privire la temperatură. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. dotărilor sau diferitelor echipamente. noroi. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. De asemenea. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori.. Tot în acest sens. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. frunziş sărăcăcios. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. iar solul este mai pu in umed. destinate practicării unor activită i. gradul de expunere a teritoriului. temperaturile sunt moderate. această zonă este cea mai expusă vânturilor. În acest sens. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. care prin fenomenul de . ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. suprafe e umede improprii. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. vânt. sau spa ii adăpostite. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. vegeta ia are aspect veşted. frunze prăfuite sau galbene. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. altitudine etc. băl i. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. temperatura aerului mai ridicată. fără extreme mari. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. Orientarea nordică a unor terenuri. prezen a prafului.

marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. a fermelor de animale. 6. aerisite. iaz. situl sau vecinătă ile. Când o pădure de recreare este echilibrată. râu. de poten ialul teritoriului. atunci aceasta este şi primitoare. Cei care doresc să se odihnească. O zonă lipsită de un curs de apă. pentru instalarea păturilor sau a corturilor. capătă por iuni dezgolite.spulberare. libere (luminişuri. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. precum realizarea igienei corporale zilnice. este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. ce diminuează calitatea acestora. liziere). a instala ii de decantare a apelor uzate etc. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente. natura solului. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. sau ca sursă de apă potabilă. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. prezintă o atractivitate foarte redusă. În zilele călduroase de vară. pârâu. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. dar nu neglijabilă. apa este importantă sub aspectul calită ii. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. poieni. filtrare şi transport al apei. regimul şi tratamentul etc. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. de modul de captare.2. de cea ierboasă. În acest sens. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. Hidrografia teritoriului. compozi ia şi vârsta arboretelor. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. care este dată de natura sursei (izvor. chimic sau fonic zonele din jur. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. va avea o atractivitate sporită. schi nautic etc. de temperatura acesteia. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. . Environnement-ul. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. şi din contră. de o acumulare mai mare sau mai mică. De regulă. lac). dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot.17. pescuit. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. prepararea hranei.

are aspectul unei păduri falnice. dau peisajelor un pitoresc aparte. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. capacitatea de primire începe să crească. ce are o densitate mică (200-500 buc. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. cu locurile de parcare aferente. . mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. care determină o scădere a densită ii. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. bine pusă la punct. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. de motiva iile şi aprecierile lor. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. ce au un efect peisagistic major. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. Sub raportul vârstei. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. luminişuri pentru odihnă. O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. Iarna se remarcă răşinoasele. Aceste dotări vor fi discrete. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. datorită vizibilită ii foarte bune. la agresiunile vizitatorilor./ha). densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. indiferent de specie. publicul larg le preferă pe cele amestecate. ce calmează şi relaxează vizitatorul. ce induce plictiseala şi pasivitatea. în func ie de fenofazele speciilor respective. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. dispuse pe anumite trasee. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. şi este favorabilă pentru plimbări. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. păduri pentru plimbare şi păduri parc. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. dar în zilele geroase cu chiciură. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. Codrul regulat vârstnic. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. a culorii frunzelor etc. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton..

În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. acest lucru favorizând. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. aer curat. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. terenuri de joacă pentru copii. cu investi ii mai reduse. mult căutate şi apreciate de publicul larg. cu forme interesante. păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. să fie drenat. şi prezintă diferite construc ii. să aibă o textură uşoară. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. reprezintă cca. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. amenajările. de cca. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. izvoare). Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). prin împăr irea pe anumite zone. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. vor fi evitate de vizitatori. obiectivele etc. pentru linişte. echipamente sanitare şi de igienă. prezintă ponderea cea mai mare. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. Zonele cu soluri reci şi umede. insistându-se în mod special asupra cură eniei. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. cişmele. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. În raport cu întreaga pădure. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. Zona de primire şi odihnă. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. fiind astfel organizată. recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. odihnă. Aceasta este zona preferată de marele public. soluri scheletice. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. De preferat ca aici. . zona de plimbare şi zona de regenerare. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. instala ii sau echipamente. camping. destindere şi pentru activită i de picnic. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. repaus etc. ce trebuie să fie ireproşabilă. Arboretele vor avea consisten ă moderată. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. Zona de plimbare. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă.Pădurile de recreare se sistematizează. de cei care evadează din cotidian.

fiind eliminate tasarea solului. arbori deosebi i. nu prea lungi şi nu prea înclinate. rezultate prin ruperea. han.17. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. fiind total protejate. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori.5-4 m. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. şi echipamente specializate. restaurant. ruine.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . smulgerea sau tăierea puie ilor. care sunt interzise accesului publicului. dificultatea. de la o clădire de interes general (cabană. zone cu fructe de pădure etc. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. respectiv 4-10 km/100 ha. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. având un specific aparte. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile.3. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. forma iuni geologice interesante etc. cu pante domoale. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. dispersate în cadrul celorlalte două zone. pot avea por iuni comune. 6. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis. vestigii ale unui castel sau cetă i. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. cabană. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). locurile de parcare. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. spre diferite puncte de interes din pădure. un număr sau o emblemă. Traseele potecilor vor fi diferite. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. puncte cu vederi panoramice. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. este constituită din diverse suprafe e. monumente. prin optimizarea spa iului în general. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. întâlnite doar în anumite păduri. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. peşteri. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. au o lă ime optimă de 3. terenurile de joc. camping). restaurant.

masă cu scaune sau bănci. în special pe latura vântului dominant. fiind mult apreciate de vizitatori. capătul drumului principal). în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). formele regulate şi simetriile. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. vatră din piatră pentru foc. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. coş de gunoi. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. cabanelor. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. peluze pentru golf. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. diverse amenajări pentru jocul copiilor. miniterenuri de fotbal. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. dispuse în apropiere.aceste puncte bănci. vor evita pe cât posibil artificialul. spa ioase şi capabile să absoarbă. în pinten. parcările pot fi: în ciorchine. pietrişul. dalele de piatră. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. un număr cât mai mare de autovehicule. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. şi variază în func ie de microrelieful specific. fântâni sau alte surse de apă. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. Locurile de parcare. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. pe ansamblu. şi să se folosească materiale cu aspect natural. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. sau pot fi mici. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. groapă sau container pentru gunoi etc. WC-uri ecologice. respectiv nisipul. de 2-3 maşini. respectiv grupuri de arbuşti. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. loc pentru focul de tabără. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. de amploarea investi iilor. restaurantelor. Parcările pot fi mari. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. şi pot fi: terenuri de tenis. . camping. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor.

oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . paleontologic. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. sau parcurile cu specii de vânat autohton. De asemenea. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. cu amenajări folosite la observarea acestor specii. cu aspect cât mai natural. geologic. protec ia ecosistemelor. Astfel spus. speologic. incompatibilă scopului atribuit.The International Union for the Conservation of Nature .1.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. educative. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. . hidrologic. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic.18. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. floristic. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. recreative şi turistice. având o înăl ime corespunzătoare. conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate. 6. faunistic. pedologic sau de altă natură. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă.18. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă.

să fie interzisă vânătoarea. Rodna.Valea Cernei. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. Retezat.2. conforme cu peisajul. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii.zona exterioară.se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. zona rezerva iilor integrale. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. Ceahlău. activită ile de turism vor fi bine organizate. recreării şi turismului”. .18. vile.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . .speciile vegetale şi animale. muzee cu specific local. . care grupează o serie de atrac ii turistice. în scop ştiin ific. vegeta ie. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . destinate cercetării ştiin ifice. respectiv fenomene naturale originale. educativ. Domogled . activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. educativ şi recreativ.să fie deschis turismului organizat. care servesc recreării popula iei. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. În prezent. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. . 6. floră şi faună intacte. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. Cheile Bicazului .sunt peisaje naturale de mare frumuse e. . dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. specifice. expozi ii.Beuşni a. Cheile Nerei . unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. . În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. Piatra Craiului. . Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: . beneficiind de o protec ie suplimentară. cu flora şi fauna sa. pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură. Mun ii Măcinului.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. Cozia. drumuri. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. sate.Hăşmaş. hanuri sau locuin e izolate. şi Semenic – Cheile Caraşului. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. . cultural şi recreativ. construc iile (case. elemente de etnografie si folclor. neatinse de activită ile umane.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e.să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie. hoteluri.să aibă forma ii geologice interesante. .

speologice (tip s) şi zoologice (tip z). rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. limnologice (tip l). şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. geologice şi geomorfologice (tip g). în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. Nomenclatura din ara noastră. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. Balta Mică a Brăilei. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. 6.3. următoarele: Apuseni. Acestea pot fi: botanice (tip b). solului. rezerva ii naturale. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. mixte (tip m). paleontologice (tip p).zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism. potecile vor fi bine marcate pentru turişti. Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. conform Legii nr. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. forestiere (tip f). În ara noastră sunt constituite în prezent. lacuri şi cursuri de apă. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. nu se împuşcă. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. se promovează regenerarea naturală. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. vegeta iei sau faunei. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. rezerva ii ştiin ifice. Por ile de Fier. 9/1973. ca parcuri naturale. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. Bucegi. Vânători – Neam . fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. Grădişte Muncelului – Cioclovina. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. .zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse..18.

chei). rezerva iilor naturale. cascade. arbori seculari. Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. fenomene geologice unice (peşteri. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. educa ie si instruire în domeniul mediului. care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. ştiin ifice sau peisagistice. parcurilor naturale. locuri fosilifere. cursuri de apă. .

cerin ele speciilor fa ă de: . volume.factorii ecologici edafici: . ce vor alcătui în final o unitate.maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. Prin acest material. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde.diversitatea foarte mare a ramurilor. VI. . . 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. .1. . Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .factorii ecologici climatici: . mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). pentru speciile floricole fiind alocate doar cca.umiditatea atmosferică. Astfel trebuie avut în vedere: . . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. . ruginiu. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6. frunzelor.1.2.temperatura aerului. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare.2. care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).textura şi profunzimea solului. .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu.fertilitatea solului. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. . textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare. comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. . . .regimul de umiditate din sol. proiectantul de spa iu verde creează forme.lumină. . constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.Cap. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. compozi ii. 6. material care îşi schimbă volumul. florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei).vânt. Criterii de alegere a speciilor 6. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti.costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. culoarea.

expozi ie. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare).. determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). a produc iei de masă lemnoasă). Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman. . .compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei. considerate cele mai rezistente). în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie.smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice. 6. fa ă de cele periurbane.factori biotici: .vegetali. . . . fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale. Astfel.monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul). . .clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). .troficitatea solului. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze. .factori geomorfologici: . . Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. .oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze). (produc căderea acelor la răşinoase.altitudine. numite arsuri). etc. . plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. . .factori antropici: .fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. Dintre aceştia : . dar şi asupra celui animal sau vegetal.oxidul de sulf. cloroza esutului asimilator.factori poluan i. .compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. fertilizare. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. .con inutul de schelet.2. . se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare.configura ia terenului. dioxidul şi trioxidul de sulf.pantă.2. numindu-se şi cea ă oxidantă.animali.

La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare .). Particularită ile biologice ale speciilor 6. subspecie.2. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase. .rezistente la plumb – pinul silvestru. platanul.rezistente la bioxid de sulf – alunul.rezistente Exemple de specii: .mijlociu rezistente . frasinul. fenotip.pădurile de recreare. . . leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor. fabrici. . tuia. . stadiu de dezvoltare.condi ii de mediu – specie. condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. .umbrirea clădirilor. ce talie vor avea exemplarele respective.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză. arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.3. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). corcoduşul. intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare.rezistente la fluor – mesteacănul.foarte sensibile . piracanta.aliniamente. . Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”. ecotip. reducerea creşterilor. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. . Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: .1.2. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale.sensibile . coacăzii. . zămoşi a de Siria. propor ia poluantului în atmosferă etc.pigmentări. cum se integrează în respectiva compozi ie. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: . 6.3. bradul de Caucaz. industria metalurgică şi chimică. etc.praful rezultă din întreprinderile industriale. fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. arboretele tinere fa ă de cele mature.

Berberis thumbergi. Pinus strobus.2.arbuşti. fastigiata. .zonele verzi de mici dimensiuni. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m.7 – 15 m.realizarea gardurilor vii. Larix decidua.peste 25 m. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică. a boschetelor. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru. italica. Thuja occidentalis var. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . tabulară.3. obovoidă. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. arbuşti pitici. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme. Picea abies. Astfel. şi cea având contur sinuos. precum şi re inerea gazelor de eşapament. ovală. agă ătoare sau chiar târâtoare. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . Prunus mahaleb.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . sferică. arbuşti mijlocii 1 – 2m. . Populus nigra cv. a III-a . De exemplu.2. etc. speciile cu înăl imi sub 7 m. Juniperus hibernica. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. Populus simonii. speciile lemnoase volubile. că ărătoare. . Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. a prafului.. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult.liane. 6.15 – 25 m. În tabelul nr. a II-a .în lungul arterelor. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. mai mici de 1m. Acer pseudoplatanus. conică. Abies alba. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. . tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis.arbori de mărimea I . Morus alba.

6. Juniperus sabina. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. Fagus sylvatica. Tilia cordata.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate. . cireş păsăresc.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. varietatea „Globosa” la diferite specii. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . Ulmus minor. nana. Pinus nigra. Robinia pseudoacacia var. caragană. având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric. Salix babilonica. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. pentru protec ie împotriva radia iei solare. mai ales în regiunea de câmpie şi coline. dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. Juniperus communis ssp. Populus tremula. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). umbraculifera Carpinus betulus. salcie căprească.3. Cotoneaster horizontalis.mascarea obiectelor inestetice. dud negru. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. Cerasus avium. . frasin. a prafului şi a vântului.aliniamentele stradale. mesteacăn. larice. Pinus sylvestris. . . ulm de munte. forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept.3. Juniperus horizontalis. Betula pendula. .zona de primire a pădurilor de recreare. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: .pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii .2.

unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. Unele specii au frunze simple sau compuse. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. eliptică etc. mici sau mari. lanceolată. mărimea şi culoarea acestora. 6.2. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus). astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu. paltin. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. . romboidală.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. 6. Trunchiurile. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). Forma. Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa). obovată. castan) sugerează puterea. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. Speciile cu tulpini că ărătoare. imprimă un sentiment de linişte. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri.2.3. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. Salix babilonica. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. Chamaecyparis lawsoniana var. peluze. pot fi sinuoase.5. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. fie verticală. fie orizontală. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra).3. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. imprimând anumite sentimente. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. sau chiar târâtoare. Ramuri pot fi drepte. la marea majoritate a speciilor. ovoidă. platan. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. fie pendentă. tortuosa) sau pot fi geniculate. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii.4. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. pentru intensificarea expresivită ii clădirii. pendula. etc. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile.

) sau mari (Ailanthus sp. Tilia tomentosa Juniperus sabina. pu in incizată dau adânc incizată. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. alb argintiu. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Speciile cu frunze mari.. ca în cazul mesteacănului. precum cele ale speciilor: Acer negundo. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. luminos (primăvara). Pyrus elaeagrifolia.Marginea limbului poate fi întreagă. Hedera helix. Acer negundo. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). Carpinus betulus. precum şi diferite exemple de taxoni. la verde închis. Hippophae rhamnoides.. biota. la galben–roşu ruginiu (toamna). la care verdele se combină cu alb. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Aesculus sp. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Astfel. cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. compuse. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). „Aurea” Thuja orientalis f.. Sorbus aria.. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e.). Speciile cu frunze mici. Ligustrum ovalifolius. Robinia sp. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. Juglans sp. Eleagnus angustifolia. galben sau chiar roz şi roşu. Euonymus europaeus. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. Thuja occidentalis f. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. până la verde intens (vara). În tabelul nr. Populus alba Picea pungens var. Gleditsia sp. argintea. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua.

purpuriu Picea pungens var. hybrida. Pseudotsuga glauca. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. niedzwetzyana. Robinia pseudoacacia. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Alnus glutinosa. Magnolia kobus. Juglans regia Fagus sylvatica var. Pinus cembra. purpurea.3. Syringa x. glauca. vanhouttei.verde închis roşu. Malus pumilla var.. forma. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. Pinus excelsior. atropurpurea. Hibiscus syriacus. Hedera helix. Ligustrum vulgare albă . Taxus baccata.. Forma şi culoarea florilor. Deutzia scabra. purpurea. Phyladelphus coronarius. Pinus strobus Abies alba. Acer paltanoides var. Prunus avium. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase.6. Corylus maxima var. Prunus cerasifera var. Crataegus sp. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. crem sau galbene. În tabelul nr. rubrum 6. Catalpa bignonioides. Spiraea x. Aesculus hyppocastanum. Berberis vulgaris var. purpurea.2. Sophora japonica. pissardii. Acer platanoides var. Pyrus sp. Buxus sempervirens. Picea abies. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum.

Dintre toate speciile lemnoase. exceptând albastrul pur. Forsythia suspensa. Cornus mas. Cornus mas. carnea.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Amorpha fruticosa. Laburnum anagyroides. Chaenomeles japonica. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Spiraea salicifolia. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. Diervilla florida. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Colutea arborescens. cu siguran ă că speciile genului Rosa. Magnolia kobus. Tamarix ramosissima. Malus floribunda Hedera helix. Chaenomeles japonica. Forsythia sp. Laburnum anagyroides. soulangeana Prunus sp. Diervilla florida. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Hybiscus syriacus. Cotinus coggygria. acoperind o gamă fantastică a nuan elor. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum. Magnolia stellata. Magnolia x. Kerria japonica. cu toate varietă ile şi soiurile sale. pu ine specii făcând excep ie de la regulă.. Hibiscus syriacus. Liriodendron tulipifera Aesculus x. pissardi. Buddleia davidi.. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Prunus cerasifera var. Prunus persica. Prunus armeniaca. Syringa vulgaris. primăvara timpuriu primăvara .

Cotoneaster horizontalis. contribuind prin forma. neliniştit. Sambucus racemosa. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Inflorescen ele sferice. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. mălin) calmează şi relaxează. amorfă) constituie un factor stimulator. Colutea arborescens roşie albă . Spiraea japonica. Sophora japonica. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Rosa canina. 6.3. Hibiscus syriacus. pseudobace) este variată de la specie la specie. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e.7. Rhus typhina. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. ca lumânările (castan porcesc. dar mai ales în perioada hibernală. Ptelea trifoliata. Kerria japonica Aesculus sp. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Viburnum opulus. în sezonul estival sau autumnal. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. atribuind ambientului un aspect dispersat. Culoarea fructelor.2. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. Syringa vulgaris..vara toamna Mahonia aquifolium. mari (Viburnum opulus var. lemn câinesc. Berberis vulgaris. iritant. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. Crataegus monogyna. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata. budleia. Spiraea salicifolia. Liriodendron tulipifera. glicină.

De exemplu. diferi i arbuşti. 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. Robinia pseudoacacia. ci separat. Fraxinus excelsior. 20. iar plopii. Lonicera nigra. Prunus spinosa. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Catalpa bignonioides. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere. Gleditsia triacanthos. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. 6. Viburnum lantana. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Mahonia aquifolium. Ligustrum vulgare. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Picea abies. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. 40 ani de la plantare. Există şi specii cu creştere foarte înceată. Thuja occidentalis.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. 10. calitatea terenului.3. dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. . Abies alba.2.8. unii poluan i din aer sau din sol. probabile pentru perioade de 5. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. De obicei. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. Ambientul (noxe. salcâmul. mesteacănul. precum cimişirul şi tisa. Platanus sp. Cotoneaster nigra.

VII. sau duc la costuri suplimentare. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. garduri vii. care nu se regăsesc în efectul ob inut. labirinturi. ASOCIEREA. grupuri. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. fără agita ie. Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri.Cap. Arborii solitari se amplasează pe peluze. pâlcuri. pot fi folosite solitar sau grupat. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. . Exemplarele lemnoase. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. curtine. frunze. iar cele decorative prin trunchi. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. coloritul fructelor). ce realizează o impresie artistică puternică (flori. boschete.1. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. în puncte liniştite. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. masive. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. fie ele arborescente sau arbustive. lângă clădiri. sub diferite moduri. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv. Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz.

5 – 1 m. de regulă bine între inute şi amenajate.. mici cu h = 0. formate dintr-o specie. trunchi de piramidă. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). pe un contur drept sau sinuos. foarte înalte cu h > 3 m. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. cu exemplare foarte apropiate. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. După înăl ime.5 m. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. . două sau trei rânduri. înalte cu h = 1 – 3 m. sistemul Cossonet). mai rar două sau chiar trei. în aceste ultime cazuri. Ca regulă generală. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. (gard belgian. ce are amenajate numeroase poteci. sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată. ob inându-se în final un perete verde. constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine.

acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. de preferat o specie locală. pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. Astfel.garduri vii decorative. protec ie şi linişte. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. de mascare. sanitar. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. care să constituie fondul principal. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. solemnitate şi hotărâre. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. ce le eviden iază pe primele. folosite ca garduri de limită. . . pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri.garduri vii pentru protejare. de izolare vizuală şi fonică. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. În orice caz. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. .După scop gardurile vii pot fi: . cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup.garduri vii de camuflare sau de mascare. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. În cazul plasării inverse a speciilor. în care sunt prezente multe bănci. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. cu un aparat foliar bogat. şi coroană bogată. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. de apărare împotriva vântului dominant. mai deschis la culoare. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. solu ie destul de controversată. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare.

apoi de cele de talie mică. pentru mascarea acestora. existând în apropiere şi un luciu de apă. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. patrulater sau pentagon. . reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. dispuşi inelar. lângă care să existe grupuri de flori perene. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. În cazul clădirilor monumentale. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. destinat odihnei pasive. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie.

Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. pinul silvestru). Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. adaptate condi iilor locale. Un boschet prezintă 2-3. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. specii rezistente la vânt. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. în mod excep ional 4 intrări.care să confere vizitatorilor ce sta ionează. iar în interior numeroase bănci. pinul strob. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. statuie. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. În spa iile verzi urbane (grădini. iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. cimişir. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. fântână arteziană). mesteacăn. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. protec ie împotriva soarelui şi vântului. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. creându-se o stare de calma atmosferic. parcuri) masivele se situează spre periferie. pentru mascarea limitelor. de regulă dispuse circular. dârmox). lemnul câinesc. constituit dintr-una sau mai multe specii. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. la tasarea şi în elenirea . format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate.

Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari.2. Vârsta. cu fructe şi port interesante. Astfel. creându-se impresia de monumentalitate.2. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. În func ie de speciile întâlnite în masive. . Totuşi. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. în acest caz balul fiind înghe at. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta. cu înflorire abundentă.1. În general. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). se evită ambalarea. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. puie ii cu rădăcini protejate. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. a II-a şi a III-a. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. unde se doreşte realizarea unui masiv.2. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă. a I-a. se folosesc puie i de talie mică. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. imediat după dezghe ul solului. acestea pot fi transparente sau opace. Astfel pentru aliniamentele stradale. de la scoaterea din teren şi până la plantare. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. înso i i de 1 tutore. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje.2. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei. 7. Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. 7. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. largi. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime.solului. care limitează priveliştea şi perspectiva. înfiin area scuarurilor. urmată de toamnă.

2. datorită dimensiunilor.30 (0. 7. . sunt necesare mai multe opera iuni: .5 (0.1.40) x 0.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani).60 (0.70) x 0.80 x 0. . şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini). De asemenea. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate. . pe tulpină deasupra coletului.0 x 1. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare.0. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele. . înăl imea şi grosimea la colet. La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului. Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: .40) m pentru puie ii de talie mică. situate în locurile accesibile macaralei. cu ramuri până aproape de sol.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ.70) m pentru arbuşti (3-5 ani). fie din natură.0. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ.60 (0. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. fie dintr-o pepinieră. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1. cu sistemul radicular mai compact.alegerea exemplarelor.5 t. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac. cu o coroană uniform dezvoltată. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ.Ca regulă generală orice puiet. Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. iar înăl imea 8-10 m. creată în acest scop. .extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. . . dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa.30 (0. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale.3. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. camionului. remorcii.0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi.0.6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. etc. se tasează uşor şi se udă abundent. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător.

Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. rânduri sau la încrucişarea aleilor. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. în timp. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic.1.3. 7. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. ciuperci). până la 0. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii.3.3. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. reluată mai târziu în timpul Renaşterii. 7. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor.7. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha).2.4 rânduri. Astfel. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. la o adâncime de 20-25 cm. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. Fertilizarea. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale.5 – 1. ce au un efect estetic deosebit.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . partere.2.4. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. timp de 2-4 ore. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. cu norme bine stabilite. în Fran a. P. numărul rândurilor (1. Solul se mobilizează primăvara şi toamna. Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat. urmând ca mai târziu. uniform. K. 2 sau 3 rânduri. . Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1.

ob inându-se forma literei V. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i.forma literei „U” . şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. se aleg ultimii doi. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice.forma Cossonet . iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate. La exemplarele cu so . rezultând un gard continuu alcătuit din romburi. cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: .40 cm deasupra solului. la distan a de 60 cm între ele. cu fructifica ie cât mai abundentă. Pe măsură ce cresc. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2. piramidale. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. columnare.cordonul oblic bilateral (gard belgian) . iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. . cu ramuri cât mai multe. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. rezultând astfel un trunchi vertical scurt.forma Verrier .5 m între ele.piramida . pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme.

Fiecare pereche porneşte din axul principal. pe o sârmă . Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. ce a fost retezat la 40. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. 6 sau 8 bra e verticale.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. are forma unui „U” dublu sau triplu. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. Coroana formată. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. 80 sau 120 cm de la sol. ceilal i îndepărtându-se. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 .40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. se orientează vertical pe doi tutori. Astfel. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală. dispuse în acelaşi plan.

. Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. la o înăl ime de 30 cm. sub un unghi de 60o între ei. În al doilea an. După 30 cm. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. La lungimea de 70 . cu o deschidere a bra elor de 50 .80 cm. se înlătură lăstarii. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. dar la o înăl ime de 80-90 cm.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal.(spalier). aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. iar cei doi lăstari terminali.

imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor. tuie. tisă).3. mai rar toamna târziu. ienupăr.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos.3.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. Tunderea se execută în anii următori. . pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. În primul an de la instalare. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. 7. La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu.) Se execută primăvara devreme. de 1-2 m lungime (Acer negundo. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. Populus sp. 0. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. la înăl imea de 20-25 cm. prin scurtarea lujerilor prea lungi. tăierea se face cu cca. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. După atingerea înăl imii dorite. la exemplarele plantate în aliniament. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual.

urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. cu coroane înghesuite. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. grupuri.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. Lăstarii ob inu i prin recepare. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. iulie. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ.4. sunt de regulă mult mai viguroşi.3. Se recomandă rărirea periodică. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. După câ iva ani. 7. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate.

Se aplică rărituri mixte sau combinate. în apropierea locurilor de sta ionare. . Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. cu o periodicitate de 3-5 ani. .monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. îmbunătă irea stării fitosanitare. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure).materialul rezultat nu se recoltează. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare. în cca. din 3-6 (10) ani.5.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. 20-30 ani. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. mărirea efectului decorativ al unor exemplare. în pădurile echiene de codru şi crâng. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor. 7. . pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. . în condi ii nefavorabile de vegeta ie. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . ob inându-se un număr optim de exemplare. în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). respectiv atunci când se realizează consisten a plină. . fiind inestetice.3. a unor poteci.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. cu o periodicitate de 3-5 ani. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. reducerea consisten ei.

făgete. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie. . în vederea atingerii unui anumit scop. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. amestecuri de fag cu răşinoase. 7. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor. păduri de plopi euroamericani). de speciile forestiere folosite sau prezente. se pot adopta diferite tratamente. bolnavi. cu foarte multe nişe ecologice. rup i sau doborâ i.3. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. deoarece circula ia este complicată (semin iş.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. dar pentru oameni antrena i.6. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. buruieni).

.. a rabatelor pe peluze. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. Tradescantia sp. platbande sau grupuri pe peluze..Tropaeolum majus. culoarea şi mărimea frunzelor.. cu tulpini ramificare. Gladiolus sp. Malva sp. Lobelia sp. Tulipa sp. . mirosul şi modul de asociere ale florilor. în sensibilizarea oamenilor la frumos. .. precum specii din genurile: Lilium sp.1..sp.. Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii.ciclul de via ă. Tulipa sp. Hyacinthus sp. 8. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. Galanthus sp. Sedum sp. Delphinium sp. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. . covoarelor. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: . precum Crocus sp. . Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. . Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor. Tagetes sp. 8.1.2.. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde.1. . Ageratum sp. Salvia sp. VIII.forma tulpinii (portul). forma.. în componen a bordurilor. Saponaria ocymoides. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . Ageratum mexicanum sp. . În acest sens se deosebesc: . precum specii ale genurilor: Petunia sp.. cu aspect de tufă .Cap. Narcissus sp..specii de talie mică 5 – 20 (25) cm.sp. .sp. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde.. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia..1. Acestea se folosesc grupat. . Aubrieta sp. peste 50 (60) cm.. precum şi în mozaicuri. a modului de creştere şi ramificare. în planul apropiat de privitor.specii de talie mare.Tagetes sp. Salvia splendens.. cu port târâtor (sau pendent) .forma.. al sezonului de vegeta ie..forma şi culoarea fructelor.culoarea. partere. în marginea rondurilor sau rabatelor. Muscari sp.. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8.. Alyssum sp. . Acestea se folosesc pentru rabate..înăl imea. Acestea joacă un rol psihologic fundamental. ..specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm.cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici. Calistephus chinensis.

mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale. Begonia sp. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. Ricinus sp. Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci. mărimea şi culoarea frunzelor. Humulus lupulus.1. Papaver sp. creasta cocoşului. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.. la florile simple poate fi pală.sp. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. Sempervivum sp. locurilor pentru sporturile uşoare. mărimea şi culoarea frunzelor În general. roşu grena..sp. Tulipa sp.Lathyrus sp. iar altele puternic fidate...) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. a sta ionării. chioşcuri pentru odihnă). cu tulpini simple. Forma. cu segmentele filiforme. lalelele papagal.. culoarea şi abunden a frunzelor. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. Agave sp. roşu sau grena. până la albastru. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). . recomandându-se a se folosi în planul apropiat. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei. . la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp.3. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. argintiu sau cenuşiu. 8.Ipomea purpurea. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma.. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Lilium sp. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp. cu tulpini volubile . Astfel. clopo ei.. Delphinium sp.. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde.. florile fiind nesemnificative.sp.. Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. Polygonium sp. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. 8. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp.. precum regina nop ii şi micsandrele. Pyrethrum sp. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ.). Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. în cazul petalelor tomentoase.... erecte Impatiens sp. . ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). Nuan a culorii poate fi diferită. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. Unele frunze sunt mari. la început.1.4. Forma. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. altele sunt mici şi mărunte.. culoarea. în jurul teraselor. galben. mo ul curcanului. cu tulpini că ărătoare . Iresine sp. Portulaca sp. roz.. precum verbena şi crinii.

fiind o sursă de amuzament pentru copii. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv.) are fructe persistente şi decorative. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. iar primăvara vor înflori. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.1.1. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. Calceolaria sp. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.plante anuale semirustice (Begonia sp. cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie. florile se îndepărtează. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna.. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. ca o continuare a florilor.8.plante anuale rustice. 8. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă. care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie. Zinnia sp. . men inând efectul decorativ..5.) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. vara. de culoare roşie sau roză. În unele situa ii.) se seamănă în sere calde.6.. . .plante anuale sensibile (Celosia sp. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. Cineraria sp. fiind aripate. Mo ul curcanului (Amaranthus sp. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: .

. rizomi. în lungul apelor sau pe luciul lor. Polyanthes sp. pentru: . Speciile floricole pot fi folosite. rădăcini tuberizate. ... Hosta plantaginea. .. Gypsophyla sp. tuberobulbi. rabatelor.7.. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. jardinierelor. ferestrelor. Narcissus sp.. în general. rondurilor. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. Iris sp.1. tuberobulbi.. Hyacinthus orientalis.decorarea spa iilor verzi. bordurilor.Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi. covoarelor. rizomi.) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. mozaicurilor. geophite – ce au bulbi. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale. 8. Acestea pot fi rustice (Anemone sp... sau semirustice (Canna indica. Papaver orientalis). Dahlia sp. Gladiolus sp.decorarea balcoanelor. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. Aquillegia sp. Convallaria majalis. Chysanthemum sp. teraselor. cămări. pe stânci sau pajişti. Lolium sp. depozite) ferite de înghe (4-10 oC).

Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. crizanteme.decorarea stâlpilor. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. printre care se introduc plante anuale. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire.ca flori tăiate. fie mixt. fiind amplasate în locuri intens frecventate. de talie înaltă (Phlox paniculata. zidurilor. perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. în trepte.). Culturile cu plante anuale. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. treiajelor. cu port de tufă sau covoraş. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. Ageratum mexicanum „nana”. pergolelor. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. costisitoare. fie numai specii perene. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. Portulaca grandiflora). Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. perioada şi durata de înflorire. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). instalând specii de talie mică în prim plan. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. witrockiana). forma şi nuan a frunzelor. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. chioşcurilor. muscari (Muscari sp.. partere). iar dacă elementele unei construc ii sunt simple. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima.). De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. narcise. mijlocie (Petunia sp. înăl imea plantelor. . mărimea. bănu i (Bellis perennis).). Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire.2. numă-uita (Myosotis sp. Tagetes sp. stânjenei. acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. forma şi culoarea florilor. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. bujori. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale.). În ceea ce priveşte înăl imea speciilor. rabate. În func ie de perioada şi . Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. Rudbekia sp. Monoculturile pot avea una sau mai multe culori.. specifice plantelor anuale. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. 8.. Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. în special lunile de vară. sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. ghiocei. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. narcise (Narcissus sp.

. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie.. pământul de lemn.. mărun irea bulgărilor. de turbă) . Asparagus sp. Cheiranthus cheiri). . cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. pământul de pădure.soluri acide – (Coleus sp.. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire.. pământul de ericacee. perlit şi turbă în diferite propor ii. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. pH.. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. pământul de frunze. Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri.. structură. Acestea se deosebesc prin pH. etc. la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. capacitate de re inere a apei). superficiale (Primula sp. con inutul de substan e nutritive. pământul de turbă.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. . Hyacinthus. .pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. se deosebesc: . nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. elemente nutritive. modelarea terenului. elina.. textură. permeabilitate. Instalarea speciilor floricole 8. pământul de ace de răşinoase. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. . mobilizarea superficială a solului.3.pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. Bellis) cu speciile anuale. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat. Crocus.3. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. Viola. Dianthus sp. Gladiolus sp. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. .1. Tradescantia sp.. Amaryllis sp.. nivelat. desfundat. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a. Calluna vulgaris). Erica sp. Narcissus. bine organizate. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. ferigi). fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare.pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. Galanthus) sau bienale (Primula. După valoarea pH-ului. rădăcinile de ferigă şi nisipul.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. În func ie de sol. În general.. Myosotis. s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile. Iris sp. compostul de grădină. brumărele). textură. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare.soluri neutre – majoritatea solurilor. de răsadni ă. Dianthus sp). 8.soluri alcaline – (Anemone sp.. Asparagus sp. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol.

3. La speciile perene. Dianthus. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul.2. de cca. transplantarea apare necesară atunci când . ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. comparativ cu înăl imea plantei. dar nici să se stânjenească reciproc.5 cm grosime.3. Alyssum. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Crocus. Myosotis). Lilium sp.). Muscari. La plantare. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. Hosta plantaginea. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Hemerocallis sp.8.. Hyacinthus. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. 8. Galanthus. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. unde se vor dezvolta şi înflori. Fuchsia. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci. bulbii acestora să se înrădăcineze. Begonia). Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Amaranthus). pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Impatiens. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. 2 – 2. Sedum) distan ele pot fi mai mari. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Mathiola. Narcissus. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea.(Iris sp.). Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. Paeonia). Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca.. Viola.3. În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna.

pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: . . . În această categorie intră următoarele lucrări: . suprimarea tijelor florale vestejite. dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru .combaterea dăunătorilor biotici.reglementarea înfloritului. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. spa iul devine insuficient.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi.aplicarea îngrăşămintelor. cu rolul de a ob ine plante viguroase.tunsul plantelor.4. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori. . Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. bobocitul. când plantele nu suferă deloc. Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia.suprimarea păr ilor aeriene. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. . fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. . . acestea stânjenindu-se în dezvoltare. obligatorii sau facultative. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene. . Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie. .irigarea.datorită înmul irii naturale ale plantelor. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite.tutorarea şi palisarea. copilitul. de perioada înfloririi. unele nu mai înfloresc în acel an.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. intrând mai devreme în vegeta ie. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare.stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. Pentru ob inerea de tufe bogate.ob inerea unor forme caracteristice. . . această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate. Ciupitul se execută cu unghia. 8.

garoafe.. în acest caz întârziindu-se înfloritul. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. . de dimensiuni mai mari (crizanteme. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. Petunia sp. de obicei terminată cu o floare (crizanteme. urzicu ă (Coleus sp. hortensie. pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros.). ochiul boului). Se aplică la crizanteme. gura leului). bujori..formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. trandafiri. Pelargonium sp. garoafe). Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali.

Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. în func ie de specia respectivă. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. trestie. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. Tutorii pot fi din lemn. mase plastice. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală. dalii). Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii.. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. Lathyrus. mai ales în perioada de înflorire abundentă. . Ipomea). Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e.

bogate în potasiu: sarea potasică.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. făina de oase. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. făina şi rosătura de coarne. Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. spălarea şi răcorirea plantelor. a îngrăşămintelor organice solide. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. solul. ghiocei. la care se adaugă apă. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. de păsări. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. :30. temperatura mediului înconjurător. lalele. În această categorie intră: excrementele de mamifere. ciuperci). Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. umiditatea şi mişcarea aerului. după trecerea perioadei de înflorire. ca regulă generală. clorura de potasiu. sulfatul de potasiu. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. microbiologice. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. azotatul de amoniu. riguros selec ionate. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. ob inânduse solu ii prin fermentarea. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. timp de două săptămâni. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. chimice. Îngrăşămintele se aplică. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. narcise. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. intensitatea luminii. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. fiind indicată udarea diminea a devreme. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. etc. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. cu valen e simbiotice. sere. după o prealabilă uscare şi mărun ire. maxim ora 10. . deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. bioxidului de carbon şi a altor gaze. uneori superfosfat. solarii. cenuşă. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. 1:20. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). mustul de bălegar. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie.

măcar odată pe an. frunze. manual sau cu ajutorul săpăligilor. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. tuberculi. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. pentru a nu se produce vătămări plantelor. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene. sensibile la temperaturile scăzute. în martie–aprilie. organele subterane (bulbi. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie.sau noaptea. la geofitele semirustice. rizomi. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). bulbii sau rizomii. Acest strat men ine solul umed. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. . Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. uneori chiar săptămânal. sau talaj. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. periodică a diferitelor exemplare floricole. Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. şi peste vară. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică.

în zilele cu temperatură ridicată. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. . grupuri statuare. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. elemente arhitecturale. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini. IX. pietriş. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). formată în special din graminee. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului. cu . În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). ce înfră esc abundent. 30 oC. luciu de apă). iar în cazul asfaltului de cca. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. De exemplu. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. cărămidă. aranjamente florale. lalele). pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: . fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. brânduşe.pentru peluze. masive de arbori) sau nevii (stânci. După destina ie. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. 45 oC. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. imprimând o atmosferă de calm şi linişte.pentru terenuri sportive. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. pentru a forma un covor des. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. datorită nuan elor de verde. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism.1. . având aspectul unor pajişti naturale.rustic. recreative sau sanitare. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. arbuşti. gazonul se încălzeşte mai pu in. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. asfalt sau beton. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. narcise. clădiri. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie.Cap. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9.

3. Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. Bromus inermis). crichet – 2. Matricaria chamomilla.5 cm. înfră ire slabă. rezisten a la bătătorire.5 cm. Bellis perennis. Viola arvensis. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. Alyssum maritimum. Alopecurus pratensis.. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis.2. . înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. aspre.. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. . rămânând suprafe e nude de pământ. Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. rapiditatea de creştere. Cynonurus cristatus). umiditatea din sol. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. de rezisten a la bătătorire sau tundere. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon.5 cm. având aspectul unei fâne e înflorite.5 cm. După înăl ime: . de diferite desimi. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Gypsophylla muralis. Agrostis stolonifera. dar speciile se comportă diferit. Campanulla sp. la tundere.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. rădăcinile sunt relativ superficiale. Lollium perenne. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens). rugbi – 6. Festuca rubra. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. Papaver rhoeas. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. . Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. ci în amestec de minim 3 specii. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. Poa annua). mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. Iberis semperflorens. 9. tufele sunt înghesuite foarte mult. Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. tenis – 0. Deschampsia caespitosa. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei. frunze mari. 9.cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. lăstărire. cerin ele fa ă de substratul nutritiv.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. aceasta dispare. grosiere. uneori 100 cm (Dactylis glomerata. Reseda lutea. Agrostis tenis. capacitatea de refacere după tundere. rezisten a la temperaturi scăzute. la 12–20 cm. Calendula officinalis.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. sistem radicelar adânc de 25-30 cm.

cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. adâncimea de semănare va fi mai mică. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. moloz. gros de cca.mecanic . ci cresc lateral. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. După semănarea manuală. cu un aspect nefavorabil. 9. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 .cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede).manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. în cazul în care solul existent este corespunzător. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. îngroparea cablurilor electrice. se ob ine un gazon prea rar. de exemplu: 12 g/m2 în SUA. Dacă norma este prea scăzută. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. terenul se grăpează. cărămizi. De asemenea.9. dar şi vara. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. date de condi iile specifice ale ării respective. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. de specie. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee.1.2. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). amestec şi condi iile de sol. În diferite ări se aplică norme diferite. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu.3. a canalizărilor. instalând toate speciile crescute natural. acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. dacă există sisteme de irigat.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . . Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene.5 cm. consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). a instala iilor de irigare. zgură. . Metode şi tehnici de semănare: .3. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. Decaparea . precum şi costul mai mic.5 – 2. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0. dar şi executarea drenurilor. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie).

sau mecanic cu maşini speciale. 30 x 30. după care se sparge şi se mărun eşte elina. Dacă solul are o cantitate mare . Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). După aceste opera iuni. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale. 9. fosfor şi potasiu. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. groase de 2-4cm. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. Se recomandă tunderea pe timp ploios. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. care nu sunt preten ioase. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor).4. apar muşchii şi numeroase buruieni. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. care pot fi rulate. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). iar gramineele se răresc. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm.

trebuie mărită cantitatea de fosfor. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. . Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole). Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha.de calciu. pentru compensare. înainte de înflorirea buruienilor.

care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. grădinile alpine. pentru terenurile cu denivelări. pentru stilul geometric. justificate de prezen a diferitelor obstacole. .20 m). X.mişcare ascendentă. oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele). . CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces.7 m lă ime.de indispozi ie (de închistare) . apare un sentiment plăcut de protec ie. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . sau conduc spre un obiectiv principal important. În func ie de natura circula iei. care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. pentru terenurile orizontale. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. flori. . .pentru ceea ce este viu sau în schimbare.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate. de intimitate şi uneori de regres. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. 10. Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi.mişcarea descendentă. au o lă ime mai redusă (minim 1. organismul nu depune efort. măreşte aten ia.Cap. mai sigură. importan ă şi lă ime. creează impresia de avansare.mişcarea orizontală. influen ând sentimentul de veselie. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci.pentru ceea ce este rigid. curiozitate . obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. ordine şi propor ie. călare sau cu bicicleta. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. de refugiu. . . în meandre pentru traseele sinuoase. de cucerire a spa iului înconjurător. inestetic şi nefunc ional.1. şi în echilibru cu for a gravita ională. divertisment. sunt de obicei largi. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare).5 -0. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . Aleile sunt mărginite de regulă de arbori.de stimulare. perspectivele. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. pentru obiective bine determinate. implică o diminuare a efortului. . având 0. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. mai stabilă.de amuzament. elemente arhitecturale.

de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei.cele neregulate în „opus incertum”. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale. iar cele deschise obosesc ochii). dalaj englezesc. Căile împietruite cu pietriş de carieră.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. este folosit în pădurile de recreare. pavele. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după. pietriş.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. Pământul. beton. Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. cel pu in cu fa a superioară netedă. corelată cu ambientul. pătrate. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. asfalt turnat sau cilindrat. . dale. ceramică sau marmură. mozaic. Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). cărămidă. . Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . dalaj antic. lian i sau materiale hidrofobizate. de forme diferite. tip zidărie. macadam.

fântâni. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. trestie. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. iazuri. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. asemănător cu malurile opuse. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). la o distan ă între centrele de greutate. prin deschideri de perspective. 10.pe gazon. Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. uşurin a între inerii. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ.65 cm). Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei. lacuri. căderi de apă. dar fără a fi simetrice. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. senza ia de răcorire şi de prospe ime. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. Apele stătătoare (numite impropriu. dreptunghiulare. făl uită. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). Când cursul apei este însorit. din beton. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. de mişcare. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. pâraie. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. dar poate fi ameliorată. având rolul unui factor calmant în peisaj. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde.2. pătrate. în locurile cu erodare puternică. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. ale fiecărei dale. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. realizate de obicei pe stâncării. cărămidă. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. elipsoidale.60-0. . geometrică. Caltha palustris). Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. bitumului. Malurile se vor amenaja prin terasare. fără frânturi. cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie).

mărime şi culori. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. folosite pe timp de noapte. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. . în mod progresiv. şi pot fi amenajate într-un mod special. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată. de la câ iva metri pătra i la câteva sute. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase.4.bazin cu cupă florentină în mijloc. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. colorată diferit chiar. combinată cu lumina artificială. fie vor fi aduse. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului. caz în care se pot men ine în forma lor naturală. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. un microrelief accidentat. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. Când sunt de dimensiuni mari. de solidaritate monumentală.bazin cu jeturi orientate spre periferie. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii.fântână cu taluz cu cascadă. acestea dau impresia de putere. cu o vegeta ie specifică. 10. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. muntos. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme. în mod artificial. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). . pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă. Grădinile alpine creează. iar când sunt mici şi grupate. un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă.3. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. . recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. 10. la o oarecare distan ă de clădiri. O perspectivă bine concepută are echilibru. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. privit dintr-un loc potrivit. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Grădinile alpine au suprafe e variabile. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. .

pătrată.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. . la capătul aleilor. Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . beton. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. va fi pe cât posibil frământat. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. treiajele. suporturi pentru plante. . într-o formă simplă dar estetică. Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. bănci şi scaune (mobilier de grădină). grupuri sculpturale. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. numite chioşcuri descoperite (naturale). scările. pode e şi poduri. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. fiind amplasate pe esplanade. construc ii uşoare. a orchestrelor sau a fanfarelor. balustradele (parapetele). Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. vase decorative. 10.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. la marginea apelor. accidentat. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). arcadele şi porticurile. a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. . chioşcurile. Acestea se pot construi din lemn. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. cu turbă şi nisip. pergolele. subalpin. hexagonală sau octogonală.5. ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . belvederile. a domina. pentru ca pământul să se taseze suficient. cele mari în planul din spate. . teatrul verde.dispunerea blocurilor de piatră. Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele. sau cărămidă. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. zăpadă.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna). în pie e sau în punctele de perspectivă. în pantă sau se va crea artificial. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. situate în spa iile verzi. destinate adăpostirii vizitatorilor.aşezarea unui strat de pământ de elină. înghe . . a men ine. coloanele. deşertic. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. lăsând spa ii mari între ele. Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin.

largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. Materiale de construc ie folosite: piatră. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. pe lângă ape sau terenuri accidentate. lă ime 0. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. beton. fier. Acestea se confec ionează din piatră. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. lemn. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. aluminiu. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. metal. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. a unui rond de flori. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile.7m şi înăl ime 2-2.0 m. mărginirea unor perspective. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0.5 m. bronz. oferind refugiu împotriva insola iei. din diferite materiale de construc ie. compartimentarea unui spa iu verde. cărămidă. de obicei cu înflorire abundentă. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. teraselor. beton armat. stâlpi verticali (piatră. pe orizontală. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. fontă. cărămidă.5-0. grup sculptural. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor. Forma. Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. mărime. piatră).45 m. dezvoltare pe verticală.4-0. atât la soare cât şi la umbră. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. culoarea lor. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. formate din panouri cu zăbrele. la marginea teraselor. lemn sculptat sau marmură. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor. folosite pentru decorarea unor pere i. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. înăl imea 0. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare.5 m. mozaic. Se recomandă ca optimă. cărămidă. marmură şi au un mare efect prin formă. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. fiind amplasate la capătul aleilor.4-3. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta. ce prezintă ca elemente de sus inere. lemn. ce acoperă por iuni de alei sau terase. în lungul aleilor largi. Treiajele sunt construc ii uşoare. Pot fi cu sau fără spătar. .

sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. zidurilor. piatră. aleilor. . Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. decorat cu plante de mozaic. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. beton.Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. în lungul scărilor. ciment.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful