UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE SILVICULTURĂ

ARHITECTURĂ PEISAGERĂ ŞI DESIGN FORESTIER
SUPORT DE CURS

şef lucr. dr. ing. Cezar Valentin TOMESCU

2006 2007 2006-2007

Cap. I. GENERALITĂ I
1.1. Defini ia şi obiectul disciplinei
Arhitectura peisageră, numită şi Arhitectura peisajului sau Proiectarea spa iilor verzi, este disciplina de interferen ă, ridicată la rangul de artă şi ştiin ă, ce se ocupă cu proiectarea şi amenajarea sistemului de spa ii verzi, în ansamblu şi a spa iilor verzi, în particular, după anumite principii şi tehnici, prin asocierea elementelor naturale (vegeta ie, apă, sol, roci) cu elementele artificiale (clădiri, căi de circula ie, dotări, instala ii, etc.), cu scopul îndeplinirii anumitor func ii de către acestea. Totodată sunt stabilite şi metodele de realizare, de îngrijire şi de ocrotire a spa iilor verzi în contextul condi iilor sociale, economice şi istorice în acel moment. A amenaja un spa iu verde nu înseamnă a umple spa iile goale dintre clădiri cu „pietre, iarbă, flori şi copaci” ci înseamnă a organiza, a armoniza şi a disciplina formele vegetale, cromatica dinamică a florilor şi frunzelor, mobilitatea apei, contrastul textural al suprafe elor şi relieful cu diferite construc ii sau dotări.

1.2. Disciplină de interferen ă
Arhitectura peisageră ca disciplină complexă reuneşte numeroase aspecte din cele mai diferite domenii, pornind de la disciplinele de bază: istoria artei grădinilor, teoria arhitecturii peisajelor, proiectarea peisajelor, construirea, îngrijirea şi restaurarea peisajelor, şi continuând cu: - discipline grafice: geometria descriptivă şi de perspectivă, desen tehnic, desen artistic, compozi ie, design;. - ştiin e biologice: botanică, dendrologie, floricultură, fiziologia plantelor, fitopatologie, entomologie; - discipline tehnice: topografie, construc ii, arhitectură, drumuri şi poduri, urbanism, amenajarea şi sistematizarea teritoriului, îmbunătă iri funciare, corectarea toren ilor, pedologie, sta iuni, climatologie, silvicultură, mecanizare, împăduriri; - discipline sociale: istorie, economie, filozofie, sociologie, legisla ie specifică, management, marketing.

1.3. Importan a disciplinei
Crearea de noi zone verzi, protejarea, conservarea şi extinderea celor existente, reprezintă un mijloc important de combatere a ac iunii factorilor poluan i, şi de ameliorare a mediului de via ă al oamenilor. Pădurile şi orice fel de spa iu verde au un rol ecologic esen ial fiind mari producătoare de oxigen necesar vie ii şi contribuie la reducerea poluării fizice, chimice şi microbiene, prin crearea unui microclimat favorabil, ac ionând direct asupra valorilor extreme ale diferi ilor factori de mediu (temperatură, vânt, umiditate atmosferică). Numeroase spa ii verzi au un rol important în ameliorarea şi valorificarea terenurilor

degradate sau a celor cu risc ridicat de eroziune precum şi în ameliorarea şi conservarea peisajelor. Spa iile verzi contribuie la îmbunătă irea calită ii vie ii omului prin realizarea mediului şi cadrului favorabil recreării publice sau private în aer liber, prin îmbunătă irea şi înfrumuse area mediului antropic (localită i, unită i industriale) în care omul trăieşte şi munceşte, influen ând pozitiv starea psihică şi fizică a acestuia. Unele spa ii verzi au o importan ă ştiin ifică deosebită (grădini botanice, grădini zoologice, rezerva ii, parcuri na ionale) sau o importan ă culturală (grădini istorice, grădini-muzeu, grădini expozi ionale).

1.4. No iuni de bază, defini ii
Spa iile verzi sunt teritorii (suprafe e) amenajate, situate în interiorul sau exteriorul localită ilor, în care vegeta ia lemnoasă şi ierboasă ocupă procente însemnate şi în care se găsesc şi diferite dotări cu caracter utilitar, de recreare sau cultural, destinate îndeplinirii diferitelor func ii, cu precădere a celor sanitare, recreative şi decorative. Unitatea de spa iu verde este delimitată teritorial, fiind caracterizată printr-o serie de elemente, şi îndeplineşte cel pu in o func ie principală, având suprafa a variabilă de la câteva zeci de metri pătra i până la sute de hectare. Vegeta ia este principalul element al spa iilor verzi, fiind constituită din totalitatea plantelor, care împreună cu elemente biotice animale, cu cele fizice naturale (abiotice) şi cu cele sociale, formează mediul. Mediul este ansamblul în spa iu şi timp al factorilor naturali şi a celor antropici, care influen ează activitatea omului şi care este influen ată de om. Peisajul este por iunea din natură cuprinsă într-o singură privire şi care formează un ansamblu, este ansamblul de elemente naturale (relief, sol, apă, aer, vegeta ie) şi/sau antropice (aşezări, construc ii, exploatări industriale) care are func ionalitate şi care se manifestă ca un tot.

Cap. II. AMENAJAREA SPA IILOR VERZI ÎN DIFERITE PERIOADE ISTORICE

Preocupări privind amenajarea grădinilor, a spa iilor verzi în general, au existat din cele mai vechi timpuri, unele popoare străvechi având un cult deosebit pentru acest lucru. Omul a dorit dintotdeauna să modeleze natura, să se înconjoare cu elemente din natură (arbori, arbuşti, specii ierboase, stânci, roci, apă, etc.), să le armonizeze şi să le integreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra căruia şi-au pus amprenta cultura şi tradi iile poporului respectiv. Astfel, în decursul istoriei s-au conturat şi s-au dezvoltat concep ii şi modalită i diferite de amenajare a spa iilor verzi, concep ii ce au evoluat, au dispărut, au fost regăsite, au interferat, s-au îmbogă it şi dezvoltat, transmi ându-se de la un popor la altul, de la o regiune la alta, dintr-o epocă în alta, conturându-se astfel stiluri şi şcoli bine definite, cu principii şi modalită i proprii de realizare a grădinilor.

2.1. Spa iile verzi în Antichitate
Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, textele istorice, vestigiile construc iilor străvechi, atestă apari ia şi dezvoltarea grădinilor la început în Orient (Asia) şi în nordul Africii (Egipt) şi mai târziu în Europa (Grecia, peninsula Italică, peninsula Iberică) şi în jurul Golfului Mexic. Grădinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, mai târziu au căpătat un caracter religios şi de slăvire a divinită ilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental şi recreativ, oferind umbră şi răcoare. În Orient datorită climatului cald şi verilor toride dar şi a suprafe elor întinse de deşert şi terenuri aride, grădinile erau privite ca adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus şi plăcere. Crearea acestor grădini a impus crearea de sisteme de aduc iune a apei şi de irigare, fiind stimulată şi de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple şi reşedin e somptuoase. Grădinile din Orient erau sinonime cu no iunea de Paradis sau Raiul pe Pământ, fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau plăcere şi relaxare prin verdea ă şi umbra oferită de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prin răcoarea apei sub formă de cascade sau bazine.

2.1.1. Spa iile verzi din Mesopotamia
Marile civiliza ii ale sumerienilor, babilonienilor şi asirienilor ce s-au dezvoltat în regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, se caracterizează, printre altele, şi prin dezvoltarea marilor oraşe, prin monumentalele construc ii ale palatelor şi templelor, ce cuprindeau în cadrul incintelor, grădini luxuriante, amenajate în strânsă corela ie cu liniile arhitectonice.

Astfel, faimoasele grădini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerate una din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, prin ingeniozitatea irigării tuturor acestor nivele şi nu în ultimul rând prin abunden a şi diversitatea mare a speciilor, aşezate conform distribu iei naturale altitudinale a acestora. Aceste grădini, făceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, şi erau realizate pe o construc ie masivă din piatră, sub formă de terase suprapuse, din ce în ce mai mici, având o înăl ime totală de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi de piramidă, era sus inut de coloane masive din piatră, ce alcătuiau la baza edificiului 14 bol i răcoroase dispuse de o parte şi de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formă pătrată, erau pavate cu lespezi mari de piatră şi izolate cu un strat de bitum şi mai multe rânduri de cărămidă nearsă, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista un strat drenant, peste care era aşezat pământul fertil de la 2 m grosime pe prima terasă, până la 1 m pe ultima terasă. Apa era dirijată printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasă, fiind adusă din râul Eufrat printr-un canal de alimentare şi condusă mai departe prin trei pu uri înglobate în construc ie. Un sistem cu lan uri continue ridica apa până la ultimul nivel, de unde era dirijată printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine şi cascade, asigurându-se irigarea tuturor teraselor, datorită curgerii naturale a apei. Planta iile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumele şi formele regulate sau neregulate ale vegeta iei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diverşi arbuşti, plopi, pini, lotuşi sau numeroase specii de flori.

2.1.2. Spa iile verzi din Egiptul antic
În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroase terenuri fertile, străbătute de canale pentru iriga ie, cultivându-se smochini, curmali, rodii, cocotieri, sicomori, vi ă de vie şi numeroase legume. Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuin ele acestora cuprindeau şi grădini de relaxare şi plăcere. Grădinile locuin elor erau considerate o prelungire naturală a clădirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna o formă regulată (dreptunghi). Grădina avea ca element central un canal cu apă sau un bazin dreptunghiular alungit sau în formă de T, populat cu peşti colora i şi în care erau cultiva i lotuşi. Vegeta ia era distribuită astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului erau dispuşi arbuştii sau arborii de talie mică, iar la periferie, în lungul unei alei perimetrale erau dispuşi arborii înal i cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vi ă-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar şi numeroase specii forestiere (paltinul şi plopul), precum şi numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrămioarele sau trandafirii.

2.1.3. Spa iile verzi în Grecia antică
Civiliza ia antică din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, arta grădinăritului nefăcând excep ie.

La început grecii au cultivat în grădinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi, vi a-de-vie şi diverse legume. Grădinile au apărut ini ial pe lângă temple sau diferite aşezăminte religioase, fiind locul în care se desfăşurau ceremoniile de slăvire a zeilor. Templele închinate diferitelor divinită i erau situate în peisaje naturale de o frumuse e remarcabilă. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii şi academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegeta ia abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora, în care se aflau principalele institu ii de cultură şi artă şi cele în care se ineau adunările populare. În acest sens se poate aminti grădina publică Olimpia din Pelepones, în care se desfăşurau diferite jocuri olimpice. Pia a publică, numită agora, folosea pentru adunările populare şi întrunirile politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre aceste specii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, sălciile plângătoare, chiparoşii, merii, perii, rodiile, măslini (din crengile cărora se făceau cununile de laur pentru învingătorii întrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii şi bujorii. În epoca elenistică au apărut şi s-au dezvoltat mici grădini ale locuin elor incluse în construc ie numite grădini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

2.1.4. Spa iile verzi în Roma antică
Amenajarea grădinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importantă în timpul Imperiului Roman, fiind influen ată de arta popoarelor supuse. Spa iile verzi au apărut pe lângă palatele imperiale, pe lângă vilele luxoase ale patricienilor, pe lângă temple şi locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestă existen a grădinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o mare frumuse e, terenul fiind amenajat în terase cu perspective şi privelişti deosebite, dar au existat şi grădini mici, ale locuin elor. Grădinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevărate parcuri, sistematizate în diferite sectoare cu diferite construc ii şi amenajări. Vila (locuin a) era întotdeauna amplasată pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bune vederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic era constituit din locuin ă iar grădina era o completare şi o continuare a casei. Sistematizarea generală presupunea existen a mai multor sectoare arhitecturale cu organizare simetrică, subordonată unei axe de compozi ie generală de câte un edificiu sau de o construc ie decorativă (canal, bazin, colonadă) fiind corelate între ele prin zone trasate liber, natural, alcătuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elemente arhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine, canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioşcuri. Sectoarele principale ale grădinii erau: - grădina de agrement sau zona pentru plimbare, situată în fa a terasei, cu alei geometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, înso ite de numeroase coloane şi chioşcuri pentru plante agă ătoare, vase şi statui;

2. prin îmbogă irea sortimentului de specii ornamentale. În capitala imperiului.zona pentru călărit şi plimbări cu lectica. fastuoasele palate imperiale şi locuin ele aristocra ilor erau înso ite de grădini deosebite. chiparoşi. zambile. aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele. Villa Sallustius. vasele şi statuile.) 2. .2. Spa iile verzi din Europa occidentală Arta amenajării spa iilor verzi în Europa occidentală. Exemple: Villa lui Cicero. la interior cu bazine străjuite de statui. cu coloane de piatră colorată şi marmură.2. plante medicinale şi aromatice. Erau prezente pergolele şi coloanele. Erau prezente şi pu uri rotunde. De asemenea erau cultiva i trandafiri. s-a dezvoltat în tradi iile clasice greco-romane. Constantinopol. zonă ce era caracterizată prin existen a aleilor largi mărginite cu garduri vii.. tisă. mimoze). Această schemă se baza pe compartimentarea grădinii (ce avea formă dreptunghiulară) în sectoare separate de cultură: . lauri. duzi. au preluat şi amplificat tipul elen de grădină. formă pătrată. de regulă.grădina cu pomi fructiferi. nordul Africii şi Asia Mică. Acestea aveau. rozmarinul şi mirtul.1.H.parcul sau zona în care erau crescute animale sălbatice şi domestice.arbuştii şi plantele ornamentale. cu spa ii distincte pentru legume şi pomi fructiferi.2. toate dispuse sub forma diferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. sau diferite sculpturi decorative înso ite de numeroase amenajări hidraulice. aceasta fiind inclusă în clădire şi fiind înconjurată de o galerie de coloane numită peristil. trandafiri. Schema modelului grădinii medievale. fiind înconjurate de un zid de marmură. Totuşi tradi ia cultivării diferitelor plante s-a păstrat pe lângă aşezările religioase. în Evul Mediu. smochini. buxus. Villa Mecena. horticultura a făcut progrese. a fost urmată timp de peste două secole în occidentul creştin. urbane. busuioc. ce va fi preluată şi dezvoltată mai târziu în grădinile medievale. a înregistrat un regres. .2. lotus sau diverse flori. Ca specii erau cultivate: buxusul sub formă de borduri tunse. Grădinile vilelor mai mici. fie o fântână cu un joc de apă. Villa Lucullus.V. platani. toate acestea înso ite de o vegeta ie exuberantă. Totuşi. peste care s-au grefat elementele orientale. . ca urmare a cruciadelor. 2. pini.XIV d. Spa iile verzi din Bizan Imperiul bizantin. Central se găsea un bazin sau un canal ornamental. crini. în interiorul cetă ilor şi castelelor fortificate terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat. tei. Spa iile verzi în Evul Mediu (sec. ce cuprindea Europa Sud-estică. Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta tăierii arbuştilor (arta topiară). a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. specii floristice. Speciile folosite frecvent în spa iile verzi ale reşedin elor din timpul Imperiului Roman au fost: stejari cu frunze persistente şi caduce. specii de pomi fructiferi şi diferite specii de flori. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric.

. al VII-lea d. Grădina era împăr ită în 4 păr i egale. din timpul domina iei arabe. cu func ie exclusiv ornamentală.d. bazine. Printre particularită ile acestor grădini se numărau şi ornamentele bogate.4.grădina de flori. Grădinile fie erau interioare. Grădinile regale şi cele ale nobililor erau mai mari şi în general compartimentate în cur i geometrice separate prin garduri. mirtul. Speciile folosite: chiparoşi.grădina de legume şi plante medicinale. .2. Unele arabescuri sau mozaicuri se regăseau în modul de aranjare a plantelor. citricele. grădinile arabe având la început o influen ă orientală. şi grădina Alcazar din Sevilla (sec.H. magnolii. fie sub formă de fântâni arteziene. cu diverse amenajări pentru amuzament: labirint. acolo unde spa iul permitea. palmieri. Grădinile impresionează şi astăzi prin simplitatea şi sobrietatea elegantă. Grădinile locuin elor medievale aveau dimensiuni mai mici. apoi au căpătat un specific propriu. Exemple: grădinile de la Luvru şi Saint-Pol (Carol al V-lea). arbuşti tunşi şi garduri vii tunse. strălucitoare din plăcu e de ceramică prezente pe ziduri. prin întretăierea a două canale cu apă.2. Locuin ele mici aveau o singură grădină. Acest lucru s-a petrecut şi în arta amenajării spa iilor verzi.H. pere ii de fundal. fie erau situate în afara palatelor. fie aveau straturi de formă pătrată. pavilioane pentru petreceri. de formă regulată iar cele mai mari. fiind plane şi înconjurate de ziduri. pini. laur dispuse adesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns. predominant persană. Fântânile arteziene erau folosite şi la intersec ia aleilor. situate în cur ile clădirilor. galerii acoperite de plante că ărătoare. buxusul. menajerie. Apa era folosită fie în bazine şi canale. Arta topiară era folosită în exces. delimitate de alei de aceeaşi lă ime. 2. Grădinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apă în care se revărsau mai multe fântâni arteziene. înconjurate de ziduri. leandri. 2. acestea fiind interzise în religia mahomedană. . caracterizată de prezen a careurilor egale.3 Grădinile islamice Civiliza ia arabă şi-a pus amprenta asupra tuturor ărilor ce făceau parte din marele imperiu islamic (începând cu sec. Compozi ia era geometrică. Nu existau sculpturi. Fiecare fântână avea o personalitate aparte. monotonă. iar lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor ce împrejmuiau grădina cu plante agă ătoare precum iedera. folosite ca loc de promenadă şi care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii.). magnoliile. legate prin mici canale de teracotă sau marmură. eucalipt. adesea aranjate liber. o suită de grădini. vi a-de-vie sau trandafiri urcători. XIII-XIV. Speciile folosite erau: chiparoşii.) dar au asimilat elemente şi din civiliza ia popoarelor supuse. Mai erau folosite diverse specii floricole şi gazonul. compartimentare realizată. Grădinile arabe din Spania Vestite sunt palatele Alhambra şi Generalife din Granada. mărginite de rânduri de plante tunse.

Apa era folosită sub formă naturală (cursuri de apă. . por i.1 Spa iile verzi din China Arta grădinilor în China se pierde în vechime. situate în peisaje naturale remarcabile prin frumuse e. servind ca loc pentru plimbare. iar apele. subordonate concep iei de creare a peisajului după modele oferite de natură. lotusul – puritatea spirituală şi înăl area sufletească. Priveliştile erau oferite treptat şi se foloseau scenele „surpriză”. cu caracteristici proprii. astfel: prunii – vestitorii renaşterii naturii. Elementele primordiale erau mun ii. Crizantemele şi bujorii erau nelipsite şi se dispuneau în grupuri mari. au fost create parcuri naturale. piersicii ornamentali – Paradisul.H. IV-V d. care se integrau perfect aspectelor şi formelor naturale. budismul. Terasele erau trasate liber. creând privitorului diferite impresii: de măre ie. fiind excluse liniile drepte. şi reflectă puternicul cult al naturii. cheiuri. modificat sau aparent natural. sec. lacurile şi râurile. Spa iile verzi din Extremul Orient 2. al XVII-lea d. de groază.H. poduri şi pode e.3. ziduri. arterele pământului. odihnă. cu aspect natural. bazine. o dată cu dezvoltarea noii religii. ce erau descoperite brusc la un moment dat. ape. stânci. Parcurile reşedin elor imperiale şi ale nobililor au căpătat o dezvoltare fără precedent în sec. de basm. cascade naturale) sau în bazine artificiale. terase. plante şi animale. Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane. situat pe malul unui lac. Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnifica ii aparte. având ca element primordial al naturii – vegeta ia. indiferent de perioada istorică. În zonele în care erau situate aceste mânăstiri. galerii. neregulat. fiind create mai ales în sec.. Toate elementele grădinii erau aranjate în spa iu foarte ingenios. este mărimea acestora. pentru dobândirea perfec iunii morale. în care vegeta ia era dispusă natural. în strânsă legătură cu religia. toate având diferite semnifica ii în concep iile filozofice ale chinezilor: mun ii şi masele stâncoase reprezentau scheletul Pământului. în care peisajele căpătau diferite semnifica ii filozofice. bambuşii – prietenia necondi ionată.3. ca de exemplu un pavilion pentru medita ie. Filozofiile religioase din China.2. fiind natural. mai ales datorită prezen ei diferitelor construc ii. vânătoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stări spirituale şi fizice. iar în Europa a stat la baza creării stilului peisager şi a grădinilor engleze din sec. Picturile. Ca o caracteristică a tuturor grădinilor din China. având caracter natural. şi conduceau privitorul de la un punct de interes la altul. Grădinile monahale s-au dezvoltat pe lângă mănăstirile budiste. II-I î. grote. Grădinile de plăcere – au fost amenajate pe domeniile împăra ilor (dinastia Han. (dinastia Tang).) şi cuprindeau mun i. Relieful era foarte variat. în armonie cu peisajele naturale. Religia a impulsionat crearea spa iilor verzi şi găsirea cadrului natural propice vie ii spirituale în raport strâns cu elementele naturii. Arta grădinilor din China a influen at grădinile din Japonia.H. suprafe ele foarte întinse. de veselie. a liniştii sufleteşti şi a păcii divine. pe vârful unei coline sau în pădure. pinii – fermitatea şi for a caracterului. promovează ideea realizării comuniunii omului cu natura. cascade. gravurile sau scrierile atestă frumuse ea deosebită a spa iilor verzi chinezeşti. VIII-IX d. firesc.H. chioşcuri.

erau concepute după modelul chinezesc dar la o scară mai mică (Nara .toate elementele inerte imită perfect formele de relief naturale. Grădinile mari în care se puteau crea peisaje complete. Astfel în Japonia. peste care erau construite pode e curbate sau acoperite. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim. Perioada grădinilor uscate (grădini de piatră. Ikebana reprezintă arta aranjamentelor florale.Deşi. lac cu insule. pietre rotunjite. pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insule mai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului ării) şi relativ pu ină vegeta ie: muşchi şi foarte pu ini arbori.capitala ării. cu aspect cât mai natural (pasul japonez). stânci col uroase. al VIII-lea d. nisip. fântâni şi foarte multă vegeta ie. fiind ulterior personalizată.2 Spa iile verzi în Japonia Arta grădinilor în Japonia a fost preluată din China. Principiile amenajării grădinilor japoneze: . ferigi. Spa iile verzi. aleile erau înlocuite de lespezi de piatră neregulate ca formă. muşchi. pârâu cu cascadă.H. cu simboluri filozofice caracteristice.3. mai mari sau mai mici. un râu sau pârâu. al VIII-lea d. sau de pe verandă. Persia.). din dorin a de a aduce natura în locuin e. fiind folosite toate elementele din natură. pavilioane pentru ceai. prelucrate după anumite reguli compozi ionale şi diferite simboluri. Perioada grădinilor miniaturale este caracterizată prin crearea de grădini foarte mici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scară foarte mică. miniaturală: cursul de apă. erau prezente pretutindeni.vegeta ia este perfect integrată peisajului. bambus. Bonsai constituie arta cultivării şi realizării arborilor în miniatură. diverse plante cu sau fără flori. În aceste grădini fie era reconstituit la o scară redusă un peisaj complet cu mun i. arborele de ceai. modelul de amenajare a unei grădini cuprindea o ceainărie situată pe marginea unui heleşteu orientat E-V. Grădinile imperiale. cuprindeau şi diferite construc ii sau elemente de arhitectură: poduri. imitând forma şi habitusul celor din mediul natural. În sec. orientat pe direc ia N-S. podurile. grădină de muşchi. sec. au apărut şi s-au dezvoltat arta Ikebana şi arta Bonsai. 2. fie erau create anumite scene de peisaj (mai dezvoltate în diferite perioade) precum: grădină montană. specii lemnoase de talie mică şi a arbuştilor cu forme ciudate.decorul vegetal tradi ional este constituit din anumite specii: pini. stâncile. şi în Kyoto. camelii. destinate contemplării din interiorul clădirii. Islam). în China s-au făcut sim ite elemente ale altor culturi vecine (India. cu balustrade ornamentate. grădină aridă. atât pe lângă locuin e cât şi pe lângă temple sau palate. arta spa iilor verzi la chinezi şi-a păstrat caracteristicile proprii având drept concept de bază crearea peisajului după modelele oferite de natură. sau din Europa medievală şi renascentistă. azalee. grădini aride) se remarcă prin compozi ii desenate de artişti de prestigiu ai vremii. lanterne din piatră. . . ienuperi. în decursul timpului. devenind o artă na ională. coline. fiind o componentă a acesteia. plus diferite lampadare. Grădinile templelor reprezentau elementul preponderent al clădirii. . por i.H. arbori şi arbuşti. Dominantă pentru aceste grădini era suprafa a acoperită cu nisip alb aşezat ca valurile mării. pasul japonez. pietriş.

arhitectură. ştiin ă. garduri vii şi borduri tunse. . XV-XVI d. parapete ornamentale. din toate domeniile: artă. în special pentru grădinile vilelor suburbane. chiparoşi. . În grădinile japoneze publice moderne a apărut gazonul. . cascadelor.în lungul axei dar şi pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus sub forma diferitelor desene. ornamentate şi legate prin scări şi rampe.utilizarea vegeta iei tunse. . vase ornamentale.Villa Lante din Bagnasia (5 terase).4. . Principiile de amenajare ale grădinilor erau preluate de la grădinile antice.sistematizarea etajată a grădinii şi subordonarea fa ă de o axă principală de perspectivă cu sensul descendent al pantei.apa era folosită sub formă naturală. buxus.simetria fa ă de o axă a compozi iei. ca influen ă occidentală. . azalee.apa aduce mişcare. .4.arbuştii sau arborii modela i prin tundere dădeau impresia de natural. 2. fie alimentează fântânile prin jeturi şi jerbe de apă. tisă.erau folosite zidurile masive de sprijin. înso ind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte. . . mirt.. literatură.) a fost o perioadă de înflorire a culturii şi civiliza iei europene. . ziduri înverzite. glicina. prin reluarea idealurilor antichită ii clasice. . Specii folosite erau: pini. Din sec.folosirea din abunden ă a bazinelor cu apă. .sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini. adeseori sub forma unei orgi de apă (Villa d’Este). dar tradi ia artei japoneze s-a păstrat.legătura dintre clădire şi grădină prin elemente decorative construite. pe terase succesive.prezen a sculpturilor. cireşii.Grădina palatului Farnese din Caprarola. .1. ce aveau un caracter mai detaşat de semnifica iile religioase ale celorlalte grădini. magnolia.Villa d’Este la Tivoli (8 terase). ci pietre late. al XVII-lea d. lauri şi portocali. Spa ii verzi italiene În această epocă (Renaşterea) grădinile italiene au avut cea mai mare strălucire şi cel mai mare rafinament. Unele din marile crea ii ale Renaşterii din sec al XVI-lea se păstrează şi astăzi: .nu erau folosite alei. arborele de ceai. a canalelor.H. camelii. 2. lămâi. stejari meridionali. ienuperi. de unde a iradiat apoi în restul Europei. Spa iile verzi în perioada Renaşterii şi Barocului Renaşterea (sec. . . bazine neregulate.Villa Medici în Roma (2 terase). cascade. lespezi sub forma pasului japonez. bambus.H. arbuşti modela i în volume geometrice.vegeta ia era tratată arhitectural şi subordonată compozi iei geometrice: planta ii liniare. precum: . . Această orientare a apărut la început în Italia.organizarea arhitecturală a spa iilor fa ă de clădire. încep să apară primele grădini publice. . răcoreşte atmosfera şi murmură fără încetare fiind dirijată pe pante.

. roci şi apă în mişcare). apare stilul baroc. . Formele geometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. Astfel. ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maeştrii italieni (familia Mollet = familie de decoratori de grădini) tip de parter introdus la începutul sec. al XVII-lea crea iile importante au fost: .grădinile din Isola Bella – insulă în lacul Maggiore (cu 9 terase). Abia după jumătatea sec. Între clădiri şi grădină exista o coeziune arhitectonică. compozi ii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romană. rezultând spa ii mult lărgite. Spa iile verzi din Fran a Primele grădini ale Renaşterii au fost realizate în Fran a la începutul secolului al XVI–lea d.grădinile de la castelele Tuilleries.grădinile castelelor Anet şi Chenonceaux . 2. Au fost realizate decoruri bogate.arhitect peisagist Delorne.arhitect peisagist Du Cerceau.grădinile Gamberaia – Floren a. În unele situa ii canalele s-au păstrat. La sfârşitul perioadei Renaşterii şi începutul Barocului a apărut tipul de parter cu broderie de buxus. În prima jumătate a sec. al XVI–lea. traseele rectilinii. Exemple:.4. Exemple din sec al XVI-lea: . stil ce îşi pune amprenta şi în arta amenajării spa iilor verzi. S-a adoptat dispunerea liberă a arborilor renun ându-se la aşezarea perfect geometrică. devenind mai târziu o caracteristică a parcurilor franceze ale Renaşterii.grădina Luxembourg din Paris. dar dispare schematismul rigid.grădinile de la castelele Verneiul şi Charleval . vase. dispar fortifica iile oraşelor şi castelelor franceze cu ziduri şi canale de apă. al XVII-lea. . Blois şi Gaillon de către un arhitect italian. tinzându-se către transformarea în parcuri. Figura cea mai importantă în conceperea parcurilor şi grădinilor din această perioadă a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (grădinar. la castelele Amboise. fântânile cu stânci şi teatrele de apă (statui. cu partere decorate cu flori.2. . luxul şi strălucirea în care trăiau monarhul şi nobilimea franceză nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci şi în grădinile şi parcurile ce le încadrau. Saint-German.grădina Villei Dohia Pamphili – Roma.grădinile Baboli ale palatului Pitti – Floren a. . pictor şi arhitect) favorit al .. Terenul era modelat în terase mari. curbe. . Fontainbleau. Compozi ia grădinii era sistematizată în func ie de un ax dominant reprezentat de o alee centrală.În secolul al XVII–lea d. în arhitectură. fântâni. care a adus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferen e mici de nivel). sub aspectul echilibrului şi simetriei.H. S-au mărit dimensiunile grădinilor.grădina Villa Aldobraudini – Frascatti. cu numeroase statui. . Au apărut grotele artificiale. fiind îmbinate cu linii ample.grădina Garzoni – Collodi. având şi func ie decorativă şi func ie utilitară. îmbogă irea ornamenta iilor cu fântâni de marmură şi introducerea de modele noi ale parterelor (fa ă de grădinile medievale). Existau canale şi lacuri imense. bazine. a început să se schimbe radical concep iile medievale de amenajare ale grădinilor.H. la care grădinile erau în incintă. ce constituiau de fapt locul de desfăşurare a evenimentelor şi serbărilor fastuoase. Principiile esen iale s-au men inut. În perioada Barocului.

conuri. s-au eliminat zidurile de incintă şi au fost înlocuite cu şan uri. în Anglia dominau grădinile medievale. ce porneşte de la palat şi se continuă pe o mare distan ă în profunzimea peisajului. mari partere şi întinse oglinzi de apă. s-au făcut sim ite influen ele italiană şi franceză. La început s-a renun at la tunderea arborilor. arta grădinilor a evoluat în direc ia reîntoarcerii la natură. a bazinelor sau a diferitelor compozi ii dar şi prin echilibrarea unor amenajări diferite – fapt ce imprimă mai multă varia ie ansamblului. realizându-se o legare şi o deschidere spre peisajul înconjurător. Versailles. 2. închise între ziduri. în timp ce în Europa arta grădinilor evolua sub influen a puternică a stilului francez.simetric fa ă de axele compozi iei sunt dispuse planta ii arborescente (pentru accentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în forme geometrice alcătuind ziduri verzi. SaintCloud.compozi ia era tratată arhitectural. cu principii compozi ionale proprii. .sunt folosite. dominantă. . constituind totodată şi perspectiva principală. piramide.sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale. Spa iile verzi în Anglia După Evul Mediu. rocării.„regelui Soare”. Dar. compozi ii sculpturale cu personaje mitologice.simetria fa ă de axă este realizată prin simetria perfectă a parterelor. . al XVIII-lea. . bazine. toate acestea eviden iind şi punând în valoare măre ia palatului. . cu vegeta ie tunsă dispusă regulat simetric. se păstrează axa . cuburi). aliniamente de arbuşti sempervirescen i tunşi sub diferite forme geometrice (sfere. Fontainbleau. Saint Germain-en Laye. picturii de peisaj şi a noii mişcări culturale. vase în stil baroc. . borduri sau broderii de buxus tuns. Caracteristici ale grădinilor stilului baroc sunt: . Sceaux. treiaje. mai ales pe axa principală. scări.3. dispuse în re ea geometrică riguros trasată. balustrade sau cu suprafe e plane cu compozi ii geometrice. . . acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon). . şi constituite din partere bogat ornamentate cu flori.toate păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală respectiv axa centrală. . pe spa ii foarte largi. bazine cu grupuri sculpturale. în Anglia începând cu sec. Chantilly. . alături de diferite fântâni. cu precădere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene.4. statui sau vase.sunt prezente. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-un concept original.zonele din imediata vecinătate a palatului sunt degajate. dând lumii unele dintre cele mai frumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte. racordate cu ziduri de sprijin. rampe.palatul constituie capul compozi iei. Ulterior. fiind situat pe terenul dominant.ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade.terenul este modelat în terase largi.aleile sunt rectilinii. şi a resistematizat grădinile Tuilleriers. . Dispar parterele. ca şi în restul Europei.Ludovic al XIV-lea. bazine şi canale. a renun ării la rigiditatea şi artificialitatea stilului francez.perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi sunt construite pe axe de compozi ie subordonate. sub influen a literaturii.

Ca urmare a dezvoltării sociale şi economice din secolul al XIX-lea. Spa iile verzi în Europa După prima jumătatea a sec. 2.model francez.Nymphenburg (München) – model francez.Repton a dus la apogeu arta grădinilor peisagere. cursuri de apă neregulate iar vegeta ia este grupată liber. În Fran a la sfârşitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville. Green Park. Hyde Park. La periferie erau: Regent’s Park. Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele lui Repton. În secolul al XIX-lea apar numeroase spa ii verzi.Austria: .parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic. amenajarea grădinilor a depăşit cadrul particular. În secolul al XIX-lea. fiind un practician dar şi un teoretician de seamă al stilului peisager (la sfârşitul secolului al XVIII-lea).parcul Wilhelmshöhe (lângă Kassel) – model italian. amenajate în stil peisager: St. Victoria Park şi Battersea Park. La sfârşitul secolului al XIX-lea. Malmaison.Tête d’or’’ (Lyon).model francez. dar se introduc poteci şerpuitoare.Kent (pictor şi arhitect) . fiind realizate primele spa ii verzi pentru publicul larg. .Rusia: . . . realizate sub influen a romantismului. Toate crea iile din această perioadă (sec..Grădinile Greenwich – model francez.Parcul Chatsworth – stil clasic. al XVII-lea în Europa Occidentală s-a dezvoltat rapid arta grădinilor.grădinile de la Whitehall – model italian.grădinile Kensington şi parcul Stowe.Charlottenburg (Berlin) . Kensington Gardens – situate în centrul oraşului. James Parc. . . „Cătunul din Trianon” (din domeniul Versailles). .. iar fra ii Bühler au amenajat parcul .4.Brown – completări la Parcul Stowe şi transformarea peisajeră a parcurilor Bleuheim şi Chatsworth. . . parcul Rousleau (create ini ial de Bridgeman). . sub influen a stilului peisager: Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool).Germania: . Londra de inea 600 ha de spa ii verzi. fiind sus inătorul noului curent numit .Anglia: . plecându-se de la şcoala italiană a Renaşterii şi de la şcoala franceză. reziden ial şi a intrat în cel urban. enun ate de Repton.4.Herrenhausen (lângă Hannovra) – renaştere italiană +baroc francez. . Ermenonville. . al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. apoi francez. . . . Realizări importante: .Hampton Court – model italian.Sanssouci (Potsdam) – renaştere italiană. . formând un lan verde de peste 4 Km.centrală dominantă.Saint-James Park .gardenesque’’ – bazat pe principiile compozi ionale ale grădinii pitoreşti.parcul Petrodvore (lângă Leningrad) – model francez.

.U. crini.Chicago – South Park.sec. garoafe şi iasomie. . pe lângă locuin ele boierilor. al XVI -lea la Făgăraş se amenajează un parc. cimbrul. molidul. respectiv după principiile grădinilor engleze.Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt). În S. Ca exemple pot fi amintite: . cu eleşteu şi pe dealul Galata – grădinile cu trandafiri. .A.grădina peisageră din parcul Sanssouci (Potsdam). .Italia: . mesteacănul. . liliacul.model italian. Suprafa a totală a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care: . lăcrămioare. plopul alb. Amenajarea spa iilor verzi în România Numeroase izvoare istorice indică faptul că strămoşii noştri cultivau diferite specii floricole. la Iaşi – grădina Palatului domnesc.New York – Central Park . În Germania. bradul. În interiorul cetă ilor existau mici grădini amenajate în scop utilitar dar şi estetic. Prospect Park (peisagist Olmsted). . .parcul Wilhelmshöhe (Kassel). Existau şi grădini cu caracter decorativ în jurul mănăstirilor.Villa Carlotta (Caddenabio). în Mogoşoaia sau în Filipeştii de Pădure – proiectate după modelul celor italiene.360 ha. marile oraşe sunt dotate cu mari parcuri publice şi sisteme de zone verzi.Grădina Botanică .păr ile laterale ale Parcului Reggio (Caserta).parcul Nympheuburg (München).Parcul Public Friederichsham (Berlin).sec. 2. multe parcuri au fost restructurate şi reproiectate după stilul peisager.5.parcul Reale din Caserta (lângă Napoli) . .Parcul Sokolniki – 463 ha.Boston – Park System. Petersburg – 600 ha. . grădinile de pe lângă mănăstirile Tismana şi Cozia. stejarul. forestiere: bujori. al XVII –lea – apar numeroase grădini precum cea a mitropoliei din Târgovişte. Ca exemple pot fi amintite: .Grădina engleză (München).1567 la Alba Iulia este amenajată o grădină cu numeroase terase şi decorată cu diferite specii de flori. . . lângă St. . pomicole.Villa Carraresi (Roma).Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.model francez. . roini a. nobililor sau a meşteşugarilor înstări i. . narcisele. .Villa Melzi (Bellagio). Parcul Puşkin (parc englez. . . Ca date istorice mai importante pot fi amintite: .. În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum: . În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk.Spania: .grădinile La Cranja (lângă Segovia) .Philadelphia – Fairmount Park. arskoe Selo = vechea denumire).

Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peleş.Cluj – Grădina Botanică – începută în 1923 de Al.sec. . În alte oraşe: . promenada de pe Dealul Copou. lângă castelul familiei Haller. Borza. . a fabricilor la periferia acestora şi cu apari ia cartierelor de locuin e insalubre (mahalale) a apărut necesitatea creării de zone verzi.la Brăila – s-a înfiin at o grădină publică şi parcul „La Monument”. azi Parcul Romanescu.Grădina Ioanid. chioşcuri pentru orchestre. iarna lacul fiind folosit ca patinoar). .parcul Carol I. Alpinetul.la Craiova – s-a amenajat grădina logofătului Bibescu. al XVIII-lea .actual Parcul Tineretului. . .la Sibiu – 1857.1859 – grădina palatului domnesc din Iaşi.Bucureştiul avea cca. cu multe băl i şi izvoare subterane (lacul cu insulă. . stilul brâncovenesc.1843 – amenajarea Grădinii Cişmigiu pe un teren mlăştinos.. . . . În Bucureşti în 1906 au fost amenajate: . al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc). lângă castelul familiei Teleky. .Parcul Na ional (Octav Doicescu şi Rebhun). 80% din suprafa a sa ocupată de grădini. Dacia. amenajat tot de Redont – Bd.la Braşov – Aleea de sub Tâmpa – promenadă.parcul „Sub arini” şi „Dumbrava” .în Bucureşti în 1833-1840. Pădurea Verde. . ce ulterior a fost amenajată sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898).Buzău – Parcul Crângul. Parcul Rozelor. . fiind numit oraş-grădină.. dar care în mare parte erau neorganizate. al familiei Bauffy. (Carl Friederich. . .Râmnicul Vâlcea –parcul Zăvoiul. dispuse în zonele fostelor ziduri şi şan uri ale vechilor fortifica ii din feudalism.Timişoara – Parcul Tiselor.la sfârşitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural. Hayer.1838 – parc promenadă .parcul de la Gorneşti –Mureş . al XIX –lea.la sfârşitul sec.Pădurile parc Băneasa şi Snagov. .1885 – s-a înfiin at actuala grădină botanică şi Grădina Icoanei. În sec..Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Someşului. al baronului Bruckental. Hörer). 70 ha. . Bon ida şi Căiu i au fost reamenajate în stil peisager.parcul de la Bon ida –Cluj.la Iaşi – Grădina Copou şi Aleea Grigore Ghica (1852). .Iaşi – Parcul Expozi iei.la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. poduri. Parcurile de la Avrig. . . . . .1844 – înfiin area Grădinii Kiseleff 7 ha.1860 – au început lucrările la prima grădină botanică din Bucureşti (Ulrich Hoffman) inclusă mai târziu în grădina palatului Cotroceni. . .parcul de la Albeşti –Braşov.la Timişoara – primul parc al oraşului (1858) – Regina Maria . . ce împletea tradi iile româneşti cu numeroase elemente din arhitectura italiană şi cea orientală (Curtea Veche şi palatul Mogoşoaia). (fost Libertă ii) realizat de E. . se amenajează şoseaua Kiseleff (prima arteră verde a oraşului). odată cu dezvoltarea oraşelor. iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central. . Redont.

.După 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spa iilor verzi prin reconstruirea celor existente şi amenajarea unora noi: .reamenajarea Parcului Herăstrău. Ploieşti. Piteşti. . Constan a. Colentina. . Iaşi. Drumul Taberei. Parcul Tei. Craiova.Parcul Sportiv . .s-a reamenajat Parcul Libertă ii. Balta Albă. ClujNapoca.s-a înfiin at Parcul Expozi iei. Grădina Pie ei Palatului şi Floreasca. Crângaşi.70 ha – Bucureşti (în prezent Parcul Na ional). Sibiu. Parcul Tineretului. . Parcul Libertă ii.s-a înfiin at Grădina Circului de Stat. Oraşe cu mari suprafe e de parcuri şi grădini publice sunt: Timişoara. parcuri în Titan. Oradea. .s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Bălcescu). Gala i. S-a realizat sistemul de spa ii verzi de pe litoralul Mării Negre. corespunzătoare multitudinii de sta iuni. Pantelimon.

de impact peisager). de protec ie a solului. decorativă (estetică. b) func ii de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant. 3. intensitatea radia iei solare).f. . În 1935 apare „Legea pădurilor de protec ie”. sanitară). Func ia hidrologică este asigurată. recreativ sau sanitar. de protec ie climatică (viteza vântului. .1. constituind un aport important la aprovizionarea pânzelor de apă freatică. fiind ob inute diferite categorii de produse: . respectiv: de produc ie. vii sau diverse planta ii de arbuşti fructiferi (inclusiv fructele de cătină. în general de toate tipurile de spa ii verzi. 3. umiditatea şi temperatura aerului. Func ia de produc ie Func ia de produc ie este specifică fiecărui tip sau categorie de spa iu verde. bazat pe cele 2 grupe: grupa I cu rol principal de protec ie şi grupa a II-a cu rol de produc ie şi protec ie. Această func ie hidrologică prezintă caracteristici distincte în cazul spa iilor verzi urbane (scuaruri.f. În prezent func iile se consideră a fi: a) func ii de produc ie. fiind exprimată prin capacitatea mai mare sau mai mică de re inere a apei din precipita ii. şi de cedare fie atmosferei sub formă de vapori. hidrologică. fie solului prin fenomenul de percolare a acesteia spre orizonturile mai profunde. . sanitară şi estetică. e) f. respectiv cu: . antierozională. Func ia de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant Func iile de protec ie şi ameliorare a mediului ambiant sunt multiple. ştiin ifică. Profesorul I.flori din culturile floricole. În cazul particular al spa iilor verzi amenajate cu rol decorativ. Popescu Zeletin concepe un sistem de zonare func ională a pădurilor. Primul Cod silvic (1881) şi ulterior cel din 1910 introduce no iunea de păduri de protec ie.f. d) f. . III FUNC IONALITATEA SPA IILOR VERZI Ion Ionescu de la Brad este primul care sesizează şi redă plastic func iile pădurii.lemn din diferite tipuri de pădure. recreativă. la diferite categorii de spa ii verzi.Cap. acoperişuri verzi) care cu cât vor avea suprafa a mai mare cu .2. regăsindu-se mai mult sau mai pu in.fructe din livezi. hidrologică. această func ie are un caracter puternic diminuat. de pe terenuri degradate). c) f.semin e sau masă vegetală din diferite culturi agricole. f) f. grădini. . antipoluantă (f.

în care procesele de eroziune sunt vizibile. Vegeta ia lemnoasă. exercitat de frunzişul vegeta iei care este adesea dispusă în mai multe straturi.micşorarea vitezei vântului. vegeta ia contribuie şi la refacerea structurii solului. asfalt sau beton. prin albedoul specific.atât vor re ine şi vor stoca mai multă apă din precipita ii. prezintă o stabilitate mecanică. Func ia de protec ie a solului. fizică şi chimică. iar iarna temperaturile sunt mai ridicate datorită efectului de diminuare a mişcării aerului. fie în sol (rădăcini moarte). prin procesele de evapo-transpira ie. Prin sistemul de înrădăcinare. trotuare. Acestea. a perdelelor de protec ie. fâşiilor plantate în lungul străzilor. datorită marilor suprafe e ocupate de diferite construc ii (clădiri.ameliorarea intensită ii radia iilor solare. iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori cuprinse între 22-240C. . prin descompunerea de către microorganisme. substratul ce constituie suportul vegeta iei. fapt extrem de important mai ales în spa iile verzi amenajate pe terenuri sărace sau recuperate din diferite activită i. ). moderează temperaturile excesive. sau în apropierea acestora. prin fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picăturilor de ploaie. Se ştie faptul că o mare cantitate a apei din precipita ii este preluată de sistemul de canalizare şi eliminată direct în diferite cursuri de apă. şi a speciilor drajonate. . cantită ile de apă eliminată prin procesele de evapo–transpira ie sau de percola ie fiind mult mai mici în oraşe. astfel. prin microclimatul pe care-l realizează. Suprafe ele acoperite cu gazon se încălzesc mai pu in comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. Prevenirea eroziunii solului şi a alunecărilor de teren se realizează prin efectul cumulat al lucrărilor tehnice de stabilizare mecanică a terenului dar şi prin alegerea şi plantarea corespunzătoare a speciilor de arbori şi arbuşti cu sistem radicular bine ramificat şi profund.ameliorarea umidită ii aerului. sau dintre zonele verzi şi zonele deschise. Acest aspect se poate pune uşor în eviden ă prin diferen ele de temperatură dintre zonele verzi şi aglomerările de construc ii. De exemplu. pietriş. mult sporită. influen ează pozitiv însuşirile fizice şi fertilitatea solului. Sub aspectul proceselor pedogenetice. spa iile verzi prin stratul arborescent.moderarea amplitudinilor şi a varia iilor termice. . cel arbustiv sau cel ierbos produc mari cantită i de resturi vegetale. în aceleaşi condi ii temperatura la suprafa a asfaltului va fi de 45 0C. la creşterea activită ii microflorei şi microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilită ii solului şi la refacerea unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natură. străzi. temperaturile în zilele toride de vară sunt mai scăzute în interiorul masivelor de arbori. etc. a capacită ii de filtrare şi sedimentare. sau prin reducerea efectului de răcire a vântului. fie la suprafa a solului (litieră). cărămidă. Func ia de protec ie climatică este exercitată de toate spa iile verzi sub diferite aspecte: . Pe lângă aportul de substan e nutritive. ce constituie o armătură biologică a solului. . dacă temperatura aerului la suprafa a betonului este de 300C. se remarcă tocmai în zonele lipsite de vegeta ie sau cu vegeta ie foarte săracă. Modelarea amplitudinilor şi a varia iilor termice diurne şi sezoniere de către vegeta ie este exercitată prin efectul de umbrire.

reducerea poluării fonice. Prin frunzişul şi textura coroanelor diferitelor specii lemnoase sau textura diferitelor suprafe e cu vegeta ie ierboasă. vegeta ia (ierboasă şi lemnoasă) umezeşte atmosfera. elagaj şi anotimp. 5m3. Intensitatea luminii are valori corespunzătoare. . Ameliorarea intensită ii radia iilor solare este realizată pe de o parte prin efectul de umbrire. viteza vântului scade cu 30-60%. indiferent de mărimea sau natura vegeta iei acestora. iar la 120-200 m în interior. Umiditatea aerului este direct influen ată prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. Reducerea poluării fizice este realizată tocmai prin capacitatea vegeta iei de re inere. astfel. şi este supărătoare în zonele lipsite de vegeta ie în care abundă materialele inerte precum sticla. datorită frunzişului speciilor arborescente şi arbustive. diminuându-le considerabil viteza în zonele adiacente. Planta iile şi zonele cu vegeta ie lemnoasă protejează împotriva vânturilor puternice. cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă. fixare şi sedimentare a particulelor aflate în suspensie în atmosferă.3. Perdelele de protec ie. diferitelor construc ii sau ziduri) ci ca adevărate filtre de atenuare şi de deviere a maselor de aer aflate în mişcare. se apreciază că un arbore de mărime medie dintr-o planta ie stradală poate transpira întrun sezon de vegeta ie cca. umiditatea relativă a aerului în parcuri şi păduri fiind cu 7-14% mai mare decât în zonele lipsite de vegeta ie. prin micşorarea vitezei de deplasare a aerului. este ameliorată în special de arbori şi arbuşti. sub diferite aspecte: . În mediul urban. realizând acel nivel higrometric confortabil al atmosferei urbane. vegeta ia re ine mari cantită i de particule. în zonele plantate. unde aportul higrometric al apei din precipita ii este redus. în special în timpul verii. .lipsite de vegeta ie. atmosfera devine calmă. Viteza vântului sau viteza de deplasare a aerului. o elul. care se încing în zilele toride de vară şi sunt expuse temperaturilor foarte scăzute iarna. 3. a pulberilor fine sau a fumului. datorită sistemului de evacuare a apei prin canale colectoare închise. dar şi prin cantitatea de radia ii solare reflectate de vegeta ie (albedo). Aceste valori variază în func ie de speciile sau specia componentă. la o distan ă de 30-60 m de la lizieră în interiorul unei păduri. . ce sunt ulterior antrenate de apa din precipita ii la nivelul solului. ce nu deranjează ochi. aliniamentele stradale sau orice alt masiv de arbori sau arbuşti favorizează starea de calm a masei de aer atât în interiorul acestora cât şi în zonele învecinate. marmura. acestea comportându-se nu ca paravane compacte ce creează în spatele lor curen i turbionari (ca în cazul clădirilor. consisten ă. etc. betonul. vârsta arboretului. structură pe verticală.reducerea poluării chimice a atmosferei. De exemplu. sau cu frunziş sempervirescent. Func ia antipoluantă (sanitară) Această func ie este îndeplinită de spa iile verzi.reducerea poluării fizice a atmosferei. şi în principal de speciile cu frunziş sau coroană densă. gresia.

sau prin realizarea de masive dispuse în jurul întreprinderilor ce constituie surse de zgomot sau chiar a aeroporturilor. căderea frunzelor. o suprafa ă îngazonată re ine de 3-6 ori mai mult praf şi particule solide decât o suprafa ă nudă. aspecte evidente în cazul spa iilor verzi din jurul surselor de poluare intensă. efect maxim în sezonul de vegeta ie. respectiv de mărimea frunzelor. iar un arbore de mărime medie re ine de 10 ori mai multe impurită i decât suprafa a proiec iei coroanei acestuia. aerian. umiditate. Poluarea fonică apare ca urmare a diferitelor activită i cotidiene în cadrul localită ilor sau în afara acestora. industria chimică. vizitatorii resimt efectul antifonic al vegeta iei. pinului silvestru cca. ce are lă imea de 200-250m. planta iile stradale. necroze. a arterelor principale). de prelucrare a petrolului. datorită capacită ii de fixare prin metabolizarea diferitelor gaze nocive din atmosferă. sau în zonele în care se utilizează frecvent semnalizarea sonoră). În oraşe. transportul aerian (în zonele limitrofe aeroporturilor). Un hectar de pădure de stejar poate re ine cca. ionizarea aerului). Dar în parcuri sau acolo unde există planta ii dese. Această capacitate depinde de specie (specii mai rezistente şi specii mai pu in rezistente). activită i ce generează zgomote cu intensită i şi frecven e diferite. Zgomotele pot fi atenuate cu ajutorul maselor dense de frunziş ale arborilor şi arbuştilor. intersec iilor aglomerate. prin fixarea activă a unor gaze toxice rezultate din diferite activită i: arderea combustibililor. Reducerea poluării chimice este realizată de spa iile verzi în primul rând prin consumarea CO2 şi producerea de O2. inversiuni termice. prin senza ia de linişte. . părozitatea acestora. reduce zgomotul cu 35-45 decibeli. ce sunt atinse atunci când apar simptomele diferitelor boli specifice (cloroze. Spa iile verzi se comportă ca adevărate filtre biologice ce îmbunătă esc însuşirile aerului. fără obstacole cu efect antifonic. dispuşi sub formă de benzi în lungul por iunilor de drumuri sau de autostrăzi ce trec prin zone locuite. în teren liber. de prelucrare a produselor minerale. metalurgică. transportul pe căi ferate (în zonele gărilor şi sta iilor CFR. echivalând cu zgomotul sesizat la 2 km fa ă de autostradă. având un efect nesesizabil. perimetrale. Ac iunea antipoluantă a vegeta iei are anumite limite. scuarurile cu suprafa ă mică reduc foarte pu in zgomotul (cu doar 4-5 decibeli). 30 t/ha. arbori+arbuşti+specii de gazon).Capacitatea de epurare fizică depinde de specie. 35 t/ha. cea ă. sau diferite activită i curente ale popula iei. de structura spa iului verde respectiv (monocultură/amestec. şantierele. creşteri defectuoase) sau chiar simptomele uscării fitoindivizilor. durata de via ă a frunzelor etc. în cazul molidului cca. cu rolul de a absorbi şi de a disipa undele sonore. transportul auto. se combină de regulă diferite modelări de relief sau diferite panouri cu efect antifonic. 42 t/ha. Pentru ob inerea efectului antifonic maxim. echien/plurien. De exemplu. 68 t de particule solide şi praf. etc. planta iile rare dintre construc ii. dar şi de condi iile climatice la un moment dat (precipita ii. cu planta ii dispuse în anumite dispozitive. radia ie solară. Cele mai frecvente surse de zgomot sunt: transportul auto (în zonele limitrofe autostrăzilor. acoperită cu gazon. Prin măsurători s-a constatat că o perdea deasă de vegeta ie lemnoasă. întreprinderile industriale. iar a teiului pucios cca.

Cele mai multe medii în care trăieşte omul contemporan sunt puternic antropizate şi lipsite adesea de condi iile oferite de natură. călătorii. Factorii care influen ează recrearea sunt: . practicarea diferitelor sporturi. al solicitării fizice.divertismentul sau amuzamentul. . sau este eliminată oboseala temporară cauzată de programul zilnic de activitate. . care furnizează cele mai importante informa ii cu privire la destina iile posibile pentru petrecerea timpului liber. în func ie de care sunt mai mult sau mai pu in accesibile diferite obiective: sta iuni. după bunul lui plac: plimbări. în acest sens fiind zonele cu vegeta ie. respectiv timpul alocat servirii mesei.destinderea sau relaxarea. fiind un element compensator al condi iilor de lucru. timp liber de week-end şi timp liber de lungă durată. internet). odihnei prin somn. . Fazele activită ii de recreare: . CFR. cu atât mai mare este nevoia omului de a evada din cotidian.pregătirea. camping.dezvoltarea personalită ii prin care individul se eliberează pentru o perioadă de timp de automatismele zilnice. artei. Cu cât sunt mai mari aceste solicitări.timp de existen ă. şi care este împăr it la rândul său în timp liber zilnic. de .timpul liber (dedicat recreării). vacan ele. respectiv concediile. spa iile verzi urbane sau extraurbane. radio. cele mai multe destina ii. având un comportament şi activită i creatoare şi novatoare. serviciului. fiind marcată de divertisment şi de planificarea evadării din cotidian. în general. între inerii personale.Mijloacele de comunicare mass-media (presă. . prin care se înlătură plictiseala. televiziune. presupune mul umirea şi satisfac ia individului ce efectuează diferite activită i.deplasarea. . sau efectul automatismelor zilnice. la care este supus omul în via a cotidiană. . aeriană sau navală. turismului. pensia. . Recrearea în natură este tot mai mult adoptată şi preferată de omul actual din mediul urban. obiective turistice.. îmbrăcăminte.timp de subzisten ă care este alocat deplasării la sevici. în sferele culturii. intelectuale sau psihice. . . dar şi datorită presiunii fizice şi psihice la care este supus în diferite situa ii zilnice. datorită mediului zilnic puternic artificializat în care îşi desfăşoară activitatea.4.evadarea prin care individul iese din mediul său obişnuit.Mediul (urban sau rural) în care trăieşte sau îşi desfăşoară activitatea individul respectiv. presupune bucuria întocmirii programului.Timpul. .Nivelul de trai. cules de flori. picnic.activită i pe loc. etc.Mobilitatea. divertismentului. ce este asigurată fie prin autoturismul personal fie prin re elele de transport auto.3. care poate fi: . prin care se elimină traumele psihice şi nervoase provocate de stările de tensiune. sportului. presupune relaxarea şi destinderea individului la ruperea acestuia din mediul zilnic. telefonie. cumpărăturilor pentru hrană. . Sarcinile de bază ale recreării sunt: . Func ia recreativă Recrearea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul lui plac.

sau în zilele libere. în geometrismul construc iilor spa iile verzi introducând varietate şi culoare. Simons defineşte frumuse ea ca fiind „armonia tuturor păr ilor. diseminat sau modificat. diferite de mediul său. sau diferite activită i precum grădinăritul. care prin diferitele ei componente dau impresia de frumuse e. exprimată prin satisfac ia pe care o are omul fa ă de vegeta ia arborescentă. obiective culturale. Plimbările sunt realizate fie zilnic. Turismul are caracter recreativ. de diferite excese. pădurile parc şi chiar pădurile de recreare). de impact peisager) Spa iile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă. pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti. realizată pentru plăcerea proprie a individului. . plăcerea de a admira frumuse ea peisajelor.întoarcerea. canotaj. vânătoare. etc. parcurile. Un ansamblu arhitectural îşi sporeşte expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegeta ie lemnoasă. istorice. apicultura. în sta iuni climaterice cu specific. de condi iile de cazare sau de rezultatele slabe ob inute. în spa iile verzi extraurbane. .5. de regulă la sfârşitul săptămânii. Indiferent de satisfac ie sau de nemul umire.O. turismul reprezintă ansamblul activită ilor umane puse în practică pentru realizarea unui tip de călătorie. Alte forme de recreare sunt: vizionarea de spectacole. presupune starea de inactivitate totală sau par ială a omului. prin care are loc refacerea fizică a organismului. . Aceasta poate fi realizată atât în mediul propriu locuin ei dar şi în mediul natural. asamblate într-o astfel de propor ie şi legătură. Turismul este o necesitate organică şi spirituală a omului de a evada din mediul artificial al oraşelor. indiferent de subiectul în care apare. decât în dauna operei”. practicarea de diferite jocuri şi sporturi. etc. Frumuse ea spa iilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic. de a practica un sport sau de a depune efort fizic. Importan a decorativă a vegeta iei în peisajul arhitectural al unui oraş este şi mai mare. sau diferite zone verzi intravilane sau extravilane. economice. Func ia decorativă (estetică.ciuperci sau de fructe de pădure. alpinism. 3. presupune comportamente diferite. fie satisfac ie pentru ceea ce a realizat sau pentru condi iile găsite în respectivul loc. fie nemul umirea cauzată de mediul murdar pe care l-a găsit. floricolă sau erbacee. de regulă în zona verde urbană cea mai apropiată de domiciliu (la 10-15 minute distan ă). după o perioadă de activitate intensă. J. unele spa ii verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile. se adaugă oboseala inerentă determinată de activită ile practicate. sau la sfârşitul săptămânii. repausul şi somnul. de călătorie sau de vizitare a unor obiective. pescuit. reprezentând de cele mai multe ori parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distan e. încât nimic să nu poată fi adăugat. Picnicul este realizat de regulă în spa iile verzi extravilane cele mai apropiate de centrul urban. Aceste activită i pot fi active sau pasive. etc. În sens larg. Odihna propriu-zisă. nevoia de a face mişcare. arbustivă.amintirea. Formele de recreare Turismul reprezintă ac iunea de deplasare. de conducerea autovehiculului. Factorii care contribuie la dezvoltarea turismului sunt: dorin a omului de a cunoaşte locuri noi. gazon sau oglinzi de apă.

cu efect de parazăpezi). .Planta iile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. zonele industriale sunt prevăzute cu planta ii speciale pentru diminuarea propagării substan elor nocive. . Prin aplicarea unor proiecte de dezafectare a unor întreprinderi industriale şi de redare în folosin ă a teritoriilor respective. încântare.întreruperea unui teritoriu vast ocupat de culturi agricole.încadrarea drumurilor sau a şoselelor prin aliniamente. ciripitul păsărelelor.îmbrăcarea rambeelor sau debleelor drumurilor cu diferite planta ii. Func ia decorativă este completată şi de estetica sonoră a unui spa iu verde. bariere împotriva vântului. imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv. .acoperirea zonelor cu terenuri superficiale. . variază pe parcursul unui an. admira ie necondi ionată. fântâni arteziene) induce o „vibra ie” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozi ional respectiv. Func ia decorativă a numeroase zone verzi este completată şi amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă. cascade. a resurselor hidrologice şi a diferitelor categorii de terenuri. . unele por iuni de drumuri sau căi ferate cu probleme sunt prevăzute cu planta ii ce asigură consolidarea terenului sau securitatea traficului (bariere vegetale antifar ce separă sensurile de circula ie. a unei zone verzi sau a unui spa iu verde este de cele mai multe ori o rezultantă ob inută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere. murmurul apei. şi care exercită o atrac ie spontană. Func ia utilitară Este îndeplinită de anumite planta ii realizate pentru protec ia unor obiective speciale. textura coroanei. puternic erodate sau a grohotişurilor. fructe. Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj. componentă exprimată prin foşnetul frunzelor. vâjâitul vântului prin coroana arborilor.îmbrăcarea versan ilor sau a văilor. diferind în func ie de fenofază. Func ia decorativă a vegeta iei forestiere se realizează prin: . Însuşirile decorative ale vegeta iei lemnoase (culoarea frunzişului. 3. Apa folosită în diferite modalită i (oglinzi. prin ecologizarea spa iilor şi prin amenajări peisagistice menite să atenueze impactul vizual al instala iilor şi integrarea anumitor folosin e specifice spa iilor verzi. bazine. lujeri) sau chiar a vegeta iei ierboase. bazinele deschise de apă (acumulările de apă) şi instala iile de aprovizionare cu apă potabilă trebuie să fie prevăzute cu perdele de protec ie sanitară. .6.încadrarea cursurilor de apă. Astfel. etc. flori.

În această unitate există un element principal numit centrul compozi iei sau capul compozi iei. într-un întreg. Fiecare component. elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unită i de spa iu verde. căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate. locuitori din împrejurimi fiind deranja i atât de zgomotele animalelor cât şi de mirosurile inerente ce apar în astfel de situa ii). sociale şi economice ale unei perioade date. se ine seama de anumite principii şi legi. pe o concep ie dominantă. ob inându-se în final unitatea în diversitate. la care sunt subordonate toate celelalte elemente. generatoare de zgomot sau chiar de poluare). A fi func ional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât fa ă de omul luat ca individ (bancă. care conduc în final la realizarea frumosului. luciuri de apă) trebuie înlăn uite şi subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. No iunea de func ionare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare func ionării lor ci şi a condi iilor psihologice. Grădinile clasice franceze prezintă o unitate perfectă. Principiul unită ii presupune contopirea multitudinii de elemente. un monument). planta ii. intrarea principală. Principiul compatibilită ii reclamă compatibilitatea func iei cu ambientul şi presupune alegerea folosin elor spa iilor verzi. IV PRINCIPIILE DE PROIECTARE A SPATIILOR VERZI Atunci când se realizează un spa iu verde. Frumuse ea este realizată prin ordine. peluze. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a rela iei plan-mediu. pozi ionarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lângă o localitate. Toate elementele unui spa iu verde (alei. centrul compozi iei reprezentat . căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). are în el însuşi caracteristici poten iale estetice care se pot transforma în frumos sau frumuse e atunci când se organizează unitar mai multe componente. Legătura dintre con inut şi formă este indisolubilă în proiectarea spa iilor verzi. Sistematizarea fiecărui spa iu verde trebuie să satisfacă dezideratele func ionale şi să corespundă pe deplin cerin elor categoriei de public pentru care este destinat sectorul sau zona respectivă. armonie şi propor ionalitate. suprafe elor şi formelor planului. Func ionalitatea unei zone sau a unui sector presupune şi existen a dotărilor necesare activită ilor specifice acesteia dar şi armonizarea vecinătă ilor între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive) sau chiar a întregului spa iu verde cu zona înconjurătoare (un parc destinat relaxării şi odihnei nu va fi func ional în vecinătatea unei întreprinderi mari. Principiul func ionalită ii (principiul proiectării organice) presupune propor ionarea func ională a volumelor. Frumuse ea este un element func ional. De la acest element se porneşte ordonarea celorlalte elemente ale spa iului verde (o clădire dominantă. alee) dar şi fa ă de omul colectiv (poartă de acces. treaptă. Utilită ile propuse într-un spa iu verde trebuie astfel făcute încât peisajul modificat ob inut să fie frumos vizual şi func ional.Cap. viu sau inert. care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu. în care planul corelează optim folosin a cu ambientul.

magnificului. al for ei sau al monumentalită ii. şi o dată percepută regula ritmului. bănci. combinat. Ritmul dinamic presupune alternarea elementelor componente care diferă între ele prin dimensiuni (înăl ime. liniar. deoarece un plan perceput deodată. este static şi odată văzut. creând senza ia de dezamăgire. potecă. evitându-se astfel monotonia. a aceloraşi elemente (specii. integritatea şi calitatea acestuia. Simetria poate fi absolută şi liberă. grupuri. interesul scade. dinamic. Fiecare compozi ie simetrică se află în echilibru sau în repaus. de culoare. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate. Proiectarea asimetrică accentuează calită ile plastice ale construc iilor şi ale peisajului. fiind mai pu in destructivă şi mai bine integrată în mediul înconjurător. Acest echilibru simetric inspiră sim ul disciplinei. simplu. bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument. dar alese şi aranjate astfel încât suma atrac iilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atrac iilor de cealaltă parte a axei. putând fi simetric şi asimetric (ascuns). în întregime. compus. O compozi ie simetrică are de obicei o formă geometrică. Ritmul poate fi: static.printr-un castel sau palat impunând şi subordonând toate celelalte componente ale grădinii. Echilibrul presupune existen a unei axe verticale centrale şi realizarea în func ie de aceasta a unei compozi ii în care aten ia să se repartizeze egal pe partea dreaptă şi pe cea stângă. Echilibrul asimetric se poate realiza şi prin trasarea unei axe cu mai multă flexibilitate. Asimetria pune omul în armonie cu natura. de formă. fie sunt amplasate la intervale ce cresc sau descresc după o anumită regulă (de exemplu: creşterea şi . Simetria trebuie să fie remarcată dintr-o privire. Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor şi intervalelor. se găsesc mase similare şi egale. calitate care uneori poate avea o latură negativă. Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare şi inegale. fiind mirat când această anticipare nu este realizată. a repetării şi a consecven ei. stradă. Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee. bulevard. omul va anticipa următorul obiect sau interval. Dacă există un spa iu gol în acest ritm. la intervale determinate sau după o regulă prestabilită. vase decorative. admi ând totodată diversitatea acestuia. clădire). Repetarea (ritmul) reprezintă alternarea regulată. lă ime) sau alte caractere vizibile. bazine) şi este caracterizată prin periodicitatea acestora. Echilibrul vizual este cel care dă senza ia de ordine şi de plăcut. Ritmul sporeşte de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului. echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Hubbard indică trei metode compozi ionale care favorizează crearea unită ii compozi iei peisajului. Proiectarea asimetrică afectează într-o măsură mai mică peisajul natural sau artificial. ordinii. acesta este perceput ca o imperfec iune a planului respectiv. circula ia este mai liberă iar imaginile percepute de acesta au o varietate infinită. respectiv realizarea echilibrului. Ritmul static se realizează prin succesiunea la intervale egale a elementelor identice.

În func ie de culorile care se asociază sau se combină. Principiul armoniei presupune rela ia desăvârşită a tuturor elementelor dintr-un întreg.combina ii între culori diferite (active. de un individ. formelor dar mai ales a culorilor. arhitecturale.compozi ii doar între culorile calde sau active. aşa cum sunt tulpinile şi coroanele columnare ale plopilor. În proiectarea spa iilor verzi. pasive. într-un aliniament. caz în care se aplică armonia legăturii. care au o anumită continuitate. . Ritmul simplu constă în repetarea constantă a elementelor sau grupurilor de elemente. să fie amenajate astfel încât să imprime anticipat sentimente care să ajungă la o intensitate maximă în punctul terminus al deplasării. Ritmul compus se realizează prin repetarea periodică a grupărilor asemănătoare din punct de vedere al compozi iei şi al combinării speciilor. Armonia culorilor are o deosebită importan ă în diferitele compozi ii structurale. florale. respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate). complementare) unificate printr-o culoare neutrală. un aliniament din chiparoşi argintii sau albaştrii în alternan ă cu chiparoşi verzi sau aurii). armonia fiind dată de două legi: legea identită ii şi legea asemănării. repetarea boschetelor din specii diferite sau din aceeaşi specie. principiul armoniei se realizează prin următoarele procedee: . se pot deosebi: . dar care au volume şi formă asemănătoare). în acest car fiind vorba de armonia contrastului. Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spa iilor.abordarea ordonată urmăreşte ca spa iile parcurse sau traversate. caz în care avem o armonie a comunită ii sau a generalită ii. chiar dacă specia diferă (de exemplu. exprimând de fapt unitatea în varietate. sau reducerea şi mărirea constantă a distan ei dintre exemplarele unui aliniament).compozi ii între culorile complementare. direc ionale (deplasarea în lungul unui curs de apă) şi către interior (atunci când se pătrunde dintr-un spa iu deschis către interiorul umbros al unei păduri). forme sau spa ii. Armonia se poate realiza sub aspectul dimensiunilor. respectiv unul sau mai multe elemente asemănătoare alternează constant cu un număr egal de exemplare asemănătoare între ele dar diferite de primele.succesiunea exprimă o suită de percep ii sau trăiri. Ritm de culoare constă în alternarea exemplarelor cu frunze de culori diferite (de exemplu. etc.descreşterea constantă a înăl imii exemplarelor dintr-un aliniament. în proiectarea unui spa iu verde succesiunea poate fi . Ritmul de formă implică repetarea elementelor asemănătoare ca formă şi volum. şi combina ii doar între culorile reci sau pasive. Legea identită ii exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compozi ie care ajunge la ordine prin repetarea aceloraşi elemente. . şi progresive care la rândul lor pot fi de ascensiune (la munte). în natură succesiunile sunt întâmplătoare (libere). Ritmul liniar se remarcă prin repetarea pe verticală a siluetelor înalte. Consecven a constă în a compune elemente compozi ionale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compozi iei să se facă uşor şi plăcut. .

21. astfel pentru o alee de 300 m. ordine şi armonie. care fixează amploarea unei compozi ii în raport cu omul. apoi 3. matematician italian din sec. În spa iile verzi obiectele şi elementele componente pot fi propor ionate la o anumită scară. iar pentru o alee de 250 m. plasarea construc iilor înalte sau a arborilor de mărimea I în vârful unei coame sau culmi). etc. . C. Scara individuală ia în considerare omul ca individ. 34. . alee pietonală.îmbinarea armonioasă a simplită ii şi varietă ii presupune eliberarea sau degajarea unor spa ii de elemente nesemnificative care încarcă şi conduc la lipsa de unitate şi armonie. distrugerea formei naturale (implică transformări totale). Propor ionalitatea intervine şi în cazul raportului dintre o clădire.întâmplătoare (în cazul înfloririi speciilor lemnoase dintr-un amestec) şi disciplinată (ca în cazul aranjamentelor cu specii la care perioadele de înflorire urmează succesiv).618 (aproximativ 3:5). La o distan ă triplă fa ă de înăl imea obiectului. Unele raporturi plac ochiului mai mult decât altele. 8. Mollet este primul care a definit diferite propor ii între lungimea aleilor şi lărgimea lor. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală. publicul dintr-un parc. aleile din zonele centrale sau din zonele intens frecventate dintr-un spa iu verde public etc. Principiul propor ionalită ii impune existen a unor rela ii dimensionale ale componentelor unei compozi ii sau între diferite componente ale aceleaşi compozi ii. Raporturile dintre două valori succesive din acest şir sunt apropiate de raportul de aur.I.modularea spa iului permite ca prin amenajarea unor suprafe e sau volume să se realizeze unitate. a descoperit propor ia de aur (sec iunea de aur) prin care este exprimat cel mai bun raport care poate să existe între două dimensiuni (lungime şi lă ime). lă imea optimă este de 8 m. omul fiind măsura comună a oricărei compozi ii. 13. ce are laturile în raport de 1:1. Propor ionalitatea exprimă rela iile dintre mărimile unor elemente şi ac ionează direct asupra privitorului. înăl imea exemplarelor arborescente ce o încadrează şi distan a la care este situat privitorul. privitorul trebuie să fie la o distan ă dublă fa ă de înăl imea obiectului. 55. 89 etc. pentru ca o clădire sau un exemplar arborescent să se vadă în modul cel mai favorabil. privitorul percepe acest obiect ca făcând parte dintr-un ansamblu. . mese. 5.) şi exprimă o anumită for ă sau putere (intrările în spa iile verzi. sau prin introducerea unor elemente de accentuare. sub un unghi de cca. al XIII-lea. Acest raport poate fi ob inut plecându-se de la cifrele 1 şi 2.armonizarea spa iului artificial cu cel natural se poate realiza fie prin înlăturarea elementelor distonante sau străine dintr-o anumită compozi ie. 180. sub un unghi de cca.). Astfel. participan ii la diferite evenimente de amploare etc. alterarea formei naturale (implică transformări par iale. fiecare nou număr ob inându-se din suma celorlalte două precedente: 1 şi 2. pentru realizarea acestor trei aspecte se pot adopta trei modalită i: conservarea formei naturale (nu implică nici o schimbare). iar la o distan ă mai . Fibonacci. lă imea optimă este de 5 m. de mică amploare ce nu schimbă trăsăturile specifice ale compozi iei sau ale locului) şi accentuarea formei naturale (de exemplu. majoritatea obiectelor uzuale fiind construite la o scară individuală (bănci. scările de acces de evacuare în stadioane sau săli de spectacole. Scara monumentală ine cont de omul colectiv respectiv de masele mari de oameni (spectatorii unui stadion.). aşa cum este cazul dreptunghiului de aur. 270.

Construc ia spa iilor verzi se realizează folosind solu ia economică optimă. presupunând unirea trecutului cu prezentul. clădirea sau arborii respectivi pierd din predominan a lor asupra câmpului vizual. Principiul economicită ii impune faptul că mijloacele materiale şi estetice trebuie dozate cu discernământ pentru a satisface utilitatea şi frumuse ea unui spa iu verde. pentru că „acei care refuză lec iile istoriei sunt condamna i să o repete”. .mare de această valoare. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoştiin elor actuale cu experien a istorică. Noile tehnici materiale şi noile concep ii de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul. fără a se exagera prin risipă.

accentuarea contrastelor sau chiar prin transformări profunde. civiliza ii.Cap. caracteristice Renaşterii şi Barocului. Spa iile verzi sunt constituite din mai multe categorii de elemente: naturale şi artificiale. care presupune îmbinarea armonioasă a stilului clasic şi a celui peisager. spa iile verzi amenajate erau grupate în func ie de două mari categorii: stiluri clasice – bazate pe geometrismul formelor şi spa iilor. al XX-lea) s-a conturat stilul mixt (contemporan). După diverşi autori (Vacherot şi Hubbard). Acest stil prezintă mai multe variante. La romani grădinile. radia ia solară. V. trăsăturile majore (temperaturile sezoniere. caracteristice diferitelor epoci istorice. fiind ornate cu statui.). stilul reprezintă modul de armonizare a elementelor naturale (relief. Cele naturale pot fi elemente majore respectiv formele majore (lan uri muntoase. râuri. Grădinile în stil maur. Generalită i Stilul constituie totalitatea particularită ilor caracteristice unei structuri.2. astfel în cadrul stilului geometric se remarcă variantele: maurică şi italo-franceză. francez sau regulat) a stat. bazine. diferitelor sisteme sociale şi politice ale popoarelor. În func ie de stilul adoptat în compozi ie.1. . activită i. vegeta ia. dar şi elemente minore precum microrelieful. microrelieful poate fi corectat prin aplanarea neregularită ilor. şi stiluri romantice – bazate pe formele spa ial-volumetrice libere. 5.1. Stilurile spa iilor verzi 5. În amenajarea spa iilor verzi. etc. vase sau fântâni arteziene. precipita iile) sau for ele majore (vânt. la baza proiectării grădinilor reşedin elor păturii dominante ale claselor nobiliare. legate de un anumit loc şi o anumită perioadă istorică. şi elaborate sub influen a condi iilor naturale şi a factorilor sociali. Carmazin-Cocovschi deosebeşte în cadrul celor două stiluri mai multe variante. Stilul geometric Stilul geometric (clasic.1. variantele chino-japoneză şi cea anglo-americană. în general. aspect preluat şi de romani. vegeta ie) cu cele artificiale (alei. fântâni) în vederea realizării unei inute artistice distincte. arhitectural. iar în cadrul stilului peisager sau liber. de mai târziu. lacuri (elemente ce pot fi modificate sau ameliorate de om). prin rigiditatea geometrică strictă adoptată în amenajarea grădinilor. fiind înconjurate din toate laturile de clădiri cu balcoane şi galerii orientate spre curte. Egiptenii sunt cei care au pus bazele acestui stil. în strânsă legătură cu situa ia geografică şi condi iile climatice. câmpii. eroziunea).1. apă. caracteristice perioadelor Clasicismului şi Romantismului. În ultima perioadă (sec. pâraie. erau prelungiri ale încăperilor. aveau formă pătrată sau dreptunghiulară. epoci. şi având liniile compozi ionale subordonate formelor geometrice stricte. văile râurilor. întotdeauna de formă dreptunghiulară. V STILURI ŞI GENURI ÎN SPA IILE VERZI 5.

fiind dispusă în bazine cu margini de marmură sau piatră artistic cioplită şi finisată. compozi ia fiind întregită de apa folosită din abunden ă sub formă de fântâni. balustrade. rampe. sau chiar de boschete de arbori înal i tunşi. borduri sau broderii artistice din buxus tuns. porneşte perpendicular din mijlocul fa adei clădirii. Apa aduce prospe ime. aplicat până în prezent. Practic grădinile clasice franceze prezintă particularită ile ce caracterizează complet stilul geometric. Terenul este transformat şi adaptat pentru a se integra. Le Notre (1613-1700) fiind cel care a stabilit principiile compozi ionale ale proiectării spa iilor verzi în acest stil. Elementul principal. Toate elementele se ordonează perfect unele în raport cu altele. Aceste elemente sunt urmate de partere întinse de gazon. Păr ile componente sunt ordonate geometric fa ă de o axă dominantă centrală. 5. cu numeroase grupuri sculpturale şi numeroase combina ii între grupuri de fântâni arteziene sau bazine cu jocuri . ce constituie perspectiva principală. Grădina era dispusă de cele mai multe ori pe un tren inclinat amenajat în terase. armoniza şi propor iona cu clădirea principală. Punctul culminant al rafinamentului grădinilor amenajate în acest stil a fost atins în Barocul francez. dominanta sau centrul compozi iei este constituit de palat sau castel. palatul şi gradina formând un ansamblu compus unul pentru altul. fiind dispuse aici partere rafinate decorate cu flori.2. Zona învecinată palatului sau castelului este degajată total de vegeta ie forestieră de talie mare. dezvoltându-se pe o mare distan ă în profunzimea compozi iei create. sus inute prin ziduri masive şi legate prin scări monumentale bogat ornamentate. scări. numit şi capul de compozi ie. Principiile de structură ale stilului geometric Compozi ia se bazează pe forme geometrice stricte. statui sau vase sculptate. fie de a le limita pe altele.1. lumină şi mişcare reprezentând elementul cel mai bogat datorită modalită ilor de folosire şi combinare cu diverse alte elemente. precum şi oglinzi de apă. pe linii drepte şi curbe. mărginite de şiruri de arbuşti sempervirescen i tunşi în forme geometrice. Adesea aceste partere întinse de gazon sunt întrerupte de bazine mari. respectiv axa principală. unele păstrându-se şi în prezent. bogat ornamentate. situat în pozi ie dominantă. cu numeroase ziduri de sprijin. respectiv pe cotele cele mai înalte ale terenului. taluzuri. regulate. cu denivelări mici.1. canale sau oglinzi de apă. fiind nivelat şi modelat în terase largi. Perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominantă şi devin axe de compozi ie subordonate. fiind subordonate toate elementului principal. Aceasta. când de fapt au şi fost create multe din grădinile capodoperă ale epocii. Perdelele sau boschetele de arbori pătrund pe câmpia şi în masivele învecinate. pentru a putea fi scoasă în eviden ă impozan a edificiului dar şi pentru a asigura vizibilitatea maximă asupra grădinilor din preajma acestuia. sau de perdele de arbori. cascade sau bazine.Acest stil a fost perfec ionat în timpul Renaşterii italiene. sau de a servi drept cadru pentru locurile liniştite numite „săli verzi”. Arborii mari au rolul fie de a conduce unele perspective. Aceste grădini aveau planul conceput în func ie de construc ie. Traseul general devine mai simplu pe măsură ce se îndepărtează de dominantă iar la limitele parcului se realizează o legătură vizibilă cu zona învecinată.

1. fie sub influen a literaturii noi. 5. arta grădinilor a căpătat o nouă orientare. Bazinele se înscriu în figuri geometrice simple iar suprafa a acestora creşte pe măsură ce se îndepărtează de centrul compozi ional al grădinii. având cel mai adesea relief variat. respectiv o compozi ie în care elementele naturale şi cele artificiale (construite) sunt îmbinate în peisaje cu caracter cât mai natural. ca o variantă ce derivă din stilul geometric. în formă de tablă de şah. umiditate atmosferică ridicată) ce favorizau dezvoltarea diferitelor specii. a arborilor şi arbuştilor sempervirescen i tăia i cu multă artă formând diferite siluete de animale sau chiar figuri omeneşti.de apă. sau chiar datorită influen ei artei grădinilor chinezeşti. Toate acestea au fost duse la extrem. cu precădere în Olanda. 5. Stilul Rococo În secolul al XVIII-lea. fiind obositoare ochiului. mai ales a celor de gazon. fiind dispuse în re ea geometrică. Principiile de structură ale stilului peisager Formele.2. Aleile sunt rectilinii. aranjamentele şi asocierile diferitelor elemente componente vor fi cât mai apropiate de cele din natură. utilizarea vegeta iei într-o manieră cât mai apropiată de cea naturală precum şi adaptarea construc iilor la formele terenului. 5. Stilul peisager Stilul peisager (liber. . Şi condi iile climatice tipice inutului insular al Angliei (cea ă. conducând spre diverse amenajări. în contextul unei mari mişcări culturale ce căuta noi forme de exprimare. Grădinile olandeze create în acest stil aveau caracteristică folosirea excesivă a spalierelor cu plante urcătoare. compozi ia fiind liberă. în Anglia.3. Elementele ce intrau în compozi ia grădinii erau dispuse strict simetric. se dezvoltă şi în amenajarea grădinilor stilul rococo. sub influen a stilului rococo din arhitectură. ca o reac ie împotriva grădinilor franceze.2. ce promova ideea reîntoarcerii la natură. dar şi întinderea mare a diverselor proprietă i. Datorită acestor procedee o astfel de compozi ie devenea greoaie. abunden a de elemente ce avea rolul de a îmbogă ii şi completa vegeta ia nefăcând altceva decât să diminueze rolul estetic al speciilor folosite şi al grădinii respective. pentru o reuşită armonizare a artificialului cu naturalul.3. împodobirea plantelor perene cu scoici sau chiar vopsirea arborilor în auriu. natural. în ansamblu. au favorizat pe de o parte adoptarea acestui stil. romantic sau englez) a apărut în Anglia în secolul al XVII-lea. renun ându-se în primul rând la rigiditatea şi artificialitatea impusă de geometrismul grădinilor clasice. Acest stil are ca dominante trasarea liberă a aleilor. În această situa ie. fie sub influen a pictorilor peisagişti. care dau varietate şi fantezie compozi iei.1.1. iar lipsa de naturale e a fost accentuată mai ales prin folosirea abundentă a diferitelor materiale artificiale precum: globurile de sticlă colorată în locul florilor.1.

sinuos chiar. roci sau stânci. renun ându-se la suprafe ele perfect plane. urmând caracteristicile terenului. Gazonul peluzelor trebuie să fie îngrijit. cu malurile din materiale locale şi amenajat cu vegeta ie naturală. Aspectul natural trebuie să depăşească limitele sectorului amenajat. şi vor respecta formele naturale de creştere a vegeta iei şi grupările naturale. ocupă un rol important în compozi ie şi vor fi armonizate cu formele de relief şi cu vegeta ia. toate elementele. cu contur regulat. În jurul clădirii principale. în diferite zone ale grădinii. lumini şi umbre. fie naturale. prin aducerea de pietre. Configura ia terenului va fi cea naturală în linii mari. Curbele şi sinuozită ile aleilor trebuie să fie simple şi justificate de microrelieful şi obstacolele naturale sau aparent naturale ale terenului. Aleile au un traseu liber. în pete neregulate sau eliptice. cursurile de apă vor fi avea traseul neregulat. peluze. ce urmăreşte formele de relief. pentru realizarea unei integrări cât mai bune a construc iei în peisaj. Acolo unde terenul nu prezintă o variabilitate prea mare a microreliefului. fiind amplasate astfel încât să nu se suprapună peste liniile de perspectivă şi să formeze itinerarii comode. fie create.Natura este conducătorul arhitectului peisagist. având un caracter cât mai natural: lacurile şi iazurile vor avea un contur neregulat. . pajişti şi diferite grupaje floricole. legând astfel peisajul exterior cu cel interior. atunci când aceasta există. Compozi ia trebuie să fie în concordan ă cu caracterul inutului. Simetria şi echivalen a sunt excluse. Gazonul este folosit pe suprafe e mari ce se suprapun peste neregularită ile terenului. se vor folosi specii de talie mică. Clădirea poate fi încadrată pe anumite laturi de masive de arbori sau arbuşti. pietrele şi stâncile vor fi aranjate conform modelelor din natură. în care adesea se pot reuni elemente de peisaj. sau diferite „scene” pe care acesta le descoperă la un moment dat. Rocile. sau chiar prin crearea de acumulări de apă cu aspect cât mai natural. iar detaliile acesteia să fie în concordan ă cu caracterul local. specii lemnoase decorative. exemplarele izolate de arbori şi arbuşti ce vor completa şi vor conferi varietate covoarelor de gazon. cu înflorire bogată. sub formă de mase. cu aspect natural. de grote sau chiar cascade. se recomandă ca spre planurile îndepărtate să se folosească arbori din specii indigene. acest lucru se poate compensa prin supraînăl area anumitor coline sau adâncirea unor văi. Dacă în zonele mai des frecventate se pot utiliza specii lemnoase dintre cele mai variate. Impresia generală va fi cea a unui aranjament pitoresc. Pe suprafe e mari de gazon se plantează la distan e mari. Aleile vor conduce vizitatorul spre obiective bine definite. prin accentuarea sau îndulcirea unor pante. adesea fiind decorat cu specii floricole dispuse neuniform. pentru realizarea armoniei formelor terenului sau pentru crearea de efecte peisagistice pitoreşti. neregulat. care în mod natural sunt dispersate. volume. intervenindu-se totuşi în detaliu. Obiectivele interesante vor fi accentuate iar cele inestetice vor fi mascate cu vegeta ie. curb sau sinuos. covoare sau dispersate solitar. frumoasă şi îndelungată. chiar exotice. masele vor avea conturul neregulat. oferindu-i progresiv diverse perspective spre anumite obiective. Planta iile vor avea margini sinuoase şi vor fi dispuse în planurile laterale sau în culise. unitatea realizându-se prin echilibrarea şi compensarea elementelor componente: suprafe e. vor fi folosite pâlcurile. Apele. pentru realizarea legăturii spa iului amenajat cu peisajul înconjurător natural. inclusiv cele naturale înconjurătoare fiind legate armonios.

Construc iile decorative sunt folosite în număr mic, limitat şi întotdeauna în armonie cu respectivul peisaj. Configura ia terenului este cea care determină amplasarea diferitelor construc ii. Astfel pot fi folosite poduri cu aspect rustic (din piatră, cărămidă sau lemn), chioşcuri sau pavilioane rustice, fântâni, ziduri sau garduri rustice, scări din piatră, cărămidă arsă sau lemn, trunchiuri căzute, ruine, morminte false, temple, unele monumente sau grote. Toate acestea nu vor fi ostentative, ci vor fi integrate cât mai bine în peisajul creat, imprimând un anumit caracter „scenei” respective: romantic, rustic, pitoresc, visător, melancolic, de groază. Efectul de lumini şi umbre va fi valorificat din plin, având o deosebită importan ă în crearea diferitelor stări sau emo ii, astfel construc iile se recomandă să fie luminate din fa ă iar arborii din spate. Apa, prin modul diferit în care poate fi folosită (cursuri de apă, cascade, iazuri, lacuri), va avea valen e diferite ale acestui efect, fie pe parcursul zilei, fie în func ie de vegeta ia prezentă. Astfel, planta iile de pe malul apei au ca efect umbrirea suprafe ei apei în anumite momente ale zilei, sau grupurile abundente de nuferi (frunzele nuferilor) diminuează mult din strălucirea oglinzii apei în zilele însorite. 5.1.3.2. Stilul chino-japonez În cadrul stilului peisager se deosebeşte o variantă a acestuia, având anumite particularită i, specifice culturilor din Extremul Orient, fapt ce îi conferă chiar statut de stil aparte, de sine stătător. Acest stil se suprapune în linii mari peste caracteristicile stilului peisager, folosind volumele şi spa iile libere cu înfă işare naturală. Planta iile, terenul, apa şi stâncile au forme neregulate iar aleile urmează strict caracteristicile ternului. Speciile folosite sunt întotdeauna proprii locului, având semnifica ii aparte, în pu ine cazuri folosindu-se specii exotice, şi atunci în propor ii mici. Construc iile decorative sunt uşoare, gra ioase, în formă de arc, chioşcurile şi pavilioanele sunt amplasate şi construite în armonie cu vegeta ia şi relieful. În varianta chineză, grădinile, care sunt situate în special în zona de câmpie, vor avea dimensiuni mari. În varianta japoneză, datorită reliefului muntos, dar şi datorită spa iului limitat, grădinile sunt miniaturale şi foarte variate, având în compozi ia acestora arbori pitici, cărări de piatră şi iazuri pitoresc mărginite.

5.1.4. Stilul mixt
Stilul mixt (compozit) a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, mai precis în perioada când se înfiin ează grădinile orăşeneşti şi când apare necesitatea rezolvării compozi iei acestora, în ceea ce priveşte rigiditatea stilurilor folosite până atunci. Stilul geometric asigura accesibilitatea mare a publicului în spa iul verde respectiv, dar era costisitor ca investi ie şi între inere, iar stilul peisager implica un acces şi o folosin ă limitate pentru publicul numeros, datorită aleilor înguste, a traseelor neuniforme, necorespunzătoare primirii publicului, precum şi necesitatea existen ei spa iilor vaste pentru realizarea anumitor scene de peisaj natural. Acest stil reuneşte atât caracteristici ale spa iilor verzi regulate cât şi ale celor peisagere, realizându-se de fapt o îmbinare ale celor două metode de compozi ie în cadrul

aceluiaşi spa iu verde. Primul pas în acest sens a fost realizat ini ial prin unele transformări peisagere ale unor vechi amenajări clasice, realizate într-o compozi ie neunitară, dar care au constituit punctele de plecare pentru viitoarele posibilită i de amenajare în această manieră. Din combinarea celor două stiluri a rezultat stilul mixt ce presupune în esen ă tratarea unor păr i ale compozi iei în stil geometric şi a altor păr i în stil peisager, astfel încât să se realizeze o unitate organică. Zonele verzi amenajate în stil mixt au caracter multifunc ional, cuprinzând numeroase dotări şi sistematizări secundare, cu precădere în cazul suprafe elor mari, cu o capacitate mare de primire a vizitatorilor, permi ând totodată şi o mai mare libertate de adoptare a solu iilor amenajistice. 5.1.4.1. Principiile de structură ale stilului mixt În păr ile centrale ale compozi iei se folosesc traseele drepte, largi ce permit accesul publicului larg, tot aici fiind cantonate şi clădirile sau edificiile importante. Ca regulă generală, există o axă principală de perspectivă, dar şi axe secundare, toate fiind mai scurte comparativ cu perspectivele grădinilor amenajate în stil geometric. Centrul sau centrele compozi iei, intrările principale, zonele din lungul axei sau axelor principale de perspectivă, intersec iile importante de alei, zonele din vecinătatea clădirilor impozante, se amenajează în stil geometric, iar restul compozi iei în stil peisager. Trecerea de la zona centrală tratată în manieră geometrică la cea periferică tratată în manieră peisageră, nu se realizează ostentativ, ci treptat, folosindu-se anumite elemente de trecere, de legătură, care sunt caracteristice pentru o anumită zonă dar care pot fi folosite şi pe o anumită por iune din cealaltă zonă, realizându-se o tranzi ie armonioasă. Între zonele în care solu iile de amenajare stilistică diferă, nu există o diferen iere netă în toate aspectele compozi ionale, îmbinându-se unele elemente comune amenajărilor peisagere, sectoarele tratate diferit legându-se firesc şi armonios între ele, ordonând compozi ia într-o manieră mai simplă. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegeta ia fiind dispusă similar cu cea naturală, creându-se numeroase col uri liniştite. Trasarea căilor de circula ie presupune o îmbinare a formelor geometrice regulate (mai pu ine) în special în zona centrală, cu cele libere, sinuoase (mai numeroase) în special în zonele periferice. Aleile principale, trasate în stil geometric leagă clădirea principală cu obiectivele importante, bogat ornamentate precum: pavilioane, fântâni, statui, monumente etc. Aleile trasate în stil peisager sunt mai înguste, mai variate ca traseu şi conduc vizitatorul spre locuri mai liniştite sau spre locuri destinate diferitelor jocuri. Planta iile sunt tratate diferen iat, astfel: lângă clădiri se adoptă amenajări floristice mai bogate, cu vegeta ie lemnoasă scundă şi numeroşi arbori decorativi; în zonele periferice sau îndepărtate vegeta ia folosită este distribuită cât mai neuniform, dând impresia de natural. Apa este folosită atât sub formă de bazine, fântâni arteziene, dispuse de regulă în zona axei principale de perspectivă, dar şi sub formă de mici căderi de apă, cascade, lacuri sau cursuri de apă, distribuite pe toată suprafa a compozi iei.

Un spa iu verde amenajat în stil mixt are mai multă atractivitate, prin varietatea mare a scenelor de peisaj, în care adesea se împletesc aspecte ale „ordinii” strict geometrice cu aspecte romantice sau pitoreşti ale „dezordinii” naturale, aparent întâmplătoare. Unitatea compozi iei se realizează prin diferite modalită i de organizare spa ială ce implică modelări de relief, aranjarea planta iilor, realizarea succesiunii zonelor de tranzi ie stilistică.

5.2. Genul peisajului
5.2.1. Generalită i
Genul unui peisaj reprezintă caracterul general al expresivită ii artistice a acestui peisaj precum şi influen a lui asupra stării sufleteşti. Genurile peisajelor sunt multiple iar sentimentele pe care le determină sunt numeroase şi diferite în func ie de percep ia individului. În decursul timpului, percep ia asupra genului peisajului a fost diferită, atât în cadrul istoric cât şi în cadru geografic. Chinezii deosebeau trei genuri ale peisajului, şi anume: de veselie, de groază şi de basm. Home, considera în 1762 că o grădină poate inspira sentimentele: de grandoare, de admira ie, de veselie, de melancolie, de sălbăticie, de mirare. La începutul secolului al XX-lea, E. André şi Vacherot deosebeau următoarele genuri de peisaje: cel al noble ei sau al grandorii, cel al veseliei şi cel al pitorescului sau al sălbăticiei. Hubbard adaugă la cele două genuri de mai sus genul de triste e şi cel de melancolie. V. Carmazin-Cocovschi deosebeşte două mari categorii de genuri: genuri majore şi genuri minore. Genurile majore sunt: inspirator, de bucurie, visător şi protector iar genurile minore sunt: calmant şi melancolic. În prezent, datorită similitudinii sentimentelor de factură apropiată, ce gravitează de fapt în jurul unui sentiment dominant, ce constituie şi denumirea genului respectiv, sunt luate în considerare următoarele genuri: grandios, de bucurie, romantic şi liniştit.

5.2.2. Genul grandios
Genul grandios, inspirator, solemn sau maiestuos, imprimă vizitatorului sentimente de solemnitate, de inspira ie, de admira ie şi respect. Acest gen este caracteristic suprafe elor întinse, destinate activită ilor de masă, în care este prezent „omul colectiv”, dar şi masivelor mari de arbori, clar conturate, formate din arbori înal i dar şi arbuşti, ce dau impresia de compactitate. Aceleaşi sentimente sunt imprimate şi de întreruperile mari ale masivelor, sub forma unor poieni largi sau peluze întinse, de suprafe ele mari ocupate de oglinzile apelor stătătoare sau chiar curgătoare. Efectul grandios al unei suprafe e verzi este accentuat prin prezen a suprafe elor mari acoperite cu specii floricole, cu înflorire abundentă, cu un efect decorativ deosebit.

pe măsură ce vizitatorul o descoperă progresiv. a unui masiv păduros sau chiar albastrul liniei orizontului (în cazul peisajelor mărginite de imensitatea unui lac. de luminişurile retrase. ruinele sau mormintele false ce apar pe neaşteptate într-o anumită compozi ie. . ce influen ează activ buna dispozi ie a omului.4. în care sunt planta i arbuşti solitari sau sub formă de mici grupuri.5. cascadele. O compozi ie realizată în acest gen are caracteristice spa iile verzi deschise. aici se încadrează şi spa iile verzi largi în care se folosesc speciile floricole în grupuri. Acest gen este caracteristic col urilor liniştite. culori. Senza ia de mister a peisajului amenajat poate fi dată de arborii seculari. Genul visător Genul visător sau romantic determină stimularea fanteziei şi predispune la visare. trunchiurile bătrâne de arbori doborâ i. decorativi prin frunzişul bogat sau prin flori numeroase. 5. 5. dispuse într-un masiv păduros. Genul liniştit Genul liniştit sau calmant predispune la repaus şi la odihnă. Fascina ia exercitată de astfel de elemente asupra privitorului. de veselie sau de entuziasm.2. surpriza descoperirii acestora la un moment dat induc aceste sentimente cu caracter romantic. umbră şi lumină. cu flori având culori calde. Genul de bucurie Genul de bucurie. De asemenea. de stâncile. forme. dar şi zonelor situate lângă suprafe ele apelor liniştite. induce şi creează veselie şi bună dispozi ie prin diferite combina ii contrastante dar unitare de linii. având ca fundal imagine unor mun i înal i.2. sau în anumite sectoare sau zone mai retrase.3. largi.5.2. unei mări sau ocean). atât sub aspect psihic cât şi fizic. volume.

dispuse într-o re ea continuă. fiind caracterizat prin răspândirea izolată şi neregulată a unită ilor de spa iu verde. sta ii de distribu ie a apei.2. etc. a zonelor cu teren variat sau a zonelor cu teren viran neocupat încă de construc ii. şi care reprezintă de fapt „plămânul verde” al localită ii respective. Dispunerea spa iilor verzi În interiorul unei localită i. în strânsă corelare cu structura urbanistică. 6. fâşii sau mixt în func ie de sistematizarea centrului populat. condi iile topografice şi climatice şi sistemul stradal. No iunea de sistem implică atât reparti ia echilibrată a tuturor spa iilor verzi indiferent de mărime sau categorie. limitarea perimetrului construibil. Sistemul de spa ii verzi Sistemul de spa ii verzi al unei localită i este constituit din totalitatea unită ilor de spa iu verde urbane şi periurbane. zona politico-administrativă.Cap. Ca regulă generală. profilate şi structurate prin solu ii de sistematizare urbană. ce au rela ii de interdependen ă şi care tind să constituie un ansamblu complex şi unitar. spa iile verzi se dimensionează în raport cu func iile atribuite. energiei electrice. cu mărimea şi caracteristicile zonei sau zonelor pe care le deservesc. unită ile de spa iu verde pot fi distribuite sub formă de pete. Sistemul în fâşii este caracterizat prin faptul că este un sistem uniform. energie termică. organizarea zonelor func ionale urbane (zona reziden ială. Sub formă de pete sunt dispuse parcurile. . sau unele din interiorul localită ii se continuă cu altele din exteriorul acesteia. re ele stradale. Unele spa ii verzi pot fi situate atât în intravilan cât şi în extravilan.1. cât şi legătura dintre acestea. atât urbane cât şi periurbane. Spa iile verzi sau alte amenajări peisagistice. grădinile sau scuarurile. 6. dimensionate. zona industrială.). Sistemul în pete este un sistem de spa ii verzi neuniform. VI CARACTERIZAREA ŞI PROIECTAREA SPA IILOR VERZI URBANE ŞI PERIURBANE Spa iile verzi pot fi situate fie în perimetrul construibil (intravilan) fie în afara acestuia (extravilan). recrearea şi odihna popula iei. Spa iile libere plantate trebuie să facă parte din componen a tuturor zonelor func ionale ale oraşului şi să se continue cu masivele plantate periurbane. spa iile verzi din cvartalele de locuin e sau alte spa ii libere plantate. fapt ce implică unitatea şi continuitatea sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. ce asigură protec ia multiplă a mediului. Acest sistem este specific localită ilor cu re ele stradale neregulate. diferite dotări: sta ie de epurare a apelor menajere. sunt judicios repartizate. ce reuneşte spa iile verzi din lungul arterelor de circula ie. Proiectarea urbană urmăreşte realizarea unei densită i optime a clădirilor. gazului metan.

a unită ilor de învă ământ sau a unită ilor social culturale. Acest sistem este cel mai frecvent întâlnit. planta ii antiincendiare. în care accesul se realizează conform anumitor reguli. planta ii antierozionale. de regulă. planta ii de protec ie (a localită ilor. Tipuri de spa ii verzi Categoriile de spa ii verzi sunt numeroase. grădini botanice. parcurile şi bazele sportive. grădini botanice. asigurând optimul sub aspectul îmbunătă irii microclimatului şi realizării ambientului plăcut pentru popula ia respectivă. în func ie de sistemul stradal al localită ii. fiind diferite ca mărime.Această re ea poate avea o dispozi ie radială. grădini sau scuaruri). care traversează localitatea şi care. ce sunt administrate de primării. asigurând o mai bună func ionalitate în ansamblu.cu acces strict. contra cost sau doar pentru o numită categorie de oameni. . fac legătura şi cu centura verde a oraşului. de protec ie a apelor sau a căilor de circula ie. a sanatoriilor sau a unită ilor industriale. grădinile botanice şi cele zoologice. aici fiind cuprinse: spa ii verzi din incinta unită ilor culturale sau de învă ământ. fiind administrate de persoane juridice sau fizice.3. amplasare. aici încadrându-se: sta iuni experimentale. planta ii de aliniament în lungul căilor rutiere sau ferate. pepiniere. spa iile verzi stradale sau cele din cartierele de locuit. întreprinderilor. . concentrică.cu acces limitat. fiind realizat din unită i mari de spa iu verde (parcuri. de folosin ă generală. în care accesul este permis doar pentru cei ce îşi desfăşoară activitatea în aceste zone. fâşii verzi şi planta i stradale de aliniament. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii. acoperişurile verzi. 6. numite şi spa ii verzi publice. a spitalelor. planta iile din cimitire. amenajările peisagistice din incintele institu iilor. . dotări şi func ii. transversală sau longitudinal-transversală. între care legătura se realizează prin planta ii stradale.cu acces nelimitat. unele spa ii verzi având chiar caracter privat (grădinile locuin elor individuale). a apei. 2. După pozi ie se deosebesc: . pepiniere. sau în cazul unor studii sau lucrări de profil. 1.periurbane (extravilane sau preorăşeneşti) în care intră: parcurile de cultură şi odihnă.urbane (intravilane sau orăşeneşti) în care intră: parcuri de recreare. lungi de sute de metri. dispuse în lungul unor artere principale sau prin „fâşii verzi”. grădini publice. păduri parc. grădini şi scuaruri publice. zonele de agrement (păduri de recreare. păduri de recreare. . radial-concentrică. grădinile locuin elor individuale. După accesibilitatea popula iei largi: . a solului. şi în care intră: parcuri. scuaruri. ştranduri). longitudinală. grădini zoologice. Sistemul mixt sau combinat îmbină sistemele precedente. a sta iunilor balneo-climaterice). constituită din spa ii verzi periurbane. planta ii de pe lângă unele dotări publice.

spa iile verzi pentru copii şi tineret. asigurării unui loc de joacă copiilor de vârstă mică supraveghea i de părin i sau bunici. edificii culturale. având în componen a lor doar arbuşti.3. ce au planta ii arborescente şi arbustive şi toate dotările pe care le reclamă.temporare sau provizorii. ceea ce corespunde distan ei parcurse pe jos de către un om cu mers lejer. perdelele de protec ie. nu asigură liniştea pe care vizitatorii o caută şi au un grad mai mare de poluare datorită traficului auto. În cazul scuarurilor cu func ie strict decorativă se acceptă şi suprafe e mai mici de 0. . grădini şi parcuri publice.3-3 ha. . în cca. parcuri expozi ionale. parcuri şi grădini zoologice. parcurile sportive. pie e dispuse de regulă în fa a unui edificiu important. parcuri dendrologice. spa iile verzi din cimitire. .în pie e – atunci când se suprapun par ial sau total cu suprafa a acestora. .spa ii verzi cu profil specializat: grădini botanice.4. Numărul scuarurilor se stabileşte în func ie de mărimea centrului populat şi de prezen a altor unită i de spa iu verde. După func ii: . planta iile de protec ie a cursurilor de apă şi a acumulărilor deschise de apă.3 ha. situate de regulă în cartierele de locuin e. planta iile de consolidare antierozională. Raza de deservire a unui scuar este de cca. După durată.spa ii verzi de înfrumuse are. 6. planta ii cu efect de parazăpezi.în interiorul cartierelor de locuit. Mărimea unui scuar se stabileşte luându-se în considerare că 20% din popula ia ce locuieşte în raza de deservire. scuarurile pot fi: . destina ie. amenajările peisagistice de pe lângă institu ii administrative. asigurării circula iei pietonilor de la o stradă la alta. păduri parc. destinate construirii unor cartiere de locuit. . Forma scuarului este dată de pozi ia acestuia. scuarurile por fi: . gazon. 400 m. cu rol decorativ: scuarurile decorative. .spa ii verzi cu rol recreativ: scuaruri. categorie în care intră marea majoritate a scuarurilor. caz în care au un grad mai mic de poluare şi sunt mai liniştite. După destina ie. Scuarul Scuarul este unitatea de spa iu verde cu suprafa a cuprinsă între 0. culturale sau de învă ământ. păduri de agrement. pepinierele. . După modul de amplasare.spa ii verzi utilitare şi de protec ie: aliniamentele din lungul căilor de circula ie rutieră sau feroviară. caz în care acestea sunt uşor accesibile. aranjamente florale şi alei acoperite cu pietriş sau dale. 6-8 minute. scuarurile pot fi situate: . rozarii. fiind destinată odihnei de scurtă durată.permanente. sau cu rol estetic-arhitectural datorită ob inerii unui efect decorativ deosebit şi prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente.înconjurate de străzi sau artere de circula ie. Norma pentru un vizitator este de 25-30 m2. alpinarii. situată în intravilan.scuaruri destinate odihnei şi jocului copiilor de vârstă preşcolară. frecventează simultan acel scuar. configura ia terenului şi construc iile din jur. spa iile verzi cu caracter privat aferente locuin elor. ce se înfiin ează pe terenuri virane. terenuri de produc ie floricolă sau de gazon.

zone umbrite dar şi zone însorite. respectiv: sectorul pentru copii. statui. De exemplu. de mers lejer. în strânsă legătură cu ansamblul arhitectural învecinat. în cadrul oraşelor mari. Grădina este prevăzută cu o perdea compactă de specii lemnoase. 3-4 ha. chiar bazine cu apă sau fântâni arteziene. dispuse la încrucişarea aleilor frecvent circulate. pentru a nu fi traversată de alei de trecere. . situate în fa a unui edificiu important sau la intersec ia unor artere mari de circula ie. a obiectivelor culturale. bănci.5. Compozi ia peisagistică este rezolvată în stilul mixt. Aceste planta ii ocupă o suprafa ă importantă. Primele două categorii de scuaruri prezintă în componen a lor planta ii de arbori şi arbuşti. În acest sens se recomandă ca lungimea scuarului să fie cel pu in egală cu înăl imea clădirii şi cel mult dublă fa ă de înăl imea construc iei în fa a căruia se amplasează. adăpost contra curen ilor de aer din direc ia dominantă.5 km. de învă ământ. în lungul aleilor. cu o normă pentru fiecare vizitator de 40 m2. frecventează grădina în acelaşi timp. respectiv arbori şi arbuşti. de pe o rază de 1-1. îndeplinind doar o singură func ie prioritară. situate în jurul unor institu ii publice. astfel încât să ofere protec ie fa ă de zonele cu trafic auto intens. distan ă ce poate fi parcursă pe jos în cca. Spre deosebire de scuar. în acest caz accesul pietonal ne fiind posibil. în fa a unei construc ii monumentale un scuar prea mic este necorespunzător. Mărimea grădinilor publice se stabileşte considerând faptul că 15-20% din popula ia din zona deservită. chioşcuri pentru odihnă sau chiar monumente. iar un scuar prea mare diminuează din impozan a edificiului. Dispozi ia aleilor. în care vegeta ia lemnoasă ocupă o pondere importantă.scuarurile destinate recreării şi odihnei de scurtă durată înaintea unei ac iuni riguros planificată. grădinile se amplasează la nivel de cartier sau complex de locuit. cel pentru odihna pasivă şi cel pentru odihna activă.. spre periferia scuarului. Planta iile arbustive şi arborescente sunt concepute şi dispuse sub formă de grupuri. în jurul gării sau a sta iilor de autobuz. aranjamente şi decora iuni florale. Pentru amenajarea acestora se adoptă frecvent solu ii compozi ionale geometrice regulate. scări (în cazul terenului accidentat). Dată fiind această distan ă de deservire. 6. ce ocupă 15-20% din suprafa a scuarului. . partea centrală fiind amenajată în manieră geometrică iar spre periferie predominând caracteristicile stilului peisager. unitate având suprafa a cuprinsă între 3-20 ha şi care asigură recrearea şi odihna locuitorilor din zona învecinată. 15-25 minute. Compozi ia unui scuar poate fi geometrică sau liberă. datorită inexisten ei căilor de acces. perdea ce are rol atât sanitar cât şi decorativ. trebuie să permită fluxul pietonilor după direc iile dominante de circula ie impuse de obiectivele de interes din apropiere. dar uneori grădina publică poate avea doar o singură zonă (sector). peluze de iarbă. Mărimea unui astfel de scuar se stabileşte în func ie de dimensiunile clădirii respective. alei. respectiv o intrare la cca. în care speciile sempervirescente au o pondere mai mare. Grădina publică Grădina publică este unitatea de spa iu verde. Intrările vor fi reduse ca număr.scuarurile cu func ie prioritară decorativă. boschete. grădina publică poate fi prevăzută cu 2-3 sectoare. iar în cazul oraşelor mici grădina publică îndeplineşte rolul de parc.

. bănci. precum şi spa ii vaste acoperite cu gazon (35-67%). cât şi practicarea diferitelor activită i cu caracter sportiv (jocuri. Din datele de mai sus rezultă faptul că în oraşele cu peste 30. gazon (32-66%) şi specii floricole (4-8%) din suprafa a totală. agrement) sau a unor activită i cu caracter cultural (spectacole. cafenea. de lungimi şi dificultă i diferite. ce cuprinde planta ii mari de arbori şi arbuşti (30-60%).000 de locuitori trebuie să existe un parc. parcurile se întind în vecinătatea localită ilor. ce depăşesc 20 ha. sporturi. şi de densitatea popula iei. adăpost de ploaie. Numărul de intrări şi amplasarea acestora se stabileşte în func ie de afluen a de vizitatori. toate aceste dotări vor ocupa maxim 20-40% din suprafa a totală a grădinii publice. Zona în care este amplasat un parc nu trebuie să fie poluată fonic sau chimic. în sectorul pentru copii sau în sectoarele distractive. considerându-se că 10% din popula ia oraşului frecventează simultan un parc. şi de capacitatea proiectată a parcului. Luciul de apă împreună cu alte dotări vor avea ponderea de 15-20% din suprafa ă. ocupând doar 3-5% din suprafa a totală a parcului. diferite dotări (cişmele. destinate atât pentru odihna pasivă cât şi pentru diferite manifestări artistice. WC public). Mărimea acestora se stabileşte în func ie de mărimea zonei deservite. datorită suprafe ei pe care o reclamă. recomandându-se ca microrelieful acestei unită i de spa iu verde să fie cât mai variat. de re eaua stradală limitrofă. Intrarea principală trebuie să corespundă cu direc ia celei mai mari afluen e de vizitatori. Plantele floricole sunt dispuse în zona intrării principale sau în zonele intens frecventate. şi dacă este posibil să fie situat în apropierea unei ape curgătoare sau stătătoare. locuri de joacă cu dotările aferente pentru copii.6. într-un cadru peisagistic deosebit. expozi ii. cofetărie. bazine sau chiar un mic lac. Aleile şi căile de acces (10-15%) vor permite realizarea de trasee pentru plimbare. construc ii utilitare sau pentru agrement (chioşc. Un parc de cultură şi odihnă este caracterizat în primul rând printr-o vegeta ie bogată (65-75%). fiind formată din arbori şi arbuşti (30-60%). manifestări artistice). fiind cele mai mari unită i de spa iu verde urbane. mai ales dacă există şi vegeta ie lemnoasă ce constituie nucleul de constituire a parcului respectiv. În foarte multe cazuri. locuri pentru jocuri statice. de direc iile dominante de afluen ă ce corespund principalelor zone exterioare deservite. Se recomandă dimensionarea sectoarelor astfel încât densitatea maximă să nu depăşească 300 vizitatori/ha în zonele de odihnă activă (sectoarele sportive). restaurant). Intrările vor fi prevăzute cu parcări dimensionate fa ă de afluen a de vizitatori. cu o normă de 60 m2 pentru un vizitator. iar intrările secundare să fie dispuse în zone intens frecventate. Parcurile prezintă diferite dotări ce oferă vizitatorilor atât posibilitatea plimbării sau repausului în aer liber.Vegeta ia utilizată într-o grădină publică va ocupa 40-70% din suprafa a acesteia. şi să nu depăşească 160 vizitatori/ha în zonele de odihnă pasivă (zonele pentru plimbări sau pentru odihnă propriu-zisă. culturale şi ştiin ifice fiind denumite parcuri de cultură şi odihnă. respectiv sta ionare). 6. Această unitate de spa iu verde va cuprinde alei (10-20%) şi spa ii de odihnă. Parcul Parcurile sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegeta ie lemnoasă şi ierboasă. izolate de căile pietonale cu vegeta ie arbustivă şi arborescentă.

În proiectarea unui parc se prevăd mai multe zone sau sectoare, dispuse unele fa ă de altele astfel încât să îşi poată îndeplini func iile cât mai bine, pentru ca diferitele activită i să nu se contrarieze, conform cu sectorizarea func ională. În func ie de mărimea şi complexitatea parcului, aceste sectoare sunt: sectorul de odihnă pasivă, sectorul pentru distrac ia adul ilor, sectorul pentru copii, sectorul sportiv, sectorul istoric, sectorul naturalistic, teatrul, estrada de concerte sau dans, cinematograf, săli de lectură în aer liber, restaurant, pavilioane pentru expozi ii, etc. Sectorul pentru odihna pasivă nu se va amplasa lângă cel sportiv, ci cât mai departe de acesta, în zone liniştite ale parcului, cu o pondere mare a vegeta iei forestiere, componentă ce atenuează fonic eventualele zgomote. Obiectivele care implică o mare aglomerare de vizitatori sau cele care sunt generatoare de agita ie şi zgomot, precum cinematograful, teatrul, terenurile şi dotările sportive, zona pentru distrac ii sau restaurantele, se amplasează periferic sau în locuri uşor accesibile, la distan e convenabile de sectoarele liniştite ale parcului, fiind prevăzute cu alei de acces dimensionate corespunzător, precum şi cu parcări exterioare, dispuse la limita parcului. Sectorul pentru copii se va amplasa în apropierea intrării principale, fiind separat de celelalte sectoare prin vegeta ie forestieră (arbori şi arbuşti), având cât mai pu ine alei pietonale. Sectorul sportiv poate avea în componen a sa terenuri, stadion sau alte amenajări pentru diferite sporturi. Pavilioanele pentru expozi ii se vor amplasa opus intrării principale, lângă o intrare secundară iar restaurantele în locurile intens frecventate, cu acces direct din oraş. Pe tot cuprinsul parcului pot fi dispuse chioşcuri, iar elementele ornamentale precum fântâni arteziene, statui, partere cu flori, se vor amplasa în fa a clădirilor sau pavilioanelor, în punctele intens frecventate sau în lungul aleilor principale. Este necesară constituirea şi a unui sector administrativ-gospodăresc, care să cuprindă o pepinieră pentru cultura diferitelor specii ornamentale, sere, răsadni e pentru producerea de răsaduri, anexe sau diferite construc ii administrative, sector care va fi separat de accesul publicului larg şi care va avea o pozi ie limitrofă parcului. Se recomandă ca vegeta ia lemnoasă şi cea ierboasă să ocupe suprafe ele recomandate, pentru a nu se supraîncărca parcurile cu diferite construc ii în detrimentul vegeta iei, construc ii care distrag aten ia vizitatorului de la frumuse ea naturii, pentru care acesta a venit de fapt.
tabelul 1 Procente de repartizare a principalelor componente ale unită ilor de spa iu verde (scuar, grădină publică şi parc)
Nr. crt. 1. 2. 3. Unitate de spa iu verde total Scuar Grădină publică Parc 60-85 40-70 65-75 destina ia suprafe elor (%) vegeta ia arbori şi specii gazon alei arbuşti floricole 20-60 5-10 30-75 15-20 30-60 30-60 4-8 3-5 32-66 35-67 10-20 10-15 alte dotări 0-20 20-40 15-20

6.7. Spa iile verzi din lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor
Aceste planta ii, ce înso esc adesea căile de circula ie publică din interiorul sau din afara localită ilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbuşti, până la adevărate fâşii verzi cu lă imi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de protec ie a circula iei şi a drumurilor, şi chiar economic. Func ia decorativă este realizată prin efectul estetic-arhitectural al acestor planta ii, îmbinându-se spa iul artificial cu elementele vegetale, prin aplicarea principiului armoniei. Speciile lemnoase introduc varietatea în uniformitatea construc iilor limitrofe căilor de circula ie, prin schimbările fenologice specifice diferitelor anotimpuri: culoarea frunzelor, prezen a florilor sau chiar a fructelor, bogă ia şi transparen a coroanei, textura şi forma acesteia. Vegeta ia lemnoasă fie eviden iază liniile arhitecturale ale unei construc ii sau ale unui ansamblu, fie maschează anumite elemente inestetice din apropierea căilor de circula ie. Aceste planta ii fac, de cele mai multe ori, legătura dintre marile unită i de spa iu verde dintr-o localitate, sau legătura sistemului de spa ii verzi urban cu cel periurban. Func ia sanitară şi cea ecologică sunt exercitate prin reducerea poluării atmosferice (re inerea prafului, a diferitelor pulberi şi a noxelor rezultate din circula ia autovehiculelor), ameliorarea microclimatului urban (umbrirea trotuarelor şi par ial a carosabilului, sporirea umidită ii aerului datorită proceselor de evapo-transira ie, îmbogă irea aerului în oxigen, modelarea vitezei aerului, modelarea temperaturilor extreme), diminuarea poluării fonice, reducerea trepida iilor datorită sistemului radicelar. Func ia de protec ie a circula iei şi a drumurilor este realizată în primul rând prin separarea circula iei pietonale de cea auto sau velo, prin mărirea confortului optic şi a siguran ei circula iei, prin mărirea capacită ii de ghidare a şoferului pe timp nefavorabil, prin reducerea stării de oboseală. Gardul viu din arbuşti, ce separă în unele cazuri benzile de circula ie de sensuri opuse, înlătură efectul de orbire. În afara localită ilor, planta iile arbustive de pe marginea drumurilor, reduc şocurile autovehiculelor în caz de derapaj sau accident. Numeroase planta ii măresc siguran a circula iei împotriva vântului şi a zăpezii, iar numeroase ramblee şi deblee au taluzurile fixate şi stabilizate prin astfel de planta ii. Unele planta ii, datorită monotoniei, devin supărătoare şi obositoare pentru ochii şoferului, aşa cum este cazul planta iilor de plopi columnari. În acest sens planta iile din lungul căilor de circula ie, în special din afara localită ilor trebuie astfel realizate încât să aducă varietate în peisaj şi nu monotonie. Func ia economică poate fi îndeplinită atunci când prin anumite extrageri se ob ine o cantitate de masă lemnoasă ce se poate valorifica. De regulă, această func ie este minimalizată. Speciile folosite în aceste categorii de spa ii verzi trebuie să îndeplinească unele condi ii cum ar fi: - să fie rezistente la noxe (praf, fum, gaze), - să aibă o perioadă de prezen ă a frunzelor cât mai lungă şi o perioadă scurtă de cădere a frunzelor, - să fie rezistente la diverşi factori de stres (temperaturi mari vara datorate încălzirii asfaltului, secetă, boli şi dăunători), - să nu producă fructe sau semin e care să murdărească carosabilul sau aleile,

- sistemul radicelar să fie profund şi nu superficial, pentru a nu degrada căile de acces sau diferite amenajări, - să nu drajoneze, - să aibă o creştere rapidă, - să fie longevive, - să suporte tunderile în coroană, - să suporte anumite concentra ii în sol de clorură de sodiu, provenită din amestecurile antiderapante împrăştiate iarna pe carosabil sau pe căile pietonale. În ceea ce priveşte forma coroanei, vor fi preferate cele ce au coroana piramidală sau globuloasă. Se recomandă folosirea speciilor locale precum: paltin de câmp, paltin de munte, frasin, tei, ulmi, carpen, scoruşi, dar şi specii exotice viguroase: castan porcesc, platan, ar arul argintiu, ar arul american, salcâm forma umbraculifera sau varietatea bessoniana. Pentru instalarea unor astfel de planta ii se folosesc puie i de talie mare. Planta iile din lungul căilor de circula ie pot fi constituite în principal prin aliniamente, care pot fi de mai multe categorii: aliniamente simple realizate dintr-un singur rând de arbori, aliniamente multiple realizate din 2, 3 sau 4 rânduri de arbori, aliniamente din arbuşti sub forma unor garduri vii sau aliniamente mixte realizate din arbori şi gard viu. Structura şi mărimea acestor planta ii se stabileşte în func ie de lă imea şi structura străzii, de lă imea zonei limitrofe acesteia, de intensitatea traficului auto şi a traficului pietonal, de cadrul arhitectural al construc iilor limitrofe (număr de etaje, importan a edificiului, accesul la edificiul respectiv), de orientarea străzii fa ă de punctele cardinale şi nu în ultimul rând de instala iile şi construc iile subterane. Bulevardele, ce au lă imi de 10-20 m sau chiar mai mult, vor avea benzile de circula ie auto şi velo, separate de căile de circula ie pietonale, sau chiar sensurile opuse ale circula iei auto, prin fâşii plantate cu arbori şi arbuşti. Dacă lă imea străzii este mai mică şi circula ia autovehiculelor intensă, se recomandă ca arborii şi în special arbuştii să se amplaseze între partea carosabilă şi trotuar. Dispunerea planta iilor este diferită putând fi: simetrică pe ambele păr i ale străzii, realizându-se perspective simetrice longitudinale, şi asimetrică sau unilaterală, în cazul trotuarelor asimetrice, în cazul străzilor orientate pe direc ia E-V când se recomandă plantarea laturii însorite sau în cazul drumurilor din afara localită ilor pentru deschiderea anumitor perspective laterale asupra unui obiectiv (panoramă, lac etc.). Aliniamentele de arbori din interiorul unei localită i sunt alcătuite, de obicei, dintro singură specie, specie ce poate fi schimbată după o intersec ie sau după o întrerupere a aliniamentului datorită prezen ei unui edificiu. Pot fi folosite două sau mai multe specii dar se recomandă ca acestea să fie asemănătoare ca habitus, talie, frunziş şi comportament ecologic. Distan a dintre exemplare diferă în func ie de ritmul static sau cel dinamic, putând fi egale sau variabile, sau se poate adopta plantarea liberă a străzilor. În zona intersec iilor pe o rază de cca. 25 m se recomandă păstrarea unei zone mai libere sau neplantate pentru asigurarea vizibilită ii asupra arterelor laterale. Intervalul dintre două exemplare arborescente variază între 5-12 m, în func ie de specie, de puterea de creştere, de lărgimea coroanei şi de înăl imea la care se doreşte să ajungă exemplarele respective. Planta iile sub formă de aliniamente simple se pot realiza pe fâşii de sol liber, de 1-1,5 m lă ime, uneori chiar 2 m, sau în spa ii individuale circulare sau pătrate, de minim 2 m2, dispuse pe trotuar. În cazul aliniamentelor duble lă imea minimă a fâşiilor de sol

punct de distribu ie a energiei electrice. Cu ajutorul planta iilor de arbori se pot ameliora curen ii puternici ce se formează pe anumite culoare între blocuri. a noxelor sau a altor factori de inconfort. Speciile vor fi alese şi amplasate. au suprafe e variabile de la 40-50 m2 până la 400-1000 m2. Spa iile verzi ale ansamblurilor de locuin e Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuin e. la care arborii (de talie mică) şi arbuştii au distan e mari între exemplare. ineren i în cazul aglomerărilor de locuin e de acest tip. la care arborii (de talie mare) şi arbuştii sunt planta i la distan e mici. Grădinile locuin elor individuale Aceste tipuri de spa ii verzi reprezintă o categorie aparte. parcări. orientarea şi înăl imea clădirilor.8. 6. tomberoane). Amplasarea speciilor lemnoase trebuie să permită crearea de zone umbrite dar şi de zone însorite. bănci sau alte spa ii pentru odihna pasivă. . În componen a spa iilor verzi din cartierele de locuin e intră: suprafe e plantate cu arbori şi arbuşti.5 m pentru dispunerea alternativă a exemplarelor. Astfel se deosebesc: spa ii verzi ale unui ansamblu de locuin e şi grădinile locuin elor individuale. se recomandă folosirea a 2-3 specii lemnoase care să constituie fondul general sau dominanta. 6. prezentând un acces limitat şi fiind de fapt spa ii închise delimitate de împrejmuiri. în func ie de pozi ia. ale unui cvartal sau ale unui cartier. Aceste zone verzi servesc ca spa ii de joacă pentru copii. Alegerea speciilor şi modul lor de grupare se realizează în aşa fel încât să se elimine monotonia construc iilor tipizate. în func ie de tipul de locuin ă sau de ansamblu de locuin e pe care îl deservesc.liber este de 3. Spa iile verzi din cartierele de locuit Aceste spa ii verzi pot avea suprafa ă. După desimea acestor planta ii se deosebesc străzi şi bulevarde închise.2. Prin planurile de sistematizare ar trebui prevăzute lă imi optime pentru astfel de planta ii. şi străzi şi bulevarde deschise. Astfel. recreativ şi decorativ. pentru diminuarea zgomotului. ocupând suprafe e importante. sau de 4 m între rânduri pentru dispunerea simetrică (câte doi) a arborilor. fiind amenajate şi între inute de administra ia locală. Au scop sanitar. personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil. interpuse fie între blocurile alăturate fie între arterele intens circulate şi blocurile de locuin e. Aceste grădini sunt amenajate şi între inute de proprietar după gustul propriu. partere cu flori. structură şi folosin ă diferite.1. arii de joacă pentru copii.8. balcoanelor sau a intrărilor blocurilor de locuit. 6. în strânsă concordan ă cu planta iile stradale.8. pentru plimbările locatarilor sau pentru odihna acestora. pot fi protejate anumite laturi de insola iile puternice din timpul verii. în func ie de pozi ionarea ferestrelor. pot fi mascate anumite construc ii utilitare inestetice (puncte termice. alei pietonale. şi alte multe specii pentru varietate. să permită un acces facil şi o bună vizibilitate pietonilor. suprafe e îngazonate.

În cazul vegeta iei. chioşcurilor şi treiajelor. o cascadă miniaturală. magazie de unelte. aranjamente florale. barbeque. diferite aranjamente din materiale inerte de texturi şi culori variate. mobilier de grădină. Aproape în toate cazurile această grădină are doar func ie estetică. grădina din spatele locuin ei şi grădina interioară. sediu de firmă etc. sunt prevăzute în arhitectura acestora unul sau mai multe spa ii destinate amenajărilor peisagistice. bazin cu peşti decorativi. chioşc de grădină. un mic bazin cu aspect natural. cititul. stânci şi pietre. înot (în cazul existen ei unui bazin sau a unei piscine) etc. fie la cele ale unui arhitect peisagist de la o firmă de profil. respectiv de distan a de la gard la construc ie se poate adopta şi solu ia de amenajare. îndeletniciri artizanale de dezvoltare a personalită ii. Solu ia de amenajare adoptată poate fi liberă sau geometrică (simetrică sau asimetrică). în cazul spa iilor înguste se alege o compozi ie bazată în linii mari pe specii vegetale de talie mică. arbori. folosindu-se diferite elemente native: specii ierboase. pergolelor. inclusiv cea a unei ecranări vizuale complete dinspre trotuar. datorită caracterului special al construc iilor în care sunt realizate.În func ie de pozi ia fa ă de clădire (locuin ă. Grădinile interioare. Grădina din spatele locuin ei are atât o func ie estetică dar mai ales func ională. diferite jocuri. minilivadă. pu ine exemplare de talie mai mare dar care nu vor incomoda prin dezvoltare şi umbrire. sau specii de răşinoase. trandafirii. suprafe e îngazonate. miniseră. pergole şi treiaje cu plante că ărătoare pentru realizarea umbrei. speciile cel mai des utilizate sunt speciile floricole perene. Solu ia de amenajare adoptată poate reda cu mult rafinament un colt din natură. Solu ia de amenajare se adoptă fie la recomandările arhitectului clădirii. Unele grădini pot fi amenajate sub influen a artei plastice folosindu-se elemente specifice: dale şi bănci de o anumită formă sau culoare. În func ie de mărimea spa iului disponibil. de activită ile pe care doreşte să le desfăşoare. servitul mesei. gazonul. sau a unei perdele de arbuşti înal i sau de liane. spitale. a unor grupuri de specii sempervirescente. institu ii. în func ie de specificul locului şi de estetica urbană adoptată în acea zonă. În func ie de mărimea acesteia. În această grădină locatarii imobilului îşi desfăşoară unele activită i precum: odihna pasivă sau activă. lămpi pitic. minigrădină de zarzavaturi. aşa cum reiese din denumire este situată în fa a locuin ei. În cazul unor locuin e. fiind de fapt locul în care proprietarul doreşte să aibă intimitate şi adăpost fa ă de privirile indiscrete. putând cuprinde: suprafe e şi căi de acces. grădina este structurată şi amenajată. sunt mai pu in răspândite şi cunoscute. sedii de firme. poate avea o împrejmuire (gard) înaltă. padoc şi cuşcă pentru câine. specii floricole şi arbuşti scunzi şi pentru accente. Astfel. fie prin realizarea unui gard viu înalt. arbustive sau lemnoase.) acestea pot fi: grădina de fa adă. Grădina de fa adă. dar şi a unor hoteluri. de gusturile proprietarului. speciile agă ătoare (liane sau specii anuale volubile) pentru decorarea zidurilor. Pentru unele grădini interioare se poate adopta o solu ie strict . cu o compozi ie relativ simplă. uşor de între inut. fie după propriile idei. libertatea de alegere fiind totală în acest caz. precum şi diferite specii cu port pendent. precum gazonul. arbuşti tunşi. joasă sau fără împrejmuire. activită i de grădinărit. piscină. arbuştii floriferi sau cei sempervirescen i de talie mică. Aceste grădini pot fi amenajate pentru circula ia interioară sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. Pentru spa iile largi se pot adopta diferite compozi ii. arbuşti şi liane.

care are compozi ii diferite în func ie de speciile ce doresc a fi cultivate. format din fibre minerale. printre spa iile rămase libere între plante. canalizări). se recomandă acoperirea acestuia. 6. În cazul tuturor acestor tipuri de spa iu verde este necesară. cu rolul de a re ine o oarecare cantitate de apă necesară dezvoltării plantelor. Se preferă totuşi înfiin area acestora pe acoperişuri de tip terasă. în func ie de clădirea respectivă şi de ceea ce doreşte să se realizeze. sau numeroase alte specii floricole. Acest tip de acoperişuri este mai dificil se realizat şi are în general costuri mari. de a evita spălarea stratului fertil de către apa din precipita ii dar şi de a constitui o barieră pentru rădăcinile ce se dezvoltă în profunzime. Acoperişurile verzi Acoperişurile verzi (eco-acoperişuri) reprezintă un tip aparte de spa iu verde. acoperişurile verzi pot fi intensive şi extensive. Chiar folosirea rocilor în diverse mărimi. alături de plante cu flori şi alei. respectiv cele de stâncării sau de soluri scheletice (fam. Ca specii pot fi folosite cu deosebire cele rezistente la secetă. specii arbustive sau plante ierboase volubile şi liane pentru decorarea zidurilor limitrofe acestor terase. Acoperişurile verzi extensive sunt asemănătoare grădinilor tradi ionale. Brassicaceae sau Campanulaceae). specii de gazon (fam. propor ia pietrişului şi nisipului va fi mai mare în detrimentul pământului. cu arbori şi arbuşti de talie mare. Saxifragaceae.9. Crassulaceae. cu solu ii constructive şi de amenajare complexe. Peste hidroizola ie se aşterne un strat drenant de o construc ie specială sau un strat mineral de o anumită granula ie care să permită eliminarea surplusului de apă din precipita ii. existând totuşi solu ii constructive şi pentru pante mai mari. unele specii din fam. O primă condi ie constructivă obligatorie este dotarea terasei sau acoperişului respectiv cu o hidroizola ie excelentă. Pentru eliminarea efectului mecanic al picăturilor de ploaie asupra stratului fertil. cele intensive prezintă o grosime mică a stratului fertil (7-9 cm) şi plante de talie mică şi. odată instalat un astfel de spa iu verde este dificil de ajuns la hidroizola ie. Factorul limitativ pentru realizarea acestor spa ii verzi este panta învelitorii acoperişului. pentru speciile de plante vivace. de regulă. În func ie de caracteristicile lor. fam. astfel încât liniile arhitecturale ale construc iei să se îmbine plăcut cu scena de peisaj creată. cu strat fertil mai gros. astfel. poate contribui la estetica compozi iei alese. în vederea efectuării eventualelor repara ii.geometrică sau se pot adopta principiile grădinilor miniaturale japoneze. spărtură din diferite roci sau cu scoar ă de copac tocată. cu pietriş (de tip sort). cu un sistem elaborat de iriga ie şi drenaj. forme sau provenien e. cunoaşterea situa iei (existen a şi pozi ionarea) tuturor instala iilor subterane ce deservesc clădirea (conducte de apă sau de gaz metan. Urmează un strat de separa ie. de la bun început. . nu sunt destinate accesului publicului şi având doar rol ecologic. Peste acesta se aşterne stratul fertil. fiind de maxim 10-15%. durabilă şi de bună calitate. care în mediul natural se dezvoltă pe soluri scheletice sau chiar pe stâncării. Suprafa a unei astfel de amenajări variază de la câ iva metri pătra i la zeci sau chiar sute. Poaceae). instala ii electrice. iar dacă se cultivă specii mai preten ioase acest raport se inversează.

. . al proprietarului (locuin ă privată). care în mod normal era dirijată prin sistemele de captare şi scurgere. . în canalizările de evacuare a apei pluviale direct în râuri. un acoperiş verde poate fi uneori aproape egal ca suprafa ă chiar cu cea ocupată de respectiva clădire. respectiv: al angajatului sau func ionarului (firmă. al muncitorului (fabrici. Din suprafa a acestor complexe sportive. . diferite pulberi sau noxe. contribuind într-o oarecare măsură la purificarea atmosferei. comportându-se ca un bun strat termoizolant. Ca şi în cazul grădinilor interioare. . prin dispozi ia acestora la înăl imi diferite. În toate cazurile aceste spa ii verzi vor fi prevăzute cu sisteme de irigat. .influen ează în mod pozitiv circuitul apei la nivelul localită ilor. Rolurile acestor acoperişuri verzi sunt multiple: . sau pot fi amenajate doar pentru contemplare. acoperişurile verzi contribuie la mărirea biodiversită ii în localită i. pentru perioadele de vară cu deficit de precipita ii. care să asigure un volum edafic şi o stabilitate corespunzătoare.alături de celelalte tipuri de spa ii verzi. creându-se spa ii pentru odihnă.moderează regimul termic din încăperile situate la ultimul nivel. Prin punerea acestei cantită i de apă la dispozi ia stratului vegetal al acoperişurilor verzi şi prin procesele de evapo-transpira ie specifice plantelor. ateliere). .acestea re in diferite cantită i de praf.Pentru utilizarea speciilor arborescente şi a lianelor se recomandă folosirea unor containere speciale. fiind dotate cu mic mobilier de grădină. 6. constituind un ambient deosebit pentru toate încăperile ce au ferestre spre por iunea respectivă de acoperiş.reduc semnificativ temperatura aerului de la nivelul acoperişului. prin rolul estetic şi peisagistic deosebit influen ează benefic confortul vizual şi cel psihic al omului. Parcurile şi grădinile sportive Acestea se amenajează în cadrul complexelor sportive. fapt foarte important mai ales în marile aglomerări urbane. al bolnavului sau pacientului (spitale. acoperişurile verzi pot fi accesibile vizitatorilor. Solu iile amenajistice se vor adopta în func ie de clădire. de ambient şi nu în ultimul rând de func ionalitatea spa iului respectiv. şi constituie unită i de sine stătătoare. de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafe elor deschise ale terenurilor sportive. fa ă de învelitorile clasice cu materiale bituminoase sau tablă. în zilele însorite. Iarna pierderile de căldură sunt mai mici ceea ce implică o reducere a cantită ii de energie consumată pentru încălzirea suplimentară a acestor încăperi. până la 4-7. spa iile verzi propriu-zise. . umiditatea aerului este ameliorată semnificativ. pentru servit ceaiul sau cafeaua etc.şi nu în ultimul rând. cabinete). respectiv zonele acoperite cu vegeta ie de in minim 30% şi au rolul de a separa diferite sectoare sportive. Suprafa a acestora variază de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori. policlinici. institu ii administrative). prin re inerea în procente însemnate a apei din precipita ii. iar vara este eliminată supraîncălzirea aerului şi automat scăderea consumului de energie al aparatelor de aer condi ionat. hale.10. prin nişele ecologice pe care le constituie pentru diverse vie uitoare.5 ha pentru 5-10 mii de spectatori.prin crearea de asemenea amenajări se măreşte suprafa a acoperită de vegeta ie dintr-un oraş.

1000 m2 pentru 40-50 copii. când sunt în afara localită ii. caz în care au caracter de tabără. Pentru realizarea unei perdele de protec ie se recomandă plantarea perimetrului acestor zone cu arbori şi arbuşti. Stilul adoptat este cel mixt. 7-10 ani. liane sau specii volubile pentru înverzirea zidurilor. bazin acoperit sau în aer liber (înot. dispuse în aria intrărilor sau a zonelor intens frecventate. separate prin vegeta ie. cu ghimpi (Berberis . Ca reparti ie a suprafe elor pentru elementele constitutive se consideră: 50-60% pentru vegeta ie. sau în cadrul scuarurilor. clădiri pentru vestiare. cu solul permeabil. 6. bârnă de echilibru. pentru a se realiza fluxul cât mai facil. Suprafa a variază de la cca.11. atletism). aleile de acces vor fi dimensionate corespunzător. 3500 m2 fiind dotată cu terenuri pentru diferite jocuri cu mingea (fotbal. terenuri pentru diferite sporturi (tenis. Zona pentru copiii de 7-10 ani vor avea cca. 100 m2 până la câteva hectare. Suprafe ele îngazonate prezintă procente însemnate. 3-6 ani. tobogane. Zona pentru copiii de 11-15 ani va avea cca. volei. în care constituie sectoare de sine stătătoare. polo). 20-25% pentru terenurile de joacă. în func ie de ambientul în care sunt amplasate. Vegeta ia folosită va fi constituită din arbuşti şi arbori de mărimea a III-a. Amenajările peisagistice constituie şi locul de odihnă şi plimbare a sportivilor sau a vizitatorilor veni i pentru o anumită manifestare sportivă. arte mar iale). Terenul pe care se înfiin ează un astfel de parc trebuie să fie plan. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor cel mai frecvent se amplasează în interiorul cartierelor sau cvartalelor de locuin e. 11-15 ani. leagăne. iar perimetral se realizează o perdea de protec ie.Sunt utilizate numeroase planta ii de aliniament pentru crearea de perdele sau ecrane verzi de separare vizuală. şi vor fi dotate cu groapă cu nisip. în func ie de afluen a mare a publicului în zilele de competi ii. în ceea ce priveşte numărul şi lă imea. grupuri sanitare. Spa iile verzi pentru recrearea copiilor Acestea sunt amenajări de mărimi diferite. 30-40 copii. volei. labirint. Pe cât posibil planta iile realizate nu trebuie să umbrească suprafe ele de sport. respectiv: până la 3 ani. Pentru toate sectoarele diferitelor sporturi precum şi pentru toate terenurile. Sectoarele pentru preşcolari vor avea minim 400 m2 pentru o capacitate de cca. handbal. diferite săli de sport (gimnastică. precum şi numeroase aranjamente decorative cu specii floricole. gazon sau arbuşti. grădinilor publice sau a parcurilor. 8-10% pentru alei şi 2-5% alte construc ii. balansoare. cu forme şi trasee geometrice în jurul terenurilor şi construc iilor iar spre periferie se vor adopta trasee libere. Toate aceste amenajări sunt subordonate organizării func ionale a parcului. sinuoase iar vegeta ia dispusă liber şi constituită din specii locale. bănci. cu precădere împotriva vânturilor dominante. şi să nu producă fructe ce pot murdări. Sistematizarea generală a parcului cuprinde: stadion (fotbal. de aria pe care o deservesc şi de categoriile de vârstă pentru care sunt dotate. duşuri etc. unde distan a parcursă este cât mai mică şi unde copiii sunt feri i de căile de acces auto. În cadrul acestora se recomandă amenajarea şi gruparea dotărilor pe sectoare specifice diferitelor categorii de vârstă. baschet. Sunt excluse speciile cu rezisten ă mecanică mică (Buxus senpervirens). precum şi specii floricole şi de gazon. clădiri administrative. tenis). oină). cu dotări specifice vârstei precum şi un teren înierbat pentru jocul cu mingea.

pistă pentru patine cu rotile. cât şi zone însorite.. care murdăresc. Stilul adoptat de cele mai multe ori pentru zona verde din imediata vecinătate a clădirii principale este cel geometric. se pot adopta diferite alte maniere de amenajare. iar pe laturile estice şi nordice se vor amplasa în dreptul por iunilor de ziduri fără ferestre. cele cu frunze. În cazul taberelor. pârtie pentru schiuri. pistă pentru alergare. a zgomotului şi a gazelor. un mic monument sau un bust.sp. Laburnum anagyroides. ronduri. tobogane. grădini elor şi creşelor Institu iile de educa ie şi învă ământ prezintă în incinta aferentă. arbori de mărimea a III-a. Amenajările peisagistice sunt realizate într-o manieră liberă şi trebuie concepute astfel încât să constituie o ambian ă de bună dispozi ie. medicinale şi melifere. În cartierele de locuit sau în scuaruri. sau pentru desfăşurarea diferitelor activită i sportive sau didactice. care au gust neplăcut sau care sunt iritante sau otrăvitoare. 6. Terenurile destinate activită ilor sportive sau pentru diferite jocuri în aer liber vor fi amplasate opus fa ă de sălile de clasă. Spa iile verzi de pe teritoriul şcolilor. sau care să fie toxice (Taxus baccata. un mic bazin prevăzut cu o fântână arteziană. plante tehnice. Perimetrul incintei se recomandă să fie plantat cu o perdea vegetală compactă. flori. cu alei ce converg spre intrările mai importante şi o axă principală de compozi ie ce se suprapune peste aleea ce uneşte intrarea în incintă cu clădirea principală. bibliotecă volantă. Din sortimentul de specii folosite în aceste spa ii verzi se exclud cele cu ghimpi.). terenuri pentru jocuri de masă. bazin pentru înot. astfel încât pe păr ile sudice şi vestice ale construc iilor să poată umbri par ial clasele prea însorite. flori. bob sau săniu ă. balansoare. cu rol de protec ie împotriva prafului. alei pentru biciclete sau trotinete. cu frunze. eventual un mic stadion. plante decorative sau chiar o minicolec ie dendrologică sau floricolă. Ca elemente prezente în această zonă sunt: peluzele de gazon. sau printr-un fond mai neutru pentru zonele cu dotări viu colorate. incluzând: terenuri pentru diferite jocuri sau sporturi. şi vor fi izolate prin planta ii compacte. pe lângă construc iile specifice destinate procesului didactic. Dar în func ie de microrelief. necesare odihnei şi relaxării copiilor în recrea ii. dotările vor fi mult mai complexe.12. arbuşti fructiferi. fructe sau semin e cu gust şi miros neplăcute. Arborii planta i lângă clădiri vor fi amplasa i. Prin dispunerea vegeta iei lemnoase se realizează atât zone umbrite moderat. grădina de zarzavat.). pentru o reducere cât mai mare a zgomotului specific acestor activită i. leagăne. bănci. destinate odihnei. teren pentru focul de tabără. labirinturi. de cadrul general în care este situat complexul de construc ii al institu iei respective. corpuri de iluminat. aceste zone au ca dotări şi echipamente pe cele obişnuite: gropi cu nisip. bârnă pentru echilibru. arbuşti sempervirescen i sau floriferi. Robinia sp. ce poate cuprinde: o mică livadă. Pentru numeroase unită i de învă ământ este necesară înfiin area unui sector pentru ştiin ele naturii. coşuri de gunoi etc. spaliere. rabate sau diverse aranjamente floristice. Rhus typhina). prin varietatea coloristică pentru anumite zone. . şi spa ii verzi cu diferite amenajări. iritante (Cornus sanguinea) sau care să păteze (Juglans sp. fructe sau semin e.

calmante. Parterele cu flori şi peluzele de gazon. în întreprinderile cu procese monotone se folosesc specii cu flori de culori vii. func ional şi estetic. pasive cu rol calmant. Aceste zone vor fi prevăzute cu peluze de gazon. Aceste spa ii verzi trebuie să asigure condi ii prielnice de recuperare şi refacere a sănătă ii diferitelor categorii de bolnavi. Amenajarea acestor spa ii verzi urmăreşte realizarea unui ansamblu unitar. cu forme şi spa ii plăcute şi confortabile. 6. sau a celor rezervate pauzelor.13. 6. sanatoriilor şi sta iunilor Pentru a-şi putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au. familiare. având ca dotări mese. cu rol stimulator. Speciile floricole se vor alege în func ie de specificul proceselor de muncă. unde vor lipsi sau vor fi înlocui i cu arbuşti de talie mică. în alternan ă cu diferite grupuri de arbori şi arbuşti. fizică şi chimică specifică diferitelor întreprinderi şi de a crea un cadru cât mai plăcut pentru salaria i. de a diminua poluarea fonică. rabate de flori.Normele indicate pentru un copil sunt de 20 m2 pentru copii mai mici de 3 ani (creşe şi cămine) şi de 25 m2 pentru copii de 3-6 ani. precum şi obiecte din materiale calde. Solu iile de amenajare vor folosi compozi ii simple. Speciile cu coroană largă vor fi dispuse în zonele largi necondi ionate de prezen a drumurilor de incintă. pentru mărirea gradului de vizibilitate. cu excep ia intersec iilor. Astfel. respectiv cea a intrărilor. care va fi dispusă pe întreg teritoriul. coşuri de gunoi şi cişmea cu apă potabilă. În şcoli se recomandă o normă de 5 m2 spa iu verde şi de 1. De asemenea. iar pentru întreprinderile cu medii zgomotoase care obosesc nervii sau medii cu diferite radia ii luminoase care irită ochii. Căile de acces auto vor fi mărginite de arbori. grupuri de arbuşti dar şi de arbori care vor umbri par ial mesele şi băncile. iar acolo unde spa iul permite suprafe ele cu vegeta ie lemnoasă vor fi cât mai mari şi cât mai compacte. Speciile folosite vor avea coroana îngustă şi înaltă pentru a nu stânjeni deplasarea vehiculelor cu gabarit mare. cu specii floricole având culori liniştitoare. birourilor. Spa iile verzi din incinta spitalelor. Componenta cea mai importantă. diferite. Normele recomandate sunt de 70 m2/bolnav pentru spitalele urbane şi de 150 2 m /bolnav pentru sanatorii sau sta iuni balneoclimaterice. pentru fiecare elev. ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al clădirilor sau instala iilor.5 m2 de teren sportiv. bănci. vor mărgini aleile pietonale şi vor fi dispuse cu precădere în zonele intens frecventate. . ce sunt dispuse de regulă în afara localită ilor. se amenajează şi locuri pentru pauza de masă şi odihnă. se vor folosi plante cu flori ce au culori reci. Spa iile verzi din incinta întreprinderilor De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja spa ii verzi.14. luându-se în calcul influen a psihică mai ales a cromaticii acestora. cu cel mai mare impact peisagistic. aceste categorii de institu ii trebuie să dispună de un ambient cât mai curat şi mai sănătos. este vegeta ia lemnoasă.

Cimitirele mari. constituit din biserică. dar şi specii de foioase precum: tei. Pentru institu iile în care sunt trata i bolnavii ce suferă de surmenaj sau de oboseală se amenajează locuri de odihnă cu vederi panoramice. Nelipsite vor fi şi suprafe ele mari acoperite cu gazon precum şi parterele cu flori. separarea diferitelor amenajări precum parcări. având un rol important în micşorarea vitezei vântului. Astfel. de la intrarea principală sau de la biserică. de regulă fiind conceput în manieră geometrică. acoperite cu plante agă ătoare. În cazul institu iilor curative pentru bolnavii de plămâni se foloseşte genul romantic. Pentru sanatoriile cardiologice se va folosi genul liniştit al peisajului. subordonate fa ă de intrarea principală sau de edificiul cel mai important din incintă. spa iile verzi aferente vor avea un specific propriu. bazin de înot cu plajă însorită sau semiumbrită.Vegeta ia lemnoasă de ine un procent important din suprafa a spa iului verde. chiparoşi. precum şi pergole cu vi ă de vie. numeroase cimitire au amenajări peisagistice sumare. dispuse în lungul aleilor principale. favorabilă plimbărilor de fortificare a inimi. sau în sens radial. tisă. De asemenea. Planul de sistematizare al unui cimitir este bine organizat. purificarea aerului. de arbuşti sau astfel de spa ii înconjurate de treiaje cu plante că ărătoare. În această zonă sunt prezente partere de flori sau chiar diferite aranjamente floristice mai rafinate. brad. chioşcuri). 6. cimişir. a plantelor cu flori mirositoare sau a plantelor aromatice. reduse doar la aliniamente de arbori. de afec iunile care se tratează în cadrul acestora. se vor amenaja poieni umbrite sau semiumbrite prevăzute cu hamacuri sau şezlonguri. castani porceşti. treiaje sau pergole acoperite cu liane se realizează zone umbrite. paltini. cu alei şi căi de acces paralele. capelă sau un monument memorial. diverşilor eroi ce au murit pentru o anumită cauză. Potecile şi aleile vor avea pante uşoare şi vor fi par ial umbrite. pasive au un efect psihologic important asupra pacien ilor. sau chiar garduri vii. . separarea incintei fa ă de vecinătă ile incompatibile. cu bănci şi şezlonguri. necesare bolnavilor. cu oglinzi de apă ce au efect odihnitor şi relaxant. numită „cimitirul eroilor”. delimitarea şi mascarea sectoarelor administrative. ar ar american. bine delimitată. pornesc mai multe alei rectilinii. flancate de planta ii sobre. cantonate în special în zonele de odihnă pasivă (bănci. se amenajează zone sau col uri liniştite în mijlocul unor grupuri de arbori. ce au efect liniştitor. se pot amenaja voliere cu păsări decorative sau cu păsări cântătoare. Dacă spa iul permite. sau în jurul edificiului central. centrale. Frecvent pentru aceste planta ii sunt folosite specii de tuia. În func ie de destina ia institu iilor respective. Astfel. drumuri interioare de acces auto etc. se recomandă realizarea de terenuri umbrite sau însorite pentru gimnastică sau sporturi uşoare. Spa iile verzi din incinta cimitirelor Adesea. care are ca dominantă un monument dedicat ostaşilor români sau de alte na ionalită i. datorită lipsei de spa iu. dispuse în alternan ă cu zonele însorite. Cu ajutorul vegeta iei lemnoase sau a diferitelor chioşcuri. molid. sub formă se aliniamente de arbori sau arbuşti. glicină sau trandafiri. Pe suprafa a spa iului verde se vor afla chioşcuri pentru odihnă. influen ând benefic recuperarea acestora. Se recomandă folosirea de arbori şi arbuşti ce degajă uleiuri eterice. Parterele cu flori cu nuan e reci. atenuarea zgomotului de la eventualele surse din jur.15. din specii sempervirescente. prezintă şi o zonă. Aleile vor fi cât mai orizontale sau vor avea o înclinare mică.

după considerente ştiin ifice (taxonomice). Paeonia sp. de recreare şi decorativă. fiecare panou având o hartă clară cu sectoarele şi construc iile prezente aici. fără ca acesta să treacă de prea multe ori prin acelaşi loc. se execută lucrări de excavare. Chrysanthemum sp. să poată fi realizat pe jos. de recreare. Grădinile botanice Reprezintă teritorii de diferite mărimi.1. Amplasarea unei grădini botanice se va realiza în aşa fel încât să fie cât mai departe de zonele industriale sau de alte elemente indezirabile (groapă de gunoi. alimentară. sunt: trandafirii. care adăpostesc colec ii de plante realizate în principal în scop ştiin ific. pentru realizarea acestor denivelări. Lupinus sp. Narcissus sp. mai ales la intrarea principală sau şi la intrările secundare. 6.. În cazul în care terenul nu este prea frământat. ce nu necesită condi ii deosebite de cultură şi îngrijire (Iris sp. alei şi poteci trebuie să asigure vizitatorului accesul în toate zonele şi parcurgerea unor trasee variate. din cele mai îndepărtate col uri ale Lumii. în afară de cele amintite. saschiul (Vinca minor). dar şi în punctele cheie. Convallaria majalis etc. influen ează organizarea grădinii botanice pe sectoare. Sedum sp. la instruirea cultural-educativă a popula iei sau la constituirea unui cadru plăcut pentru recrearea şi odihna publicului larg. Pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite. industrială sau medicinală a plantelor. cu multe denivelări. Aster sp. Conceperea şi realizarea grădinilor botanice sunt realizate astfel încât func ia ştiin ifică să se îmbine cu cea educativă. situate în intravilan sau în extravilan. corespunzătoare diverselor specii de plante sau pentru crearea diferitelor ambian e care să sugereze medii naturale sau scene de peisaj specifice. amenajate după diferite criterii: după zonele geografice ale ării sau ale Globului. înfiin ându-se în acest scop diferite sectoare. halde. la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultură. datorită ac iunii nefavorabile a rădăcinilor acestora pe parcursul creşterii. Vegeta ia lemnoasă dintre locurile de veci este constituită din arbuşti.16. să existe mijloace de transport în comun. Microrelieful. Spa iile verzi cu profil specializat 6. precum şi cu pozi ia în care se află vizitatorul în acel moment.). iedera (Hedera helix). după importan a decorativă. sanitar şi decorativ. în special cei urcători şi cei din grupa Polianta. Sistemul de drumuri. şi obligatoriu cel pu in un curs de apă. utilită ile şi căile de acces. Sempervivum sp. Alături de acestea sunt folosite şi numeroase specii de plante floricole perene rustice.16.. de maximă circula ie. terenul pe care se realizează o grădină botanică trebuie să aibă un microrelief cât mai variat. Orice grădină botanică trebuie să aibă o sistematizare judicioasă a teritoriului. În acest sens este obligatorie pozi ionarea de panouri explicative. după concep iile .. din specii sempervirescente. surse de zgomot puternic). de taluzare sau de înăl are a unor zone. şi eventual cu un aliniament de arbori de mărimea a III-a. sau dacă distan a fa ă de centrul populat este mai mare.. caprifoiul (Lonicera japonica). Accesul vizitatorilor trebuie să fie comod.Perimetrul se recomandă să fie împrejmuit cu un gard viu. Aici sunt reunite atât elemente ale florei autohtone cât şi ale florei exotice. arborii fiind evita i. dar şi culturaleducativ. sanitară. Realizarea acestor colec ii de plante serveşte: la cunoaşterea florei autohtone şi a celei din alte regiuni. Ca specii lemnoase frecvent folosite.

Aici sunt puse în aten ia publicului plante. Ansamblul peisagistic al rozariului este realizat cu ajutorul arborilor şi arbuştilor. care în mod normal rămân neobservate în natură de către oameni. sectorul administrativ. ierbar). forme de relief sau a celor mai importante unită i de vegeta ie. folosindu-se diferite dotări specifice grupelor de soiuri: spaliere. Pe lângă marea majoritate a speciilor exotice plantate care rezistă la condi iile climatice locale. ce au drept scop eviden ierea cromaticii sau habitusului diferitelor soiuri. dar în containere. numit şi colec ia botanică. Sectorul plantelor de cultură. englezeşti. şi implicit expozi ii foarte diferite. Aici se regăsesc plante alimentare (cereale. muzeu. În sectorul florei României sunt prezentate plante specifice diferitelor regiuni. aranjate în func ie de taxonomia regnului vegetal. plante aromatice. sunt reunite speciile dintr-un anumit continent sau o anumită regiune (flora mediteraneană. estivală sau autumnală. pergole. hibrizi floribunda etc. rădăcinoase). până la cele superioare (ultimele fiind . rozariu-ul. treiaje. sectorul plantelor acvatice.). Sectorul plantelor decorative este situat fie la intrarea principală. fie în fa a clădirilor importante (birouri. mai ales în ceea ce priveşte altitudinea. arhitecturală. de parc. Rozariu-ul. de la cele inferioare. În sectorul sistematic sunt reunite specii dintre cele mai diferite. licee sau a alte unită i de învă ământ. melifere. diverse suporturi sau chiar ziduri. sectorul florei diferitelor zone geografice. Acest sector prezintă un maxim de interes începând cu sfârşitul lunii mai şi până în octombrie. Fiecare plantă sau grup de plante prezintă panouri cu explica ii cu privire la calită ile şi întrebuin ările specifice. grupează specii de plante cultivate ce au întrebuin ări în diferite ramuri ale activită ii umane. sectorul sistematic. în care se găsesc speciile spontane ale genului Rosa. rozariul sau sectorul trandafirilor este realizat după principii sistematice.şi modalită ile de realizare a grădinilor unei epoci sau a unei culturi (tipuri de grădini) etc. întâlnite cel mai des în sistematizarea unei grădini botanice. Ca sectoare. fie se desfăşoară între cele două elemente. tehnice. la exterior. pentru a face posibilă dispunerea firească a speciilor. ce întră în componen a fundalurilor şi încadrărilor. respectiv în sere încălzite sau semiîncălzite. ce favorizează dispunerea sistematizată a soiurilor de trandafiri. medicinale etc. Acest sector prezintă cel mai variat microrelief. Ca solu ii de amenajare se adoptă o compozi ie geometrică. şi iarna protejate în spa ii adăpostite. cu o organizare mai simplă (de obicei de la muşchi şi ferigi). Realizarea planta iilor floricole. În sectorul florei Globului. se eviden iază: sectorul plantelor decorative. dar şi publicului larg. hibrizi Polianta. urcători. existând în cadrul acestuia diferite compartimente precum: compartimentul trandafirilor sălbatici sau de peisaj. sectorul plantelor de cultură. eviden iază specii vegetale valoroase din ara noastră. în acest sector. Aici sunt cultivate speciile de plante cu cel mai mare efect decorativ. Sectorul plantelor spontane folositoare. ine cont de asigurarea continuită i înfloririi. şi compartimente ale diferitelor grupe de soiuri (nobili.). flora Asiei etc. sub formă de aranjamente florale minu ios concepute precum şi arbuşti floriferi sau sempervirescen i. folosindu-se succesiv specii cu înflorire prevernală. serele. pot fi cultivate şi specii sensibile la frig. ce au diverse întrebuin ări. vernală. grădina japoneză. sunt frecvent utiliza i arbuştii sempervirescen i de talie mică sau chiar mici grupuri de conifere. leguminoase. Acest sector este destinat în principal lec iilor în natură organizate de cadrele didactice din şcoli. sectorul plantelor spontane folositoare. sau arbori cu efect decorativ deosebit. vara îngropate în sol. Pentru realizarea unei diversită i texturale sau cromatice chiar în interiorul colec iei de trandafiri. Polianta.

pasul chinezesc din dale de piatră. subtropicale. Ca sectoare specifice se pot aminti: vegeta ie ini ială. Acest complex prezintă sere de dimensiuni diferite în func ie de dimensiunile speciilor găzduite. poartă torrii. sera plantelor din regiune mediteraneană. decorativ şi recreativ. ocupă procente importante şi conferă nota generală a arboretumului. pod arcuit din piatră.2. este dispus de regulă. în care sunt create condi ii cât mai propice dezvoltării speciilor proprii mediului mlăştinos sau acvatic. când multe din speciile vegetale tropicale înfloresc şi când celelalte sectoare (exterioare) nu mai au atractivitatea din timpul primăverii. cu cea de educare a publicul şi de cultivarea acestuia pentru frumos. mediteraneene.monocotiledonatele). acestea fiind grupate după cerin ele ecologice. fiind folosite specii lemnoase din Extremul Orient. sera plantelor acvatice tropicale. ornamental. pajişti. sera rezervată expozi iilor florale. 6. amenajările de aici fiind realizate în maniera stilului sino-japonez. Prin structura. sera orhideelor şi a plantelor epifite. Grădina japoneză. sera înmul itor. Sectorul plantelor acvatice se prezintă sub forma unui bazin sau complex de bazine. uneori chiar un miniparc zoologic. clădiri administrative. prin universul vegetal pe care îl reunesc cu scopul de a-l oferi vizitatorilor sub forma diferitelor „spectacole de formă şi culoare”. ce a constituit nucleul înfiin ării colec iei. pădure de răşinoase. . şi adăposteşte colec ii de plante exotice: tropicale. pădure mixtă. Complexul de sere. lanterne de piatră. sau mai rar. în apropierea intrării principale. Sistematizarea colec iei implică realizarea diferitelor sectoare. Parcurile şi grădinile dendrologice Parcurile dendrologice (arboretumuri) şi grădinile dendrologice reprezintă colec ii de specii lemnoase (arbori. sera cactuşilor şi a plantelor suculente din regiunile deşertice. industrial sau alimentar. colec ie de trandafiri. Acest sector este destinat cu precădere specialiştilor sau elevilor şi studen ilor ce înva ă în unită i cu profil biologic. Aceste colec ii dendrologice constituie locul unde se realizează primele încercări de aclimatizare a speciilor forestiere de interes forestier. verii sau toamnei. sera azaleelor şi cameliilor. pădure de foioase.16. eventual un mic templu şi nelipsitul bazin cu lotuşi şi peşti decorativi. ambian a fiind puternic marcată de elemente de arhitectură proprii acestor culturi: pavilion de servit ceaiul. Vegeta ia forestieră spontană. şi prezintă un microrelief variabil pentru realizarea de microsta iuni cât mai diferite necesare aclimatizării şi cultivării numeroaselor specii lemnoase autohtone şi exotice. sau din alte regiuni calde ale Globului. Suprafa a acestor colec ii variază de la câteva hectare la câteva zeci de hectare. Astfel. este un sector aproape nelipsit din orice grădină botanică. arbuşti şi liane) realizate în scop ştiin ific. cu cea de recrearea a popula iei şi nu în ultimul rând cu func ia decorativă. ce grupează speciile forestiere în func ie de condi iile ecologice pe care le reclamă. Cursurile şi suprafe ele de apă constituie elemente importante în realizarea de sta iuni de luncă sau a unor peisaje deosebite. după zona geografică de provenien ă. didactic. sera colec iilor. se deosebesc: sera palmarium. grădinile botanice îmbină func ia de conservare a diferitelor specii vegetale (rare sau periclitate). Acest sector prezintă un interes ridicat în special iarna. pepinieră. prin solu iile de amenajare adoptate.

de recomandat cât mai largi. Noile norme de creştere şi îngrijire a animalelor sălbatice în grădinile zoologice. stâncării. Grădinile şi parcurile zoologice Acestea reprezintă teritorii. înfiin ată la începutul sec.arboretumul Bazoş (jud. solu iile amenajistice adoptate sunt în maniera stilului peisager. Pe ansamblu. de preferabil într-un masiv forestier şi în apropierea unei ape curgătoare. sau instala ii cu influen e nocive asupra faunei adăpostite. aclimatizarea unor animale exotice importante din punct de vedere economic.De regulă. care să permită o oarecare mişcare de zbor acestora. Bacău). gropi de gunoi.5 ha. în ceea ce priveşte frumuse ea. perdele sau garduri mascate cu liane. de tipul cuştilor cu gratii. .grădina dendrologică Macea (jud. înfiin at în 1909. pentru mărirea valorii estetice a acestor spa ii. cât şi pentru amenajările specifice faunei acvatice. cu o suprafa ă de 60 ha. Multe spa ii destinate animalelor sunt prevăzute în mod obligatoriu cu diferite planta ii de arbori. 6. arbuşti sau liane pentru crearea unui mediu cât mai natural speciei respective. vegeta ia lemnoasă şi ierboasă. este necesară construirea de voliere largi. fiind condi ionate de existen a vegeta iei ini iale şi de microrelieful teritoriului. construc iile sau zonele administrative ce servesc la îngrijirea animalelor şi între inerea instala iilor respective. Scopul acestor grădini sau parcuri zoologice este multiplu: educarea şi îmbogă irea cunoştin elor oamenilor de orice vârstă.16. Bacău). înfiin at la începutul sec. strâmte. înfiin at în 1908.5 ha. care adăpostesc colec ii de animale din diverse regiuni ale Lumii. pentru mascarea adăposturilor şi refugiilor unor specii de animale.arboretumul Dofteana (jud. pentru asigurarea umbrei pe timp de vară.arboretumul Hemeiuş (jud. bazine. de tip „microbiotop sau minihabitat”. păstrarea unor exemplare vii ale unor specii periclitate în încercarea de înmul ire în captivitate a acestora. Delimitările şi separarea între diferite sectoare se realizează prin planta ii masive de arbori şi arbuşti. . satisfacerea curiozită ii oamenilor cu privire la lumea animală. având o suprafa ă de 70 ha. Timiş). Arad). înfiin at în 1880. interzic inerea acestora în condi iile improprii ale spa iilor mici.3. Vecinătă ile nu trebuie să fie indezirabile. realizarea de către biologi a observa iilor cu privire la biologia şi comportamentul unor specii. Amplasarea colec iilor de animale se recomandă să se realizeze în afara perimetrului construibil. . şi reclamă obligativitatea creării de spa ii largi. Dintre cele mai importante parcuri şi grădini dendrologice din ara noastră. al XX-lea. pot fi amintite: . cu o suprafa ă de 34 ha. . în care să fie redat cât mai fidel a unui col din mediul natural al speciei respective (grote. care va fi folosită atât ca sursă de apă. În cazul păsărilor zburătoare. al XVIII-lea. cu o suprafa ă de 20. curs de apă. Hunedoara). a masca zidurile inestetice. să nu existe zone industriale. vechimea şi mărimea colec iilor. având o suprafa ă de 48. trebuie să ocupe suprafe e importante. . pentru a completa ambientul. clădiri şi instala ii special realizate acestui scop. vegeta ie specifică) şi la care separarea fa ă de vizitatori să se realizeze prin diferen e de nivel sau şan uri cu apă. având în acest sens îngrădiri.arboretumul Simeria (jud.

şopârle.sectorul primatelor. uli. precum lebedele. cai sălbatici. .: . lama şi alpaca. de numărul de specii. Fiecare sector va cuprinde spa ii ce adăpostesc animale înrudite (ierbivore mari. gheparzi etc. stânci. zimbrii etc. de amenajările respective. pentru sezonul rece.sectorul rezervat pentru antilope. în care sunt amenajate arcuri largi cu vegeta ie ierboasă şi lemnoasă.). ren. mici palmipede. girafele.sectorul reptilelor. şerpi sau crocodili. jderi etc. despăr ite de vizitatori prin canale cu apă şi diferen ă de nivel. pentru vizitatorii ce aleg accesul pe jos. gâştele. câini dingo. care asigură accesul unui segment important de vizitatori. carnivore mici.sectorul păsărilor tropicale sensibile. bivoli.sectorul galinaceelor şi columbidelor. râşi.sectorul urşilor. în aer liber. porumbei sălbatici sau de ornament. şi padocuri acoperite.sectorul marilor ierbivore. şoimi. cât mai apropiată de regiunile de origine ale animalelor. elan. alpin şi subalpin etc. cu microbiotopuri amenajate cu grotă. reprezentat printr-o clădire şi chiar unele sere. caprine. iluminare şi chiar vegeta ia caracteristică mediilor diferitelor specii de: broaşte estoase. trunchiuri de arbori. cât şi spa ii largi. pantere..Distan a fa ă de localitate nu trebuie să fie prea mică. pentru inerea acestora în sezonul hibernal. pentru speciile sălbatice care nu pot părăsi incinta (berze. . canari. asini etc. cameleoni. turturele. pentru diferite specii de urşi. pentru men inerea în condi ii controlate de temperatură şi umiditate a diferitelor specii de păsări exotice precum: papagali. bazin. ce adăpostesc pisici sălbatice. pot fi amintite: .. Accesul trebuie să fie posibil şi cu ajutorul mijloacelor de transport public. ciufi. . în care sunt găzdui i: elefan i. În ceea ce priveşte sectoarele ce se pot realiza. De asemenea.sectorul păsărilor răpitoare. cormorani. galinacee etc. în care sunt amenajate vivarii unde sunt reproduse condi iile de temperatură. Spa iile rezervate animalelor vor fi prevăzute cu vegeta ie. . grauri etc. . cinteze.. umiditate. Suprafa a unui sector se corelează cu talia şi numărul maxim al animalelor ce se urmăreşte a fi găzduite. ovine. cu zone largi amenajate pentru tigri. stârci. cu luciu de apă şi vegeta ie specifică. distan a nu trebuie să fie prea mare. pelicanii. cucuvele. să nu deranjeze popula ia din marginea centrului populat.sectorul felinelor mari. prevăzut cu arcuri largi descoperite. pentru sezonul estival. pume.sectorul păsărilor de baltă. . . lei. prin plimbare. . găini de ornament. cu voliere pentru răpitoare de zi precum: vulturi. datorită fie dimensiunilor mari (necesită un spa iu foarte mare pentru decolare) fie faptului că sunt semiîmblânzite. dromaderi. . iguane. zebre. cu voliere şi vegeta ie. lupi.sectorul stru ilor. păuni. bibilici. care să permită o mare libertate de mişcare exemplarelor de cerb carpatin. căprior.sectorul felinelor şi carnivorelor mici.) sau animale din acelaşi tip de habitat (de baltă. fie cu voliere foarte mari. constituit dintr-o clădire. libere. Numărul şi tipurile de sectoare ale unei grădini zoologice variază în func ie de mărimea teritoriului. . pescăruşi etc. cerb lopătar. unele specii de ra e.. pentru speciile care nu pot părăsi locul. ce cuprind atât spa ii adăpostite şi încălzite. . . pentru ca eventualele mirosuri urâte sau zgomotele produse de unele animale. şi pentru răpitoarele de noapte. ce cuprinde voliere cu fazani.sectorul cervidelor şi cabalinelor. mierle. pentru a nu constitui un impediment în vizitarea acesteia. ierbivore mici. cum sunt bufni e.) sau spa ii deschise. în special forestieră. pentru sezonul cald. vulpi.

.Pe lângă aceste dotări în care vizitatorul vede animalele vii. mediul este par ial artificializat prin realizarea de alei pietonale. de atenuare a zgomotelor spre incinta şi dinspre incinta grădinii. suprafe e pentru diferite sporturi sau activită i. de entomologie etc. nisip sau alte materiale locale. pentru evitarea aglomera iei în zonele intens solicitate. cişmele cu apă potabilă. a eventualelor surse de poluare. de purificare a aerului etc. în mişcare. care să găzduiască specii locale de importan ă cinegetică. Aceasta prezintă o re ea de drumuri rustice. este constituită dintr-o zonă forestieră intens frecventată de locuitorii oraşului. un punct de belvedere asupra oraşului. prin realizarea de grupuri sau a diferitelor compozi ii cu arbori şi arbuşti ornamentali.17. Pădurea-parc (parcul forestier. a unor peluze întinse de gazon. Aleile se dimensionează în func ie de fluxul maxim de vizitatori. În unele situa ii poate fi realizat şi un miniparc zoologic. fapt ce se răsfrânge şi asupra titulaturii acestor păduri. care să nu depăşească 4%. pădurea-parc sau parcul-pădure. dar în raza de deservire a localită ii. deoarece mul i vizitatori pentru a atrage animalele sunt tenta i să ofere mâncare acestora. datorită unui obiectiv interesant sau pitoresc. pot cuprinde chioşcuri pentru odihnă. fântâni. acestea fiind cele care contribuie în cea mai mare măsură la frumuse ea unei grădini zoologice. indiferent de amenajările realizate şi speciile găzduite aici. care să permită realizarea de amenajări peisagistice corespunzătoare creării unei ambian e cât mai plăcute pentru vizitatori. pot exista în incintă şi muzee. formată din planta ii forestiere. sau a aranjamentelor florale. parcul-pădure) este situată în imediata vecinătate a perimetrului construibil. În zona intrării principale. iar traseele indicate trebuie să permită publicului vizionarea exponatelor într-o succesiune logică. Astfel. poteci şi alei de plimbare. cu rol principal de protec ie împotriva vânturilor dominante. Zona perimetrală se recomandă să dispună de o centură verde. Alte amenajări. un sit istoric (ruinele unei cetă i). acoperite cu pietre. având produse care să nu dăuneze animalelor. Amenajările necesare odihnei (băncile) vor fi prezente în toate sectoarele. evitându-se degradarea cadrului natural sau eventualele discrepan e între acesta şi diferite construc ii. Frecventarea acestei păduri de către locuitori. şi pădurea de recreare sau pădure de agrement. În toate zonele parcului trebuie să primeze spa iile verzi. În func ie de activită ile ce urmează a se desfăşura în cadrul acestor păduri de recreare. Amenajările şi transformările realizate în cadrul acestor păduri se fac cu interven ii minime asupra elementelor naturale. de zoologie. Chioşcurile cu alimente şi răcoritoare se dispun pe tot teritoriul. se deosebesc: parcul forestier. precum: un lac. În unele por iuni ale pădurii-parc. şi amenajările pot fi de maniere şi complexită i diferite. se vor prevede spa ii largi. 6. un curs de apă. toalete ecologice. fără prea multe suprapuneri sau încrucişări. are maximul la sfârşitul săptămânii sau în zilele na ionale de sărbătoare. şi nu numai. în care sunt realizate diferite amenajări şi instala ii necesare recreării locuitorilor. şi sunt reprezentate prin masive forestiere mai mari de 100 ha. Păduri de recreare Pădurile de recreare sunt situate în afara perimetrului construibil. având colec ii şi expozi ii de anatomie comparată.

1. şi de 12 ha pentru celelalte oraşe. sau de interes turistic. Configura ia şi înclinarea terenului determină în cea mai mare măsură tipurile de amenajări şi costurile pentru construc ia acestora. cuprinde pe lângă masivele forestiere respective şi diferite locuri de agrement. stâncile. situate pe malul unui lac. Distan a la care se realizează aceste amenajări trebuie stabilită astfel încât timpul de transport cu mijloacele de transport în comun să fie de 1. picnicurilor sau zonelor pentru plimbări. 6. telecabine. tabere şcolare.).Capacitatea optimă de primire se recomandă să nu depăşească 30-70 locuitori/ha. reclamă obligatoriu existen a vegeta iei lemnoase. hidrografia şi environnement-ul. Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recreării La alegerea teritoriilor în vederea amenajării în scopuri recreative. respectiv: funda ii mai profunde pentru clădiri. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi. terenuri sportive etc. a unui râu. numită impropriu pădure de agrement. la aceste păduri se recomandă să fie de 18 ha în cazul municipiilor şi reşedin elor de jude . ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecărilor de teren. Distan a la care sunt situate pădurile de agrement fa ă de oraşe se situează în intervalul 6-50 Km. se preferă zonele cu vegeta ie forestieră. în caz contrar mediul forestier înregistrând o puternică degradare. terenuri de tenis sau de fotbal. Cu cât terenul are o pantă mai mică cu atât amenajările vor necesita investi ii mai mici. Astfel. puncte de belvedere etc. Distan a la care se recomandă a fi situate pădurile-parc fa ă de centrul populat este de 0-20 km.5-2 ore. Indiferent de specificul pădurilor de recreare. costurile investi iilor pentru amenajări vor fi mai mari. zone de picnic. piste pentru biciclete sau pentru role etc. se recomandă delimitarea următoarelor zone: zona de primire şi odihnă. Printre dotările şi complexele de agrement frecvent întâlnite aici. pozi ia pe versant. aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri. iar accesul să fie cât mai uşor şi comod.17. Amenajările de tipul campingurilor. Pădurea de recreare. De asemenea. Ca obiective de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarnă. căi de acces cu trasee mai lungi. expozi ia. zona pentru plimbare şi zona de regenerare a arboretelor. falezele sau malurile abrupte. se iau în considerare şi posibilită ile realizării de amenajări pentru practicarea diferitelor activită i cât şi costurile minime pentru investi iile ce trebuie realizate în acest scop. lac folosit pentru bărci vara şi pentru patinaj iarna. telescaune. iar cele de tipul hipodromurilor sau stadioanelor necesită terenuri plane. zonele nisipoase. Unele elemente naturale precum mlaştinile. balnear (izvoare minerale. pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau dimpotrivă chiar atrac ii pentru publicul larg. izvoare termale etc. Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au şi factorii fizici: configura ia şi înclinarea terenului. cu cât terenul este mai înclinat. lipsite de vegeta ia forestieră. pot fi ştrandurile şi campingurile. de nomenclatura adoptată sau de obiectivele de interes aferente acestora. dar chiar şi în cazul celor fără această vegeta ie se pot realiza planta ii care în timp îşi vor exercita func iile specifice. . topoclimatul. solul. Norma recomandată pentru fiecare 1000 de locuitori. în unele zone de interes curativ.

vânt. mai umbrită dar este mai ferită fa ă de vânt. cu privire la temperatură. sau spa ii adăpostite. vegeta ia are aspect veşted. plantele prezintă creşteri foarte mici. Por iunea mediană (treimea mijlocie) a versantului are o bună ventila ie a aerului. Zvântarea şi uscarea unor suprafe e pot fi favorizate şi prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepărtarea vegeta iei forestiere pe anumite zone. Aceste expozi ii sunt ideale pentru amenajarea ştrandurilor. iar solurile sunt mai uscate decât în treimile inferioare. datorită faptului că direc ia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor. temperatura aerului mai ridicată. oferind pe ansamblu cele mai bune condi ii de amenajare în scopuri recreative şi de odihnă. timpul de expunere la razele Soarelui şi mersul diurn al temperaturii. datorită brizei de munte (curen i ascenden i diminea a şi curen i descenden i seara). care vor fi puternic însorite atât la amiază cât şi după amiază.. frunze prăfuite sau galbene. a aranjamentelor florale sau chiar a grupurilor de arbuşti şi arbori. gradul de expunere a teritoriului. În acest sens. fără extreme mari.Expozi ia terenului influen ează mersul diurn al temperaturilor locale. frunziş sărăcăcios. temperaturile sunt moderate. sau sunt ideale pentru amenajarea punctelor de belvedere. plajelor etc. este necesară realizarea unei re ele de drenare şi eliminare a apei în exces. în care activită ile încep frecvent diminea a devreme. refugii) pentru a oferii adăpost. noroi. Cantitatea precipita iilor şi implicit umiditatea atmosferică influen ează indirect favorabilitatea anumitor zone. astfel terenurile cu expozi ie sudică sunt mai însorite şi înregistrează temperaturi mai mari decât zonele cu altă expozi ie. această zonă este cea mai expusă vânturilor. La celălalt pol se situează zonele în care se înregistrează precipita ii foarte pu ine. înregistrându-se valori mari ziua şi mici noaptea. se recomandă şi crearea de suprafe e de luciu de apă. Treimea superioară prezintă cele mai mari extreme. sunt necesare instala ii de irigare a suprafe elor îngazonate. iar după amiaza aceste locuri vor fi umbrite. Treimea inferioară a versan ilor prezintă un drenaj slab al aerului. fiind preferate zonele cu amplitudini mici. este necesară construirea diferitelor construc ii (chioşcuri. prezen a prafului. În zonele în care aceste aspecte apar frecvent. Astfel de loca ii sunt potrivite pentru campinguri sau tabere şcolare. dotărilor sau diferitelor echipamente. care produc disconfort omului ce doreşte să se recreeze. Temperatura este condi ionată strict cu expozi ia. altitudine etc. avantajează instala iile destinate practicării sporturilor de iarnă. iar solul este mai pu in umed. Tot în acest sens. De asemenea. băl i. pavilioane. este mai rece şi mai umedă. suprafe e umede improprii. Tot pentru aceste tipuri de instala ii sunt favorabile şi zonele cu orientare vestică. destinate practicării unor activită i. datorită persisten ei mai îndelungate a zăpezii. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt. ceea ce înseamnă că roua se va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafe e se vor zvânta mai uşor. a perspectivelor sau a teatrelor de vară. care prin fenomenul de . Pozi ia pe versant determină mişcările zilnice ale aerului. alunecări de teren. ce au un efect benefic pentru zonele din jur. Orientarea nordică a unor terenuri. Acolo unde se înregistrează cantită i mari de precipita ii apar şi fenomene precum: vremea mohorâtă. Prezen a şi direc ia dominantă a curen ilor de aer determină atât alegerea teritoriului destinat activită ilor de recreare cât şi amplasarea clădirilor. fiind adaptate uneori chiar şi liniile arhitecturale ale construc iilor. fapt ce determină apari ia altor factori de disconfort precum: atmosfera încărcată cu particule. Cu privire la mişcările aerului. Terenurile cu expozi ie estică sunt însorite diminea a.

este o componentă de bază a unui teritoriu destinat recreării. condi ionează într-o măsură foarte mare calitatea unei zone destinate recreării şi fluxul de vizitatori înregistrat aici. sau cu o re ea hidrografică foarte bună. prezen a şi reparti ia suprafe elor deschise. incompatibile cu func iile pentru care este amenajat teritoriul respectiv. prezintă o atractivitate foarte redusă. să practice diferite jocuri sau activită i de picnic. pescuit. Natura vegeta iei existente ridică sau diminuează calitatea zonei respective. care este dată de natura sursei (izvor. chimic sau fonic zonele din jur. locurile umbrite şi răcoroase vor avea cea mai mare căutare iar în zilele friguroase de toamnă. vor prefera zonele cu soluri bine drenate. suprafe ele expuse vântului sunt evitate de către vizitatori. iaz. Environnement-ul. dată mai ales de amenajările specifice activită ilor de înot. a instala ii de decantare a apelor uzate etc. Hidrografia teritoriului. lac). atunci aceasta este şi primitoare. marea majoritate a vizitatorilor vor prefera zonele cu pantă mică şi cele cu expozi ii adăpostite. Când o pădure de recreare este echilibrată. regimul şi tratamentul etc. apa este importantă sub aspectul calită ii. pârâu. ce diminuează calitatea acestora. de o acumulare mai mare sau mai mică. capătă por iuni dezgolite. Cu privire la panta şi expozi ia terenului. Se recomandă ca vecinătă ile zonelor de agrement şi de recreare să nu fie indezirabile. Capacitatea de primire a unei păduri sau a unor por iuni din cadrul acesteia. respectiv zonele cu mici luminişuri sau poieni. filtrare şi transport al apei. schi nautic etc. Impactul cel mai mare este dat de către vegeta ia lemnoasă arborescentă. deoarece în acest caz curen ii reci de aer produc disconfort sau măresc riscul apari iei unor afec iuni respiratorii specifice. . a fermelor de animale. iarnă şi primăvară vor fi preferate zonele însorite. În zilele călduroase de vară. În acest sens. situl sau vecinătă ile. dar nu neglijabilă. şi din contră. va avea o atractivitate sporită. precum realizarea igienei corporale zilnice. se recomandă să aibă intrarea principală orientată opus direc iei dominante a vântului. a zonelor industriale sau a diferitelor instala ii ce poluează fizic. prepararea hranei.17. Cei care doresc să se odihnească. plimbări cu barca sau cu hidrobicicleta. râu. poieni. Suprafe ele pentru patinaj se realizează în locurile cele mai ferite de curen ii de aer. sănătoasă şi este caracterizată printr-o mare diversitate. Prezen a unei surse de apă este necesară şi pentru activită ile cotidiene. O zonă lipsită de un curs de apă. De regulă. Cabanele şi clădirile ce adăpostesc diferite dotări sau instala ii. de poten ialul teritoriului. de temperatura acesteia. este influen ată de diferi i factori precum: panta şi expozi ia terenului. Sistematizarea pădurilor de recreare Sistematizarea şi amenajarea pădurilor de recreare sunt realizate în func ie de situa ia concretă din zona respectivă. natura solului. de modul de captare.2. aerisite. libere (luminişuri. 6. O zonă în care sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicată comparativ cu o regiune săracă în vegeta ie lemnoasă. un teritoriu cu numeroase astfel de elemente.spulberare. urmată de cea arbustivă şi în cea mai mică măsură. sau ca sursă de apă potabilă. aşa cum este cazul gropilor şi platformelor de gunoi. compozi ia şi vârsta arboretelor. de cea ierboasă. liziere). pentru instalarea păturilor sau a corturilor.

O dată cu efectuarea primelor opera iuni culturale. are aspectul unei păduri falnice. Aceste caracteristici diferă mult pe parcursul unui an. construc ii şi echipamente uşoare necesare pescuitului sau vânătorii în perioadele şi la speciile permise. iar amenajările care se realizează vor fi foarte sumare. datorită vizibilită ii foarte bune. Codrul regulat vârstnic. în acest scop fiind amenajate locuri speciale de parcare. Iarna se remarcă răşinoasele. Pădurile parc prezintă un grad foarte mare de artificializare şi echipamente ce le apropie de spa iile verzi urbane. cu echipamente şi panouri informative pentru practicarea diferitelor exerci ii fizice. Vara aspectul diferitelor nuan e de verde. elemente ce stânjenesc sau reduc total accesul vizitatorilor în pădure. capacitatea de primire începe să crească. de motiva iile şi aprecierile lor. publicul larg le preferă pe cele amestecate. Arboretele tratate în crâng au o densitate mare. luminişuri pentru odihnă. dar în zilele geroase cu chiciură. la agresiunile vizitatorilor. dar reprezintă zone ideale pentru hrana şi adăpostul faunei din zonă. ce calmează şi relaxează vizitatorul. mai ales atunci când sunt încărcate cu zăpadă. speciile de foioase cu ramuri sub iri capătă „haine” deosebite./ha). dispuse pe anumite trasee. Pădurile de răşinoase sau cele de foioase pure au un aspect monoton. de aceea se recomandă să se creeze şi astfel de trupuri de pădure. ce au un efect peisagistic major. cu o re ea bine reprezentată de poteci şi locuri pentru sta ionare. Pădurile pentru plimbare au dotări mai numeroase şi mai elaborate. Aceste dotări vor fi discrete. Sub raportul vârstei. ce are o densitate mică (200-500 buc. în care varietatea formelor şi texturii trunchiurilor. de aceea se recomandă crearea acestora în zonele intens frecventate din apropierea centrelor populate. pădurile sub 40 de ani au o capacitate de primire nulă. Aceasta capacitate se poate men ine până la exploatare. dau peisajelor un pitoresc aparte. ce induce plictiseala şi pasivitatea. Printre aceste amenajări sumare se numără: potecile pentru plimbare. În orice situa ie nu se va permite intrarea autovehiculelor pe o distan ă prea mare în pădure. în func ie de fenofazele speciilor respective. În func ie de atitudinile şi comportamentul vizitatorilor. Tot aici se realizează şi o re ea de căi de acces rutier. densitatea să nu depăşească 50 vizitatori/ha. o mărire a spa iului dintre exemplare sau dispari ia ramurilor laterale joase prin fenomenul de elagare. Crângul compus are rezisten a cea mai mare la ac iunile popula iei. pentru a nu fi afectat aspectul natural al pădurii. s-au propus trei mari tipuri de amenajări recreative ale pădurilor cu suprafe e mai restrânse: păduri naturale. indiferent de specie. păduri pentru plimbare şi păduri parc. Pădurile naturale sunt acele păduri în care este păstrat integral specificul arboretului. şi este favorabilă pentru plimbări. în func ie de activită ile ce se urmăresc a se desfăşura. a culorii frunzelor etc. cu locurile de parcare aferente. impresia puternică asupra publicului având-o în special coloritul de toamnă al speciilor de foioase. Regimul şi tratamentul se adoptă pentru fiecare pădure. bine pusă la punct. Se consideră că în orele cu frecven ă maximă.În ceea ce priveşte compozi ia arboretelor. în care ambian a naturală sau aparent naturală este conservată. asociat cu zgomotul frunzişului în adierea vântului conferă arboretului o estetică vizuală şi sonoră aparte. ce conferă vizitatorilor siguran ă şi înlătură sentimentul rătăcirii. fiind de nepătruns datorită numărului mare de tulpini sub iri şi lăstari. datorită densită ii foarte mari de exemplare şi a elagajului inexistent. . care determină o scădere a densită ii.. cu luminişuri sau poieni având dotări pentru practicarea unor jocuri.

recomandându-se evitarea tăierilor rase pe suprafe e mari sau aplicarea masivă a unor fitoncide. Toată această zonă va fi supravegheată şi îngrijită permanent. 15-20% din totalul masivului forestier respectiv. camping. şi prezintă diferite construc ii. izvoare). păstrându-se nealterat caracterul natural al pădurii. şi pe de altă parte desfăşurarea în condi ii favorabile a activită ilor de picnic. instala ii sau echipamente. cişmele. prin împăr irea pe anumite zone. Dotările prezente aici vor fi obligatoriu: puncte cu apă potabilă (fântâni. soluri scheletice. Aici nu sunt necesare amenajări speciale. Această zonă este situată în imediata apropiere a drumurilor principale de acces. Atractivitatea acestei zone se realizează prin aspectul îngrijit al tuturor elementelor prezente aici dar poate fi mărită prin punerea în eviden ă a unor arbori cu vârstă sau dimensiuni deosebite. obiectivele etc. Arboretele vor avea consisten ă moderată. mult căutate şi apreciate de publicul larg. frumuse ea naturală fiind motivul principal pentru care oamenii aleg pădurea ca loc de odihnă şi refacere. să aibă o textură uşoară. acest lucru favorizând. Aceste zone sunt: zona de primire şi şedere. Se recomandă ca în acest perimetru să existe cel pu in un curs de apă sau un luciu de apă şi să se urmărească posibilitatea creării de numeroase luminişuri. vor fi evitate de vizitatori. cu investi ii mai reduse. această zonă de primire şi odihnă poate fi dispusă în centrul acesteia sau spre periferie. În raport cu întreaga pădure. de cei care evadează din cotidian. ce trebuie să fie ireproşabilă. are un grad mai mare de artificializare şi prelucrare. numită şi zonă de primire şi şedere sau zonă forestieră de tranzi ie. a tunderii regulate a pajiştilor şi peluzelor cu iarbă. sau prin realizarea de amestecuri de specii lemnoase cât mai variate. informării turiştilor cu privire la existen a diferitelor obiective sau puncte pentru repaus sau picnic. de cca. încât să primească cât mai bine şi un număr cât mai mare de vizitatori. aer curat. pentru crearea a cât mai multe intrânduri (alveole). De preferat ca aici. terenuri de joacă pentru copii. repaus etc. prezintă ponderea cea mai mare. Zonele cu soluri reci şi umede. coşuri de gunoi prevăzute cu saci menajeri. Aici pot fi practicate şi diferite sporturi uşoare sau sporturi de masă. să fie drenat. ce sunt mult căutate de grupurile familiale care vin la picnic. în func ie de re eaua de drumuri şi de întinderea masivului. cu forme interesante. echipamente sanitare şi de igienă. Regimul şi tratamentele aplicate vor fi cele specifice tipului respectiv de pădure sau obiectivelor de produc ie stabilite. insistându-se în mod special asupra cură eniei. acestea limitându-se la echipamentele turistice corespunzătoare plimbării. ce vor fi tratate diferit în ceea ce priveşte dotările. 75-80% din suprafa a pădurii şi prezintă amenajări mai modeste. Aceasta este zona preferată de marele public. solul să fie de culoare închisă pentru a se încălzi uşor sub ac iunea razelor de soare. astfel încât coronamentul să fie uşor întrerupt. zona de plimbare şi zona de regenerare. pentru linişte. a strângerii tuturor resturilor vegetale etc. Circula ia auto este interzisă sau cel mult permisă la nivelul câtorva por iuni de drumuri principale. În situa ia în care această zonă este situată spre periferie se recomandă ca liziera masivului să fie cât mai sinuoasă. amenajările.Pădurile de recreare se sistematizează. zonele cu ân ari sau al i factori de disconfort. Zona de primire şi odihnă. Tocmai de acest fapt depinde interesul mare pe care-l acordă publicul acestei zone. pe de o parte instalarea unei pături erbacee continue formate în special din graminee. fiind astfel organizată. odihnă. destindere şi pentru activită i de picnic. reprezintă cca. . Zona de plimbare.

prin creşterea accesibilită ii şi atractivită ii pădurii. sunt deschise şi circula iei autoturismelor dar este interzis accesul autovehiculelor grele. forma iuni geologice interesante etc. Aceste suprafe e pot fi incluse în zona de primire sau în zona de plimbare. Potecile sunt destinate doar plimbărilor pe jos. cu excep ia transportului materialului lemnos provenit din exploatări. respectiv 4-10 km/100 ha. Echipamentele pot fi de două tipuri: echipamente de bază. zone cu fructe de pădure etc. Aceste echipamente măresc capacitatea de primire a unei păduri prin diversificarea activită ilor ce pot fi desfăşurate de vizitatori. şi echipamente specializate.17. Potecile vor avea traiectorii sinuoase. restaurant. de la o clădire de interes general (cabană. vestigii ale unui castel sau cetă i. Se recomandă ca fiecare potecă sau traseu să fie marcat printrun semn. Obligatoriu aceste poteci vor porni şi se vor sfârşi în zona de primire. cu cât mai pu ine tronsoane liniare (care sunt monotone şi plictisesc vizitatorul). este constituită din diverse suprafe e. peşteri. fiind eliminate tasarea solului. han. Traseele potecilor vor fi diferite. întâlnite doar în anumite păduri. arbori deosebi i.3.) şi vor avea amenajate pe cât posibil în . locurile de parcare. ruine. circula ia vizitatorilor sau eventualele pagube inerente. nu prea lungi şi nu prea înclinate. smulgerea sau tăierea puie ilor. atât ca lungime şi cât şi ca itinerar. reunind până la 5% din suprafa a arboretului. de la un drum principal sau chiar de la o parcare mai importantă. asigurând accesul facil al vizitatorilor fără riscul de a se rătăci. iar la începutul fiecărui traseu se va plasa un panou informativ care să furnizeze date cu privire la itinerarul general. rezultate prin ruperea. lungimea şi durata necesară pentru parcurgerea acestuia. care constituie infrastructura şi care măresc atractivitatea pădurii în ansamblu. fiind total protejate. au o lă ime optimă de 3. Suprafe ele rezervate protec iei stratului regenerativ pot avea mărimi de 2-3 ha şi vor fi împrejmuite şi prevăzute cu panouri explicative pentru informarea publicului larg. un număr sau o emblemă.5-4 m. construc iilor şi dotărilor de infrastructură care au ca scop mărirea atractivită ii sau realizarea diferitelor facilită i. terenurile de joc. având un specific aparte. Căile de acces şi circula ie Drumurile pentru plimbare sunt concepute special pentru destindere şi plimbare. pot avea por iuni comune. Densitatea optimă a acestor drumuri este de 3%. 6. restaurant. care să permită pădurii să îndeplinească func iile recreative. cabană. cu scopul ca regenerarea să se realizeze în cele mai bune condi ii. care sunt interzise accesului publicului. camping). spre diferite puncte de interes din pădure. şi să fie astfel realizat încât să aibă obiective atractive precum: puncte de belvedere. Printre echipamentele de bază se numără: căile de acces şi circula ie. dispersate în cadrul celorlalte două zone. echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă. prin optimizarea spa iului în general. cu pante domoale. puncte cu vederi panoramice. monumente. şi care sunt prezente în toate pădurile de recreare. dificultatea.Zona de regenerare a arboretelor sau zona de protec ie a exemplarelor juvenile. Echipamentul pădurilor de recreare Totalitatea lucrărilor. Aceste poteci vor trece pe lângă punctele de interes (izvoare. Traseul acestor drumuri se recomandă să aibă caracter de circuit închis.

formele regulate şi simetriile. . respectiv grupuri de arbuşti. în pinten. După dispunere şi modul de aranjare a locurilor individuale. loc pentru focul de tabără. Aspectul şi materialele folosite nu vor contrasta cu ambientul. Tot din această categorie de echipamente fac parte şi mici cabane sau chioşcuri dispersate. locuri de odihnă sau alte instala ii necesare efectuării de mici popasuri sau activită ilor de picnic. WC-uri ecologice. coş de gunoi. Terenurile şi dispozitivele de joc sunt diverse. Echipamentele pentru destindere şi odihnă pasivă sunt echipamente relativ simple. Locurile de parcare. terenuri ce au în componen a lor o suprafa ă înierbată pentru instalarea cortului. camping. ce au ocazia să urmărească cursele hipo. dalele de piatră. pietrişul. În unele zone pot fi folosite pentru poteci şi por iuni de linii parcelare (somiere) sau de exploatare scurte. parcările pot fi: în ciorchine. De asemenea se pot realiza por iuni paralele ale traseului pentru călărie cu trasee destinate plimbării. cabanelor. capătul drumului principal).aceste puncte bănci. parcările sau parcajele sunt dispuse în punctele cheie (cabană. diverse amenajări pentru jocul copiilor. şi pot fi: terenuri de tenis. hanurilor sau chiar la liziera pădurii. Pistele pentru călărit vor avea trasee diferite fa ă de potecile destinate plimbărilor pe jos. de regulă sub diferite grupuri de arbori pentru a fi umbrite. restaurantelor. peluze pentru golf. Parcările pot fi mari. Parcările vor fi încadrate sau se vor masca cu vegeta ie. de 2-3 maşini. respectiv nisipul. Este necesar ca parcările să fie uşor accesibile. Amenajările acestora trebuie să evite betonul sau asfaltul. groapă sau container pentru gunoi etc. şi să se folosească materiale cu aspect natural. atunci când sunt repartizate corespunzător în interiorul pădurii. în cazul celor situate în apropierea campingurilor. pe ansamblu. fiind mult apreciate de vizitatori. vor fi marcate şi semnalizate mai ales locurile de intersec ie cu drumurile deschise circula iei auto sau cu potecile pentru plimbare. Aceste terenuri se recomandă a fi prevăzute cu gard viu sau grupuri de arbuşti. Aici se încadrează micile terenuri necesare instalării a una sau două familii în vederea desfăşurării activită ilor specifice de picnic. în special pe latura vântului dominant. sau pot fi mici. pentru a absorbi cât mai multe autovehicule. spa ioase şi capabile să absoarbă. având o lă ime mai mare şi pantă cât mai mică. pentru evitarea monotoniei traseelor rectilinii prea lungi. Pe parcursul traseului vor fi amenajate obstacole specifice hipismului. vor evita pe cât posibil artificialul. Dimensionate la aceste spa ii vor fi prezente şi mici parcări. şi sunt obligatorii pentru limitarea circula iei automobilelor în pădure şi pentru diminuarea poluării cauzată de gazele de eşapament. înierbările sau alternan a por iunilor dalate cu cele înierbate. fântâni sau alte surse de apă. ce vor oferi protec ie şi intimitate pentru grupurile de vizitatori cantonate în vecinătă ile parcărilor. legate printr-o re ea de itinerarii şi poteci multiple. şi variază în func ie de microrelieful specific. pentru realizarea unui oarecare adăpost dar şi pentru crearea de intimitate între grupurile ce ocupă suprafe e învecinate. un număr cât mai mare de autovehicule. miniterenuri de fotbal. ce permit vizitatorilor o libertate totală in alegerea modului de petrecere a timpului liber. de amploarea investi iilor. vatră din piatră pentru foc. în devia ie fa ă de drum (paralel cu drumul) şi alveolare (ce pot găzdui grupuri mici de autovehicule). masă cu scaune sau bănci. dispuse în apropiere.

Managementul parcului na ional asigură men inerea cadrului fizico-geografic în stare naturală. 6.The International Union for the Conservation of Nature . conservarea resurselor genetice şi a diversită ii biologice în condi ii de stabilitate ecologică. protec ia ecosistemelor. a resurselor naturale şi a celor culturale asociate.18. speologic.1.În categoria echipamentelor specializate intră miniparcurile de animale (miniparcuri zoo). . cu amenajări folosite la observarea acestor specii.IUCN) Categorii de arii protejate: Rezerva ie ştiin ifică Parc Na ional Monument al naturii Rezerva ie naturală Parc Natural Rezerva ie a biosferei Zonă umedă de importan ă interna ională Sit natural al patrimoniului universal Arie specială de conservare Arie de protec ie specială avifaunistică 6. Astfel spus. faunistic. Miniparcurile zoo sunt mici complexe de arcuri în care sunt realizate copii reduse ale biotopurilor specifice diferitelor animale. cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspectul fizico-geografic. având o înăl ime corespunzătoare. precum şi cu observatoare sau diferite amenajări necesare ac iunilor de observare pentru publicul larg. având un management bazat pe instrumente legale sau alte mijloace efective (defini ie Uniunea Interna ională pentru Conservarea Naturii . pedologic sau de altă natură. cu aspect cât mai natural. De asemenea. pentru a nu permite evadarea exemplarelor din specia respectivă. Parcurile na ionale Parcul Na ional este o arie naturală protejată al cărui scop este protec ia si conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spa iul biogeografic na ional.18. prevenirea şi excluderea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale şi a folosin elor terenurilor. floristic. în care acestea să aibă senza ia de libertate şi în care animalele trebuie să evolueze cât mai normal. cu por i şi căi de acces pentru personalul ce deserveşte această zonă. sau parcurile cu specii de vânat autohton. hidrologic. parcurile vor fi prevăzute cu locuri pentru adăpat şi hrănire. incompatibilă scopului atribuit. se urmăreşte ca teritoriul respectiv să fie men inut în forma sa naturală. Aceste arcuri vor fi împrejmuite cu gard solid din plasă de sârmă. oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiin ifice. paleontologic. geologic. Arii protejate Aria protejată este o arie (zonă) terestră şi/sau marină special dedicată protec iei şi men inerii diversită ii biologice. recreative şi turistice. educative.

recreării şi turismului”.Parcurile na ionale sunt teritorii relativ întinse în care: . care grupează o serie de atrac ii turistice. specifice. hanuri sau locuin e izolate. . cultural şi recreativ.speciile vegetale şi animale. construc iile (case. emise de stat sau de un organism instituit special în acest scop. în care se urmăreşte conservarea aspectului tipic al regiunii. educativ.teritoriul trebuie să fie întins şi să aibă în cea mai mare parte din suprafa ă peisaje naturale de o mare frumuse e. destinate cercetării ştiin ifice. În România este adoptată următoarea defini ie: „Parcul na ional cuprinde suprafe e de teren şi de ape ce păstrează nemodificat cadrul natural. . beneficiind de o protec ie suplimentară.vizitatorii sunt admişi în condi ii deosebite. Cheile Bicazului . În prezent. cabane) trebuie să se supună unor reguli estetice proprii. . în scop ştiin ific. respectiv fenomene naturale originale. Piatra Craiului. Ceahlău. Cheile Nerei . pescuitul şi exploatările forestiere sau de altă natură.Valea Cernei. .Hăşmaş. Sistematizarea unui parc na ional implică realizarea a trei zone: zona periferică (de preparc) în care sunt situate mici localită i şi în care ecosistemele sunt mult denaturate. zona rezerva iilor integrale.să fie deschis turismului organizat. elemente de etnografie si folclor.unul sau mai multe ecosisteme nu au fost alterate de activită ile umane. . unită ile geomorfologice şi biotopurile prezintă un interes deosebit sub raport ştiin ific. educativ şi recreativ. se pot desfăşura activită i artizanale sau ale industriei mici dar care să nu dăuneze mediului. . Cozia. care servesc recreării popula iei. Sistematizarea parcurilor naturale implică crearea următoarelor zone: .să aibă forma ii geologice interesante. fără a se prejudicia echilibrul natural Parcurile naturale sunt teritorii relativ întinse. zona tampon ce îmbracă ultima şi cea mai importantă. Biotopurile remarcabile prin floră şi faună sunt transformate în rezerva ii integrale sau conduse. sate. vegeta ie. Parcurile naturale Parcul natural este un teritoriu de o frumuse e aparte. dar pe suprafe e relativ mici sunt incluse şi peisaje transformate de om. . neatinse de activită ile umane. 6. remarcabile prin frumuse ea şi armonia peisajelor şi sunt constituite dintr-o natură autentic sălbatică. în ara noastră sunt constituite următoarele parcuri na ionale: Călimani. cu flora şi fauna sa. şi Semenic – Cheile Caraşului.sunt peisaje naturale de mare frumuse e. activită ile de turism vor fi bine organizate. vile. drumuri.Beuşni a. Mun ii Măcinului.să fie interzisă vânătoarea. . .se prevăd măsuri speciale pentru eliminarea exploatărilor sau a altor activită i umane cu efecte distructive. se recomandă să existe o infrastructură bine pusă la punct de capacită i de cazare. conforme cu peisajul.2. expozi ii. activită ile agricole sau cele pastorale se desfăşoară normal. floră şi faună intacte. muzee cu specific local. Retezat.zona exterioară. hoteluri. Condi iile care trebuie să fie îndeplinite de un parc na ional: . Rodna. Domogled .să facă obiectul unor măsuri speciale de protec ie.18.

În ara noastră sunt constituite în prezent. parcuri naturale (tratate în subcapitolele anterioare). rezerva ii peisagistice şi monumente ale naturii. conform Legii nr.18. Rezerva iile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protec ia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversită ii biologice specifice. După obiectiv rezerva iile naturale pot fi: rezerva ii naturale cu scop definit şi rezerva ii naturale cu caracter general. zone umede cu comunită i biocenotice floristice şi faunistice unice. în care scopul principal este cel de a conserva şi proteja biotopurile cu toate componentele sale. paleontologice (tip p). . Rezerva iile naturale integrale fac obiectul unei protec ii totale sau absolute. reprezentând ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila. comunită i umane a căror existen ă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Por ile de Fier. Vânători – Neam . potecile vor fi bine marcate pentru turişti. în cadrul acestora nu se recoltează lemn sau alte produse. Rezerva iile naturale conduse sau dirijate fac obiectul unei protec ii speciale în ceea ce priveşte o anumită specie vegetală sau animală. Rezerva iile biosferei se întind pe suprafe e mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. fapt ce implică interven ii dirijate în acest scop. Acestea pot fi: botanice (tip b). servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. Bucegi. solului. Mărimea rezerva iilor biosferei este determinată de cerin ele de protec ie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversită ii biologice specifice sunt arii protejate care îmbină conservarea. lacuri şi cursuri de apă. Nomenclatura din ara noastră.zona protejată este teritoriul ce cuprinde rezerva ii naturale integrale sau conduse. Rezerva iile naturale sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate conservării unor medii de via ă caracteristice. se promovează regenerarea naturală. Rezerva iile biosferei formează o re ea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea . nu se împuşcă. speologice (tip s) şi zoologice (tip z). Grădişte Muncelului – Cioclovina. vegeta iei sau faunei. 6. se evită degradarea mediului prin orice mijloc. următoarele: Apuseni. şi nu au acces decât cei ce realizează observa ii şi studii. Rezerva iile Rezerva iile sunt teritorii judicios delimitate. ca parcuri naturale. limnologice (tip l). mixte (tip m). clasifică ariile protejate în 6 categorii: parcuri na ionale. În rezerva iile forestiere este permisă exploatarea moderată astfel încât să nu fie alterat mediul. Balta Mică a Brăilei. 9/1973.zona de calm şi linişte cuprinde păduri amenajate normal pentru produc ia de lemn şi pentru turism.3. de importan ă deosebită din punct de vedere al forma iunilor geologice. autovehiculele circulă doar pe anumite drumuri bine precizate. sunt admise activită i de vânătoare dar numai pentru ob inerea unei stări corespunzătoare de echilibru între pădure şi vânat. forestiere (tip f). rezerva ii naturale. rezerva ii ştiin ifice. ecosisteme modificate sub influen a omului şi care pot fi readuse la starea naturală. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradi ională a teritoriului. Aceste rezerva ii nu sunt accesibile publicului. geologice şi geomorfologice (tip g)..

Rezerva iile peisagistice sunt suprafe e de teren în care sunt cuprinse asocia ii floristice sau forme de relief de mare valoare estetică. parcurilor naturale. fenomene geologice unice (peşteri. cascade. . care sunt situate în interiorul sau la exteriorul parcurilor na ionale. rezerva iilor naturale. Monumentele naturii sunt asocia ii sau specii de plante şi animale rare sau pe cale de dispari ie. cursuri de apă.ecologica si reprezintă zone pentru conştientizare. ştiin ifice sau peisagistice. locuri fosilifere. chei). Rezerva iile ştiin ifice sunt constituite din suprafe e de teren şi ape destinate cercetării ştiin ifice de specialitate şi conservării fondului genetic autohton. arbori seculari. educa ie si instruire în domeniul mediului.

maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase. mai rar liane) intră într-o propor ie de până la 70% (uneori chiar mai mult). volume.temperatura aerului.Cap. . . pentru speciile floricole fiind alocate doar cca. . comparativ cu speciile floricole sau cu cele de gazon. ce vor alcătui în final o unitate. 5 – 10% din suprafa a unită ii de spa iu verde. .textura şi profunzimea solului.1. material care îşi schimbă volumul. proiectantul de spa iu verde creează forme.factorii ecologici edafici: . frunzelor. roşu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare. ALEGEREA SPECIILOR LEMNOASE PENTRU SPA II VERZI 6.2.îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a func iei sanitare.factorii ecologici climatici: . florilor şi chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni (inclusiv a texturii suprafe ei coroanei). Astfel trebuie avut în vedere: .costul mai scăzut al materialului săditor şi al lucrărilor de între inere în timp. compozi ii.diversitatea foarte mare a nuan elor de verde (vara) şi a celor de galben. VI. Prin acest material. speciile lemnoase (în principal arbori şi arbuşti. textura şi forma pe parcursul unui an sau pe o perioadă mai mare de timp. .umiditatea atmosferică.regimul de umiditate din sol.lumină. . Cerin ele ecologice ale speciilor lemnoase Cel mai important aspect care trebuie luat în calcul. . Criterii de alegere a speciilor 6. .rezisten a mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condi iile de mediu. . care foarte fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică anumite tăieri pentru ob inerea diferitelor forme dorite).vânt. . .1. culoarea. . 6.fertilitatea solului. în alegerea speciilor lemnoase este tocmai corelarea condi iilor locale cu cerin ele speciilor respective. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase rezultă din: .diversitatea foarte mare a ramurilor. Avantajele folosirii vegeta iei lemnoase În constituirea diferitelor unită i de spa iu verde. ruginiu. Vegeta ia lemnoasă reprezintă „materialul principal de construc ie” al unui spa iu verde. constituind în acelaşi timp şi liantul de armonizare al tuturor elementelor antropice.2.cerin ele speciilor fa ă de: .

determinând în final uscarea arborilor şi arbuştilor). . . numindu-se şi cea ă oxidantă. prevenirea şi combaterea dăunătorilor. .pantă. plantele suculente fiind cele mai sensibile în compara ie cu speciile de conifere. . se poate realiza o ameliorare a unor factori prin aplicarea diferitelor lucrări speciale: irigare. dar peste un anumit prag are ac iune inhibitoare). În spa iile verzi periurbane ameliorarea acestor condi ii este foarte dificilă iar speciile vor fi alese astfel încât aceste condi ii să corespundă cât mai bine cerin elor ecologice ale speciilor. . Rezisten a plantelor lemnoase la noxe În no iunea de noxe intră to i agen ii abiotici cu ac iune dăunătoare asupra organismului uman.fosforul şi compuşii săi (determină reducerea creşterilor. în spa iile verzi urbane ce au întindere mult mai mică decât cele periurbane şi în care utilită ile sunt mai facil de realizat. numite arsuri). Microsta iunile din zonele urbane sunt mai adăpostite datorită prezen ei unor clădiri ce diminuează intensitatea vântului sau care determină creşterea temperaturii aerului prin fenomene de radia ie. fapt ce influen ează scăderea amplitudinilor termice zilnice sau anuale.expozi ie. Dintre aceştia : .animali. . considerate cele mai rezistente). . .2.troficitatea solului.2. Aceşti factori vor fi lua i în considerare în mod diferit în spa iile verzi urbane. . . . . (produc căderea acelor la răşinoase. dar şi asupra celui animal sau vegetal. cloroza esutului asimilator. 6.con inutul de schelet. etc. fiind întâlnit în atmosfera marilor oraşe şi a re elelor de drumuri intens circulate (smogul provoacă la plante necroze.compuşi fluorura i (provoacă necroze pe frunze.oxizii de sulf: dioxidul şi trioxidul de sulf (determină apari ia de cloroze).altitudine.clorul şi compuşii săi (determină necroze la marginea frunzelor şi cloroze ale esutului foliar). .factori geomorfologici: .monoxidul de carbon (apare ca urmare a arderilor incomplete sau prin disocierea CO2 la temperaturi înalte iar în doze mari ucide pe nesim ite animalele şi omul).. . Astfel.factori antropici: .vegetali. .factori biotici: . a produc iei de masă lemnoasă). .oxidul de sulf.compuşii fluorura i (provoacă necroze la nivelul frunzelor numite arsuri. fertilizare.dioxidul de carbon (în cantită i mici este stimulator al fotosintezei.factori poluan i. .smog-ul este un amestec gazos rezultat în urma unor reac ii de oxidare şi a proceselor fotochimice.configura ia terenului. dioxidul şi trioxidul de sulf. fa ă de cele periurbane.

. cum se integrează în respectiva compozi ie. ecotip. Acestea pot fi folosi singure sau în combina ie cu alte specii de talie mică sau chiar arbuşti de talie mare. zămoşi a de Siria. fenomen înso it mai târziu de nanism şi cloroze. .3. platanul. În conceperea unei anumite compozi ii peisagistul trebuie să „vadă” în viitor cum vor arăta.aliniamente. . intervalul din sezonul de vegeta ie în care ac ionează poluantul respectiv. . arboretele cu consisten ă plină fa ă de cele brăcuite şi cele cu subarboret şi cu 2 – 3 plafoane fa ă de cele fără subarboret sau cele echiene. . La alegerea speciilor se recomandă să se aibă în vedere interac iunea grad de poluare . Înăl imea exemplarelor Aceasta este importantă în alegerea. chiar un aspect de bronzare a frunzelor). reducerea creşterilor. arboretele tinere fa ă de cele mature. In clasificarea speciilor se folosesc ca grade de sensibilitate: .condi ii de mediu – specie.pădurile de recreare.3.). subspecie. dar mai ales în combinarea şi amplasarea speciilor.1. piracanta. bradul de Caucaz. Particularită ile biologice ale speciilor 6. industria metalurgică şi chimică. din arderea combustibililor solizi şi lichizi. Speciile de talie înaltă sunt recomandate pentru: . fiind o caracteristică ce se realizează în timp şi care nu întotdeauna poate fi corectată. prezen a necrozelor la nivelul frunzelor determinând diminuarea procesului de fotosinteză.rezistente la bioxid de sulf – alunul. . din industria extractivă şi de prelucrare a materialelor de construc ii.sensibile .rezistente la fluor – mesteacănul. frasinul. leziuni la nivelul frunzelor sub formă de pete. coacăzii. etc.praful rezultă din întreprinderile industriale. tuia. 6.mijlociu rezistente . fabrici. . corcoduşul.rezistente la plumb – pinul silvestru.rezistente Exemple de specii: . condi iile de temperatură şi umiditatea aerului. Clasificarea plantelor lemnoase în func ie de sensibilitatea acestora fa ă de agen ii poluan i trebuie realizată inându-se cont de specie. fenotip. Pulberile acoperă ini ial păr ile aeriene ale plantelor determinând un aspect şi un colorit „deosebite”.unită ile de spa iu verde urbane de întindere mare. .2. propor ia poluantului în atmosferă etc.ob inerea unor accente pe verticală în diferite compozi ii. În concluzie rezisten ă mai mare o au speciile de foioase comparativ cu cele de răşinoase.umbrirea clădirilor.2.mascarea obiectivelor inestetice (hale industriale. ce talie vor avea exemplarele respective. stadiu de dezvoltare.pigmentări. .foarte sensibile .

obovoidă. care pot fi: arbuşti înal i cu înăl imea între 2-7m. a II-a . fastigiata. sferică. Abies alba. Populus nigra cv. columnară conică (piramidală) globulară (sferică) . Prunus mahaleb.3. precum şi re inerea gazelor de eşapament. arbuşti mijlocii 1 – 2m. De exemplu.arbori de mărimea I . Acer pseudoplatanus. Thuja occidentalis var. Juniperus hibernica. Arbuştii aduc diversitate în unitatea compozi iei fiind foarte aprecia i pentru efectul decorativ deosebit. cu numeroase tulpini lemnoase ramificate de la bază. şi cea având contur sinuos.peste 25 m. tabelul 1 Exemple de forme de coroană la diferite specii lemnoase Forma coroanei Specia (taxonul) Thuja orientalis. Larix decidua. conică. Morus alba. 1 sunt date câteva exemple de specii având coroane de diferite forme.realizarea gardurilor vii. Conven ional speciile lemnoase se împart în 3 categorii: . că ărătoare.liane. a prafului. Forma coroanei se remarcă uşor în orice anotimp şi influen ează starea psihică a privitorului. agă ătoare sau chiar târâtoare.Speciile de talie mică şi arbuştii sunt recomanda i pentru: . În tabelul nr. pentru creşterea în general rapidă şi pentru capacitatea de a înflori la vârste mici. ovală. . tabulară.zonele verzi de mici dimensiuni.arbuşti. în jurul stadioanelor sau în lungul unei şosele se vor prefera speciile cu coroană columnară sau conică. italica. Pinus strobus. Astfel. etc. Berberis thumbergi. 6. Picea abies. a III-a . arbuşti pitici. la care tulpinile pot avea lungimi de la 1-2 m până la 10-20 m şi chiar mai mult.2.. mai mici de 1m. se deosebesc tipul de coroană: cilindrică.15 – 25 m. speciile lemnoase volubile. la care se urmăreşte umbrirea trotuarelor destinate circula iei pietonale.2. . Populus simonii.în lungul arterelor. iar pe o alee cu bănci specii cu coroană sferică sau tabulară. Forma şi desimea coroanei Coroana arborilor se încadrează mai mult sau mai pu in într-o formă geometrică după raportul dintre înăl ime şi diametru.7 – 15 m. . speciile cu înăl imi sub 7 m. a boschetelor. .

. ulm de munte. a prafului şi a vântului.la echilibrarea volumelor clădirilor învecinate.aliniamentele stradale din localită ile din regiunea de munte. larice.3. Speciile cu coroană densă se folosesc pentru: .pentru crearea fundalurilor necesare altor compozi ii .2. Salix babilonica. Această caracteristică are rol important în cadrul compozi iei mai ales în dirijarea efectelor de lumină – umbră. umbraculifera Carpinus betulus. varietatea „Globosa” la diferite specii.mascarea obiectelor inestetice. Forma trunchiului şi culoarea scoar ei Trunchiul speciilor arborescente este în general drept. . pentru protec ie împotriva radia iei solare. Pinus sylvestris. Juniperus horizontalis. Specii cu coroană transparentă sunt folosite pentru: . forma „pendula” la diferite specii precum: fag. Există însă şi numeroase specii sau anumite exemplare la care forma este modificată datorită numeroaselor bifurca ii de la bază (de la o oarecare înăl ime) a torsionării trunchiului (castanul porcesc). mai ales în regiunea de câmpie şi coline.zona de primire a pădurilor de recreare. Cotoneaster horizontalis. a apari iei diferitelor gelivuri sau alte cauze. pentru crearea de arborete multietajate sau pentru facilitarea instalării unui covor ierbaceu corespunzător activită ilor de picnic. cireş păsăresc.aliniamentele stradale. mărime şi dispunerea frunzelor) se deosebesc specii ce au coroană transparentă şi specii ce au coroană densă. Cerasus avium. mesteacăn. dar lângă care este necesară existen a unor exemplare lemnoase. Juniperus sabina. dud negru. Populus tremula.lângă anumite clădiri care nu trebuie mascate. După desimea ramurilor şi bogă ia frunzişului (formă. Fagus sylvatica. salcie căprească. nana. . dar la unele specii chiar cu o conicitate pronun ată la bază. 6. Pinus nigra. Robinia pseudoacacia var. caragană. . Tilia cordata. . având un aspect mai mult sau mai pu in cilindric.3.tabulară ovoidă pletoasă târâtoare Sorbus aucuparia. Betula pendula. frasin. Ulmus minor. Juniperus communis ssp.

etc. salcâm) simbolizează fragilitatea iar cele cu ramuri groase (stejar. pentru a accentua intrările sau anumite puncte. tortuosa) sau cornul cre (Corylus avelana f. Forma. pentru eliminarea monotoniei pere ilor sau pentru crearea intimită ii într-un balcon sau chioşc. ca la tei (Tilia cordata) sau ulm de munte (Ulmus glabra). fie verticală. mărimea şi culoarea acestora. mărimea şi culoarea frunzelor Frunzele arborilor şi arbuştilor variază foarte mult în ceea ce priveşte forma. paltin. fie pendentă. Speciile care prezintă o pozi ie uniformă a ramurilor. Forma şi dispunerea ramurilor Dispunerea ramurilor depinde de specie sau chiar de forma ornamentala a acesteia şi în general este în func ie de afinitatea speciei în general fa ă de factorul lumină. imprimă un sentiment de linişte. unele specii au ramurile de ordinal I şi II orientate aproape orizontal iar altele au ramurile pendente (speciile cu port plângător) precum: Betula pendula. sau pentru încadrarea stâncilor mai mari. ar arul american (Acer negundo) are lujerii violet-bruma i sau salcia plângătoare (Salix babilonica) care are lujeri galbeni. mai ales în sezonul rece când lipsesc frunzele. Speciile cu tulpini că ărătoare. Salix babilonica. agă ătoare sau volubile se folosesc pentru completarea liniilor şi formelor rigide ale construc iilor. sau chiar târâtoare. Tulpinile torsionate ale unor astfel de specii vor atrage întotdeauna privirile. de la albul pronun at al trunchiurilor de mesteacăn. . cu limbul de forme şi mărimi diferite: cordată. Unele specii au frunze simple sau compuse. mici sau mari. la marea majoritate a speciilor.Sunt specii cu tulpini oblice sau orizontale. 6. acestea din urmă fiind folosite pe taluzuri. eliptică etc. Culoarea scoar ei variază în limite destul de largi. obovată. romboidală. 6. scoar ă cenuşie o întâlnim la fag (Fagus sylvatica) şi carpen (Carpinus betulus).5.3. lanceolată. tortuosa) sau pot fi geniculate. Forma şi dimensiunile ramurilor influen ează starea psihică a omului. prin forma şi culoarea lor se pot profila pe diferite fundaluri formate din specii cu frunze sempervirescente sau care au trunchiuri contrastante. Dispunerea variată a ramurilor imprimă o notă pitorească peisajului. Lujerii pot avea cele mai diferite culori. Speciile de lumină au ramurile îndreptate spre vârful tulpinii.2. fie orizontală. astfel specii cu ramuri sub iri (mesteacăn. ca la salcia crea ă (Salix matsudana f. la cenuşiu gălbuiul al ritidomului de platan (plăci mari). imprimând anumite sentimente. ovoidă. astfel sângerul (Cornus sanguinea) sau cornul american (Cornus stolonifera) au lujerii colora i în nuan e de roşu.2. Trunchiurile. sau de la albul-cenuşiu al trunchiului de plop alb la scoar a roşiatic-cărămizie a pinului comun. pentru intensificarea expresivită ii clădirii.3. pendula. peluze. Ramuri pot fi drepte. pot fi sinuoase. castan) sugerează puterea.4. Chamaecyparis lawsoniana var. platan. o scoar ă brun violacee lucitoare cireşul păsăresc (Cerasus avium). Scoar ă negricioasă prezintă aninului negru (Alnus glutinosa).

argintea. Dar există numeroase specii la care culoarea variază de la verde crud. Hedera helix. Sorbus aria. Foleolele unor frunze compuse pot fi mici (Sophora sp. Robinia pseudoacacia Pinus banksiana.) sau mari (Ailanthus sp. Robinia sp. până la verde intens (vara). „Golden” Magnolia kobus Abies concolor. 2 sunt prezentate cele mai frecvente culori şi nuan e. Nu trebuie neglijată nici armonia între culoarea tulpinii şi cea a frunzelor. Populus alba Picea pungens var. Speciile cu frunze mici. şi la galben-portocaliu-roşu (toamna). Aesculus sp. tabelul 2 Culori şi nuan e ale frunzelor la diferi i taxoni lemnoşi Culori şi nuan e ale frunzelor verde deschis specia (taxonul) Larix decidua. galben sau chiar roz şi roşu. mahonia (Mahonia aquifolium) de la verde deschis la verde închis (toamna) şi roşu grena (iarna). cu o formă deosebită a limbului sau care au marginea sinuată sau laciniată se recomandă a fi plantate în prim plan. ca în cazul mesteacănului. Astfel. ienuperii) sau la care variază cel mult nuan a de verde (verde crud – verde închis) aşa cum este cazul speciilor de răşinoase. „Aurea” Thuja orientalis f. Există specii la care culoarea nu variază prea mult de la un sezon la altul (tuia. Gleditsia sp. Există şi numeroase varietă i sau forme (taxoni) cu frunze variegate. arborele pagodelor (Gyngko biloba) de la verde la galben auriu (toamna). pu in incizată dau adânc incizată. de culori închise se recomandă a fi plantate în planul îndepărtat. alb argintiu. compuse. luminos (primăvara).. verde gălbui-galben auriu verde argintiu–verde cenuşiu alb tomentos. Acer negundo. la care verdele se combină cu alb. Ligustrum ovalifolius. cireşul (Prunus avium) variază de la verde crud. pentru ca apoi să redevină verde (primăvara). precum şi diferite exemple de taxoni.). Speciile cu frunze mari. Eleagnus angustifolia.. biota. Juglans sp.. precum cele ale speciilor: Acer negundo. În tabelul nr. aninul alb (Alnus incana) de la verde crud la verde închid şi în final la negru (toamna târziu). Tilia tomentosa Juniperus sabina.Marginea limbului poate fi întreagă. la galben–roşu ruginiu (toamna). Euonymus europaeus. la verde închis. Hippophae rhamnoides. „Aurea” Chamaecyparis lawsoniana var. Pyrus elaeagrifolia. ce are scoar a albă şi frunzele de culoare verde deschis. Thuja occidentalis f. cenuşiu argintiu verde albăstrui brumat . Carpinus betulus..

Prunus cerasifera var. purpurea. Pinus cembra.3. fiind totuşi mai frecvente speciile cu flori albe. 3 sunt prezentate culorile florilor unor specii lemnoase. Gama de culori ale florilor este destul de variată. Taxus baccata. Pinus strobus Abies alba. Malus pumilla var. perioada de înflorire Pentru foarte multe specii arbustive dar şi arborescente. crem sau galbene. Pseudotsuga glauca. forma. Phyladelphus coronarius. Spiraea x. Robinia pseudoacacia. pissardii.6. niedzwetzyana.. Ligustrum vulgare albă . Aesculus hyppocastanum. culoarea florilor şi perioada de înflorire constituie criteriul principal în alegerea acestora. tabelul 3 Culori ale florilor la diferite specii lemnoase Culoarea florilor specia (taxonul) Aesculus hyppocastanum. Picea abies. Sophora japonica. Pyrus sp. Hibiscus syriacus. Magnolia kobus. Acer platanoides var. purpurea. Pinus excelsior. glauca. Acer paltanoides var. hybrida. purpuriu Picea pungens var. Syringa x. purpurea.2. Buxus sempervirens. Corylus maxima var. Berberis vulgaris var. Crataegus sp. Juglans regia Fagus sylvatica var. atropurpurea. Deutzia scabra. Hedera helix. În tabelul nr. Forma şi culoarea florilor. rubrum 6. Catalpa bignonioides.. Prunus avium.verde închis roşu. vanhouttei. Alnus glutinosa.

Amorpha fruticosa. Cotinus coggygria. Liriodendron tulipifera Aesculus x.galbenă roşie verde roză-liliachie Caragana arborescens. Spiraea salicifolia. Chaenomeles japonica. Magnolia stellata. Perioada de înflorire este proprie fiecărei specii. Malus floribunda Hedera helix. Colutea arborescens. acoperind o gamă fantastică a nuan elor.. carnea. Forsythia suspensa. trandafirul albastru fiind visul din totdeauna al cultivatorilor de trandafiri. Diervilla florida. pissardi. Prunus persica. Dintre toate speciile lemnoase. soulangeana Prunus sp. primăvara timpuriu primăvara . Forsythia sp. Prunus cerasifera var. Chaenomeles japonica. Hibiscus syriacus. Phellodendron amurense Spiraea japonica. Kerria japonica. Cornus mas. Hybiscus syriacus. prezintă cea mai mare varietate a culorii şi formei florilor. cu siguran ă că speciile genului Rosa. în general aceasta se desfăşoară primăvara şi vara. Tamarix ramosissima. Magnolia x. Syringa vulgaris. Buddleia davidi. Prunus armeniaca. Cornus mas. cu toate varietă ile şi soiurile sale. exceptând albastrul pur. Laburnum anagyroides. Laburnum anagyroides. Magnolia kobus. pu ine specii făcând excep ie de la regulă.. Diervilla florida. tabelul 4 Perioada de înflorire a diferitelor specii lemnoase perioada specia (taxonul) Daphne mezereum.

floreplena) sau tabulare (Sambucus nigra) au un caracter conservant. neliniştit. Rosa canina. Exemplarele cu inflorescen ă erecte. Viburnum opulus. sau în mod obişnuit de dimensiuni mai mici şi grupate în număr mare în inflorescen e. amorfă) constituie un factor stimulator. Speciile cu florile în inflorescen ă au un caracter major. 6. Spiraea japonica. Berberis vulgaris. Hibiscus syriacus. atribuind ambientului un aspect dispersat. Ptelea trifoliata.. Inflorescen ele sferice. glicină. Culoarea fructelor.vara toamna Mahonia aquifolium. când frunzele şi florile celor mai multe specii au dispărut de mult. Liriodendron tulipifera. Pyracantha coccinea Symphoricarpus albus. budleia. Sophora japonica. lemn câinesc.3. sau în cadrul speciei de la varietate la varietate. Crataegus monogyna. iritant. pseudobace) este variată de la specie la specie. Rhus typhina. Eleagnus angustifolia Hedera helix Florile speciilor lemnoase pot fi mari şi solitare. Sambucus racemosa. Speciile cu inflorescen e pendente (salcâm galben. Forma şi culoarea fructelor Fructele au de cele mai multe ori o perioadă de prezen ă pe ramuri mai mare decât cea a florilor. Spiraea salicifolia. mărimea şi culoarea lor la întregirea efectului decorativ al unei specii lemnoase. Kerria japonica Aesculus sp. Cotoneaster horizontalis.7. Syringa vulgaris. a anexelor cărnoase ale semin elor (arilul la Taxus baccata) sau a corpurilor de fructifica ie (conuri. mălin) calmează şi relaxează. Colutea arborescens roşie albă . contribuind prin forma. în sezonul estival sau autumnal. tabelul 5 Culoarea fructelor diferitelor specii lemnoase Culoarea fructelor sau a corpurilor de fructifica ie specia (taxonul) Taxus baccata.2. mari (Viburnum opulus var. dar mai ales în perioada hibernală. ca lumânările (castan porcesc.

dar care este compensată prin efectul decorativ deosebit pe care îl pot realiza. Cotoneaster nigra. 20. unii poluan i din aer sau din sol. pentru a nu se stânjeni în dezvoltare şi chiar elimina unele pe altele. Gleditsia triacanthos. ci separat. ob inându-se în acest fel efectul de contrast deosebit al culorii fructelor pe zăpadă. Prunus spinosa. pentru instalarea vegeta iei lemnoase într-un anumit spa iu verde şi realizarea cât mai rapidă a efectului decorativ specific vegeta iei lemnoase se preferă ca primă solu ie plantarea speciilor cu o creştere rapidă în primii ani: plopul. Ambientul (noxe. În ceea ce priveşte longevitatea speciilor. teiul în loc de 300 – 400 ani în condi ii normale. Viburnum lantana. diferi i arbuşti.2. Lonicera nigra. Pentru eviden ierea schimbărilor produse în timp se recomandă realizarea profilelor în plan vertical. în cazul spa iilor verzi urbane rezistă doar 100 – 150 ani. Fraxinus excelsior. Rapiditatea de creştere şi longevitatea Rapiditatea de creştere variază de la o specie la alta. salcâmul. Thuja occidentalis. Există şi specii cu creştere foarte înceată. frasinul trăieşte 50 – 60 ani în aliniamentele de pe marginea drumurilor. Dar se recomandă ca întotdeauna să se combine speciile cu creştere rapidă cu cele cu creştere înceată sau la care creşterea se activează mult mai târziu (după 20-30 ani) precum bradul sau stejarul. iar plopii. 6. Mahonia aquifolium Unele specii îşi păstrează fructele pe ramuri până iarna târziu sau chiar primăvara. . 100 – 150 ani în parcuri şi grădini şi 250 – 300 ani în condi iile normale din ecosistemele naturale. De exemplu. probabile pentru perioade de 5. precum cimişirul şi tisa. mai ales cu tehnica de ultimă genera ie. Mahonia aquifolium. Catalpa bignonioides. 40 ani de la plantare. Picea abies. temperaturile) determină scurtarea duratei de via ă a multor specii lemnoase. Platanus sp. mesteacănul. Abies alba. calitatea terenului.8. Ligustrum vulgare. 10. deoarece cele mai pu in longevive trebuie înlocuite la intervale de timp mai reduse în compara ie cu primele. Specii cu ritm de creştere diferit nu se cultivă în amestec intim. De obicei.neagră maroniu-roşcată albastră brumată Cornus sanguinea. răşinoasele şi cimişirul având în general o rapiditate mică de creştere.3. Robinia pseudoacacia. se preferă a fi plantate specii cât mai longevive. sălciile şi unele liane o rapiditate mare de creştere.

fără agita ie. Alegerea speciei este determinată şi de distan a de la care este privit arborele respectiv.Cap.1. ce realizează o impresie artistică puternică (flori. masive. în puncte liniştite. Exemplarele folosite grupat pot fi dispuse în: rânduri. care nu se regăsesc în efectul ob inut. iar cele decorative prin trunchi. grupuri. frunze. Rândul de arbori este constituit de obicei din exemplare dintr-o singură specie. Exemplarele lemnoase. În anumite situa ii dispunerea exemplarelor poate fi realizată şi neuniform. . lângă clădiri. De multe ori asocierea şi dispunerea necorespunzătoare a speciilor reduc considerabil şansele atingerii func iilor zonei verzi sau a compozi iei respective. coroană sau habitus să se amplaseze la o distan ă de peste trei ori mai mare decât înăl imea privitorului. Se recomandă ca speciile decorative prin frunze. flori sau fructe să se amplaseze la o distan ă de maximum două ori mai mare decât înăl imea unui om. labirinturi. sub diferite moduri. curtine. garduri vii. VII. Arborii solitari se amplasează pe peluze. sau chiar la intrarea într-un spa iu verde. dispuse la distan e egale între exemplare (ritm simplu). Cu ajutorul exemplarelor solitare se poate închide o perspectivă sau se pot întrerupe liniile arhitecturale rigide ale unei clădiri. DISPUNEREA ŞI INSTALAREA SPECIILOR LEMNOASE 7. pâlcuri. ASOCIEREA. Ca exemplarele izolate (solitare) se folosesc specii arbustive sau arborescente deosebit de atrăgătoare prin anumite caractere biologice. la marginea unor masive forestiere folosite ca fundal. coloritul fructelor). Alternarea exemplarelor a două specii cu habitusuri diferite prezintă o varietate pronun ată care poate fi folosită de la caz la caz. fie ele arborescente sau arbustive. sau duc la costuri suplimentare. determină efectul decorativ şi cel sanitar pe care-l urmăreşte arhitectul peisagist. Asocierea şi dispunerea speciilor Modul cum sunt asociate (combinate) speciile şi modul cum sunt amplasate exemplarele unele fa ă de altele. boschete. pot fi folosite solitar sau grupat.

ce are amenajate numeroase poteci. mai rar două sau chiar trei. sistemul Cossonet). în aceste ultime cazuri. ob inându-se în final un perete verde. Ca regulă generală. înalte cu h = 1 – 3 m.. se aleg specii ce au creşteri şi comportament similare sau apropiate. . constituită dintr-o singură specie arborescentă sau arbustivă. (gard belgian. Garduri vii sunt planta ii din specii arbustive sau arborescente dispuse pe unul. de regulă bine între inute şi amenajate. gardurile vii pot fi: foarte mici (borduri) h < 0. După înăl ime. Labirintul este constituit dintr-o re ea de curtine. curtinele care intră în componen a unui labirint sunt între inute periodic prin tundere. foarte înalte cu h > 3 m.5 – 1 m. pe un contur drept sau sinuos. şi chiar diferite dotări cu scop distractiv. cu exemplare foarte apropiate. tunse (profil geometric) respectiv paralelipiped. trunchi de piramidă. două sau trei rânduri. mici cu h = 0. După profil gardurile vii pot fi: netunse (profil liber). sau pot fi cu garduri vii cu exemplarele având coroana dirijată.Curtina este o planta ie dispusă pe un singur rând.5 m. formate dintr-o specie.

astfel încât culoarea celor din fa ă este mai evidentă. îl reprezintă faptul că exemplarele bătrâne sau debilitate din diferite cauze pot fi înlocuite fără a fi sesizată lipsa lor. folosite frecvent pentru estomparea efectului vizual negativ al diferitelor vecinătă i indezirabile. Pe lângă ob inerea înviorării peisajului. cu condi ia ca în fiecare sector al spa iului verde respectiv să predomine o anumită specie. astfel după unii autori prin asocierea acestor două categorii de specii s-ar ob ine un contrast neplăcut. şi folosirea răşinoaselor în planurile din profunzime pentru a crea acel fundal închis la culoare. iar privirile vor fi atrase de speciile ce constituie fundalul.garduri vii decorative. Grupurile de arbori şi arbuşti sunt folosite în scop decorativ. folosite ca garduri de limită. În realizarea acestor grupuri se poate adopta şi solu ia combinării speciilor de răşinoase cu cele de foioase. grupurile formate din exemplare cu coroană sferică. La asocierea arborilor şi arbuştilor într-un grup se ine cont şi de influen a psihică a formei coroanei asupra vizitatorului. după al ii s-ar ob ine o notă de veselie prin verdele crud sau verdele deschis al foioaselor în verdele trist şi monoton al răşinoaselor. un alt mare avantaj al acestor tipuri de grupuri. solemnitate şi hotărâre. sanitar. cele formate din specii cu port piramidal sau conic dau impresia de stabilitate şi de înăl ime. acestea fiind folosite în spa iile verzi de interes public. la combinarea răşinoaselor cu foioaselor în cadrul grupurilor trebuie avut în vedere ritmul de creştere al speciilor alese şi distan a la care sunt dispuse exemplarele unele fa ă de altele. Un efect deosebit în realizarea grupurilor se ob ine prin plasarea diferitelor grupuri de foioase în planurile apropiate privitorului. ob inându-se în acest fel unitatea în diversitatea compozi iei. În cazul plasării inverse a speciilor. de mascare. de izolare vizuală şi fonică. în care sunt prezente multe bănci. ce le eviden iază pe primele. mai deschis la culoare. constituite din specii arbustive şi specii arborescente cu înăl imi diferite şi ramificare bogată de la nivelul solului. dar se recomandă ca acestea să fie alcătuite din maxim două-trei specii. Astfel. Se poate adopta şi varianta unei diversită i mari de specii. cele cu frunziş mai închis vor avea un contur mai evident. Un alt efect deosebit se ob ine prin combinarea în acelaşi grup a exemplarelor de înăl imi şi vârste diferite. solu ie destul de controversată. formate din specii arbustive cu ghimpi şi spini. şi cu o capacitate puternică de lăstărire. de apărare împotriva vântului dominant. Grupurile de arbori şi arbuşti pot fi constituite din una sau mai multe specii. şi coroană bogată.garduri vii pentru protejare. iar gruparea exemplarelor lemnoase să se realizeze astfel încât să dea impresia de natural. tabulară sau umbrelată inspiră sentimente de calm. fiind recomandate în zonele destinate odihnei pasive. sau din specii cu lujeri sub iri şi numeroşi. . . care să constituie fondul principal. grupurile compacte de arbori şi arbuşti imprimă ordine. protec ie şi linişte. În orice caz.După scop gardurile vii pot fi: . pentru eviden ierea unui anumit punct compozi ional sau pentru realizarea legăturii dintre două masive. de preferat o specie locală. cu un aparat foliar bogat. nefiind indicată omogenitatea vârstelor şi înăl imilor dintr-un grup. pentru limitarea accesului animalelor în diferite zone sau chiar a oamenilor.garduri vii de camuflare sau de mascare. Ca regulă se adoptă solu ia plasării într-o compozi ie a speciilor cu frunze mai deschise la culoare în fa a speciilor cu frunze mai închise la culoare. constituite din specii arbustive cu flori şi fructe remarcabile prin frumuse e sau prin efectul vizual. pentru a se evita stânjenirea şi chiar eliminarea unor specii de către altele. .

existând în apropiere şi un luciu de apă. pentru mascarea acestora. şi dispunerea acestora după diferite forme geometrice neregulate precum triunghi. dispuşi inelar. pentru eviden ierea liniilor arhitecturale şi a dimensiunilor impunătoare. acestea trebuie să fie echilibrate ca înăl ime iar în cazul diferen ei de înăl ime se poate realiza echilibrarea la nivelul volumului.Grupurile formate din exemplare dispuse liber inspiră sentimente de veselie. În cazul clădirilor monumentale. tot acest ansamblu fiind situat pe o suprafa ă largă de gazon bine îngrijit. Un grup cu un efect deosebit se poate ob ine prin folosirea în centrul acestuia a exemplarelor arborescente. Boschetul reprezintă o variantă a grupului. se poate adopta solu ia plantării în jurul acesteia a unor grupuri de arbori de talie mică sau mijlocie. Ca număr se recomandă adoptarea unui număr impar de exemplare. reprezentând o grupare densă de arbori şi arbuşti. în scopul ob inerii unui spa iu liniştit. lângă care să existe grupuri de flori perene. . pozi ionându-se exemplarul sau exemplarele cele mai înalte în zona centrului de greutate şi cele mai mici spre col urile formei geometrice respective. apoi de cele de talie mică. patrulater sau pentagon. destinat odihnei pasive. urmate de jur împrejur de exemplare arbustive de talie mare. În cazul grupurilor formate doar din două exemplare. incertitudine sau de eliberare iar cele formate din specii cu port columnar pot fi folosite cu succes la col urile clădirilor cu linii rigide şi monotone.

protec ie împotriva soarelui şi vântului. iluminarea din spate avantajând speciile cu frunziş închis (molid. La constituirea masivelor se recomandă folosirea de specii variate. pentru mascarea limitelor. specii rezistente la vânt. pinul strob. Pâlcul reprezintă un grup mai numeros de arbori sau arbuşti. iar în interior numeroase bănci. parcuri) masivele se situează spre periferie. în mod excep ional 4 intrări. cu scopul realizării func iei estetice cât mai bine şi nu numai. în centrul acestuia putând exista un element arhitectural (monument. constituit dintr-una sau mai multe specii. de regulă dispuse circular. urmate la exterior de 1-2 rânduri circulare de exemplare arbustive dispuse în ordine descrescătoare a înăl imii. pentru realizarea protec iei zonei verzi respective. creându-se o stare de calma atmosferic. În spa iile verzi urbane (grădini. cimişir. la tasarea şi în elenirea . Un boschet prezintă 2-3. pentru ob inerea de arborete amestecate şi multietajate. dârmox).care să confere vizitatorilor ce sta ionează. lemnul câinesc. Masivul este un arboret mai mult sau mai pu in compact. Masivul poate avea un profil vertical şi orizontal geometric sau liber. Speciile lemnoase se dispun pe 1-2 rânduri circulare concentrice. format dintr-una sau mai multe specii arborescente şi arbustive. Aceste pâlcuri se amplasează în func ie de circula ia vizitatorilor şi orientarea fa ă de lumină. La marginea masivului sau în luminişuri se pot folosi şi specii decorative. pinul silvestru). iar iluminarea laterală avantajând pâlcurile alcătuite din specii cu frunziş mai deschis la culoare (plopul. mesteacăn. fântână arteziană). adaptate condi iilor locale. sau pentru realizarea unei cât mai bune izolări fonice a spa iului verde respectiv. pentru închiderea pe verticală a marginii boschetului. statuie.

crescu i în containere sau care sunt scoşi cu balot de pământ primăvara sau de cu toamnă se pot planta în tot parcursul sezonului de vegeta ie. ale căror dimensiuni şi vârste trebuie să corespundă standardelor (respectiv stasului 5971/1992 privind puie ii de arbori şi arbuşti de talie mare). puie ii cu rădăcini protejate.2. Totuşi. Arbuştii pot fi distribui i neuniform astfel încât să se realizeze densită i diferite la nivelul ochiului privitorului. după care se transportă la locul definitiv în groapa pregătită în prealabil.1. largi. se folosesc puie i de talie mică. urmată de toamnă. În func ie de speciile întâlnite în masive. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat Vârsta.solului. Instalarea vegeta iei lemnoase 7. la care sunt date înăl imea (cm) şi diametrul la colet (cm). Uneori puie ii cu balot se sapă toamna târziu şi se lasă în aşteptare până se produce înghe ul solului. creându-se impresia de monumentalitate. a II-a şi a III-a. dimensiunile şi calitatea materialului de plantat se adoptă în func ie de categoria spa iului verde şi de scopul urmărit prin instalarea vegeta iei.2.2. Vârsta. şi care să introducă varietate în monotonia exemplarelor din masiv. Astfel. epoca de plantare se recomandă a fi primăvara. care limitează priveliştea şi perspectiva. 7. imediat după dezghe ul solului. Acest STAS cuprinde 4 clase: calitatea F – excep ională. a grădinilor botanice sau a altor unită i de spa iu verde se folosesc exemplare de talie mare. acestea pot fi transparente sau opace. În general. iar privirea să fie dirijată spre anumite perspective. pentru evitarea pagubelor provocate de către diverse utilaje. Dacă se urmăreşte plantarea în spa iile mari. cu înflorire abundentă. se evită ambalarea. în acest caz balul fiind înghe at. 7. dar şi acolo unde se doreşte realizarea de completări dar nu cu efect imediat ci în perspectivă. dar în func ie de tipul de material săditor variază şi epoca de plantare. . înso i i de 1 tutore. Astfel pentru aliniamentele stradale. sau dimpotrivă să limiteze (oprească) privirea spre alte zone. de la scoaterea din teren şi până la plantare. Perioada şi epoca de plantare În spa iile verzi urbane şi periurbane se recomandă ca vegeta ia lemnoasă să se instaleze după trasarea căilor de circula ie şi după terminarea executării unor construc ii. Masivele transparente sunt cele lipsite de subarboret şi în care privirea poate pătrunde în adâncime. şi în acest caz perioada optimă de plantare rămâne primăvara. cu fructe şi port interesante. puie ii cu rădăcini nude se recomandă a fi planta i primăvara timpuriu şi chiar toamna. Şi dimensiunile acestor puie i sunt date tot în STAS-uri. unde se doreşte realizarea unui masiv. a I-a. cu condi ia ca balotul de pământ să fie men inut tot timpul umed. înfiin area scuarurilor.2. Masivele opace sunt constituite atât din specii de arbori dispuse în unul sau mai multe etaje dar şi din specii arbustive cu o densitate semnificativă.

Ca dimensiuni pentru materialul de plantat se recomandă: . La exemplarele cu bal de pământ dimensiunile gropii vor depăşi cu 10-15 (20 cm) dimensiunile balului.extragerea exemplarului se începe cu săparea unui şan în jurul tulpinii acestuia la o distan ă de 8-10 ori mai mare decât diametrul tulpinii. se tasează uşor şi se udă abundent. situate în locurile accesibile macaralei. plasă de nylon sau de sârmă cu orificii mici sau poate fi căptuşită cu diverse materiale. Se are grijă ca orientarea fa ă de N să corespundă cu cea ini ială. sunt necesare mai multe opera iuni: .0. Plantarea puie ilor Procedeul de plantare utilizat în spa iile verzi este cel de plantare în gropi. . .60 (0. cu sistemul radicular mai compact.30 (0.80 x 0. cu cât este mai mare şi cu cât are balul de pământ mai mic sau chiar lipsă (rădăcini nude) cu atât mai mare este riscul de nereuşită. cu ramuri până aproape de sol. Pentru plantarea exemplarelor de talie mare. camionului. fie dintr-o pepinieră.2. pe tulpină deasupra coletului. Uneori se recomandă tăierea sau scurtarea anumitor ramuri la plantare (doar la speciile cu lăstărire viguroasă) pentru restabilirea echilibrului între capacitatea de absorb ie a apei a rădăcinilor rămase şi transpira ia par ilor aeriene ale puietului. a materialului de plantat şi nu în ultimul rând de dimensiunea containerului sau a balului de pământ. . Este necesară înlăturarea învelişului balului de pământ. dar dacă este biodegradabil acesta se poate lăsa. De asemenea. creată în acest scop. fie din natură. şan ul va avea lă imea de 4050 cm şi adâncimea 80-100 cm (se va încerca păstrarea a cât mai multe rădăcini).0 m pentru puie i mai mari de 10 ani şi plopi. Aceste exemplare se marchează şi li se notează cu vopsea direc ia nordului. etc.80 m pentru puie i de talie mare (8-10ani). greută ii şi aten iei deosebite ce o implică. iar înăl imea 8-10 m. .60 (0. Se asigură stabilitatea fie cu un tutore sau cu ajutorul cablurilor ce se prind de arbore cu manşon de cauciuc sau burete elastic şi de 3 ăruşi bătu i în pământ. în cel din urmă caz preferându-se exemplarele izolate.Ca regulă generală orice puiet. 7. cu cât plantarea acestora se realizează mai aproape de mustul zăpezii cu atât şansele de prindere sunt mai mari. Pentru gardurile vii se execută şan uri de 0. înăl imea şi grosimea la colet. datorită dimensiunilor.5 t.3. De asemenea este necesară prezen a unei macarale pentru a ridica şi coborî arborele.alegerea exemplarelor.0.transportul se realizează cu camioane de tonaj corespunzător.40) x 0.70) x 0.1. cu o coroană uniform dezvoltată. ale căror dimensiuni variază în func ie de vârstă. inând cont că greutatea unui exemplar de talie mare depăşeşte adesea 1-1.40) m pentru puie ii de talie mică.plantarea se realizează în gropi ce depăşesc cu 20 cm dimensiunile balului de pământ. .6) m adâncime în care se aşează puie ii şi se acoperă cu pământ până la 2-3 cm deasupra coletului.0. remorcii.30 (0.0 x 1. .70) m pentru arbuşti (3-5 ani). . balul de pământ se înfăşoară în pânză de sac.5 (0.

2. Îngrăşămintele stimulează creşterea şi sporesc rezisten a plantelor la secetă. distan a între exemplarele de pe rând variază de la 0.25 m pentru gardurile vii cu înăl imea sub 1 m şi cu 2 . Solul se mobilizează primăvara şi toamna. cu norme bine stabilite. Se recomandă fertilizarea biologică bazată fie pe îngrăşăminte naturale. secetă şi boli şi K pentru fotosinteză şi respira ie. în timp. Se recomandă ca împrăştierea îngrăşămintelor să nu se realizeze pe suprafa a solului. să fie eliminate exemplarele cu creştere lâncedă sau cele ce stânjenesc dezvoltarea altor specii. irigarea şi între inerea solului În foarte multe cazuri sunt necesare opera iunile de mai sus pentru ca arborii şi arbuştii să se dezvolte normal.3. timp de 2-4 ore. rânduri sau la încrucişarea aleilor. . Fertilizarea. Pentru realizarea de grupuri de arbori şi arbuşti uşor vizibile. ci se vor pozi iona în gropi mici dispuse în zona sistemului radicular.2. la o adâncime de 20-25 cm.3. ciuperci). Irigarea se recomandă a se realiza în perioadele lipsite de precipita ii. Tăieri de formare a coroanei În spa iile verzi realizate în stil geometric sau mixt se folosesc arbori şi arbuşti cu coroană dirijată artistic. Astfel. numărul rândurilor (1. în Fran a. gropi din care substan ele se vor difuza în solu ia solului. 2 sau 3) şi înăl imea preconizată a gardului.3.1. fie în aliniamente sau ca exemplare solitare pe peluze. 7. reluată mai târziu în timpul Renaşterii.7. Îngrăşămintele cu ac iune rapidă se vor aplica primăvara sau la începutul verii. fiind necesară realizarea analizei solului respectiv. Se aplică de obicei îngrăşăminte complexe pe bază de N. Pentru realizarea gardurilor vii se ia în calcul vârsta (talia) puie ilor. în medie de două ori pe săptămână prin aspersiune. 7. fiind dusă la extrem în arta topiară caracteristică stilului geometric. şi la atacul agen ilor dăunători biotici (insecte. uniform. partere. în func ie de ceea ce se urmăreşte să se ob ină. Îngrijirea vegeta iei lemnoase în spa iile verzi 7. Aceste exemplare se amplasează fie sub formă de garduri vii. pentru a elimina riscul transformării îngrăşământului în factor poluant. ce au un efect estetic deosebit.5 – 1. P. urmând ca mai târziu. P pentru creşterea rezisten ei fa ă de ger. Această tehnică de realizare a diferitelor forme artistice a fost folosită de romani. K.4 rânduri. 2 sau 3 rânduri. pentru a permite lujerilor să se lignifice până la venirea iernii. iar administrarea acestora să se realizeze în strânsă legătură cu nevoile plantelor.4. Desimea culturilor Desimea variază de la caz la caz. până la 0. fie pe capacitatea unor plante de a realiza micoze. cu o propor ie mai mare pentru unul din cele trei elemente: N pentru creşterea vegetativă. care să realizeze în cel mai scurt timp func iile atribuite se foloseşte un număr mare la unitatea de suprafa ă (100 400 puie i de talie mare/ha). Aceste îngrăşăminte nu se vor distribui dispersat.0 m la gardurile cu înăl imea peste 3 m cu 1.

iar la celelalte exemplare (fără so ) se fixează câte două ramuri opuse înclinate sub un unghi de 45o (între ele unghiul fiind de 90o). La exemplarele cu so . se aleg ultimii doi. Lăstarii laterali de pe ramuri se ciupesc. .forma Verrier . În final rezultă un gard format din „haşururi verzi”. şi retezarea acestora la o înăl ime de 30 . rezultând un gard continuu alcătuit din romburi.forma literei „U” . cubice dar şi realizarea unor forme deosebite cum sunt: . pe fiecare sârmă a spalierului se fixează orizontal câte două ramuri opuse.piramida . ob inându-se forma literei V. Pe măsură ce cresc. piramidale.40 cm deasupra solului. În spa iile verzi se urmăreşte atât ob inerea formelor geometrice precum cele sferice. În anii următori prelungirile celor 2 bra e se scurtează la 40-50 cm. Această opera iune se realizează în dreptul fiecărei sârme. forma i din doi muguri opuşi sau din doi muguri alterni cât mai apropia i (depinde de specia aleasă). la distan a de 60 cm între ele. Forma Cossonet se realizează tot în aliniament. Aceste două ramuri se îndreaptă în direc ii contrare sub un unghi de 45o. În primul an se suprimă lăstarii cu excep ia celor 2 palisa i. pentru realizarea unei bune garnisiri a acestora. bra ele fiecărui exemplar se întretaie cu bra ele exemplarelor alăturate.În pomicultură se urmăreşte ob inerea unor forme cât mai pitice. fiind fixate pe spaliere formate din 5-6 fire de sârmă dispuse la 40-60cm unele de altele. rezultând astfel un trunchi vertical scurt. cu ramuri cât mai multe. cu fructifica ie cât mai abundentă.forma Cossonet . iar lăstarii de garnisire se ciupesc repetat la 2-3 frunze. columnare. dar exemplarele vor fi plantate la distan a de 2-2.vasul candelabru Forma cordon oblic bilateral (gard belgian) se ob ine prin plantarea în aliniament a exemplarelor.5 m între ele. Gard belgian Din multitudinea de lăstari ce se formează în primul an.cordonul oblic bilateral (gard belgian) .

Fiecare pereche porneşte din axul principal. Forma coroanei în „U” poate fi şi „U” dublu. unul vertical pe un tutore şi ceilal i doi pe orizontală în direc ii opuse. Se poate ob ine astfel: după plantare se scurtează axul la 40 cm de la sol. iar după ce au ajuns la 25-30 cm lungime fiecare. ce a fost retezat la 40. iar după formarea lăstarilor se îndepărtează to i. Coroana formată. Forma literei „U” Realizarea coroanei în forma Verrier presupune ob inerea de exemplarele cu 4. ceilal i îndepărtându-se.40 cm iar lăstarii laterali se ciupesc pentru realizarea garnisirii uniforme cu rămurele. Din lujerii forma i se lasă doar cei doi de la vârful axului. mai pu in 3 lăstari de la vârf care se orientează.Forma Cossonet Coroană în forma literei „U” se poate ob ine atât la exemplarele situate în aliniament cât şi la exemplarele izolate. are forma unui „U” dublu sau triplu. 6 sau 8 bra e verticale. tulpina unui puiet se taie la 40 cm de la sol deasupra a doi muguri opuşi. Astfel. pe o sârmă . În fiecare an aceşti doi lujeri se scurtează cu 30 . 80 sau 120 cm de la sol. se orientează vertical pe doi tutori. dispuse în acelaşi plan. Aceştia se fixează ini ial pe spalier în pozi ie orizontală.

sub un unghi de 60o între ei. Forma Verrier Formele piramidă şi vas candelabru se utilizează pentru exemplarele izolate situate pe peluze şi în centrul rândurilor sau a parterelor din spa ii verzi amenajate în stil geometric. Piramida candelabru se realizează astfel: axul principal se fixează de un tutore.80 cm. La lungimea de 70 .(spalier). După 30 cm. ai fiecărui lăstar principal se orientează tot orizontal. iar cei doi lăstari terminali. aceşti lăstari se scurtează la 30 cm. se înlătură lăstarii. cu o deschidere a bra elor de 50 . mai pu in trei lăstari de la bază care se direc ionează pe 3 sârme orizontale dispuse la 120o una fa ă de alta. Vasul candelabru se deosebeşte de precedenta prin faptul că lipseşte axul principal iar cele şase bra e (sau opt bra e) sunt fixate fiecare de câte un tutore vertical până la completa îngroşare şi lignificare. dar la o înăl ime de 80-90 cm. fixate de ăruşi şi de vârful tutorelui axului principal. Următoarea pereche se formează în acelaşi mod.60 cm (sau 25 – 30 cm pentru perechea a III-a). Anual lăstarii şi ramurile de garnisire se ciupesc repetat. aceşti 6 lujeri se redirec ionează pe 6 sârme oblice. aceştia se reorientează pe verticală cu ajutorul a doi tutori. la o înăl ime de 30 cm. În al doilea an. .

3. . tăierea se face cu cca. de 1-2 m lungime (Acer negundo. Populus sp. 0. scurtându-se puie ii (lăstarii) prea înal i sau ramurile rebele. imediat după plantare se realizează o toaletare sumară a exemplarelor.5-1 cm mai sus fa ă de anul precedent. Tunderea se execută în anii următori. pentru ob inerea de forme geometrice dar şi pentru reglarea desimii lujerilor. După atingerea înăl imii dorite. prin scurtarea lujerilor prea lungi. tisă). La sfârşitul verii se realizează o toaletare a gardului viu. tuie. la înăl imi din ce în ce mai mari cu un pas anual de 30 cm (25 sau 40 cm) până se ob ine înăl imea dorită.) Se execută primăvara devreme.Formele piramidă şi candelabru Interven iile în coroană presupun înlăturarea ramurilor vătămate şi uscate sau crescute defectuos. în func ie de talia puie ilor folosi i la plantat. Aceasta se execută anual la speciile ce formează lăstari viguroşi. executată la o înăl ime de 2-3 m (4 m). la exemplarele plantate în aliniament.3. În primul an de la instalare. Tunderea gardurilor vii Tunderea gardurilor vii se recomandă să se facă anual. precum şi eliminarea diferitelor por iuni pentru ob inerea unei forme urmărite. cu specifica ia că la răşinoase această înăl ime se poate majora până la 40-50 cm. mai rar toamna târziu. 7. pentru a provoca lăstărirea abundentă a foioaselor sau chiar a răşinoaselor (molid. ienupăr. pentru ob inerea unei forme sferice a coroanei. Tot în această categorie intră şi tăierea în scaun. Tunderea se realizează începând cu al doilea an de la instalare. prima tundere realizându-se primăvara timpuriu. la înăl imea de 20-25 cm.

grupuri. Gardurile vii îmbătrânite se întineresc prin recepare. astfel încât la fiecare 4-10 ani (în . sunt de regulă mult mai viguroşi. pentru realizarea rapidă a stării de masiv şi implicit a efectului decorativ. masive) se realizează în func ie de gradul de dezvoltare al exemplarelor şi de densitate. compensând în câ iva ani lipsa vechiului gard viu (cu un aspect necorespunzător) cu un gard viu reîntinerit şi cu o desime mult superioară. înainte de intrarea speciei respective în vegeta ie. Se recomandă rărirea periodică.4. rezultând în final o îngrămădire de exemplare. exemplarele se stânjenesc reciproc şi îşi modifică portul caracteristic pentru care au fost alese.3. De obicei la instalarea unui arboret se plantează un număr mai mare de exemplare pe unitatea de suprafa ă. având creşteri mult mai mari fa ă de puie ii aceleaşi specii. urmate de o toaletare de toamnă sau de primăvară. Rărirea se aplică şi în cazul în care s-a realizat un amestec de specii repede crescătoare şi specii mai încet crescătoare. iulie. Rărirea culturilor Rărirea diferitelor culturi (aliniamente. urmate de opera iunile specifice tunderii unui gard viu. 7. cu coroane înghesuite. În cazul în care un gard viu nu a fost tuns un an sau doi.Tunderea gardurilor vii se recomandă a se realiza în iunie. Lăstarii ob inu i prin recepare. se recomandă tunderea acestuia primăvara timpuriu. După câ iva ani.

în nici un caz nu se depozitează sub formă de grămezi. În faza de desiş se aplică degajările (în arboretele amestecate) şi depresajul (în arboretele pure). fiind inestetice. În pădurile de recreare se urmăresc anumite particularită i: . a unor poteci. . mărirea efectului decorativ al unor exemplare. potecilor şi drumurilor) ce apar monotone şi dau impresia de îngustare. . pentru înlăturarea exemplarelor necorespunzătoare ca specie şi conformare. Emondajul reprezintă înlăturarea crăcilor lacome apărute din muguri dorminzi. 7. respectiv cei mai valoroşi ca specie şi conformare. Lucrări de îngrijire şi conducere a pădurilor de recreare Opera iuni culturale Acestea presupun un sistem complex de lucrări şi interven ii silvotehnice privind dirijarea dezvoltării pădurii de la întemeiere până la exploatare.materialul rezultat nu se recoltează. îmbunătă irea stării fitosanitare.se realizează din loc în loc nişe sau por i de intrare spre interiorul arboretului (în cazul degajărilor şi depresajului) mai ales la întretăierea aleilor şi a drumurilor.la deschiderea perspectivelor se înlătură exemplarele care stânjenesc privirea spre obiectivul vizat. în pădurile echiene de codru şi crâng. . Se aplică rărituri mixte sau combinate. Răriturile se efectuează în stadiul de păriş (diametru mediu 10-20 cm) cu o periodicitate de 4-6 ani. ob inându-se un număr optim de exemplare.3. în vederea îndeplinirii în cât mai bune condi ii a func iilor atribuite. în apropierea locurilor de sta ionare. 20-30 ani.se urmăreşte înlăturarea lăstărişurilor (semin işurilor naturale din lungul cărărilor. cu o periodicitate de 3-5 ani.monumentalitatea unor arbori (în pădurile de codru grădinărit) nu trebuie marcată de lăstăriş sau alte tufe. astfel încât se deschid perspective spre astfel de arbori.5.func ie de specie) să se extragă până la 50% din exemplare. reducerea consisten ei. în condi ii nefavorabile de vegeta ie. În faza de nuieliş-prăjiniş se aplică cură irile (de la elagaj – la diametrul mediu de 10 cm). prin care se elimină exemplarele dăunătoare din plafonul inferior şi superior ce împiedică creşterea şi dezvoltarea arborilor de viitor. în cca. din 3-6 (10) ani. . pe o înăl ime de 6-12 m de la bază. se mărun eşte şi se răspândeşte pe suprafe e cât mai mari. Scopul este de a înlătura efectul negativ imprimat de crengile uscate şi de deschidere a perspectivelor. stimularea creşterii şi dezvoltării arborilor valoroşi. la codrişor şi codru mijlociu la un interval de 6-10 ani şi încetează cu 10-20 ani înainte de exploatabilitate. Prin aceste opera iuni culturale se urmăreşte ameliorarea compozi iei. Elagajul artificial presupune îndepărtarea ramurile uscate sau chiar verzi de până la 6 cm. cu o periodicitate de 3-5 ani. reglarea diferitelor raporturi (inter şi intraspecifice). respectiv atunci când se realizează consisten a plină. .

pentru men inerea unei stări fitosanitare cât mai bune în arboret. Pădurile de codru se pretează la diferite tratamente. buruieni). rup i sau doborâ i. se pot adopta diferite tratamente. . în vederea atingerii unui anumit scop. de speciile forestiere folosite sau prezente. bolnavi. 7.Lucrările de igienă presupun extragerea arborilor usca i. Pădurile tratate în codru grădinărit dispun de un mediu foarte bogat. deoarece circula ia este complicată (semin iş. cu foarte multe nişe ecologice. Regimuri şi tratamente În ara noastră peste 86% din păduri sunt încadrate în regimul codrului (răşinoase. făgete.6. amestecuri de fag cu răşinoase. de regimul adoptat şi respectiv de vârsta exemplarelor.3. dar pentru oameni antrena i. Astfel de păduri oferă posibilitate ideală pentru odihnă recreativă şi pentru plimbări. marea majoritate a pădurilor cu cvercinee. În func ie de activită ile ce urmează a fi desfăşurate. păduri de plopi euroamericani). respectiv modul în care se face exploatarea şi se asigură regenerarea pădurii în cadrul aceluiaşi regim. Anumite tratamente sunt specifice diferitelor tipuri de păduri cu rol de produc ie.

Sedum sp. cu port târâtor (sau pendent) . Criterii de alegere a speciilor Speciile floricole prin habitus. precum Crocus sp.sp.specii de talie mare.... Tulipa sp. Lobelia sp..forma tulpinii (portul). Ageratum sp. .Tagetes sp. .1...Tropaeolum majus. platbande sau grupuri pe peluze. a rabatelor pe peluze. . mirosul şi modul de asociere ale florilor.2. frunze şi flori alcătuiesc un decor temporar. . precum şi în mozaicuri.Cap. Tulipa sp. Calistephus chinensis. în fa a speciilor arbustive sau arborescente. Acestea se folosesc grupat. respectiv de orientarea în spa iu a acesteia. Delphinium sp. a modului de creştere şi ramificare.. . Tagetes sp. precum specii din genurile: Lilium sp. covoarelor. 8. cu aspect de tufă . în sensibilizarea oamenilor la frumos. Hyacinthus sp. cu aspect de perni ă – Gypsophylla repens. Caracterul decorativ al plantelor floricole este dat atât de exemplarul luat separat cât şi de combina ia dintre exemplarele din aceeaşi specie sau din specii diferite. al sezonului de vegeta ie. forma. contribuind la crearea climatului de relaxare şi odihnă pe care-l caută omul întrun spa iu verde. Saponaria ocymoides.1. Acestea joacă un rol psihologic fundamental.specii de talie mică 5 – 20 (25) cm.culoarea.. Salvia splendens. constituind elementul principal al varietă ii zilnice a unui spa iu verde. cu tulpini ramificare. Salvia sp. Gladiolus sp.. . Tradescantia sp. . . în planul apropiat de privitor. Aubrieta sp. ..ciclul de via ă... În acest sens se deosebesc: . Orice ambian ă artificială este mai plăcută atunci când sunt prezente florile. 8.forma. VIII. . Ageratum mexicanum sp. Malva sp.forma şi culoarea fructelor.sp.. culoarea şi mărimea frunzelor. partere. în componen a bordurilor. precum specii ale genurilor: Petunia sp.specii de talie mijlocie 20 (25) – 50 (60) cm. Înăl imea tulpinii După înăl imea tulpinii se deosebesc: . în marginea rondurilor sau rabatelor. Narcissus sp.sp.. Acestea se folosesc pentru rabate..1. Alyssum sp..1.. Muscari sp. Galanthus sp. SPECIILE FLORICOLE ÎN SPA IILE VERZI 8. . Portul plantelor Portul plantelor este dat de forma tulpinilor..înăl imea..cerin e fa ă de diferi i factori climatici şi edafici.. peste 50 (60) cm. . Se folosesc adesea izolat sau în constituirea gardurilor vii. La alegerea speciilor se au în vedere diferite criterii precum: .

Nuan a culorii poate fi diferită.. Iresine sp.sp. roşu sau grena. Sempervivum sp.. Tulipa sp. Forma. Delphinium sp.3. precum regina nop ii şi micsandrele.. mirosul şi modul de dispunere al florilor Culoarea – este impusă în general de petale.Lathyrus sp. în jurul teraselor. Sunt specii la care valoarea decorativă este dată tocmai de forma. până la albastru. Begonia sp. chioşcuri pentru odihnă). cu tulpini simple. Numeroase sunt şi speciile anuale utilizate cu precădere în alcătuirea mozaicurilor pentru forma. Speciile cu flori parfumate pe timpul zilei.. Astfel. mărimea şi culoarea frunzelor În general.Ipomea purpurea. la soiurile de begonii (Begonia semperflorens) întâlnindu-se verde. Lilium sp. argintiu sau cenuşiu. culoarea şi abunden a frunzelor. Pyrethrum sp. Polygonium sp. 8.). ce pot avea suprafa ă lucioasă sau mată. dublate de portul târâtor sau sub formă de mici tufe. Papaver sp. Mirosul plăcut al florilor impresionează în mod deosebit.... în cazul petalelor tomentoase. erecte Impatiens sp. 8. cu segmentele filiforme. specii de ferigi dar şi numeroase specii cultivate în locuri foarte însorite: Sedum sp. galben. la nu-mă-uita (Myosotis alpestris) şi mierea ursului (Pulmonaria sp. clopo ei. Agave sp. Forma. sunt plante cultivate la umbră: Asarum sp. altele sunt mici şi mărunte.. perioadă în care îşi îndeplinesc rolul lor decorativ.4. locurilor pentru sporturile uşoare... iar altele puternic fidate.. Unele flori pot avea culori diferite din momentul deschiderii până la ofilirea acestora. la diferite combina ii precum cele cu frunze variegate (Coleus sp.sp. creasta cocoşului. roşu grena. la caprifoi (Lonicera japonica) de la alb la gălbui. culoarea. frunzele apar înaintea florilor şi dispar după ofilirea florilor (cu mici excep ii). mo ul curcanului. Unele frunze sunt mari. a sta ionării. Culorile acestora variază de la verde crud la verde închis. roz. la început. Humulus lupulus.) aceasta se schimbă de la roz-liliachie. . . .. lalelele papagal.. recomandându-se a se folosi în planul apropiat. la florile simple poate fi pală.1. cu tulpini volubile . precum verbena şi crinii. cu tulpini că ărătoare . florile fiind nesemnificative. mărimea şi culoarea frunzelor.sp. la unii trandafiri de la galben la roz şi apoi la cărămiziu.1. translucidă iar la cele invoalte mai pronun ată.. Portulaca sp. Forma florilor poate fi deosebită precum cele de gura leului. se vor combina cu specii cu flori parfumate seara. Ricinus sp... Aspectul decorativ de ansamblu este dat adesea de combina ia dintre flori şi frunze. astfel la trestia indiană (Canna indica) frunzele pot fi de la verde crud la roşu sau grena. Simetria florii poate fi actinomorfă sau zigomorfă. Unele flori au şi caliciu şi receptaculul colorate având un efect cromatic sporit (Salvia glutinosa). Aceste specii se vor amplasa în locurile destinate odihnei pasive (bănci.

Mo ul curcanului (Amaranthus sp. Ciclul de via ă După ciclu de via ă speciile floricole se împart în: Plante anuale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate într-un singur sezon de vegeta ie.8. transplantându-se în câmp deschis înainte de înflorire... care se seamănă în câmp deschis prin martie–aprilie.) se seamănă în sere calde. Semin ele se seamănă în iulie-august în spa ii adăpostite. fie vor fi semănate la loc definitiv după trecerea înghe urilor târzii. După rezisten a la frig plantele anuale pot fi: . cum este cazul la răchi elelor (Impatiens balsamina) fructele sunt interesante (fructe pleznitoare) atrăgând copii. Begonia (Begonia semperflorens) are fructele de tip capsulă.1.. răsadurile se plantează la loc definitiv toamna. iar la păpădie (Taraxacum officinale) fructele sunt atrăgătoare.) are fructe persistente şi decorative. .plante anuale semirustice (Begonia sp. Zinnia sp. de culoare roşie sau roză. .5.1. pentru stimularea celei de a II-a înfloriri şi chiar a III-a. Calceolaria sp. Forma şi culoarea fructelor Forma şi culoarea fructelor au o importan ă foarte redusă la majoritatea speciilor floricole ierboase deoarece după ofilire. florile se îndepărtează. Semin ele acestor specii fie vor fi semănate în răsadni e sau solarii. Pentru prelungirea perioadei de înflorire se recomandă îndepărtarea lujerilor cu flori ofilite.6. În unele situa ii. iar primăvara vor înflori. men inând efectul decorativ. iar răsadurile vor fi transplantate la loc definitiv. fiind aripate. Plante bienale – speciile care îşi desfăşoară ciclul complet pe parcursul a câtorva luni eşalonate pe două sezoane de vegeta ie. fiind o sursă de amuzament pentru copii.plante anuale rustice. ca o continuare a florilor. vara.plante anuale sensibile (Celosia sp. .) nu rezistă la gerurile târzii şi se seamănă în sere sau răsadni e reci sau afară excep ional în luna mai după înghe urile târzii. Cineraria sp. 8.

depozite) ferite de înghe (4-10 oC).Plante perene – speciile care rezistă cu ajutorul diferitelor organe subterane precum bulbi.. teraselor. rădăcini tuberizate şi care înfloresc şi fructifică an de an. Iris sp.decorarea balcoanelor. atunci când sunt plantate în diverse suporturi. rabatelor.) respectiv speciile ale căror organe subterane trebuie păstrate iarna în spa ii adăpostite (pivni e. Lolium sp. bordurilor. . tuberobulbi.. Acestea pot fi rustice (Anemone sp. în lungul apelor sau pe luciul lor. Modul de utilizare Speciile floristice se vor alege întotdeauna luând în considerare particularită ile biologice ale acestora precum şi cerin ele plantelor fa ă de condi iile sta ionale.. . Convallaria majalis. Hosta plantaginea.. ferestrelor. Gladiolus sp. jardinierelor. geophite – ce au bulbi. covoarelor. tuberobulbi. Narcissus sp. rondurilor. Aquillegia sp... Polyanthes sp. cămări.. rizomi.decorarea spa iilor verzi. rădăcini tuberizate.. mozaicurilor. Gypsophyla sp. ca exemplare izolate sau în grupuri în componen a platbandelor. Speciile floricole pot fi folosite. Hyacinthus orientalis. sau semirustice (Canna indica. rizomi..7. în general. Chysanthemum sp. Dahlia sp. 8.1. Plantele perene pot fi: hemicriptophite – ce supravie uiesc prin mugurii de la colet proteja i de resturile moarte ale plantei (Aconitum sp. pe stânci sau pajişti. Papaver orientalis).) respectiv speciile ce rezistă iarna în teren descoperit. pentru: .

treiajelor.). sau care prin abunden a de exemplare plantate să realizeze efectul de covor. au o perioadă mai îndelungată asigurată cu flori. witrockiana). acestea vor fi puse în valoare prin diversitatea de culori ale florilor aceleiaşi specii. ghiocei. crizanteme. pergolelor. Culturile cu plante anuale. De exemplu un soi înalt sau mijlociu de lalea (Tulipa gesneriana) cu un soi unicolor de pansele (Viola x. costisitoare. fie mixt. nu se vor amesteca intim niciodată specii de înăl imi diferite. partere). Speciile de talie diferită se vor dispune ordonat. bănu i (Bellis perennis). Monoculturile se realizează cu specii cu înflorire îndelungată şi bogată. Acestea sunt constituite prin suprafe e cu plante perene. Asocierea speciilor floricole Asocierea speciilor se va face cu foarte multă grijă avându-se în vedere: ciclul de via ă. în trepte.2. cu port de tufă sau covoraş. destinate să completeze cromatica din afara perioadelor de înflorire ale speciilor perene. asociate după înăl ime şi epocă de înflorire. În func ie de perioada şi . în arta buchetieră sau a aranjamentelor florale. În ceea ce priveşte înăl imea speciilor.). Monoculturile pot avea una sau mai multe culori. Acest tip de amestec intim se poate accepta în cazul în care se combină o specie perenă de talie mare şi care are o perioadă relativ scurtă de vegeta ie şi care nu stânjeneşte prin habitus cu o specie anuală bienală sau perenă de talie mică. printre care se introduc plante anuale. chioşcurilor. Aceste masive de plante perene constituie o pată verde timp de mai multe luni. iar dacă elementele unei construc ii sunt simple.ca flori tăiate. instalând specii de talie mică în prim plan. narcise (Narcissus sp.. mărimea.). Tagetes sp. Aceste două specii trebuie să se suprapună ca perioadă de înflorire. de talie înaltă (Phlox paniculata.. Culturile cu plante perene au o perioadă mai scurtă de înflorire. Ageratum mexicanum „nana”.). perioadă avansată sau devansată de condi iile atmosferice din acel an. fiind eliminat semănatul şi plantările anuale.decorarea stâlpilor. Culturi combinate În func ie de ciclul de via ă se pot asocia fie numai plante anuale. 8. narcise. fiind amplasate în locuri intens frecventate. Rudbekia sp. deoarece indivizii mari îi vor înăbuşi pe cei mici şi cu siguran ă speciile de talie mică nici nu vor fi observate. în special lunile de vară. Portulaca grandiflora). forma şi culoarea florilor. astfel încât în apropierea clădirilor cu fa ade complicate (cu multe detalii şi culori) se recomandă să se utilizeze monoculturi dintr-o specie cu o singură culoare a florilor. dar au perioadă de înflorire relativ scurtă (15-20 zile) – lalele. mijlocie (Petunia sp. specifice plantelor anuale. Marele avantaj al acestor culturi este acela că rezistă mai mul i ani. muscari (Muscari sp. bujori. perioada şi durata de înflorire. înăl imea plantelor. Aceste monoculturi se realizează în func ie de ambient. forma şi nuan a frunzelor. continuând cu cele de talie mijlocie şi cel de talie mare în planul îndepărtat sau în mijlocul compozi iei (ronduri. numă-uita (Myosotis sp. O combina ie foarte reuşită o constituie asocierea speciilor anuale cu cele perene sau bienale (masive mixte). fie numai specii perene. Antirrhinum majus) sau mică (Lobularia maritima. zidurilor. rabate. . stânjenei..

con inutul de substan e nutritive. etc..pământuri cu textură grea – preferate de specii cu sistem radicelar puternic sau cu rădăcini groase suculente (Lilium sp. alegându-se specii cu perioade cât mai lungi de înflorire. Asparagus sp. de răsadni ă. în func ie de vârsta plantelor (stadiul de dezvoltare) şi cerin ele acestora. pământul de turbă. modelarea terenului.. Pregătirea solului destinat culturii florilor În general în func ie de solul avut la dispozi ie se aplică şi lucrările generale de pregătire a solului: arat.soluri alcaline – (Anemone sp.. Cele mai frecvent folosite sunt: mrani a.soluri neutre – majoritatea solurilor. mărun irea bulgărilor.pământuri cu textură mijlocie – suportate bine de majoritatea speciilor. Astfel s-au ob inut diferite amestecuri dintre pământul lutos.. Iris sp. Galanthus) sau bienale (Primula.3. . nu prezintă un strat de sol fertil corespunzător. se deosebesc: . perlit şi turbă în diferite propor ii. Tradescantia sp. structură. Amaryllis sp. Dianthus sp. ferigi). la care se adaugă îngrăşăminte corespunzătoare. pământul de ericacee. pământul de ace de răşinoase. la care se poate adăuga şi muşchiul de copac. textură. Bellis) cu speciile anuale. Viola.. capacitate de re inere a apei). elemente nutritive. desfundat. .pentru plantele cu rădăcini mai sub iri. . s-a căutat ob inerea unui pământ universal indicat pentru toate culturile.durata de înflorire se recomandă asocierile între specii perene cu înflorire timpurie (Tulipa. pământul de lemn. compostul de grădină.. cu înflorire din aprilie-mai până în octombrienoiembrie.. permeabilitate. la asocierea speciilor se are în vedere crearea unei mase compacte de culoare. bine organizate. Fiecare specie preferă un anumit tip de sol. 8. Asparagus sp. textură. După valoarea pH-ului. Myosotis. În general. Hyacinthus.. cu o tonalitate a culorii uniformă şi pură. mobilizarea superficială a solului. elina.3. Instalarea speciilor floricole 8.. Cheiranthus cheiri). Datorită costurilor destul de ridicate pentru pregătirea şi manipularea acestor pământuri. . În func ie de sol. brumărele).. aceste tipuri de sol fiind cunoscute în horticultură sub diferite denumiri: . fiind necesară împrăştierea unui strat de pământ corespunzător din punct de vedere al proprietă ii sale fizice şi chimice (afânare..1. Uneori după înflorirea speciilor de primăvară şi vară se execută şi o a treia plantare. Acestea se deosebesc prin pH.pământuri cu textură uşoară (pământul de frunze. cu specii ce înfloresc toamna (crizanteme. nivelat. pH. . de turbă) . rădăcinile de ferigă şi nisipul. Dianthus sp). Erica sp. Gladiolus sp. În multe situa ii terenurile în care urmează să se instaleze speciile floricole. În cultura speciilor floricole se ine cont de particularită ile biologice şi agrotehnice ale acestora. pH-ul acesta se poate corecta prin aplicarea diferitelor amendamente. În horticultură există numeroase tipuri de soluri preparate prin diferite combina ii şi care pot să asigure plantelor o nutri ie corespunzătoare.. Crocus.soluri acide – (Coleus sp. Calluna vulgaris). Narcissus. superficiale (Primula sp. pământul de frunze. pământul de pădure.

Sedum) distan ele pot fi mai mari. Distan a de plantare Diferă şi se stabileşte în func ie de înăl imea speciilor respective şi de habitusul acesteia astfel încât să nu rămână spa ii libere între ele. bienale sau perene sunt instalate în terenul atribuit lor. Hemerocallis sp. Epoca de plantare diferă de la specie la specie în func ie de ciclul de via ă şi de cerin ele fa ă de factorul căldură. Calendula) sau cele perene semirustice (Gladiolus sp. Myosotis).3.8. ½ din înăl imea medie la maturitate a speciei respective.5 cm grosime. Galanthus. 8.(Iris sp.. Begonia). Narcissus. alveola (gropi a) executată cu plantatorul trebuie să corespundă sistemului radicelar al plantei sau dimensiunii suportului în care s-a dezvoltat până atunci (la răsaduri) şi să asigure acesteia stabilitatea. Viola. astfel încât exemplarele să realizeze relativ repede starea de masiv. Tot toamna se despart speciile cu rizomi sau rădăcini tuberizate. Mathiola. Lilium sp. Paeonia). La speciile cu dezvoltare pe verticală se adoptă o distan ă de plantare de cca.. pentru păstrarea umidită ii şi pentru evitarea formării crustei. Distan a variază de la 5 cm până la 100-150 cm între exemplare. bulbii acestora să se înrădăcineze. La plantare. Instalarea plantelor floricole în spa iile verzi Plantarea reprezintă opera iunea prin care exemplarele tinere (răsadurile) de plante anuale. La speciile cu dezvoltare sub formă de tufă se adoptă o distan ă de plantare mai mare de ½ şi mai mică decât înăl imea medie a speciei. de cca. Transplantarea reprezintă opera iunea de mutare a plantelor mature de pe un teren de cultură pe altul. Dianthus.3. această opera ie fiind indicată în repausul vegetativ (Iris. În aprilie se pot planta speciile anuale care nu sunt preten ioase la căldură (Dianthus.). În luna mai se plantează plantele anuale sau perene sensibile la temperaturi scăzute şi iubitoare de căldură (Canna.2. dar nici să se stânjenească reciproc. Crocus. ce pot sta vara în teren descoperit (Amaryllis. În octombrie-noiembrie se plantează bulbii speciilor perene de primăvară precum Tulipa. În iunie se plantează plantele perene crescute la ghiveci.). După plantare terenul se udă abundent şi se acoperă cu un strat de mrani ă mărun ită. 2 – 2. Toamna (septembrie-octombrie) se instalează răsadurile speciilor bienale ce vor înflori primăvara timpuriu (Bellis. Muscari.3. Fuchsia. astfel încât până la venirea înghe ului la sol. La speciile ce se dezvoltă sub formă de covoare (Lobelia. unde se vor dezvolta şi înflori. Alyssum. transplantarea apare necesară atunci când . Hyacinthus. comparativ cu înăl imea plantei. până la dezvoltarea de noi rădăcini în noul teren. La speciile perene. Hosta plantaginea. Plantarea se execută din centrul unei compozi ii spre margine. Amaranthus). La începutul primăverii se plantează răsadurile plantelor bienale sau speciile perene care se înmul esc prin separarea organelor subterane şi care nu şi-au început dezvoltarea. Impatiens.

stabilirea unui echilibru între păr ile aeriene şi cele subterane. . . Se aplică diferen iat în func ie de specie şi caracteristicile acesteia. Ciupitul determină o întârziere a înfloririi. această opera ie se aplică după trecerea florilor şi vestejirea păr ilor aeriene.suprimarea păr ilor aeriene. Pentru ob inerea de tufe bogate. copilitul. la 2-3 mm deasupra celei de a III-a până la VI-a pereche de frunze (sau nod) pornind de la bază sau de la ultima ramifica ie.tunsul plantelor. transplantarea se realizează la intervale de 3-10 ani. Uneori transplantarea este necesară şi din motive fitosanitare. obligatorii sau facultative. Scopul ciupitului este fie ob inerea de tufe bogate sau garnisirea unor ramifica ii. . . Ciupitul se execută cu unghia.reglementarea înfloritului. . fie al tulpinilor sau lujerilor laterali cu creştere viguroasă. iar dacă sunt stânjenite sau deranjate.ob inerea unor forme caracteristice. de perioada înfloririi. pentru a genera creşterea mugurilor laterali inferiori.mobilizarea solului şi combaterea buruienilor. la speciile perene cu înflorire de vară sau de toamnă păr ile aeriene se înlătură primăvara devreme. cu înflorire abundentă sau cu diferite caracteristici decorative deosebite. suprimarea tijelor florale vestejite. . În această categorie intră următoarele lucrări: . . de aceea este necesar ca ultima opera ie de ciupit să se desfăşoare astfel încât să existe suficient timp pentru . dar şi în func ie de capacitatea de refacere a plantei. 8.datorită înmul irii naturale ale plantelor. bobocitul. fie stimularea ramificării la unele specii ce se ramifică greu.4. Primăvara şi chiar primăvara devreme foarte multe plante încep să-şi formeze rădăcini noi. spa iul devine insuficient. Epoca de transplantare cea mai indicată este la sfârşitul sezonului de vegeta ie. .irigarea. În func ie de specie şi de rapiditatea acesteia de creştere şi înmul ire vegetativă. . această lucrare se poate aplica de 2-3 ori pe sezonul de vegeta ie. acestea stânjenindu-se în dezvoltare.combaterea dăunătorilor biotici. În func ie de organele aeriene înlăturate se deosebesc: ciupitul. Astfel la speciile care înfloresc primăvara devreme. unele nu mai înfloresc în acel an.tutorarea şi palisarea.înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie. cu rolul de a ob ine plante viguroase.aplicarea îngrăşămintelor. când plantele nu suferă deloc. intrând mai devreme în vegeta ie. Îngrijirea plantelor floricole Îngrijirea plantelor floricole cuprinde o serie de lucrări. Ciupitul reprezintă înlăturarea mugurelui terminal fie al tulpinii principale. .pregătirea pentru iarnă Suprimarea păr ilor aeriene se realizează pentru: .

trandafiri. Se aplică la crizanteme. de obicei terminată cu o floare (crizanteme.. gura leului). garoafe). pentru promovarea unui boboc lateral mai viguros. garoafe. bujori. de dimensiuni mai mari (crizanteme. hortensie. Petunia sp. la plantele care formează concomitent mai multe flori în vârful tulpinilor principale sau laterale şi se aplică în scopul de a se ob ine flori solitare. în acest caz întârziindu-se înfloritul. .formarea de muguri floriferi şi pentru înflorire. pentru ob inerea unei singure tulpini neramificate. urzicu ă (Coleus sp.). Copilitul presupune înlăturarea tuturor lăstarilor de la bază (lăstari laterali) în stadiul în care sunt ierbacei. Se poate realiza şi prin înlăturarea bobocului principal atunci când acesta este rău conformat. ochiul boului). Bobocitul (butonatul) presupune înlăturarea bobocilor laterali.. Pelargonium sp.

. Nu se aplică la speciile cu fructe decorative sau la exemplarele de la care se vor recolta semin e.. Ipomea). Unele specii pot fi sus inute prin re ele de fire (nailon sau sfoară) re ele ce pot fi ridicate odată cu dezvoltarea tulpinilor florifere (gladiole. Lathyrus. la care trebuie men inută o anumită formă şi înăl ime. Prin această opera iune se înlăturată toate păr ile supraterane la o anumită înăl ime. Tutorarea şi palisarea se realizează la speciile urcătoare. Această opera ie se repetă la 10-15 zile la plantele de mozaic şi mai rar la cele de bordură şi garduri vii. dar se are în vedere ca acestea să nu fie exagerate sau inestetice (Clematis. Tutorii pot fi din lemn. sau la speciile de talie mijlocie sau înaltă. cu tulpini sub iri care nu se men in în pozi ie verticală.Suprimarea tijelor florale vestejite se realizează pentru înlăturarea aspectului inestetic al acestora dar şi pentru stimularea unei noi înfloriri. dalii). în func ie de specia respectivă. cu 1-3 cm mai mare de tunsul precedent. mase plastice. mai ales în perioada de înflorire abundentă. Tunsul plantelor se aplică la speciile de mozaic sau la speciile folosite pentru borduri şi garduri vii. metal de dimensiuni şi tipuri diferite. trestie.

umiditatea şi mişcarea aerului. timp de două săptămâni. etc. solul. Temperatura trebuie să fie apropiată de cea a aerului sau a solului. riguros selec ionate. pentru a se realiza un efect estetic pe o perioadă cât mai mare. de păsări. Îngrăşămintele se aplică. mărind capacitatea de solubilizare a elementelor minerale din sol. în func ie de care se stabileşte şi frecven a şi norma de udare (func ie de specie. Îngrăşămintele organice pot fi aplicate în formă solidă. cu valen e simbiotice. gradul de dezvoltare şi faza de creştere a plantei). Aplicarea îngrăşămintelor Există mai multe tipuri de îngrăşăminte: organice. ob inânduse solu ii prin fermentarea. bogate în potasiu: sarea potasică. după trecerea perioadei de înflorire. la amenajarea florală a unui spa iu verde se propun specii (2-3 specii pe aceeaşi suprafa ă) ale căror perioade de înflorire se succed. Acestea se aplică odată cu lucrarea solului sau ca îngrăşăminte stadiale în timpul sezonului de vegeta ie. excep ie făcând speciile perene cu bulbi (zambile. Apa folosită la irigare trebuie să aibă o temperatură şi un con inut în săruri corespunzătoare. ce au ca efect îmbunătă irea microflorei solului pentru realizarea unui circuit optim al elementelor minerale şi organice. antrenarea odată cu picăturile de apă a oxigenului. Exemplarele speciilor necesare înlocuirii se pregătesc din timp în zone speciale (răsadni e. :30. Plantările repetate şi valoarea materialului sunt costisitoare. mustul de bălegar. . a îngrăşămintelor organice solide. carbonatul de amoniu sau cianamida de calciu. în cantită i foarte mici la sfârşitul verii şi deloc în timpul stării de repaus. Irigarea Este o lucrare de o deosebită importan ă în perioadele deficitare în precipita ii. după o prealabilă uscare şi mărun ire. cu furtunul pentru suprafe e mai restrânse sau cu stropitoarea. pepiniere) şi se transplantează cu tot cu balot de pământ. microbiologice.Înlocuirea speciilor în timpul sezonului de vegeta ie Ca regulă generală. făina şi rosătura de coarne. cenuşă. la care se adaugă apă. maxim ora 10. intensitatea luminii. concomitent cu lucrarea de pregătire a solului sau în formă lichidă. Îngrăşămintele chimice pot fi bogate în azot: sulfatul de amoniu. deoarece con in aproape toate elementele indispensabile plantelor. temperatura mediului înconjurător. fapt ce determină folosirea speciilor perene în propor ie însemnată în diferite compozi ii floristice. recomandată pentru teritoriile mari având ca avantaje: umezirea şi a atmosferei. bioxidului de carbon şi a altor gaze. sulfatul de potasiu. ghiocei. bogate în fosfor: superfosfatul simplu sau dublu. Aceste solu ii sunt foarte concentrate şi se diluează înainte de folosire cu apă în propor ie de: 1:10. fiind indicată udarea diminea a devreme. narcise. solarii. Pentru aceasta speciile se vor înlocui unele cu altele. azotatul de amoniu. în stadiile de maximă dezvoltare a plantelor. şi seara după orele 18-20 pe răcoare. făina de oase. Irigarea se poate realiza prin aspersiune. 1:20. Îngrăşămintele organice sunt cele mai recomandate. Îngrăşăminte microbiologice se prezintă sub forma unor solu ii ce con in anumite culturi de microorganisme (bacterii. ca regulă generală. În această categorie intră: excrementele de mamifere. În func ie de fiecare tip de îngrăşământ se aplică anumite doze. lalele. uneori superfosfat. Singurul inconvenient al unora este mirosul neplăcut pe care-l degajă şi aspectul inestetic. clorura de potasiu. spălarea şi răcorirea plantelor. brânduşe de primăvară) ce înfloresc primăvara devreme şi care pot rămâne în sol 2-3 ani. chimice. sere. ciuperci).

bulbii sau rizomii. permite trecerea apei şi a aerului spre sol şi nu permite apari ia buruienilor. Combaterea mecanică este mai dificil de aplicat. pentru a nu se produce vătămări plantelor. astfel încât să nu fie vătămate rădăcinile. Se evită total udatul în orele fierbin i ale amiezii sau după amiaza. Combaterea dăunătorilor biotici Se realizează prin observarea atentă. Buruienele au o rapiditate de creştere foarte mare şi imprimă aranjamentelor florale sau chiar gazonului un aspect neplăcut. măcar odată pe an. după ce încep să apară la suprafa a solului păr ile aeriene ale acestora. . Pregătirea pentru iarnă Diferă în func ie de specie. rădăcini tuberizate) se scot toamna din sol şi se pun la păstrare în camere reci (4 – 10 oC) până primăvara. frunze. La speciile perene ce rezistă rigorilor iernii se recomandă acoperirea acestora cu pământ (muşuroire). uneori chiar săptămânal. Acest strat men ine solul umed. În ultima vreme se adoptă din ce în ce mai des. tuberculi. sau talaj. rizomi. manual sau cu ajutorul săpăligilor. iar în situa ia în care apa ce urmează să fie folosită este dură. periodică a diferitelor exemplare floricole. Combaterea buruienilor se realizează ori de câte ori este nevoie. cu scoar ă de copac (pin maritim) fragmente. şi peste vară.sau noaptea. Con inutul în săruri nu trebuie să fie mare. în martie–aprilie. pentru o protec ie suplimentară peste iarnă. acoperirea solului din jurul grupurilor de arbuşti sau a speciilor floricole de talie mare şi mijlocie. sensibile la temperaturile scăzute. pentru depistarea din timp a eventualilor dăunători (afidele fiind cele mai frecvente) şi pentru aplicarea la timp a diferitelor metode de combatere chimică sau biologică. la geofitele semirustice. aceasta se poate neutraliza prin adăugarea diferitelor substan e în ea. ca şi cea cu ajutorul erbicidelor. organele subterane (bulbi. Mobilizarea solului şi combaterea buruienilor Afânarea solului se realizează în terenurile cu plante perene.

pietriş. asfalt sau beton. Gazonul pentru terenurile sportive prezintă o compozi ie diferită de cea a celorlalte tipuri. Temperatura aerului este influen ată de suprafe ele de gazon. ale căror rădăcini pot rămâne descoperite la suprafa a terenului.Cap. clădiri. Sunt preferate speciile rezistente la tasare. Gazonul reprezintă un element cu o valoare decorativă deosebită. imprimând o atmosferă de calm şi linişte. Aceste peluze se vor cură a primăvara devreme şi se vor tunde pentru prima dată în sezonul de vegeta ie cu mult după înflorirea acestor specii (speciile vernale floricole) pentru a permite acestora formarea bulbilor pentru anul următor. Peluzele din grădini se deosebesc de precedentele prin compozi ie. luciu de apă). narcise. pentru a forma un covor des.pentru terenuri sportive. întinderile mari de gazon introduc în peisaj o notă de solemnitate şi romantism. 45 oC. GAZONUL ÎN SPA IILE VERZI 9. grupuri statuare. atunci cea de la suprafa a betonului ar fi de cca. şi fiind destinată a îndeplini anumite func ii decorative. datorită nuan elor de verde. 30 oC. Pentru realizarea unei desimi mai mari se realizează tunderea acestuia la intervale mai mici (2-3 săptămâni). De exemplu. După destina ie. IX. comparativ cu suprafe ele acoperite cu nisip. gazonul se încălzeşte mai pu in. În această categorie intră şi „gazonul englezesc” alcătuit din Agrostis tenis şi Festuca rubra (în comer este cunoscut sub denumirea de semin e de gazon de lux). iar în cazul asfaltului de cca. Peluzele din parcuri ocupă suprafe e întinse. dacă temperatura medie a aerului de la suprafa a gazonului este de 22-24 oC. gazon care se tunde la 2-3 zile odată. masive de arbori) sau nevii (stânci. Peluzele pot fi: peluze din parcuri şi peluze din grădini.rustic. arbuşti. elemente arhitecturale. folosindu-se specii de graminee mai preten ioase şi mai decorative. . formată în special din graminee. Se tund de 2-3 ori în sezonul de vegeta ie. Gazonul constituie fondul principal al unui spa iu verde (75-80% din suprafa ă) şi eviden iază caracteristicile diferitelor elemente vii (arbori. brânduşe. În acest tip de gazon pot fi plantate specii perene cu bulbi ce înfloresc primăvara. cărămidă. Importan a şi destina ia gazonului Gazonul reprezintă o suprafa ă de teren acoperită de vegeta ie erbacee. cu . aranjamente florale. fiind evitate speciile cu înrădăcinare superficială. .1. fiind constituite din specii de graminee cu frunze înguste. având aspectul unor pajişti naturale. ce înfră esc abundent. şi prin îmbogă irea în oxigen a acestuia. aceasta fiind supusă lucrărilor de îngrijire. pentru mărirea efectului decorativ (ghiocei. realizând unitatea în diversitatea spa iului verde. în zilele cu temperatură ridicată. recreative sau sanitare. Calită ile sanitare constau şi în calitatea de purificare a aerului prin re inerea prafului.pentru peluze. lalele). compozi ie şi mod de între inere se disting mai multe tipuri de gazon: .

Specii indicate pentru gazon În practică se folosesc diferite amestecuri de semin e. rezisten a la bătătorire.5 cm. . înfră ire slabă. După înăl ime: . Aceste specii se aleg şi în func ie de rusticitatea acestora. la tundere. Bellis perennis. aspre. ci în amestec de minim 3 specii. rămânând suprafe e nude de pământ.înfră ire abundentă precum Poa annua şi Poa pratensis. Fiecare prezintă avantaje şi dezavantaje date de uşurin a instalării. Reseda lutea. Bromus inermis). Asocierea speciilor De obicei nu se folosesc speciile singure.cu port înalt (de etaj superior) ce au drept caracteristici – înăl ime mare. Este necesară corelarea condi iilor ecologice din teren cu cerin ele ecologice ale speciilor. Se înlătură pe cât posibil speciile care sporesc pericolul de alunecare (Trifolium repens).cu port pitic (de etaj inferior) – după cosit lăstăresc puternic. calitatea finală a gazonului şi nu în ultimul rând de costurile implicate. frunze mari.3. Deschampsia caespitosa. de diferite desimi. Gazonul mauritan (gazon înflorat) este alcătuit din specii de graminee şi specii floricole (anuale sau perene) în diferite procente. rugbi – 6. având aspectul unei fâne e înflorite. uneori 100 cm (Dactylis glomerata.cu port mijlociu (de etaj mijlociu) – formează tufe relativ mari. umiditatea din sol. la 12–20 cm. Viola arvensis. Cynonurus cristatus). mod de înfră ire şi rezisten ă la tasare.2.5 cm. Iberis semperflorens.. Instalarea gazonului Principalele metode de instalare a gazonului sunt prin semănare şi cu ajutorul brazdelor de gazon. Festuca rubra. Alyssum maritimum. Poa annua). Alegerea combina iilor are o importan ă deosebită pentru ob inerea unui gazon de bună calitate. crichet – 2. rapiditatea de creştere. iar după cosire apar lăstarii scur i (Festuca pratensis. Papaver rhoeas. Dintre speciile frecvent utilizate se amintesc: Achillea sp. capacitatea de refacere după tundere. de rezisten a la bătătorire sau tundere. aceasta dispare. Lollium perenne. Gypsophylla muralis. Înăl imea de tundere a gazonului poate fi: pentru terenul de fotbal 3. prin eliminarea speciilor valoroase şi sensibile la anumite condi ii. rădăcinile sunt relativ superficiale. sistem radicelar adânc de 25-30 cm. În terenuri improprii pentru graminee se pot folosi specii din flora spontană a regiunii ce pot acoperi bine solul prin lăstărire şi aparat foliar. Aceste amestecuri sunt recomandate în lucrări cu tabele speciale. Matricaria chamomilla. rezisten a la temperaturi scăzute. La realizarea amestecurilor se are în vedere: temperamentul speciei.5 cm. astfel încât în unele condi ii improprii pentru una din specii. cerin ele fa ă de substratul nutritiv. Agrostis tenis. înregistrându-se în anii următori o schimbare a compozi iei. Agrostis stolonifera. uneori 40–50 cm (Poa pratensis. 9.5 cm. . lăstărire. Alopecurus pratensis. tufele sunt înghesuite foarte mult. rezultând în final pierderea calită ii superioare a gazonului respectiv. Ierburile pentru gazon se împart conven ional în func ie de înăl ime. Calendula officinalis.. 9. Campanulla sp. dar speciile se comportă diferit. . tenis – 0. grosiere.

moloz.9. se realizează şi mobilizarea acestuia pe 15–20 cm adâncime. pentru a realiza o răsărire şi o călire a gazonului. 5-12 g/m2 până la 34 g/m2 în Canada. a instala iilor de irigare. După semănarea manuală. adâncimea de semănat va fi mai mare iar în cazul solurilor mai umede (terenuri cu expozi ii nordice sau soluri mai grele). consolidarea imediată a taluzurilor (în 5 zile rădăcinile pătrund în noul teren). dacă există sisteme de irigat. Normă de semănat trebuie aleasă cu grijă în func ie de calitatea semin elor. Dacă norma este prea scăzută. În cazul solurilor mai uscate (terenuri mai însorite sau soluri uşoare). precum şi costul mai mic.3. date de condi iile specifice ale ării respective.cu brazde de iarbă produse în pepinierele pentru gazon. după care se netezeşte uşor cu un tăvălug uşor din lemn şi se udă. dar şi vara. ca dezavantaje se amintesc: nu se pot alege anumite specii de graminee. în cazul în care solul existent este corespunzător. cărămizi. amestec şi condi iile de sol. alături de care se găsesc numeroase specii de buruieni ce urmează a fi extrase prin pliviri repetate. toamna în august–septembrie şi nu mai târziu. Instalarea gazonului cu ajutorul brazdelor de iarbă Aceasta se poate realiza în două moduri: . acestea se realizează pe un strat de 5-6 cm de pământ vegetal pe care se execută semănăturile cu speciile de graminee dorite. zgură. Sub acest strat se recomandă să existe un strat de nisip amestecat cu pleavă. gros de cca. . . aducerea pământului de împrumut în strat de 15–20 cm minim. dar şi executarea drenurilor.2. Adâncimea de semănat se situează în general în limitele 0.cu brazde de iarbă extrase de pe terenurile acoperite natural cu iarbă (specii de graminee în cea mai mare parte). adâncimea de semănare va fi mai mică. a canalizărilor. modalitate ce are ca avantaje: instalarea imediată a gazonului. cu un aspect nefavorabil. se ob ine un gazon prea rar. de exemplu: 12 g/m2 în SUA.5 – 2.3.cu semănători mecanice (se aplică în cazul suprafe elor mari şi relativ netede). De asemenea. Semănarea gazonului se poate realiza în mai multe perioade: primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie).manual în cruce: ½ din semin e într-un sens. 9. fiind în func ie de condi iile de sol şi de specie.5 cm. îngroparea cablurilor electrice. ½ în celălalt sens (se aplică în cazul suprafe elor mici). instalând toate speciile crescute natural. de specie. iar în cazul lipsei unui strat de pământ corespunzător. Metode şi tehnici de semănare: . terenul se grăpează. cu aspect inestetic iar dacă norma este prea mare rezultă o competi ie între indivizii speciilor diferite. Norma de semănat variază în func ie de specie: de la 17-25 Kg/ha la Agrostis stolonifera la 140-200 Kg/ha – Lolium perene. ci cresc lateral. În diferite ări se aplică norme diferite. 8 cm în care rădăcinile nu pătrund.mecanic . Decaparea .1. o stânjenire a creşterii tuturor indivizilor şi o înrădăcinare slabă. Instalarea gazonului prin semănare Lucrările pregătitoare cuprind înlăturarea materialelor inerte precum: pietre. în Germania 9-20 g/m2 iar în Fran a 30-60 g/m2 . calitatea finală a gazonului nu este cea mai bună şi datorită neuniformită ii grosimii brazdelor recoltate manual.

în tablă de şah iar pe versan ii abrup i brazdele se fixează prin ace de lemn sau şipci de lemn. 15 x 30 groase de 4-5 cm (manual). caz în care se ob ine o înfră ire abundentă. care nu sunt preten ioase. groase de 2-4cm. respectiv a por iunilor mai mari sau mai mici fără gazon. Toamna se mobilizează solul la 15-20 cm. în raport de 1:2:1 (fosforul este foarte important în dezvoltarea rădăcinilor). Dacă solul are o cantitate mare . datorită înlăturării repetate a păr ilor aeriene (frunzele speciilor de gazon). fosfor şi potasiu. 30 x 30. Se recomandă tunderea pe timp ploios. care se vor însămân a cu semin e din aceleaşi specii de graminee sau din acelaşi tip de amestec. care permit reglarea înăl imii de tundere corespunzătoare. cu maşini ob inându-se „covoraşe”de 25 x 35. primăvara se realizează administrarea îngrăşămintelor şi însămân area.4. Iarba rezultată se strânge şi se înlătură de pe suprafa a gazonului. Repara ia capitală presupune înlocuirea totală a ierburilor ce au constituit vechiul gazon. Se preferă îngrăşăminte minerale (chimice) pe bază de azot. 9. După aceste opera iuni. Aşezarea brazdelor se poate face liniar în rânduri succesive. Cosirea (tunderea) se poate realiza manual cu coasa. şi respectiv fâşii de 30 cm x 2 m (mecanic). iar gramineele se răresc. care pot fi rulate. Aplicarea îngrăşămintelor este necesară deoarece solul sărăceşte relativ repede. Tunderea se realizează în scopul ob inerii unui gazon des cu o bună înfră ire şi în elenire. folosind o normă de semănat de 25-50 % din cea ini ială. sau mecanic cu maşini speciale. după care se sparge şi se mărun eşte elina. Repara ia par ială presupune refacerea cheliturilor. se strâng şi se îndepărtează rădăcinile de ierburi sau de buruieni. deoarece pe timp secetos frunzele tăiate şi lăstarii se îngălbenesc. apar muşchii şi numeroase buruieni.brazdelor se realizează manual cu ajutorul cazmalelor şi lope ilor dar mai frecvent mecanic. Între inerea şi îngrijirea gazonului Reîntinerirea gazonului se realizează după 5-10 ani şi se realizează prin semănarea de noi cantită i de semin e ale speciilor ini iale.

trebuie mărită cantitatea de fosfor.de calciu. înainte de înflorirea buruienilor. Dozele de îngrăşăminte variază între limitele 400-2200 Kg/ha. O altă metodă eficientă este cea a aplicării erbicidelor selective. pentru compensare. Combaterea buruienilor se realizează pe suprafe e mici prin plivit iar pe suprafe e mari se aplică cosirea repetată la 2-5 cm de suprafa a solului. . Irigarea este de preferat a se realiza prin aspersiune (vezi irigarea la speciile floricole).

pentru ceea ce este rigid. de cucerire a spa iului înconjurător. Potecile şi cărările sunt realizate cu precădere în spa iile verzi periurbane.de amuzament. influen ând sentimentul de veselie.1.Cap.de indispozi ie (de închistare) . mai stabilă. . care chiar dacă este monotonă este mai uşoară. pentru stilul geometric. Linia traseului poate fi: directă pentru traseul rectiliniu. sau conduc spre un obiectiv principal important. care sporeşte energia depusă de om pentru învingerea gravita iei. obiectele se remarcă mai uşor în timpul deplasării. perspectivele. ordine şi propor ie. ediculele (mici dotări ornamentale şi utilitare). flori.5 -0.pentru ceea ce este viu sau în schimbare. îndeplinesc multe aspecte decorative şi permit vizitatorului să parcurgă teritoriul respectiv pe jos. şi în echilibru cu for a gravita ională. sunt de obicei largi. Aleile secundare se ramifică din cele principale şi conduc vizitatorul spre sectoare sau obiective mai pu in importante. de intimitate şi uneori de regres.mişcare ascendentă. de intrigare – pentru ceea ce este nou sau necorespunzător. Căile de circula ie pot imprima vizitatorului diferite direc ii de mişcare: . pentru terenurile cu denivelări. . apare un sentiment plăcut de protec ie. divertisment. pentru obiective bine determinate. de refugiu. inestetic şi nefunc ional. X. Aleile principale leagă intrările cu punctele de atrac ie principale. pentru terenurile orizontale. fiind destinate plimbărilor izolate (inclusiv pasul japonez). curiozitate . au o lă ime mai redusă (minim 1. . justificate de prezen a diferitelor obstacole. având 0. în meandre pentru traseele sinuoase. 10. importan ă şi lă ime. organismul nu depune efort. elemente arhitecturale. căile de circula ie se împart în alei (principale şi secundare) şi poteci.de stimulare. Aleile sunt mărginite de regulă de arbori. În func ie de natura circula iei. măreşte aten ia. călare sau cu bicicleta.mişcarea descendentă. .7 m lă ime. creşte interesul pentru planurile superioare ale spa iului. . mai sigură. ce este binevoită la întoarcerea din plimbare. Traseul căii de circula ie imprimă vizitatorului un sentiment: . . Căile de circula ie Căile de circula ie reprezintă o componentă foarte importantă a spa iilor verzi. implică o diminuare a efortului.de relaxare – pentru ceea ce este cunoscut şi plăcut.de plăcere – pentru ceea ce se află în unitate.mişcarea orizontală. creează impresia de avansare. . oglinzile şi cursurile de apă (inclusiv bazinele).20 m). grădinile alpine. CONSTRUC IILE ÎN SPA IILE VERZI Prin construc ii se în eleg atât clădirile cât şi căile de acces.

cărămidă. iar cele deschise obosesc ochii). corelată cu ambientul. ceramică sau marmură. Îmbrăcămintea căilor de circula ie trebuie să fie func ională şi decorativă. Axa fiecărei alei trebuie să treacă prin centrul intersec iei. . Căile împietruite cu pietriş de carieră. Ca tipuri de îmbrăcăminte se pot folosi: pământ. dalaj englezesc. Dalele şi pavelele sunt plăci din piatră. dalaj antic. asfalt turnat sau cilindrat. . macadam. tip zidărie. roşcat sau gri (culorile închise se încălzesc excesiv vara. Un caz aparte al dispunerii dalelor de mari dimensiuni este „pasul japonez” la care dalele de formă regulată sau nu (se preferă cele neregulate) se aşează într-un singur rând . Pentru materialele folosite la îmbrăcămintea căilor de circula ie sunt indicate culorile galben. ca îmbrăcăminte a căilor de circula ie. Modul de dispunere a dalelor şi pavelelor este foarte variat: . Asfaltul prezintă o durabilitate ridicată şi o între inere uşoară. de râu sau de concasaj sunt incomode pentru mersul pe jos dar pot fi folosite şi pe timp mai ploios. dale.cele paralelipipedice în diferite modele: brădu . pavele. lian i sau materiale hidrofobizate. Uneori în intersec ii se amenajează pia ete de diferite forme. este folosit în pădurile de recreare.cele neregulate în „opus incertum”. Are un cost foarte scăzut dar are şi marele dezavantaj că aceste căi de circula ie nu pot fi folosite pe timp ploios sau imediat după.Intersec iile reprezintă puncte de agita ie maximă şi trebuie să fie propor ionale cu mărimea aleilor ce se întâlnesc. pietriş. Dalele şi pavelele se dispun pe un strat de 5-8 cm nisip de râu şi se aşează uniform (se folosesc dale de minim 4 cm grosime). Pământul. şi poate fi ameliorat prin adăugarea de agregate minerale.cele hexagonale pot fi dispuse in modul fagure. mozaic. cel pu in cu fa a superioară netedă. de forme diferite. dar se încălzeşte foarte uşor vara sau în zilele însorite. pătrate. beton.

cu maluri cu taluzuri abrupte (1:1) şi căptuşite cu diferite materiale (piatră. prin deschideri de perspective. egală cu lungimea medie a pasului omului (0. ale fiecărei dale. râuri în func ie de mărimea spa iului verde respectiv. drenajul forte rapid al apei din precipita ii (se usucă foarte repede după ploaie). de mişcare. iazuri. Întinderea unei ape stătătoare se stabileşte în raport cu ansamblul compozi iei. Marele dezavantaj al acestora este pre ul destul de ridicat. având rolul unui factor calmant în peisaj. pentru a permite plimbările cu barca sau pentru a facilita cultivarea unor plante acvatice (nuferi. . Debitul sursei ce alimentează lacul va fi în raport cu mărimea şi adâncimea lor. fântâni. Adâncimea se recomandă a fi de 1m pentru cele săpate. lacuri. trestie. men inute în bazine de formă geometrică – rotunde. Când cursul apei este însorit. Malurile diferă în func ie de caracteristicile terenului dar întotdeauna vor avea un paralelism relativ. căderi de apă. pentru că apa este primenită pe cale artificială sau naturală) pot fi naturale. dispuse în diferite depresiuni ale terenului. prin lutuirea cu argilă bătătorită cu maiul sau prin betonarea fundului. făl uită. Malurile se vor amenaja prin terasare. fără frânturi. Bazinele trebuie prevăzute cu posibilitatea de evacuare şi aduc iune periodică a apei.65 cm). geometrică. în locurile cu erodare puternică. bitumului. beton) pentru împiedicarea creşterii plantelor. se face trecerea mult mai plăcută de la construc ii la peluze. sau chiar lemn (grosimi 50-70cm). Apele se pot amenaja sub formă de: izvoare. senza ia de răcorire şi de prospe ime. apa devine strălucitoare şi luminează întreaga compozi ie (se măreşte aparent suprafa a acesteia). dar fără a fi simetrice. Amenajarea apelor Efectul estetic al apelor este dat de: suprafa a netedă şi lucitoare sau în continuă mişcare. dar poate fi ameliorată. Oglinzile de apă /bazinele geometrice Bazinele geometrice (oglinzile de apă) – reprezintă suprafe e liniştite de ape. dreptunghiulare. sau artificiale realizate prin săparea terenului şi aducerea apei. din beton.60-0. jocul de lumină şi umbră al obiectivelor învecinate. la o distan ă între centrele de greutate. Apele stătătoare (numite impropriu.pe gazon.2. Pot exista diferite insule atunci când cursul apei se bifurcă. 10. au un efect estetic sporit iar dalele depreciate se pot înlocui foarte uşor. Stratul de pământ de sub apă se poate impermeabiliza cu ajutorul asfaltului. Viteza de curgere trebuie să fie destul de redusă. Caltha palustris). elipsoidale. Folosirea dalelor şi pavelelor prezintă ca avantaje: rezisten ă la intemperii. pâraie. Bordura bazinului poate fi din piatră tăiată simplu. conturul acestora este cu atât mai simplu cu cât acestea sunt mai mici. conturul malurilor trebuie să fie alcătuit din linii curbe. iar când se află în zone umbrite apa devine întunecoase şi pare mai adâncă. de formele de microrelief existente sau care pot fi create şi de debitul sursei de apă. Apele curgătoare prezintă o albie cu atât mai sinuoasă cu cât panta terenului este mai mică. realizate de obicei pe stâncării. asemănător cu malurile opuse. Forma lacurilor este determinată de relieful terenului. uşurin a între inerii. pătrate. cărămidă. acesta trebuie să asigure primenirea şi men inerea apei la un nivel constant (evapora ie şi infiltra ie).

de la câ iva metri pătra i la câteva sute.Unele oglinzi de apă se asociază cu jeturile de apă ale fântânilor arteziene. Blocurile de piatră fie se găsesc pe acel teritoriu. muntos. la care mişcarea jeturilor de apă poate varia. Stâncile de orice fel dau peisajului un pitoresc specific. Obiectul (obiectele) văzute trebuie să fie astfel amplasate încât să poată fi contemplate cu uşurin ă de privitor. fiind compusă dintr-un obiect potrivit. fie vor fi aduse. Grădinile alpine creează. Perspectiva este caracterizată printr-un punct de observa ie. Perspectiva reprezintă o privelişte limitată.fântână cu taluz cu cascadă. cu o vegeta ie specifică. Se recomandă ca acest câmp intermediar să nu depăşească 250-300 m lungime. folosindu-se numeroase stănci sau material pietros. un microrelief accidentat.fântână cu cascade în trepte sub forma unui con. . în mod progresiv. . caz în care se pot men ine în forma lor naturală. colorată diferit chiar. iar în unele cazuri pot constitui suportul pentru diferite căderi de apă. Aceste fântâni pot fi asociate cu diferite elemente sculpturale sau cu vegeta ia înconjurătoare sau chiar cu anumite spoturi luminoase. În unele cazuri aceste blocuri pot fi acoperite par ial cu vegeta ie din specii cu tulpini agă ătoare sau urcătoare. pe care se instalează vegeta ie erbacee sau chiar lemnoasă. în mod artificial. folosite pe timp de noapte. bazin cu jeturi orientate spre mijloc. Stâncile şi grădinile alpine În unele zone din anumite spa ii verzi se poate recurge la amplasarea blocurilor de piatră (stânci) de diverse forme.bazin cu cupă florentină în mijloc. acestea dau impresia de putere. Există diferite modalită i de amenajare a acestor bazine: . un fundal pentru o anumită construc ie observată dintr-un punct avantajos. Priveliştea şi perspectiva Priveliştea reprezintă o scenă.bazin cu jeturi orientate spre periferie. şi pot fi amenajate într-un mod special. Blocurile de piatră se amplasează în sectoarele mai liniştite. Câmpul intermediar constituie spa iul liber dintre punctul de observa ie şi obiectele văzute (punctul terminus). O perspectivă bine concepută are echilibru. mărime şi culori. natural sau creat par ial sau total prin încadrare sau deschiderea de linii. Blocurile aduse pot imita stânci din natură sau sunt prelucrate sub diferite forme geometrice. situat la o distan ă potrivită şi încadrat potrivit. 10. privit dintr-un loc potrivit. iar când sunt mici şi grupate. recomandându-se ca soarele să nu fie în fa a privitorului. combinată cu lumina artificială. Când sunt de dimensiuni mari. . Grădinile alpine au suprafe e variabile. Punctul de observa ie se stabileşte astfel încât elementul terminus (obiectul) să poată fi perceput în întregime sau chiar par ial. obiectul (obiectivele) văzute şi un câmp intermediar. şi constă dintr-un spa iu peisagistic alungit. . 10.4. la o oarecare distan ă de clădiri. pentru ca perspectiva să nu devină obositoare. de solidaritate monumentală. Toate acestea se realizează propor ional cu dimensiunile bazinului.3.

scările.aşezarea unui strat de pământ de elină. va fi pe cât posibil frământat. în care pot fi pozi ionate chiar şi în imediata apropiere a clădirilor. Expozi ia terenului se recomandă a fi semiînsorită sau chiar însorită (pentru plantele vivace sau chiar rezistente la uscăciune). Lucrările ce trebuie executate pentru realizarea unei grădini alpine sunt: . Construc iile recomandate în spa iile verzi sunt: pavilioanele.extragerea stratului de pământ pe o adâncime de 50-60 cm.umplerea par ială cu pământ a spa iilor dintre blocurile de piatră astfel încât la suprafa ă să rămână păr ile cele mai decorative ale blocurilor de piatră. Belvederile sunt constitui te de către turnuri cu două sau trei etaje. pergolele. . la capătul aleilor. belvederile. . Pavilioanele sunt construc ii cu bază circulară.aşezarea unui strat de 30 cm de zgură. cu mijloace mecanice o astfel de situa ie. Acestea pot fi deschise în partea superioară şi lateral (având în partea superioară doar bare de metal sau lemn ce servesc ca suport pentru plantele agă ătoare. pode e şi poduri. vase decorative. lăsând spa ii mari între ele. Aceste opera iuni se vor realiza într-o perioadă lipsită de ploi. Chioşcurile sunt pavilioane mai mici. cu câteva luni înainte de epoca plantării (toamna).dispunerea blocurilor de piatră. Nu se recomandă chioşcuri acoperite şi închise lateral. destinate adăpostirii vizitatorilor. fiind amplasate pe esplanade. la marginea apelor.Locul în care se va amenaja o astfel de grădină se va încadra cât mai bine în mediul natural. pătrată. Grădinile alpine îşi găsesc uşor locul în spa ii verzi amenajate în stil peisager. subalpin. . numite chioşcuri descoperite (naturale). 10. Toate construc iile prezente într-un spa iu verde trebuie armonizate cu peisajul înconjurător. într-o formă simplă dar estetică.aşezarea unui strat de nisip de râu de granula ie mare. teatrul verde. chioşcurile. cu turbă şi nisip. construc ii uşoare. pentru ca pământul să se taseze suficient. înghe . a organiza sau a accentua cât mai bine trăsăturile sau formele peisajului. deşertic. balustradele (parapetele). a domina. în pie e sau în punctele de perspectivă. a men ine. treiajele. . ce vor fi amplasate în mod obişnuit în punctele cele mai înalte ale terenului sau la sfârşitul aleilor . grupuri sculpturale. Acestea se pot construi din lemn. hexagonală sau octogonală. sau cărămidă. beton. în scopul realizării unită ii clădirii cu acesta. bănci şi scaune (mobilier de grădină). Armonizarea se poate realiza prin asemănare sau prin contrast. Construc ii utilitare şi ornamentale Construc iile sunt folosite ca elemente de fundal sau pentru a încadra. accidentat. coloanele. arcadele şi porticurile. situate în spa iile verzi. . Speciile folosite vor fi alese în func ie de caracterul florei ce va fi prezentat: alpin. suporturi pentru plante. în pantă sau se va crea artificial. a orchestrelor sau a fanfarelor.5. şi chioşcuri acoperite dar deschise lateral. zăpadă. pământ folosit ulterior la umplerea spa iului dintre stânci. cele mari în planul din spate.

stâlpi verticali (piatră. lemn) ce sunt reuni i în partea superioară printr-o re ea de grinzi orizontale. Pot fi cu sau fără spătar. Scările sunt construc ii utilitare dar şi ornamentale. Balustradele (parapetele) sunt elemente indispensabile ale scărilor. marmură şi au un mare efect prin formă. alcătuite din lemn sau metal de lă ime 0. fier. fiind amplasate la capătul aleilor.4-3. Soclul trebuie bine propor ionat cu întreaga statuie şi corelat cu materialul şi culoarea din care este alcătuită aceasta.4-0. lă ime 0. ce prezintă ca elemente de sus inere. Treiajele sunt construc ii uşoare. aluminiu. lemn. cărămidă. la marginea teraselor. . Materiale de construc ie folosite: piatră. beton.45 m. cărămidă. lemn.0 m. atât la soare cât şi la umbră. Pergolele sunt elemente ornamentale şi utilitare. cărămidă. piatră). Dimensiunile sunt variate dar se recomandă pentru bănci: lungimea 2. Acestea se confec ionează din piatră. mărime. pe orizontală. oferind refugiu împotriva insola iei. Se recomandă ca optimă. metal. Se vor amplasa în fa a unor perspective interesante. Coloanele servesc la sprijinirea plantelor agă ătoare şi reprezintă accente pe verticală. Acestea trebuie să fie func ionale dar şi estetice. dezvoltare pe verticală. a unui rond de flori. Băncile şi scaunele asigură loc de odihnă vizitatorilor.5 m. şi sunt acoperite de regulă cu plante că ărătoare. dar constituie în acelaşi timp şi elemente ornamentale. formate din panouri cu zăbrele. folosite pentru decorarea unor pere i. folosite de obicei acolo unde panta terenului este mai mare de 15%. lemn sculptat sau marmură. Podurile şi pode ele au un rol func ional şi estetic.7m şi înăl ime 2-2. axa scărilor trebuie să fie în continuare cu axa drumurilor.largi şi folosesc pentru observarea de către vizitatori a unor perspective deosebite asupra zonelor învecinate. Acestea permit crearea unor bol i de vegeta ie. Forma. culoarea lor. teraselor. dimensiunile sau alte caracteristici trebuie să fie corespunzătoare întregului ansamblu. Pe aceste treiaje se folosesc specii volubile sau urcătoare. din diferite materiale de construc ie. Scările accentuează orizontalitatea spa iului. înăl imea 0. ce acoperă por iuni de alei sau terase. mărginirea unor perspective.5-0. bronz. grup sculptural. Grupurile sculpturale sunt confec ionate din piatră.5 m. fontă. Arcadele şi porticurile se folosesc pentru realizarea unor bol i de verdea ă deasupra aleilor sau teraselor. înăl imea treptei de 15 cm şi lă imea de 35-40 cm. acestea unind de regulă două maluri opuse sau chiar insuli ele cu malurile. Acestea deschid perspective interesante către diferite puncte de pe mal şi de pe apă (lemn. în lungul aleilor largi. compartimentarea unui spa iu verde. pe lângă ape sau terenuri accidentate. de obicei cu înflorire abundentă. beton armat. întrerup uniformitatea şi monotonia aleilor sau a zidurilor de sprijin. mozaic.

Amplasarea statuilor sau a diferitelor sculpturi nu respectă o ordine strictă. decorat cu plante de mozaic. beton. regulată ci este determinată de întreaga compozi ie a spa iului respectiv. sau se poate realiza din pământ aşezat într-un schelet metalic. piatră. Vasele decorative se confec ionează din argilă arsă. în lungul scărilor. ciment. Acestea se amplasează în mijlocul parterelor. . zidurilor. aleilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful