@’

ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A
Not ¸iuni teoretice ¸si probleme rezolvate
Mircea Olteanu
Cuprins
1 Serii de numere 7
1.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Serii cu termeni oarecari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2 Spat ¸ii metrice. Continuitate 29
2.1 Not ¸ini teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.2 Spat ¸ii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.3 Teorema contract ¸iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.4 Funct ¸ii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.5 Spat ¸ii normate ¸si operatori liniari . . . . . . . . . . . . . . . . 54
3 S¸iruri de funct ¸ii. Funct ¸ii elementare 67
3.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.2 S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
3.4 Serii de puteri, funct ¸ii elementare . . . . . . . . . . . . . . . . 95
4 Funct ¸ii diferent ¸iabile 107
4.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
4.2 Derivate part ¸iale ¸si diferent ¸iala . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
4.3 Diferent ¸iala funct ¸iei compuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
4.4 Extreme locale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
4.5 Funct ¸ii implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
4.6 Extreme cu leg˘aturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
5 Integrale improprii ¸si cu parametri 161
5.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
5.2 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
5.3 Integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
3
6 M˘asur˘a ¸si integral˘a 181
6.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
6.2 Funct ¸ii integrabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
6.3 Serii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
6.4 Operatori pe spat ¸ii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
7 Integrale duble ¸si triple 229
7.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
7.2 Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
7.3 Integrale triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
8 Integrale curbilinii ¸si de suprafat ¸˘a 243
8.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
8.2 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
8.3 Integrale de suprafat ¸˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258
9 Formule integrale 267
9.1 Not ¸iuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
9.2 Formula Green-Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269
9.3 Formula Gauss-Ostrogradski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274
9.4 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281
10 Exemple de teste pentru examen 289
10.1 Analiz˘a matematic˘a I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289
10.2 Analiz˘a matematic˘a II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294
Introducere
Aceast˘a lucrare este rezultatul cursurilor ¸si seminariilor de analiz˘a matem-
atic˘a t ¸inute de autor student ¸ilor anilor ˆıntˆai ai Facult˘at ¸ilor de Automatic˘a
¸si Electronic˘a din Universitatea Politehnica Bucure¸sti. Cartea este struc-
turat˘a ˆın zece capitole, cont ¸inˆand exercit ¸ii rezolvate care acoper˘a programa
cursului de analiz˘a din primul ¸si al doilea semestru.
ˆ
In ultimul capitol sunt
exemple de subiecte propuse la examenele de analiz˘a matematic˘a. Fiecare
capitol ˆıncepe cu o sect ¸iune teoretic˘a ce cont ¸ine principalele not ¸iuni ¸si rezul-
tate necesare rezolv˘arii exercit ¸iilor. Desigur, pentru ˆınt ¸elegerea conceptelor
fundamentale ale analizei este necesar˘a o preg˘atire teoretic˘a suplimentar˘a.
Pentru aceasta, sunt recomandate cursurile care se adreseaz˘a student ¸ilor din
ˆınv˘at˘amˆantul superior tehnic; o list˘a cu acestea se g˘ase¸ste ˆın bibliografia de
la sfˆar¸sit, ˆındeosebi lucr˘arile [4], [6], [9]. De asemenea, se recomand˘a con-
sultarea ¸si a altor culegeri de probleme, de exemplu [11], [12], [13], [14].
5
6
Capitolul 1
Serii de numere
1.1 Not ¸iuni teoretice
Relat ¸ii
Dac˘a M este o mult ¸ime arbitrar˘a nevid˘a, orice submult ¸ime ρ ⊆ M M se
nume¸ste relat ¸ie pe M. Se noteaz˘a xρy dac˘a (x, y) ∈ ρ.
Relat ¸ia ρ se nume¸ste:
reflexiv˘a dac˘a xρx, ∀x ∈ M;
simetric˘a dac˘a xρy ⇒ yρx;
antisimetric˘a dac˘a xρy ¸si yρx ⇒ x = y;
tranzitiv˘a dac˘a xρy ¸si yρz ⇒ xρz.
O relat ¸ie se nume¸ste relat ¸ie de ordine dac˘a este reflexiv˘a, antisimetric˘a ¸si
tranzitiv˘a.
Relat ¸ia de ordine ρ (pe mult ¸imea M) se nume¸ste total˘a (sau se mai spune
c˘a mult ¸imea M este total ordonat˘a) dac˘a pentru orice x, y ∈ M rezult˘a xρy
sau yρx.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a (M, ≤) este o mult ¸ime total ordonat˘a, iar X este o
submult ¸ime nevid˘a a lui M. Un element a ∈ M se nume¸ste majorant al
mult ¸imii X dac˘a x ≤ a, ∀x ∈ X. Dac˘a mult ¸imea majorant ¸ilor lui X este
nevid˘a, atunci X se nume¸ste majorat˘a.
Un element b ∈ M se nume¸ste minorant al lui X dac˘a b ≤ x, ∀x ∈ X.
Mult ¸imea X se nume¸ste minorat˘a dac˘a mult ¸imea minorant ¸ilor s˘ai este nevid˘a.
Mult ¸imea X se nume¸ste m˘arginit˘a dac˘a este ¸si majorat˘a ¸si minorat˘a.
Dac˘a X este o submult ¸ime majorat˘a a lui M, atunci un element α ∈ M se
nume¸ste marginea superioar˘a a lui X dac˘a:
i. x ≤ α, ∀x ∈ X; (α este majorant).
ii. dac˘a x ≤ γ, ∀x ∈ X, atunci α ≤ γ; (α este cel mai mic majorant).
7
8 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Analog se define¸ste marginea inferioar˘a a unei mult ¸imi minorate.
Notat ¸iile uzuale pentru marginea superioar˘a ¸si marginea inferioar˘a ale lui
X (dac˘a exist˘a) sunt supX ¸si, respectiv, inf X.
Mult ¸imi de numere
Mult ¸imea N = ¦0, 1, 2, ...¦ a numerelor naturale se define¸ste axiomatic dup˘a
cum urmeaz˘a (axiomele lui Peano):
i. exist˘a s : N → N funct ¸ie injectiv˘a (funct ¸ia succesor);
ii. exist˘a 0 ∈ N astfel ˆıncˆat funct ¸ia s : N → N ` ¦0¦ este bijectiv˘a;
iii. pentru orice submult ¸ime A ⊆ N cu propriet˘at ¸ile
0 ∈ N ¸si s(n) ∈ A, ∀n ∈ N,
rezult˘a A = N (principiul induct ¸iei matematice).
Mult ¸imea numerelorˆıntregi este Z = ¦..., −2, −1, 0, 1, 2, ...¦, iar mult ¸imea
numerelor rat ¸ionale este:
Q = ¦
m
n
[ m, n ∈ Z, n = 0, cu convent ¸ia
m
n
=
p
k
dac˘a mk = np¦.
Prin definit ¸ie, mult ¸imea numerelor reale R satisface axiomele urm˘atoare:
i. structura algebric˘a: exist˘a dou˘a operat ¸ii (adunarea ¸si ˆınmult ¸irea, notate
+ ¸si ) astfel ˆıncˆat (R, +, ) este corp comutativ;
ii. structura de ordine: exist˘a o relat ¸ie de ordine total˘a pe R (notat˘a ≤),
compatibil˘a cu operat ¸iile algebrice:
x ≤ y ⇒ x +z ≤ y +z, ∀x, y, z ∈ R
0 ≤ x ≤ y ⇒ 0 ≤ xy, ∀x, y ∈ R.
iii. axioma marginii superioare (Cantor): orice submult ¸ime nevid˘a ¸si majo-
rat˘a a lui R are o margine superioar˘a ˆın R.
Modulul unui num˘ar real x ∈ R este [x[ =

x dac˘a x ≥ 0
−x dac˘a x < 0
Mult ¸imea C a numerelor complexe este mult ¸imea perechilor ordonate de
numere reale, C = R R. Cu operat ¸iile
(a, b) + (c, d) = (a +b, c +d) ¸si (a, b) (c, d) = (ac −bd, ad +bc),
(C, +, ) este corp comutativ. Se noteaz˘a i = (0, 1) ¸si identificˆand perechile
de forma (a, 0) cu num˘arul real a, orice num˘ar complex z ∈ C se scrie
z = a +ib, a, b ∈ R; prin calcul direct se obt ¸ine i
2
= −1.
Modulul num˘arului complex z = a + ib este, prin definit ¸ie, [z[ =

a
2
+b
2
;
propriet˘at ¸ile modulului sunt:
i. [z[ ≥ 0, ∀z ∈ C
1.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 9
ii. [z[ = 0 ⇔ z = 0
iii. [z +w[ ≤ [z[ +[w[, ∀z, w ∈ C
iv. [zw[ = [z[ [w[, ∀z, w ∈ C.
Fie z ∈ C, z = 0; argumentul (redus) al lui z este, prin definit ¸ie, unghiul
ϕ ∈ [0, 2π) f˘acut de semidreptele Ox ¸si Oz (ˆın sens trigonometric pozitiv).
Forma trigonometric˘a a lui z este z = [z[(cos ϕ + sin ϕ).
S¸iruri de numere
Un ¸sir de numere reale (complexe) este orice aplicat ¸ie x : N → R(respectiv C);
notat ¸ia uzual˘a este x(n) = x
n
, ∀n ∈ N.
Dac˘a ϕ : N → N este o funct ¸ie strict cresc˘atoare, atunci x
ϕ(n)
se nume¸ste
sub¸sir al ¸sirului x
n
.
Un ¸sir de numere reale (sau complexe) se nume¸ste convergent dac˘a exist˘a
un num˘ar real (respectiv complex) a cu proprietatea:
∀ > 0, ∃N() ∈ N astfel ˆıncˆat ∀n ≥ N(), [x
n
−a[ < .
ˆ
In acest caz, num˘arul a se nume¸ste limita ¸sirului ¸si se noteaz˘a a = lim
n→∞
x
n
.
Dac˘a exist˘a, limita este unic˘a.
Un ¸sir este convergent dac˘a ¸si numai dac˘a orice sub¸sir al s˘au este convergent.
S¸irul x
n
(de numere reale sau complexe) se nume¸ste m˘arginit dac˘a exist˘a
M > 0 astfel ˆıncˆat [x
n
[ ≤ M, ∀n ∈ N.
S¸irul x
n
de numere reale se nume¸ste monoton dac˘a ∀n ∈ N, x
n
≤ x
n+1
(cresc˘ator), sau ∀n ∈ N, x
n
≥ x
n+1
(descresc˘ator).
Orice ¸sir convergent este m˘arginit. Pentru ¸siruri de numere reale are loc
¸si urm˘atorul rezultat (teorema lui Weierstrass):
Orice ¸sir monoton ¸si m˘arginit este convergent; dac˘a ¸sirul este cresc˘ator,
atunci limita este marginea sa superioar˘a (supx
n
), iar dac˘a ¸sirul este de-
scresc˘ator, atunci limita este marginea sa inferioar˘a (inf x
n
).
Un ¸sir x
n
se nume¸ste ¸sir Cauchy (sau fundamental) dac˘a:
∀ > 0, ∃N() ∈ N astfel ˆıncˆat ∀n, m ≥ N(), [x
n
−x
m
[ < .
Mult ¸imea numerelor reale are urm˘atoarea proprietate de completitudine
(criteriul general al lui Cauchy de convergent ¸˘a):
Un ¸sir de numere reale este convergent (ˆın R) dac˘a ¸si numai dac˘a este ¸sir
Cauchy.
Mult ¸imea numerelor rat ¸ionale nu are aceast˘a proprietate: de exemplu, ¸sirul
(cresc˘ator ¸si m˘arginit de numere rat ¸ionale) x
n
=

1 +
1
n

n
este ¸sir Cauchy,
dar nu are limit˘a rat ¸ional˘a.
ˆ
In schimb, exist˘a lim
n→∞
x
n
∈ R.
10 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
S¸irurile de numere complexe convergente (Cauchy) se pot caracteriza cu
ajutorul ¸sirurilor de numere reale convergente (respectiv Cauchy):
i. z
n
= x
n
+ iy
n
este ¸sir (de numere complexe) convergent dac˘a ¸si numai
dac˘a ¸sirurile (de numere reale) x
n
¸si y
n
sunt ¸siruri convergente.
ˆ
In acest caz,
lim
n→∞
z
n
= lim
n→∞
x
n
+i lim
n→∞
y
n
.
ii. z
n
= x
n
+ iy
n
este ¸sir Cauchy ˆın C dac˘a ¸si numai dac˘a x
n
¸si y
n
sunt
¸siruri Cauchy ˆın R.
Mult ¸imea numerelor complexe are (ca ¸si mult ¸imea numerelor reale) pro-
prietatea de completitudine: un ¸sir de numere complexe este convergent
dac˘a ¸si numai dac˘a este ¸sir Cauchy.
Se spune c˘a un ¸sir de numere reale x
n
are limita ∞ dac˘a:
∀M > 0, ∃N
M
∈ N astfel ˆıncˆat ∀ n ≥ N
M
, x
n
> M.
S¸irul de numere reale x
n
are limita −∞ dac˘a:
∀M < 0, ∃N
M
∈ N astfel ˆıncˆat ∀n ≥ N
M
, x
n
< M.
Un ¸sir de numere complexe z
n
are limita ∞ dac˘a:
∀ M > 0, ∃ N
M
∈ N astfel ˆıncˆat ∀n ≥ N
M
, [z
n
[ > M.
Serii de numere
Fie x
n
un ¸sir de numere complexe ¸si fie s
n
=
n
¸
k=1
x
k
¸sirul sumelor part ¸iale
asociat. Seria
¸
n
x
n
se nume¸ste convergent˘a dac˘a ¸sirul s
n
este ¸sir convergent;
ˆın caz contrar seria se nume¸ste divergent˘a. Dac˘a seria este convergent˘a,
atunci limita ¸sirului s
n
este suma seriei, notat˘a
¸
n
x
n
.
Seria
¸
n
x
n
se nume¸ste absolut convergent˘a dac˘a seria
¸
n
[x
n
[ este serie
convergent˘a. Orice serie absolut convergent˘a este convergent˘a, reciproca
fiind fals˘a.
Dac˘a x
n
= u
n
+ iv
n
, u
n
∈ R, v
n
∈ R, atunci seria
¸
n
x
n
este convergent˘a
dac˘a ¸si numai dac˘a seriile
¸
n
u
n
¸si
¸
n
v
n
sunt ambele convergente.
D˘am ˆın continuare dou˘a exemple remarcabile de serii.
Seria geometric˘a
Fie z ∈ C (numit rat ¸ie) ¸si fie seria geometric˘a
¸
n≥0
z
n
. Atunci seria este
convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a [z[ < 1. In acest caz suma seriei este:
¸
n≥0
z
n
=
1
1 −z
.
1.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 11
Evident, dac˘a z = 1 seria este divergent˘a; pentru orice z ∈ C, z = 1 ¸sirul
sumelor part ¸iale este:
s
n
=
n
¸
k=0
z
k
=
1 −z
n+1
1 −z
, ∀z = 1.
De aici rezult˘a c˘a s
n
este convergent dac˘a ¸si numai dac˘a [z[ < 1.
Seria lui Riemann (seria armonic˘a generalizat˘a)
Fie α ∈ R ¸si fie seria
¸
n≥1
1
n
α
.
Seria dat˘a este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a α > 1; ˆın particular, seria
armonic˘a
¸
n
1
n
este divergent˘a.
Fie α ≤ 1. Vom demonstra c˘a ¸sirul sumelor part ¸iale s
n
este nem˘arginit, deci
divergent; pentru orice n ∈ N, avem inegalit˘at ¸ile:
s
2
n = 1 +
1
2
α
+
1
3
α
+... +
1
2

≥ 1 +
1
2
+... +
1
2
n

≥ 1 +
1
2
+

1
3
+
1
4

+
1
5
+
1
6
+
1
7
+
1
8

+...
... +

1
2
n−1
+ 1
+
1
2
n−1
+ 2
+... +
1
2
n


≥ 1 +
1
2
+ 2
1
4
+ 4
1
8
+... + 2
n−1

1
2
n
= 1 +
n
2
→ ∞.
Fie acum α > 1; este suficient s˘a ar˘at˘am c˘a ¸sirul sumelor part ¸iale este
m˘arginit (fiind cresc˘ator, rezult˘a convergent). Pentru orice n ∈ N avem
inegalit˘at ¸ile:
s
2
n
−1
= 1 +

1
2
α
+
1
3
α

+

1
4
α
+
1
5
α
+
1
6
α
+
1
7
α

+...+
+

1
2
(n−1)α
+
1
2
(n−1)α
+ 1
+... +
1
2

−1


≤ 1 + 2
1
2
α
+ 4
1
4
α
+ 8
1
8
α
+... + 2
n−1

1
2
(n−1)α
=
= 1 +
1
2
α−1
+
1
2
2(α−1)
+
1
2
3(α−1)
+... +
1
2
(n−1)(α−1)

2
α−1
2
α−1
−1
.
De aici rezult˘a c˘a ¸sirul s
n
este m˘arginit.
12 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Criterii de convergent ¸˘a pentru serii de numere
1. Criteriul general al lui Cauchy.
Fie z
n
∈ C un ¸sir de numere complexe; atunci seria
¸
n
z
n
este convergent˘a
dac˘a ¸si numai dac˘a ∀ε > 0, ∃N(ε) ∈ N cu proprietatea
[z
n+1
+z
n+2
+... +z
n+p
[ < ε, ∀ n ≥ N(ε), ∀ p ∈ N.
2. Criteriul comparat ¸iei
Fie u
n
≥ v
n
≥ 0.
a. Dac˘a seria
¸
n
u
n
este convergent˘a, atunci ¸si seria
¸
n
v
n
este convergent˘a.
b. Dac˘a seria
¸
n
v
n
este divergent˘a, atunci ¸si seria
¸
n
u
n
este divergent˘a.
3. Criteriul de comparat ¸ie la limit˘a
Fie u
n
> 0 ¸si v
n
> 0.
a. Dac˘a lim
n→∞
u
n
v
n
exist˘a ¸si este un num˘ar real nenul, atunci cele dou˘a serii
au aceea¸si natur˘a.
b.
ˆ
In particular, dac˘a v
n
=
1
n
α
, atunci obt ¸inem criteriul de comparat ¸ie la
limit˘a cu seria lui Riemann:
Fie = lim
n→∞
n
α
u
n
.
i. Dac˘a α > 1 ¸si ∈ R, ( poate fi ¸si 0), atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
ii. Dac˘a α ≤ 1 ¸si > 0,( poate fi ¸si ∞) atunci seria
¸
n
u
n
este divergent˘a.
4. Criteriul raportului (al lui D

Alembert)
Fie u
n
> 0; presupunem c˘a exist˘a lim
n→∞
u
n+1
u
n
=
a. Dac˘a < 1, atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
b. Dac˘a > 1, atunci seria
¸
n
u
n
este divergent˘a.
O variant˘a (mai general˘a) a acestui criteriu este:
Dac˘a exist˘a c ∈ (0, 1) ¸si n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
u
n+1
u
n
< c, ∀ n ≥ n
0
,
atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
5. Criteriul r˘ad˘acinii (al lui Cauchy)
Fie u
n
> 0; presupunem c˘a exist˘a lim
n→∞
n

u
n
= .
a. Dac˘a < 1, atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
1.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 13
b. Dac˘a > 1, atunci seria
¸
n
u
n
este divergent˘a.
O variant˘a (mai general˘a) a acestui criteriu este:
Dac˘a exist˘a c ∈ (0, 1) ¸si n
0
∈ N astfel ˆıncˆat
n

u
n
< c, ∀n ≥ n
0
,
atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
6. Criteriul Raabe-Duhamel
Fie u
n
> 0; presupunem c˘a exist˘a
lim
n→∞
n

u
n
u
n+1
−1

= .
a. Dac˘a > 1, atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
b. Dac˘a < 1, atunci seria
¸
n
u
n
este divergent˘a.
7. Criteriul logaritmic
Fie u
n
> 0; presupunem c˘a exist˘a lim
n→∞
ln
1
un
ln n
= .
a. Dac˘a > 1, atunci seria
¸
n
u
n
este convergent˘a.
b. Dac˘a < 1, atunci seria
¸
n
u
n
este divergent˘a.
8. Criteriul condens˘arii
Fie u
n
≥ u
n+1
≥ 0, ∀n ∈ N. Atunci seriile
¸
n
u
n
¸si
¸
n
2
n
u
2
n
au aceea¸si natur˘a.
9. Criteriul integral
Fie f : (0, ∞) → [0, ∞) o funct ¸ie descresc˘atoare ¸si fie ¸sirul
a
n
=

n
1
f(t)dt.
Atunci seria
¸
n
f(n) este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ¸sirul a
n
este con-
vergent.
10. Criteriul lui Leibniz
Fie u
n
≥ 0 ¸si fie seria alternat˘a
¸
n
(−1)
n
u
n
. Dac˘a ¸sirul u
n
este descresc˘ator
¸si are limita zero, atunci seria este convergent˘a.
11. Criteriul Abel-Dirichlet
Fie a
n
un ¸sir descresc˘ator cu a
n
→ 0 ¸si fie u
n
un ¸sir de numere complexe
14 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
astfel ˆıncˆat ¸sirul sumelor part ¸iale
n
¸
k=1
u
k
este m˘arginit. Atunci seria
¸
n
a
n
u
n
este convergent˘a.
Convergent ¸˘a condit ¸ionat˘a
O serie convergent˘a
¸
n
u
n
se nume¸ste necondit ¸ionat convergent˘a dac˘a pen-
tru orice permutare (funct ¸ie bijectiv˘a) σ : N → N, seria
¸
n
u
σ(n)
este de
asemenea convergent˘a; altfel, seria se nume¸ste condit ¸ionat convergent˘a.
D˘am ˆın continuare dou˘a rezultate remarcabile cu privire la convergent ¸a
condit ¸ionat˘a:
Teorema lui Dirichlet
Orice serie absolut convergent˘a este necondit ¸ionat convergent˘a.
Teorema lui Riemann
Fiind date o serie convergent˘a, dar nu absolut convergent˘a ¸si S ∈ R∪¦±∞¦,
atunci exist˘a o permutare a termenilor seriei init ¸iale astfel ˆıncˆat suma noii
serii s˘a fie S.
Aproximarea sumelor seriilor convergente
Evident, suma unei serii convergente se poate aproxima cu termenii ¸sirului
sumelor part ¸iale. D˘am mai jos dou˘a rezultate ˆın acest sens.
Aproximarea sumelor seriilor cu termeni pozitivi
Fie u
n
≥ 0 ¸si fie k ≥ 0 astfel ˆıncˆat
u
n+1
u
n
< k < 1, ∀n ∈ N. Dac˘a S
este suma seriei convergente
¸
n∈N
u
n
, iar s
n
=
n
¸
k=0
u
n
este suma primilor
n + 1 termeni, atunci:
[S −s
n
[ <
k
1 −k
u
n
.
Aproximarea sumelor seriilor alternate
Fie
¸
n∈N
(−1)
n
u
n
o serie alternat˘a convergent˘a, ¸si fie S suma sa.
Dac˘a S
n
=
n
¸
k=0
(−1)
k
u
k
este suma primilor n + 1 termeni, atunci
[S −S
n
[ ≤ u
n+1
.
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 15
1.2 Serii cu termeni pozitivi
S˘a se studieze natura urm˘atoarelor serii cu termeni pozitivi defi-
nite de ¸sirul x
n
(exercit ¸iile 1-30):
1. x
n
=

3n
3n + 1

n
Solut ¸ie
Seria diverge; se aplic˘a criteriul necesar: lim
n→∞
x
n
=
1
3

e
= 0.
2. x
n
=
1
n!
Solut ¸ie
Seria converge; se apoate aplica criteriul comparat ¸iei:
x
n

1
2
n
, ∀n ≥ 4.
3. x
n
=
1
n

n + 1
.
Solut ¸ie
Aplic˘am criteriul de comparat ¸ie la limit˘a: lim
n→∞
n
3
2
x
n
= 1, deci seria con-
verge.
4. x
n
=
3

n + 1 −
3

n
n
a
, a ∈ R
Solut ¸ie
lim
n→∞
n
α
x
n
= lim
n→∞
n
α
1
n
a
(
3

(n + 1)
2
+
3

n(n + 1) +
3

n
2
)
.
Alegˆand α = a +
2
3
, se obt ¸ine limita
1
3
(finit˘a ¸si nenul˘a) ¸si deci, conform cri-
teriului de comparat ¸ie la limit˘a, seria este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a
a >
1
3
.
5. x
n
=
n
a

n + 1 −

n
, a ∈ R
Solut ¸ie
Se amplific˘a cu conjugata ¸si se procedeaz˘a ca ˆın exemplul precedent.
6. x
n
=

nln

1 +
1
n

Solut ¸ie
Se compar˘a la limit˘a cu
1

n
; seria este divergent˘a.
16 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
7. x
n
=
1

n
ln

1 +
1

n
3
+ 1

Solut ¸ie
Se compar˘a la limit˘a cu
1
n
2
.
8. x
n
=
1
n
a
ln

1 +
1
n
b

, a, b ∈ R
Solut ¸ie
Se compar˘a la limit˘a cu
1
n
b−a
.
9. x
n
=
ln(n + 2)

n
3
+ 1
Solut ¸ie
Pentru orice α ∈ (1,
3
2
) se obt ¸ine lim
n→∞
n
α
x
n
= 0 ¸si deci seria este convergent˘a.
10. x
n
=
n!
n
2n
Solut ¸ie
Aplic˘am criteriul lui D

Alembert:
lim
n→∞
x
n+1
x
n
= lim
n→∞

n
n + 1

2n
=
1
e
2
< 1,
deci seria converge.
11. x
n
= n!

a
n

n
, a ∈ R
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul raportului:
lim
n→∞
x
n+1
x
n
= lim
n→∞
a

n
n + 1

n
=
a
e
Dac˘a a < e, atunci seria este convergent˘a; dac˘a a > e, atunci seria este
divergent˘a. Pentru a = e, aplic˘am criteriul lui Raabe-Duhamel:
lim
n→∞
n

x
n
x
n+1
−1

= lim
n→∞
n

n + 1
n

n
1
e
−1

=
= n

1 +
1
n

n
1
e
−1

=
1
e
lim
n→∞

1 +
1
n

n
−e
1
n
.
Ultima limit˘a se calculeaz˘a aplicˆand regula lui L‘Hopital:
lim
x→0
(1 +x)
1
x
−e
x
= lim
x→0
(1 +x)
1
x
−1
[x −(1 +x) ln(1 +x)]
x
2
= −
e
2
;
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 17
rezult˘a c˘a seria este divergent˘a.
Observat ¸ie: pentru a = e, divergent ¸a seriei se poate demonstra ¸si aplicˆand
criteriul necesar: ¸sirul x
n
nu converge la zero.
12. x
n
=
(n!)
2
(2n)!
Solut ¸ie
Seria este convergent˘a; se aplic˘a criteriul raportului.
13. x
n
= (2n + 1)

a(a −1)...(a −n + 1)
(a + 1)(a + 2)...(a +n + 1)

2
, a ∈ Z.
Solut ¸ie
Aplicˆand criteriul raportului, rezult˘a:
lim
n→∞
x
n+1
x
n
= lim
n→∞
(2n + 3)(a −n)
2
(2n + 1)(a +n + 2)
2
= 1. Cu criteriul Raabe-Duhamel,
se obt ¸ine: lim
n→∞
n

x
n
x
n+1
−1

= 4a + 3. Dac˘a a > −
1
2
, atunci seria con-
verge; dac˘a a < −
1
2
, seria diverge; dac˘a a = −
1
2
, atunci x
n
=
2
2n+1
¸si deci
seria diverge.
14. x
n
=
n!
(a + 1)(a + 2)...(a +n)
, a > −1.
Solut ¸ie
Criteriul raportului nu decide; aplicˆand criteriul Raabe-Duhamel, se obtine:
lim
n→∞
n

x
n
x
n+1
−1

= lim
n→∞
n

a +n + 1
n + 1
−1

= a,
deci pentru a < 1 seria diverge, iar pentru a > 1 converge; dac˘a a = 1, se
obt ¸ine seria armonic˘a (divergent˘a).
15. x
n
=
1 3 5....(2n −1)
2 4 6...2n
.
Solut ¸ie
Seria este divegent˘a (criteriul Raabe-Duhamel).
16. x
n
=
1 3 5....(2n −1)
2 4 6...2n

1
2n + 1
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul lui Raabe-Duhamel: seria este convergent˘a.
17. x
n
=

1 −
3 ln n
2n

n
18 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Solut ¸ie
Criteriul r˘ad˘acinii nu decide; aplicˆand criteriul logaritmic, se obt ¸ine:
lim
n→∞
ln(1 −
3 ln n
2n
)
−n
lnn
=
3
2
,
deci seria converge.
18. x
n
=

n + 1
3n + 1

n
Solut ¸ie
Seria converge; se aplic˘a criteriul r˘ad˘acinii.
19. x
n
=

an + 1
bn + 1

n
, a > 0, b > 0
Solut ¸ie
Aplicˆand criteriul r˘ad˘acinii se obt ¸ine:
lim
n→∞
n

x
n
=
a
b
.
Dac˘a a < b, atunci seria converge, iar dac˘a a > b seria diverge. Dac˘a a = b,
atunci seria diverge (criteriul necesar).
20. x
n
=

1
n
a
n
dac˘a npar
na
n
dac˘a nimpar
, a > 0
Solut ¸ie
Aplicˆand criteriul r˘ad˘acinii, se obt ¸ine lim
n→∞
n

[x
n
[ = a, deci dac˘a a < 1, seria
este convergent˘a, iar dac˘a a > 1, seria este divergent˘a; pentru a = 1, seria
este divergent˘a (criteriul necesar). S˘a mai observ˘am c˘a pentru aceast˘a serie,
criteriul raportului nu decide.
21. x
n
=

1 −cos
π
n
nln(n + 1)
Solut ¸ie
x
n
=

2 sin
2 π
2n
nln(n + 1)
=

2 sin
π
2n
nln(n + 1)
<

2
π
2n
nln(n + 1)
<
1
n
2
, deci seria converge.
22. x
n
=
lnn ln(1 +
1
n
)
n
1.2. SERII CU TERMENI POZITIVI 19
Solut ¸ie
x
n
<
1
n
ln n
n
=
lnn
n
2
. Se aplic˘a acum criteriul logaritmic:
lim
n→∞
ln

n
2
ln n

ln n
= lim
n→∞

2 −
ln(ln n)
ln n

= 2,
deci seria converge.
23. x
n
=

1
ln n

ln(ln n)
.
Solut ¸ie
Se aplica criteriul logaritmic:
lim
n→∞
ln (ln n)
ln(lnn)
ln n
= lim
n→∞
(ln(lnn))
2
lnn
= 0,
deci seria diverge.
24. x
n
=
n

n −1.
Solut ¸ie
Din inegalitatea n >

1 +
1
n

n
, ∀n ≥ 3 rezult˘a
n

n −1 >
1
n
, deci seria este
divergent˘a.
25. x
n
=
1
nlnn
.
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul integral:
lim
n→∞

n
2
1
xlnx
dx = lim
n→∞
ln(lnn) −ln(ln 2)) = ∞,
deci seria diverge.
26. x
n
=
1
nln
2
n
Solut ¸ie
Seria converge (se aplic˘a criteriul integral).
27. x
n
=
a
n
(n!)
2
(2n)!
, a > 0
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul raportului:
x
n+1
x
n
=
a(n + 1)
2
(2n + 1)(2n + 2)

a
4
.
20 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Rezult˘a c˘a pentru a ∈ (0, 4) seria converge, iar pentru a > 4, seria diverge.
Pentru a = 4, se aplic˘a criteriul Raabe-Duhamel:
lim
n→∞

x
n
x
n+1
−1

= lim
n→∞
n

(2n + 1)(2n + 2)
4(n + 1)
2
−1

= −
1
2
,
deci seria diverge.
28. x
n
=
a(a + 1)...(a +n −1)
b(b + 1)...(b +n −1)
(c −2)
n
, a > 0, b > 0, c > 2
Solut ¸ie
Se aplic˘a criteriul raportului:
lim
n→∞
x
n+1
x
n
= lim
n→∞
a +n
b +n
(c −2) = c −2,
deci pentru 2 < c < 3 seria converge, ¸si pentru c > 3 seria diverge; dac˘a
c = 3, se aplic˘a criteriul Raabe-Duhamel ¸si rezult˘a: dac˘a b − a < 1 seria
diverge, dac˘a b − a > 1, seria converge. Dac˘a b − a = 1, atunci seria este
divergent˘a (seria armonic˘a).
29. x
n
=
1
n
p
ln
q
n
, p > 0, q > 0.
Solut ¸ie
Dac˘a p > 1, atunci seria converge pentru orice q > 0 deoarece (se aplic˘a
criteriul comparat ¸iei):
x
n

1
n
p
.
Dac˘a p = 1, se aplic˘a criteriul integral: seria converge dac˘a ¸si numai dac˘a
q > 1.
Dac˘a p < 1 se aplic˘a criteriul de condensare: seria are aceea¸si natur˘a cu
seria cu termenul general
1
n
q
2
n(p−1)
ln
q
2
, care este divergent˘a pentru orice
q > 0 (se poate aplica criteriul raportului).
30. x
n
=
1
n
α
sin
π
n
, α ∈ R
Solut ¸ie
Aplicˆand criteriul de comparat ¸ie la limit˘a, rezult˘a c˘a seria are aceea¸si natur˘a
cu seria
¸
n
1
n
α+1
.
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 21
1.3 Serii cu termeni oarecari
S˘a se studieze convergent ¸a ¸si absolut convergent ¸a seriilor definite
de ¸sirul x
n
(exercit ¸iile 31-50):
31. x
n
=
(−1)
n
n
Solut ¸ie
Seria nu este absolut convergent˘a (seria modulelor este seria armonic˘a), dar
este convergent˘a (cu criteriul lui Leibniz):
1
n
este descresc˘ator la 0.
32. x
n
=


1
n
dac˘a nimpar
1
2
n
dac˘a npar
Solut ¸ie
S˘a observ˘am mai ˆıntˆai c˘a nu se poate aplica criteriul lui Leibniz; ¸sirul
a
n
=

1
n
dac˘a nimpar
1
2
n
dac˘a npar
tinde la zero dar nu este descresc˘ator. Vom ar˘ata acum c˘a seria este di-
vergent˘a, deci condit ¸ia de monotonie din ipoteza criteriului lui Leibniz este
necesar˘a. S¸irul sumelor part ¸iale are un sub¸sir divergent:
s
2n
= −

1 +
1
3
+... +
1
2n −1

+

1
2
2
+
1
2
4
+... +
1
2
2n

→ −∞,
deci seria este divergent˘a (conform criteriului necesar).
33. x
n
=


1
n
2
dac˘a nimpar
1
n
3
dac˘a npar
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a.
Pe de alt˘a parte, ¸sirul a
n
=

1
n
2
dac˘a nimpar
1
n
3
dac˘a npar
nu este descresc˘ator,
ceea ce arat˘a c˘a criteriul lui Leibniz nu este necesar pentru convergent ¸a unei
serii alternate.
34. x
n
= (−1)
n
Solut ¸ie
Seria este divergent˘a: se aplic˘a criteriul necesar.
22 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
35. x
n
= sin

π

n
2
+ 1

Solut ¸ie
Seria este alternat˘a:
x
n
= (−1)
n
sin

π

n
2
+ 1 −nπ

= (−1)
n
sin
1
n +

n
2
+ 1
.
Seria este convergent˘a (cu criteriul lui Leibniz).
36. x
n
=
sin nx
n
, x ∈ R
Solut ¸ie
Dac˘a x = kπ, k ∈ Z, atunci x
n
= 0, ∀n ∈ N; presupunem ˆın continuare c˘a
x = kπ, k ∈ Z. Ar˘at˘am mai ˆıntˆai c˘a seria nu este absolut convergent˘a:
[x
n
[ =
[ sin(nx)[
n

sin
2
(nx)
n
=
1 −cos(2nx)
2n
, ∀n ∈ N

.
Deci, presupunˆand prin absurd c˘a seria dat˘a ar fi absolut convergent˘a,
ar rezulta (cu criteriul de comparat ¸ie) c˘a ¸si seria
¸
n
1 −cos(2nx)
2n
ar fi
convergent˘a. Seria
¸
n
cos(2nx)
2n
este convergent˘a (aplic˘am criteriul Abel-
Dirichlet): fie a
n
=
1
2n
¸si u
n
= cos(2nx). Atunci a
n
este descresc˘ator la 0,
iar u
n
are ¸sirul sumelor part ¸iale m˘arginit:

n
¸
k=1
cos(2nx)

=

sin(nx) cos(n + 1)x
sin x


1
[ sin x[
.
Rezult˘a c˘a ¸si seria
¸
n
1
2n
ar trebui s˘a fie convergent˘a, fiind suma a dou˘a
serii convergente: contradict ¸ie.
Ar˘at˘am acum c˘a seria este convergent˘a, tot cu criteriul Abel-Dirichlet; fie
a
n
=
1
n
¸si u
n
= sin(nx). Atunci a
n
este descresc˘ator la 0, iar u
n
are ¸sirul
sumelor part ¸iale m˘arginit:

n
¸
k=1
sin(kx)

=

sin
nx
2
sin
(n+1)x
2
sin
x
2


1
[ sin
x
2
[
.
37. x
n
=
sin nx
n
α
, x ∈ R, α ∈ R
Solut ¸ie
Dac˘a x = kπ, k ∈ Z, atunci x
n
= 0; presupunem x = kπ, k ∈ Z. Dac˘a α ≤ 0,
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 23
atunci x
n
nu converge la 0, deci seria diverge. Presupunem α > 0. Dac˘a
α > 1, atunci seria este absolut convergent˘a (cu criteriul de comparat ¸ie):
[x
n
[ ≤
1
n
α
.
Dac˘a α ∈ (0, 1], atunci seria nu este absolut convergent˘a (am demonstrat ˆın
exercit ¸iul anterior c˘a pentru α = 1 seria nu este absolut convergent˘a), dar
este convergent˘a (cu criteriul Abel-Dirichlet).
38. x
n
= (−1)
n n

nsin
1
n
Solut ¸ie
Seria nu este absolut convergent˘a (se compar˘a la limit˘a cu seria armonic˘a).
Seria este alternat˘a; vom demonstra c˘a ¸sirul a
n
=
n

nsin
1
n
este descresc˘ator
la 0, deci seria converge.
Evident a
n
→ 0; pentru a ar˘ata c˘a a
n
este descresc˘ator (ˆıncepˆand de la un
rang suficient de mare), fie funct ¸ia f(x) = x
1
x
sin
1
x
. Calcul˘am
f

(x) = x
1
x
−2

(1 −ln x) sin
1
x
−cos
1
x

.
Pentru a studia semnul derivatei (pentru x ”mare”), calcul˘am:
lim
x→∞
(1 −lnx) sin
1
x
−cos
1
x
= −1 + lim
x→∞
sin
1
x
1
x

1 −lnx
x
= −1,
deci f

(x) < 0 pentru x suficient de mare, deci ¸sirul a
n
este descresc˘ator.
39. x
n
=
n(2 +i)
n
3
n
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a:
[x
n
[ =
[n(2 +i)
n
[
3
n
= n

5
3

n
,
ultima serie fiind convergent˘a (criteriul raportului sau al r˘ad˘acinii).
40. x
n
=
1
n +i
Solut ¸ie
Seria este divergent˘a;
x
n
=
1
n +i
=
n −i
n
2
+ 1
=
n
n
2
+ 1
−i
1
n
2
+ 1
.
24 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Seriile
¸
n
n
n
2
+ 1
¸si
¸
n
1
n
2
+ 1
nu sunt ambele convergente (prima diverge,
a doua converge), deci seria din enunt ¸ diverge.
41. x
n
=
1
(n +i)

n
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a: [x
n
[ =
1

n(n
2
+ 1)
; se compar˘a la limit˘a cu
seria armonic˘a.
42. x
n
=
z
n
n
, z ∈ C
Solut ¸ie
Dac˘a [z[ < 1, atunci seria este absolut convergent˘a (cu criteriul raportului).
Dac˘a [z[ > 1, atunci seria este divergent˘a, deoarece x
n
nu converge la 0.
Studiem acum cazul [z[ = 1; fie z = e
it
, t ∈ R. Atunci
x
n
=
e
int
n
=
cos(nt)
n
+i
sin(nt)
n
.
Seria nu este absolut convergent˘a deoarece [x
n
[ =
1
n
. Dac˘a t = 2kπ, k ∈ Z,
atunci seria este divergent˘a: x
n
=
1
n
. Dac˘a t = 2kπ, atunci seriile
¸
n
cos(nt)
n
¸si
¸
n
sin(nt)
n
sunt ambele convergente (cu criteriul Abel-Dirichlet, ca ˆın
exercit ¸iul 36).
43. x
n
=
z
n
n!
, z ∈ C
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a.
44. x
n
=
z
n
n
α
, z ∈ C, α ∈ R
Solut ¸ie
Dac˘a [z[ < 1, seria este absolut convergent˘a pentru orice α ∈ R; dac˘a [z[ > 1,
atunci seria este divergent˘a pentru orice α ∈ R. Dac˘a [z[ = 1, ¸si α > 1, seria
converge absolut, iar dac˘a α ≤ 0, seria diverge. In cazul [z[ = 1 ¸si α ∈ (0, 1]
se procedeaz˘a ca ˆın exercit ¸iile 36,37 ¸si 42.
45. x
n
= sin
1
n
2
+i(−1)
n
ln

1 +
1
n

1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 25
Solut ¸ie
Seria este convergent˘a deoarece seriile:
¸
n
sin
1
n
2
¸si
¸
n
(−1)
n
ln

1 +
1
n

sunt convergente (se aplic˘a criteriul de comparat ¸ie la limit˘a cu
1
n
2
¸si, re-
spectiv, criteriul lui Leibniz); seria nu este absolut convergent˘a (se aplic˘a
criteriul de comparat ¸ie la limit˘a cu
1
n
pentru seria modulelor).
46. x
n
=
a + (−1)
n

n
n
, a ∈ R
Solut ¸ie
Dac˘a a = 0 seria este convergent˘a dar nu este absolut convergent˘a. Dac˘a
a = 0, atunci seria este divergent˘a.
47. x
n
=
a
3

n +b(−1)
n

n

n
3
+ 1
Solut ¸ie
Dac˘a b = 0 seria este absolut convergent˘a pentru orice a ∈ R. Dac˘a b = 0,
atunci seria este convergent˘a dar nu este absolut convergent˘a ∀a ∈ R.
48. x
2n−1
=
1

n + 1 −1
¸si x
2n
= −
1

n + 1 + 1
Solut ¸ie
Seria este divergent˘a:
¸
n≥1
(x
2n−1
+x
2n
) =
¸
n≥1
2
n
.
49. x
2n−1
=
1
3
n−1
¸si x
2n
= −
1
5
n
Solut ¸ie
Seria este absolut convergent˘a:
¸
n≥1
[x
n
[ =
¸
n≥1
1
3
n−1
+
¸
n≥1
1
5
n
.
50. x
2n−1
=
1
5n −3
¸si x
2n
= −
1
5n −3
Solut ¸ie
Seria este convergent˘a dar nu absolut convergent˘a:
¸
n≥1
(x
2n+1
+x
2n
) =
¸
n≥1

1
5n −3

1
5n −1

=
¸
n
2
(5n −3)(5n −1)
.
26 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
51.
ˆ
In seria convergent˘a
¸
n≥1
(−1)
n+1
n
= 1−
1
2
+
1
3

1
4
+... s˘a se permute
ordinea termenilor astfel ˆıncˆat s˘a se obt ¸in˘a o serie convergent˘a dar cu o alt˘a
sum˘a.
Solut ¸ie
Seria
¸
n≥1
(−1)
n+1
n
este convergent˘a ¸si suma sa este un num˘ar nenul S > 0.
Ment ¸ion˘am c˘a suma acestei serii este ln 2, dar acest rezultat nu se va folosi
ˆın rat ¸ionamentul urm˘ator. Fie deci:
1 −
1
2
+
1
3

1
4
+... = S
ˆ
Inmult ¸ind egalitatea de mai sus cu
1
2
, rezult˘a:
1
2

1
4
+
1
6

1
8
+... =
1
2
S
ˆ
Insum˘am acum cele dou˘a egalit˘at ¸i grupˆand termenii astfel:
1 +


1
2
+
1
2

+
1
3
+


1
4

1
4

+
1
5
+


1
6
+
1
6

+
1
7
+
+


1
8

1
8

+
1
9
+

1
10

1
10

+
1
11
+... =
3
2
S.
Seria de mai sus este (dup˘a efectuarea calculelor din paranteze):
1 +
1
3

1
2
+
1
5
+
1
7

1
4
+
1
9
+
1
11
−.... =
3
2
S,
care este o permutare a seriei init ¸iale.
S˘a se aproximeze cu o eroare mai mic˘a decˆat sumele seriilor
definite de ¸sirul x
n
(exercit ¸iile 52-56)
52. x
n
=
(−1)
n
n!
, = 10
−3
Solut ¸ie
ˆ
In cazul seriilor alternate, eroarea este mai mic˘a decˆat primul termen negli-
jat; deci cea mai mic˘a solut ¸ie a inecuat ¸iei [x
n
[ < este rangul primului
termen neglijat. Obt ¸inem:
1
n!
< 10
−3
⇒ n = 7, deci
S ≈
6
¸
k=0
(−1)
k
k!
= 0, 36805.
1.3. SERII CU TERMENI OARECARI 27
53. x
n
=
(−1)
n
n
3

n
, = 10
−2
.
Solut ¸ie
n
3

n > 100 ⇒ n = 4, deci S ≈
3
¸
k=2
1
n
3

n
= 0, 06725.
54. x
n
=
1
n!
, = 10
−3
Solut ¸ie
Dac˘a S este suma seriei ¸si s
n
=
¸
k≥0
1
k!
, atunci
S −s
n
=
1
(n + 1)!
+
1
(n + 2)!
+... ≤
1
n!
1
n
< 10
−3
⇒ n = 6,
deci S ≈ 2, 7166.
55. x
n
=
1
n!2
n
, = 10
−4
Solut ¸ie
Fie S suma seriei ¸si s
n
suma primilor termeni. Aplic˘am rezultatul cu privire
la aproximarea unei serii cu termeni pozitivi (a se vedea sect ¸iunea teoretic˘a);
pentru aceasta, evalu˘am:
x
n+1
x
n
=
1
2n + 2
<
1
6
= k, ∀ n ≥ 2,
deci S −s
n
≤ x
n
k
1 −k
=
1
n!2
n
1
5
< 10
−4
⇒ n = 5.
Aproximarea cerut˘a este S ≈ s
5
=
5
¸
k=1
1
k
2
k!
= 1, 146463..
56. x
n
=
1
n
4
(2n)!
, = 10
−6
Solut ¸ie
Aplic˘am acela¸si procedeu ca ˆın exercit ¸iul anterior:
x
n+1
x
n
=

n
n + 1

4
1
(2n + 1)(2n + 2)
<
1
56
= k, ∀ n ≥ 3.
Rezult˘a S −s
n
≤ x
n
k
1 −k

1
56
x
n
; din condit ¸ia:
x
n
k
1 −k
=
1
56
x
n
< 10
−6
,
rezult˘a n ≥ 4, deci S ≈ x
1
+x
2
+x
3
+x
4
= 0, 5026212.
28 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE
Capitolul 2
Spat ¸ii metrice. Continuitate
2.1 Not ¸ini teoretice
Spat ¸ii metrice
Fie X o mult ¸ime nevid˘a; o aplicat ¸ie d : X X → R se nume¸ste distant ¸˘a
(metric˘a) pe X dac˘a:
i. d(x, y) ≥ 0, ∀x, y ∈ R
ii. d(x, y) = 0 ⇔ x = y.
iii. d(x, y) = d(y, x) ∀x, y ∈ X.
iv. d(x, z) ≤ d(x, y) +d(y, z).
Perechea (X, d) se nume¸ste spat ¸iu metric.
Dac˘a Y ⊆ X este o submult ¸ime nevid˘a, atunci (Y, d) se nume¸ste subspat ¸iu
metric indus.
Un ¸sir x
n
∈ X se nume¸ste convergent dac˘a exist˘a a ∈ X astfel ˆıncˆat
∀ > 0, ∃n

∈ N cu proprietatea d(x
n
, a) < , ∀n ≥ n

.
ˆ
In acest caz a se nume¸ste limita ¸sirului ¸si se noteaz˘a a = lim
n→∞
x
n
sau x
n
→ a.
Un ¸sir x
n
∈ X se nume¸ste ¸sir Cauchy (fundamental) dac˘a
∀ > 0, ∃n

∈ N astfel ˆıncˆat d(x
n
, x
m
) < , ∀n, m ≥ n

.
Un spat ¸iu metric se nume¸ste complet dac˘a orice ¸sir Cauchy este convergent.
Fie d
1
¸si d
2
dou˘a distant ¸e pe o aceea¸si mult ¸ime X. Metricele d
1
¸si d
2
se
numesc echivalente dac˘a exist˘a α > 0 ¸si β > 0 astfel ˆıncˆat
d
1
(x, y) ≤ αd
2
(x, y) ≤ βd
1
(x, y), ∀x, y ∈ X.
In acest caz, (dac˘a d
1
¸si d
2
sunt echivalente), se demonstreaz˘a c˘a un ¸sir
x
n
∈ X este convergent (respectiv Cauchy) ˆın spat ¸iul metric (X, d
1
) dac˘a ¸si
29
30 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
numai dac˘a este convergent (respectiv Cauchy) ˆın spat ¸iul metric (X, d
2
).
Mult ¸imi remarcabile ˆın spat ¸ii metrice
Fie a ∈ X ¸si r > 0; bila deschis˘a de centru a ¸si raz˘a r este, prin definit ¸ie,
mult ¸imea
B(a, r) = ¦x ∈ X [ d(a, x) < r¦.
Sfera de centru a ¸si raz˘a r este definit˘a prin
S(a, r) = ¦x ∈ X [ d(a, x) = r,
iar bila ˆınchis˘a de centru a ¸si raz˘a r este
B(a, r) = B(a, r) ∪ S(a, r) = ¦x ∈ X [ d(x, a) ≤ r¦.
O submult ¸ime D ⊆ X se nume¸ste deschis˘a dac˘a ∀a ∈ D, ∃ r > 0 astfel
ˆıncˆat B(a, r) ⊆ D.
O submult ¸ime F ⊆ X se nume¸ste ˆınchis˘a dac˘a X ` D (complementara)
este mult ¸ime deschis˘a.
Se poate demonstra urm˘atoarea caracterizare cu ¸siruri a mult ¸imilorˆınchise:
F este ˆınchis˘a dac˘a ¸si numai dac˘a pentru orice ¸sir convergent x
n
∈ F rezult˘a
lim
n→∞
x
n
∈ F.
O submult ¸ime M ⊆ X se nume¸ste m˘arginit˘a dac˘a exist˘a a ∈ X ¸si r > 0
astfel ˆıncˆat M ⊆ B(a, r).
O mult ¸ime K ⊆ X se nume¸ste compact˘a dac˘a pentru orice familie de
mult ¸imi deschise (D
i
)
i∈J
cu proprietatea
¸
i∈J
D
i
⊇ K, ∃I ⊆ J, I finit˘a astfel
ˆıncˆat
¸
i∈I
D
i
⊇ K.
Spat ¸iul metric X se nume¸ste conex dac˘a nu exist˘a dou˘a submult ¸imi
simultan deschise (sau ˆınchise) D
1
¸si D
2
cu propriet˘at ¸ile:
D
1
= ∅, D
2
= ∅, X = D
1
∪ D
2
¸si D
1
∩ D
2
= ∅.
O submult ¸ime A ⊆ X se nume¸ste conex˘a dac˘a spat ¸iul metric (indus) (A, d)
este conex. Rezult˘a urm˘atoarea caracterizare a submult ¸imilor conexe: o
submult ¸ime A ⊆ X este conex˘a dac˘a ¸si numai dac˘a nu exist˘a dou˘a submult ¸imi
deschise D
1
¸si D
2
astfel ˆıncˆat D
1
∩ D
2
= ∅, D
1
∩ A = ∅, D
2
∩ A = ∅ ¸si
A ⊆ D
1
∪ D
2
.
Fie A ⊆ X ¸si fie a ∈ X. Punctul a se nume¸ste punct de acumulare al
mult ¸imii A dac˘a pentru orice r > 0, avem B(a, r) ∩ A` ¦a¦ = ∅. Caracteri-
zarea cu ¸siruri a punctelor de acumulare este:
2.1. NOT¸ INI TEORETICE 31
Punctul a ∈ X este punct de acumulare al mult ¸imii A dac˘a ¸si numai
dac˘a exist˘a un ¸sir x
n
∈ A astfel ˆıncˆat x
n
= a ∀n ∈ N ¸si lim
n→∞
x
n
= a.
Un punct al mult ¸imii A se nume¸ste punct izolat al lui A dac˘a nu este
punct de acumulare al lui A. Mult ¸imea A se nume¸ste perfect˘a dac˘a este
ˆınchis˘a ¸si nu cont ¸ine puncte izolate.
Mult ¸imile finite nu au puncte de acumulare.
ˆ
In plus, se poate demonstra c˘a
orice mult ¸ime perfect˘a este nenum˘arabil˘a.
Funct ¸ii continue
Fie (X, d) ¸si (Y, d

) dou˘a spat ¸ii metrice.
O aplicat ¸ie f : X → Y se nume¸ste continu˘a ˆın punctul a ∈ X dac˘a
∀ > 0, ∃δ

> 0 astfel ˆıncˆat ∀x ∈ X cu proprietatea d(x, a) < δ

rezult˘a
d

(f(x), f(a)) < .
O formulare echivalent˘a (cu ¸siruri) este:
f este continu˘a ˆın a dac˘a ¸si numai dac˘a pentru orice ¸sir x
n
∈ X cu propri-
etatea lim
n→∞
x
n
= a, rezult˘a lim
n→∞
f(x
n
) = f(a).
Funct ¸ia f se nume¸ste continu˘a (pe X) dac˘a este continu˘a ˆın orice punct
a ∈ X.
Caracterizarea funct ¸iilor continue
Urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
i. Aplicat ¸ia f : X → Y este continu˘a.
ii. Aplicat ¸ia f ˆıntoarce mult ¸imi deschise ˆın mult ¸imi deschise, i.e.:
pentru orice submult ¸ime deschis˘a D ⊆ Y rezult˘a c˘a f
−1
(D) este submult ¸ime
deschis˘a ˆın X.
iii. Aplicat ¸ia f ˆıntoarce mult ¸imi ˆınchise ˆın mult ¸imi ˆınchise, i.e. pentru orice
submult ¸ime ˆınchis˘a D ⊆ Y rezult˘a c˘a f
−1
(D) este submult ¸ime ˆınchis˘a ˆın X.
Uniform continuitate
O aplicat ¸ie f : X → Y se nume¸ste uniform continu˘a (pe X) dac˘a:
∀ > 0, ∃δ

> 0 astfel ˆıncˆat d(x, y) < δ

⇒ d

(f(x), f(y)) < .
Propriet˘at ¸i ale funct ¸ii continue
Fie f : X → Y o funct ¸ie continu˘a; atunci:
Dac˘a A este mult ¸ime compact˘a atunci f(A) este mult ¸ime compact˘a.
Dac˘a X este conex, atunci f(X) este conex (ca subspat ¸iu al lui Y ).
Dac˘a X este spat ¸iu metric compact, atunci f este uniform continu˘a pe X.
32 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Principiul contract ¸iei, metoda aproximat ¸iilor succesive
Fie (X, d) un spat ¸iu metric ¸si fie f : X → X. Aplicat ¸ia f se nume¸ste
contract ¸ie (pe X) dac˘a exist˘a k ∈ [0, 1) astfel ˆıncˆat:
d(f(x), f(y)) ≤ k d(x, y), ∀x, y ∈ X.
Num˘arul k se nume¸ste factor de contract ¸ie.
Teorema de punct fix a lui Banach
Fie (X, d) un spat ¸iu metric complet ¸si fie f : X → X o contract ¸ie de factor
k. Atunci exist˘a un unic punct ξ ∈ X astfel ˆıncˆat f(ξ) = ξ.
Punctul ξ de mai sus se nume¸ste punct fix al aplicat ¸iei f.
Construct ¸ia lui se face astfel: fie x
0
∈ X, arbitrar fixat ¸si fie ¸sirul (nu-
mit ¸sirul aproximat ¸iilor succesive) definit prin recurent ¸˘a x
n+1
= f(x
n
). Se
demonstreaz˘a c˘a ¸sirul x
n
este convergent ¸si limita sa este punctul fix c˘autat.
ˆ
In plus, are loc formula (evaluarea erorii):
d(x
n
, ξ) ≤
k
n
1 −k
d(x
0
, x
1
), ∀n ∈ N.
Exemple uzuale de spat ¸ii metrice
a. Mult ¸imea numerelor reale, R, este spat ¸iu metric cu distant ¸a uzual˘a
d(x, y) = [x −y[, ∀x, y ∈ R.
Se poate demonstra c˘a singurele mult ¸imi conexe din R sunt intervalele.
b. Pe mult ¸imea numerelor complexe, C, distant ¸a uzual˘a este
d(z, w) = [z −w[, ∀z, w ∈ C.
c. Fie R
n
= ¦x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) [ x
j
∈ R¦. Distant ¸a uzual˘a (euclidian˘a):
d
2
(x, y) =

n
¸
k=1
(x
k
−y
k
)
2
, unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
).
ˆ
In R
n
o mult ¸ime este compact˘a dac˘a ¸si numai dac˘a este ˆınchis˘a ¸si m˘arginit˘a.
d. Fie C
n
= ¦x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) [ x
j
∈ C¦. Distant ¸a uzual˘a (euclidian˘a):
d
2
(x, y) =

n
¸
k=1
[x
k
−y
k
[
2
,
cu notat ¸ii evidente.
2.1. NOT¸ INI TEORETICE 33
e. Fie
2
(N) = ¦x : N → R [
¸
n
[x(n)[
2
< ∞¦. Generalizarea distant ¸ei
euclidiene la cazul infinit dimensional (pe
2
(N)) este
d(x, y) =

¸
n
[x(n) −y(n)[
2
.
f. Fie A = ∅ ¸si fie ´(A) = ¦f : A → R [ f m˘arginit˘a¦. Distant ¸a
”supremum” pe spat ¸iul funct ¸iilor m˘arginite este
d

(f, g) = sup
x∈A
[f(x) −g(x)[.
g. Fie a, b ∈ R ¸si fie ([a, b] = ¦f : [a, b] → R [ f continu˘a¦. Distant ¸a
uzual˘a pe spat ¸iul funct ¸iilor continue este
d

(f, g) = sup
x∈[a,b]
[f(x) −g(x)[.
h. Mai general, dac˘a X este un spat ¸iu metric compact, atunci mult ¸imea
funct ¸iilor continue ((X) = ¦f : X → R [ f continu˘a¦ este spat ¸iu metric cu
distant ¸a d

(f, g) = sup
x∈X
[f(x) −g(x)[.
i. Fie B = ¦0, 1¦ codul (alfabetul) binar. Pe produsul cartezian
B
n
= ¦(x
1
, x
2
, ...x
n
) [ x
j
∈ B, ∀j = 1, 2, ..., n¦
definim distant ¸a Hamming:
d((x
1
, x
2
, ..., x
n
), (y
1
, y
2
, ..., y
n
)) =
n
¸
j=1
[x
j
−y
j
[.
Distant ¸a Hamming m˘asoar˘a de fapt num˘arul de necoincident ¸e dintre ele-
mentele (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ¸si (y
1
, y
2
, ..., y
n
).
j. Orice mult ¸ime nevid˘a A se poate organiza ca spat ¸iu metric (discret)
cu distant ¸a ”discret˘a” ρ(x, y) =

1 dac˘a x = y
0 dac˘a x = y
Spat ¸ii normate
Fie X un spat ¸iu vectorial complex (sau real).
O aplicat ¸ie | |: X −→ [0 , ∞) cu propriet˘at ¸ile:
a. | x +y |≤| x | + | y |
b. | αx |= [α[ | x |
c. | x |= 0 ⇐⇒ x = 0,
pentru orice x , y ∈ X ¸si α ∈ C, se nume¸ste norm˘a. O aplicat ¸ie care verific˘a
34 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
doar condit ¸iile a ¸si b se nume¸ste seminorm˘a.
Perechea (X , | |) se nume¸ste spat ¸iu normat. Orice spat ¸iu normat este ¸si
spat ¸iu metric, distant ¸a dintre x ¸si y fiind, prin definit ¸ie,
d(x, y) =| x −y |
Dac˘a ˆın plus orice ¸sir Cauchy este convergent, atunci (X , | |) se nume¸ste
spat ¸iu Banach (sau spat ¸iu normat complet). Se poate demonstra c˘a operat ¸iile
algebrice sunt continue: dac˘a lim
n→∞
x
n
= x ¸si lim
n→∞
y
n
= y, atunci lim
n→∞
(x
n
+
y
n
) = x +y ¸si analog pentru ˆınmult ¸irea cu scalari.
Exemple de spat ¸ii normate
i. Spat ¸iile vectoriale R
n
¸si C
n
sunt spat ¸ii Banach cu norma euclidian˘a:
| x |
2
=

n
¸
j=1
[x
j
[
2
.
ii. Spat ¸iile de ¸siruri
p
(Z) ¸si
p
(N)
Fie p ∈ R, p ≥ 1, fixat ¸si fie

p
(Z) = ¦x : Z → C ;
¸
n∈Z
[x(n)[
p
este convergent˘a¦.
Facem precizarea c˘a dac˘a (a
n
)
n∈Z
este un ¸sir de numere complexe indexat
dup˘a Z, atunci seria
¸
n∈Z
a
n
este convergent˘a dac˘a seriile
0
¸
n=−∞
a
n
¸si

¸
n=1
a
n
sunt amˆandou˘a convergente.
Cu operat ¸iile uzuale cu ¸siruri,
p
(Z) este spat ¸iu vectorial. Norma este
| x |
p
=

¸
n∈Z
[x(n)[
p
1
p
.
Se demonstreaz˘a c˘a (
p
(Z), | |
p
) este spat ¸iu Banach.
Analog se definesc spat ¸iile
p
(N) = ¦x : N → C ;

¸
n=0
[x(n)[
p
< ∞¦.
iii. Spat ¸iul ¸sirurilor m˘arginite
Fie

(Z) = ¦x : Z → C ; x ¸sir m˘arginit ¦. Cu operat ¸iile uzuale,

(Z) este
spat ¸iu vectorial. Aplicat ¸ia | x |

= sup
n∈Z
[x(n)[ este norm˘a, iar (

(Z), | |

)
este spat ¸iu Banach.
Analog se define¸ste spat ¸iul

(N).
2.1. NOT¸ INI TEORETICE 35
iv. Spat ¸iul funct ¸iilor continue
Fie T un spat ¸iu metric compact (caz particular: D = [a, b], a, b ∈ R) ¸si fie
((T) = ¦f : T → C ; f continu˘a¦.
Cu operat ¸iile uzuale, ((T) este spat ¸iu vectorial. Structura de spat ¸iu Banach
este definit˘a de norma supremum:
| f |

= sup
t∈D
[f(t)[.
v. Spat ¸iul funct ¸iilor m˘arginite
Fie A = ∅; spat ¸iul vectorial al funct ¸iilor m˘arginite
´(A) = ¦f : A → R [ f m˘arginit˘a ¦
este spat ¸iu Banach cu norma supremum: | f |

= sup
t∈A
[f(t)[.
Serii ˆınt-un spat ¸iu normat
Fie (X, | |) un spat ¸iu normat ¸si fie (x
n
)
n∈N
un ¸sir de elemente din X.
Spunem c˘a seria
¸
n∈N
x
n
este convergent˘a la x ∈ X (numit ˆın acest caz
suma seriei) dac˘a ¸sirul sumelor part ¸iale, s
n
=
n
¸
k=1
x
k
converge la x. Seria
¸
n∈N
x
n
se nume¸ste absolut convergent˘a dac˘a seria (de numere reale ¸si pozi-
tive)
¸
n∈N
| x
n
| este convergent˘a. Cu o demonstrat ¸ie asem˘an˘atoare celei de
la serii de numere reale se poate ar˘ata c˘a ˆıntr-un spat ¸iu Banach orice serie
absolut convergent˘a este convergent˘a, reciproca fiind, ˆın general, fals˘a.
Operatori liniari
Fie (X, | |) ¸si (Y, | |) dou˘a normate; o aplicat ¸ie T : X → Y se nume¸ste
aplicat ¸ie liniar˘a (sau operator liniar) dac˘a:
T(αx +βy) = αT(x) +βT(y), ∀x, y ∈ X, ∀α, β ∈ C.
Operatorul T se nume¸ste liniar ¸si continuu dac˘a, ˆın plus, aplicat ¸ia T este ¸si
continu˘a.
Mult ¸imea operatorilor liniari ¸si continui de la X ˆın Y se noteaz˘a cu L(X, Y ).
Cu operat ¸iile uzuale:
(T +S)(x) = T(x) +S(x), (αT)(x) = αT(x), ∀α ∈ C, ∀ x ∈ X,
mult ¸imea L(X, Y ) este spat ¸iu vectorial.
36 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Pentru orice aplicat ¸ie liniar˘a T : X → Y , se demonstreaz˘a c˘a urm˘atoarele
afirmat ¸ii sunt echivalente:
a. T este continu˘a.
b. T este continu˘a ˆın 0 ∈ X.
c. exist˘a M > 0 astfel ˆıncˆat: ∀ x ∈ X, | T(x) | ≤ M | x | .
Spat ¸iul vectorial L(X, Y ) se organizeaz˘a ca spat ¸iu normat cu norma:
| T |= inf¦M > 0 [ | T(x) | ≤ M | x |¦.
Au loc urm˘atoarele egalit˘at ¸i:
| T |= sup¦| Tx | [ | x | ≤ 1¦ = sup¦| Tx | [ | x |= 1¦.
Din definit ¸ie rezult˘a:
| Tx |≤| T | | x | ∀ T ∈ L(X), ∀x ∈ X.
Se demonstreaz˘a de asemenea inegalitatea:
| TS | ≤| T | | S |, ∀ T, S ∈ L(X).
Dac˘a Y este spat ¸iu Banach, atunci (L(X, Y ), | |) este spat ¸iu Banach.
Dac˘a Y este corpul scalarilor (R sau C) atunci L(X, C) se noteaz˘a X

¸si se
nume¸ste dualul spat ¸iului X, iar elementele lui se numesc funct ¸ionale liniare
¸si continue.
ˆ
In cazul X = Y , not˘am L(X) = L(X, X).
Spectru, valori proprii, vectori proprii
ˆ
In continuare presupunem c˘a X este spat ¸iu Banach.
Pentru orice operatori T, S ∈ L(X) se define¸ste produsul (compunerea):
(TS)(x) = T(S(x)), ∀ x ∈ X.
Un operator T ∈ L(X) se nume¸ste inversabil dac˘a exist˘a T
−1
∈ L(X) astfel
ˆıncˆat TS = I, unde, am notat cu I operatorul identic: Ix = x, ∀ x ∈ X.
Un rezultat fundamental (teorema lui Banach) afirm˘a c˘a un operator T este
inversabil dac˘a ¸si numai dac˘a este bijectiv.
Pentru orice T ∈ L(X), mult ¸imea:
σ(T) = ¦λ ∈ C [ operatorul λI −T nu este inversabil¦
se nume¸ste spectrul operatorului T. Se demonstreaz˘a c˘a spectrul este mult ¸ime
nevid˘a ¸si compact˘a inclus˘a ˆın ¦λ ∈ C [ [λ[ ≤| T |¦.
2.2. SPAT¸ II METRICE 37
Num˘arul r(T) = sup¦[λ[ [ λ ∈ σ(T)¦ se nume¸ste raza spectral˘a a opera-
torului T; evident, r(T) ≤| T | ¸si, ˆın plus, are loc formula razei spectrale:
r(T) = lim
n→∞
| T
n
|
1
n
.
Submult ¸imea:
σ
p
(T) = ¦λ ∈ σ(T) [ operatorul λI −T nu este injectiv¦
se nume¸ste spectrul punctual (sau mult ¸imea valorilor proprii).
Dac˘a λ ∈ σ
p
(T), atunci exist˘a x ∈ X, x = 0, astfel ˆıncˆat Tx = λx.
ˆ
In
acest caz vectorul x se nume¸ste vector propriu al lui T asociat valorii proprii
λ. Dac˘a X este un spat ¸iu Banach finit dimensional, (C
n
sau R
n
) atunci
spectrul coincide cu mult ¸imea valorilor proprii ¸si
σ
p
(T) = σ(T) = ¦λ ∈ C [ P
T
(λ) = 0¦,
unde, P
T
este polinomul caracteristic al operatorului T.
2.2 Spat ¸ii metrice
1. S˘a se demonstreze c˘a urm˘atoarele aplicat ¸ii sunt metrici pe R
2
, echiva-
lente cu distant ¸a euclidian˘a:
a. d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = [x
1
−x
2
[ +[y
1
−y
2
[.
b. d

((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) = max¦[x
1
−x
2
[, [y
1
−y
2
[¦.
Solut ¸ie
Se verific˘a direct definit ¸ia distant ¸ei. Fie d
2
distant ¸a euclidian˘a pe R
2
¸si fie
(x, y) ∈ R
2
; din inegalit˘at ¸ile:

[x[
2
+[y[
2
≤ [x[ +[y[ ≤

2 ([x[
2
+[y[
2
),
1
2
([x[ +[y[) ≤ max¦[x[, [y[¦ ≤ [x[ +[y[,
rezult˘a:
d
2
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) ≤ d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) ≤

2 d
2
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
))
¸si respectiv
1
2
d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) ≤ d

((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)) ≤ d
1
((x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)).
38 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
2. S˘a se generalizeze exemplul de mai sus ˆın cazurile R
n
¸si C
n
.
3. S˘a se caracterizeze ¸sirurile convergente ¸si ¸sirurile Cauchy ˆıntr-un
spat ¸iu metric discret. S˘a se demonstreze c˘a orice spat ¸iu metric discret este
complet.
Solut ¸ie
Fie (X, d) un spat ¸iu metric discret ¸si fie x
n
un ¸sir ˆın X; fie 0 < ε < 1. Dac˘a
x
n
→ a, atunci exist˘a n
ε
∈ N astfel ˆıncˆat d(x
n
, a) < ε < 1, ∀n ≥ n
ε
, deci
d(x
n
, a) = 0, ∀n ≥ n
ε
; rezult˘a c˘a ¸sirul x
n
este constant (ˆıncepˆand de la un
rang). Un rat ¸ionament similar se aplic˘a ¸si ˆın cazul ¸sirurilor Cauchy.
4. Pe mult ¸imea numerelor rat ¸ionale, Q, consider˘am distant ¸a uzual˘a (in-
dus˘a din R), d(x, y) = [x − y[. S˘a se demonstreze c˘a spat ¸iul metric (Q, d)
nu este complet.
Solut ¸ie
Fie ¸sirul de numere rat ¸ionale x
n
=

1 +
1
n

n
. Se ¸stie c˘a ˆın R ¸sirul x
n
este
convergent la e ∈ R ` Q. Rezult˘a c˘a x
n
este ¸sir Cauchy ˆın R, deci ¸si ˆın
Q; dac˘a x
n
ar fi convergent ˆın Q, atunci ˆın R ar avea dou˘a limite, ceea ce
constituie o contradict ¸ie.
5. Mult ¸imea lui Cantor
Not˘am cu I
0
intervalul [0, 1]. Elimin˘am din I
0
intervalul din mijloc, (
1
3
,
2
3
)
¸si not˘am
I
1
=
¸
0,
1
3


¸
2
3
, 1

mult ¸imea astfel obt ¸inut˘a. Continu˘am procedeul: din fiecare din intervalele
[0,
1
3
], [
2
3
, 1] elimin˘am intervalul din mijloc ¸si not˘am cu I
2
mult ¸imea rezul-
tat˘a:
I
2
=
¸
0,
1
9


¸
2
9
,
3
9


¸
6
9
,
7
9


¸
8
9
, 1

.
Continuˆand procedeul, se obt ¸ine un ¸sir de mult ¸imi I
0
, I
1
, I
2
, ... cu propriet˘at ¸ile:
i. I
0
⊃ I
1
⊃ I
2
⊃ ...
ii. I
n
este reuniunea a 2
n
intervale, fiecare de lungime 3
−n
.
Prin definit ¸ie, mult ¸imea lui Cantor este intersect ¸ia: ( =
¸
n∈N
I
n
.
S˘a se demonstreze urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
a. ( este mult ¸ime compact˘a.
b. Mult ¸imea ( nu cont ¸ine intervale.
c. Mult ¸imea lui Cantor este perfect˘a (nu cont ¸ine puncte izolate); ˆın partic-
ular, rezult˘a c˘a ( nu este mult ¸ime num˘arabil˘a.
2.2. SPAT¸ II METRICE 39
Solut ¸ie
a. Mult ¸imea ( este m˘arginit˘a (inclus˘a ˆın [0, 1]) ¸si ˆınchis˘a (intersect ¸ie de
mult ¸imi ˆınchise).
b. Din construct ¸ie, rezult˘a:
( ∩

3k + 1
3
m
,
3k + 2
3
m

= ∅, ∀k, m ∈ N.
Dar, orice interval (α, β) cont ¸ine un interval de forma

3k+1
3
m
,
3k+2
3
m

dac˘a m
este ales cu condit ¸ia 3
−m
<
β−α
6
. Rezult˘a c˘a mult ¸imea ( nu cont ¸ine inter-
vale.
c. Fie a ∈ ( ¸si fie S un interval arbitrar care-l cont ¸ine pe a; pentru orice
n ∈ N, fie J
n
acel interval al lui I
n
care-l cont ¸ine pe a. Alegem n
0
suficient
de mare astfel ˆıncˆat J
n
0
⊆ S; dac˘a not˘am cu x
n
acel cap˘at al intervalului
J
n
diferit de a, rezult˘a x
n
∈ ( ∩ S, x
n
= a, ∀n ≥ n
0
.
6. Fie spat ¸iul metric (R
n
, d
2
), fie x
m
= (x
m
1
, x
m
2
, ..., x
m
n
) un ¸sir de ele-
mente din R
n
¸si a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) ∈ R
n
. Atunci:
lim
m→∞
x
m
= a (ˆın R
n
) ⇔ lim
m→∞
x
m
k
= a
k
(ˆın R), ∀k ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
Solut ¸ie
Se aplic˘a inegalit˘at ¸ile:
[x
m
j
−a
j
[ ≤ d
2
(x
m
, a) ≤
n
¸
k=1
[x
m
k
−a
k
[, ∀j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
7. Fie a, b ∈ R, a < b.
a. S˘a se demonstreze c˘a
d
1
(f, g) =

b
a
[f(x) −g(x)[dx
este distant ¸˘a pe mult ¸imea funct ¸iilor continue ([a, b].
b. S˘a se demonstreze c˘a orice ¸sir f
n
∈ (([a, b]) convergent ˆın raport cu
distant ¸a d

este convergent ¸si ˆın raport cu distant ¸a d
1
, dar reciproca este
fals˘a.
Solut ¸ie
a. Se verific˘a direct definit ¸ia (se folosesc propriet˘at ¸ile modulului ¸si ale inte-
gralei).
b. Fie f
n
, f ∈ (([a, b]) astfel ˆıncˆat d

(f
n
, f) → 0. Atunci:
d
1
(f
n
, f) =

b
a
[f
n
(x) −f(x)[dx ≤ (b −a) d

(f
n
, f) → 0.
40 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Pentru a ar˘ata c˘a reciproca este fals˘a, fie ¸sirul f
n
(x) =
1
1 +nx
.
Atunci f
n
→ 0 ˆın raport cu distant ¸a d
1
, dar nu converge ˆın raport cu d

.
8. Fie (X, d) un spat ¸iu metric complet ¸si fie A ⊆ X; s˘a se demon-
streze c˘a spat ¸iul metric indus (A, d) este complet dac˘a ¸si numai dac˘a A este
submult ¸ime ˆınchis˘a ˆın X.
Solut ¸ie
Se folose¸ste caracterizarea cu ¸siruri a mult ¸imilor ˆınchise. Presupunem mai
ˆıntˆai c˘a A este ˆınchis˘a. Dac˘a x
n
∈ A este un ¸sir Cauchy (ˆın X), atunci exist˘a
(deoarece X este complet) x ∈ X astfel ˆıncˆat x
n
→ x. Dar A este ˆınchis˘a,
deci x ∈ A. Implicat ¸ia invers˘a o l˘as˘am ca exercit ¸iu.
9. a. S˘a se demonstreze c˘a aplicat ¸ia
d : R R → [0, ∞), d(x, y) = [arctgx −arctgy[, ∀x, y ∈ R,
este distant ¸˘a pe R.
b. Spat ¸iul metric (R, d) nu este complet.
Solut ¸ie
a. Funct ¸ia arctg este injectiv˘a, deci d(x, y) = 0 ⇔ x = y.
b. S¸irul x
n
= n este ¸sir Cauchy ˆın raport cu distant ¸a d:
d(x
n
, x
m
) = [arctg n −arctg m[ =

arctg

n −m
1 +nm

→ 0,
dac˘a m, n → ∞.
Presupunˆand, prin absurd, c˘a ¸sirul x
n
este convergent la a ∈ R, atunci
d(x
n
, a) → 0; pe de alt˘a parte:
d(x
n
, a) = [arctg n −arctg a[ =
=

arctg

n −a
1 +na

arctg

1
a

= 0, ∀a ∈ R,
contradict ¸ie.
10. Exemplul de mai sus se poate generaliza astfel: fie X o mult ¸ime
nevid˘a arbitrar˘a, fie f : X → R ¸si fie
d : X X → [0, ∞), d(x, y) = [ f(x) −f(y) [.
Atunci d este distant ¸˘a pe X dac˘a ¸si numai dac˘a funct ¸ia f este injectiv˘a.
2.2. SPAT¸ II METRICE 41
11. In spat ¸iul metric (R
2
, d
2
) consider˘am submult ¸imile:
A = ¦(x, y) ∈ R
2
[ 0 < x
2
+y
2
≤ 1¦,
B = ¦(x, y) ∈ R
2
[ 1 ≤ x
2
+y
2
≤ 2¦,
D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
< 1, x > 0, y > 0¦,
E = ¦(x, y) ∈ R
2
[ ax +by +c = 0, a, b, c ∈ R constante fixate¦,
F =

1
n
, 1

∈ R
2
[ n ∈ N
¸
, G = F ∪ ¦(0, 1)¦.
S˘a se precizeze dac˘a mult ¸imile sunt deschise, ˆınchise, m˘arginite, conexe
sau compacte.
Solut ¸ie
A este mult ¸ime m˘arginit˘a ¸si conex˘a, dar nu este deschis˘a ¸si nici ˆınchis˘a.
B este compact˘a ¸si conex˘a. D este deschis˘a, conex˘a ¸si m˘arginit˘a. E este
ˆınchis˘a, conex˘a ¸si nem˘arginit˘a. F este m˘arginit˘ a, dar nu este deschis˘a, nici
ˆınchis˘a ¸si nici conex˘a. G este mult ¸ime compact˘a.
12. S˘a se dea un exemplu de submult ¸ime ˆın R
2
care este conex˘a, dar nu
este conex˘a prin arce (o submult ¸ime M a unui spat ¸iu metric X se nume¸ste
conex˘a prin arce dac˘a pentru orice x, y ∈ M exist˘a a, b ∈ R ¸si o funct ¸ie
continu˘a γ : [a, b] → M astfel ˆıncˆat γ(a) = x ¸si γ(b) = y).
Solut ¸ie
Un exemplu este :
H =

x, sin
1
x

∈ R
2
[ x ∈ (0, 1]

¸
¦(0, y) ∈ R
2
[ y ∈ [−1, 1]¦.
13. S˘a se arate c˘aˆıntr-un spat ¸iu metric intersect ¸ia unei familii infinite de
mult ¸imi deschise nu este neap˘arat deschis˘a ¸si reuniunea unei familii infinite
de mult ¸imi ˆınchise nu este neap˘arat ˆınchis˘a.
Solut ¸ie
Fie, de exemplu, ˆın spat ¸iul metric R mult ¸imile deschise
D
n
=


1
n
,
1
n

, ∀n ∈ N

.
Atunci
¸
n≥1
D
n
= ¦0¦.
ˆ
In acela¸si spat ¸iu metric, fie mult ¸imile ˆınchise
F
n
=
¸
1
n
, 1 −
1
n

, ∀n ∈ N

.
Atunci
¸
n≥1
F
n
= (0, 1).
42 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
2.3 Teorema contract ¸iei
14. S˘a se decid˘a dac˘a urm˘atoarele funct ¸ii sunt contract ¸ii pe mult ¸imile
indicate:
a. f(x) = sin x, x ∈ R.
b. f(x) = lnx, x ∈ [e, ∞).
c. f(x) = arctg x, x ∈ R.
d. f(x) =
1 −x
2
5(1 +x
2
)
, x ∈ R.
e. f(x) =
2x
1 +x
2
, x ∈ R.
Solut ¸ii
a. Funct ¸ia f(x) = sin x nu este contract ¸ie pe R. Presupunˆand prin absurd
c˘a ar exista k ∈ (0, 1) astfel ˆıncˆat [ sin x − sin y[ ≤ k [x − y[, ∀x, y ∈ R,
atunci, ˆın particular pentru y = 0, se obt ¸ine [ sin x[ ≤ k [x[, ∀x ∈ R; rezult˘a
c˘a lim
x→0
[ sin x[
[x[
≤ k < 1, contradict ¸ie. Funct ¸ia sinus este totu¸si contract ¸ie pe
orice interval ˆınchis care nu cont ¸ine numere de forma kπ, ∀k ∈ Z (pentru
demonstrat ¸ie se poate aplica teorema lui Lagrange).
b. Funct ¸ia f(x) = lnx este contract ¸ie pe [e, ∞); din teorema lui Lagrange
rezult˘a:
[ ln x −lny[ ≤

sup
c≥e
1
c

[x −y[ ≤
1
e
[x −y[, ∀x, y ∈ R.
c. Funct ¸ia f(x) = arctg x nu este contract ¸ie pe R; fie, prin absurd, k ∈ (0, 1)
astfel ˆıncˆat [arctg x − arctg y[ ≤ k [x − y[, ∀ x, y ∈ R.
ˆ
In particular pentru
y = 0 rezult˘a [arctg x[ ≤ k [x[, ∀x ∈ R ¸si deci lim
x→0
[arctg x[
[x[
≤ k < 1,
contradict ¸ie. Funct ¸ia f(x) = arctg x este contract ¸ie pe orice interval I pen-
tru care 0 nu este punct de acumulare, deoarece, pe un astfel de interval are
loc inegalitatea sup
x∈I
[f

(x)[ < 1.
d. Funct ¸ia nu este contract ¸ie pe R; rat ¸ionament similar cu exemplele a ¸si c
de mai sus.
e. Funct ¸ia este contract ¸ie pe R.
15. S˘a se aproximeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
solut ¸ia real˘a a
ecuat ¸iei x
3
+ 4x −1 = 0.
Solut ¸ie
Ecuat ¸ia are o singur˘a solut ¸ie real˘a, ξ ∈ (0, 1). Vom aplica metoda
aproximat ¸iilor succesive. Fie X = [0, 1] ¸si f : X → X, f(x) =
1
x
2
+4
. Ecuat ¸ia
2.3. TEOREMA CONTRACT¸ IEI 43
este echivalent˘a cu f(x) = x, iar spat ¸iul metric X este complet (cu metrica
uzual˘a indus˘a din R); demonstr˘am acum c˘a f este contract ¸ie pe X. Derivata
este f

(x) =
−2x
(x
2
+4)
2
, iar sup
x∈X
[f

(x)[ = −f

(1) =
2
25
< 1, deci f este
contract ¸ie cu factorul factorul de contract ¸ie k =
2
25
. S¸irul aproximat ¸iilor
succesive este
x
0
= 0, x
n+1
= f(x
n
) =
1
x
2
n
+ 4
;
evaluarea erorii:
[x
n
−ξ[ <
k
n
1 −k
[x
0
−x
1
[ =
1
3

2
25

n
,
deci ξ ≈ x
3
= f

16
65

= 0, 2355072.
Aceea¸si ecuat ¸ie se poate rezolva aproximativ ¸si folosind contract ¸ia
g(x) =
1
4
(1 −x
3
), x ∈ [0, 1].
ˆ
In acest caz factorul de contract ¸ie este
k = sup
x∈(0,1)
[g

(x)[ =
3
4
. Metoda aproximat ¸iilor succesive converge mult
mai ˆıncet ˆın acest caz, ξ ≈ x
6
.
16. S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
solut ¸ia real˘a a
ecuat ¸iei x
3
+ 12x −1 = 0.
Solut ¸ie
Ecuat ¸ia are o singur˘a solut ¸ie real˘a ξ ∈ (0, 1) ¸si este echivalent˘a cu x = f(x),
unde f(x) =

x
2
+ 12

−1
este contract ¸ie pe [0, 1], cu factorul de contract ¸ie
k =
2
169
.
17. S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
solut ¸ia real˘a a
ecuat ¸iei x
5
+x −15 = 0.
Solut ¸ie
Ecuat ¸ia are o singur˘a solut ¸ie real˘a ξ ∈ (1, 2). Scriem ecuat ¸ia sub forma
echivalent˘a x =
5

15 −x; aplicat ¸ia f(x) =
5

15 −x este contract ¸ie pe [1, 2]
cu factorul de contract ¸ie k =
1
5
5

14
4
.
18. Fie a ∈ (0, 10
−1
). S˘a se construiasc˘a un ¸sir al aproximat ¸iilor succe-
sive pentru solut ¸ia din (0, 1) a ecuat ¸iei xe
x
= a.
Solut ¸ie
Scriem ecuat ¸ia sub forma x = φ(x), cu φ(x) = ae
−x
. Atunci φ : [0, 1] → [0, 1]
este o contract ¸ie (cu factorul a).
19. Ecuat ¸ia lui Kepler S˘a se construiasc˘a un ¸sir care converge la
(unica) solut ¸ie a ecuat ¸iei x = q sinx +m, q ∈ (−1, 1), m ∈ R.
44 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Solut ¸ie
Funct ¸ia f : R → R, f(x) = q sin x +m este contract ¸ie:
sup
x∈R
[f

(x)[ = q < 1,
deci ecuat ¸ia x = f(x) are o solut ¸ie unic˘a ξ ∈ R.
Pentru orice x
0
∈ R, ¸sirul
x
n+1
= f(x
n
) = q sin x
n
+m
converge la ξ, eroarea la pasul n fiind:
[x
n
−ξ[ <
q
n
1 −q
[x
1
−x
0
[.
20. Fie a, b, c ∈ R; ˆın ce condit ¸ii se poate aplica metoda aproximat ¸iilor
succesive ecuat ¸iei: x = a sinx +b cos x +c ?
Solut ¸ie
Fie f : R → R, f(x) = a sin x + b cos x + c. Funct ¸ia f se poate scrie sub
forma:
f(x) =

a
2
+b
2

a

a
2
+b
2
sinx +
b

a
2
+b
2
cos x

+c =
=

a
2
+b
2
sin(x +φ) +c,
cu φ ∈ R bine ales. Rezult˘a c˘a aplicat ¸ia f este contract ¸ie dac˘a ¸si numai
dac˘a

a
2
+b
2
< 1; dac˘a aceast˘a ipotez˘a este adev˘arat˘a, atunci un ¸sir al
aproximat ¸iilor succesive este (de exemplu) x
0
= 0, x
n+1
= f(x
n
). Eroarea
la pasul n este cel mult


a
2
+b
2

n
1 −

a
2
+b
2
[b +c[.
21. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice a ∈ (−1, 1) ¸si pentru orice funct ¸ie
continu˘a h : [0, 1] → R exist˘a o singur˘a funct ¸ie continu˘a u : [0, 1] → R astfel
ˆıncˆat u(x) = h(x) +a sinu(x), ∀x ∈ [0, 1].
Solut ¸ie
Studiem ecuat ¸ia ˆın spat ¸iul metric ((([0, 1]), d

)). Fie aplicat ¸ia
F : (([0, 1]) → (([0, 1]), (F(f))(x) = h(x) +a sinf(x), ∀x ∈ [0, 1].
Este suficient s˘a demonstr˘am c˘a F este contract ¸ie (funct ¸ia u din concluzie
este punctul fix al contract ¸iei). Fie f, g ∈ (([0, 1]); atunci:
d

(F(f), F(g)) = sup
x∈[0,1]
[a(sin f(x) −sing(x))[ ≤ [a[ d

(f, g),
2.3. TEOREMA CONTRACT¸ IEI 45
deci F este contract ¸ie cu factorul [a[.
22. Sisteme liniare Fie A = (a
ij
) o matrice p˘atratic˘a de ordinul n ∈ N
cu elemente a
ij
∈ R, ∀i, j ∈ ¦1, 2, .., n¦ ¸si fie b
i
∈ R, ∀i ∈ ¦1, 2, ..., n¦. Pentru
ce valori ale parametrului λ ∈ R se poate aplica metoda aproximat ¸iilor
succesive sistemului liniar: x
i
= λ
n
¸
k=1
a
ik
x
k
+b
i
, ∀ 1 ≤ i ≤ n ?
Solut ¸ie
Fie d una din distant ¸ele echivalente pe R
n
(a se vedea exercit ¸iile 1 ¸si 2) ¸si
fie
T : R
n
→ R
n
, T(x
1
, x
2
, .., x
n
) = λ

n
¸
k=1
a
1k
x
k
+b
1
, ...,
n
¸
k=1
a
nk
x
k
+b
n

.
Se impune condit ¸ia ca T s˘a fie contract ¸ie ¸si se obt ¸in valorile cerute pentru λ.
Vom face ˆın continuare calculul pentru distant ¸a euclidian˘a, d = d
2
. Pentru
orice vectori x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ¸si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) din R
n
, avem (aplic˘am
inegalitatea lui Schwarz):
d
2
(T(x), T(y)) = [λ[

n
¸
i=1

n
¸
k=1
a
ik
(x
k
−y
k
)

2

≤ [λ[

n
¸
i=1

n
¸
k=1
a
2
ik

n
¸
k=1
(x
k
−y
k
)
2

= [λ[

n
¸
i=1
n
¸
k=1
a
2
ik
d
2
(x, y).
Deci T este contract ¸ie dac˘a ¸si numai dac˘a [λ[ ≤

¸

n
¸
i=1
n
¸
k=1
a
2
ik
¸

−1
.
23. S˘a se rezolve exercit ¸iul anterior ˆın raport cu distant ¸ele d
1
¸si d

.
24. Ecuat ¸ii integrale de tip Fredholm Fie a, b ∈ R, a < b ¸si fie
K : [a, b][a, b] → R o funct ¸ie continu˘a (numit˘a nucleu). Pentru orice funct ¸ie
continu˘a f : [a, b] → R ¸si pentru orice λ ∈ R, fie ecuat ¸ia (cu necunoscuta
φ):
φ(x) = λ

b
a
K(x, y)φ(y)dy +f(x), ∀x ∈ [a, b].
S˘a se afle pentru ce valori ale lui λ ∈ R se poate aplica metoda aproximat ¸iilor
succesive ecuat ¸iei considerate.
46 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Solut ¸ie
Studiem ecuat ¸ia ˆın spat ¸iul Banach ((([a, b]), d

). Fie aplicat ¸ia
U : (([a, b]) → (([a, b]), (Uφ)(x) = λ

b
a
K(x, y)φ(y)dy +f(x).
Ecuat ¸ia Fredholm se scrie U(φ) = φ. Pentru orice φ, ψ ∈ (([a, b]), calcul˘am:
d

(Uφ, Uψ) = sup
x∈[a,b]
[(Uφ)(x) −(Uψ)(x)[ =
= sup
x∈[a,b]

b
a
K(x, y)(φ(y) −ψ(y))dy[ ≤
≤ [λ[ sup
x∈[a,b]

b
a
[K(x, y)[ [φ(y) −ψ(y)[dy ≤
≤ [λ[ | K |

b
a
[φ(y) −ψ(y)[dy,
unde, am notat | K |

= sup
(x,y)∈[a,b]
2
[K(x, y)[. Rezult˘a deci
d

(Uφ, Uψ) ≤ [λ[ | K |

(b −a)d

(φ, ψ), ∀φ, ψ ∈ (([a, b]).
Aplicat ¸ia U este contract ¸ie dac˘a ¸si numai dac˘a [λ[ <
1
(b −a) | K |

.
ˆ
In
aceast˘a ipotez˘a, construim un ¸sir al aproximat ¸iilor succesive: fie φ
0
∈ (([a, b])
¸si φ
n+1
= Uφ
n
. Calcul˘am primii termeni ai ¸sirului:
φ
1
(x) = (Uφ
0
)(x) = λ

b
a
K(x, y)φ
0
(y)dy +f(x), ∀x ∈ [a, b].
φ
2
(x) = (Uφ
1
)(x) = λ

b
a
K(x, y)

λ

b
a
K(y, t)φ
0
(t)dt +f(y)

dy +f(x) =
= f(x) +λ

b
a
K(x, y)f(y)dy +λ
2

b
a

b
a
K(x, y)K(y, t)φ
0
(t)dtdy =
= f(x) +λ

b
a
K(x, y)f(y)dy +λ
2

b
a

φ
0
(t)

b
a
K(x, y)K(y, t)dy

dt.
Definim nucleele iterate:
K
1
(x, y) = K(x, y),
2.3. TEOREMA CONTRACT¸ IEI 47
K
2
(x, y) =

b
a
K(x, t)K
1
(t, y)dt,
K
3
(x, y) =

b
a
K(x, t)K
2
(t, y)dt,
.........................................
K
n
(x, y) =

b
a
K(x, t)K
n−1
(t, y)dt.
Cu aceste notat ¸ii, solut ¸ia ecuat ¸iei Fredholm este:
ξ(x) = f(x) +
¸
n≥1
λ
n

b
a
K
n
(x, y)f(y)dy, ∀x ∈ [a, b].
Fie R(x, y, λ) =
¸
n≥0
λ
n
K
n+1
(x, y) rezolventa ecuat ¸iei; atunci:
ξ(x) = f(x) +λ

b
a
R(x, y, λ)f(y)dy.
25. S˘a se determine λ ∈ R astfel ˆıncˆat ecuat ¸iei
φ(x) = λ

1
0
xyφ(y)dy +x
2
s˘a i se poat˘a aplica metoda aproximat ¸iilor succesive ¸si, ˆın acest caz, s˘a se
rezolve ecuat ¸ia.
Solut ¸ie
Cu notat ¸iile din exercit ¸iul precedent, a = 0, b = 1,
K : [0, 1] [0, 1] → R, K(x, y) = xy, f(x) = x
2
¸si | K |

= 1. Aplicat ¸ia
U definit˘a prin (Uφ)(x) = λ

1
0
xyφ(y)dy +x
2
este contract ¸ie dac˘a ¸si numai
dac˘a [λ[ < 1.
ˆ
In acest caz, nucleele iterate sunt:
K
1
(x, y) = K(x, y) = xy,
K
2
(x, y) =

1
0
K(x, t)K
1
(t, y)dt =

1
0
xt
2
ydt =
1
3
xy,
K
3
(x, y) =

1
0
1
3
xt
2
ydt =
1
3
2
xy.
ˆ
In general, K
n
=
1
3
n−1
xy. Rezult˘a:
R(x, y, λ) =
¸
n≥0

λ
3

n
xy =
3xy
3 −λ
,
48 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
¸si deci solut ¸ia (unic˘a) a ecuat ¸iei este
ξ(x) = x
2

1
0
3xy
3 −λ
y
2
dy = x
2
+

4(3 −λ)
x.
26. Metoda lui Newton
Fie a, b ∈ R ¸si fie f : [a, b] → R o funct ¸ie de dou˘a ori derivabil˘a astfel
ˆ
incˆat f

(x) = 0, ∀x ∈ [a, b]. Presupunem c˘a ecuat ¸ia f(x) = 0 are o solut ¸ie
ξ ∈ [a, b]. Metoda lui Newton aproximeaz˘a ξ cu ¸sirul aproximat ¸iilor suc-
cesive generat de contract ¸ia g(x) = x −
f(x)
f

(x)
. S˘a se g˘aseasc˘a o condit ¸ie
suficient˘a pentru a se putea aplica metoda aproximat ¸iilor succesive ¸si s˘a se
interpreteze geometric metoda.
Solut ¸ie
Condit ¸ia [g

(x)[ ≤ k < 1 (pentru ca g s˘a fie contract ¸ie) este echivalent˘a cu
[f(x)f

(x)[ < k(f

(x))
2
, ∀x ∈ [a, b]. Dac˘a aceast˘a condit ¸ie este ˆındeplinit˘a,
atunci ¸sirul aproximat ¸iilor succesive este x
n
= x
n−1

f(x
n−1
)
f

(x
n−1
)
. Geometric,
x
n
este abscisa punctului de intersect ¸ie al tangentei la graficul funct ¸iei f
ˆın punctul (x
n−1
, f(x
n−1
)) cu axa Ox.
ˆ
Intr-adev˘ar, ecuat ¸ia tangentei este
y −f(x
n−1
) = f

(x
n−1
)(x −x
n−1
) ¸si pentru y = 0 se obt ¸ine x
n
.
27. Fie a > 0 ¸si p ∈ N. S˘a se aplice metoda lui Newton pentru a
construi un ¸sir al aproximat ¸iilor succesive pentru
p

a.
Solut ¸ie
Fie f(x) = x
p
−a ¸si g(x) = x −
f(x)
f

(x)
=
1
p

(p −1)x +ax
1−p

. Aplicat ¸ia g
este contract ¸ie pe un interval care cont ¸ine
p

a:
[g

(x)[ =
p −1
p

1 −ax
−p

<
p −1
p
< 1 , ∀x >
p

a
2
.
In concluzie, pentru a construi un ¸sir al aproximat ¸iilor succesive, trebuie ca
primul termen, x
0
, s˘a fie ales astfel ˆıncˆat x
0
>
p

a
2
.
2.4 Funct ¸ii continue
28. S˘a se studieze continuitatea in zero funct ¸iei
f(x) =

x[
1
x
], x ∈ (0, 1]
1, x = 0
2.4. FUNCT¸ II CONTINUE 49
unde, [a] este partea ˆıntreag˘a a num˘arului a ∈ R.
Solut ¸ie
Din dubla inegalitate:
x

1
x
−1

< f(x) ≤ x
1
x
, ∀ x ∈ (0, 1],
rezult˘a c˘a funct ¸ia f este continu˘a ˆın 0.
29. Fie
f : R → R, f(x) =

xsin
1
x
, x = 0
0, x = 0
S˘a se demonstreze c˘a f este uniform continu˘a pe R.
Solut ¸ie
Funct ¸ia f este continu˘a, deci pe orice interval compact [a, b] ⊂ R este ¸si
uniform continu˘a. Fie x
n
→ ∞¸si y
n
→ ∞ astfel ˆıncˆat [x
n
−y
n
[ → 0. Atunci
[f(x
n
) − f(y
n
)[ → 0 (deoarece lim
n→∞
f(x
n
) = lim
n→∞
f(y
n
) = 1), deci f este
uniform continu˘a pe R.
30. Fie f : (0, 1] → R, f(x) = sin
1
x
. S˘a se demonstreze c˘a f nu este
uniform continu˘a.
Solut ¸ie
Fie x
n
=
1

¸si y
n
=
1
π
2
+ 2nπ
. Atunci [x
n
−y
n
[ → 0, dar
[f(x
n
) −f(y
n
)[ → 1 = 0.
31. Fie f : (0, 1] → R, f(x) = ln x ¸si g : [1, ∞) → R, g(x) = ln x. S˘a se
studieze uniform continuitatea funct ¸iilor f ¸si g.
Solut ¸ie
Funct ¸ia f nu este uniform continu˘a: fie x
n
= e
−n
¸si y
n
= e
−2n
. Atunci
[x
n
− y
n
[ → 0, dar [f(x
n
) − f(y
n
)[ → ∞. Funct ¸ia g este uniform continu˘a:
din inegalitatea sup
x≥1
[g

(x)[ ≤ 1, rezult˘a, (aplicˆand teorema lui Lagrange):
[g(x) −g(y) ≤ [x −y[, ∀x, y ∈ [1, ∞).
32. Fie (X, d) un spat ¸iu metric, fie f : X → R o aplicat ¸ie continu˘a ¸si fie
a ∈ R. Consider˘am mult ¸imile:
A = ¦x ∈ X [ f(x) < a¦
50 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
B = ¦x ∈ X [f(x) ≤ a¦
D = ¦x ∈ X [ f(x) = a¦.
S˘a se demonstreze c˘a A este mult ¸ime deschis˘a, iar B ¸si D sunt mult ¸imi
ˆınchise.
Solut ¸ie
A = f
−1
((−∞, a)), B = f
−1
((−∞, a]), D = f
−1
(¦a¦); mult ¸imea (−∞, a)
este deschis˘a, iar mult ¸imile (−∞, a] ¸si ¦a¦ sunt ˆınchise.
33. S˘a se construiasc˘a o funct ¸ie continu˘a, bijectiv˘a avˆand inversa dis-
continu˘a.
Solut ¸ie
Fie X = [0, 2π) cu distant ¸a uzual˘a indus˘a din R. Fie cercul unitate
Y = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
= 1¦,
cu distant ¸a euclidian˘a indus˘a din R
2
(se poate lua ¸si metrica ”lungimea
arcului”, care este echivalent˘a cu distant ¸a euclidian˘a). Fie funct ¸ia:
f : X → Y, f(t) = (cos t, sin t).
Atunci f este continu˘a (deoarece componentele sunt continue) ¸si bijectiv˘a.
Dac˘a funct ¸ia invers˘a f
−1
: Y → X ar fi continu˘a, atunci imaginea oric˘arui
¸sir convergent din Y ar fi un ¸sir convergent ˆın X. S¸irul

1 −
1
n
2
, −
1
n

converge la (1, 0) ˆın Y , dar imaginea sa prin funct ¸ia f
−1
:
f
−1

1 −
1
n
2
, −
1
n

= 2π −arctg

¸
1
n

1 −
1
n
2
¸

nu este ¸sir convergent ˆın X; altfel ar trebui ca 2π ∈ X, contradict ¸ie.
34. Exist˘a funct ¸ii continue ¸si bijective de la [0, 1) ˆın (0, 1) ?
Solut ¸ie
Fie X = [0, 1) cu metrica indus˘a din R ¸si Y = (0, 1) cu aceea¸si met-
ric˘a. S˘a presupunem, prin absurd, c˘a ar exista o funct ¸ie continu˘a ¸si bi-
jectiv˘a f : X → Y . Fie a = f(0) ¸si fie g restrict ¸ia lui f la (0, 1); atunci
g((0, 1)) = (0, a) ∪ (a, 1). Dar (0, 1) este mult ¸ime conex˘a ˆın X, restrict ¸ia
g este continu˘a, deci ar trebui ca g((0, 1)) s˘a fie mult ¸ime conex˘a ˆın Y ,
contradict ¸ie.
2.4. FUNCT¸ II CONTINUE 51
S˘a se studieze continuitatea urm˘atoarelor funct ¸ii ˆın origine
(exercit ¸iile 35-47):
35. f(x, y) =

x
2
y
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
x
2
y
x
2
+y
2
= 0, deoarece [
x
2
y
x
2
+y
2
[ ≤ [x[. Rezult˘a c˘a
funct ¸ia este continu˘a.
36. f(x, y) =

xy
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
Trecˆand la coordonate polare, x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ, obt ¸inem:
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
xy
x
2
+y
2
= lim
ρ→0
ρ
2
sinϕ cos ϕ
ρ
2
= sinϕ cos ϕ,
ceea ce arat˘a c˘a limita ˆın (0, 0) nu exist˘a, deci funct ¸ia nu este continu˘a ˆın
origine.
37. f(x, y) =

x
2
y
x
4
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
x
2
y
x
4
+y
2
nu exist˘a: fie (x
n
, y
n
) = (
1
n
,
1
n
2
) → (0, 0). Atunci
f(x
n
, y
n
) →
1
2
. Dac˘a (x

n
, y

n
) = (
1
n
,
1
n
) → (0, 0), atunci f(x

n
, y

n
) → 0.
Se observ˘a c˘a de¸si lim
x→0
f(x, mx) = 0, ∀m ∈ R, totu¸si limita nu exist˘a.
38. f(x, y) =

x
2
−y
2
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) nu exist˘a.
39. f(x, y) =

(x
2
+y
2
) sin
1
xy
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
Din inegalitatea

(x
2
+y
2
) sin
1
xy

≤ x
2
+y
2
rezult˘a
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = 0,
52 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
deci funct ¸ia este continu˘a.
40. f(x, y) =

ye

1
x
2
y
2
+e

2
x
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) nu exist˘a; dac˘a (x
n
, y
n
) = (
1

ln n
,
1
n
) → (0, 0), atunci
f(x
n
, y
n
) →
1
2
,
iar dac˘a (x

n
, y

n
) = (
1

lnn
,
1
n
2
) → (0, 0), atunci
f(x

n
, y

n
) → 0.
41. f(x, y) =

1
xy
sin
x
3
y
2
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
sin
x
3
y
2
x
2
+y
2
x
3
y
2
x
2
+y
2

x
3
y
2
x
2
+y
2
= 0, deoarece

x
3
y
2
x
2
+y
2

≤ [x
3
[,
deci funct ¸ia este continu˘a.
42. f(x, y) =

x
2
+y
2

x
2
+y
2
+1−1
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
x
2
+y
2

x
2
+y
2
+1−1
= 2, deci funct ¸ia nu este continu˘a.
43. f(x, y) =


x
2
·y
2
+1−1
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)

x
2
y
2
+1−1
x
2
+y
2
=
= lim
(x,y)→(0,0)
x
2
y
2
(x
2
+y
2
)(

x
2
y
2
+ 1 + 1)
= 0,
2.4. FUNCT¸ II CONTINUE 53
deci funct ¸ia este continu˘a.
44. f(x, y) =

e

1
x
2
+y
2
x
4
+y
4
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
Folosind limita lim
t→0
+
e

1
t
t
n
= 0, ∀n ∈ N, rezult˘a lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = 0, deci
funct ¸ia este continu˘a.
45. f(x, y) =

(1 +x
2
y
2
)

1
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
Solut ¸ie
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
(1 +x
2
y
2
)

1
x
2
+y
2
=
= lim
(x,y)→(0,0)

(1 +x
2
y
2
)
1
x
2
y
2


x
2
y
2
x
2
+y
2
= 1,
deci funct ¸ia nu este continu˘a.
46. f(x, y, z) =

x
2
x
2
+y
2
+z
2
, (x, y, z) = (0, 0, 0)
0, (x, y, z) = (0, 0, 0)
Solut ¸ie
Folosind coordonatele sferice:
x = ρ sin θ cos ϕ, y = ρ sin θ sin ϕ, z = ρ cos θ,
obt ¸inem
lim
(x,y,z)→(0,0,0)
f(x, y, z) = lim
ρ→0
ρ
2
(sin
2
θ cos
2
ϕ)
ρ
2
= sin
2
θ cos
2
ϕ,
deci limita nu exist˘a.
47. f(x, y, z) =

xz

x
2
+y
2
, (x, y, z) ∈ Oz
0, x = y = 0
Solut ¸ie
Fie (0, 0, z
o
) ∈ Oz; analiz˘am mai ˆıntˆai cazul z
o
= 0.
Folosind coordonate cilindrice,
x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ, z = z,
54 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
obt ¸inem
lim
(x,y,z)→(0,0,z
o
)
f(x, y, z) = lim
(ρ,z)→(0,z
o
)
ρ cos ϕ z
ρ
= z
o
cos ϕ,
deci limita nu exist˘a.
Dac˘a z
o
= 0, din inegalitatea
[f(x, y, z)[ ≤ [z[,
rezult˘a
lim
(x,y,z)→(0,0,0)
f(x, y, z) = 0,
deci funct ¸ia este continu˘a ˆın origine.
2.5 Spat ¸ii normate ¸si operatori liniari
48. a. Fie x
0
∈ [a, b]; pe spat ¸iul funct ¸iilor continue, (([a, b], | |

)
consider˘am aplicat ¸ia (numit˘a evaluarea ˆın punctul x
0
):
F
x
0
: ([a, b] → R, F
x
0
(f) = f(x
0
).
S˘a se demonstreze c˘a F
x
0
este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a ¸si s˘a se calculeze
norma | F
x
0
| .
b. Mai general, s˘a se demonstreze c˘a pentru orice t
1
, t
2
, ..., t
n
∈ [a, b] ¸si orice
c
1
, c
2
, ..., c
n
∈ R, aplicat ¸ia:
F : ([a, b] → R, F(f) =
n
¸
k=1
c
k
f(t
k
)
este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a.
ˆ
In plus:
| F |=
n
¸
k=1
[c
k
[.
Solut ¸ie
a. Fie f, g ∈ ([a, b] ¸si α, β ∈ R; atunci:
F
x
0
(αf +βg) = αf(x
0
) +βg(x
0
) = αF
x
0
(f) +βF
x
0
(g),
deci F
x
0
este funct ¸ional˘a liniar˘a.
Pentru orice f ∈ ([a, b], avem:
[F
x
0
(f)[ = [f(x
0
)[ ≤| f |

,
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 55
deci F
x
0
este continu˘a ¸si | F
x
0
|≤ 1.
Dac˘a 1 este funct ¸ia constant˘a 1, atunci [F
x
0
(1)[ = 1, deci | F
x
0
|= 1.
b. Evident, se poate presupune c˘a c
k
= 0, ∀ k ∈ ¦1, 2, ..., n¦ ¸si c˘a punctele
t
1
, t
2
, ..., t
n
sunt alese cresc˘ator; liniaritatea:
F(αf +βg) =
n
¸
k=1
c
k
αf(t
k
) +
n
¸
k=1
c
k
βg(t
k
) =
= αF(f) +βF(g) ∀f, g ∈ ([a, b], ∀α, β ∈ R.
Din inegalitatea:
[F(f)[ =

n
¸
k=1
c
k
f(t
k
)



n
¸
k=1
[c
k
f(t
k
)[ ≤

n
¸
k=1
[c
k
[

| f |

, ∀f ∈ ([a, b],
rezult˘a continuitatea lui F ¸si inegalitatea:
| F |≤
n
¸
k=1
[c
k
[.
Pentru a demonstra inegalitatea invers˘a, consider˘am funct ¸ia h : [a, b] → R,
definit˘a astfel: ˆın punctele t
k
ia valorile sgn(c
k
), pe fiecare interval (t
k
, t
k+1
)
funct ¸ia este liniar˘a, iar pe intervalele [a, t
1
) ¸si (t
n
, b] funct ¸ia h este constant˘a.
Notˆand u
k
=
c
k
|c
k
|
, funct ¸ia h este:
h(x) =

u
k
, x = t
k
u
1
, x ∈ [a, t
1
)
u
n
, x ∈ (t
n
, b]
u
k+1
−u
k
t
k+1
−t
k
x +
u
k
t
k+1
−u
k+1
t
k
t
k+1
−t
k
, x ∈ (t
k
, t
k+1
)
Evident, din definit ¸ie rezult˘a funct ¸ia h este continu˘a ¸si | h |

= 1, deci:
| F | ≥ [F(h)[ =

n
¸
k=1
c
k
h(t
k
)

=

n
¸
k=1
c
k
c
k
[c
k
[

=
n
¸
k=1
[c
k
[,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
49. a. Pe spat ¸iul Banach (([a, b], | |

) al funct ¸iilor continue (reale)
consider˘am aplicat ¸ia
J : ([a, b] → R, J(f) =

b
a
f(t)dt.
56 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
S˘a se demonstreze c˘a J este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a ¸si apoi s˘a se
calculeze norma sa.
b. Mai general, pentru orice funct ¸ie continu˘a ϕ : [a, b] → R aplicat ¸ia:
J
ϕ
: ([a, b] → R, J
ϕ
(f) =

b
a
ϕ(t) f(t) dt
este o funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a si
| J
ϕ
|=

b
a
[ϕ(t)[ dt.
Solut ¸ie
a. Liniaritatea este o consecint ¸˘a direct˘a a propriet˘at ¸ilor integralei Riemann.
Pentru orice f ∈ ([a, b], avem:
[J(f)[ =

b
a
f(t) dt


b
a
[f(t)[dt ≤ (b −a) | f |

,
deci J este continu˘a. Din inegalitatea de mai sus rezult˘a ¸si | J | ≤ b − a.
Pentru a demonstra inegalitatea invers˘a, fie 1(t) = 1, ∀t ∈ [0, 1]. Atunci
| 1 |

= 1 ¸si deci:
| J | ≥ [J(1)[ = b −a.
Rezult˘a | J |= b −a.
b. Liniaritatea este evident˘a; din inegalitatea:
[J
ϕ
(f)[ =

b
a
ϕ(t)f(t) dt

b
a
[ϕ(t)f(t)[ dt ≤| f |

b
a
[ϕ(t)[ dt
rezult˘a continuitatea ¸si inegalitatea:
| J
ϕ
|≤

b
a
[ϕ(t)[ dt.
Pentru a demonstra inegalitatea invers˘a construim o funct ¸ie g ∈ ([a, b] dup˘a
cum urmeaz˘a; fie ε > 0, arbitrar fixat ¸si fie o diviziune a intervalului [a, b] ,
a = t
0
< t
1
< t
2
< ... < t
n
= b,
astfel ˆıncˆat
n
max
k=1
[ϕ(t
k
) −ϕ(t
k−1
)[ < ε.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 57
Aceast˘a alegere a diviziunii este posibil˘a datorit˘a continuit˘at ¸ii funct ¸iei ϕ.
ˆ
Imp˘art ¸im intervalele diviziunii ˆın dou˘a grupe:
ˆın prima grup˘a consider˘am intervalele (notate ∆

1
, ∆

2
, ..., ∆

r
) pe care funct ¸ia
ϕ nu se anuleaz˘a (nu schimb˘a semnul);
ˆın grupa a doua, celelalte intervale (notate ∆

1
, ∆

2
, ..., ∆

s
).
Definim funct ¸ia g pe fiecare interval al diviziunii urmˆand urm˘atoarele reguli:
i. g(t) = sgn(ϕ(t)), ∀ t ∈ ∆

i
, ∀i = 1, 2, ..., r;
ii. g(t) este liniar˘a ˆın restul punctelor din [a, b]; (se pot da formule concrete,
a se vedea exercit ¸iul anterior);
iii. dac˘a a sau b este extremitate a unui interval din a doua grup˘a, atunci
g(a) = 0 , (repectiv g(b) = 0).
Evident, funct ¸ia g este continu˘a ¸si | g |

≤ 1, deci:
| J
ϕ
|≥ [J
ϕ
(g)[ =
=

r
¸
j=1

j
ϕ(t) g(t) dt +
s
¸
k=1

k
ϕ(t) g(t) dt



r
¸
j=1

j
[ϕ(t)[ dt −
s
¸
k=1

k
[ϕ(t)[ dt =
=

b
a
[ϕ(t)[ dt −2
s
¸
k=1

k
[ϕ(t)[ dt >
>

b
a
[ϕ(t)[ dt −2ε (b −a).
Pentru ε → 0, rezult˘a inegalitatea:
| J
ϕ
|≥

b
a
[ϕ(t)[ dt,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
50. Fie (
1
[a, b] spat ¸iul vectorial al funct ¸iilor de clas˘a C
1
definite pe
intervalul compact [a, b].
a. S˘a consider˘am pe (
1
[a, b] norma supremum: | f |

= sup
x∈[a,b]
[f(x)[.
S˘a se demonstreze c˘a aplicat ¸ia de derivare
D : (
1
[a, b] → ([a, b], D(f) = f

,
58 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
este operator liniar dar nu este ¸si continuu. Pe spat ¸iul funct ¸iilor continue,
([a, b], este considerat˘a, ca de obicei, norma supremum.
b. S˘a consider˘am acum pe spat ¸iul (
1
[a, b] norma:
| f |=| f |

+ | f

|

.
S˘a se demostreze c˘a aplicat ¸ia de derivare D este ˆın acest caz operator con-
tinuu.
Solut ¸ie
a. Liniaritatea este evident˘a. Fie ¸sirul f
n
(x) =
1
n
sin nx; atunci | f
n
|

=
1
n
¸si deci f
n
→ 0 ˆın spat ¸iul normat

(
1
[a, b], | |

, dar ¸sirul D(f
n
) = f

n
nu
converge (la 0) ˆın ([a, b].
b. Fie f ∈ (
1
[a, b]; din inegalitatea:
| D(f) |

= | f

|

≤ | f |

+ | f

|

= | f |
rezult˘a c˘a D este operator continuu.
51. S˘a se demonstreze c˘a orice operator liniar T : R
n
→ R
n
este continuu
(pe spat ¸iul R
n
este considerat˘a norma euclidian˘a, notat˘aˆın continuare | |
2
).
Solut ¸ie
Fie T ca ˆın enunt ¸, fie ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ baza canonic˘a ˆın R
n
¸si fie:
K = max¦| Te
1
|
2
, | Te
2
|
2
, ..., | Te
n
|
2
¦.
Pentru orice vector x =
¸
n
j=1
x
j
e
j
∈ R
n
, au loc inegalit˘at ¸ile:
[x
i
[ ≤| x |
2
, ∀ i = 1, 2, ..., n.
De aici ¸si din inegalitatea triunghiului, rezult˘a:
| Tx |
2
=| T

¸
n
¸
j=1
x
j
e
j
¸

|
2
=| x
j
Te
j
|
2


n
¸
j=1
[x
j
[ | Te
j
|
2
≤ nK | x |
2
, ∀x ∈ R
n
,
deci operatorul T este continuu ¸si | T |≤ nK. Evident, demonstrat ¸ia de
mai sus r˘amˆane adev˘arat˘a ¸si pe spat ¸iul C
n
.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 59
52. Operatorul de ˆınmult ¸ire cu variabila independent˘a
Pe spat ¸iul Banach complex (([a, b], | |

) consider˘am operatorul (deˆımult ¸ire
cu variabila independent˘a):
(Mf)(x) = xf(x), ∀f ∈ ([a, b], ∀x ∈ [a, b].
a. S˘a se demonstreze c˘a M este liniar ¸si continuu ¸si | M |= [b[.
b. S˘a se demonstreze c˘a spectrul lui M este :
σ(M) = [a, b].
c. S˘a se demonstreze c˘a mult ¸imea valorilor proprii este vid˘a: σ
p
(M) = ∅.
Solut ¸ie
a. Pentru orice f, g ∈ ([a, b] ¸si α, β ∈ C, avem:
(M(αf +βg)) (x) = x(αf +βg)(x) =
= αxf(x) +βxg(x) = (αMf +βMg)(x), ∀ x ∈ [a, b],
deci M este liniar. Continuitatea:
| Mf |

= sup
x∈[a,b]
[xf(x)[ ≤ [b[ | f |

, ∀ f ∈ ([a, b], ∀x ∈ [a, b],
deci M este continuu ¸si ˆın plus | M |≤ [b[.
Notˆand cu 1 funct ¸ia constant˘a 1, atunci | 1 |

= 1 ¸si deci:
| M |≥| M1 |

= sup
x∈[a,b]
[x[ = [b[,
deci | M |= [b[.
b. Demonstr˘am egalitatea σ(M) = [a, b] prin dubl˘a incluziune.
Prin definit ¸ie, λ ∈ σ(M) dac˘a ¸si numai dac˘a operatorul λI − M nu este
inversabil (ceea ce este echivalent cu a fi bijectiv, conform teoremei lui Ba-
nach; a se vedea sect ¸iunea teoretic˘a a acestui capitol). Fie λ
0
∈ [a, b]; din
egalitatea:
((λ
0
I −M)(f))(x) = (λ
0
−x)f(x), ∀f ∈ ([a, b], ∀x ∈ [a, b]
rezult˘a c˘a operatorul λ
0
I −M nu este surjectiv deoarece imaginea sa este:
1m(λ
0
I −M) = ¦f ∈ ([a, b] [ f(λ
0
) = 0¦ = ([a, b],
deci [a, b] ⊆ σ(M).
ˆ
In locul incluziunii inverse σ(M) ⊆ [a, b] demonstr˘am
incluziunea echivalent˘a: C`[a, b] ⊆ C`σ(M). Fie λ
0
∈ [a, b]; atunci funct ¸ia
ϕ : [a, b] → C, ϕ
0
(x) =
1
λ
0
−x
60 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
este corect definit˘a ¸si continu˘a, deci | ϕ
0
|

< ∞. Consider˘am operatorul:
S : ([a, b] → ([a, b], (Sf)(x) = ϕ
0
(x)f(x) =
1
λ
0
−x
f(x), ∀ x ∈ [a, b].
Se demonstreaz˘a f˘ar˘a dificultate c˘a S este operator liniar. Continuitatea
rezult˘a din inegalitatea:
| Sf |

= sup
x∈[a,b]

0
(x)f(x)[ ≤| ϕ
0
|

| f |

, ∀ f ∈ ([a, b].
ˆ
In concluzie, operatorul S ∈ L(([a, b]); ˆın plus, au loc egalit˘at ¸ile:

0
I −M)Sf = (S(λ
0
I −M))f = ϕ
0
1
ϕ
0
f = f, ∀ f ∈ ([a, b],
deci operatorul λ
0
I −M este inversabil ¸si (λ
0
I −M)
−1
= S, ceea ce demon-
streaz˘a c˘a λ
0
∈ σ(M).
c. Pentru a demonstra c˘a M nu are valori proprii, vom ar˘ata c˘a pentru orice
λ ∈ [a, b], operatorul λI − M este injectiv. Fie λ
0
∈ [a, b] ¸si fie f ∈ ([a, b]
astfel ˆıncˆat (λ
0
I −M)f = 0; rezult˘a:

0
−x)f(x) = 0, ∀ x ∈ [a, b].
De aici rezult˘a
f(x) = 0, ∀x ∈ [a, b] ` ¦λ
0
¦.
Funct ¸ia f fiind continu˘a, rezult˘a ¸si f(λ
0
) = 0, deci f(x) = 0, ∀ x ∈ [a, b]; in
concluzie, λ
0
I −M este injectiv.
53. Operatorul de ˆınmult ¸ire
Exemplul anterior se poate generaliza dup˘a cum urmeaz˘a. Fie φ ∈ ([a, b] ¸si
fie operatorul (de ˆınmult ¸ire cu funct ¸ia φ):
M
φ
: ([a, b] → ([a, b], M
φ
f = φf.
a. S˘a se arate c˘a M
φ
este operator liniar ¸si continuu ¸si | M
φ
|=| φ |

.
b. Spectrul lui M
φ
coincide cu imaginea funct ¸iei φ:
σ(M
φ
) = ¦φ(x) [ x ∈ [a, b]¦.
c. Operatorul M
φ
are valori proprii dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a intervale
(nedegenerate) J ⊆ [a, b] astfel ˆıncˆat φ(x) = c, ∀x ∈ J.
ˆ
In acest caz c este
valoare proprie a lui M
φ
.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 61
Solut ¸ie
a. Liniaritatea este imediat˘a; din inegalitatea:
| M
φ
f |

= sup
x∈[a,b]
[φ(x)f(x)[ ≤| φ |

| f |

,
rezult˘a continuitatea ¸si | M
φ
|≤| φ |

. Inegalitatea invers˘a rezult˘a ca ˆın
exercit ¸iul anterior.
b. Fie A = ¦φ(x) [ x ∈ [a, b]¦ imaginea lui φ. Demonstr˘am egalitatea
σ(M
φ
) = A prin dubl˘a incluziune. Dac˘a λ
0
∈ A, atunci exist˘a x
0
∈ [a, b]
astfel ˆıncˆat φ(x
0
) = λ
0
; de aici rezult˘a c˘a operatorul λ
0
I − M
φ
nu este
surjectiv deoarece imaginea sa este:
1m(λ
0
I −M
φ
) = ¦f ∈ ([a, b] [ f(x
0
) = 0¦ = ([a, b].
Pentru a demonstra incluziunea invers˘a, fie λ
0
∈ A; atunci funct ¸ia
ϕ
0
: [a, b] → C, ϕ
0
(x) =
1
λ
0
−φ(x)
este corect definit˘a ¸si continu˘a. Rezult˘a c˘a operatorul λ
0
I − M
φ
este in-
versabil, inversul s˘au fiind operatorul de ˆınmult ¸ire cu funct ¸ia ϕ
0
:

0
I −M
φ
)
−1
f = M
ϕ
0
f = ϕ
0
f, ∀ f ∈ ([a, b].
Continuitatea operatorului M
ϕ
0
se poate ar˘ata direct, dar este ¸si o consecint ¸˘a
a teoremei lui Banach (a se vedea sect ¸iunea teoretic˘a).
c. Fie λ
0
∈ σ(M
φ
) = A astfel ˆıncˆat exist˘a f ∈ ([a, b] cu proprietatea

0
I − M
φ
)f = 0; dac˘a funct ¸ia φ nu este constant˘a pe nici un interval,
atunci, din egalitatea (λ
0
−φ(x))f(x) = 0, ∀x ∈ [a, b] ¸si din continuitatea lui
f rezult˘a f(x) = 0, ∀ x ∈ [a, b], deci operatorul λ
0
I−M
φ
este injectiv, deci λ
0
nu este valoare proprie pentru M
φ
. S˘a presupunem acum c˘a exist˘a J ⊆ [a, b]
astfel ˆıncˆat φ(x) = c, ∀ x ∈ J. Demonstr˘am c˘a c este valoare proprie a lui
M
φ
; pentru aceasta, consider˘am o funct ¸ie neidentic nul˘a f
0
∈ ([a, b] astfel
ˆıncˆat f
0
(x) = 0, ∀x ∈ [a, b] ` J. Atunci f
0
este vector propriu asociat valorii
proprii c:
((cI −M
φ
)f
0
)(x) = 0, ∀x ∈ [a, b].
Operatorul de ˆınmult ¸ire se poate defini ¸si condit ¸ii mai generale. De exemplu,
dac˘a D ⊂ R
n
este o mult ¸ime compact˘a ¸si dac˘a φ : D → C este o funct ¸ie
continu˘a, atunci, pe spat ¸iul ((D) al funct ¸iilor continue pe D se poate defini
operatorul (de ˆınmult ¸ire cu φ): M
φ
f = φf. Se poate demonstra c˘a pro-
priet˘at ¸ile demonstrate mai sus sunt adev˘arate ¸si ˆın acest caz.
62 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
54. Operatorul integral
Fie K : [a, b] [a, b] → R o funct ¸ie continu˘a ¸si fie operatorul integral (asociat
nucleului K) definit prin:
T
K
: ([a, b] → ([a, b], (T
K
(f))(s) =

b
a
K(s, t)f(t) dt.
Pe spat ¸iul funct ¸iilor continue este considerat˘a norma supremum.
a. S˘a se demonstreze c˘a T
K
este operator liniar ¸si continuu.
b. Norma operatorului T
K
este:
| T
K
|= sup
s∈[a,b]

b
a
[K(s, t)[ dt.
Solut ¸ie
a. Pentru orice f, g ∈ ([a, b] ¸si α, β ∈ R avem:
(T
K
(αf +β g))(s) =

b
a
K(s, t)(αf(t) +β g(t)) dt =
= α

b
a
K(s, t)f(t) dt +β

b
a
K(s, t)g(t) dt = α(T
K
f)(s) +β (T
K
g)(s),
∀ s ∈ [a, b], deci T
K
este liniar.
Continuitatea operatorului T
K
rezult˘a din inegalitatea:
| T
K
f |

= sup
s∈[a,b]

b
a
K(s, t)f(t) dt


≤| f |

sup
s∈[a,b]

b
a
[K(s, t)[ dt, ∀ f ∈ ([a, b].
b. Din inegalitatea de mai sus rezult˘a ¸si inegalitatea
| T
K
| ≤ sup
s∈[a,b]

b
a
[K(s, t)[ dt.
Demonstr˘am acum inegalitatea invers˘a. Aplicat ¸ia
[a, b] ÷ s →

b
a
[K(s, t)[ dt ∈ R
este continu˘a (definit˘a pe un compact) ¸si deci exist˘a s
0
∈ [a, b] astfel ˆıncˆat:
sup
s∈[a,b]

b
a
[K(s, t)[ dt =

b
a
[K(s
0
, t)[ dt.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 63
Not˘am φ(t) = K(s
0
, t); evident, φ ∈ ([a, b]. Pe spat ¸iul Banach ([a, b] con-
sider˘am funct ¸ionala (ca ˆın exercit ¸iul 49.b)
J
φ
(f) =

b
a
φ(t)f(t) dt =

b
a
K(s
0
, t)f(t) dt.
Conform exercit ¸iului 49, J
φ
este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a pe ([a, b] ¸si
| J
φ
|=

b
a
[φ(t)[ dt =

b
a
[K(s
0
, t)[ dt.
ˆ
In demonstrat ¸ia egalit˘at ¸ii de mai sus s-a ar˘atat (a se vedea solut ¸ia exercit ¸iului
49.b) c˘a pentru orice ε > 0, exist˘a o funct ¸ie g ∈ ([a, b] astfel ˆıncˆat | g |

≤ 1
¸si
J
φ
(g) ≥| J
φ
| −ε.
Deoarece | g |≤ 1 avem:
| T
K
| ≥| T
K
g |

≥ (T
K
g)(s
0
) =

b
a
K(s
0
, t)g(t) dt =
= J
φ
(g) ≥| J
φ
| −ε = sup
s∈[a,b]

b
a
[K(s, t)[ −ε.
Deoarece ε > 0 a fost ales arbitrar, rezult˘a: | T
K
|= sup
s∈[a,b]

b
a
[K(s, t)[ dt.
55. Operatorul de convolut ¸ie
Fie dou˘a ¸siruri x, y : Z → C, cu proprietatea c˘a pentru orice n ∈ Z seria
¸
k∈Z
x(n −k)y(k) este convergent˘a.
ˆ
In acest caz se poate defini ¸sirul
x y : Z → C, (x y)(n) =
¸
k∈Z
x(n −k)y(k),
numit convolut ¸ia (sau produsul de convolut ¸ie) ¸sirurilor x ¸si y.
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice x, y ∈
1
(Z), exist˘a convolut ¸ia x y.
b. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice x, y ∈
1
(Z), convolut ¸ia xy ∈
1
(Z),
¸si ˆın plus | x y |
1
≤| x |
1
| y |
1
c. Produsul de convolut ¸ie este comutativ ¸si asociativ.
d. Pentru orice m ∈ Z, fie ¸sirul σ
m
(n) = δ
n
m
, unde, δ
n
m
este simbolul lui
Kronecker. S˘a se demonstreze egalitatea:

m
x)(n) = x(n −m), ∀ x ∈
1
(Z), ∀m, n ∈ Z.
64 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
ˆ
In particular, σ
0
este element neutru pentru convolut ¸ie.
e. Fie θ ∈
1
(Z) un ¸sir fixat ¸si fie operatorul (de convolut ¸ie):
C
θ
:
1
(Z) →
1
(Z), C
θ
x = θ x.
S˘a se demonstreze c˘a operatorul C
θ
este liniar ¸si continuu.
Solut ¸ie
a. Fie x, y ∈
1
(Z) ¸si fie n ∈ Z; atunci:
¸
k∈Z
[x(n −k)y(k)[ ≤
¸
k∈Z

¸
[x(n −k)[
¸
k∈Z
[y(k)[
¸

=| y |
1
| x |
1
.
b. Fie x, y ∈
1
(Z); atunci:
| x y |
1
=
¸
n∈Z
[(x y)(n)[ =
¸
n∈Z

¸
k∈Z
x(n −k)y(k)



¸
n∈Z
¸
k∈Z
[x(n −k)y(k)[ =
¸
k∈Z

[y(k)[
¸
n∈Z
[x(n −k)[

=
=

¸
¸
k∈Z
[y(k)[
¸

¸
m∈Z
[x(m)[

=| x |
1
| y |
1
,
comutarea sumelor (ˆın k ¸si n) fiind corect˘a datorit˘a absolut convergent ¸ei
ambelor serii.
c. Pentru orice x, y ∈
1
(Z) ¸si n ∈ Z, avem:
(x y)(n) =
¸
k∈Z
x(n −k)y(k) =
¸
m∈Z
x(m)y(n −m) = (y x)(n).
Analog se demonstreaz˘a ¸si asociativitatea.
d. Pentru orice x ∈
1
(Z) ¸si m, n ∈ Z, avem:

m
x)(n) = (x σ
m
)(n) =
¸
k∈Z
x(n −k)σ
m
(k) = x(n −m).
e. L˘as˘am liniaritatea ca exercit ¸iu. Fie θ ∈
1
(Z), fixat; atunci, pentru orice
x ∈
1
(Z), aplicˆand inegalitatea de la punctul b, avem:
| C
θ
x |
1
=| θ x |
1
≤| θ |
1
| x |
1
,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
2.5. SPAT¸ II NORMATE S¸I OPERATORI LINIARI 65
56. Fie (X, | |) un spat ¸iu Banach ¸si fie T ∈ L(X) un operator astfel
ˆıncˆat | T |< 1. S˘a se demonstreze c˘a I −T este operator inversabil ¸si
(I −T)
−1
=
¸
n≥0
T
n
.
ˆ
In plus, are loc inegalitatea:
| (I −T)
−1
| ≤
1
1− | T |
.
Solut ¸ie
Spat ¸iul L(X) este complet, deci orice serie (de operatori) absolut conver-
gent˘a este ¸si convergent˘a. Fie seria
¸
n≥0
T
n
; seria converge absolut:
¸
n≥0
| T
n
| ≤
¸
n≥0
| T |
n
=
1
1− | T |
,
deci converge ˆın spat ¸iul L(X). Fie S ∈ L(X) suma acestei serii ¸si fie
S
n
=
n
¸
k=0
T
k
¸sirul sumelor part ¸iale asociat; atunci:
(I −T)S
n
= (I −T)(I +T +t
2
+... +T
n
) = I −T
n+1
.
Dar ¸sirul T
n+1
converge la O ˆın spat ¸iul L(X):
| T
n+1
| ≤| T |
n+1
→ 0, cˆand n → ∞,
deci (I−T)S = I. Analog se arat˘a ¸si egalitatea S(I−T) = I, deci ˆıntr-adev˘ar
S = (I −T)
−1
.
ˆ
In plus, dintr-un calcul f˘acut mai sus, rezult˘a:
| (I −T)
−1
|=|
¸
n≥0
T
n
| ≤
1
1− | T |
,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
66 CAPITOLUL 2. SPAT¸ II METRICE. CONTINUITATE
Capitolul 3
S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii
Funct ¸ii elementare
3.1 Not ¸iuni teoretice
Convergent ¸˘a punctual˘a ¸si convergent ¸˘a uniform˘a
Fie (X, d) un spat ¸iu metric, fie f
n
: X → R(C) un ¸sir de funct ¸ii ¸si fie
f : X → R(C) o funct ¸ie.
S¸irul f
n
converge punctual (sau simplu) la f dac˘a
lim
n→∞
(x) = f(x), ∀x ∈ X.
Se spune c˘a f este limita punctual˘a a ¸sirului f
n
.
S¸irul f
n
este uniform convergent la f dac˘a
∀ε > 0, ∃N(ε) > 0 astfel ˆıncˆat [f
n
(x) −f(x)[ < ε, ∀n ≥ N(ε), ∀x ∈ X.
ˆ
Intr-o formulare echivalent˘a, ¸sirul f
n
converge uniform la f dac˘a ¸si numai
dac˘a
lim
n→∞
sup
x∈X
[f
n
(x) −f(x)[ = 0.
Evident, convergent ¸a uniform˘a implic˘a convergent ¸a punctual˘a, reciproca fi-
ind fals˘a.
Dac˘a f
n
sunt funct ¸ii m˘arginite, atunci convergent ¸a uniform˘a coincide cu
convergent ¸a ˆın spat ¸iul metric al funct ¸iilor m˘arginite, (´, d

).
Dac˘a funct ¸iile f
n
sunt continue, iar ¸sirul f
n
converge simplu la f, nu rezult˘a,
ˆın general, continuitatea funct ¸iei f. De exemplu, ¸sirul de funct ¸ii continue
f
n
: [0, 1] → R, f
n
(x) = x
n
67
68 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
converge punctual la funct ¸ia discontinu˘a f(x) =

0 dac˘a x ∈ [0, 1)
1 dac˘a x = 1
Are loc urm˘atorul rezultat:
Transfer de continuitate
Dac˘a f
n
sunt funct ¸ii continue ¸si ¸sirul f
n
converge uniform la f, atunci funct ¸ia
f este continu˘a.
Integrare termen cu termen
Fie f
n
, f : [a, b] → R funct ¸ii continue.
Dac˘a f
n
converge uniform la f , atunci
lim
n→∞

b
a
f
n
(x)dx =

b
a
f(x)dx.
S˘a consider˘am ¸sirul f
n
(x) =
sin(nx)
n
, x ∈ R. S¸irul f
n
converge uniform la
funct ¸ia constant˘a 0:
lim
n→∞
sup
x∈R
[f(x)[ ≤ lim
n→∞
1
n
= 0.
Funct ¸iile f
n
sunt derivabile, dar ¸sirul derivatelor f

n
(x) = cos(nx) nu con-
verge (nici punctual). Rezultatul urm˘ator d˘a condit ¸ii suficiente ˆın care ¸sirul
derivatelor converge:
Derivare termen cu termen
Presupunem c˘a funct ¸iile f
n
sunt derivabile, ∀n ∈ N. Dac˘a ¸sirul f
n
converge
punctual la f ¸si dac˘a exist˘a g : [a, b] → R astfel ˆıncˆat f

n
converge uniform
la g, atunci f este derivabil˘a ¸si f

= g.
Serii de funct ¸ii
Fie u
n
: X → R(C) un ¸sir de funct ¸ii ¸si fie s
n
=
n
¸
k=1
u
n
¸sirul sumelor part ¸iale.
Se spune c˘a seria
¸
n
u
n
este punctual (simplu) convergent˘a dac˘a s
n
este
punctual convergent. Seria este uniform convergent˘a dac˘a s
n
converge uni-
form. Suma seriei este limita (punctual˘a sau uniform˘a) a ¸sirului sumelor
part ¸iale.
Criteriul lui Weierstrass de convergent ¸˘a uniform˘a
Dac˘a exist˘a un ¸sir cu termeni pozitivi a
n
astfel ˆıncˆat [u
n
(x)[ ≤ a
n
, ∀x ∈ X
¸si seria
¸
n
a
n
converge, atunci seria
¸
n
u
n
converge uniform.
Transfer de continuitate
Dac˘a u
n
sunt funct ¸ii continue ¸si seria
¸
n
u
n
converge uniform la f, atunci
3.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 69
funct ¸ia f este continu˘a.
Integrare ¸si derivare termen cu termen
Se spune c˘a o serie de funct ¸ii
¸
n
f
n
are proprietatea de integrare termen cu
termen pe intervalul [a, b] dac˘a

b
a

¸
n
f
n
(x)

dx =
¸
n

b
a
f
n
(x)dx.
Se spune c˘a o serie de funct ¸ii
¸
n
f
n
are proprietatea de derivare termen
cu termen pe mult ¸imea D dac˘a

¸
n
f
n
(x)

=
¸
n
f

n
(x), ∀ x ∈ D.
Are loc urm˘atorul rezultat:
Fie u
n
: [a, b] → R un ¸sir de funct ¸ii continue.
a. Dac˘a seria
¸
n
u
n
converge uniform la f , atunci f este integrabila ¸si

b
a
¸
n
u
n
(x)dx =
¸
n

b
a
u
n
(x)dx.
b. Presupunem c˘a funct ¸iile u
n
sunt derivabile. Dac˘a seria
¸
n
u
n
converge
punctual la f ¸si dac˘a exist˘a g : [a, b] → R astfel ˆıncˆat
¸
n
u

n
converge uni-
form la g, atunci f este derivabil˘a ¸si f

= g.
Trebuie ment ¸ionat c˘a ipotezele teoremei de mai sus sunt condit ¸ii suficiente
(nu ¸si necesare) pentru ca o serie s˘a se poat˘a integra (respectiv deriva) ter-
men cu termen.
Formula lui Taylor
Fie I ⊆ R un interval deschis ¸si fie f : I → R o funct ¸ie de clas˘a (
m
pe
I. Pentru orice a ∈ I definim polinomul Taylor de gradul n ≤ m asociat
funct ¸iei f ˆın punctul a:
T
n,f,a
(x) =
n
¸
k=0
f
(k)
(a)
k!
(x −a)
k
.
Restul de ordin n este, prin definit ¸ie,
R
n,f,a
(x) = f(x) −T
n,f,a
(x).
Polinoamele Taylor de gradul ˆıntˆai (respectiv de gradul al doilea) se numesc
aproximarea liniar˘a (respectiv p˘atratic˘a) ale funct ¸iei ˆın jurul punctului a.
Teorem˘a (Formula lui Taylor cu restul Lagrange)
Fie f : I → R de clas˘a (
n+1
¸si a ∈ I. Atunci, pentru orice x ∈ I, exist˘a
70 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
ξ ∈ (a, x) (sau (x, a)) astfel ˆıncˆat
f(x) = T
n,f,a
(x) +
(x −a)
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
(ξ).
Observat ¸ii
1. Restul de ordin n poate fi scris sub forma Peano :
∃ ω : I → R astfel ˆıncˆ at lim
x→a
ω(x) = ω(a) = 0 ¸si
R
n,f,a
(x) =
(x −a)
n
n!
ω(x).
2. lim
x→a
R
n,f,a
(x)
(x −a)
n
= 0.
3. Restul de ordin n poate fi scris sub forma integral˘a:
R
n,f,a
(x) =
1
n!

x
a
f
(n+1)
(t)(x −t)
n
dt.
Seria Taylor
Fie I ⊆ R un interval deschis ¸si fie f : I → R o funct ¸ie de clas˘a (

pe I.
Pentru orice x
0
∈ I definim seria Taylor asociat˘a funct ¸iei f ˆın punctul x
0
:

¸
n=0
f
(n)
(x
0
)
n!
(x −x
0
)
n
.
Observat ¸ii
1. Seria Taylor asociat˘a funct ¸iei f ˆın punctul x
0
este o serie de puteri.
2. Seria Taylor asociat˘a lui f ˆın x
0
= 0 se mai nume¸ste ¸si serie Mc Laurin.
Teorema de reprezentare a funct ¸iilor prin serii Taylor
Fie a < b ¸si fie f ∈ (

([a, b]) astfel ˆıncˆat exist˘a M > 0 cu proprietatea c˘a
∀n ∈ N, ∀x ∈ [a, b], [f
(n)
(x)[ ≤ M. Atunci pentru orice x
0
∈ (a, b), seria
Taylor a lui f ˆın jurul lui x
0
este uniform convergent˘a pe [a, b] ¸si suma ei
este funct ¸ia f, adic˘a f(x) =
¸
n≥0
f
(n)
(x
0
)
n!
(x −x
0
)
n
, ∀x ∈ [a, b].
Serii de puteri
Fie (a
n
)
n∈N
un ¸sir de numere complexe ¸si a ∈ C. Seria

¸
n=0
a
n
(z − a)
n
se
nume¸ste seria de puteri centrat˘a ˆın a definit˘a de ¸sirul a
n
.
Formula razei de convergent ¸˘a
Fie seria

¸
n=0
a
n
(z −a)
n
¸si fie α = limsup
n
n

[a
n
[.
3.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 71
Raza de convergent ¸˘a a seriei date, (notat˘a R), se define¸ste astfel:
R =

0 dac˘a α = ∞
∞ dac˘a α = 0
1
α
dac˘a α ∈ (0, ∞)
Teorema lui Abel
Fie

¸
n=0
a
n
(z −a)
n
o serie de puteri ¸si fie R raza sa de convergent ¸˘a.
1. Dac˘a R = 0, atunci seria converge numai pentru z = a.
2. Dac˘a R = ∞, atunci seria converge absolut pentru orice z ∈ C.
3. Dac˘a R ∈ (0, ∞), atunci seria este absolut convergent˘a pentru [z−a[ < R
¸si divergent˘a pentru [z −a[ > R.
4. Seria este uniform convergent˘a pe orice discˆınchis [z−a[ ≤ r , ∀r ∈ (0, R).
Derivare ¸si integrare termen cu termen
Fie

¸
n=0
a
n
(z −a)
n
o serie de puteri ¸si fie S(z) suma sa.
1. Seria derivatelor

¸
n=1
na
n
(z − a)
n−1
are aceeasi raz˘a de convergent ¸˘a cu
seria init ¸ial˘a ¸si suma sa este S

(z).
2. Seria primitivelor

¸
n=0
a
n
(z −a)
n+1
n + 1
are aceeasi raz˘a de convergent ¸˘a cu
seria init ¸ial˘a ¸si suma sa este o primitiv˘a a lui S.
Functii elementare
1. e
z
=

¸
n=0
1
n!
z
n
, ∀z ∈ C.
2.
1
1 −z
=

¸
n=0
z
n
, ∀ [z[ < 1.
3.
1
1 +z
=

¸
n=0
(−1)
n
z
n
, ∀ [z[ < 1.
4. cos z =

¸
n=0
(−1)
n
(2n)!
z
2n
, ∀ z ∈ C.
5. sin z =

¸
n=0
(−1)
n
(2n + 1)!
z
2n+1
, ∀ z ∈ C.
6. (1 +z)
α
=
¸
n≥0
α(α −1)(α −2)...(α −n + 1)
n!
z
n
, ∀ [z[ < 1, α ∈ R.
72 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
3.2 S¸iruri ¸si serii de funct ¸ii
S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a ¸si uniform˘a a
urm˘atoarelor siruri de funct ¸ii (exercit ¸iile 1-9):
1. u
n
: (0, 1) → R ; u
n
(x) =
1
nx + 1
, n ≥ 0.
Solut ¸ie
Fie x > 0, fixat. Atunci lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
1
nx + 1
= 0, deci u
n
converge
punctual la f(x) = 0.
Evident, sup
x∈(0,1)
[u
n
(x) − f(x)[ = sup
x∈(0,1)

1
nx + 1

= 1 si deci u
n
nu converge
uniform la f.
2. u
n
: [0, 1] → R ; u
n
(x) = nx(1 −x)
n
, n ≥ 0.
Solut ¸ie
Pentru orice x ∈ (0, 1), fixat, avem:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
nx(1 −x)
n
= 0,
¸si deci u
n
converge punctual f(x) = 0.
Studiem acum convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈(0,1)
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈(0,1)
[nx(1 −x)
n
[ = u
n

1
n + 1


1
e
,
deci u
n
nu este uniform convergent.
3. u
n
: [0, 1] → R ; u
n
(x) = x
n
−x
2n
,n ≥ 0.
Solut ¸ie
Pentru orice x ∈ [0, 1] fixat, rezult˘a:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
(x
n
−x
2n
) = 0,
deci u
n
converge punctual la f(x) = 0.
Studiem convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈(0,1)
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈(0,1)
[x
n
−x
2n
[ = u
n

1
n

2

=
1
4
,
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 73
deci u
n
nu converge uniform.
4. u
n
: R → R ; u
n
(x) =

x
2
+
1
n
2
, n > 0.
Solut ¸ie
Fie x ∈ R, fixat; atunci:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞

x
2
+
1
n
2
=

x
2
= [x[,
deci u
n
converge punctual f(x) = [x[, ∀x ∈ R.
Studiem convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈R
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈R

x
2
+
1
n
2


x
2

=
= sup
x∈R
1
n
2

x
2
+
1
n
2
+

x
2
=
1
n
→ 0,
deci u
n
converge uniform la f. Se observ˘a c˘a pentru orice n ∈ N, u
n
este
funct ¸ie derivabil˘a, dar f nu este derivabil˘a.
5. u
n
: (−∞, 0) → R, u
n
(x) =
e
nx
−1
e
nx
+ 1
, n ≥ 0.
Solut ¸ie
Fie x < 0, fixat; atunci:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
e
nx
−1
e
nx
+ 1
= −1,
deci u
n
converge punctual la f(x) = −1 , ∀x ∈ (−∞, 0).
Convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈(−∞,0)
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈(−∞,0)

e
nx
−1
e
nx
+ 1
+ 1

= 1,
deci u
n
nu converge uniform.
6. u
n
: R → R, u
n
(x) = arctg
x
1 +n(n + 1)x
2
, n > 0.
Solut ¸ie
Fie x ∈ R, fixat; atunci:
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
arctan
x
1 +n(n + 1)x
2
= 0,
74 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
deci u
n
converge punctual la f(x) = 0, ∀x ∈ R. Convergent ¸a uniform˘a:
sup
x∈R
[u
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈R

arctg
x
1 +n(n + 1)x
2

.
Funct ¸iile u
n
sunt impare deci este suficient s˘a gasim supremumul pe inter-
valul (0, ∞).
u

n
(x) =

arctan
x
1 +n(n + 1)x
2

=
1 −n(n + 1)x
2
x
2
+ (1 +n(n + 1)x
2
)
2
,
deci supremumul este atins ˆın x =
1

n(n+1)
; ˆın final rezult˘a c˘a u
n
este uni-
form convergent.
7. u
n
: (1, ∞) → R, u
n
(x) =

(n
2
+ 1) sin
2
π
n
+nx −

nx, n > 0.
Solut ¸ie
Folosim inegalitatea sinx ≤ x ,∀x ∈ [0,
π
2
] ¸si obt ¸inem :
0 ≤ u
n
(x) ≤
(n
2
+ 1) sin
2 π
n

(n
2
+ 1) sin
2 π
n
+nx +

nx
<
<
(n
2
+ 1)
π
2
n
2
2

n
<
π
2

n
→ 0,
deci ¸sirul u
n
este uniform convergent la 0 .
8. u
n
(x) = x
n
e
−nx
, x ≥ 0.
Solut ¸ie
Fie x ≥ 0, fixat. Atunci lim
n→∞
u
n
(x) = 0, deci ¸sirul converge punctual la
funct ¸ia f(x) = 0, ∀x ≥ 0. Studiind variat ¸ia funct ¸iei u
n
, rezult˘a:
lim
n→∞
sup
x≥0
[u
n
(x)[ = lim
n→∞
[u
n
(1)[ = lim
n→∞
e
−n
= 0,
deci ¸sirul este uniform convergent.
9. u
n
(x) =
nx
1 +n +x
, x ∈ [0, 1].
Solut ¸ie
Fie x ∈ [0, 1], fixat. Atunci lim
n→∞
u
n
(x) = x, deci ¸sirul u
n
converge punctual
la f(x) = x, ∀x ∈ [0, 1]. Pentru a studia convergent ¸a uniform˘a, calcul˘am:
lim
n→∞
sup
x∈[0,1]
[u
n
(x) −f(x)[ = lim
n→∞
sup
x∈[0,1]
x +x
2
1 +n +x
= lim
n→∞
2
2 +n
= 0,
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 75
deci ¸sirul converge uniform; faptul c˘a supremumul de mai sus se atinge ˆın
x = 1 rezult˘a din studiul variat ¸iei funct ¸iei x →
x +x
2
1 +n +x
pe [0, 1] (funct ¸ia
este cresc˘atoare).
10. Fie ¸sirul u
n
: R → R, u
n
(x) =
sin nx

n
, n > 0.
S˘a se studieze convergent ¸a ¸sirurilor u
n
¸si u

n
.
Solut ¸ie
Din inegalitatea

sin nx

n


1

n
→ 0,
rezult˘a c˘a ¸sirul u
n
converge uniform la 0 .
S¸irul derivatelor nu este punctual convergent:
(u
n
(x))

=

ncos nx.
11. Fie ¸sirul u
n
: R → R, u
n
(x) = x +
1
n
.
S˘a se studieze convergent ¸a ¸sirurilor u
n
¸si u
2
n
.
Solut ¸ie
S¸irul u
n
converge uniform la f(x) = x:
lim
n→∞
sup
x∈R
[u
n
(x) −x[ = lim
n→∞
1
n
= 0.
S¸irul u
2
n
converge punctual la f
2
(x) = x
2
, dar nu converge uniform:
lim
n→∞
sup
x∈R
[u
2
n
(x) −x
2
[ = lim
n→∞
[2
x
n
+
1
n
2
[ = ∞.
12. Fie ¸sirul u
n
: [0, ∞) → R, u
n
(x) =
ne
−x
+xe
−n
x +n
, n ∈ N si fie
A
n
=

1
0
u
n
(x)dx, ∀n ∈ N

. S˘a se studieze convergent ¸a ¸sirului u
n
¸si s˘a se
calculeze lim
n→∞
A
n
.
Solut ¸ie
Fie x ≥ 0, fixat.
lim
n→∞
u
n
(x) = lim
n→∞
ne
−x
+xe
−n
x +n
= e
−x
,
deci u
n
converge punctual la f(x) = e
−x
, ∀x ≥ 0.
Evalu˘am ˆın continuare
g
n
(x) = [u
n
(x) −f(x)[ =

1 −
n
n +x

[e
−n
−e
−x
[, ∀x > 0, ∀n ∈ N

.
76 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Dac˘a x ∈ (n, ∞) atunci:
e
−x
< e
−n
⇒ [e
−n
−e
−x
[ < e
−n
⇒ g
n
(x) < e
−n
→ 0.
Dac˘a x ∈ [0, n] atunci
e
−x
≥ e
−n
⇒ [e
−n
−e
−x
[ ≤ [e
−n
[ +[e
−x
[ =
= e
−n
+e
−x
≤ 2e
−x
,
deci
g(x) ≤
2xe
−x
x +n
, ∀ x ∈ [0, n].
Studiem acum variat ¸ia funct ¸iei [0, 1] ÷ x →
2xe
−x
x +n
.

2xe
−x
x +n

= 2
e
−x
(x +n)
2
(−x
2
−nx +n),
deci functia
2xe
−x
x +n
este cresc˘atoare pe (0,

n
2
+4n−n
2
) ¸si descresc˘atoare pe
(

n
2
+4n−n
2
, n),deci
g
n
(x) ≤
8n
(

n
2
+ 4n +n)
2
e

2n

n
2
+4n+n
→ 0.
Deci u
n
converge uniform la f .
Aplicˆand transferul de integrabilitate obt ¸inem:
lim
n→∞
A
n
=

1
0
f(x)dx =

1
0
e
−x
dx =
e −1
e
.
13. Fie u
n
: (0, ∞) → R, u
n
(x) = e
−nx
. S˘a se studieze convergent ¸a
¸sirurilor u
n
¸si u

n
.
Solut ¸ie
S¸irurile u
n
¸si u

n
converg simplu la funct ¸ia constant˘a zero, dar nu converg
uniform.
14. Fie ¸sirul f
n
:

0,
π
2

→ R, definit prin relat ¸ia de recurent ¸˘a:
f
1
(x) = x, f
n+1
(x) = sin (f
n−1
(x)) .
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 77
S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a ¸si uniform˘a.
Solut ¸ie
Fie x ∈

0,
π
2

fixat. S¸irul f
n
(x) este descresc˘ator:
f
n+1
(x) = sin (f
n
(x)) ≤ f
n
(x), ∀ n ∈ N
¸si m˘arginit:
0 ≤ f
n
(x) ≤ x, ∀n ∈ N.
Deci ¸sirul f
n
este punctual convergent.
Fie f :

0,
π
2

→ R, f(x) = lim
n→∞
f
n
(x). Trecˆand la limit˘a ˆın relat ¸ia de
recurent ¸˘a, se obt ¸ine: f(x) = sin (f(x)) , ∀x ∈

0,
π
2

. Se demonstreaz˘a
simplu c˘a singura solut ¸ie a ecuat ¸iei t = sin t este t = 0, deci funct ¸ia f
este constant˘a zero. Studiem acum convergent˘ a uniform˘a; pentru aceasta,
trebuie calculat sup
x∈[0,
π
2
]
[f
n
(x)[. Demonstram ˆın continuare c˘a funct ¸ia f
n
este cresc˘atoare pentru orice n ∈ N ¸si deci supremumul de mai sus este
f
n
(
π
2
). S¸irul f
n
(
π
2
) converge la zero (deoarece s-a demonstrat mai sus c˘a
lim
n→∞
f
n
(x) = 0, ∀x ∈

0,
π
2

) ¸si deci f
n
este uniform convergent.
Demonstrat ¸ia faptului c˘a f
n
sunt funct ¸ii cresc˘atoare se face prin induct ¸ie: f
1
este cresc˘atoare; presupunem c˘a f
k
sunt cresc˘atoare pentru orice 1 ≤ k ≤ n
¸si demonstr˘am c˘a f
n+1
este cresc˘atoare. Fie 0 ≤ x < y ≤
π
2
; atunci:
f
n+1
(x) = sin (f
n
(x)) ≤ sin (f
n
(y)) = f
n+1
(y),
deci f
n+1
este funct ¸ie cresc˘atoare, ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
15. Fie ¸sirul f
n
: [0, ∞) → R, f
n
(x) = x
1+
1
n
.
a. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a.
b. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a pe [0, 1].
c. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a pe [1, ∞).
d. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a a ¸sirului derivatelor (acolo unde
exist˘a).
e. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a a ¸sirului derivatelor pe [0, 1].
Solut ¸ie
a. Fie x ≥ 0, fixat; atunci
lim
n→∞
f
n
(x) = lim
n→∞
x
1+
1
n
= x,
deci f
n
converge punctual la f(x) = x.
b. Pentru a studia convergent ¸a uniform˘a pe [0, 1], calcul˘am:
sup
x∈[0,1]
[f
n
(x) −f(x)[ = sup
x∈[0,1]

x −x
1+
1
n

.
78 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Studiind variat ¸ia funct ¸iei de mai sus, rezult˘a c˘a supremumul se atinge ˆın
x =

n
n+1

n
; rezult˘a:
lim
n→∞
sup
x∈[0,1]
[f
n
(x) −f(x)[ = lim
n→∞

n
n + 1

n

1 −
n
n + 1

= 0,
deci ¸sirul f
n
converge uniform pe [0, 1] la funct ¸ia f.
c. S¸irul nu converge uniform la f pe [1, ∞). Procedˆand ca mai sus, obt ¸inem:
sup
x≥1
[f
n
(x) −f(x)[ = sup
x≥1
x

x
1
n
−1

= ∞.
d. Evident, f

n
(x) =

1 +
1
n

x
1
n
. Pentru orice x > 0, fixat, avem:
lim
n→∞
f

n
(x) = lim
n→∞
n
n + 1
x
1
n
= 1 = f

(x).
ˆ
In x = 0, avem lim
n→∞
f

n
(0) = 0. Deci ¸sirul derivatelor converge punctual
pentru orice x ∈ [0, ∞).
e. S¸irul derivatelor nu converge uniform pe [0, 1]: sup
x∈[0,1]

n
n+1
x
1
n
−1

≥ 1.
Un alt argument este faptul c˘a funct ¸ia limit˘a (a ¸sirului derivatelor) nu este
continu˘a.
S˘a se studieze convergent ¸a urm˘atoarelor serii de funct ¸ii ¸si s˘a
se decid˘a dac˘a se pot deriva termen cu termen (exercit ¸iile 16-22):
16.
¸
n
n
−x
, x ∈ R.
Solut ¸ie
Seria converge punctual dac˘a ¸si numai dac˘a x ∈ (1, ∞) (se compar˘a cu seria
lui Riemann).
Fie r > 1; pentru orice x ≥ r, avem
1
n
x

1
n
r
. Seria
¸
n
1
n
r
este convergent˘a
¸si deci, conform criteriului lui Weierstrass, seria converge uniform pe inter-
valul [r, ∞).
Seria derivatelor:
¸
n≥1

n
−x

= −
¸
n≥1
n
−x
lnn converge uniform pe orice in-
terval [r, ∞); se aplic˘a criteriul lui Weierstrass:
¸
n≥1
n
−x
lnn ≤
¸
n≥1
n
−r
lnn, ∀ x ≥ r.
Ultima serie (numeric˘a) este convergent˘a.
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 79
17.

¸
n=1
sinnx
2
n
, x ∈ R.
Solut ¸ie
[u
n
(x)[ =

sin nx
2
n


1
2
n
,∀x ∈ R .
Seria
¸
n≥1
1
2
n
este convergent˘a ¸si din criteriul lui Weierstrass rezult˘a c˘a seria
¸
n≥1
sin nx
2
n
este uniform convergent˘a pe R.
Seria derivatelor
¸
n≥1

sinnx
2
n

=
¸
n≥1
ncos nx
2
n
converge uniform pe R (cri-
teriul lui Weierstrass), deci seria se poate deriva termen cu termen.
18.
¸
n≥1
1
n
2
+ (ϕ(x))
2
, unde ϕ : [a, b] → R este o funct ¸ie de clas˘a (
1
arbitrar˘a.
Solut ¸ie
Seria are termeni pozitivi ¸si
1
n
2
+ (ϕ(x))
2

1
n
2
. Seria

¸
n=1
1
n
2
este conver-
gent˘a, deci

¸
n=1
1
n
2
+ (ϕ(x))
2
este uniform convergent˘a pe [a, b].
Seria derivatelor
¸
n≥1
−2ϕ(x)ϕ

(x)
(n
2
+ (ϕ(x))
2
)
2
este uniform convergent˘a pe [a, b], deci
seria se poate deriva termen cu termen.
19.
¸
n≥1
(x +n)
2
n
4
; x ∈ [a, b] , 0 < a < b.
Solut ¸ie
Din inegalit˘at ¸ile 0 < a < b ¸si a ≤ x ≤ b rezult˘a (x +n)
2
≤ (b +n)
2
¸si deci
¸
n≥1
(x +n)
2
n
4

¸
n≥1
(b +n)
2
n
4
.
Aplicˆand criteriul lui Weierstrass, rezult˘a c˘a seria este uniform convergent˘a
pe [a, b].
Seria derivatelor converge uniform pe [a, b], deci seria se poate deriva termen
cu termen.
80 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
20.
¸
n≥1
ln(1 +nx)
nx
n
; x > 0.
Solut ¸ie
Aplicˆand inegalitatea ln(1 +x) ≤ x obt ¸inem
¸
n≥1
ln(1 +nx)
nx
n

¸
n≥1
1
x
n−1
.
Ultima serie este convergent˘a dac˘a
1
x
∈ (−1, 1) (deci x ∈ (1, ∞)) ¸si diver-
gent˘a ˆın rest . Deci seria init ¸ial˘a este simplu convergent˘a pentru x ∈ (1, ∞).
Seria converge uniform pe orice interval [α, ∞), α > 1.
Dac˘a x ∈ (0, 1], atunci din inegalitatea:
¸
n≥1
ln(1 +nx)
nx
n

¸
n≥1
ln(1 +nx)
n
,
rezult˘a c˘a seria este divergent˘a, deoarece ultima serie este divergent˘a (cri-
teriul necesar).
ˆ
In concluzie, seria dat˘a converge dac˘a ¸si numai dac˘a x > 1.
Seria derivatelor este:
¸
n≥1

1
(1 +nx)x
n

ln(1 +nx)
x
n+1

.
Fie r > 1; din inegalit˘at ¸ile:

1
(1 +nx)x
n


1
(1 +nr)r
n
, ∀x ∈ [r, ∞),

ln(1 +nx)
(1 +nx)x
n+1


n
x
n

n
r
n
, ∀ x ∈ [r, ∞),
rezult˘a c˘a seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r, ∞), r > 1.
21.
¸
n≥0
x
n
(1 −x), x ≥ 0.
Solut ¸ie
S¸irul sumelor part ¸iale este
s
n
(x) = 1 −x
n+1
.
Rezult˘a c˘a seria converge simplu pentru orice x ∈ [0, 1].
Suma seriei este
s : [0, 1] → R, s(x) = 1, ∀x ∈ [0, 1) ¸si s(1) = 0.
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 81
Seria nu converge uniform pe [0, 1] (altfel suma seriei ar fi continu˘a), dar
converge uniform pe orice interval [0, α], α < 1.
Seria derivatelor
¸
n≥0
(nx
n−1
−(n + 1)x
n
) are ¸sirul sumelor part ¸iale
s

n
(x) = −(n + 1)x
n
care converge uniform pe orice interval compact [0, r], ∀r < 1.
22.
¸
n≥0
e
−nx
, x > 0.
Solut ¸ie
S¸irul sumelor part ¸iale este s
n
(x) =
n
¸
k=0
e
−kx
=
1 −e
−(n+1)x
1 −e
−x
. Seria converge
punctual la funct ¸ia f(x) =
1
1 −e
−x
pentru orice x > 0; seria nu converge
uniform pe (0, ∞):
sup
x>0

n
¸
k=0
e
−kx
−f(x)

= sup
x>0

−e
−(n+1)x
1 −e
−x

= lim
x→0
e
−(n+1)x
1 −e
−x
= ∞.
Seria derivatelor
¸
n≥0

−ne
−nx

are ¸sirul sumelor part ¸iale
s

n
(x) =

1 −e
−(n+1)x
1 −e
−x

=
(n + 1)e
−(n+1)x
−ne
−(n+2)x
−e
−x
(1 −e
−x
)
2
.
Pentru orice x > 0 fixat avem
lim
n→∞
s

n
(x) = −
e
−x
(1 −e
−x
)
2
,
deci seria derivatelor converge punctual la derivata sumei. Convergent ¸a nu
este uniform˘a pe (0, ∞), dar seria derivatelor converge uniform pe orice in-
terval compact [r, ∞) r > 0 (se poate face un rat ¸ionament asem˘an˘ator cu
cel pentru seria init ¸ial˘a).
23. S˘a se demonstreze c˘a funct ¸ia f : R → R, f(x) =
¸
n≥1
sin nx
n(n + 1)
este
continu˘a. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solut ¸ie
Seria este uniform convergent˘a (se aplic˘a criteriul lui Weierstrass):
¸
n≥1
sin nx
n(n + 1)

¸
n≥1
1
n(n + 1)
,
82 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
ultima serie fiind convergent˘a. Seria derivatelor
¸
n≥1
cos nx
n+1
nu converge punc-
tual, deci seria nu se poate deriva termen cu termen.
24. Fie seria de funct ¸ii
¸
n≥1
(−1)
n
x
2
+n
n
2
, x ∈ R.
a. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a pentru orice x ∈ R ¸si convergent ¸a
uniform˘a pe orice interval [a, b]. Este seria uniform convergent˘a pe R?
b. S˘a se studieze absolut convergent ¸a pentru orice x ∈ R.
c. S˘a se studieze continuitatea sumei seriei (acolo unde ea exist˘a).
d. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solut ¸ie
a. Fie x ∈ R; seriile numerice
¸
n
(−1)
n
x
2
n
2
¸si
¸
n
(−1)
n
1
n
sunt ambele con-
vergente, deci seria dat˘a este punctual convergent˘a pentru orice x ∈ R.
Studiem acum convergent ¸a uniform˘a pe intervalul [a, b]. Seria
¸
n
(−1)
n
x
2
n
2
este uniform convergent˘a pe [a, b]; pentru aceasta, aplic˘am criteriul lui Weier-
strass de convergent ¸˘a uniform˘a pentru serii:

(−1)
n
x
2
n
2


b
2
n
2
, ∀x ∈ [a, b],
iar seria numeric˘a
¸
n
1
n
2
este convergent˘a.
Seria nu este uniform convergent˘a pe R; pentru aceasta, fie a suma seriei
¸
n
(−1)
n
n
2
¸si b suma seriei
¸
n
(−1)
n
n
. Evident, seria dat˘a converge punctual
la funct ¸ia f(x) = ax
2
+b. Fie s
n
(x) =
n
¸
k=1
(−1)
k
x
2
+k
k
2
. Calcul˘am:
lim
n→∞
sup
x∈R
[f(x) −s
n
(x)[ = lim
n→∞
sup
x∈R
x
2

n
¸
k=1
(−1)
k
k
2
−a

= ∞,
deci seria nu converge uniform pe R la f.
b. Seria nu converge absolut pentru nici un x ∈ R deoarece seria
¸
n
x
2
+n
n
2
este divergent˘a (se poate compara cu seria armonic˘a).
c. Evident, funct ¸ia f (suma seriei) este continu˘a pe R (de¸si seria nu converge
uniform pe R).
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 83
d. Seria nu verific˘a ipotezele teoremei de derivare termen pe R: seria dat˘a
trebuie s˘a convearg˘a punctual, iar seria derivatelor s˘a convearg˘a uniform;
prima condit ¸ie a fost verificat˘a. Seria derivatelor este
¸
n≥1
(−1)
n
2x
n
2
, serie
care nu este uniform convergent˘a pe R:
lim
n→∞
sup
x∈R

2x
n
¸
k=1
(−1)
k
k
2
−2ax

= ∞.
Ment ¸ion˘am totu¸si c˘a seria derivatelor converge uniform pe orice compact
din R. Seria dat˘a se poate deriva termen cu termen, egalitatea

¸
x
2
¸
n≥1
(−1)
n
n
2
+
¸
n≥1
(−1)
n
n
¸

= 2x
¸
n≥1
(−1)
n
n
2
, ∀x ∈ R
fiind evident adev˘arat˘a.
25. Fie seria
¸
n≥1
nx
n
+x
n
2
+ 1
.
a. Pentru ce valori ale lui x ∈ R seria converge ?
b. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a.
c. Se poate deriva seria termen cu termen ?
Solut ¸ie
a. Fie x ∈ (−1, 1), fixat. Descompunem seria:
¸
n≥1
nx
n
+x
n
2
+ 1
= x
¸
n≥1
1
n
2
+ 1
+
¸
n≥1
n
n
2
+ 1
x
n
.
Prima serie este convergent˘a pentru orice x ∈ R. A doua serie converge
absolut dac˘a x ∈ (−1, 1); pentru demonstrat ¸ie se poate aplica criteriul ra-
portului:
lim
n→∞

n+1
(n+1)
2
+1
n
n
2
+1

x
n+1
x
n

= [x[ < 1.
Dac˘a x = −1, seria converge (cele dou˘a serii de mai sus sunt convergente)
dar nu converge absolut.
Dac˘a x = 1 seria este divergent˘a (se poate compara cu seria armonic˘a).
Dac˘a [x[ > 1 seria diverge (se poate aplica criteriul necesar).
In concluzie, seria converge dac˘a ¸si numai dac˘a x ∈ [−1, 1).
84 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
b. Aplicˆand criteriul lui Weierstrass, seria converge absolut ¸si uniform pe
orice compact [−r, r] ⊂ (−1, 1):
¸
n≥1

nx
n
+x
n
2
+ 1


¸
n≥1
nr
n
+r
n
2
+ 1
, ∀ [x[ ≤ r,
iar ultima serie (numeric˘a) este convergent˘a.
c. Seria derivatelor este:
¸
n≥1

nx
n
+x
n
2
+ 1

=
¸
n≥1

n
2
n
2
+ 1
x
n−1
+
1
n
2
+ 1

=
=
¸
n≥1
1
n
2
+ 1
+
¸
n≥1
n
2
n
2
+ 1
x
n−1
.
Seria derivatelor converge uniform pe orice interval [−r, r] ⊂ (−1, 1), deci
seria se poate deriva termen cu termen.
26. S˘a se stabileasc˘a natura seriei
¸
n≥1
(f
n
−f
n−1
) dac˘a :
a f
n
: [0, 1] → R ; f
n
(x) = nx(1 −x)
n
, ∀n ∈ N.
b. f
n
: (0, 1] → R, f
n
(x) =
e
nx
1 +e
nx
, ∀n ∈ N.
Solut ¸ie
a. Calcul˘am ¸sirul sumelor part ¸iale
S
n
(x) =
n
¸
k=1
(f
k
(x) −f
k−1
(x)) = f
n
(x) −f
0
(x) = f
n
(x), ∀x ∈ [0, 1].
Folosind exercit ¸iul 2 din acest capitol rezult˘a c˘a seria este simplu conver-
gent˘a (la 0) dar nu este uniform convergent˘a.
b. Calcul˘am ¸sirul sumelor part ¸iale:
S
n
(x) =
n
¸
k=1
(f
k
(x) −f
k−1
(x)) = f
n
(x) −f
0
(x) =
e
nx
1 +e
nx

1
2
.
Rezult˘a c˘a seria converge punctual la funct ¸ia S(x) =
1
2
. Din evaluarea:
sup
x∈(0,1]

S
n
(x) −
1
2

= sup
x∈(0,1]

e
nx
1 +e
nx
−1

= sup
x∈(0,1]
1
1 +e
nx
=
1
2
,
rezult˘a c˘a seria nu este uniform convergent˘a .
3.2. S¸IRURI S¸I SERII DE FUNCT¸ II 85
27. Fie D
1
= ¦z ∈ C [ [z[ = 1¦ cercul unitate ¸si fie ((D
1
) spat ¸iul
Banach al funct ¸iilor continue pe D
1
cu norma supremum. Fie, de asemenea,

1
(Z) spat ¸iul Banach al ¸sirurilor absolut sumabile cu norma | |
1
, (a se
vedea sect ¸iunea teoretic˘a a capitolului 2).
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice z ∈ D
1
¸si pentru orice ¸sir x ∈
1
(Z),
seria (de numere complexe)
¸
n∈Z
x(n)z
−n
este absolut convergent˘a.
b. Pentru orice x ∈
1
(Z), not˘am cu Zx funct ¸ia (corect definit˘a, datorit˘a
punctului a):
Zx : D
1
→ C, (Zx)(z) =
¸
n∈Z
x(n)z
−n
.
Funct ¸ia Zx se nume¸ste transformata Z (”zet”) a ¸sirului x. S˘a se demonstreze
c˘a Zx este funct ¸ie continu˘a.
c. S˘a se demonstreze c˘a aplicat ¸ia
Z :
1
(Z) → ((D
1
), (Zx)(z) =
¸
n∈Z
x(n)z
−n
este liniar˘a ¸si continu˘a.
d. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice ¸siruri x, y ∈
1
(Z) are loc egalitatea:
Z(x y) = (Zx) (Zy),
unde, x y este convolut ¸ia ¸sirurilor x ¸si y, (cf. exercit ¸iului 55, cap. 2).
e. Fie θ ∈
1
(Z) un ¸sir fixat ¸si fie M

operatorul de ˆınmult ¸ire cu funct ¸ia
Zθ ( a se veda exercit ¸iului 53 din capitolul 2):
M

: ((D
1
) → ((D
1
), M

f = (Zθ)f.
Fie, de asemenea, operatorul de convolut ¸ie cu θ (a se vedea exercit ¸iul 55 din
capitolul 2):
C
θ
:
1
(Z) →
1
(Z), C
θ
x = θ x.
S˘a se demonstreze relat ¸ia:
Z C
θ
x = M

Zx, ∀x ∈
1
(Z).
Solut ¸ie
a. Fie z ∈ D
1
¸si fie x ∈
1
(Z); atunci:
¸
n∈Z

x(n)z
−n


¸
n∈Z
[x(n)[ =| x |
1
< ∞.
86 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
b. Fie x ∈
1
(Z); pentru a demonstra c˘a funct ¸ia Zx este continu˘a pe D
1
este suficient s˘a demonstr˘am c˘a seria
¸
n∈Z
x(n)z
−n
este uniform convergent˘a
pe D
1
. Pentru aceasta aplic˘am criteriul lui Weierstrass:
¸
n∈Z

x(n)z
−n


¸
n∈Z
[x(n)[,
ultima serie fiind o serie numeric˘a absolut convergent˘a.
c. Liniaritatea o propunem ca exercit ¸iu; pentru orice x ∈
1
(Z), avem:
| Zx |

= sup
z∈D
1
[(Zx) (z)[ = sup
z∈D
1

¸
n∈Z
x(n)z
−n


≤ sup
z∈D
1
¸
n∈Z
[x(n)[ [z
−n
[ =| x |
1
,
ceea ce arat˘a c˘a Z este operator continuu.
d. Fie x, y ∈
1
(Z) ¸si z ∈ D
1
; atunci:
(Z(x y)) (z) =
¸
n∈Z
(x y)(n) z
−n
=
¸
n∈Z

¸
¸
k∈Z
x(n −k)y(k)
¸

z
−n
=
=
¸
k∈Z

y(k)
¸
n∈Z
x(n −k) z
−n

=
¸
k∈Z

y(k)
¸
m∈Z
x(m) z
−k−m

=
=

¸
m∈Z
x(m)z
−m

¸
¸
k∈Z
y(k)z
−k
¸

= (Zx) (Zy) ,
comutarea seriilor (ˆın n ¸si k) fiind permis˘a datorit˘a faptului c˘a ambele sunt
absolut convergente.
e. Fie θ ∈
1
(Z); atunci, pentru orice x ∈
1
(Z), aplicˆand punctul d, rezult˘a:
ZC
θ
x = Z(θ x) = (Zθ) (Zx) = M

Zx,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor
S˘a se dezvolte ˆın serie Mc Laurin urm˘atoarele funct ¸ii precizˆandu-
se domeniul de convergent ¸˘a (exercit ¸iile 28-41):
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 87
28. f(x) = e
x
Solut ¸ie
Calcul˘am derivatele funct ¸iei ¸si obt ¸inem : (e
x
)
(n)
= e
x
, ∀n ∈ N. Rezult˘a
e
x
=

¸
n=0
1
n!
x
n
.
Pentru determinarea domeniului de convergent ¸˘a folosim criteriul raportului
lim
n→∞

x
n+1
(n + 1)!

n!
x
n

= lim
n→∞

x
n + 1

= 0 < 1,
seria este convergent˘a pe R .
Restul de ordin n este : R
n
(x) =
x
n+1
(n + 1)!
e
ξ
, ξ ∈ (0, x) sau ξ ∈ (x, 0).
29. f(x) = chx
Solut ¸ie
Din relat ¸iile: (chx)

= shx ¸si (shx)

= chx rezult˘a
(ch)
(2n)
(0) = ch(0) = 1 ¸si (ch)
(2n+1)
= sh(0) = 0.
Rezult˘a seria
chx =
¸
n≥0
1
(2n)!
x
2n
, ∀x ∈ R.
30. f(x) = shx
Solut ¸ie
Procedˆand ca mai sus, obt ¸inem:
shx =
¸
n≥0
1
(2n + 1)!
x
2n+1
, ∀x ∈ R.
31. f(x) = sin x
Solut ¸ie
Calcul˘am derivata de ordin n a funct ¸iei sinus:
(sin x)
(n)
= sin

x +n
π
2

, ∀ n ∈ N,
88 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
¸si deci sin
(2n)
(0) = 0 ¸si sin
(2n+1)
(0) = (−1)
n
. Rezult˘a
sinx =

¸
n=0
(−1)
n
(2n + 1)!
x
2n+1
.
Pentru determinarea domeniului de convergent ¸˘a folosim criteriul raportului
lim
n→∞

x
2n+3
(2n + 3)!

(2n + 1)!
x
2n+1

= lim
n→∞
x
2
(2n + 2)(2n + 3)
= 0 < 1,
deci seria este convergent˘a pe R .
32. f(x) = cos x
Solut ¸ie
Derivata de ordin n a funct ¸iei cosinus este:
(cos x)
(n)
= cos

x +n
π
2

,
¸si deci
cos x =

¸
n=0
(−1)
n
(2n)!
x
2n
.
Seria este convergent˘a pe R.
33. f(x) = (1 +x)
α
, α ∈ R
Solut ¸ie
Fie α ∈ R; derivata de ordinul n a funct ¸iei x → (1 +x)
α
este:
((1 +x)
α
)
(n)
= α(α −1)(α −2)...(α −(n −1))(1 +x)
α−n
, ∀ n ∈ N.
Rezult˘a c˘a derivata de ordin n ˆın zero este α(α − 1)(α − 2)...(α − (n − 1))
¸si deci (seria binomial˘a):
(1 +x)
α
=
¸
n≥0
α(α −1)(α −2)...(α −n + 1)
n!
x
n
.
Domeniul de convergent ¸˘a al seriei este [x[ < 1.
34. f(x) =
1
1 +x
Solut ¸ie
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 89
1
1 +x
=
¸
n≥0
(−1)
n
x
n
, ∀ x ∈ (−1, 1).
35. f(x) =

1 +x.
Solut ¸ie
Caz particular al seriei binomiale: α =
1
2
; rezult˘a:

1 +x =
¸
n≥0
(−1)
n−1
1 3 5...(2n −3)
2
n
x
n
, ∀ [x[ < 1.
36. f(x) = ln(1 +x) ; s˘a se calculeze apoi suma seriei
¸
n≥1
(−1)
n+1
n
.
Solut ¸ie
Derivata de ordin n a funct ¸iei x → ln(1 +x) este:
(ln(1 +x))
(n)
=

1
1 +x

(n−1)
=
(−1)
n−1
(n −1)!
(1 +x)
n
, ∀ n ∈ N.
Rezult˘a seria:
ln(1 +x) =

¸
n=1
(−1)
n−1
n
x
n
,
care este convergent˘a pe (−1, 1].
ˆ
In particular, se obt ¸ine:
¸
n≥1
(−1)
n+1
n
= ln 2.
37. f(x) = arctgx; s˘a se calculeze apoi suma seriei
¸
n≥0
(−1)
n
2n + 1
.
Solut ¸ie
Dezvolt˘am ˆın serie derivata funct ¸iei:
(arctgx)

=
1
1 +x
2
=
¸
n≥0
(−1)
n
x
2n
, ∀ [x[ < 1.
90 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Integrˆand termen cu termen, rezult˘a (convergent ¸a ˆın punctele ±1 rezult˘a
aplicˆand criteriul lui Leibniz):
arctgx =
¸
n≥0
(−1)
n
2n + 1
x
2n+1
, ∀ x ∈ [−1, 1].
ˆ
In particular, se obt ¸ine (seria Leibniz-Gregory):
¸
n≥0
(−1)
n
2n + 1
=
π
4
.
38. f(x) =

x
0
sin t
t
dt
Solut ¸ie
Aplicˆand dezvoltarea funct ¸iei sinus ¸si integrˆand termen cu termen, rezult˘a:

x
0
sint
t
dt =

¸
n=0
(−1)
n
(2n + 1)(2n + 1)!
x
2n+1
Seria este convergent˘a pe R .
39. f(x) = sin
2
x
Solut ¸ie
Liniarizˆand ¸si aplicˆand dezvoltarea funct ¸iei cosinus, se obt ¸ine:
sin
2
x =
1 −cos 2x
2
=

¸
n=1
(−1)
n−1
2
2n−1
(2n)!
x
2n
.
Seria este convergent˘a pe R.
40. f(x) =
3
(1 −x)(1 + 2x)
Solut ¸ie
Descompunem funct ¸ia ˆın fract ¸ii simple :
f(x) =
3
(1 −x)(1 + 2x)
=
1
1 −x
+
2
1 + 2x
=

¸
n=0
x
n
+

¸
n=0
(−2)
n
x
n
.
Prima serie este convergent˘a pe (−1, 1) iar a doua pe


1
2
,
1
2

. Rezult˘a:
3
(1 −x)(1 + 2x)
=

¸
n=0
(1 + (−1)
n
2
n+1
)x
n
, ∀ [x[ <
1
2
.
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 91
41. f(x) =
1
1 +x +x
2
+x
3
Solut ¸ie
Descompunem funct ¸ia ˆın fract ¸ii simple :
f(x) =
1
1 +x +x
2
+x
3
=
1
1 +x
+
1
1 +x
2

x
1 +x
2
=
=

¸
n=0
(−1)
n
x
n
+

¸
n=0
(−1)
n
x
2n


¸
n=0
(−1)
n
x
2n+1
=

¸
n=0
c
n
x
n
, ∀[x[ < 1,
unde c
n
= 1 dac˘a n = 4k , c
n
= −1 dac˘a n = 4k + 1 ¸si c
n
= 0 ˆın rest.
42. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri ale lui x −1 funct ¸ia
f : R ` ¦0¦ → R, f(x) =
1
x
.
Solut ¸ie
Derivata de ordin n este:
f
(n)
(x) =
(−1)
n
n!
x
n+1
, deci f
(n)
(1) = (−1)
n
n!, ∀n ∈ N.
Rezult˘a
1
x
=

¸
n=0
(−1)
n
(x −1)
n
, ∀x ∈ (0, 2).
43. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri ale lui x + 4 funct ¸ia
f : R ` ¦−2, −1¦ → R, f(x) =
1
x
2
+ 3x + 2
.
Solut ¸ie
Se descompune funct ¸ia ˆın fract ¸ii simple ¸si apoi se procedeaz˘a ca la exercit ¸iul
anterior (se calculeaz˘a derivata de ordin n ˆın x = −4):
f(x) =
1
x
2
+ 3x + 2
=
1
x + 1

1
x + 2
=
=

¸
n=0

1
2
n+1

1
3
n+1

(x + 4)
n
, ∀ x ∈ (−6, −2).
92 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
O alt˘a metod˘a este de a aplica direct dezvoltarea funct ¸iei
1
1 +x
translatat˘a
ˆın x = −4:
f(x) =
1
x + 1

1
x + 2
=
1
−3

1 −
x+4
3

1
−2

1 −
x+4
2
=
= −
¸
n≥0
1
3
n+1
(x + 4)
n
+
¸
n≥0
1
2
n+1
(x + 4)
n
, ∀ [x + 4[ < 2.
44. S˘a se determine aproxim˘arile liniare ¸si p˘atratice ale urm˘atoarelor
funct ¸ii ˆın jurul punctelor indicate:
a. f(x) = xlnx ˆın jurul punctului a = 1.
b. f(x) =
3

x + 1 sinx ˆın jurul punctului a = 0.
Solut ¸ie
a. Aproxim˘arile cerute sunt polinoamele Taylor de gradul 1 ¸si respectiv 2.
Se calculeaz˘a f(1) = 0, f

(1) = 1, f

(1) = 1. Rezult˘a:
T
1
(x) = f(1) +f

(1)(x −1) = x −1.
T
2
(x) = f(1) +f

(1)(x −1) +
1
2!
f

(1)(x −1)
2
= (x −1) +
1
2
(x −1)
2
.
b. Analog, se obt ¸ine T
1
(x) = 1 +x ¸si T
2
(x) = 1 +x +
1
2
x
2
.
45. S˘a se demonstreze c˘a exist˘a funct ¸ii f ∈ (

(R) care nu se pot
dezvolta ˆın serie Taylor.
Solut ¸ie
Un exemplu uzual este funct ¸ia
f : R → R, f(x) =

e

1
x
2
dac˘a x = 0
0 dac˘a x = 0
Atunci f ∈ (

(R) ¸si ˆın plus funct ¸ia f ¸si toate derivatele ei ˆın 0 sunt nule:
f
(n)
(0) = 0, ∀n ∈ N. Dac˘a funct ¸ia s-ar putea dezvolta ˆın serie Mc Laurin
ˆıntr-o vecin˘atate 1 a originii, atunci
f(x) = f(0) +
f

(0)
1!
x +
f

(0)
2!
x
2
+.... = 0, ∀x ∈ 1,
contradict ¸ie: evident, funct ¸ia f nu se anuleaz˘aˆın alte puncteˆın afara originii.
46. Folosind dezvolt˘ari limitate s˘a se calculeze urm˘atoarele limite:
a. lim
x→0
1 −cos x
2
x
2
sin x
2
3.3. FORMULA LUI TAYLOR. SERII TAYLOR 93
b. lim
x→0
ln(1 + 2x) −sin 2x + 2x
2
x
3
Solut ¸ie
a. Consider˘am funct ¸iile f(x) = 1 − cos x
2
¸si g(x) = sin x
2
pe care le dez-
volt˘am in jurul lui 0. Obt ¸inem:
f

(x) = 2xsin x
2
⇒ f

(0) = 0
f

(x) = 2 sin x
2
+ 4x
2
cos x
2
⇒ f

(0) = 0
f

(x) = 12xcos x
2
−8x
3
sin x
2
⇒ f

(0) = 0
f
(4)
(x) = 12 cos x
2
−48x
2
sin x
2
−16x
4
cos x
2
⇒ f
(4)
(0) = 12
g

(x) = 2xcos x
2
⇒ g

(0) = 0
g

(x) = 2 cos x
2
−4x
2
sinx
2
⇒ g

(0) = 2
Not˘am 0(x
k
) orice expresie care verific˘a egalitatea lim
x→0
0(x
k
)
x
k
= 0. Rezult˘a
lim
x→0
1 −cos x
2
x
2
sin x
2
= lim
x→0
12x
4
4!
+ 0(x
4
)
2x
4
2!
+ 0(x
4
)
=
1
2
.
O alt˘a metod˘a const˘aˆın a aplica direct dezvolt˘arile funct ¸iilor sinus ¸si cosinus
(pˆan˘a la gradul al treilea).
b. Consider˘am funct ¸ia f(x) = ln(1 +2x) −sin 2x+2x
2
pe care o dezvolt˘am
in jurul lui 0; pentru aceasta, putem calcula derivatele pˆan˘a la ordinul al
treilea ale funct ¸iei f (ca mai sus) sau putem aplica dezvolt˘arile funct ¸iilor
logaritm ¸si sinus:
f(x) =
¸
n≥1
(−1)
n+1
2
n
n
x
n

¸
n≥0
(−1)
n
2
n
(2n + 1)!
x
2n+1
+ 2x
2
.
Rezult˘a:
lim
x→0
ln(1 + 2x) −sin 2x + 2x
2
x
3
= lim
x→0
16x
3
3!
+ 0(x
3
)
x
3
=
8
3
.
47. S˘a se calculeze limita: lim
x→0

2 +x
2x(e
x
−1)

1
x
2

Solut ¸ie
Scriem mai ˆıntˆai limita sub forma:
lim
x→0

2 +x
2x(e
x
−1)

1
x
2

= lim
x→0
x
2
+ 2x −2e
x
+ 2
2x
2
(e
x
−1)
.
94 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Consider˘am funct ¸iile f(x) = x
2
+ 2x − 2e
x
+ 2 ¸si g(x) = e
x
− 1 pe care le
dezvolt˘am in jurul lui 0. Proced˘am ca ˆın exercit ¸iul precedent ¸si obt ¸inem :
lim
x→0

2 +x
2x(e
x
−1)

1
x
2

= lim
x→0

x
3
3
+ 0(x
3
)
2x
3
+ 0(x
3
)
= −
1
6
.
S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
integralele
(exercit ¸iile 48-51):
48.
1
2
0
sinx
x
dx.
Solut ¸ie
Se dezvolt˘a integrantul ˆın serie de puteri ˆın jurul lui 0, se integreaz˘a termen
cu termen ¸si se aproximeaz˘a seria alternat˘a rezultat˘a:
1
2
0
sinx
x
dx =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)!(2n + 1)2
2n+1
.
49.
1
2
0
ln(1 +x)
x
dx.
Solut ¸ie
Se procedeaz˘a analog; rezult˘a:
1
2
0
ln(1 +x)
x
dx =
¸
n≥1
(−1)
n−1
n
2
2
n
.
50.
1
3
0
arctg
x
dx.
Solut ¸ie
Analog, se obt ¸ine:
1
3
0
arctg
x
dx =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)
2
3
2n+1
.
51.

1
0
e
−x
2
dx.
Solut ¸ie
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 95
Analog, rezult˘a:

1
0
e
−x
2
dx =
¸
n≥0
(−1)
n
n!(2n + 1)
.
3.4 Serii de puteri, funct ¸ii elementare
S˘a se calculeze raza de convergent ¸˘a ¸si mult ¸imea de convergent ¸˘a ˆın
R pentru urm˘atoarele serii de puteri (exercit ¸iile 52-62):
52.

¸
n=0
x
n
Solut ¸ie
Fie R raza de convergent ¸˘a: R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Deci seria este abso-
lut convergent˘a pe (−1, 1) ¸si divergent˘a pe (−∞, −1)
¸
(1, ∞) . Evident,
seria este uniform convergent˘a pe orice interval ˆınchis [x[ ≤ r < 1. Dac˘a
x ∈ ¦−1, 1¦ se obt ¸ine o serie divergent˘a.
53.

¸
n=1
n
n
x
n
Solut ¸ie
Fie R raza de convergent ¸˘a: R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Deci seria este abso-
lut convergent˘a pe (−1, 1) ¸si divergent˘a pe (−∞, −1)
¸
(1, ∞) . Evident,
seria este uniform convergent˘a pe orice interval ˆınchis [x[ ≤ r < 1. Dac˘a
x ∈ ¦−1, 1¦ se obt ¸ine o serie divergent˘a.
54.

¸
n=1
(−1)
n+1
x
n
n
Solut ¸ie
R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Deci seria este absolut convergent˘a pe (−1, 1), diver-
gent˘a pe (−∞, −1)
¸
(1, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x[ ≤ r < 1. Dac˘a
x = −1 se obt ¸ine seria

¸
n=1
−1
n
care este divergent˘a, iar pentru x = 1 se
obt ¸ine seria

¸
n=1
(−1)
n+1
n
care este o serie convergent˘a.
55.

¸
n=1
n
n
x
n
n!
96 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Solut ¸ie
R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= lim
n→∞
n
n
(n + 1)!
n!(n + 1)
n+1
= lim
n→∞

n
n + 1

n
=
1
e
.
Seria este absolut convergent˘a pe


1
e
,
1
e

¸si divergent˘a pe
(−∞, −
1
e
)
¸
(
1
e
, ∞) . Seria este uniform convergent˘a pe [x[ ≤ r < e . Dac˘a
x ∈


1
e
,
1
e
¸
se obt ¸ine o serie divergent˘a (criteriul raportului).
56.

¸
n=1
x
n
n
p
, p ∈ R
Solut ¸ie
R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Seria este absolut convergent˘a pentru x ∈ (−1, 1),
divergent˘a pentru x ∈ (−∞, −1)
¸
(1, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x[ ≤
r < 1. Dac˘a x = −1 se obt ¸ine seria

¸
n=1
(−1)
n
n
p
care este divergent˘a pentru
p ≤ 0 ¸si convergent˘a pentru p > 0, iar pentru x = 1 se obt ¸ine seria

¸
n=1
1
n
p
care este divergent˘a pentru p ≤ 1 ¸si convergent˘a pentru p > 1. Prin urmare
mult ¸imea de convergent ¸˘a este:
[−1, 1] dac˘a p > 1,
[−1, 1) dac˘a p ∈ (0, 1] ¸si
(−1, 1) dac˘a p ≤ 0 .
57.

¸
n=1

cos
1
n
n
2
+2
n+2
x
n
Solut ¸ie
R = 1 . Seria este absolut convergent˘ a pe (−1, 1), divergent˘a pe (−∞, −1)
¸
(1, ∞)
¸si uniform convergent˘a pe [x[ ≤ r < 1. Dac˘a x ∈ ¦−1, 1¦ se obt ¸ine o serie
divergent˘a (se aplic˘a criteriul necesar).
58.

¸
n=1
n!
(a + 1)(a + 2)...(a +n)
x
n
, a > 0
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este R = 1. Seria este absolut convergent˘a pe (−1, 1),
divergent˘a pe (−∞, −1)
¸
(1, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x[ ≤ r < 1.
Dac˘a x = 1 obt ¸inem seria
¸
n≥1
n!
(a + 1)(a + 2)...(a +n)
.
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 97
Cu criteriul Raabe-Duhamel obt ¸inem:
lim
n→∞
n

a
n
a
n+1
−1

= a.
Seria este divergent˘a pentru a < 1 ¸si convergent˘a pentru a > 1; dac˘a a = 1
seria este seria armonic˘a (divergent˘a). Dac˘a x = −1 se obt ¸ine o serie con-
vergent˘a (cu criteriul lui Leibniz).
59.

¸
n=1
(x −1)
2n
n 9
n
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este R = 3. Seria este absolut convergent˘a pe (−2, 4),
divergent˘a pe (−∞, −2)
¸
(4, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x −1[ ≤ r < 3.
Dac˘a x ∈ ¦−2, 4¦ se obt ¸ine seria armonic˘a.
60.

¸
n=1
(x + 3)
n
n
2
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este R = 1. Seria este absolut convergent˘a pe (−4, −2),
divergent˘a pe (−∞, −4)
¸
(−2, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe [x+3[ ≤ r < 1.
Dac˘a x ∈ ¦−4, −2¦ se obt ¸in seriile
¸
n≥1
(±1)
n
n
2
care sunt absolut convergente.
61.

¸
n=1
(−1)
n−1
n
(x −2)
2n
Solut ¸ie
R = 1. Seria este absolut convergent˘a pentru (x −2)
2
< 1, adic˘a x ∈ (1, 3);
seria este divergent˘a pentru x ∈ (−∞, 1)
¸
(3, ∞) ¸si uniform convergent˘a pe
(x − 2)
2
≤ r < 1. Dac˘a x ∈ ¦1, 3¦ se obt ¸ine seria
¸
n≥1
(−1)
n−1
n
care este
convergent˘a.
62.

¸
n=1
(−1)
n+1
(2n −1)
2n
(3n −2)
2n
(x −1)
n
Solut ¸ie
R =
9
4
. Seria este absolut convergent˘a pentru [x − 1[ <
9
4
, adic˘a x ∈


5
4
,
13
4

; seria este divergent˘a pentru x ∈

−∞, −
5
4

¸

13
4
, ∞

; seria este
uniform convergent˘a pe [x − 1[ ≤ r <
9
4
. Dac˘a x = −
5
4
se obt ¸ine se-
ria −
¸
n≥1

9
4

n
(2n −1)
2n
(3n −2)
2n
care este divergent˘a (criteriul necesar), iar dac˘a
98 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
x =
13
4
se obt ¸ine seria
¸
n≥1
(−1)
n+1

9
4

n
(2n −1)
2n
(3n −2)
2n
care este divergent˘a.
ˆ
In exercit ¸iile 63-68, s˘a se studieze convergent ¸a urm˘atoarelor
serii de funct ¸ii
63.

¸
n=0
ln
n
x, x > 0
Solut ¸ie
Cu schimbarea de variabil˘a t = ln x se obt ¸ine o serie de puteri cu raza de
convergent ¸˘a R = lim
n→∞
[a
n
[
[a
n+1
[
= 1. Seria de puteri este absolut convergent˘a
pentru t ∈ (−1, 1) ¸si divergent˘a pentru t ∈ (−∞, −1)
¸
(1, ∞). Rezult˘a c˘a
seria init ¸ial˘a este convergent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a x ∈

1
e
, e

. Evident, seria
este uniform convergent˘a pe [e
−r
, e
r
], ∀r < 1.
64.

¸
n=1

1 +
1
n

−n
2
e
−nx
Solut ¸ie
Cu schimbarea de variabil˘a t = e
−x
> 0 se obt ¸ine o serie de puteri avˆand raza
de convergent ¸˘a R = lim
n→∞
n

1 +
1
n

n
2
= e. Seria este absolut convergent˘a
pentru t ∈ (0, e), deci pentru x > −1 ¸si divergent˘a pentru t ∈ (e, ∞), adic˘a
x < −1 . Evident seria este uniform convergent˘a pe x ≥ r ,∀r > −1. Dac˘a
x = −1 se obt ¸ine o serie divergent˘a (se poate aplica criteriul necesar):

1 +
1
n

−n
2
e
n
=

1 +
1
n

−n
e

n
≥ 1.
65.
¸
n≥1
1
n!x
n
Solut ¸ie
Fie y = x
−1
; seria de puteri
¸
n≥1
1
n!
y
n
are raza de convergent ¸˘a R = ∞, deci
seria init ¸ial˘a converge pentru orice x = 0.
66.
¸
n≥0
(−1)
n+1
e
−nsinx
Solut ¸ie
Fie y = e
−sinx
; seria de puteri
¸
n≥0
(−1)
n+1
y
n
are raza de convergent ¸˘a R = 1
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 99
¸si converge dac˘a ¸si numai dac˘a y ∈ (−1, 1). Rezult˘a c˘a seria init ¸ial˘a converge
dac˘a ¸si numai dac˘a sinx > 0, adic˘a
x ∈
¸
k∈Z
(2kπ, (2k + 1)π).
67.
¸
n≥1
(−1)
n
n
sin
n
x
Solut ¸ie
Fie y = sin x; seria
¸
n≥1
(−1)
n
n
y
n
converge dac˘a ¸si numai dac˘a y ∈ (−1, 1],
deci seria init ¸ial˘a converge dac˘a ¸si numai dac˘a x = (4k −1)
π
2
, ∀k ∈ Z.
68.
¸
n≥0

x
lnx

n
, x > 0
Solut ¸ie
Fie y =
x
lnx
; seria converge dac˘a ¸si numai dac˘a [y[ < 1, sau echivalent,
x < [ ln x[. Fie ξ ∈ (0, 1) solut ¸ia unic˘a a ecuat ¸iei x = −ln x. Seria converge
dac˘a ¸si numai dac˘a x ∈ (0, ξ).
S˘a se g˘aseasc˘a raza de convergent ¸˘a ¸si mult ¸imea de convergent ¸˘a
ˆın C pentru urm˘atoarele serii de puteri (exercit ¸iile 69-73):
69.
¸
n≥1
z
n
n
p
, z ∈ C
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este 1. Seria este absolut convergent˘a pentru orice
[z[ < 1 ¸si divergent˘a pentru [z[ > 1. Cazurile z = ±1 au fost studiate ˆın
exercit ¸iul 11. Fie z = e
it
, t = kπ, k ∈ Z. Dac˘a p ≤ 0, seria este diver-
gent˘a (criteriul necesar); dac˘a p > 1, seria este absolut convergent˘a. Dac˘a
p ∈ (0, 1], seria este convergent˘a (p˘art ¸ile real˘a ¸si imaginar˘a sunt convergente
- se aplic˘a criteriul Abel-Dirichlet).
70.

¸
n=0
i
n
z
n
, z ∈ C
Solut ¸ie
R = 1, deci discul de absolut convergent ¸˘a al seriei este [z[ < 1. Dac˘a [z[ = 1
¸sirul termenilor seriei nu tinde la 0 deci seria este divergent˘a .
71.

¸
n=0
(1 +ni)z
n
,z ∈ C
100 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Solut ¸ie
R = 1, deci discul de absolut convergent ¸˘a al seriei este [z[ < 1 . Dac˘a [z[ = 1
¸sirul termenilor seriei nu tinde la 0, deci seria este divergent˘a.
72.

¸
n=0
(z −2i)
n
n 3
n
, z ∈ C
Solut ¸ie
R = 3, deci discul de absolut convergent ¸˘a este [z−2i[ < 3 . Dac˘a [z−2i[ = 3,
deci z −2i = 3e

se obt ¸ine seria
¸
n≥1
e
inθ
n
care a fost studiat˘a ˆın capitolul 1,
exercit ¸iul 42.
73.

¸
n=0
(−1)
n
z
n+1
n + 1
, z ∈ C
Solut ¸ie
R = 1, deci discul de absolut convergent ¸˘a al seriei este [z[ < 1. Dac˘a
[z[ = 1, z = e

se obt ¸ine seria
¸
n≥1
(−1)
n+1
e
inθ
n
. Dac˘a z = −1, seria este
divergent˘a ( seria armonic˘a); pentru z = −1 seria este convergent˘a (criteriul
Abel-Dirichlet).
S˘a se calculeze sumele seriilor de funct ¸ii (exercit ¸iile 74-80) :
74.
¸
n≥0
x
2n
Solut ¸ie
¸
n≥0
x
2n
=
¸
n≥0
(x
2
)
n
=
1
1 −x
2
, ∀ [x[ < 1..
75.

¸
n=0
(−1)
n
x
2n+1
2n + 1
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a este 1. Fie S(x) suma seriei date. Seria derivatelor are
aceeasi raz˘a de convergent ¸˘a cu seria init ¸ial˘a ¸si suma ei este egal˘a cu derivata
sumei. Calcul˘am:
S

(x) =
¸
n≥0
(−1)
n
(x
2
)
n
=
1
1 +x
2
, ∀ [x[ < 1.
Rezult˘a S(x) = arctgx +C. Din S(0) = 0, rezult˘a C = 0.
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 101
76.

¸
n=0
(n + 1)x
n
Solut ¸ie
Fie S(x) suma seriei. Seria primitivelor are aceeasi raz˘a de convergent ¸˘a cu
seria init ¸ial˘a (R = 1) ¸si suma ei este egal˘a cu o primitiv˘a a sumei seriei date.
Integrˆand seria termen cu termen se obt ¸ine:

x
0
S(x)dx =
¸
n≥0
x
n+1
=
x
1 −x
, ∀ [x[ < 1.
Rezult˘a S(x) =
1
(1 −x)
2
.
77.

¸
n=0
n
n + 1

x
2

n
Solut ¸ie
Seria converge pentru x ∈ (−2, 2) ¸si fie S(x) suma seriei. Dac˘a x = 0, atunci
S(0) = 0; fie x ∈ (−2, 2) ` ¦0¦;
S(x) =
¸
n≥0

x
2

n

¸
n≥0
1
n + 1

x
2

n
=
2
2 −x

2
x
¸
n≥0
1
n + 1

x
2

n+1
.
Suma ultimei serii (pe care o not˘am cu T(x)) se calculeaz˘a prin derivare
T

(x) =

¸
¸
n≥0
1
n + 1

x
2

n+1
¸

=
1
2
¸
n≥0

x
2

n
=
1
2(1 −
x
2
)
=
1
2 −x
.
Rezult˘a:
T(x) =
¸
n≥0
1
n + 1

x
2

n+1
= C −ln(2 −x).
Din T(0) = 0 rezult˘a C = ln 2.
ˆ
In concluzie rezult˘a:
S(x) =
2
2 −x

2
x
ln
2
2 −x
, ∀x ∈ (−2, 2), x = 0 ¸si S(0) = 0.
78.

¸
n=1
(n + 1)
3
n(n + 2)
x
n−1
Solut ¸ie
102 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
Seria este absolut convergent˘a pentru x ∈ (−1, 1). Dac˘a x = 0 suma este
8
3
;
fie x ∈ (−1, 1) ` ¦0¦. Coeficientul
(n + 1)
3
n(n + 2)
se descompune ˆın fract ¸ii simple:
(n + 1)
3
n(n + 2)
= n + 1 +
1
2n
+
1
2(n + 2)
.
Rezult˘a (pentru x ∈ (−1, 1) ` ¦0¦):

¸
n=1
(n + 1)
3
n(n + 2)
x
n−1
=
¸
n≥1
x
n−1
+
¸
n≥1
nx
n−1
+
¸
n≥1
1
2n
x
n−1
+
¸
n≥1
1
2(n + 2)
x
n−1
=
=
1
1 −x
+
¸
n≥1
(x
n
)

+
1
2x
¸
n≥1

x
0
x
n−1
dx +
1
2x
3
¸
n≥1

x
0
x
n+1
dx =
=
1
1 −x
+

¸
¸
n≥1
x
n
¸

+
1
2x

x
0

¸
¸
n≥1
x
n−1
¸

dx +
1
2x
3

x
0

¸
¸
n≥1
x
n+1
¸

dx =
=
1
1 −x
+

x
1 −x

+
1
2x

x
0

1
1 −x

dx +
1
2x
3

x
0

x
2
1 −x

dx =
=
1
1 −x
+
1
(1 −x)
2
+
1
2x
ln
1
1 −x
+
1
2x
3

−x −
x
2
2
+ ln
1
1 −x

.
79.
¸
n≥1
nx
−n
Solut ¸ie
Se face substitut ¸ia y = x
−1
, x = 0. Suma seriei (de puteri)
¸
n≥1
ny
n
se
calculeaz˘a prin derivarea seriei
¸
n≥1
y
n
¸si apoi ˆınmult ¸ire cu y; rezult˘a:
¸
n≥1
ny
n
=
y
(1 −y)
2
, ∀ y ∈ (−1, 1).
Rezult˘a:
¸
n≥0
nx
−n
=
x
(x −1)
2
, ∀ x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞).
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 103
80.
¸
n≥1
(4n −3)x
−(4n−3)
Solut ¸ie
Se procedeaz˘a analog cu exercit ¸iul precedent.
81. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri centrate ˆın zero
funct ¸ia f(x) = arcsinx ¸si apoi s˘a se demonstreze
1 +
¸
n≥1
1 3 5... (2n −1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
=
π
2
.
Solut ¸ie
Dezvolt˘am ˆın serie derivata funct ¸iei arcsin (folosim seria binomial˘a petru
exponentul α = −
1
2
):
(arcsinx)

=
1

1 −x
2
= 1 +
¸
n≥1
1 3 5... (2n −1)
2 4 6...(2n)
x
2n
, ∀ [x[ < 1.
Integrˆand termen cu termen (de la 0 la x), obt ¸inem:
arcsinx = x +
¸
n≥1
1 3 5...(2n −1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
x
2n+1
, ∀ x ∈ [−1, 1].
Convergent ¸a ˆın punctele ±1 se stabile¸ste cu criteriul lui Leibniz.
Suma seriei numerice din enunt ¸ este arcsin(1) =
π
2
.
82. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri centrate ˆın zero funct ¸ia
f(x) = ln

x +

1 +x
2

¸si apoi s˘a se demonstreze:
1 +
¸
n≥1
(−1)
n
1 3 5...(2n −1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
= ln(1 +

2).
Solut ¸ie
Proced˘am analog cu exercit ¸iul anterior:

ln(x +

1 +x
2

=
1

1 +x
2
=
= 1 +
¸
n≥1
(−1)
n
1 3 5...(2n −1)
2 4 6...(2n)
x
2n
, ∀ [x[ < 1.
Rezult˘a dezvoltarea:
ln(x +

1 +x
2
) =
104 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
= x +
¸
n≥1
(−1)
n
1 3 5...(2n −1)
2 4 6...(2n)

1
2n + 1
x
2n+1
, ∀x ∈ [−1, 1].
ˆ
In particular pentru x = 1 obt ¸inem suma seriei date: ln(1 +

2).
Folosind serii de puteri s˘a se calculeze sumele urm˘atoarelor
serii de numere (exercit ¸iile 83-90):
83.
¸
n≥1
(−1)
n+1
n
Solut ¸ie
Suma este ln 2.
84.
¸
n≥0
(−1)
n
2n + 1
Solut ¸ie
Suma este arctg1 =
π
4
.
85.
¸
n≥0
(−1)
n
2
2n
n!
Solut ¸ie
Suma este e

1
4
.
86.
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)3
n
Solut ¸ie
Suma este

3 arctg(
1

3
) =
π

3
6
.
87.

¸
n=0
(−1)
n
(2n + 1)(2n + 2)
Solut ¸ie
Fie dezvoltarea:
arctg x =

¸
n=0
(−1)
n
2n + 1
x
2n+1
∀x ∈ (−1, 1).
Primitiva care se anuleaz˘a ˆın 0 este:

x
0
arctgx =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)(2n + 2)
x
2n+2
.
3.4. SERII DE PUTERI, FUNCT¸ II ELEMENTARE 105
Calculˆand (prin p˘art ¸i) integrala, rezult˘a:
xarctgx −
1
2
ln(x
2
+ 1) =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)(2n + 2)
x
2n+2
,
deci suma cerut˘a este
π
4

1
2
ln 2.
88.

¸
n=0
n + 1
4
n
Solut ¸ie
Raza de convergent ¸˘a a seriei

¸
n=0
(n + 1)x
n
este 1 ¸si

¸
n=0
(n + 1)x
n
=

¸
n=0
(x
n+1
)

=


¸
n=0
x
n+1

=
=

x
1 −x

=
1
(1 −x)
2
, ∀ x ∈ (−1, 1).
ˆ
In particular, pentru x =
1
4
rezult˘a

¸
n=0
n + 1
4
n
=
16
9
.
89.
¸
n≥1
(−1)
n
(2n + 1)
2
Solut ¸ie
Din dezvoltarea funct ¸iei arctg:
arctgx =
¸
n≥0
(−1)
n
2n + 1
x
2n+1
, ∀ x ∈ [−1, 1],
rezult˘a

1
0
arctgx
x
dx =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n + 1)
2
.
Valoarea acestei integrale (constanta lui Catalan) este aproximativ 0, 91596.
90.
¸
n≥0
(−1)
n
3n + 1
Solut ¸ie
Seria de puteri
¸
n≥0
(−1)
n
3n + 1
x
3n+1
converge pentru orice x ∈ (−1, 1]; integrˆand
106 CAPITOLUL 3. S¸IRURI DE FUNCT¸ II. FUNCT¸ II ELEMENTARE
termen cu termen, se obt ¸ine:
¸
n≥0
(−1)
n
3n + 1
= lim
x→1
¸
n≥0
(−1)
n
3n + 1
x
3n+1
=
= lim
x→1

x
0
¸
n≥0
(−1)
n
x
3n
dx = lim
x→1

x
0
dx
1 +x
3
=
= lim
x→1

1
6
ln
(x + 1)
2
x
2
−x + 1
+
1

3
arctg
2x −1

3
+
π

3
18

=
1
3
ln 2 +
π

3
9
.
Capitolul 4
Funct ¸ii diferent ¸iabile
4.1 Not ¸iuni teoretice
Derivate part ¸iale, diferent ¸ial˘a
Fie D o submult ¸ime deschis˘a ˆın R
n
¸si fie f : D → R. Fie a ∈ D ¸si s ∈ R
n
un versor arbitrar. Se spune c˘a f este derivabil˘a ˆın punctul a dup˘a direct ¸ia
s dac˘a exist˘a ˆın R limita:
lim
t→0
f(a +ts) −f(a)
t
.
Dac˘a exist˘a, aceast˘a limit˘a se noteaz˘a
df
ds
(a) ¸si se nume¸ste derivata lui f
dup˘a s ˆın punctul a. Se spune c˘a f are derivat˘a part ¸ial˘a ˆın punctul a
ˆın raport cu variabila x
k
dac˘a exist˘a
df
de
k
(a), care ˆın acest caz se noteaz˘a
∂f
∂x
k
(a). Funct ¸ia f se zice derivabil˘a part ¸ial pe D dac˘a pentru orice a ∈ D
¸si pentru orice k ∈ ¦1, 2, .., n¦ exist˘a
∂f
∂x
k
(a). Funct ¸iile
∂f
∂x
k
: D → R
se numesc derivatele part ¸iale ale lui f. Funct ¸ia f se zice de clas˘a C
1
pe D
(se noteaz˘a f ∈ C
1
(D)) dac˘a toate derivatele part ¸iale
∂f
∂x
k
exist˘a ¸si sunt
funct ¸ii continue pe D.
Presupunem c˘a f ∈ C
1
(D); pentru orice a ∈ D, vectorul
grad
a
f =

∂f
∂x
1
(a),
∂f
∂x
2
(a), ...,
∂f
∂x
n
(a)

107
108 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
se nume¸ste gradientul lui f ˆın punctul a. Are loc formula:
df
ds
(a) = s grad
a
f, ∀ s ∈ R
n
.
Fie F : D → R
m
, F = (f
1
, f
2
, .., f
m
). Presupunˆand c˘a exist˘a toate
derivatele part ¸iale
∂f
i
∂x
j
(a), se poate defini matricea jacobian˘a a aplicat ¸iei F
ˆın punctul a prin:
J
F
(a) =

∂f
i
∂x
j
(a)

1≤i≤m,1≤j≤n
.
Dac˘a m = n, atunci matricea este p˘atratic˘a ¸si determinantul ei se nume¸ste
jacobianul funct ¸iilor f
1
, f
2
, .., f
n
ˆın punctul a ¸si se noteaz˘a
det (J
F
(a)) =
D(f
1
, f
2
, .., f
n
)
D(x
1
, x
2
, .., x
n
)
.
Funct ¸ia F se nume¸ste de clas˘a C
1
pe mult ¸imea D dac˘a toate componen-
tele sale, f
1
, .., f
m
sunt de clas˘a C
1
.
Diferent ¸iala
Aplicat ¸ia F : D → R
m
se nume¸ste diferent ¸iabil˘a ˆın punctul a ∈ D dac˘a
exist˘a o aplicat ¸ie liniar˘a DF(a) : R
n
→ R
m
astfel ˆıncˆat
lim
x→a
F(x) −F(a) −DF(a)(x −a)
| x −a |
= 0.
Dac˘a exist˘a, aplicat ¸ia DF(a) se nume¸ste diferent ¸iala lui F ˆın punctul a.
Leg˘atura dintre derivate part ¸iale ¸si diferent ¸ial˘a
i. Dac˘a F este diferent ¸iabil˘a ˆın punctul a atunci F este derivabil˘a part ¸ial ˆın
a.
ˆ
In acest caz, matricea (ˆın baza canonic˘a) a aplicat ¸iei liniare DF(a) este
matricea jacobian˘a a lui F ˆın a, deci
DF(a)x = J
F
(a)x
T
, ∀x ∈ R
n
.
Dac˘a f : D → R este diferent ¸iabil˘a ˆın a ∈ D, atunci
Df(a) : R
n
→ R,
Df(a)(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
∂f
∂x
1
(a)x
1
+
∂f
∂x
2
(a)x
2
+... +
∂f
∂x
n
(a)x
n
,
sau, notˆand cu dx
j
proiect ¸ia pe componenta j, diferent ¸iala se scrie sub forma:
Df(a) =
∂f
∂x
1
(a)dx
1
+
∂f
∂x
2
(a)dx
2
+... +
∂f
∂x
n
(a)dx
n
.
4.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 109
ii. Dac˘a F ∈ C
1
(D) atunci F este diferent ¸iabil˘a ˆın orice a ∈ D.
Diferent ¸iala funct ¸iei compuse
Fie A ⊆ R
n
¸si B ⊆ R
m
dou˘a mult ¸imi deschise ¸si fie F : A → B,
G : B → R
k
. Dac˘a F este diferent ¸iabil˘a ˆın a ∈ A ¸si G este diferent ¸iabil˘a ˆın
b = F(a) ∈ B atunci compunerea G◦ F este diferent ¸iabil˘a ˆın a ¸si
D(G◦ F)(a) = DG(b) ◦ DF(a).
Relat ¸ia dintre matricele jacobiene asociate este
J
G◦F
(a) = J
G
(b)J
F
(a).
Derivate part ¸iale de ordin superior
Funct ¸ia f : D → R se nume¸ste de clas˘a C
2
pe D dac˘a f ∈ C
1
(D) ¸si
∂f
∂x
k
∈ C
1
(D), ∀k ∈ ¦1, 2, .., n¦. Funct ¸iile

∂x
j

∂f
∂x
k

se numesc derivatele
part ¸iale de ordinul al doilea ¸si se noteaz˘a

2
f
∂x
j
∂x
k
.
ˆ
In cazul particular j = k,
se folose¸ste notat ¸ia

2
f
∂x
2
k
.
Teorema de simetrie a lui Schwartz
Dac˘a f ∈ C
2
(D), atunci

2
f
∂x
j
∂x
k
(a) =

2
f
∂x
k
∂x
j
(a), ∀j, k ∈ ¦1, 2, .., n¦, ∀a ∈ D.
Diferent ¸iala a doua
Fie f ∈ C
2
(D) ¸si a ∈ D. Matricea hessian˘a a lui f ˆın a este matricea
(simetric˘a)
H
f
(a) =


2
f
∂x
i
∂x
j

1≤i,j≤n
.
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei f ˆın punctul a este forma p˘atratic˘a
D
2
f(a) : R
n
→ R, D
2
f(a)(h
1
, h
2
, .., h
n
) =
n
¸
i=1
n
¸
j=1

2
f
∂x
i
∂x
j
(a)h
i
h
j
.
Polinomul Taylor
Fie D o submult ¸ime deschis˘a din R
n
, fie f : D → R o funct ¸ie de clas˘a (
m
¸si
fie a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) ∈ D. Not˘am
∆f(a) = Df(a)(x −a) =
n
¸
k=0
∂f
∂x
k
(a)(x
k
−a
k
).
110 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Puterea simbolic˘a [∆f(a)]
(k)
se define¸ste ca fiind puterea k a polinomului
∆f(a) cu convent ¸iile

∂f
∂x
1
(a)

p
1

∂f
∂x
2
(a)

p
2
...

∂f
∂x
n
(a)

pn
=

k
f
∂x
p
1
1
∂x
p
2
2
...∂x
pn
n
(a),
∀ p
1
, p
2
, ...p
n
∈ ¦0, 1, ..., k¦ astfel ˆıncˆat p
1
+p
2
+...p
n
= k.
Polinomul Taylor de gradul m asociat funct ¸iei f ˆın punctul a este, prin
definit ¸ie:
T
m
(f, a)(x) = f(a) +
1
1!
∆f(a) +
1
2!
[∆f(a)]
(2)
+... +
1
m!
[∆f(a)]
(m)
, ∀x ∈ D,
iar restul de ordin m este R
m
(f, a)(x) = f(x) −T
m
(f, a)(x).
De exemplu, dac˘a n = 2, (a
1
, a
2
) = (a, b), atunci:
T
1
(f, (a, b))(x, y) = f(a, b) + (x −a)
∂f
∂x
(a, b) + (y −b)
∂f
∂y
(a, b),
T
2
(f, (a, b))(x, y) = f(a, b) + (x −a)
∂f
∂x
(a, b) + (y −b)
∂f
∂y
(a, b)+
+
1
2!

(x −a)
2

2
f
∂x
2
(a, b) + 2(x −a)(y −b)

2
f
∂x∂y
(a, b) + (y −b)
2

2
f
∂y
2
(a, b)

.
ˆ
In general, pentru m ∈ N:
T
m
(f, (a, b))(x, y) =
m
¸
k=0
1
k!
[∆f(a, b)]
(k)
,
unde
[∆f(a, b)]
(k)
=
k
¸
i=0
C
i
k
(x −a)
k−i
(y −b)
i

k
f
∂x
k−i
∂y
i
(a, b).
Polinoamele T
1
(f, a) ¸si T
2
(f, a) se numesc aproximarea liniar˘a ¸si, respectiv,
aproximarea p˘atratic˘a a funct ¸iei f ˆın jurul punctului a.
Formula lui Taylor
ˆ
In condit ¸iile de mai sus, fie r > 0 astfel ˆıncˆat B(a, r) ⊆ D. Atunci, pentru
orice x ∈ B(a, r), exist˘a ξ ∈ [a, x] astfel ˆıncˆat
f(x) = T
m
(f, a) +
1
m!
[∆f(ξ)]
(m)
.
ˆ
In particular, rezult˘a c˘a
lim
x→a
R
m
(f, a)(x)
| x −a |
m
= 0.
4.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 111
Extreme locale
Fie D o submult ¸ime deschis˘a ˆın R
n
¸si f : D → R. Un punct a ∈ D se
nume¸ste punct de extrem local pentru funct ¸ia f dac˘a exist˘a o vecin˘atate
V ⊆ D a punctului a astfel ˆıncˆat f(x) −f(a) ≤ 0, ∀x ∈ V (maxim local) sau
f(x) −f(a) ≥ 0, ∀x ∈ V (minim local).
Un punct a ∈ D se nume¸ste punct critic al lui f dac˘a f este diferent ¸iabil˘a
ˆın a ¸si Df(a) = 0.
Teorema lui Fermat
Cu notat ¸iile de mai sus, dac˘a a ∈ D este punct de extrem local pentru f ¸si
funct ¸ia f este diferent ¸iabil˘a ˆın a, atunci a este punct critic al lui f.
Condit ¸ii suficiente de extrem local
Fie f ∈ C
2
(D) ¸si fie a ∈ D un punct critic pentru f. Dac˘a forma p˘atratic˘a
D
2
f(a) este pozitiv definit˘a (respectiv negativ definit˘a) atunci a este minim
local (respectiv maxim local) al lui f. Dac˘a matricea hessian˘a are valori
proprii de semne contrare, atunci a nu este extrem local.
Difeomorfisme
Fie A, B doi deschi¸si din R
n
. O aplicat ¸ie f : A → B se nume¸ste difeomor-
fism dac˘a este bijectiv˘a, de clas˘a C
1
¸si cu inversa de clas˘a C
1
.
Teorema funct ¸iei inverse
Dac˘a intr-un punct a ∈ A diferent ¸iala Df(a) este izomorfism liniar (sau,
echivalent, det (J
f
(a)) = 0), atunci f este difeomorfism local ˆın jurul lui
a, adic˘a exist˘a V vecin˘atate a lui a ¸si W vecin˘atate a lui f(a) astfel ˆıncˆat
restrict ¸ia f : V → W s˘a fie difeomorfism.
Teorema funct ¸iilor implicite
Fie A ⊆ R
n
¸si B ⊆ R
m
dou˘a mult ¸imi deschise.
Not˘am x = (x
1
, x
2
, .., x
n
) ∈ A, y = (y
1
, y
2
, .., y
m
) ∈ B ¸si (x, y) ∈ AB.
Fie F : A B → R
m
, F(x, y) = (f
1
(x, y), f
2
(x, y), .., f
m
(x, y)) o funct ¸ie de
clas˘a C
1
. Fie (a, b) ∈ AB astfel ˆıncˆat
F(a, b) = 0 ¸si
D(f
1
, f
2
, .., f
m
)
D(y
1
, y
2
, .., y
m
)
= 0.
Atunci exist˘a V ⊆ A vecin˘atate deschis˘a a lui a ¸si W ⊆ B vecin˘atate deschis˘a
a lui b ¸si o unic˘a funct ¸ie φ : V → W cu propriet˘at ¸ile:
φ ∈ C
1
(V ), φ(a) = b ¸si F(x, φ(x)) = 0, ∀x ∈ V.
112 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Extreme cu leg˘aturi
Fie M ⊆ R
p
o submult ¸ime nevid˘a ¸si a ∈ M. Fie f o funct ¸ie definit˘a pe o
vecin˘atate a lui a. Se spune c˘a punctul a este punct de extrem pentru f
cu leg˘atura M (sau extrem condit ¸ionat) dac˘a a este punct de extrem local
pentru restrict ¸ia lui f la M, sau, echivalent, dac˘a exist˘a V o vecin˘atate a
lui a astfel ˆıncˆat
f(x) ≤ f(a) sau f(x) ≥ f(a), ∀ x ∈ V ∩ M.
Teorema multiplicatorilor lui Lagrange
Fie D o submult ¸ime deschis˘a din R
n+m
¸si fie f : D → R o funct ¸ie de clas˘a
C
1
(D). Not˘am D ÷ (x, y) = (x
1
, x
2
, ..., x
n
, y
1
, y
2
, ..., y
m
) variabilele din D.
Fie g
k
: D → R, ∀k ∈ ¦1, 2, ..., m¦ funct ¸ii de clas˘a C
1
(D) ¸si fie
M = ¦(x, y) ∈ D [ g
k
(x, y) = 0, ∀ 1 ≤ k ≤ m¦.
Dac˘a (a, b) ∈ M este punct de extrem local pentru f cu leg˘atura M astfel
ˆıncˆat
D(g
1
, g
2
, ..., g
m
)
D(y
1
, y
2
, ..., y
m
)
(a, b) = 0,
atunci exist˘a λ = (λ
1
, λ
2
, ..., λ
m
) ∈ R
m
astfel ˆıncˆat (a, b) s˘a fie punct critic
al funct ¸iei
F(x, y, λ) = f(x, y) +λ
1
g
1
(x, y) +λ
2
g
2
(x, y) +... +λ
m
g
m
(x, y),
sau, echivalent, (a, b) este solut ¸ie a sistemului de n + 2m ecuat ¸ii cu n + 2m
necunoscute:
∂F
∂x
j
= 0,
∂F
∂y
k
= 0, g
k
= 0, ∀j ∈ ¦1, 2, ..., n¦, ∀k ∈ ¦1, 2, ..., m¦.
4.2 Derivate part ¸iale ¸si diferent ¸iala
1. Fie f : R
2
→ R, f(x, y) = 2x
3
y − e
x
2
. S˘a se calculeze, cu definit ¸ia,
derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale lui f ˆın punctele (0, 0) ¸si (−1, 1).
Solut ¸ie
Observ˘am c˘a f este continu˘aˆın cele dou˘a puncte. Aplicˆand definit ¸ia, obt ¸inem:
∂f
∂x
(0, 0) = lim
x→0
f(x, 0) −f(0, 0)
x
= lim
x→0
−e
x
2
+ 1
x
= 0.
∂f
∂y
(0, 0) = lim
y→0
f(0, y) −f(0, 0)
y
= 0.
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 113
∂f
∂x
(−1, 1) = lim
x→−1
f(x, 1) −f(−1, 1)
x + 1
= lim
x→−1
2x
3
−e
x
2
+ 2 +e
x + 1
= 6 + 2e.
∂f
∂y
(−1, 1) = lim
y→1
f(−1, y) −f(−1, 1)
y −1
= −2.
2. a. S˘a se studieze existent ¸a derivatelor part ¸iale ˆın origine pentru
funct ¸ia
f(x, y, z) =

x
2
+y
2
+z
2
.
b. Este funct ¸ia g : R
2
→ R, g(x, y) = x

x
2
+y
2
de clas˘a (
1
(R
2
) ?
Solut ¸ie
a. Aplicˆand definit ¸ia, se obt ¸ine:
lim
x→0
f(x, 0, 0) −f(0, 0, 0)
x
= lim
x→0
[x[
x
.
Limita de mai sus nu exist˘a, deci funct ¸ia f nu are derivate part ¸iale ˆın origine.
b. Pentru orice (x, y) = (0, 0), avem:
∂g
∂x
(x, y) =
2x
2
+y
2

x
2
+y
2
,
∂g
∂y
(x, y) =
xy

x
2
+y
2
.
ˆ
In origine derivatele part ¸iale exist˘a ¸si sunt nule:
∂g
∂x
(0, 0) = lim
x→0
x[x[
x
= 0,
∂g
∂y
(0, 0) = 0.
Verific˘am dac˘a derivatele part ¸iale sunt continue (ˆın origine):
lim
(x,y)→(0,0)
∂g
∂x
(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
2x
2
+y
2

x
2
+y
2
= 0,
deoarece

2x
2
+y
2

x
2
+y
2

≤ 2

x
2
+y
2
;
lim
(x,y)→(0,0)
∂g
∂y
(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
xy

x
2
+y
2
= 0,
deoarece

xy

x
2
+y
2

x
2
+y
2
. Rezult˘a c˘a f ∈ (
1
(R
2
).
3. Folosind definit ¸ia, s˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul al
doilea ale funct ¸iilor urm˘atoare, ˆın punctele indicate:
114 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
a. f : R
2
→ R, f(x, y) =

x
2
+y
2
ˆın (1, 0) ¸si (1, 1).
b. g : R
3
→ r, g(x, y, z) = xe
yz
ˆın (0, 0, 0) ¸si (1, 1, 1).
Solut ¸ie
a. Se calculeaz˘a mai ˆıntˆai derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ˆıntr-un punct
arbitrar (x, y) = (0, 0):
∂f
∂x
(x, y) =
x

x
2
+y
2
,
∂f
∂y
(x, y) =
y

x
2
+y
2
.
Calcul˘am acum derivatele part ¸iale de ordinul al doilea (cu definit ¸ia):

2
f
∂x
2
(1, 0) = lim
x→1
∂f
∂x
(x, 0) −
∂f
∂x
(1, 0)
x −1
= lim
x→1
x

x
2
−1
x −1
= 0.

2
f
∂y
2
(1, 0) = lim
y→0
∂f
∂y
(1, y) −
∂f
∂y
(1, 0)
y
= lim
y→0
y
y

1 +y
2
= 1.

2
f
∂x∂y
(1, 0) = lim
x→1
∂f
∂y
(x, 0) −
∂f
∂y
(1, 0)
x −1
= 0.

2
f
∂y∂x
(1, 0) = lim
y→0
∂f
∂x
(1, y) −
∂f
∂x
(1, 0)
y
= lim
y→0
1

1+y
2
−1
y
= 0.
Analog se calculeaz˘a ¸si ˆın punctul (1, 1).
b. Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ˆıntr-un punct arbitrar sunt:
∂g
∂x
(x, y, z) = e
yz
,
∂g
∂y
(x, y, z) = xze
yz
,
∂g
∂z
(x, y, z) = xye
yz
.
ˆ
In (0, 0, 0) toate derivatele part ¸iale de ordinul al doilea sunt nule.
ˆ
In punctul
(1, 1, 1), avem:

2
g
∂x
2
(1, 1, 1) = 0,

2
g
∂y∂x
(1, 1, 1) = e =

2
g
∂z∂x
(1, 1, 1),
celelalte calculˆandu-se analog.
4. Fie f : R
3
→ R
2
, f(x, y, z) = (x
2
− yz, y
2
− z
2
). S˘a se calculeze,
folosind definit ¸ia, derivata dup˘a direct ¸ia h = (
1
3
,
2
3
,
2
3
) a funct ¸iei f ˆın punctul
(x, y, z) = (1, 1, 2).
Solut ¸ie
Aplicˆand definit ¸ia, obt ¸inem:
df
dh
(1, 1, 2) = lim
t→0
f

(1, 1, 2) +t(
1
3
,
2
3
,
2
3
)

−f(1, 1, 2)
t
=
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 115
= lim
t→0

−1 −
4
3
t −
1
3
t
2
, −3 −
4
3
t

−(−1, −3)
t
=


4
3
, −
4
3

.
5. Fie f : R
3
→ R
2
, f(x, y, z) = (x
3
−y
3
, x
3
+ y
3
+ z
3
). S˘a se calculeze
derivata dup˘a direct ¸ia h =
1

6
(1, −1, 2) a lui f ˆın punctul (1, −1, 1).
Solut ¸ie
Se aplic˘a definit ¸ia (ca ˆın exercit ¸iul precedent).
6. S˘a se calculeze laplacianul urm˘atoarelor funct ¸ii:
a. f : R
2
` ¦(0, 0)¦ → R, f(x, y) = ln(x
2
+y
2
).
b. g : R
3
` ¦(0, 0, 0)¦ → R, g(x, y, z) = ln(x
2
+y
2
+z
2
).
c. h : R
2
` ¦(0, 0)¦ → R, h(x, y) =
1

x
2
+y
2
.
d. k : R
3
` ¦(0, 0, 0)¦ → R, k(x, y, z) =
1

x
2
+y
2
+z
2
.
Solut ¸ie
Laplacianul unei funct ¸ii f de n variabile, este, prin definit ¸ie:
∆f =

2
f
∂x
2
1
+

2
f
∂x
2
2
+... +

2
f
∂x
2
n
.
O funct ¸ie al c˘arei laplacian este nul se nume¸ste funct ¸ie armonic˘a.
a. Calcul˘am derivatele part ¸iale:
∂f
∂x
(x, y) =
2x
x
2
+y
2
,
∂f
∂y
(x, y) =
2y
x
2
+y
2

2
f
∂x
2
(x, y) =
2y
2
−2x
2
(x
2
+y
2
)
2
,

2
f
∂y
2
(x, y) =
2x
2
−2y
2
(x
2
+y
2
)
2
,
¸si deci ∆f = 0.
b. Derivatele part ¸iale:
∂g
∂x
(x, y, z) =
2x
x
2
+y
2
+z
2
,
116 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE

2
g
∂x
2
(x, y, z) =
2y
2
+ 2z
2
−2x
2
(x
2
+y
2
+z
2
)
2
,
¸si deci ∆g =
2
x
2
+y
2
+z
2
.
c. Derivatele part ¸iale:
∂h
∂x
(x, y) =
−x

(x
2
+y
2
)
3
,

2
h
∂x
2
(x, y) =
2x
2
−y
2

(x
2
+y
2
)
5
,
¸si deci ∆h =
1

(x
2
+y
2
)
3
.
d. Derivatele part ¸iale:
∂k
∂x
(x, y, z) =
−x

(x
2
+y
2
+z
2
)
3
,

2
k
∂x
2
(x, y, z) =
2x
2
−y
2
−z
2

(x
2
+y
2
+z
2
)
5
,
¸si deci ∆k = 0.
7. S˘a se calculeze laplacianul funct ¸iilor:
a. f(x, y) = (x
2
+y
2
)
−1
.
b. g(x, y, z) = (x
2
+y
2
+z
2
)
−1
.
Solut ¸ie
a.

2
f
∂x
2
(x, y) =
6x
2
−2y
2
(x
2
+y
2
)
3
, deci ∆f = 4(x
2
+y
2
)
−2
.
b.

2
g
∂x
2
(x, y, z) =
6x
2
−2(y
2
+z
2
)
(x
2
+y
2
+z
2
)
3
, deci ∆g = 2(x
2
+y
2
+z
2
)
−2
.
8. Fie funct ¸ia f(x, y) =

xy

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
S˘a se demonstreze c˘a f este continu˘ a, are derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai
ˆın orice punct ¸si nu este diferent ¸iabil˘a ˆın origine.
Solut ¸ie
Din inegalitatea: [f(x, y)[ ≤ [x[ rezult˘a lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = 0, deci funct ¸ia
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 117
este continu˘a. Este evident c˘a ˆın orice punct (x, y) = (0, 0) funct ¸ia are
derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai; studiind existent ¸a lorˆın origine (cu definit ¸ia),
obt ¸inem:
∂f
∂x
(0, 0) =
∂f
∂y
(0, 0) = 0.
Demonstr˘am acum c˘a f nu este diferent ¸iabil˘a ˆın origine; dac˘a ar fi, atunci
diferent ¸iala sa ar fi aplicat ¸ia identic nul˘a deoarece:
df(0, 0)(x, y) =
∂f
∂x
(0, 0)x +
∂f
∂y
(0, 0)y = 0.
Din definit ¸ia diferent ¸iabilit˘at ¸ii ar trebui ca:
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) −f(0, 0) −df(0, 0)(x, y)

x
2
+y
2
= lim
(x,y)→(0,)
xy
x
2
+y
2
= 0,
contradict ¸ie cu faptul c˘a aceast˘a limit˘a nu exist˘a. (se pot folosi coordonatele
polare).
9. S˘a se studieze continuitatea ¸si existent ¸a derivatelor part ¸iale ˆın origine
pentru funct ¸iile:
a. f(x, y) =

x
3
−y

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =

x
3
−y
2

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
.
Solut ¸ie
a. lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) = lim
(x,y)→(0,0)
x
3
−y

x
2
+y
2
=
= lim
ρ→0
ρ(ρ
2
cos
3
ϕ −sinϕ)
ρ
= −sinϕ,
deci funct ¸ia nu este continu˘a ˆın origine.
Studiem acum existent ¸a derivatelor part ¸iale:
lim
x→0
f(x, 0) −f(0, 0)
x
= lim
x→0
x
3
x[x[
= 0,
lim
y→0
f(0, y) −f(0, 0)
y
= lim
y→0
−y
y [y[
= −∞,
deci f nu este derivabil˘a part ¸ial ˆın raport cu y ˆın origine.
b. Din inegalitatea: [f(x, y)[ ≤

x
2
+y
2
, rezult˘a c˘a funct ¸ia g este continu˘a
118 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
ˆın origine.
Studiem acum existent ¸a derivatelor part ¸iale:
lim
x→0
g(x, 0) −g(0, 0)
x
= lim
x→0
x
2
[x[
= 0,
lim
y→0
g(0, y) −g(0, 0)
y
= lim
y→0
−y
[y[
.
Ultima limit˘a nu exist˘a, deci g nu este derivabil˘a part ¸ial ˆın raport cu y ˆın
origine.
10. S˘a se demonstreze c˘a urm˘atoarele funct ¸ii sunt diferent ¸iabile ˆın orig-
ine dar nu sunt de clas˘a (
1
:
a. f(x, y) =

(x
2
+y
2
) sin
1
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =

xy
2

x
2
+y
4
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
c. h(x, y, z) =

xy
2
z

x
2
+y
4
+z
2
dac˘a (x, y, z) = (0, 0, 0)
0 dac˘a (x, y, z) = (0, 0, 0)
Solut ¸ie
a. Calculˆand derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai, se obt ¸ine:
∂f
∂x
(x, y) =

2xsin
1
x
2
+y
2

2x
x
2
+y
2
cos
1
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
∂f
∂y
(x, y) =

2y sin
1
x
2
+y
2

2y
x
2
+y
2
cos
1
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
Derivatele part ¸iale sunt continue ˆın orice punct (x, y) = (0, 0), dar ˆın orig-
ine nu sunt continue deoarece lim
(x,y)→(0,0)
∂f
∂x
(x, y) nu exist˘a (se pot folosi
coordonatele polare). Am demonstrat deci c˘a f nu este de clas˘a (
1
pe R
2
.
Studiem diferent ¸iabilitatea ˆın origine (ˆın rest, derivatele part ¸iale fiind con-
tinue, funct ¸ia este diferent ¸iabil˘a):
lim
(x,y)→(0,0)
f(x, y) −f(0, 0) −df(0, 0)(x, y)

x
2
+y
2
=
= lim
(x,y)→(0,0)

x
2
+y
2
sin
1
x
2
+y
2
= 0,
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 119
deci f este diferent ¸iabil˘a ˆın origine.
b.
ˆ
In puncte (x, y) = (0, 0) derivatele part ¸iale sunt:
∂g
∂x
(x, y) =
y
6
(x
2
+y
4
)

x
2
+y
4
.,
∂g
∂y
(x, y) =
2xy
5
(x
2
+y
4
)

x
2
+y
4
.
Evident, (cu definit ¸ia), ˆın origine derivatele part ¸iale sunt nule.
Derivatele part ¸iale nu sunt continue ˆın origine; demonstr˘am pentru
∂g
∂x
:
lim
x→0
∂g
∂x
(x, 0) = 0,
lim
y→0
∂g
∂x
(y
2
, y) =
1
2
,
deci lim
(x,y)→(0,0)
∂g
∂x
nu exist˘a.
Demonstr˘am c˘a g este diferent ¸iabil˘a ˆın origine:
lim
(x,y)→(0,0)
g(x, y) −g(0, 0)

x
2
+y
2
= lim
(x,y)→(0,0)
xy
2

x
2
+y
4

x
2
+y
2
= 0,
deoarece:

x

x
2
+y
4

≤ 1 ¸si
lim
(x,y)→(0,0)
y
2

x
2
+y
2
= 0.
c. L˘as˘am ca exercit ¸iu faptul c˘a h nu este de clas˘a (
1
; demonstr˘am c˘a h este
diferent ¸iabil˘a ˆın origine. Derivatele part ¸iale ˆın origine sunt toate nule (se
aplic˘a definit ¸ia); diferent ¸iabilitatea:
lim
(x,y,z)→(0,0,0)
f(x, y, z) −f(0, 0, 0)

x
2
+y
2
+z
2
=
= lim
(x,y,z)→(0,0,0)
xy
2
z

x
2
+y
4
+z
2

x
2
+y
2
+z
2
= 0,
deoarece:

xz

x
2
+y
4
+z
2

≤ 1 ¸si
120 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
lim
(x,y,z)→(0,0,0)
y
2

x
2
+y
2
+z
2
= 0.
11. S˘a se demonstreze c˘a urm˘atoarele funct ¸ii nu sunt continue ˆın orig-
ine, totu¸si au derivate partiale ˆın acest punct.
a. f(x, y) =

xy
2
x
2
+y
4
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
b. g(x, y) =

e

x
2
y
2
+
y
2
x
2

dac˘a xy = 0
0 dac˘a xy = 0
Solut ¸ie
a. Pentru a demonstra c˘a funct ¸ia nu este continu˘a ˆın origine, se pot con-
sidera ¸sirurile: (x
n
, y
n
) = (
1
n
2
,
1
n
) → (0, 0) ¸si (x

n
, y

n
) = (
1
n
,
1
n
) → (0, 0);
atunci:
lim
n→∞
f(x
n
, y
n
) =
1
2
,
lim
n→∞
f(x

n
, y

n
) = 0.
Derivatele part ¸iale:
∂f
∂x
(0, 0) =
∂f
∂y
(0, 0) = 0.
b. Pentru a demonstra c˘a funct ¸ia nu este continu˘a ˆın origine, calcul˘am:
lim
x→0
g(x, mx) = lim
x→0
e

x
2
(mx)
2
+
(mx)
2
x
2

= e

1
m
2
+m
2

,
deci limita nu exist˘a (depinde de m).
Derivatele part ¸iale ˆın origine sunt ambele nule (rezult˘a direct din definit ¸ia
funct ¸iei).
12. Fie funct ¸ia f(x, y) =

xy sin
x
2
−y
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
a. S˘a se arate c˘a f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. S˘a se arate f are derivate part ¸iale mixte de ordinul al doilea ˆın orice
punct ¸si s˘a se calculeze

2
f
∂x∂y
¸si

2
f
∂y∂x
ˆın origine; este funct ¸ia f de clas˘a (
2
pe R
2
?
Solut ¸ie
a. Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai sunt:
∂f
∂x
(x, y) =

y sin
x
2
−y
2
x
2
+y
2
+
4x
2
y
3
(x
2
+y
2
)
2
cos
x
2
−y
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 121
∂f
∂y
(x, y) =

xsin
x
2
−y
2
x
2
+y
2

4y
2
x
3
(x
2
+y
2
)
2
cos
x
2
−y
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
Se demonstreaz˘a c˘a
∂f
∂x
¸si
∂f
∂y
sunt continue, deci f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. Evident, funct ¸ia are derivate part ¸iale de ordinul al doilea ˆın orice punct
(x, y) = (0, 0); studiem existent ¸a derivatelor mixte ˆın origine (cu definit ¸ia):

2
f
∂x∂y
(0, 0) = lim
x→0
xsin 1
x
= sin 1;

2
f
∂y∂x
(0, 0) = lim
y→0
y sin(−1)
y
= −sin 1.
Funct ¸ia nu este de clas˘a (
2
pe R
2
; dac˘a ar fi fost, atunci, conform teoremei
de simetrie a lui Schwartz, cele dou˘a derivate mixte de ordinul al doilea ar
fi trebuit s˘a fie egale.
13. Fie funct ¸ia: f(x, y) =

xy
3
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
a. S˘a se arate c˘a f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. S˘a se arate f are derivate part ¸iale mixte de ordinul al doilea ˆın orice
punct ¸si s˘a se calculeze

2
f
∂x∂y
¸si

2
f
∂y∂x
ˆın origine; este funct ¸ia f de clas˘a (
2
pe R
2
?
Solut ¸ie
Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai sunt:
∂f
∂x
(x, y) =

y
5
−x
2
y
3
(x
2
+y
2
)
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
∂f
∂x
(x, y) =

3x
3
y
2
+xy
4
(x
2
+y
2
)
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea ˆın origine:

2
f
∂x∂y
(0, 0) = lim
x→0
∂f
∂y
(x, 0)
x
= 0,

2
f
∂y∂x
(0, 0) = lim
y→0
∂f
∂x
(0, y)
y
= 1,
deci funct ¸ia nu este de clas˘a C
2
(R
2
).
14. S˘a se studieze existent ¸a derivatelor part ¸iale ¸si a diferent ¸ialei ˆın orig-
ine pentru funct ¸ia: f(x, y) =

xy
2
−yx
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
122 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Solut ¸ie
Funct ¸ia are derivate part ¸iale ˆın orice punct, dar nu este diferent ¸iabil˘a ˆın
origine.
15. Fie f : R
3
→ R ; f(x, y, z) = x
2
+ yz − xy ¸si a = (1, 1, 2). S˘a se
determine versorul s stiind c˘a
df
ds
(a) este maxim.
Solut ¸ie
df
ds
(a) = s grad
a
f =| s | | grad
a
f | cos
¯
(s, grad
a
f) =
=| grad
a
f | cos
¯
(s, grad
a
f).
Deci maximul se obt ¸ine atunci cˆand s are aceea¸si direct ¸ie ¸si acela¸si sens cu
grad
a
f. Rezult˘a: grad
a
f = (1, 1, 1) ⇒ s =
1

3
(1, 1, 1).
16. Fie f : R
3
→ R ; f(x, y, z) = xy
2
− 2xyz ¸si a = (2, 1, 1). S˘a se
determine versorul s stiind c˘a
df
ds
(a) este minim.
Solut ¸ie
Repetˆand rationamentul din exercit ¸iul anterior, rezult˘a c˘a minimul se obt ¸ine
atunci cˆand s are aceea¸si direct ¸ie ¸si sens opus cu grad
a
f.
Rezult˘a: grad
a
f = (−1, 0, −4) ⇒ s =
1

17
(1, 0, 4).
17. S˘a se calculeze jacobienii transform˘arilor ˆın coordonate polare, cilin-
drice ¸si sferice.
Solut ¸ie
Transformarea ˆın coordonate polare este:
(x, y) = (ρ cos ϕ, ρ sin ϕ), (ρ, ϕ) ∈ (0, ∞) (0, 2π).
Jacobianul ˆıntr-un punct arbitrar (ρ, ϕ) este:
D(x, y)
D(ρ, ϕ)
= det

cos ϕ −ρ sin ϕ
sinϕ ρ cos ϕ

= ρ
Transformarea ˆın coordonate cilindrice este
(x, y, z) = (ρ cos ϕ, ρ sin ϕ, z), (ρ, ϕ, z) ∈ (0, ∞) (0, 2π) R.
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 123
Jacobianul ˆıntr-un punct arbitrar este:
D(x, y, z)
D(ρ, ϕ, z)
= det

¸
¸
cos ϕ −ρ sin ϕ 0
sin ϕ ρ cos ϕ 0
0 0 1
¸

= ρ.
Transformarea ˆın coordonate sferice este
(x, y, z) = (ρ sin θ cos ϕ, ρ sin θ sinϕ, ρ cos θ), (ρ, θ, ϕ) ∈ (0, ∞)(0, π)(0, 2π).
Jacobianul ˆıntr-un punct arbitrar este:
D(x, y, z)
D(ρ, θ, ϕ)
= det

¸
¸
sinθ cos ϕ ρ cos θ cos ϕ −ρ sin θ sinϕ
sin θ sinϕ ρ cos θ sin ϕ ρ sinθ cos ϕ
cos θ −ρ sin θ 0
¸

= ρ
2
sin θ.
18. Fie funct ¸ia f : R
2
→ R, f(x, y) = e
x+y
. S˘a se scrie polinomul Taylor
de gradul n asociat funct ¸iei f ˆın punctele (0, 0) ¸si (1, −1).
Solut ¸ie
Fie m, k ∈ N, k ≤ m ≤ n. Se calculeaz˘a

m
f
∂x
k
∂y
m−k
(x, y) = e
x+y
¸si deci

m
f
∂x
k
∂y
m−k
(0, 0) = 1,

m
f
∂x
k
∂y
m−k
(1, −1) = 1.
Rezult˘a
T
n
(f, (0, 0))(x, y) = 1 +
1
1!
(x +y) +
1
2!
(x +y)
2
+... +
1
n!
(x +y)
n
.
T
n
(f, (1, −1))(x, y) = 1 +
1
1!
((x −1) + (y + 1))+
+
1
2!
((x −1)
2
+ 2(x −1)(y + 1) + (y + 1)
2
) +.. +
1
n!
((x −1) + (y + 1))
n
=
= T
n
(f, (0, 0)).
19. S˘a se calculeze aproximarea liniar˘a ˆın jurul originii a funct ¸iei
f(x, y, z) =

x + 1
(y + 1)(z + 1)
124 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a
∂f
∂x
(0, 0, 0) =
1
2
,
∂f
∂y
(0, 0, 0) =
∂f
∂z
(0, 0, 0) = −
1
2
.
Aproximarea cerut˘a este polinomul Taylor de gradul ˆıntˆai:
T
1
(f, (0, 0, 0))(x, y, z) = 1 +
1
2
(x −y −z).
20. S˘a se calculeze aproximativ

1, 01
3

0, 97 , folosind polinomul Taylor
de gradul 2 asociat funct ¸iei f(x, y) =

x
3

y ˆın punctul (1, 1).
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a
∂f
∂x
(1, 1) =
1
2
,
∂f
∂y
(1, 1) =
1
3
,

2
f
∂x
2
(1, 1) = −
1
4
,

2
f
∂x∂y
(1, 1) =
1
6
,

2
f
∂y
2
(1, 1) = −
2
9
.
Aproximarea de ordinul 2 a funct ¸iei f ˆın jurul punctului (1, 1) este
f(1 +h, 1 +k) ≈ f(1, 1) +
1
1!

∂f
∂x
(1, 1)h +
∂f
∂y
(1, 1)k

+
+
1
2!


2
f
∂x
2
(1, 1)h
2
+ 2

2
f
∂x∂y
(1, 1)hk +

2
f
∂y
2
(1, 1)k
2

.
ˆ
In particular pentru h = 0, 1 ¸si k = −0, 3, obt ¸inem valoarea aproximativ˘a
cerut˘a.
21. S˘a se determine aproximarea liniar˘a a funct ¸iei f(x, y) = x
2
e
x
2
+y
2
ˆın
jurul punctului (1, −1).
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a polinomul Taylor de gradul ˆıntˆai.
22. S˘a se calculeze aproximativ e
−0,2 4

1, 02.
Solut ¸ie
Se poate folosi polinomul Taylor de gradul al doilea asociat funct ¸iei
f(x, y) = e
x
4

y.
4.2. DERIVATE PART¸ IALE S¸I DIFERENT¸ IALA 125
23. S˘a se determine polinomul Taylor de gradul n al funct ¸iei
f(x, y) = e
2x+y
ˆın origine.
Solut ¸ie
Derivatele part ¸iale de ordinul k sunt:

k
f
∂x
k−j
∂y
j
(x, y) = 2
k−j
e
2x+y
, ∀ j ∈ ¦0, 1, ..., k¦.
Rezult˘a:
1
k!
k
¸
j=0
C
j
k

k
f
∂x
k−j
∂y
j
(0, 0)x
k−j
y
j
=
1
k!
k
¸
j=0
C
j
k
2
k−j
x
k−j
y
j
,
deci polinomul Taylor de gradul n ˆın origine este:
T
n
(f, (0, 0))(x, y) =
n
¸
k=0
1
k!
k
¸
j=0
C
j
k
2
k−j
x
k−j
y
j
.
24. S˘a se determine polinomul Taylor de gradul n al funct ¸iei
f(x, y, z) = e
x+y+z
ˆın origine.
Solut ¸ie
Analog cu exercit ¸iul anterior:

m
f
∂x
i
y
j
z
k
(x, y, z) = e
x+y+z
, ∀ m = i +j +k.
Rezult˘a:
T
n
(f, (0, 0, 0))(x, y, z) =
n
¸
k=0
1
k!
(x +y +z)
k
.
25. S˘a se calculeze diferent ¸ialele funct ¸iilor:
a. f : R
2
` ¦(x, y) [ x = 0¦, f(x, y) = arctg
y
x
.
b. g : R
2
` ¦(x, y) [ y = 0¦, g(x, y) = −arctg
x
y
.
Solut ¸ie
ˆ
Intr-un punct (x, y) ∈ R
2
`¦(x, y) [ xy = 0¦, din domeniul comun al funct ¸iilor
f ¸si g diferent ¸ialele sunt egale:
df(x, y) = dg(x, y) = −
y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy.
126 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
4.3 Diferent ¸iala funct ¸iei compuse
26. Fie f ∈ (
2
(R
2
) ¸si fie g : R
2
→ R, g(x, y) = f(x
2
+ y
2
, x
2
−y
2
). S˘a se
calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ¸si al doilea ale funct ¸iei g.
Solut ¸ie
Fie u = x
2
+y
2
¸si v = x
2
−y
2
; derivatele part ¸iale ale funct ¸iilor u ¸si v sunt:
∂u
∂x
= 2x,
∂u
∂y
= 2y,
∂v
∂x
= 2x,
∂v
∂y
= −2y. Rezult˘a:
∂g
∂x
=
∂f
∂u
∂u
∂x
+
∂f
∂v
∂v
∂x
= 2x

∂f
∂u
+
∂f
∂v

∂g
∂y
=
∂f
∂u
∂u
∂y
+
∂f
∂v
∂v
∂y
= 2y

∂f
∂u

∂f
∂v

.
Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea:

2
g
∂x
2
=

∂x

∂g
∂x

=

∂x

2x

∂f
∂u
+
∂f
∂v

=
= 2

∂f
∂u
+
∂f
∂v

+ 2x


2
f
∂u
2
∂u
∂x
+

2
f
∂v∂u
∂v
∂x
+

2
f
∂u∂v
∂u
∂x
+

2
f
∂v
2
∂v
∂x

=
= 2

∂f
∂u
+
∂f
∂v

+ 4x
2


2
f
∂u
2
+ 2

2
f
∂u∂v
+

2
f
∂v
2

.

2
g
∂x∂y
=

2
g
∂y∂x
=

∂y

∂g
∂x

=

∂y

2x

∂f
∂u
+
∂f
∂v

=
= 2x


2
f
∂u
2
∂u
∂y
+

2
f
∂v∂u
∂v
∂y
+

2
f
∂u∂v
∂u
∂y
+

2
f
∂v
2
∂v
∂y

= 4xy


2
f
∂u
2


2
f
∂v
2

.

2
g
∂y
2
=

∂y

∂g
∂y

=

∂y

2y

∂f
∂u

∂f
∂v

=
= 2

∂f
∂u

∂f
∂v

+ 2y


2
f
∂u
2
∂u
∂y
+

2
f
∂v∂u
∂v
∂y


2
f
∂u∂v
∂u
∂y


2
f
∂v
2
∂v
∂y

=
= 2

∂f
∂u

∂f
∂v

+ 4y
2


2
f
∂u
2
−2

2
f
∂u∂v
+

2
f
∂v
2

.
27. Fie r =

x
2
+y
2
+z
2
¸si fie f ∈ (
1
(R). S˘a se calculeze laplacianul
funct ¸iilor g(x, y, z) = f

1
r

¸si h(x, y, z) = f(r).
4.3. DIFERENT¸ IALA FUNCT¸ IEI COMPUSE 127
Solut ¸ie
Calcul˘am mai ˆıntˆai:

∂x

1
r

=
−x
r
3
,

∂x
(r) =
x
r
Derivatele part ¸iale ale funct ¸iei g:
∂g
∂x
= f

1
r


x
r
3

,

2
g
∂x
2
= f

1
r


x
r
3

2
−f

1
r

3x
2
−r
2
r
5

Rezult˘a ∆g =
1
r
4
f

1
r

. Derivatele part ¸iale ale funct ¸iei h:
∂h
∂x
= f

(r)
x
r
,

2
h
∂x
2
= f

(r)
x
2
r
2
+f

(r)
r
2
−x
2
r
3
,
deci ∆h = f

(r) +
2
r
f

(r).
28. Dac˘a f ∈ (
2
(R
3
) ¸si u(x, y) = f(x
2
+y
2
, x
2
−y
2
, 2xy) s˘a se calculeze
derivatele part ¸iale de ordinul al doilea ale funct ¸iei u.
Solut ¸ie
Fie p = x
2
+y
2
, q = x
2
−y
2
¸si r = 2xy.
∂u
∂x
=
∂f
∂p
∂p
∂x
+
∂f
∂q
∂q
∂x
+
∂f
∂r
∂r
∂x
= 2x
∂f
∂p
+ 2x
∂f
∂q
+ 2y
∂f
∂r
∂u
∂y
=
∂f
∂p
∂p
∂y
+
∂f
∂q
∂q
∂y
+
∂f
∂r
∂r
∂y
= 2y
∂f
∂p
−2y
∂f
∂q
+ 2x
∂f
∂r

2
u
∂x
2
= 2
∂f
∂p
+ 2x


2
f
∂p
2
∂p
∂x
+

2
f
∂p∂q
∂q
∂x
+

2
f
∂p∂r
∂r
∂x

+ 2
∂f
∂q
+
+2x


2
f
∂q∂p
∂p
∂x
+

2
f
∂q
2
∂q
∂x

+
+2x


2
f
∂q∂r
∂r
∂x

+ 2y


2
f
∂r∂p
∂p
∂x
+

2
f
∂r∂q
∂q
∂x
+

2
f
∂r
2
∂r
∂x

=
= 4x
2


2
f
∂p
2
+

2
f
∂q
2
+ 2

2
f
∂p∂q

+4xy


2
f
∂p∂r
+

2
f
∂q∂r

+4y
2

2
f
∂r
2
+2
∂f
∂p
+2
∂f
∂q

2
u
∂x∂y
= 4xy


2
f
∂p
2


2
f
∂q
2
+

2
f
∂r
2

+ 4(x
2
+y
2
)

2
f
∂p∂r
+
128 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
+4(x
2
−y
2
)

2
f
∂q∂r
+ 2
∂f
∂r

2
u
∂y
2
= 4y
2


2
f
∂p
2
+

2
f
∂q
2
−2

2
f
∂p∂q

+ 4xy


2
f
∂p∂r


2
f
∂q∂r

+
+4x
2

2
f
∂r
2
+ 2
∂f
∂p
−2
∂f
∂q
.
29. Fie a ∈ R ¸si fie g ¸si h dou˘a funct ¸ii de clas˘a (
2
pe R. S˘a se demon-
streze c˘a f(x, y) = g(x −ay) +h(x +ay) verific˘a ecuat ¸ia coardei vibrante:

2
f
∂y
2
−a
2

2
f
∂x
2
= 0.
Solut ¸ie Calcul direct.
30. S˘a se afle f ∈ (
2
(R) ¸stiind c˘a funct ¸ia u(x, y) = f(x
2
− y
2
) este
armonic˘a pe R
2
.
Solut ¸ie
O funct ¸ie este armonic˘a dac˘a satisface relat ¸ia

2
u
∂x
2
+

2
u
∂y
2
= 0.
∂u
∂x
= 2xf

(x
2
−y
2
) ;

2
u
∂x
2
= 2f

(x
2
−y
2
) + 4x
2
f

(x
2
−y
2
).
∂u
∂y
= −2yf

(x
2
−y
2
) ;

2
u
∂y
2
= −2f

(x
2
−y
2
) + 4y
2
f

(x
2
−y
2
)
ˆ
Inlocuind ˆın

2
u
∂x
2
+

2
u
∂y
2
= 0, rezult˘a 4(x
2
+ y
2
)f

(x
2
− y
2
) = 0; ˆın final se
obt ¸ine f(t) = at +b, cu a, b ∈ R arbitrar fixate.
31. S˘a se afle f ∈ (
2
(R) ¸stiind c˘a funct ¸ia v(x, y) = f(
y
x
) este armonic˘a.
Solut ¸ie
∂v
∂x
= −
y
x
2
f

(
y
x
) ;

2
v
∂x
2
=
2y
x
3
f

(
y
x
) +
y
2
x
4
f

(
y
x
)
∂v
∂y
=
1
x
f

(
y
x
) ;

2
v
∂y
2
=
1
x
2
f

(
y
x
).
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia dat˘a, rezult˘a:
x
2
+y
2
x
4
f

(
y
x
) +
2y
x
3
f

(
y
x
) = 0.
4.3. DIFERENT¸ IALA FUNCT¸ IEI COMPUSE 129
Notˆand t =
y
x
se obt ¸ine (dup˘a calcule):
f

(t)
f

(t)
=
−2t
t
2
+ 1
,
¸si deci
f(t) = a arctg(t) +b
cu a, b ∈ R arbitrar fixate.
32. S˘a se demonstreze c˘a laplacianul ˆın coordonate polare este:
∆f =

2
f
∂ρ
2
+
1
ρ
2

2
f
∂ϕ
2
+
1
ρ
∂f
∂ρ
.
Solut ¸ie
Fie f ∈ C
2
(R
2
), x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ.
∂x
∂ρ
= cos ϕ,
∂x
∂ϕ
= −ρ sin ϕ,
∂y
∂ρ
= sin ϕ,
∂y
∂ϕ
= ρ cos ϕ.
∂f
∂ρ
=
∂f
∂x
∂x
∂ρ
+
∂f
∂y
∂y
∂ρ
=
∂f
∂x
cos ϕ +
∂f
∂y
sin ϕ
∂f
∂ϕ
=
∂f
∂x
∂x
∂ϕ
+
∂f
∂y
∂y
∂ϕ
=
∂f
∂x
(−ρ sin ϕ) +
∂f
∂y
ρ cos ϕ.
Rezolvˆand sistemul, (ˆın necunoscutele
∂f
∂x
¸si
∂f
∂y
), rezult˘a:
∂f
∂x
=
∂f
∂ρ
cos ϕ −
∂f
∂ϕ
sinϕ
ρ
,
∂f
∂y
=
∂f
∂ρ
sin ϕ +
∂f
∂ϕ
cos ϕ
ρ
.

2
f
∂x
2
=

∂x

∂f
∂x

= cos ϕ

∂ρ

∂f
∂x


sin ϕ
ρ

∂ϕ

∂f
∂x

=
=

2
f
∂ρ
2
cos
2
ϕ −2

2
f
∂ρ∂ϕ
sin ϕcos ϕ
ρ
+

2
f
∂ϕ
2
sin
2
ϕ
ρ
2
+
∂f
∂ρ
sin
2
ϕ
ρ
+
+2
∂f
∂ϕ
sinϕcos ϕ
ρ
2
.

2
f
∂y
2
=

2
f
∂ρ
2
sin
2
ϕ + 2

2
f
∂ρ∂ϕ
sin ϕcos ϕ
ρ
+

2
f
∂ϕ
2
cos
2
ϕ
ρ
2
+
∂f
∂ρ
cos
2
ϕ
ρ

−2
∂f
∂ϕ
sinϕcos ϕ
ρ
2
.
130 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
ˆ
In concluzie:
∆f =

2
f
∂ρ
2
+
1
ρ
2

2
f
∂ϕ
2
+
1
ρ
∂f
∂ρ
.
33. Fie ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a x
2
d
2
y
dx
2
+ x
dy
dx
+ 2y = 0. Ce devine ecuat ¸ia
dac˘a se face schimbarea de variabile (x, y) → (t, y), unde x = e
t
?
Solut ¸ie
Calcul˘am
dy
dx
¸si
d
2
y
dx
2
ˆın funct ¸ie de
dy
dt
¸si
d
2
y
dt
2
. Din x = e
t
, rezult˘a t = ln x ¸si
deci
dt
dx
=
1
x
= e
−t
; rezult˘a:
dy
dx
=
dy
dt
dt
dx
=
dy
dt
e
−t
,
d
2
y
dx
2
=
d
dx

dy
dt
e
−t

=
d
dt

dy
dt
e
−t

dt
dx
= e
−2t

d
2
y
dt
2

dy
dt

.
Ecuat ¸ia devine:
d
2
y
dt
2
+ 2y = 0.
34. S˘a se demonstreze c˘a funct ¸ia z(x, y) = xy +xe
y
x
verific˘a ecuat ¸ia
x
∂z
∂x
+
∂z
∂y
= xy +z.
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale lui z.
35. Ce devine ecuat ¸ia x
2
y

+ 2xy

+
1
x
2
y = 0 dac˘a se face schimbarea
de variabile (x, y) → (t, y), unde t =
1
x
.
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a
dy
dx
=
dy
dt
dt
dx
= −
1
x
2
dy
dt
= −t
2
dy
dt
, etc.
36. Ce devine ecuat ¸ia x
2

2
z
∂x
2
−y
2

2
z
∂y
2
= 0 prin schimbarea de variabile
(x, y) → (u, v), unde u = xy, v =
x
y
.
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a:
∂z
∂x
=
∂z
∂u
∂u
∂x
+
∂z
∂v
∂v
∂x
= y
∂z
∂u
+
1
y
∂z
∂v
, etc.
4.3. DIFERENT¸ IALA FUNCT¸ IEI COMPUSE 131
37. S˘a se determine funct ¸iile z = z(x, y) care verific˘a ecuat ¸ia
x
2
∂z
∂x
+y
2
∂z
∂y
= z
2
,
folosind schimbarea de variabile:
(x, y, z) → (u, v, w), unde, u = x, v =
1
y

1
x
, w =
1
z

1
x
.
Solut ¸ie
O metod˘a const˘a ˆın a calcula mai ˆıntˆai x, y ¸si z ˆın funct ¸ie de u, v ¸si w; se
obt ¸ine:
x = u, y =
u
uv + 1
, z =
u
uw + 1
.
Se calculeaz˘a acum derivatele part ¸iale ale lui u ¸si v ˆın raport cu x ¸si y:
∂u
∂x
= 1,
∂u
∂y
= 0,
∂v
∂x
=
1
x
2
=
1
u
2
,
∂v
∂y
= −
1
y
2
= −

uv + 1
u

2
.
∂z
∂x
=

∂x

u
uw + 1

=

∂u

u
uw + 1

∂u
∂x
+

∂v

u
uw + 1

∂v
∂x
=
=
1 −u
2 ∂w
∂u

∂w
∂v
(uw + 1)
2
.
∂z
∂y
=

∂y

u
uw + 1

=

∂u

u
uw + 1

∂u
∂y
+

∂v

u
uw + 1

∂v
∂y
=
=

uv + 1
uw + 1

2
∂w
∂v
.
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia init ¸ial˘a, se obt ¸ine:
∂w
∂u
= 0. Rezult˘a deci c˘a w este o
funct ¸ie constant˘a ˆın raport cu variabila u, deci w = f(v), unde f este o
funct ¸ie arbitrar˘a de clas˘a (
1
pe R. Rezult˘a
1
z

1
x
= f

1
y

1
x

,
deci
z(x, y) =
x
1 +xf

1
y

1
x
.
O alt˘a metod˘a const˘a ˆın a calcula:
∂w
∂x
= −
1
z
2
∂z
∂x
+
1
x
2
,
∂w
∂y
= −
1
z
2
∂z
∂y
132 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
¸si deci
∂z
∂x
= −z
2
∂w
∂x
+
z
2
x
2
,
∂z
∂y
= −z
2
∂w
∂y
.
Se calculeaz˘a apoi
∂w
∂x
=
∂w
∂u
∂u
∂x
+
∂w
∂v
∂v
∂x
, etc.
38. Fie f ∈ C
1
(R) ¸si n ∈ N. S˘a se demonstreze c˘a funct ¸ia
z(x, y) = x
n
f

y
x
2

verific˘a ecuat ¸ia:
x
∂z
∂x
+ 2y
∂z
∂y
= nz.
Solut ¸ie
∂z
∂x
= nx
n−1
f

y
x
2

−2yx
n−3
f

y
x
2

,
∂z
∂y
= x
n−2
f

y
x
2

.
39. O funct ¸ie f : D → R se nume¸ste omogen˘a de grad r pe D dac˘a
f(t(x
1
, x
2
, ..., x
n
)) = t
r
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
), ∀t ∈ R

, ∀(x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ D.
S˘a se arate c˘a orice funct ¸ie omogen˘a de grad r pe R
3
satisface relat ¸iile:
a. x
∂f
∂x
+y
∂f
∂y
+z
∂f
∂z
= rf.
b.

x

∂x
+y

∂y
+z

∂z

2
f = r(r −1)f.
Solut ¸ie
a. Derivˆand ˆın raport cu t relat ¸ia
f(tx, ty, tz) = t
r
f(x, y, z),
rezult˘a:
x
∂f
∂x
(tx, ty, tz) +y
∂f
∂y
(tx, ty, tz) +z
∂f
∂z
(tx, ty, tz) = rt
r−1
f(x, y, z) ()
ˆ
In particular pentru t = 1, se obt ¸ine relat ¸ia de la punctul a.
b. Se deriveaz˘a ˆın continuare relat ¸ia () ˆın raport cu t.
40. Operatori diferent ¸iali
Fie V = Pi +Qj +Rk un cˆamp de vectori de clas˘a (
2
pe un deschis U ⊆ R
3
4.3. DIFERENT¸ IALA FUNCT¸ IEI COMPUSE 133
¸si f ∈ (
2
(U) (cˆamp scalar). Operatorii diferent ¸iali de ordinul ˆıntˆai sunt
gradientul, divergent ¸a ¸si rotorul, definit ¸i pentru orice a ∈ U astfel:
(gradf)(a) = (∇f)(a) =
∂f
∂x
(a)i +
∂f
∂y
(a)j +
∂f
∂z
(a)k.
(divV )(a) = (∇V )(a) =
∂P
∂x
(a) +
∂Q
∂y
(a) +
∂R
∂z
(a).
(rotV )(a) = (∇V )(a) =
=

∂R
∂y
(a) −
∂Q
∂z
(a)

i +

∂P
∂z
(a) −
∂R
∂x
(a)

j +

∂Q
∂x
(a) −
∂P
∂y
(a)

k.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom nota cu r = (x, y, z) vectorul de pozit ¸ie ¸si cu
r =

x
2
+y
2
+z
2
norma sa. Evident, r este un cˆamp vectorial, iar r
este un cˆamp scalar.
Pentru orice cˆampuri vectoriale V ¸si W ¸si orice cˆampuri scalare f ¸si g de
clas˘a C
2
, au loc relat ¸iile:
a. grad(fg) = fgradg +ggradf.
b. div(fV ) = fdivV +V gradf.
c. div(V W) = WrotV −V rotW.
d. rot(fV ) = frotV −V gradf.
e. grad(V W) = W rotV +V rotW +
dV
dW
+
W
dV
,
unde,
dV
dW
este derivata dup˘a direct ¸ia W a lui V .
f. rot(V W) = V divW −WdivV +
dV
dW

dW
dV
.
g.
df
da
= agradf, grad(a r) = a, pentru orice vector constant a.
h. gradr
α
= αr
α−2
r, ∀α ∈ R.
i. rot(gradf) = 0.
j. div(rotV ) = 0.
k. div(gradf) = ∆f =

2
f
∂x
2
+

2
f
∂y
2
+

2
f
∂z
2
.
Solut ¸ie
Calcul direct.
41. S˘a se calculeze divergent ¸a cˆampului vectorial
V = r +
k r
r
4
r,
134 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
unde k este versorul axei Oz, k = (0, 0, 1).
Solut ¸ie
divV = div

r +
k r
r
4
r

= 3 +

k r
r
4

divr +rgrad

k r
r
4

=
= 3 + 3
k r
r
4
+r

1
r
4
grad(k r) + (k r)gradr
−4

=
= 3 + 3
k r
r
4
+r

k
r
4
−4
(k r)
r
6
r

= 3.
42. S˘a se calculeze rotorul cˆampului vectorial V =
1
r
(k r).
Solut ¸ie
rotV = rot

1
r

k r

=
1
r
rot(k r) −(k r) grad
1
r
=
=
1
r

k divr −r divk +
dk
dr

dr
dk

+ (k r)
r
r
3
=
2k
r
.
43. S˘a se verifice c˘a urm˘atoarele transform˘ari sunt difeomorfisme ¸si s˘a
se calculeze jacobianul transform˘arii inverse:
a. F : (0, ∞) (0, 2π) → R
2
` ¦(0, 0)¦, F(ρ, ϕ) = (ρ cos ϕ, ρ sin ϕ).
b. G : R
2
` ¦(0, 0)¦ → R
2
` ¦(0, 0)¦, G(x, y) =

x
x
2
+y
2
,
y
x
2
+y
2

.
Solut ¸ie
a. Fie x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ; atunci
D(x, y)
D(ρ, ϕ)
= ρ = 0, iar iacobianul
transform˘arii inverse este
D(ρ, ϕ)
D(x, y)
=

D(x, y)
D(ρ, ϕ)

−1
=
1
ρ
.
b. Fie u =
x
x
2
+y
2
, v =
y
x
2
+y
2
. Atunci
D(u, v)
D(x, y)
= −
1
(x
2
+y
2
)
2
¸si
D(x, y)
D(u, v)
= −(x
2
+y
2
)
2
.
4.4. EXTREME LOCALE 135
44. Fie aplicat ¸ia
F : ¦(x, y) ∈ R
2
[ x > 0, y > 0¦ → ¦(x, y) ∈ R
2
[ y > 0¦, F(x, y) = (xy, 3y).
S˘a se demonstreze c˘a F este un difeomorfism.
Solut ¸ie
Se demonstreaz˘a c˘a F este bijectiv˘a. Evident, F este de clas˘a (
1
. Iacobianul
intr-un punct arbitrar este 3y = 0, deci F este difeomorfism. Se poate cal-
cula ¸si transformarea invers˘a: F
−1
(x, y) =

3x
y
,
y
2

.
45. S˘a se demonstreze c˘a aplicat ¸ia
f : (0, ∞) (0, ∞) → ¦(x, y) ∈ R
2
[ x > 0¦, f(x, y) =

xy,
1
2

y
2
−x
2

este un difeomorfism ¸si s˘a se calculeze inversa.
Solut ¸ie
Faptul c˘a f este difeomorfism local rezult˘a din faptul c˘a iacobianul este
nenul ˆın orice punct: det (J
f
(x, y)) = x
2
+y
2
= 0.
Se arat˘a c˘a f este o biject ¸ie ¸si
f
−1
(x, y) =

¸

x
2
+y
2
−y,
x

x
2
+y
2
−y
¸

.
4.4 Extreme locale
46. S˘a se calculeze extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f : R
2
→ R, f(x, y) = x
3
+y
3
−6xy.
b. g : R
2
→ R, g(x, y) = x
3
+ 8y
3
−2xy.
c. h : R
2
→ R, h(x, y) = x
2
ye
2x+3y
.
Solut ¸ie
a. Punctele critice ale funct ¸iei f sunt solut ¸iile sistemului:

∂f
∂x
= 0
∂f
∂y
= 0
, adic˘a

3x
2
−6y = 0
3y
2
−6x = 0
Rezult˘a dou˘a puncte critice: (0, 0) ¸si (2, 2). Pentru a decide dac˘a acestea
136 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
sunt puncte de extrem, se calculeaz˘a matricea hessian˘a (mai ˆıntˆai ˆıntr-un
punct arbitrar):
H
f
(x, y) =

¸

2
f
∂x
2

2
f
∂x∂y

2
f
∂y∂x

2
f
∂y
2
¸

=

6x −6
−6 6y

ˆ
In punctele critice se obt ¸ine:
H
f
(0, 0) =

0 −6
−6 0

¸si H
f
(2, 2) =

12 −6
−6 12

Valorile proprii ale matricei H
f
(0, 0) sunt de semne contrare, deci (0, 0) nu
este punct de extrem, iar valorile proprii ale matricei H
f
(2, 2) sunt ambele
strict pozitive, deci (2, 2) este punct de minim local.
b. Punctele critice sunt (0, 0) ¸si (
1
3
,
1
6
). Primul nu este punct de extrem, iar
al doilea este punct de minim local.
c. Mult ¸imea punctelor critice este: ¦(0, y) [ y ∈ R¦ ∪ ¦(−1, −
1
3
)¦. Punctul
(−1, −
1
3
) este punct de minim (matricea hessian˘a are valorile proprii pozi-
tive).
ˆ
In punctele (0, y), criteriul cu matricea hessian˘a nu decide (exist˘a o
valoare proprie nul˘a). Se evalueaz˘a semnul diferent ¸ei
f(x, y) −f(0, y) = x
2
ye
2x+3y
.
Pentru puncte situate deasupra axei Ox (adic˘a y > 0), exist˘a un disc (de
raz˘a suficient de mic˘a, de exemplu
y
2
), pe care diferent ¸a f(x, y)−f(0, y) este
pozitiv˘a, deci aceste puncte sunt minime locale. Analog, punctele situate
sub axa Ox sunt maxime locale. Pentru y = 0 (deci ˆın origine), diferent ¸a
f(x, y) −f(0, 0) nu p˘astreaz˘a semn constant pe nici o vecin˘atate a lui (0, 0),
deci originea nu este punct de extrem.
47. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
+ 2x + 6y −6z, (x, y, z) ∈ R
3
.
b. g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−xy +x −2z, (x, y, z) ∈ R
3
.
c. h(x, y, z) =
1
x
+
x
y
+
y
z
+z, x = 0, y = 0, z = 0.
Solut ¸ie
a. Funct ¸ia f are un singur punct critic, (−1, −3, 3). Matricea hessian˘a
are toate valorile proprii strict pozitive, deci punctul (−1, −3, 3) este minim
local.
b. Funct ¸ia g are punctul critic (−
2
3
, −
1
3
, 1) care este minim local deoarece
valorile proprii ale hessianei sunt stict pozitive.
4.4. EXTREME LOCALE 137
c. Punctele critice sunt (1, 1, 1) ¸si (−1, 1, −1). Matricea hessian˘a ˆıntr-un
punct arbitrar este
H
h
(x, y, z) =

¸
¸
2
x
3

1
y
2
0

1
y
2
2x
y
3

1
z
2
0 −
1
z
2
2y
z
3
¸

Punctul (1, 1, 1) este minim local, iar (−1, 1 −1) este maxim local.
48. S˘a se determine punctele de extrem local ale funct ¸iilor
f : R
2
→ R, f(x, y) = xy ¸si g : R
3
→ R, g(x, y, z) = xyz.
Solut ¸ie
Singurul punct critic al funct ¸iei f este (0, 0) care nu este punct de extrem
deoarece diferent ¸a f(x, y) − f(0, 0) nu p˘astreaz˘a semn constant pe nici o
vecin˘atate a originii. Punctele critice ale funct ¸iei g sunt
(x, 0, 0), (0, y, 0), (0, 0, z), ∀x, y, z ∈ R.
Funct ¸ia nu are puncte de extrem.
49. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f : (0, 2π) (0, 2π) → R, f(x, y) = sin xsin y sin(x +y).
b. g : (0, π)
3
→ R, g(x, y, z) = sin x + sin y + sin z −sin(x +y +z).
Solut ¸ie
a. Punctele critice sunt solut ¸iile sistemului:

∂f
∂x
= cos xsiny sin(x +y) + sin xsin y cos(x +y) = sin y sin(2x +y) = 0
∂f
∂y
= sinxcos y sin(x +y) + sin xsin y cos(x +y) = sin xsin(x + 2y) = 0
Rezult˘a punctele critice: (x
1
, y
1
) = (π, π) ¸si (x
2
, y
2
) =

π
3
,
π
3

.
Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea:

2
f
∂x
2
= 2 siny cos(2x +y),

2
f
∂y
2
= 2 sinxcos(x + 2y),

2
f
∂x∂y
= sin(2x + 2y).
Punctul (x
2
, y
2
) este maxim local:
rt −s
2
=
138 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
=

2
f
∂x
2

π
3
,
π
3


2
f
∂y
2

π
3
,
π
3


2
f
∂x∂y

π
3
,
π
3

2
=
9
4
> 0, r = −

3 < 0.
ˆ
In punctul (x
1
, y
1
) = (π, π), derivatele part ¸iale de ordinul al doilea sunt nule,
deci trebuie evaluat semnul diferent ¸ei f(x, y)−f(π, π) = sin xsin y sin(x+y)
ˆın jurul punctului (π, π). Se poate face acest lucru fie folosind formula lui
Taylor de ordinul 3, fie direct, observˆand c˘a pentru x < π, y < π diferent ¸a
este negativ˘a, iar pentru puncte x > π, y > π diferent ¸a este pozitiv˘a.
Rezult˘a c˘a (x
1
, y
1
) nu este extrem local.
ˆ
In particular, rezult˘a inegalitatea
sin xsin y sin(x +y) ≤

3
2

3
, ∀x, y ∈ (0, π)
b. Se calculeaz˘a punctele critice ale funct ¸iei g:

∂g
∂x
= cos x −cos(x +y +z) = 0
∂g
∂y
= cos y −cos(x +y +z) = 0
∂g
∂z
= cos z −cos(x +y +z) = 0
deci
cos x = cos y = cos z = cos(x +y +z).
Deoarece funct ¸ia cos este injectiv˘a pe (0, π), rezult˘a x = y = z. Se obt ¸ine
cos x = cos 3x, adic˘a 2 sinxsin 2x = 0, cu singura solut ¸ie x =
π
2
. Rezult˘a
punctul critic (x, y, z) =

π
2
,
π
2
,
π
2

. Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea
sunt:

2
g
∂x
2
= −sin x + sin(x +y +z),

2
g
∂y
2
= −sin y + sin(x +y +z),

2
g
∂z
2
= −sinz + sin(x +y +z),

2
g
∂x∂y
=

2
g
∂y∂z
=

2
g
∂x∂z
= sin(x +y +z).
ˆ
In punctul critic matricea hessian˘a este

¸
¸
−2 −1 −1
−1 −2 −1
−1 −1 −2
¸

. Polinomul car-
acteristic P(λ) = λ
3
+6λ
2
+9λ +4 are toate r˘ad˘acinile strict negative, deci

π
2
,
π
2
,
π
2

este punct de maxim. Se observ˘a c˘a este un maxim global.
4.4. EXTREME LOCALE 139
50. S˘a se determine punctele de extrem local ale funct ¸iilor:
a. f(x, y) = 3xy
2
−x
3
−15x −36x + 9, (x, y) ∈ R
2
.
b. f(x, y) = y
4
−8y
3
+ 18y
2
−8y +x
3
−3x
2
−3x, (x, y) ∈ R
2
.
c. f(x, y) = 4xy −x
4
−y
4
, ∀(x, y) ∈ R
2
.
Solut ¸ie
a. Punctele critice sunt (x
1
, y
1
) = (2, 3), (x
2
, y
2
) = (−2, −3); nici unul nu
este punct de extrem.
b. Punctele critice sunt
(x
1
, y
1
) = (1+

2, 2), (x
2
, y
2
) = (1+

2, 2+

3), (x
3
, y
3
) = (1+

2, 2−

3),
(x
4
, y
4
) = (1−

2, 2), (x
5
, y
5
) = (1−

2, 2+

3), (x
6
, y
6
) = (1−

2, 2−

3).
Punctele de extrem sunt (x
2
, y
2
), (x
3
, y
3
) (minime) ¸si (x
4
, y
4
) (maxim).
c. Punctele critice sunt (0, 0), (1, 1), (−1, −1); primul nu este punct de ex-
trem, celelalte sunt puncte de maxim.
51. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f : (0, ∞) (0, ∞) → R , f(x, y) = 4x
2
+
2
xy
2
+y
2
b. f : R
2
` ¦(0, 0)¦ → R , f(x, y) =
x+y

x
2
+y
2
.
Solut ¸ie
a. Funct ¸ia f este de clas˘a (
2
¸si are in domeniul de definit ¸ie un singur punct
critic (x
1
, y
1
) =

1
2
,

2

.
ˆ
In punctul critic matricea hessian˘a este

24 4

2
4

2 8

. ∆
1
= 24 > 0 ¸si

2
= 248−32 > 0 deci

1
2
,

2

este punct de minim local ¸si f

1
2
,

2

= 4.
b. Funct ¸ia f este de clas˘a (
2
¸si are in domeniul de definit ¸ie punctele critice
(x, x), x ∈ R

Matricea hessian˘a intr-un punct critic este
H
f
(x, x) =

¸
−x
2

2|x|
3
x
2

2|x|
3
x
2

2|x|
3
−x
2

2|x|
3
¸

Dac˘a x < 0 atunci (x, x) sunt puncte de minim ¸si f
min
= −

2; dac˘a x > 0,
atunci (x, x) sunt puncte de maxim ¸si f
max
=

2.
52. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iilor:
a. f : R
2
→ R, f(x, y) = x
4
+y
4
−2x
2
+ 4xy −2y
2
b. f : R
3
→ R, f(x, y, z) = x
2
+y
2
+ 3z
2
−xy +yz + 2xz
140 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Solut ¸ie
a. Funct ¸ia f este de clas˘a (
2
¸si are in domeniul de definit ¸ie punctele critice
(x
1
, y
1
) = (0, 0); (x
2
, y
2
) = (

2, −

2); (x
3
, y
3
) = (−

2,

2)
ˆ
Intr-un punct oarecare matricea hessian˘a este

12x
2
−4 4
4 12y
2
−4

Punctele (

2, −

2); (−

2,

2) sunt minime locale, iar (0, 0) nu este ex-
trem.
b. Funct ¸ia f este de clas˘a (
2
¸si are in domeniul de definit ¸ie un singur punct
critic (x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, 0).
Matricea hessian˘a ˆın punctul critic este

¸
¸
2 −1 2
−1 2 1
2 1 6
¸

.

1
= 2 > 0, ∆
2
= 3 > 0 ¸si ∆
3
= 4 > 0 deci (0, 0, 0) este punct de minim
local strict ¸si f
min
= 0.
53. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei:
F : R
2
→ R, f(x, y) = x
3
+ 3xy −15x −12y.
Solut ¸ie
Punctele critice sunt (1, 2), (2, 1), (−2, −1); folosind matricea hessian˘a, se
decide natura acestor puncte.
54. S˘a se determine extremele globale ale funct ¸iilor:
a. f(x, y) = (x
2
+y
2
)e
−x
2
−y
2
,
b. g(x, y) =
2x+y

x
2
+y
2
.
Solut ¸ie
Se trece la coordonate polare ¸si se reduce problema la a determina extremele
unor funct ¸ii de o singur˘a variabil˘a real˘a.
55. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei:
f(x, y, z) = x +
y
2
4x
+
z
2
y
+
2
z
, definit˘a pentru x > 0, y > 0, z > 0.
Solut ¸ie
Se determin˘a punctele critice ¸si apoi, folosind matricea hessian˘a, se decide
natura lor.
56. S˘a se determine extremele funct ¸iilor:
a. f(x, y) = xy

1 −x
2
−y
2
, definit˘a pentru x
2
+y
2
< 1.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 141
b. g(x, y) = (1 +e
y
) cos x −ye
y
, (x, y) ∈ R
2
.
Solut ¸ie
a. Punctele critice sunt (0, 0), (

3
3
, ±

3
3
), (


3
3
, ±

3
3
).
b. Punctele critice sunt (2nπ, 0) ¸si ((2n + 1)π, −2), ∀n ∈ Z. Primele sunt
puncte de maxim, iar celelalte nu sunt puncte de extrem.
57. S˘a se determine extremele urm˘atoarelor funct ¸ii:
a. f(x, y, z) = xy ln(x
2
+y
2
).
b. g(x, y, z) = −2x
2
+ 2xy −5y
2
+ 6x + 6y.
Solut ¸ie
a. Puncte de maxim: (
1

2e
,
1

2e
), (−
1

2e
, −
1

2e
);
puncte de minim: (
1

2e
, −
1

2e
), (−
1

2e
,
1

2e
).
b. Funct ¸ia are un singur punct de extrem (maxim): (2, 1).
4.5 Funct ¸ii implicite
58. Funct ¸ia z = z(x, y) este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
(y +z) sin z −y(x +z) = 0.
S˘a se calculeze expresia:
E = (z sin z)
∂z
∂x
−y
2
∂z
∂y
.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = (y + z) sin z − y(x + z). Funct ¸ia z = z(x, y) exist˘a ˆın
vecin˘atatea punctelor cu proprietatea
∂F
∂z
= 0, adic˘a
sinz + (y +z) cos z −y = 0.
ˆ
In aceast˘a ipotez˘a, se calculeaz˘a derivatele part ¸iale ale funct ¸iei z, derivˆand
relat ¸ia F(x, y, z) = 0 ˆın raport cu x ¸si respectiv y, (z este funct ¸ie de x ¸si y):
∂z
∂x
sin z + (y +z) cos z
∂z
∂x
−y

1 +
∂z
∂x

= 0,
deci:
∂z
∂x
=
y
sin z + (y +z) cos z −y
.
142 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE

1 +
∂z
∂y

sin z + (y +z) cos z
∂z
∂y
−(x +z) −y
∂z
∂y
= 0,
deci
∂z
∂y
=
x +z −sin z
sin z + (y +z) cos z −y
.
ˆ
Inlocuind
∂z
∂x
¸si
∂z
∂y
cu valorile obt ¸inute mai sus ˆın expresia E, se obt ¸ine
E =
yF(x, y, z)
sin z + (y +z) cos z −y
= 0.
59. Fie g ∈ (
1
(R
2
) ¸si fie funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia
g(y
2
−x
2
, z −xy) = 0. S˘a se calculeze expresia E = y
∂z
∂x
+x
∂z
∂y
.
Solut ¸ie
Fie funct ¸ia F(x, y, z) = g(y
2
−x
2
, z −xy). Not˘am u = y
2
−x
2
¸si v = z −xy.
Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei z = z(x, y) este
∂F
∂z
= 0, adic˘a
∂g
∂v
= 0.
ˆ
In
aceast˘a ipotez˘a, se calculeaz˘a derivatele part ¸iale ale funct ¸iei z:
∂g
∂u
(−2x) +
∂g
∂v

∂z
∂x
−y

= 0 ⇒
∂z
∂x
=
2x
∂g
∂u
+y
∂g
∂v
∂g
∂v
.
2y
∂g
∂u
+
∂g
∂v

∂z
∂y
−x

= 0 ⇒
∂z
∂y
=
x
∂g
∂v
−2y
∂g
∂u
∂g
∂v
.
ˆ
Inlocuind, se obt ¸ine: E = x
2
+y
2
.
60. Fie a ∈ R ¸si fie funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a de ecuat ¸ia
x
2
+y
2
+z
2
= a
2
.
S˘a se calculeze diferent ¸iala ˆıntˆai ¸si diferent ¸iala a doua ale funct ¸iei z.
Solut ¸ie
Fie funct ¸ia F(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
− a
2
. Funct ¸ia z = z(x, y) exist˘a ˆın
vecin˘atatea punctelor cu proprietatea
∂F
∂z
= 0, adic˘a z = 0. Exist˘a deci
dou˘a submult ¸imi ale sferei de centru O ¸si raz˘a a pe care exist˘a cˆate o funct ¸ie
z: semisfera x
2
+ y
2
+ z
2
= a
2
, z > 0 ¸si semisfera x
2
+ y
2
+ z
2
= a
2
, z < 0.
Vom calcula diferent ¸ialele funct ¸iei z asociate primei semisfere (z > 0):
2x + 2z
∂z
∂x
= 0 ⇒
∂z
∂x
= −
x
z
= −
x

a
2
−x
2
−y
2
.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 143
Analog,
∂z
∂y
= −
y
z
= −
y

a
2
−x
2
−y
2
¸si deci
dz = −
x
z
dx −
y
z
dy = −
x

a
2
−x
2
−y
2
dx −
y

a
2
−x
2
−y
2
dy.
Diferent ¸iala a doua:
2 + 2

∂z
∂x

2
+ 2z

2
z
∂x
2
= 0,
deci:

2
z
∂x
2
= −
x
2
+z
2
z
3
=
y
2
−a
2
z
3
=
y
2
−a
2

(a
2
−x
2
−y
2
)
3
.
2
∂z
∂y
∂z
∂x
+ 2z

2
z
∂x∂y
= 0,
deci

2
z
∂x∂y
= −
∂z
∂x
∂z
∂y
z
= −
xy
z
3
= −
xy

(a
2
−x
2
−y
2
)
3
.
ˆ
In concluzie:
d
2
z =
y
2
−a
2

(a
2
−x
2
−y
2
)
3
dx
2

2xy

(a
2
−x
2
−y
2
)
3
dxdy+
x
2
−a
2

(a
2
−x
2
−y
2
)
3
dy
2
61. Funct ¸iile u = u(x, y) ¸si v = v(x, y) sunt definite implicit de sistemul
de ecuat ¸ii u +v = x +y, ux +vy = 1. S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de
ordinul ˆıntˆai ¸si al doilea ale funct ¸iilor u ¸si v.
Solut ¸ie
Fie F : R
4
→ R
2
, F(x, y, u, v) = (u + v − x − y, ux + vy − 1). Notˆand
f(x, y, u, v) = u + v − x − y ¸si g(x, y, u, v) = ux + vy − 1, condit ¸ia de
existent ¸˘a a funct ¸iilor u ¸si v este
D(f,g)
D(u,v)
= 0, adic˘a y − x = 0.
ˆ
In aceast˘a
ipotez˘a, derivˆand ˆın raport cu x ¸si respectiv y relat ¸iile f = 0, g = 0, se
obt ¸ine:
∂u
∂x
+
∂v
∂x
= 1 ¸si u +x
∂u
∂x
+y
∂v
∂x
= 0,
∂u
∂y
+
∂v
∂y
= 1 ¸si x
∂u
∂y
+v +y
∂v
∂y
= 0,
144 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
de unde rezult˘a:
∂u
∂x
=
u +y
y −x
,
∂v
∂x
=
u +x
x −y
,
∂u
∂y
=
v +y
y −x
,
∂v
∂y
=
v +x
x −y
.
Pentru a calcula derivatele part ¸iale de ordinul al doilea, se deriveaz˘a ˆın
continuare ˆın raport cu x ¸si respectiv y:

2
u
∂x
2
+

2
v
∂x
2
= 0, ¸si 2
∂u
∂x
+x

2
u
∂x
2
+y

2
v
∂x
2
= 0,
de unde rezult˘a

2
u
∂x
2
=
2
∂u
∂x
y −x
=
2(u +y)
(y −x)
2
.
Analog se calculeaz˘a ¸si celelalte derivate part ¸iale de ordinul al doilea.
62. Fie F ∈ C
2
(R
2
). Funct ¸ia y = y(x) este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
F(sin x +y, cos y +x) = 0.
S˘a se determine y

ˆın punctele critice ale lui y.
Solut ¸ie
Fie u = sin x + y, v = cos y + x. Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei y este
∂F
∂u

∂F
∂v
sin y = 0. Derivˆand ecuat ¸ia F(u, v) = 0 ˆın raport cu x, rezult˘a:
(∗) (y

+ cos x)
∂F
∂u
+ (1 −y

sin y)
∂F
∂v
= 0.
Se obt ¸ine:
y

=
∂F
∂u
cos x +
∂F
∂v
∂F
∂v

∂F
∂u
.
Derivˆand relat ¸ia (∗) ˆın raport cu x ¸si ˆınlocuind y

= 0, rezult˘a ( ˆın punctele
critice):
y

=


2
F
∂u
2
cos
2
x −2

2
F
∂u∂v
cos x −

2
F
∂v
2
+
∂F
∂u
sin x
∂F
∂u

∂F
∂v
sin y
.
63. Funct ¸iile y = y(x) ¸si z = z(x) sunt definite implicit de sistemul

sin x + siny + sin z = a
x
2
+y
2
+z
2
= b
, a, b ∈ R.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 145
S˘a se calculeze y

¸si z

.
Solut ¸ie
Fie f(x, y, z) = sin x + sin y + sin z − a, g(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
− b ¸si
F(x, y, z) = (f(x, y, z), g(x, y, z)). Condit ¸ia de existent ¸˘a pentru funct ¸iile y
¸si z este
D(f,g)
D(y,z)
= 0 ⇔ 2z cos y − 2y cos z = 0. Derivˆand ecuat ¸iile f = 0,
g = 0 ˆın funct ¸ie de x , rezult˘a:
(∗)

cos x +y

cos y +z

cos z = 0
2x + 2yy

+ 2zz

= 0
Solut ¸ia sistemului este
y

=
xcos z −z cos x
z cos y −y cos z
, z

=
y cos x −xcos y
z cos y −y cos z
.
Derivˆand relat ¸iile ()ˆın funct ¸ie de x, rezult˘a:

y

cos y −(y

)
2
siny +z

cos z −(z

)
2
sin z = sinx
2(y

)
2
+ 2yy

+ 2(z

)
2
+ 2zz

= −2
Rezolvˆand sistemul, rezult˘a y

¸si z

.
64. Funct ¸iile u = u(x, y), v = v(x, y), z = z(x, y) sunt definite implicit
de sistemul de ecuat ¸ii

u + ln v = x
v −lnu = y
z = 2u +v
S˘a se calculeze
∂z
∂x
,

2
u
∂x∂y
,

2
v
∂y
2
.
Solut ¸ie
Fie funct ¸iile:
f(x, y, u, v, z) = u + lnv −x,
g(x, y, u, v, z) = v −ln u −y,
h(x, y, u, v, z) = z −2u −v
¸si fie F = (f, g, h). Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iilor u, v, z este
D(f, g, h)
D(u, v, z)
= 0 ⇔ 1 +
1
uv
= 0.
Derivˆand relat ¸iile f = 0, g = 0, h = 0 ˆın raport cu x, rezult˘a
∂u
∂x
=
uv
1 +uv
,
∂v
∂x
=
v
1 +uv
,
∂z
∂x
=
2uv +v
1 +uv
.
146 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Derivˆand relat ¸iile f = 0, g = 0 ˆın raport cu y, rezult˘a:
(∗)

∂u
∂y
+
1
v
∂v
∂y
= 0

1
u
∂u
∂y
+
∂v
∂y
= 1
.
Solut ¸ia sistemului este:
∂u
∂y
= −
u
1 +uv
,
∂v
∂y
=
uv
1 +uv
.
Derivˆand relat ¸iile (∗) ˆın raport cu x, rezult˘a


2
u
∂x∂y

1
v
2
∂v
∂x
∂v
∂y
+
1
v

2
v
∂x∂y
= 0

2
v
∂x∂y
+
1
u
2
∂u
∂x
∂u
∂y

1
u

2
u
∂x∂y
= 0
Rezolvˆand sistemul, rezult˘a

2
u
∂x∂y
=
uv(u −1)
(1 +uv)
3
.
Analog se calculeaz˘a ¸si

2
v
∂y
2
.
65. Fie g ∈ C
1
(R) ¸si fie funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia
xyz = e
g(z)
. S˘a se demonstreze c˘a z nu are puncte critice.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = xyz −e
g(z)
; condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei z este
∂f
∂z
= 0 ⇔ xy −g

(z)e
g(z)
= 0.
Derivˆand ecuat ¸ia F = 0 ˆın raport cu x se obt ¸ine:
yz +xy
∂z
∂x
−e
g(z)
g

(z)
∂z
∂x
= 0.
Rezult˘a
∂z
∂x
= −
yz
xy −g

(z)e
g(z)
¸si analog,
∂z
∂y
= −
xz
xy −g

(z)e
g(z)
.
Sistemul

∂z
∂x
= 0
∂z
∂y
= 0
F(x, y, z) = 0
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 147
nu are solut ¸ii, deci z nu are puncte critice.
66. S˘a se determine extremele funct ¸iei y = y(x) definite implicit de
ecuat ¸ia x
3
+y
3
−2xy = 0.
Solut ¸ie
Fie F(x, y) = x
3
+ y
3
− 2xy. Funct ¸ia y = y(x) este definit˘a ˆın vecin˘atatea
punctelor pentru care
∂F
∂y
= 0, adic˘a 3y
2
− 2x = 0.
ˆ
In aceast˘a ipotez˘a, se
determin˘a punctele critice ale funct ¸iei y:
3x
2
+ 3y
2
y

−2y −2xy

= 0 ⇒ y

(x) =
2y −3x
2
3y
2
−2x
.
Punctele critice sunt solut ¸iile sistemului:

y

= 0
F = 0
∂F
∂y
= 0

2y −3x
2
= 0
x
3
+y
3
−2xy = 0
3y
2
−2x = 0

y =
3x
2
2
x
3

27x
3
−16

= 0
∂F
∂y
= 0
.
Unica solut ¸ie este (x, y) =

2
3

2
3
,
2
3

4
3

. Pentru a decide dac˘a x =
2
3

2
3
este
punct de extrem local pentru y, vom calcula y

2
3

2
3

:
6x + 6y

y

2
+ 3y
2
y

−2y

−2y

−2xy

= 0, ⇒ y

(
2
3

2
3
) = −3 < 0,
deci x =
2
3

2
3
este maxim local pentru y ¸si y(
2
3

2
3
) =
2
3

4
3
.
67. S˘a se determine extremele funct ¸iei z = z(x, y), definite implicit de
ecuat ¸ia z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) −8(xy +x +y) = 0.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = z
3
+z +20(x
2
+y
2
) −8(xy +x+y); condit ¸ia de existent ¸˘a a
funct ¸iei z este
∂F
∂z
= 0, adic˘a 3z
2
+1 = 0. Evident, condit ¸ia este ˆındeplinit˘a
pentru orice x, y, z ∈ R. Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale lui z:
3z
2
∂z
∂x
+
∂z
∂x
+ 40x −8(y + 1) = 0 ⇒
∂z
∂x
=
8(y + 1) −40x
3z
2
+ 1
.
3z
2
∂z
∂y
+
∂z
∂y
+ 40y −8(x + 1) = 0 ⇒
∂z
∂y
=
8(x + 1) −40y
3z
2
+ 1
.
Punctele critice ale funct ¸iei z sunt solut ¸iile sistemului:

∂z
∂x
= 0
∂z
∂y
= 0
F(x, y, z) = 0

8(y+1)−40x
3z
2
+1
= 0
8(x+1)−40y
3z
2
+1
= 0
z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) −8(xy +x +y) = 0
148 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Unica solut ¸ie a sistemului este (x, y, z) = (
1
4
,
1
4
, 1). Pentru a decide dac˘a el
este punct de extrem local, se calculeaz˘a derivatele part ¸iale ale funct ¸iei z.
6z

∂z
∂x

2
+ 3z
2

2
z
∂x
2
+

2
z
∂x
2
+ 40 = 0 ⇒

2
z
∂x
2
= −
40
3z
2
+ 1
.
6z

∂z
∂y

2
+ 3z
2

2
z
∂y
2
+

2
z
∂y
2
+ 40 = 0 ⇒

2
z
∂y
2
= −
40
3z
2
+ 1
.
6z
∂z
∂y
∂z
∂x
+ 3z
2

2
z
∂x∂y
+

2
z
∂x∂y
−8 = 0 ⇒

2
z
∂x∂y
=
8
3z
2
+ 1
.
Rezult˘a

2
z
∂x
2
(
1
4
,
1
4
) = −10,

2
z
∂y
2
(
1
4
,
1
4
) = −10,

2
z
∂x∂y
(
1
4
,
1
4
) = 2,
deci ˆın punctul (
1
4
,
1
4
), funct ¸ia z are un maxim local.
68. Fie a ∈ R, a = 0; s˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei
z = z(x, y) definite implicit de ecuat ¸ia (x
2
+y
2
+z
2
)
2
= a
2
−x
2
−z
2
.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = (x
2
+y
2
+z
2
)
2
−a
2
+x
2
+z
2
; Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei z
este
∂F
∂z
= 0, adic˘a z = 0.
ˆ
In aceast˘a ipotez˘a, se calculeaz˘a derivatele part ¸iale
ale funct ¸iei z:
2(x
2
+y
2
+z
2
)

2x + 2z
∂z
∂x

+ 2x + 2z
∂z
∂x
= 0 ⇒
∂z
∂x
= −
x
z
.
2(x
2
+y
2
+z
2
)

2y + 2z
∂z
∂y

+ 2z
∂z
∂y
= 0,
de unde rezult˘a
∂z
∂y
=
−2y(x
2
+y
2
+z
2
)
z(2x
2
+ 2y
2
+ 2z
2
+ 1)
.
Sistemul

∂z
∂x
= 0
∂z
∂y
= 0
F(x, y, z) = 0
are solut ¸iile
(x
1
, y
1
, z
1
) =

¸
0, 0,

−1 +

1 + 4a
2
2
¸

¸si
(x
2
, y
2
, z
2
) =

¸
0, 0, −

−1 +

1 + 4a
2
2
¸

.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 149
Se observ˘a c˘a este verificat˘a condit ¸ia z = 0. Derivatele part ¸iale de ordinul
al doilea:

2x + 2z
∂z
∂x

2
+(x
2
+y
2
+z
2
)

2 + 2
∂z
∂x
+ 2z

2
z
∂x
2

+2+2
∂z
∂x
+2z

2
∂x
2
= 0,
de unde rezult˘a

2
z
∂x
2
= −
3z
2
+y
2
+z
2
+ 1
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.
4y
2
+ (x
2
+y
2
+z
2
)

2 + 2z

2
z
∂y
2

+ 2z

2
z
∂y
2
= 0,
de unde rezult˘a

2
z
∂y
2
= −
x
2
+ 3y
2
+z
2
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.

2x + 2z
∂z
∂x

2y + 2z
∂z
∂x

+
+(x
2
+y
2
+z
2
)

2
∂z
∂x
∂z
∂y
+ 2z

2
z
∂x
∂y

+ 2
∂z
∂x
∂z
∂y
+ 2z

2
z
∂x∂y
= 0,
de unde rezult˘a

2
z
∂x∂y
= −
2xy
z(x
2
+y
2
+z
2
+ 1)
.
Calculˆand derivatele part ¸iale de ordinul al doilea ˆın punctul critic (0, 0),
rezult˘a:
r =

2
z
∂x
2
(0, 0) = −
1
z
, s =

2
z
∂x∂y
(0, 0) = 0, t =

2
z
∂y
2
(0, 0) = −
z
z
2
+ 1
.
Deoarece rt −s
2
=
1
z
2
+1
> 0, (¸si pentru z
1
¸si pentru z
2
), rezult˘a c˘a atˆat z
1
cˆat ¸si z
2
au extreme locale ˆın (0, 0). Funct ¸ia z
1
satisface condit ¸ia r < 0, deci
are un maxim local ˆın (0, 0), iar valoarea ei ˆın acest punct este
z
1
(0, 0) =

−1 +

1 + 4a
2
2
.
Funct ¸ia z
2
satisface condit ¸ia r > 0, deci are un minim local ˆın (0, 0), iar
valoarea ei ˆın acest punct este
z
2
(0, 0) = −

−1 +

1 + 4a
2
2
.
69. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei y = y(x) definite im-
plicit de ecuat ¸ia x
3
+y
3
−3x
2
y −3 = 0.
150 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Solut ¸ie
Fie F(x, y) = x
3
+y
3
−3x
2
y−3. Condit ¸ia de existent ¸˘a pentru y este
∂F
∂y
= 0,
adic˘a 3y
2
−3x
2
= 0.
ˆ
In aceast˘a ipotez˘a, se calculeaz˘a y

:
3x
2
+ 3y
2
y

−6xy −3x
2
y

= 0 ⇒ y

(x) =
2xy −x
2
y
2
−x
2
,
deci punctele critice ale funct ¸iei y sunt
x
1
= 0, y
1
(0) =
3

3, x
2
= −2, y
2
(−2) = −1.
6x + 6y(y

)
2
+ 3y
2
y

−6y −12xy

−3x
2
y

= 0 ⇒
y

(x) =
−2x + 2y −2y(y

)
2
+ 4xy

y
2
−x
2
.
Rezult˘a y

(0) =
2
3

3
> 0, deci x
1
= 0 este minim local ¸si y

(−2) = −
2
3
, deci
x
2
= −2 este maxim local.
70. S˘a se determine punctele de extrem ale funct ¸iei y = y(x) definite
implicit de ecuat ¸ia x
2
+y
2
−e
2arctg
x
y
, y = 0.
Solut ¸ie
Condit ¸ia de existent ¸˘a a funct ¸iei y este
y(x
2
+y
2
) +xe
2arctg
x
y
= 0.
Se obt ¸ine
y

=
2ye
arctg
x
y
−x(x
2
+y
2
)
y(x
2
+y
2
) +xe
2arctg
x
y
;
punctele critice sunt:
x
1
=

e
π
2
2
, x
2
= −

e
π
2
2
.
ˆ
In aceste puncte y(x
1
) = x
1
¸si y(x
2
) = x
2
. Se calculeaz˘a y

(x
1,2
), etc.
71. S˘a se calculeze y

(1), y fiind definit˘a implicit de x
3
−y −cos y = 0.
Solut ¸ie
Condit ¸ia de existent ¸˘a este siny − 1 = 0; derivˆand relat ¸ia dat˘a, rezult˘a
y

(x) =
3x
2
1−sin y
.
4.5. FUNCT¸ II IMPLICITE 151
72. S˘a se calculeze y

(0) ¸si y

(0), unde y este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
e
x
2
−y
2
= sin(x + 2y) + 1.
Solut ¸ie
Se deriveaz˘a ecuat ¸ia dat˘a ˆın raport cu x.
73. S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ˆın punctul (1, 1)
ale funct ¸iei z definite implicit de
2z =

x
2
+y
2
tg
z

x
2
+y
2
.
Solut ¸ie
Se deriveaz˘a relat ¸ia dat˘a ˆın raport cu x ¸si y.
74. Fie G ∈ (

(R
3
) ¸si fie z = z(x, y) definit˘a implicit de relat ¸ia
z +G(x, y, z) = 0.
S˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale lui z.
Solut ¸ie
Derivˆand ˆın raport cu x, se obt ¸ine:
∂z
∂x
+
∂G
∂x
+
∂G
∂y
+
∂G
∂z
∂z
∂x
= 0.
75. S˘a se calculeze x

(0) ¸si y

(0), funct ¸iile x ¸si y fiind definite implicit
de sistemul de ecuat ¸ii:

xy + 2y
2
+yz +x +y = 1
arctg
x
y
+ ln(x
2
+ 2y
2
+z
2
) = ln 2
.
Solut ¸ie
Se deriveaz˘a relat ¸iile date ˆın funct ¸ie de z.
76. S˘a se determine extremele urm˘atoarelor funct ¸ii definite implicit:
a. y = y(x), definit˘a de 2yx
2
+y
2
−4x −3 = 0.
b. y = y(x) definit˘a de

x
2
+y
2

2
= x
2
−y
2
.
c. z = z(x, y), definit˘a de x
2
+y
2
+z
2
−xz −yz + 2x + 2y + 2z −2 = 0.
Solut ¸ie
Aceea¸si metod˘a ca ˆın exercit ¸iul 70.
152 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
4.6 Extreme cu leg˘aturi
77. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei f(x, y, z) = xyz cu
leg˘atura x +y +z = 1.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange. Fie funct ¸iile
g(x, y, z) = x +y +z −1 ¸si F(x, y, z) = f +λg = xyz +λ(x +y +z −1).
Extremele cerute verific˘a sistemul:

∂F
∂x
= 0
∂F
∂y
= 0
∂F
∂z
= 0
g = 0

yz +λ = 0
xz +λ = 0
xy +λ = 0
x +y +z −1 = 0
Solut ¸iile sistemului sunt:
pentru λ
1
= −
1
9
⇒ (x
1
, y
1
, z
1
) =

1
3
,
1
3
,
1
3

pentru λ
2
= 0 ⇒

(x
2
, y
2
, z
2
) = (1, 0, 0),
(x
3
, y
3
, z
3
) = (0, 1, 0),
(x
4
, y
4
, z
4
) = (0, 0, 1)
.
Pentru a decide natura celor patru puncte critice, se calculeaz˘a diferent ¸iala
a doua a funct ¸iei F:
d
2
F =

2
F
∂x
2
dx
2
+

2
F
∂y
2
dy
2
+

2
F
∂z
2
dz
2
+

2
F
∂x∂y
dxdy+

2
F
∂x∂z
dxdz+

2
F
∂y∂z
dydz =
= 2 (zdxdy +ydxdz +xdydz) .
Pe leg˘atur˘a, avem dg = 0, adic˘a dx+dy +dz = 0. Rezult˘a deci c˘a restrict ¸ia
lui d
2
F la leg˘atura g = 0 este:
d
2
F = 2((1 −x −y)dxdy +ydx(−dx −dy) +xdy(−dx −dy)) =
= 2

−ydx
2
−xdy
2
+ (1 −2x −2y)dxdy

.
ˆ
In punctul (x
1
, y
1
, z
1
) =

1
3
,
1
3
,
1
3

se obt ¸ine:
d
2
F

1
3
,
1
3
,
1
3

= −
2
3

dx
2
+dxdy +dy
2

,
care este o form˘a p˘atratic˘a negativ definit˘a ¸si deci (x
1
, y
1
, z
1
) =

1
3
,
1
3
,
1
3

este maxim local al funct ¸iei f cu leg˘atura g = 0.
Celelalte puncte nu sunt puncte de extrem; de exemplu, ˆın (1, 0, 0), rezult˘a
4.6. EXTREME CU LEG
˘
ATURI 153
d
2
F(1, 0, 0) = −2dy
2
− 2dxdy, care are valorile proprii −1 ±

2, etc. Se
poate studia ¸si semnul diferent ¸ei f(x, y, z) − f(1, 0, 0) ˆıntr-o vecin˘atate a
punctului (1, 0, 0), restrict ¸ionat˘a la planul x +y +z = 1.
78. S˘a se calculeze valorile extreme ale funct ¸iei f(x, y, z) = x + y + z
restrict ¸ionate la Γ = ¦(x, y, z)[x
2
+y
2
+z
2
= 1, 2x + 2y +z = 1¦.
Solut ¸ie
Intersect ¸ia dintre sfer˘a ¸si plan este un cerc deci o mult ¸ime compact˘a. Funct ¸ia
f fiind continu˘a, rezult˘a c˘a este m˘arginit˘a (pe Γ) ¸si ˆı¸si atinge marginile. Ex-
ist˘a deci α ¸si β ˆın Γ astfel ˆıncˆat f(α) = inf
Γ
f ¸si f(β) = sup
Γ
f. Pentru a
determina aceste valori, se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−1, h(x, y, z) = 2x + 2y +z −1
¸si fie F(x, y, z) = x +y +z +λ(x
2
+y
2
+z
2
−1) +µ(2x + 2y +z −1).
Se determin˘a punctele critice ale funct ¸iei F cu leg˘aturile date:

∂F
∂x
= 1 + 2λx + 2µ = 0
∂F
∂y
= 1 + 2λy + 2µ = 0
∂F
∂z
= 1 + 2λz +µ = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0
h = 2x + 2y +z −1 = 0

λ
1
= −
1
4
µ
1
= −
1
2
(x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, 1)
λ
2
=
1
4
µ
2
= −
11
18
(x
2
, y
2
, z
2
) =

4
9
,
4
9
, −
7
9

.
Avˆand numai dou˘a puncte critice, ˆıntr-unul dintre ele funct ¸ia va lua val-
oarea maxim˘a, iar ˆın cel˘alalt, valoarea minim˘a. Se calculeaz˘a f(0, 0, 1) = 1
(maxim) ¸si f(
4
9
,
4
9
, −
7
9
) =
1
9
(minim).
79. S˘a se determine extremele globale ale funct ¸iei
f(x, y, z) = 2x
2
+ 2y
2
−xy +z
4
−2z
2
pe mult ¸imea compact˘a Γ = ¦(x, y, z)[x
2
+y
2
+ 2z
2
≤ 8¦.
Solut ¸ie
Se determin˘a mai ˆıntˆai extremele locale ale lui f pe interiorul lui Γ (care
este o mult ¸ime deschis˘a), apoi se determin˘a extremele lui f cu leg˘atura
x
2
+y
2
+ 2z
2
= 8.
Punctele critice ale lui f din mult ¸imea ¦(x, y, z)[x
2
+ y
2
+ 2z
2
< 8¦ sunt
154 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
solut ¸iile sistemului:

∂f
∂x
= 4x −y = 0
∂f
∂y
= 4y −x = 0
∂f
∂z
= 4z
3
−4z = 0

(x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, 0)
(x
2
, y
2
, z
2
) = (0, 0, 1)
(x
3
, y
3
, z
3
) = (0.0 −1)
Matricea hessian˘a ˆıntr-un punct arbitrar este

¸
¸
4 −1 0
−1 4 0
0 0 12z
2
−4
¸

.
ˆ
In
punctul (0, 0, 0) matricea hessian˘a are ¸si valori proprii pozitive ¸si negative,
deci originea nu este extrem local.
ˆ
In (0, 0, 1) ¸si (0, 0, −1) matricea hessian˘a
are toate valorile proprii pozitive, deci acestea sunt amˆandou˘a minime locale.
Valoarea funct ¸iei ˆın aceste puncte este f(0, 0, 1) = f(0, 0, −1) = −1.
Se determin˘a acum extremele locale ale lui f cu leg˘atura
g(x, y, z) = x
2
+y
2
+ 2z
2
−8 = 0.
Fie F(x, y, z) = 2x
2
+2y
2
−xy +z
4
−2z
2
+λ(x
2
+y
2
+2z
2
−8). Se rezolv˘a
sistemul:

∂F
∂x
= 4x −y + 2λx = 0
∂F
∂y
= 4y −x + 2λy = 0
∂F
∂z
= 4z
3
−4z + 4λz = 0
g = x
2
+y
2
+ 2z
2
−8 = 0
Din primele dou˘a ecuat ¸ii rezult˘a x = y sau λ = −
5
2
. Cazul x = y conduce
la solut ¸iile:
λ
1
= −3, (x
1
, y
1
, z
1
) = (0, 0, ±2),
λ
2,3
= −
3
2
, (x
2
, y
2
, z
2
) =

3
2
,

3
2
, ±

5
2

, (x
3
, y
3
, z
3
) =

3
2
, −

3
2
, ±

5
2

.
ˆ
In aceste puncte funct ¸ia f ia valorile:
f(0, 0, ±2) = 8, f

3
2
,

3
2
, ±

5
2

= f

3
2
, −

3
2
, ±

5
2

=
23
4
.
Cazul λ = −
5
2
conduce la sistemul

x +y = 0
x
2
+y
2
+ 2z
2
= 8
z(2z
2
−7) = 0
cu solut ¸iile:
(x
4
, y
4
, z
4
) = (2, −2, 0), (x
5
, y
5
, z
5
) = (−2, 2, 0)
(x
6
, y
6
, z
6
) =

2
2
, −

2
2
, ±

7
2

(x
7
, y
7
, z
7
) =



2
2
,

2
2
, ±

7
2

.
ˆ
In aceste puncte funct ¸ia f ia valorile:
f(2, −2, 0) = f(−2, 2, 0) = 20,
f

2
2
, −

2
2
, ±

7
2

= f



2
2
,

2
2
, ±

7
2

=
33
4
.
Comparˆand valorile funct ¸iei f, rezult˘a c˘a valoarea minim˘a a funct ¸iei (pe
4.6. EXTREME CU LEG
˘
ATURI 155
mult ¸imea Γ) este f(0, 0, 1) = f(0, 0, −1) = −1, iar valoarea maxim˘a este
f(2, −2, 0) = f(−2, 2, 0) = 20.
80. S˘a se determine maximul ¸si minimul funct ¸iei
f(x, y) = x
2
+y
2
−3x −2y + 1
pe mult ¸imea K = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 1¦.
Solut ¸ie
Funct ¸ia ˆı¸si atinge marginile pe mult ¸imea K. Determin˘am mai ˆıntˆai ex-
tremele funct ¸iei pe mult ¸imea deschis˘a ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
< 1¦. Sistemul

∂f
∂x
= 2x −3 = 0
∂f
∂y
= 2y −2 = 0
nu are solut ¸ii ˆın interiorul cercului unitate. Rezult˘a c˘a valorile extreme se
vor atinge pe cerc. Pentru a le determina, afl˘am extremele funct ¸iei f cu
leg˘atura g(x, y) = x
2
+y
2
−1 = 0. Funct ¸ia lui Lagrange este
F(x, y) = x
2
+y
2
−3x −2y + 1 +λ(x
2
+y
2
−1),
¸si deci rezult˘a sistemul

∂F
∂x
= 2x −3 + 2λx = 0
∂F
∂y
= 2y −2 + 2λy = 0
g(x, y) = x
2
+y
2
−1 = 0
Solut ¸iile sunt:
λ
1
= −1 −

13
2
, x
1
= −
3

13
13
, y
1
= −
2

13
13
λ
2
= −1 +

13
2
, x
2
=
3

13
13
, y
2
=
2

13
13
.
Calculˆand valorile funct ¸iei f ˆın aceste puncte se obt ¸in valorile extreme
cerute.
81. Fie D = ¦(x, y)[x + y = 1¦. S˘a se determine extremele locale ale
funct ¸iei f : D → R, f(x, y) = x
2
+y
2
−x −y.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie leg˘atura g(x, y) = x +y −1 ¸si fie
F(x, y) = f(x, y) +λg(x, y) = x
2
+y
2
−x −y +λ(x +y −1).
156 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
Sistemul

∂F
∂x
= 2x −1 +λ = 0
∂F
∂y
= 2y −1 +λ = 0
g = x +y −1 = 0
are solut ¸iile λ = 0, (x, y) =

1
2
,
1
2

Matricea hessian˘a a funct ¸iei F (ˆıntr-un punct arbitrar, deci ¸si pe D) este

2 0
0 2

, deci punctul

1
2
,
1
2

este minim local.
82. S˘a se determine punctele cele mai dep˘artate de origine care se g˘asesc
pe suprafat ¸a de ecuat ¸ie 4x
2
+y
2
+z
2
−8x −4y + 4 = 0.
Solut ¸ie
Problema este echivalent˘a cu a g˘asi extremele funct ¸iei
f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
cu leg˘atura g(x, y, z) = 4x
2
+y
2
+z
2
−8x −4y + 4 = 0.
83. S˘a se determine valorile extreme ale funct ¸iei
f : R
3
→ R, f(x, y, z) = 2x
2
+y
2
+ 3z
2
pe mult ¸imea ¦(x, y, z) ∈ R
3
[x
2
+y
2
+z
2
= 1¦.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange; fie
g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−1 ¸si F(x, y, z) = f(x, y, z) +λg(x, y, z).
Sistemul

∂F
∂x
= 2(2 +λ)x = 0
∂F
∂y
= 2(1 +λ)y = 0
∂F
∂z
= 2(3 +λ)z = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0
are solut ¸iile
λ
1
= −1, (x, y, z) ∈ ¦(0, 1, 0); (0, −1, 0)¦,
λ
2
= −2, (x, y, z) ∈ ¦(1, 0, 0); (−1, 0, 0)¦,
λ
3
= −3, (x, y, z) ∈ ¦(0, 0, 1); (0, 0, −1)¦.
Sfera unitate este mult ¸ime compact˘a, deci funct ¸ia f i¸si atinge marginile;
rezult˘a f
min
= f(0, 1, 0) = 1 ¸si f
max
= f(0, 0, 1) = 3.
84. S˘a se determine valorile extreme ale produsului xy cˆand x ¸si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuat ¸ie x
2
+ 2y
2
= 1.
Solut ¸ie
4.6. EXTREME CU LEG
˘
ATURI 157
Problema este echivalent˘a cu a g˘asi valorile extreme ale funct ¸iei f(x, y) = xy
cu leg˘atura g(x, y) = x
2
+ 2y
2
−1.
Consider˘am funct ¸ia F(x, y) = xy +λ(x
2
+ 2y
2
−1). Din sistemul:

∂F
∂x
= y + 2λx = 0
∂F
∂y
= x + 4λy = 0
g = x
2
+ 2y
2
−1 = 0
rezult˘a λ = ±

2
4
.
Pentru λ =

2
4
, rezult˘a:
(x
1
, y
1
) =

2
2
, −
1
2

¸si (x
2
, y
2
) =



2
2
,
1
2

.
Pentru λ = −

2
4
, rezult˘a:
(x
3
, y
3
) =

2
2
,
1
2

¸si (x
4
, y
4
) =



2
2
, −
1
2

.
Valorile extreme ale funct ¸iei continue f pe elips˘a (care este mult ¸ime com-
pact˘a) sunt: f(x
1
, y
1
) = −

2
4
( minim) ¸si f(x
3
, y
3
) =

2
4
( maxim).
85. Fie a, b, c ∈ R, a
2
+b
2
+c
2
= 0; s˘a se determine valorile extreme ale
funct ¸iei
f : R
3
→ R, f(x, y, z) = ax +by +cz,
pe mult ¸imea D = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= r
2
¦.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Fie g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−r
2
¸si F(x, y, z) = f(x, y, z) −λg(x, y, z)
Mult ¸imea D este compact˘a. Deoarece f este continu˘a, rezult˘a c˘a f este ˆı¸si
atinge marginile pe D.
ˆ
In concluzie, f are cel put ¸in un punct de minim
global condit ¸onat de g ¸si un punct de maxim global condit ¸onat de g.
Sistemul

∂F
∂x
= a −2λx = 0
∂F
∂y
= b −2λy = 0
∂F
∂z
= c −2λz = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
−r
2
= 0
are solut ¸iile λ = ±

a
2
+b
2
+c
2
2r
, (x, y, z) =

a

,
b

,
c

.
Deoarece f are cel put ¸in dou˘a puncte de extrem globale pe D, deducem c˘a
valoarile extreme ale lui f sunt ± r

a
2
+b
2
+c
2
.
86. S˘a se determine extremele funct ¸iei
f : R
3
→ R, f(x, y, z) = xyz
158 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
pe mult ¸imea ¦(x, y, z) ∈ R
3
[x
2
+y
2
+z
2
= 1, x +y +z = 0¦
Solut ¸ie
Fie g(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−1 , h(x, y, z) = x +y +z ¸si
F(x, y, z) = f(x, y, z) +λg(x, y, z) +µh(x, y, z)
Sistemul

∂F
∂x
= yz + 2λx +µ = 0
∂F
∂y
= xz + 2λy +µ = 0
∂F
∂z
= xy + 2λz +µ = 0
g = x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0
h = x +y +z = 0
are solut ¸iile

1

6
,
1

6
,
−2

6

;

−1

6
,
−1

6
,
2

6

;

1

6
,
−2

6
,
1

6

;

−1

6
,
2

6
,
−1

6

;

−2

6
,
1

6
,
1

6

;

2

6
,
−1

6
,
−1

6

.
Se obt ¸in trei puncte de minim ˆın care f are valoarea
−1
3

6
¸si trei puncte de
maxim ˆın care f are valoarea
1
3

6
.
87. Funct ¸ia z = z(x, y) este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
x
2
+y
2
+z
2
−2x + 2y −4z −10 = 0.
S˘a se determine extremele locale ale lui z cu leg˘atura x = 0.
Solut ¸ie
Fie F(x, y, z) = z(x, y) +λx. Se obt ¸ine sistemul:

∂z
∂x
+λ =
1−x
z−2

∂z
∂y
= −
1+y
z−2
x = 0
x
2
+y
2
+z
2
−2x + 2y −4z −10 = 0
Solut ¸iile sunt (x
1
, y
1
, z
1
) = (0, −1, 2+

15) ¸si (x
2
, y
2
, z
2
) = (0, −1, 2−

15).
Calculˆandu-se diferent ¸iala a doua a funct ¸iei F (pe leg˘atur˘a) se obt ¸ine
D
2
F =

2
z
∂y
2
dy
2
.
Rezult˘a c˘a funct ¸ia z
1
are un maxim ˆın (0, −1) iar funct ¸ia z
2
are un minim
ˆın (0, −1).
88. S˘a se determine extremele funct ¸iei f(x, y, z) = x
3
+ y
3
+ z
3
pe
mult ¸imea ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= 1¦.
Solut ¸ie
Funct ¸ia f este continu˘a, iar mult ¸imea dat˘a este compact˘a, deci exist˘a cel
put ¸in doua puncte de extrem (ˆın care f ˆı¸si atinge valorile extreme). Fie
4.6. EXTREME CU LEG
˘
ATURI 159
F(x, y, z) = x
3
+y
3
+z
3
+λ(x
2
+y
2
+z
2
−1); rezult˘a sistemul sistemul

∂F
∂x
= 3x
2
+ 2λx = 0
∂F
∂y
= 3y
2
+ 2λy = 0
∂F
∂z
= 3z
2
+ 2λz = 0
x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0
Sistemul format din primele trei ecuat ¸ii are solut ¸iile x = y = z = 0 ¸si
x = y = z = −
2
3
λ. Prima solut ¸ie nu verific˘a ultima ecuat ¸ie; cea de a doua,
ˆınlocuit˘a ˆın ultima ecuat ¸ie d˘a λ
1
=

3
2
¸si λ
2
= −

3
2
. Se obt ¸in solut ¸iile
x
1
= y
1
= z
1
=

3
3
¸si x
2
= y
2
= z
2
= −

3
3
. Calculˆand valorile funct ¸iei f ˆın
aceste puncte, rezult˘a valorile extreme ale lui f.
89. S˘a se calculeze extremele urm˘atoarelor funct ¸ii pe mult ¸imile indicate:
a. f(x, y) = e
xy
, (x, y) ∈ R
2
, x +y = 3.
b. f(x, y, z) = x +y +z, (x, y, z) ∈ R
3
, x
2
+y
2
+z
2
= 4, x −y +z = 0.
Solut ¸ie
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
90. S˘a se determine valorile extreme ale funct ¸iei f(x, y) = ln(x
2
+y
2
)−xy
pe mult ¸imea ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 16, y ≥ 2¦.
Solut ¸ie
Se determin˘a mai ˆıntˆai extremele (libere) pe mult ¸imea deschis˘a
¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
< 16, y > 2¦.
Apoi se rezolv˘a dou˘a probleme de extrem cu leg˘aturi, leg˘aturile fiind
x
2
+y
2
= 16 ¸si respectiv y = 2.
91. Fie matricea (simetric˘a de ordinul n),
A = (a
ij
)
ij
, a
ij
= a
ji
, ∀i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
S˘a se determine valorile extreme ale funct ¸iei (formei p˘atratice)
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
n
¸
i,j=1
a
ij
x
i
x
j
160 CAPITOLUL 4. FUNCT¸ II DIFERENT¸ IABILE
pe sfera x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
= 1.
Solut ¸ie
Construim funct ¸ia lui Lagrange
F(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) −λ(x
2
1
+x
2
2
+...x
2
n
−1).
Rezult˘a sistemul:

∂F
∂x
1
=
∂f
∂x
1
−2λx
1
= 0
∂F
∂x
2
=
∂f
∂x
2
−2λx
2
= 0
.....
∂F
∂x
n
=
∂f
∂x
n
−2λx
n
= 0
∂F
∂λ
= 1 −(x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
) = 0
Sistemul se scrie sub forma echivalent˘a:

(a
11
−λ)x
1
+a
12
x
2
+... +a
1n
x
n
= 0
a
21
x
1
+ (a
22
−λ)x
2
+... +a
2n
x
n
= 0
...................................................
a
n1
x
1
+a
n2
x
2
+... + (a
nn
−λ)x
n
= 0
x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
= 1
Evident, sistemul liniar (format din primele n ecuat ¸ii) are solut ¸ii nenule dac˘a
¸si numai dac˘a λ este valoare proprie a matricei A (valorile proprii sunt reale
deoarece A este matrice simetric˘a).
ˆ
In acest caz, pentru a calcula valorile
extreme ale funct ¸iei f, se ˆımult ¸e¸ste prima ecuat ¸ie de mai sus cu x
1
, a doua
cu x
2
, ¸s.a.m.d., a n-a ecuat ¸ie cu x
n
¸si se adun˘a membru cu membru cele n
relat ¸ii obt ¸inute; rezult˘a:
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) −λ(x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
n
) = 0
ˆ
In concluzie, pe sfera unitate are loc egalitatea f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = λ. Rezult˘a
c˘a valorile minim˘a ¸si maxim˘a ale funct ¸iei f sunt cea mai mic˘a ¸si (respectiv)
cea mai mare valoare proprie ale matricei A.
Capitolul 5
Integrale improprii ¸si cu
parametri
5.1 Not ¸iuni teoretice
Integrale improprii
Fie a, b ∈ R ¸si fie f : [a, b) → R o funct ¸ie local integrabil˘a (integrabil˘a pe
orice interval compact [u, v] ⊆ [a, b)). Integrala improprie (ˆın b)

b
a
f(x)dx
se nume¸ste convergent˘a dac˘a limita
lim
t→b

t
a
f(x)dx
exist˘a ¸si este finit˘a; altfel, integrala se nume¸ste divergent˘a.
Dac˘a f : [a, ∞) → R este local integrabil˘a, atunci integrala improprie
(la ∞)


a
f(x)dx se nume¸ste convergent˘a dac˘a limita
lim
t→∞

t
a
f(x)dx
exist˘a ¸si este finit˘a.
Integrala improprie

b
a
f(x)dx (b poate fi ¸si ∞) se nume¸ste absolut conver-
gent˘a dac˘a integrala

b
a
[f(x)[ dx este convergent˘a.
Exemple
a. Fie a ∈ (0, ∞) ¸si α ∈ R. Atunci integrala

a
dx
x
α
este convergent˘a dac˘a ¸si
161
162 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
numai dac˘a α > 1.
b. Fie a, b ∈ R, a < b ¸si α ∈ R. Atunci integrala
b

a
dx
(b −x)
α
este conver-
gent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a α < 1.
Demonstrat ¸ie
a. Fie α = 1; atunci:
lim
t→∞

t
a
1
x
α
dx = lim
t→∞

t
1−α
1 −α

a
1−α
1 −α

< ∞ dac˘a ¸si numai dac˘a α > 1.
Dac˘a α = 1, atunci:
lim
t→∞

t
a
1
x
dx = lim
t→∞
(lnt −ln a) = ∞.
b. Analog.
Criterii de convergent ¸˘a
Criteriul lui Cauchy
Fie f : [a, b) → R, local integrabil˘a; atunci integrala

b
a
f(t)dt este conver-
gent˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ∀ ε > 0, ∃b
ε
∈ [a, b) astfel ˆıncˆat ∀x, y ∈ (b
ε
, b) s˘a
rezulte

y
x
f(t)dt

< ε.
Criteriul de comparat ¸ie
Fie f, g : [a, b) → R, (b poate fi ¸si ∞) astfel ˆıncˆat 0 ≤ f ≤ g;
i. dac˘a integrala

b
a
g(x)dx este convergent˘a, atunci ¸si integrala

b
a
f(x)dx
este convergent˘a.
ii. dac˘a integrala

b
a
f(x)dx este divergent˘a, atunci ¸si integrala

b
a
g(x)dx
este divergent˘a.
Criteriul de comparat ¸ie la limit˘a
Fie f, g : [a, b) → [0, ∞) astfel ˆıncˆat exist˘a limita:
= lim
x→b
f(x)
g(x)
.
i. Dac˘a ∈ [0, ∞) ¸si

b
a
g(x)dx este convergent˘a, atunci ¸si

b
a
f(x)dx este
convergent˘a.
ii. Dac˘a ∈ (0, ∞) sau = ∞ ¸si

b
a
g(x)dx este divergent˘a, atunci ¸si
5.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 163

b
a
f(x)dx este divergent˘a.
Criteriul de comparat ¸ie cu
1
x
α
Fie a ∈ R ¸si f : [a, ∞) → [0, ∞), local integrabil˘a astfel ˆıncˆat exist˘a
= lim
x→∞
x
α
f(x).
i. Dac˘a α > 1 ¸si 0 ≤ < ∞, atunci

a
f(x)dx este convergent˘a.
ii. Dac˘a α ≤ 1 ¸si 0 < ≤ ∞, atunci

a
f(x)dx este divergent˘a.
Criteriul de comparat ¸ie cu
1
(b −x)
α
Fie a < b ¸si f : [a, b) → [0, ∞), local integrabil˘a astfel ˆıncˆat exist˘a
= lim
x→b
(b −x)
α
f(x).
i. Dac˘a α < 1 ¸si 0 ≤ < ∞, atunci
b

a
f(x)dx este convergent˘a.
ii. Dac˘a α ≥ 1 ¸si 0 < ≤ ∞, atunci
b

a
f(x)dx este convergent˘a.
Criteriul lui Abel
Fie f, g : [a, ∞) → R cu propriet˘at ¸ile:
f este de clas˘a (
1
, lim
x→∞
f(x) = 0,


a
f

(x)dx absolut convergent˘a,
g este continu˘a, iar funct ¸ia G(x) =

x
a
f(t)dt este m˘arginit˘a pe [a, ∞).
Atunci integrala


a
f(x)g(x)dx este convergent˘a.
Integrale cu parametri
Fie A = ∅ ¸si [a, b] ⊂ R un interval compact. Fie f : [a, b] A → R o
funct ¸ie (de dou˘a variabile reale) astfel ˆıncˆat pentru orice y ∈ A aplicat ¸ia
[a, b] ÷ x → f(x, y) ∈ R este integrabil˘a Riemann. Funct ¸ia definit˘a prin:
F : A → R, F(y) =

b
a
f(x, y)dx,
164 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
se nume¸ste integral˘a cu parametru.
Continuitatea integralei cu parametru
Dac˘a f : [a, b] A → R este continu˘a, atunci integrala cu parametru
F(y) =

b
a
f(x, y)dx este funct ¸ie continu˘a.
Formula lui Leibniz de derivare
Fie f : [a, b] (c, d) → R o funct ¸ie continu˘a astfel ˆıncˆat derivata part ¸ial˘a
∂f
∂y
exist˘a ¸si este continu˘a pe [a, b] (c, d). Atunci integrala cu parametru
F(y) =

b
a
f(x, y)dx este derivabil˘a ¸si
F

(y) =

b
a
∂f
∂y
(x, y)dx, ∀ y ∈ (c, d).
Formula general˘a de derivare
Fie f : [a, b] (c, d) → R o funct ¸ie continu˘a astfel ˆıncˆat derivata part ¸ial˘a
∂f
∂y
exist˘a ¸si este continu˘a pe [a, b] (c, d) ¸si fie ϕ, φ : (c, d) → [a, b) dou˘a funct ¸ii
de clas˘a (
1
. Atunci funct ¸ia G(y) =

φ(y)
ϕ(y)
f(x, y)dx este derivabil˘a ¸si:
G

(y) =

φ(y)
ϕ(y)
∂f
∂y
(x, y)dx +f(φ(y), y)φ

(y) −f(ϕ(y), y)ϕ

(y), ∀ y ∈ (c, d).
Schimbarea ordinei de integrare
Fie f : [a, b] [c, d] → R o funct ¸ie continu˘a; atunci:

b
a

d
c
f(x, y)dy

dx =

d
c

b
a
f(x, y)dx

dy.
Integrale improprii cu parametri
Fie f : [a, b) A → R o funct ¸ie cu proprietatea c˘a pentru orice y ∈ A,
aplicat ¸ia [a, b) ÷ x → f(x, y) ∈ R este local integrabil˘a ¸si integrala (impro-
prie)

b
a
f(x, y)dx converge. Se poate defini ˆın acest caz funct ¸ia
F(x, y) =

b
a
f(x, y)dx,
5.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 165
numit˘a integral˘a improprie cu parametru.
Integrala

b
a
f(x, y)dx se nume¸ste uniform convergent˘a (ˆın raport cu y) pe
mult ¸imea A dac˘a
∀ε > 0, ∃b
ε
∈ (a, b) astfel ˆıncˆat

b
t
f(x, y)dx

< ε, ∀t ∈ (b
ε
, b), ∀y ∈ A.
Continuitatea integralei improprii cu parametru
Dac˘a f : [a, b) A → R este continu˘a ¸si dac˘a integrala

b
a
f(x, y)dx este
uniform convergent˘a pe A, atunci funct ¸ia F : A → R, F(y) =

b
a
f(x, y)dx
este continu˘a.
Derivarea integralei improprii cu parametru
Fie f : [a, b) (c, d) → R o funct ¸ie continu˘a astfel ˆıncˆat derivata part ¸ial˘a
∂f
∂y
exist˘a ¸si este continu˘a pe [a, b) (c, d) ¸si pentru orice y ∈ (c, d) fixat
integrala

b
a
f(x, y)dx este convergent˘a. Dac˘a integrala

b
a
∂f
∂y
(x, y)dx este
uniform convergent˘a pe (c, d), atunci integrala improprie cu parametru
F(y) =

b
a
f(x, y)dx este derivabil˘a ¸si
F

(y) =

b
a
∂f
∂y
(x, y)dx, ∀y ∈ (c, d).
Schimbarea ordinei de integrare ˆın integrala improprie
Dac˘a f : [a, b) [c, d] → R este continu˘a ¸si dac˘a integrala

b
a
f(x, y)dx este
uniform convergent˘a pe (c, d), atunci :

d
c

b
a
f(x, y)dx

dy =

b
a

d
c
f(x, y)dy

dx.
Criterii de uniform convergent ¸˘a
Criteriul lui Cauchy
Fie f : [a, b) A → R o funct ¸ie cu proprietatea c˘a pentru orice y ∈ A,
aplicat ¸ia [a, b) ÷ x → f(x, y) ∈ R este local integrabil˘a. Atunci urm˘atoarele
afirmat ¸ii sunt echivalente:
i. integrala improprie

b
a
f(x, y)dx este uniform convergent˘a pe A.
166 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
ii. ∀ε > 0, ∃b
ε
∈ (a, b) astfel ˆıncˆat pentru orice u, v ∈ (b
ε
, b) rezult˘a

v
u
f(x, y)dx

< ε, ∀ y ∈ A.
Criteriul de comparat ¸ie
Fie f : [a, b) A → R o funct ¸ie cu proprietatea c˘a pentru orice y ∈ A,
aplicat ¸ia [a, b) ÷ x → f(x, y) ∈ R este local integrabil˘a ¸si fie g : [a, b) → R
astfel ˆıncˆat [f(x, y)[ ≤ g(x), ∀ x ∈ [a, b), ∀ y ∈ A. Dac˘a integrala

b
a
g(x)dx
este convergent˘a, atunci integrala

b
a
f(x, y)dx este uniform convergent˘a.
Funct ¸iile lui Euler
Fie Γ ¸si B funct ¸iile (integralele) lui Euler:
Γ(α) =


0
x
α−1
e
−x
dx, α > 0,
B(p, q) =

1
0
x
p−1
(1 −x)
q−1
dx, p > 0, q > 0.
Propriet˘at ¸ile uzuale ale funct ¸iilor Γ ¸si B
a. Γ(1) = 1.
b. Γ(α + 1) = αΓ(α).
c. B(p, q) = B(q, p).
d. Γ(α)Γ(1 −α) =
π
sin(απ)
, ∀α ∈ (0, 1).
e. B(p, q) =
Γ(p)Γ(q)
Γ(p +q)
.
f. B(p, q) =

0
y
p−1
(1 +y)
p+q
dy.
g. Γ(n) = (n −1)!, ∀n ∈ N.
h. Γ(
1
2
) =

π.
i. Γ(n +
1
2
) = 1 3 5....(2n −1) 2
−n

π.
5.2 Integrale improprii
Aplicand criteriile de comparat ¸ie cu
1
x
α
¸si
1
(b −x)
α
, s˘a se studieze
natura integralelor urm˘atoare (exercit ¸iile 1-10):
5.2. INTEGRALE IMPROPRII 167
1.

1
dx

x
2
+ 1
.
Solut ¸ie
lim
x→∞
x
1
2
1

x
2
+1
= 1, deci integrala este divergent˘a.
2.
1

0
x
2

1 −x
2
dx.
Solut ¸ie
lim
x→1
(1 −x)
1
2
x
2

1−x
2
=
1

2
, deci integrala este convergent˘a.
3.
1

0
sin x
1 −x
2
dx.
Solut ¸ie
lim
x→1
(1 −x)
sinx
1−x
2
=
sin 1
2
, deci integrala este divergent˘a.
Urm˘atoarele integrale sunt improprii ˆın ambele capete.
4.

1
x

x
3
−1
dx.
Solut ¸ie
lim
x→∞
x
1
2
x

x
3
−1
= 1, deci integrala este divergent˘a, (de¸si ˆın x = 1 integrala
este convergent˘a).
5.

1
lnx

x
3
−1
dx.
Solut ¸ie
Integrala este convergent˘a: lim
x→1
ln x

x
3
−1
= 0, lim
x→∞
x
1,1 ln x

x
3
−1
= 0.
6.

1
dx
x

x −1
.
Solut ¸ie
lim
x→∞
x
3
2
1
x

x−1
= 1, deci integrala este convergent˘a la infinit, dar este diver-
gent˘a ˆın x = 1: lim
x→1
(x −1)
1
x

x−1
=
3
2
,
deci integrala este divergent˘a.
168 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
7.

−1
x
2n
e
−x

1 +x
dx, n ∈ N.
Solut ¸ie
Integrala este convergent˘a pentru orice n ∈ N:
lim
x→−1
(1 +x)
1
2
x
2n
e
−x

1 +x
= e,
lim
x→∞
x
2
x
2n
e
−x

1 +x
= 0.
8.

1
dx
x(ln x)
α
, α > 0.
Solut ¸ie
Cu schimbarea de variabil˘a lnx = u, obt ¸inem integrala

0
du
u
α
, care este di-
vergent˘a pentru orice α > 0.
9.
1

0
x
m
−1
lnx
dx, m ∈ N −¦0¦.
Solut ¸ie
Integrala este convergent˘a:
lim
x→0
x
1
2
x
m
−1
ln x
= 0,
lim
x→1
(x −1)
1
2
x
m
−1
lnx
= 0.
10.

0
arctg(ax)
x
m
dx, a > 0, m ∈ N −¦0¦.
Solut ¸ie
Dac˘a m = 1, integrala este divergent˘a; dac˘a m > 1, integrala este conver-
gent˘a.
11. S˘a se arate c˘a integrala

0
sin x
x
dx este convergent˘a, dar nu este
absolut convergent˘a.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 169
Solut ¸ie
Convergent ¸a ( la ∞ ) rezult˘a aplicˆand criteriul lui Abel: f(x) =
1
x
¸si
g(x) = sin x.
ˆ
In 0 integrala este convergent˘a deoarece funct ¸ia
sin x
x
se poate
prelungi prin continuitate.
Presupunem acum prin absurd ca integrala

0
sin x
x
dx ar fi absolut conver-
gent˘a. Atunci, din inegalitatea:
1 −cos 2x
2
= sin
2
x ≤ [ sin x[,
ar rezulta (aplicˆand criteriul de comparat ¸ie) c˘a integrala

0
1 −cos 2x
2x
dx
este convergent˘a; de aici, ar rezulta (ˆıntrucˆat integrala

0
cos 2x
2x
dx este
convergent˘a, conform criteriului lui Abel), c˘a ¸si integrala

0
1
2x
dx ar fi con-
vergent˘a, ceea ce constituie o contradit ¸ie.
5.3 Integrale cu parametri
12. S˘a se studieze continuitatea funct ¸iei
F(y) =


0
sin xy
1 +x
2
dx, ∀ y ∈ R.
Solut ¸ie
Fie f(x, y) =
sin xy
1+x
2
, (x, y) ∈ [0, ∞) R. Evident, f este funct ¸ie continu˘a.
Demonstr˘am acum c˘a integrala (improprie) cu parametru


0
f(x, y)dx
este uniform convergent˘a ˆın raport cu y pe R ¸si deci funct ¸ia F este continu˘a.
Evident, are loc inegalitatea:
[f(x, y)[ ≤
1
1 +x
2
, ∀(x, y) ∈ [0, ∞) R.
170 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Integrala improprie

0
1
1 +x
2
dx este convergent˘a ¸si deci, conform criteriu-
lui de comparat ¸ie, integrala dat˘a este uniform convergent˘a.
13. Fie f : [0, 1] (0, ∞) → R, f(x, y) =
x
y
2
e

x
y

2
¸si fie integrala
parametru F(y) =

1
0
f(x, y) dx. S˘a se calculeze:
i. lim
y→0

1
0
f(x, y),
ii.

1
0
lim
y→0
f(x, y) dx.
Solut ¸ie
i. Pentru orice y > 0, avem:
F(y) =

1
0
f(x, y)dx = −
1
2
e

x
y

2

1
0
=
1
2

1
2
e

1
y
2
.
ˆ
In consecint ¸˘a, rezult˘a: lim
y→0

1
0
f(x, y)=
1
2
.
ii. Pe de alt˘a parte:

1
0
lim
y→0
f(x, y) dx =

1
0
0 dx = 0.
14. Fie f(x, y) =

ln

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) ∈ [0, 1] (0, ∞)
ln x dac˘a (x, y) ∈ (0, 1] ¦0¦
¸si fie F(y) =

1
0
f(x, y)dx dac˘a y > 0
−1 dac˘a y = 0
i. S˘a se demonstreze c˘a funct ¸ia F este continu˘a.
ii. S˘a se calculeze F

(0).
iii. S˘a se calculeze
1

0
∂f
∂y
(x, 0) dx.
Solut ¸ie
i. Pentru orice y > 0, integrˆand prin p˘art ¸i, obt ¸inem:
F(y) =

1
0
f(x, y)dx = xln

x
2
+y
2

1
0

1
0
x
2
x
2
+y
2
dx =
= ln

1 +y
2
−1 +y arctg
1
y
.
Pentru y = 0, obt ¸inem F(0) =

1
0
f(x, 0)dx =

1
0
(−1)dx = −1.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 171
Funct ¸ia F este continu˘a ˆın 0:
lim
y→0
+
F(y) = lim
y→0
+
ln

1 +y
2
−1 +y arctg
1
y
= −1.
ii. Derivata F

(0) se calculeaz˘a cu definit ¸ia:
F

(0) = lim
y→0
+
F(y) −F(0)
y
= lim
y→0
+

1
y
ln

1 +y
2
+ arctg
1
y

=
π
2
.
iii. Pentru orice x ∈ (0, 1], avem:
∂f
∂y
(x, 0) = lim
y→0
+
ln

x
2
+y
2
−ln x
y
= lim
y→0
+
ln

1 +

y
x

2

y
x

2

y
x
2
= 0.
Rezult˘a

1
0
∂f
∂y
(x, 0)dx = 0.
15. Fie f : [0, ∞) [0, 1] → R, f(x, y) = ye
−xy
¸si fie integrala cu
parametru F(y) =


0
f(x, y)dx, ∀ y ∈ [0, 1]. S˘a se studieze continuitatea
funct ¸iei F.
Solut ¸ie
Evident, F(0) = 0; pentru orice y ∈ (0, 1], avem:
F(y) =


0
ye
−xy
dx = −e
−xy


0
= 1,
deci F nu este continu˘a ˆın 0.
16. Fie α > 0. S˘a se calculeze

0
sin αx
x
dx.
Solut ¸ie
Consider˘am integrala (cu parametrul y > 0):
F(y) =

0
e
−yx
sin x
x
dx.
Sunt verificate ipotezele teoremei de derivare sub integral˘a ¸si obt ¸inem:
F

(y) =


0
−e
−yx
sin xdx = −
1
y
2
+ 1
.
172 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Rezult˘a deci F(y) = −arctgy +
π
2
; ˆın concluzie:


0
sin x
x
dx = lim
y→0
F(y) =
π
2
.
Se arat˘a simplu (printr-o schimbare de variabil˘a) c˘a:


0
sin(αx)
x
dx =
π
2
, ∀ α > 0.
Analog, dac˘a α < 0, atunci


0
sinαx
x
dx = −
π
2
.
17. Fie α, β ∈ R; s˘a se calculeze


0
sinαx cos βx
x
dx.
Solut ¸ie
Se transform˘a produsul sinαx cos βx ˆın sum˘a ¸si apoi se aplic˘a rezultatul
din exercit ¸iul anterior.
18. S˘a se calculeze integrala J =
1

0
ln(1 +x)
1 +x
2
dx, folosind integrala cu
parametru F(α) =
α

0
ln(1 +αx)
1 +x
2
dx, α > 0.
Solut ¸ie
Prin derivare ˆın raport cu α, obt ¸inem:
F

(α) =
ln(1 +α
2
)
2(1 +α
2
)
+
α
1 +α
2
arctgα.
Primitivele acestei funct ¸ii sunt:
1
2
arctg αln(1+α
2
)+k, k ∈ R. Dar F(0) = 0
¸si deci k = 0. Rezult˘a J = F(1) =
π
8
ln 2.
19. S˘a se calculeze integrala:
F(y) =
π
2
0
ln(cos
2
x +y
2
sin
2
x)dx, ∀y > 0.
Solut ¸ie
Dac˘a y = 1, atunci, evident, F(1) = 0.
Fie y > 0, y = 1; atunci:
F

(y) =
π
2
0
2y sin
2
x
cos
2
x +y
2
sin
2
x
dx = 2y
π
2
0
tg
2
x
1 +y
2
tg
2
x
dx =
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 173
= 2y


0
u
2
(1 +y
2
u
2
)(1 +u
2
)
du =
=
2y
1 −y
2


0

1
1 +y
2
u
2

1
1 +u
2

=
π
1 +y
.
Rezult˘a F(y) = π ln(1 +y) +k, unde k este o constant˘a ce se determin˘a din
condit ¸ia F(1) = 0; se obt ¸ine k = −π ln 2, ¸si deci F(y) = π ln
1+y
2
.
20. Pentru orice a > 0, b > 0, s˘a se calculeze J =
1

0
x
b
−x
a
ln x
cos(lnx)dx.
Solut ¸ie
Integrala J se poate scrie ¸si sub forma:
J =
1

0
x
b
−x
a
lnx
cos(lnx)dx =

1
0
cos(lnx)

b
a
x
y
dy

dx =
=

b
a

1
0
x
y
cos(lnx)dx

dy.
Vom calcula mai ˆıntˆai integrala: J
1
=
1

0
x
y
cos(lnx)dx , folosind schimbarea
de variabil˘a: t = ln x ;obt ¸inem: J
1
=
y+1
1+(y+1)
2
, ¸si deci J =
1
2
ln
1+(b+1)
2
1+(a+1)
2
.
21. S˘a se calculeze integralele:
J(α) =
π
2

0
arctg(αtgx)
tgx
dx, α > 0, α = 1 ¸si I =
π
2

0
x
tgx
dx.
Solut ¸ie
J

(α) =
π
2

0
dx
1 +α
2
tg
2
x
. Pentru a calcula ultima integrala facem schimbarea
de variabil˘a t = tgx ; ˆın final obt ¸inem J(α) =
π
2
ln(1 +α) ¸si I =
π
2
ln 2.
22. S˘a se calculeze integralele:
a. F(a) =
π
2

0
ln

1 +a cos x
1 −a cos x

dx
cos x
, [a[ < 1.
b. G(a) =

0
arctg(ax)
x(1 +x
2
)
dx, a ∈ R, [a[ = 1.
174 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Solut ¸ie
a. F

(a) =
π
2

0
2
1 −a
2
cos
2
x
dx; cu schimbarea de variabil˘a t = tgx , obt ¸inem:
F

(a) =


0
2
t
2
+ (

1 −a
2
)
2
dt =
2

1 −a
2
arctg
t

1 −a
2


0
=
π

1 −a
2
,
¸si deci F(a) = π arcsina.
b. G

(a) =

0
dx
(1 +x
2
)(1 +a
2
x
2
)
=
π
2(1 +a)
¸si deci G(a) =
π
2
ln(1 +a).
23. S˘a se calculeze integralele:
a. J(a, b) =

0
ln(a
2
+x
2
)
b
2
+x
2
dx, a > 0, b > 0, a = b.
b. F(a) =
1

0
ln

1 −a
2
x
2

x
2

1 −x
2
dx, [a[ < 1.
Solut ¸ie
a. Derivˆand ˆın raport cu a, obt ¸inem:
J

=


0
2a
(a
2
+x
2
)(b
2
+x
2
)
dx =
=


0
2a
b
2
−a
2
(
1
a
2
+x
2

1
b
2
+x
2
)dx =
π
b(a +b)
.
Rezult˘a deci J =
π
b
ln(a +b) +K(b). Pentru a calcula K(b), calcul˘am
J(b, b) =


0
ln(b
2
+x
2
)
b
2
+x
2
dx =
π
2
0
ln(b
2
+b
2
tg
2
t)
b
2
+b
2
tg
2
t
b(1 + tg
2
t)dt =
=
1
b
π
2
0
ln
b
2
cos
2
t
dt =
π
b
ln b −
2
b
π
2
0
ln cos tdt.
Ultima integral˘a se poate calcula cu schimbarea de variabil˘a t =
π
2
−y ¸si se
obt ¸ine
π
2
0
ln cos tdt = −
π
2
ln 2.
Rezult˘a J(b, b) =
π
b
ln(2b) ¸si deci K(b) = 0.
b. Derivˆand ˆın raport cu a, obt ¸inem:
F

(a) =

1
0
−2a
(1 −a
2
x
2
)

1 −x
2
dx =
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 175
=
π
2
0
−2a
1 −a
2
sin
2
t
dt = −
2a
1 −a
2


0
du
u
2
+ (
1

1−a
2
)
2
= −


1 −a
2
,
deci F(a) = π

1 −a
2
+k ; dar F(0) = 0, deci F(a) = π(

1 −a
2
−1).
24. S˘a se calculeze integrala:
J(a) =

1
0
arctg (ax)
x

1 −x
2
dx, a ∈ R.
Solut ¸ie
Derivata funct ¸iei J este:
J

(a) =

1
0
dx
(1 +a
2
x
2
)

1 −x
2
=
π
2
0
cos t
(1 +a
2
sin
2
t) cos t
dt =
=


0
du
1 + (1 +a
2
) u
2
=
π
2

1 +a
2
.
Rezult˘a:
J(a) =
π
2
ln

a +

1 +a
2

+C,
constanta C calculˆandu-se din J(0) = 0.
ˆ
In final se obt ¸ine:
J(a) = ln

a +

1 +a
2

.
25.Formula lui Froullani
Fie 0 < a < b ¸si fie f : [0, ∞) → R o funct ¸ie continu˘a ¸si m˘arginit˘a astfel
ˆıncˆat integrala

1
f(t)
t
dt este convergent˘a. S˘a se demonstreze egalitatea:


0
f(bx) −f(ax)
x
dx = f(0) ln
a
b
.
Solut ¸ie
Vom demonstra mai ˆıntˆai egalitatea:


u
f(bx) −f(ax)
x
dx =

au
bu
f(t)
t
dt , ∀u > 0. (∗)
Fie u > 0 ; cu schimbarea de variabil˘a bx = t, obt ¸inem:


u
f(bx)
x
dx =


bu
f(t)
t
dt.
176 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Analog, se demonstreaz˘a ¸si egalitatea:


u
f(ax)
x
dx =


au
f(t)
t
dt.
Prin sc˘aderea membru cu membru a celor dou˘a egalit˘at ¸i rezult˘a egalitatea
(∗). Demonstr˘am acum formula lui Froullani; folosind egalitatea (∗), avem:


0
f(bx) −f(ax)
x
dx = lim
u→0


u
f(bx) −f(ax)
x
dx = lim
u→0

au
bu
f(t)
t
dt.
Pentru a calcula ultima integral˘a consider˘am funct ¸ia
h(u) = sup
t∈[au,bu]
[f(t) −f(0)[.
Din continuitatea funct ¸iei f, rezult˘a lim
u→0
h(u) = 0. Evident, avem:

au
bu
f(t)
t
dt =

au
bu
f(t) −f(0)
t
dt +

au
bu
f(0)
t
dt.
Prima integral˘a tinde la 0 pentru u → 0:

au
bu
f(t) −f(0)
t
dt

au
bu
[f(t) −f(0)[
t
dt ≤

au
bu
h(u)
t
dt = h(u) ln
a
b
→ 0 atunci cˆand u → 0.
ˆ
In concluzie:


0
f(bx) −f(ax)
x
dx = lim
u→0

au
bu
f(t)
t
dt = lim
u→0

au
bu
f(0)
t
dt = f(0) ln
a
b
.
26. Fie 0 < a < b; s˘a se calculeze integralele:
a.


0
e
−ax
−e
−bx
x
dx.
b.


0
cos ax −cos bx
x
dx.
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula lui Froullani.
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 177
27. S˘a se calculeze, folosind funct ¸iile Γ ¸si B, integralele:
a.

0
e
−x
p
dx, p > 0.
b.

0
x
1
4
(x + 1)
2
dx.
c.

0
dx
x
3
+ 1
dx.
Solut ¸ie
a. Cu schimbarea de variabil˘a x
p
= y,obt ¸inem:


0
e
−x
p
dx =


0
1
p
y
1−p
p
e
−y
dy =
1
p
Γ

1
p

= Γ

1
p
+ 1

.
ˆ
In cazul particular p = 2, obt ¸inem:


0
e
−x
2
dx = Γ

3
2

=

π
2
.
b. Folosind propriet˘at ¸ile funct ¸iilor lui Euler, obt ¸inem:


0
x
1
4
(x + 1)
2
dx = B

5
4
,
3
4

=
Γ

5
4

Γ

3
4

Γ(2)
=
1
4
Γ

1
4

Γ

3
4

=
π

2
4
.
c. Cu schimbarea de variabil˘a x
3
= y,obt ¸inem:


0
dx
x
3
+ 1
=
1
3


0
y

2
3
1 +y
dy =
1
3
B

1
3
,
2
3

=
2


9
.
28. S˘a se calculeze integralele:
a.
π
2

0
sin
p
xcos
q
xdx, p > −1, q > −1.
b.
1

0
x
p+1
(1 −x
m
)
q−1
dx, p > 0, q > 0, m > 0.
c.

0
x
p
e
−x
q
dx, p > −1, q > 0.
178 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
d.
1

0
ln
p

1
x

dx, p > −1.
e.
1

0
dx
(1 −x
n
)
1
n
, n ∈ N.
Solut ¸ie
a. Cu schimbarea de variabil˘a sin
2
x = y, obt ¸inem:
π
2
0
sin
p
xcos
q
xdx =
1
2

1
0
y
p−1
2
(1 −y)
q−1
2
dy =
1
2
B

p + 1
2
,
q + 1
2

.
b. Cu schimbarea de variabil˘a x
m
= y, obt ¸inem:

1
0
x
p+1
(1 −x
m
)
q−1
dx =
1
m
B

p + 2
m
, q

.
c. Cu schimbarea de variabil˘a x
q
= y, obt ¸inem:


0
x
p
e
−x
q
dx =
1
q


0
y
p+1
q
−1
e
−y
dy =
1
q
Γ

p + 1
q

.
d. Cu schimbarea de variabil˘a ln(
1
x
) = y, obt ¸inem:

1
0
ln
p

1
x

dx =


0
y
p
e
−y
dy = Γ(p + 1).
e. Cu schimbarea de variabi˘a x
n
= y, obt ¸inem:

1
0
dx
(1 −x
n
)
1
n
=
1
n

1
0
y
1
n
−1
(1 −y)

1
n
dy =
1
n
B

1
n
, 1 −
1
n

=
π
nsin
π
n
.
29. S˘a se calculeze integrala

0
e
−x
2
cos xdx.
Solut ¸ie
Folosind dezvoltareaˆın serie de puteri (ˆın jurul lui 0) a funct ¸iei cos ¸si teorema
de integrare termen cu termen a seriilor de puteri, obt ¸inem:


0
e
−x
2
cos xdx =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n)!


0
e
−x
2
x
2n
dx =
=
¸
n≥0
(−1)
n
(2n)!


0
1
2
y
n−
1
2
e
−y
dy =
¸
n≥0
(−1)
n
(2n)!
1
2
Γ

n +
1
2

=
5.3. INTEGRALE CU PARAMETRI 179
=
¸
n≥0
(−1)
n
(2n)!
1 3 5...(2n −1)
2
n+1

π =

π
2
¸
n≥0
1
n!


1
4

−n
=

π
2
e

1
4
.
30. S˘a se calculeze ˆın funct ¸ie de B integralele:
I =

1
0
dx

1 −x
3
¸si J =


1
dx

x
3
−1
.
Solut ¸ie
Pentru I se face schimbarea de variabil˘a x = t
1
3
; rezult˘a:
I =
1
3

1
0
t

2
3
(1 −t)

1
2
dt =
1
3
B

1
3
,
1
2

.
Pentru calculul lui J se face schimbarea de variabil˘a x
.
= t

1
3
; rezult˘a:
J =
1
3

1
0
t

5
6
(1 −t)

1
2
dt =
1
3
B

1
6
,
1
2

.
31. S˘a se calculeze integralele lui Fresnel:
I =


0
cos x
2
dx ¸si J =


0
sin x
2
dx.
Solut ¸ie
Convergent ¸a celor dou˘a integrale rezult˘a din criteriul lui Abel ¸si cu schim-
barea de variabil˘a x
2
= y. Calcul˘am acum:
J −iI =


0
e
−ix
2
dx.
Cu schimbarea de variabil˘a x
2
= −it
2
¸si folosind relat ¸ia Γ(1) = 1, obt ¸inem
I = J =
1
2

π
2
.
180 CAPITOLUL 5. INTEGRALE IMPROPRII S¸I CU PARAMETRI
Capitolul 6
M˘asur˘a ¸si integral˘a
6.1 Not ¸iuni teoretice
Spat ¸ii m˘asurabile
Fie X o mult ¸ime nevid˘a ¸si fie {(X) mult ¸imea p˘art ¸ilor lui X. O submult ¸ime
/ ⊆ {(X) se nume¸ste σ− algebr˘a pe X dac˘a verific˘a urm˘atoarele pro-
priet˘at ¸i:
i. X ∈ /.
ii. dac˘a A ∈ / atunci X ` A ∈ /.
iii. dac˘a A
n
∈ /, ∀n ∈ N atunci ∪
n∈N
A
n
∈ /.
ˆ
In acest caz (X, /) se nume¸ste spat ¸iu m˘asurabil iar elementele σ-algebrei /
se numesc mult ¸imi m˘asurabile.
Dac˘a / este o σ-algebr˘a pe X, atunci:
i. ∅ ∈ /.
ii. dac˘a A, B ∈ / atunci A
¸
B ∈ /, A∩ B ∈ /, A` B ∈ /.
iii. dac˘a A
n
∈ /, ∀n ∈ N atunci
¸
n∈N
A
n
∈ /.
iv. dac˘a (/)
i∈J
sunt σ-algebre pe X atunci intersect ¸ia
¸
i∈J
/
i
este σ-algebr˘a
pe X.
Dac˘a ( ⊆ {(X) atunci σ-algebra generat˘a de ( se noteaz˘a /
C
¸si este
definit˘a prin
/
C
=
¸
¦B [ B este σ −algebr˘a pe X, ¸si B ⊇ (¦.
Dac˘a (Y, d) este un spat ¸iu metric, atunci σ-algebra mult ¸imilor Boreliene
pe Y este σ-algebra generat˘a de familia mult ¸imilor deschise din Y .
ˆ
In cazul particular Y = R, σ-algebra mult ¸imilor Boreliene (pe R) coincide
181
182 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
cu σ-algebra generat˘a de oricare din urm˘atoarele tipuri de intervale:
(
1
= ¦(−∞, b) [ b ∈ R¦
(
2
= ¦(a, ∞) [ a ∈ R¦
(
3
= ¦(a, b) [ a, b ∈ R¦,
deoarece orice mult ¸ime deschis˘a din R este reuniune cel mult num˘arabil˘a de
intervale deschise.
Funct ¸ii m˘asurabile
Fie (X, /) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si (Y, d) un spat ¸iu metric; o aplicat ¸ie
f : X → Y se nume¸ste m˘asurabil˘a dac˘a f
−1
(B) ∈ /, ∀B mult ¸ime Bore-
lian˘a din Y .
Dac˘a A ⊆ X, atunci funct ¸ia caracteristic˘a χ
A
: X → R este m˘asurabil˘a
dac˘a ¸si numai dac˘a A ∈ /.
O aplicat ¸ie s : X → R se nume¸ste simpl˘a (sau etajat˘a) dac˘a mult ¸imea s(X)
este finit˘a, sau, echivalent, dac˘a exist˘a A
1
, A
2
, ..., A
n
∈ {(X) ¸si α
1
, α
2
, ..., α
n

R astfel ˆıncˆat s =
n
¸
i=1
α
i
χ
A
i
. Evident, s este m˘asurabil˘a dac˘a ¸si numai dac˘a
mult ¸imile A
1
, A
2
, ..., A
n
sunt m˘asurabile.
Are loc urm˘atorul rezultat de aproximare:
Orice funct ¸ie m˘asurabil˘a ¸si pozitiv˘a este limita punctual˘a a unui ¸sir
cresc˘ator de funct ¸ii simple m˘asurabile ¸si pozitive.
Spat ¸ii cu m˘asur˘a
Fie (X, /) un spat ¸iu m˘asurabil; o aplicat ¸ie
µ : / → [0, ∞]
se nume¸ste m˘asur˘a (pe X) dac˘a:
i. µ(∅) = 0
ii. pentru orice (A
n
)
n∈N
⊆ / astfel ˆıncˆat A
n
∩ A
m
= ∅, ∀n = m rezult˘a
µ

¸
n∈N
A
n

=
¸
n∈N
µ(A
n
) .
(X, /, µ) se nume¸ste spat ¸iu cu m˘asur˘a. Proprietatea ii de mai sus se nume¸ste
num˘arabil-aditivitate.
Dac˘a (X, /, µ) este un spat ¸iu cu m˘asur˘a, atunci:
i. ∀ A, B ∈ /, A ⊆ B ⇒ µ(A) ≤ µ(B). (monotonie).
ii. pentru orice (A
n
)
n∈N
⊆ / rezult˘a
µ

¸
n∈N
A
n


¸
n∈N
µ(A
n
) (num˘arabil-subaditivitate).
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 183
Egalitate aproape peste tot
O mult ¸ime m˘asurabil˘a A ∈ / se nume¸ste de m˘asur˘a nul˘a dac˘a µ(A) = 0.
Dou˘a funct ¸ii m˘asurabile se numesc egale aproape peste tot (se noteaz˘a
f = g (a.p.t.)) dac˘a mult ¸imea ¦x ∈ X [ f(x) = g(x)¦ este de m˘asur˘a nul˘a.
Relat ¸ia de egalitate aproape peste tot este relat ¸ie de echivalent ¸˘a pe mult ¸imea
funct ¸iilor m˘asurabile.
Funct ¸ii integrabile
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si s : X → [0, ∞], s =
n
¸
i=1
α
i
χ
A
i
o funct ¸ie
simpl˘a, pozitiv˘a, m˘asurabil˘a. Integrala lui s ˆın raport cu m˘asura µ este,
prin definit ¸ie:

X
sdµ =
n
¸
i=1
α
i
µ(A
i
).
Dac˘a f : X → [0, ∞] este o funct ¸ie m˘asurabil˘a pozitiv˘a atunci integrala lui
f ˆın raport cu m˘asura µ este:

X
fdµ = sup¦

X
sdµ [ s funct ¸ie simpla m˘asurabil˘a, 0 ≤ s ≤ f¦.
Dac˘a f : X → [0, ∞] este o funct ¸ie m˘asurabil˘a pozitiv˘a ¸si dac˘a A ∈ /,
atunci integrala lui f pe mult ¸imea Aˆın raport cu m˘asura µ este:

A
fdµ =

X
f χ
A
dµ.
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a; o funct ¸ie m˘asurabil˘a f : X → C se
nume¸ste integrabil˘a dac˘a

X
[f[dµ < ∞.
Mult ¸imea funct ¸iilor integrabile este spat ¸iu vectorial cu operat ¸iile uzuale de
adunare ¸si inmult ¸ire cu scalari.
Fie f : X → C o funct ¸ie integrabil˘a; atunci f = u +iv, unde u ¸si v sunt
funct ¸ii m˘asurabile reale; descompunˆand u = u
+
− u

, v = v
+
− v

(aici
u
+
, v
+
¸si u

, v

sunt p˘art ¸ile pozitive ¸si respectiv negative ale lui u ¸si v),
atunci integrala lul f ˆın raport cu m˘asura µ este

X
fdµ =

X
u
+
dµ −

X
u

dµ +i

X
v
+

X
v

.
Integrala astfel definit˘a are propriet˘at ¸ile:
i.

X
(αf +βg) dµ = α

X
fdµ +β

X
gdµ, ∀f, g integrabile ¸si ∀ α, β ∈ C.
184 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
ii.

X
fdµ

X
[f[dµ, ∀ f integrabil˘a.
Teorema de convergent ¸˘a monoton˘a a lui Lebesgue
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie f
n
: X → [0, ∞] un ¸sir cresc˘ator
de funct ¸ii m˘asurabile: f
n
≤ f
n+1
, ∀n ∈ N. Dac˘a f este limita punctual˘a a
¸sirului f
n
, atunci
lim
n→∞

X
f
n
dµ =

X
fdµ.
ˆ
In particular, dac˘a f
n
: X → [0, ∞], atunci:

X
¸
n∈N
f
n
dµ =
¸
n∈N

X
f
n
dµ.
Teorema de convergent ¸˘a dominat˘a a lui Lebesgue
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie f
n
: X → C un ¸sir de funct ¸ii
m˘asurabile cu propriet˘at ¸ile:
i. f
n
converge punctual la funct ¸ia f.
ii. exist˘a g o funct ¸ie integrabil˘a astfel ˆıncˆat [f
n
[ ≤ g.
Atunci f este funct ¸ie integrabil˘a ¸si lim
n→∞

X
f
n
dµ =

X
fdµ.
Spat ¸ii de funct ¸ii p-integrabile
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie 1 ≤ p < ∞. Consider˘am mult ¸imea:
L
p
(X, µ) = ¦f : X → C [ f m˘asurabil˘a ¸si

X
[f[
p
dµ < ∞¦.
Evident, pentru p = 1 se obt ¸ine mult ¸imea funct ¸iilor integrabile.
L
p
(X, µ) este spat ¸iu vectorial, iar aplicat ¸ia
| f |
p
=

X
[f[
p

1
p
este o seminorm˘a pe L
p
(X, µ). Din relat ¸ia | f |
p
= 0 rezult˘a f = 0 (a.p.t.);
fie L
p
(X, µ) mult ¸imea claselor de echivalent ¸˘a ˆın raport cu relat ¸ia de egal-
itate a.p.t. Atunci (L
p
(X, µ), | |
p
) este spat ¸iu normat (spat ¸iul funct ¸iilor
p-integrabile).
ˆ
In plus, se demonstreaz˘a c˘a (L
p
(X, µ), | |
p
) este spat ¸iu Ba-
nach.
Exemple de spat ¸ii de funct ¸ii integrabile
i. Dac˘a pe mult ¸imea numerelor naturale, N, se consider˘a m˘asura de num˘arare
(a se vedea exercit ¸iul 1 din acest capitol), atunci, ˆın acest caz, spat ¸iul
funct ¸iilor p-integrabile este spat ¸iul ¸sirurilor p-absolut sumabile (a se vedea
¸si exemplele de spat ¸ii normate din capitolul 2):

p
(N) = ¦x : N → C [
¸
n∈N
[x(n)[
p
< ∞¦.
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 185
Analog se define¸ste spat ¸iul
p
(Z) al ¸sirurilor bilaterale p-absolut sumabile;
evident, norma ˆın aceste cazuri este:
| x |
p
=

¸
n∈N
[x(n)[
p
1
p
, ∀ x ∈
p
(N).
ii. Dac˘a pe mult ¸imea numerelor reale, R, se consider˘a m˘asura Lebesgue
(construct ¸ia acestei m˘asuri se g˘ase¸ste ˆın capitolul urm˘ator), atunci not˘am:
L
p
(R) = ¦f : R → C [ f m˘asurabil˘a ¸si


−∞
[f(x)[ dx < ∞¦.
Norma ˆın acest caz este
| f |
p
=


−∞
[f(x)[ dx
1
p
, ∀ f ∈ L
p
(R).
Analog, se pot considera intervale (a, b) ⊂ R ¸si se obt ¸in spat ¸iile L
p
(a, b)
corespunz˘atoare.
iii. Un caz particular remarcabil este spat ¸iul funct ¸iilor periodice (de pe-
rioad˘a 2π definite pe R) de p˘atrat integrabil, definit dup˘a cum urmeaz˘a;
dac˘a { este mult ¸imea funct ¸iilor periodice f : R → C , f de perioad˘a 2π,
f(x) = f(x + 2π), ∀x ∈ R, atunci:
L
2
[0, 2π] = ¦f ∈ { [ f m˘asurabil˘a ¸si


0
[f(t)[dt < ∞¦,
integrala fiinds ˆın raport cu m˘asura Lebesgue. Evident, ˆın locul intervalului
[0, 2π] se poate lua orice interval de lungime 2π; o alt˘a alegere uzual˘a este
intervalul [−π, π]. Norma pe spat ¸iul L
2
[0, 2π] este:
| f |
2
=

1


0
[f(t)[
2
dt, ∀ f ∈ L
2
[0, 2π].
Analog se define¸ste spat ¸iul funct ¸iilor periodice (de perioad˘a 2π) integrabile:
L
1
[0, 2π] = ¦f ∈ { [ f m˘asurabil˘a ¸si


0
[f(t)[ dt < ∞¦.
Norma pe spat ¸iul L
1
[0, 2π] este:
| f |
1
=
1


0
[f(t)[ dt, ∀ f ∈ L
1
[0, 2π].
186 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Spat ¸iul funct ¸iilor esent ¸ial m˘arginite
Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie f : X → [0, ∞] o funct ¸ie m˘asurabil˘a;
consider˘am mult ¸imea
M = ¦t ∈ R [ µ

f
−1
(t, ∞]

= 0¦.
Prin definit ¸ie, supremumul esent ¸ial al lui f este:
esssupf = ∞ dac˘a M = ∅ ¸si esssupf = inf M dac˘a M = ∅.
Not˘am | f |

= esssup[f[; funct ¸ia f se nume¸ste esent ¸ial m˘arginit˘a dac˘a
| f |

< ∞. Mult ¸imea funct ¸iilor esent ¸ial m˘arginite se noteaz˘a L

(X, µ) ¸si
este spat ¸iu Banach cu norma | |

.
S¸i ˆın acest caz putem particulariza spat ¸iul cu m˘asur˘a (X, /, µ), obt ¸inˆandu-
se (ca mai sus) spat ¸iile (

(N), | |

), (L

(R), | |

), (L

[0, 2π], | |

).
Spat ¸ii Hilbert ¸si serii Fourier
Fie H un spat ¸iu vectorial (complex sau real); o aplicat ¸ie
<, >: H H → C (respectiv R)
se nume¸ste produs scalar dac˘a pentru orice x, y, z ∈ H ¸si orice α, β ∈ C sunt
adev˘arate relat ¸iile:
i. < αx +β y, z >= α < x, z > +β < y, z >;
ii. < x, y >= < y, x >;
iii. < x, x > ≥ 0;
iv. < x, x >= 0 ⇔ x = 0.
Perechea (H, <, >) se nume¸ste spat ¸iu cu produs scalar.
Aplicat ¸ia | | : H → H, | x |=

< x, x > este norm˘a pe H ¸si verific˘a
inegalitatea lui Schwarz:
[ < x, y > [ ≤| x | | y |, ∀ x, y ∈ H.
Reciproc, un spat ¸iu normat (H, | |) este spat ¸iu cu produs scalar dac˘a ¸si
numai dac˘a este verificat˘a legea paralelogramului:
| x +y |
2
+ | x −y |
2
= 2

| x |
2
+ | y |
2

, ∀x, y ∈ H.
Spat ¸iul (H, <, >) se nume¸ste spat ¸iu Hilbert dac˘a orice ¸sir Cauchy este con-
vergent (spat ¸iul normat (H, | | ) este complet).
ˆ
In cele ce urmeaz˘a (H, <, >) este un spat ¸iu Hilbert.
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 187
Exemple de spat ¸ii Hilbert
i. Spat ¸iul Banach C
n
(cu norma euclidian˘a) este spat ¸iu Hilbert cu produsul
scalar:
< x, y >=
n
¸
j=1
x
j
y
j
,
pentru orice x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ¸si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) vectori din C
n
. Analog
¸si pentru R
n
.
ii. Spat ¸iul Banach al ¸sirurilor de p˘atrat sumabil,

2
(N) = ¦x : N → C [
¸
n∈N
[x(n)[
2
< ∞¦
este spat ¸iu Hilbert cu produsul scalar:
< x, y >=
¸
n∈N
x(n)y(n),
pentru orice ¸siruri x, y ∈
2
(N). Analog ¸si pentru spat ¸iul ¸sirurilor bilaterale
(definite pe Z),
2
(Z).
iii. Dintre toate spat ¸iile de funct ¸ii p-integrabile, L
p
(X, /, µ), numai spat ¸iul
funct ¸iilor de p˘atrat integrabil, L
2
(X, /, µ) este spat ¸iu Hilbert, produsul
scalar fiind:
< f, g >=

X
f g dµ, ∀f, g ∈ L
2
(X, /, µ).
Ortogonalitate
Doi vectori x, y ∈ H se numesc ortogonali (sau perpendiculari; not˘am x ⊥ y)
dac˘a < x, y >= 0. Ortogonalul unei mult ¸imi nevide M ⊆ H este, prin
definit ¸ie, mult ¸imea (subspat ¸iul ˆınchis) M

= ¦x ∈ H [ x ⊥ y, ∀y ∈ M¦.
Urm˘atorul rezultat este esent ¸ial ˆın studiul spat ¸iilor Hilbert:
Teorema proiect ¸iei
Fie H un spat ¸iu Hilbert ¸si fie M ⊆ H o mult ¸ime nevid˘a, ˆınhis˘a ¸si convex˘a.
Atunci exist˘a un unic vector x
M
∈ M astfel ˆıncˆat
| x
M
|= inf¦| x | [ x ∈ M¦.
O consecint˘a important˘a este generalizarea descompunerii dup˘a direct ¸ii per-
pendiculare din geometria euclidian˘a:
Descompunerea ortogonal˘a
Fie K ⊆ un subspat ¸iu ˆınchis ¸si fie K

ortogonalul s˘au. Atunci, pentru vec-
tor x ∈ H exist˘a (¸si sunt unici) y ∈ K ¸si z ∈ K

astfel ˆıncˆat x = y +z.
188 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Baze ortonormale, serii Fourier
Fie H un spat ¸iu Hilbert; o submult ¸ime B = ¦ε
i
¦
i∈J
se nume¸ste baz˘a ortonor-
mal˘a ˆın H dac˘a:
i. < ε
i
, ε
j
>= δ
ij
(simbolul lui Kronecker), ∀i, j ∈ J;
ii. subspat ¸iul vectorial generat de B este dens ˆın H.
Spat ¸iul Hilbert H se nume¸ste separabil dac˘a admite baze ortonormale cel
mult num˘arabile.
ˆ
In continuare vom considera numai spat ¸ii Hilbert separa-
bile.
Fie H un spat ¸iu Hilbert (separabil), fie B = ¦ε
n
¦
n∈N
o baz˘a ortonormal˘a
(fixat˘a) ¸si fie x ∈ H un vector fixat; coeficient ¸ii Fourier ai lui x (ˆın baza B)
sunt ´ x
n
=< x, ε
n
>, ∀n ∈ N, iar seria
¸
n∈N
´ x
n
ε
n
se nume¸ste seria Fourier
asociat˘a lui x. Aplicat ¸ia
H ÷ x → (´ x
n
)
n

2
(N)
se nume¸ste transformarea Fourier (pe spat ¸iul H).
Propriet˘at ¸ile seriei Fourier
i. Pentru orice x ∈ H, seria Fourier asociat˘a,
¸
n∈N
´ x
n
ε
n
, converge la x;
ii. | x |
2
=
¸
n∈N
[´ x
n
[
2
(identitatea lui Parseval);
iii. transformarea Fourier este un izomorfism (izometric) de spat ¸ii Hilbert.
Serii trigonometrice
Un caz particular remarcabil de serie Fourier este seria trigonometric˘a. Con-
sider˘am spat ¸iul Hilbert al funct ¸iilor periodice (de perioad˘a 2π) de p˘atrat
integrabil (a se vedea exemplele de spat ¸ii p-integrabile):
L
2
[0, 2π] = ¦f : [0, 2π] → C [ f m˘asurabil˘a ¸si


0
[f(t)[
2
dt < ∞¦.
Produsul scalar este
< f, g >=
1


0
f(t)g(t)dt,
iar norma | f |
2
=

1


0
[f(t)[
2
dt.
Pentru orice n ∈ Z, fie ω
n
(t) = e
int
. Un rezultat clasic de analiz˘a afirm˘a c˘a
mult ¸imea (sistemul trigonometric) B = ¦ω
n
[ n ∈ Z¦ este baz˘a ortonormal˘a
ˆın L
2
[0, 2π]. Pentru orice funct ¸ie f ∈ L
2
[0, 2π] , coeficient ¸ii Fourier (ˆın
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 189
raport cu baza fixat˘a mai sus), sunt
´
f
n
=< f, ω
n
>=
1


0
f(t)e
−int
dt, ∀n ∈ Z,
iar seria Fourier (sau seria trigonometric˘a) asociat˘a funct ¸iei f este
¸
n∈Z
´
f
n
ω
n
;
sumele part ¸iale ale seriei, P
n
=
n
¸
k=−n
´
f
k
ω
k
, se numesc polinoame trigonomet-
rice ¸si lim
n→∞
P
n
= f ˆın spat ¸iul L
2
[0, 2π], sau, echivalent:
lim
n→∞
| P
n
−f |
2
= 0.
Identitatea lui Parseval devine ˆın acest caz:
1


0
[f(t)[
2
dt =| f |
2
2
=
¸
n∈Z
[
´
f
n
[
2
.
Folosind egalitatea e
int
= cos nt + i sin nt, ∀t ∈ R, seria Fourier asociat˘a
funct ¸iei f se poate scrie sub forma:
a
0
2
+

¸
n=1
(a
n
cos nt +b
n
sin nt),
unde coeficient ¸ii trigonometrici (clasici) a
n
¸si b
n
sunt:
a
n
=
1
π


0
f(t) cos ntdt, ∀ n ≥ 0,
b
n
=
1
π


0
f(t) sin ntdt, ∀ n ≥ 1.
Leg˘atura dintre coeficient ¸ii
´
f
n
, a
n
¸si b
n
este:
´
f
0
=
a
0
2
,
´
f
n
=
a
n
−ib
n
2
,
´
f
−n
=
a
n
+ib
n
2
, ∀ n = 1, 2, ...
Lema lui Riemann afirm˘a c˘a dac˘a funct ¸ia f este integrabil˘a, atunci:
lim
n→∞
a
n
= lim
n→∞
b
n
= 0.
ˆ
In leg˘atur˘a cu convergent ¸a punctual˘a a seriei Fourier, are loc urm˘atorul
rezultat clasic:
190 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Teorema lui Dirichlet
Dac˘a f : R → R este o funct ¸ie periodic˘a de perioad˘a 2π, m˘asurabil˘a,
m˘arginit˘a, avˆand cel mult un num˘ar finit de discontinuit˘at ¸i de spet ¸a intˆai ¸si
avˆand derivate laterale ˆın orice punct, atunci seria Fourier asociat˘a funct ¸iei
f converge ˆın fiecare punct x ∈ R la
1
2
(f(x + 0) +f(x −0)).
ˆ
In particular, dac˘a funct ¸ia f este continu˘a (¸si verific˘a celelalte ipoteze din
teorema lui Dirichlet), atunci are loc descompunerea:
f(t) =
a
0
2
+

¸
n=1
(a
n
cos nt +b
n
sin nt).
Convergent ¸a uniform˘a a seriei Fourier
Condit ¸ii suficiente pentru convergent ¸a uniform˘a a seriei Fourier sunt date ˆın
teorema urm˘atoare:
Dac˘a f : R → C este o funct ¸ie continu˘a, de clas˘a (
1
pe port ¸iuni ¸si
periodic˘a de perioad˘a 2π, atunci seria sa Fourier este absolut ¸si uniform
convergent˘a, iar suma este f.
Num˘arul
a
0
2
=
1


0
f(x)dx este media semnalului f, primul termen
a
1
cos x +b
1
sin x
este oscilat ¸ia principal˘a (ˆın jurul valorii medii), iar termenul
a
n
cos nt +b
n
sin nt, n ≥ 2
este armonica de ordinul n a funct ¸iei f. Perioada armonicei de ordinul n
este

n
, iar amplitudinea A
n
=

[a
n
[
2
+[b
n
[
2
; conform lemei lui Riemann
rezult˘a lim
n→∞
A
n
= 0.
ˆ
In cazul ˆın care funct ¸ia f are perioada T = 2, ( > 0), atunci toate
rezultatele de mai sus sunt ˆın continuare adev˘arate, cu adapt˘arile core-
spunz˘atoare; baza ortonormal˘a este
¦
n
[ n ∈ Z¦, cu
n
(x) = e
i
nπx

,
iar coeficient ¸ii Fourier sunt:
´
f
n
=
1
2

2
0
f(x)e
−i
nπx

dx, ∀ n ∈ Z,
6.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 191
a
n
=
1

2
0
f(x) cos
nπx

dx, ∀ n = 0, 1, 2, ...,
b
n
=
1

2
0
f(x) sin
nπx

, ∀n = 1, 2, ...
Teorema lui Dirichlet se scrie:
1
2
(f(x + 0) +f(x −0)) =
a
0
2
+

¸
n=1

a
n
cos
nπx

+b
n
sin
nπx

=
=

¸
n=−∞
´
f
n
e
i
nπx

, ∀ x ∈ R.
Identitatea lui Parseval devine acest caz:
[a
0
[
2
2
+
¸
n≥1

[a
n
[
2
+[b
n
[
2

=
1

2
0
[f(t)[
2
dt.
Evident, toate rezultatele de mai sus r˘amˆan adev˘arate dac˘a ˆınlocuim inter-
valul [0, 2] cu orice alt interval de lungime 2, de exemplu, [−, ].
Serii de sinusuri ¸si cosinusuri
Fie f : [0, ] → R, o funct ¸ie integrabil˘a ¸si fie
˜
f : R → R, periodic˘a de
perioad˘a 2, definit˘a prin:
˜
f(x) =

f(x) , x ∈ [0, ]
f(−x) , x ∈ (−, 0)
Dac˘a funct ¸ia
˜
f satisface condit ¸iile teoremei lui Dirichlet, atunci, dezvoltˆand
˜
f ˆın serie Fourier, rezult˘a:
1
2
(f(x + 0) +f(x −0)) =
a
0
2
+

¸
n=1
a
n
cos
πnx

, ∀ x ∈ (0, ),
f(0 + 0) =
a
0
2
+

¸
n=1
a
n
, f( −0) =
a
0
2
+

¸
n=1
(−1)
n
a
n
,
coeficient ¸ii a
n
fiind coeficient ¸ii Fourier reali asociat ¸i funct ¸iei
˜
f.
Formula de mai sus se nume¸ste dezvoltarea ˆın serie de cosinusuri a lui f.
Analog, dac˘a funct ¸ia (impar˘a):
˜
f(x) =

f(x) , x ∈ [0, ]
−f(−x) , x ∈ (−, 0)
192 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
satisface condit ¸iile teoremei lui Dirichlet, atunci dezvoltarea ˆın serie de si-
nusuri a funct ¸iei f este:
1
2
(f(x + 0) +f(x −0)) =

¸
n=1
b
n
sin
πnx

, ∀ x ∈ (0, ),
coeficient ¸ii b
n
fiind coeficient ¸ii Fourier reali asociat ¸i funct ¸iei
˜
f.
Operatori pe spat ¸ii Hilbert
Acest˘a sect ¸iune continu˘a paragraful din capitolul 2 referitor la operatori
liniari ¸si continui pe spat ¸ii normate.
ˆ
In continuare (H, <, >) este un spat ¸iu Hilbert, iar L(H) este spat ¸iul Banach
al operatorilor liniari ¸si continui pe H.
ˆ
In leg˘atur˘a cu dualul unui spat ¸iu
Hilbert, are loc urm˘atorul rezultat:
Teorema lui Riesz
i. Pentru orice y ∈ H, aplicat ¸ia
f
y
: H → C, f
y
(x) =< x, y >
este funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a.
ii. Reciproc, dac˘a f este o funct ¸ional˘a liniar˘a ¸si continu˘a pe H, atunci exist˘a
y ∈ H astfel ˆıncˆat f = f
y
.
Adjunctul unui operator
Pentru orice T ∈ L(H), se demonstreaz˘a c˘a exist˘a un unic operator
T

∈ L(H) astfel ˆıncˆat:
< Tx, y >=< x, T

y >, ∀x, y ∈ H.
Propriet˘at ¸ile lui T

(numit adjunctul lui T) sunt:
i. (αT +β S)

= αT

+β S

, ∀α, β ∈ C, ∀T, S ∈ L(H).
ii. (T

)

= T, ∀ T ∈ L(H).
iii. (TS)

= S

T

, ∀T, S ∈ L(H).
iv. | T

T |=| T |
2
, ∀T ∈ L(H).
v. Dac˘a T ∈ L(H) este inversabil, atunci (T
−1
)

= (T

)
−1
.
Fie T ∈ L(H) un operator fixat. T se nume¸ste autoadjunct dac˘a T = T

;
operatorul T se nume¸ste unitar dac˘a este inversabil ¸si T
−1
= T

; operatorul
T se nume¸ste normal dac˘a TT

= T

T.
6.2 Funct ¸ii integrabile
1. S˘a se demonstreze c˘a urm˘atoarele aplicat ¸ii sunt m˘asuri:
a. Fie X = ∅, fie {(X) mult ¸imea p˘art ¸ilor lui X ¸si fie a ∈ X, un element
6.2. FUNCT¸ II INTEGRABILE 193
arbitrar fixat. M˘asura Dirac concentrat˘a ˆın punctul a este, prin definit ¸ie:
δ
a
: {(X) → [0, ∞), δ
a
(A) =

1 dac˘a a ∈ A
0 dac˘a a ∈ A
b. M˘asura de num˘arare pe X este, prin definit ¸ie:
µ
c
: {(X) → [0, ∞], µ
c
(A) =

cardA dac˘a A este finit˘a
∞ dac˘a A este infinit˘a
c. Presupunem ˆın plus c˘a mult ¸imea X este finit˘a. M˘asura de probabilitate
pe X este, prin definit ¸ie:
P : {(X) → [0, 1], P(A) =
card(A)
card(X)
.
d. Un exemplu remarcabil de m˘asur˘a este m˘asura Lebesgue (pe spat ¸iul R
n
);
construct ¸ia ei este dat˘a ˆın capitolul urm˘ator.
Solut ¸ie
Se verific˘a direct axiomele m˘asurii.
2.a. Fie δ
a
m˘asura Dirac (cf. exercit ¸iului 1) ¸si fie f : X → R. S˘a se
demonstreze c˘a:

X
fdδ
a
= f(a).
b. Fie µ
c
m˘asura de num˘arare (cf. exercit ¸iului 1) pe N ¸si fie
f : N → R. S˘a se demonstreze c˘a

N
fdµ
c
=
¸
n∈N
f(n),
ˆın ipoteza c˘a seria din membrul drept are o sum˘a (eventual ∞).
c. Fie P m˘asura de probabilitate (cf exercit ¸iului 1) ¸si fie f : X → R. S˘a se
demonstreze c˘a

X
fdP =
¸
x∈X
f(x)
card(X)
.
Solut ¸ie
Se aplic˘a definit ¸ia integralei, (mai ˆıntˆai pentru funct ¸ii simple).
3. Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a ¸si fie f : X → [0, ∞) o funct ¸ie
m˘asurabil˘a. S˘a se demonstreze c˘a dac˘a

X
fdµ = 0, atunci f = 0 (a.p.t.).
194 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Solut ¸ie
Pentru orice n ∈ N , fie
A
n
= ¦x ∈ X ; f(x) >
1
n
¦.
Mult ¸imile A
n
sunt m˘asurabile pentru c˘a A
n
= f
−1

(
1
n
, ∞)

. Mai mult,
avem:
¸
n∈N
A
n
= ¦x ∈ X ; f(x) = 0¦ .
Vom demonstra c˘a µ(A
n
) = 0, ∀n ∈ N. Integrˆand pe A
n
inegalitatea:
1
n
< f(x), ∀x ∈ A
n
,
obt ¸inem (folosim ¸si f(x) ≥ 0):
1
n
µ(A
n
) ≤

An
fdµ ≤

X
fdµ = 0,
deci µ(A
n
) = 0, ∀n ∈ N. Avem deci:
µ(¦x ∈ X ; f(x) = 0¦) = µ(
¸
n∈N
A
n
) ≤
¸
n∈N
µ(A
n
) = 0.
4. Fie (a
ij
)
i,j∈N
un ¸sir dublu indexat astfel ˆıncˆat a
ij
≥ 0, ∀i, j ∈ N. S˘a
se demonstreze c˘a:
¸
i∈N
¸
j∈N
a
ij
=
¸
j∈N
¸
i∈N
a
ij
.
Facem ment ¸iunea c˘a membrii egalit˘at ¸ii pot fi ¸si ∞.
Solut ¸ie
Vom aplica teorema de convergent ¸˘a monoton˘a. Consider˘am spat ¸iul cu m˘asur˘a
(N, µ
c
) ¸si ¸sirul de funct ¸ii
f
i
: N → [0, ∞), f
i
(j) = a
ij
.
Atunci, conform teoremei de convergent ¸˘a monoton˘a, avem:

N
¸
i∈N
f
i

c
=
¸
i∈N

N
f
i

c
,
6.2. FUNCT¸ II INTEGRABILE 195
adic˘a (aplicˆand exercit ¸iul 2(b)):
¸
j∈N
¸
i∈N
a
ij
=
¸
i∈N
¸
j∈N
a
ij
.
5. Funct ¸ii convexe, inegalitatea lui Jensen
O funct ¸ie φ : (a, b) → R se nume¸ste convex˘a dac˘a:
φ((1 −λ)x +λy) ≤ (1 −λ)φ(x) +λφ(y), ∀x, y ∈ (a, b), ∀λ ∈ [0, 1],
sau, echivalent:
φ(t) −φ(s)
t −s

φ(u) −φ(t)
u −t
, ∀a < s < t < u < b.
Se demonstreaz˘a f˘ar˘a dificultate c˘a o funct ¸ie convex˘a pe un interval deschis
este continu˘a. Un exemplu remarcabil de funct ¸ie convex˘a pe R este funct ¸ia
exponent ¸ial˘a, φ(x) = e
x
.
Inegalitatea lui Jensen Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a astfel ˆıncˆat
µ(X) = 1 ¸si fie a, b ∈ R, a < b. Atunci, pentru orice funct ¸ie integrabil˘a
f : X → (a, b) ¸si pentru orice funct ¸ie convex˘a φ : (a, b) → R, are loc
inegalitatea:
φ

X
fdµ

X
(φ ◦ f)dµ.
Solut ¸ie
Fie t =

X
fdµ ∈ R ¸si fie α = sup
s∈[a,t]
φ(t) −φ(s)
t −s
. Propunem ca exercit ¸iu
inegalitatea:
φ(s) ≥ φ(t) +α(s −t), ∀s ∈ (a, b).
ˆ
In particular, pentru s = f(x), obt ¸inem:
φ(f(x)) ≥ φ(t) +α(f(x) −t), ∀x ∈ X.
Integrˆand ultima inegalitate pe X ˆın raport cu m˘asura µ, obt ¸inem:

X
(φ ◦ f)dµ ≥

X
φ(t)dµ +α

X
fdµ −t

,
adic˘a:

X
(φ ◦ f)dµ ≥ φ

X
fdµ)

.
196 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
6. Fie (X, /, µ) ca ˆın exercit ¸iul 5 ¸si fie f : X → R, g : X → [0, ∞),
dou˘a funct ¸ii integrabile; s˘a se demonstreze inegalit˘at ¸ile:
a. e

X
f dµ

X
e
f
dµ.
b. e

X
ln g dµ

X
g dµ.
Solut ¸ie
Se aplic˘a inegalitatea lui Jensen funct ¸iei convexe φ(t) = e
t
.
7. Inegalitatea mediilor
Fie n ∈ N. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice numere reale nenegative
x
1
, x
2
, ..., x
n
, are loc inegalitatea mediilor:
(x
1
x
2
...x
n
)
1
n

x
1
+x
2
+... +x
n
n
.
Solut ¸ie
Evident, putem presupune c˘a x
1
, x
2
, ..., x
n
sunt strict pozitive.
Fie X = ¦p
1
, p
2
, ..., p
n
¦ o mult ¸ime cu n elemente ¸si fie
P : {(X) → [0, ∞), m˘asura de probabilitate, deci
P(¦p
j
¦) =
1
n
, ∀j = 1, 2, ..., n.
Fie f : X → R, f(p
j
) = ln x
j
¸si fie φ(x) = e
x
. Aplicˆand inegalitatea lui
Jensen (sau exercit ¸iul 6a), obt ¸inem:
e
1
n
¸
n
j=1
f(p
j
)

1
n
n
¸
j=1
e
f(p
j
)
,
adic˘a (x
1
x
2
...x
n
)
1
n

x
1
+x
2
+... +x
n
n
.
8. Inegalitatea lui Holder
Fie p > 0 ¸si q > 0 astfel ˆıncˆat
1
p
+
1
q
= 1; p ¸si q se numesc ˆın acest caz
conjugate.
a. Fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a. Atunci, pentru orice funct ¸ii m˘asurabile
f, g : X → [0, ∞), are loc inegalitatea lui Holder:

X
fg dµ ≤

X
f
p

1
p

X
g
q

1
q
.
6.2. FUNCT¸ II INTEGRABILE 197
b. Fie a
1
, a
2
, ..., a
n
¸si b
1
, b
2
, ..., b
n
numere reale pozitive; atunci:
a
1
b
1
+a
2
b
2
+... +a
n
b
n
≤ (a
p
1
+a
p
2
+... +a
p
n
)
1
p
(b
q
1
+b
q
2
+... +b
q
n
)
1
q
.
Solut ¸ie
a. Fie A =

X
f
p

1
p
¸si B =

X
g
q

1
q
. Dac˘a A = ∞ sau B = ∞,
atunci inegalitatea este evident˘a. Dac˘a A = 0 sau B = 0, atunci, conform
exercit ¸iului 3, f = 0(a.p.t.) sau g = 0 (a.p.t.) ¸si deci fg = 0 (a.p.t.) ¸si
inegalitatea este iar˘a¸si evident˘a. Presupunem acum A, B ∈ (0, ∞); fie F =
f
A
¸si G =
g
B
. Fie x ∈ X; deoarece F(x) > 0 ¸si G(x) > 0, exist˘a s, t ∈ R astfel
ˆıncˆat F(x) = e
s
p
¸si G(x) = e
t
q
. Folosind convexitatea funct ¸iei exponent ¸iale,
avem:
F(x)G(x) = e
1
p
s +
1
q
t

1
p
e
s
+
1
q
e
t
=
1
p
F
p
(x) +
1
q
G
q
(x).
Integrˆand ultima inegalitate, obt ¸inem:

X
FG dµ ≤
1
p

X
F
p
dµ +
1
q

X
G
q
dµ =
1
p
+
1
q
= 1,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
b. Se aplic˘a inegalitatea lui Holder pentru un spat ¸iu de probabilitate (a se
vedea demonstrat ¸ia de la inegalitatea mediilor).
9. Inegalitatea lui Minkovski
Fie p > 1 ¸si fie (X, /, µ) un spat ¸iu cu m˘asur˘a; pentru orice funct ¸ii m˘asurabile
f, g : X → [0, ∞), are loc inegalitatea:

X
(f +g)
p

1
p

X
f
p

1
p
+

X
g
p

1
p
.
Cazul particular p = 2 este cunoscut sub numele de inegalitatea lui Schwarz.
Solut ¸ie
Integrˆand egalitatea:
(f +g)
p
= f(f +g)
p−1
+g(f +g)
p−1
,
obt ¸inem:

X
(f +g)
p
=

X
f(f +g)
p−1
dµ +

X
g(f +g)
p−1
dµ.
198 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Aplicˆand inegalitatea lui Holder celor doi termeni din membrul drept al
egalit˘at ¸ii de mai sus, obt ¸inem (alegem q conjugat cu p):

X
f(f +g)
p−1
dµ ≤

X
f
p

1
p

X
(f +g)
(p−1)q

1
q
, ¸si

X
g(f +g)
p−1
dµ ≤

X
g
p

1
p

X
(f +g)
(p−1)q

1
q
.
ˆ
Insumˆand cele dou˘a inegalit˘at ¸i ¸si folosind egalitatea (p − 1)q = p, obt ¸inem
inegalitatea:

X
(f +g)
p
dµ ≤

X
(f +g)
p

1
q

X
f
p

1
p
+

X
g
p

1
p

(∗).
Folosind convexitatea funct ¸iei putere cu exponent supraunitar, φ(t) = t
p
,
obt ¸inem:

f +g
2

p

1
2
(f
p
+g
p
),
ceea ce arat˘a c˘a dac˘a membrul stˆang al inegalit˘at ¸ii (∗) este ∞, atunci ¸si
membrul drept este ∞. Putem deci presupune c˘a

X
(f + g)
p
dµ < ∞.
Demonstrat ¸ia se ˆıncheie ˆımp˘art ¸ind inegalitatea (∗) cu

X
(f +g)
p

1
q
.
10. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a, uniform˘a ¸si ˆın norma | |
1
a
¸sirului de funct ¸ii
f
n
: [0, 1] → R, f
n
(x) =
1
1 +nx
.
Solut ¸ie
Fie f(x) = 0, ∀x ∈ (0, 1] ¸si f(0) = 1. Atunci f
n
converge punctual la f , dar
nu converge uniform; ˆın norma | |
1
, ¸sirul f
n
converge la funct ¸ia nul˘a:
| f
n
|
1
=

1
0
[f
n
(x)[dx =
1
n
ln(1 +n) → 0.
11. S˘a se demonstreze incluziunile:

1
(Z) ⊂
2
(Z) ¸si L
2
[0, 2π] ⊂ L
1
[0, 2π].
Solut ¸ie
Incluziunile rezult˘a din urm˘atoarele dou˘a inegalit˘at ¸i:
| x |
2
≤ | x |
1
, ∀x ∈
2
(Z) ¸si
6.2. FUNCT¸ II INTEGRABILE 199
| f |
1
≤ | f |
2
, ∀ f ∈ L
1
[0, 2π].
Prima inegalitate este evident˘a:
| x |
2
2
=
¸
n∈Z
[x(n)[
2

¸
n∈Z
[x(n)[

2
=| x |
2
1
.
Pentru cea de-a doua inegalitate s˘a obsev˘am mai ˆıntˆai c˘a funct ¸ia constant˘a
1(t) = 1 este ¸si ˆın L
1
[0, 2π] ¸si ˆın L
2
[0, 2π]:
| 1 |
1
=| 1 |
2
= 1.
Fie acum f : [0, 2π] → C o funct ¸ie m˘asurabil˘a (¸si periodic˘a). Aplic˘am
inegalitatea lui Holder (exercit ¸iul 8) funct ¸iilor [f[ ¸si 1; obt ¸inem:
| f |
1
=
1


0
[f(t)[ 1(t) dt ≤

1


0
[f(t)[
2
dt

1
2


0
[1(t)[
2
dt

1
2
= | f |
2
.
12. Fie L
1
(R) spat ¸iul Banach al funct ¸iilor integrabile pe Rˆın raport cu
m˘asura Lebesgue ¸si fie f ∈ L
1
(R).
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice t ∈ R, funct ¸ia h(x) = e
−itx
f(x) este
ˆın spat ¸iul L
1
(R).
Putem defini deci:
´
f : R → C,
´
f(t) =

R
e
−ixt
f(x) dx.
Funct ¸ia
´
f se nume¸ste transformata Fourier a funct ¸iei f; s˘a se demonstreze
urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
b. Dac˘a φ(x) = f(x)e
isx
, atunci
´
φ(t) =
´
f(t −s), ∀s, t ∈ R.
c. Dac˘a ψ(x) = f(x −s), atunci
´
ψ(t) =
´
f(t)e
−ist
, ∀s, t ∈ R.
d. Dac˘a η(x) = f(−x), atunci ´ η(t) =
´
f(t), ∀t ∈ R.
Solut ¸ie
a. Cu notat ¸iile din enunt ¸:
| h |
1
=

R
[e
−ixt
f(x)[ dt =| f |
1
< ∞,
deci h ∈ L
1
(R).
b. Fie s, t ∈ R; atunci:
´
ψ(t) =

R
e
−ixt
f(x)e
ixs
dx =

R
e
−ix(t−s)
f(x) dx =
´
f(t −s).
200 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
c. Pentru orice t, s ∈ R avem:
´
ψ(t) =

R
e
−ixt
f(x −s) dx =

R
e
−i(s+u)t
f(u) du =
= e
−ist

R
e
−iut
f(u) du = e
−ist
´
f(t),
unde, ˆın prima integral˘a s-a f˘acut schimbarea de variabil˘a x −s = u.
d. Pentru orice t ∈ R avem:
´ g(t) =

R
e
−ixt
f(−x) dx =
=

R
e
ixt
f(−x) dx =

R
e
−ixt
f(x) dx =
´
f(t).
13. Fie f ∈ L
1
(R) ¸si fie g(x) = −ixf(x). Dac˘a g ∈ L
1
(R), atunci
funct ¸ia
´
f este diferent ¸iabil˘a ¸si

´
f

= ´ g.
Solut ¸ie
Pentru orice t ∈ R, avem:
lim
u→0
´
f(t +u) −
´
f(t)
u
= lim
u→0

R
e
−ixt
f(x)
e
−ixu
−1
u
dx.
Propunem ca exercit ¸iu inegalitatea:

e
−ixt
f(x)
e
−ixu
−1
u

≤ [ xf(x)[ , ∀u = 0.
Din ipotez˘a, funct ¸ia R ÷ x → xf(x) ∈ R este integrabil˘a ¸si deci putem
aplica teorema de convergent ¸˘a dominat˘a a lui Lebesgue:
lim
u→0
´
f(t +u) −
´
f(t)
u
=

R
e
−ixt
f(x)

lim
u→0
e
−ixu
−1
u

dx =
=

R
e
−ixt
f(x) (−ix) dx = ´ g(t),
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
14. Fie f ∈ L
1
(R) o funct ¸ie de clas˘a (
1
(R) astfel ˆıncˆat lim
|x|→∞
f(x) = 0.
Atunci f

∈ L
1
(R) ¸si
´
f

(t) = it
´
f(t), ∀ t ∈ R.
6.3. SERII FOURIER 201
Solut ¸ie
Pentru orice t ∈ R, aplicˆand formula de integrare prin p˘art ¸i, avem:
´
f

(t) =


−∞
e
−ixt
f

(x) dx =
= e
−ixt
f(x)


−∞
+it


−∞
e
−ixt
f(x) dx = it
´
f(t).
6.3 Serii Fourier
15. S˘a se demonstreze egalit˘at ¸ile:
1 + cos x + cos 2x +... + cos nx =
sin
(n+1)x
2
cos
nx
2
sin
x
2
,
sin x + sin 2x +... + sin nx =
sin
(n+1)x
2
sin
nx
2
sin
x
2
,
∀n ∈ N

, ∀x ∈ R, x = 2kπ, k ∈ Z.
Solut ¸ie
Seˆınmult ¸e¸ste membrul drept cu 2 sin
x
2
¸si se transform˘a produseleˆın diferent ¸e.
Alt˘a metod˘a: not˘am cu S prima suma ¸si a doua cu T ¸si calcul˘am S + iT;
notˆand z = cos x +i sin x, se obt ¸ine o progresie geometric˘a.
16. S˘a se dezvolte ˆın serie Fourier funct ¸ia
f(x) = [x[, x ∈ [−π, π],
prelungit˘a prin periodicitate la ˆıntregul R.
S˘a se deduc˘a apoi suma seriei numerice:
1
1
2
+
1
3
2
+
1
5
2
+...
Solut ¸ie
Funct ¸ia este continu˘a; calcul˘am coeficient ¸ii Fourier reali:
a
0
=
1
π

π
−π
[x[ dx =
2
π

π
0
xdx = π.
a
n
=
1
π

π
−π
[x[ cos nxdx =
2
π

π
0
xcos nxdx =
202 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
=
2
π

1
n
xsin nx

π
0

1
n

π
0
sin nxdx

=
=
2
πn
2
cos nx

π
0
=
2
πn
2
((−1)
n
−1) , ∀ n ≥ 1.
b
n
=
1
π

π
−π
[x[ sin nxdx = 0, ∀ n ≥ 1.
Rezult˘a seria Fourier (conform teoremei lui Dirichlet):
[x[ =
π
2
+
¸
n≥1
2 ((−1)
n
−1)
n
2
cos nx, ∀x ∈ [−π, π],
sau, echivalent:
[x[ =
π
2
+
¸
m≥0
−4
π(2m+ 1)
2
cos(2m+ 1)x, ∀ x ∈ [−π, π].
ˆ
In particular, pentru x = 0, se obt ¸ine:
1
1
2
+
1
3
2
+
1
5
2
+... =
π
2
8
.
17. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei
f(x) = x, ∀x ∈ (−π, π],
prelungit˘a prin periodicitate la R. Notˆand cu S suma acestei serii, s˘a se
determine S(x).
Solut ¸ie
Din periodicitate, rezult˘a c˘a f(−π) = f(π) = π, deci funct ¸ia nu este con-
tinu˘a ˆın punctele kπ, k ∈ Z ¸si:
1
2
(f(−π + 0) +f(π −0)) = 0.
Calcul˘am acum coeficient ¸ii Fourier:
a
n
=
1
π

π
−π
xcos nxdx = 0, ∀ n ≥ 0.
b
n
=

π
−π
xsinnxdx =
2
π

π
0
xsin nxdx =
6.3. SERII FOURIER 203
=
2
π


x
n
cos nx

π
0
+
1
n

π
0
cos nxdx

=
2
n
(−1)
n+1
, ∀ n ≥ 1.
Rezult˘a seria Fourier:
S(x) =

¸
n=1
2(−1)
n+1
n
sin nx.
Conform teoremei lui Dirichlet rezult˘a :
S(x) = f(x), ∀x ∈ (−π, π),
iar ˆın punctele ±π rezult˘a:
S(π) = S(−π) =
1
2
(f(−π + 0) +f(π −0)) = 0.
ˆ
In particular, pentru x =
π
2
, se obt ¸ine seria lui Leibniz:
¸
k≥0
(−1)
k
2k + 1
=
π
4
.
18. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei
f(x) = x
2
, x ∈ (−π, π],
prelungit˘a prin periodicitate la R.
S˘a se calculeze apoi sumele seriilor de numere:
¸
n≥0
1
n
2
,
¸
n≥1
(−1)
n−1
n
2
,
¸
n≥1
1
n
4
.
Solut ¸ie
Evident, funct ¸ia este continu˘a; calcul˘am coeficient ¸ii Fourier:
a
0
=
1
π

π
−π
x
2
dx =
2
3
π
2
.
a
n
=
1
π

π
−π
x
2
cos nx =
2

x
2
sin nx

π
0

4

π
0
xsin nxdx =
=
4
n
2
π
xcos nx

π
0

4
n
2
π

π
0
sin nxdx = 4
(−1)
n
n
2
.
Evident, b
n
= 0, ∀n ≥ 1. Rezult˘a dezvoltarea:
x
2
=
π
2
3
+
¸
n≥1
4
(−1)
n
n
2
cos nx, ∀x ∈ [0, π].
204 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Pentru a calcula suma primei serii, particulariz˘amˆın identitatea de mai sus
x = π; rezult˘a:
¸
n≥1
1
n
2
=
π
2
6
.
Pentru suma celei de-a doua serii, lu˘am x = 0; se obt ¸ine:
¸
n≥1
(−1)
n
n
2
=
π
2
12
.
Pentru a calcula suma celei de-a treia serii, scriem mai ˆıntˆai identitatea lui
Parseval pentru seria trigonometric˘a de mai sus; rezult˘a:
1
π

π
−π
x
4
dx =| f |
2
2
=
a
2
0
2
+
¸
n≥1
a
2
n
.
Se obt ¸ine:
¸
n≥1
1
n
4
=
1
16



4
9
+
2
π

π
0
x
4
dx

=
π
4
90
.
19. Fie a ∈ R

.
a. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei f(x) = e
ax
, x ∈ (−π, π].
b. S˘a se deduc˘a sumele seriilor de numere:
¸
n≥1
1
n
2
+a
2
¸si
¸
n≥1
(−1)
n
n
2
+a
2
c. S˘a se deduc˘a dezvolt˘arile ˆın serie Fourier ale funct ¸iilor ch(ax) ¸si sh(ax),
pe intervalul (−π, π).
Solut ¸ie
a. Calcul˘am coeficient ¸ii Fourier:
a
0
=
1
π

π
−π
e
ax
dx =
e

−e
−aπ

= 2
sh (aπ)

a
n
=
1
π

π
−π
e
ax
cos nxdx =
e
ax
(a cos nx +nsin nx)
π(a
2
+n
2
)

π
−π
=
= (−1)
n
2a sh (aπ)
π(a
2
+n
2
)
, ∀ n ≥ 1.
b
n
=
1
π

π
−π
e
ax
sin nxdx =
e
ax
(a sinnx −ncos nx)
π(a
2
+n
2
)

π
−π
=
6.3. SERII FOURIER 205
= (−1)
n−1
2nsh (aπ)
π(a
2
+n
2
)
, ∀ n ≥ 1.
Rezult˘a formula:
e
ax
=
2 sh (aπ)
π

¸
1
2a
+
¸
n≥1
(−1)
n
a
2
+n
2
(a cos nx −b sin nx)
¸

, ∀x ∈ (−π, π).
b.
ˆ
In punctele ±π funct ¸ia (prelungit˘a prin periodicitate) nu este continu˘a;
ˆın aceste puncte suma seriei trigonometrice este:
f(π+) +f(π−)
2
=
e

+e
−aπ
2
=
2 sh (aπ)
π

¸
1
2a
+
¸
n≥1
a
a
2
+n
2
¸

.
Din egalitatea de mai sus rezult˘a suma primei serii cerute:
¸
n≥1
1
a
2
+n
2
=
π(e

+e
−aπ
)
2a(e

−e
−aπ
)

1
2a
2
.
Pentru a calcula suma celei de-a doua serii, se ia x = 0ˆın dezvoltarea funct ¸iei
f; se obt ¸ine:
¸
n≥1
(−1)
n
a
2
+n
2
=
π
2a sh(aπ)

1
2a
2
.
c. Din definit ¸ie ¸si din dezvoltarea obt ¸inut˘a la punctul a, rezult˘a:
ch(ax) =
e
ax
+e
−ax
2
=
=
sh(aπ)

+
¸
n≥1
(−1)
n
2a sh(aπ)
a
2
+n
2
cos nx, ∀x ∈ (−π, π).
Formula de mai sus este adev˘arat˘a ¸si ˆın ±π, deorece funct ¸ia ch (prelungit˘a
prin periodicitate) este continu˘a.
Analog, se obt ¸ine:
sh(ax) =
e
ax
−e
−ax
2
=
=
¸
n≥1
(−1)
n−1
2nsh(aπ)
a
2
+n
2
sinnx, ∀x ∈ (−π, π).
206 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
20. S˘a se demonstreze formula:
π −x
2
=
¸
n≥1
sin nx
n
, ∀x ∈ (0, 2π).
Solut ¸ie
Fie f(x) =
π−x
2
, x ∈ [0, 2π), prelungit˘a prin periodicitate la R; calcul˘am
coeficient ¸ii Fourier:
a
0
=
1
π


0
π −x
2
dx =
1

πx −
x
2
2


0
= 0.
a
n
=
1
π


0
π −x
2
cos nxdx =
=
(π −x) sin nx
2nπ


0

1
2nπ


0
sin nxdx = 0, ∀ n ≥ 1.
b
n
=
1
π


0
π −x
2
sin nxdx =
=
−(π −x) cos nx
2nπ


0

1
2nπ

2nπ
0
cos nxdx =
1
n
, ∀ n ≥ 1.
Aplicˆand teorema lui Dirichlet, rezult˘a:
π −x
2
=
¸
n≥1
sin nx
n
, ∀x ∈ (0, 2π).
ˆ
In punctele x = 0 ¸si x = 2π funct ¸ia f nu este continu˘a; ˆın aceste puncte
seria trigonometric˘a asociat˘a ei are suma 0.
21. S˘a se demonstreze egalitatea:
¸
n≥1
sin 2nx
2n
=
π
4

x
2
, ∀x ∈ (0, π).
Solut ¸ie
Din formula:
π −x
2
=
¸
n≥1
sin nx
n
, ∀x ∈ (0, 2π),
demonstrat˘a ˆın exercit ¸iul precedent, ˆınlocuind pe x cu 2x, rezult˘a identi-
tatea:
π −2x
2
=
¸
n≥1
sin 2nx
n
, ∀ x ∈ (0, π).
6.3. SERII FOURIER 207
ˆ
Imp˘art ¸ind acum cu 2, rezult˘a egalitatea cerut˘a.
22. S˘a se demonstreze identit˘at ¸ile:
¸
n≥1
sin(2n −1)x
2n −1
=
π
4
, ∀x ∈ (0, π)
¸
n≥1
sin(2n −1)x
2n −1
= −
π
4
, ∀x ∈ (−π, 0).
S˘a se calculeze apoi suma seriei:
1 −
1
5
+
1
7

1
11
+
1
13
−...
Solut ¸ie
Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele dou˘a egalit˘at ¸i
demonstrate ˆın exercit ¸iile 20 ¸si 21; a doua identitate rezult˘a din prima ¸si din
imparitatea funct ¸iei sinus. Pentru a calcula suma seriei numerice date, se ia
x =
π
3
ˆın prima egalitate ¸si obt ¸inem:
π
4
=
¸
n≥1
sin
(2n−1)π
3
2n −1
,
de unde rezult˘a: 1 −
1
5
+
1
7

1
11
+
1
13
−... =
π

3
6
.
23. Fenomenul Gibbs
ˆ
In jurul unui punct de discontinuitate al unei funct ¸ii date, seria Fourier aso-
ciat˘a ei converge doar punctual (nu neap˘arat uniform). Acest fapt conduce
la un defect de convergent ¸˘a (aparent paradox) al ¸sirului sumelor part ¸iale
asociat seriei trigonometrice date, numit fenomenul Gibbs. D˘am ˆın contin-
uare un exemplu ˆın acest sens.
Consider˘am restrict ¸ia funct ¸iei signum la intervalul (−π, π),
sgn : (−π, π) → R, sgn(x) =

−1 , x ∈ (−π, 0)
0 , x = 0
1 , x ∈ (0, π)
ˆ
In exercit ¸iul anterior s-a demonstrat egalitatea:
sgn(x) =
4
π
¸
n≥1
sin(2n −1)x
2n −1
, ∀ x ∈ (−π, π).
208 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Not˘am cu S
n
¸sirul sumelor part ¸iale:
S
n
(x) =
4
π
n
¸
k=1
sin(2k −1)x
2k −1
, ∀ x ∈ (−π, π).
ˆ
In punctul x = 0 funct ¸ia sgn nu este continu˘a; seria sa Fourier converge
(conform teoremei lui Dirichlet) la
1
2
(−1 + 1) = 0 = sgn(0); convergent ¸a
lim
n→∞
S
n
(x) = sgn(x), ∀x ∈ (−π, π) este punctual˘a, nu ¸si uniform˘a.
a. S˘a se demonstreze egalitatea:
S
n
(x) =
2
π

x
0
sin 2nt
sin t
dt, ∀ x ∈ (−π, π).
b. S˘a se arate c˘a funct ¸ia S
n
are un maxim ˆın punctul x =
π
2n
¸si:
lim
n→∞
S
n

π
2n

=
2
π

π
0
sint
t
dt ≈ 1, 1789.
c. S˘a se calculeze
lim
n→∞

S
n

π
2n

−sgn(0+)

.
Solut ¸ie
a. Calcul˘am mai ˆıntˆai suma
A = cos x + cos 3x +... + cos(2n −1)x, ∀x = kπ, k ∈ Z.
Pentru aceasta, consider˘am ¸si suma B = sin x +sin 3x +... +sin(2n−1)x ¸si
calcul˘am:
A+iB =
= (cos x+i sinx) +(cos 3x+i sin 3x) +... +(cos(2n−1)x+i sin(2n−1)x) =
= z
2
z
2n
−1
z
2
−1
,
unde am notat z = cos x +i sin x. Dup˘a calcule, rezult˘a:
A+iB =
sinnx
sin x
(cos nx +i sin nx),
¸si deci:
cos x + cos 3x +... + cos(2n −1)x =
sin 2nx
2 sinx
, ∀ x = kπ, k ∈ Z.
6.3. SERII FOURIER 209
Integrˆand de la 0 la x, rezult˘a:
n
¸
k=1
sin(2k −1)x
2k −1
=

x
0
sin 2nt
2 sin t
dt,
sau, ˆınmult ¸ind cu
4
π
:
S
n
(x) =
2
π

x
0
sin 2nt
sin t
dt, ∀x ∈ (−π, π).
b. Din cele demonstrate la punctul precedent rezult˘a c˘a
S

n
(x) =
2 sin 2nx
π sin x
¸si deci
π
2n
este punct critic al lui S
n
; ˆıntr-o vecin˘atate a lui
π
2n
avem:
S

n
(x) =
2 sin 2nx
π sin x
> 0, x <
π
2n
,
S

n
(x) =
2 sin 2nx
π sin x
< 0, x >
π
2n
.
Rezult˘a c˘a x =
π
2n
este punct de maxim al funct ¸iei S
n
.
Calcul˘am acum:
S
n

π
2n

=
2
π
π
2n
0
sin 2nt
sin t
dt =
2
π

π
0
sin u
sin

u
2n

du
2n
=
1
n

π
0
sin u
sin

u
2n
du.
Rezult˘a:
lim
n→∞
S
n

π
2n

=
2
π

π
0
sin u
u
du.
Ultima integral˘a se aproximeaz˘a dezvoltˆand funct ¸ia sinus ˆın serie de puteri:

π
0
sin u
u
du =

π
0

¸
¸
n≥1
(−1)
n
(2n −1)!
x
2n−2
¸

du =
=
¸
n≥1
(−1)
n
(2n −1)!(2n −1)
x
2n−1

π
0
=
¸
n≥1
(−1)
n
π
2n−1
(2n −1)!(2n −1)
.
Seria fiind alternat˘a, eroarea este mai mic˘a decˆat primul termen neglijat.
Cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
, se obt ¸ine
lim
n→∞
S
n

π
2n

≈ 1, 1789.
210 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
c. Rezult˘a: lim
n→∞

S
n

π
2n

−sgn(0+)

≈ 0, 1789.
24. S˘a se dezvolte ˆın serie Fourier funct ¸ia:
f(x) =

0 , x ∈ (−2, 0]
x
2
, x ∈ (0, 2]
,
prelungit˘a prin periodicitate (perioad˘a 4) la R.
Solut ¸ie
Cu notat ¸iile uzuale, = 2 ¸si deci coeficient ¸ii Fourier sunt:
a
0
=
1
2

2
−2
f(x) dx =
1
2

2
0
x
2
dx =
1
2
.
a
n
=
1
2

2
0
x
2
cos
nπx
2
dx =

0 dac˘a n par, n ≥ 2

2
π
2
n
2
dac˘a n impar, n ≥ 1
b
n
=
1
2

2
0
x
2
sin
nπx
2
dx =
(−1)
n−1
πn
, ∀ n ≥ 1.
Rezult˘a dezvoltarea:
a
0
2
+
¸
n≥1

a
n
cos
nπx
2
+b
n
sin
nπx
2

= f(x), ∀x ∈ (−2, 2),
deci:
1
4
+
¸
n≥1


2
π
2
(2n −1)
2
cos
(2n −1)πx
2
+
(−1)
n−1
πn
sin
nπx
2

=
=

0 , x ∈ (−2, 0]
x
2
, x ∈ (0, 2)
ˆ
In particular, pentru x = 1 rezult˘a identitatea (obt ¸inut˘a ¸si ˆın exercit ¸iul 17):
¸
n≥1
(−1)
n−1
2n −1
=
π
4
.
ˆ
In x = 2 funct ¸ia nu este continu˘a, deci seria Fourier nu converge ˆın acest
punct la f(2) = 1, ci, conform teoremei lui Dirichlet, la
f(2−) +f(2+)
2
=
1
2
;
rezult˘a identitatea (obt ¸inut˘a ¸si ˆın exercit ¸iul 16):
¸
n≥1
1
(2n −1)
2
=
π
2
8
.
6.3. SERII FOURIER 211
25. Fie funct ¸ia f : [0, π] → R, f(x) = x.
a. S˘a se dezvolte f ˆın serie de cosinusuri.
b. S˘a se dezvolte f ˆın serie de sinusuri.
Solut ¸ie
a. Calcul˘am coeficient ¸ii dezvolt˘arii ˆın serie de cosinusuri (coeficient ¸ii Fourier
ai prelungirii pare a funct ¸iei f la intervalul (−π, π)):
a
0
=
2
π

π
0
xdx = π,
a
n
=
2
π

π
0
xcos nxdx =
2x sin nx
πn

π
0

2

π
0
sin nxdx =
=
2((−1)
n
−1)
n
2
π
, ∀n ≥ 1.
Rezult˘a dezvoltarea ˆın serie de cosinusuri:
x =
π
2

¸
n≥1
4
π(2n −1)
2
cos(2n −1)x, ∀x ∈ [0, π],
egalitatea fiind adev˘arat˘a ˆın punctele x = 0 ¸si x = π deoarece prelungirea
par˘a este continu˘a.
b. Calcul˘am coeficient ¸ii dezvolt˘arii ˆın serie de sinusuri (coincid cu coeficient ¸ii
Fourier ai prelungirii impare a funct ¸iei f):
b
n
=
2
π

π
0
xsin nxdx =
2
π


1
n
xcos nx

π
0
+
1
n

π
0
cos nxdx

=
=
2(−1)
n−1
n
, ∀ n ≥ 1.
Rezult˘a dezvoltarea ˆın serie de sinusuri:
x =
¸
n≥1
2(−1)
n−1
n
sin nx, ∀ x ∈ [0, π).
26. Fie a ∈ R

; s˘a se dezvolte funct ¸ia f : [0, π) → R, f(x) = e
ax
:
a. ˆın serie de cosinusuri;
b. ˆın serie de sinusuri.
Solut ¸ie
Se calculeaz˘a coeficient ¸ii (a se vedea ¸si exercit ¸iul 19) ¸si rezult˘a dezvolt˘arile:
e
ax
=
e

−1

+
¸
n≥1
2a((−1)
n
e

−1)
π(a
2
+n
2
)
cos nx ∀ x ∈ [0, π).
212 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
e
ax
=
¸
n≥1
2n(1 −(−1)
n
e

)
π(a
2
+n
2
)
sin nx, ∀x ∈ (0, π).
27. S˘a se determine coeficient ¸ii Fourier complec¸si (spectrul ˆın frecvent ¸˘a)
ai funct ¸iei de perioad˘a 2π,
f(t) = e
|t|
, t ∈ [−π, π].
Solut ¸ie
Pentru orice n ∈ Z, coeficient ¸ii Fourier sunt:
´
f
n
=
1

π
−π
f(t)e
−int
dt =
=
1

π
−π
e
|t|
e
−int
dt =
1

0
−π
e
−t(1+in)
dt +
1

π
0
e
t(1−in)
dt =
=
−1
2π(1 +in)
e
−t(1+in)

0
−π
+
1
2π(1 −in)
e
t(1+in)

π
0
=
=
(−1)
n
π(n
2
+ 1)

insh(π) + ch(π) + (−1)
n+1

.
28. S˘a se determine coeficient ¸ii Fourier complec¸si ¸si seria Fourier pentru
funct ¸ia periodic˘a
f(x) =

−1 , x ∈ (−π, 0)
1 , x ∈ [0, π]
Solut ¸ie
Calcul˘am coeficient ¸ii Fourier; evident,
´
f
0
= 0. Pentru n ∈ Z

, avem:
´
f
n
=
1

0
−π
e
−int
dt +

π
0
e
−int
dt

=
=
1
2πin

e
−int

0
−π
− e
−int

π
0

=
i
πn
((−1)
n
−1) .
Din teorema lui Dirichlet, rezult˘a:
¸
n∈Z
´
f
2n+1
e
i(2n+1)t
=
¸
n∈Z
−2i
(2n + 1)π
e
i(2n+1)π
, ∀ t ∈ (−π, 0) ∪ (0, π).
29. S˘a se determine seria Fourier complex˘a a funct ¸iei de perioad˘a 2π:
f(x) =
x
2

x
2

, x ∈ (0, 2π].
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 213
S˘a se demonstreze c˘a seria converge uniform pe R.
Solut ¸ie
Calcul˘am mai ˆıntˆai coeficient ¸ii Fourier; pentru orice n ∈ Z

:
´
f
n
=
1


0

x
2

x
2

e
−inx
dx =
=
1
2πin


0

1
2

x

e
−inx
dx =
1
2πn
2

1
2

x

e
−inx


0
= −
1
2πn
2
.
Prin calcul direct,
´
f
0
=
π
6
.
Funct ¸ia f este continu˘a, periodic˘a ¸si de clas˘a (
1
pe port ¸iuni (funct ¸ia nu este
de clas˘a (
1
ˆın punctele 2kπ, ∀k ∈ Z), deci seria Fourier asociat˘a converge
uniform la f pe R:
π
6
+
¸
n∈Z

−1
2πn
2
e
inx
=
x
2

x
2

, ∀ x ∈ R.
6.4 Operatori pe spat ¸ii Hilbert
30. Fie T ∈ L(C
n
) cu matricea asociat˘a (ˆın baza canonic˘a) M
T
= (a
ij
)
i,j
.
a. S˘a se demonstreze c˘a matricea adjunctului T

este M
T
= (b
ij
)
ij
, unde,
b
ij
= a
ji
, ∀i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
b. S˘a se demonstreze c˘a operatorul T este autoadjunct dac˘a ¸si numai dac˘a
a
ij
= a
ji
, ∀i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
c. S˘a se demonstreze c˘a operatorul T este unitar dac˘a ¸si numai dac˘a M
T
este matrice ortogonal˘a.
Solut ¸ie
a. Fie ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ baza canonic˘a din R
n
; atunci, din definit ¸ie,
a
ij
=< Te
j
, e
i
>, ∀ i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦.
Pentru orice i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦, avem:
b
ij
=< T

e
j
, e
i
>=< e
j
, (T

)

e
i
>=< e
j
, Te
i
>= < Te
i
, e
j
> = a
ji
.
Celelalte afirmat ¸ii sunt consecint ¸e directe ale definit ¸iilor ¸si ale punctului a.
31. Fie (H, <, >) un spat ¸iu Hilbert ¸si fie T ∈ L(H).
Not˘am Ker(T) ¸si Im(T) nucleul ¸si, respectiv, imaginea operatorului T:
Ker(T) = ¦x ∈ H [ Tx = 0¦, Im(T) = ¦Tx [ x ∈ H¦.
214 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
S˘a se demonstreze egalit˘at ¸ile:
a. Ker(T) = (Im(T

))

.
b. Im(T) = (Ker(T

))

.
Solut ¸ie
a. Fie x ∈ Ker(T) ¸si fie y ∈ H; atunci:
< T

y, x >=< y, Tx >= 0
¸si deci x ⊥ Im(T

). Pentru incluziunea invers˘a, fie x ∈ (Im(T

))

; atunci,
pentru orice y ∈ H, avem:
< Tx, y >=< x, T

y >= 0
¸si deci Tx = 0, adic˘a x ∈ Ker(T).
b. Este o consecint ¸˘a a egalit˘at ¸ii (T

)

= T ¸si a egalit˘at ¸ii de la punctul a.
32. Operatorul diagonal
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice α ∈

(Z) ¸si pentru orice x ∈
2
(Z),
¸sirul produs αx : Z → C, (αx)(n) = α(n)x(n) este ˆın spat ¸iul
2
(Z).
b. Fie α ∈

(Z); s˘a se demonstreze c˘a operatorul:
D
α
:
2
(Z) →
2
(Z), D
α
x = αx
este liniar ¸si continuu ¸si | D
α
|=| α |

. Operatorul D
α
se nume¸ste opera-
tor diagonal.
c. S˘a se calculeze adjunctul operatorului D
α
¸si s˘a se caracterizeze operatorii
diagonali autoadjunct ¸i ¸si cei unitari.
d. S˘a se demonstreze c˘a D
α
este inversabil dac˘a ¸si numai dac˘a:
α(n) = 0, ∀n ∈ Z ¸si 0 nu este punct limit˘a al ¸sirului α,
sau, ˆıntr-o formulare echivalent˘a, 0 ∈ ¦α(n) [ n ∈ Z¦, unde, baraˆınseamn˘a,
ˆın acest caz, ˆınchiderea (ˆın C) a mult ¸imii respective.
e. S˘a se determine spectrul operatorului diagonal.
Solut ¸ie
a. Pentru orice α ∈

(Z) ¸si x ∈
2
(X), avem:
| αx |
2
=

¸
n∈Z
[α(n)x(n)[
2
≤| α |

| x |
2
,
deci αx ∈
2
(Z).
b. Liniaritatea este imediat˘a. Din inegalitatea:
| D
α
x |
2
=

¸
n∈Z
[α(n)x(n)[
2
≤| α |

| x |
2
,
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 215
rezult˘a c˘a D
α
este continuu ¸si ˆın plus | D
α
|≤| α |

.
Pentru a demonstra inegalitatea invers˘a, fie, pentru orice m ∈ Z, ¸sirul
σ : Z → C, σ
m
(n) = δ
n
m
,
unde, δ
n
m
este simbolul lui Kronecker.
Evident, | σ
m
|
2
= 1 ¸si D
α
σ
m
= α(m)σ
m
; rezult˘a:
[α(m)[ =| α(m)σ
m
|
2
=| D
α
σ
m
|
2
≤| D
α
| | σ
m
|
2
=| D
α
| .
Din inegalitatea obt ¸inut˘a, luˆand supremumul (dup˘a m ∈ Z), rezult˘a:
sup
m∈Z
[α(m)[ ≤| D
α
|,
¸si deci | α |

≤| D
α
| .
c. S˘a not˘am α ¸sirul definit prin α(n) = α(n), ∀ n ∈ Z. Pentru orice ¸siruri
x, y ∈
2
(Z), avem:
< D
α
x, y >=

¸
n=−∞
α(n)x(n)y(n) =
=

¸
n=−∞
x(n)

α(n)y(n)

=< x, αy >=< x, D
α
y >,
ceea ce arat˘a c˘a D

α
= D
α
. De aici rezult˘a urm˘atorele caracteriz˘ari:
D
α
este autoadjunct ⇔ α(n) ∈ R, ∀ n ∈ Z.
D
α
este unitar ⇔ [α(n)[ = 1, ∀ n ∈ Z.
d. S˘a presupunem mai ˆıntˆai c˘a ¸sirul α ∈

(Z) are propriet˘at ¸ile din enunt ¸,
adic˘a:
α(n) = 0 ¸si 0 nu este punct limit˘a al lui α.
Rezult˘a c˘a ¸sirul definit prin:
β : Z → C, β(n) =
1
α(n)
este m˘arginit, deci putem considera operatorul D
β
x = βx. Rezult˘a imediat
c˘a D
β
este inversul lui D
α
, deci D
α
este ˆın acest caz inversabil ¸si D
−1
α
= D
β
.
Reciproc, s˘a presupunem acum c˘a operatorul D
α
este inversabil ¸si fie D
−1
α
inversul s˘au; atunci:
σ
n
= D
−1
α
(D
α
σ
n
) = D
−1
α
(α(n)σ
n
) = α(n)D
−1
α
σ
n
,
216 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
deci
D
−1
α
σ
n
=
1
α(n)
σ
n
, ∀ n ∈ Z.
Considerˆand normele ambilor membri ˆın egalitatea de mai sus, obt ¸inem:
|
1
α(n)
σ
n
|
2
=| D
−1
α
σ
n
|
2
≤| D
−1
α
| | σ
n
|
2
=| D
−1
α
| .
Rezult˘a deci c˘a ¸sirul
1
α
este m˘arginit:

1
α(n)

≤| D
−1
α
|,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
e. Fie λ ∈ C ¸si fie 1 ¸sirul constant 1; aplicˆand rezultatul de la punctul
anterior operatorului D
α
−λI = D
α−1
, rezult˘a:
λ ∈ σ(D
α
) ⇔ ∃ n ∈ Z cu λ = α(n) sau λ este punct limit˘a al lui α.
ˆ
In concluzie, σ(D
α
) = ¦α(n) [ n ∈ Z¦, bara desemnˆand ˆınchiderea.
33. Fie H un spat ¸iu Hilbert ¸si fie T ∈ L(H). S˘a se demonstreze
implicat ¸ia:
λ ∈ σ
p
(T

) ⇒ λ ∈ σ(T).
Solut ¸ie
Dac˘a λ ∈ σ
p
(T

) , atunci , prin definit ¸ie, exist˘a x ∈ H , x = 0 astfel ˆıncˆat
T

x = λx; avem deci (aplic˘am exercit ¸iul 31):
¦0¦ = Ker(λI −T

) = (Im((λI −T

)

))

= (Im(λI −T))

,
ceea ce arat˘a c˘a Im(λI −T) = H , deci operatorul λI −T nu este surjectiv;
rezult˘a λ ∈ σ(T).
34. Operatorul de translat ¸ie unilateral
Pe spat ¸iul Hilbert
2
(N) consider˘am operatorul:
V :
2
(N) −→
2
(N) , (V x)(0) = 0 ¸si (V x)(n) = x(n −1) , ∀n ≥ 1.
Este evident c˘a definit ¸ia este corect˘a (V x ∈
2
(N)). Operatorul V se
nume¸ste operatorul de translat ¸ie unilateral. S˘a se demonstreze urm˘atoarele
propriet˘at ¸i:
a. V este liniar ¸si continuu.
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 217
b. V este o izometrie: | V x |
2
=| x |
2
, ∀x ∈
2
(N) .
De aici rezult˘a, in particular, c˘a | V |= 1.
c. V nu este operator inversabil (nu este surjectiv).
d. (V

x)(n) = x(n + 1) , ∀x ∈
2
(N) , ∀n ∈ N ¸si | V

|= 1.
e. V

V = I dar V V

= I.
f. Operatorul V nu are valori proprii: σ
p
(V ) = ∅ .
g. σ
p
(V

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ < 1¦ ¸si σ(V ) = σ(V

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ ≤ 1¦.
ˆ
In leg˘atur˘a cu afirmat ¸iile de la punctele b ¸si c s˘a observ˘am c˘a pe spat ¸ii
finit dimensionale nu exist˘a endomorfisme injective care s˘a nu fie surjective
( de fapt operatorul V este mai mult decˆat injectiv, este o izometrie);
dimpotriv˘a,ˆın cazul finit dimensional orice operator injectiv este ¸si surjectiv
( ˆın plus, orice izometrie este operator unitar). Este de asemenea de ret ¸inut
faptul c˘a V nu are valori proprii, ˆın timp ce ˆın cazul unui operator definit
pe un spat ¸iu finit dimensional spectrul este format numai din valori proprii.
Solut ¸ie
Prin definit ¸ie, V act ¸ioneaz˘a astfel:

2
(N) ÷ x = (x(0), x(1), x(2), ..) → (0, x(0), x(1), ..) = V x ∈
2
(N).
a,b,c. Liniaritatea o l˘as˘am ca exercit ¸iu. Este evident (din schema de mai
sus) c˘a | V x |
2
=| x |
2
, ¸si deci V este izometrie. Operatorul V nu este
surjectiv deoarece Im(V ) = ¦x ∈
2
(N) ; x(0) = 0¦ =
2
(N) de exemplu,
nu exist˘a x ∈
2
(N) astfel ˆıncˆat V x = σ
o
.
d. Pentru orice x, y ∈
2
(N) , avem:
< V x, y >=

¸
n=0
(V x)(n)y(n) =

¸
n=1
x(n −1)y(n) =

¸
n=0
x(n)y(n + 1),
ceea ce arat˘a c˘a adjunctul lui V este:

2
(N) ÷ y = (y(0), y(1), y(2), ..) → V

y = (y(1), y(2), y(3), ..) ∈
2
(N).
Este evident c˘a pentru orice x ∈
2
(N) avem | V

x |
2
≤| x |
2
,deci
| V

|≤ 1 . Dar | V

σ
1
|
2
=| σ
o
|
2
= 1 , deci | V

|= 1.
e. Este clar c˘a V

V = I ; dar, pentru orice x ∈
2
(N) cu proprietatea c˘a
x(0) = 0 , avem V V

x = x.
f. Ar˘at˘am acum c˘a V nu are valori proprii. Fie , prin absurd , λ ∈ C
astfel ˆıncˆat exist˘a x ∈
2
(N) , x = 0 , cu proprietatea V x = λx , adic˘a:
(0, x(0), x(1), x(2), ...) = (λx(0), λx(1), λx(2), ...).
De aici rezult˘a x(n) = 0 , ∀n ∈ N , contradict ¸ie cu x = 0.
Am demonstrat deci c˘a σ
p
(V ) = ∅.
218 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
g. Deoarece | V |=| V

|= 1 , rezult˘a c˘a spectrele operatorilor V ¸si V

sunt incluse ˆın discul unitate ˆınchis. Vom ar˘ata mai ˆıntˆai c˘a
σ
p
(V

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ < 1¦.
Din egalitatea V

x = λx , rezult˘a:
(x(1), x(2), x(3), ...) = (λx(0), λx(1), λx(2), ...),
¸si deci x(n + 1) = λ
n
x(0) , ∀n ∈ N . Dac˘a x(0) = 0 , atunci x = 0 .
Rezult˘a deci c˘a vectorii proprii x asociat ¸i valorii proprii λ sunt de forma:
x = (x(0), λx(0), λ
2
x(0), λ
3
x(0), ...) , cu condit ¸ia x(0) = 0.
Exist˘a ˆıns˘a restrict ¸ia x ∈
2
(N) , ceea ce este echivalent cu [λ[ < 1 . Am
demonstrat deci c˘a:
σ
p
(V

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ < 1¦.
Din exercit ¸iul anterior, rezult˘a c˘a σ(V ) ⊇ σ
p
(V

) .
ˆ
In concluzie, spectrele
operatorilor V ¸si V

cont ¸in discul unitate deschis ¸si sunt cont ¸inute ˆın dis-
cul unitate ˆınchis. Cum spectrul este mult ¸ime ˆınchis˘a, rezult˘a c˘a spectrele
celor doi operatori sunt egale cu discul unitate ˆınchis.
35. Fie H un spat ¸iu Hilbert ¸si fie T ∈ L(H). Mult ¸imea
σ
pa
(T) = ¦λ ∈ C [ ∃ x
n
∈ H cu | x
n
|= 1, ∀n ∈ N ¸si lim
n→∞
(λI −T)x
n
= 0¦
se nume¸ste spectrul punctual aproximativ al lui T. S˘a se demonstreze in-
cluziunile:
σ
p
(T) ⊆ σ
pa
(T) ⊆ σ(T).
Solut ¸ie
Pentru prima incluziune, fie λ ∈ σ
p
(T) ¸si fie x ∈ H un vector propriu
de norm˘a 1 asociat lui λ. Atunci ¸sirul constant x
n
= x, ∀n ∈ N satis-
face condit ¸iile: | x
n
|= 1 ¸si (λI − T)x
n
= 0, ∀n ∈ N, deci λ ∈ σ
pa
(T).
Incluziunea σ
pa
(T) ⊆ σ(T) se demonstreaz˘a prin reducere la absurd: pre-
supunem c˘a λ ∈ σ
pa
(T) ¸si λ ∈ σ(T). Atunci exist˘a un ¸sir x
n
cu propriet˘at ¸ile
| x
n
|= 1, ∀ n ∈ N ¸si lim
n→∞
(λI − T)x
n
= 0; de asemenea, exist˘a operatorul
(λI −T)
−1
. Aplicˆand acest operator egalit˘at ¸ii lim
n→∞
(λI −T)x
n
= 0, rezult˘a
lim
n→∞
x
n
= 0, contradict ¸ie cu | x
n
|= 1, ∀n ∈ N.
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 219
36. Fie H un spat ¸iu Hilbert ¸si fie T ∈ L(H).
a. Dac˘a T este inversabil, atunci σ(T
−1
) = ¦λ
−1
[ λ ∈ σ(T)¦.
b. Dac˘a T este unitar, atunci σ(T) ⊆ ¦λ ∈ C [ [λ[ = 1¦.
Solut ¸ie
a. Egalitatea cerut˘a este echivalent˘a cu dubla implicat ¸ie:
λ ∈ C ` σ(T) ⇔ λ
−1
∈ C ` σ(T
−1
).
Fie λ ∈ C ` σ(T), λ = 0; atunci exist˘a (λI − T)
−1
¸si, ˆın plus, el comut˘a cu
T, deci:
I = (λI −T)(λI −T)
−1
= (T
−1
−λ
−1
I) λT (λI −T)
−1
=
= (T
−1
−λ
−1
I) (λI −T)
−1
λT,
ceea ce arat˘a c˘a operatorul λ
−1
I −T
−1
este inversabil, deci:
λ
−1
∈ C ` σ(T
−1
).
Implicat ¸ia invers˘a rezult˘a datorit˘a simetriei ˆıntre T ¸si T
−1
. Demonstrat ¸ia
se ˆıncheie observˆand c˘a 0 ∈ (C ` σ(T)) ∩ (C ` σ(T
−1
)).
b. Presupunem c˘a T este operator unitar, deci T

= T
−1
. Demonstr˘am
mai ˆıntˆai c˘a | T |= 1:
| T |
2
=| TT

|=| I |= 1.
Evident, din egalitatea (adev˘arat˘a ˆın general, nu numai pentru operatori
unitari), (T

)
−1
= (T
−1
)

, rezult˘a c˘a ¸si T
−1
este operator unitar, deci
| T |=| T
−1
|= 1.
Fie acum λ ∈ σ(T); conform punctului precedent, rezult˘a c˘a λ
−1
∈ σ(T
−1
).
Dar [λ[ ≤| T |= 1 ¸si [λ
−1
[ ≤| T
−1
|= 1, deci [λ[ = 1.
37. Operatorul de translat ¸ie bilateral
Pe spat ¸iul Hilbert
2
(Z) consider˘am aplicat ¸ia:
W :
2
(Z) →
2
(Z) , (Wx)(n) = x(n −1) , ∀n ∈ Z.
W se nume¸ste operatorul de translat ¸ie bilateral. S˘a se demonstreze urm˘atoarele
propriet˘at ¸i:
a. W este liniar ¸si continuu.
b. Adjunctul lui W este (W

x)(n) = x(n + 1) , ∀n ∈ Z.
220 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
c. W este operator unitar: WW

= W

W = I ;
ˆın particular, | W |=| W

|= 1.
d. Operatorii W ¸si W

nu au valori proprii.
e. σ(W) = σ
pa
(W) = σ(W

) = σ
pa
(W

) = ¦λ ∈ C ; [λ[ = 1¦.
Reamintim c˘a σ
pa
este spectrul punctual aproximativ (cf. exercit ¸iul 35).
Solut ¸ie
a. Liniaritatea este imediat˘a; continuitatea rezult˘a din relat ¸ia evident˘a:
| Wx |
2
=| x |
2
.
b. Pentru orice x, y ∈
2
(Z) , avem:
< Wx, y >=
¸
n∈Z
x(n −1)y(n) =
¸
n∈Z
x(n)y(n + 1),
¸si deci ˆıntr-adev˘ar (W

x)(n) = x(n + 1) , ∀n ∈ Z.
c. Egalit˘at ¸ile WW

= W

W = I sunt evidente.
d. Vom demonstra c˘a W nu are valori proprii (analog se arat˘a ¸si pentru
W

). Presupunem prin absurd c˘a exist˘a λ ∈ C ¸si x ∈
2
(Z) , x = 0 astfel
ˆıncˆat Wx = λx, adic˘a
x(n −1) = λx(n) , ∀n ∈ Z.
Rezult˘a deci c˘a x(n) = λ
−n
x(0) , ∀n ∈ Z. Dar x ∈
2
(Z) ¸si deci seriile
geometrice:
0
¸
n=−∞
[x(0)[
2
[λ[
−2n
¸si

¸
n=0
[x(0)[
2
[λ[
−2n
trebuie s˘a fie simultan convergente; acest lucru este posibil numai dac˘a
x(0) = 0 , adic˘a x = 0 , contradict ¸ie.
e. Spectrele operatorilor W ¸si W

sunt incluse ˆın cercul unitate pentru c˘a
sunt operatori unitari (exercit ¸iul 36).
Demonstr˘am c˘a spectrul punctual aproximativ al lui W este egal cu cercul
unitate. Fie λ = e
it
¸si fie x
n

2
(Z) , ¸sirul definit prin:
x
n
(k) = (2n + 1)

1
2
e
−ikt
pentru [k[ ≤ n ¸si x
n
(k) = 0 ˆın rest.
Propunem cititorului s˘a arate c˘a | x
n
|
2
= 1 ¸si:
lim
n→∞
| (λI −W)x
n
|
2
= 0.
Analog se calculeaz˘a ¸si σ
pa
(W

). Cum σ(W) ¸si σ(W

) sunt incluse ˆın
cercul unitate, demonstrat ¸ia este ˆıncheiat˘a.
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 221
38. Operatorul integral
Fie spat ¸iul Hilbert (L
2
[0, 1] , | |
2
) al funct ¸iilor de p˘atrat integrabil pe in-
tervalul [0, 1] ˆın raport cu m˘asura Lebesgue. Fie K : [0, 1] [0, 1] → C o
funct ¸ie de p˘atrat integrabil pe [0, 1] [0, 1] ¸si fie:
| K |
2
=

1
0

1
0
[K(x, y)[
2
dxdy.
a. S˘a se demonstreze c˘a pentru orice funct ¸ie f ∈ L
2
[0, 1] , funct ¸ia g definit˘a
prin egalitatea:
g(x) =

1
0
K(x, y)f(y)dy
este ˆın L
2
[0, 1].
Rezult˘a deci c˘a putem defini aplicat ¸ia:
T
K
: L
2
(0, 1) → L
2
(0, 1) , (T
K
f)(x) =

1
0
K(x, y)f(y)dy.
Operatorul T
K
se nume¸ste operatorul integral definit de nucleul K .
b. S˘a se demonstreze c˘a T
K
este liniar ¸si continuu ¸si | T
K
|≤| K |
2
.
c. Fie T
K
¸si T
H
doi operatori integrali cu nucleele K ¸si respectiv H .
S˘a se demonstreze c˘a operatorul T
K
T
H
este operator integral ¸si are nucleul
definit prin G(x, y) =

1
0
K(x, z)H(z, y)dz , deci:
(T
K
T
H
f)(x) =

1
0

1
0
K(x, z)H(z, y)dz

f(y)dy.
ˆ
In cazul particular K = H , obt ¸inem:
(T
2
K
f)(x) =

1
0

1
0
K(x, z)K(z, y)dz

dx.
d. Dac˘a ¸sirul de nuclee K
n
converge ˆın spat ¸iul Hilbert L
2
([0, 1] [0, 1])
la funct ¸ia K , atunci ¸sirul de operatori integrali T
K
n
converge ˆın spat ¸iul
(L

L
2
[0, 1]

, | | ) la operatorul integral T
K
.
e. Adjunctul operatorului T
K
este operatorul integral T
¯
K
, cu nucleul

K(x, y) = K(y, x)
ˆ
In particular, T
K
este autoadjunct dac˘a ¸si numai dac˘a nucleul K are pro-
prietatea K(x, y) = K(y, x) ( un astfel de nucleu se nume¸ste simetric).
222 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Solut ¸ie
a. Avem (folosim inegalitatea lui Schwarz):
| g |
2
2
=

1
0

1
0
K(x, y)f(y) dy

2
dx ≤

1
0

1
0
[K(x, y)[
2
dy

1
0
[f(y)[
2
dy

dx =| f |
2
2
| K |
2
2
.
b. Liniaritatea este imediat˘a; continuitatea rezult˘a din punctul precedent
¸si ˆın plus | T
K
|≤| K |
2
.
c. Pentru orice f ∈ L
2
[0, 1] , avem:
(T
K
T
H
f)(x) =

1
0
K(x, y) (T
H
f) (y)dy =
=

1
0

1
0
K(x, y)H(y, z)f(z)dzdy =

1
0

1
0
K(x, y)H(y, z)dy

f(z)dz =
=

1
0
G(x, z)f(z)dz = (T
G
f)(x).
d. Demonstrat ¸ia este o consecint ¸˘a imediat˘a a inegalit˘at ¸ii dintre normele
operatorului integral ¸si a nucleului s˘au:
| T
K
n
−T
K
|≤| K
n
−K |
2
→ 0.
e. Pentru orice f, g ∈ L
2
[0, 1] , avem:
< T
K
f, g >=

1
0
(T
K
f)(x)g(x)dx =
=

1
0

f(y)

1
0
K(x, y)g(x)dx

dy =
=

1
0
f(y)

1
0

K(y, x)g(x)dx

dy =< f, T
¯
K
g > .
39. Operatorul Volterra
Un operator integral T
K
(a se vedea exercit ¸iul precedent) se nume¸ste oper-
ator de tip Volterra dac˘a nucleul K are proprietatea: K(x, y) = 0 , ∀x < y .
Rezult˘a c˘a un operator Volterra este definit prin:
(T
K
f)(x) =

x
0
K(x, y)f(y)dy , ∀f ∈ L
2
[0, 1].
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 223
Analogia cu teoria matricelor este evident˘a: operatorii de tip Volterra sunt
analogul operatorilor asociat ¸i matricelor inferior triunghiulare. Se ¸stie c˘a
dac˘a o matrice A este strict inferior triunghiular˘a, atunci ea este nilpo-
tent˘a, adic˘a exist˘a m ∈ N astfel ˆıncˆat A
m
= O. Scopul acestui exercit ¸iu
este de a demonstra o proprietate asem˘an˘atoare ¸si pentru operatorii Volterra
definit ¸i de nuclee m˘arginite; o consecint ¸˘a va fi calculul spectrului unui astfel
de operator.
Fie K ∈ L
2
([0, 1] [0, 1]) un nucleu Volterra m˘arginit, deci | K |

< ∞;
atunci, operatorul Volterra asociat, T
K
, are propriet˘at ¸ile:
a. lim
n→∞
(| T
n
K
|)
1
n
= 0.
b. σ(T
K
) = ¦0¦ ; un operator cu aceast˘a proprietate se nume¸ste cvasinilpo-
tent.
Solut ¸ie
a. Vom demonstra mai ˆıntˆai c˘a produsul a doi operatori de tip Volterra T
K
¸si T
H
este un operator de acela¸si tip. T¸ inˆand cont de cele demonstrate ˆın
exercit ¸iul precedent (punctul c), este suficient s˘a ar˘at˘am implicat ¸ia:
K(x, y) = H(x, y) = 0 , ∀x < y ⇒ G(x, y) = 0 , ∀x < y,
unde, conform exercit ¸iului precedent (punctul c):
G(x, y) =
1

0
K(x, z)H(z, y)dz.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a x < y , atunci orice z ∈ [0, 1] trebuie s˘a verifice cel put ¸in
una din inegalit˘at ¸ile: x < z sau z < y ; ˆın primul caz, avem K(x, z) = 0 ,
iar ˆın al doilea H(z, y) = 0 , deci oricum G(x, y) = 0 . Dac˘a x ≥ y , atunci:
G(x, y) =

x
y
K(x, z)H(z, y).
S˘a presupunem acum c˘a H = K ¸si s˘a not˘am ˆın acest caz
K
[2]
(x, y) = G(x, y) =

1
0
K(x, z)K(z, y)dz,
¸si ˆın general pentru n ∈ N:
K
[n]
(x, y) =

1
0
K(x, z)K
[n−1]
(z, y)dz.
Pentru orice 0 ≤ y ≤ x ≤ 1 , avem:
[K
[2]
(x, y)[ =

x
y
K(x, z)K(z, y)dz

≤| K |
2

(x −y).
224 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Prin induct ¸ie rezult˘a c˘a pentru orice n ∈ N ¸si y ≤ x, avem:
[K
[n]
(x, y)[ ≤
| K |
n

(n −1)!
(x −y)
n−1

| K |
n

(n −1)!
.
Rezult˘a deci c˘a:
(| T
n
K
|)
1
n

| K
[n]
|

1
n

| K |

(n −1)!
1
n
−→ 0,
pentru n −→ ∞, ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
b. Reamintim c˘a raza spectral˘a a unui operator T este:
r(T) = sup¦[λ[ ; λ ∈ σ(T)¦ = lim
n→∞
| T
n
|
1
n
.
Din definit ¸ia razei spectrale rezult˘a ˆın mod evident c˘a dac˘a r(T) = 0 ,
atunci σ(T) = ¦0¦ . Din cele demonstrate la punctul precedent, rezult˘a
c˘a r(T
K
) = 0 , deci σ(T
K
) = ¦0¦ .
40. Fie L

[0, 2π] spat ¸iul Banach al funct ¸iilor esent ¸ial m˘arginite cu
norma | |

.
a. S˘a se arate c˘a pentru orice φ ∈ L

[0, 2π] ¸si f ∈ L
2
[0, 2π], funct ¸ia produs
φf este ˆın L
2
[0, 2π].
b. Pentru orice φ ∈ L

[0, 2π], fixat˘a definim operatorul:
M
φ
: L
2
[0, 2π] → L
2
[0, 2π], M
φ
(f) = φf.
S˘a se demonstreze c˘a M
φ
este operator liniar ¸si continuu.
Operatorul M
φ
se nume¸ste operatorul de ˆınmult ¸ire cu funct ¸ia φ.
c. S˘a se demonstreze c˘a | M
φ
|=| φ |

.
d. S˘a se demonstreze c˘a M

φ
= M
φ
, unde, φ(t) = φ(t), ∀t ∈ [0, 2π]. S˘a se
caracterizeze apoi operatorii de ˆınmult ¸ire autoadjunct ¸i ¸si cei unitari.
Solut ¸ie
a. Pentru orice φ ∈ L

[0, 2π] ¸si f ∈ L
2
[0, 2π], avem:
| φf |
2
=


0
[φ(t)f(t)[
2
dt ≤| φ |

| f |
2
< ∞.
b. Liniaritatea aplicat ¸iei M
φ
este evident˘a; continuitatea este echivalent˘a
cu existent ¸a unei constante k > 0 cu proprietatea
| M
φ
f |
2
≤ k | f |
2
, ∀f ∈ L
2
[0, 2π].
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 225
Din calculul f˘acut la punctul a, rezult˘a c˘a putem lua k =| φ |

, ceea ce
ˆıncheie demonstrat ¸ia.
c. Prin definit ¸ie, norma | M
φ
| este:
| M
φ
|= inf¦k > 0 ; | M
φ
f |
2
≤ k | f |
2
, ∀f ∈ L
2
[0, 2π]¦.
Inegalitatea | M
φ
|≤| φ |

a fost demonstrat˘a la punctul b; demonstr˘am
acum inegalitatea invers˘a. Pentru orice n ∈ N consider˘am mult ¸imea:
A
n
= ¦t ∈ [0, 2π] ; [φ(t)[ ≥| φ |


1
n
¦.
Din definit ¸ia normei | |

rezult˘a c˘a m˘asura Lebesgue a mult ¸imii A
n
este
nenul˘a (¸si finit˘a, deoarece m˘asur˘a ˆıntregului cerc este finit˘a). Fie χ
n
funct ¸ia
caracteristic˘a a mult ¸imii A
n
; evident χ
n
∈ L
2
[0, 2π] ¸si:
| M
φ
χ
n
|
2
=


0
[φ(t)χ(t)[
2
dt ≥


0

| φ |


1
n

2

n
(t)[
2
dt ≥

| φ |


1
n

| χ
n
|
2
, ∀n ∈ N.
Rezult˘a inegalitatea:
| M
φ
|≥| φ |


1
n
, ∀n ∈ N,
deci | M
φ
|≥| φ |

.
d. Dac˘a f, g ∈ L
2
[0, 2π] , atunci:
< M
φ
f, g >=
1


0
(φ(t)f(t)) g(t) dt =
=
1


0
f(t) (φ(t) g(t)) dt =< f, M
φ
g >,
¸si deci (M
φ
)

= M
φ
. Rezult˘a imediat urm˘atoarele caracteriz˘ari:
M
φ
este autoadjunct dac˘a ¸si numai dac˘a φ(t) ∈ R, ∀t ∈ [0, 2π].
M
φ
este unitar dac˘a ¸si numai dac˘a [φ(t)[ = 1, ∀t ∈ [0, 2π].
41.
ˆ
In spat ¸iul Hilbert L
2
[0, 2π] consider˘am submult ¸imea:
H
2
[0, 2π] = ¦f ∈ L
2
[0, 2π] [
´
f
k
= 0, ∀k ∈ Z, k ≤ −1¦.
226 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
a. S˘a se demonstreze c˘a H
2
[0, 2π] este subspat ¸iu vectorial ˆın L
2
[0, 2π].
b. S˘a se demonstreze c˘a H
2
[0, 2π] este subspat ¸iu ˆınchis ˆın L
2
[0, 2π].
c. Fie funct ¸ia ω
1
(t) = e
it
, ∀ t ∈ [0, 2π] ¸si fie M
ω
1
operatorul de ˆınmult ¸ire
cu funct ¸ia ω
1
: M
ω
1
f = ω
1
f, ∀ f ∈ L
2
[0, 2π] (cf. exercit ¸iului precedent). S˘a
se demonstreze c˘a H
2
[0, 2π] este subspat ¸iu invariant pentru operatorul M
ω
,
adic˘a M
ω
1
h ∈ H
2
[0, 2π], ∀ h ∈ H
2
[0, 2π].
Solut ¸ie
ˆ
In acest exercit ¸iu (¸si ˆın urm˘atorul) vom nota coeficient ¸ii Fourier ai unei
funct ¸ii f cu
´
f(n).
a. Pentru orice f, g ∈ H
2
[0, 2π] ¸si α, β ∈ C, avem:
¯
(αf +βg)(k) = α
´
f(k) +β´ g(k) = 0, ∀k ∈ Z, k ≤ −1,
deci H
2
[0, 2π] este subspat ¸iu ˆın L
2
[0.2π].
b. Fie f
n
∈ H
2
[0, 2π] un ¸sir de funct ¸ii ¸si fie f ∈ L
2
[0, 2π]. Trebuie s˘a
demonstr˘am c˘a dac˘a f
n
converge ˆın norma | |
2
la f , atunci f ∈ H
2
[0, 2π].
Pentru aceasta, fie k ∈ Z, k ≤ −1; calcul˘am:
´
f(k) =
1


0
f(t)e
−ikt
dt =
=
1


0
e
−ikt
(f(t) −f
n
(t))dt +
1


0
f
n
(t)e
−ikt
dt =
=
1


0
e
−ikt
(f(t) −f
n
(t)) dt.
Ultima integral˘a tinde la 0 cˆand n → ∞ :


0
e
−ikt
(f
n
−f(t)) dt


0

e
ikt
(f
n
(t) −f(t))

dt =
= 2π | f
n
−f |
1
≤ 2π | f
n
−f |
2
→ 0,
unde, ultima inegalitate a fost demonstrat˘a ˆın exercit ¸iul 11.
Rezult˘a
´
f(k) = 0, ∀k ∈ Z, k ≤ −1, ¸si deci f ∈ H
2
[0, 2π].
c. Fie k ∈ Z, k ≤ −1 ¸si h ∈ H
2
[0, 2π]; atunci:
¯
(M
ω
1
h)(k) =
1


0
h(t) e
it
e
−ikt
dt =
=
1


0
h(t) e
−i(k−1)t
dt =
´
h(k −1) = 0,
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
6.4. OPERATORI PE SPAT¸ II HILBERT 227
42. Fie W :
2
(Z) →
2
(Z), (Wx)(n) = x(n−1), operatorul de translat ¸ie
bilateral (a se vedea exercit ¸iul 37) ¸si fie, pentru orice k ∈ Z, operatorul:
(W
k
x)(n) = x(n −k), ∀x ∈
2
(Z).
Fie, pentru orice k ∈ Z funct ¸ia ω
k
(t) = e
ikt
, ∀ t ∈ [0, 2π] ¸si fie M
ω
k
operatorul
de ˆınmult ¸ire asociat, adic˘a (cf. exercit ¸iului 40):
(M
ω
k
f)(t) = ω
k
(t)f(t) = e
ikt
f(t), ∀f ∈ L
2
[0, 2π].
S˘a se demonstreze egalitatea:
¯
(M
ω
k
f)(n) = (W
k
´
f )(n), ∀ f ∈ L
2
[0, 2π], ∀ k ∈ Z, ∀n ∈ Z.
Solut ¸ie
Cu notat ¸iile din enunt ¸, avem:
¯
(M
ω
k
f)(n) =
1


0
ω
k
(t)f(t) e
−int
dt =
=
1


0
f(t) e
−i(n−k)t
dt =
´
f(n −k) = (W
k
´
f )(n),
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
228 CAPITOLUL 6. M
˘
ASUR
˘
A S¸I INTEGRAL
˘
A
Capitolul 7
Integrale duble ¸si triple
7.1 Not ¸iuni teoretice
M˘asura Lebesgue
Fie R
k
spat ¸iul euclidian k-dimensional ¸si fie −∞ ≤ a
i
≤ b
i
≤ ∞,
∀ i = 1, 2..., k. Un paralelipiped ˆın R
k
este orice mult ¸ime de forma:
P = ¦(x
1
, x
2
, ..., x
k
) [ a
i
≤ x
i
≤ b
i
, ∀i = 1, 2, ..., k¦.
Inegalit˘at ¸ile nestricte pot fi ˆınlocuite ¸si de inegalit˘at ¸i stricte. Prin definit ¸ie,
mult ¸imea vid˘a ¸si R
k
sunt paralelipipede.
M˘asura (Lebesgue) a unui paralelipiped este definit˘a prin:
µ(P) = Π
n
i=1
(b
i
−a
i
).
ˆ
In cazurile particulare k = 1, 2, 3 se obt ¸in not ¸iunile uzuale de lungime, arie,
volum.
O submult ¸ime E ⊆ R
k
se nume¸ste elementar˘a dac˘a exist˘a P
1
, P
2
, ..., P
n
paralelipipede astfel ˆıncˆat E =
n
¸
i=1
P
i
.
Not˘am cu c familia mult ¸imilor elementare din R
k
.
Orice mult ¸ime elementar˘a se poate scrie ca reuniune de paralelipipede dis-
juncte dou˘a cˆate dou˘a. Dac˘a E =
n
¸
i=1
P
i
este o astfel de descompunere,
atunci m˘asura Lebesgue a lui E este: µ(E) =
n
¸
i=1
µ(P
i
). Se poate ar˘ata c˘a
µ(E) nu depinde de descompunerea considerat˘a.
229
230 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
Propriet˘at ¸ile aplicat ¸iei µ pe familia mult ¸imilor elementare sunt:
i. dac˘a A, B ∈ c atunci A∪ B, A∩ B, A` B sunt mult ¸imi elementare.
ii. dac˘a A, B ∈ c astfel ˆıncˆat A∩ B = ∅ atunci µ(A∪ B) = µ(A) +µ(B).
iii. pentru orice A ∈ c ¸si ε > 0 exist˘a F, G ∈ c, F ˆınchis˘a ¸si G deschis˘a
astfel ˆıncˆat:
F ⊆ A ⊆ G
µ(G) −ε < µ(A) < µ(F) +ε.
Aplicat ¸ia µ se prelunge¸ste la toate p˘art ¸ile lui R
k
; fie A ⊆ R
k
¸si fie
µ

(A) = inf¦
¸
n∈N
µ(A
n
) [ A ⊆
¸
n∈N
A
n
, A
n
∈ c, A
n
deschis˘a ∀n ∈ N¦.
Aplicat ¸ia µ

se nume¸ste m˘asur˘a exterioar˘a; principalele propriet˘at ¸i sunt:
i. µ

(A) ≥ 0, ∀A ⊆ R
k
.
ii. dac˘a A
1
⊆ A
2
atunci µ

(A
1
) ≤ µ

(A
2
).
iii. dac˘a E ∈ c atunci µ

(E) = µ(E).
iv. µ

¸
n∈N
A
n


¸
n∈N
µ

(A
n
), ∀A
n
⊆ R
k
.
Se demonstreaz˘a c˘a exist˘a o σ-algebr˘a de p˘art ¸i ale lui R
k
, notat˘a ´ astfel
ˆıncˆat restrict ¸ia µ

: ´ → [0, ∞] este m˘asur˘a. M˘asura astfel obt ¸inut˘a (notat˘a
µ) se nume¸ste m˘asura Lebesgue (ˆın R
k
), iar elementele lui ´ se numesc
mult ¸imi m˘asurabile Lebesgue.
Principalele propriet˘at ¸i ale spat ¸iului cu m˘asur˘a

R
k
, ´, µ

sunt:
i. ´ cont ¸ine mult ¸imile Boreliene.
ii. dac˘a A ∈ ´ atunci µ(A) = inf¦µ(D) [ D deschis˘a ¸si D ⊇ A¦.
iii. dac˘a A ∈ ´ atunci µ(A) = sup¦µ(K) [ K compact˘a ¸si K ⊆ A¦.
iv orice mult ¸ime compact˘a are m˘asur˘a Lebesgue finit˘a.
v. dac˘a A ∈ ´, µ(A) = 0 ¸si B ⊆ A atunci B ∈ ´ ¸si µ(B) = 0.
vi. dac˘a A ∈ ´ atunci pentru orice x ∈ R
k
mult ¸imea (translatat˘a)
A+x = ¦a +x [ a ∈ A¦ este m˘asurabil˘a Lebesgue ¸si µ(A+x) = µ(A).
Integrala Lebesgue
Dac˘a f este o funct ¸ie integrabil˘a ˆın raport cu m˘asura Lebesgue (ˆın R
k
),
atunci integrala corespunz˘atoare (pe o mult ¸ime A) se noteaz˘a

A
f(x
1
, x
2
, ..., x
k
)dx
1
dx
2
...dx
k
.
ˆ
In cazurile particulare (uzuale) k = 1, 2, 3 se folosesc notat ¸iile:

A
f(x)dx,

A
f(x, y)dxdy,

A
f(x, y, z)dxdydz.
7.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 231
Leg˘atura cu integrabilitatea ˆın sens Riemann
i. Dac˘a f : [a, b] → R este o funct ¸ie integrabil˘a Riemann (pe intervalul
compact [a, b]), atunci f este ¸si integrabil˘a ˆın raport cu m˘asura Lebesgue ¸si
cele dou˘a integrale sunt egale.
ii. Dac˘a f : [a, b] → R este o funct ¸ie m˘arginit˘ a atunci ea este integrabil˘a
Riemann dac˘a ¸si numai dac˘a mult ¸imea punctelor sale de discontinuitate are
m˘asura Lebesgue nul˘a (se spune c˘a f este continu˘a a.p.t.).
iii. Exist˘a funct ¸ii care sunt integrabile Lebesgue dar nu sunt integrabile
Riemann; de exemplu, funct ¸ia lui Dirichlet (pe intervalul [0, 1]) nu este in-
tegrabil˘a Riemann dar este integrabil˘a Lebesgue (integrala sa este 0, pentru
c˘a funct ¸ia este nul˘a a.p.t.).
iv. Dac˘a

b
a
f(x)dx este o integral˘a Riemann improprie absolut convergent˘a
atunci f este integrabil˘a Lebesgue ¸si integralele sunt egale.
Exist˘a ˆıns˘a integrale Riemann improprii convergente

b
a
f(x)dx (dar nu ab-
solut convergente) pentru care funct ¸ia f nu este integrabil˘a Lebesgue; de
exemplu f(x) =
sin x
x
pe intervalul (0, ∞).
Teorema lui Fubini
ˆ
In continuare not˘am (x, y) ∈ R
k+p
, m˘asura Lebesgue ˆın R
k
cu dx, m˘asura
Lebesgue ˆın R
p
cu dy ¸si m˘asura Lebesgue ˆın R
k+p
cu dxdy.
Fie f : R
k+p
→ R o funct ¸ie integrabil˘a Lebesgue; atunci:

R
k

R
p
f(x, y)dy

=

R
k+p
f(x, y)dxdy =

R
p

R
k
f(x, y)dx

dy.
Urm˘atoarele cazuri particulare ale rezultatului de mai sus sunt frecvent
utilizate ˆın aplicat ¸ii.
i. Fie ϕ, φ : [a, b] → R dou˘a funct ¸ii continue astfel ˆıncˆat ϕ ≤ φ ¸si fie
mult ¸imea
K = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x ∈ [a, b], ϕ(x) ≤ y ≤ φ(x)¦.
Dac˘a f : K → R este o funct ¸ie continu˘a, atunci f este integrabil˘a Lebesgue
pe K ¸si:

K
f(x, y)dxdy =

b
a

φ(x)
ϕ(x)
f(x, y)dy

dx.
ˆ
In particular, aria mult ¸imii K este:
µ(K) =

K
dxdy =

b
a
(φ(x) −ϕ(x)) dx.
232 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
ii. Fie D ⊆ R
2
o mult ¸ime compact˘a, fie ϕ, φ : D → R dou˘a funct ¸ii continue
astfel ˆıncˆat ϕ ≤ φ ¸si fie
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ (x, y) ∈ D, ϕ(x, y) ≤ z ≤ φ(x, y)¦.
Dac˘a f : Ω → R este o funct ¸ie continu˘a, atunci f este integrabil˘a Lebesgue
pe Ω ¸si:


f(x, y, z)dxdydz =

D

φ(x,y)
ϕ(x,y)
f(x, y, z)dz

dxdy.
ˆ
In particular, volumul lui Ω este:
µ(Ω) =


dxdydz =

D
(φ(x, y) −ϕ(x, y)) dxdy.
Formula schimb˘arii de variabile
Fie A ⊆ R
n
o mult ¸ime deschis˘a ¸si fie Λ : A → Λ(A) ⊆ R
n
un difeomorfism.
Pentru orice funct ¸ie continu˘a f : Λ(A) → R, avem:

Λ(A)
f(x)dx =

A
(f ◦ Λ)(y)[J
Λ
(y)[dy,
unde J
Λ
este iacobianul difeomorfismului Λ.
7.2 Integrale duble
1. S˘a se calculeze urm˘atoarele integrale duble:
a.

D
xy
2
dxdy, unde D = [0, 1] [2, 3].
b.

D
xydxdy, unde D = ¦(x, y) ∈ R
2
; y ∈ [0, 1] , y
2
≤ x ≤ y¦.
c.

D
ydxdy , unde D = ¦(x, y) ∈ R
2
; (x −2)
2
+y
2
≤ 1¦.
Solut ¸ie
a.

D
xy
2
dxdy =

1
0
dx

3
2
xy
2
dy =

1
0
19
3
xdx =
19
6
.
b.

D
xydxdy =

1
0

y
y
2
xydx =
1
2

1
0

y
3
−y
5

dy =
1
24
.
c.

D
ydxdy =

3
1
dx


1−(x−2)
2


1−(x−2)
2
ydy = 0.
7.2. INTEGRALE DUBLE 233
2. S˘a se calculeze integralele duble:
a.

D
(x+3y)dxdy, D fiind mult ¸imea plan˘a m˘arginit˘a de curbele de ecuat ¸ii
y = x
2
+ 1, y = −x
2
, x = −1, x = 3.
b.

D
e
|x+y|
dxdy, D fiind mult ¸imea plan˘a m˘aginit˘a de curbele de ecuat ¸ii
x +y = 3, x +y = −3, y = 0, y = 3.
c.

D
xdxdy, D fiind mult ¸imea plan˘a m˘arginit˘a de curba de ecuat ¸ie
x
2
+y
2
= 9, x ≥ 0.
Solut ¸ii
a.

D
(x + 3y)dxdy =

3
−1
dx

x
2
+1
−x
2
(x + 3y)dy.
b. Fie D
1
= ¦(x, y) ∈ D; x +y ≤ 0¦ ¸si D
2
= D ` D
1
.
Atunci D = D
1
∪ D
2
¸si:

D
e
|x+y|
dxdy =

D
1
e
−x−y
dxdy +

D
2
e
x+y
dxdy =
=

3
0
dy

−y
−3−y
e
−x−y
dx +

3
0
dy

3−y
−y
e
x+y
dx.
c.

D
xdxdy =

3
−3
dy


9−y
2
0
xdx.
3. Folosind coordonatele polare, s˘a se calculeze integralele:
a.

D
e
x
2
+y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 1¦.
b.

D

1 +

x
2
+y
2

dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
−y ≤ 0, x ≥ 0¦.
c.

D
ln(1 +x
2
+y
2
)dxdy, D fiind m˘arginit de curbele de ecuat ¸ii
x
2
+y
2
= e
2
, y = x

3, x = y

3, x ≥ 0.
Solut ¸ie
Coordonatele polare sunt x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ, iacobianul este ρ, iar
domeniul maxim pentru coordonatele ρ ¸si ϕ este (ρ, ϕ) ∈ [0, ∞) [0.2π).
234 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
a. In coordonate polare domeniul de integrare este dreptunghiul
(ρ, ϕ) ∈ [0, 2π) [0, 1], ¸si deci:

D
e
x
2
+y
2
dxdy =


0

1
0
ρe
ρ
2
dρ =
1
2


0
e
ρ
2

1
0
dϕ = π(e −1).
b.
ˆ
Inlocuind pe x ¸si y ˆın condit ¸iile ce definesc domeniul D, obt ¸inem
ρ ≤ sin ϕ, cos ϕ ≥ 0
¸si deci
ϕ ∈ [0,
π
2
), ρ ∈ [0, sin ϕ].
Rezult˘a:

D

1 +

x
2
+y
2

dxdy =
π
2
0

sin ϕ
0
ρ(1 +ρ)dρ =
π
8
+
2
9
.
c. Domeniul de integrare ˆın coordonate polare este dreptunghiul
(ρ, ϕ) ∈ [0, e] [
π
6
,
π
3
], deci:

D
ln(1 +x
2
+y
2
)dxdy =

e
0

π
3
π
6
ρ ln(1 +ρ
2
)dϕ =
=
π(1 +e
2
)
12

ln(1 +e
2
) −1

+
π
12
.
4. S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−2
integralele:
a.

A
dxdy
1 +xy
, A = [0,
1
2
] [0, 1].
b.

B
ln(x
2
+y
2
)

(x
2
+y
2
−1)(x
2
+y
2
)
, dxdy, unde:
B = ¦(x, y) ; 1 ≤ x
2
+y
2
≤ (e −1)
2
¦.
Solut ¸ii
a.

A
dxdy
1 +xy
=
1
2
0
dx

1
0
dy
1 +xy
=
1
2
0
ln(1 +xy)
x

1
0
dx =
=
1
2
0
ln(1 +x)
x
dx =
1
2
0
¸
n≥0
(−1)
n
n + 1
x
n
dx =
¸
n≥0
(−1)
n
(n + 1)
2
2
n+1

=
65
144
.
7.2. INTEGRALE DUBLE 235
b. Folosim coordonatele polare:

B
ln(x
2
+y
2
)

(x
2
+y
2
−1)(x
2
+y
2
)
= 4π

e−1
1
ln ρ
ρ −1
dρ =
= 4π

e−2
0
ln(1 +u)
u
du = 4π

e−2
0
¸
n≥0
(−1)
n
n + 1
ρ
n
dρ =
= 4π
¸
n≥0
(−1)
n
(e −2)
n+1
(n + 1)
2
.
ˆ
In continuare se aproximeaz˘a suma seriei alternate obt ¸inute.
5. Fie D ⊆ R
2
¸si fie f : D → [0, ∞) o funct ¸ie continu˘a.
S˘a se calculeze volumul mult ¸imii
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; (x, y) ∈ D, 0 ≤ z ≤ f(x, y)¦,
ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 2y¦, f(x, y) = x
2
+y
2
.
b. D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ x, y > 0¦, f(x, y) = xy.
c. D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 2x + 2y −1¦, f(x, y) = y.
Solut ¸ie
Volumul mult ¸imii Ω este dat de formula
vol(Ω) =

D
f(x, y)dxdy
a. Trecˆand la coordonate polare, se obt ¸ine:
vol(Ω) =

D
(x
2
+y
2
)dxdy =

π
0

2 sinϕ
0
ρ
3
dρ =
3
2
π.
b. Cu aceea¸si metod˘a, se obt ¸ine:
vol(Ω) =

D
xydxdy =
π
2
0

cos ϕ
0
ρ
3
cos ϕsinϕdρ =
1
24
.
c. Cu schimbarea de variabile:
x = 1 +ρ cos ϕ, y = 1 +ρ sin ϕ, (ρ, ϕ) ∈ [0, 1] [0.2π),
rezult˘a:
vol(Ω) =

D
ydxdy =


0

1
0
ρ(1 +ρ sin ϕ)dρ = π.
236 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
6. S˘a se calculeze ariile mult ¸imilor plane D m˘arginite de curbele de
ecuat ¸ii:
a.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, a ¸si b fiind dou˘a constante pozitive.
b.

x
2
+y
2

2
= a
2
(x
2
−y
2
), x > 0, a fiind o constant˘a pozitiv˘a.
c.

x
2
+y
2

2
= 2a
2
xy, a fiind o constant˘a pozitiv˘a.
Solut ¸ii
a. Ecuat ¸ia elipsei ˆın coordonate polare generalizate,
x = aρ cos ϕ, y = bρ sin ϕ, este ρ = 1 ¸si deci obt ¸inem:
aria(D) =

D
dxdy =


0

1
0
abρdρ = πab.
b. Ecuat ¸ia curbei ˆın coordonate polare este ρ
2
= a
2
(cos
2
ϕ − sin
2
ϕ), sau
ρ = a

cos 2ϕ, ¸si deci domeniul de integrare ˆın coordonate polare este
ϕ ∈


π
4
,
π
4

, ρ ∈ (0, a

cos 2ϕ).
Rezult˘a:
aria(D) =

D
dxdy =
π
4

π
4

a

cos 2ϕ
0
ρdρ =
a
2
2
.
c. Ecuat ¸ia lemniscatei ˆın coordonate polare este ρ
2
= 2a
2
cos ϕsin ϕ. Dome-
niul de integrare este ϕ ∈ (0,
π
2
) ∪ (π,

2
), ρ ∈ (0, a

sin 2ϕ); obt ¸inem:
aria(D) =

D
dxdy = 2
π
2
0

a

sin2ϕ
0
ρdρ = a
2
.
7. Fie α ∈ R ¸si fie D discul unitate ˆınchis. S˘a se calculeze integralele:
a. I =

D
dxdy
(x
2
+y
2
)
α
b. J =

R
2
\D
dxdy
(x
2
+y
2
)
α
.
Solut ¸ie
I =


0

1
0

ρ
2α−1
=

π
1−α
dac˘a α < 1
∞ dac˘a α ≥ 1
J =


0


1

ρ
2α−1
=

π
α−1
dac˘a α > 1
∞ dac˘a α ≤ 1
7.3. INTEGRALE TRIPLE 237
7.3 Integrale triple
8. Fie mult ¸imea:
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x
2
+
y
2
4
≤ 1, x
2
+y
2
≥ 1, x ≥ 0, y ≥ 0, 0 ≤ z ≤ 5¦
S˘a se calculeze integrala


yz

x
2
+y
2
dxdydz prin dou˘a metode:
a. proiectˆand Ω pe planul xoy ¸si
b. folosind coordonatele cilindrice.
Solut ¸ie
a. Proiect ¸ia mult ¸imii Ω pe planul xoy este
D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x ∈ [0, 1],

1 −x
2
≤ y ≤ 2

1 −x
2
¦
Obt ¸inem:


yz

x
2
+y
2
dxdydz =

D
dxdy

5
0
yz

x
2
+y
2
dz =
=
25
2

D
y

x
2
+y
2
dxdy,
integral˘a care se calculeaz˘a folosind coordonate polare.
b. Coordonatele cilindrice sunt x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ, z = z, domeniul
maxim fiind (ρ, ϕ, z) ∈ [0, ∞) [0, 2π) R, iar iacobianul J = ρ.
Pentru Ω, domeniul de integrare ˆın coordonate cilindrice este
z ∈ [0, 5], ϕ ∈ [0,
π
2
], ρ ∈ [1,
2

3 cos
2
ϕ+1
] ¸si deci:


yz

x
2
+y
2
dxdydz =

5
0
dz
π
2
0

2

3 cos
2
ϕ+1
1
zρ sin ϕ
ρ
ρ dρ =
=
25
2
π
2
0
3(1 −cos
2
ϕ)
3 cos
2
ϕ + 1
sin ϕ dϕ =
25
18
(4

3π −9).
9. S˘a se calculeze integralele:
a.


(y −x) dxdydz,
∆ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x
2
+y
2
+z
2
≤ 1, y > 0¦
b.

1 −x
2

y
2
9

z
2
4
3
2
dxdydz,
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; y ≥ 0, z ≥ 0, x
2
+
y
2
9
+
z
2
4
≤ 1¦.
238 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
c.

Π
z dxdydz,
Π = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x
2
+y
2
+ (z −1)
2
≤ 1¦.
Solut ¸ie
Coordonatele sferice sunt
x = ρ sin θ cos ϕ, y = ρ sinθ sin ϕ, z = ρ cos θ,
domeniul maxim fiind:
(ρ, θ, ϕ) ∈ [0, ∞) [0, π] [0, 2π),
iar iacobianul J = ρ
2
sin θ.
a. Pentru ∆, domeniul ˆın coordonate sferice este
ρ ∈ [0, 1], θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [0, π]
¸si avem:


(y −x)dxdydz =
=

1
0

π
0

π
0
ρ
3
sin
2
θ(sinϕ −cos ϕ)dϕ =
π
4
.
b. Coordonatele sferice generalizate sunt:
x = aρ sin θ cos ϕ, y = bρ sin θ sinϕ, z = cρ cos θ,
avˆand acela¸si domeniu maxim ca mai sus ¸si iacobianul J = abcρ
2
sin θ.
Pentru domeniul Ω vom lua a = 1, b = 3, c = 2, ¸si ont ¸inem:

1 −x
2

y
2
9

z
2
4
3
2
dxdydz =
=

1
0

π
2
0

π
0

2

1 −ρ
2
3
2
sin θdϕ = 6π

1
0
ρ
2
(1 −ρ
2
)
3
2
dρ =
= 6π
π
2
0
sin
2
t cos
4
t dt = 6π


0
u
2
(1 +u
2
)
4
du =
= 3π


u
3(1 +u
2
)
3


0
+


0
du
3(1 +u
2
)
3

= π


0
du
(1 +u
2
)
3
=
= π


0
du
(1 +u
2
)
2


0
u
2
(1 +u
2
)
3
du

=
3
4
π


0
du
(1 +u
2
)
2
=
3
16
π.
7.3. INTEGRALE TRIPLE 239
c. Pentru Π, domeniul ˆın coordonate sferice este
ϕ ∈ [0, 2π), θ ∈ [0,
π
2
], ρ ∈ [0, 2 cos θ)
¸si deci:

Π
zdxdydz =


0

π
2
0

2 cos θ
0
ρ
3
sin θ cos θ dρ =

π
2
0
cos
5
θ sinθ dθ =
4
3
π.
10. Fie 0 < k < R; s˘a se calculeze volumul mult ¸imii:
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
≤ R
2
, z ≥ k¦.
Solut ¸ie
Mult ¸imea Ω este interiorul calotei sferice situate ”deasupra” planului z = k.
Pentru a calcula volumul, trecem la coordonate sferice. Fie θ
0
∈ [0,
π
2
] astfel
ˆıncˆat Rcos θ
0
= k, deci cos θ
0
=
k
R
; rezult˘a domeniul (pentru coordonatele
sferice):
ϕ ∈ [0, 2π), θ ∈ [0, θ
0
], ρ ∈ [
k
cos θ
, R].
Se obt ¸ine:


dxdydz =


0

θ
0
0

R
k
cos θ
ρ
2
sin θ dρ =

3

θ
0
0

R
3

k
3
cos
3
θ

dθ =

3

−R
3
cos θ −
k
3
2 cos
2
θ

θ
0
0
=
=

3

R
3

3
2
r
2
k +
k
3
2

.
11. S˘a se calculeze volumele mult ¸imilor Ω m˘arginite de suprafet ¸ele de
ecuat ¸ii:
a. 2x
2
+y
2
+z
2
= 1, 2x
2
+y
2
−z
2
= 0, z ≥ 0.
b. z = x
2
+y
2
−1, z = 2 −x
2
−y
2
.
c. z = 4 −x
2
−y
2
, 2z = 5 +x
2
+y
2
.
d. x
2
+y
2
= 1, z
2
= x
2
+y
2
, z ≥ 0.
e. x
2
+y
2
= 4a
2
, x
2
+y
2
−2ay = 0, x +y +z = 3, x ≥ 0, z ≥ 0, a ∈ (0, 1).
f. x
2
+y
2
+z
2
= 1, y
2
+z
2
= x
2
, x ≥ 0.
240 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
Solut ¸ie
a. Curba de intersect ¸ie dintre elipsoid ¸si con este elipsa de ecuat ¸ii
4x
2
+ 2y
2
= 1, z =
1

2
.
Proiect ¸ia pe planul xoy a lui Ω este
D = ¦(x, y) ; 4x
2
+ 2y
2
≤ 1¦.
Rezult˘a:
vol(Ω) =


dxdydz =

D
dxdy


1−2x
2
−y
2

2x
2
+y
2
dz =
=

D

1 −2x
2
−y
2

2x
2
+y
2

dxdy =
=

1
0


0

1 −
1
2
ρ
2

1
2
ρ
2

1
2

2
ρ dϕ =
π
3
(

2 −1).
b. Curba de intersect ¸ie a celor doi paraboloizi este cercul de ecuat ¸ii
x
2
+y
2
=
3
2
, z =
1
2
.
Proiect ¸ia pe planul xOy a lui Ω este
D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2

3
2
¦,
¸si deci obt ¸inem:
vol(Ω) =


dxdydz =

D
dxdy

2−x
2
−y
2
x
2
+y
2
−1
dz =
=

3
2
0


0
(3 −ρ
2
)ρ dϕ.
c. Curba de intersect ¸ie dintre cei doi paraboloizi este cercul x
2
+ y
2
= 1
situat ˆın planul z = 3. Notˆand cu D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+ y
2
≤ 1¦,
rezult˘a:
vol(Ω) =


dxdydz =

D
dxdy

4−x
2
−y
2
1
2
(1+x
2
+y
2
)
dz =
7.3. INTEGRALE TRIPLE 241
=

D
3
2
(1 −x
2
−y
2
) dxdy =
3
2

1
0


0
(1 −ρ
2
)ρ dϕ =
3
4
π.
d. Curba de intersect ¸ie dintre cilindru ¸si con este cercul x
2
+y
2
= 1 situat
ˆın planul z = 1. Notˆand cu D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 1¦, rezult˘a:
vol(Ω) =


dxdydz =

D
dxdy

1

x
2
+y
2
dz =
=

D

1 −

x
2
+y
2

dxdy =

1
0


0
(1 −ρ) ρ dϕ =
π
3
.
e. Proiect ¸ia lui Ω pe planul xOy este
D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ 4a
2
, x
2
+ (y −a)
2
≥ a
2
, x > 0¦,
¸si deci obt ¸inem:
vol(Ω) =


dxdydz =

D
dxdy

3−x−y
0
dz =
=

π
0

2a
2a sinϕ
ρ(3 −ρ cos ϕ −ρ sinϕ) dρ.
f. Curba de intersect ¸ie dintre sfer˘a ¸si con este cercul y
2
+ z
2
=
1
2
, situat ˆın
planul x =

2
2
. Proiect ¸ia mult ¸imii Ω pe planul yOz este discul D = ¦(y, z) ∈
R
2
[ y
2
+z
2

1
2
¦; rezult˘a:
vol =


dxdydz =

D
dydz


2
2

y
2
+z
2
dx =
=

D

2
2

y
2
+z
2

dydz =

2
4
π −


2
2
0


0
ρ
2
dϕ =

2
12
π.
12. S˘a se calculeze volumele mult ¸imilor Ω m˘arginite de suprafet ¸ele de
ecuat ¸ii:
a.

x
2
+y
2
+z
2

3
= x.
b.

x
2
+y
2

3
= z
2
, z = 0, z = 8.
c.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
z
2
c
2
, 0 ≤ z ≤ c, a > 0, b > 0, c > 0.
Solut ¸ie
a. Folosim coordonatele sferice. Obt ¸inem domeniul:
θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [−
π
2
,
π
2
], ρ ∈ [0,
5

sin θ cos ϕ] ¸si deci:
vol(Ω) =


dxdydz =

π
0

π
2

π
2

5

sin θ cos ϕ
0
ρ
2
sin θ dρ =
242 CAPITOLUL 7. INTEGRALE DUBLE S¸I TRIPLE
=
1
3

π
0

π
2

π
2
sin θ sin
3
5
θ cos
3
5
ϕdϕ =
1
3

π
0
sin
8
5
θ dθ

π
2

π
2
cos
3
5
ϕ dϕ

.
Calcul˘am prima integral˘a; mai ˆıntˆai, observ˘am c˘a:

π
0
sin
8
5
θ dθ =
π
2
0
sin
8
5
θ dθ +

π
π
2
sin
8
5
θ dθ = 2
π
2
0
sin
8
5
θ dθ,
cu schimarea de variabil˘a t = θ −π ˆın a doua integral˘a. Vom calcula acum
integrala
π
2
0
sin
8
5
θ dθ folosind funct ¸ia B a lui Euler (a se vedea ¸si exercit ¸iul
28(a) din capitolul 5). Cu schimbarea de variabil˘a sin
2
θ = y, rezult˘a:
π
2
0
sin
8
5
θ dθ =

1
0
y
4
5
2

y

1 −y
dy =
=
1
2

1
0
y
3
10
(1 −y)

1
2
dy =
1
2
B

13
10
,
1
2

.
Calcul˘am acum integrala
π
2

π
2
cos
3
5
ϕ dϕ cu aceea¸si metod˘a: fie sin
2
ϕ = y;
rezult˘a:
π
2

π
2
cos
3
5
ϕ dϕ = 2
π
2
0
cos
3
5
ϕ dϕ = 2

1
0
(1 −y)
3
10
2

y

1 −y
dy =
=

1
0
(1 −y)

1
5
y

1
2
dy = B

4
5
,
1
2

.
ˆ
In concluzie, volumul cerut este:
vol(Ω) = B

13
10
,
1
2

+B

4
5
,
1
2

.
b. Folosim coordonatele cilindrice; obt ¸inem:
vol(Ω) =


dxdydz =

8
0
dz


0

3

z
0
ρ dρ = 32π.
c. Folosim coordonate cilindrice generalizate:
x = aρ cos ϕ, y = bρ sinϕ, z = z
¸si obt ¸inem:
vol(Ω) =


dxdydz =

c
0
dz


0

z
c
0
abρ dρ =
π
3
abc.
Capitolul 8
Integrale curbilinii ¸si de
suprafat ¸˘a
8.1 Not ¸iuni teoretice
Drumuri parametrizate
Fie J un interval real; se nume¸ste drum parametrizat pe J cu valori ˆın R
n
orice aplicat ¸ie continu˘a γ : J → R
n
.
Dac˘a not˘am γ(t) = (γ
1
(t), γ
2
(t), ..., γ
n
(t)), atunci relat ¸iile
x
1
= γ
1
(t), x
2
= γ
2
(t), ..., x
n
= γ
n
(t)
se numesc ecuat ¸iile parametrice ale drumului γ.
Dac˘a J = [a, b], atunci γ(a) ¸si γ(b) se numesc capetele (extremit˘at ¸ile) dru-
mului. Drumul se nume¸ste ˆınchis dac˘a γ(a) = γ(b).
Opusul drumului γ : [a, b] → R
n
este, prin definit ¸ie,
γ

: [a, b] → R
n
, γ

(t) = γ(a +b −t).
Evident, γ ¸si γ

au aceea¸si imagine.
Dac˘a γ
1
: [a, b] → R
n
¸si γ
2
: [b, c] → R
n
sunt dou˘a drumuri parametrizate,
atunci drumul concatenat γ
1
∪ γ
2
: [a, c] → R
n
este definit prin
γ
1
∪ γ
2
(t) =

γ
1
(t), t ∈ [a, b]
γ
2
(t), t ∈ [b, c]
Imaginea lui γ
1
∪ γ
2
este reuniunea imaginilor drumurilor γ
1
¸si γ
2
.
243
244 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
Un drum γ : J → R
n
se nume¸ste neted dac˘a aplicat ¸ia γ este de clas˘a (
1
¸si γ

(t) = 0, ∀t ∈ J.
Un drum se nume¸ste neted pe port ¸iuni dac˘a este concatenarea unui num˘ar
finit de drumuri netede.
Dou˘a drumuri γ
1
: I → R
n
¸si γ
2
: J → R
n
se numesc echivalente
cu aceea¸si orientare (not˘am γ
1
∼ γ
2
) dac˘a exist˘a un difeomorfism strict
cresc˘ator φ : I → J astfel ˆıncˆat γ
1
= γ
2
◦ φ. Dac˘a difeomorfismul de mai sus
este strict descresc˘ator, atunci cele dou˘a drumuri se numesc echivalente cu
orient˘ari opuse.
ˆ
In cazurile particulare n = 2 (plan) ¸si n = 3 (spat ¸iu) notat ¸iile uzuale
sunt γ(t) = (x(t), y(t)) ¸si respectiv γ(t) = (x(t), y(t), z(t)).
Lungimea unui drum neted γ : [a, b] → R
3
este:
L(γ) =

b
a

(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
+ (z

(t))
2
dt.
Integrala curbilinie de prima spet ¸˘a
Fie γ : [a, b] → R
3
un drum neted ¸si fie f : D → R o funct ¸ie continu˘a
astfel ˆıncˆat D ⊇ γ([a, b]). Integrala curbilinie de prima spet ¸˘a a funct ¸iei f pe
drumul γ este, prin definit ¸ie:

γ
f(x, y, z)ds =

b
a
f(x(t), y(t), z(t))

(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
+ (z

(t))
2
dt.
Dac˘a γ
1
¸si γ
2
sunt dou˘a drumuri parametrizate echivalente (indiferent de
orientare) atunci

γ
1
fds =

γ
2
fds.
Aplicat ¸ii
i. Dac˘a f este funct ¸ia constant˘a 1, atunci se obt ¸ine lungimea drumului γ.
ii. Dac˘a imaginea lui γ este un fir material avˆand densitatea f, atunci masa
M ¸si coordonatele centrului de greutate G sunt date de formulele:
M =

γ
fds,
x
G
=
1
M

γ
xfds, y
G
=
1
M

γ
yfds, z
G
=
1
M

γ
zfds.
8.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 245
Integrala curbilinie de spet ¸a a doua
Fie α = Pdx+Qdy+Rdz o 1-form˘a diferent ¸ial˘a cu funct ¸iile P, Q, R continue
pe un deschis D ⊆ R
3
¸si fie
γ : [a, b] → R
3
, γ(t) = (x(t), y(t), z(t))
un drum parametrizat neted cu imaginea inclus˘a ˆın D. Integrala curbilinie
a formei diferent ¸iale α de-a lungul drumului γ este, prin definit ¸ie:

γ
α =

b
a

P(γ(t))x

(t) +Q(γ(t))y

(t) +R(γ(t))z

(t)

dt.
Definit ¸ia se generalizeaz˘a evident la n variabile. De exemplu, ˆın dou˘a vari-
abile:

γ
Pdx +Qdy =

b
a

P(γ(t))x

(t) +Q(γ(t))y

(t)

dt.
Dac˘a γ
1
¸si γ
2
sunt dou˘a drumuri parametrizate echivalente cu aceea¸si
orientare, atunci integralele corespunz˘atoare sunt egale:

γ
1
α =

γ
2
α.
Dac˘a cele dou˘a drumuri parametrizate sunt echivalente dar cu orient˘ari
opuse, atunci integralele corespunz˘atoare difer˘a prin semn.
Notat ¸ii vectoriale
Unei 1-forme diferent ¸iale α = Pdx + Qdy + Rdz i se asociaz˘a (ˆın mod
canonic) cˆampul de vectori V : D → R
3
, V = (P, Q, R). Dac˘a γ este un
drum parametrizat neted (cu imaginea inclus˘a ˆın D) atunci integrala

γ
α se
mai noteaz˘a ¸si

γ
V dr, numindu-se circulat ¸ia cˆampului V de-a lungul dru-
mului γ.
ˆ
In particular, dac˘a V = F este un cˆamp de fort ¸e, atunci circulat ¸ia

γ
Fdr este lucrul mecanic efectuat de fort ¸a F pe drumul γ.
Forme diferent ¸iale exacte
O 1-form˘a diferent ¸ial˘a α = Pdx+Qdy+Rdz se nume¸ste exact˘a pe mult ¸imea
D dac˘a exist˘a f o funct ¸ie (numit˘a potent ¸ial scalar sau primitiv˘a) de clas˘a
(
1
(D) astfel ˆıncˆat Df = α, sau, echivalent:
∂f
∂x
= P,
∂f
∂y
= Q,
∂f
∂z
= R,
ˆın orice punct din D. Cˆampul de vectori V = (P, Q, R) asociat formei
diferent ¸iale α se nume¸ste ˆın acest caz cˆamp de gradient ¸i.
246 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
O 1-form˘a diferent ¸ial˘a α = Pdx +Qdy +Rdz se nume¸ste ˆınchis˘a pe D dac˘a
sunt verificate (ˆın orice punct din D) egalit˘at ¸ile:
∂P
∂y
=
∂Q
∂x
,
∂Q
∂z
=
∂R
∂y
,
∂R
∂x
=
∂P
∂z
.
Definit ¸iile de mai sus se generalizeaz˘a ˆın mod evident la n variabile.
Important ¸a formelor diferent ¸iale exacte este dat˘a de urm˘atorul rezultat:
Independent ¸a de drum a integralei curbilinii
Fie α = Df o 1-form˘a diferent ¸ial˘a exact˘a pe D ¸si fie γ un drum parametrizat
neted cu imaginea inclus˘a ˆın D avˆand extremit˘at ¸ile p, q ∈ D; atunci:
i.

γ
Df = f(q) −f(p).
ii. dac˘a ˆın plus drumul γ este ˆınchis, atunci

γ
Df = 0.
Din teorema de simetrie a lui Schwarz rezult˘a c˘a orice form˘a diferent ¸ial˘a
exact˘a (cu potent ¸ialul scalar de clas˘a (
2
) esteˆın mod necesar ¸si ˆınchis˘a; recip-
roca acestei afirmat ¸ii este, ˆın general, fals˘a. De exemplu, forma diferent ¸ial˘a
α =
−y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy
este ˆınchis˘a pe R
2
` ¦(0, 0)¦ dar nu este exact˘a pe aceast˘a mult ¸ime.
Are loc totu¸si urm˘atorul rezultat fundamental:
Teorema lui Poincare
Fie α o 1-form˘a diferent ¸ial˘a de clas˘a (
1
inchis˘a pe deschisul D ⊆ R
n
. Atunci
pentru orice x ∈ D exist˘a o vecin˘atate deschis˘a a sa U ⊆ D ¸si o funct ¸ie
f ∈ (
1
astfel ˆıncˆat Df = α pe U.
ˆ
Intr-o formulare succint˘a teorema afirm˘a c˘a orice 1-form˘a diferent ¸ial˘aˆınchis˘a
este local exact˘a.
Exist˘a mult ¸imi pe care teorema de mai sus este adev˘arat˘a global. De
exemplu, dac˘a mult ¸imea D este stelat˘a (adic˘a exist˘a un punct x
0
∈ D
cu proprietatea c˘a segmentul [x
0
, x] ⊆ D, ∀x ∈ D) atunci orice 1-form˘a
diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a pe D este exact˘a pe D.
Pˆanze parametrizate
Fie D ⊆ R
2
o mult ¸ime deschis˘a ¸si conex˘a; o pˆanz˘a parametrizat˘a pe D este
orice aplicat ¸ie de clas˘a (
1
, Φ : D → R
3
.
Pˆanza parametrizat˘a Φ se nume¸ste simpl˘a dac˘a aplicat ¸ia Φ este injectiv˘a.
Dou˘a pˆanze parametrizate Φ
1
: D
1
→ R
3
¸si Φ
2
: D
2
→ R
3
se numesc
echivalente dac˘a exist˘a un difeomorfism θ : D
1
→ D
2
astfel ˆıncˆat Φ
1
= Φ
2
◦θ.
8.1. NOT¸ IUNI TEORETICE 247
Se spune c˘a difeomorfismul θ p˘astreaz˘a orientarea dac˘a iacobianul s˘au este
pozitiv; ˆın acest caz se spune Φ
1
¸si Φ
2
au aceea¸si orientare; ˆın caz contrar
se spune c˘a pˆanzele parametrizate au orient˘ari opuse. Evident, dou˘a pˆanze
parametrizate echivalente au aceea¸si imagine (ˆın R
3
), numit˘a simplu pˆanz˘a
(sau port ¸iune de suprafat ¸˘a).
Fie Φ : D → R
3
, Φ(u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) o pˆanz˘a
parametrizat˘a; pˆanza Φ se nume¸ste regulat˘a dac˘a vectorii
∂Φ
∂u
¸si
∂Φ
∂v
sunt
liniari independent ¸i ˆın orice punct din D.
ˆ
In acest caz planul generat de ei
se nume¸ste planul tangent la pˆanz˘a (ˆın punctul respectiv); vectorul normal
la pˆanz˘a ˆın punctul Φ(u, v) indus de parametrizarea Φ este:
N
Φ
(u, v) =
∂Φ
∂u

∂Φ
∂v
.
Dac˘a Φ
1
¸si Φ
2
sunt dou˘a pˆanze parametrizate simple, regulate echivalente
cu aceea¸si orientare, atunci versorii normalelor induse coincid:
n
Φ
1
(u, v) =
1
| N
Φ
1
(u, v) |
N
Φ
1
(u, v) =
1
| N
Φ
2
(u, v) |
N
Φ
2
(u, v) = n
Φ
2
(u, v).
Integrala de suprafat ¸˘a de prima spet ¸˘a
Fie Φ : D → R
3
o pˆanz˘a parametrizat˘a, fie Σ = Φ(D) imaginea ei ¸si fie
F : U → R o funct ¸ie continu˘a pe imaginea pˆanzei. Integrala de suprafat ¸˘a
de prima spet ¸˘a a lui F pe Σ este, prin definit ¸ie:

Σ
F(x, y, z)dσ =

D
F(Φ(u, v)) |
∂Φ
∂u

∂Φ
∂v
| dudv.
Dac˘a pˆanza este parametrizat˘a cartezian, z = f(x, y), (x, y) ∈ D ⊆ R
2
,
atunci formula de mai sus devine:

Σ
F(x, y, z)dσ =

D
F(x, y, f(x, y))

∂f
∂x

2
+

∂f
∂y

2
dxdy.
Dac˘a Φ
1
¸si Φ
2
sunt dou˘a parametriz˘ari echivalente (nu neap˘arat cu aceea¸si
orientare) atunci integralele corespunz˘atoare sunt egale.
Aplicat ¸ii
i.
ˆ
In cazul particular F = 1 se obt ¸ine aria suprafet ¸ei Σ:
aria (Σ) =

Σ
dσ.
248 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
ii. Dac˘a F ≥ 0 reprezint˘a densitatea unei pl˘aci Σ, atunci masa ei este:
M =

Σ
Fdσ,
iar coordonatele centrului de greutate sunt:
x
G
=
1
M

Σ
xFdσ, y
G
=
1
M

Σ
yFdσ, z
G
=
1
M

Σ
zFdσ.
iii. Fie V un cˆamp vectorial ¸si fie n versorul normalei indus de pˆanza
parametrizat˘a fixat˘a; fluxul cˆampului V prin suprafat ¸a Σ ˆın raport cu ori-
entarea aleas˘a (dat˘a de versorul n) este, prin definit ¸ie:
T
Σ
(V ) =

Σ
V ndσ.
Integrala de suprafat ¸˘a de spet ¸a a doua
Prin definit ¸ie, dac˘a
ω = Pdy ∧ dz +Qdz ∧ dx +Rdx ∧ dy
este o 2-form˘a diferent ¸ial˘a ¸si
Φ : D → R
3
, Φ(u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v))
este o pˆanz˘a parametrizat˘a, atunci integrala pe suprafat ¸a (orientat˘a) Σ a
formei diferent ¸iale ω este:

Σ
ω =

D

(P ◦ Φ)
D(Y, Z)
D(u, v)
+ (Q◦ Φ)
D(Z, X)
D(u, v)
+ (R◦ Φ)
D(X, Y )
D(u, v)

dudv,
unde,
D(Y, Z)
D(u, v)
,
D(Z, X)
D(u, v)
,
D(X, Y )
D(u, v)
sunt iacobienii funct ¸iilor X, Y, Z ˆın ra-
port cu variabilele u ¸si v.
Dac˘a Φ
1
¸si Φ
2
sunt dou˘a pˆanze parametrizate echivalente cu aceea¸si ori-
entare, atunci integralele corespunz˘atoare sunt egale; dac˘a parametriz˘arile
au orient˘ari opuse, atunci integralele difer˘a prin semn.
Notat ¸ii vectoriale
Unei 2-forme diferent ¸iale ω = Pdy ∧dz +Qdz ∧dx +Rdx ∧dy i se asociaz˘a
(ˆın mod canonic) cˆampul de vectori V = (P, Q, R); dac˘a Φ : D → R
3
este
o pˆanz˘a parametrizat˘a cu imaginea Σ (orientat˘a cu versorul normalei n),
atunci:

Σ
ω =

Σ
V n dσ.
8.2. INTEGRALE CURBILINII 249
8.2 Integrale curbilinii
1. Fie a ∈ R ¸si fie P, Q : R
2
→ R, P(x, y) = x
2
+ 6y, Q(x, y) = 3ax −4y.
S˘a se afle a astfel ˆıncˆat ω = Pdx +Qdy s˘a fie o 1-form˘a diferent ¸ial˘a exact˘a
pe R
2
¸si apoi s˘a se determine f ∈ (
1
(R
2
) cu proprietatea df = ω.
Solut ¸ie
Spat ¸iul R
2
este mult ¸ime stelat˘a, deci este suficient ca ω s˘a fie 1-form˘a
diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a , adic˘a
∂P
∂y
=
∂Q
∂x
; rezult˘a a = 2. O primitiv˘a (potent ¸ial
scalar) a lui ω se calculeaz˘a fie integrˆand sistemul
∂f
∂x
= P,
∂f
∂y
= Q, fie
direct cu formula
f(x, y) =

x
x
o
P(x, y
o
)dx +

y
y
o
Q(x, y)dy, unde x
o
¸si y
o
sunt arbitrari fixat ¸i;
obt ¸inem f(x, y) =
x
3
3
+ 6xy −2y
2
+k, k ∈ R.
2. Fie P, Q : R
2
→ R, definite prin:
P(x, y) =

x
2
+y
2
−x, Q(x, y) =

x
2
+y
2
+x
¸si fie ω = Pdx + Qdy. S˘a se g˘aseasc˘a un domeniu maximal pe care forma
diferent ¸ial˘a ω s˘a fie exact˘a.
Solut ¸ie
Funct ¸iile P ¸si Q sunt de clas˘a (
1
pe R
2
` ¦(0, 0)¦ ¸si:
∂Q
∂x
=

x +

x
2
+y
2
2

x
2
+y
2
,
∂P
∂y
=
y
[y[
∂Q
∂x
.
Mult ¸imea D = ¦(x, y) ∈ R
2
; y > 0¦ este stelat˘a ¸si
∂Q
∂x
=
∂P
∂y
pe D; evident,
D este maximal˘a cu aceste propriet˘at ¸i.
3. Folosind definit ¸ia, s˘a se calculeze urm˘atoarele integrale curbilinii (ori-
entarea curbei nu este precizat˘a):
a.

Γ
(x +y)dx + (x −y)dy, Γ = ¦(x, y) [ x
2
+y
2
= 4, y ≥ 0¦.
b.

Γ
y
x + 1
dx +dy, Γ este triunghiul ABC, A(2, 0), B(0, 0), C(0, 2).
c.

Γ
xdy −ydx, Γ = ¦(x, y) [
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1¦.
Solut ¸ie
250 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
a. Cu parametrizarea x(t) = 2 cos t, y(t) = 2 sin t, t ∈ [0, π] obt ¸inem:

Γ
(x +y)dx + (x −y)dy =

π
0
(4 cos 2t −4 sin 2t) = 0.
b. Γ = [AC] ∪ [CB] ∪ [BA]; parametriz˘am fiecare segment:
[AC] : x(t) = 2 −t, y(t) = t, t ∈ [0, 2]
[CB] : x(t) = 0, y(t) = 2 −t, t ∈ [0, 2]
[BA] : x(t) = t, y(t) = 0, t ∈ [0, 2];
obt ¸inem:

Γ
y
x + 1
dx +dy =

2
0

t
t −3
+ 1

dt −

2
0
dt = 2 −3 ln 3.
c. Parametrizarea canonic˘a a elipsei de semiaxe a ¸si b este
x(t) = a cos t, y(t) = b sint, t ∈ [0, 2π);
obt ¸inem:

Γ
xdy −ydx =


0
abdt = 2πab.
4. Fie P(x, y) = e
−x
2
+y
2
cos(2xy), Q(x, y) = e
−x
2
+y
2
sin(2xy) ¸si fie
ω = Pdx +Qdy.
a. S˘a se arate c˘a

Γ
ω = 0 pentru orice curb˘a ˆınchis˘a Γ.
b. Fie α ∈ R. S˘a se calculeze integrala


0
e
−t
2
cos(2αt)dt,
aplicˆand rezultatul de la punctul a dreptunghiului Γ = ABCD, unde
A(0, 0), B(a, 0), C(a, α), D(0, α).
Solut ¸ie
a. Deoarece
∂P
∂y
=
∂Q
∂x
, rezult˘a c˘a ω este 1-form˘a diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a pe R
2
8.2. INTEGRALE CURBILINII 251
¸si deci ¸si exact˘a; ˆın consecint ¸˘a,

Γ
ω = 0, pentru orice curb˘a ˆınchis˘a Γ.
b. Parametrizˆand Γ = [AB] ∪ [BC] ∪ [CD] ∪ [DA], obt ¸inem:
0 =

Γ
ω =

a
0
e
−t
2
dt +

α
0
e
−a
2
+t
2
sin(2at)dt −

a
0
e
−t
2

2
cos(2αt)dt.
Pentru a → ∞, obt ¸inem:


0
e
−t
2
cos(2αt)dt =

π
2
e
−α
2
,
deoarece


0
e
−t
2
dt =

π
2
¸si lim
a→∞

α
0
e
−a
2
+t
2
sin(2αt)dt = 0.
5. S˘a se calculeze

Γ
ω ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. ω = x
2
yzdx +xy
2
zdy +xyz
2
dz, iar Γ este intersect ¸ia suprafet ¸elor
x = 1, y
2
+z
2
= 1.
b. ω = z(z −y)dx +xzdy −xydz, Γ = Γ
1
∪Γ
2
∪Γ
3
, unde Γ
1
, Γ
2
¸si Γ
3
sunt
intersect ¸iile conului x
2
+y
2
= (z −1)
2
cu planele x = 0, y = 0, ¸si, respectiv,
z = 0, cu restrict ¸iile x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0.
c. ω = (y −2z)dx + (x −z)dy + (2x −y)dz, Γ fiind intersect ¸ia suprafet ¸elor
x
2
+y
2
+z
2
= r
2
, x −y +z = 0.
d. ω = ydx + (x +z)dy +x
2
dz, Γ fiind intersect ¸ia suprafet ¸elor
x
2
+y
2
−2x = 0, x +z = 4.
Solut ¸ie
Integralele se calculeaz˘a cu definit ¸ia.
a. Γ este un cerc situat ˆın planul x = 1; o parametrizare este:
x = 1, y = cos t, z = sint, t ∈ [0, 2π).
Rezult˘a:

Γ
ω =


0

−cos
2
t sin
2
t + cos
2
t sin
2
t

dt = 0.
b.
ˆ
In planul x = 0 obt ¸inem dreapta de ecuat ¸ie y + z = 1, ˆın planul y = 0
obt ¸inem dreapta x +z = 1, iar ˆın planul z = 0 obt ¸inem sfertul de cerc
252 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
x
2
+y
2
= 1, x > 0, y > 0. Rezult˘a parametriz˘arile:
Γ
1
: x(t) = 0, y(t) = 1 −t, z(t) = t, t ∈ [0, 1].
Γ
2
: x(t) = t, y(t) = 0, z(t) = 1 −t, t ∈ [0, 1].
Γ
3
: x(t) = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 0, t ∈ [0,
π
2
).
ˆ
In continuare se aplic˘a definit ¸ia.
c. Curba este o elips˘a situat˘a ˆın planul x−y +z = 0; ˆınlocuind z = y −x ˆın
ecuat ¸ia sferei obt ¸inem: x
2
+y
2
+(y−x)
2
= r
2
. Pentru a aduce ecuat ¸ia acestei
conice la forma canonic˘a, facem schimbarea de variabile: x−y = u, x+y = v;
obt ¸inem ecuat ¸ia:
u
2

2
3
r

2
+
v
2


2r

2
= 1.
Rezult˘a parametrizarea:
u(t) = x(t) −y(t) =

2
3
r cos t,
v(t) = x(t) +y(t) =

2 r sin t,
z(t) = y(t) −x(t) = −

2
3
r cos t, t ∈ [0, 2π).
Se obt ¸ine:
x(t) =
1
2
r

2
3
cos t +

2 sin t

,
y(t) =
1
2
r


2 sin t −

2
3
cos t

,
z(t) = −

2
3
r cos t, t ∈ [0, 2π).
ˆ
In continuare se aplic˘a definit ¸ia.
d. Ecuat ¸ia canonic˘a a cilindrului este (x −1)
2
+y
2
= 1 ¸si deci
x(t) −1 = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 3 −cos t, t ∈ [0, 2π).
ˆ
In continuare se aplic˘a definit ¸ia.
6. S˘a se calculeze

Γ
ydx+xdy pe un drum cu capetele A(2, 1) ¸si B(1, 3).
Solut ¸ie
Forma diferent ¸ial˘a α = ydx + xdy este ˆınchis˘a pe R
2
¸si deci este exact˘a.
Rezult˘a c˘a integrala este independent˘a de drumul particular care une¸ste
8.2. INTEGRALE CURBILINII 253
punctele A ¸si B. Integrala se calculeaz˘a pe un drum particular, de exemplu
pe segmentul [AB], a c˘arui parametrizare este:
x(t) =
5 −t
2
, y(t) = t, t ∈ [1, 3].
O alt˘a metod˘a const˘a ˆın a determina un potent ¸ial scalar f pentru 1-forma
diferent ¸ial˘a α:
f(x, y) =

x
x
0
y
0
dx +

y
y
0
xdy = xy +k,
k fiind o constant˘a arbitrar˘a. Integrala cerut˘a ˆın enunt ¸ este:

Γ
α = f(B) −f(A) = 1,
Γ fiind un drum arbitrar avˆand capetele A ¸si B.
7. Fie P, Q, R : Ω = ¦(x, y, z) ; y > 0, z ≥ 0¦ → R,
P(x, y, z) = x
2
−yz +
y
x
2
+y
2
,
Q(x, y, z) = y
2
−zx −
x
x
2
+y
2
,
R(x, y, z) = z
2
−xy.
Notˆand cu ω = Pdx + Qdy + Rdz, s˘a se calculeze

Γ
ω, unde Γ este un
drum parametrizat arbitrar (inclus ˆın Ω) ce une¸ste punctele A(1, 1, 0) ¸si
B(−1, 1, 0).
Solut ¸ie
Observ˘am c˘a ω este o 1-form˘a diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a:
∂P
∂y
=
x
2
−y
2
(x
2
+y
2
)
2
−z =
∂Q
∂x
,
∂R
∂x
= −y =
∂P
∂z
,
∂Q
∂z
= −x =
∂R
∂y
.
Domeniul Ω este stelat, a¸sadar ω este exact˘a pe Ω. Rezult˘a c˘a

Γ
ω nu
depinde de drumul parametrizat Γ, ci doar de extremit˘at ¸ile A ¸si B ¸si de
254 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
orientare (de la A c˘atre B).
Fie parametrizarea x(t) = −t, y(t) = 1, z(t) = 0, t ∈ [−1, 1]; obt ¸inem:

Γ
ω = −

1
−1

t
2
+
1
t
2
+ 1

dt = −
2
3

π
2
.
S˘a mai facem observat ¸ia c˘a rat ¸ionamentul de mai sus nu mai este corect
dac˘a drumul nu ar fi inclus ˆın Ω, deoarece, pe un astfel de domeniu ω nu ar
mai fi exact˘a ¸si deci integrala nu ar mai fi independent˘a de drum.
De exemplu, s˘a consider˘am punctele C(1, −1, 0), D(−1, −1, 0) ¸si drumul
Γ
1
format prin concatenarea segmentelor (orientate) [AC] ∪ [CD] ∪ [DB].
Atunci

Γ
1
ω =

Γ
ω.
ˆ
Intr-adev˘ar, cu parametrizarea:
[AC] : x(t) = 1, y(t) = −t, z(t) = 0, t ∈ [−1, 1],
[CD] : x(t) −t, y(t) = −1, z(t) = 0, t ∈ [−1, 1],
[DB] : x(t) = −1, y(t) = t, z(t) = 0, t ∈ [−1, 1].
se obt ¸ine:

Γ
1
ω =
π
2

2
3
+
π
2

2
3
+
π
2
+
2
3
= −
2
3
+ 3
π
2
.
8. Fie P, Q : R
2
` ¦(x, y) [ xy = −1¦ → R,
P(x, y) =
y
1 +xy
, Q(x, y) =
x
1 +xy
¸si fie α = Pdx + Qdy. S˘a se calculeze integrala

Γ
α, unde Γ este un drum
arbitrar avˆand capetele A(−1, −1) ¸si B(3, 3) ¸si nu intersecteaz˘a hiperbola
xy = −1.
Solut ¸ie
Forma diferent ¸ial˘a α este ˆınchis˘a:
∂P
∂y
=
1
(1 +xy)
2
=
∂Q
∂x
, ∀ (x, y) ∈ R
2
, xy = −1.
Mult ¸imea Ω = ¦(x, y) ∈ R
2
[ xy > −1¦ este stelat˘a, deci pe Ω α este exact˘a.
Rezult˘a c˘a integrala este independent˘a de drumul particular (inclus ˆın Ω)
care une¸ste punctele A ¸si B. Un potent ¸ial scalar pentru α pe mult ¸imea Ω
este:
f(x, y) =

x
x
0
y
0
1 +xy
0
dx +

y
y
0
x
1 +xy
dy = ln(1 +xy) +k, xy > −1,
8.2. INTEGRALE CURBILINII 255
¸si deci integrala este:

Γ
α = f(B) −f(A) = ln 5.
9. S˘a se calculeze circulat ¸ia cˆampului de vectori V de-a lungul curbei Γ
ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. V = −(x
2
+y
2
)i −(x
2
−y
2
)j,
Γ = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
= 4, y < 0¦∪¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
−2x = 0, y ≥ 0¦.
b. V = xi +xyj +xyzk,
Γ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x
2
+y
2
= 1¦ ∩ ¦(x, y, z) ∈ R
3
; x +z = 3¦.
Solut ¸ie
Cˆampului de vectori V = Pi +Qj +Rk i se asociaz˘a, prin definit ¸ie, 1-forma
diferent ¸ial˘a ω = Pdx + Qdy + Rdz; circulat ¸ia lui V de-a lungul lui Γ este,
prin definit ¸ie integrala curbilinie:

Γ
V dr =

Γ
ω.
a. Not˘am:
Γ
1
= ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
= 4, y < 0¦,
Γ
2
= ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
−2x = 0, y ≥ 0¦.
O parametrizare (ˆın sens trigonometric pozitiv) pentru Γ se obt ¸ine astfel:
Γ
1
: x(t) = 2 cos t, y(t) = 2 sint, t ∈ [π, 2π),
Γ
2
: x(t) = 1 + cos t, y(t) = sin t, t ∈ [0, π].
b. Parametrizarea este: x(t) = cos t, y(t) = sin t, z(t) = 3−cos t, t ∈ [0, 2π).
10. S˘a se calculeze urm˘atoarele integrale curbilinii de prima spet ¸˘a:
a.

Γ
yds, Γ : x(t) = ln(sint) −sin
2
t, y(t) =
1
2
sin 2t, t ∈ [
π
6
,
π
4
].
b.

Γ
xyds, Γ : x(t) = [t[, y(t) =

1 −t
2
, t ∈ [−1, 1].
c.

Γ
[x −y[, Γ : x(t) = [ cos t[, y(t) = sin t, t ∈ [0, π].
Solut ¸ie
a. Cu definit ¸ia, obt ¸inem:

Γ
yds =
π
4
π
6
1
2
sin 2t

(ctgt −sin 2t)
2
+ cos
2
2t dt =
=
π
4
π
6
(2 cos
2
t −1) sin tdt =

2
3

5
12
.
256 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
b. Integrala se descompune ˆıntr-o sum˘a de dou˘a integrale:

Γ
xyds =

0
−1
−tdt +

1
0
tdt = 1.
c. Aplicˆand definit ¸ia, obt ¸inem:

Γ
[x −y[ ds =

π
0
[ [ cos t[ −sin t [ dt = 4(

2 −1).
11. S˘a se calculeze lungimea L a arcului de parabol˘a
x =
p
2

y
2
2p
, y ∈ [−p, p].
Solut ¸ie
Cu parametrizarea
y(t) = t, x(t) =
p
2

t
2
2p
, t ∈ [−p, p ],
avem:
L =

Γ
ds =

p
−p

1 +
t
2
p
2
dt =
2
p

p
0

t
2
+p
2
dt =
=
2
p

p
0
t
2
+p
2

t
2
+p
2
dt = 2p

p
0
dt

t
2
+p
2
+
2
p

p
0
t
2

t
2
+p
2
dt =
= 4p ln

1 +

2

+
2
p

p
0
t
t

t
2
+p
2
dt =
= 4p ln

1 +

2

+
2
p

t

t
2
+p
2
[
p
0

p
0

t
2
+p
2
dt

.
Rezult˘a:
L = p


2 + 2 ln(1 +

2)

.
12. S˘a se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc
de raz˘a R ¸si de m˘asur˘a α ∈ (0, π), presupus omogen.
Solut ¸ie
Coordonatele centrului de greutate G ale unei curbe plane Γ omogene sunt:
x
G
=
1
L

Γ
xds, y
G
=
1
L

Γ
ds,
unde L este lungimea firului. Consider˘am originea axelor de coordonate ˆın
centrul cercului ¸si fie A ¸si B dou˘a puncte simetrice fat ¸˘a de axa Ox cu m˘asura
8.2. INTEGRALE CURBILINII 257
arcului AB egal˘a cu α.
Cu parametrizarea x(t) = Rcos t, y(t) = Rsin t, t ∈ (−
α
2
,
α
2
), obt ¸inem:
x
G
=
1
α
α
2

α
2
Rcos tdt =
2R
α
sin
α
2
, y
G
= 0.
13. S˘a se calculeze masa firului material Γ de ecuat ¸ii parametrice:
x(t) = t, y(t) =
1
2
t
2
, z(t) =
1
3
t
3
, t ∈ [0, 1],
¸si avˆand densitatea F(x, y, z) =

2y.
Solut ¸ie
Conform formulei masei:
M =

Γ
F(x, y, z)ds =

Γ

2y ds =

1
0

t
2
(1 +t
2
+t
4
) dt =
=

1
0
t

1 +t
2
+t
4
dt =

1
0
t

t
2
+
1
2

2
+
3
4
dt =
=
1
2
3
2
1
2

u
2
+
3
4
du =
=
1
2
3
2
1
2
u
2
+
3
4

u
2
+
3
4
du =
3
8
3
2
1
2
du

u
2
+
3
4
+
1
2
3
2
1
2
u
2

u
2
+
3
4
du =
=
3
8
ln

u +

u
2
+
3
4

3
2
1
2
+
1
2
u

u
2
+
3
4

3
2
1
2

1
2
3
2
1
2

u
2
+
3
4
du.
Ultima integral˘a este M, deci (dup˘a calcule) se obt ¸ine:
M =
3
8
ln
3 + 2

3
3
+
1
4

3

3 −1

.
14. S˘a se calculeze masa ¸si coordonatele centrului de greutate ale firului
material Γ cu parametrizarea:
x(t) = t, y(t) = cht, t ∈ [0, 1]
258 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
¸si densitatea f(x, y) = y.
Solut ¸ie
Masa firului este:
M =

Γ
yds =

1
0
cht

1 + sh
2
t dt =

1
0
ch
2
tdt =
=
1
2

1
0
(1 + ch2t) dt =
1
2

t +
1
2
sh2t

1
0
=
1
4
(2 + sh2) .
Coordonatele centrului de greutate:
x
G
=
1
M

1
0
t ch
2
tdt =
1
2M

1
0
(t +t ch2t) dt =
=
1
2M

t
2
2

1
0
+
1
2
t sh2t

1
0

1
2

1
0
sh2tdt
¸

=
1
8M
(3 + 2 sh2 −ch2) .
y
G
=
1
M

0
ch
3
tdt =
1
M

1
0

1 + sh
2
t

shtdt =
=
1
M

sht +
1
3
sh
3
t

1
0
=
1
M

sh1 +
1
3
sh
3
1

.
8.3 Integrale de suprafat ¸˘a
15.
ˆ
In fiecare din exemplele urm˘atoare se d˘a o pˆanz˘a parametrizat˘a
D ÷ (u, v) → Φ(u, v) = (X(u, v), Y (u, v), Z(u, v)) ∈ R
3
.
S˘a se calculeze vectorii tangent ¸i la suprafat ¸˘a ¸si versorul normalei la suprafat ¸˘a.
S˘a se g˘aseasc˘a ˆın fiecare caz ¸si ecuat ¸ia ˆın coordonate carteziene.
a. Sfera; fie R > 0; Φ : [0, π] [0, 2π) → R
3
,
Φ(θ, ϕ) = (Rsin θ cos ϕ, Rsin θ sin ϕ, Rcos θ).
b. Paraboloidul; fie a > 0, h > 0; Φ : [0, h] [0, 2π) → R
3
,
Φ(u, v) = (aucos v, ausin v, u
2
).
c. Elipsoidul; fie a > 0, b > 0, c > 0; Φ : [0, π] [0, 2π) → R
3
,
Φ(θ, ϕ) = (a sin θ cos ϕ, b sin θ sin ϕ, c cos θ).
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A 259
d. Conul; fie h > 0; Φ : [0, 2π) [0, h] → R
3
,
Φ(u, v) = (v cos u, v sin u, v).
e. Cilindrul; fie a > 0, 0 ≤ h
1
≤ h
2
; Φ : [0, 2π) [h
1
, h
2
] → R
3
,
Φ(ϕ, z) = (a cos ϕ, a sinϕ, z).
f. Parametrizare cartezian˘a; fie D ⊂ R
2
¸si fie f : D → R, f ∈ (
1
(D).
Φ : D → R
3
, Φ(x, y) = (x, y, f(x, y)).
g. Suprafat ¸˘a de rotat ¸ie ˆın jurul axei Oz:
Fie 0 < r
1
< r
2
¸si fie f : [r
1
, r
2
] → R, f ∈ (
1
(D).
Φ : [r
1
, r
2
] [0, 2π) → R
3
, Φ(r, ϕ) = (r cos ϕ, r sin ϕ, f(r)).
h. Torul; fie 0 < a < b; Φ : [0, 2π) [0, 2π) → R
3
,
Φ(u, v) = ((a +b cos u) cos v, (a +b cos u) sin v, b sin u) .
Solut ¸ie
Vectorii tangent ¸i la suprafat ¸˘a sunt
∂Φ
∂u
¸si
∂Φ
∂v
, iar versorul normalei este
1
|
∂Φ
∂u

∂Φ
∂v
|
∂Φ
∂u

∂Φ
∂v
.
16.
ˆ
In continuare, ω = Pdy ∧ dz +Qdz ∧ dx +Rdx ∧ dy este o 2-form˘a
diferent ¸ial˘a iar Σ este imaginea unei pˆanze parametrizate; s˘a se calculeze
integrala de suprafat ¸˘a

Σ
ω.
a. ω = ydy ∧ dz +zdz ∧ dx +xdx ∧ dy,
Σ : X(u, v) = ucos v, Y (u, v) = usin v, Z(u, v) = cv,
(u, v) ∈ [a, b] [0, 2π).
b. ω = xdy ∧ dz +ydz ∧ dx +zdx ∧ dy,
Σ : x
2
+y
2
+z
2
= R
2
.
c. ω = yzdy ∧ dz +zxdz ∧ dx +xydx ∧ dy,
Σ :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 1.
d. ω = xdy ∧ dz +ydz ∧ dx,
Σ : x
2
+y
2
= z
2
, z ∈ [1, 2].
e. ω = (y +z)dy ∧ dz + (x +y)dx ∧ dy,
Σ : x
2
+y
2
= a
2
, z ∈ [0, 1].
260 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
Solut ¸ie
Aplic˘am definit ¸ia integralei de suprafat ¸˘a de spet ¸a a doua.
a. Iacobienii:
D(Y, Z)
D(u, v)
= c sin v,
D(Z, X)
D(u, v)
= −c cos v,
D(X, Y )
D(u, v)
= u,
¸si deci:

Σ
ω =

b
a
du


0

cusin
2
v −c
2
v cos v +u
2
cos v

dv =
1
2
πc

b
2
−a
2

b. Parametriz˘am sfera de centru O ¸si raz˘a R:
X(θ, ϕ) = Rsin θ cos ϕ, Y (θ, ϕ) = Rsin θ sin ϕ, Z(θ, ϕ) = Rcos θ,
domeniul parametriz˘arii (θ, ϕ) ∈ D = [0, π] [0, 2π).
D(Y, Z)
D(θ, ϕ)
= R
2
sin
2
θ cos ϕ,
D(Z, X)
D(θ, ϕ)
= R
2
sin
2
θ sin ϕ,
D(X, Y )
D(θ, ϕ)
= R
2
sinθ cos θ
Rezult˘a

Σ
ω = 4πR
3
.
c. Parametrizarea canonic˘a a elipsoidului este:
X(θ, ϕ) = aRsin θ cos ϕ, Y (θ, ϕ) = bRsinθ sin ϕ, Z(θ, ϕ) = cRcos θ,
θ ∈ [0, π], ϕ ∈ [0, 2π).
ˆ
In continuare calculul este asem˘an˘ator cu cel de la punctul anterior.
d. Parametrizarea canonic˘a a conului este:
X(u, v) = v cos u, Y (u, v) = v sin u, Z(u, v) = v,
(u, v) ∈ D = [0, 2π) [1, 2].
Iacobienii:
D(Y, Z)
D(u, v)
= v cos u,
D(Z, X)
D(u, v)
= v sinu,
D(X, Y )
D(u, v)
= −v.
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A 261
Rezult˘a integrala:

Σ
ω =

D

v
2
cos
2
u +v
2
sin
2
u

dudv =
14
3
π.
e. Parametrizarea canonic˘a a cilindrului este: (ϕ, z) ∈ D = [0, 2π) [0, 1],
X(ϕ, z) = a cos ϕ, Y (ϕ, z) = a sinϕ, Z(ϕ, z) = z, .
Iacobienii:
D(Y, Z)
D(ϕ, z)
= a cos ϕ,
D(Z, X)
D(ϕ, z)
= a sin ϕ,
D(X, Y )
D(ϕ, z)
= 0.
Rezult˘a integrala:

Σ
ω =

D
(a sin ϕ +z) a cos ϕ dϕdz = 0.
17. S˘a se calculeze integralele de suprafat ¸˘a:
a.

Σ
xzdy ∧ dz +yzdz ∧ dx + (x +y)dx ∧ dy,
Σ = ¦(x, y, z) ; x
2
+y
2
= a
2
, x > 0, y > 0, 0 < z < h¦.
b.

Σ
xdy ∧ dz +ydz ∧ dx +zdx ∧ dy,
Σ = ¦(x, y, z) ; x
2
+y
2
+z
2
= R
2
, x > 0, y > 0, z > 0¦.
Solut ¸ie
a. Parametrizarea lui Σ (o submult ¸ime a unui cilindru) este:
X(ϕ, z) = a cos ϕ, Y (ϕ, z) = a sin ϕ, Z(ϕ, z) = z,
domeniul parametriz˘arii fiind (ϕ, z) ∈ D =

0,
π
2

(0, h). Rezult˘a:

Σ
xzdy ∧ dz +yzdz ∧ dx + (x +y)dx ∧ dy =

D
a
2
zdϕdz =
a
2
h
2
4
π.
b. Port ¸iunea de sfer˘a Σ are parametrizarea:
X(θ, ϕ) = Rsin θ cos ϕ, Y (θ, ϕ) = Rsin θ sinϕ, Z(θ, ϕ) = Rcos θ,
domeniul parametriz˘arii (θ, ϕ) ∈ D = [0,
π
2
] [0,
π
2
).
ˆ
In continuare calculul este similar cu cel din exercit ¸iul anterior (punctul b).
262 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
18. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a de prima spet ¸˘a

Σ
F(x, y, z)dσ
ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. F(x, y, z) = [xyz[, Σ : z
2
= x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
b. F(x, y, z) = y

z, Σ : x
2
+y
2
= 6z, z ∈ [0, 2].
c. F(x, y, z) = z
2
, Σ = ¦(x, y, z) ; z =

x
2
+y
2
, x
2
+y
2
−6y ≤ 0.¦.
Solut ¸ie
Se aplic˘a definit ¸ia integralei de suprafat ¸˘a de prima spet ¸˘a.
a. Parametrizarea cartezian˘a a conului este:
z = f(x, y) =

x
2
+y
2
, D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ 1¦.
Rezult˘a:

Σ
[xyz[dσ =

D
[xy[

x
2
+y
2

1 +
x
2
x
2
+y
2
+
y
2
x
2
+y
2
dxdy =
=

2

D
[xy[

x
2
+y
2
dxdy =
4

2
5
.
b. Parametrizarea cartezian˘a a paraboloidului este:
z = f(x, y) =
1
6
(x
2
+y
2
), D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 12¦.
Rezult˘a:

Σ
y

zdσ =

D
y

1
6
(x
2
+y
2
)

1 +
1
9
(x
2
+y
2
) dxdy =
=
1

6


0


12
0
ρ
3

1 +
ρ
2
9
sin ϕ = 0.
c. Cu parametrizarea cartezian˘a
z =

x
2
+y
2
, (x, y) ∈ D = ¦(x, y) [ x
2
+y
2
≤ 6y¦.
rezult˘a:

Σ
z
2
dσ =

D
(x
2
+y
2
)dxdy =
=

π
0

6 sinϕ
0
ρ
3
dρ =
243
2
π.
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A 263
19. S˘a se calculeze ariile suprafet ¸elor:
a. sfera de raz˘a R.
b. conul z
2
= x
2
+y
2
, z ∈ [0, h].
c. paraboloidul z = x
2
+y
2
, z ∈ [0, h].
Solut ¸ii
a. Parametrizarea canonic˘a a sferei este:
X(θ, ϕ) = Rsin θ cos ϕ, Y (θ, ϕ) = Rsin θ sinϕ, Z(θ, ϕ) = Rcos θ,
domeniul parametriz˘arii (θ, ϕ) ∈ D = [0, π] [0, 2π).
Notˆand Φ(θ, ϕ) = (X(θ, ϕ), Y (θ, ϕ), Z(θ, ϕ)), rezult˘a:
∂Φ
∂θ

∂Φ
∂ϕ
=
= (Rcos θ cos ϕ, Rcos θ sin ϕ, −Rsinθ) (−Rsin θ sin ϕ, Rsinθ cos ϕ, 0) =
=

R
2
sin
2
θ cos ϕ, R
2
sin
2
θ sin ϕ, R
2
sin θ cos θ

.
Elementul de suprafat ¸˘a este:
|
∂Φ
∂θ

∂Φ
∂ϕ
|= R
2
sin θ.
Rezult˘a aria sferei S
R

S
R
dσ =

D
r
2
sin θ dθdϕ = 4πR
2
.
b. Parametrizarea cartezian˘a a conului este:
z =

x
2
+y
2
, (x, y) ∈ D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ h
2
¦.
Rezult˘a aria conului C
h
:

C
h
dσ =

D

2dxdy =

2πh
2
.
c. Parametrizarea cartezian˘a a paraboloidului este:
z = x
2
+y
2
, (x, y) ∈ D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ h¦.
Rezult˘a aria paraboloidului P
h
:

P
h
dσ =

D

1 + 4x
2
+ 4y
2
dxdy =
264 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
=


0


h
0
ρ

1 + 4ρ
2
dρ =
π
6

(1 + 4h)
3
−1

.
20. S˘a se calculeze aria / a suprafet ¸ei Σ ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. Σ : 2z = 4 −x
2
−y
2
, z ∈ [0, 1].
b. Σ este submult ¸imea de pe sfera x
2
+ y
2
+ z
2
= 1, situat˘a ˆın interiorul
conului x
2
+y
2
= z
2
.
c. Σ este submult ¸imea de pe sfera x
2
+ y
2
+ z
2
= R
2
, situat˘a ˆın interiorul
cilindrului x
2
+y
2
−Ry = 0.
d. Σ este submult ¸imea de pe paraboloidul z = x
2
+y
2
situat˘a ˆın interiorul
cilindrului x
2
+y
2
= 2y.
e. Σ este torul.
Solut ¸ie
Aria suprafet ¸ei Σ este / =

Σ
dσ.
a. / =

D

1 +x
2
+y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ; 2 ≤ x
2
+y
2
≤ 4¦.
b. / = 2

D
1

1 −x
2
−y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2

1
2
¦.
c. / = 2

D
R

R
2
−x
2
−y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ Ry¦.
d. / =

D

1 + 4x
2
+ 4y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ 2y¦.
e. / =

D
(a +b cos u)dudv, D = [0, 2π] [0, 2π].
21. S˘a se calculeze fluxul cˆampului de vectori V prin suprafat ¸a Σ ˆın
urm˘atoarele cazuri:
a. V = xi +yj +zk, Σ : z
2
= x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
b. V = yi −xj +z
2
k, Σ : z = x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
c. V =
1

x
2
+y
2

yi −xj +k

, Σ : z = 4 −x
2
−y
2
, z ∈ [0, 1].
Solut ¸ie
Fluxul cˆampului de vectori V prin suprafat ¸a Σˆın raport cu normala n este,
prin definit ¸ie, T
Σ
(V ) =

Σ
V ndσ, n fiind versorul normalei la suprafat ¸a Σ.
Dac˘a Φ : D → R
3
este o parametrizare a lui Σ, atunci fluxul este:
T
Σ
(V ) =

Σ
V ndσ =

D
(V ◦ Φ)

∂Φ
∂u

∂Φ
∂v

dudv =
=

D

V ◦ Φ,
∂Φ
∂u
,
∂Φ
∂v

dudv,
8.3. INTEGRALE DE SUPRAFAT¸
˘
A 265
ultima parantez˘a fiind produsul mixt al vectorilor V ◦ Φ,
∂Φ
∂u
¸si
∂Φ
∂v
.
a. Considerˆand parametrizarea cartezian˘a z =

x
2
+y
2
, obt ¸inem
n =
1

2(x
2
+y
2
)

−xi −yj +

x
2
+y
2
k

¸si deci fluxul este 0 deoarece vectorii V ¸si n sunt ortogonali.
b. Considerˆand parametrizarea cartezian˘a
z = x
2
+y
2
, D = ¦(x, y) ; x
2
+y
2
≤ 1¦,
obt ¸inem:
T
Σ
(V ) =

D
(x
2
+y
2
)
2
dxdy =

1
0


0
ρ
5
dϕ =
π
3
.
c. Cu parametrizarea cartezian˘a
z = 4 −x
2
−y
2
, D = ¦(x, y) ; 3 ≤ x
2
+y
2
≤ 4¦,
obt ¸inem:
T
Σ
(V ) =

D
1

x
2
+y
2
dxdy =

2

3


0
dϕ = 2π(2 −

3).
22. Fie a < b dou˘a numere reale ¸si f, g : [a, b] → R dou˘a funct ¸ii continue
astfel ˆıncˆat f(t) ≥ 0, ∀ t ∈ [a, b]. Fie Γ o curb˘a (situat˘a in planul y = 0) de
parametrizare
x(t) = f(t), y(t) = 0, z(t) = g(t)
¸si fie Σ suprafat ¸a de rotat ¸ie obt ¸inut˘a prin rotirea curbei Γ ˆın jurul axei Oz.
S˘a se calculeze aria suprafet ¸ei Σ.
Solut ¸ie
Parametrizarea suprafet ¸ei Σ este
Φ(u, v) = (f(u) cos v, f(u) sin v, g(u)), (u, v) ∈ [a, b] [0, 2π]
¸si deci aria este:
/(Σ) =

Σ
dσ =


0
dv

b
a
[f(u)[

(f

(u))
2
+ (g

(u))
2
du =
= 2π

b
a
f(u)

(f

(u))
2
+ (g

(u))
2
du.
266 CAPITOLUL 8. INTEGRALE CURBILINII S¸I DE SUPRAFAT¸
˘
A
Abscisa centrului de greutate al curbei (omogene) Γ este
x
G
=

Γ
xds

Γ
ds
=
1
L

b
a
f(u)

(f

(u))
2
+ (g

(u))
2
du,
unde, L este lungimea lui Γ. Rezult˘a deci /(Σ) = 2πLx
G
.
23. S˘a se calculeze masa ¸si coordonatele centrului de greutate ale unei
semisfere o de raz˘a R ¸si avˆand densitatea constant˘a c.
Solut ¸ie
Masa este dat˘a de formula M =

S
cdσ, iar coordonatele centrului de greu-
tate sunt:
x
G
=
1
M

S
cxdσ, y
G
=
1
M

S
cydσ, z
G
=
1
M

S
czdσ.
Considerˆand semisfera cu centrul ˆın origine ¸si situat˘a ˆın semiplanul z > 0,
parametrizarea este:
X(θ, ϕ) = Rsin θ cos ϕ,
Y (θ, ϕ) = Rsinθ cos ϕ,
Z(θ, ϕ) = Rcos θ, (θ, ϕ) ∈ [0,
π
2
] [0, 2π].
Rezult˘a:
M =

S
c dσ =


0

π
2
0
cR
2
sin θ dθ = 2πR
2
c.
Din motive de simetrie (sau calcul direct) rezult˘a x
G
= y
G
= 0.
z
G
=
1
M

S
cz dσ =
1
M


0

π
2
0
cR
3
sin θ cos θ dθ =
R
2
.
Capitolul 9
Formule integrale
9.1 Not ¸iuni teoretice
Formula Green-Riemann
Fie (K, ∂K) un compact cu bord orientat inclus ˆın R
2
(orientarea pe ∂K
este sensul trigonometric pozitiv) ¸si fie
α = Pdx +Qdy
o 1-form˘a diferent ¸ial˘a de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui K; atunci:

∂K
Pdx +Qdy =

K

∂Q
∂x

∂P
∂y

dxdy.
Dac˘a V = Pi+Qj este cˆampul vectorial asociat (ˆın mod canonic) formei
diferent ¸iale α, atunci formula se scrie sub forma:

∂K
V dr =

K

∂Q
∂x

∂P
∂y

dxdy.
O consecint ¸˘a este urm˘atoarea formul˘a pentru arie (notat ¸iile ¸si orientarea
pe bordul ∂K sunt cele de mai sus):
aria(K) =
1
2

∂K
xdy −ydx.
Formula Gauss-Ostrogradski
Fie K ⊂ R
3
un compact cu bord orientat ( bordul ∂K orientat dup˘a normala
exterioar˘a). Atunci, pentru orice 2-form˘a diferent ¸ial˘a
ω = Pdy ∧ dz +Qdz ∧ dx +Rdx ∧ dy
267
268 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui K, are loc egalitatea:

∂K
Pdy ∧dz +Qdz ∧dx+Rdx∧dy =

K

∂P
∂x
+
∂Q
∂y
+
∂R
∂z

dxdydz.
Dac˘a not˘am cu V = Pi + Qj + Rk cˆampul vectorial asociat (ˆın mod
canonic) 2-formei diferent ¸iale ω, atunci formula de mai sus se scrie:

∂K
V ndσ =

K
div(V )dxdydz,
unde, n este normala exterioar˘a la ∂K, iar div(V ) =
∂P
∂x
+
∂Q
∂y
+
∂R
∂z
este
divergent ¸a lui V . Observ˘am c˘a membrul stˆang este fluxul cˆampului V prin
suprafat ¸a ∂K, de aceea formula Gauss-Ostrogradski se mai nume¸ste ¸si for-
mula flux-divergent ¸˘a.
Formula lui Stokes
Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a bordat˘a orientat˘a (orientarea pe Σ este compatibil˘a
cu orientarea pe bordul ∂Σ) ¸si fie α = Pdx+Qdy+Rdz o 1-form˘a diferent ¸ial˘a
de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui Σ; atunci:

∂Σ
Pdx +Qdy +Rdz =
=

Σ

∂R
∂y

∂Q
∂z

dy ∧ dz +

∂P
∂z

∂R
∂x

dz ∧ dx +

∂Q
∂x

∂P
∂y

dx ∧ dy.
Dac˘a V = Pi +Qj +Rk este cˆampul vectorial asociat (ˆın mod canonic)
formei diferent ¸iale α, atunci formula lui Stokes se scrie:

∂Σ
V dr =

Σ
(rotV ) ndσ,
orient˘arile pe curba (ˆınchis˘a) ∂Σ ¸si pe suprafat ¸a Σ fiind compatibile.
ˆ
In exercit ¸iile care urmeaz˘a, se subˆınt ¸elege, atunci cˆand este cazul, c˘a
orient˘arile pe curbe ¸si suprafet ¸e sunt compatibile, adic˘a sunt ˆındeplinite
ipotezele formulelor de mai sus.
9.2. FORMULA GREEN-RIEMANN 269
9.2 Formula Green-Riemann
1. S˘a se calculeze direct ¸si aplicˆand formula Green-Riemann integrala cur-
bilinie

Γ
α ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. α = y
2
dx +xdy,
Γ este p˘atratul cu vˆarfurile A(0, 0), B(2, 0), C(2, 2), D(0, 2).
b. α = ydx +x
2
dy, Γ este cercul cu centrul ˆın origine ¸si de raz˘a 2.
c. α = ydx −xdy, Γ este elipsa de semiaxe a ¸si b ¸si de centru O.
Solut ¸ie
Calculul direct al integralelor ˆıl l˘as˘am ca exercit ¸iu. Calcul˘am integralele
aplicˆand formula Green-Riemann; not˘am cu K compactul m˘arginit de Γ.
a. Compactul K este interiorul p˘atratului:

y
2
dx +xdy =

K
(1 −2y)dxdy =

2
0
dx

2
0
(1 −2y)dy = −4.
b. Compactul K este discul de centru O ¸si raz˘a 2; pentru calculul integralei
duble folosim coordonatele polare (ρ, ϕ):

Γ
ydx +x
2
dy =

K
(2x −1)dxdy =

2
0


0
(2ρ cos ϕ −1)ρdϕ = −4π.
c. Compactul K este interiorul elipsei; pentru calculul integralei duble
folosim coordonatele polare generalizate:

Γ
ydx −xdy =

K
2dxdy =

1
0


0
2abρdϕ = 2πab.
2. Fie α =
−y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy.
a. S˘a se calculeze integrala curbilinie

C(O,R)
α, unde, am notat cu ((O, R)
cercul de centru O ¸si raz˘a R > 0.
b. S˘a se calculeze

Γ
α, unde, Γ este o curb˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a astfel ˆıncˆat
O ∈ Γ.
Solut ¸ie
a. S˘a observ˘am, mai ˆıntˆai c˘a α ∈ (
1
(R
2
`¦O¦), deci pentru calculul integralei
de la punctul a nu se poate aplica formula Green-Riemann. Folosim definit ¸ia
integralei curbilinii; parametriz˘am cercul:
x(t) = Rcos t, y(t) = Rsin t, t ∈ [0, 2π)
270 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
¸si obt ¸inem:

C(O,R)
α =


0
dt = 2π.
b. Not˘am cu K compactul m˘arginit de curba Γ. Distingem dou˘a cazuri:
dac˘a O ∈ K (se poate aplica formula Green-Riemann) sau dac˘a O ∈ K (nu
se poate aplica formula Green-Riemann).
Presupunem mai ˆıntˆai c˘a O ∈ K; atunci:

Γ
α =

K


∂x

x
x
2
+y
2



∂y


y
x
2
+y
2

dxdy = 0.
Presupunem acum c˘a O ∈ K; fie R > 0 astfel ˆıncˆat ((O, R) este inclus ˆın
interiorul lui K. Not˘am cu D(O, R) discul deschis de centru O ¸si raz˘a R.
Fie A compactul A = K ` D(O, R). Bordul orientat al lui A este reuniunea
∂A = Γ∪((O, R), sensul pe cerc fiind sensul trigonometric negativ. Deoarece
O ∈ A, avem:

∂A
α =

A
0dxdy = 0.
Rezult˘a:

Γ
α =

C(O,R)
α = 2π.
3. Fie α =
x −y
x
2
+y
2
dx +
x +y
x
2
+y
2
dy. S˘a se calculeze integrala curbilinie

Γ
α, unde Γ este o curb˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a cu O ∈ Γ.
Solut ¸ie
Observ˘am c˘a α este o 1-form˘a diferent ¸ial˘a ˆınchis˘a.
ˆ
In continuare aplic˘am
rat ¸ionamentul de la exercit ¸iul precedent.
4. S˘a se calculeze urm˘atoarele integrale curbilinii direct ¸si aplicˆand for-
mula Green-Riemann:
a.

Γ
e
x
2
a
2
+
y
2
b
2
(−ydx +xdy), Γ = ¦(x, y) [
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1¦.
b.

Γ
xydx +
x
2
2
dy,
Γ = ¦(x, y) [ x
2
+y
2
= 1, x ≤ 0 ≤ y¦ ∪ ¦(x, y) [ x +y = −1, x ≤ 0, y ≤ 0¦.
Solut ¸ie
Pentru calculul direct se parametrizeaz˘a cele dou˘a curbe ¸si se aplic˘a definit ¸ia
integralei curbilinii. Vom calcula acum integralele cu ajutorul formulei
Green-Riemann.
a. Elipsa Γ este ˆınchis˘a iar 1-forma diferent ¸ial˘a este de clas˘a (
1
pe R
2
,
9.2. FORMULA GREEN-RIEMANN 271
deci putem aplica formula Green-Riemann (not˘am K mult ¸imea compact˘a
m˘arginit˘a de Γ):

Γ
e
x
2
a
2
+
y
2
b
2
(−ydx +xdy) =

K
2e
x
2
a
2
+
y
2
b
2

1 +
x
2
a
2
+
y
2
b
2

dxdy,
integrala dubl˘a calculˆandu-se cu coordonate polare generalizate.
b. Curba Γ nu este ˆınchis˘a, deci nu putem aplica direct formula Green-
Riemann. Fie A(0, −1) ¸si B(0, 1) ¸si fie [AB] segmentul orientat (de la A
c˘atre B) determinat de aceste puncte. Fie Λ = Γ ∪ [AB]; atunci Λ este o
curb˘a ˆınchis˘a ¸si deci, aplicˆand formula Green-Riemann, obt ¸inem (not˘am cu
K compactul m˘arginit de Λ):

Λ
xydx +
x
2
2
dy =

K
0dxdy = 0.
Rezult˘a deci:

Γ
xydx +
x
2
2
dy = −

[AB]
xydx +
x
2
2
dy = 0,
ultima integral˘a curbilinie calculˆandu-se imediat cu definit ¸ia.
5. S˘a se calculeze aria mult ¸imii m˘arginite de curba Γ ˆın urm˘atoarele
cazuri:
a.
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, (a > 0, b > 0).
b. x
2
3
+y
2
3
= 1.
Solut ¸ie
Aria mult ¸imii m˘arginite de curba Γ este / =
1
2

Γ
xdy −ydx.
a. Cu parametrizarea x(t) = a cos t, y(t) = b sin t, t ∈ [0, 2π), obt ¸inem:
/ =
1
2

Γ
ab

cos
2
t + sin
2
t

dt = πab.
b. Cu parametrizarea x(t) = cos
3
t, y(t) = sin
3
t, t ∈ [0, 2π), obt ¸inem:
/ =
1
2

Γ
xdy −ydx =
3
2


0
sin
2
t cos
2
tdt =
3
8
π.
272 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
6. a. Fie ρ = ρ(t), t ∈ [a, b] ecuat ¸ia ˆın coordonate polare a unei curbe
ˆınchise Γ. S˘a se demonstreze c˘a aria interiorului lui Γ este / =
1
2

b
a
ρ
2
(t)dt.
Fie a > 0, b > 0; s˘a se calculeze ariile mult ¸imilor m˘arginite de curbele de
ecuat ¸ii (ˆın coordonate polare):
b. ρ(t) =
ab

a
2
sin
2
t +b
2
cos
2
t
, t ∈ [0, 2π].
c. ρ(t) = a(1 + cos t), t ∈ [0, π].
Solut ¸ie
a. Cu parametrizarea x(t) = ρ(t) cos t, y(t) = ρ(t) sin t, t ∈ [a, b], obt ¸inem:
/ =
1
2

Γ
xdy −ydx =
1
2

b
a
ρ
2
(t)dt.
b. / =
1
2


0
a
2
b
2
a
2
sin
2
t +b
2
cos
2
t
dt = 2a
2
b
2


0
du
a
2
u
2
+b
2
= πab.
c. Analog.
7. S˘a se calculeze circulat ¸ia cˆampului de vectori V pe curba Γˆın cazurile:
a. V = y
2
i +xyj,
Γ = ¦(x, y); x
2
+y
2
= 1, y > 0¦ ∪ ¦(x, y); y = x
2
−1, y ≤ 0¦.
b. V = e
x
cos yi −e
x
sin yj.
Γ este o curb˘a arbitrar˘a cont ¸inut˘aˆın semiplanul superior care une¸ste punctele
A(1, 0) ¸si B(−1, 0), sensul fiind de la A c˘atre B.
Solut ¸ie
a. Vom aplica formula Green-Riemann; notˆand cu K interiorul curbei Γ,
obt ¸inem:

Γ
V dr =

K
−ydxdy = −

1
−1
dx


1−x
2
x
2
−1
ydy.
b. Curba nu este ˆınchis˘a; fie [BA] segmentul orientat (de la B c˘atre A) ¸si
fie curba ˆınchis˘a Λ = Γ ∪ [BA]. Calcul˘am circulat ¸ia lui V pe curba Λ cu
ajutorul formulei Green-Riemann (not˘am cu K compactul m˘arginit de Λ):

Λ
V dr =

K
0dxdy = 0,
deci circulat ¸ia pe curba Γ este egal˘a cu circulat ¸ia pe segmentul orientat
[AB]:

Γ
V dr =

[AB]
V dr = −

1
0
e
t
dt = 1 −e.
9.2. FORMULA GREEN-RIEMANN 273
8. Fie a < b, fie γ : [a, b] → R
2
, γ(t) = (x(t), y(t)), un drum parametrizat
ˆınchis (γ(a) = γ(b)) , orientat ˆın sens trigonometric pozitiv ¸si fie K com-
pactul m˘arginit de imaginea lui γ.
ˆ
Intr-un punct arbitrar γ(t) = (x(t), y(t)),
consider˘am vectorul normal la γ, n(t) = (y

(t), −x

(t)). S˘a se demonstreze
c˘a pentru orice cˆamp de vectori V de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui K, avem:

b
a
V (γ(t))n(t)dt =

K
div(V )dxdy.
Solut ¸ie
Din definit ¸ia integralei curbilinii, rezult˘a:

b
a
V (γ(t))n(t)dt =

γ
Pdy −Qdx.
Aplicˆand ultimei integrale curbilinii formula Green-Riemann, obt ¸inem:

b
a
V (γ(t))n(t)dt =

γ
Pdy −Qdx =
=

K

∂P
∂x
+
∂Q
∂y

dxdy =

K
div(V )dxdy.
9. Formula de medie pentru funct ¸ii armonice
O funct ¸ie f : U ⊆ R
2
→ R se nume¸ste armonic˘a pe U dac˘a
∆f =

2
f
∂x
2
+

2
f
∂y
2
= 0 pe U.
Fie f o funct ¸ie armonic˘a pe discul unitate. Atunci:
f((0, 0)) =
1


0
f(ρ cos t, ρ sint)dt, ∀ρ ∈ (0, 1),
egalitate numit˘a formula de medie pentru funct ¸ii armonice.
Solut ¸ie
Fie ρ ∈ (0, 1) ¸si fie
g(ρ) =
1


0
f(ρ cos t, ρ sin t)dt.
Vom demonstra c˘a funct ¸ia g este constant˘a.
Pentru aceasta, calcul˘am derivata sa:
g

(ρ) =
1


0

∂f
∂x
(ρ cos t, ρ sin t) cos t +
∂f
∂y
(ρ cos t, ρ sint) sin t

dt =
274 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
=
1
2πρ


0

∂f
∂x
(ρ cos t, ρ sin t),
∂f
∂y
(ρ cos t, ρ sin t)

(ρ cos t, ρ sin t) dt.
Vom aplica acum rezultatul exercit ¸iului 8 de mai sus.
Vectorul n = (ρ cos t, ρ sin t) este vectorul normal (exterior) la cercul de
centru O ¸si raz˘a ρ, iar cˆampul vectorial V =
∂f
∂x
i +
∂f
∂y
j. Obt ¸inem (not˘am
cu K discul de centru O ¸si raz˘a ρ):
g

(ρ) =
1
2πρ

K
∆fdxdy = 0.
Rezult˘a deci c˘a funct ¸ia g este constant˘a pe intervalul (0, 1); ˆın consecint ¸˘a,
avem:
1


0
f(ρ cos t, ρ sint)dt = g(ρ) = lim
ρ→0
g(ρ) =
=
1


0
f((0, 0)) = f((0, 0)).
9.3 Formula Gauss-Ostrogradski
10. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a

Σ
ω ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. ω = x
2
dy ∧ dz −2xydz ∧ dx +z
3
dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z) ; x
2
+y
2
+z
2
= 9¦.
b. ω = yzdy ∧ dz −(x +z)dz ∧ dx + (x
2
+y
2
+ 3z)dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z); x
2
+y
2
= 4 −2z, z ≥ 1¦ ∪ ¦(x, y, z); x
2
+y
2
≤ 4 −2z, z = 1¦.
c. ω = x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z); x
2
+y
2
+z
2
= 1, z ≥ 0¦.
Solut ¸ie
a. Fie K = ¦(x, y, z); x
2
+y
2
+z
2
≤ 9¦;
aplicˆand formula Gauss-Ostrogradski (sunt verificate ipotezele), obt ¸inem:

Σ
x
2
dy ∧ dz −2xydz ∧ dx +z
3
dx ∧ dy =

K
3z
2
dxdydz,
integrala tripl˘a calculˆandu-se folosind coordonate sferice.
b. Fie K compactul m˘arginit de suprafat ¸a (ˆınchis˘a) Σ ¸si fie
D = ¦(x, y); x
2
+ y
2
≤ 2¦ proiect ¸ia lui K pe planul xOy; aplicˆand formula
Gauss-Ostrogradski, obt ¸inem:

Σ
ω =

K
3dxdydz = 3

D
dxdy

2−
1
2
(x
2
+y
2
)
1
dz.
9.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI 275
c. Suprafat ¸a Σ nu este ˆınchis˘a, deci formula Gauss-Ostrogradski nu se poate
aplica.
Fie D = ¦(x, y, z) ; x
2
+ y
2
≤ 1, z = 0¦ ¸si fie S = Σ ∪ D, orientat˘a cu
normala exterioar˘a (pe D normala este −k). Fie K compactul al c˘arui bord
(orientat) este suprafat ¸a (ˆınchis˘a) S. Aplicˆand formula Gauss-Ostrogradski,
obt ¸inem:

S
x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy =

K
2dxdydz =

3
.
Rezult˘a deci:

Σ
x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy =
=

3

D
x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy.
Calculˆand ultima integral˘a de suprafat ¸˘a cu definit ¸ia, obt ¸inem:

D
x(z + 3)dy ∧ dz +yzdz ∧ dx −(z +z
2
)dx ∧ dy = −

D
0dxdy = 0,
¸si deci

Σ
ω =

3
3
.
11. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a

Σ
ω direct ¸si folosind formula
Gauss-Ostrogradski ˆın urm˘atoarele cazuri:
a. ω = x(y −z)dy ∧ dz +y(z −x)dz ∧ dx +z(x −y)dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z) ; z = 1 −x
2
−y
2
, z > 0¦ ∪ ¦(x, y, z) x
2
+y
2
≤ 1, z = 0¦.
b. ω = x
2
(y −z)dy ∧ dz +y
2
(z −x)dz ∧ dx +z
2
(x −y)dx ∧ dy.
Σ = ¦(x, y, z); z
2
= x
2
+y
2
, 0 < z ≤ 1¦.
Solut ¸ie
Analog cu exercit ¸iul anterior; ˆın cazul b trebuie s˘a reunim la Σ discul
D = ¦(x, y, z); x
2
+ y
2
≤ 1, z = 1¦, orientat dup˘a normala k. Obt ¸inem

Σ
ω = −

1
0


0
ρ
2
(cos ϕ −sin ϕ)dϕ = 0.
12. Fie a, b, c trei numere strict pozitive. S˘a se calculeze fluxul cˆampului
vectorial:
V = x(xy +az)i −y(xy −az)j +z
3
k
prin suprafat ¸a Σ de ecuat ¸ie:

x
2
a
2
+
y
2
b
2

2
+
z
2
c
2
= 1.
276 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
Solut ¸ie
Ecuat ¸ia suprafet ¸ei Σ se poate scrie sub forma echivalent˘a:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=

1 −
z
2
c
2
,
deci z ∈ [−c, c]. Intersect ¸iile suprafet ¸ei Σ cu plane orizontale (z = constant)
sunt elipsele S(z) de ecuat ¸ii:
x
2

a
4

1 −
z
2
c
2

2
+
y
2

b
4

1 −
z
2
c
2

2
= 1.
Semiaxele acestor elipse sunt
a
4

1 −
z
2
c
2
¸si b
4

1 −
z
2
c
2
.
Fie D(z) mult ¸imea (din planul orizontal z = constant) m˘arginit˘a de elipsa
S(z); atunci aria lui D(z) este:
/(z) = πab

1 −
z
2
c
2
.
Pentru calculul fluxului se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fie n
normala exterioar˘a la Σ ¸si fie Ω compactul m˘arginit de Σ; atunci:

Σ
V ndσ =


div(V ) dxdydz =

c
−c
dz

D(z)
(2az + 3z
2
) dxdy =
= πab

c
−c
(2az + 3z
2
)

1 −
z
2
c
2
dz = 3πab

c
−c
z
2

1 −
z
2
c
2
dz =
= 6πab

c
0
z
2

1 −
z
2
c
2
dz = 6πab
π
2
0
(c sin t)
2

1 −sin
2
t c cos t dt =
=
3
2
πabc
3
π
2
0
sin
2
2t dt =
3
8
π
2
abc
3
.
13. Legea lui Gauss
Pentru orice q > 0, consider˘am cˆampul scalar
f(x, y, z) =
q

x
2
+y
2
+z
2
=
q
4πr
9.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI 277
¸si fie cˆampul de gradient ¸i:
E = −gradf.
Cˆampul scalar f reprezint˘a potent ¸ialul electric (sau potent ¸ial Newtonian)
asociat sarcinei electrice q plasate ˆın O, iar E este cˆampul electric generat
(sau cˆamp Newtonian).
a. S˘a se expliciteze E ¸si s˘a se demonstreze c˘a este cˆamp solenoidal, adic˘a:
divE = 0.
b. S˘a se demonstreze c˘a fluxul cˆampului E prin orice suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ce
nu cont ¸ine originea ˆın interior este nul.
c. S˘a se demonstreze c˘a fluxul cˆampului E prin orice suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ce
cont ¸ine originea ˆın interior este q, (legea lui Gauss).
Solut ¸ie
a. Putem calcula E direct cu definit ¸ia, sau aplicˆand propriet˘at ¸ile gradien-
tului; obt ¸inem:
E = −gradf =
q

r
r
3
.
Ar˘at˘am acum c˘a E este solenoidal:
divE = −grad(divf) = −∆f =
q
4πr
6

3r
3
−3r(x
2
+y
2
+z
2
)

= 0.
b. Fie Σ o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ce nu cont ¸ine originea ˆın interior. Deoarece
cˆampul electric E este de clas˘a (
1
pe R
3
` ¦O¦, sunt ˆındeplinite ipotezele
formulei Gauss-Ostrogradski ¸si deci, (not˘am cu K compactul m˘arginit de Σ
¸si cu n versorul normalei exterioare la Σ), obt ¸inem:
T
Σ
(E) =

Σ
E ndσ =

K
divEdxdydz = 0.
c. Fie acum Σ o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ce cont ¸ine originea ˆın interior. Deoarece
E nu este de clas˘a (
1
pe compactul K m˘arginit de Σ, (E nefiind de clas˘a (
1
ˆın origine), nu putem aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru a calcula
fluxul lui E prin Σ. Fie R > 0 astfel ˆıncˆat sfera de centru O ¸si raz˘a R
(notat˘a ˆın continuare cu S), s˘a fie inclus˘a ˆın interiorul lui Σ. Fie suprafat ¸a
(ˆınchis˘a) Σ
1
= Σ ∪ S, orientat˘a dup˘a normala exterioar˘a (deci pe S este
normala interioar˘a la sfer˘a). Fie K
1
mult ¸imea compact˘a m˘arginit˘a de Σ
1
.
Deoarece O ∈ K
1
, fluxul lui E prin Σ
1
este nul (conform (b)). Rezult˘a c˘a
fluxul lui E prin Σ este egal cu fluxul lui E prin S (orientat˘a dup˘a normala
exterioar˘a n =
r
R
la sfer˘a):
T
Σ
(E) =

S
E ndσ =
q


0

π
0
sin θ dθ = q.
278 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
14. Fie n ∈ N ¸si fie q
ı
> 0, ∀ı ∈ ¦1, 2, .., n¦. Fie A
ı
, ı ∈ ¦1, 2, .., n¦, n
puncte ˆın R
3
de coordonate (x
ı
, y
ı
, z
ı
). Not˘am cu r
ı
vectorul de pozit ¸ie al
punctului A
ı
. Potent ¸ialul electric generat de sarcinile electrice q
ı
plasate ˆın
punctele A
ı
este
f(x, y, z) =
1

n
¸
ı=1
q
ı
| r −r
ı
|
,
unde, | | este norma euclidian˘a ˆın R
3
. Fie E = −gradf cˆampul electric
asociat potent ¸ialului f. S˘a se demonstreze c˘a fluxul cˆampului electric E
printr-o suprafat ¸˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a ce cont ¸ine toate punctele A
ı
ˆın interi-
orul ei este egal cu
n
¸
ı=1
q
ı
.
Solut ¸ie
Se aplic˘a rat ¸ionamentul din exercit ¸iul anterior.
15. Legea lui Arhimede
Consider˘am un recipient (cont ¸inut ˆın semispat ¸iul z < 0) ˆın care s-a turnat
un lichid avˆand densitatea constant˘a c.
Scufund˘amˆın lichid un corp pe careˆıl asimil˘am cu un compact cu bord orien-
tat (K, ∂K). Presupunˆand c˘a presiunea exercitat˘a de lichid asupra corpului
scufundat cre¸ste proport ¸ional cu adˆancimea, obt ¸inem pentru cˆampul presiu-
nilor formula V = czk. Fort ¸a ascensional˘a pe care lichidul o exercit˘a asupra
corpului scufundat este, prin definit ¸ie, egal˘a cu fluxul cˆampului presiunilor
prin suprafat ¸a (bordul) ∂K, ˆın raport cu normala exterioar˘a, n. Aplicˆand
formula Gauss-Ostrogradski, obt ¸inem:
T
∂K
(V ) =

∂K
V ndσ =
=

K
divV dxdydz =

K
cdxdydz = c vol(K),
adic˘a fort ¸a ascensional˘a este egal˘a cu masa lichidului dezlocuit de corpul
scufundat.
16. Fie Σ o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ¸si fie K compactul m˘arginit de Σ. S˘a se
demonstreze c˘a:
1
3

Σ
r ndσ = vol (K) ,
9.3. FORMULA GAUSS-OSTROGRADSKI 279
unde, n este normala exterioar˘a la Σ.
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula Gauss-Ostrogradski:
1
3

Σ
r ndσ =
1
3

K
div(r) dxdydz =

K
dxdydz = vol(K).
17. Fie cˆampul vectorial V = r +
k r
r
4
r ¸si fie suprafat ¸a
Σ = ¦(x, y, z); z = 3 −x
2
−y
2
, 1 ≤ z¦ ∪ ¦(x, y, z); x
2
+y
2
≤ 2, z = 1¦.
S˘a se calculeze fluxul lui V prin Σ (orientat˘a dup˘a normala exterioar˘a).
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula Gauss-Ostrogradski; pentru aceasta, calcul˘am
divV = div

r +
k r
r
4
r

= 3 +

k r
r
4

divr +rgrad

k r
r
4

=
= 3 + 3
k r
r
4
+r

1
r
4
grad(k r) + (k r)gradr
−4

=
= 3 + 3
k r
r
4
+r

k
r
4
−4
(k r)
r
6
r

= 3.
Notˆand cu K compactul m˘arginit de suprafat ¸a Σ, rezult˘a:
T
Σ
(V ) =

Σ
V ndσ =

K
3dxdydz = 3vol(K).
18. S˘a se calculeze fluxul cˆampului vectorial V =
1
r
(r k) prin:
a. O suprafat ¸˘a ˆınchis˘a arbitrar˘a ce nu cont ¸ine originea ˆın interior.
b. Sfera de centru O ¸si raz˘a R.
Solut ¸ie
a.
ˆ
In primul caz se poate aplica formula Gauss-Ostrogradski; fluxul este nul
deoarece divV = 0.
b.
ˆ
In cazul al doilea, fluxul se calculeaz˘a cu definit ¸ia integralei de suprafat ¸˘a
(nu sunt ˆındeplinite ipotezele formulei Gauss-Ostrogradski); ¸si ˆın acest caz
fluxul este tot 0 deoarece vectorii V ¸si normala exterioar˘a la sfer˘a sunt or-
togonali.
280 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
19. Formulele lui Green
Fie (K, ∂K) un compact cu bord orientat din R
3
. Fie n normala exterioar˘a
la ∂K ¸si fie f, g dou˘a funct ¸ii de clas˘a (
2
pe o vecin˘atate a lui K. S˘a se
demonstreze formulele lui Green:
a.

∂K
f (gradg) ndσ =

K

f ∆g + (gradf)(gradg)

dxdydz.
b.

∂K

f (gradg) − g (gradf)

ndσ =

K

f ∆g −g ∆f

dxdydz.
Solut ¸ie
a. Pentru prima formul˘a se aplic˘a formula Gauss-Ostrogradski cˆampului de
vectori V = f gradg:

∂K
f (gradg) ndσ =

K
div(f gradg) dxdydz =
=

K

f div(gradg) + (gradg) (gradf)

dxdydz =
=

K

f∆g + (gradg) (gradf)

dxdydz.
b. A doua formul˘a rezult˘a direct din prima.
20. Fie (K, ∂K) un compact cu bord orientat din R
3
¸si fie n versorul nor-
malei exterioare la suprafat ¸a ∂K. Fie h o funct ¸ie armonic˘a pe o vecin˘atate a
lui K ¸si fie
dh
dn
derivata dup˘a direct ¸ia n a lui h. S˘a se demonstreze egalit˘at ¸ile:
a.

∂K
dh
dn
dσ = 0.
b.

∂K
h
dh
dn
dσ =

K
| gradh |
2
dxdydz.
Solut ¸ie
a. Se aplic˘a prima formul˘a a lui Green pentru: f = 1 ¸si g = h; o alt˘a
metod˘a este de a aplica formula Gauss-Ostrogradski cˆampului V = gradh:

∂K
dh
dn
dσ =

∂K
(gradh) n dσ =
=

K
div(gradh) dxdydz =

K
∆h = 0.
b. Se aplic˘a a doua formul˘a a lui Green pentru f = g = h; o alt˘a metod˘a
const˘a ˆın a aplica formula Gauss-Ostrogradski pentru V = hgradh:

∂K
h
dh
dn
dσ =

K
hgradh n dσ =
9.4. FORMULA LUI STOKES 281
=

K
div(hgradh) dxdydz =
=

K

hdiv(gradh) + (gradh) (gradh)

dxdydz =
=

K

h∆g + | gradh |
2

dxdydz =

K
| gradh |
2
dxdydz.
9.4 Formula lui Stokes
21. S˘a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala curbilinie

Γ
α ˆın
urm˘atoarele cazuri:
a. α = (y −z)dx + (z −x)dy + (x −y)dz.
Γ : z = x
2
+y
2
, z = 1.
b. α = ydx +zdy +xdz,
Γ : x
2
+y
2
+z
2
= 1, x +y +z = 0.
Solut ¸ie
a. Fie suprafat ¸a Σ = ¦(x, y, z); z = x
2
+y
2
+z
2
, z ≤ 1¦; atunci Γ este bordul
lui Σ ¸si aplicˆand formula lui Stokes obt ¸inem (l˘as˘am ca exercit ¸iu verificarea
compatibilit˘at ¸ii orient˘arilor):

Γ
(y −z)dx +(z −x)dy +(x −y)dz =

Σ
−2(dy ∧dz +dz ∧dx +dx ∧dy) =
= −2

D
(−2x −2y + 1)dxdy,
unde D este discul unitate.
b. Fie θ unghiul f˘acut de planul x +y +z = 0 cu planul xOy; atunci:
cos θ =
1

3
(i +j +k) k =

3
3
.
Intersect ¸ia dintre sfer˘a ¸si plan este un cerc mare al sferei, notat Γ. Con-
sider˘am drept suprafat ¸˘a Σ port ¸iunea din planul x + y + z = 0 situat˘a ˆın
interiorul sferei x
2
+y
2
+z
2
= 1. Evident, aria lui Σ este π. Fie D proiect ¸ia
lui Σ pe planul xOy. Aria lui D (care este interiorul unei elipse) este:
aria(D) = aria(Σ) cos θ = π

3
3
.
Rezult˘a:

Γ
ydx +zdy +xdz = −

Σ
(dy ∧ dz +dz ∧ dx +dx ∧ dy) =
282 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
= −

D
3dxdy = −3 aria(D) = −

3π.
22. S˘a se calculeze circulat ¸ia cˆampului vectorial
V = (y
2
+z
2
)i + (x
2
+z
2
)j + (x
2
+y
2
)k
pe curba Γ : x
2
+y
2
+z
2
= R
2
, ax +by +cz = 0.
Solut ¸ie
Curba Γ este un cerc mare al sferei (intersect ¸ia sferei cu un plan ce trece prin
centrul sferei); consider˘am drept suprafat ¸˘a Σ oricare din cele dou˘a semisfere
determinate de plan pe sfer˘a. Aplicˆand formula lui Stokes, obt ¸inem:

Γ
V dr =

Σ
(rotV ) ndσ =
=

Σ
(2(y −z)i + 2(z −x)j + 2(x −y)k)
1
R
(xi +yj +zk) dσ = 0,
deoarece versorul normalei (exterioare) la sfer˘a, n =
1
R
r ¸si rotV sunt per-
pendiculari.
23. S˘a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integralele:
a.

Γ
y(y + 2z)dx + 2x(y +z)dy + 2xydz , Γ : z
2
= x
2
+y
2
, x
2
+y
2
= 2x.
b.

Γ
2zdx −xdy +xdz , Γ : z = y + 1, x
2
+y
2
= 1.
Solut ¸ie
a. Integrala este 0.
b. Considerˆand Σ port ¸iunea din planul z = y + 1 situat˘a ˆın interiorul
cilindrului x
2
+y
2
= 1, ¸si aplicˆand formula lui Stokes, obt ¸inem:

Γ
2zdx −xdy +xdz =

Σ
dz ∧ dx −dx ∧ dy =

D
−2dxdy = −2π,
unde, D este discul unitate (proiect ¸ia suprafet ¸ei Σ pe planul xOy).
24. S˘a se calculeze direct ¸si cu formula lui Stokes integrala curbilinie

Γ
(y
2
−z
2
)dx + (z
2
−x
2
)dy + (x
2
−y
2
)dz,
unde Γ este poligonul de intersect ¸ie dintre cubul [0, 1] [0, 1] [0, 1] ¸si planul
x +y +z =
3
2
.
9.4. FORMULA LUI STOKES 283
Solut ¸ie
Γ este un hexagon regulat. Pentru a calcula integrala cu definit ¸ia trebuie
parametrizate laturile hexagonului; de exemplu, latura din planul xOy are
parametrizarea:
x(t) = t, y(t) =
3
2
−t, t ∈
¸
1
2
, 1

.
Calcul˘am acum integrala aplicˆand formula lui Stokes. Fie Σ port ¸iunea din
planul x + y + z =
3
2
situat˘a ˆın interiorul cubului (interiorul hexagonului).
Proiect ¸ia lui Σ pe planul xOy este mult ¸imea
D = ¦(x, y);
1
2
≤ x +y ≤
3
2
, 0 ≤ x ≤ 1, 0 ≤ y ≤ 1¦,
a c˘arei arie este
3
4
. O parametrizare (cartezian˘a) a suprafet ¸ei Σ este
z =
3
2
−x −y, (x, y) ∈ D.
Aplicˆand formula lui Stokes, obt ¸inem:

Γ
(y
2
−z
2
)dx + (z
2
−x
2
)dy + (x
2
−y
2
)dz =
= −2

Σ
(x +y)dx ∧ dy + (y +z)dy ∧ dz + (z +x)dz ∧ dx =
= −2

D
3dxdy = −6 aria(D) = −
9
2
.
25. S˘a se calculeze direct ¸si aplicˆand formula lui Stokes integrala

Γ
xdx + (x +y)dy + (x +y +z)dz,
pe curba Γ de ecuat ¸ii:
x
2
+y
2
= R
2
, z = x +y.
Solut ¸ie
Pentru a calcula integrala direct parametriz˘am
Γ : x(t) = Rcos t, y(t) = Rsin t, z(t) = R(cos t + sint), t ∈ [0, 2π).
284 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
Pentru a aplica formula lui Stokes, consider˘am suprafat ¸a Σ port ¸iunea din
planul z = x+y situat˘a ˆın interiorul cilindrului x
2
+y
2
= R
2
. Proiect ¸ia lui Σ
pe planul xOy este discul de centru O ¸si raz˘a R, notat D. O parametrizare
cartezian˘a pentru Σ este z = x+y, (x, y) ∈ D. Aplicˆand formula lui Stokes,
obt ¸inem:

Γ
xdx + (x +y)dy + (x +y +z)dz =

Σ
dx ∧ dy +dy ∧ dz −dz ∧ dx =
=

D
dxdy = πR
2
.
26. S˘a se calculeze circulat ¸ia cˆampului de vectori V =
1
r
(kr) pe curba
Γ = Γ
1
∪ Γ
2
∪ Γ
3
, unde:
Γ
1
= ¦(x, y, z); x
2
+y
2
= 1, z = 0, x > 0, y > 0¦
Γ
2
= ¦(x, y, z); y
2
+z
2
= 1, x = 0, y > 0, z > 0¦
Γ
3
= ¦(x, y, z); z
2
+x
2
= 1, y = 0, z > 0, x > 0¦.
Solut ¸ie
Vom aplica formula lui Stokes; pentru aceasta, calcul˘am mai ˆıntˆai rotorul
cˆampului V :
rotV =
1
r
rot(k r) −(k r)grad
1
r
=
=
1
r

k divr −r divk +
dk
dr

dr
dk

+ (k r)
r
r
3
=
2k
r
.
Fie suprafat ¸a Σ = ¦(x, y, z); x
2
+ y
2
+ z
2
= 1, x > 0, y > 0, z > 0¦; evident,
bordul lui Σ este Γ. Aplicˆand formula lui Stokes, obt ¸inem:

Γ
V dr =

Σ
rotV ndσ,
unde, n = r este versorul normalei exterioare la Σ. Pentru a calcula integrala
de suprafat ¸˘a, putem folosi atˆat parametrizarea cartezian˘a cˆat ¸si coordonatele
sferice; se obt ¸ine

Γ
V dr =
π
2
.
27. Fie a > 0, b > 0, c > 0, ¸si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) ¸si
C(0, 0, c). Fie Γ reuniunea segmentelor [AB] ∪ [BC] ∪ [CA] (cu acest sens).
S˘a se calculeze

Γ
(z −y)dx + (x −z)dy + (y −x)dz.
Solut ¸ie
9.4. FORMULA LUI STOKES 285
Vom calcula integrala aplicˆand formula lui Stokes (l˘as˘am ca exercit ¸iu calculul
direct). Fie Σ interiorul triunghiului ABC; obt ¸inem:

Γ
(z −y)dx + (x −z)dy + (y −x)dz =

Σ
2dx ∧ dy + 2dy ∧ dz + 2dz ∧ dx.
Proiect ¸ia lui Σ pe planul xOy este interiorul triunghiului OAB, iar
parametrizarea cartezian˘a este
z = c

1 −
x
a

y
b

.
Rezult˘a:

Γ
(z −y)dx + (x −z)dy + (y −x)dz = 2

OAB

c
a
+
c
b
+ 1

dxdy =
= ab +bc +ca.
28. Fie V = (x
2
+y −4)i + 3xyj + (2xz +z
2
)k ¸si fie semisfera
Σ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= 16, z ≥ 0¦.
S˘a se calculeze fluxul cˆampului rot (V ) prin Σ, orientat˘a cu normala exte-
rioar˘a (la sfer˘a).
Solut ¸ie
Fluxul cerut este:
T
Σ
(rot(V )) =

Σ
rot(V ) ndσ,
unde, n este normala exterioar˘a la Σ. Integrala de suprafat ¸˘a se poate calcula
atˆat direct (cu definit ¸ia) cˆat ¸si cu formula lui Stokes; pentru aceasta, fie Γ
cercul de intersect ¸ie dintre Σ ¸si planul xOy. Ecuat ¸iile lui Γ sunt:
x
2
+y
2
= 16, z = 0.
Orientarea pe Γ este orientarea pozitiv˘a a cercului ˆın planul xOy. Aplicˆand
formula lui Stokes, rezult˘a:

Σ
rot(V ) ndσ =

Γ
V dr =
=


0

(16 cos
2
t + 4 sin t −4)(−4 sin t) + (48 sint cos
2
t)

dt = −16π.
286 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
29. Fie a > 0, b > 0 ¸si fie Γ intersect ¸ia cilindrului x
2
+ y
2
= a
2
cu
planul
x
a
+
z
b
= 1. S˘a se calculeze, (aplicˆand formula lui Stokes), circulat ¸ia
cˆampului vectorial V = xi + (y − x) j + (z − x − y) k de-a lungul curbei Γ
(orientarea pe Γ nu este precizat˘a).
Solut ¸ie
Fie Σ port ¸iunea din planul
x
a
+
z
b
= 1 din interiorul cilindrului x
2
+y
2
= a
2
:
Σ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[
x
a
+
z
b
= 1, x
2
+y
2
≤ a
2
¦.
Atunci, conform formulei lui Stokes, rezult˘a:

Γ
V dr =

Σ
rot(V ) ndσ,
orient˘arile pe Γ ¸si Σ fiind compatibile. Parametriz˘am cartezian Σ:
z = b

1 −
x
a

, (x, y) ∈ D = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ a
2
¦.
Rezult˘a vectorii tangent ¸i la Σ:

1, 0, −
b
a

¸si (0, 1, 0),
¸si deci versorul normalei la Σ indus de parametrizarea aleas˘a este n =
b
a
i+k.
Rotorul cˆampului V este rotV = −i + j − k. Rezult˘a circulat ¸ia:

Γ
V r =

Σ
rot(V ) ndσ = −πa
2

1 +
b
a

.
30. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a cu bord orientat, fie n versorul normalei
la Σ ¸si fie c un vector constant. S˘a se demonstreze c˘a circulat ¸ia cˆampului
vectorial V = (c r) r pe curba ∂Σ este egal˘a cu

Σ
c (r n) dσ.
Solut ¸ie
Aplic˘am formula lui Stokes:

∂Σ
(c r) r dr =

Σ
rot

(c r) r

ndσ =
9.4. FORMULA LUI STOKES 287
=

Σ

(c r) rotr −r grad(c r)

ndσ =

Σ
(c r) ndσ =

Σ
c(r n)dσ.
31. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a cu bord orientat, fie n versorul normalei
la Σ ¸si fie f ¸si g dou˘a funct ¸ii de clas˘a (
2
pe o vecin˘atate a lui Σ. S˘a se
demonstreze relat ¸iile:

∂Σ
f gradg dr =

Σ

(gradf) (gradg)

ndσ.

∂Σ

f
∂g
∂x
+g
∂f
∂x

dx +

f
∂g
∂y
+g
∂f
∂y

dy +

f
∂g
∂z
+g
∂f
∂z

dz = 0.
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula lui Stokes. Pentru prima egalitate:

∂Σ
f gradg dr =

Σ
rot(f (gradg)) ndσ =
=

Σ

f rot(gradg) −grad g gradf

ndσ =
=

Σ

(gradf) (gradg)

ndσ.
Pentru a doua egalitate, calcul˘am rotorul:
rot

f
∂g
∂x
+g
∂f
∂x

i +

f
∂g
∂y
+g
∂f
∂y

j +

f
∂g
∂z
+g
∂f
∂z

k

= 0,
deci circulat ¸ia este nul˘a (s-a folosit teorema de simetrie a lui Schwartz).
32. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a cu bord orientat ¸si fie n versorul normalei
la suprafat ¸a Σ.
a. Dac˘a f este o funct ¸ie de clas˘a (
1
pe (0, ∞), s˘a se calculeze circulat ¸ia
cˆampului vectorial V = f(r)r pe curba ∂Σ.
b. Dac˘a g este o funct ¸ie de clas˘a (
1
pe o vecin˘atate a lui Σ ¸si c este un
vector constant, s˘a se demonstreze c˘a circulat ¸ia cˆampului de vectori
W(x, y, z) = g(x, y, z) c pe curba ∂Σ este

Σ
c (n gradg)dσ.
Solut ¸ie
a. Aplic˘am formula lui Stokes; pentru aceasta, calcul˘am
rotV = f(r) rotr −r gradf(r) = −r
f

(r)
r
r = 0,
288 CAPITOLUL 9. FORMULE INTEGRALE
deci circulat ¸ia este nul˘a.
b. Aplic˘am formula lui Stokes; calculˆand rotorul cˆampului W, obt ¸inem
rotW = −c gradg,
ceea ce conduce la rezultatul cerut.
33. Fie (Σ, ∂Σ) o suprafat ¸˘a cu bord orientat, fie f ∈ (
1
(R), a ∈ R
3
¸si
fie V = (a gradf(r)) r, unde, r este vectorul de pozit ¸ie. S˘a se demonstreze:

∂Σ
V dr =

Σ
a r
r
f

(r) n dσ,
unde, n este versorul normalei la Σ.
Solut ¸ie
Se aplic˘a formula lui Stokes:

∂Σ
V dr =

Σ
a r
r
f

(r)n dσ =

Σ
rot ((a gradf(r)) r) n dσ.
Calcul˘am acum rotorul lui V ; pentru aceasta, calcul˘am mai ˆıntˆai:
gradf(r) = f

(r) gradr = f

(r)
r
r
.
Obt ¸inem:
rot (( a gradf(r) ) r) = rot

( a r )
r
f

(r) r

=
=
(a r)
r
f

(r) rotr −r grad

( a r )
r
f

(r)

= −r

f

(r) grad

( a r )
r

+
( a r )
r
gradf

(r)

=
= −r

f

(r)
r a −( a r )
r
r
r
2
+
( a r )
r
f

(r)
r
r

=
=
f

(r)
r
(a r),
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
Capitolul 10
Exemple de teste pentru
examen
10.1 Analiz˘a matematic˘a I
Testul 1.
I. Este spat ¸iul (R
2
, | |
2
) complet ? Justificare.
II. S˘a se studieze convergent ¸a seriilor:
¸
n≥1
3

n
3
+n
2
−n
n
2
,
¸
n≥1
n!

a
n

n
, a ∈ R
III. S˘a se construiasc˘a un ¸sir al aproximat ¸iilor succesive care s˘a convearg˘a
la solut ¸ia real˘a a ecuat ¸iei x
3
+ 12x −1 = 0.
IV. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a ¸si uniform˘a a ¸sirului de funct ¸ii
f
n
: [0, 1] → R, f
n
(x) = x
n
−x
n+1
.
V. S˘a se studieze existent ¸a derivatelor part ¸iale ¸si a diferent ¸ialei (ˆın origine)
pentru funct ¸ia: f(x, y) =

x
2
y
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
VI. S˘a se determine maximul ¸si minimul funct ¸iei f(x, y) = x
2
+y
2
−3x−2y+1
pe mult ¸imea K = ¦(x, y) ∈ R
2
[ x
2
+y
2
≤ 1¦.
Testul 2.
I. Sunt urm˘atoarele afirmat ¸ii adev˘arate? Justificare.
a. Orice funct ¸ie de clas˘a (
1
(R
2
) este diferent ¸iabil˘a.
b. Dac˘a f : R
2
→ R are derivate part ¸iale ˆın origine, atunci ea este
289
290 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
diferent ¸iabil˘a ˆın origine.
II. S˘a se studieze convergent ¸a uniform˘a a seriei:
¸
n≥1
sin nx
n
2
, x ∈ R. Se poate
deriva seria termen cu termen (pe R)?
III. S˘a se afle extremele locale ale funct ¸iei f(x, y) = x
2
ye
2x+3y
, pe R
2
.
IV. S˘a se calculeze aproximarea liniar˘a a funct ¸iei f(x, y, z) =

x+1
(y+1)(z+1)
ˆın vecin˘atatea originii.
V. Fie r vectorul de pozit ¸ie ¸si fie f ∈ (
1
(R). S˘a se calculeze laplacianul
funct ¸iilor g(x, y, z) = f

1
r

¸si h(x, y, z) = f(r).
VI. Pe spat ¸iul Banach (([a, b], | |

) al funct ¸iilor continue (reale) con-
sider˘am aplicat ¸ia J : ([a, b] → R, J(f) =

b
a
f(t)dt. Este J funct ¸ional˘a
liniar˘a? Dar continu˘a?
Testul 3.
I. Teorema contract ¸iei.
II. S˘a se studieze convergent ¸a ¸si convergent ¸a absolut˘a seriilor:
¸
n≥1
n(2+i)
n
3
n
,
¸
n≥2
(−1)
n
lnn
.
III.
ˆ
In spat ¸iul metric R, mult ¸imea ¦(−1)
n n−1
n+1
[ n ∈ N¦ ∪ ¦−1, 1¦ este
ˆınchis˘a sau deschis˘a? Justificare.
IV. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri centrate ˆın zero funct ¸iile f(x) = sin 2x
¸si g(x) = ln(1 + 2x). S˘a se calculeze apoi suma seriei
¸
n≥1
(−1)
n+1
n
.
V. Fie funct ¸ia f(x, y) =

xy sin
x
2
−y
2
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
a. S˘a se arate c˘a f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. S˘a se arate c˘a f are derivate part ¸iale mixte de ordinul al doilea ˆın orice
punct ¸si s˘a se calculeze

2
f
∂x∂y
¸si

2
f
∂y∂x
ˆın origine; este f de clas˘a (
2
pe R
2
?
VI. S˘a se afle extremele funct ¸iei y = y(x) definite implicit de ecuat ¸ia
x
3
+y
3
−2xy = 0.
Testul 4.
I. Teorema lui Taylor. Este adev˘arat c˘a orice funct ¸ie f ∈ (

(R) se poate
dezvolta ˆın serie Taylor ˆın vecin˘atatea oric˘arui punct?
II. S˘a se calculeze rotorul cˆampului vectorial V =
1
r
(k r).
10.1. ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A I 291
III. S˘a se aproximeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−3
solut ¸ia real˘a a ecuat ¸iei
x
3
+ 4x −1 = 0.
IV. S˘a se determine valorile extreme ale produsului xy cˆand x ¸si y sunt
coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuat ¸ie x
2
+ 2y
2
= 1.
V. S˘a se studieze convergent ¸a punctual˘a ¸si uniform˘a a ¸sirului u
n
: R → R,
u
n
(x) =

x
2
+
1
n
2
, n > 0.
VI. S˘a se studieze convergent ¸a seriei
¸
n≥0
n!
(a+1)(a+2)...(a+n)
, a > −1.
Testul 5.
I. Spat ¸iul metric al funct ¸iilor continue (([a, b], | |

) este complet ? Justi-
ficare.
II. S˘a se calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−2
integrala

1
0
sin x
x
dx.
III. Fie funct ¸ia f(x, y) =

xy

x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
S˘a se studieze continuitatea, existent ¸a derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆai
¸si diferent ¸iabilitatea ˆın origine.
IV. S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei:
f : (0, 2π) (0, 2π) → R, f(x, y) = sin xsin y sin(x +y).
V. Fie g ∈ (
1
(R
2
) ¸si fie funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia
g(y
2
−x
2
, z −xy) = 0. S˘a se calculeze expresia E = y
∂z
∂x
+x
∂z
∂y
.
VI. Se poate deriva termen cu termen seria

¸
n=1
sin nx
2
n
, x ∈ R?
Testul 6.
I. Consider˘am pe Q ¸si C metrica uzual˘a: d(x, y) = [x−y[. S˘a se stabileasc˘a
dac˘a urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt adev˘arate sau false. Justificare.
a. Spat ¸iul metric (Q, d) este complet.
b. Spat ¸iul metric (C, d) este complet.
II. S˘a se studieze convergent ¸a seriei
¸
n≥1

an+1
bn+1

n
, a > 0, b > 0.
III. S˘a se determine mult ¸imea de convergent ¸˘a (ˆın R) a seriei de puteri:

¸
n=1
n!
(a+1)(a+2)...(a+n)
x
n
, a > 0.
IV. S˘a se calculeze divergent ¸a cˆampului vectorial V = r +
k r
r
4
r, unde k este
versorul axei Oz, iar r este vectorul de pozit ¸ie.
292 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
V. S˘a se determine valorile extreme ale funct ¸iei f : R
3
→ R,
f(x, y, z) = 2x
2
+y
2
+ 3z
2
pe mult ¸imea ¦(x, y, z) ∈ R
3
[x
2
+y
2
+z
2
= 1¦.
VI. Fie f : (0, 1] → R, f(x) = sin
1
x
. S˘a se studieze dac˘a f este uniform
continu˘a.
Testul 7.
I. Serii de puteri, teorema lui Abel.
II. S˘a se dezvolte ˆın serie ˆın jurul originii funct ¸ia f(x) = arctgx ¸si s˘a se
calculeze cu o eroare mai mic˘a decˆat 10
−2
integrala
1
2
0
arctgx
x
dx.
III. Fie f : R
3
→ R ; f(x, y, z) = x
2
+ yz −xy ¸si a = (1, 1, 2). S˘a se deter-
mine versorul s stiind c˘a
df
ds
(a) este maxim.
IV. S˘a se determine extremele funct ¸iei z = z(x, y), definite implicit de
ecuat ¸ia z
3
+z + 20(x
2
+y
2
) −8(xy +x +y) = 0.
V. S˘a se caracterizeze ¸sirurile Cauchy ¸si cele convergente ˆıntr-un spat ¸iu met-
ric discret.
VI. S˘a se afle f ∈ (
2
(R) ¸stiind c˘a funct ¸ia u(x, y) = f(x
2
−y
2
) este armonic˘a
pe R
2
.
Testul 8.
I. S˘a se enunt ¸e ¸si s˘a se demonstreze trei criterii de convergent ¸˘a pentru serii
cu termeni pozitivi.
II. Fie a, b ∈ R, a < b. S˘a se demonstreze c˘a d
1
(f, g) =

b
a
[f(x) − g(x)[dx
este distant ¸˘a pe mult ¸imea funct ¸iilor continue ([a, b].
III. S˘a se calculeze suma seriei numerice
¸
n≥0
(−1)
n
3n+1
, folosind seria de puteri
¸
n≥0
(−1)
n
3n+1
x
3n+1
.
IV. S˘a se studieze continuitatea ¸si existent ¸a derivatelor part ¸iale ˆın origine
ale funct ¸iei f(x, y) =

e

x
2
y
2
+
y
2
x
2

dac˘a xy = 0
0 dac˘a xy = 0
V. Fie F ∈ C
2
(R
2
). Funct ¸ia y = y(x) este definit˘a implicit de ecuat ¸ia
F(sin x +y, cos y +x) = 0.
S˘a se determine y

ˆın punctele critice ale lui y.
VI. Fie ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a x
2 d
2
y
dx
2
+ x
dy
dx
+ 2y = 0. Ce devine ecuat ¸ia dac˘a
10.1. ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A I 293
se face schimbarea de variabile (x, y) → (t, y), unde x = e
t
?
Testul 9.
I.
ˆ
In R (cu distant ¸a uzual˘a) orice ¸sir Cauchy este convergent? Justificare.
II. S˘a se studieze convergent ¸a ¸si convergent ¸a absolut˘a a seriei
¸
n≥1
(−1)
n
ln n
.
III. S˘a se dezvolte ˆın serie de puteri centrate ˆın zero funct ¸ia
f(x) = arcsinx ¸si apoi s˘a se calculeze suma seriei 1+
¸
n≥1
1·3·5...·(2n−1)
2·4·6...(2n)

1
2n+1
.
IV. Folosind dezvolt˘ari limitate s˘a se calculeze limita: lim
x→0
1−cos x
2
x
2
sinx
2
.
V. Fie funct ¸ia: f(x, y) =

xy
3
x
2
+y
2
dac˘a (x, y) = (0, 0)
0 dac˘a (x, y) = (0, 0)
a. S˘a se arate c˘a f este de clas˘a (
1
pe R
2
.
b. S˘a se arate f are derivate part ¸iale mixte de ordinul al doilea ˆın origine
¸si s˘a se calculeze

2
f
∂x∂y
¸si

2
f
∂y∂x
ˆın origine; este funct ¸ia f de clas˘a (
2
pe R
2
?
VI. Fie a, b, c ∈ R, a
2
+ b
2
+ c
2
= 0; s˘a se determine valorile extreme ale
funct ¸iei f : R
3
→ R, f(x, y, z) = ax +by +cz, pe mult ¸imea
D = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= r
2
¦.
Testul 10.
I. Derivarea ¸si integrarea termen cu termen a ¸sirurilor de funct ¸ii.
II. S˘a se studieze convergent ¸a absolut˘a pentru seria
¸
n≥2
(−1)
n
nln
2
n
.
III. Pe spat ¸iul Banach complex (([a, b], | |

) consider˘am operatorul:
(Mf)(x) = xf(x), ∀f ∈ ([a, b], ∀ x ∈ [a, b].
a. S˘a se demonstreze c˘a M este liniar ¸si continuu ¸si | M |= [b[.
b. S˘a se demonstreze c˘a spectrul lui M este : σ(M) = [a, b].
c. S˘a se determine mult ¸imea valorilor proprii.
IV. S˘a se calculeze mult ¸imea de convergent ¸˘a (ˆın C) a seriei
¸
n≥1
z
n
n
, z ∈ C.
V. Este funct ¸ia g : R
2
→ R, g(x, y) = x

x
2
+y
2
de clas˘a (
1
(R
2
) ?
VI. S˘a se determine punctele de extrem local ale funct ¸iei:
f(x, y) = 3xy
2
−x
3
−15x −36x + 9, (x, y) ∈ R
2
.
294 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
10.2 Analiz˘a matematic˘a II
Testul 1.
I. S˘a se enunt ¸e ¸si s˘a se demonstreze dou˘a criterii de convergent ¸˘a absolut˘a
pentru integrala Riemann improprie.
II. S˘a se calculeze

0
x
1
4
(x+1)
2
dx.
III. S˘a se calculeze integrala:

D

1 +

x
2
+y
2

dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
−y ≤ 0, x ≥ 0¦.
IV. Fie 0 < k < R; s˘a se calculeze volumul mult ¸imii:
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
≤ R
2
, z ≥ k¦.
V. Fie cˆampul vectorial V = r +
k r
r
4
r ¸si fie suprafat ¸a:
Σ = ¦(x, y, z); z = 3 −x
2
−y
2
, 1 ≤ z¦ ∪ ¦(x, y, z); x
2
+y
2
≤ 2, z = 1¦.
S˘a se calculeze fluxul lui V prin Σ (orientat˘a dup˘a normala exterioar˘a).
VI. Ce relat ¸ii de incluziune sunt ˆıntre mult ¸imile:
i.
1
(Z) ¸si
2
(Z) ,
ii. L
1
[0, 2π] ¸si L
2
[0, 2π]? Justificare.
Testul 2.
I. Formula Green-Riemann.
II. S˘a se studieze continuitatea funct ¸iei F(y) =


0
sinxy
1+x
2
dx, ∀ y ∈ R.
III. Pe spat ¸iul Hilbert
2
(N) consider˘am operatorul:
V :
2
(N) −→
2
(N) , (V x)(0) = 0 ¸si (V x)(n) = x(n − 1) , ∀n ≥ 1. S˘a se
calculeze valorile proprii ale lui V .
IV. S˘a se calculeze aria mult ¸imii plane D m˘arginite de curba de ecuat ¸ie:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, a ¸si b fiind dou˘a constante pozitive.
V. S˘a se calculeze aria submult ¸imii de pe sfera x
2
+y
2
+z
2
= 1, situate ˆın
interiorul conului x
2
+y
2
= z
2
.
VI. S˘a se calculeze direct ¸si aplicˆand formula lui Stokes integrala

Γ
xdx + (x +y)dy + (x +y +z)dz , Γ : x
2
+y
2
= R
2
, z = x +y.
10.2. ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A II 295
Testul 3.
I. Formula Gauss-Ostrogradski.
II. S˘a se calculeze integrala: J(α) =
π
2

0
arctg(αtgx)
tgx
dx, α > 0, α = 1.
III. S˘a se calculeze integrala dubl˘a:

D
(x + 3y)dxdy, D fiind mult ¸imea plan˘a m˘arginit˘a de curbele de ecuat ¸ii
y = x
2
+ 1, y = −x
2
, x = −1, x = 3.
IV. S˘a se calculeze aria paraboloidul z = x
2
+y
2
, z ∈ [0, h].
V. S˘a se calculeze coordonatele centrului de greutate al unui arc de cerc de
raz˘a R ¸si de m˘asur˘a α ∈ (0, π), presupus omogen.
VI. S˘a se calculeze fluxul cˆampului vectorial V =
1
r
(rk) printr-o suprafat ¸˘a
ˆınchis˘a arbitrar˘a ce nu cont ¸ine originea ˆın interior.
Testul 4.
I. Teorema lui Poincare.
II. S˘a se studieze convergent ¸a integralei

1
ln x

x
3
−1
dx
III. S˘a se dezvolte ˆın serie Fourier funct ¸ia f(x) = [x[, x ∈ [−π, π], prelun-
git˘a prin periodicitate laˆıntregul R. S˘a se deduc˘a apoi suma seriei numerice:
1
1
2
+
1
3
2
+
1
5
2
+....
IV. Fie α =
x−y
x
2
+y
2
dx +
x+y
x
2
+y
2
dy. S˘a se calculeze integrala curbilinie

Γ
α,
unde Γ este o curb˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a cu O ∈ Γ.
V. Fie a > 0, b > 0, c > 0, ¸si fie punctele A(a, 0, 0), B(0, b, 0) ¸si C(0, 0, c).
Fie Γ reuniunea segmentelor [AB] ∪ [BC] ∪ [CA] (cu acest sens). S˘a se cal-
culeze

Γ
(z − y)dx + (x − z)dy + (y − x)dz direct ¸si aplicˆand formula lui
Stokes.
VI. S˘a se calculeze fluxul cˆampului de vectori r = xi + yj + zk, prin
suprafat ¸a de ecuat ¸ie z
2
= x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
296 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
Testul 5.
I. Formula lui Stokes.
II. S˘a se calculeze integrala
1

0
dx
(1−x
n
)
1
n
, n ∈ N.
III. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei f(x) = e
ax
, x ∈ (−π, π]
¸si apoi s˘a se calculeze suma seriei de numere:
¸
n≥1
1
n
2
+a
2
, a = 0.
IV. S˘a se calculeze volumul mult ¸imii m˘arginite de suprafet ¸ele de ecuat ¸ii
z = 4 −x
2
−y
2
, 2z = 5 +x
2
+y
2
.
V. S˘a se calculeze fluxul cˆampului de vectori V = yi−xj+z
2
k, prin suprafat ¸a
de ecuat ¸ie z = x
2
+y
2
, z ∈ [0, 1].
VI. S˘a se calculeze masa firului material de ecuat ¸ii parametrice:
x(t) = t, y(t) =
1
2
t
2
, z(t) =
1
3
t
3
, t ∈ [0, 1], cu densitatea F(x, y, z) =

2y.
Testul 6.
I. Baze ortonormale ˆın spat ¸ii Hilbert ¸si serii Fourier.
II. S˘a se calculeze integrala
1

0
ln
p

1
x

dx, p > −1.
III. S˘a se calculeze aria mult ¸imii plane m˘arginite de curba de ecuat ¸ie

x
2
+y
2

2
= 2a
2
xy, a fiind o constant˘a pozitiv˘a.
IV. Fie α =
−y
x
2
+y
2
dx +
x
x
2
+y
2
dy.
a. S˘a se calculeze integrala curbilinie

C(O,R)
α, unde, am notat cu ((O, R)
cercul de centru O ¸si raz˘a R > 0.
b. S˘a se calculeze

Γ
α, unde, Γ este o curb˘a arbitrar˘a ˆınchis˘a astfel ˆıncˆat
O ∈ Γ.
V. S˘a se calculeze volumul mult ¸imii m˘arginite de suprafet ¸ele de ecuat ¸ii
x
2
+y
2
+z
2
= 1, y
2
+z
2
= x
2
, x ≥ 0.
VI. S˘a se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala:

Γ
y(y + 2z)dx + 2x(y +z)dy + 2xydz ,
Γ fiind curba de ecuat ¸ii Γ : z
2
= x
2
+y
2
, x
2
+y
2
= 2x.
10.2. ANALIZ
˘
A MATEMATIC
˘
A II 297
Testul 7.
I. Serii trigonometrice.
II. Fie α > 0. S˘a se calculeze

0
sinαx
x
dx.
III. S˘a se calculeze integrala dubl˘a

D
ln(1+x
2
+y
2
)dxdy, D fiind m˘arginit
de curbele de ecuat ¸ii x
2
+y
2
= e
2
, y = x

3, x = y

3, x ≥ 0.
IV. Fie 1-forma diferent ¸ial˘a α = ydx +xdy, (x, y) ∈ R
2
.
i. Este α ˆınchis˘a? Dar exact˘a?
ii. S˘a se calculeze

Γ
α pe un drum cu capetele A(2, 1) ¸si B(1, 3).
V. S˘a se calculeze spectrul ¸si norma operatorului diagonal:
D
α
:
2
(N) →
2
(N), (D
α
x)(n) = α(n)x(n), unde α(n) =
1
n
2
+1
.
Este operatorul D
α
inversabil ?
VI. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a

Σ
x
2
dy∧dz−2xydz∧dx+z
3
dx∧dy,
unde, Σ = ¦(x, y, z) ; x
2
+y
2
+z
2
= 9¦.
Testul 8.
I. Integrale cu parametri.
II. S˘a se calculeze integrala: F(y) =
π
2
0
ln

cos
2
x +y
2
sin
2
x

dx, ∀y > 0.
III. S˘a se calculeze volumul mult ¸imii:
Ω = ¦(x, y, z) ∈ R
3
; (x, y) ∈ D, 0 ≤ z ≤ f(x, y)¦,
dac˘a D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 2y¦, ¸si f(x, y) = x
2
+y
2
.
IV. S˘a se calculeze masa ¸si coordonatele centrului de greutate ale unei sem-
isfere o de raz˘a R ¸si avˆand densitatea constant˘a c.
V. Fie V = (x
2
+y −4)i + 3xyj + (2xz +z
2
)k ¸si fie semisfera
Σ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ x
2
+y
2
+z
2
= 16, z ≥ 0¦.
S˘a se calculeze fluxul cˆampului rot (V ) prin Σ, orientat˘a cu normala exte-
rioar˘a (la sfer˘a).
VI. S˘a se determine seria Fourier asociat˘a funct ¸iei f(x) = x
2
, x ∈ (−π, π],
prelungit˘a prin periodicitate la R. S˘a se calculeze apoi sumele seriilor de
numere:
¸
n≥0
1
n
2
,
¸
n≥1
(−1)
n−1
n
2
,
¸
n≥1
1
n
4
.
298 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN
Testul 9.
I. M˘asura ¸si integrala Lebesgue.
II. S˘a se calculeze integrala: F(a) =
π
2

0
ln

1+a cos x
1−a cos x

dx
cos x
, [a[ < 1.
III. S˘a se calculeze:

D
e
x
2
+y
2
dxdy, D = ¦(x, y) ∈ R
2
; x
2
+y
2
≤ 1¦.
IV. S˘a se calculeze norma ¸si valorile proprii ale operatorului
W :
2
(Z) →
2
(Z) , (Wx)(n) = x(n −1) , ∀n ∈ Z.
V. Fie P, Q, R : Ω = ¦(x, y, z) ; y > 0, z ≥ 0¦ → R,
P = x
2
−yz +
y
x
2
+y
2
, Q = y
2
−zx −
x
x
2
+y
2
, R = z
2
−xy.
Notˆand cu ω = Pdx + Qdy + Rdz, s˘a se calculeze

Γ
ω, unde Γ este un
drum parametrizat arbitrar (inclus ˆın Ω) ce une¸ste punctele A(1, 1, 0) ¸si
B(−1, 1, 0).
VI. Fie Σ o suprafat ¸˘a ˆınchis˘a ¸si fie K compactul m˘arginit de Σ. S˘a se
demonstreze c˘a:
1
3

Σ
r n dσ = vol (K) , n fiind normala exterioar˘a la Σ.
Testul 10.
I. Funct ¸iile lui Euler.
II. Fie f : [0, 1] (0, ∞) → R, f(x, y) =
x
y
2
e

x
y

2
¸si fie integrala parametru
F(y) =

1
0
f(x, y) dx. S˘a se calculeze: lim
y→0

1
0
f(x, y) ¸si

1
0
lim
y→0
f(x, y) dx.
III. S˘a se calculeze volumul mult ¸imii m˘arginite de suprafet ¸ele de ecuat ¸ii
x
2
+y
2
= 1, z
2
= x
2
+y
2
, z ≥ 0.
IV. S˘a se calculeze aria submult ¸imii de pe paraboloidul z = x
2
+ y
2
situat
ˆın interiorul cilindrului x
2
+y
2
= 2y.
V. S˘a se calculeze, aplicˆand formula Green-Riemann,

Γ
xydx +
x
2
2
dy,
Γ = ¦(x, y) [ x
2
+y
2
= 1, x ≤ 0 ≤ y¦ ∪ ¦(x, y) [ x +y = −1, x ≤ 0, y ≤ 0¦.
VI. S˘a se calculeze integrala de suprafat ¸˘a:

Σ
x
2
(y −z)dy ∧ dz +y
2
(z −x)dz ∧ dx +z
2
(x −y)dx ∧ dy,
unde Σ = ¦(x, y, z); z
2
= x
2
+y
2
, 0 < z ≤ 1¦.
Bibliografie
Lucr˘ari teoretice
1. I. Colojoar˘a
Analiz˘a matematic˘a, Ed. Didactic˘a ¸si pedagogic˘a, Bucure¸sti, 1983.
2. R. Courant
Differential and Integral Calculus, vol.1,2, Nordeman Publishing Co, 1945.
3. G.M. Fihtengolt ¸
Curs de calcul diferent ¸ial ¸si integral, vol.1,2,3, Ed. Tehnic˘a, 1965.
4. P. Flondor, O. St˘an˘a¸sil˘a
Lect ¸ii de analiz˘a matematic˘a, Ed. ALL, 1993.
5. L.V. Kantorovici, G.P. Akilov
Analiz˘a funct ¸ional˘a, Ed. S¸tiint ¸ific˘a ¸si enciclopedic˘a, 1986
6. M. Olteanu
Curs de analiz˘a funct ¸ional˘a, Ed. Printech 2000.
7. C. P. Niculescu
Fundamentele analizei matematice, Ed. Academiei Romˆane, 1996.
8. W. Rudin
Principles of mathematical analysis, Mc Graw Hill, N.Y. 1964.
9. O. St˘an˘a¸sil˘a
Analiz˘a liniar˘a ¸si geometrie, Ed. ALL, 2000
10. O. St˘an˘a¸sil˘a
Matematici speciale, Ed. ALL, 2001.
Culegeri de probleme
11. C.M. Bucur, M. Olteanu, Roxana Vidican
Calcul diferent ¸ial - caiet de seminar, Ed. Printech, 2000.
12. N. Donciu, D. Flondor
Algebr˘a ¸si analiz˘a matematic˘a, Ed. Did. Ped., Bucure¸sti, 1979.
13. Ioana Luca, Gh. Opri¸san
Matematici avansate, Ed. Printech, 2001.
14. Ana Nit ¸˘a, Tatiana St˘an˘a¸sil˘a
1000 de probleme rezolvate ¸si exercit ¸ii fundamentale, Ed. ALL, 1997.
299
300 CAPITOLUL 10. EXEMPLE DE TESTE PENTRU EXAMEN

˘ ˘ ANALIZA MATEMATICA Notiuni teoretice ¸i probleme rezolvate ¸ s
Mircea Olteanu

Cuprins
1 Serii de numere 1.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 1.2 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.3 Serii cu termeni oarecari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 Spatii metrice. Continuitate ¸ 2.1 Notini teoretice . . . . . . . . . . ¸ 2.2 Spatii metrice . . . . . . . . . . . ¸ 2.3 Teorema contractiei . . . . . . . ¸ 2.4 Functii continue . . . . . . . . . . ¸ 2.5 Spatii normate ¸i operatori liniari ¸ s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 7 15 21 29 29 37 42 48 54 67 67 72 86 95

3 Siruri de functii. Functii elementare ¸ ¸ ¸ 3.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . ¸ 3.2 Siruri ¸i serii de functii . . . . . . . . ¸ s ¸ 3.3 Formula lui Taylor. Serii Taylor . . . 3.4 Serii de puteri, functii elementare . . ¸ 4 Functii diferentiabile ¸ ¸ 4.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . ¸ 4.2 Derivate partiale ¸i diferentiala ¸ s ¸ 4.3 Diferentiala functiei compuse . ¸ ¸ 4.4 Extreme locale . . . . . . . . . 4.5 Functii implicite . . . . . . . . ¸ 4.6 Extreme cu leg˘turi . . . . . . a 5 Integrale improprii ¸i cu s 5.1 Notiuni teoretice . . . ¸ 5.2 Integrale improprii . . 5.3 Integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . .

107 . 107 . 112 . 126 . 135 . 141 . 152

parametri 161 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169 3

6 M˘sur˘ ¸i integral˘ a as a 6.1 Notiuni teoretice . . . . . . ¸ 6.2 Functii integrabile . . . . . ¸ 6.3 Serii Fourier . . . . . . . . . 6.4 Operatori pe spatii Hilbert ¸

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

181 . 181 . 192 . 201 . 213

7 Integrale duble ¸i triple s 229 7.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229 ¸ 7.2 Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232 7.3 Integrale triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237 8 Integrale curbilinii ¸i de suprafat˘ s ¸a 243 8.1 Notiuni teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243 ¸ 8.2 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249 8.3 Integrale de suprafat˘ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 258 ¸a 9 Formule integrale 9.1 Notiuni teoretice . . . . . . . ¸ 9.2 Formula Green-Riemann . . . 9.3 Formula Gauss-Ostrogradski . 9.4 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267 . 267 . 269 . 274 . 281

10 Exemple de teste pentru examen 289 10.1 Analiz˘ matematic˘ I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289 a a 10.2 Analiz˘ matematic˘ II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294 a a

s 5 . [6]. continˆnd exercitii rezolvate care acoper˘ programa a ın ¸ a ¸ a cursului de analiz˘ din primul ¸i al doilea semestru. Fiecare a a capitol ˆ ıncepe cu o sectiune teoretic˘ ce contine principalele notiuni ¸i rezul¸ a ¸ ¸ s tate necesare rezolv˘rii exercitiilor. [12]. De asemenea. ˆ a s ındeosebi lucr˘rile [4]. Cartea este strucs a s turat˘ ˆ zece capitole. [9]. o list˘ cu acestea se g˘se¸te ˆ bibliografia de ınv˘ a a a a s ın la sfˆr¸it. [14]. a a a a Pentru aceasta. de exemplu [11]. se recomand˘ cona a sultarea ¸i a altor culegeri de probleme. Desigur.Introducere Aceast˘ lucrare este rezultatul cursurilor ¸i seminariilor de analiz˘ matema s a atic˘ ¸inute de autor studentilor anilor ˆ ai ai Facult˘¸ilor de Automatic˘ at ¸ ıntˆ at a ¸i Electronic˘ din Universitatea Politehnica Bucure¸ti. ˆ ultimul capitol sunt a s In exemple de subiecte propuse la examenele de analiz˘ matematic˘. pentru ˆ ¸elegerea conceptelor a ¸ ınt fundamentale ale analizei este necesar˘ o preg˘tire teoretic˘ suplimentar˘. [13]. sunt recomandate cursurile care se adreseaz˘ studentilor din a ¸ ˆ at˘mˆntul superior tehnic.

6 .

a a simetric˘ dac˘ xρy ⇒ yρx. ∀x ∈ X. a Relatia de ordine ρ (pe multimea M ) se nume¸te total˘ (sau se mai spune ¸ ¸ s a c˘ multimea M este total ordonat˘) dac˘ pentru orice x. atunci un element α ∈ M se a ¸ a nume¸te marginea superioar˘ a lui X dac˘: s a a i. s a Multimea X se nume¸te minorat˘ dac˘ multimea minorantilor s˘i este nevid˘. ∀x ∈ X. y ∈ M rezult˘ xρy a ¸ a a a sau yρx. atunci α ≤ γ.1 Notiuni teoretice ¸ Relatii ¸ Dac˘ M este o multime arbitrar˘ nevid˘. antisimetric˘ ¸i ¸ s ¸ a a a s tranzitiv˘. ˆ cele ce urmeaz˘ (M. orice submultime ρ ⊆ M × M se a ¸ a a ¸ nume¸te relatie pe M . atunci X se nume¸te majorat˘. iar X este o In a ¸ a submultime nevid˘ a lui M . (α este cel mai mic majorant). Dac˘ multimea majorantilor lui X este ¸ a a ¸ ¸ nevid˘. a s a Un element b ∈ M se nume¸te minorant al lui X dac˘ b ≤ x. ∀x ∈ X. x ≤ α. dac˘ x ≤ γ. y) ∈ ρ. a a antisimetric˘ dac˘ xρy ¸i yρx ⇒ x = y. a a s tranzitiv˘ dac˘ xρy ¸i yρz ⇒ xρz. Se noteaz˘ xρy dac˘ (x. a 7 . ¸ s a a a s as a Dac˘ X este o submultime majorat˘ a lui M . ii. s ¸ a a Relatia ρ se nume¸te: ¸ s reflexiv˘ dac˘ xρx. ∀x ∈ X. ≤) este o multime total ordonat˘. ¸ s a a ¸ ¸ a a Multimea X se nume¸te m˘rginit˘ dac˘ este ¸i majorat˘ ¸i minorat˘.Capitolul 1 Serii de numere 1. (α este majorant). ∀x ∈ M . Un element a ∈ M se nume¸te majorant al ¸ a s multimii X dac˘ x ≤ a. a a s O relatie se nume¸te relatie de ordine dac˘ este reflexiv˘.

∀x. s a ¸ Notatiile uzuale pentru marginea superioar˘ ¸i marginea inferioar˘ ale lui ¸ a s a X (dac˘ exist˘) sunt sup X ¸i. 0) cu num˘rul real a. +. structura de ordine: exist˘ o relatie de ordine total˘ pe R (notat˘ ≤). c + d) ¸i (a. iar multimea ¸ numerelor rationale este: ¸ p Q = { m | m.. n ∈ Z. 1.. b) · (c. Se noteaz˘ i = (0. 2.. d) = (a + b. prin calcul direct se obtine i2 = −1. exist˘ 0 ∈ N astfel ˆ at functia s : N → N \ {0} este bijectiv˘. 1. . a a ın x dac˘ x ≥ 0 a Modulul unui num˘r real x ∈ R este |x| = a −x dac˘ x < 0 a Multimea C a numerelor complexe este multimea perechilor ordonate de ¸ ¸ numere reale. a ¸ Multimea numerelor ˆ ¸ ıntregi este Z = {. iii. C = R × R. −1. exist˘ s : N → N functie injectiv˘ (functia succesor). Cu operatiile ¸ (a. orice num˘r complex z ∈ C se scrie a a z = a + ib.}. b ∈ R. ·) este corp comutativ. s ıncˆ ii. a ¸ propriet˘¸ile modulului sunt: at i. a ¸ a ¸ ii. d) = (ac − bd. notate ¸ + ¸i · ) astfel ˆ at (R. ∀x..8 CAPITOLUL 1. 2. y ∈ R. s rezult˘ A = N (principiul inductiei matematice). 1) ¸i identificˆnd perechile a s a de forma (a. SERII DE NUMERE Analog se define¸te marginea inferioar˘ a unei multimi minorate. s (C. a ¸ a a compatibil˘ cu operatiile algebrice: a ¸ x ≤ y ⇒ x + z ≤ y + z. axioma marginii superioare (Cantor): orice submultime nevid˘ ¸i majo¸ as rat˘ a lui R are o margine superioar˘ ˆ R. a ıncˆ ¸ a iii. ∀n ∈ N. n = 0.. |z| = a2 + b2 . prin definitie. ad + bc). cu conventia m = k dac˘ mk = np}. ·) este corp comutativ. structura algebric˘: exist˘ dou˘ operatii (adunarea ¸i ˆ a a a ¸ s ınmultirea. +. z ∈ R 0 ≤ x ≤ y ⇒ 0 ≤ xy. ∀z ∈ C . |z| ≥ 0. ¸ √ Modulul num˘rului complex z = a + ib este.. ¸ n a n Prin definitie. pentru orice submultime A ⊆ N cu propriet˘¸ile ¸ at 0 ∈ N ¸i s(n) ∈ A. respectiv. inf X. 0. multimea numerelor reale R satisface axiomele urm˘toare: ¸ ¸ a i. −2.. .} a numerelor naturale se define¸te axiomatic dup˘ ¸ s a cum urmeaz˘ (axiomele lui Peano): a i. a a s Multimi de numere ¸ Multimea N = {0. a. y. b) + (c.

|xn − xm | < . |zw| = |z| · |w|. xn ≥ xn+1 (descresc˘tor). a a Orice ¸ir convergent este m˘rginit. iar dac˘ ¸irul este dea a s scresc˘tor. argumentul (redus) al lui z este. ∀z. atunci limita este marginea sa inferioar˘ (inf xn ). ıncˆ Sirul xn de numere reale se nume¸te monoton dac˘ ∀n ∈ N. s dar nu are limit˘ rational˘. ∀z. limita este unic˘. 2π) f˘cut de semidreptele Ox ¸i Oz (ˆ sens trigonometric pozitiv). a a a Un ¸ir este convergent dac˘ ¸i numai dac˘ orice sub¸ir al s˘u este convergent.1. ∃ N ( ) ∈ N astfel ˆ at ∀n. a Siruri de numere ¸ Un ¸ir de numere reale (complexe) este orice aplicatie x : N → R(respectiv C). a a Un ¸ir xn se nume¸te ¸ir Cauchy (sau fundamental) dac˘: s s s a ∀ > 0. num˘rul a se nume¸te limita ¸irului ¸i se noteaz˘ a = lim xn . z = 0. unghiul ¸ ϕ ∈ [0.1. ∀n ∈ N . |z + w| ≤ |z| + |w|. s as a s a Sirul xn (de numere reale sau complexe) se nume¸te m˘rginit dac˘ exist˘ ¸ s a a a M > 0 astfel ˆ at |xn | ≤ M. NOTIUNI TEORETICE ¸ 9 ii. ∃ N ( ) ∈ N astfel ˆ at ∀n ≥ N ( ). ¸irul ¸ ¸ a s n 1 (cresc˘tor ¸i m˘rginit de numere rationale) xn = 1 + n a s a ¸ este ¸ir Cauchy. s s Un ¸ir de numere reale (sau complexe) se nume¸te convergent dac˘ exist˘ s s a a un num˘r real (respectiv complex) a cu proprietatea: a ∀ > 0. sau ∀n ∈ N. s ¸ notatia uzual˘ este x(n) = xn . atunci xϕ(n) se nume¸te a ¸ a s sub¸ir al ¸irului xn . s s a as a atunci limita este marginea sa superioar˘ (sup xn ). a s ın Forma trigonometric˘ a lui z este z = |z|(cos ϕ + sin ϕ). prin definitie. ıncˆ ˆ acest caz. exist˘ lim xn ∈ R. ıncˆ Multimea numerelor reale are urm˘toarea proprietate de completitudine ¸ a (criteriul general al lui Cauchy de convergent˘): ¸a Un ¸ir de numere reale este convergent (ˆ R) dac˘ ¸i numai dac˘ este ¸ir s ın as a s Cauchy. w ∈ C. dac˘ ¸irul este cresc˘tor. w ∈ C iv. ∀ n ∈ N . |z| = 0 ⇔ z = 0 iii. xn ≤ xn+1 ¸ s a (cresc˘tor). In a s s s a n→∞ Dac˘ exist˘. ˆ schimb. a ¸ a In a n→∞ . Pentru ¸iruri de numere reale are loc s a s ¸i urm˘torul rezultat (teorema lui Weierstrass): s a Orice ¸ir monoton ¸i m˘rginit este convergent. m ≥ N ( ). ¸ a Dac˘ ϕ : N → N este o functie strict cresc˘toare. Fie z ∈ C. Multimea numerelor rationale nu are aceast˘ proprietate: de exemplu. |xn − a| < .

Atunci seria este Fie z ∈ C (numit ratie) ¸i fie seria geometric˘ ¸ s a n≥0 convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ |z| < 1. notat˘ s a xn . ıncˆ Un ¸ir de numere complexe zn are limita ∞ dac˘: s a ∀ M > 0. In acest caz suma seriei este: a as a zn = n≥0 1 . un ∈ R. reciproca a a a fiind fals˘. as a s Se spune c˘ un ¸ir de numere reale xn are limita ∞ dac˘: a s a ∀M > 0. xn < M. zn = xn + iyn este ¸ir (de numere complexe) convergent dac˘ ¸i numai s as dac˘ ¸irurile (de numere reale) xn ¸i yn sunt ¸iruri convergente. 1−z . n→∞ n→∞ n→∞ ii. atunci seria a xn este convergent˘ a n dac˘ ¸i numai dac˘ seriile as a n un ¸i s n vn sunt ambele convergente. a Dac˘ xn = un + ivn . zn = xn + iyn este ¸ir Cauchy ˆ C dac˘ ¸i numai dac˘ xn ¸i yn sunt s ın a s a s ¸iruri Cauchy ˆ R. ∃ NM ∈ N astfel ˆ at ∀ n ≥ NM . ıncˆ Serii de numere Fie xn un ¸ir de numere complexe ¸i fie sn = s s k=1 n xk ¸irul sumelor partiale s ¸ asociat. ıncˆ Sirul de numere reale xn are limita −∞ dac˘: ¸ a ∀M < 0. ∃ NM ∈ N astfel ˆ at ∀n ≥ NM . Orice serie absolut convergent˘ este convergent˘. n Seria n xn se nume¸te absolut convergent˘ dac˘ seria s a a n |xn | este serie convergent˘. Seria n xn se nume¸te convergent˘ dac˘ ¸irul sn este ¸ir convergent. SERII DE NUMERE Sirurile de numere complexe convergente (Cauchy) se pot caracteriza cu ¸ ajutorul ¸irurilor de numere reale convergente (respectiv Cauchy): s i. |zn | > M. vn ∈ R. D˘m ˆ continuare dou˘ exemple remarcabile de serii. as s s In lim zn = lim xn + i lim yn . s a as s ˆ caz contrar seria se nume¸te divergent˘. Dac˘ seria este convergent˘. s ın Multimea numerelor complexe are (ca ¸i multimea numerelor reale) pro¸ s ¸ prietatea de completitudine: un ¸ir de numere complexe este convergent s dac˘ ¸i numai dac˘ este ¸ir Cauchy. a ın a Seria geometric˘ a z n . xn > M.10 CAPITOLUL 1. ˆ acest caz. ın s a a a atunci limita ¸irului sn este suma seriei. ∃NM ∈ N astfel ˆ at ∀ n ≥ NM .

Pentru orice n ∈ N avem a a a inegalit˘¸ile: at s2n −1 = 1 + + 1 2(n−1)α 1 1 + α α 2 3 + + 1 2(n−1)α +1 1 1 1 1 + α+ α+ α α 4 5 6 7 + .. ˆ particular. este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ ¸irul sumelor partiale este a aa a s ¸ m˘rginit (fiind cresc˘tor.... + 2n−1 · n = 1 + → ∞. avem inegalit˘¸ile: at s2n = 1 + ≥1+ .. deci as ¸ a divergent. 2 4 8 2 2 Fie acum α > 1. + 2nα 1 −1 + .. ∀ z = 1... ≥ 1 1 1 1 n + 2 · + 4 · + . + 1 2n + .. + 2n−1 · (n−1)α = α 2 4 8 2 1 + 1 + .. NOTIUNI TEORETICE ¸ 11 Evident. + n ≥ α 2 3 2 2 2 1 + 2 1 1 + 3 4 1 2n−1 +1 + 1 1 1 1 + + + + 5 6 7 8 1 2n−1 +2 + .. Vom demonstra c˘ ¸irul sumelor partiale sn este nem˘rginit. 2α−1 − 1 2α−1 22(α−1) 23(α−1) De aici rezult˘ c˘ ¸irul sn este m˘rginit. a n n Fie α ≤ 1..... seria a a as a ın 1 armonic˘ a este divergent˘... 1−z De aici rezult˘ c˘ sn este convergent dac˘ ¸i numai dac˘ |z| < 1. pentru orice z ∈ C. z = 1 ¸irul a a s sumelor partiale este: ¸ n sn = k=0 zk = 1 − z n+1 . + ≥1+ 1 1 1 1 1 + α + .+ ≤ ≤1+2· =1+ 1 + 1 1 1 1 + 4 · α + 8 · α + .. a a as a Seria lui Riemann (seria armonic˘ generalizat˘) a a 1 .1.. a as a . Fie α ∈ R ¸i fie seria s nα n≥1 Seria dat˘ este convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ α > 1. pentru orice n ∈ N .. dac˘ z = 1 seria este divergent˘. + 1 2(n−1)(α−1) ≤ 2α−1 .1. rezult˘ convergent). + nα ≥ 1 + + .

atunci seria n un este convergent˘. ∀ n ≥ n0 . Criteriul comparatiei ¸ Fie un ≥ vn ≥ 0. s a b. atunci seria s zn este convergent˘ a dac˘ ¸i numai dac˘ ∀ε > 0. a n ii. s un a. atunci obtinem criteriul de comparatie la In a ¸ ¸ α limit˘ cu seria lui Riemann: a Fie = lim nα un . dac˘ vn = n1 . atunci seria a s s n un este convergent˘. a un este divergent˘. Dac˘ a < 1. a . Dac˘ lim a exist˘ ¸i este un num˘r real nenul.. Criteriul de comparatie la limit˘ ¸ a Fie un > 0 ¸i vn > 0. atunci ¸i seria a s 3. SERII DE NUMERE Criterii de convergent˘ pentru serii de numere ¸a 1.12 CAPITOLUL 1. a O variant˘ (mai general˘) a acestui criteriu este: a a Dac˘ exist˘ c ∈ (0. atunci cele dou˘ serii as a a n→∞ vn au aceea¸i natur˘. Dac˘ < 1. Criteriul raportului (al lui D Alembert) un+1 = Fie un > 0. Dac˘ seria a un este convergent˘. atunci seria n un este divergent˘. a 5. atunci ¸i seria a s n n n vn este convergent˘. ˆ particular. Dac˘ α ≤ 1 ¸i a s > 0. ∀ p ∈ N. presupunem c˘ exist˘ lim a a n→∞ un a. a. Criteriul general al lui Cauchy. a un este divergent˘. Criteriul r˘d˘cinii (al lui Cauchy) a a √ Fie un > 0. n→∞ i. a a n→∞ a.. atunci seria a un este convergent˘. Dac˘ a > 1. Dac˘ α > 1 ¸i ∈ R.( poate fi ¸i ∞) atunci seria s 4. ∃ N (ε) ∈ N cu proprietatea as a |zn+1 + zn+2 + . presupunem c˘ exist˘ lim n un = . + zn+p | < ε. a n b. ∀ n ≥ N (ε). Dac˘ seria a n vn este divergent˘. a n b. Fie zn ∈ C un ¸ir de numere complexe. 1) ¸i n0 ∈ N astfel ˆ at a a s ıncˆ un+1 < c. un atunci seria n un este convergent˘. ( poate fi ¸i 0). 2.

a ln u1 n = . Dac˘ a > 1. atunci seria este convergent˘. atunci seria a un este convergent˘. a 6. ∞) o functie descresc˘toare ¸i fie ¸irul ¸ a s s an = Atunci seria n n 1 f (t)dt. ∀ n ≥ n0 . Dac˘ ¸irul un este descresc˘tor as a ¸i are limita zero. a O variant˘ (mai general˘) a acestui criteriu este: a a Dac˘ exist˘ c ∈ (0. Criteriul integral Fie f : (0.1. NOTIUNI TEORETICE ¸ b. Atunci seriile un ¸i s n n 2n u2n au aceea¸i natur˘. atunci seria 8. Dac˘ a b. Criteriul condens˘rii a Fie un ≥ un+1 ≥ 0. Dac˘ a > 1. Criteriul Raabe-Duhamel Fie un > 0. atunci seria n 13 un este divergent˘. atunci seria n un este convergent˘. Criteriul lui Leibniz Fie un ≥ 0 ¸i fie seria alternat˘ s a n (−1)n un . presupunem c˘ exist˘ lim a a a. a un este divergent˘. a n b. atunci seria n < 1. 1) ¸i n0 ∈ N astfel ˆ at a a s ıncˆ √ n un < c. Criteriul logaritmic Fie un > 0. atunci seria n un este divergent˘. Dac˘ > 1. s a 11. s a 9. a n 7. Criteriul Abel-Dirichlet Fie an un ¸ir descresc˘tor cu an → 0 ¸i fie un un ¸ir de numere complexe s a s s . n→∞ ln n un este convergent˘. ∀n ∈ N .1. Dac˘ a < 1. f (n) este convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ ¸irul an este cona as as vergent. n→∞ un+1 a. 10. ∞) → [0. presupunem c˘ exist˘ a a un lim n −1 = .

Dac˘ S a un n un . k=0 . a as atunci exist˘ o permutare a termenilor seriei initiale astfel ˆ at suma noii a ¸ ıncˆ serii s˘ fie S. ¸i fie S suma sa. 1−k Aproximarea sumelor seriilor alternate (−1)n un o serie alternat˘ convergent˘. a ¸ a Teorema lui Riemann Fiind date o serie convergent˘. suma unei serii convergente se poate aproxima cu termenii ¸irului s sumelor partiale. a an un Convergent˘ conditionat˘ ¸a ¸ a O serie convergent˘ a un se nume¸te neconditionat convergent˘ dac˘ pens ¸ a a n tru orice permutare (functie bijectiv˘) σ : N → N . D˘m mai jos dou˘ rezultate ˆ acest sens. altfel. a Aproximarea sumelor seriilor convergente Evident. SERII DE NUMERE uk este m˘rginit. iar sn = k=0 un este suma primilor |S − sn | < k un . a a s Fie n∈N n Dac˘ Sn = a (−1)k uk este suma primilor n + 1 termeni. seria se nume¸te conditionat convergent˘. dar nu absolut convergent˘ ¸i S ∈ R∪{±∞}. ∀n ∈ N .14 n CAPITOLUL 1. Atunci seria a k=1 n astfel ˆ at ¸irul sumelor partiale ıncˆ s ¸ este convergent˘. a s ¸ a D˘m ˆ continuare dou˘ rezultate remarcabile cu privire la convergenta a ın a ¸ conditionat˘: ¸ a Teorema lui Dirichlet Orice serie absolut convergent˘ este neconditionat convergent˘. ¸ a a ın Aproximarea sumelor seriilor cu termeni pozitivi Fie un ≥ 0 ¸i fie k ≥ 0 astfel ˆ at s ıncˆ este suma seriei convergente n + 1 termeni. atunci: n∈N un+1 < k < 1. seria ¸ a n uσ(n) este de asemenea convergent˘. atunci |S − Sn | ≤ un+1 .

2. se apoate aplica criteriul comparatiei: ¸ xn ≤ 1 .a∈R na Solutie ¸ 1 √ .1. a a n . n n+1 Solutie ¸ 3 Aplic˘m criteriul de comparatie la limit˘: lim n 2 xn = 1.2 Serii cu termeni pozitivi S˘ se studieze natura urm˘toarelor serii cu termeni pozitivi defia a nite de ¸irul xn (exercitiile 1-30): s ¸ 1. √ √ 3 n+1− 3n 4. deci seria cona ¸ a n→∞ verge. a s a ın 6. xn = √ . 2n 1 3. seria este divergent˘. 3 na 5. xn = n! Solutie ¸ Seria converge. SERII CU TERMENI POZITIVI 15 1. se aplic˘ criteriul necesar: lim xn = √ = 0. lim nα xn = lim nα n→∞ n→∞ a ( 3 (n + 1)2 + 3 n(n + 1) + 3 n2 ) n 2 1 Alegˆnd α = a + 3 . xn = Solutie ¸ 3n 3n + 1 n 1 Seria diverge. seria este convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ ¸ a a as a a > 1. ∀ n ≥ 4. xn = √ √ . se obtine limita 3 (finit˘ ¸i nenul˘) ¸i deci. a 3 n→∞ e 1 2. xn = .a ∈ R n+1− n Solutie ¸ Se amplific˘ cu conjugata ¸i se procedeaz˘ ca ˆ exemplul precedent. xn = Solutie ¸ √ 1 n ln 1 + n 1 a Se compar˘ la limit˘ cu √ . conform cria ¸ as a s teriului de comparatie la limit˘.

atunci seria este a a a divergent˘. a. b ∈ R n n Solutie ¸ 1 Se compar˘ la limit˘ cu b−a . ¸ s a 2 n→∞ n! 10. aplic˘m criteriul lui Raabe-Duhamel: a a n→∞ lim n xn − 1 = lim n n→∞ xn+1 1 1+ n n n+1 n n 1 −1 = e 1 n 1 n n =n 1+ 1 1 − 1 = lim e e n→∞ 1 −e . Ultima limit˘ se calculeaz˘ aplicˆnd regula lui L‘Hopital: a a a (1 + x) x − e (1 + x) x −1 [x − (1 + x) ln(1 + x)] e lim = lim =− . xn = 2n n Solutie ¸ Aplic˘m criteriul lui D Alembert: a n xn+1 = lim n→∞ n + 1 n→∞ xn lim deci seria converge. a a n 1 1 8. Pentru a = e. e2 . 11. xn = a ln 1 + b . xn = √ ln 1 + √ 3+1 n n Solutie ¸ 1 Se compar˘ la limit˘ cu 2 . a a n ln(n + 2) 9. 3 ) se obtine lim nα xn = 0 ¸i deci seria este convergent˘. xn = n! a n n 2n = 1 < 1. 2 x→0 x→0 x x 2 1 .16 CAPITOLUL 1.a ∈ R Solutie ¸ Se aplic˘ criteriul raportului: a xn+1 n = lim a n→∞ xn n→∞ n+1 lim n = a e Dac˘ a < e. dac˘ a > e. SERII DE NUMERE 1 1 7. xn = √ n3 + 1 Solutie ¸ Pentru orice α ∈ (1. atunci seria este convergent˘.

a a a Observatie: pentru a = e... 15. a 16..(2n − 1) 1 · 2 · 4 · 6. dac˘ a = − 2 ..(a + n + 1) 2 . iar pentru a > 1 converge. (a + 1)(a + 2). a ∈ Z...1.2. a a 13. se aplic˘ criteriul raportului. dac˘ a < − 1 . ¸ a a 1 · 3 · 5.(a − n + 1) (a + 1)(a + 2). 14. se a obtine seria armonic˘ (divergent˘). atunci seria cona se obtine: lim n ¸ 2 n→∞ xn+1 1 2 verge.(a + n) Solutie ¸ Criteriul raportului nu decide. se obtine: a lim n xn a+n+1 − 1 = lim n − 1 = a.. SERII CU TERMENI POZITIVI 17 rezult˘ c˘ seria este divergent˘. atunci xn = 2n+1 ¸i deci a a s 2 seria diverge. dac˘ a = 1. xn = (2n + 1) a(a − 1)...2n 2n + 1 Solutie ¸ Se aplic˘ criteriul lui Raabe-Duhamel: seria este convergent˘. xn = (n!)2 (2n)! Solutie ¸ Seria este convergent˘. Dac˘ a > − 1 . Solutie ¸ Aplicˆnd criteriul raportului. xn = 2 · 4 · 6. xn = 1 − 3 ln n 2n n . xn = 1 · 3 · 5. seria diverge. Cu criteriul Raabe-Duhamel.. a a 17.2n Solutie ¸ Seria este divegent˘ (criteriul Raabe-Duhamel). xn = n! .(2n − 1) .. a > −1. aplicˆnd criteriul Raabe-Duhamel.... n→∞ xn+1 n+1 n→∞ deci pentru a < 1 seria diverge. s 12.. rezult˘: a a xn+1 (2n + 3)(a − n)2 = lim = 1.. lim n→∞ xn n→∞ (2n + 1)(a + n + 2)2 xn − 1 = 4a + 3. divergenta seriei se poate demonstra ¸i aplicˆnd ¸ ¸ s a criteriul necesar: ¸irul xn nu converge la zero.

seria a a a este divergent˘ (criteriul necesar). iar dac˘ a > b seria diverge. xn = Solutie ¸ 2 sin2 1 − cos π n n ln(n + 1) π 2n √ √ π π 2 sin 2n 2 2n 1 = < < 2 . a a a a a criteriul raportului nu decide. 21. 20. xn = n ln(n + 1) n ln(n + 1) n ln(n + 1) n 22. deci seria converge. SERII DE NUMERE Solutie ¸ Criteriul r˘d˘cinii nu decide. a a a atunci seria diverge (criteriul necesar). aplicˆnd criteriul logaritmic. xn = 1 n na nan dac˘ n par a dac˘ n impar a . seria este divergent˘. 18. xn = 1 ln n · ln(1 + n ) n . Dac˘ a = b. deci dac˘ a < 1. a a a 19. se aplic˘ criteriul r˘d˘cinii. pentru a = 1.a>0 Solutie ¸ Aplicˆnd criteriul r˘d˘cinii. xn = an + 1 bn + 1 n . n→∞ b Dac˘ a < b. b > 0 Solutie ¸ Aplicˆnd criteriul r˘d˘cinii se obtine: a a a ¸ √ a lim n xn = .18 CAPITOLUL 1. n→∞ ln n 2 lim deci seria converge. se obtine lim n |xn | = a. a > 0. seria a a a ¸ a n→∞ este convergent˘. S˘ mai observ˘m c˘ pentru aceast˘ serie. se obtine: a a a ¸ ln ln(1 − 3 2nn )−n 3 = . atunci seria converge. iar dac˘ a > 1. xn = n+1 3n + 1 n Solutie ¸ Seria converge.

lim √ 24. xn (2n + 1)(2n + 2) 4 . n ln n Solutie ¸ Se aplic˘ criteriul integral: a n→∞ 2 1 n n . Solutie ¸ Din inegalitatea n > 1 + divergent˘. n→∞ x ln x deci seria diverge. Solutie ¸ Se aplica criteriul logaritmic: (ln(ln n))2 ln (ln n)ln(ln n) = lim = 0. ∀ n ≥ 3 rezult˘ a √ 1 n n − 1 > n .1. 26. n→∞ n→∞ ln n ln n deci seria diverge. deci seria este lim n 1 dx = lim ln(ln n) − ln(ln 2)) = ∞. xn = an (n!)2 . 23. xn = n n − 1. xn = 1 ln n ln(ln n) . xn = . Se aplic˘ acum criteriul logaritmic: a n n n→∞ 19 lim ln n2 ln n ln n = lim n→∞ 2− ln(ln n) ln n = 2. a 1 25.2. SERII CU TERMENI POZITIVI Solutie ¸ 1 ln n ln n xn < n = 2 .a > 0 (2n)! Solutie ¸ Se aplic˘ criteriul raportului: a xn+1 a(n + 1)2 a = → . deci seria converge. xn = 1 n ln2 n Solutie ¸ Seria converge (se aplic˘ criteriul integral). a 27.

1 π 30. dac˘ s a c = 3. seria diverge. SERII DE NUMERE Rezult˘ c˘ pentru a ∈ (0.. Dac˘ b − a = 1.20 CAPITOLUL 1. a a 1 29. ¸i pentru c > 3 seria diverge. se aplic˘ criteriul Raabe-Duhamel: a lim (2n + 1)(2n + 2) 1 xn − 1 = lim n −1 =− . α ∈ R n n Solutie ¸ Aplicˆnd criteriul de comparatie la limit˘.. atunci seria este a a divergent˘ (seria armonic˘).. n Dac˘ p = 1. c > 2 b(b + 1). Dac˘ p < 1 se aplic˘ criteriul de condensare: seria are aceea¸i natur˘ cu a a s a 1 seria cu termenul general q n(p−1) q . b > 0. n ln n Solutie ¸ Dac˘ p > 1. seria converge. xn = a(a + 1). xn = p q .(a + n − 1) (c − 2)n . xn = α sin . a a Pentru a = 4.. n→∞ b + n xn deci pentru 2 < c < 3 seria converge. 28.(b + n − 1) Solutie ¸ Se aplic˘ criteriul raportului: a lim n→∞ a+n xn+1 = lim (c − 2) = c − 2. 4) seria converge. α+1 n n . a > 0. iar pentru a > 4. 2 n→∞ xn+1 4(n + 1) 2 n→∞ deci seria diverge. care este divergent˘ pentru orice a n 2 ln 2 q > 0 (se poate aplica criteriul raportului). p > 0. rezult˘ c˘ seria are aceea¸i natur˘ a ¸ a a a s a 1 cu seria . se aplic˘ criteriul integral: seria converge dac˘ ¸i numai dac˘ a a as a q > 1. dac˘ b − a > 1. atunci seria converge pentru orice q > 0 deoarece (se aplic˘ a a criteriul comparatiei): ¸ 1 xn ≤ p . q > 0. se aplic˘ criteriul Raabe-Duhamel ¸i rezult˘: dac˘ b − a < 1 seria a s a a diverge.

1 n2 1 n3 34. deci conditia de monotonie din ipoteza criteriului lui Leibniz este a ¸ necesar˘.1. SERII CU TERMENI OARECARI 21 1.. xn = 1 −n 1 2n dac˘ n impar a dac˘ n par a Solutie ¸ S˘ observ˘m mai ˆ ai c˘ nu se poate aplica criteriul lui Leibniz.. dar a a 1 este convergent˘ (cu criteriul lui Leibniz): n este descresc˘tor la 0. deci seria este divergent˘ (conform criteriului necesar). ¸irul an = a s dac˘ n impar a nu este descresc˘tor. a a 32.3. xn = (−1)n Solutie ¸ Seria este divergent˘: se aplic˘ criteriul necesar. a 33. a Pe de alt˘ parte.. xn = n Solutie ¸ Seria nu este absolut convergent˘ (seria modulelor este seria armonic˘). + 2n 2 2 2 2 → −∞.. a dac˘ n par a ceea ce arat˘ c˘ criteriul lui Leibniz nu este necesar pentru convergenta unei a a ¸ serii alternate. ¸irul a a ıntˆ a s an = 1 n 1 2n dac˘ n impar a dac˘ n par a tinde la zero dar nu este descresc˘tor. Vom ar˘ta acum c˘ seria este dia a a vergent˘.3 Serii cu termeni oarecari S˘ se studieze convergenta ¸i absolut convergenta seriilor definite a ¸ s ¸ de ¸irul xn (exercitiile 31-50): s ¸ (−1)n 31. Sirul sumelor partiale are un sub¸ir divergent: a ¸ ¸ s s2n = − 1 + 1 1 + . a a . + 3 2n − 1 + 1 1 1 + 4 + . xn = 1 − n2 1 n3 dac˘ a dac˘ a n impar n par Solutie ¸ Seria este absolut convergent˘.

xn = sin π n2 + 1 Solutie ¸ Seria este alternat˘: a CAPITOLUL 1. ∀n ∈ N . atunci xn = 0. ∀n ∈ N . Seria a este convergent˘ (aplic˘m criteriul Abela a 2n n 1 Dirichlet): fie an = 2n ¸i un = cos(2nx). atunci xn = 0. ≤ x sin 2 | sin x | 2 sin nx . Atunci an este descresc˘tor la 0. tot cu criteriul Abel-Dirichlet. ≤ sin x | sin x| 1 ar trebui s˘ fie convergent˘. presupunem x = kπ. ¸ Ar˘t˘m acum c˘ seria este convergent˘. n n 2n Deci. Ar˘t˘m mai ˆ ai c˘ seria nu este absolut convergent˘: aa ıntˆ a a |xn | = | sin(nx)| sin2 (nx) 1 − cos(2nx) ≥ = . x ∈ R. k ∈ Z. Dac˘ α ≤ 0. presupunˆnd prin absurd c˘ seria dat˘ ar fi absolut convergent˘. k ∈ Z. fie aa a a 1 an = n ¸i un = sin(nx). n + n2 + 1 sin nx 36. α ∈ R 37. xn = nα Solutie ¸ Dac˘ x = kπ. a 1 √ . a a a a 1 − cos(2nx) ar fi ar rezulta (cu criteriul de comparatie) c˘ ¸i seria ¸ a s 2n n cos(2nx) convergent˘. Atunci an este descresc˘tor la 0. presupunem ˆ continuare c˘ a ın a x = kπ. k ∈ Z. a a . s a iar un are ¸irul sumelor partiale m˘rginit: s ¸ a n cos(2nx) = k=1 1 sin(nx) cos(n + 1)x .x ∈ R n Solutie ¸ Dac˘ x = kπ. fiind suma a dou˘ a a a 2n n serii convergente: contradictie. xn = . k ∈ Z. SERII DE NUMERE xn = (−1)n sin π n2 + 1 − nπ = (−1)n sin Seria este convergent˘ (cu criteriul lui Leibniz). iar un are ¸irul s a s sumelor partiale m˘rginit: ¸ a Rezult˘ c˘ ¸i seria a a s n sin(kx) = k=1 sin nx · sin (n+1)x 1 2 2 .22 35.

atunci seria nu este absolut convergent˘ (am demonstrat ˆ a a ın exercitiul anterior c˘ pentru α = 1 seria nu este absolut convergent˘).3. s a n(2 + i)n 39. calcul˘m: a x→∞ lim (1 − ln x) sin sin 1 1 − ln x 1 1 − cos = −1 + lim 1 x · = −1. pentru a ar˘ta c˘ an este descresc˘tor (ˆ a a a ıncepˆnd de la un a 1 1 a rang suficient de mare). dar ¸ a a este convergent˘ (cu criteriul Abel-Dirichlet). n+i n +1 n +1 n +1 . deci seria converge. deci ¸irul an este descresc˘tor. Presupunem α > 0. a a a 40. a a a a √ 1 n Seria este alternat˘. atunci seria este absolut convergent˘ (cu criteriul de comparatie): a ¸ 1 |xn | ≤ α . x→∞ x x x x deci f (x) < 0 pentru x suficient de mare. 1]. Dac˘ a α > 1. deci seria diverge.1. n Dac˘ α ∈ (0. Evident an → 0. xn = 1 n+i Solutie ¸ Seria este divergent˘. ultima serie fiind convergent˘ (criteriul raportului sau al r˘d˘cinii). xn = 3n Solutie ¸ Seria este absolut convergent˘: a |n(2 + i)n | |xn | = =n 3n √ 5 3 n . Calcul˘m ¸ x f (x) = x x −2 (1 − ln x) sin 1 1 1 − cos . SERII CU TERMENI OARECARI 23 atunci xn nu converge la 0. a √ 1 38. fie functia f (x) = x x sin . x x Pentru a studia semnul derivatei (pentru x ”mare”). xn = (−1)n n n sin n Solutie ¸ Seria nu este absolut convergent˘ (se compar˘ la limit˘ cu seria armonic˘). a xn = 1 n−i n 1 = 2 = 2 −i 2 . vom demonstra c˘ ¸irul an = n sin este descresc˘tor a as a n la 0.

z ∈ C 43. deci seria din enunt diverge. a a a atunci seria este divergent˘ pentru orice α ∈ R. ¸ n2 41. seria a a s converge absolut. ¸i α > 1. Atunci xn = cos(nt) sin(nt) eint = +i . 1] a s se procedeaz˘ ca ˆ exercitiile 36. seria este absolut convergent˘ pentru orice α ∈ R. iar dac˘ α ≤ 0. a zn 44. z ∈ C. In cazul |z| = 1 ¸i α ∈ (0. xn = sin 1 1 + i(−1)n ln 1 + 2 n n . t ∈ R. xn = α . a a cos(nt) 1 atunci seria este divergent˘: xn = n . atunci seriile a a n n sin(nt) ¸i s sunt ambele convergente (cu criteriul Abel-Dirichlet. se compar˘ la limit˘ cu a a n(n2 + 1) Solutie ¸ Seria este absolut convergent˘: |xn | = a seria armonic˘.z ∈ C n Solutie ¸ Dac˘ |z| < 1. atunci seria este divergent˘. a zn 42. seria diverge. Dac˘ t = 2kπ. dac˘ |z| > 1. k ∈ Z. xn = . ca ˆ ın n n exercitiul 36). a ın ¸ s 45. n n n 1 Seria nu este absolut convergent˘ deoarece |xn | = n . ¸ zn .37 ¸i 42. 2+1 +1 n n n a doua converge). fie z = eit . Dac˘ t = 2kπ.24 Seriile CAPITOLUL 1. Dac˘ |z| = 1. deoarece xn nu converge la 0. SERII DE NUMERE n 1 ¸i s nu sunt ambele convergente (prima diverge. α ∈ R n Solutie ¸ Dac˘ |z| < 1. xn = 1 √ (n + i) n 1 . a a Studiem acum cazul |z| = 1. atunci seria este absolut convergent˘ (cu criteriul raportului). xn = n! Solutie ¸ Seria este absolut convergent˘. a a Dac˘ |z| > 1.

n n≥1 n≥1 1 1 49. criteriul lui Leibniz).1. x2n−1 = n−1 ¸i x2n = − n s 3 5 Solutie ¸ Seria este absolut convergent˘: a |xn | = n≥1 n≥1 1 3n−1 + 1 . seria nu este absolut convergent˘ (se aplic˘ a a 1 criteriul de comparatie la limit˘ cu n pentru seria modulelor). atunci seria este divergent˘. a a a atunci seria este convergent˘ dar nu este absolut convergent˘ ∀a ∈ R. (5n − 3)(5n − 1) . 5n n≥1 50. Dac˘ a a a a a = 0. Dac˘ b = 0. rea ¸ a s spectiv. ¸ a √ a + (−1)n n 46. a a 1 1 48. x2n−1 = √ ¸i x2n = − √ s n+1−1 n+1+1 Solutie ¸ 2 Seria este divergent˘: a (x2n−1 + x2n ) = . xn = .a∈R n Solutie ¸ Dac˘ a = 0 seria este convergent˘ dar nu este absolut convergent˘. xn = n3 + 1 Solutie ¸ Dac˘ b = 0 seria este absolut convergent˘ pentru orice a ∈ R.3. a √ √ a 3 n + b(−1)n n √ 47. x2n−1 = Solutie ¸ Seria este convergent˘ dar nu absolut convergent˘: a a (x2n+1 + x2n ) = n≥1 n≥1 1 1 ¸i x2n = − s 5n − 3 5n − 3 1 1 − 5n − 3 5n − 1 = n 2 . SERII CU TERMENI OARECARI 25 Solutie ¸ Seria este convergent˘ deoarece seriile: a sin n 1 ¸i s n2 (−1)n ln 1 + n 1 n 1 sunt convergente (se aplic˘ criteriul de comparatie la limit˘ cu n2 ¸i.

. = S 2 4 6 8 2 ˆ Insum˘m acum cele dou˘ egalit˘¸i grupˆnd termenii astfel: a a at a 1 1 1+ − + 2 2 + 1 1 1 + − − 3 4 4 + 1 1 1 + − + 5 6 6 1 + + 7 1 1 1 1 1 1 3 + − − + + − + + . dar acest rezultat nu se va folosi ¸ a a ˆ rationamentul urm˘tor. s˘ se permute a n 2 3 4 n≥1 ordinea termenilor astfel ˆ at s˘ se obtin˘ o serie convergent˘ dar cu o alt˘ ıncˆ a ¸ a a a sum˘. = 10−3 52.. 8 8 9 10 10 11 2 Seria de mai sus este (dup˘ efectuarea calculelor din paranteze): a 1+ 1 3 1 1 1 1 1 1 − + + − + + − . SERII DE NUMERE (−1)n+1 1 1 1 = 1 − + − + . a Solutie ¸ (−1)n+1 Seria este convergent˘ ¸i suma sa este un num˘r nenul S > 0. rezult˘: ¸ a 2 1 1 1 1 1 − + − + . = S. ˆ seria convergent˘ In a CAPITOLUL 1.. = S 2 3 4 ˆ Inmultind egalitatea de mai sus cu 1 . eroarea este mai mic˘ decˆt primul termen negliIn a a jat.. = S. 36805. 3 2 5 7 4 9 11 2 care este o permutare a seriei initiale... xn = n! Solutie ¸ ˆ cazul seriilor alternate. k! k=0 6 .. Obtinem: ¸ < 10 ⇒ n = 7.. as a n n≥1 Mention˘m c˘ suma acestei serii este ln 2. Fie deci: ın ¸ a 1− 1 1 1 + − + .. ¸ S˘ se aproximeze cu o eroare mai mic˘ decˆt a a a definite de ¸irul xn (exercitiile 52-56) s ¸ sumele seriilor (−1)n . deci n! S≈ (−1)k = 0...26 51. deci cea mai mic˘ solutie a inecuatiei |xn | < este rangul primului a ¸ ¸ 1 −3 termen neglijat.

. 5026212. xn = . evalu˘m: a 1 1 xn+1 = < = k. n3 n k=2 3 27 Solutie ¸ √ n3 n > 100 ⇒ n = 4. = 10−3 n! Solutie ¸ Dac˘ S este suma seriei ¸i sn = a s S − sn = deci S ≈ 2. = 10−4 n!2n Solutie ¸ Fie S suma seriei ¸i sn suma primilor termeni. xn = 4 . din conditia: ¸ 1−k 56 k 1 xn = xn < 10−6 . ¸ a pentru aceasta. xn = (−1)n √ . (2n + 1)(2n + 2) 56 k 1 ≤ xn . xn = .1. 7166. xn 2n + 2 6 deci S − sn ≤ xn 1 1 k = < 10−4 ⇒ n = 5.3. 06725. a Rezult˘ S − sn ≤ xn a . Aplic˘m rezultatul cu privire s a la aproximarea unei serii cu termeni pozitivi (a se vedea sectiunea teoretic˘). atunci k! k≥0 1 1 1 1 + + .. 1 . SERII CU TERMENI OARECARI 53. 1 √ = 0. 2 k! k k=1 1 56. 1−k 56 rezult˘ n ≥ 4. ∀ n ≥ 3. 1−k n!2n 5 5 1 Aproximarea cerut˘ este S ≈ s5 = a = 1. (n + 1)! (n + 2)! n! n 1 55. deci S ≈ 1 54. n3 n = 10−2 .. = 10−6 n (2n)! Solutie ¸ Aplic˘m acela¸i procedeu ca ˆ exercitiul anterior: a s ın ¸ xn+1 = xn n n+1 4 1 1 < = k. ≤ < 10−3 ⇒ n = 6. deci S ≈ x1 + x2 + x3 + x4 = 0. ∀ n ≥ 2. 146463.

28 CAPITOLUL 1. SERII DE NUMERE .

Capitolul 2

Spatii metrice. Continuitate ¸
2.1 Notini teoretice ¸

Spatii metrice ¸ Fie X o multime nevid˘; o aplicatie d : X × X → R se nume¸te distant˘ ¸ a ¸ s ¸a (metric˘) pe X dac˘: a a i. d(x, y) ≥ 0, ∀x, y ∈ R ii. d(x, y) = 0 ⇔ x = y. iii. d(x, y) = d(y, x) ∀x, y ∈ X. iv. d(x, z) ≤ d(x, y) + d(y, z). Perechea (X, d) se nume¸te spatiu metric. s ¸ Dac˘ Y ⊆ X este o submultime nevid˘, atunci (Y, d) se nume¸te subspatiu a ¸ a s ¸ metric indus. Un ¸ir xn ∈ X se nume¸te convergent dac˘ exist˘ a ∈ X astfel ˆ at s s a a ıncˆ ∀ > 0, ∃n ∈ N cu proprietatea d(xn , a) < , ∀n ≥ n . ˆ acest caz a se nume¸te limita ¸irului ¸i se noteaz˘ a = lim xn sau xn → a. In s s s a n→∞ Un ¸ir xn ∈ X se nume¸te ¸ir Cauchy (fundamental) dac˘ s s s a ∀ > 0, ∃n ∈ N astfel ˆ at d(xn , xm ) < , ∀n, m ≥ n . ıncˆ Un spatiu metric se nume¸te complet dac˘ orice ¸ir Cauchy este convergent. ¸ s a s Fie d1 ¸i d2 dou˘ distante pe o aceea¸i multime X. Metricele d1 ¸i d2 se s a ¸ s ¸ s numesc echivalente dac˘ exist˘ α > 0 ¸i β > 0 astfel ˆ at a a s ıncˆ d1 (x, y) ≤ αd2 (x, y) ≤ βd1 (x, y), ∀x, y ∈ X. In acest caz, (dac˘ d1 ¸i d2 sunt echivalente), se demonstreaz˘ c˘ un ¸ir a s a a s xn ∈ X este convergent (respectiv Cauchy) ˆ spatiul metric (X, d1 ) dac˘ ¸i ın ¸ as 29

30

CAPITOLUL 2. SPATII METRICE. CONTINUITATE ¸

numai dac˘ este convergent (respectiv Cauchy) ˆ spatiul metric (X, d2 ). a ın ¸ Multimi remarcabile ˆ spatii metrice ¸ ın ¸ Fie a ∈ X ¸i r > 0; bila deschis˘ de centru a ¸i raz˘ r este, prin definitie, s a s a ¸ multimea ¸ B(a, r) = {x ∈ X | d(a, x) < r}. Sfera de centru a ¸i raz˘ r este definit˘ prin s a a S(a, r) = {x ∈ X | d(a, x) = r, iar bila ˆ ınchis˘ de centru a ¸i raz˘ r este a s a B(a, r) = B(a, r) ∪ S(a, r) = {x ∈ X | d(x, a) ≤ r}. O submultime D ⊆ X se nume¸te deschis˘ dac˘ ∀a ∈ D, ∃ r > 0 astfel ¸ s a a ˆ at B(a, r) ⊆ D. ıncˆ O submultime F ⊆ X se nume¸te ˆ ¸ s ınchis˘ dac˘ X \ D (complementara) a a este multime deschis˘. ¸ a Se poate demonstra urm˘toarea caracterizare cu ¸iruri a multimilor ˆ a s ¸ ınchise: F este ˆ ınchis˘ dac˘ ¸i numai dac˘ pentru orice ¸ir convergent xn ∈ F rezult˘ a as a s a lim xn ∈ F . n→∞ O submultime M ⊆ X se nume¸te m˘rginit˘ dac˘ exist˘ a ∈ X ¸i r > 0 ¸ s a a a a s astfel ˆ at M ⊆ B(a, r). ıncˆ O multime K ⊆ X se nume¸te compact˘ dac˘ pentru orice familie de ¸ s a a multimi deschise (Di )i∈J cu proprietatea ¸ Di ⊇ K, ∃I ⊆ J, I finit˘ astfel a
i∈J

ˆ at ıncˆ
i∈I

Di ⊇ K.

Spatiul metric X se nume¸te conex dac˘ nu exist˘ dou˘ submultimi ¸ s a a a ¸ simultan deschise (sau ˆ ınchise) D1 ¸i D2 cu propriet˘¸ile: s at D1 = ∅, D2 = ∅, X = D1 ∪ D2 ¸i D1 ∩ D2 = ∅. s O submultime A ⊆ X se nume¸te conex˘ dac˘ spatiul metric (indus) (A, d) ¸ s a a ¸ este conex. Rezult˘ urm˘toarea caracterizare a submultimilor conexe: o a a ¸ submultime A ⊆ X este conex˘ dac˘ ¸i numai dac˘ nu exist˘ dou˘ submultimi ¸ a as a a a ¸ deschise D1 ¸i D2 astfel ˆ at D1 ∩ D2 = ∅, D1 ∩ A = ∅, D2 ∩ A = ∅ ¸i s ıncˆ s A ⊆ D1 ∪ D2 . Fie A ⊆ X ¸i fie a ∈ X. Punctul a se nume¸te punct de acumulare al s s multimii A dac˘ pentru orice r > 0, avem B(a, r) ∩ A \ {a} = ∅. Caracteri¸ a zarea cu ¸iruri a punctelor de acumulare este: s

2.1. NOTINI TEORETICE ¸

31

Punctul a ∈ X este punct de acumulare al multimii A dac˘ ¸i numai ¸ a s dac˘ exist˘ un ¸ir xn ∈ A astfel ˆ at xn = a ∀n ∈ N ¸i lim xn = a. a a s ıncˆ s n→∞ Un punct al multimii A se nume¸te punct izolat al lui A dac˘ nu este ¸ s a punct de acumulare al lui A. Multimea A se nume¸te perfect˘ dac˘ este ¸ s a a ˆ ınchis˘ ¸i nu contine puncte izolate. as ¸ Multimile finite nu au puncte de acumulare. ˆ plus, se poate demonstra c˘ ¸ In a orice multime perfect˘ este nenum˘rabil˘. ¸ a a a Functii continue ¸ Fie (X, d) ¸i (Y, d ) dou˘ spatii metrice. s a ¸ O aplicatie f : X → Y se nume¸te continu˘ ˆ punctul a ∈ X dac˘ ¸ s a ın a ∀ > 0, ∃δ > 0 astfel ˆ at ∀x ∈ X cu proprietatea d(x, a) < δ rezult˘ ıncˆ a d (f (x), f (a)) < . O formulare echivalent˘ (cu ¸iruri) este: a s f este continu˘ ˆ a dac˘ ¸i numai dac˘ pentru orice ¸ir xn ∈ X cu propria ın as a s etatea lim xn = a, rezult˘ lim f (xn ) = f (a). a n→∞ n→∞ Functia f se nume¸te continu˘ (pe X) dac˘ este continu˘ ˆ orice punct ¸ s a a a ın a ∈ X. Caracterizarea functiilor continue ¸ Urm˘toarele afirmatii sunt echivalente: a ¸ i. Aplicatia f : X → Y este continu˘. ¸ a ii. Aplicatia f ˆ ¸ ıntoarce multimi deschise ˆ multimi deschise, i.e.: ¸ ın ¸ pentru orice submultime deschis˘ D ⊆ Y rezult˘ c˘ f −1 (D) este submultime ¸ a a a ¸ deschis˘ ˆ X. a ın iii. Aplicatia f ˆ ¸ ıntoarce multimi ˆ ¸ ınchise ˆ multimi ˆ ın ¸ ınchise, i.e. pentru orice submultime ˆ ¸ ınchis˘ D ⊆ Y rezult˘ c˘ f −1 (D) este submultime ˆ a a a ¸ ınchis˘ ˆ X. a ın Uniform continuitate O aplicatie f : X → Y se nume¸te uniform continu˘ (pe X) dac˘: ¸ s a a ∀ > 0, ∃δ > 0 astfel ˆ at d(x, y) < δ ⇒ d (f (x), f (y)) < . ıncˆ Propriet˘¸i ale functii continue at ¸ Fie f : X → Y o functie continu˘; atunci: ¸ a Dac˘ A este multime compact˘ atunci f (A) este multime compact˘. a ¸ a ¸ a Dac˘ X este conex, atunci f (X) este conex (ca subspatiu al lui Y ). a ¸ Dac˘ X este spatiu metric compact, atunci f este uniform continu˘ pe X. a ¸ a

32

CAPITOLUL 2. SPATII METRICE. CONTINUITATE ¸

Principiul contractiei, metoda aproximatiilor succesive ¸ ¸ Fie (X, d) un spatiu metric ¸i fie f : X → X. Aplicatia f se nume¸te ¸ s ¸ s contractie (pe X) dac˘ exist˘ k ∈ [0, 1) astfel ˆ at: ¸ a a ıncˆ d(f (x), f (y)) ≤ k · d(x, y), ∀x, y ∈ X. Num˘rul k se nume¸te factor de contractie. a s ¸ Teorema de punct fix a lui Banach Fie (X, d) un spatiu metric complet ¸i fie f : X → X o contractie de factor ¸ s ¸ k. Atunci exist˘ un unic punct ξ ∈ X astfel ˆ at f (ξ) = ξ. a ıncˆ Punctul ξ de mai sus se nume¸te punct fix al aplicatiei f . s ¸ Constructia lui se face astfel: fie x0 ∈ X, arbitrar fixat ¸i fie ¸irul (nu¸ s s mit ¸irul aproximatiilor succesive) definit prin recurent˘ xn+1 = f (xn ). Se s ¸ ¸a demonstreaz˘ c˘ ¸irul xn este convergent ¸i limita sa este punctul fix c˘utat. a as s a ˆ plus, are loc formula (evaluarea erorii): In d(xn , ξ) ≤ kn · d(x0 , x1 ), ∀n ∈ N. 1−k

Exemple uzuale de spatii metrice ¸ a. Multimea numerelor reale, R, este spatiu metric cu distanta uzual˘ ¸ ¸ ¸ a d(x, y) = |x − y|, ∀x, y ∈ R. Se poate demonstra c˘ singurele multimi conexe din R sunt intervalele. a ¸ b. Pe multimea numerelor complexe, C, distanta uzual˘ este ¸ ¸ a d(z, w) = |z − w|, ∀z, w ∈ C. c. Fie Rn = {x = (x1 , x2 , ..., xn ) | xj ∈ R}. Distanta uzual˘ (euclidian˘): ¸ a a
n

d2 (x, y) =

(xk − yk )2 , unde x = (x1 , x2 , ..., xn ), y = (y1 , y2 , ..., yn ).
k=1

ˆ Rn o multime este compact˘ dac˘ ¸i numai dac˘ este ˆ In ¸ a as a ınchis˘ ¸i m˘rginit˘. as a a d. Fie C n = {x = (x1 , x2 , ..., xn ) | xj ∈ C}. Distanta uzual˘ (euclidian˘): ¸ a a
n

d2 (x, y) =
k=1

|xk − yk |2 ,

cu notatii evidente. ¸

2.1. NOTINI TEORETICE ¸ e. Fie
2

33 |x(n)|2 < ∞}. Generalizarea distantei ¸
n 2 (N ))

(N ) = {x : N → R |

euclidiene la cazul infinit dimensional (pe d(x, y) =
n

este

|x(n) − y(n)|2 .

f. Fie A = ∅ ¸i fie M(A) = {f : A → R | f m˘rginit˘}. Distanta s a a ¸ ”supremum” pe spatiul functiilor m˘rginite este ¸ ¸ a d∞ (f, g) = sup |f (x) − g(x)|.
x∈A

g. Fie a, b ∈ R ¸i fie C[a, b] = {f : [a, b] → R | f continu˘}. Distanta s a ¸ uzual˘ pe spatiul functiilor continue este a ¸ ¸ d∞ (f, g) = sup |f (x) − g(x)|.
x∈[a,b]

h. Mai general, dac˘ X este un spatiu metric compact, atunci multimea a ¸ ¸ functiilor continue C(X) = {f : X → R | f continu˘} este spatiu metric cu ¸ a ¸ distanta d∞ (f, g) = supx∈X |f (x) − g(x)|. ¸ i. Fie B = {0, 1} codul (alfabetul) binar. Pe produsul cartezian Bn = {(x1 , x2 , ...xn ) | xj ∈ B, ∀ j = 1, 2, ..., n} definim distanta Hamming: ¸
n

d((x1 , x2 , ..., xn ), (y1 , y2 , ..., yn )) =
j=1

|xj − yj |.

Distanta Hamming m˘soar˘ de fapt num˘rul de necoincidente dintre ele¸ a a a ¸ mentele (x1 , x2 , ..., xn ) ¸i (y1 , y2 , ..., yn ). s j. Orice multime nevid˘ A se poate organiza ca spatiu metric (discret) ¸ a ¸ 1 dac˘ x = y a cu distanta ”discret˘” ρ(x, y) = ¸ a 0 dac˘ x = y a Spatii normate ¸ Fie X un spatiu vectorial complex (sau real). ¸ O aplicatie : X −→ [0 , ∞) cu propriet˘¸ile: ¸ at a. x + y ≤ x + y b. αx = |α| x c. x = 0 ⇐⇒ x = 0, pentru orice x , y ∈ X ¸i α ∈ C, se nume¸te norm˘. O aplicatie care verific˘ s s a ¸ a

34

CAPITOLUL 2. SPATII METRICE. CONTINUITATE ¸

doar conditiile a ¸i b se nume¸te seminorm˘. ¸ s s a Perechea (X , ) se nume¸te spatiu normat. Orice spatiu normat este ¸i s ¸ ¸ s spatiu metric, distanta dintre x ¸i y fiind, prin definitie, ¸ ¸ s ¸ d(x, y) = x − y Dac˘ ˆ plus orice ¸ir Cauchy este convergent, atunci (X , ) se nume¸te a ın s s spatiu Banach (sau spatiu normat complet). Se poate demonstra c˘ operatiile ¸ ¸ a ¸ algebrice sunt continue: dac˘ lim xn = x ¸i lim yn = y, atunci lim (xn + a s n→∞ n→∞ n→∞ yn ) = x + y ¸i analog pentru ˆ s ınmultirea cu scalari. ¸ Exemple de spatii normate ¸ i. Spatiile vectoriale Rn ¸i C n sunt spatii Banach cu norma euclidian˘: ¸ s ¸ a
n

x ii. Spatiile de ¸iruri p (Z) ¸i ¸ s s Fie p ∈ R , p ≥ 1, fixat ¸i fie s
p

2= j=1 p (N )

|xj |2 .

(Z) = {x : Z → C ;
n∈Z

|x(n)|p este convergent˘}. a

Facem precizarea c˘ dac˘ (an )n∈Z este un ¸ir de numere complexe indexat a a s dup˘ Z, atunci seria a
n∈Z

an este convergent˘ dac˘ seriile a a
p (Z)

0

sunt amˆndou˘ convergente. a a Cu operatiile uzuale cu ¸iruri, ¸ s x Se demonstreaz˘ c˘ ( p (Z), a a Analog se definesc spatiile ¸

n=−∞

an ¸i s

n=1

an

este spatiu vectorial. Norma este ¸ |x(n)|
p
1 p

p= n∈Z p)

.

este spatiu Banach. ¸ = {x : N → C ;

p (N )

|x(n)|p < ∞}.

n=0

iii. Spatiul ¸irurilor m˘rginite ¸ s a Fie ∞ (Z) = {x : Z → C ; x ¸ir m˘rginit }. Cu operatiile uzuale, ∞ (Z) este s a ¸ spatiu vectorial. Aplicatia x ∞ = sup |x(n)| este norm˘, iar ( ∞ (Z), ¸ ¸ a ∞) este spatiu Banach. ¸ Analog se define¸te spatiul s ¸
n∈Z ∞ (N ).

reciproca fiind. ˆ general. f continu˘}.1. ∀α. multimea L(X. a Cu operatiile uzuale. ) ¸i (Y. ¸ s s Spunem c˘ seria a xn este convergent˘ la x ∈ X (numit ˆ acest caz a ın n∈N suma seriei) dac˘ ¸irul sumelor partiale. ∀x. ∀ α ∈ C. (α T )(x) = αT (x). Spatiul functiilor m˘rginite ¸ ¸ a Fie A = ∅. b ∈ R) ¸i fie ¸ s C(D) = {f : D → C . sn = a s ¸ n∈N n k=1 xk converge la x.2. ˆ plus. aplicatia T este ¸i s s a ın ¸ s continu˘. C(D) este spatiu vectorial. fals˘. t∈D v. ∀ x ∈ X. Y ). Cu o demonstratie asem˘n˘toare celei de a ¸ a a la serii de numere reale se poate ar˘ta c˘ ˆ a a ıntr-un spatiu Banach orice serie ¸ absolut convergent˘ este convergent˘. β ∈ C. Operatorul T se nume¸te liniar ¸i continuu dac˘. Y ) este spatiu vectorial. b]. Structura de spatiu Banach ¸ ¸ ¸ este definit˘ de norma supremum: a f ∞= sup |f (t)|. spatiul vectorial al functiilor m˘rginite ¸ ¸ a M(A) = {f : A → R | f m˘rginit˘ } a a este spatiu Banach cu norma supremum: f ∞ = supt∈A |f (t)|. y ∈ X. a Multimea operatorilor liniari ¸i continui de la X ˆ Y se noteaz˘ cu L(X. NOTINI TEORETICE ¸ 35 iv. a a ın a Operatori liniari Fie (X. ¸ ¸ . o aplicatie T : X → Y se nume¸te a ¸ s aplicatie liniar˘ (sau operator liniar) dac˘: ¸ a a T (αx + βy) = αT (x) + βT (y). s ) dou˘ normate. Spatiul functiilor continue ¸ ¸ Fie D un spatiu metric compact (caz particular: D = [a. ¸ Serii ˆ ınt-un spatiu normat ¸ Fie (X. ) un spatiu normat ¸i fie (xn )n∈N un ¸ir de elemente din X. Seria xn se nume¸te absolut convergent˘ dac˘ seria (de numere reale ¸i pozis a a s n∈N tive) xn este convergent˘. ¸ s ın a Cu operatiile uzuale: ¸ (T + S)(x) = T (x) + S(x). a.

valori proprii. a b. Se demonstreaz˘ de asemenea inegalitatea: a TS ≤ T S . am notat cu I operatorul identic: Ix = x. a ın c. S ∈ L(X) se define¸te produsul (compunerea): s (T S)(x) = T (S(x)). atunci (L(X. as a a ın . C) se noteaz˘ X ¸i se a a s nume¸te dualul spatiului X.36 CAPITOLUL 2. T este continu˘ ˆ 0 ∈ X. as a Pentru orice T ∈ L(X). se demonstreaz˘ c˘ urm˘toarele ¸ a a a a afirmatii sunt echivalente: ¸ a. CONTINUITATE ¸ Pentru orice aplicatie liniar˘ T : X → Y . Y ). Y ) se organizeaz˘ ca spatiu normat cu norma: ¸ a ¸ T = inf{M > 0 | Au loc urm˘toarele egalit˘¸i: a at T = sup{ T x Din definitie rezult˘: ¸ a Tx ≤ T x ∀ T ∈ L(X). ∀ x ∈ X. ∀ x ∈ X. T (x) ≤ M x }. vectori proprii ˆ continuare presupunem c˘ X este spatiu Banach. SPATII METRICE. | x ≤ 1} = sup{ T x | x = 1}. s ˆ cazul X = Y . multimea: ¸ σ(T ) = {λ ∈ C | operatorul λI − T nu este inversabil} se nume¸te spectrul operatorului T . unde. Se demonstreaz˘ c˘ spectrul este multime s a a ¸ nevid˘ ¸i compact˘ inclus˘ ˆ {λ ∈ C | |λ| ≤ T }. ıncˆ Un rezultat fundamental (teorema lui Banach) afirm˘ c˘ un operator T este a a inversabil dac˘ ¸i numai dac˘ este bijectiv. iar elementele lui se numesc functionale liniare s ¸ ¸ ¸i continue. Un operator T ∈ L(X) se nume¸te inversabil dac˘ exist˘ T −1 ∈ L(X) astfel s a a ˆ at T S = I. In a ¸ Pentru orice operatori T. a ıncˆ Spatiul vectorial L(X. not˘m L(X) = L(X. X). exist˘ M > 0 astfel ˆ at: ∀ x ∈ X. ∀ x ∈ X. T este continu˘. S ∈ L(X). a ¸ ) este spatiu Banach. ∀ T. T (x) ≤ M x . ¸ Dac˘ Y este corpul scalarilor (R sau C) atunci L(X. Dac˘ Y este spatiu Banach. In a Spectru.

y2 )). y2 )) = |x1 − x2 | + |y1 − y2 |.2.2 Spatii metrice ¸ 1. y1 ). (x2 . y1 ). unde. ˆ plus. x = 0. (x2 . b. (x2 . din inegalit˘¸ile: (x. (x2 . are loc formula razei spectrale: s ın r(T ) = lim Submultimea: ¸ σp (T ) = {λ ∈ σ(T ) | operatorul λI − T nu este injectiv} se nume¸te spectrul punctual (sau multimea valorilor proprii).2. Solutie ¸ Se verific˘ direct definitia distantei. y1 ). (x2 . (x2 . y2 )) = max{|x1 − x2 |. Dac˘ X este un spatiu Banach finit dimensional. 2 √ 2 d2 ((x1 . r(T ) ≤ T ¸i. y) ∈ R at |x|2 + |y|2 ≤ |x| + |y| ≤ 2 (|x|2 + |y|2 ). 1 (|x| + |y|) ≤ max{|x|. atunci exist˘ x ∈ X. 2. 2 rezult˘: a d2 ((x1 . d∞ ((x1 . S˘ se demonstreze c˘ urm˘toarele aplicatii sunt metrici pe R2 . SPATII METRICE ¸ 37 Num˘rul r(T ) = sup{|λ| | λ ∈ σ(T )} se nume¸te raza spectral˘ a operaa s a torului T . y1 ). echivaa a a ¸ lente cu distanta euclidian˘: ¸ a a. y2 )) ≤ d1 ((x1 . d1 ((x1 . y1 ). |y|} ≤ |x| + |y|. PT este polinomul caracteristic al operatorului T . ˆ a a ıncˆ In acest caz vectorul x se nume¸te vector propriu al lui T asociat valorii proprii s λ. y1 ). y2 )) ≤ d1 ((x1 . n→∞ Tn 1 n . astfel ˆ at T x = λx. evident. y1 ). y1 ). |y1 − y2 |}. (x2 . s ¸ Dac˘ λ ∈ σp (T ). y2 )) ≤ d∞ ((x1 . (C n sau Rn ) atunci a ¸ spectrul coincide cu multimea valorilor proprii ¸i ¸ s σp (T ) = σ(T ) = {λ ∈ C | PT (λ) = 0}. Fie d2 distanta euclidian˘ pe R2 ¸i fie a ¸ ¸ ¸ a s 2 . (x2 . y2 )) ≤ ¸i respectiv s 1 d1 ((x1 . y2 )) .

atunci exist˘ nε ∈ N astfel ˆ at d(xn . ∀n ≥ nε . I1 . atunci ˆ R ar avea dou˘ limite. C este multime compact˘. Rezult˘ c˘ xn este ¸ir Cauchy ˆ R. ¸ ¸ c. consider˘m distanta uzual˘ (in¸ ¸ a ¸ a dus˘ din R). ∪ . 3 3 multimea astfel obtinut˘.1 .. S˘ se demonstreze c˘ spatiul metric (Q. 3 ) a a 3 ¸i not˘m s a 2 1 ∪ . ¸ 5. S˘ se generalizeze exemplul de mai sus ˆ cazurile Rn ¸i C n . d) un spatiu metric discret ¸i fie xn un ¸ir ˆ X. I0 ⊃ I1 ⊃ I2 ⊃ . Continu˘m procedeul: din fiecare din intervalele ¸ ¸ a a 2 a s a ¸ [0. ( 1 . 1]. ∪ . Dac˘ ¸ s s ın a xn → a. dac˘ xn ar fi convergent ˆ Q. Solutie ¸ n 1 s a ın s Fie ¸irul de numere rationale xn = 1 + n . d) a a a ¸ nu este complet. Un rationament similar se aplic˘ ¸i ˆ cazul ¸irurilor Cauchy. I2 . a) < ε < 1. Pe multimea numerelor rationale. ∀n ≥ nε ... S˘ se demonstreze c˘ orice spatiu metric discret este ¸ a a ¸ complet. fie 0 < ε < 1. rezult˘ c˘ C nu este multime num˘rabil˘. Multimea C nu contine intervale. SPATII METRICE. se obtine un ¸ir de multimi I0 . Se ¸tie c˘ ˆ R ¸irul xn este s ¸ convergent la e ∈ R \ Q. Prin definitie. a) = 0. S˘ se caracterizeze ¸irurile convergente ¸i ¸irurile Cauchy ˆ a s s s ıntr-un spatiu metric discret. 1] elimin˘m intervalul din mijloc ¸i not˘m cu I2 multimea rezul3 tat˘: a 1 2 3 6 7 8 I2 = 0. a ın s 3. ceea ce a ın ın a constituie o contradictie. deci a ıncˆ d(xn . a a ¸ a a n∈N .38 CAPITOLUL 2. Multimea lui Cantor este perfect˘ (nu contine puncte izolate). d(x. rezult˘ c˘ ¸irul xn este constant (ˆ a as ıncepˆnd de la un a rang). [ 3 . Multimea lui Cantor ¸ 2 Not˘m cu I0 intervalul [0.1 I1 = 0. ˆ partic¸ a ¸ ın ular. deci ¸i ˆ a a s ın s ın Q. Solutie ¸ Fie (X. Elimin˘m din I0 intervalul din mijloc. S˘ se demonstreze urm˘toarele propriet˘¸i: a a at a. ∪ . ii. y) = |x − y|. ¸ a s ın s 4. multimea lui Cantor este intersectia: C = ¸ ¸ ¸ In . In este reuniunea a 2n intervale.. ¸ a b. cu propriet˘¸ile: a ¸ s ¸ at i. fiecare de lungime 3−n . CONTINUITATE ¸ 2. 9 9 9 9 9 9 Continuˆnd procedeul. . 1 ]. Q.

Din constructie. . ∀n ≥ n0 .... ∀j ∈ {1. ..2... 2. . a < b. m ∈ N. 3k+1 3k+2 3m . . Alegem n0 suficient ¸ de mare astfel ˆ at Jn0 ⊆ S. Fie spatiul metric (Rn . dac˘ not˘m cu xn acel cap˘t al intervalului ıncˆ a a a Jn diferit de a. g) = b a n k=1 |xm − ak |. f ) → 0. a . Atunci: ıncˆ d1 (fn . f ) = b a |fn (x) − f (x)|dx ≤ (b − a) · d∞ (fn .. b... Multimea C este m˘rginit˘ (inclus˘ ˆ [0. a. b]. orice interval (α. n}. d2 ). Fie a. Se verific˘ direct definitia (se folosesc propriet˘¸ile modulului ¸i ale intea ¸ at s gralei). SPATII METRICE ¸ 39 Solutie ¸ a. ¸a ¸ ¸ b. 3m 3m β−α 6 . xm . f ∈ C([a.. dar reciproca este ¸ s ın ¸ fals˘. a 6. rezult˘: ¸ a C∩ 3k + 1 3k + 2 . S˘ se demonstreze c˘ orice ¸ir fn ∈ C([a. b]) convergent ˆ raport cu a a s ın distanta d∞ este convergent ¸i ˆ raport cu distanta d1 .. β) contine un interval de forma ¸ dac˘ m a este ales cu conditia 3−m < ¸ Rezult˘ c˘ multimea C nu contine intera a ¸ ¸ vale.. a) ≤ j 7. 2. . b. fie Jn acel interval al lui In care-l contine pe a. Fie fn . b ∈ R. rezult˘ xn ∈ C ∩ S. ∀k ∈ {1. ∀k. xn = a. c. k |f (x) − g(x)|dx este distant˘ pe multimea functiilor continue C[a. xm ) un ¸ir de ele¸ s n 1 2 n ¸i a = (a . ın ın k m→∞ Solutie ¸ Se aplic˘ inegalit˘¸ile: a at |xm − aj | ≤ d2 (xm . f ) → 0. Atunci: mente din R s 1 2 n m→∞ lim xm = a (ˆ Rn ) ⇔ lim xm = ak (ˆ R). fie xm = (xm . a ) ∈ Rn . n}.2. pentru orice s ¸ n ∈ N . S˘ se demonstreze c˘ a a d1 (f. b]) astfel ˆ at d∞ (fn . 1]) ¸i ˆ ¸ a a a ın s ınchis˘ (intersectie de a ¸ multimi ˆ ¸ ınchise). = ∅. 3m Dar. a Solutie ¸ a. Fie a ∈ C ¸i fie S un interval arbitrar care-l contine pe a.

a) → 0. . Functia arctg este injectiv˘. fie ¸irul fn (x) = a a a s 8. ın ¸ ın Pentru a ar˘ta c˘ reciproca este fals˘. ¸a as a ¸ a n−a 1 + na → arctg 1 a = 0. Exemplul de mai sus se poate generaliza astfel: fie X o multime ¸ nevid˘ arbitrar˘. d) un spatiu metric complet ¸i fie A ⊆ X. d(x. y ∈ R. Dac˘ xn ∈ A este un ¸ir Cauchy (ˆ X).40 CAPITOLUL 2. Fie (X. s˘ se demon¸ s a streze c˘ spatiul metric indus (A. ∞). y) = |arctgx − arctgy|. deci d(x. fie f : X → R ¸i fie a a s d : X × X → [0. este distant˘ pe R. S˘ se demonstreze c˘ aplicatia a a ¸ d : R × R → [0. atunci exist˘ a a s ın a (deoarece X este complet) x ∈ X astfel ˆ at xn → x. ¸ 10. a ın Solutie ¸ Se folose¸te caracterizarea cu ¸iruri a multimilor ˆ s s ¸ ınchise. ∀x. a Presupunˆnd. y) = 0 ⇔ x = y. Atunci d este distant˘ pe X dac˘ ¸i numai dac˘ functia f este injectiv˘. xm ) = |arctg n − arctg m| = arctg n−m 1 + nm → 0. a. prin absurd. d(x. ¸ a b. ¸ Solutie ¸ a. Spatiul metric (R. a) = |arctg n − arctg a| = = arctg contradictie. Presupunem mai ˆ ai c˘ A este ˆ ıntˆ a ınchis˘. Dar A este ˆ ıncˆ ınchis˘. pe de alt˘ parte: a d(xn . SPATII METRICE. c˘ ¸irul xn este convergent la a ∈ R. ¸a b. ∞). d) nu este complet. dar nu converge ˆ raport cu d∞ . CONTINUITATE ¸ 1 . d) este complet dac˘ ¸i numai dac˘ A este a ¸ as a submultime ˆ ¸ ınchis˘ ˆ X. 1 + nx Atunci fn → 0 ˆ raport cu distanta d1 . ¸ a aa ¸ 9. dac˘ m. y) = | f (x) − f (y) |. n → ∞. Implicatia invers˘ o l˘s˘m ca exercitiu. atunci a a s d(xn . ∀a ∈ R. a deci x ∈ A. Sirul xn = n este ¸ir Cauchy ˆ raport cu distanta d: ¸ s ın ¸ d(xn .

nici a as a a a a a ˆ ınchis˘ ¸i nici conex˘. F este m˘rginit˘. y > 0}. . a Solutie ¸ Fie. In spatiul metric (R2 . S˘ se arate c˘ ˆ a a ıntr-un spatiu metric intersectia unei familii infinite de ¸ ¸ multimi deschise nu este neap˘rat deschis˘ ¸i reuniunea unei familii infinite ¸ a as de multimi ˆ ¸ ınchise nu este neap˘rat ˆ a ınchis˘. 1 2 F = n . x > 0. D este deschis˘. ∀n ∈ N . de exemplu. E = {(x. ∀n ∈ N . y) ∈ R2 | ax + by + c = 0. D = {(x.2.2. y) ∈ R B = {(x. y) ∈ R2 | 1 ≤ x2 + y 2 ≤ 2}. as a ¸ a 12. c ∈ R constante fixate}. G = F ∪ {(0. dar nu a ¸ ın a este conex˘ prin arce (o submultime M a unui spatiu metric X se nume¸te a ¸ ¸ s conex˘ prin arce dac˘ pentru orice x. conex˘ ¸i nem˘rginit˘. S˘ se dea un exemplu de submultime ˆ R2 care este conex˘. ˆ a a ¸ ınchise. 1] {(0. a. 1). 1)}. n n Fn = Atunci n≥1 Fn = (0. conexe a sau compacte.1 − . a B este compact˘ ¸i conex˘. ˆ acela¸i spatiu metric. 1]}. b ∈ R ¸i o functie a a a s ¸ continu˘ γ : [a. a ıncˆ s Solutie ¸ Un exemplu este : H= x. 1 ∈ R | n ∈ N . Solutie ¸ A este multime m˘rginit˘ ¸i conex˘. y ∈ M exist˘ a. m˘rginite. ˆ spatiul metric R multimile deschise ın ¸ ¸ 1 1 . b] → M astfel ˆ at γ(a) = x ¸i γ(b) = y). 41 S˘ se precizeze dac˘ multimile sunt deschise. 13. Dn = − . SPATII METRICE ¸ 11. A = {(x. dar nu este deschis˘. dar nu este deschis˘ ¸i nici ˆ ¸ a a s a a s ınchis˘. d2 ) consider˘m submultimile: ¸ a ¸ 2 | 0 < x2 + y 2 ≤ 1}. E este a s a a a s a a ˆ ınchis˘. sin 1 x ∈ R2 | x ∈ (0. y) ∈ R2 | x2 + y 2 < 1. G este multime compact˘. conex˘ ¸i m˘rginit˘. b. fie multimile ˆ In s ¸ ¸ ınchise 1 1 . n n Atunci n≥1 Dn = {0}. y) ∈ R2 | y ∈ [−1.

f (x) = 1 + x2 Solutii ¸ a. ∞). Functia sinus este totu¸i contractie pe ¸ ¸ s ¸ c˘ lim a x→0 |x| orice interval ˆ ınchis care nu contine numere de forma kπ. fie.42 CAPITOLUL 2. ∞). ξ ∈ (0. 1) astfel ˆ at | sin x − sin y| ≤ k |x − y|. d. ∀x. Functia f (x) = ln x este contractie pe [e. Functia f (x) = sin x nu este contractie pe R. f (x) = sin x. x→0 |x| contradictie. 1). x ∈ R. Functia nu este contractie pe R. Functia este contractie pe R. e c. se obtine | sin x| ≤ k |x|. f (x) = arctg x. y ∈ R. ∀x ∈ R. e. din teorema lui Lagrange ¸ ¸ rezult˘: a | ln x − ln y| ≤ sup c≥e 1 c |x − y| ≤ 1 |x − y|. 1] ¸i f : X → X. 5(1 + x2 ) 2x . f (x) = ln x. e. f (x) = . Presupunˆnd prin absurd ¸ ¸ a c˘ ar exista k ∈ (0. Fie X = [0. ¸ Solutie ¸ Ecuatia are o singur˘ solutie real˘. ¸ b. Functia f (x) = arctg x este contractie pe orice interval I pen¸ ¸ ¸ tru care 0 nu este punct de acumulare. 1 − x2 d. ∀ x ∈ R ¸i deci lim a s ≤ k < 1. x ∈ R. S˘ se decid˘ dac˘ urm˘toarele functii sunt contractii pe multimile a a a a ¸ ¸ ¸ indicate: a. f (x) = x21 . ∀ x. CONTINUITATE ¸ 2. b. x ∈ [e. deoarece. y ∈ R. Functia f (x) = arctg x nu este contractie pe R. SPATII METRICE. k ∈ (0. x ∈ R. rezult˘ ın ¸ a | sin x| ≤ k < 1. y ∈ R.3 Teorema contractiei ¸ 14. a ıncˆ atunci. 1) ¸ ¸ astfel ˆ at |arctg x − arctg y| ≤ k |x − y|. ˆ particular pentru y = 0. ∀k ∈ Z (pentru ¸ demonstratie se poate aplica teorema lui Lagrange). x ∈ R. c. ¸ ¸ 15. contradictie. rationament similar cu exemplele a ¸i c ¸ ¸ ¸ s de mai sus. Vom aplica metoda ¸ a ¸ a aproximatiilor succesive. prin absurd. S˘ se aproximeze cu o eroare mai mic˘ decˆt 10−3 solutia real˘ a a a a ¸ a ecuatiei x3 + 4x − 1 = 0. ˆ particular pentru ıncˆ In |arctg x| y = 0 rezult˘ |arctg x| ≤ k |x|. ∀x. Ecuatia ¸ s ¸ +4 x∈I . pe un astfel de interval are loc inegalitatea sup |f (x)| < 1.

aplicatia f (x) = 5 15 − x este contractie pe [1. ˆ acest caz factorul de contractie este In ¸ 4 3 k = sup |g (x)| = . S˘ se calculeze cu o eroare mai mic˘ decˆt 10−3 solutia real˘ a a a a ¸ a ecuatiei x5 + x − 15 = 0. m ∈ R.1) mai ˆ ıncet ˆ acest caz. Sirul aproximatiilor ¸ ¸ ¸ ¸ succesive este 1 x0 = 0. deci f este 2 +4) 2 contractie cu factorul factorul de contractie k = 25 . 1) ¸i este echivalent˘ cu x = f (x). ¸ Solutie ¸ Ecuatia are o singur˘ solutie real˘ ξ ∈ (1. 17. iar supx∈X |f (x)| = −f (1) = 25 < 1. ın 16. S˘ se calculeze cu o eroare mai mic˘ decˆt 10−3 solutia real˘ a a a a ¸ a ecuatiei x3 + 12x − 1 = 0. 2] a 1 cu factorul de contractie k = √ 4 . 1). ¸ Solutie ¸ Ecuatia are o singur˘ solutie real˘ ξ ∈ (0. S˘ se construiasc˘ un ¸ir al aproximatiilor succea a s ¸ sive pentru solutia din (0. 1−k 3 25 16 deci ξ ≈ x3 = f 65 = 0. Derivata a a a a ¸ 2 este f (x) = (x−2x 2 . ¸ 19. 10−1 ). xn + 4 evaluarea erorii: kn 1 2 n |xn − ξ| < |x0 − x1 | = · . cu φ(x) = ae−x . q ∈ (−1. iar spatiul metric X este complet (cu metrica a ¸ uzual˘ indus˘ din R). ¸ 5 5 14 18. 2355072. Scriem ecuatia sub forma ¸ ¸ a ¸ √ √ a ¸ ¸ echivalent˘ x = 5 15 − x. Atunci φ : [0. ¸ ¸ . ¸ ¸ Solutie ¸ Scriem ecuatia sub forma x = φ(x). TEOREMA CONTRACTIEI ¸ 43 este echivalent˘ cu f (x) = x. demonstr˘m acum c˘ f este contractie pe X. 1].2. 2).3. 1] → [0. ξ ≈ x6 . 1) a ecuatiei xex = a. xn+1 = f (xn ) = 2 . 1]. Ecuatia lui Kepler S˘ se construiasc˘ un ¸ir care converge la ¸ a a s (unica) solutie a ecuatiei x = q sin x + m. Fie a ∈ (0. Aceea¸i ecuatie se poate rezolva aproximativ ¸i folosind contractia s ¸ s ¸ g(x) = 1 (1 − x3 ). ¸ a ¸ a s a 2 + 12 −1 este contractie pe [0. 1] ¸ este o contractie (cu factorul a). Metoda aproximatiilor succesive converge mult ¸ 4 x∈(0. cu factorul de contractie unde f (x) = x ¸ ¸ 2 k = 169 . x ∈ [0.

¸irul s xn+1 = f (xn ) = q sin xn + m converge la ξ. g ∈ C([0. ¸ ¸ a Pentru orice x0 ∈ R. CONTINUITATE ¸ Solutie ¸ Functia f : R → R. x∈[0. atunci un ¸ir al a a a a a a s aproximatiilor succesive este (de exemplu) x0 = 0. 1−q 20. 1]. 1] → R exist˘ o singur˘ functie continu˘ u : [0. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice a ∈ (−1. SPATII METRICE. ˆ ce conditii se poate aplica metoda aproximatiilor ın ¸ ¸ succesive ecuatiei: x = a sin x + b cos x + c ? ¸ Solutie ¸ Fie f : R → R. ∀x ∈ [0. f (x) = a sin x + b cos x + c. Eroarea ¸ √ n a2 + b2 √ la pasul n este cel mult |b + c|. ıncˆ Solutie ¸ Studiem ecuatia ˆ spatiul metric (C([0.44 CAPITOLUL 2. atunci: ¸ d∞ (F (f ). b. 1]) → C([0. x∈R deci ecuatia x = f (x) are o solutie unic˘ ξ ∈ R. 1]. f (x) = q sin x + m este contractie: ¸ ¸ sup |f (x)| = q < 1. c ∈ R. cu φ √ R bine ales. ∀x ∈ [0. 1]). xn+1 = f (xn ). g). 1] → R astfel a a a ¸ a ˆ at u(x) = h(x) + a sin u(x). 1]). Fie f. d∞ )). Fie a. eroarea la pasul n fiind: |xn − ξ| < qn |x1 − x0 |. Functia f se poate scrie sub ¸ forma: f (x) = a b a2 + b2 √ sin x + √ cos x + c = a2 + b2 a2 + b2 = a2 + b2 sin(x + φ) + c. F (g)) = sup |a(sin f (x) − sin g(x))| ≤ |a| · d∞ (f. (F (f ))(x) = h(x) + a sin f (x). 1]). Rezult˘ c˘ aplicatia f este contractie dac˘ ¸i numai ∈ a a ¸ ¸ a s dac˘ a2 + b2 < 1. 1) ¸i pentru orice functie a a s ¸ continu˘ h : [0.1] . Este suficient s˘ demonstr˘m c˘ F este contractie (functia u din concluzie a a a ¸ ¸ este punctul fix al contractiei). 1 − a2 + b2 21. Fie aplicatia ¸ ın ¸ ¸ F : C([0. dac˘ aceast˘ ipotez˘ este adev˘rat˘.

.... y)φ(y)dy + f (x). b ∈ R. n}. b] → R o functie continu˘ (numit˘ nucleu). ¸ 45 22. x2 . a ¸ ın ¸ s 24. y2 ... ∀i ∈ {1. k=1 k=1 ank xk + bn . xn ) = λ · n n a1k xk + b1 . 2. T (y)) = |λ| i=1 n n n k=1 aik (xk − yk ) ≤ n n ≤ |λ| i=1 k=1 a2 ik (xk − yk )2 k=1 = |λ| i=1 k=1 a2 · d2 (x. Ecuatii integrale de tip Fredholm Fie a. b] → R ¸i pentru orice λ ∈ R. .. n} ¸i fie bi ∈ R. Pentru ın ¸ a orice vectori x = (x1 . . Sisteme liniare Fie A = (aij ) o matrice p˘tratic˘ de ordinul n ∈ N a a cu elemente aij ∈ R.. T (x1 ... TEOREMA CONTRACTIEI ¸ deci F este contractie cu factorul |a|. ∀x ∈ [a. yn ) din Rn . 23. b]×[a.3. fie ecuatia (cu necunoscuta a s ¸ φ): φ(x) = λ b a K(x. Se impune conditia ca T s˘ fie contractie ¸i se obtin valorile cerute pentru λ. ... ∀ 1 ≤ i ≤ n ? Solutie ¸ Fie d una din distantele echivalente pe Rn (a se vedea exercitiile 1 ¸i 2) ¸i ¸ ¸ s s fie T : Rn → Rn .2. . Pentru orice functie ¸ a a ¸ continu˘ f : [a.. ¸ a ¸ s ¸ Vom face ˆ continuare calculul pentru distanta euclidian˘.. d = d2 .. b]. ∀i. y). j ∈ {1. avem (aplic˘m s a inegalitatea lui Schwarz): n n 2 d2 (T (x). x2 . ik n n  −1 Deci T este contractie dac˘ ¸i numai dac˘ |λ| ≤  ¸ as a i=1 k=1 a2  ik . 2.. S˘ se afle pentru ce valori ale lui λ ∈ R se poate aplica metoda aproximatiilor a ¸ succesive ecuatiei considerate. . a < b ¸i fie ¸ s K : [a. xn ) ¸i y = (y1 . ¸ . S˘ se rezolve exercitiul anterior ˆ raport cu distantele d1 ¸i d∞ . Pentru s ce valori ale parametrului λ ∈ R se poate aplica metoda aproximatiilor ¸ n succesive sistemului liniar: xi = λ k=1 aik xk + bi . .

construim un ¸ir al aproximatiilor succesive: fie φ0 ∈ C([a.y)∈[a. t)dy dt. b]) a a s ¸ ¸i φn+1 = U φn . b]). CONTINUITATE ¸ Solutie ¸ Studiem ecuatia ˆ spatiul Banach (C([a. Pentru orice φ. y) = K(x. y)f (y)dy + λ2 a b a K(x.b] K(x. d∞ ).b] b a b = sup |λ x∈[a. am notat K ∞= x∈[a. b]) → C([a. (U φ)(x) = λ b a K(x. Ecuatia Fredholm se scrie U (φ) = φ. . y)φ0 (y)dy + f (x). ∀φ. y)| · |φ(y) − ψ(y)|dy ≤ b ∞ a K |φ(y) − ψ(y)|dy. U ψ) ≤ |λ| K ∞ . y)|. y)φ(y)dy + f (x). 1 d∞ (U φ. sup (x. ψ). y)(φ(y) − ψ(y))dy| ≤ ≤ |λ| sup ≤ |λ| unde.b]2 |K(x. ˆ In (b − a) K ∞ aceast˘ ipotez˘. t)φ0 (t)dtdy = b a K(x.b] a |K(x.46 CAPITOLUL 2. t)φ0 (t)dt + f (y) dy + f (x) = b b a K(x. b]. y)K(y. b]). calcul˘m: ¸ a d∞ (U φ. b]). Fie aplicatia ¸ ın ¸ ¸ U : C([a. Rezult˘ deci a (b − a)d∞ (φ. SPATII METRICE. ∀x ∈ [a. U ψ) = sup |(U φ)(x) − (U ψ)(x)| = x∈[a. Definim nucleele iterate: K1 (x. y) λ K(y. b a K(x. y)f (y)dy + λ2 φ0 (t) K(x. ψ ∈ C([a. Calcul˘m primii termeni ai ¸irului: s a s Aplicatia U este contractie dac˘ ¸i numai dac˘ |λ| < ¸ ¸ a s a φ1 (x) = (U φ0 )(x) = λ φ2 (x) = (U φ1 )(x) = λ = f (x) + λ = f (x) + λ b a b a b a b a K(x. ψ ∈ C([a. y). b]). y)K(y.

. nucleele iterate sunt: a In K1 (x. 3 3 xy... ¸ ¸ K : [0. t)K2 (t. y) = 1 0 K(x. Cu aceste notatii.. . y) rezolventa ecuatiei.... y)dt = 1 0 1 0 1 xt2 ydt = xy. 1] × [0. y) = K(x. s˘ se a a ¸ s ın a rezolve ecuatia..... 1] → R.. Rezult˘: a λ 3 n R(x.3. y) = ˆ general. a = 0. ¸ Solutie ¸ Cu notatiile din exercitiul precedent..2. y. λ) = n≥0 xy = 3xy ..... y)dt. 3 K3 (x. Aplicatia s ¸ 1 2 este contractie dac˘ ¸i numai U definit˘ prin (U φ)(x) = λ 0 xyφ(y)dy + x a ¸ as dac˘ |λ| < 1. ∀x ∈ [a. t)K1 (t. y)dt. f (x) = x2 ¸i K ∞ = 1. y)f (y)dy. ˆ acest caz.. y) = K3 (x. y) = xy.. t)Kn−1 (t.. 3−λ . 25... y. atunci: ¸ b a ξ(x) = f (x) + λ R(x.. b = 1. K(x. y)dt. t)K1 (t... S˘ se determine λ ∈ R astfel ˆ at ecuatiei a ıncˆ ¸ φ(x) = λ 1 0 xyφ(y)dy + x2 s˘ i se poat˘ aplica metoda aproximatiilor succesive ¸i. K2 (x.. b].. ˆ acest caz.. y. Kn = In 1 3n−1 1 2 1 xt ydt = 2 xy. solutia ecuatiei Fredholm este: ¸ ¸ ¸ ξ(x) = f (x) + n≥1 λn b a Kn (x.. y) = b a K(x.. y) = b a b a 47 K(x.... Fie R(x... K(x. y) = xy. Kn (x. TEOREMA CONTRACTIEI ¸ K2 (x...... λ) = n≥0 λn Kn+1 (x. λ)f (y)dy.

ecuatia tangentei este ın a ¸ y − f (xn−1 ) = f (xn−1 )(x − xn−1 ) ¸i pentru y = 0 se obtine xn . S˘ se aplice metoda lui Newton pentru a s a √ construi un ¸ir al aproximatiilor succesive pentru p a. Aplicatia g ¸ f (x) p√ este contractie pe un interval care contine p a: ¸ ¸ |g (x)| = p−1 p−1 < 1 . ∀x ∈ [a. a f (xn−1 ) atunci ¸irul aproximatiilor succesive este xn = xn−1 − s ¸ . Geometric. b]. f (xn−1 ) xn este abscisa punctului de intersectie al tangentei la graficul functiei f ¸ ¸ ˆ ˆ punctul (xn−1 . 3−λ 4(3 − λ) 26. ∀x ∈ [a. Dac˘ aceast˘ conditie este ˆ |f (x)f (x)| < k(f (x)) a a ¸ ındeplinit˘. ∀x > 1 − ax−p < p p p a . 1] 1. S˘ se studieze continuitatea in zero functiei a ¸ f (x) = .48 CAPITOLUL 2.4 Functii continue ¸ 1 x[ x ]. s ¸ Solutie ¸ 1 f (x) = Fie f (x) = xp − a ¸i g(x) = x − s (p − 1)x + ax1−p . Presupunem c˘ ecuatia f (x) = 0 are o solutie incˆ a ¸ ¸ ξ ∈ [a. x=0 28. pentru a construi un ¸ir al aproximatiilor succesive. trebuie ca s ¸ p a primul termen. b]. s ¸ 27. 2 In concluzie. S˘ se g˘seasc˘ o conditie a a a ¸ f (x) suficient˘ pentru a se putea aplica metoda aproximatiilor succesive ¸i s˘ se a ¸ s a interpreteze geometric metoda. Metoda lui Newton aproximeaz˘ ξ cu ¸irul aproximatiilor suca s ¸ f (x) cesive generat de contractia g(x) = x − ¸ . s˘ fie ales astfel ˆ at x0 > 2 . Fie a > 0 ¸i p ∈ N . Intr-adev˘r. f (xn−1 )) cu axa Ox. x ∈ (0. b] → R o functie de dou˘ ori derivabil˘ astfel s ¸ a a ˆ at f (x) = 0. Metoda lui Newton Fie a. Solutie ¸ Conditia |g (x)| ≤ k < 1 (pentru ca g s˘ fie contractie) este echivalent˘ cu ¸ a ¸ a 2 . a ıncˆ 2. x0 . SPATII METRICE. CONTINUITATE ¸ ¸i deci solutia (unic˘) a ecuatiei este s ¸ a ¸ ξ(x) = x2 + λ 1 0 3xy 2 3λ y dy = x2 + x. b]. b ∈ R ¸i fie f : [a.

f (x) = ln x ¸i g : [1. deci pe orice interval compact [a. ∀ x ∈ (0. Consider˘m multimile: a ¸ A = {x ∈ X | f (x) < a} . Fie (X. deci f este n→∞ n→∞ uniform continu˘ pe R. Fie f : (0. S˘ se demonstreze c˘ f nu este a a x uniform continu˘.2. FUNCTII CONTINUE ¸ unde. dar |f (xn ) − f (yn )| → ∞. ∀x. f (x) = sin . Fie xn → ∞ ¸i yn → ∞ astfel ˆ at |xn − yn | → 0. b] ⊂ R este ¸i ¸ a s uniform continu˘. Fie f : (0. a Solutie ¸ 1 1 Fie xn = ¸i yn = π s . 1]. 1] → R. x x 49 rezult˘ c˘ functia f este continu˘ ˆ 0. a a a Solutie ¸ Functia f este continu˘. ∞) → R. x = 0 S˘ se demonstreze c˘ f este uniform continu˘ pe R. fie f : X → R o aplicatie continu˘ ¸i fie ¸ ¸ as a ∈ R. dar nπ 2 + 2nπ |f (xn ) − f (yn )| → 1 = 0.4. a a ¸ a ın 29. Functia g este uniform continu˘: ¸ a din inegalitatea sup |g (x)| ≤ 1. a a Solutie ¸ Din dubla inegalitate: x 1 1 − 1 < f (x) ≤ x . ¸ s Solutie ¸ Functia f nu este uniform continu˘: fie xn = e−n ¸i yn = e−2n . Atunci ¸ a s |xn − yn | → 0. a 1 30. f (x) = 1 x sin x . d) un spatiu metric. g(x) = ln x. x = 0 0. S˘ se s a studieze uniform continuitatea functiilor f ¸i g. 1] → R. rezult˘. Atunci a s ıncˆ |f (xn ) − f (yn )| → 0 (deoarece lim f (xn ) = lim f (yn ) = 1). (aplicˆnd teorema lui Lagrange): a a x≥1 |g(x) − g(y) ≤ |x − y|. [a] este partea ˆ ıntreag˘ a num˘rului a ∈ R. 31. Atunci |xn − yn | → 0. 32. ∞). Fie f : R → R. y ∈ [1.

Atunci f este continu˘ (deoarece componentele sunt continue) ¸i bijectiv˘. dar imaginea sa prin functia f −1 : ın ¸   f −1 1 1 1 − 2. Sirul s s ın ¸ converge la (1.50 CAPITOLUL 2. prin absurd. a] ¸i {a} sunt ˆ a ¸ s ınchise. a Solutie ¸ Fie X = [0. atunci a s ¸ g((0. restrictia ¸ a ın ¸ g este continu˘. deci ar trebui ca g((0. Solutie ¸ A = f −1 ((−∞. s ın ¸ 34. Fie cercul unitate ¸ a a Y = {(x. sin t). S˘ se construiasc˘ o functie continu˘. Exist˘ functii continue ¸i bijective de la [0. bijectiv˘ avˆnd inversa disa a ¸ a a a continu˘. a) ∪ (a. iar multimile (−∞. contradictie. y) ∈ R2 | x2 + y 2 = 1}. D = f −1 ({a}). a]). 2π) cu distanta uzual˘ indus˘ din R. Dar (0. − n ¸ir convergent din Y ar fi un ¸ir convergent ˆ X. a)). care este echivalent˘ cu distanta euclidian˘). B = f −1 ((−∞. 1). multimea (−∞. 1) ? a ¸ s ın Solutie ¸ Fie X = [0. a) ¸ este deschis˘. Fie functia: a ¸ a ¸ f : X → Y. atunci imaginea oric˘rui a ¸ a a a 1 1 1 − n2 . altfel ar trebui ca 2π ∈ X. 1)) = (0.− n n = 2π − arctg  1 n 1− 1 n2  nu este ¸ir convergent ˆ X. Fie a = f (0) ¸i fie g restrictia lui f la (0. iar B ¸i D sunt multimi a a ¸ a s ¸ ˆ ınchise. cu distanta euclidian˘ indus˘ din R2 (se poate lua ¸i metrica ”lungimea ¸ a a s arcului”. 33. 1) cu aceea¸i meta s s ric˘. ¸ . a s a Dac˘ functia invers˘ f −1 : Y → X ar fi continu˘. f (t) = (cos t. 1). CONTINUITATE ¸ B = {x ∈ X |f (x) ≤ a} D = {x ∈ X | f (x) = a}. 1) ˆ (0. 1) cu metrica indus˘ din R ¸i Y = (0. 0) ˆ Y . a a ¸ a ın contradictie. SPATII METRICE. c˘ ar exista o functie continu˘ ¸i bia a a ¸ a s jectiv˘ f : X → Y . S˘ se demonstreze c˘ A este multime deschis˘. 1)) s˘ fie multime conex˘ ˆ Y . 1) este multime conex˘ ˆ X. S˘ presupunem.

y)→(0.y)→(0. obtinem: a ¸ lim f (x. n2 ) → (0. y) = (0. Se observ˘ c˘ de¸i lim f (x. 37. x2 +y 2 38. 0) Solutie ¸ lim f (x. ρ→0 ρ2 (x. f (x. Rezult˘ c˘ a a 2 x2 y lim 2 2 (x. ¸ a 36. (x. 0) Solutie ¸ 1 Din inegalitatea (x2 + y 2 ) sin xy ≤ x2 + y 2 rezult˘ a (x. Dac˘ (xn .0) ceea ce arat˘ c˘ limita ˆ (0. yn ) = ( n . y) = (0. y) = (0.0) x2 + y 2 lim (x. (x.0) 39. deci functia nu este continu˘ ˆ a a ın a ¸ a ın origine. y) = (0. 0) 0. y = ρ sin ϕ. y) = (0. y) = (0.0) x +y functia este continu˘. 0) 0. (x.0) lim f (x. 0) Solutie ¸ Trecˆnd la coordonate polare. yn ) a 2 x→0 1 1 fie (xn . y) = (0. x2 +y 2 (x. x2 y . 0). (x. totu¸i limita nu exist˘. x2 +y 2 (x.y)→(0.0) x2 y .y)→(0. n ) → (0. y) = (0. y) = 1 (x2 + y 2 ) sin xy . y) = (x. atunci f (xn . 0) 0.y)→(0. y) = 0. yn ) → 0. y) = (0. .0) x +y f (xn . y) = Solutie ¸ lim f (x. a (x. FUNCTII CONTINUE ¸ 51 S˘ se studieze continuitatea urm˘toarelor functii ˆ origine a a ¸ ın (exercitiile 35-47): ¸ 35. y) = (0. f (x. ∀m ∈ R. 0).y)→(0. deoarece | x2 +y2 | ≤ |x|. y) = xy ρ2 sin ϕ · cos ϕ = lim = sin ϕ · cos ϕ. 0) 0. y) = Solutie ¸ x2 y lim a 4 2 nu exist˘: (x. 0) x y = 0. f (x. 0) Atunci 1 1 = ( n . f (x. mx) = 0. y) nu exist˘. 0) nu exist˘. yn ) → 1 .2. f (x. x = ρ cos ϕ. (x. a a s s a x2 −y 2 . x4 +y 2 (x.4.y)→(0. y) = xy . 0) 0. (x. y) = (x.

y) = (0.y)→(0. 0) 2 0. y) = = (x. (x. deoarece x2 + y 2 x3 y 2 ≤ |x3 |. y) = (0. yn ) = ( √ln n .0) 1 xy y sin xx +y2 .y)→(0. y) =   √ x2 +y2  x2 +y 2 +1−1 . (x. atunci a f (xn .0) = 2.52 CAPITOLUL 2. 0).0) (x. yn ) → 0. SPATII METRICE. n2 ) → (0. 0) 1 f (xn . 2 1 1 iar dac˘ (xn .y)→(0.y)→(0. y) = (0. 0) 0. deci functia nu este continu˘. y) = Solutie ¸ (x. f (x.0)  x2 +y 2 . n ) → (0.y)→(0.y)→(0. y) = (x. y) = (0. y) = (0. CONTINUITATE ¸ deci functia este continu˘. 0) 0. (x.0)   − 1 x2 − 2 y 2 +e x2 ye . dac˘ (xn . 0). f (x. x2 + y 2 deci functia este continu˘. (x. 0) x2 y 2 +1−1 x2 +y 2 √ f (x. y) = Solutie ¸ (x. yn ) = ( √ln n . (x. y) = (0. ¸ a  √  x2 ·y 2 +1−1 43. y) = (x. y) = (0. 0) Solutie ¸ 1 1 lim f (x. ¸ a    40. yn ) → .0) lim · x3 y 2 = 0. (x. y) nu exist˘. (x. atunci a a (x. ¸ a 42.y)→(0.0) (x2 + y 2 )( x2 y 2 + 1 + 1) lim .0) lim lim = x2 y 2 = 0. y) = 0. f (x.y)→(0. f (x. 0) lim √ x2 +y 2 x2 +y 2 +1−1 Solutie ¸ lim f (x. 41. 0) y sin xx +y2 2 x3 y 2 x2 +y 2 3 2 3 2 lim f (x. y) = (0. (x. (x.

obtinem ¸ lim f (x. deci functia nu este continu˘.y)→(0.0) functia este continu˘. z) = (0. z) = lim ρ2 (sin2 θ cos2 ϕ) = sin2 θ cos2 ϕ. y) = x4 +y 4  53 0. 0) lim f (x. a ıntˆ Folosind coordonate cilindrice.0) (1 + x2 y 2 ) − 1 x2 +y 2 . f (x.y)→(0. 0. (x. 0. x=y=0 Solutie ¸ Fie (0.z)→(0. y. 0) 44. z) = x2 . y) = (0. z) = √ xz x2 +y 2 . a 47. y.0) lim (1 + x y ) 2 2 1 x2 y 2 = 1.y)→(0. ∀n ∈ N . f (x. y. y) = (0. x = ρ cos ϕ. 0) 0. z) = (0.0) lim (1 + x2 y 2 ) = − x2 y 2 x2 +y 2 = (x. deci Solutie ¸ Folosind limita lim t→0+ e− t tn 1 = 0. (x. z = z.4. y = ρ sin ϕ. (x. 0) Solutie ¸ Folosind coordonatele sferice: x = ρ sin θ cos ϕ.2. z = ρ cos θ. y. 0.y)→(0. y) = (0. 0) − 1 x2 +y 2 lim f (x.0) deci limita nu exist˘. ¸ a 46. f (x. rezult˘ a (x. . (x. x2 +y 2 +z 2 (x. 0) 0. ρ→0 ρ2 (x. FUNCTII CONTINUE ¸ deci functia este continu˘. zo ) ∈ Oz. y) = (x.y. analiz˘m mai ˆ ai cazul zo = 0. y) = 0. ¸ a  1  e− x2 +y2 . y = ρ sin θ sin ϕ. z) ∈ Oz 0. y.0. (x. y) = (0. y. y) = Solutie ¸ (x. ¸ a 45. f (x. (x.

Fie f. aplicatia: ¸ n F : C[a. z)| ≤ |z|.z)→(0. y.5 Spatii normate ¸i operatori liniari ¸ s ∞) 48. Mai general.54 obtinem ¸ CAPITOLUL 2. avem: |Fx0 (f )| = |f (x0 )| ≤ f ∞. s˘ se demonstreze c˘ pentru orice t1 .. b. g ∈ C[a.. S˘ se demonstreze c˘ Fx0 este functional˘ liniar˘ ¸i continu˘ ¸i s˘ se calculeze a a ¸ a as as a norma Fx0 . Solutie ¸ a. b]. din inegalitatea a |f (x. deci functia este continu˘ ˆ origine.zo ) lim deci limita nu exist˘. tn ∈ [a..y.0.. pe spatiul functiilor continue. z) = 0. deci Fx0 este functional˘ liniar˘. t2 .y. rezult˘ a (x.0.. ¸ a ın 2. a Dac˘ zo = 0. b] → R. ¸ ¸ consider˘m aplicatia (numit˘ evaluarea ˆ punctul x0 ): a ¸ a ın Fx0 : C[a. ρ (ρ. ˆ plus: ¸ a as a In n F = k=1 |ck |. b] → R. Fx0 (f ) = f (x0 ).z)→(0.z)→(0. .. . b]. b] ¸i orice a a s c1 . c2 . CONTINUITATE ¸ (x. b]. . y. b] ¸i α. atunci: s Fx0 (αf + βg) = αf (x0 ) + βg(x0 ) = αFx0 (f ) + βFx0 (g). SPATII METRICE. Fie x0 ∈ [a.0) lim f (x. F (f ) = k=1 ck f (tk ) este functional˘ liniar˘ ¸i continu˘. z) = ρ cos ϕ · z = zo cos ϕ. cn ∈ R. (C[a. ¸ a a Pentru orice f ∈ C[a. β ∈ R. a.zo ) lim f (x. y.

Evident. tk+1 ) a ın functia este liniar˘. deci: F n ck ≥ |F (h)| = ck h(tk ) = = |ck |. β ∈ R. x ∈ [a. b] u t −uk+1 t x + k k+1 −tk k . ¸ 49. ¸ a s ¸ a ck ¸ Notˆnd uk = |ck | . t1 ) un . tk+1 ) tk+1 h ∞= Evident.5. din definitie rezult˘ functia h este continu˘ ¸i ¸ a ¸ as n n 1. ∀α. ¸ consider˘m aplicatia a ¸ ∞) al functiilor continue (reale) ¸ b J : C[a. a a ¸ definit˘ astfel: ˆ punctele tk ia valorile sgn(ck ).. . b]. b].. Din inegalitatea: |F (f )| = k=1 n n n ck f (tk ) ≤ |ck | f ∞. J(f ) = a f (t)dt. x ∈ (tn .. b] functia h este constant˘. a ¸ a b. .2. . 2. b] → R. atunci |Fx0 (1)| = 1. x ∈ (tk . functia h este: a      h(x) =    uk+1 −uk  tk+1 −tk u k . Pentru a demonstra inegalitatea invers˘. g ∈ C[a. b] → R. b]. se poate presupune c˘ ck = 0. SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI ¸ ¸ 55 deci Fx0 este continu˘ ¸i Fx0 ≤ 1. liniaritatea: a n n F (αf + βg) = k=1 ck αf (tk ) + k=1 ck βg(tk ) = = αF (f ) + βF (g) ∀ f. t1 ) ¸i (tn .. consider˘m functia h : [a. pe fiecare interval (tk . as Dac˘ 1 este functia constant˘ 1.. t2 . ck |ck | k=1 k=1 k=1 ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. Pe spatiul Banach (C[a. rezult˘ continuitatea lui F ¸i inegalitatea: a s n F ≤ k=1 |ck |. tn sunt alese cresc˘tor. deci Fx0 = 1. a.. n} ¸i c˘ punctele a s a t1 . ∀ k ∈ {1. x = tk u1 . iar pe intervalele [a. ≤ k=1 |ck f (tk )| ≤ k=1 ∀ f ∈ C[a.

deci J este continu˘. Liniaritatea este o consecint˘ direct˘ a propriet˘¸ilor integralei Riemann. 1]. a s a = t0 < t1 < t2 < . ¸a a at Pentru orice f ∈ C[a.. pentru orice functie continu˘ ϕ : [a. b] → R aplicatia: ¸ a ¸ Jϕ : C[a. Mai general.56 CAPITOLUL 2.. < tn = b. avem: |J(f )| = b a b a f (t) dt ≤ ≤ |f (t)|dt ≤ (b − a)· f ∞. arbitrar fixat ¸i fie o diviziune a intervalului [a. fie 1(t) = 1. b] → R. a as Pentru a demonstra inegalitatea invers˘. din inegalitatea: a |Jϕ (f )| = b a ϕ(t)f (t) dt ≤ b a |ϕ(t)f (t)| dt ≤ f b ∞ a |ϕ(t)| dt rezult˘ continuitatea ¸i inegalitatea: a s Jϕ ≤ b a |ϕ(t)| dt. b. k=1 n . fie ε > 0. b] dup˘ a ¸ a cum urmeaz˘. Solutie ¸ a. Pentru a demonstra inegalitatea invers˘ construim o functie g ∈ C[a. b] . Liniaritatea este evident˘. SPATII METRICE. astfel ˆ at ıncˆ max |ϕ(tk ) − ϕ(tk−1 )| < ε. Din inegalitatea de mai sus rezult˘ ¸i J ≤ b − a. Atunci a 1 ∞ = 1 ¸i deci: s J ≥ |J(1)| = b − a. ∀t ∈ [0. b]. Rezult˘ J = b − a. a b. Jϕ (f ) = este o functional˘ liniar˘ ¸i continu˘ si ¸ a as a Jϕ = b a b a ϕ(t) f (t) dt |ϕ(t)| dt. CONTINUITATE ¸ S˘ se demonstreze c˘ J este functional˘ liniar˘ ¸i continu˘ ¸i apoi s˘ se a a ¸ a a s a s a calculeze norma sa.

b]. ∀ i = 1.2. Pentru ε → 0. functia g este continu˘ ¸i g ∞ ≤ 1.. celelalte intervale (notate ∆1 . 2. ın Definim functia g pe fiecare interval al diviziunii urmˆnd urm˘toarele reguli: ¸ a a i. b a |ϕ(t)| dt. g(t) este liniar˘ ˆ restul punctelor din [a... atunci a a g(a) = 0 . b] spatiul vectorial al functiilor de clas˘ C 1 definite pe ¸ ¸ a intervalul compact [a. D(f ) = f .. a a ˆ grupa a doua. ∆s ).. ∀ t ∈ ∆i . a a a at ¸ ˆ artim intervalele diviziunii ˆ dou˘ grupe: Imp˘ ¸ ın a ˆ prima grup˘ consider˘m intervalele (notate ∆1 . Fie C 1 [a. dac˘ a sau b este extremitate a unui interval din a doua grup˘. deci: ¸ as Jϕ ≥ |Jϕ (g)| = r s = j=1 ∆j r ϕ(t) g(t) dt + k=1 ∆k s ϕ(t) g(t) dt ≥ ≥ j=1 ∆j b a |ϕ(t)| dt − k=1 ∆k s |ϕ(t)| dt = = |ϕ(t)| dt − 2 b a k=1 ∆k |ϕ(t)| dt > > |ϕ(t)| dt − 2ε (b − a). . a a S˘ se demonstreze c˘ aplicatia de derivare a a ¸ D : C 1 [a.. ∆2 .. ¸ 50. b] → C[a. a ın a se vedea exercitiul anterior). ∆r ) pe care functia ın a a ¸ ϕ nu se anuleaz˘ (nu schimb˘ semnul). . r. b]. g(t) = sgn(ϕ(t)). S˘ consider˘m pe C 1 [a. a. . Evident. SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI ¸ ¸ 57 Aceast˘ alegere a diviziunii este posibil˘ datorit˘ continuit˘¸ii functiei ϕ. ii.5. b]. rezult˘ inegalitatea: a Jϕ ≥ ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. (se pot da formule concrete.. b] norma supremum: f ∞ = supx∈[a.. (repectiv g(b) = 0). . ¸ iii.b] |f (x)|. ∆2 .

e2 . au loc inegalit˘¸ile: at 2.. rezult˘: s a  n  Tx n 2= T j=1 xj ej  2= xj T ej 2 ≤ ≤ j=1 |xj | T ej 2 ≤ nK x 2. b]. Liniaritatea este evident˘. b]. Solutie ¸ 1 1 a. . S˘ se demostreze c˘ aplicatia de derivare D este ˆ acest caz operator cona a ¸ ın tinuu.. demonstratia de s ¸ n. este considerat˘. a a 51. n... b]. SPATII METRICE. notat˘ ˆ continuare (pe spatiul R ¸ a a a ın 2 ). b] norma: a a ¸ f = f ∞ + f ∞ . Pe spatiul functiilor continue.. b]. Fie f ∈ C 1 [a. deci operatorul T este continuu ¸i T ≤ nK. fie {e1 . dar ¸irul D(fn ) = fn nu converge (la 0) ˆ C[a. T e2 2 . 2. s ın ¸ s ∞ . . S˘ se demonstreze c˘ orice operator liniar T : Rn → Rn este continuu a a n este considerat˘ norma euclidian˘.. din inegalitatea: D(f ) ∞ = f ∞ ≤ f ∞ + f ∞ = f rezult˘ c˘ D este operator continuu. mai sus r˘mˆne adev˘rat˘ ¸i pe spatiul C a a a as ¸ . |xi | ≤ x ∀ i = 1.58 CAPITOLUL 2. ∀x ∈ Rn . Evident. a b.. ın b. CONTINUITATE ¸ este operator liniar dar nu este ¸i continuu. S˘ consider˘m acum pe spatiul C 1 [a. Fie ¸irul fn (x) = n sin nx. De aici ¸i din inegalitatea triunghiului.. ∈ Rn . Solutie ¸ Fie T ca ˆ enunt.. en } baza canonic˘ ˆ Rn ¸i fie: ın ¸ a ın s K = max{ T e1 Pentru orice vector x = n j=1 xj ej 2. . T en 2 }. norma supremum. atunci fn ∞ = n a s ¸i deci fn → 0 ˆ spatiul normat C 1 [a. ca de obicei. s ¸ ¸ C[a.

g ∈ C[a. S˘ se demonstreze c˘ M este liniar ¸i continuu ¸i a a s s b. b]. SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI ¸ ¸ 59 52.2. atunci 1 a ¸ a M ≥ M1 ∞= x∈[a. ˆ locul incluziunii inverse σ(M ) ⊆ [a. S˘ se demonstreze c˘ spectrul lui M este : a a σ(M ) = [a. a a ¸ a Solutie ¸ a. b] prin dubl˘ incluziune. b]. b] ¸i α. Continuitatea: Mf ∞= M = |b|. b. deci M este continuu ¸i ˆ plus M ≤ |b|.b] ∞= 1 ¸i deci: s sup |x| = |b|. ∀x ∈ [a. b]. ¸ a ımultire ¸ ∞ ) consider˘m operatorul (de ˆ cu variabila independent˘): a (M f )(x) = xf (x). Fie λ0 ∈ [a. avem: s (M (αf + βg)) (x) = x(αf + βg)(x) = = αxf (x) + βxg(x) = (αM f + βM g)(x). b] rezult˘ c˘ operatorul λ0 I − M nu este surjectiv deoarece imaginea sa este: a a Im(λ0 I − M ) = {f ∈ C[a. b] ⊆ σ(M ).b] f ∞. ∀f ∈ C[a. ∀ x ∈ [a. a a Prin definitie. ∀f ∈ C[a. b]. β ∈ C. conform teoremei lui Banach. ∀ f ∈ C[a. sup |xf (x)| ≤ |b| x∈[a. s ın Notˆnd cu 1 functia constant˘ 1. b]. a. b]. λ ∈ σ(M ) dac˘ ¸i numai dac˘ operatorul λI − M nu este ¸ a s a inversabil (ceea ce este echivalent cu a fi bijectiv. b] demonstr˘m In a incluziunea echivalent˘: C \ [a. b] → C. deci [a. b] ⊆ C \ σ(M ). c.5. ϕ0 (x) = 1 λ0 − x . ∀ x ∈ [a. b]. a se vedea sectiunea teoretic˘ a acestui capitol). b]. Fie λ0 ∈ [a. ∀ x ∈ [a. Operatorul de ˆ ınmultire cu variabila independent˘ ¸ a Pe spatiul Banach complex (C[a. din ¸ a egalitatea: ((λ0 I − M )(f ))(x) = (λ0 − x)f (x). b] | f (λ0 ) = 0} = C[a. Demonstr˘m egalitatea σ(M ) = [a. S˘ se demonstreze c˘ multimea valorilor proprii este vid˘: σp (M ) = ∅. atunci functia a ¸ ϕ : [a. b]. deci M = |b|. deci M este liniar. b]. b]. Pentru orice f.

b] → C[a. b]. De aici rezult˘ a f (x) = 0. au loc egalit˘¸ile: In ın at (λ0 I − M )Sf = (S(λ0 I − M ))f = ϕ0 1 f = f. ∀ x ∈ [a. . ∀ f ∈ C[a. ˆ plus. b] \ {λ0 }. Functia f fiind continu˘. b]. Pentru a demonstra c˘ M nu are valori proprii. b] ¸i a a s fie operatorul (de ˆ ınmultire cu functia φ): ¸ ¸ Mφ : C[a. Mφ f = φ f. Consider˘m operatorul: a 1 f (x). b]. ∀ x ∈ [a. operatorul λI − M este injectiv. b] astfel ˆ at φ(x) = c. b] s astfel ˆ at (λ0 I − M )f = 0. ceea ce demons streaz˘ c˘ λ0 ∈ σ(M ). Fie λ0 ∈ [a. ∀ x ∈ [a. Spectrul lui Mφ coincide cu imaginea functiei φ: ¸ σ(Mφ ) = {φ(x) | x ∈ [a. ∀ x ∈ J. ˆ concluzie. ∀ f ∈ C[a. rezult˘ ¸i f (λ0 ) = 0. λ0 I − M este injectiv. SPATII METRICE. Operatorul de ˆ ınmultire ¸ Exemplul anterior se poate generaliza dup˘ cum urmeaz˘. in ¸ a as concluzie. Mφ = φ ∞. operatorul S ∈ L(C[a. deci f (x) = 0. b]. rezult˘: ıncˆ a (λ0 − x)f (x) = 0. Continuitatea a aa a rezult˘ din inegalitatea: a Sf ∞= x∈[a. c.60 CAPITOLUL 2. b]). Operatorul Mφ are valori proprii dac˘ ¸i numai dac˘ exist˘ intervale a s a a ˆ acest caz c este (nedegenerate) J ⊆ [a. λ0 − x S : C[a. b]. vom ar˘ta c˘ pentru orice a a a λ ∈ [a. a. S˘ se arate c˘ Mφ este operator liniar ¸i continuu ¸i a a s s b. ϕ0 deci operatorul λ0 I − M este inversabil ¸i (λ0 I − M )−1 = S. b]. In ıncˆ valoare proprie a lui Mφ . CONTINUITATE ¸ ϕ0 ∞< este corect definit˘ ¸i continu˘. b]}. 53. deci as a ∞. ∀x ∈ [a.b] sup |ϕ0 (x)f (x)| ≤ ϕ0 ∞ f ∞. Fie φ ∈ C[a. a a c. b] → C[a. b]. (Sf )(x) = ϕ0 (x)f (x) = Se demonstreaz˘ f˘r˘ dificultate c˘ S este operator liniar. b]. b] ¸i fie f ∈ C[a.

S˘ presupunem acum c˘ exist˘ J ⊆ [a. ∀ x ∈ [a. consider˘m o functie neidentic nul˘ f0 ∈ C[a. b] ¸i din continuitatea lui s f rezult˘ f (x) = 0.2. b] astfel a ¸ a ˆ at f0 (x) = 0. Atunci f0 este vector propriu asociat valorii ıncˆ proprii c: ((cI − Mφ )f0 )(x) = 0. Inegalitatea invers˘ rezult˘ ca ˆ a s a a ın exercitiul anterior. dar este ¸i o consecint˘ a s ¸a a teoremei lui Banach (a se vedea sectiunea teoretic˘). Liniaritatea este imediat˘. pe spatiul C(D) al functiilor continue pe D se poate defini a ¸ ¸ operatorul (de ˆ ınmultire cu φ): Mφ f = φf . ∀ x ∈ [a. b] cu proprietatea ıncˆ a (λ0 I − Mφ )f = 0. b] | f (x0 ) = 0} = C[a. a ¸ a atunci. b] → C. rezult˘ continuitatea ¸i Mφ ≤ φ ∞ . Continuitatea operatorului Mϕ0 se poate ar˘ta direct. ¸ a c. ∀ f ∈ C[a. ϕ0 (x) = 1 λ0 − φ(x) este corect definit˘ ¸i continu˘. SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI ¸ ¸ Solutie ¸ a. b]. atunci. Se poate demonstra c˘ pro¸ a priet˘¸ile demonstrate mai sus sunt adev˘rate ¸i ˆ acest caz. ¸ b. Rezult˘ c˘ operatorul λ0 I − Mφ este ina s a a a versabil. b]. at a s ın . b]. Operatorul de ˆ ınmultire se poate defini ¸i conditii mai generale.b] ∞ f ∞. inversul s˘u fiind operatorul de ˆ a ınmultire cu functia ϕ0 : ¸ ¸ (λ0 I − Mφ )−1 f = Mϕ0 f = ϕ0 f. b]. deci λ0 a nu este valoare proprie pentru Mφ . b] a a a astfel ˆ at φ(x) = c. din inegalitatea: a Mφ f ∞= 61 sup |φ(x)f (x)| ≤ φ x∈[a. din egalitatea (λ0 − φ(x))f (x) = 0. Pentru a demonstra incluziunea invers˘. ∀ x ∈ J.5. deci operatorul λ0 I −Mφ este injectiv. Demonstr˘m c˘ c este valoare proprie a lui ıncˆ a a Mφ . de aici rezult˘ c˘ operatorul λ0 I − Mφ nu este ıncˆ a a surjectiv deoarece imaginea sa este: Im(λ0 I − Mφ ) = {f ∈ C[a. ∀x ∈ [a. Fie A = {φ(x) | x ∈ [a. ¸ s ¸ n este o multime compact˘ ¸i dac˘ φ : D → C este o functie dac˘ D ⊂ R a ¸ as a ¸ continu˘. atunci exist˘ x0 ∈ [a. b]} imaginea lui φ. pentru aceasta. atunci functia a ¸ ϕ0 : [a. Dac˘ λ0 ∈ A. ∀ x ∈ [a. dac˘ functia φ nu este constant˘ pe nici un interval. b] a a a astfel ˆ at φ(x0 ) = λ0 . De exemplu. fie λ0 ∈ A. Demonstr˘m egalitatea a σ(Mφ ) = A prin dubl˘ incluziune. Fie λ0 ∈ σ(Mφ ) = A astfel ˆ at exist˘ f ∈ C[a. b] \ J.

b] astfel ˆ at: a a s a ıncˆ sup b s∈[a. (TK (f ))(s) = b a K(s. t)f (t) dt + β b a K(s. Solutie ¸ a. ∀ f ∈ C[a. S˘ se demonstreze c˘ TK este operator liniar ¸i continuu. Aplicatia a a ¸ [a. ∀ s ∈ [a. Pe spatiul functiilor continue este considerat˘ norma supremum. b]. t)| dt = b a |K(s0 . t)g(t) dt = α(TK f )(s) + β (TK g)(s). Din inegalitatea de mai sus rezult˘ ¸i inegalitatea as TK ≤ sup b s∈[a. b] s→ b a |K(s. t)f (t) dt ≤ ∞ s∈[a. b] ¸i α.b] a |K(s. b] → C[a.b] a sup |K(s. t)| dt ∈ R este continu˘ (definit˘ pe un compact) ¸i deci exist˘ s0 ∈ [a. Continuitatea operatorului TK rezult˘ din inegalitatea: a TK f ≤ f ∞= sup s∈[a. β ∈ R avem: s (TK (αf + β g))(s) = =α b a b a K(s.b] a |K(s. CONTINUITATE ¸ 54. Demonstr˘m acum inegalitatea invers˘. Operatorul integral Fie K : [a. g ∈ C[a.62 CAPITOLUL 2. b] → R o functie continu˘ ¸i fie operatorul integral (asociat ¸ as nucleului K) definit prin: TK : C[a. . t)(αf (t) + β g(t)) dt = K(s. t)| dt. deci TK este liniar. t)f (t) dt. b]. t)| dt. t)| dt. b]×[a. b].b] b b a K(s. Pentru orice f. t)| dt. Norma operatorului TK este: TK = sup b s∈[a. SPATII METRICE. a a s b. ¸ ¸ a a. b.b] a |K(s.

t)g(t) dt = = Jφ (g) ≥ Jφ s∈[a. 55.b) a ¸ ın ¸ Jφ (f ) = b a φ(t)f (t) dt = b a K(s0 . y ∈ a a ¸ ¸i ˆ plus x y 1 ≤ x 1 y 1 s ın c. Produsul de convolutie este comutativ ¸i asociativ. ∀m. cu proprietatea c˘ pentru orice n ∈ Z seria as a x(n − k)y(k) este convergent˘. y ∈ 1 (Z). Pe spatiul Banach C[a. t)| dt. Operatorul de convolutie ¸ Fie dou˘ ¸iruri x. b]. δm este simbolul lui s Kronecker. unde. S˘ se demonstreze egalitatea: a (σm x)(n) = x(n − m).b] a |K(s. . ¸ ¸ s s a. Conform exercitiului 49. n ∈ Z. b] cona ¸ sider˘m functionala (ca ˆ exercitiul 49. ¸ s n n d. b] ¸i ¸ ¸ a as a s Jφ = b a |φ(t)| dt = b a |K(s0 . S˘ se demonstreze c˘ pentru orice x. ˆ acest caz se poate defini ¸irul a In s k∈Z x y : Z → C. b. evident. t)| dt. Deoarece g ≤ 1 avem: TK ≥ TK g ∞≥ (TK g)(s0 ) = −ε = sup b a b K(s0 .b] a |K(s.b) c˘ pentru orice ε > 0. t)| − ε. b Deoarece ε > 0 a fost ales arbitrar. b] astfel ˆ at g ∞ ≤ 1 a a ¸ ıncˆ ¸i s Jφ (g) ≥ Jφ − ε. ˆ demonstratia egalit˘¸ii de mai sus s-a ar˘tat (a se vedea solutia exercitiului In ¸ at a ¸ ¸ 49. ∀ x ∈ 1 (Z). convolutia x y ∈ 1 (Z). t)f (t) dt.5. t). S˘ se demonstreze c˘ pentru orice x. fie ¸irul σm (n) = δm . (x y)(n) = k∈Z x(n − k)y(k).2. Pentru orice m ∈ Z. φ ∈ C[a. numit convolutia (sau produsul de convolutie) ¸irurilor x ¸i y. exist˘ convolutia x y. SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI ¸ ¸ 63 Not˘m φ(t) = K(s0 . y : Z → C. a a a ¸ 1 (Z). rezult˘: a TK = sup s∈[a. exist˘ o functie g ∈ C[a. Jφ este functional˘ liniar˘ ¸i continu˘ pe C[a.

S˘ se demonstreze c˘ operatorul Cθ este liniar ¸i continuu. aplicˆnd inegalitatea de la punctul b. a a s Solutie ¸ a.64 CAPITOLUL 2. L˘s˘m liniaritatea ca exercitiu. atunci. Fie x. avem: s (σm x)(n) = (x σm )(n) = k∈Z x(n − k)σm (k) = x(n − m). Fie x. y ∈ 1 (Z) ¸i n ∈ Z. pentru orice aa ¸ x ∈ 1 (Z). SPATII METRICE. |x(n − k)| k∈Z |y(k)| = y 1 x 1 . y ∈ atunci: |(x y)(n)| = n∈Z n∈Z k∈Z x y 1= x(n − k)y(k) ≤ ≤ n∈Z k∈Z |x(n − k)y(k)| =   k∈Z |y(k)| n∈Z |x(n − k)| = = k∈Z |y(k)| m∈Z |x(m)| = x 1 y 1. ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. Pentru orice x. Pentru orice x ∈ 1 (Z) ¸i m. fixat. e. avem: s (x y)(n) = k∈Z x(n − k)y(k) = m∈Z x(m)y(n − m) = (y x)(n). y ∈ 1 (Z) ¸i fie n ∈ Z. b. c. Fie θ ∈ s s ¸ Cθ : 1 (Z) → 1 (Z). Fie θ ∈ 1 (Z). In ¸ 1 (Z) un ¸ir fixat ¸i fie operatorul (de convolutie): e. as d. avem: a Cθ x 1= θ x 1≤ θ 1 x 1. Cθ x = θ x. n ∈ Z. atunci: s   |x(n − k)y(k)| ≤ k∈Z k∈Z 1 (Z). ¸ . σ0 este element neutru pentru convolutie. CONTINUITATE ¸ ˆ particular. comutarea sumelor (ˆ k ¸i n) fiind corect˘ datorit˘ absolut convergentei ın s a a ¸ ambelor serii. Analog se demonstreaz˘ ¸i asociativitatea.

ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. cˆnd n → ∞. deci ˆ as ıntr-adev˘r a −1 . Fie seria a s a T n . ˆ plus. Dar ¸irul T n+1 converge la O ˆ spatiul L(X): s ın ¸ T n+1 ≤ T n+1 → 0. Fie (X. ˆ plus. S˘ se demonstreze c˘ I − T este operator inversabil ¸i ıncˆ a a s (I − T )−1 = n≥0 T n. rezult˘: S = (I − T ) In a a (I − T )−1 = n≥0 Tn ≤ 1 1− T . seria converge absolut: n≥0 Tn n≥0 ≤ n≥0 T n = 1 1− T . SPATII NORMATE SI OPERATORI LINIARI ¸ ¸ 65 56. dintr-un calcul f˘cut mai sus. deci converge ˆ spatiul L(X). ) un spatiu Banach ¸i fie T ∈ L(X) un operator astfel ¸ s ˆ at T < 1.5. + T n ) = I − T n+1 . ¸ . a deci (I −T )S = I... are loc inegalitatea: In (I − T )−1 ≤ 1 1− T . deci orice serie (de operatori) absolut conver¸ gent˘ este ¸i convergent˘.2. Analog se arat˘ ¸i egalitatea S(I −T ) = I. Solutie ¸ Spatiul L(X) este complet. atunci: s ¸ (I − T )Sn = (I − T )(I + T + t2 + . Fie S ∈ L(X) suma acestei serii ¸i fie ın ¸ s n Sn = k=0 T k ¸irul sumelor partiale asociat.

66 CAPITOLUL 2. CONTINUITATE ¸ . SPATII METRICE.

convergenta uniform˘ implic˘ convergenta punctual˘.Capitolul 3 Siruri ¸i serii de functii ¸ s ¸ Functii elementare ¸ 3. a ¸ s a ˆ general. Se spune c˘ f este limita punctual˘ a ¸irului fn . d∞ ). 1] → R. De exemplu. ∀x ∈ X. continuitatea functiei f . d) un spatiu metric. atunci convergenta uniform˘ coincide cu a ¸ a ¸ a convergenta ˆ spatiul metric al functiilor m˘rginite. ¸irul de functii continue ın ¸ s ¸ fn : [0. a Dac˘ fn sunt functii m˘rginite. reciproca fi¸ a a ¸ a ind fals˘. iar ¸irul fn converge simplu la f . a a s Sirul fn este uniform convergent la f dac˘ ¸ a ∀ε > 0.1 Notiuni teoretice ¸ Convergent˘ punctual˘ ¸i convergent˘ uniform˘ ¸a as ¸a a Fie (X. ∃N (ε) > 0 astfel ˆ at |fn (x) − f (x)| < ε. fn (x) = xn 67 . ¸ ın ¸ ¸ a Dac˘ functiile fn sunt continue. ¸ Sirul fn converge punctual (sau simplu) la f dac˘ ¸ a n→∞ lim (x) = f (x). ¸irul fn converge uniform la f dac˘ ¸i numai a s as dac˘ a lim sup |fn (x) − f (x)| = 0. fie fn : X → R(C) un ¸ir de functii ¸i fie ¸ s ¸ s f : X → R(C) o functie. n→∞ x∈X Evident. ıncˆ ˆ Intr-o formulare echivalent˘. nu rezult˘. (M. ∀x ∈ X. ∀n ≥ N (ε).

atunci f este derivabil˘ ¸i f = g. s ¸ Se spune c˘ seria a n un este punctual (simplu) convergent˘ dac˘ sn este a a punctual convergent. S˘ consider˘m ¸irul fn (x) = a a s functia constant˘ 0: ¸ a n→∞ x∈R x ∈ R. n lim sup |f (x)| ≤ lim n→∞ Functiile fn sunt derivabile. n b a f (x)dx. atunci n . as Serii de functii ¸ Fie un : X → R(C) un ¸ir de functii ¸i fie sn = s ¸ s k=1 n un ¸irul sumelor partiale.68 CAPITOLUL 3. 1) a 1 dac˘ x = 1 a converge punctual la functia discontinu˘ f (x) = ¸ a Are loc urm˘torul rezultat: a Transfer de continuitate Dac˘ fn sunt functii continue ¸i ¸irul fn converge uniform la f . an converge. Sirul fn converge uniform la ¸ 1 = 0. dar ¸irul derivatelor fn (x) = cos(nx) nu con¸ s verge (nici punctual). a Integrare termen cu termen Fie fn . ∀ n ∈ N . ¸ Dac˘ fn converge uniform la f . Rezultatul urm˘tor d˘ conditii suficiente ˆ care ¸irul a a ¸ ın s derivatelor converge: Derivare termen cu termen Presupunem c˘ functiile fn sunt derivabile. atunci seria ¸i seria s Transfer de continuitate Dac˘ un sunt functii continue ¸i seria a ¸ s n n un converge uniform la f . b] → R astfel ˆ at fn converge uniform s a a ıncˆ la g. atunci functia a ¸ s s ¸ f este continu˘. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ 0 dac˘ x ∈ [0. f : [a. b] → R functii continue. SIRURI DE FUNCTII. Suma seriei este limita (punctual˘ sau uniform˘) a ¸irului sumelor a a s partiale. ∀x ∈ X a a s ıncˆ un converge uniform. Seria este uniform convergent˘ dac˘ sn converge unia a form. ¸ Criteriul lui Weierstrass de convergent˘ uniform˘ ¸a a Dac˘ exist˘ un ¸ir cu termeni pozitivi an astfel ˆ at |un (x)| ≤ an . Dac˘ ¸irul fn converge a ¸ as punctual la f ¸i dac˘ exist˘ g : [a. atunci a n→∞ a lim b fn (x)dx = sin(nx) .

f.a (x) = f (x) − Tn. Pentru orice a ∈ I definim polinomul Taylor de gradul n ≤ m asociat functiei f ˆ punctul a: ¸ ın Tn.3. Formula lui Taylor Fie I ⊆ R un interval deschis ¸i fie f : I → R o functie de clas˘ C m pe s ¸ a I.f. Presupunem c˘ functiile un sunt derivabile. Atunci. un converge n b. Dac˘ seria a un converge uniform la f . s ¸ a. b] → R astfel ˆ at s a a ıncˆ n un converge uni- form la g. pentru orice x ∈ I. ¸ a Integrare ¸i derivare termen cu termen s Se spune c˘ o serie de functii a ¸ fn are proprietatea de integrare termen cu n termen pe intervalul [a.f. Dac˘ seria a ¸ a punctual la f ¸i dac˘ exist˘ g : [a.a (x). prin definitie. exist˘ a s a . fn are proprietatea de derivare termen fn (x) n cu termen pe multimea D dac˘ ¸ a = n fn (x).a (x) = f (k) (a) (x − a)k . k! k=0 n Restul de ordin n este. b] → R un ¸ir de functii continue. NOTIUNI TEORETICE ¸ 69 functia f este continu˘. Polinoamele Taylor de gradul ˆ ai (respectiv de gradul al doilea) se numesc ıntˆ aproximarea liniar˘ (respectiv p˘tratic˘) ale functiei ˆ jurul punctului a. a a a ¸ ın Teorem˘ (Formula lui Taylor cu restul Lagrange) a Fie f : I → R de clas˘ C n+1 ¸i a ∈ I.1. atunci f este derivabil˘ ¸i f = g. Are loc urm˘torul rezultat: a Fie un : [a. atunci f este integrabila ¸i s b a n n un (x)dx = n b a un (x)dx. ¸ Rn. b] dac˘ a Se spune c˘ o serie de functii a ¸ b a n n fn (x) dx = n b a fn (x)dx. as Trebuie mentionat c˘ ipotezele teoremei de mai sus sunt conditii suficiente ¸ a ¸ (nu ¸i necesare) pentru ca o serie s˘ se poat˘ integra (respectiv deriva) ters a a men cu termen. ∀ x ∈ D.

x) (sau (x.70 CAPITOLUL 3. b]. n! n=0 Observatii ¸ 1. SIRURI DE FUNCTII.f.a (x) = 1 n! x a f (n+1) (t)(x − t)n dt. . Seria s s nume¸te seria de puteri centrat˘ ˆ a definit˘ de ¸irul an . b]) astfel ˆ at exist˘ M > 0 cu proprietatea c˘ s ıncˆ a a (n) (x)| ≤ M . a ¸ ın 2. adic˘ f (x) = ¸ a n! n≥0 Serii de puteri Fie (an )n∈N un ¸ir de numere complexe ¸i a ∈ C. Restul de ordin n poate fi scris sub forma Peano : ∃ ω : I → R astfel ˆ at lim ω(x) = ω(a) = 0 ¸i ıncˆ s x→a n (x − a) ω(x).a (x) = 0. Rn.f. Restul de ordin n poate fi scris sub forma integral˘: a Rn. ∀x ∈ [a.a (x) = n! Rn.f. Seria Taylor asociat˘ lui f ˆ x0 = 0 se mai nume¸te ¸i serie Mc Laurin. Atunci pentru orice x ∈ (a. b). seria ∀n ∈ N. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ ξ ∈ (a. a ın s s Teorema de reprezentare a functiilor prin serii Taylor ¸ Fie a < b ¸i fie f ∈ C ∞ ([a. lim x→a (x − a)n 3. b]. (n + 1)! Observatii ¸ 1. Seria Taylor Fie I ⊆ R un interval deschis ¸i fie f : I → R o functie de clas˘ C ∞ pe I. 2. este functia f .f. s ¸ a Pentru orice x0 ∈ I definim seria Taylor asociat˘ functiei f ˆ punctul x0 : a ¸ ın f (n) (x0 ) (x − x0 )n . b] ¸i suma ei ın a s f (n) (x0 ) (x − x0 )n .a (x) + (x − a)n+1 (n+1) f (ξ). |f 0 Taylor a lui f ˆ jurul lui x0 este uniform convergent˘ pe [a. s a ın a s Formula razei de convergent˘ ¸a ∞ n=0 ∞ ∞ an (z − a)n se Fie seria n=0 an (z − a)n ¸i fie α = lim sup s n n |an |. Seria Taylor asociat˘ functiei f ˆ punctul x0 este o serie de puteri. a)) astfel ˆ at ıncˆ f (x) = Tn. ∀x ∈ [a.

= z n . ∞ 1 = (−1)n z n . atunci seria converge absolut pentru orice z ∈ C. ∀ |z| < 1. Derivare ¸i integrare termen cu termen s ∞ Fie n=0 an (z − a)n o serie de puteri ¸i fie S(z) suma sa.. ∞). atunci seria converge numai pentru z = a. sin z = (−1)n 2n · z . Dac˘ R = 0.. ¸ as a Functii elementare 1. 1 − z n=0 3. ∀ z ∈ C. (2n + 1)! n=0 α(α − 1)(α − 2). a 2. ez = 1 · z n . n! n=0 ∞ ∞ 1 2. ∀z ∈ C.3. s ¸a 1. NOTIUNI TEORETICE ¸ Raza de convergent˘ a seriei date.1. (2n)! n=0 ∞ ∞ (−1)n · z 2n+1 . ∞) a α Teorema lui Abel ∞ Fie n=0 71    an (z − a)n o serie de puteri ¸i fie R raza sa de convergent˘. (1 + z)α = z . Seria este uniform convergent˘ pe orice disc ˆ a ınchis |z−a| ≤ r . ∀ |z| < 1. atunci seria este absolut convergent˘ pentru |z −a| < R a a ¸i divergent˘ pentru |z − a| > R. n! n≥0 . se define¸te astfel: ¸a a s 0 dac˘ α = ∞ a ∞ dac˘ α = 0 a R=  1  dac˘ α ∈ (0. (notat˘ R). 1 + z n=0 4. α ∈ R. ∀ |z| < 1. Seria primitivelor an n+1 n=0 seria initial˘ ¸i suma sa este o primitiv˘ a lui S. Seria derivatelor nan (z − a)n−1 are aceeasi raz˘ de convergent˘ cu a ¸a seria initial˘ ¸i suma sa este S (z). Dac˘ R = ∞. s a 4.(α − n + 1) n 6. Dac˘ R ∈ (0. ¸ as ∞ (z − a)n+1 are aceeasi raz˘ de convergent˘ cu a ¸a 2. ∀r ∈ (0. s ∞ n=1 1. ∀ z ∈ C. cos z = 5. R). a 3.

1) x∈(0. s Studiem acum convergenta uniform˘: ¸ a sup |un (x) − f (x)| = sup |nx(1 − x)n | = un x∈(0.1) 1 √ n 2 1 = .1) 1 n+1 1 → . 4 .n ≥ 0. n→∞ deci un converge punctual la f (x) = 0. 1). Studiem convergenta uniform˘: ¸ a sup |un (x) − f (x)| = sup |xn − x2n | = un x∈(0. Atunci lim un (x) = lim punctual la f (x) = 0.1) uniform la f . 1) → R . deci un converge n→∞ nx + 1 1 = 1 si deci un nu converge nx + 1 Fie x > 0. 1] → R . n→∞ ¸i deci un converge punctual f (x) = 0. rezult˘: a n→∞ lim un (x) = lim (xn − x2n ) = 0. 2. 1] fixat. n ≥ 0. sup |un (x) − f (x)| = sup x∈(0.1) x∈(0. 3. un (x) = xn − x2n . un (x) = Solutie ¸ n→∞ 1 . fixat. 1] → R . un : [0. un (x) = nx(1 − x)n . Solutie ¸ Pentru orice x ∈ (0. Solutie ¸ Pentru orice x ∈ [0. fixat. nx + 1 1 = 0. Evident.72 CAPITOLUL 3. un : (0. e deci un nu este uniform convergent. un : [0. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ 3. n ≥ 0. avem: n→∞ lim un (x) = lim nx(1 − x)n = 0. SIRURI DE FUNCTII.1) x∈(0.2 Siruri ¸i serii de functii ¸ s ¸ S˘ se studieze convergenta punctual˘ ¸i uniform˘ a a ¸ as a urm˘toarelor siruri de functii (exercitiile 1-9): a ¸ ¸ 1.

un este a a functie derivabil˘. n > 0. un (x) = Solutie ¸ Fie x < 0. 0) → R. enx + 1 lim un (x) = lim enx − 1 = −1. Convergenta uniform˘: ¸ a sup x∈(−∞. ∀x ∈ (−∞. n→∞ lim un (x) = lim n→∞ x2 + √ 1 = x2 = |x|. fixat. n2 deci un converge punctual f (x) = |x|. un : (−∞. un (x) = arctg Solutie ¸ Fie x ∈ R. n→∞ enx + 1 deci un converge punctual la f (x) = −1 . Se observ˘ c˘ pentru orice n ∈ N . dar f nu este derivabil˘. ∀x ∈ R. atunci: x2 + 1 n2 73 . 6. Studiem convergenta uniform˘: ¸ a sup |un (x) − f (x)| = sup = sup x∈R x2 + x∈R x∈R √ 1 − x2 = n2 1 n2 x2 + 1 n2 1 = → 0. 1 + n(n + 1)x2 . ¸ a a 5. 0). √ n + x2 deci un converge uniform la f . fixat.2. enx + 1 deci un nu converge uniform.3. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ deci un nu converge uniform. un : R → R .0) |un (x) − f (x)| = sup x∈(−∞. n ≥ 0. atunci: n→∞ enx − 1 . 1 + n(n + 1)x2 lim un (x) = lim arctan x = 0. n > 0. un : R → R. fixat. 4. un (x) = Solutie ¸ Fie x ∈ R. atunci: n→∞ n→∞ x .0) enx − 1 + 1 = 1.

Pentru a studia convergenta uniform˘. s 8. un (x) = nx .1] lim sup |un (x) − f (x)| = lim sup x + x2 2 = lim = 0. n(n+1) (n2 + 1) sin2 Solutie ¸ Folosim inegalitatea sin x ≤ x . Studiind variatia functiei un . ∀x ≥ 0. calcul˘m: ¸ a a n→∞ x∈[0. 1]. 1+n+x Solutie ¸ Fie x ∈ [0. Solutie ¸ Fie x ≥ 0. 2 n n deci ¸irul un este uniform convergent la 0 . ∞). FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ deci un converge punctual la f (x) = 0. x2 + (1 + n(n + 1)x2 )2 ˆ final rezult˘ c˘ un este uniın a a √ π + nx − nx. 1 + n(n + 1)x2 Functiile un sunt impare deci este suficient s˘ gasim supremumul pe inter¸ a valul (0. Atunci lim un (x) = x.74 CAPITOLUL 3. ∀x ∈ [0. π ] ¸i obtinem : ¸ 2 s 0 ≤ un (x) ≤ (n2 + 1) sin2 (n2 + 1) sin2 2 π n π n + nx + < √ nx π (n2 + 1) n2 π2 √ < < √ → 0. Convergenta uniform˘: ¸ a x∈R sup |un (x) − f (x)| = sup arctg x∈R x . n→∞ n→∞ deci ¸irul este uniform convergent. Atunci lim un (x) = 0.1] 1 + n + x n→∞ 2 + n . x ≥ 0. un (x) = xn e−nx . un (x) = arctan x 1 + n(n + 1)x2 = 1 − n(n + 1)x2 . s 9. 1]. n > 0. un (x) = 1 . 7. n deci supremumul este atins ˆ x = √ ın form convergent. ∀x ∈ R. fixat. ∞) → R. un : (1. SIRURI DE FUNCTII. deci ¸irul un converge punctual s n→∞ la f (x) = x. 1]. deci ¸irul converge punctual la s n→∞ functia f (x) = 0. n→∞ x∈[0. rezult˘: ¸ ¸ ¸ a n→∞ x≥0 lim sup |un (x)| = lim |un (1)| = lim e−n = 0. fixat. x ∈ [0.∀x ∈ [0.

n n rezult˘ c˘ ¸irul un converge uniform la 0 .3. ∞) → R. n n2 12. un (x) = x + s n→∞ x∈R lim sup |un (x) − x| = lim n→∞ 1 = 0. n→∞ lim un (x) = lim ne−x + xe−n = e−x . faptul c˘ supremumul de mai sus se atinge ˆ s a ın x + x2 x = 1 rezult˘ din studiul variatiei functiei x → a ¸ ¸ pe [0. a ¸ s s Solutie ¸ Din inegalitatea sin nx 1 √ ≤ √ → 0. un (x) = √ s . Fie ¸irul un : R → R. fixat. dar nu converge uniform: ¸ n n→∞ x∈R lim sup |u2 (x) − x2 | = lim |2 n n→∞ x 1 + | = ∞. ∀n ∈ N ∗ . 1 . n Sirul u2 converge punctual la f 2 (x) = x2 . Fie ¸irul un : R → R. Evalu˘m ˆ continuare a ın n gn (x) = |un (x) − f (x)| = 1 − |e−n − e−x |. n→∞ x+n deci un converge punctual la f (x) = e−x . un (x) = s An = 1 0 ne−x + xe−n . n 2. a as Sirul derivatelor nu este punctual convergent: ¸ √ (un (x)) = n cos nx. 1] (functia ¸ 1+n+x este cresc˘toare). SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ 75 deci ¸irul converge uniform. n→∞ Solutie ¸ Fie x ≥ 0. n+x .2. Fie ¸irul un : [0. n S˘ se studieze convergenta ¸irurilor un ¸i un . ∀ x > 0. a sin nx 10. S˘ se studieze convergenta ¸irurilor un ¸i un a ¸ s s Solutie ¸ Sirul un converge uniform la f (x) = x: ¸ 11. S˘ se studieze convergenta ¸irului un ¸i s˘ se a ¸ s s a calculeze lim An . n > 0. ∀ n ∈ N ∗ . n ∈ N si fie x+n un (x)dx. ∀x ≥ 0.

fn+1 (x) = sin (fn−1 (x)) . . ∞) atunci: a e−x < e−n ⇒ |e−n − e−x | < e−n ⇒ gn (x) < e−n → 0. e 13. ∀ x ∈ [0. definit prin relatia de recurent˘: s ¸ ¸a 2 f1 (x) = x. Aplicˆnd transferul de integrabilitate obtinem: a ¸ lim An = 1 0 n→∞ f (x)dx = 1 0 e−x dx = e−1 . x+n Studiem acum variatia functiei [0. n). SIRURI DE FUNCTII. ( n2 + 4n + n)2 Deci un converge uniform la f . π → R. Fie un : (0. ∞) → R. x+n x→ 2xe−x . 1] ¸ ¸ 2xe−x x+n deci functia =2 e−x · (−x2 − nx + n). Fie ¸irul fn : 0. n]. dar nu converg ¸ s uniform. n +4n−n ) ¸i descresc˘toare pe a s a 2 x+n √ 2 ( n +4n−n . n] atunci a e−x ≥ e−n ⇒ |e−n − e−x | ≤ |e−n | + |e−x | = = e−n + e−x ≤ 2e−x . Dac˘ x ∈ [0.76 CAPITOLUL 3. (x + n)2 √ 2xe−x 2 este cresc˘toare pe (0. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Dac˘ x ∈ (n. S˘ se studieze convergenta a ¸ ¸irurilor un ¸i un . s s Solutie ¸ ¸ a Sirurile un ¸i un converg simplu la functia constant˘ zero. un (x) = e−nx .deci 2 − √ 2n 8n gn (x) ≤ √ · e n2 +4n+n → 0. deci g(x) ≤ 2xe−x . 14.

Fie ¸irul fn : [0. ∞). deci fn+1 este functie cresc˘toare. Pentru a studia convergenta uniform˘ pe [0. a ¸ as a Solutie ¸ Fie x ∈ 0. a ¸ a d. ∀ n ∈ N ¸i m˘rginit: s a 0 ≤ fn (x) ≤ x. ceea ce ˆ ¸ a ıncheie demonstratia. ∀n ∈ N. π . Sirul fn (x) este descresc˘tor: ¸ a 2 fn+1 (x) = sin (fn (x)) ≤ fn (x).1] . fixat. 1]. ∀ x ∈ 0. ¸ 15. 1].2. S˘ se studieze convergenta uniform˘ pe [0. presupunem c˘ fk sunt cresc˘toare pentru orice 1 ≤ k ≤ n a a a π ¸i demonstr˘m c˘ fn+1 este cresc˘toare. S˘ se studieze convergenta punctual˘. a e. a ¸ a b. se obtine: f (x) = sin (f (x)) . f (x) = lim fn (x). ∀x ∈ 0. a ¸ a c. Se demonstreaz˘ ¸a ¸ a 2 simplu c˘ singura solutie a ecuatiei t = sin t este t = 0. Demonstram ˆ continuare c˘ functia fn x∈[0. 2 n→∞ Demonstratia faptului c˘ fn sunt functii cresc˘toare se face prin inductie: f1 ¸ a ¸ a ¸ este cresc˘toare. Studiem acum convergent˘ uniform˘. S˘ se studieze convergenta uniform˘ pe [1. π fixat. fn (x) = x1+ n . s Fie f : 0. S˘ se studieze convergenta punctual˘ a ¸irului derivatelor (acolo unde a ¸ a s exist˘).1] sup |fn (x) − f (x)| = sup x − x1+ n . s a. π ] 2 este cresc˘toare pentru orice n ∈ N ¸i deci supremumul de mai sus este a s π π fn ( 2 ). Sirul fn ( 2 ) converge la zero (deoarece s-a demonstrat mai sus c˘ ¸ a s lim fn (x) = 0. Trecˆnd la limit˘ ˆ relatia de a a ın ¸ 2 recurent˘. deci functia f a ¸ ¸ ¸ este constant˘ zero. a a a ın a ¸ trebuie calculat sup |fn (x)|. Fie 0 ≤ x < y ≤ . 77 Deci ¸irul fn este punctual convergent. n→∞ 1 deci fn converge punctual la f (x) = x. ∞) → R. π ) ¸i deci fn este uniform convergent.3. b. 1]. Fie x ≥ 0. atunci n→∞ 1 n→∞ lim fn (x) = lim x1+ n = x. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ S˘ se studieze convergenta punctual˘ ¸i uniform˘. S˘ se studieze convergenta uniform˘ a ¸irului derivatelor pe [0. 1 x∈[0. atunci: s a a a 2 fn+1 (x) = sin (fn (x)) ≤ sin (fn (y)) = fn+1 (y). calcul˘m: ¸ a a x∈[0. pentru aceasta. a ¸ a s Solutie ¸ a. π → R.

Sirul derivatelor nu converge uniform pe [0. ∞). 1 n e. n+1 1 lim f (x) n→∞ n ˆ x = 0. a a . Procedˆnd ca mai sus. seria converge uniform pe inters valul [r. 1]: supx∈[0. rezult˘ c˘ supremumul se atinge ˆ ¸ ¸ a a ın n n x = n+1 . SIRURI DE FUNCTII. s ¸ c. fn (x) = 1 + 1 n x n . ∞). ∞). n n−x . avem: = lim n→∞ 1 n x n = 1 = f (x).1] n+1 x n − 1 ≥ 1.78 CAPITOLUL 3. x ∈ R. rezult˘: a n→∞ x∈[0. avem lim f (0) = 0. 1 1 1 Fie r > 1. ∞). obtinem: ¸ a ¸ sup |fn (x) − f (x)| = sup x x n − 1 = ∞. 1] la functia f . deci ¸irul fn converge uniform pe [0. pentru orice x ≥ r. ∞) (se compar˘ cu seria as a a lui Riemann). Deci ¸irul derivatelor converge punctual In s n→∞ n pentru orice x ∈ [0. se aplic˘ criteriul lui Weierstrass: a n−x ln n ≤ n≥1 n≥1 n−r ln n. Seria este convergent˘ a r n n n n ¸i deci. avem x ≤ r . ∀ x ≥ r.1] lim sup |fn (x) − f (x)| = lim n→∞ n n+1 n 1− n n+1 = 0. ¸ Un alt argument este faptul c˘ functia limit˘ (a ¸irului derivatelor) nu este a ¸ a s continu˘. x≥1 x≥1 1 d. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Studiind variatia functiei de mai sus. conform criteriului lui Weierstrass. a S˘ se studieze convergenta urm˘toarelor serii de functii ¸i s˘ a ¸ a ¸ s a se decid˘ dac˘ se pot deriva termen cu termen (exercitiile 16-22): a a ¸ 16. Evident. fixat. Pentru orice x > 0. Sirul nu converge uniform la f pe [1. Solutie ¸ Seria converge punctual dac˘ ¸i numai dac˘ x ∈ (1. Seria derivatelor: n−x = − n−x ln n converge uniform pe orice inn≥1 n≥1 terval [r. Ultima serie (numeric˘) este convergent˘.

1 . n4 n≥1 Solutie ¸ Din inegalit˘¸ile 0 < a < b ¸i a ≤ x ≤ b rezult˘ (x + n)2 ≤ (b + n)2 ¸i deci at s a s 19. b] . b]. a sin nx n cos nx Seria derivatelor = converge uniform pe R (crin 2 2n n≥1 n≥1 teriul lui Weierstrass). Seria este converSeria are termeni pozitivi ¸i s 2 + (ϕ(x))2 n n2 n n=1 ∞ 1 gent˘. 2n n=1 Solutie ¸ sin nx 1 ≤ n . (x + n)2 . 18. . b] → R este o functie de clas˘ C 1 ¸ a 2 + (ϕ(x))2 n≥1 n arbitrar˘. 2 n=1 n + (ϕ(x)) −2ϕ(x)ϕ (x) Seria derivatelor este uniform convergent˘ pe [a. b]. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ ∞ 79 sin nx . b]. n4 n4 n≥1 n≥1 Aplicˆnd criteriul lui Weierstrass.3. |un (x)| = 2n 2 1 este convergent˘ ¸i din criteriul lui Weierstrass rezult˘ c˘ seria as a a Seria 2n n≥1 17. b]. x ∈ R. unde ϕ : [a.2. deci seria se poate deriva termen cu termen.∀x ∈ R . deci a 2 2 2 n≥1 (n + (ϕ(x)) ) seria se poate deriva termen cu termen. x ∈ [a. deci seria se poate deriva termen cu termen. deci a a 2 este uniform convergent˘ pe [a. (x + n)2 (b + n)2 ≤ . 0 < a < b. rezult˘ c˘ seria este uniform convergent˘ a a a a pe [a. a Solutie ¸ ∞ 1 1 1 ≤ 2 . sin nx 2n n≥1 este uniform convergent˘ pe R. Seria derivatelor converge uniform pe [a.

1) ¸i s(1) = 0. ln(1 + nx) . atunci din inegalitatea: a ln(1 + nx) ln(1 + nx) ≥ . n+1 (1 + nx)x x r rezult˘ c˘ seria derivatelor converge uniform pe orice interval [r. ˆ concluzie. ∀ x ∈ [r. ∞). ≤ n (1 + nx)x (1 + nr)rn n ln(1 + nx) n ≤ n ≤ n . x > 0. SIRURI DE FUNCTII. n (1 + nx)x xn+1 n≥1 Fie r > 1. a ın ¸ a a Seria converge uniform pe orice interval [α. a a Suma seriei este s : [0. s(x) = 1. ∀ x ∈ [r. 1]. ∞). Dac˘ x ∈ (0. deoarece ultima serie este divergent˘ (cria a a a teriul necesar).80 CAPITOLUL 3. ∞). n n−1 nx x n≥1 n≥1 Ultima serie este convergent˘ dac˘ x ∈ (−1. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ 20. s . α > 1. nxn n≥1 Solutie ¸ Aplicˆnd inegalitatea ln(1 + x) ≤ x obtinem a ¸ 1 ln(1 + nx) ≤ . Rezult˘ c˘ seria converge simplu pentru orice x ∈ [0. din inegalit˘¸ile: at 1 1 . n nx n n≥1 n≥1 rezult˘ c˘ seria este divergent˘. x ≥ 0. n≥0 xn (1 − x). ∞). ∞)) ¸i divera a 1 s gent˘ ˆ rest . seria dat˘ converge dac˘ ¸i numai dac˘ x > 1. 1) (deci x ∈ (1. a a 21. Deci seria initial˘ este simplu convergent˘ pentru x ∈ (1. ∀x ∈ [0. ∞). Solutie ¸ Sirul sumelor partiale este ¸ ¸ sn (x) = 1 − xn+1 . r > 1. 1]. In a as a Seria derivatelor este: ln(1 + nx) 1 − . 1] → R.

α < 1. S˘ se demonstreze c˘ functia f : R → R. ∞) r > 0 (se poate face un rationament asem˘n˘tor cu ¸ a a cel pentru seria initial˘). dar a converge uniform pe orice interval [0. (1 − e−x )2 sn (x) = 1 − e−(n+1)x 1 − e−x = Pentru orice x > 0 fixat avem n→∞ lim sn (x) = − deci seria derivatelor converge punctual la derivata sumei. seria nu converge 1 − e−x uniform pe (0. = lim x→0 1 − e−x 1 − e−x Seria derivatelor n≥0 −ne−nx are ¸irul sumelor partiale s ¸ (n + 1)e−(n+1)x − ne−(n+2)x − e−x . Convergenta nu ¸ este uniform˘ pe (0.2. ¸ a 23. Seria derivatelor (nxn−1 − (n + 1)xn ) are ¸irul sumelor partiale s ¸ n≥0 sn (x) = −(n + 1)xn care converge uniform pe orice interval compact [0. (1 − e−x )2 e−x . f (x) = a a ¸ sin nx este n(n + 1) n≥1 continu˘. 1] (altfel suma seriei ar fi continu˘). 22. ∞): n sup x>0 k=0 e−kx − f (x) = sup x>0 e−(n+1)x −e−(n+1)x = ∞.3. Se poate deriva seria termen cu termen ? a Solutie ¸ Seria este uniform convergent˘ (se aplic˘ criteriul lui Weierstrass): a a sin nx 1 ≤ . ∀ r < 1. dar seria derivatelor converge uniform pe orice ina terval compact [r. x > 0. n≥0 e−nx . n(n + 1) n≥1 n(n + 1) n≥1 . n k=0 Solutie ¸ Sirul sumelor partiale este sn (x) = ¸ ¸ e−kx = 1 − e−(n+1)x . α]. ∞). Seria converge 1 − e−x 1 punctual la functia f (x) = ¸ pentru orice x > 0. r]. SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ 81 Seria nu converge uniform pe [0.

seria dat˘ converge punctual a ¸i b suma seriei s n2 n n n n x2 + k la functia f (x) = ax2 + b. S˘ se studieze convergenta punctual˘ pentru orice x ∈ R ¸i convergenta a ¸ a s ¸ uniform˘ pe orice interval [a. x2 + n . Evident. S˘ se studieze continuitatea sumei seriei (acolo unde ea exist˘). aplic˘m criteriul lui Weiera a strass de convergent˘ uniform˘ pentru serii: ¸a a 24. pentru aceasta. b]. b. b]. n2 n≥1 a. a a x2 Studiem acum convergenta uniform˘ pe intervalul [a. pentru aceasta. deci seria nu se poate deriva termen cu termen. Fie sn (x) = ¸ (−1)k . b]. a a d. a 2 n n Seria nu este uniform convergent˘ pe R. Fie x ∈ R.82 CAPITOLUL 3. S˘ se studieze absolut convergenta pentru orice x ∈ R. Seria nu converge absolut pentru nici un x ∈ R deoarece seria n este divergent˘ (se poate compara cu seria armonic˘). Seria ¸ a (−1)n 2 n n este uniform convergent˘ pe [a. b]. SIRURI DE FUNCTII. a ¸ c. a a c. deci seria dat˘ este punctual convergent˘ pentru orice x ∈ R. Calcul˘m: a k2 k=1 lim sup |f (x) − sn (x)| = lim sup x2 n→∞ x∈R n→∞ x∈R (−1)k − a = ∞. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ cos nx n+1 n≥1 ultima serie fiind convergent˘. functia f (suma seriei) este continu˘ pe R (de¸i seria nu converge ¸ a s uniform pe R). Seria derivatelor a nu converge punc- tual. k2 k=1 x2 + n n2 n deci seria nu converge uniform pe R la f . ∀x ∈ [a. Evident. 2 n n iar seria numeric˘ a 1 este convergent˘. Fie seria de functii ¸ (−1)n (−1)n b2 x2 ≤ 2 . seriile numerice (−1)n 2 ¸i n n n n vergente. x ∈ R. fie a suma seriei a (−1)n (−1)n . Se poate deriva seria termen cu termen ? Solutie ¸ 1 x2 s (−1)n sunt ambele cona. . Este seria uniform convergent˘ pe R? a a b.

egalitatea a   (−1)n  (−1)n (−1)n x2 + = 2x . SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ 83 d. pentru demonstratie se poate aplica criteriul raa ¸ portului: n+1 (n+1)2 +1 n n→∞ n2 +1 lim · xn+1 = |x| < 1.3. iar seria derivatelor s˘ convearg˘ uniform. 1). k2 k=1 n n→∞ x∈R Mention˘m totu¸i c˘ seria derivatelor converge uniform pe orice compact ¸ a s a din R. a a a a 2x prima conditie a fost verificat˘. Fie seria 1 n nxn + x =x + xn . 2+1 2+1 2+1 n n n n≥1 n≥1 n≥1 Prima serie este convergent˘ pentru orice x ∈ R. Descompunem seria: 25. a a nxn + x . A doua serie converge a absolut dac˘ x ∈ (−1. Dac˘ x = 1 seria este divergent˘ (se poate compara cu seria armonic˘). serie n n≥1 care nu este uniform convergent˘ pe R: a lim sup 2x (−1)k − 2ax = ∞. 1). seria converge dac˘ ¸i numai dac˘ x ∈ [−1. a a a Dac˘ |x| > 1 seria diverge (se poate aplica criteriul necesar). xn Dac˘ x = −1. 1).∀x ∈ R n2 n n2 n≥1 n≥1 n≥1 fiind evident adev˘rat˘. Fie x ∈ (−1. a ¸ a c. S˘ se studieze convergenta uniform˘. fixat. a In concluzie. Se poate deriva seria termen cu termen ? Solutie ¸ a.2. Pentru ce valori ale lui x ∈ R seria converge ? b. n2 + 1 n≥1 a. Seria nu verific˘ ipotezele teoremei de derivare termen pe R: seria dat˘ a a trebuie s˘ convearg˘ punctual. Seria derivatelor este ¸ a (−1)n 2 . Seria dat˘ se poate deriva termen cu termen. seria converge (cele dou˘ serii de mai sus sunt convergente) a a dar nu converge absolut. as a .

1] 1 + e x∈(0. 1 + enx Solutie ¸ a. S˘ se stabileasc˘ natura seriei a a n≥1 (fn − fn−1 ) dac˘ : a a fn : [0. a a c. ∀ |x| ≤ r.84 CAPITOLUL 3. fn : (0. ≤ 2+1 n n2 + 1 n≥1 n≥1 iar ultima serie (numeric˘) este convergent˘. a a a . a a b. 1): nrn + r nxn + x .1] sup Sn (x) − 1 1 enx 1 − 1 = sup = . 1] → R. 26. Folosind exercitiul 2 din acest capitol rezult˘ c˘ seria este simplu conver¸ a a gent˘ (la 0) dar nu este uniform convergent˘. Din evaluarea: a a ¸ 2 x∈(0. deci seria se poate deriva termen cu termen.1] 1 + e rezult˘ c˘ seria nu este uniform convergent˘ . r] ⊂ (−1. = sup nx nx 2 2 x∈(0. seria converge absolut ¸i uniform pe a s orice compact [−r. fn (x) = nx(1 − x)n . r] ⊂ (−1. enx b. n2 + 1 n≥1 n2 + 1 n≥1 Seria derivatelor converge uniform pe orice interval [−r. nx 1+e 2 1 Rezult˘ c˘ seria converge punctual la functia S(x) = . fn (x) = . 1] → R . SIRURI DE FUNCTII. 1]. 1). Calcul˘m ¸irul sumelor partiale a s ¸ n Sn (x) = k=1 (fk (x) − fk−1 (x)) = fn (x) − f0 (x) = fn (x). ∀x ∈ [0. ∀n ∈ N. Calcul˘m ¸irul sumelor partiale: a s ¸ n Sn (x) = k=1 (fk (x) − fk−1 (x)) = fn (x) − f0 (x) = enx 1 − . ∀n ∈ N. Aplicˆnd criteriul lui Weierstrass. Seria derivatelor este: nxn + x n2 + 1 = = n≥1 n≥1 n2 1 xn−1 + 2 2+1 n n +1 = 1 n2 + xn−1 . FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ b.

n∈Z n∈Z Functia Zx se nume¸te transformata Z (”zet”) a ¸irului x. (Zx)(z) = x(n)z −n . a ¸ a c. x y este convolutia ¸irurilor x ¸i y. y ∈ a a s Z(x y) = (Zx) (Zy). S˘ se demonstreze ¸ s s a c˘ Zx este functie continu˘. ¸ a a. Fie θ ∈ 1 (Z) un ¸ir fixat ¸i fie MZθ operatorul de ˆ s s ınmultire cu functia ¸ ¸ Zθ ( a se veda exercitiului 53 din capitolul 2): ¸ MZθ : C(D1 ) → C(D1 ). (cf. Fie. (Zx)(z) = n∈Z x(n)z −n este liniar˘ ¸i continu˘. not˘m cu Zx functia (corect definit˘. a a s s seria (de numere complexe) x(n)z −n este absolut convergent˘. de asemenea. ¸ 1 (Z) spatiul Banach al ¸irurilor absolut sumabile cu norma ¸ s 1 . de asemenea. . Fie. a b.2. datorit˘ a ¸ a a punctului a): Zx : D1 → C. 1 (Z) are loc egalitatea: unde. (a se vedea sectiunea teoretic˘ a capitolului 2). Fie D1 = {z ∈ C | |z| = 1} cercul unitate ¸i fie C(D1 ) spatiul s ¸ Banach al functiilor continue pe D1 cu norma supremum. 1 (Z). ∀ x ∈ Solutie ¸ a. Fie z ∈ D1 ¸i fie x ∈ s 1 (Z). MZθ f = (Zθ)f. Pentru orice x ∈ 1 (Z). S˘ se demonstreze c˘ pentru orice z ∈ D1 ¸i pentru orice ¸ir x ∈ 1 (Z). S˘ se demonstreze c˘ aplicatia a a ¸ Z: 1 (Z) → C(D1 ). S˘ se demonstreze relatia: a ¸ Z Cθ x = MZθ Zx. 2). Cθ x = θ x. cap. ¸ s s ¸ e. operatorul de convolutie cu θ (a se vedea exercitiul 55 din ¸ ¸ capitolul 2): Cθ : 1 (Z) → 1 (Z). SIRURI SI SERII DE FUNCTII ¸ ¸ ¸ 85 27.3. exercitiului 55. as a d. atunci: |x(n)| = x n∈Z 1< x(n)z −n ≤ n∈Z ∞. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice ¸iruri x.

rezult˘: a a ZCθ x = Z(θ x) = (Zθ) (Zx) = MZθ Zx. Liniaritatea o propunem ca exercitiu. k∈Z comutarea seriilor (ˆ n ¸i k) fiind permis˘ datorit˘ faptului c˘ ambele sunt ın s a a a absolut convergente.3 Formula lui Taylor. atunci: s   (Z(x y)) (z) = n∈Z (x y)(n) z −n = n∈Z  k∈Z x(n − k)y(k) z −n = = k∈Z y(k) n∈Z x(n − k) z −n   = k∈Z y(k)  m∈Z x(m) z −k−m = = m∈Z x(m)z −m y(k)z −k  = (Zx) (Zy) . pentru orice x ∈ ¸ Zx ∞= 1 (Z). ¸ 3.86 CAPITOLUL 3. aplicˆnd punctul d. pentru a demonstra c˘ functia Zx este continu˘ pe D1 a ¸ a −n este suficient s˘ demonstr˘m c˘ seria a a a x(n)z este uniform convergent˘ a pe D1 . FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ b. ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. Fie θ ∈ 1 (Z). Fie x. pentru orice x ∈ 1 (Z). a a d. ≤ sup z∈D1 n∈Z |x(n)| |z −n | = x ceea ce arat˘ c˘ Z este operator continuu. atunci. SIRURI DE FUNCTII. a a c. Serii Taylor S˘ se dezvolte ˆ serie Mc Laurin urm˘toarele functii precizˆndua ın a ¸ a se domeniul de convergent˘ (exercitiile 28-41): ¸a ¸ . Fie x ∈ 1 (Z). Pentru aceasta aplic˘m criteriul lui Weierstrass: a x(n)z −n ≤ n∈Z n∈Z n∈Z |x(n)|. avem: sup |(Zx) (z)| = sup z∈D1 z∈D1 n∈Z x(n)z −n ≤ 1. ultima serie fiind o serie numeric˘ absolut convergent˘. y ∈ 1 (Z) ¸i z ∈ D1 . e.

3. · n = lim n→∞ n + 1 (n + 1)! x xn+1 · eξ . ∀n ∈ N . n! n=0 ∞ 87 Pentru determinarea domeniului de convergent˘ folosim criteriul raportului ¸a lim xn+1 x n! = 0 < 1. f (x) = shx Solutie ¸ Procedˆnd ca mai sus. Rezult˘ a ¸ s ¸ a ex = 1 · xn . f (x) = sin x Solutie ¸ Calcul˘m derivata de ordin n a functiei sinus: a ¸ (sin x)(n) = sin x + n π . f (x) = chx Solutie ¸ Din relatiile: (chx) = shx ¸i (shx) = chx rezult˘ ¸ s a (ch)(2n) (0) = ch(0) = 1 ¸i (ch)(2n+1) = sh(0) = 0. s Rezult˘ seria a chx = 1 x2n . 0).3. (2n)! n≥0 30. x) sau ξ ∈ (x. ξ ∈ (0. a Restul de ordin n este : Rn (x) = 29. f (x) = ex Solutie ¸ Calcul˘m derivatele functiei ¸i obtinem : (ex )(n) = ex . ∀x ∈ R. FORMULA LUI TAYLOR. 2 . (2n + 1)! n≥0 31. ∀x ∈ R. obtinem: a ¸ shx = 1 x2n+1 . (n + 1)! n→∞ seria este convergent˘ pe R . SERII TAYLOR 28. ∀ n ∈ N.

Rezult˘ s s a sin x = (−1)n · x2n+1 . f (x) = (1 + x)α .(α − (n − 1))(1 + x)α−n . a 33. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ ¸i deci sin(2n) (0) = 0 ¸i sin(2n+1) (0) = (−1)n . f (x) = Solutie ¸ 1 1+x . α ∈ R Solutie ¸ Fie α ∈ R.. Rezult˘ c˘ derivata de ordin n ˆ zero este α(α − 1)(α − 2). ∀ n ∈ N.(α − n + 1) n x . ¸a 34..(α − (n − 1)) a a ın ¸i deci (seria binomial˘): s a (1 + x)α = α(α − 1)(α − 2). derivata de ordinul n a functiei x → (1 + x)α este: ¸ ((1 + x)α )(n) = α(α − 1)(α − 2). a 32.. (2n + 1)! n=0 ∞ Pentru determinarea domeniului de convergent˘ folosim criteriul raportului ¸a lim x2 x2n+3 (2n + 1)! = lim · = 0 < 1. (2n)! n=0 ∞ Domeniul de convergent˘ al seriei este |x| < 1... n→∞ (2n + 2)(2n + 3) (2n + 3)! x2n+1 n→∞ deci seria este convergent˘ pe R . SIRURI DE FUNCTII.. n! n≥0 π .88 CAPITOLUL 3. 2 (−1)n 2n ·x . f (x) = cos x Solutie ¸ Derivata de ordin n a functiei cosinus este: ¸ (cos x)(n) = cos x + n ¸i deci s cos x = Seria este convergent˘ pe R.

∀ n ∈ N. 2n n≥0 89 36. 1]. se obtine: a In ¸ (−1)n+1 = ln 2. ∀ |x| < 1. (1 + x)n (−1)n−1 n ·x . rezult˘: a 2 √ 1+x= (−1)n−1 1 · 3 · 5.(2n − 3) n x . s˘ se calculeze apoi suma seriei a (−1)n+1 . 1 + x n≥0 √ 35.. FORMULA LUI TAYLOR.3. s˘ se calculeze apoi suma seriei a (−1)n . n n≥1 37. Solutie ¸ Caz particular al seriei binomiale: α = 1 . 1). 2n + 1 n≥0 Solutie ¸ Dezvolt˘m ˆ serie derivata functiei: a ın ¸ (arctgx) = 1 (−1)n x2n . f (x) = ln(1 + x) . f (x) = 1 + x. = 1 + x2 n≥0 . f (x) = arctgx.3. SERII TAYLOR 1 = (−1)n xn . n n=1 care este convergent˘ pe (−1. ˆ particular.. ∀ |x| < 1. ∀ x ∈ (−1. n n≥1 Solutie ¸ Derivata de ordin n a functiei x → ln(1 + x) este: ¸ (ln(1 + x))(n) = Rezult˘ seria: a ln(1 + x) = 1 1+x (n−1) = ∞ (−1)n−1 (n − 1)! .

a 39. f (x) = 3 (1 − x)(1 + 2x) Solutie ¸ Descompunem functia ˆ fractii simple : ¸ ın ¸ f (x) = ∞ ∞ 1 2 3 = + = xn + (−2)n xn . rezult˘ (convergenta ˆ punctele ±1 rezult˘ a a ¸ ın a aplicˆnd criteriul lui Leibniz): a arctgx = (−1)n 2n+1 x . (1 − x)(1 + 2x) 1 − x 1 + 2x n=0 n=0 1 Prima serie este convergent˘ pe (−1. 1]. 2n + 1 4 n≥0 38.90 CAPITOLUL 3. 1) iar a doua pe − 2 . SIRURI DE FUNCTII. rezult˘: a ¸ s a a x 0 ∞ sin t (−1)n dt = · x2n+1 t (2n + 1)(2n + 1)! n=0 sin t dt t Seria este convergent˘ pe R . 2n + 1 n≥0 ˆ particular. a 40. f (x) = x 0 Solutie ¸ Aplicˆnd dezvoltarea functiei sinus ¸i integrˆnd termen cu termen. se obtine: a s a ¸ ¸ sin2 x = ∞ (−1)n−1 22n−1 2n 1 − cos 2x = ·x . Rezult˘: a a 2 ∞ 3 1 = (1 + (−1)n 2n+1 )xn . ∀ |x| < . 2 (2n)! n=1 Seria este convergent˘ pe R. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Integrˆnd termen cu termen. 1 . (1 − x)(1 + 2x) n=0 2 . f (x) = sin2 x Solutie ¸ Liniarizˆnd ¸i aplicˆnd dezvoltarea functiei cosinus. ∀ x ∈ [−1. se obtine (seria Leibniz-Gregory): In ¸ (−1)n π = .

f (x) = 1 1 + x + x2 + x3 91 Solutie ¸ Descompunem functia ˆ fractii simple : ¸ ın ¸ f (x) = ∞ 1 x 1 1 = − = + 1 + x + x2 + x3 1 + x 1 + x2 1 + x2 ∞ n=0 = (−1) x + n=0 n n (−1) x n 2n ∞ − (−1) x n=0 n 2n+1 ∞ = n=0 cn xn . S˘ se dezvolte ˆ serie de puteri ale lui x − 1 functia a ın ¸ f : R \ {0} → R. 2n+1 3n+1 .3. −1} → R. x n=0 43. x ∞ 1 = (−1)n (x − 1)n . ∀ x ∈ (−6. S˘ se dezvolte ˆ serie de puteri ale lui x + 4 functia a ın ¸ f : R \ {−2. + 3x + 2 Solutie ¸ Se descompune functia ˆ fractii simple ¸i apoi se procedeaz˘ ca la exercitiul ¸ ın ¸ s a ¸ anterior (se calculeaz˘ derivata de ordin n ˆ x = −4): a ın f (x) = ∞ x2 1 1 1 = − = + 3x + 2 x+1 x+2 = n=0 1 1 − (x + 4)n . unde cn = 1 dac˘ n = 4k . ∀x ∈ (0. xn+1 1 . FORMULA LUI TAYLOR. f (x) = Solutie ¸ Derivata de ordin n este: f (n) (x) = Rezult˘ a (−1)n n! . cn = −1 dac˘ n = 4k + 1 ¸i cn = 0 ˆ rest. deci f (n) (1) = (−1)n n!. f (x) = x2 1 . ∀n ∈ N. SERII TAYLOR 41. ∀|x| < 1.3. a a s ın 42. −2). 2).

ın Solutie ¸ a. a s Se calculeaz˘ f (1) = 0. S˘ se determine aproxim˘rile liniare ¸i p˘tratice ale urm˘toarelor a a s a a functii ˆ jurul punctelor indicate: ¸ ın a. f (1) = 1. ∀ x ∈ V. lim 2 x→0 x sin x2 . f (x) = a e− x2 dac˘ x = 0 0 dac˘ x = 0 a 1 Atunci f ∈ C ∞ (R) ¸i ˆ plus functia f ¸i toate derivatele ei ˆ 0 sunt nule: s ın ¸ s ın (n) (0) = 0. Folosind dezvolt˘ri limitate s˘ se calculeze urm˘toarele limite: a a a 1 − cos x2 a. f (x) = x ln x ˆ jurul punctului a = 1. ¸ s 45. ın √ 3 b. atunci a f (x) = f (0) + f (0) 2 f (0) x+ x + .. S˘ se demonstreze c˘ exist˘ functii f ∈ C ∞ (R) care nu se pot a a a ¸ dezvolta ˆ serie Taylor. 1! 2! contradictie: evident. SIRURI DE FUNCTII. 1 2 b.92 CAPITOLUL 3. 1 1 T2 (x) = f (1) + f (1)(x − 1) + 2! f (1)(x − 1)2 = (x − 1) + 2 (x − 1)2 . Dac˘ functia s-ar putea dezvolta ˆ serie Mc Laurin f a ¸ ın ˆ ıntr-o vecin˘tate V a originii. ∀ |x + 4| < 2. ∀ n ∈ N . f (1) = 1.. se obtine T1 (x) = 1 + x ¸i T2 (x) = 1 + x + 2 x . 44. functia f nu se anuleaz˘ ˆ alte puncte ˆ afara originii. Rezult˘: a a T1 (x) = f (1) + f (1)(x − 1) = x − 1. Aproxim˘rile cerute sunt polinoamele Taylor de gradul 1 ¸i respectiv 2. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ 1 translatat˘ a 1+x = O alt˘ metod˘ este de a aplica direct dezvoltarea functiei a a ¸ ˆ x = −4: ın f (x) = 1 1 1 − = x+1 x+2 −3 1 − 1 n≥0 x+4 3 − 1 −2 1 − x+4 2 =− 3n+1 (x + 4)n + n≥0 1 2n+1 (x + 4)n . = 0. ¸ ¸ a ın ın 46. ın Solutie ¸ Un exemplu uzual este functia ¸ f : R → R. Analog.. f (x) = x + 1 sin x ˆ jurul punctului a = 0.

x→0 2x2 (ex − 1) . Rezult˘ a x→0 xk 1 = . n (2n + 1)! n≥0 n≥1 + 0(x3 ) 8 = . S˘ se calculeze limita: lim a x→0 Solutie ¸ Scriem mai ˆ ai limita sub forma: ıntˆ x→0 2+x 1 − 2x(ex − 1) x2 lim 2+x 1 − 2 x − 1) 2x(e x = lim x2 + 2x − 2ex + 2 .3. a a b.3. pentru aceasta. 2 O alt˘ metod˘ const˘ ˆ a aplica direct dezvolt˘rile functiilor sinus ¸i cosinus a a a ın a ¸ s (pˆn˘ la gradul al treilea). 3 x 3 47. FORMULA LUI TAYLOR. putem calcula derivatele pˆn˘ la ordinul al a a treilea ale functiei f (ca mai sus) sau putem aplica dezvolt˘rile functiilor ¸ a ¸ logaritm ¸i sinus: s f (x) = Rezult˘: a ln(1 + 2x) − sin 2x + 2x2 lim = lim x→0 x→0 x3 16x3 3! (−1)n 2n 2n+1 (−1)n+1 2n n x − x + 2x2 . Consider˘m functiile f (x) = 1 − cos x2 ¸i g(x) = sin x2 pe care le deza ¸ s volt˘m in jurul lui 0. lim x→0 x3 Solutie ¸ a. Obtinem: a ¸ f (x) = 2x sin x2 ⇒ f (0) = 0 f (x) = 2 sin x2 + 4x2 cos x2 ⇒ f (0) = 0 f (x) = 12x cos x2 − 8x3 sin x2 ⇒ f (0) = 0 f (4) (x) = 12 cos x2 − 48x2 sin x2 − 16x4 cos x2 ⇒ f (4) (0) = 12 g (x) = 2x cos x2 ⇒ g (0) = 0 g (x) = 2 cos x2 − 4x2 sin x2 ⇒ g (0) = 2 Not˘m 0(xk ) orice expresie care verific˘ egalitatea lim a a 1 − cos x2 = lim x→0 x2 sin x2 x→0 lim 12x4 4 4! + 0(x ) 4 2x 4 2! + 0(x ) 0(xk ) = 0. SERII TAYLOR 93 ln(1 + 2x) − sin 2x + 2x2 b. Consider˘m functia f (x) = ln(1 + 2x) − sin 2x + 2x2 pe care o dezvolt˘m a ¸ a in jurul lui 0.

1 2 Solutie ¸ Se procedeaz˘ analog. Solutie ¸ 1 0 e−x dx. 1 3 Solutie ¸ Analog. x 0 (−1)n sin x dx = . x→0 2x3 + 0(x3 ) 6 3 x→0 S˘ se calculeze cu o eroare mai mic˘ decˆt 10−3 integralele a a a (exercitiile 48-51): ¸ 48. x n2 2n n≥1 50. 2 . se integreaz˘ termen a ın ın a cu termen ¸i se aproximeaz˘ seria alternat˘ rezultat˘: s a a a 1 2 0 sin x dx.94 CAPITOLUL 3. se obtine: ¸ 0 arctg dx. SIRURI DE FUNCTII. Proced˘m ca ˆ exercitiul precedent ¸i obtinem : a a ın ¸ s ¸ lim 2+x 1 − 2x(ex − 1) x2 = lim − x + 0(x3 ) 1 3 =− . rezult˘: a a 1 2 0 ln(1 + x) dx. x (2n + 1)2 32n+1 n≥0 51. x 1 3 0 (−1)n arctg dx = . x (2n + 1)!(2n + 1)22n+1 n≥0 49. 1 2 Solutie ¸ Se dezvolt˘ integrantul ˆ serie de puteri ˆ jurul lui 0. x 0 (−1)n−1 ln(1 + x) dx = . FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Consider˘m functiile f (x) = x2 + 2x − 2ex + 2 ¸i g(x) = ex − 1 pe care le a ¸ s dezvolt˘m in jurul lui 0.

Evident. a s a seria este uniform convergent˘ pe orice interval ˆ a ınchis |x| ≤ r < 1. 1) ¸i divergent˘ pe (−∞. Deci seria este absolut convergent˘ pe (−1. 1} se obtine o serie divergent˘. −1) (1. Evident. functii elementare ¸ S˘ se calculeze raza de convergent˘ ¸i multimea de convergent˘ ˆ a ¸a s ¸ ¸a ın R pentru urm˘toarele serii de puteri (exercitiile 52-62): a ¸ ∞ 52.3. Deci seria este abso|an+1 | lut convergent˘ pe (−1. Dac˘ a x ∈ {−1. n!(2n + 1) n≥0 3. −1) (1. Solutie ¸ (−1)n+1 n=1 xn n |an | = 1. iar pentru x = 1 se a n n=1 ∞ (−1)n+1 obtine seria ¸ care este o serie convergent˘. ¸ a Fie R raza de convergent˘: R = lim ¸a n→∞ ∞ 53. ¸ a Fie R raza de convergent˘: R = lim ¸a n→∞ ∞ 54. ∞) . ∞) ¸i uniform convergent˘ pe |x| ≤ r < 1. −1) (1. divera |an+1 | gent˘ pe (−∞. SERII DE PUTERI. nn xn n! n=1 ∞ . Solutie ¸ n=0 xn |an | = 1. a n n=1 R = lim n→∞ 55. 1) ¸i divergent˘ pe (−∞. Dac˘ a x ∈ {−1. 1} se obtine o serie divergent˘.4 Serii de puteri. Solutie ¸ n=1 nn xn |an | = 1. Deci seria este abso|an+1 | lut convergent˘ pe (−1.4. a s a seria este uniform convergent˘ pe orice interval ˆ a ınchis |x| ≤ r < 1. Dac˘ a s a a ∞ −1 x = −1 se obtine seria ¸ care este divergent˘. ∞) . 1). FUNCTII ELEMENTARE ¸ Analog. rezult˘: a 1 0 95 e−x dx = 2 (−1)n .

. SIRURI DE FUNCTII.(a + n) n≥1 ∞ . Prin urmare a s a multimea de convergent˘ este: ¸ ¸a [−1. 1] ¸i a s (−1. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Solutie ¸ R = lim n |an | 1 nn (n + 1)! n = lim = lim = . − 1 ) ( 1 . −1) (1. 1} se obtine o serie s a a ¸ divergent˘ (se aplic˘ criteriul necesar).p∈R np n=1 Solutie ¸ |an | R = lim = 1. iar pentru x = 1 se obtine seria s a ¸ np n=1 care este divergent˘ pentru p ≤ 1 ¸i convergent˘ pentru p > 1. a s a Dac˘ x = 1 obtinem seria a ¸ 58. ∞) ¸i uniform convergent˘ pe |x| ≤ a s a ∞ (−1)n r < 1. Seria este uniform convergent˘ pe |x| ≤ r < e . a a n! xn . a n→∞ |an+1 | divergent˘ pentru x ∈ (−∞.(a + n) n=1 Solutie ¸ Raza de convergent˘ este R = 1. divergent˘ pe (−∞. Dac˘ x ∈ {−1. ∞ 57. −1) (1. n! . ∞) . 1). 1 ¸i divergent˘ pe a s a e e (−∞. a 56. 1) dac˘ p ∈ (0. 1) dac˘ p ≤ 0 . n→∞ |an+1 | n→∞ n!(n + 1)n+1 n→∞ n + 1 e Seria este absolut convergent˘ pe − 1 . n=1 1 cos n n2 +2 n+2 xn Solutie ¸ R = 1 . Dac˘ a a e e x ∈ −1. Seria este absolut convergent˘ pe (−1. −1) (1.. 1] dac˘ p > 1. a [−1. ∞) a a ¸i uniform convergent˘ pe |x| ≤ r < 1. ¸a a divergent˘ pe (−∞... (a + 1)(a + 2). ∞) ¸i uniform convergent˘ pe |x| ≤ r < 1. ¸ a xn . Seria este absolut convergent˘ pentru x ∈ (−1. 1).96 CAPITOLUL 3. Dac˘ x = −1 se obtine seria a ¸ care este divergent˘ pentru a np n=1 ∞ 1 p ≤ 0 ¸i convergent˘ pentru p > 0. 1). 1 e e ∞ se obtine o serie divergent˘ (criteriul raportului). Seria este absolut convergent˘ pe (−1. a > 0 (a + 1)(a + 2).

a 61. Dac˘ x = −1 se obtine o serie cona a a ¸ vergent˘ (cu criteriul lui Leibniz). (x + 3)n n2 n=1 Solutie ¸ Raza de convergent˘ este R = 1. FUNCTII ELEMENTARE ¸ Cu criteriul Raabe-Duhamel obtinem: ¸ n→∞ 97 lim n an − 1 = a.3. ∞ . 4). −2} se obtin seriile a ¸ care sunt absolut convergente. iar dac˘ a a 4 (3n − 2)2n n≥1 13 4 . adic˘ x ∈ a . Seria este absolut convergent˘ pe (−2. 4} se obtine seria armonic˘. seria este − 5 se obtine se¸ 4 . Seria este absolut convergent˘ pe (−4. an+1 Seria este divergent˘ pentru a < 1 ¸i convergent˘ pentru a > 1. dac˘ a = 1 a s a a seria este seria armonic˘ (divergent˘). SERII DE PUTERI. 1) (3. Dac˘ x = a a n 2n 9 (2n − 1) ria − care este divergent˘ (criteriul necesar). (−1)n+1 Solutie ¸ 9 R = 4 . a ¸ a 59. n2 n≥1 60. (−1)n−1 (x − 2)2n n n=1 Solutie ¸ R = 1. ∞) ¸i uniform convergent˘ pe |x+3| ≤ r < 1. ∞) ¸i uniform convergent˘ pe |x − 1| ≤ r < 3.4. Seria este absolut convergent˘ pentru |x − 1| < a 5 − 4 . 3} se obtine seria a ¸ n n≥1 convergent˘. ∞) ¸i uniform convergent˘ pe a s a (−1)n−1 care este (x − 2)2 ≤ r < 1. a s a (±1)n Dac˘ x ∈ {−4. 3). a a seria este divergent˘ pentru x ∈ (−∞. −2). Seria este absolut convergent˘ pentru (x − 2)2 < 1. ∞ ∞ ∞ ∞ 62. a (x − 1)2n n · 9n n=1 Solutie ¸ Raza de convergent˘ este R = 3. −2) (4. ¸a a divergent˘ pe (−∞. a s a Dac˘ x ∈ {−2. seria este divergent˘ pentru x ∈ a 5 −∞. − 4 9 uniform convergent˘ pe |x − 1| ≤ r < 4 . adic˘ x ∈ (1. 13 4 n=1 (2n − 1)2n (x − 1)n (3n − 2)2n 9 4. −4) (−2. ¸a a divergent˘ pe (−∞. Dac˘ x ∈ {1.

adic˘ s a a x < −1 . Dac˘ a a x = −1 se obtine o serie divergent˘ (se poate aplica criteriul necesar): ¸ a 1 1+ n 1 n!xn n≥1 Solutie ¸ 65. SIRURI DE FUNCTII. seria ¸ a a as a −r . este uniform convergent˘ pe [e a ∞ 64. −1) (1. n=0 lnn x. 1) ¸i divergent˘ pentru t ∈ (−∞. Seria de puteri este absolut convergent˘ a convergent˘ R = lim ¸a n→∞ |an+1 | pentru t ∈ (−1. Rezult˘ c˘ s a a a 1 seria initial˘ este convergent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ x ∈ e . a (3n − 2)2n ˆ exercitiile 63-68. seria de puteri n≥0 (−1)n+1 y n are raza de convergent˘ R = 1 ¸a . FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ 13 4 se obtine seria ¸ n≥1 (−1)n+1 9 4 n (2n − 1)2n care este divergent˘. e . x > 0 Solutie ¸ Cu schimbarea de variabil˘ t = ln x se obtine o serie de puteri cu raza de a ¸ |an | = 1.∀r > −1. er ]. s˘ se studieze convergenta urm˘toarelor In ¸ a ¸ a serii de functii ¸ ∞ 63. deci pentru x > −1 ¸i divergent˘ pentru t ∈ (e. ¸ a 66. −n2 e = n 1 1+ n −n n e ≥ 1. ∞). e). Evident. (−1)n+1 e−n sin x n≥0 Solutie ¸ Fie y = e− sin x . Fie y = x−1 . n=1 1+ 1 n −n2 e−nx Solutie ¸ Cu schimbarea de variabil˘ t = e−x > 0 se obtine o serie de puteri avˆnd raza a ¸ a n2 1 n de convergent˘ R = lim ¸a 1+ = e.98 x= CAPITOLUL 3. ∀r < 1. Seria este absolut convergent˘ a n→∞ n pentru t ∈ (0. seria de puteri 1 n y are raza de convergent˘ R = ∞. deci ¸a n! n≥1 seria initial˘ converge pentru orice x = 0. Evident seria este uniform convergent˘ pe x ≥ r . ∞).

as a S˘ se g˘seasc˘ raza de convergent˘ ¸i multimea de convergent˘ a a a ¸a s ¸ ¸a ˆ C pentru urm˘toarele serii de puteri (exercitiile 69-73): ın a ¸ zn . 1). ξ). sau echivalent.z ∈ C n=0 . ∞ Solutie ¸ Fie y = 70. FUNCTII ELEMENTARE ¸ 99 ¸i converge dac˘ ¸i numai dac˘ y ∈ (−1. n=0 in z n . SERII DE PUTERI.x>0 x . Seria este absolut convergent˘ pentru orice ¸a a |z| < 1 ¸i divergent˘ pentru |z| > 1. dac˘ p > 1. adic˘ as a a x∈ k∈Z (2kπ. seria este absolut convergent˘. Fie ξ ∈ (0. ¸ a as a 2 Fie y = sin x. (−1)n n y converge dac˘ ¸i numai dac˘ y ∈ (−1. Fie z = eit . t = kπ. x ln x n . seria este diver¸ a gent˘ (criteriul necesar). s a ∞ 71. k ∈ Z. 1].4. z ∈ C Solutie ¸ R = 1. Dac˘ a a a a p ∈ (0. deci discul de absolut convergent˘ al seriei este |z| < 1. Dac˘ p ≤ 0. a s a ln x x < | ln x|. Dac˘ |z| = 1 ¸a a ¸irul termenilor seriei nu tinde la 0 deci seria este divergent˘ . ∀k ∈ Z. seria 68. a 69. 1]. seria este convergent˘ (p˘rtile real˘ ¸i imaginar˘ sunt convergente a a¸ as a . as a n n≥1 deci seria initial˘ converge dac˘ ¸i numai dac˘ x = (4k − 1) π . seria converge dac˘ ¸i numai dac˘ |y| < 1. Seria converge ¸ a ¸ dac˘ ¸i numai dac˘ x ∈ (0.se aplic˘ criteriul Abel-Dirichlet). 1) solutia unic˘ a ecuatiei x = − ln x.3. Rezult˘ c˘ seria initial˘ converge s as a a a ¸ a dac˘ ¸i numai dac˘ sin x > 0. n≥0 (−1)n sinn x n n≥1 Solutie ¸ 67. (1 + ni)z n .z∈C np n≥1 Solutie ¸ Raza de convergent˘ este 1. Cazurile z = ±1 au fost studiate ˆ s a ın exercitiul 11. (2k + 1)π).

FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Solutie ¸ R = 1. (−1)n Solutie ¸ R = 1. Dac˘ |z| = 1 ¸a a ¸irul termenilor seriei nu tinde la 0. ∀ |x| < 1.z∈C n+1 x2n (x2 )n = (−1)n 1 . deci discul de absolut convergent˘ este |z −2i| < 3 . Dac˘ z = −1. Dac˘ ¸a a inθ e . deci discul de absolut convergent˘ al seriei este |z| < 1 .100 CAPITOLUL 3. deci discul de absolut convergent˘ al seriei este |z| < 1. ∀ |x| < 1. a a . ∞ ∞ 73. Calcul˘m: a S (x) = (−1)n (x2 )n = n≥0 n=0 x2n+1 2n + 1 1 . rezult˘ C = 0. s a (z − 2i)n . Dac˘ |z −2i| = 3. Fie S(x) suma seriei date. seria este a |z| = 1.z∈C n · 3n n=0 Solutie ¸ R = 3. 1 − x2 Solutie ¸ x2n = n≥0 n≥0 ∞ 75. deci seria este divergent˘. S˘ se calculeze sumele seriilor de functii (exercitiile 74-80) : a ¸ ¸ 74. pentru z = −1 seria este convergent˘ (criteriul a a a Abel-Dirichlet). 1 + x2 Rezult˘ S(x) = arctgx + C. Din S(0) = 0. a ın n n≥1 exercitiul 42. ¸ 72. ¸a a einθ deci z − 2i = 3eiθ se obtine seria ¸ care a fost studiat˘ ˆ capitolul 1. Seria derivatelor are ¸a aceeasi raz˘ de convergent˘ cu seria initial˘ ¸i suma ei este egal˘ cu derivata a ¸a ¸ as a sumei.. Solutie ¸ Raza de convergent˘ este 1. SIRURI DE FUNCTII. z = eiθ se obtine seria ¸ (−1)n+1 n n≥1 divergent˘ ( seria armonic˘). n≥0 n=0 z n+1 .

x = 2(1 − 2 ) 2−x 1 n+1 n≥0 x 2 = C − ln(2 − x). atunci s a S(0) = 0. ∞ . S(x) = n≥0 x 2 n − 1 n+1 n≥0 x 2 n = 2 2 1 − 2 − x x n≥0 n + 1 x 2 n+1 . x = 0 ¸i S(0) = 0. ∀ |x| < 1. Suma ultimei serii (pe care o not˘m cu T (x)) se calculeaz˘ prin derivare a a  1 T (x) =  n+1 n≥0 Rezult˘: a T (x) = x 2 n+1   = 1 x 2 n≥0 2 n+1 n = 1 1 .4. ˆ concluzie rezult˘: a In a S(x) = 2 2 2 − ln . Dac˘ x = 0. (1 − x)2 n x n n+1 2 n=0 Solutie ¸ Seria converge pentru x ∈ (−2. s 2−x x 2−x (n + 1)3 n−1 x n(n + 2) n=1 Solutie ¸ 78.3. 77. SERII DE PUTERI. 1−x Rezult˘ S(x) = a ∞ 1 . ¸ a s a a Integrˆnd seria termen cu termen se obtine: a ¸ x 0 n=0 S(x)dx = n≥0 xn+1 = x . Seria primitivelor are aceeasi raz˘ de convergent˘ cu a ¸a seria initial˘ (R = 1) ¸i suma ei este egal˘ cu o primitiv˘ a sumei seriei date. Din T (0) = 0 rezult˘ C = ln 2. 2) \ {0}. fie x ∈ (−2. (n + 1)xn Solutie ¸ Fie S(x) suma seriei. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ∞ 101 76. 2) ¸i fie S(x) suma seriei. ∀x ∈ (−2. 2).

SIRURI DE FUNCTII. 1). x = 0. 1) \ {0}): a 1 (n + 1)3 n−1 1 n−1 x = xn−1 + x + xn−1 = nxn−1 + n(n + 2) 2n 2(n + 2) n=1 n≥1 n≥1 n≥1 n≥1 = 1 1 + (xn ) + 1 − x n≥1 2x n≥1   x 0 x 0 ∞ xn−1 dx +  1 2x3 x n≥1 0 xn+1 dx =    x 0 x 0 1 1 + xn  + = 1−x 2x n≥1 = 1 + 1−x x 1−x + 1  xn−1  dx + 3 2x n≥1 x 0  n≥1 xn+1  dx = 1 2x 1 1 dx + 3 1−x 2x −x − x2 dx = 1−x = 1 1 1 1 1 + ln + 3 + 2 1 − x (1 − x) 2x 1 − x 2x nx−n n≥1 x2 1 + ln . −1) ∪ (1. Solutie ¸ Se face substitutia y = x−1 . Dac˘ x = 0 suma este 8 . 1). 1) \ {0}. rezult˘: ¸ a y . ∀ x ∈ (−∞. n(n + 2) 2n 2(n + 2) Rezult˘ (pentru x ∈ (−1. Suma seriei (de puteri) ¸ n≥1 ny n se calculeaz˘ prin derivarea seriei a n≥1 y n ¸i apoi ˆ s ınmultire cu y. ∞). Coeficientul se descompune ˆ fractii simple: ın ¸ n(n + 2) (n + 1)3 1 1 =n+1+ + . 2 1−x 79. a a 3 3 (n + 1) fie x ∈ (−1. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ Seria este absolut convergent˘ pentru x ∈ (−1. (x − 1)2 . ∀ y ∈ (−1.102 CAPITOLUL 3. (1 − y)2 ny n = n≥1 Rezult˘: a nx−n = n≥0 x .

. 2 · 4 · 6.(2n − 1) 1 · x2n+1 . =1+ 2 2 · 4 · 6.3. obtinem: a ¸ arcsin x = x + 1 · 3 · 5. ∀ |x| < 1. S˘ se dezvolte ˆ serie de puteri centrate ˆ zero functia a ın ın ¸ f (x) = ln x + 1 + x2 ¸i apoi s˘ se demonstreze: s a 1+ (−1)n n≥1 √ 1 · 3 · 5. · (2n − 1) · = .. 1]. S˘ se dezvolte ˆ serie de puteri centrate ˆ zero a ın ın functia f (x) = arcsin x ¸i apoi s˘ se demonstreze ¸ s a 1+ 1 π 1 · 3 · 5. ∀ x ∈ [−1....(2n) 2n + 1 2 n≥1 Solutie ¸ Dezvolt˘m ˆ serie derivata functiei arcsin (folosim seria binomial˘ petru a ın ¸ a 1 exponentul α = − 2 ): 1 1 · 3 · 5.(2n − 1) 1 · = ln(1 + 2). (4n − 3)x−(4n−3) n≥1 103 Solutie ¸ Se procedeaz˘ analog cu exercitiul precedent. · (2n − 1) 2n (arcsin x) = √ x . 2 · 4 · 6..... 2 · 4 · 6.(2n) . 2 · 4 · 6. FUNCTII ELEMENTARE ¸ 80.. SERII DE PUTERI..... ∀ |x| < 1.(2n) 1−x n≥1 Integrˆnd termen cu termen (de la 0 la x). a ¸ 81...(2n) 2n + 1 n≥1 Convergenta ˆ punctele ±1 se stabile¸te cu criteriul lui Leibniz. ¸ 2 82.. ¸ ın s Suma seriei numerice din enunt este arcsin(1) = π .(2n) 2n + 1 Solutie ¸ Proced˘m analog cu exercitiul anterior: a ¸ ln(x + =1+ Rezult˘ dezvoltarea: a ln(x + 1 + x2 ) = (−1)n n≥1 1 + x2 1 = =√ 1 + x2 1 · 3 · 5..(2n − 1) 2n · x ..4..

∀ x ∈ [−1.104 CAPITOLUL 3.. (−1)n 2n + 1 n≥0 Solutie ¸ Suma este arctg1 = π . ∞ √ π 3 6 ...(2n − 1) 1 · · x2n+1 . (2n + 1)(2n + 2) n≥0 . ˆ particular pentru x = 1 obtinem suma seriei date: ln(1 + In ¸ Folosind serii de puteri s˘ se calculeze sumele urm˘toarelor a a serii de numere (exercitiile 83-90): ¸ (−1)n+1 n n≥1 Solutie ¸ Suma este ln 2. SIRURI DE FUNCTII.(2n) 2n + 1 √ 2).. 4 84. (−1)n (2n + 1)(2n + 2) n=0 Solutie ¸ Fie dezvoltarea: 87. 83. 1). 2 · 4 · 6. arctg x = (−1)n · x2n+1 ∀x ∈ (−1. (−1)n (2n + 1)3n n≥0 Solutie √ ¸ 1 Suma este 3 arctg( √3 ) = 86. (−1)n 22n n! n≥0 Solutie ¸ 1 Suma este e− 4 . FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ =x+ (−1)n n≥1 1 · 3 · 5. 85. 1]. 2n + 1 n=0 ∞ Primitiva care se anuleaz˘ ˆ 0 este: a ın x 0 arctgx = (−1)n x2n+2 .

1). 2 ∞ (n + 1)xn este 1 ¸i s ∞ ∞ n=0 n=0 (n + 1)xn = x 1−x 1 4 (xn+1 ) = xn+1 = n=0 n=0 = = 1 . ∀ x ∈ (−1. (1 − x)2 n + 1 16 =9.4. 91596. Raza de convergent˘ a seriei ¸a ∞ ∞ 105 1 (−1)n ln(x2 + 1) = x2n+2 . integrˆnd a 3n + 1 n≥0 . x (2n + 1)2 n≥0 Valoarea acestei integrale (constanta lui Catalan) este aproximativ 0. SERII DE PUTERI. 2 (2n + 1)(2n + 2) n≥0 π 4 − 1 ln 2. rezult˘ a (−1)n (2n + 1)2 n≥1 Solutie ¸ Din dezvoltarea functiei arctg: ¸ arctgx = rezult˘ a 0 (−1)n 2n+1 x . (−1)n 3n + 1 n≥0 Solutie ¸ 90. Seria de puteri (−1)n 3n+1 x converge pentru orice x ∈ (−1. 1]. rezult˘: a a¸ a xarctgx − deci suma cerut˘ este a n+1 4n n=0 Solutie ¸ 88. FUNCTII ELEMENTARE ¸ Calculˆnd (prin p˘rti) integrala. 4n n=0 ∞ ˆ particular. 1]. 2n + 1 n≥0 1 arctgx (−1)n dx = .3. pentru x = In 89. ∀ x ∈ [−1.

SIRURI DE FUNCTII. 6 x2 − x + 1 18 3 9 3 3 = lim (−1)n x3n dx = lim x x = lim x→1 .106 CAPITOLUL 3. FUNCTII ELEMENTARE ¸ ¸ ¸ termen cu termen. se obtine: ¸ (−1)n (−1)n 3n+1 = lim x = 3n + 1 x→1 n≥0 3n + 1 n≥0 dx = x→1 0 x→1 0 1 + x3 n≥0 √ √ 1 (x + 1)2 1 2x − 1 π 3 1 π 3 ln + √ arctg √ + = ln 2 + .

(a) ∂x1 ∂x2 ∂xn 107 . . Se spune c˘ f are derivat˘ partial˘ ˆ punctul a a ın a a ¸ a ın df ˆ raport cu variabila xk dac˘ exist˘ ın a a (a). (a). t→0 t lim df Dac˘ exist˘. Functia f se zice derivabil˘ partial pe D dac˘ pentru orice a ∈ D ¸ a ¸ a ∂xk ∂f ¸i pentru orice k ∈ {1.. . pentru orice a ∈ D. n} exist˘ s a (a).. Fie a ∈ D ¸i s ∈ Rn ¸ a ın s s un versor arbitrar. vectorul a grada f = ∂f ∂f ∂f (a). ¸ Presupunem c˘ f ∈ C 1 (D). Se spune c˘ f este derivabil˘ ˆ punctul a dup˘ directia a a ın a ¸ s dac˘ exist˘ ˆ R limita: a a ın f (a + ts) − f (a) . Functiile ¸ ∂xk ∂f :D→R ∂xk se numesc derivatele partiale ale lui f . 2.. diferential˘ ¸ ¸ a Fie D o submultime deschis˘ ˆ Rn ¸i fie f : D → R.Capitolul 4 Functii diferentiabile ¸ ¸ 4.1 Notiuni teoretice ¸ Derivate partiale.. care ˆ acest caz se noteaz˘ ın a dek ∂f (a).. aceast˘ limit˘ se noteaz˘ a a a a a (a) ¸i se nume¸te derivata lui f s s ds dup˘ s ˆ punctul a. Functia f se zice de clas˘ C 1 pe D ¸ ¸ a ∂f (se noteaz˘ f ∈ C 1 (D)) dac˘ toate derivatele partiale a a ¸ exist˘ ¸i sunt a s ∂xk functii continue pe D.

. . ∀x ∈ Rn . fn ˆ punctul a ¸i se noteaz˘ ¸ ın s a det (JF (a)) = D(f1 . Dac˘ F este diferentiabil˘ ˆ punctul a atunci F este derivabil˘ partial ˆ a ¸ a ın a ¸ ın a.. + (a)xn .. . fm sunt de clas˘ C 1 . F = (f1 .. Dac˘ f : D → R este diferentiabil˘ ˆ a ∈ D. ∀ s ∈ Rn . . se poate defini matricea jacobian˘ a aplicatiei F a ¸ ∂xj ˆ punctul a prin: ın JF (a) = ∂fi (a) ∂xj ... xn ) = Df (a) = ∂f ∂f ∂f (a)dx1 + (a)dx2 + . ∂x1 ∂x2 ∂xn sau.. . atunci a ¸ a ın Df (a) : Rn → R. fm ). f2 . diferentiala se scrie sub forma: a ¸ ¸ Df (a)(x1 ... ... 1≤i≤m. atunci matricea este p˘tratic˘ ¸i determinantul ei se nume¸te a a as s jacobianul functiilor f1 . x→a x−a lim Dac˘ exist˘.. x2 . ∂f ∂f ∂f (a)x1 + (a)x2 + .. ds Fie F : D → Rm .. ˆ acest caz. notˆnd cu dxj proiectia pe componenta j. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ se nume¸te gradientul lui f ˆ punctul a. D(x1 . xn ) Functia F se nume¸te de clas˘ C 1 pe multimea D dac˘ toate componen¸ s a ¸ a tele sale. Are loc formula: s ın df (a) = s · grada f. deci a ın DF (a)x = JF (a)xT .. matricea (ˆ baza canonic˘) a aplicatiei liniare DF (a) este In ın a ¸ matricea jacobian˘ a lui F ˆ a. a a ¸ s ¸ ın Leg˘tura dintre derivate partiale ¸i diferential˘ a ¸ s ¸ a i.1≤j≤n Dac˘ m = n. .. fn ) . Presupunˆnd c˘ exist˘ toate a a a ∂fi derivatele partiale ¸ (a). ∂x1 ∂x2 ∂xn .. aplicatia DF (a) se nume¸te diferentiala lui F ˆ punctul a. f2 . a Diferentiala ¸ Aplicatia F : D → Rm se nume¸te diferentiabil˘ ˆ punctul a ∈ D dac˘ ¸ s ¸ a ın a exist˘ o aplicatie liniar˘ DF (a) : Rn → Rm astfel ˆ at a ¸ a ıncˆ F (x) − F (a) − DF (a)(x − a) = 0. + (a)dxn .108 CAPITOLUL 4. f1 . f2 . x2 .

hn ) = ∂2f (a)hi hj . .4.. In ∂xj ∂xk ∂2f se folose¸te notatia s ¸ . ∂x2 k Teorema de simetrie a lui Schwartz Dac˘ f ∈ C 2 (D). ∂xj ∂xk ∂xk ∂xj Diferentiala a doua ¸ Fie f ∈ C 2 (D) ¸i a ∈ D. 2. ∀a ∈ D. s a ¸ s G : B → Rk . a ¸ a ın Diferentiala functiei compuse ¸ ¸ Fie A ⊆ Rn ¸i B ⊆ Rm dou˘ multimi deschise ¸i fie F : A → B.. . ∀j. Dac˘ F ∈ C 1 (D) atunci F este diferentiabil˘ ˆ orice a ∈ D. ∀k ∈ {1.. NOTIUNI TEORETICE ¸ 109 ii. ∂xk k=0 n . Derivate partiale de ordin superior ¸ Functia f : D → R se nume¸te de clas˘ C 2 pe D dac˘ f ∈ C 1 (D) ¸i ¸ s a a s ∂f ∂ ∂f ∈ C 1 (D). . Not˘m a ∆f (a) = Df (a)(x − a) = ∂f (a)(xk − ak ). a2 . an ) ∈ D. atunci a ∂2f ∂2f (a) = (a).. ˆ cazul particular j = k. fie f : D → R o functie de clas˘ C m ¸i ¸ a ¸ a s fie a = (a1 . Dac˘ F este diferentiabil˘ ˆ a ∈ A ¸i G este diferentiabil˘ ˆ a ¸ a ın s ¸ a ın b = F (a) ∈ B atunci compunerea G ◦ F este diferentiabil˘ ˆ a ¸i ¸ a ın s D(G ◦ F )(a) = DG(b) ◦ DF (a). n}.j≤n Diferentiala a doua a functiei f ˆ punctul a este forma p˘tratic˘ ¸ ¸ ın a a D2 f (a) : Rn → R.. Matricea hessian˘ a lui f ˆ a este matricea s a ın (simetric˘) a ∂2f Hf (a) = . ∂xi ∂xj 1≤i. 2. D2 f (a)(h1 .. k ∈ {1. Functiile ¸ se numesc derivatele ∂xk ∂xj ∂xk ∂2f partiale de ordinul al doilea ¸i se noteaz˘ ¸ s a . ∂xi ∂xj i=1 j=1 n n Polinomul Taylor Fie D o submultime deschis˘ din Rn . n}.. Relatia dintre matricele jacobiene asociate este ¸ JG◦F (a) = JG (b)JF (a). ... h2 .1.

110

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

Puterea simbolic˘ [∆f (a)](k) se define¸te ca fiind puterea k a polinomului a s ∆f (a) cu conventiile ¸ ∂f (a) ∂x1
p1

∂f (a) ∂x2

p2

...

∂f (a) ∂xn

pn

=

(a), ∂xp1 ∂xp2 ...∂xpn n 1 2

∂kf

∀ p1 , p2 , ...pn ∈ {0, 1, ..., k} astfel ˆ at p1 + p2 + ...pn = k. ıncˆ Polinomul Taylor de gradul m asociat functiei f ˆ punctul a este, prin ¸ ın definitie: ¸ Tm (f, a)(x) = f (a) + 1 1 1 ∆f (a) + [∆f (a)](2) + ... + [∆f (a)](m) , ∀x ∈ D, 1! 2! m!

iar restul de ordin m este Rm (f, a)(x) = f (x) − Tm (f, a)(x). De exemplu, dac˘ n = 2, (a1 , a2 ) = (a, b), atunci: a T1 (f, (a, b))(x, y) = f (a, b) + (x − a) T2 (f, (a, b))(x, y) = f (a, b) + (x − a) + ∂f ∂f (a, b) + (y − b) (a, b), ∂x ∂y

∂f ∂f (a, b) + (y − b) (a, b)+ ∂x ∂y

1 ∂2f ∂2f ∂2f (x − a)2 2 (a, b) + 2(x − a)(y − b) (a, b) + (y − b)2 2 (a, b) . 2! ∂x ∂x∂y ∂y

ˆ general, pentru m ∈ N : In Tm (f, (a, b))(x, y) = unde [∆f (a, b)]
(k)

1 [∆f (a, b)](k) , k! k=0 ∂kf (a, b). ∂xk−i ∂y i

m

k

=
i=0

i Ck (x − a)k−i (y − b)i

Polinoamele T1 (f, a) ¸i T2 (f, a) se numesc aproximarea liniar˘ ¸i, respectiv, s as aproximarea p˘tratic˘ a functiei f ˆ jurul punctului a. a a ¸ ın Formula lui Taylor ˆ conditiile de mai sus, fie r > 0 astfel ˆ at B(a, r) ⊆ D. Atunci, pentru In ¸ ıncˆ orice x ∈ B(a, r), exist˘ ξ ∈ [a, x] astfel ˆ at a ıncˆ f (x) = Tm (f, a) + ˆ particular, rezult˘ c˘ In a a Rm (f, a)(x) = 0. x→a x−a m lim 1 [∆f (ξ)](m) . m!

4.1. NOTIUNI TEORETICE ¸

111

Extreme locale Fie D o submultime deschis˘ ˆ Rn ¸i f : D → R. Un punct a ∈ D se ¸ a ın s nume¸te punct de extrem local pentru functia f dac˘ exist˘ o vecin˘tate s ¸ a a a V ⊆ D a punctului a astfel ˆ at f (x) − f (a) ≤ 0, ∀x ∈ V (maxim local) sau ıncˆ f (x) − f (a) ≥ 0, ∀x ∈ V (minim local). Un punct a ∈ D se nume¸te punct critic al lui f dac˘ f este diferentiabil˘ s a ¸ a ˆ a ¸i Df (a) = 0. ın s Teorema lui Fermat Cu notatiile de mai sus, dac˘ a ∈ D este punct de extrem local pentru f ¸i ¸ a s functia f este diferentiabil˘ ˆ a, atunci a este punct critic al lui f . ¸ ¸ a ın Conditii suficiente de extrem local ¸ Fie f ∈ C 2 (D) ¸i fie a ∈ D un punct critic pentru f . Dac˘ forma p˘tratic˘ s a a a 2 f (a) este pozitiv definit˘ (respectiv negativ definit˘) atunci a este minim D a a local (respectiv maxim local) al lui f . Dac˘ matricea hessian˘ are valori a a proprii de semne contrare, atunci a nu este extrem local. Difeomorfisme Fie A, B doi deschi¸i din Rn . O aplicatie f : A → B se nume¸te difeomors ¸ s fism dac˘ este bijectiv˘, de clas˘ C 1 ¸i cu inversa de clas˘ C 1 . a a a s a Teorema functiei inverse ¸ Dac˘ intr-un punct a ∈ A diferentiala Df (a) este izomorfism liniar (sau, a ¸ echivalent, det (Jf (a)) = 0), atunci f este difeomorfism local ˆ jurul lui ın a, adic˘ exist˘ V vecin˘tate a lui a ¸i W vecin˘tate a lui f (a) astfel ˆ at a a a s a ıncˆ restrictia f : V → W s˘ fie difeomorfism. ¸ a Teorema functiilor implicite ¸ Fie A ⊆ Rn ¸i B ⊆ Rm dou˘ multimi deschise. s a ¸ Not˘m x = (x1 , x2 , .., xn ) ∈ A, y = (y1 , y2 , .., ym ) ∈ B ¸i (x, y) ∈ A × B. a s Fie F : A × B → Rm , F (x, y) = (f1 (x, y), f2 (x, y), .., fm (x, y)) o functie de ¸ clas˘ C 1 . Fie (a, b) ∈ A × B astfel ˆ at a ıncˆ F (a, b) = 0 ¸i s D(f1 , f2 , .., fm ) = 0. D(y1 , y2 , .., ym )

Atunci exist˘ V ⊆ A vecin˘tate deschis˘ a lui a ¸i W ⊆ B vecin˘tate deschis˘ a a a s a a a lui b ¸i o unic˘ functie φ : V → W cu propriet˘¸ile: s a ¸ at φ ∈ C 1 (V ), φ(a) = b ¸i F (x, φ(x)) = 0, ∀x ∈ V. s

112

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

Extreme cu leg˘turi a p o submultime nevid˘ ¸i a ∈ M . Fie f o functie definit˘ pe o Fie M ⊆ R ¸ as ¸ a vecin˘tate a lui a. Se spune c˘ punctul a este punct de extrem pentru f a a cu leg˘tura M (sau extrem conditionat) dac˘ a este punct de extrem local a ¸ a pentru restrictia lui f la M , sau, echivalent, dac˘ exist˘ V o vecin˘tate a ¸ a a a lui a astfel ˆ at ıncˆ f (x) ≤ f (a) sau f (x) ≥ f (a), ∀ x ∈ V ∩ M. Teorema multiplicatorilor lui Lagrange Fie D o submultime deschis˘ din Rn+m ¸i fie f : D → R o functie de clas˘ ¸ a s ¸ a 1 (D). Not˘m D C a (x, y) = (x1 , x2 , ..., xn , y1 , y2 , ..., ym ) variabilele din D. Fie gk : D → R, ∀k ∈ {1, 2, ..., m} functii de clas˘ C 1 (D) ¸i fie ¸ a s M = {(x, y) ∈ D | gk (x, y) = 0, ∀ 1 ≤ k ≤ m}. Dac˘ (a, b) ∈ M este punct de extrem local pentru f cu leg˘tura M astfel a a ˆ at ıncˆ D(g1 , g2 , ..., gm ) (a, b) = 0, D(y1 , y2 , ..., ym ) atunci exist˘ λ = (λ1 , λ2 , ..., λm ) ∈ Rm astfel ˆ at (a, b) s˘ fie punct critic a ıncˆ a al functiei ¸ F (x, y, λ) = f (x, y) + λ1 g1 (x, y) + λ2 g2 (x, y) + ... + λm gm (x, y), sau, echivalent, (a, b) este solutie a sistemului de n + 2m ecuatii cu n + 2m ¸ ¸ necunoscute: ∂F ∂F = 0, = 0, gk = 0, ∀j ∈ {1, 2, ..., n}, ∀k ∈ {1, 2, ..., m}. ∂xj ∂yk

4.2

Derivate partiale ¸i diferentiala ¸ s ¸
2

1. Fie f : R2 → R, f (x, y) = 2x3 y − ex . S˘ se calculeze, cu definitia, a ¸ derivatele partiale de ordinul ˆ ai ale lui f ˆ punctele (0, 0) ¸i (−1, 1). ¸ ıntˆ ın s Solutie ¸ Observ˘m c˘ f este continu˘ ˆ cele dou˘ puncte. Aplicˆnd definitia, obtinem: a a a ın a a ¸ ¸ ∂f f (x, 0) − f (0, 0) −ex + 1 (0, 0) = lim = lim = 0. x→0 x→0 ∂x x x ∂f f (0, y) − f (0, 0) (0, 0) = lim = 0. y→0 ∂y y
2

4.2. DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸
2

113

∂f f (x, 1) − f (−1, 1) 2x3 − ex + 2 + e (−1, 1) = lim = lim = 6 + 2e. x→−1 x→−1 ∂x x+1 x+1 ∂f f (−1, y) − f (−1, 1) (−1, 1) = lim = −2. y→1 ∂y y−1

2. a. S˘ se studieze existenta derivatelor partiale ˆ origine pentru a ¸ ¸ ın functia ¸ f (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 . b. Este functia g : R2 → R, g(x, y) = x x2 + y 2 de clas˘ C 1 (R2 ) ? ¸ a Solutie ¸ a. Aplicˆnd definitia, se obtine: a ¸ ¸ f (x, 0, 0) − f (0, 0, 0) |x| = lim . x→0 x→0 x x lim Limita de mai sus nu exist˘, deci functia f nu are derivate partiale ˆ origine. a ¸ ¸ ın b. Pentru orice (x, y) = (0, 0), avem: ∂g 2x2 + y 2 (x, y) = , ∂x x2 + y 2 ∂g (x, y) = ∂y x2 xy . + y2

ˆ origine derivatele partiale exist˘ ¸i sunt nule: In ¸ as ∂g x|x| ∂g (0, 0) = lim = 0, (0, 0) = 0. x→0 x ∂x ∂y Verific˘m dac˘ derivatele partiale sunt continue (ˆ origine): a a ¸ ın 2x2 + y 2 ∂g (x, y) = lim = 0, (x,y)→(0,0) ∂x (x,y)→(0,0) x2 + y 2 lim
2x deoarece √ 2+y 2 ≤ 2 x2 + y 2 ; x +y
2 2

∂g (x, y) = lim (x,y)→(0,0) (x,y)→(0,0) ∂y lim ≤ deoarece √ xy 2
x +y 2

x2

xy = 0, + y2

x2 + y 2 . Rezult˘ c˘ f ∈ C 1 (R2 ). a a

3. Folosind definitia, s˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul al ¸ a ¸ doilea ale functiilor urm˘toare, ˆ punctele indicate: ¸ a ın

114

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

a. f : R2 → R, f (x, y) = x2 + y 2 ˆ (1, 0) ¸i (1, 1). ın s 3 yz b. g : R → r, g(x, y, z) = xe ˆ (0, 0, 0) ¸i (1, 1, 1). ın s Solutie ¸ a. Se calculeaz˘ mai ˆ ai derivatele partiale de ordinul ˆ ai ˆ a ıntˆ ¸ ıntˆ ıntr-un punct arbitrar (x, y) = (0, 0): ∂f (x, y) = ∂x x2 x ∂f , (x, y) = 2 ∂y +y x2 y . + y2

Calcul˘m acum derivatele partiale de ordinul al doilea (cu definitia): a ¸ ¸ ∂2f (1, 0) = lim x→1 ∂x2 ∂2f (1, 0) = lim y→0 ∂y 2
∂f ∂x (x, 0) ∂f ∂y (1, y) √x − 1 − ∂f (1, 0) 2 ∂x = lim x = 0. x→1 x − 1 x−1

− y

∂f ∂y (1, 0)

= lim

y = 1. y→0 y 1 + y 2 = 0.

∂2f (1, 0) = lim x→1 ∂x∂y

∂f ∂y (x, 0)

∂f ∂y (1, 0)

x−1

√1 −1 ∂f (1, y) − ∂f (1, 0) ∂2f 1+y 2 ∂x (1, 0) = lim ∂x = lim = 0. y→0 y→0 ∂y∂x y y Analog se calculeaz˘ ¸i ˆ punctul (1, 1). a s ın b. Derivatele partiale de ordinul ˆ ai ˆ ¸ ıntˆ ıntr-un punct arbitrar sunt: ∂g ∂g ∂g (x, y, z) = eyz , (x, y, z) = xzeyz , (x, y, z) = xyeyz . ∂x ∂y ∂z ˆ (0, 0, 0) toate derivatele partiale de ordinul al doilea sunt nule. ˆ punctul In ¸ In (1, 1, 1), avem: ∂2g ∂2g ∂2g (1, 1, 1) = e = (1, 1, 1), (1, 1, 1) = 0, ∂x2 ∂y∂x ∂z∂x celelalte calculˆndu-se analog. a 4. Fie f : R3 → R2 , f (x, y, z) = (x2 − yz, y 2 − z 2 ). S˘ se calculeze, a 1 2 folosind definitia, derivata dup˘ directia h = ( 3 , 2 , 3 ) a functiei f ˆ punctul ¸ a ¸ ¸ ın 3 (x, y, z) = (1, 1, 2). Solutie ¸ Aplicˆnd definitia, obtinem: a ¸ ¸
1 2 f (1, 1, 2) + t( 3 , 2 , 3 ) − f (1, 1, 2) df 3 (1, 1, 2) = lim = t→0 dh t

4.2. DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸ −1 − 4 t − 1 t2 , −3 − 4 t − (−1, −3) 3 3 3 t 4 4 = − ,− . 3 3

115

= lim

t→0

5. Fie f : R3 → R2 , f (x, y, z) = (x3 − y 3 , x3 + y 3 + z 3 ). S˘ se calculeze a 1 √ (1, −1, 2) a lui f ˆ punctul (1, −1, 1). derivata dup˘ directia h = 6 a ¸ ın Solutie ¸ Se aplic˘ definitia (ca ˆ exercitiul precedent). a ¸ ın ¸ 6. S˘ se calculeze laplacianul urm˘toarelor functii: a a ¸ a. f : R2 \ {(0, 0)} → R, f (x, y) = ln(x2 + y 2 ). b. g : R3 \ {(0, 0, 0)} → R, g(x, y, z) = ln(x2 + y 2 + z 2 ). 1 c. h : R2 \ {(0, 0)} → R, h(x, y) = . 2 + y2 x 1 d. k : R3 \ {(0, 0, 0)} → R, k(x, y, z) = . 2 + y2 + z2 x Solutie ¸ Laplacianul unei functii f de n variabile, este, prin definitie: ¸ ¸ ∆f = ∂2f ∂2f ∂2f + + ... + 2 . ∂xn ∂x2 ∂x2 1 2

O functie al c˘rei laplacian este nul se nume¸te functie armonic˘. ¸ a s ¸ a a. Calcul˘m derivatele partiale: a ¸ ∂f 2x (x, y) = 2 , ∂x x + y2 2y ∂f (x, y) = 2 ∂y x + y2 ∂2f 2y 2 − 2x2 (x, y) = 2 , 2 ∂x (x + y 2 )2 ∂2f 2x2 − 2y 2 (x, y) = 2 , ∂y 2 (x + y 2 )2 ¸i deci ∆f = 0. s b. Derivatele partiale: ¸ ∂g 2x (x, y, z) = 2 , ∂x x + y2 + z2

z) = . ∂k (x. ¸i deci ∆h = s 1 (x2 + y 2 )3 d.116 CAPITOLUL 4. y. deci ∆g = 2(x2 + y 2 + z 2 )−2 . s −x (x2 + y 2 + z 2 )3 2x2 − y 2 − z 2 . z) = ∂x ∂2k (x. y) = (0. are derivate partiale de ordinul ˆ ai a a a ¸ ıntˆ ˆ orice punct ¸i nu este diferentiabil˘ ˆ origine. y) = (0. y) = (x2 + y 2 )−1 .y)→(0. (x. g(x. deci ∆f = 4(x2 + y 2 )−2 . y. y) = ¸ dac˘ (x. ∂x2 (x + y 2 + z 2 )2 ¸i deci ∆g = s 2 . x2 + y 2 + z 2 c. y) = ∂x2 −x (x2 + y 2 )3 2x2 − y 2 (x2 + y 2 )5 . 0) a . z) = 2 . 7. z) = (x2 + y 2 + z 2 )−1 . Derivatele partiale: ¸ ∂h (x. (x2 + y 2 + z 2 )5 . y) = 2 . z) = ∂x2 ¸i deci ∆k = 0. ∂x2 (x2 + y 2 + z 2 )3 √ xy x2 +y 2 0 dac˘ (x. ın s ¸ a ın Solutie ¸ Din inegalitatea: |f (x. deci functia ¸ (x. y) = ∂x ∂2h (x. S˘ se calculeze laplacianul functiilor: a ¸ a. ∂x2 (x + y 2 )3 ∂2g 6x2 − 2(y 2 + z 2 ) b. b. Fie functia f (x.0) 8. Solutie ¸ 6x2 − 2y 2 ∂2f a. . y. y) = 0. (x. Derivatele partiale: ¸ . 0) a S˘ se demonstreze c˘ f este continu˘. f (x. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ ∂2g 2y 2 + 2z 2 − 2x2 (x. y)| ≤ |x| rezult˘ a lim f (x. y. y.

f (x. y) = (0. 0) functia are a a ın ¸ derivate partiale de ordinul ˆ ai. 0)x + (0. (se pot folosi coordonatele ¸ a a a a polare). y) = x3 − y = (x. S˘ se studieze continuitatea ¸i existenta derivatelor partiale ˆ origine a s ¸ ¸ ın pentru functiile: ¸ x  √ 3 −y dac˘ (x. g(x. ¸ ıntˆ ¸ ın ¸ ∂f ∂f obtinem: ¸ (0. (x.0) x2 + y 2 ρ(ρ2 cos3 ϕ − sin ϕ) = lim = − sin ϕ. y) = Solutie ¸ a. y→0 y |y| y x2 + y 2 .y)→(0. 0) −y = lim = −∞. a ¸ ın ın b.y)→(0. 0)(x. 0) = (0. y) =  0 dac˘ (x. 0) a b. 0) = 0.) x lim contradictie cu faptul c˘ aceast˘ limit˘ nu exist˘. y) = ∂f ∂f (0. 0) a 0 dac˘ (x. y) − f (0. ∂x ∂y Din definitia diferentiabilit˘¸ii ar trebui ca: ¸ ¸ at f (x. 2 + y2 x2 + y 2 (x. 0) − f (0. y) = (0. atunci a a ¸ a ın a diferentiala sa ar fi aplicatia identic nul˘ deoarece: ¸ ¸ a df (0.y)→(0. Din inegalitatea: |f (x. 0) a lim . 0) = lim = 0. ∂x ∂y Demonstr˘m acum c˘ f nu este diferentiabil˘ ˆ origine. lim f (x. y) − f (0. y) = (0. 0)(x.0)  x  √3 −y2  x2 +y 2 dac˘ (x. ρ→0 ρ deci functia nu este continu˘ ˆ origine. y)| ≤ . 9. y) = (0. studiind existenta lor ˆ origine (cu definitia). 0) a x2 +y 2 a.y)→(0. dac˘ ar fi.4. y) xy = lim = 0. DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸ 117 este continu˘.0) (x. 0)y = 0. x→0 x |x| x→0 x lim lim f (0. y) = (0.2. Este evident c˘ ˆ orice punct (x. 0) − df (0. rezult˘ c˘ functia g este continu˘ a a ¸ a y→0 deci f nu este derivabil˘ partial ˆ raport cu y ˆ origine. ¸ a ın Studiem acum existenta derivatelor partiale: ¸ ¸ x3 f (x.

y) =   √ xy2  x2 +y 4 dac˘ (x. y. z) = (0. ın Studiem acum existenta derivatelor partiale: ¸ ¸ g(x. 0) x2 = lim = 0. dar ˆ orig¸ ın ın ∂f ine nu sunt continue deoarece lim (x. y) = (0. y. y) = (0. y) = (x. + y2 . y) = (0. y) = (0.118 CAPITOLUL 4.y)→(0. 0) − g(0. y) = (0. y) = (0.0) lim x2 + y 2 sin x2 1 = 0. y) = (0. 0) a 0 dac˘ (x. y) = 0 dac˘ (x. y) − g(0. 0. derivatele partiale fiind con¸ ın ın ¸ tinue. 0). a a Studiem diferentiabilitatea ˆ origine (ˆ rest. z) =   √ xy2 z  0 dac˘ (x. y) = (0. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ ˆ origine.0) coordonatele polare). y) = ∂x ∂f (x. 0)(x. se obtine: a ¸ ıntˆ ¸ ∂f (x.y)→(0. 0) − df (0. 0) a dac˘ (x. 0) a Derivatele partiale sunt continue ˆ orice punct (x.0) x2 + y 2 lim = (x. y) − f (0. Calculˆnd derivatele partiale de ordinul ˆ ai. 0) a 0 dac˘ (x. 0) a 0 dac˘ (x. 0) a. deci g nu este derivabil˘ partial ˆ raport cu y ˆ a a a ¸ ın ın origine. y) nu exist˘ (se pot folosi a ∂x (x. 0) a x2 +y 4 +z 2 1 2y sin x2 +y2 − 2y x2 +y 2 1 cos x2 +y2 dac˘ (x. 0) a Solutie ¸ a. 0) a b. functia este diferentiabil˘): ¸ ¸ a f (x. 0. y) = (0. z) = (0. x→0 x→0 |x| x lim y→0 lim g(0. 0) −y = lim . Am demonstrat deci c˘ f nu este de clas˘ C 1 pe R2 . y→0 |y| y Ultima limit˘ nu exist˘. y. 0) a c.y)→(0. 10. S˘ se demonstreze c˘ urm˘toarele functii sunt diferentiabile ˆ origa a a ¸ ¸ ın ine dar nu sunt de clas˘ C 1 : a 1 a (x2 + y 2 ) sin x2 +y2 dac˘ (x. f (x. h(x. g(x. y) = ∂y 1 2x sin x2 +y2 − 2x x2 +y 2 1 cos x2 +y2 dac˘ (x.

x2 + y 2 xy 2 = 0. y) = (0.y)→(0. L˘s˘m ca exercitiu faptul c˘ h nu este de clas˘ C 1 . 0) = (x. y. y) = 2 .z)→(0.0) x2 + y 2 + z 2 lim = deoarece: x2 lim xy 2 z = 0. Derivatele partiale ˆ origine sunt toate nule (se ¸ a ın ¸ ın aplic˘ definitia). y) = 2 ∂y (x + y 4 ) x2 + y 4 Evident.y)→(0. 0) derivatele partiale sunt: b.y.0) ∂x Demonstr˘m c˘ g este diferentiabil˘ ˆ origine: a a ¸ a ın deci lim g(x.0) . 0. y→0 ∂x 2 lim ∂g nu exist˘.0) c.. 0) = 0.y)→(0.y. (x. ˆ origine derivatele partiale sunt nule.4.0. demonstr˘m c˘ h este aa ¸ a a a a diferentiabil˘ ˆ origine. ¸ ın ¸ Derivatele partiale nu sunt continue ˆ origine. diferentiabilitatea: a ¸ ¸ f (x.0) (x. y) − g(0. DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸ deci f este diferentiabil˘ ˆ origine.0. x2 + y 4 + z 2 x2 + y 2 + z 2 xz ≤ 1 ¸i s + y4 + z2 (x. ∂x ∂g ∂x : 119 x→0 ∂g 2 1 (y . y) = . 0) = lim (x. (cu definitia). x2 + y 4 x2 + y 2 x2 lim (x.0) x2 + y 2 lim deoarece: x ≤ 1 ¸i s + y4 y2 = 0.z)→(0. In ¸ ∂g y6 (x. ¸ a ın ˆ puncte (x. demonstr˘m pentru ¸ ın a lim ∂g (x. a (x. ∂x (x + y 4 ) x2 + y 4 ∂g 2xy 5 . z) − f (0.2.y)→(0.

yn ) = . mx) = lim e x→0 − (mx)2 x2 + 2 (mx)2 x = e− 1 +m2 m2 . a. ¸ xy sin x2 −y2 dac˘ (x. n ) → (0. yn ) = 0. Derivatele partiale de ordinul ˆ ai sunt: ¸ ıntˆ ∂f (x. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ lim y2 = 0. 0) a 2 2 . este functia f de clas˘ C 2 ın ¸ a ∂x∂y ∂y∂x pe R2 ? Solutie ¸ a. S˘ se arate c˘ f este de clas˘ C a a a b. yn ) = ( n . Pentru a demonstra c˘ functia nu este continu˘ ˆ origine.0) 11. yn ) = ( n2 . n→∞ Derivatele partiale: ¸ ∂f ∂f (0. s ın xy 2 dac˘ (x.0. ∂x ∂y b. y) = (0. 0). y) = e − 2 x2 + y2 y2 x dac˘ xy = 0 a 0 dac˘ xy = 0 a Solutie ¸ a. n→∞ 2 lim f (xn . Fie functia f (x. totu¸i au derivate partiale ˆ acest punct. S˘ se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea ˆ orice a ¸ ın ∂2f ∂2f punct ¸i s˘ se calculeze s a ¸i s ˆ origine. a Derivatele partiale ˆ origine sunt ambele nule (rezult˘ direct din definitia ¸ ın a ¸ functiei). y) = ∂x −y y sin x2 +y2 + x 2 2 2 2 4x2 y 3 (x2 +y 2 )2 x −y cos x2 +y2 dac˘ (x.z)→(0. x2 + y 2 + z 2 (x. 0) = (0. 0) a x +y 12.y. Pentru a demonstra c˘ functia nu este continu˘ ˆ origine. calcul˘m: a ¸ a ın a x→0 lim g(x. se pot cona ¸ a ın 1 1 1 1 sidera ¸irurile: (xn . y) = (0. 0) ¸i (xn . 0) a x2 +y 4 a. y) = (0. n ) → (0. y) = ¸ 0 dac˘ (x. 0) = 0. f (x. 0) a 0 dac˘ (x. 0) a    b. g(x. S˘ se demonstreze c˘ urm˘toarele functii nu sunt continue ˆ origa a a ¸ ın ine. y) = (0. s s atunci: 1 lim f (xn . y) = 0 dac˘ (x. deci limita nu exist˘ (depinde de m). y) = (0.120 CAPITOLUL 4. 0) a 1 pe R2 . y) = (0.

(0. 0) = lim y→0 ∂y∂x deci functia nu este de clas˘ C 2 (R2 ). 0) = lim = sin 1. y) = ¸ 0 dac˘ (x. y = 1. Fie functia: f (x. 0) a 3x3 y 2 +xy 4 ∂f dac˘ (x. deci f este de clas˘ C 1 pe R2 . y) = (0. S˘ se arate f are derivate partiale mixte de ordinul al doilea ˆ orice a ¸ ın ∂2f ∂2f punct ¸i s˘ se calculeze s a ¸i s ˆ origine. ¸ a 14. S˘ se studieze existenta derivatelor partiale ¸i a diferentialei ˆ origa ¸ ¸ s ¸ ın xy 2 −yx2 dac˘ (x. y) = ¸ ∂2f (0. . a. 0) a x2 +y 2 ine pentru functia: f (x. 0) = lim x→0 ∂x∂y ∂2f (0. 0). 0) a (x2 +y 2 )2 (x. S˘ se arate c˘ f este de clas˘ C a a a b. 0) a 2 2 ∂f ∂f ¸i s sunt continue. y) = (0. 0) a (x2 +y 2 )2 (x. y) = (0. y) = (0. DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸ ∂f (x. este functia f de clas˘ C 2 ın ¸ a ∂x∂y ∂y∂x pe R2 ? Solutie ¸ Derivatele partiale de ordinul ˆ ai sunt: ¸ ıntˆ y 5 −x2 y 3 ∂f dac˘ (x. 0) a x 0 dac˘ (x. cele dou˘ derivate mixte de ordinul al doilea ar a fi trebuit s˘ fie egale. 0) a 0 dac˘ (x.2.4. atunci. 0) a ∂f ∂y (x. a dac˘ (x. 0) a 1 pe R2 . y) = ∂y x sin x2 −y2 − x +y 2 2 121 4y 2 x3 (x2 +y 2 )2 −y cos x2 +y2 dac˘ (x. 0) = lim = − sin 1. y) = (0. y) = 0. a ∂x ∂y b. conform teoremei ¸ a a de simetrie a lui Schwartz. dac˘ ar fi fost. y) = (0. x→0 y→0 ∂x∂y x ∂y∂x y Functia nu este de clas˘ C 2 pe R2 . y) = (0. y) = (0. y) = (0. y) = ∂x 0 dac˘ (x. 0) a Derivatele partiale de ordinul al doilea ˆ origine: ¸ ın 13. functia are derivate partiale de ordinul al doilea ˆ orice punct ¸ ¸ ın (x. 0) xy 3 x2 +y 2 x ∂f ∂x (0. y) = ∂x 0 dac˘ (x. Evident. studiem existenta derivatelor mixte ˆ origine (cu definitia): ¸ ın ¸ Se demonstreaz˘ c˘ a a ∂2f x sin 1 ∂2f y sin(−1) (0. y) = (0. y) = (0.

FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ Solutie ¸ Functia are derivate partiale ˆ orice punct. Rezult˘: grada f = (1. f (x. Deci maximul se obtine atunci cˆnd s are aceea¸i directie ¸i acela¸i sens cu ¸ a s ¸ s s 1 a grada f.122 CAPITOLUL 4. y. grada f ). 15. 4). ∞) × (0. S˘ se s a df determine versorul s stiind c˘ a (a) este maxim. f (x. S˘ se calculeze jacobienii transform˘rilor ˆ coordonate polare. 1. 0. grada f ) = ds = grada f · cos (s. ϕ) ∈ (0. a 17 17. ϕ. 1). dar nu este diferentiabil˘ ˆ ¸ ¸ ın ¸ a ın origine. (ρ. 3 16. S˘ se s a df (a) este minim. −4) ⇒ s = √ (1. Fie f : R3 → R . 1. 2). Fie f : R3 → R . . ρ sin ϕ). s Solutie ¸ Transformarea ˆ coordonate polare este: ın (x. (ρ. z) = x2 + yz − xy ¸i a = (1. z) = xy 2 − 2xyz ¸i a = (2. z). Jacobianul ˆ ıntr-un punct arbitrar (ρ. z) ∈ (0. 1. ϕ) este: D(x. y) = det D(ρ. 0. 1) ⇒ s = √ (1. cilina a ın drice ¸i sferice. a s ¸ s 1 Rezult˘: grada f = (−1. y. y) = (ρ cos ϕ. 2π). z) = (ρ cos ϕ. ρ sin ϕ. ϕ) cos ϕ −ρ sin ϕ sin ϕ ρ cos ϕ =ρ Transformarea ˆ coordonate cilindrice este ın (x. ∞) × (0. 2π) × R. 1. determine versorul s stiind c˘ a ds Solutie ¸ Repetˆnd rationamentul din exercitiul anterior. 1). rezult˘ c˘ minimul se obtine a ¸ a a ¸ atunci cˆnd s are aceea¸i directie ¸i sens opus cu grada f . y. ds Solutie ¸ df (a) = s · grada f = s · grada f · cos (s.

Se calculeaz˘ a ∂mf (x. (1. S˘ se calculeze aproximarea liniar˘ ˆ jurul originii a functiei a a ın ¸ f (x. y. 0) ¸i (1. −1) = 1. −1). y. Fie functia f : R2 → R. k ≤ m ≤ n. −1))(x. S˘ se scrie polinomul Taylor ¸ a de gradul n asociat functiei f ˆ punctele (0. D(ρ. y) = 1 + = Tn (f. f (x. (0. 0) = 1. π)×(0. z) = x+1 (y + 1)(z + 1) . 19. ¸ ın s Solutie ¸ Fie m.2. ρ cos θ). z) = (ρ sin θ cos ϕ. Jacobianul ˆ ıntr-un punct arbitrar este: sin θ cos ϕ ρ cos θ cos ϕ −ρ sin θ sin ϕ D(x. ϕ) cos θ −ρ sin θ 0 18. z) 0 0 1 Transformarea ˆ coordonate sferice este ın   123 (x. ϕ) ∈ (0. θ. y) = ex+y . ∞)×(0. θ. ρ sin θ sin ϕ. z)   = det  sin ϕ ρ cos ϕ 0  = ρ. k ∈ N. y) = 1 + 1 ((x − 1) + (y + 1))+ 1! 1 1 + ((x − 1)2 + 2(x − 1)(y + 1) + (y + 1)2 ) + . 1! 2! n!   Rezult˘ a Tn (f. ϕ. 0))(x. y) = ex+y ∂xk ∂y m−k ¸i deci s ∂mf ∂mf (0.4. 2π)... D(ρ. DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸ Jacobianul ˆ ıntr-un punct arbitrar este: cos ϕ −ρ sin ϕ 0 D(x. (ρ. ∂xk ∂y m−k ∂xk ∂y m−k 1 1 1 (x + y) + (x + y)2 + . z)   = det  sin θ sin ϕ ρ cos θ sin ϕ ρ sin θ cos ϕ  = ρ2 sin θ. + (x + y)n . y. 0)).. + ((x − 1) + (y + 1))n = 2! n! Tn (f. y. (0. (1.

0) = − . 1) este ¸ ın f (1 + h. 1)h + (1.124 Solutie ¸ Se calculeaz˘ a CAPITOLUL 4. (0. a ıntˆ √ 22. 1) = . y. 1)h2 + 2 ∂x2 ∂x∂y ∂y ˆ particular pentru h = 0. 01 3 0. (1. 3. 0) = (0. (1. (0. 1) = − . 02. ¸ ın Solutie ¸ Se calculeaz˘ a 1 ∂f 1 ∂2f ∂f 1 (1. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ ∂f 1 ∂f ∂f 1 (0. obtinem valoarea aproximativ˘ In s ¸ a cerut˘. 0))(x. folosind polinomul Taylor a √ √ de gradul 2 asociat functiei f (x. 0. 1 ¸i k = −0. 2 (1. y) = x 3 y ˆ punctul (1. Solutie ¸ Se calculeaz˘ polinomul Taylor de gradul ˆ ai. S˘ se calculeze aproximativ e−0. a 21. z) = 1 + (x − y − z). a Solutie ¸ Se poate folosi polinomul Taylor de gradul al doilea asociat functiei ¸ √ f (x. 1 + k) ≈ f (1. 1) = . 0) = .2 4 1. 2 ∂x∂y 6 ∂y 9 Aproximarea de ordinul 2 a functiei f ˆ jurul punctului (1. 97 . 0. y) = ex 4 y. ∂x 2 ∂y 3 ∂x 4 ∂2f 1 ∂2f 2 (1. 0. S˘ se determine aproximarea liniar˘ a functiei f (x. 1)k + ∂x ∂y + ∂2f ∂2f ∂2f (1. 1) + 1 2! 1 1! ∂f ∂f (1. 2 +y 2 ˆ ın . y) = x2 ex a a ¸ jurul punctului (1. ∂x 2 ∂y ∂z 2 Aproximarea cerut˘ este polinomul Taylor de gradul ˆ ai: a ıntˆ 1 T1 (f. (1. −1). 1) = . 1) = − . 1). 2 √ √ 20. 1)k 2 . 1)hk + 2 (1. 0. S˘ se calculeze aproximativ 1.

2 +y x + y2 .. y) | xy = 0}. 0)x y = C 2 x y . y Solutie ¸ ˆ Intr-un punct (x. y) = − x2 y x dx + 2 dy. y) = k! j=0 k k=0 n 125 24. f (x. y) = dg(x. f (x. k}. S˘ se determine polinomul Taylor de gradul n al functiei a ¸ 2x+y ˆ origine. y) | y = 0}. 0))(x. y. y. . DERIVATE PARTIALE SI DIFERENTIALA ¸ ¸ ¸ 23. S˘ se calculeze diferentialele functiilor: a ¸ ¸ 2 \ {(x. y) = −arctg x . g : R2 \ {(x..4. (0. a. ∂xk−j ∂y j Rezult˘: a 1 k j k−j k−j j 1 k j ∂kf k−j j C (0. y) | x = 0}. y) = 2k−j e2x+y . 0. f (x.. 0))(x. ∀ m = i + j + k. g(x. y) ∈ R2 \{(x. z) = 1 (x + y + z)k . z) = e ın Solutie ¸ Analog cu exercitiul anterior: ¸ ∂mf (x. y) = e ın Solutie ¸ Derivatele partiale de ordinul k sunt: ¸ ∂kf (x. din domeniul comun al functiilor ¸ f ¸i g diferentialele sunt egale: s ¸ df (x. 1. Tn (f. z) = ex+y+z .2. ∂xi y j z k Rezult˘: a Tn (f. (0. k! k=0 n 25. y) = arctg y . y. ∀ j ∈ {0. S˘ se determine polinomul Taylor de gradul n al functiei a ¸ x+y+z ˆ origine. f : R x b. k! j=0 k ∂xk−j ∂y j k! j=0 k deci polinomul Taylor de gradul n ˆ origine este: ın 1 k j k−j k−j j C 2 x y .

S˘ se calculeze laplacianul s a 1 r functiilor g(x. Fie f ∈ C 2 (R2 ) ¸i fie g : R2 → R. s . y. z) = f (r). Fie r = x2 + y 2 + z 2 ¸i fie f ∈ C 1 (R). y. z) = f ¸ ¸i h(x. = 2y. = ∂f ∂f + ∂u ∂v ∂2g ∂ ∂2g = = ∂x∂y ∂y∂x ∂y = 2x ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v + + + 2 ∂u2 ∂y ∂v∂u ∂y ∂u∂v ∂y ∂v ∂y ∂2g ∂ = 2 ∂y ∂y ∂g ∂y = ∂2f ∂2f − 2 ∂u2 ∂v . FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ 4. g(x. = −2y. ¸ ıntˆ s ¸ Solutie ¸ Fie u = x2 + y 2 ¸i v = x2 − y 2 . Rezult˘: a ∂x ∂y ∂x ∂y ∂g ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f = + = 2x + ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u ∂v ∂g ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f = + = 2y − ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂u ∂v Derivatele partiale de ordinul al doilea: ¸ ∂2g ∂ = ∂x2 ∂x =2 ∂f ∂f + ∂u ∂v =2 + 2x ∂g ∂x = ∂ ∂f ∂f 2x + ∂x ∂u ∂v = = . ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v + + + ∂u2 ∂x ∂v∂u ∂x ∂u∂v ∂x ∂v 2 ∂x + 4x2 ∂g ∂x ∂2f ∂2f ∂2f + 2 +2 2 ∂u ∂u∂v ∂v = ∂ ∂f ∂f 2x + ∂y ∂u ∂v = 4xy = . derivatele partiale ale functiilor u ¸i v sunt: s ¸ ¸ s ∂u ∂u ∂v ∂v = 2x. y) = f (x2 + y 2 . x2 − y 2 ). ∂ ∂f ∂f 2y − ∂y ∂u ∂v =2 ∂f ∂f − ∂u ∂v =2 + 2y ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v + − − 2 ∂u2 ∂y ∂v∂u ∂y ∂u∂v ∂y ∂v ∂y + 4y 2 ∂2f ∂2f ∂2f −2 + 2 ∂u2 ∂u∂v ∂v .3 Diferentiala functiei compuse ¸ ¸ 26. S˘ se s a calculeze derivatele partiale de ordinul ˆ ai ¸i al doilea ale functiei g.126 CAPITOLUL 4. = 2x. = ∂f ∂f − ∂u ∂v 27.

∂x r ∂x2 r r3 deci ∆h = f (r) + 2 f (r). =f r3 ∂x2 1 r 1 r − x r3 2 −f 1 r 3x2 − r2 r5 Rezult˘ ∆g = a . s ∂f ∂p ∂f ∂q ∂f ∂r ∂f ∂f ∂f ∂u = + + = 2x + 2x + 2y ∂x ∂p ∂x ∂q ∂x ∂r ∂x ∂p ∂q ∂r ∂u ∂f ∂p ∂f ∂q ∂f ∂r ∂f ∂f ∂f = + + = 2y − 2y + 2x ∂y ∂p ∂y ∂q ∂y ∂r ∂y ∂p ∂q ∂r ∂2u ∂ 2 f ∂p ∂ 2 f ∂q ∂ 2 f ∂r ∂f + 2x + + =2 2 2 ∂x ∂x ∂p ∂p ∂p∂q ∂x ∂p∂r ∂x +2x +2x = 4x2 ∂ 2 f ∂r ∂q∂r ∂x ∂ 2 f ∂p ∂ 2 f ∂q + + ∂q∂p ∂x ∂q 2 ∂x ∂ 2 f ∂p ∂ 2 f ∂q ∂ 2 f ∂r + + 2 ∂r∂p ∂x ∂r∂q ∂x ∂r ∂x = +2 ∂f + ∂q + 2y ∂2f ∂2f ∂2f + 2 +2 +4xy ∂p2 ∂q ∂p∂q ∂2u = 4xy ∂x∂y ∂2f ∂2f ∂2f ∂f ∂f + +4y 2 2 +2 +2 ∂p∂r ∂q∂r ∂r ∂p ∂q + 4(x2 + y 2 ) ∂2f + ∂p∂r ∂2f ∂2f ∂2f − 2 + 2 ∂p2 ∂q ∂r . (r) = r3 ∂x r 127 Derivatele partiale ale functiei g: ¸ ¸ ∂g =f ∂x 1 r 1 f r4 − ∂2g x . x2 − y 2 . ¸ ¸ Solutie ¸ Fie p = x2 + y 2 . DIFERENTIALA FUNCTIEI COMPUSE ¸ ¸ Solutie ¸ Calcul˘m mai ˆ ai: a ıntˆ ∂ ∂x 1 r = −x ∂ x . Dac˘ f ∈ C 2 (R3 ) ¸i u(x. q = x2 − y 2 ¸i r = 2xy. r 28. = f (r) 2 + f (r) . y) = f (x2 + y 2 . Derivatele partiale ale functiei h: ¸ ¸ ∂h x2 r2 − x2 x ∂2h = f (r) .4. 2xy) s˘ se calculeze a s a derivatele partiale de ordinul al doilea ale functiei u.3.

rezult˘: ın ¸ a a y 2y y x2 + y 2 f ( ) + 3 f ( ) = 0. = −2f (x2 − y 2 ) + 4y 2 f (x2 − y 2 ) ∂y ∂y 2 ∂2u ∂2u ˆ + 2 = 0. ∂x2 ∂y 2u ∂ ∂u = 2xf (x2 − y 2 ) . FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ +4(x2 − y 2 ) ∂2u = 4y 2 ∂y 2 ∂f ∂2f +2 ∂q∂r ∂r + 4xy ∂2f ∂2f − ∂p∂r ∂q∂r + ∂2f ∂2f ∂2f + 2 −2 ∂p2 ∂q ∂p∂q +4x2 ∂2f ∂f ∂f +2 −2 . y) = f ( x ) este armonic˘. S˘ se afle f ∈ C 2 (R) ¸tiind c˘ functia u(x. = 2f (x2 − y 2 ) + 4x2 f (x2 − y 2 ). cu a. Fie a ∈ R ¸i fie g ¸i h dou˘ functii de clas˘ C 2 pe R. a s a ¸ a Solutie ¸ y ∂2v y2 ∂v y 2y y y = − 2f ( ) . 2 ∂r ∂p ∂q 29.128 CAPITOLUL 4. ∂x ∂x2 ∂u ∂2u = −2yf (x2 − y 2 ) . S˘ se afle f ∈ C 2 (R) ¸tiind c˘ functia v(x. ¸ y 31. armonic˘ pe R a Solutie ¸ ∂2u ∂2u O functie este armonic˘ dac˘ satisface relatia ¸ a a ¸ + 2 = 0. ˆ final se a ın Inlocuind ˆ ın ∂x2 ∂y obtine f (t) = at + b. = 3f ( ) + 4f ( ) 2 ∂x x x ∂x x x x x 2v ∂v 1 y ∂ 1 y = f( ). 2 ∂y ∂x Solutie Calcul direct. rezult˘ 4(x2 + y 2 )f (x2 − y 2 ) = 0. y) = g(x − ay) + h(x + ay) verific˘ ecuatia coardei vibrante: a a ¸ ∂2f ∂2f − a2 2 = 0. S˘ se demons s a ¸ a a streze c˘ f (x. b ∈ R arbitrar fixate. 4 x x x x . y) = f (x2 − y 2 ) este a s a ¸ 2. ¸ 30. 2 ∂y x x ∂y x x ˆ Inlocuind ˆ ecuatia dat˘. = 2 f ( ).

∂ϕ ρ2 . = ρ cos ϕ. f (t) t +1 ¸i deci s f (t) = a · arctg(t) + b cu a. DIFERENTIALA FUNCTIEI COMPUSE ¸ ¸ Notˆnd t = a y x 129 se obtine (dup˘ calcule): ¸ a f (t) −2t = 2 . = −ρ sin ϕ. ∂x ∂x ∂y ∂y = cos ϕ. = sin ϕ + . x = ρ cos ϕ.3. 2 ∂ρ ρ ∂ϕ2 ρ ∂ρ Solutie ¸ Fie f ∈ C 2 (R2 ). ∂ρ ∂ϕ ∂ρ ∂ϕ ∂f ∂x ∂f ∂y ∂f ∂f ∂f = + = cos ϕ + sin ϕ ∂ρ ∂x ∂ρ ∂y ∂ρ ∂x ∂y ∂f ∂f ∂x ∂f ∂y ∂f ∂f = + = (−ρ sin ϕ) + ρ cos ϕ. = sin ϕ. S˘ se demonstreze c˘ laplacianul ˆ coordonate polare este: a a ın ∆f = 1 ∂2f 1 ∂f ∂2f + 2 + . 32. ∂ϕ ρ2 ∂2f ∂2f ∂ 2 f sin ϕ cos ϕ ∂ 2 f cos2 ϕ ∂f cos2 ϕ = sin2 ϕ + 2 + + − ∂y 2 ∂ρ2 ∂ρ∂ϕ ρ ∂ϕ2 ρ2 ∂ρ ρ −2 ∂f sin ϕ cos ϕ . b ∈ R arbitrar fixate. rezult˘: a ∂f ∂f sin ϕ ∂f ∂f ∂f cos ϕ ∂f = cos ϕ − . ∂x ∂ρ ∂ϕ ρ ∂y ∂ρ ∂ϕ ρ ∂2f ∂ = 2 ∂x ∂x = ∂f ∂x = cos ϕ ∂ ∂ρ ∂f ∂x − sin ϕ ∂ ρ ∂ϕ ∂f ∂x = ∂2f ∂ 2 f sin ϕ cos ϕ ∂ 2 f sin2 ϕ ∂f sin2 ϕ cos2 ϕ − 2 + + + ∂ρ2 ∂ρ∂ϕ ρ ∂ϕ2 ρ2 ∂ρ ρ +2 ∂f sin ϕ cos ϕ . (ˆ necunoscutele a ın ∂f ∂x ¸i s ∂f ∂y ). y = ρ sin ϕ. ∂ϕ ∂x ∂ϕ ∂y ∂ϕ ∂x ∂y Rezolvˆnd sistemul.4.

dt2 y 34. y) → (t. ∂x ∂y Solutie ¸ Se calculeaz˘ derivatele partiale de ordinul ˆ ai ale lui z. unde u = xy. Din x = et . y) → (u. etc. d2 y + 2y = 0. rezult˘ t = ln x ¸i a dy s d 2 ın dt s dt dt 1 −t . a ¸ ıntˆ 1 35. Ce devine ecuatia ¸ 2 dx dx t ? dac˘ se face schimbarea de variabile (x. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ ∆f = ∂2f 1 ∂2f 1 ∂f + 2 + . y Solutie ¸ Se calculeaz˘: a ∂z ∂z ∂u ∂z ∂v ∂z 1 ∂z = + =y + . dx dt dx dt d2 y d = dx2 dx Ecuatia devine: ¸ dy −t d e = dt dt dy −t dt e = e−2t dt dx d2 y dy − dt2 dt . dx dt dx x dt dt 2z 2z ∂ ∂ 36. S˘ se demonstreze c˘ functia z(x. Ce devine ecuatia x2 2 − y 2 2 = 0 prin schimbarea de variabile ¸ ∂x ∂y x (x. ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u y ∂v . unde t = . v = . rezult˘: deci dx = x = e a 33. y) → (t.130 ˆ concluzie: In CAPITOLUL 4. y). etc. Fie ecuatia diferential˘ x2 ¸ ¸ a dy dt dy −t dy = = e . x Solutie ¸ Se calculeaz˘ a dy dy dt 1 dy dy = =− 2 = −t2 . Ce devine ecuatia x2 y + 2xy + 2 y = 0 dac˘ se face schimbarea ¸ a x 1 de variabile (x. unde x = e a Solutie ¸ 2 2y ¸ a s Calcul˘m dx ¸i dxy ˆ functie de dy ¸i d 2 . y) = xy + xe x verific˘ ecuatia a a ¸ a ¸ x ∂z ∂z + = xy + z. ∂ρ2 ρ ∂ϕ2 ρ ∂ρ dy d2 y +x + 2y = 0. y). v).

u = x. ∂x ∂y 131 folosind schimbarea de variabile: (x. se obtine: ∂w = 0.4. unde. =− 2 =− ∂x ∂y ∂x x u ∂y y u ∂z ∂ = ∂x ∂x u uw + 1 = ∂ ∂u u uw + 1 (uw + 1)2 u uw + 1 uv + 1 uw + 1 2 2 . Rezult˘ deci c˘ w este o ın ¸ ¸ a ¸ a a ∂u functie constant˘ ˆ raport cu variabila u. uv + 1 uw + 1 Se calculeaz˘ acum derivatele partiale ale lui u ¸i v ˆ raport cu x ¸i y: a ¸ s ın s ∂u ∂v 1 1 ∂u 1 ∂v uv + 1 = 1. ∂u ∂ + ∂x ∂v ∂w ∂v u uw + 1 ∂v = ∂x = ∂ ∂z = ∂y ∂y u uw + 1 = 1 − u2 ∂w − ∂u . y = . deci w = f (v). ∂v = ˆ Inlocuind ˆ ecuatia initial˘. y ¸i z ˆ functie de u. v. u uw + 1 ∂v = ∂y ∂ ∂u ∂u ∂ + ∂y ∂v ∂w . unde f este o ¸ a ın functie arbitrar˘ de clas˘ C 1 pe R. y) care verific˘ ecuatia a ¸ a ¸ x2 ∂z ∂z + y2 = z2. O alt˘ metod˘ const˘ ˆ a calcula: a a a ın ∂w 1 ∂z 1 ∂w 1 ∂z =− 2 + 2. = 2 = 2.3. w). y. =− 2 ∂x z ∂x x ∂y z ∂y . v = 1 1 1 1 − . Rezult˘ ¸ a a a 1 1 − =f z x deci z(x. v ¸i w. y x x 1 y − 1 x . S˘ se determine functiile z = z(x. se a a ın ıntˆ s ın ¸ s obtine: ¸ u u x = u. DIFERENTIALA FUNCTIEI COMPUSE ¸ ¸ 37.w= − . z) → (u. = 0. y x z x Solutie ¸ O metod˘ const˘ ˆ a calcula mai ˆ ai x.z= . y) = 1 + xf 1 1 − .

∂x ∂y y x2 − 2yxn−3 f . Fie f ∈ C 1 (R) ¸i n ∈ N . . Se deriveaz˘ ˆ continuare relatia ( ) ˆ raport cu t. In ¸ ¸ b. x ∂x ∂y ∂z ∂ ∂ ∂ 2 b. tz) + y (tx. O functie f : D → R se nume¸te omogen˘ de grad r pe D dac˘ ¸ s a a f (t(x1 . x2 . x2 . ty. tz) = rtr−1 f (x. Operatori diferentiali ¸ Fie V = P i + Qj + Rk un cˆmp de vectori de clas˘ C 2 pe un deschis U ⊆ R3 a a . ∀t ∈ R∗ . ∂z ∂y = xn−2 f y x2 . ty... rezult˘: a x ∂f ∂f ∂f (tx. S˘ se arate c˘ orice functie omogen˘ de grad r pe R3 satisface relatiile: a a ¸ a ¸ ∂f ∂f ∂f +y +z = rf .. ty. ∂x ∂y ∂z Solutie ¸ a. ∂x ∂x x ∂y ∂y ∂w ∂w ∂u ∂w ∂v = + . S˘ se demonstreze c˘ functia s a a ¸ z(x. tz) = tr f (x.. etc. a ın ¸ ın 40. z). se obtine relatia de la punctul a. Derivˆnd ˆ raport cu t relatia a ın ¸ f (tx.132 ¸i deci s CAPITOLUL 4. x2 . y) = xn f verific˘ ecuatia: a ¸ x Solutie ¸ ∂z = nxn−1 f ∂x y x2 y x2 ∂z ∂z + 2y = nz. . ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x Se calculeaz˘ apoi a 38. xn )) = tr f (x1 . xn ) ∈ D. y. y. a. tz) + z (tx. z) ( ) ∂x ∂y ∂z ˆ particular pentru t = 1. .... xn ).. ty. = −z 2 . 39. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ ∂z ∂w z 2 ∂z ∂w = −z 2 + 2. x +y +z f = r(r − 1)f . ∀(x1 ..

dW dV dV unde. g. r este un cˆmp vectorial. Operatorii diferentiali de ordinul ˆ ai sunt s a ¸ ıntˆ gradientul. da h. z) vectorul de pozitie ¸i cu In a ¸ s r = x2 + y 2 + z 2 norma sa. 41. ∂2f ∂2f ∂2f k. ∂x ∂y ∂z ∂P ∂Q ∂R (a) + (a) + (a). rot(gradf ) = 0. r4 . ∂x2 ∂y ∂z Solutie ¸ Calcul direct. ∂x ∂y ∂z × V )(a) = ∂Q ∂P (a) − (a) k. Evident. a ¸ dW dV dW f. iar r a este un cˆmp scalar. rot(f V ) = f rotV − V × gradf . ∂x ∂y (rotV )(a) = ( = ∂R ∂Q (a) − (a) i + ∂y ∂z ∂P ∂R (a) − (a) j + ∂z ∂x ˆ cele ce urmeaz˘ vom nota cu r = (x. div(V × W ) = W rotV − V rotW . grad(V W ) = W × rotV + V rotW + + . au loc relatiile: a ¸ a. pentru orice vector constant a. este derivata dup˘ directia W a lui V .4. DIFERENTIALA FUNCTIEI COMPUSE ¸ ¸ 133 ¸i f ∈ C 2 (U ) (cˆmp scalar). c. rot(V × W ) = V divW − W divV + − . S˘ se calculeze divergenta cˆmpului vectorial a ¸ a V =r+ kr r. div(f V ) = f divV + V gradf . i. ∀α ∈ R. a Pentru orice cˆmpuri vectoriale V ¸i W ¸i orice cˆmpuri scalare f ¸i g de a s s a s clas˘ C 2 . definiti pentru orice a ∈ U astfel: ¸ s ¸ (gradf )(a) = ( f )(a) = (divV )(a) = ( V )(a) = ∂f ∂f ∂f (a)i + (a)j + (a)k. div(gradf ) = ∆f = + 2 + 2. grad(f g) = f gradg + ggradf . grad(a r) = a. d. dV W e. dW dV df = agradf. j.3. b. gradrα = αrα−2 r. y. divergenta ¸i rotorul. div(rotV ) = 0.

134

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

unde k este versorul axei Oz, k = (0, 0, 1). Solutie ¸ kr kr kr divr + rgrad divV = div r + 4 r = 3 + 4 r r r4 =3+3

=

kr 1 + r 4 grad(k r) + (k r)gradr−4 = 4 r r kr +r r4 k (k r) −4 6 r 4 r r = 3.

=3+3

1 42. S˘ se calculeze rotorul cˆmpului vectorial V = (k × r). a a r Solutie ¸ 1 1 1 rotV = rot k×r = rot(k × r) − (k × r) grad = r r r = 1 r k divr − r divk + dr dk − dr dk + (k × r) r 2k . = 3 r r

43. S˘ se verifice c˘ urm˘toarele transform˘ri sunt difeomorfisme ¸i s˘ a a a a s a se calculeze jacobianul transform˘rii inverse: a a. F : (0, ∞) × (0, 2π) → R2 \ {(0, 0)}, F (ρ, ϕ) = (ρ cos ϕ, ρ sin ϕ). x y b. G : R2 \ {(0, 0)} → R2 \ {(0, 0)}, G(x, y) = . , x2 + y 2 x2 + y 2 Solutie ¸ D(x, y) = ρ = 0, iar iacobianul a. Fie x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ; atunci D(ρ, ϕ) transform˘rii inverse este a D(ρ, ϕ) = D(x, y) b. Fie u = D(x, y) D(ρ, ϕ)
−1

=

1 . ρ

x y ,v = 2 . Atunci x2 + y 2 x + y2 D(u, v) 1 D(x, y) =− ¸i s = −(x2 + y 2 )2 . 2 + y 2 )2 D(x, y) D(u, v) (x

4.4. EXTREME LOCALE 44. Fie aplicatia ¸

135

F : {(x, y) ∈ R2 | x > 0, y > 0} → {(x, y) ∈ R2 | y > 0}, F (x, y) = (xy, 3y). S˘ se demonstreze c˘ F este un difeomorfism. a a Solutie ¸ Se demonstreaz˘ c˘ F este bijectiv˘. Evident, F este de clas˘ C 1 . Iacobianul a a a a intr-un punct arbitrar este 3y = 0, deci F este difeomorfism. Se poate calcula ¸i transformarea invers˘: F −1 (x, y) = 3x , y . s a y 2 45. S˘ se demonstreze c˘ aplicatia a a ¸ f : (0, ∞) × (0, ∞) → {(x, y) ∈ R2 | x > 0}, f (x, y) = xy, 1 2 y − x2 2

este un difeomorfism ¸i s˘ se calculeze inversa. s a Solutie ¸ Faptul c˘ f este difeomorfism local rezult˘ din faptul c˘ iacobianul este a a a nenul ˆ orice punct: det (Jf (x, y)) = x2 + y 2 = 0. ın Se arat˘ c˘ f este o bijectie ¸i a a ¸ s
 

f −1 (x, y) = 

x2 + y 2 − y, x2

x + y2 −y

.

4.4

Extreme locale

46. S˘ se calculeze extremele locale ale functiilor: a ¸ a. f : R2 → R, f (x, y) = x3 + y 3 − 6xy. b. g : R2 → R, g(x, y) = x3 + 8y 3 − 2xy. c. h : R2 → R, h(x, y) = x2 ye2x+3y . Solutie ¸ a. Punctele critice ale functiei f sunt solutiile sistemului: ¸ ¸
∂f ∂x ∂f ∂y

= 0 , adic˘ a = 0

3x2 − 6y = 0 3y 2 − 6x = 0

Rezult˘ dou˘ puncte critice: (0, 0) ¸i (2, 2). Pentru a decide dac˘ acestea a a s a

136

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

sunt puncte de extrem, se calculeaz˘ matricea hessian˘ (mai ˆ ai ˆ a a ıntˆ ıntr-un punct arbitrar):

Hf (x, y) =  ˆ punctele critice se obtine: In ¸ Hf (0, 0) =

∂2f ∂x2 ∂2f ∂y∂x

∂2f ∂x∂y ∂2f ∂y 2

 =

6x −6 −6 6y

0 −6 −6 0

¸i Hf (2, 2) = s

12 −6 −6 12

Valorile proprii ale matricei Hf (0, 0) sunt de semne contrare, deci (0, 0) nu este punct de extrem, iar valorile proprii ale matricei Hf (2, 2) sunt ambele strict pozitive, deci (2, 2) este punct de minim local. b. Punctele critice sunt (0, 0) ¸i ( 3 , 1 ). Primul nu este punct de extrem, iar s 1 6 al doilea este punct de minim local. c. Multimea punctelor critice este: {(0, y) | y ∈ R} ∪ {(−1, − 1 )}. Punctul ¸ 3 1 a (−1, − 3 ) este punct de minim (matricea hessian˘ are valorile proprii pozitive). ˆ punctele (0, y), criteriul cu matricea hessian˘ nu decide (exist˘ o In a a valoare proprie nul˘). Se evalueaz˘ semnul diferentei a a ¸ f (x, y) − f (0, y) = x2 ye2x+3y . Pentru puncte situate deasupra axei Ox (adic˘ y > 0), exist˘ un disc (de a a raz˘ suficient de mic˘, de exemplu y ), pe care diferenta f (x, y) − f (0, y) este a a ¸ 2 pozitiv˘, deci aceste puncte sunt minime locale. Analog, punctele situate a sub axa Ox sunt maxime locale. Pentru y = 0 (deci ˆ origine), diferenta ın ¸ f (x, y) − f (0, 0) nu p˘streaz˘ semn constant pe nici o vecin˘tate a lui (0, 0), a a a deci originea nu este punct de extrem. 47. S˘ se determine extremele locale ale functiilor: a ¸ 2 + y 2 + z 2 + 2x + 6y − 6z, (x, y, z) ∈ R3 . a. f (x, y, z) = x b. g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − xy + x − 2z, (x, y, z) ∈ R3 . 1 x y c. h(x, y, z) = + + + z, x = 0, y = 0, z = 0. x y z Solutie ¸ a. Functia f are un singur punct critic, (−1, −3, 3). Matricea hessian˘ ¸ a are toate valorile proprii strict pozitive, deci punctul (−1, −3, 3) este minim local. 2 b. Functia g are punctul critic (− 3 , − 1 , 1) care este minim local deoarece ¸ 3 valorile proprii ale hessianei sunt stict pozitive.

4.4. EXTREME LOCALE

137

c. Punctele critice sunt (1, 1, 1) ¸i (−1, 1, −1). Matricea hessian˘ ˆ s a ıntr-un punct arbitrar este

Hh (x, y, z) = 

2 x3 − y12

− y12
2x y3 − z12

0 − z12  
2y z3

0

Punctul (1, 1, 1) este minim local, iar (−1, 1 − 1) este maxim local. 48. S˘ se determine punctele de extrem local ale functiilor a ¸ f : R2 → R, f (x, y) = xy ¸i g : R3 → R, g(x, y, z) = xyz. s Solutie ¸ Singurul punct critic al functiei f este (0, 0) care nu este punct de extrem ¸ deoarece diferenta f (x, y) − f (0, 0) nu p˘streaz˘ semn constant pe nici o ¸ a a vecin˘tate a originii. Punctele critice ale functiei g sunt a ¸ (x, 0, 0), (0, y, 0), (0, 0, z), ∀x, y, z ∈ R. Functia nu are puncte de extrem. ¸ 49. S˘ se determine extremele locale ale functiilor: a ¸ a. f : (0, 2π) × (0, 2π) → R, f (x, y) = sin x sin y sin(x + y). b. g : (0, π)3 → R, g(x, y, z) = sin x + sin y + sin z − sin(x + y + z). Solutie ¸ a. Punctele critice sunt solutiile sistemului: ¸
∂f ∂x ∂f ∂y

= cos x sin y sin(x + y) + sin x sin y cos(x + y) = sin y sin(2x + y) = 0 = sin x cos y sin(x + y) + sin x sin y cos(x + y) = sin x sin(x + 2y) = 0
π π 3, 3

Rezult˘ punctele critice: (x1 , y1 ) = (π, π) ¸i (x2 , y2 ) = a s Derivatele partiale de ordinul al doilea: ¸ ∂2f = 2 sin y cos(2x + y), ∂x2 ∂2f = 2 sin x cos(x + 2y), ∂y 2 ∂2f = sin(2x + 2y). ∂x∂y Punctul (x2 , y2 ) este maxim local: rt − s2 =

.

138 ∂2f ∂x2 π π , 3 3 ∂2f ∂y 2

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ π π , 3 3 ∂2f ∂x∂y π π , 3 3
2

=

=

√ 9 > 0, r = − 3 < 0. 4

ˆ punctul (x1 , y1 ) = (π, π), derivatele partiale de ordinul al doilea sunt nule, In ¸ deci trebuie evaluat semnul diferentei f (x, y)−f (π, π) = sin x sin y sin(x+y) ¸ ˆ jurul punctului (π, π). Se poate face acest lucru fie folosind formula lui ın Taylor de ordinul 3, fie direct, observˆnd c˘ pentru x < π, y < π diferenta a a ¸ este negativ˘, iar pentru puncte x > π, y > π diferenta este pozitiv˘. a ¸ a Rezult˘ c˘ (x1 , y1 ) nu este extrem local. a a ˆ particular, rezult˘ inegalitatea In a sin x sin y sin(x + y) ≤ √ 3 2
3

, ∀x, y ∈ (0, π)

b. Se calculeaz˘ punctele critice ale functiei g: a ¸
 ∂g  ∂x   
∂g ∂y ∂g ∂z

= cos x − cos(x + y + z) = 0 = cos y − cos(x + y + z) = 0 = cos z − cos(x + y + z) = 0

deci cos x = cos y = cos z = cos(x + y + z). Deoarece functia cos este injectiv˘ pe (0, π), rezult˘ x = y = z. Se obtine ¸ a a ¸ cos x = cos 3x, adic˘ 2 sin x sin 2x = 0, cu singura solutie x = π . Rezult˘ a ¸ a 2 π π π ¸ punctul critic (x, y, z) = 2 , 2 , 2 . Derivatele partiale de ordinul al doilea sunt: ∂2g ∂2g = − sin x + sin(x + y + z), 2 = − sin y + sin(x + y + z), ∂x2 ∂y ∂2g = − sin z + sin(x + y + z), ∂z 2 ∂2g ∂2g ∂2g = = = sin(x + y + z). ∂x∂y ∂y∂z ∂x∂z

−2 −1 −1 ˆ punctul critic matricea hessian˘ este  −1 −2 −1 . Polinomul carIn a   −1 −1 −2 acteristic P (λ) = λ3 + 6λ2 + 9λ + 4 are toate r˘d˘cinile strict negative, deci a a π π π a a 2 , 2 , 2 este punct de maxim. Se observ˘ c˘ este un maxim global.

4.4. EXTREME LOCALE

139

50. S˘ se determine punctele de extrem local ale functiilor: a ¸ 2 − x3 − 15x − 36x + 9, (x, y) ∈ R2 . a. f (x, y) = 3xy b. f (x, y) = y 4 − 8y 3 + 18y 2 − 8y + x3 − 3x2 − 3x, (x, y) ∈ R2 . c. f (x, y) = 4xy − x4 − y 4 , ∀ (x, y) ∈ R2 . Solutie ¸ a. Punctele critice sunt (x1 , y1 ) = (2, 3), (x2 , y2 ) = (−2, −3); nici unul nu este punct de extrem. b. Punctele critice sunt √ √ √ √ √ (x1 , y1 ) = (1+ 2, 2), (x2 , y2 ) = (1+ 2, 2+ 3), (x3 , y3 ) = (1+ 2, 2− 3), √ √ √ √ √ (x4 , y4 ) = (1− 2, 2), (x5 , y5 ) = (1− 2, 2+ 3), (x6 , y6 ) = (1− 2, 2− 3). Punctele de extrem sunt (x2 , y2 ), (x3 , y3 ) (minime) ¸i (x4 , y4 ) (maxim). s c. Punctele critice sunt (0, 0), (1, 1), (−1, −1); primul nu este punct de extrem, celelalte sunt puncte de maxim. 51. S˘ se determine extremele locale ale functiilor: a ¸ 2 a. f : (0, ∞) × (0, ∞) → R , f (x, y) = 4x2 + xy2 + y 2 b. f : R2 \ {(0, 0)} → R , f (x, y) = √x+y 2 . 2
x +y

Solutie ¸ a. Functia f este de clas˘ C 2 ¸i are in domeniul de definitie un singur punct ¸ a s ¸ √ 1 critic (x1 , y1 ) = 2 , 2 . √ 24 4 2 ˆ punctul critic matricea hessian˘ este √ In a . ∆1 = 24 > 0 ¸i s 4 2 8 √ √ 1 ∆2 = 24·8−32 > 0 deci 2 , 2 este punct de minim local ¸i f 1 , 2 = 4. s 2 ¸ a b. Functia f este de clas˘ C 2 ¸i are in domeniul de definitie punctele critice s ¸ (x, x), x ∈ R Matricea hessian˘ intr-un punct critic este a

Hf (x, x) = 

−x √ 2 2|x|3 √x 2 2|x|3

√x 2 2|x|3 −x √ 2 2|x|3

 

√ Dac˘ x < 0 atunci (x, x) sunt puncte de minim ¸i fmin = − 2; dac˘ x > 0, a a √s atunci (x, x) sunt puncte de maxim ¸i fmax = 2. s 52. S˘ se determine extremele locale ale functiilor: a ¸ 2 → R, f (x, y) = x4 + y 4 − 2x2 + 4xy − 2y 2 a. f : R b. f : R3 → R, f (x, y, z) = x2 + y 2 + 3z 2 − xy + yz + 2xz

S˘ se determine extremele locale ale functiei: a ¸ 2 y2 2 f (x. f (x. 2). 56. (− 2. 0. − 2). 1). a ın 2 1 6 ∆1 = 2 > 0. 0). y) = x3 + 3xy − 15x − 12y. 2) ˆ Intr-un punct oarecare matricea hessian˘ este a 12x2 − 4 4 4 12y 2 − 4 √ √ √ √ Punctele ( 2. a Solutie ¸ Se determin˘ punctele critice ¸i apoi. −1). ∆2 = 3 > 0 ¸i ∆3 = 4 > 0 deci (0. y. S˘ se determine extremele functiilor: a ¸ a. Solutie ¸ Punctele critice sunt (1. 0). 2) sunt minime locale. 0. Functia f este de clas˘ C√ ¸i are in domeniul de √ √ ie punctele critice ¸ a 2s √ definit ¸ (x1 . Functia f este de clas˘ C 2 ¸i are in domeniul de definitie un singur punct ¸ a s ¸ critic (x1 . FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ Solutie ¸ a.140 CAPITOLUL 4. − 2). y) = √ 2 2 . b. z > 0. z1 ) = (0. 0) nu este extrem. folosind matricea hessian˘. a . x +y Solutie ¸ Se trece la coordonate polare ¸i se reduce problema la a determina extremele s unor functii de o singur˘ variabil˘ real˘. 54. (2. s 53. S˘ se determine extremele globale ale functiilor: a ¸ 2 2 a. definit˘ pentru x > 0. y > 0. y1 . (x2 . g(x. 0) este punct de minim s local strict ¸i fmin = 0. z) = x + 4x + zy + z .   2 −1 2   Matricea hessian˘ ˆ punctul critic este  −1 2 1 . S˘ se determine extremele locale ale functiei: a ¸ F : R2 → R. iar (0. folosind matricea hessian˘. y2 ) = ( 2. ¸ a a a 55. f (x. 2x+y b. y3 ) = (− 2. y1 ) = (0. definit˘ pentru x2 + y 2 < 1. y) = (x2 + y 2 )e−x −y . se decide a s a natura lor. se a decide natura acestor puncte. (x3 . f (x. (−2. y) = xy 1 − x2 − y 2 .

∂x sin z + (y + z) cos z − y = 0. ± 33 ). S˘ se calculeze expresia: a E = (z sin z) ∂z ∂z − y2 . adic˘ a ∂z sin z + (y + z) cos z − y = 0. y) ∈ R2 . y. Solutie ¸ a. Punctele critice sunt (2nπ. ¸ 4. −2). z) = (y + z) sin z − y(x + z). √1 ). 2e 2e 2e 2e b. ± 33 ). ( 33 . y. − √1 ). (x. (z este functie de x ¸i y): ¸ ın s ¸ s ∂z ∂z ∂z sin z + (y + z) cos z −y 1+ ∂x ∂x ∂x deci: ∂z y = . 1). 2e 2e 2e 2e puncte de minim: ( √1 .5 Functii implicite ¸ 58. ( −3 3 . Functia are un singur punct de extrem (maxim): (2. Functia z = z(x. se calculeaz˘ derivatele partiale ale functiei z. Puncte de maxim: ( √1 . z) = 0 ˆ raport cu x ¸i respectiv y. Punctele critice sunt (0. √1 ). ∀n ∈ Z. ∂x ∂y Solutie ¸ Fie F (x. z) = xy ln(x2 + y 2 ). Functia z = z(x. (− √1 . y) este definit˘ implicit de ecuatia ¸ a ¸ (y + z) sin z − y(x + z) = 0. . y.5.4. S˘ se determine extremele urm˘toarelor functii: a a ¸ a. g(x. g(x. y) exist˘ ˆ ¸ a ın ∂F vecin˘tatea punctelor cu proprietatea a = 0. 57. y. derivˆnd In a a a ¸ ¸ a relatia F (x. 0) ¸i ((2n + 1)π. ˆ aceast˘ ipotez˘. FUNCTII IMPLICITE ¸ 141 b. b. iar celelalte nu sunt puncte de extrem. 0). b. y) = (1 + ey ) cos x − yey . z) = −2x2 + 2xy − 5y 2 + 6x + 6y. Primele sunt s puncte de maxim. f (x. (− √1 . − √1 ). Solutie ¸ √ √ √ √ a.

a Solutie ¸ Fie functia F (x. z) = g(y 2 − x2 . − x2 − y 2 . y. z > 0 ¸i semisfera x2 + y 2 + z 2 = a2 . ∂y sin z + (y + z) cos z − y ∂z ∂x ˆ Inlocuind ¸i s ∂z ∂y cu valorile obtinute mai sus ˆ expresia E. se calculeaz˘ derivatele partiale ale functiei z: a a a ¸ ¸ g(y 2 ∂g ∂g (−2x) + ∂u ∂v 2y ∂g ∂g + ∂u ∂v ∂g ∂g 2x ∂u + y ∂v ∂z ∂z −y =0⇒ = . y) definit˘ de ecuatia s ¸ a ¸ x2 + y 2 + z 2 = a2 . S˘ se calculeze diferentiala ˆ ai ¸i diferentiala a doua ale functiei z. se obtine ¸ ın ¸ E= yF (x. z) = 0. sin z + (y + z) cos z − y 59. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ ∂z ∂z ∂z sin z + (y + z) cos z − (x + z) − y = 0. S˘ se calculeze expresia E = y ∂x + x ∂y . z − xy) = 0. z: semisfera x s Vom calcula diferentialele functiei z asociate primei semisfere (z > 0): ¸ ¸ 2x + 2z ∂z ∂z x =0⇒ =− =− ∂x ∂x z a2 x . y) definit˘ implicit de ecuatia s ¸ a ¸ ∂z ∂z − x2 . Fie a ∈ R ¸i fie functia z = z(x. Fie g ∈ C 1 (R2 ) ¸i fie functia z = z(x. y. ¸ a s Conditia de existent˘ a functiei z = z(x. a ¸ ıntˆ s ¸ ¸ Solutie ¸ Fie functia F (x. ¸ 60. ˆ ¸ ¸a ¸ a ∂g In ∂z aceast˘ ipotez˘. Exist˘ deci a a a ∂z dou˘ submultimi ale sferei de centru O ¸i raz˘ a pe care exist˘ cˆte o functie a ¸ s a a a ¸ 2 + y 2 + z 2 = a2 . ∂y ∂y ∂y ∂z x + z − sin z = . z − xy). se obtine: E = x2 + y 2 . adic˘ ∂v = 0. y) este ∂F = 0. z < 0. y) exist˘ ˆ ¸ ¸ a ın vecin˘tatea punctelor cu proprietatea ∂F = 0. adic˘ z = 0. y.142 1+ deci CAPITOLUL 4. z) = x2 + y 2 + z 2 − a2 . ∂g ∂x ∂x ∂v x ∂g − 2y ∂g ∂z ∂z −x =0⇒ = ∂v ∂g ∂u . Not˘m u = y 2 − x2 ¸i v = z − xy. Functia z = z(x. ∂y ∂y ∂v ˆ Inlocuind.

4.5. FUNCTII IMPLICITE ¸ Analog, ∂z y =− =− ∂y z y ¸i deci s a2 − x2 − y 2 x dx − a2 − x2 − y 2 y dy. a2 − x2 − y 2

143

x y dz = − dx − dy = − z z Diferentiala a doua: ¸ 2+2 deci:

∂z ∂x

2

+ 2z

∂2z = 0, ∂x2 y 2 − a2 (a2 − x2 − y 2 )3

x2 + z 2 y 2 − a2 ∂2z =− = = ∂x2 z3 z3 2

.

∂2z ∂z ∂z + 2z = 0, ∂y ∂x ∂x∂y xy (a2 − x2 − y 2 )3

deci

∂2z xy ∂x ∂y =− =− 3 =− ∂x∂y z z ˆ concluzie: In d2 z = y 2 − a2 (a2 − x2 − y 2 )3 dx2 − (a2 2xy − x2 −

∂z ∂z

.

y 2 )3

dxdy+

x2 − a2 (a2 − x2 − y 2 )3

dy 2

61. Functiile u = u(x, y) ¸i v = v(x, y) sunt definite implicit de sistemul ¸ s de ecuatii u + v = x + y, ux + vy = 1. S˘ se calculeze derivatele partiale de ¸ a ¸ ordinul ˆ ai ¸i al doilea ale functiilor u ¸i v. ıntˆ s ¸ s Solutie ¸ Fie F : R4 → R2 , F (x, y, u, v) = (u + v − x − y, ux + vy − 1). Notˆnd a f (x, y, u, v) = u + v − x − y ¸i g(x, y, u, v) = ux + vy − 1, conditia de s ¸ D(f,g) a In a existent˘ a functiilor u ¸i v este D(u,v) = 0, adic˘ y − x = 0. ˆ aceast˘ ¸a ¸ s ipotez˘, derivˆnd ˆ raport cu x ¸i respectiv y relatiile f = 0, g = 0, se a a ın s ¸ obtine: ¸ ∂u ∂v ∂u ∂v + = 1 ¸i u + x s +y = 0, ∂x ∂x ∂x ∂x ∂u ∂v ∂u ∂v + = 1 ¸i x s +v+y = 0, ∂y ∂y ∂y ∂y

144 de unde rezult˘: a

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

∂u u + y ∂v u + x ∂u v + y ∂v v+x = , = , = , = . ∂x y − x ∂x x − y ∂y y − x ∂y x−y Pentru a calcula derivatele partiale de ordinul al doilea, se deriveaz˘ ˆ ¸ a ın continuare ˆ raport cu x ¸i respectiv y: ın s ∂2u ∂2v ∂u ∂2v ∂2u + 2 = 0, ¸i 2 s + x 2 + y 2 = 0, ∂x2 ∂x ∂x ∂x ∂x de unde rezult˘ a 2 ∂u ∂2u 2(u + y) = ∂x = . ∂x2 y−x (y − x)2

Analog se calculeaz˘ ¸i celelalte derivate partiale de ordinul al doilea. as ¸ 62. Fie F ∈ C 2 (R2 ). Functia y = y(x) este definit˘ implicit de ecuatia ¸ a ¸ F (sin x + y, cos y + x) = 0. S˘ se determine y ˆ punctele critice ale lui y. a ın Solutie ¸ Fie u = sin x + y, v = cos y + x. Conditia de existent˘ a functiei y este ¸ ¸a ¸ ∂F ∂F a ¸ ın a ∂u − ∂v sin y = 0. Derivˆnd ecuatia F (u, v) = 0 ˆ raport cu x, rezult˘: (∗) (y + cos x) Se obtine: ¸ y =
∂F ∂u

∂F ∂F + (1 − y sin y) = 0. ∂u ∂v cos x +
∂F ∂v ∂F ∂v

∂F ∂u

.

Derivˆnd relatia (∗) ˆ raport cu x ¸i ˆ a ¸ ın s ınlocuind y = 0, rezult˘ ( ˆ punctele a ın critice): 2 2 ∂2F − ∂ F cos2 x − 2 ∂u∂v cos x − ∂ F + ∂F sin x ∂u ∂u2 ∂v 2 y = . ∂F − ∂F sin y ∂u ∂v 63. Functiile y = y(x) ¸i z = z(x) sunt definite implicit de sistemul ¸ s sin x + sin y + sin z = a , a, b ∈ R. x2 + y 2 + z 2 = b

4.5. FUNCTII IMPLICITE ¸

145

S˘ se calculeze y ¸i z . a s Solutie ¸ Fie f (x, y, z) = sin x + sin y + sin z − a, g(x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 − b ¸i s F (x, y, z) = (f (x, y, z), g(x, y, z)). Conditia de existent˘ pentru functiile y ¸ ¸a ¸ ¸i z este D(f,g) = 0 ⇔ 2z cos y − 2y cos z = 0. Derivˆnd ecuatiile f = 0, s a ¸ D(y,z) g = 0 ˆ functie de x , rezult˘: ın ¸ a (∗) Solutia sistemului este ¸ y = x cos z − z cos x y cos x − x cos y , z = . z cos y − y cos z z cos y − y cos z cos x + y cos y + z cos z = 0 2x + 2yy + 2zz = 0

Derivˆnd relatiile ( )ˆ functie de x, rezult˘: a ¸ ın ¸ a y cos y − (y )2 sin y + z cos z − (z )2 sin z = sin x 2(y )2 + 2yy + 2(z )2 + 2zz = −2 Rezolvˆnd sistemul, rezult˘ y ¸i z . a a s 64. Functiile u = u(x, y), v = v(x, y), z = z(x, y) sunt definite implicit ¸ de sistemul de ecuatii ¸
  u + ln v 

= x v − ln u = y   z = 2u + v
∂z ∂ u ∂ S˘ se calculeze ∂x , ∂x∂y , ∂yv . a 2 Solutie ¸ Fie functiile: ¸ f (x, y, u, v, z) = u + ln v − x, g(x, y, u, v, z) = v − ln u − y, h(x, y, u, v, z) = z − 2u − v ¸i fie F = (f, g, h). Conditia de existent˘ a functiilor u, v, z este s ¸ ¸a ¸
2 2

1 D(f, g, h) =0⇔1+ = 0. D(u, v, z) uv Derivˆnd relatiile f = 0, g = 0, h = 0 ˆ raport cu x, rezult˘ a ¸ ın a ∂u uv ∂v v ∂z 2uv + v = , = , = . ∂x 1 + uv ∂x 1 + uv ∂x 1 + uv

146

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

Derivˆnd relatiile f = 0, g = 0 ˆ raport cu y, rezult˘: a ¸ ın a (∗)
∂u 1 ∂y + v 1 − u ∂u + ∂y ∂v ∂y ∂v ∂y

= 0 . = 1

Solutia sistemului este: ¸

∂u u ∂v uv =− , = . ∂y 1 + uv ∂y 1 + uv Derivˆnd relatiile (∗) ˆ raport cu x, rezult˘ a ¸ ın a
∂2u 1 ∂v ∂v ∂x∂y − v 2 ∂x ∂y ∂2v 1 ∂u ∂u ∂x∂y + u2 ∂x ∂y 1 ∂ v + v ∂x∂y 1 ∂2u − u ∂x∂y
2

= 0 = 0

Rezolvˆnd sistemul, rezult˘ a a ∂2u uv(u − 1) = . ∂x∂y (1 + uv)3 Analog se calculeaz˘ ¸i as
∂2v . ∂y 2

65. Fie g ∈ C 1 (R) ¸i fie functia z = z(x, y) definit˘ implicit de ecuatia s ¸ a ¸ g(z) . S˘ se demonstreze c˘ z nu are puncte critice. xyz = e a a Solutie ¸ Fie F (x, y, z) = xyz − eg(z) ; conditia de existent˘ a functiei z este ¸ ¸a ¸ ∂f = 0 ⇔ xy − g (z)eg(z) = 0. ∂z Derivˆnd ecuatia F = 0 ˆ raport cu x se obtine: a ¸ ın ¸ yz + xy Rezult˘ a ∂z ∂z − eg(z) g (z) = 0. ∂x ∂x

∂z yz =− ∂x xy − g (z)eg(z) ∂z xz =− . ∂y xy − g (z)eg(z)
  

¸i analog, s

Sistemul

= 0 = 0   F (x, y, z) = 0

∂z ∂x ∂z ∂y

4.5. FUNCTII IMPLICITE ¸ nu are solutii, deci z nu are puncte critice. ¸

147

66. S˘ se determine extremele functiei y = y(x) definite implicit de a ¸ ecuatia x3 + y 3 − 2xy = 0. ¸ Solutie ¸ Fie F (x, y) = x3 + y 3 − 2xy. Functia y = y(x) este definit˘ ˆ vecin˘tatea ¸ a ın a a In a a punctelor pentru care ∂F = 0, adic˘ 3y 2 − 2x = 0. ˆ aceast˘ ipotez˘, se ∂y determin˘ punctele critice ale functiei y: a ¸ 3x2 + 3y 2 y − 2y − 2xy = 0 ⇒ y (x) = Punctele critice sunt solutiile sistemului: ¸
    

2y − 3x2 . 3y 2 − 2x
2

 ∂F 
∂y

y F

  = 0 y = 3x 2y − 3x2 = 0   2 = 0 ⇒ x3 27x3 − 16 = 0 x3 + y 3 − 2xy = 0 ⇒     ∂F = 0 3y 2 − 2x = 0 = 0 ∂y
√ √ 232 234 , 3 3

.

Unica solutie este (x, y) = ¸

. Pentru a decide dac˘ x = a
√ 232 3

√ 232 3

este

punct de extrem local pentru y, vom calcula y 6x + 6y y deci x =
√ 232 3 2 2

:

√ 232 + 3y y − 2y − 2y − 2xy = 0, ⇒ y ( ) = −3 < 0, 3
√ 3 √ 234 3 .

este maxim local pentru y ¸i y( 2 3 2 ) = s

67. S˘ se determine extremele functiei z = z(x, y), definite implicit de a ¸ 3 + z + 20(x2 + y 2 ) − 8(xy + x + y) = 0. ecuatia z ¸ Solutie ¸ Fie F (x, y, z) = z 3 + z + 20(x2 + y 2 ) − 8(xy + x + y); conditia de existent˘ a ¸ ¸a ∂F 2 + 1 = 0. Evident, conditia este ˆ functiei z este ∂z = 0, adic˘ 3z ¸ a ¸ ındeplinit˘ a pentru orice x, y, z ∈ R. Derivatele partiale de ordinul ˆ ai ale lui z: ¸ ıntˆ 3z 2 3z 2 ∂z ∂z ∂z 8(y + 1) − 40x + + 40x − 8(y + 1) = 0 ⇒ = . ∂x ∂x ∂x 3z 2 + 1

∂z ∂z ∂z 8(x + 1) − 40y + + 40y − 8(x + 1) = 0 ⇒ = . ∂y ∂y ∂y 3z 2 + 1 Punctele critice ale functiei z sunt solutiile sistemului: ¸ ¸
  
8(y+1)−40x  = 0 = 0  3z 2 +1 8(x+1)−40y = 0 ⇒ = 0 3z 2 +1    3  2 + y 2 ) − 8(xy + x + y) = 0 F (x, y, z) = 0 z + z + 20(x ∂z ∂x ∂z ∂y

148

CAPITOLUL 4. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸

1 1 Unica solutie a sistemului este (x, y, z) = ( 4 , 4 , 1). Pentru a decide dac˘ el ¸ a este punct de extrem local, se calculeaz˘ derivatele partiale ale functiei z. a ¸ ¸

6z 6z 6z Rezult˘ a

∂z ∂x ∂z ∂y

2

+ 3z 2 + 3z 2

∂2z ∂2z ∂2z 40 + 2 + 40 = 0 ⇒ =− 2 . 2 2 ∂x ∂x ∂x 3z + 1 ∂2z ∂2z 40 ∂2z + 2 + 40 = 0 ⇒ 2 = − 2 . 2 ∂y ∂y ∂y 3z + 1

2

∂2z ∂2z ∂2z 8 ∂z ∂z + 3z 2 + −8=0 ⇒ = 2 . ∂y ∂x ∂x∂y ∂x∂y ∂x∂y 3z + 1 ∂2z 1 1 ∂2z 1 1 ∂2z 1 1 ( , ) = −10, ( , ) = −10, ( , ) = 2, 2 4 4 2 4 4 ∂x ∂y ∂x∂y 4 4

deci ˆ punctul ( 1 , 1 ), functia z are un maxim local. ın ¸ 4 4 68. Fie a ∈ R, a = 0; s˘ se determine extremele locale ale functiei a ¸ z = z(x, y) definite implicit de ecuatia (x2 + y 2 + z 2 )2 = a2 − x2 − z 2 . ¸ Solutie ¸ Fie F (x, y, z) = (x2 +y 2 +z 2 )2 −a2 +x2 +z 2 ; Conditia de existent˘ a functiei z ¸ ¸a ¸ a In a a a ¸ este ∂F = 0, adic˘ z = 0. ˆ aceast˘ ipotez˘, se calculeaz˘ derivatele partiale ∂z ale functiei z: ¸ 2(x2 + y 2 + z 2 ) 2x + 2z ∂z ∂x + 2x + 2z ∂z ∂y ∂z ∂z x =0 ⇒ =− . ∂x ∂x z ∂z = 0, ∂y

2(x2 + y 2 + z 2 ) 2y + 2z de unde rezult˘ a
  

+ 2z

Sistemul

 

∂z −2y(x2 + y 2 + z 2 ) = . ∂y z(2x2 + 2y 2 + 2z 2 + 1) ∂z ∂x = 0 ∂z ¸ ∂y = 0 are solutiile F (x, y, z) = 0

(x1 , y1 , z1 ) = 0, 0,

−1 +

 √ 1 + 4a2  ¸i s 2  √ 1 + 4a2  . 2

(x2 , y2 , z2 ) = 0, 0, −

−1 +

(0. rezult˘ c˘ atˆt z1 s s a a a +1 cˆt ¸i z2 au extreme locale ˆ (0. Derivatele partiale de ordinul a a a ¸ ¸ al doilea: 2x + 2z ∂z ∂x 2 + (x2 + y 2 + z 2 ) 2 + 2 ∂z ∂2z + 2z 2 ∂x ∂x +2+2 ∂z ∂2 + 2z 2 = 0.4. ∂x2 z(x2 + y 2 + z 2 + 1) ∂2z ∂y 2 + 2z ∂2z = 0. ¸ . ∂y 2 4y 2 + (x2 + y 2 + z 2 ) 2 + 2z de unde rezult˘ a x2 + 3y 2 + z 2 ∂2z =− . 0). Functia z1 satisface conditia r < 0. ∂x ∂x de unde rezult˘ a ∂2z 3z 2 + y 2 + z 2 + 1 =− . ∂x ∂y ∂x ∂x ∂y ∂x∂y ∂2z 2xy =− . deci are un minim local ˆ (0. s = 2 ∂x z ∂x∂y ∂y z +1 Deoarece rt − s2 = z 21 > 0.5. 0). deci a s ın ¸ ¸ are un maxim local ˆ (0. ∂y 2 z(x2 + y 2 + z 2 + 1) 2x + 2z ∂z ∂x 2y + 2z ∂z + ∂x +(x2 + y 2 + z 2 ) 2 de unde rezult˘ a ∂z ∂z ∂2z ∂z ∂z ∂2z + 2z ∂y + 2 + 2z = 0. a ¸ ın rezult˘: a r= ∂2z ∂2z ∂2z 1 z (0. 0) = −1 + √ 1 + 4a2 . (¸i pentru z1 ¸i pentru z2 ). 0) = − −1 + √ 1 + 4a2 . t = 2 (0. 0). iar valoarea ei ˆ acest punct este ın ın z1 (0. S˘ se determine extremele locale ale functiei y = y(x) definite ima ¸ plicit de ecuatia x3 + y 3 − 3x2 y − 3 = 0. 0) = − 2 . iar ¸ ¸ ın valoarea ei ˆ acest punct este ın z2 (0. 2 69. 0) = − . 0). 2 + y 2 + z 2 + 1) ∂x∂y z(x Calculˆnd derivatele partiale de ordinul al doilea ˆ punctul critic (0. 0) = 0. FUNCTII IMPLICITE ¸ 149 Se observ˘ c˘ este verificat˘ conditia z = 0. 2 Functia z2 satisface conditia r > 0.

S˘ se determine punctele de extrem ale functiei y = y(x) definite a ¸ 2arctg x 2 2 y . y = 0. y1 (0) = 3. deci punctele critice ale functiei y sunt ¸ √ 3 x1 = 0. se calculeaz˘ y : adic˘ 3y a In a a a 3x2 + 3y 2 y − 6xy − 3x2 y = 0 ⇒ y (x) = 2xy − x2 . ˆ aceast˘ ipotez˘. In s a 71. deci x1 = 0 este minim local ¸i y (−2) = − 2 . 2ye − x(x2 + y 2 ) . deci a s 3 3 3 x2 = −2 este maxim local. a a Solutie ¸ Conditia de existent˘ este sin y − 1 = 0.2 ). FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ Solutie ¸ Fie F (x. etc. y 2 − x2 ∂F ∂y = 0. 2arctg x y y(x2 + y 2 ) + xe arctg x y e2 . 6x + 6y(y )2 + 3y 2 y − 6y − 12xy − 3x2 y = 0 ⇒ y (x) = −2x + 2y − 2y(y )2 + 4xy . rezult˘ ¸ ¸a a ¸ a a 3x2 y (x) = 1−sin y . y) = x3 +y 3 −3x2 y −3. derivˆnd relatia dat˘. x2 = − 2 π 2arctg x y = 0. implicit de ecuatia x + y − e ¸ Solutie ¸ Conditia de existent˘ a functiei y este ¸ ¸a ¸ y(x2 + y 2 ) + xe Se obtine ¸ y = punctele critice sunt: x1 = e2 .150 CAPITOLUL 4. y 2 − x2 2 Rezult˘ y (0) = √ > 0. y2 (−2) = −1. Conditia de existent˘ pentru y este ¸ ¸a 2 − 3x2 = 0. . 70. x2 = −2. 2 π ˆ aceste puncte y(x1 ) = x1 ¸i y(x2 ) = x2 . y fiind definit˘ implicit de x3 − y − cos y = 0. Se calculeaz˘ y (x1. S˘ se calculeze y (1).

a Solutie ¸ Aceea¸i metod˘ ca ˆ exercitiul 70. FUNCTII IMPLICITE ¸ 151 72. a 2 b. S˘ se determine extremele urm˘toarelor functii definite implicit: a a ¸ a. a ¸ a ın 73. definit˘ de x2 + y 2 + z 2 − xz − yz + 2x + 2y + 2z − 2 = 0. y = y(x). definit˘ de 2yx2 + y 2 − 4x − 3 = 0. y = y(x) definit˘ de x2 + y 2 = x2 − y 2 . se obtine: a ın ¸ ∂G ∂G ∂G ∂z ∂z + + + = 0. S˘ se calculeze y (0) ¸i y (0). Fie G ∈ C ∞ (R3 ) ¸i fie z = z(x. functiile x ¸i y fiind definite implicit a s ¸ s de sistemul de ecuatii: ¸ xy + 2y 2 + yz + x + y = 1 . arctg x + ln(x2 + 2y 2 + z 2 ) = ln 2 y Solutie ¸ Se deriveaz˘ relatiile date ˆ functie de z. a ¸ a ın s 74. Solutie ¸ Se deriveaz˘ ecuatia dat˘ ˆ raport cu x. x2 + y 2 Solutie ¸ Se deriveaz˘ relatia dat˘ ˆ raport cu x ¸i y. y) definit˘ implicit de relatia s a ¸ z + G(x. S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul ˆ ai ale lui z. S˘ se calculeze x (0) ¸i y (0). a ¸ ın ¸ 76. unde y este definit˘ implicit de ecuatia a s a ¸ ex 2 −y 2 = sin(x + 2y) + 1. 1) a ¸ ıntˆ ın ale functiei z definite implicit de ¸ 2z = x2 + y 2 tg z . z = z(x. z) = 0.4. a ¸ ıntˆ Solutie ¸ Derivˆnd ˆ raport cu x. S˘ se calculeze derivatele partiale de ordinul ˆ ai ˆ punctul (1.5. s a ın ¸ . ∂x ∂x ∂y ∂z ∂x 75. a c. y. y).

3 1 1 1 . 3. y. y . y1 . (0. 1 a a a a s 3 3 este maxim local al functiei f cu leg˘tura g = 0. y. 0). adic˘ dx + dy + dz = 0. s Extremele cerute verific˘ sistemul: a  ∂F  ∂x   ∂F      = = ∂y ∂F = ∂z g = 0 0 0 0      ⇒     yz + λ xz + λ xy + λ x+y+z−1 = = = = 0 0 0 0 Solutiile sistemului sunt: ¸ pentru λ1 = − 1 ⇒ (x1 . a Solutie ¸ Se aplic˘ metoda multiplicatorilor lui Lagrange. de exemplu. . z2 ) = (1. rezult˘ ın a . 0. ¸ a Celelalte puncte nu sunt puncte de extrem.  3 3 3   (x . 1 . z ) = 4 4 4 1 1 1 (x . 0). 0. z1 ) = In d2 F 1 1 1 3.152 CAPITOLUL 4. 1. 3. z) = xyz cu a ¸ leg˘tura x + y + z = 1. Pe leg˘tur˘. ˆ punctul (x1 . 3   (x2 . y . avem dg = 0. 0. y1 . Rezult˘ deci c˘ restrictia a a a a a ¸ 2 F la leg˘tura g = 0 este: lui d a d2 F = 2((1 − x − y)dxdy + ydx(−dx − dy) + xdy(−dx − dy)) = = 2 −ydx2 − xdy 2 + (1 − 2x − 2y)dxdy . y1 . Fie functiile a ¸ g(x. z1 ) = 9 pentru λ2 = 0 ⇒ 3. z) = x + y + z − 1 ¸i F (x. S˘ se determine extremele locale ale functiei f (x. 1) Pentru a decide natura celor patru puncte critice. 0). 3 se obtine: ¸ 2 dx2 + dxdy + dy 2 . z1 ) = 3 . y2 .6 Extreme cu leg˘turi a 77. y. ˆ (1. . 3 3 3 =− 1 care este o form˘ p˘tratic˘ negativ definit˘ ¸i deci (x1 . z ) = (0. se calculeaz˘ diferentiala a ¸ a doua a functiei F : ¸ d2 F = ∂2F ∂2F ∂2F 2 ∂2F 2 ∂2F 2 ∂2F dxdy+ dxdz + dydz = dx + 2 dy + 2 dz + ∂x2 ∂y ∂z ∂x∂y ∂x∂z ∂y∂z = 2 (zdxdy + ydxdz + xdydz) . z) = f + λg = xyz + λ(x + y + z − 1). FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ 4.

S˘ se determine extremele globale ale functiei a ¸ f (x. 1) 7 (x2 . Avˆnd numai dou˘ puncte critice. 0). ˆ a a ıntr-unul dintre ele functia va lua val¸ oarea maxim˘. valoarea minim˘. apoi se determin˘ extremele lui f cu leg˘tura ¸ a a a 2 + y 2 + 2z 2 = 8. restrictionate la Γ = {(x. a Fie g(x. z2 ) = 4 . restrictionat˘ la planul x + y + z = 1. z) − f (1. z)|x ¸ Solutie ¸ Intersectia dintre sfer˘ ¸i plan este un cerc deci o multime compact˘. 0. y. ¸ a Solutie ¸ Se determin˘ mai ˆ ai extremele locale ale lui f pe interiorul lui Γ (care a ıntˆ este o multime deschis˘). se aplic˘ metoda multiplicatorilor lui Lagrange. etc. 2x + 2y + z = 1}. z1 ) = (0. s 9 9 79. z)|x2 + y 2 + 2z 2 ≤ 8}. 0.6. y. 0. 4 . z) = x + y + z + λ(x2 + y 2 + z 2 − 1) + µ(2x + 2y + z − 1). Se poate studia ¸i semnul diferentei f (x. 0. ¸ a 78. Exa a a a a s ı¸ ist˘ deci α ¸i β ˆ Γ astfel ˆ at f (α) = inf f ¸i f (β) = sup f . y1 .˘ 4. y. 0) ˆ s ¸ ıntr-o vecin˘tate a a punctului (1. z) = 2x2 + 2y 2 − xy + z 4 − 2z 2 pe multimea compact˘ Γ = {(x. − 9 9 9 . x Punctele critice ale lui f din multimea {(x. − 7 ) = 1 (minim). y. Pentru a a s ın ıncˆ s Γ determina aceste valori. iar ˆ cel˘lalt. y. S˘ se calculeze valorile extreme ale functiei f (x. 0) = −2dy 2 − 2dxdy. rezult˘ c˘ este m˘rginit˘ (pe Γ) ¸i ˆsi atinge marginile. z)|x2 + y 2 + 2z 2 < 8} sunt ¸ . 9 . care are valorile proprii −1 ± 2. 1) = 1 a ın a a a 4 4 (maxim) ¸i f ( 9 . y. EXTREME CU LEGATURI 153 √ d2 F (1. y2 . 0. y. z) = x2 + y 2 + z 2 − 1. Functia ¸ as ¸ a ¸ f fiind continu˘. y. s Se determin˘ punctele critice ale functiei F cu leg˘turile date: a ¸ a              ∂F ∂x ∂F ∂y ∂F ∂z Γ = 1 + 2λx + 2µ = = 1 + 2λy + 2µ = = 1 + 2λz + µ = g = x2 + y 2 + z 2 − 1 = h = 2x + 2y + z − 1 = µ1 = − 1 2 µ2 = − 11 18 0 0 0 ⇒ 0 0 ⇒ 1 λ1 = − 4 λ2 = 1 4 (x1 . y. h(x. z) = x + y + z a ¸ 2 + y 2 + z 2 = 1. z) = 2x + 2y + z − 1 ¸i fie F (x. Se calculeaz˘ f (0.

0. 2. 2. z2 ) = (0. z1 ) = (0. 0) matricea hessian˘ are ¸i valori proprii pozitive ¸i negative. ± 2 . (x5 . 0). 2 . Cazul λ = 5 −2      conduce la sistemul x2 x+y = 0 + + 2z 2 = 8 cu solutiile: ¸ z(2z 2 − 7) = 0 y2 √ √ (x4 . z) = 2x2 + 2y 2 − xy + z 4 − 2z 2 + λ(x2 + y 2 + 2z 2 − 8). 3 3 5 3 λ2. In 0 0 12z 2 − 4 punctul (0. z ) = (0. In s a are toate valorile proprii pozitive. z2 ) = 2 2. 0. √ √ √ √ f 22 . 0. a a Valoarea functiei ˆ aceste puncte este f (0. 0. deci acestea sunt amˆndou˘ minime locale. y6 . ±2) = 8. 0) 4x − y = 0  = 4y − x = 0 ⇒ (x2 .0 − 1) 3 − 4z = 0 3 3 3 = 4z    4 −1 0   ˆ Matricea hessian˘ ˆ a ıntr-un punct arbitrar este  −1 4 0  . FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸  (x1 . y1 . 3 2. 2 2 ˆ aceste puncte functia f ia valorile: In ¸ f (2. ± 2 = f − 2. y7 . (x3 . z1 ) = (0. z5 ) = (−2. Cazul x = y conduce a ¸ a 2 la solutiile: ¸ λ1 = −3. ± 2 = 4 . 1) = f (0. ± 7 = f − 22 . −2. ¸ ın Se determin˘ acum extremele locale ale lui f cu leg˘tura a a g(x. − ˆ aceste puncte functia f ia valorile: In ¸ 3 3 5 3 3 5 23 f (0. 2 2 4 Comparˆnd valorile functiei f . z3 ) = − 2 . − 22 . −1) matricea hessian˘ deci originea nu este extrem local. z6 ) = 22 . 0) (x6 .154 solutiile sistemului: ¸  ∂f  ∂x =  ∂f ∂y  ∂f  ∂z CAPITOLUL 4. (x2 . 0. y2 . 2. 0. a s s ˆ (0. 22 . (x1 . −1) = −1. Se rezolv˘ a  ∂F 4x − y + 2λx = 0  ∂x =   ∂F  = 4y − x + 2λy = 0 ∂y sistemul: 3 − 4z + 4λz =  ∂F = 4z 0  ∂z   g = x2 + y 2 + 2z 2 − 8 = 0 5 Din primele dou˘ ecuatii rezult˘ x = y sau λ = − . y1 . z7 ) = − 22 . 1) ¸i (0. rezult˘ c˘ valoarea minim˘ a functiei (pe a ¸ a a a ¸ √ √ . − 2. ± 7 (x7 . ± 7 = 33 . −2. ± 5 2 . y4 .3 = − 3 . y2 . z4 ) = (2. 0) = 20. 0. 0. y . 22 . y3 . 1)   (x . z) = x2 + y 2 + 2z 2 − 8 = 0. y5 . 0) = f (−2. Fie F (x. 0. f 2. ±2). y. y. ± 7 . − 22 .

y2 = 2 13 . y) = x a ¸ F (x. 1) = f (0. x1 = − 3 13 . y) + λg(x. −1) = −1. y) ∈ R ¸ ¸ a ∂f ∂x ∂f ∂y = 2x − 3 = 0 = 2y − 2 = 0 nu are solutii ˆ interiorul cercului unitate. afl˘m extremele functiei f cu a ¸ 2 + y 2 − 1 = 0. 0) = f (−2. y) ∈ R2 | x2 + y 2 ≤ 1}. ¸i deci rezult˘ sistemul s a    = 2x − 3 + 2λx = 0 = 2y − 2 + 2λy = 0   g(x. y1 = − 2 13 √ √ √ ∂F ∂x ∂F ∂y 13 13 13 λ2 = −1 + 2 .6. 0. Rezult˘ c˘ valorile extreme se ¸ ın a a vor atinge pe cerc. a Fie leg˘tura g(x. EXTREME CU LEGATURI 155 multimea Γ) este f (0. 0. Functia lui Lagrange este leg˘tura g(x. y) = x2 + y 2 − 1 = 0 Solutiile sunt: ¸ √ √ √ 13 13 13 λ1 = −1 − 2 . Determin˘m mai ˆ ai ex¸ ı¸ ¸ a ıntˆ 2 | x2 + y 2 < 1}. y) = f (x. y) = x2 + y 2 − 3x − 2y + 1 pe multimea K = {(x. S˘ se determine maximul ¸i minimul functiei a s ¸ f (x. y)|x + y = 1}. x2 = 3 13 . ¸ Solutie ¸ Functia ˆsi atinge marginile pe multimea K. 0) = 20. y) = x + y − 1 ¸i fie a s F (x. 81. Calculˆnd valorile functiei f ˆ aceste puncte se obtin valorile extreme a ¸ ın ¸ cerute.˘ 4. ¸ Solutie ¸ Se aplic˘ metoda multiplicatorilor lui Lagrange. 2. . Sistemul tremele functiei pe multimea deschis˘ {(x. y) = x2 + y 2 − 3x − 2y + 1 + λ(x2 + y 2 − 1). f (x. −2. Fie D = {(x. Pentru a le determina. iar valoarea maxim˘ este ¸ a f (2. y) = x2 + y 2 − x − y + λ(x + y − 1). 80. S˘ se determine extremele locale ale a functiei f : D → R. y) = x2 + y 2 − x − y.

0. deci ¸i pe D) este s 2 0 . 0. 1 este minim local. deci functia f i¸i atinge marginile. (x. z) ∈ {(0. z) = 2x2 + y 2 + 3z 2 pe multimea {(x. z). z) ∈ {(0. 2 2 0 2 82. 1). ¸ Solutie ¸ Se aplic˘ metoda multiplicatorilor lui Lagrange. −1)}. (−1. −1. pe suprafata de ecuatie 4x ¸ ¸ Solutie ¸ Problema este echivalent˘ cu a g˘si extremele functiei a a ¸ f (x. 0. 1) = 3. a s 84. y. (x. 0) = 1 ¸i fmax = f (0. 1 ¸ 2 2   g = x+y−1=0 Matricea hessian˘ a functiei F (ˆ a ¸ ıntr-un punct arbitrar. (0. λ2 = −2. S˘ se determine valorile extreme ale produsului xy cˆnd x ¸i y sunt a a s 2 2 coordonatele unui punct de pe elipsa de ecuatie x + 2y = 1. S˘ se determine valorile extreme ale functiei a ¸ f : R3 → R. 0.156   ∂F =  ∂x ∂F ∂y CAPITOLUL 4. 0). (x. z) + λg(x. fie a g(x. z) = f (x. z) = x2 + y 2 + z 2 − 1 ¸i F (x. (x. z) ∈ {(1. y. Sfera unitate este multime compact˘. deci punctul 1 . y. y. z) = 4x2 + y 2 + z 2 − 8x − 4y + 4 = 0. (0. y. y. 1. y. y. z) ∈ R3 |x2 + y 2 + z 2 = 1}. ¸ Solutie ¸ . z) = x2 + y 2 + z 2 cu leg˘tura g(x. y. 0. a 83. f (x. 0)}. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ Sistemul 2x − 1 + λ = 0 = 2y − 1 + λ = 0 are solutiile λ = 0. λ3 = −3. 1. y) = 1 . 0)}. 0). y. ¸ a ¸ s rezult˘ fmin = f (0. S˘ se determine punctele cele mai dep˘rtate de origine care se g˘sesc a a a 2 + y 2 + z 2 − 8x − 4y + 4 = 0. s  ∂F  ∂x =   ∂F  =     Sistemul 2(2 + λ)x = 0 2(1 + λ)y = 0 ∂y are solutiile ¸ ∂F 2(3 + λ)z = 0 ∂z = g = x2 + y 2 + z 2 − 1 = 0 λ1 = −1. y.

√ 4 2 Pentru λ = 4 . f (x. y) = xy a a ¸ 2 + 2y 2 − 1. z) s Multimea D este compact˘. z) − λg(x. z) = f (x. ¸ 2r Deoarece f are cel putin dou˘ puncte de extrem globale pe D. y1 ) = 2 . y. b. s˘ se determine valorile extreme ale a functiei ¸ f : R3 → R. y. a Fie g(x. z) ∈ R3 | x2 + y 2 + z 2 = r2 }. (x. EXTREME CU LEGATURI 157 Problema este echivalent˘ cu a g˘si valorile extreme ale functiei f (x. y. cu leg˘tura g(x. z) = xyz . 2λ . y3 ) = 2 . y. c ∈ R. z) = x2 + y 2 + z 2 − r2 ¸i F (x. y. y4 ) = s rezult˘ λ = ± a √ − √ 2 1 2 . In ¸ global conditonat de g ¸i un punct de maxim global conditonat de g. − 2 ¸i (x2 . S˘ se determine extremele functiei a ¸ f : R3 → R. z) = ax + by + cz.2 . Valorile extreme ale functiei continue f pe elips˘ (care este multime com¸√ a ¸ √ pact˘) sunt: f (x1 . z) = 2λ . Din sistemul: a ¸   ∂F =  ∂x   ∂F ∂y y + 2λx = 0 = x + 4λy = 0 2 + 2y 2 − 1 = 0 g= x √ 2 . f are cel putin un punct de minim atinge marginile pe D. − 2 . y3 ) = 42 ( maxim). y.6. Fie a. 2 ¸i (x4 . 1 − 22 . y1 ) = − 42 ( minim) ¸i f (x3 . rezult˘: a √ 2 1 (x1 . y. a2 + b2 + c2 = 0. valoarile extreme ale lui f sunt ± r a √ 2 2 2 86. ¸ s ¸ Sistemul  ∂F a − 2λx = 0  ∂x =   ∂F  b − 2λy = 0 ∂y =  ∂F = c − 2λz = 0  ∂z   2 + y2 + z 2 − r2 = 0 g= x a b c are solutiile λ = ± a +b +c . Deoarece f este continu˘. rezult˘ c˘ f este ˆsi ¸ a a a a ı¸ ˆ concluzie. y) = xy + λ(x2 + 2y 2 − 1). y) = x a Consider˘m functia F (x. pe multimea D = {(x. y.˘ 4. ¸ Solutie ¸ Se aplic˘ metoda multiplicatorilor lui Lagrange. 2λ . a s 85. rezult˘: a √ 2 1 (x3 . y2 ) = s √ 2 Pentru λ = − 4 . f (x. deducem c˘ ¸ a a √ 2 + b2 + c2 .

ın 88. −1. z) = x3 + y 3 + z 3 pe a ¸ multimea {(x. z)  ∂F yz + 2λx + µ = 0  ∂x =   ∂F   ∂y = xz + 2λy + µ = 0  ∂F Sistemul ¸ = xy + 2λz + µ = 0 are solutiile  ∂z   g = x2 + y 2 + z 2 − 1 = 0    h= x+y+z = 0 1 1 −2 √ . z) = x2 + y 2 + z 2 − 1 . z) + µh(x. Se obtine sistemul: ¸  1−x ∂z   ∂x + λ = z−2 + λ   1+y ∂z ∂y = − z−2  x = 0    2 2 + z 2 − 2x + 2y − 4z − 10 = 0 x +y √ √ s Solutiile sunt (x1 .√ . 2 − 15). 1 −2 1 √ .√ . h(x. x + y + z = 0} ¸ Solutie ¸ Fie g(x. y1 . ¸ Calculˆndu-se diferentiala a doua a functiei F (pe leg˘tur˘) se obtine a ¸ ¸ a a ¸ D2 F = ∂2z 2 dy . deci exist˘ cel ¸ a ¸ a a a putin doua puncte de extrem (ˆ care f ˆsi atinge valorile extreme). . z2 ) = (0. 2 + 15) ¸i (x2 . y. a a Solutie ¸ Fie F (x. Functia z = z(x.√ 6 6 6 1 √ .√ 6 6 6 2 −1 −1 √ . z) ∈ R3 |x2 + y 2 + z 2 = 1. S˘ se determine extremele locale ale lui z cu leg˘tura x = 0. z) = x + y + z ¸i s F (x. y. S˘ se determine extremele functiei f (x. z) = z(x. y. y.√ . y) + λx. Fie ¸ ın ı¸ . −1 √ 3 6 Se obtin trei puncte de minim ˆ care f are valoarea ¸ ın maxim ˆ care f are valoarea ın ¸i trei puncte de s 87. y. −1. z1 ) = (0. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ pe multimea {(x. y.√ .158 CAPITOLUL 4. y. −1 −1 2 √ . 3 6 . z) = f (x.√ . −1). iar multimea dat˘ este compact˘. ¸ Solutie ¸ Functia f este continu˘. z) + λg(x.√ 6 6 6 −2 1 1 √ . . ∂y 2 Rezult˘ c˘ functia z1 are un maxim ˆ (0. y) este definit˘ implicit de ecuatia ¸ a ¸ x2 + y 2 + z 2 − 2x + 2y − 4z − 10 = 0.√ 6 6 6 . y2 . y.√ 6 6 6 . z) ∈ R3 | x2 + y 2 + z 2 = 1}.√ . y. −1) iar functia z2 are un minim a a ¸ ın ¸ ˆ (0. .√ 6 6 6 −1 2 −1 √ . y.

cea de a doua. S˘ se determine valorile extreme ale functiei f (x. rezult˘ valorile extreme ale lui f . y) = ln(x2 +y 2 )−xy a ¸ pe multimea {(x. a 89. aij = aji . y) ∈ R2 | x2 + y 2 ≤ 16. s 3 s 2√ ¸i 3 − 3 . j ∈ {1. y) ∈ R2 | x2 + y 2 < 16. ¸ a ¸ 3 ˆ ınlocuit˘ ˆ ultima ecuatie d˘ λ1 = a ın ¸ a √ 3 3 x1 = y1 = z1 = ¸i x2 = y2 = z2 = s Calculˆnd valorile functiei f ˆ a ¸ ın aceste puncte. leg˘turile fiind a a a a x2 + y 2 = 16 ¸i respectiv y = 2. z) ∈ R3 . f (x. . rezult˘ sistemul sistemul a  ∂F  ∂x = 3x2 + 2λx =   ∂F  2 ∂y = 3y + 2λy =  ∂F = 3z 2 + 2λz =  ∂z   2 2 2 0 0 0 x +y +z −1 = 0 Sistemul format din primele trei ecuatii are solutiile x = y = z = 0 ¸i ¸ ¸ s x = y = z = − 2 λ. x2 + y 2 + z 2 = 4. ¸ Solutie ¸ Se determin˘ mai ˆ ai extremele (libere) pe multimea deschis˘ a ıntˆ ¸ a {(x.. a. y) = e b. y ≥ 2}. ∀i. (x. Apoi se rezolv˘ dou˘ probleme de extrem cu leg˘turi. 2. x − y + z = 0. x2 .. y) ∈ R2 . y. (x. y > 2}.6. n}. z) = x + y + z. x + y = 3. EXTREME CU LEGATURI 159 F (x... Fie matricea (simetric˘ de ordinul n). S˘ se calculeze extremele urm˘toarelor functii pe multimile indicate: a a ¸ ¸ xy . y.. a 90. Se obtin solutiile ¸ ¸ 91. √ λ2 = − √ 3 2 . Solutie ¸ Se aplic˘ metoda multiplicatorilor lui Lagrange.j=1 aij xi xj . f (x.˘ 4. Prima solutie nu verific˘ ultima ecuatie. . xn ) = i. z) = x3 + y 3 + z 3 + λ(x2 + y 2 + z 2 − 1).. y. a A = (aij )ij . S˘ se determine valorile extreme ale functiei (formei p˘tratice) a ¸ a n f (x1 .

+ (a − λ)x  n1 1 n2 2 nn n    2 2 2 = 0 = 0 . xn ) − λ(x2 + x2 + .m. . xn ) = f (x1 ....... a n-a ecuatie cu xn ¸i se adun˘ membru cu membru cele n s ¸ s a relatii obtinute.x2 − 1)... x2 .. x2 ... x2 .. se ˆ ¸ ımulte¸te prima ecuatie de mai sus cu x1 ............ pe sfera unitate are loc egalitatea f (x1 .. xn ) = λ. FUNCTII DIFERENTIABILE ¸ ¸ pe sfera x2 + x2 + . xn ) − λ(x2 + x2 + ... + xn = 1 Evident. + x2 ) = 0 n 1 2 Sistemul se scrie sub forma echivalent˘: a   (a11 − λ)x1 + a12 x2 + .... Rezult˘ In a c˘ valorile minim˘ ¸i maxim˘ ale functiei f sunt cea mai mic˘ ¸i (respectiv) a as a ¸ as cea mai mare valoare proprie ale matricei A.. ¸.. + x2 = 1.. = 0 x1 + x2 + . ..d........a...... .. + a1n xn    a x + (a − λ)x + .. + x2 ) = 0 1 2 n ˆ concluzie..... sistemul liniar (format din primele n ecuatii) are solutii nenule dac˘ ¸ ¸ a ¸i numai dac˘ λ este valoare proprie a matricei A (valorile proprii sunt reale s a deoarece A este matrice simetric˘).160 CAPITOLUL 4.. a doua ¸ s ¸ cu x2 .. ∂f ∂x1 ∂f ∂x2 − 2λx1 = 0 − 2λx2 = 0 ∂f = ∂xn − 2λxn = 0 = 1 − (x2 + x2 + ........... . + a x  21 1 22 2 2n n    a x + a x + .... 1 2 n Rezult˘ sistemul: a         ∂F ∂x1 ∂F ∂x2 = =  ∂F    ∂xn   ∂F  ∂λ ... 1 2 n Solutie ¸ Construim functia lui Lagrange ¸ F (x1 . pentru a calcula valorile a In extreme ale functiei f ......... ... rezult˘: ¸ ¸ a f (x1 ... x2 .. ˆ acest caz...

Atunci integrala s a dx este convergent˘ dac˘ ¸i a as xα 161 . b)).Capitolul 5 Integrale improprii ¸i cu s parametri 5. b ∈ R ¸i fie f : [a. b) → R o functie local integrabil˘ (integrabil˘ pe s ¸ a a orice interval compact [u.1 Notiuni teoretice ¸ Integrale improprii Fie a. ∞) ¸i α ∈ R. v] ⊆ [a. ∞) → R este local integrabil˘. as a Integrala improprie gent˘ dac˘ integrala a a Exemple b a f (x)dx (b poate fi ¸i ∞) se nume¸te absolut convers s b a |f (x)| dx este convergent˘. integrala se nume¸te divergent˘. as a s a Dac˘ f : [a. Fie a ∈ (0. atunci integrala improprie a a (la ∞) ∞ a f (x)dx se nume¸te convergent˘ dac˘ limita s a a lim t t→∞ a f (x)dx exist˘ ¸i este finit˘. altfel. Integrala improprie (ˆ b) ın se nume¸te convergent˘ dac˘ limita s a a lim t t→b a b a f (x)dx f (x)dx exist˘ ¸i este finit˘. a ∞ a.

g : [a. a as a Demonstratie ¸ a. atunci ¸i a s = ∞ ¸i s b a f (x)dx este convergent˘. atunci: lim t a b dx este conver(b − x)α t→∞ a t1−α 1 a1−α dx = lim − t→∞ 1 − α xα 1−α < ∞ dac˘ ¸i numai dac˘ α > 1. b) → [0. g : [a. y ∈ (bε . t→∞ x b. b ∈ R. atunci ¸i integrala a s b b a b a f (x)dx g(x)dx este divergent˘. b) → R. b) astfel ˆ at ∀x. Analog. a Criteriul de comparatie la limit˘ ¸ a Fie f. ∞) astfel ˆ at exist˘ limita: ıncˆ a = lim b a a f (x)dx este divergent˘. atunci: a lim t t→∞ a 1 dx = lim (ln t − ln a) = ∞. x→b g(x) b a i. (b poate fi ¸i ∞) astfel ˆ at 0 ≤ f ≤ g. as a Dac˘ α = 1. atunci ¸i a s . Criterii de convergent˘ ¸a Criteriul lui Cauchy Fie f : [a. a ii. atunci ¸i integrala a s f (x) . b) → R. local integrabil˘. a < b ¸i α ∈ R. b) s˘ a as a ıncˆ a Criteriul de comparatie ¸ Fie f. Atunci integrala s gent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ α < 1. Fie α = 1.162 CAPITOLUL 5. s ıncˆ i. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ numai dac˘ α > 1. ∞) ¸i s g(x)dx este convergent˘. g(x)dx este convergent˘. dac˘ integrala a b a x f (t)dt < ε. atunci integrala a rezulte y b a f (t)dt este conver- gent˘ dac˘ ¸i numai dac˘ ∀ ε > 0. Dac˘ a ii. a ∈ (0. ∞) sau g(x)dx este divergent˘. Fie a. a b. dac˘ integrala a este convergent˘. Dac˘ a ∈ [0. ∃ bε ∈ [a.

. a b ii. atunci a s a f (x)dx este convergent˘. F (y) = b a f (x. x→b b i. a 1 xα Fie a ∈ R ¸i f : [a. local integrabil˘ astfel ˆ at exist˘ s a ıncˆ a = lim (b − x)α f (x). NOTIUNI TEORETICE ¸ b a 163 f (x)dx este divergent˘.1. ∞) → R cu propriet˘¸ile: at f este de clas˘ C 1 . a ∞ x f (x)dx absolut convergent˘. x→∞ ∞ i. ∞). y)dx. a Integrale cu parametri Fie A = ∅ ¸i [a. g : [a. b] ⊂ R un interval compact. ∞) → [0. atunci a s a f (x)dx este divergent˘. Dac˘ α ≥ 1 ¸i 0 < ≤ ∞. a f (t)dt este m˘rginit˘ pe [a. a x→∞ a a f (x)dx este convergent˘. a ∞ ii. b] x → f (x. Dac˘ α ≤ 1 ¸i 0 < ≤ ∞. b) → [0. Fie f : [a. lim f (x) = 0. local integrabil˘ astfel ˆ at exist˘ s a ıncˆ a Criteriul de comparatie cu ¸ = lim xα f (x). Dac˘ α > 1 ¸i 0 ≤ < ∞. atunci a s a f (x)dx este convergent˘. Dac˘ α < 1 ¸i 0 ≤ < ∞. ∞). ∞). iar functia G(x) = a ¸ Atunci integrala ∞ a a f (x)g(x)dx este convergent˘. b] × A → R o s functie (de dou˘ variabile reale) astfel ˆ at pentru orice y ∈ A aplicatia ¸ a ıncˆ ¸ [a. Functia definit˘ prin: a ¸ a F : A → R. atunci a s Criteriul lui Abel Fie f. a Criteriul de comparatie cu ¸ 1 (b − x)α Fie a < b ¸i f : [a. y) ∈ R este integrabil˘ Riemann.5. a a g este continu˘.

s a Continuitatea integralei cu parametru Dac˘ f : [a. Integrale improprii cu parametri Fie f : [a. y)dx este derivabil˘ ¸i: as G (y) = ∂f (x. y)dx + f (φ(y). ¸ a Formula lui Leibniz de derivare Fie f : [a. ∀ y ∈ (c. b] × A → R este continu˘. d) → R o functie continu˘ astfel ˆ at derivata partial˘ ¸ a ıncˆ ¸ a φ(y) ϕ(y) Formula general˘ de derivare a de clas˘ C 1 . Atunci integrala cu parametru as a ∂y F (y) = b a f (x. . d) → R o functie continu˘ astfel ˆ at derivata partial˘ ¸ a ıncˆ ¸ a ∂f exist˘ ¸i este continu˘ pe [a. d). b] × (c. y) ∈ R este local integrabil˘ ¸i integrala (impro¸ as prie) b a f (x. d) → [a. ¸ a aplicatia [a. Atunci functia G(y) = a ¸ φ(y) ϕ(y) f (x. b] × (c. y)dx. atunci: ¸ a b a c d f (x. y)dx este functie continu˘.164 CAPITOLUL 5. ∂y ∂f ∂y exist˘ ¸i este continu˘ pe [a. y)φ (y) − f (ϕ(y). Se poate defini ˆ acest caz functia ın ¸ b a F (x. b) dou˘ functii as a s a ¸ Fie f : [a. ∀ y ∈ (c. y)dx este derivabil˘ ¸i as b a F (y) = ∂f (x. d] → R o functie continu˘. ∂y Schimbarea ordinei de integrare Fie f : [a. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ se nume¸te integral˘ cu parametru. d). b) × A → R o functie cu proprietatea c˘ pentru orice y ∈ A. atunci integrala cu parametru a a F (y) = b a f (x. d). φ : (c. b] × (c. y)ϕ (y). b] × (c. y)dx dy. d) ¸i fie ϕ. y) = f (x. y)dx converge. y)dx. b) x → f (x. y)dy dx = d c b a f (x. b] × [c.

b) × A → R este continu˘ ¸i dac˘ integrala a a s a b a f (x. F (y) = a ¸ f (x. a Derivarea integralei improprii cu parametru Fie f : [a. ∀y ∈ A. y)dx. b) astfel ˆ at ıncˆ b t a f (x. y)dx este f (x. ∀ y ∈ (c. atunci integrala improprie cu parametru a F (y) = b a f (x. b) × A → R o functie cu proprietatea c˘ pentru orice y ∈ A. atunci functia F : A → R. b). y)dy dx. Dac˘ integrala a a a a ∂y uniform convergent˘ pe (c. y)dx dy = b a c d f (x. d] → R este continu˘ ¸i dac˘ integrala a as a uniform convergent˘ pe (c. ∀ t ∈ (bε .5. ∂y Schimbarea ordinei de integrare ˆ integrala improprie ın Dac˘ f : [a. d). d) ¸i pentru orice y ∈ (c. integrala improprie b a f (x. y)dx este b a uniform convergent˘ pe A. b) × [c. ∃ bε ∈ (a. b) × (c. y)dx este f (x. NOTIUNI TEORETICE ¸ numit˘ integral˘ improprie cu parametru. ¸ a aplicatia [a. d). d) → R o functie continu˘ astfel ˆ at derivata partial˘ ¸ a ıncˆ ¸ a ∂f exist˘ ¸i este continu˘ pe [a. y)dx este uniform convergent˘ pe A. y)dx < ε. atunci : a d c b a b a f (x. y) ∈ R este local integrabil˘. a . Criterii de uniform convergent˘ ¸a Criteriul lui Cauchy Fie f : [a. y)dx se nume¸te uniform convergent˘ (ˆ raport cu y) pe s a ın f (x. Atunci urm˘toarele ¸ a a afirmatii sunt echivalente: ¸ i. a a Integrala b 165 multimea A dac˘ ¸ a ∀ε > 0. b) × (c. y)dx este convergent˘. d) fixat a s a s ∂y b b ∂f integrala (x. y)dx este derivabil˘ ¸i as F (y) = b a ∂f (x. Continuitatea integralei improprii cu parametru Dac˘ f : [a. d).1. y)dx este continu˘. b) x → f (x.

b) → R ¸ as astfel ˆ at |f (x. a Functiile lui Euler ¸ Fie Γ ¸i B functiile (integralele) lui Euler: s ¸ Γ(α) = B(p. 2 √ i. ∀ y ∈ A.. ∀α ∈ (0. p). 2 5. α > 0. c. b. Γ(1) = 1. Γ(p + q) ∞ f. v ∈ (bε . b) astfel ˆ at pentru orice u. b).. 1). p > 0. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ ii.166 CAPITOLUL 5. ∀ x ∈ [a.2 Integrale improprii Aplicand criteriile de comparatie cu ¸ 1 1 ¸i s . ∀ y ∈ A. ∀n ∈ N . y) ∈ R este local integrabil˘ ¸i fie g : [a. q > 0. q) = B(q. (1 + y)p+q g. Propriet˘¸ile uzuale ale functiilor Γ ¸i B at ¸ s a. q) = 1 0 ∞ 0 xα−1 e−x dx. d. atunci integrala a b a b a g(x)dx f (x. B(p. b) x → f (x. y)dx este uniform convergent˘. Γ( 1 ) = π. b) × A → R o functie cu proprietatea c˘ pentru orice y ∈ A. Dac˘ integrala ıncˆ a este convergent˘. q) = 0 y p−1 dy. π .(2n − 1) · 2−n π. ∃ bε ∈ (a. √ h.. q) = . b) rezult˘ ıncˆ a v u f (x. B(p. xp−1 (1 − x)q−1 dx. y)dx < ε. B(p. y)| ≤ g(x). ∀ ε > 0. Γ(α)Γ(1 − α) = sin(απ) Γ(p)Γ(q) e. s˘ se studieze a xα (b − x)α natura integralelor urm˘toare (exercitiile 1-10): a ¸ . Criteriul de comparatie ¸ Fie f : [a. ¸ a aplicatia [a. Γ(n) = (n − 1)!. Γ(n + 1 ) = 1 · 3 · 5. Γ(α + 1) = αΓ(α).

x2 + 1 1 Solutie ¸ 1 lim x 2 √x1 +1 = 1. Solutie ¸ sin x lim (1 − x) 1−x2 = x→1 deci integrala este divergent˘. INTEGRALE IMPROPRII dx √ . x→∞ lim x1. deci integrala este convergent˘ la infinit. 1 − x2 sin 1 2 . a ın ∞ 4. 0 x2 √ dx. a ın x−1 x→1 deci integrala este divergent˘. (de¸i ˆ x = 1 integrala 3 x→∞ este convergent˘). 1 dx √ . x3 − 1 √ln x x3 −1 Solutie ¸ Integrala este convergent˘: lim a ∞ x→1 = 0. x −1 6. 1 ln x √ dx. a 2 x→∞ 1 ∞ 167 1. 3−1 x Solutie ¸ 1 a s ın lim x 2 √xx−1 = 1. a ∞ 5. 1 − x2 1 √ . a Urm˘toarele integrale sunt improprii ˆ ambele capete. 0 sin x dx.2. a 3. deci integrala este divergent˘. 2 Solutie ¸ 1 x2 lim (1 − x) 2 √1−x2 = x→1 1 deci integrala este convergent˘. a x→∞ . dar este divera x−1 3 gent˘ ˆ x = 1: lim (x − 1) x√1 = 2 .5. 1 x √ dx. x x−1 Solutie ¸ 3 lim x 2 x√1 = 1. deci integrala este divergent˘. 2.1 √ln3x = 0.

a > 0. Solutie ¸ 1 dx . xm Solutie ¸ Dac˘ m = 1. n ∈ N . 1+x Solutie ¸ Integrala este convergent˘ pentru orice n ∈ N : a 2n e−x 1 x lim (1 + x) 2 √ = e. x→0 ln x m−1 1 x lim (x − 1) 2 = 0. care este diuα 9. a 1 0 du . m ∈ N − {0}. x→∞ 1+x ∞ 8. x→1 ln x lim x 2 1 ∞ 10. 0 xm − 1 dx. ln x Solutie ¸ Integrala este convergent˘: a xm − 1 = 0. m ∈ N − {0}. x→−1 1+x x2n e−x lim x2 √ = 0. a 0 sin x dx este convergent˘. obtinem integrala a ¸ vergent˘ pentru orice α > 0. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ ∞ 7. integrala este divergent˘. 0 arctg(ax) dx. x(ln x)α ∞ Cu schimbarea de variabil˘ ln x = u.168 CAPITOLUL 5. dar nu este a x . a ∞ 11. integrala este convera a a gent˘. α > 0. dac˘ m > 1. S˘ se arate c˘ integrala a a absolut convergent˘. −1 x2n e−x √ dx.

y) = sin xy . din inegalitatea: a 0 1 − cos 2x = sin2 x ≤ | sin x|.5. y)| ≤ 1 . (x. conform criteriului lui Abel).3 Integrale cu parametri ∞ 0 12. ¸ a 1+x2 Demonstr˘m acum c˘ integrala (improprie) cu parametru a a ∞ 0 f (x. f este functie continu˘. S˘ se studieze continuitatea functiei a ¸ F (y) = sin xy dx. ∞) × R. 2 ∞ ar rezulta (aplicˆnd criteriul de comparatie) c˘ integrala a ¸ a 0 ∞ 1 − cos 2x dx 2x este convergent˘.3. 1 + x2 . ∞ sin x Presupunem acum prin absurd ca integrala dx ar fi absolut converx gent˘. y)dx este uniform convergent˘ ˆ raport cu y pe R ¸i deci functia F este continu˘. 1 + x2 Solutie ¸ Fie f (x. ceea ce constituie o contraditie. are loc inegalitatea: |f (x. y) ∈ [0. ar rezulta (ˆ a ıntrucˆt integrala a 0 ∞ cos 2x dx este 2x convergent˘. a ın s ¸ a Evident. ∀ y ∈ R. ∀ (x. INTEGRALE CU PARAMETRI 169 Solutie ¸ 1 Convergenta ( la ∞ ) rezult˘ aplicˆnd criteriul lui Abel: f (x) = x ¸i ¸ a a s g(x) = sin x. a ¸ 0 1 dx ar fi con2x 5. Atunci. Evident. ˆ 0 integrala este convergent˘ deoarece functia sin x se poate In a ¸ x prelungi prin continuitate. y) ∈ [0. ∞) × R. de aici. c˘ ¸i integrala a as vergent˘.

∞) a ln x dac˘ (x. Pentru orice y > 0. S˘ se demonstreze c˘ functia F este continu˘. y) =   1 0 y→0 0 1 0 y→0 lim f (x. S˘ se calculeze a 0 ∂f (x. y) dx. y) dx. y) ∈ (0. y 1 0 Pentru y = 0. obtinem F (0) = ¸ f (x. Pentru orice y > 0. y) ∈ [0. ∞) → R. . ln x2 + y 2 dac˘ (x.170 CAPITOLUL 5. S˘ se calculeze: a f (x. Pe de alt˘ parte: a 14. conform criteriuas 1 + x2 lui de comparatie. y) dx = 1 0 0 dx = 0. Solutie ¸ i. 1 − f (x. f (x. a 1  iii. 1] × {0} a ¸i fie F (y) = s f (x. S˘ se calculeze F (0). obtinem: a a¸ ¸ F (y) = 1 0 1 f (x. 2 2 ˆ consecint˘. x 2 y 1 = 0 1 1 − y12 − e . avem: F (y) = 1 0 0 y→0 lim f (x. 1] × (0. Fie f (x. y)= 2 . ∂y Solutie ¸ i. 1] × (0. integrala dat˘ este uniform convergent˘. Fie f : [0. lim ii. y)dx = x ln = ln x2 + y 2 0 − 1 0 x2 dx = x2 + y 2 1 1 + y 2 − 1 + y · arctg . integrˆnd prin p˘rti. y)dx dac˘ y > 0 a −1 dac˘ y = 0 a i. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ ∞ Integrala improprie 0 1 dx este convergent˘ ¸i deci. 0) dx. 0)dx = 1 0 (−1)dx = −1. rezult˘: lim In ¸a a ii. y) = parametru F (y) = i. a a ¸ a ii. ¸ a a 13. y)dx = − e 2 1 1 f (x. 1 y→0 0 1 1 0 x y2 e − x 2 y ¸i fie integrala s f (x. y).

INTEGRALE CU PARAMETRI Functia F este continu˘ ˆ 0: ¸ a ın y→0+ 171 lim F (y) = lim ln y→0+ 1 + y 2 − 1 + y · arctg 1 = −1. 1].5. deci F nu este continu˘ ˆ 0. +1 . pentru orice y ∈ (0. x Solutie ¸ Consider˘m integrala (cu parametrul y > 0): a ∞ F (y) = 0 e−yx sin x dx. 0)dx = 0. 2 y→0+ iii. avem: ∂f ln (x. S˘ se calculeze a 0 sin αx dx. F (0) = 0. Derivata F (0) se calculeaz˘ cu definitia: a ¸ F (0) = lim F (y) − F (0) 1 = lim ln y→0+ y y 1 + y 2 + arctg 1 y = π . Fie α > 0. 0) = lim y→0+ ∂y Rezult˘ a 1 0 ln x2 + y 2 − ln x = lim y→0+ y 1+ y 2 x y 2 x · y = 0.3. ¸ Solutie ¸ Evident. ∀ y ∈ [0. y ii. x2 ∂f (x. Fie f : [0. avem: F (y) = ∞ 0 0 f (x. 1]. 1]. y) = ye−xy ¸i fie integrala cu s parametru F (y) = functiei F . a ın ∞ 16. ∞) × [0. 1] → R. f (x. ∂y ∞ 15. y)dx. Pentru orice x ∈ (0. S˘ se studieze continuitatea a ye−xy dx = −e−xy ∞ 0 = 1. x Sunt verificate ipotezele teoremei de derivare sub integral˘ ¸i obtinem: as ¸ F (y) = ∞ 0 −e−yx sin xdx = − y2 1 .

S˘ se calculeze integrala J = a α 0 ln(1 + x) dx. Rezult˘ J = F (1) = 8 ln 2. β ∈ R.172 CAPITOLUL 5. ˆ concluzie: a 2 ın ∞ 0 sin x π dx = lim F (y) = . s˘ se calculeze a dx. x 0 Solutie ¸ Se transform˘ produsul sin αx · cos βx ˆ sum˘ ¸i apoi se aplic˘ rezultatul a ın as a din exercitiul anterior. S˘ se calculeze integrala: a F (y) = π 2 0 ln(cos2 x + y 2 sin2 x)dx. α > 0. x 2 ∞ Analog. Solutie ¸ Dac˘ y = 1. dac˘ α < 0. y→0 x 2 Se arat˘ simplu (printr-o schimbare de variabil˘) c˘: a a a ∞ 0 sin(αx) π dx = . F (1) = 0. ∀ α > 0. 2(1 + α2 ) 1 + α2 1 arctg α ln(1+α2 )+k. ∀y > 0. obtinem: ın ¸ F (α) = α ln(1 + α2 ) + arctgα. atunci a sin αx π dx = − . ¸ 1 18. Fie α. 1 + x2 Solutie ¸ Prin derivare ˆ raport cu α. s a Primitivele acestei functii sunt: ¸ 19. Dar F (0) = 0 2 π ¸i deci k = 0. x 2 0 ∞ sin αx · cos βx 17. evident. atunci. atunci: F (y) = π 2 0 2y sin2 x dx = 2y cos2 x + y 2 sin2 x π 2 0 tg2 x dx = 1 + y 2 tg2 x . a Fie y > 0. folosind integrala cu 1 + x2 parametru F (α) = 0 ln(1 + αx) dx. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ Rezult˘ deci F (y) = −arctgy + π . y = 1. k ∈ R.

unde k este o constant˘ ce se determin˘ din a a a 1+y conditia F (1) = 0. se obtine k = −π ln 2. 1+y Rezult˘ F (y) = π ln(1 + y) + k. F (a) = b. G(a) = 0 ln 0 ∞ 1 + a cos x 1 − a cos x dx . ¸ ¸ s 1 20. S˘ se calculeze integralele: a π 2 . b > 0. folosind schimbarea y+1 1+(y+1)2 de variabil˘: t = ln x . Pentru a calcula ultima integrala facem schimbarea 1 + α2 tg2 x π 2 de variabil˘ t = tgx . Pentru orice a > 0. ¸i deci F (y) = π ln 2 . a. 2 J(α) = Solutie ¸ J (α) = 0 0 π 2 arctg(αtgx) dx. INTEGRALE CU PARAMETRI = 2y = 2y 1 − y2 ∞ 0 ∞ 0 173 u2 du = (1 + y 2 u2 )(1 + u2 ) 1 1 − 1 + y 2 u2 1 + u2 = π .3. ˆ final obtinem J(α) = a ın ¸ 22. |a| < 1. ln x J= 0 xb − xa cos(ln x)dx = ln x = b a 0 1 1 0 cos(ln x) b a xy dy dx = xy cos(ln x)dx dy. s˘ se calculeze J = a Solutie ¸ Integrala J se poate scrie ¸i sub forma: s 1 0 xb − xa cos(ln x)dx. α > 0. tgx dx . x(1 + x2 ) . |a| = 1. 1 Vom calcula mai ˆ ai integrala: J1 = ıntˆ 0 xy cos(ln x)dx . ¸i deci J = s π 2 1 2 1+(b+1) ln 1+(a+1)2 . α = 1 ¸i I = s tgx 0 x dx. S˘ se calculeze integralele: a π 2 ln(1 + α) ¸i I = s π 2 ln 2.obtinem: J1 = a ¸ 21.5. cos x arctg(ax) dx. a ∈ R.

cu schimbarea de variabil˘ t = tgx . J(a. Pentru a calcula K(b). G (a) = 0 dx π = ¸i deci G(a) = s (1 + x2 )(1 + a2 x2 ) 2(1 + a) π 2 ln(1 + a). F (a) = 0 π 2 2 1− a2 cos2 x dx. x2 1 − x2 Solutie ¸ a. b > 0. Derivˆnd ˆ raport cu a. b2 + x2 0 1 b. ( − 2 )dx = 2 a2 + x2 2 −a b +x b(a + b) π 2 Rezult˘ deci J = a J(b. 23. calcul˘m a ln(b2 + x2 ) dx = b2 + x2 π 2 ∞ 0 0 ln(b2 + b2 tg2 t) b(1 + tg2 t)dt = b2 + b2 tg2 t π π 2 2 1 b2 dt = ln b − = ln ln cos tdt. S˘ se calculeze integralele: a ∞ ln(a2 + x2 ) a. =√ 1 − a2 ¸i deci F (a) = π arcsin a. |a| < 1. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ Solutie ¸ a. a s b. a = b. obtinem: a ¸ ∞ 0 F (a) = ∞ 0 2 t 2 √ dt = √ arctg √ t2 + ( 1 − a2 )2 1 − a2 1 − a2 π . a > 0. 2 0 π Rezult˘ J(b.174 CAPITOLUL 5. F (a) = 0 ln 1 − a2 x2 √ dx. obtinem: a ın ¸ F (a) = 1 0 π 2 − y ¸i se s (1 − a2 x2 ) −2a √ dx = 1 − x2 . b) = ln(a + b) + K(b). obtinem: a ın ¸ J = = ∞ 0 π b ∞ 0 2a (a2 + x2 )(b2 + x2 ) dx = b2 2a 1 1 π . b) = dx. Derivˆnd ˆ raport cu a. 2t b 0 cos b b 0 Ultima integral˘ se poate calcula cu schimbarea de variabil˘ t = a a obtine ¸ π 2 π ln cos tdt = − ln 2. s ∞ b. b) = b ln(2b) ¸i deci K(b) = 0.

Rezult˘: a J(a) = constanta C calculˆndu-se din J(0) = 0. x 1 − x2 dx √ = 2 x2 ) 1 − x2 (1 + a = ∞ 0 π 2 cos t (1 + a2 sin2 t) cos t 0 dt = du π = √ . cu schimbarea de variabil˘ bx = t. deci F (a) = π( 1 − a2 − 1). S˘ se demonstreze egalitatea: a a t ∞ 0 f (bx) − f (ax) a dx = f (0) ln . 175 = π 2 24. ∞) → R o functie continu˘ ¸i m˘rginit˘ astfel s ¸ a s a a ∞ ˆ at integrala ıncˆ 1 f (t) dt este convergent˘. S˘ se calculeze integrala: a J(a) = Solutie ¸ Derivata functiei J este: ¸ J (a) = 1 0 1 0 arctg (ax) √ dx. 25. obtinem: a ¸ f (bx) dx = x bu f (t) dt. a ∈ R. x b Solutie ¸ Vom demonstra mai ˆ ai egalitatea: ıntˆ ∞ u f (bx) − f (ax) dx = x ∞ u au bu f (t) dt . ˆ final se obtine: a In ¸ J(a) = ln a + 1 + a2 .5. ∀u > 0. 2 dt = − 1 − a2 2 sin t 2 + (√ 1 2 u ) 1 − a2 0 0 1−a 1−a2 √ √ deci F (a) = π 1 − a2 + k . t .3. INTEGRALE CU PARAMETRI ∞ −2a 2a du aπ = −√ . dar F (0) = 0.Formula lui Froullani Fie 0 < a < b ¸i fie f : [0. 1 + (1 + a2 ) u2 2 1 + a2 π ln a + 2 1 + a2 + C. (∗) t ∞ Fie u > 0 .

a . INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ Analog. rezult˘ lim h(u) = 0. t Pentru a calcula ultima integral˘ consider˘m functia a a ¸ h(u) = sup |f (t) − f (0)|.bu] Din continuitatea functiei f . Fie 0 < a < b. Evident. x 0 ∞ cos ax − cos bx dx. s˘ se calculeze integralele: a ∞ e−ax − e−bx a. b. avem: a ∞ 0 f (bx) − f (ax) dx = lim u→0 x ∞ u f (bx) − f (ax) dx = lim u→0 x au bu f (t) dt.176 CAPITOLUL 5. t Prin sc˘derea membru cu membru a celor dou˘ egalit˘¸i rezult˘ egalitatea a a at a (∗). x 0 Solutie ¸ Se aplic˘ formula lui Froullani. Demonstr˘m acum formula lui Froullani. a t b f (bx) − f (ax) dx = lim u→0 x au bu f (t) dt = lim u→0 t au bu f (0) a dt = f (0) ln . dx. t Prima integral˘ tinde la 0 pentru u → 0: a au bu f (t) − f (0) dt ≤ t au bu |f (t) − f (0)| dt ≤ t ≤ ˆ concluzie: In ∞ 0 au bu h(u) a dt = h(u) ln → 0 atunci cˆnd u → 0. se demonstreaz˘ ¸i egalitatea: as ∞ u f (ax) dx = x ∞ au f (t) dt. t b 26. avem: ¸ a u→0 au bu f (t) dt = t au bu f (t) − f (0) dt + t au bu f (0) dt. t∈[au. folosind egalitatea (∗).

obtinem: a ¸ ∞ 0 dx 1 = x3 + 1 3 ∞ 0 y− 3 1 1 2 dy = B . Cu schimbarea de variabil˘ x3 = y. q > −1. q . 0 ∞ p x4 dx. p > −1. +1 1 c.3. c. obtinem: In ¸ ∞ 0 e−x dx = Γ 2 3 2 = √ π . 0 1 sinp x cosq x dx. p ˆ cazul particular p = 2. integralele: a ¸ s ∞ 177 a.5. 0 ∞ e−x dx. b. p > 0. obtinem: at ¸ ¸ ∞ 0 x4 5 3 . Cu schimbarea de variabil˘ xp = y. 0 xp e−x dx. 0 ∞ b. xp+1 (1 − xm )q−1 dx. S˘ se calculeze integralele: a π 2 a. (x + 1)2 x3 dx dx. 0 Solutie ¸ a. q > 0. 9 28. Folosind propriet˘¸ile functiilor lui Euler. 4 c. q > 0. dx = B 2 (x + 1) 4 4 1 = Γ 5 4 Γ 3 4 Γ(2) 1 1 3 = Γ Γ 4 4 4 √ π 2 = . p > −1. S˘ se calculeze. 2 b. p > 0. m > 0. folosind functiile Γ ¸i B. 1+y 3 3 3 2 √ 2 3π = . INTEGRALE CU PARAMETRI 27.obtinem: a ¸ ∞ 0 e−x dx = p ∞ 0 1 1−p −y 1 1 y p e dy = Γ p p p =Γ 1 +1 .

n ∈ N. x dx d. m m c. INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ 1 dx. obtinem: a ¸ 1 0 lnp 1 dx = x ∞ 0 y p e−y dy = Γ(p + 1). Cu schimbarea de variabil˘ xq = y. obtinem: ¸ ∞ 0 e−x cos xdx = ∞ 0 2 (−1)n (2n)! n≥0 ∞ 0 e−x x2n dx = 2 = (−1)n (2n)! n≥0 (−1)n 1 1 n− 1 −y 1 y 2 e dy = Γ n+ 2 (2n)! 2 2 n≥0 = . p > −1. obtinem: a ¸ e. Cu schimbarea de variabil˘ sin2 x = y. obtinem: a ¸ 1 0 dx (1 − xn ) 1 n = 1 n 1 0 y n −1 (1 − y)− n dy = 1 1 1 1 1 B . 0 1 lnp 1 . 0 π 2 0 sinp x cosq xdx = 1 2 1 0 y p−1 2 (1 − y) q−1 2 1 p+1 q+1 dy = B .q .1 − n n n = π . n sin π n ∞ 29. S˘ se calculeze integrala a 0 e−x cos xdx. q q 1 d.178 1 CAPITOLUL 5. e. 2 Solutie ¸ Folosind dezvoltarea ˆ serie de puteri (ˆ jurul lui 0) a functiei cos ¸i teorema ın ın ¸ s de integrare termen cu termen a seriilor de puteri. 2 2 2 b. Cu schimbarea de variabi˘ xn = y. obtinem: a ¸ ∞ 0 xp e−x dx = q 1 q ∞ 0 y p+1 −1 q 1 p+1 e−y dy = Γ . obtinem: a ¸ 1 0 xp+1 (1 − xm )q−1 dx = 1 p+2 B . Cu schimbarea de variabil˘ xm = y. (1 − xn ) n Solutie ¸ a. . Cu schimbarea de variabil˘ ln( x ) = y.

a J= 1 3 1 0 t− 6 (1 − t)− 2 dt = 5 1 1 1 1 B .5. obtinem a s ¸ ¸ 1 π I = J = 2 2.3. 2 Cu schimbarea de variabil˘ x2 = −it2 ¸i folosind relatia Γ(1) = 1. Calcul˘m acum: a a J − iI = ∞ 0 e−ix dx. S˘ se calculeze integralele lui Fresnel: a I= ∞ 0 cos x2 dx ¸i J = s ∞ 0 sin x2 dx. .(2n − 1) √ π = π= (2n)! 2n+1 2 n≥0 1 1 − n! 4 n≥0 −n 179 √ π −1 = e 4. INTEGRALE CU PARAMETRI √ (−1)n 1 · 3 · 5. rezult˘: a a I= 1 3 1 0 t− 3 (1 − t)− 2 dt = 2 1 1 1 1 B . rezult˘: a ... . 3 6 2 31. S˘ se calculeze ˆ functie de B integralele: a ın ¸ I= 1 0 dx √ ¸i J = s 1 − x3 ∞ 1 dx √ . 3 3 2 1 Pentru calculul lui J se face schimbarea de variabil˘ x = t− 3 . x3 − 1 Solutie ¸ 1 Pentru I se face schimbarea de variabil˘ x = t 3 . 2 30. Solutie ¸ Convergenta celor dou˘ integrale rezult˘ din criteriul lui Abel ¸i cu schim¸ a a s barea de variabil˘ x2 = y. .

INTEGRALE IMPROPRII SI CU PARAMETRI ¸ .180 CAPITOLUL 5.

A) se nume¸te spatiu m˘surabil iar elementele σ-algebrei A In s ¸ a se numesc multimi m˘surabile. dac˘ (A)i∈J sunt σ-algebre pe X atunci intersectia a ¸ i∈J Ai este σ-algebr˘ a pe X. ¸ a Dac˘ A este o σ-algebr˘ pe X. B ∈ A atunci A B ∈ A. A ∩ B ∈ A. X ∈ A. ii. ∀n ∈ N atunci a An ∈ A. atunci: a a i. ∀n ∈ N atunci ∪n∈N An ∈ A. a ¸ ˆ cazul particular Y = R. ¸i B ⊇ C}. a ˆ acest caz (X.Capitolul 6 M˘sur˘ ¸i integral˘ a as a 6. a iii. dac˘ An ∈ A. O submultime ¸ as ¸ a¸ ¸ A ⊆ P(X) se nume¸te σ− algebr˘ pe X dac˘ verific˘ urm˘toarele pros a a a a priet˘¸i: at i. a s Dac˘ (Y. A \ B ∈ A. d) este un spatiu metric. dac˘ A. dac˘ A ∈ A atunci X \ A ∈ A.1 Notiuni teoretice ¸ Spatii m˘surabile ¸ a Fie X o multime nevid˘ ¸i fie P(X) multimea p˘rtilor lui X. σ-algebra multimilor Boreliene (pe R) coincide In ¸ 181 . Dac˘ C ⊆ P(X) atunci σ-algebra generat˘ de C se noteaz˘ AC ¸i este a a a s definit˘ prin a AC = {B | B este σ − algebr˘ pe X. dac˘ An ∈ A. ii. a iii. atunci σ-algebra multimilor Boreliene a ¸ ¸ pe Y este σ-algebra generat˘ de familia multimilor deschise din Y . ∅ ∈ A. n∈N iv.

pentru orice (An )n∈N ⊆ A rezult˘ a µ n∈N An ≤ n∈N µ (An ) (num˘rabil-subaditivitate). α2 . a Dac˘ (X. A. Proprietatea ii de mai sus se nume¸te s ¸ a a s num˘rabil-aditivitate. a . MASURA SI INTEGRALA cu σ-algebra generat˘ de oricare din urm˘toarele tipuri de intervale: a a C1 = {(−∞. ∞] se nume¸te m˘sur˘ (pe X) dac˘: s a a a i. . A2 . ∀n = m rezult˘ ıncˆ a µ n∈N An = n∈N µ (An ) . pentru orice (An )n∈N ⊆ A astfel ˆ at An ∩ Am = ∅. A) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i (Y. µ(∅) = 0 ii. as a O aplicatie s : X → R se nume¸te simpl˘ (sau etajat˘) dac˘ multimea s(X) ¸ s a a a ¸ este finit˘. µ) este un spatiu cu m˘sur˘. B ∈ A. A) un spatiu m˘surabil.. Evident.. A ⊆ B ⇒ µ(A) ≤ µ(B). b) | a. echivalent. atunci functia caracteristic˘ χA : X → R este m˘surabil˘ a ¸ a a a dac˘ ¸i numai dac˘ A ∈ A.. µ) se nume¸te spatiu cu m˘sur˘.182 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. An ∈ P(X) ¸i α1 . sau.... deoarece orice multime deschis˘ din R este reuniune cel mult num˘rabil˘ de ¸ a a a intervale deschise.. Functii m˘surabile ¸ a Fie (X. a ¸ a s Spatii cu m˘sur˘ ¸ a a Fie (X. atunci: a ¸ a a i. A2 . ∞) | a ∈ R} C3 = {(a. a Dac˘ A ⊆ X. b ∈ R}. αn ∈ a a a s n R astfel ˆ at s = ıncˆ i=1 αi χAi . . o aplicatie ¸ a a s ¸ ¸ f : X → Y se nume¸te m˘surabil˘ dac˘ f −1 (B) ∈ A. (X. d) un spatiu metric. (monotonie). A. o aplicatie ¸ a ¸ µ : A → [0. dac˘ exist˘ A1 . ∀ A. b) | b ∈ R} C2 = {(a. ∀B multime Bores a a a ¸ lian˘ din Y . ii.. . ¸ a Are loc urm˘torul rezultat de aproximare: a Orice functie m˘surabil˘ ¸i pozitiv˘ este limita punctual˘ a unui ¸ir ¸ a a s a a s cresc˘tor de functii simple m˘surabile ¸i pozitive. s este m˘surabil˘ dac˘ ¸i numai dac˘ a a as a multimile A1 . An sunt m˘surabile..

∞] este o functie m˘surabil˘ pozitiv˘ atunci integrala lui a ¸ a a a f ˆ raport cu m˘sura µ este: ın a X f dµ = sup{ X sdµ | s functie simpla m˘surabil˘. µ) un spatiu cu m˘sur˘.6. ∞]. X X X X X Integrala astfel definit˘ are propriet˘¸ile: a at i. ∞] este o functie m˘surabil˘ pozitiv˘ ¸i dac˘ A ∈ A. ∀f. v + ¸i u− . NOTIUNI TEORETICE ¸ 183 Egalitate aproape peste tot O multime m˘surabil˘ A ∈ A se nume¸te de m˘sur˘ nul˘ dac˘ µ(A) = 0. v = v + − v − (aici ¸ a a u+ . β ∈ C. ¸ a a s a a a a Dou˘ functii m˘surabile se numesc egale aproape peste tot (se noteaz˘ a ¸ a a f = g (a. o functie m˘surabil˘ f : X → C se ¸ a a ¸ a a nume¸te integrabil˘ dac˘ s a a Multimea functiilor integrabile este spatiu vectorial cu operatiile uzuale de ¸ ¸ ¸ ¸ adunare ¸i inmultire cu scalari. unde u ¸i v sunt ¸ a s functii m˘surabile reale. Fie (X. A. ¸ a Functii integrabile ¸ Fie (X. v − sunt p˘rtile pozitive ¸i respectiv negative ale lui u ¸i v).t. a a a a ın a prin definitie: ¸ n X sdµ = i=1 αi µ(Ai ). A. s . Dac˘ f : X → [0. pozitiv˘. s ¸ Fie f : X → C o functie integrabil˘. s = ¸ a as i=1 n αi χAi o functie ¸ simpl˘. s a¸ s s atunci integrala lul f ˆ raport cu m˘sura µ este ın a f dµ = u+ dµ − u− dµ + i v+ − v − dµ . a ¸ a a a Relatia de egalitate aproape peste tot este relatie de echivalent˘ pe multimea ¸ ¸ ¸a ¸ functiilor m˘surabile.1. Integrala lui s ˆ raport cu m˘sura µ este.p.)) dac˘ multimea {x ∈ X | f (x) = g(x)} este de m˘sur˘ nul˘. µ) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i s : X → [0. descompunˆnd u = u+ − u− . ¸ a a Dac˘ f : X → [0. X |f |dµ < ∞. X (αf + βg) dµ = α X f dµ + β X gdµ. m˘surabil˘. a ¸ a a a s a atunci integrala lui f pe multimea A ˆ raport cu m˘sura µ este: ¸ ın a A f dµ = X f · χA dµ. atunci f = u + iv. 0 ≤ s ≤ f }. g integrabile ¸i ∀ α.

∀ f integrabil˘. ∀n ∈ N . atunci. f dµ ≤ ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. Evident. a ¸ a fie Lp (X. Exemple de spatii de functii integrabile ¸ ¸ i. Dac˘ f este limita punctual˘ a ¸ a a a ¸irului fn . a Teorema de convergent˘ monoton˘ a lui Lebesgue ¸a a Fie (X. ∞]. µ). exist˘ g o functie integrabil˘ astfel ˆ at |fn | ≤ g. ˆ plus. Teorema de convergent˘ dominat˘ a lui Lebesgue ¸a a Fie (X.p. pentru p = 1 se obtine multimea functiilor integrabile.t. ∞] un ¸ir cresc˘tor ¸ a a s s a de functii m˘surabile: fn ≤ fn+1 . A. Atunci (L ¸ ¸ ¸ p ) este spatiu normat (spatiul functiilor p-integrabile). µ) este spatiu vectorial. se consider˘ m˘sura de num˘rare a ¸ a a a (a se vedea exercitiul 1 din acest capitol). MASURA SI INTEGRALA |f |dµ. µ) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i fie fn : X → C un ¸ir de functii ¸ a a s s ¸ m˘surabile cu propriet˘¸ile: a at i.p. fn converge punctual la functia f . µ) = {f : X → C | f m˘surabil˘ ¸i a as X n→∞ X fn dµ = X f dµ. A. In a a ¸ p ) este spatiu Banach. atunci s n→∞ X X X lim fn dµ = X f dµ. a ¸ a ıncˆ Atunci f este functie integrabil˘ ¸i lim ¸ as Spatii de functii p-integrabile ¸ ¸ Fie (X. spatiul ¸ ın ¸ functiilor p-integrabile este spatiul ¸irurilor p-absolut sumabile (a se vedea ¸ ¸ s ¸i exemplele de spatii normate din capitolul 2): s ¸ p (N ) = {x : N → C | n∈N |x(n)|p < ∞}. ¸ ii. dac˘ fn : X → [0.). itate a. Dac˘ pe multimea numerelor naturale. iar aplicatia ¸ ¸ f p= X |f | dµ p 1 p este o seminorm˘ pe Lp (X. N . µ) multimea claselor de echivalent˘ ˆ raport cu relatia de egal¸ ¸a ın ¸ p (X. A. |f |p dµ < ∞}. µ) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i fie 1 ≤ p < ∞. µ). . µ) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i fie fn : X → [0. ˆ particular. ˆ acest caz. se demonstreaz˘ c˘ (Lp (X. atunci: In a X n∈N fn dµ = n∈N X fn dµ. Consider˘m multimea: ¸ a as a ¸ Lp (X. µ). ¸ ¸ ¸ Lp (X.184 ii. Din relatia f p = 0 rezult˘ f = 0 (a.t.

s ¸ s evident. 2π] = {f ∈ P | f m˘surabil˘ ¸i a as 2π 0 |f (t)|dt < ∞}. o alt˘ alegere uzual˘ este a a intervalul [−π. 2π] = {f ∈ P | f m˘surabil˘ ¸i a as Norma pe spatiul L1 [0. π]. norma ˆ aceste cazuri este: ın x p= n∈N |x(n)| p 1 p . definit dup˘ cum urmeaz˘. ∀ f ∈ Lp (R). . Evident.1. a a a a dac˘ P este multimea functiilor periodice f : R → C . 1 2π 2π 0 |f (t)| dt. a iii. 2π].6. Analog se define¸te spatiul functiilor periodice (de perioad˘ 2π) integrabile: s ¸ ¸ a L1 [0. Un caz particular remarcabil este spatiul functiilor periodice (de pe¸ ¸ rioad˘ 2π definite pe R) de p˘trat integrabil. ∀ f ∈ L2 [0. 2π] este: ¸ f 1= 2π 0 |f (t)| dt < ∞}. 2π]. ˆ locul intervalului ın a ın [0. NOTIUNI TEORETICE ¸ 185 Analog se define¸te spatiul p (Z) al ¸irurilor bilaterale p-absolut sumabile. Dac˘ pe multimea numerelor reale. |f (x)| dx 1 p . b) s ¸ ¸ corespunz˘toare. se pot considera intervale (a. ∀ f ∈ L1 [0. a ¸ ¸ a f (x) = f (x + 2π). b) ⊂ R ¸i se obtin spatiile Lp (a. 2π] este: ¸ f 2= 1 2π 2π 0 |f (t)|2 dt. Analog. ∀x ∈ R. integrala fiinds ˆ raport cu m˘sura Lebesgue. 2π] se poate lua orice interval de lungime 2π. atunci not˘m: ¸ a a s ın a a Lp (R) = {f : R → C | f m˘surabil˘ ¸i a as Norma ˆ acest caz este ın f p= ∞ −∞ ∞ −∞ |f (x)| dx < ∞}. R. f de perioad˘ 2π. ii. atunci: L2 [0. ∀x ∈ p (N ). se consider˘ m˘sura Lebesgue a ¸ a a (constructia acestei m˘suri se g˘se¸te ˆ capitolul urm˘tor). Norma pe spatiul L2 [0.

z > + β < y. < x. x >. y ∈ H. ∀ x. Perechea (H. a s a Not˘m f ∞ = esssup|f |. x > este norm˘ pe H ¸i verific˘ a s a inegalitatea lui Schwarz: | < x. <. y > = < y. MASURA SI INTEGRALA Spatiul functiilor esential m˘rginite ¸ ¸ ¸ a Fie (X. x > ≥ 0. z ∈ H ¸i orice α. (L ∞ ). Reciproc. z >. A. µ) ¸i ¸ ¸ ¸ a a s este spatiu Banach cu norma ¸ ∞. >) se nume¸te spatiu cu produs scalar. x = < x. ¸ ) este complet). s ¸ √ Aplicatia ¸ : H → H. ∞] = 0}. <. 2π]. iv. x > = 0 ⇔ x = 0. Multimea functiilor esential m˘rginite se noteaz˘ L∞ (X. >: H × H → C (respectiv R) se nume¸te produs scalar dac˘ pentru orice x. µ) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i fie f : X → [0. y. Spatiul (H. ˆ cele ce urmeaz˘ (H. <. o aplicatie ¸ ¸ <.186 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. < x. A. z > = α < x. (L ∞ ). ∞ (R). β ∈ C sunt s a s adev˘rate relatiile: a ¸ i. supremumul esential al lui f este: ¸ ¸ esssupf = ∞ dac˘ M = ∅ ¸i esssupf = inf M dac˘ M = ∅. Spatii Hilbert ¸i serii Fourier ¸ s Fie H un spatiu vectorial (complex sau real). ∀x. obtinˆndu¸ ın ¸ a a ¸ a ∞ (N ). Si ˆ acest caz putem particulariza spatiul cu m˘sur˘ (X. < x. In a ¸ . ∞ [0. ¸ a as ¸ a a consider˘m multimea a ¸ M = {t ∈ R | µ f −1 (t. y > | ≤ x y . un spatiu normat (H. ¸ ) este spatiu cu produs scalar dac˘ ¸i ¸ a s numai dac˘ este verificat˘ legea paralelogramului: a a x+y 2 + x−y 2 =2 x 2 + y 2 . >) este un spatiu Hilbert. functia f se nume¸te esential m˘rginit˘ dac˘ a ¸ s ¸ a a a f ∞ < ∞. >) se nume¸te spatiu Hilbert dac˘ orice ¸ir Cauchy este con¸ s ¸ a s vergent (spatiul normat (H. y ∈ H. µ). se (ca mai sus) spatiile ( ¸ ∞ ). ∞] o functie m˘surabil˘. ii. iii. < α x + β y. Prin definitie.

s ii. yn ) vectori din C n . pentru vecs a tor x ∈ H exist˘ (¸i sunt unici) y ∈ K ¸i z ∈ K ⊥ astfel ˆ at x = y + z. pentru orice x = (x1 . g >= f g dµ. g ∈ L2 (X. Analog s ¸i pentru Rn . x2 . µ). ∀y ∈ M }. iii. numai spatiul ¸ ¸ ¸ 2 (X.. A. 2 (Z). not˘m x ⊥ y) a dac˘ < x. .. xn ) ¸i y = (y1 . A..6. y >= j=1 xj yj . Spatiul Banach al ¸irurilor de p˘trat sumabil. as a Atunci exist˘ un unic vector xM ∈ M astfel ˆ at a ıncˆ xM = inf{ x | x ∈ M }. Urm˘torul rezultat este esential ˆ studiul spatiilor Hilbert: a ¸ ın ¸ Teorema proiectiei ¸ Fie H un spatiu Hilbert ¸i fie M ⊆ H o multime nevid˘. Atunci. y ∈ H se numesc ortogonali (sau perpendiculari. y2 .. X Ortogonalitate Doi vectori x. ˆ ¸ s ¸ a ınhis˘ ¸i convex˘. µ) este spatiu Hilbert. Analog ¸i pentru spatiul ¸irurilor bilaterale s s ¸ s (definite pe Z). L ¸ a ¸ scalar fiind: < f. pentru orice ¸iruri x.. y ∈ 2 (N ).. a s s ıncˆ . ¸ s a 2 (N ) = {x : N → C | n∈N |x(n)|2 < ∞} este spatiu Hilbert cu produsul scalar: ¸ < x. NOTIUNI TEORETICE ¸ 187 Exemple de spatii Hilbert ¸ i. . Dintre toate spatiile de functii p-integrabile. A. Lp (X. Spatiul Banach C n (cu norma euclidian˘) este spatiu Hilbert cu produsul ¸ a ¸ scalar: n < x. Ortogonalul unei multimi nevide M ⊆ H este. multimea (subspatiul ˆ ¸ ¸ ¸ ınchis) M ⊥ = {x ∈ H | x ⊥ y. prin a ¸ definitie. µ). y >= 0.1. O consecint˘ important˘ este generalizarea descompunerii dup˘ directii pera a a ¸ pendiculare din geometria euclidian˘: a Descompunerea ortogonal˘ a Fie K ⊆ un subspatiu ˆ ¸ ınchis ¸i fie K ⊥ ortogonalul s˘u. ∀ f. y >= n∈N x(n)y(n). produsul functiilor de p˘trat integrabil.

∀i. converge la x. subspatiul vectorial generat de B este dens ˆ H. iii. g >= 1 2π 2π 0 2π 0 |f (t)|2 dt < ∞}. Cona sider˘m spatiul Hilbert al functiilor periodice (de perioad˘ 2π) de p˘trat a ¸ ¸ a a integrabil (a se vedea exemplele de spatii p-integrabile): ¸ L2 [0. ii. f (t)g(t)dt. ˆ continuare vom considera numai spatii Hilbert separaa In ¸ bile. 2π] . fie B = {εn }n∈N o baz˘ ortonormal˘ ¸ a a (fixat˘) ¸i fie x ∈ H un vector fixat. j ∈ J. 1 2π |f (t)|2 dt. s ¸ Propriet˘¸ile seriei Fourier at i. 2π]. ¸ Serii trigonometrice Un caz particular remarcabil de serie Fourier este seria trigonometric˘. ¸ ın Spatiul Hilbert H se nume¸te separabil dac˘ admite baze ortonormale cel ¸ s a mult num˘rabile. MASURA SI INTEGRALA Baze ortonormale. Aplicatia a ¸ H n∈N x → (xn )n ∈ 2 (N ) se nume¸te transformarea Fourier (pe spatiul H). coeficientii Fourier (ˆ ın ¸ ¸ ın iar norma f 2= . transformarea Fourier este un izomorfism (izometric) de spatii Hilbert. fie ωn (t) = eint . Pentru orice functie f ∈ L2 [0. 2π] → C | f m˘surabil˘ ¸i a as Produsul scalar este < f. Un rezultat clasic de analiz˘ afirm˘ c˘ a a a multimea (sistemul trigonometric) B = {ωn | n ∈ Z} este baz˘ ortonormal˘ ¸ a a ˆ L2 [0. o submultime B = {εi }i∈J se nume¸te baz˘ ortonor¸ ¸ s a mal˘ ˆ H dac˘: a ın a i. a xn εn . coeficientii Fourier ai lui x (ˆ baza B) a s ¸ ın sunt xn =< x. Pentru orice x ∈ H. Fie H un spatiu Hilbert (separabil). 2π] = {f : [0. εj >= δij (simbolul lui Kronecker). < εi . x 2 = n∈N |xn |2 (identitatea lui Parseval).188 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. serii Fourier Fie H un spatiu Hilbert. seria Fourier asociat˘. n∈N ii. ∀n ∈ N . εn >. 2π 0 Pentru orice n ∈ Z. iar seria xn εn se nume¸te seria Fourier s asociat˘ lui x.

. ∀t ∈ R. fn ωn . Leg˘tura dintre coeficientii fn .1. Pn = ¸ rice ¸i lim Pn = f ˆ spatiul s ın ¸ n→∞ fk ωk . ∀ n = 1.. n∈Z iar seria Fourier (sau seria trigonometric˘) asociat˘ functiei f este a a ¸ n sumele partiale ale seriei. f−n = .6. Identitatea lui Parseval devine ˆ acest caz: ın 1 2π 2π 0 |f (t)|2 dt = f 2 2= n∈Z |fn |2 . seria Fourier asociat˘ a functiei f se poate scrie sub forma: ¸ ∞ a0 + (an cos nt + bn sin nt). atunci: a a a ¸ a n→∞ lim an = lim bn = 0. Folosind egalitatea eint = cos nt + i sin nt. NOTIUNI TEORETICE ¸ raport cu baza fixat˘ mai sus). ∀ n ≥ 0. 2 2 2 Lema lui Riemann afirm˘ c˘ dac˘ functia f este integrabil˘. ∀n ∈ Z. 2 n=1 unde coeficientii trigonometrici (clasici) an ¸i bn sunt: ¸ s an = bn = 1 π 1 π 2π 0 2π 0 f (t) cos ntdt. fn = . . sau. ωn >= 1 2π 2π 0 189 f (t)e−int dt. 2π]. n→∞ ˆ leg˘tur˘ cu convergenta punctual˘ a seriei Fourier. 2. echivalent: Pn − f 2= trigonomet- n→∞ lim 0. are loc urm˘torul In a a ¸ a a rezultat clasic: . f (t) sin ntdt. an ¸i bn este: a ¸ s f0 = a0 an − ibn an + ibn . sunt a fn =< f. se numesc polinoame k=−n L2 [0. ∀ n ≥ 1.

primul termen 2 2π 0 a1 cos x + b1 sin x este oscilatia principal˘ (ˆ jurul valorii medii). ( > 0). cu adapt˘rile coreın a a spunz˘toare. iar amplitudinea An = |an |2 + |bn |2 . Perioada armonicei de ordinul n ¸ este 2π . atunci seria sa Fourier este absolut ¸i uniform a a s convergent˘. m˘surabil˘. a ¸ a a a a m˘rginit˘. iar termenul ¸ a ın an cos nt + bn sin nt. n ≥ 2 este armonica de ordinul n a functiei f .190 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. a a0 1 2π Num˘rul a = f (x)dx este media semnalului f . de clas˘ C 1 pe portiuni ¸i a ¸ a a ¸ s periodic˘ de perioad˘ 2π. cu n (x) = ei nπx . MASURA SI INTEGRALA Teorema lui Dirichlet Dac˘ f : R → R este o functie periodic˘ de perioad˘ 2π. conform lemei lui Riemann n rezult˘ lim An = 0. . atunci seria Fourier asociat˘ functiei a ın a ¸ f converge ˆ fiecare punct x ∈ R la ın 1 (f (x + 0) + f (x − 0)). dac˘ functia f este continu˘ (¸i verific˘ celelalte ipoteze din In a ¸ a s a teorema lui Dirichlet). ∀ n ∈ Z. 2 n=1 Convergenta uniform˘ a seriei Fourier ¸ a Conditii suficiente pentru convergenta uniform˘ a seriei Fourier sunt date ˆ ¸ ¸ a ın teorema urm˘toare: a Dac˘ f : R → C este o functie continu˘. a n→∞ ˆ cazul ˆ care functia f are perioada T = 2 . atunci are loc descompunerea: f (t) = ∞ a0 + (an cos nt + bn sin nt). iar suma este f . baza ortonormal˘ este a a { n | n ∈ Z}. avˆnd cel mult un num˘r finit de discontinuit˘¸i de speta intˆi ¸i a a a a at ¸ a s avˆnd derivate laterale ˆ orice punct. iar coeficientii Fourier sunt: ¸ fn = 1 2 2 0 f (x)e−i nπx dx. atunci toate In ın ¸ rezultatele de mai sus sunt ˆ continuare adev˘rate. 2 ˆ particular.

0) Dac˘ functia f satisface conditiile teoremei lui Dirichlet. Serii de sinusuri ¸i cosinusuri s ˜ Fie f : [0. dac˘ functia (impar˘): a ¸ a ˜ f (x) = f (x) . 2. atunci. 2 2 n=1 n=1 ˜ coeficientii an fiind coeficientii Fourier reali asociati functiei f . x ∈ [0. . ¸ ¸ ¸ ¸ Formula de mai sus se nume¸te dezvoltarea ˆ serie de cosinusuri a lui f . [− . de exemplu. ∀ n = 1. 1. 0) . Evident. Identitatea lui Parseval devine acest caz: |a0 |2 1 + |an |2 + |bn |2 = 2 n≥1 2 0 |f (t)|2 dt.. .. ] f (−x) . rezult˘: f ın a ∞ 1 a0 πnx (f (x + 0) + f (x − 0)) = + an cos . s ın Analog. periodic˘ de ¸ a s a perioad˘ 2 . o functie integrabil˘ ¸i fie f : R → R. ∀ x ∈ R. NOTIUNI TEORETICE ¸ an = 1 0 2 191 nπx dx. ∀ x ∈ (0.. ] → R. toate rezultatele de mai sus r˘mˆn adev˘rate dac˘ ˆ a a a a ınlocuim intervalul [0. 2 2 n=1 f (0 + 0) = ∞ ∞ a0 a0 + an .. dezvoltˆnd a ¸ ˜ ¸ a ˜ ˆ serie Fourier. ). x ∈ (− . ] −f (−x) . f ( − 0) = + (−1)n an . x ∈ [0.. x ∈ (− . f (x) cos 2 0 bn = 1 f (x) sin nπx Teorema lui Dirichlet se scrie: ∞ 1 a0 nπx nπx (f (x + 0) + f (x − 0)) = + an cos + bn sin 2 2 n=1 ∞ = = n=−∞ fn ei nπx .6. 2.1. 2 ] cu orice alt interval de lungime 2 . ∀ n = 0. definit˘ prin: a a ˜ f (x) = f (x) . ]. .

∀T. un element ¸ a¸ s . 2 n=1 ˜ coeficientii bn fiind coeficientii Fourier reali asociati functiei f . fy (x) =< x. s a 6. se demonstreaz˘ c˘ exist˘ un unic operator a a a T ∈ L(H) astfel ˆ at: ıncˆ < T x. (T ) = T. aplicatia ¸ fy : H → C. atunci dezvoltarea ˆ serie de si¸ ın nusuri a functiei f este: ¸ ∞ 1 πnx (f (x + 0) + f (x − 0)) = bn sin . ıncˆ Adjunctul unui operator Pentru orice T ∈ L(H). s ¸ ˆ continuare (H. ¸ a as a ii. Fie X = ∅. ). are loc urm˘torul rezultat: a Teorema lui Riesz i. ∀α. β ∈ C. atunci exist˘ a ¸ a as a a y ∈ H astfel ˆ at f = fy . >) este un spatiu Hilbert. ∀x. ∀T. y ∈ H. MASURA SI INTEGRALA satisface conditiile teoremei lui Dirichlet. operatorul operatorul T se nume¸te unitar dac˘ este inversabil ¸i T s a s T se nume¸te normal dac˘ T T = T T . Pentru orice y ∈ H. In s a a ¸ Hilbert. Reciproc. (T S) = S T . iar L(H) este spatiul Banach In ¸ ¸ ˆ leg˘tur˘ cu dualul unui spatiu al operatorilor liniari ¸i continui pe H. v. y >=< x. Propriet˘¸ile lui T (numit adjunctul lui T ) sunt: at i. s a −1 = T . T y >. atunci (T −1 ) = (T )−1 .2 Functii integrabile ¸ 1. S ∈ L(H). <. iv. ii. S ∈ L(H). S˘ se demonstreze c˘ urm˘toarele aplicatii sunt m˘suri: a a a ¸ a a. fie P(X) multimea p˘rtilor lui X ¸i fie a ∈ X.192 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. y > este functional˘ liniar˘ ¸i continu˘. dac˘ f este o functional˘ liniar˘ ¸i continu˘ pe H. a Fie T ∈ L(H) un operator fixat. T se nume¸te autoadjunct dac˘ T = T . ∀ x ∈ (0. T T = T 2 . ∀ T ∈ L(H). iii. ¸ ¸ ¸ ¸ Operatori pe spatii Hilbert ¸ Acest˘ sectiune continu˘ paragraful din capitolul 2 referitor la operatori a ¸ a liniari ¸i continui pe spatii normate. Dac˘ T ∈ L(H) este inversabil. (αT + β S) = αT + β S . ∀ T ∈ L(H).

(mai ˆ ai pentru functii simple). prin definitie: ¸ P : P(X) → [0. µc (A) = cardA dac˘ A este finit˘ a a ∞ dac˘ A este infinit˘ a a c. Fie δa m˘sura Dirac (cf. M˘sura Dirac concentrat˘ ˆ punctul a este. ın a a c. a ¸ ıntˆ ¸ 3. Fie P m˘sura de probabilitate (cf exercitiului 1) ¸i fie f : X → R. ∞). Fie µc m˘sura de num˘rare (cf. ∞]. δa (A) = 1 dac˘ a ∈ A a 0 dac˘ a ∈ A a b. S˘ se a ¸ s a demonstreze c˘: a f dδa = f (a). µ) un spatiu cu m˘sur˘ ¸i fie f : X → [0. ¸ a ın a Solutie ¸ Se verific˘ direct axiomele m˘surii. .p. prin definitie: a a ın ¸ δa : P(X) → [0. A. card(X) d. Un exemplu remarcabil de m˘sur˘ este m˘sura Lebesgue (pe spatiul Rn ). S˘ se demonstreze c˘ a a f dµc = n∈N N f (n). exercitiului 1) pe N ¸i fie a a ¸ s f : N → R.6.a. S˘ se a ¸ s a demonstreze c˘ a f (x) . M˘sura de probabilitate ın a ¸ a a pe X este.2. exercitiului 1) ¸i fie f : X → R. Presupunem ˆ plus c˘ multimea X este finit˘. f dP = x∈X card(X) X Solutie ¸ Se aplic˘ definitia integralei. M˘sura de num˘rare pe X este. prin definitie: a a ¸ µc : P(X) → [0. ˆ ipoteza c˘ seria din membrul drept are o sum˘ (eventual ∞). Fie (X. ∞) o functie ¸ a a s ¸ m˘surabil˘. X b. P (A) = card(A) . atunci f = 0 (a. 1]. S˘ se demonstreze c˘ dac˘ a a a a a X f dµ = 0.t. a a a ¸ constructia ei este dat˘ ˆ capitolul urm˘tor. FUNCTII INTEGRABILE ¸ 193 arbitrar fixat. a a 2.).

Fie (aij )i. MASURA SI INTEGRALA An = {x ∈ X . conform teoremei de convergent˘ monoton˘. f (x) > 1 }. n∈N Vom demonstra c˘ µ(An ) = 0. avem: ¸a a fi dµc = i∈N N i∈N N fi dµc . ∞). ∞) . Avem deci: µ({x ∈ X . . n 1 Multimile An sunt m˘surabile pentru c˘ An = f −1 ( . Consider˘m spatiul cu m˘sur˘ ¸a a a ¸ a a (N. ∀i. Integrˆnd pe An inegalitatea: a a 1 < f (x). S˘ s ıncˆ a se demonstreze c˘: a aij = aij . fi (j) = aij . ¸ a at s Solutie ¸ Vom aplica teorema de convergent˘ monoton˘. ∀n ∈ N . An X deci µ(An ) = 0.j∈N un ¸ir dublu indexat astfel ˆ at aij ≥ 0.194 Solutie ¸ Pentru orice n ∈ N . fie ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. ∀n ∈ N . Atunci. i∈N j∈N j∈N i∈N Facem mentiunea c˘ membrii egalit˘¸ii pot fi ¸i ∞. µc ) ¸i ¸irul de functii s s ¸ fi : N → [0. ¸ a a n avem: An = {x ∈ X . 4. j ∈ N . f (x) = 0} . ∀x ∈ An . f (x) = 0}) = µ( n∈N An ) ≤ n∈N µ(An ) = 0. n obtinem (folosim ¸i f (x) ≥ 0): ¸ s 1 µ(An ) ≤ n f dµ ≤ f dµ = 0. Mai mult.

Atunci.2. Propunem ca exercitiu ¸ t−s s∈[a. ∀s ∈ (a. b) → R. exponential˘. pentru orice functie integrabil˘ s f : X → (a. ∀a < s < t < u < b. obtinem: In ¸ φ(f (x)) ≥ φ(t) + α(f (x) − t). Un exemplu remarcabil de functie convex˘ pe R este functia a ¸ a ¸ x. FUNCTII INTEGRABILE ¸ adic˘ (aplicˆnd exercitiul 2(b)): a a ¸ aij = j∈N i∈N i∈N j∈N 195 aij . 5. . inegalitatea lui Jensen ¸ O functie φ : (a. pentru s = f (x). b ∈ R. ∀x ∈ X. ∀λ ∈ [0. A. obtinem: a ın a ¸ (φ ◦ f )dµ ≥ φ(t)dµ + α f dµ − t . Integrˆnd ultima inegalitate pe X ˆ raport cu m˘sura µ. µ) un spatiu cu m˘sur˘ astfel ˆ at ¸ a a ıncˆ ¸ a µ(X) = 1 ¸i fie a. ∀x. φ(x) = e ¸ a Inegalitatea lui Jensen Fie (X.6. y ∈ (a. Functii convexe. X X X adic˘: a X (φ ◦ f )dµ ≥ φ X f dµ) . ˆ particular. sau. are loc s ¸ a inegalitatea: φ Solutie ¸ Fie t = X X f dµ ≤ X (φ ◦ f )dµ. f dµ ∈ R ¸i fie α = sup s φ(t) − φ(s) . a < b. t−s u−t Se demonstreaz˘ f˘r˘ dificultate c˘ o functie convex˘ pe un interval deschis a aa a ¸ a este continu˘.t] inegalitatea: φ(s) ≥ φ(t) + α(s − t). b). b) ¸i pentru orice functie convex˘ φ : (a. b). echivalent: φ(t) − φ(s) φ(u) − φ(t) ≤ . b) → R se nume¸te convex˘ dac˘: ¸ s a a φ((1 − λ)x + λy) ≤ (1 − λ)φ(x) + λφ(y). 1].

∞). are loc inegalitatea mediilor: (x1 · x2 · . + xn . n j=1 adic˘ (x1 · x2 · . ∞). f (pj ) = ln xj ¸i fie φ(x) = ex . X X ln g dµ ≤ g dµ.. putem presupune c˘ x1 . g : X → [0. m˘sura de probabilitate. A. Inegalitatea lui Holder 1 1 Fie p > 0 ¸i q > 0 astfel ˆ at + = 1. ∀j = 1. n Solutie ¸ Evident. Fie (X. xn sunt strict pozitive. a ¸ 7. ın ¸ s dou˘ functii integrabile. ∞). . n Fie f : X → R. Solutie ¸ Se aplic˘ inegalitatea lui Jensen functiei convexe φ(t) = et . are loc inegalitatea lui Holder: f g dµ ≤ f p dµ 1 p X X X g q dµ 1 q . p2 . p ¸i q se numesc ˆ acest caz s ıncˆ s ın p q conjugate.. x2 . . Atunci. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice numere reale nenegative a a x1 . x2 .. pn } o multime cu n elemente ¸i fie ¸ s P : P(X) → [0. µ) ca ˆ exercitiul 5 ¸i fie f : X → R. xn .. MASURA SI INTEGRALA 6.. + xn .. n 8. deci a P ({pj }) = 1 . obtinem: ¸ ¸ e 1 1 n n j=1 f (pj ) 1 n f (pj ) ≤ e ..196 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6... a Fie X = {p1 . a. 2.. n.. Inegalitatea mediilor Fie n ∈ N . e X f dµ ≤ X ef dµ. .xn ) n ≤ a x1 + x2 + .. A.. µ) un spatiu cu m˘sur˘. Fie (X.. . g : X → [0.. pentru orice functii m˘surabile ¸ a a ¸ a f....xn ) n ≤ 1 x1 + x2 + .. . s˘ se demonstreze inegalit˘¸ile: a ¸ a at a. Aplicˆnd inegalitatea lui s a Jensen (sau exercitiul 6a). e b..

A. exist˘ s.) sau g = 0 (a. atunci: s 197 a1 b1 + a2 b2 + .. . f = 0(a.. ∞).. g : X → [0.. t ∈ R astfel s s a A ˆ at F (x) = e p ¸i G(x) = e q . X X X . + ap ) p · (bq + bq + . Folosind convexitatea functiei exponentiale.) ¸i deci f g = 0 (a. Fie A = X 1 p 1 q 1 1 f p dµ ¸i B = s atunci inegalitatea este evident˘.. obtinem: ¸ (f + g)p = f (f + g)p−1 dµ + g(f + g)p−1 dµ. Solutie ¸ Integrˆnd egalitatea: a (f + g)p = f (f + g)p−1 + g(f + g)p−1 . ∞). µ) un spatiu cu m˘sur˘.p. . an ¸i b1 . Fie a1 .. Inegalitatea lui Minkovski Fie p > 1 ¸i fie (X. + an bn ≤ (ap + ap + . a2 . obtinem: a ¸ F G dµ ≤ 1 p F p dµ + 1 q Gq dµ = 1 1 + = 1. ıncˆ s ¸ ¸ avem: F (x)G(x) = e p 1 s t X g q dµ . Fie x ∈ X..t. ¸ 9. pentru orice functii m˘surabile s ¸ a a ¸ a f.t. B ∈ (0. Dac˘ A = 0 sau B = 0.p.. Presupunem acum A. p q p q Integrˆnd ultima inegalitate.2. FUNCTII INTEGRABILE ¸ b.t.) ¸i ¸ s s inegalitatea este iar˘¸i evident˘. Se aplic˘ inegalitatea lui Holder pentru un spatiu de probabilitate (a se a ¸ vedea demonstratia de la inegalitatea mediilor). ¸ b. fie F = as a f g ¸i G = B . bn numere reale pozitive. p q X X X ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. a s+ 1 q t ≤ 1 1 s 1 t 1 p e + e = F (x) + Gq (x). conform a a exercitiului 3.p..6.. n n 1 2 1 2 Solutie ¸ a. Cazul particular p = 2 este cunoscut sub numele de inegalitatea lui Schwarz... + bq ) q . Dac˘ A = ∞ sau B = ∞. b2 . are loc inegalitatea: (f + g) dµ p 1 p X ≤ X f dµ p 1 p + X g dµ p 1 p . deoarece F (x) > 0 ¸i G(x) > 0. atunci.

n 11. 2π] ⊂ L1 [0. φ(t) = tp . fn (x) = . S˘ se studieze convergenta punctual˘. (f + g)p dµ 1 q ceea ce arat˘ c˘ dac˘ membrul stˆng al inegalit˘¸ii (∗) este ∞. ˆ norma · 1 . 1] ¸i f (0) = 1. s Solutie ¸ Incluziunile rezult˘ din urm˘toarele dou˘ inegalit˘¸i: a a a at x 2 ≤ x 1. dar s nu converge uniform. obtinem (alegem q conjugat cu p): at ¸ f (f + g)p−1 dµ ≤ g(f + g) p−1 X X f p dµ g dµ p 1 p X 1 p (f + g)(p−1)q dµ (f + g) (p−1)q 1 q . ¸irul fn converge la functia nul˘: ın s ¸ a fn 1= 1 0 |fn (x)|dx = 1 ln(1 + n) → 0.198 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. MASURA SI INTEGRALA Aplicˆnd inegalitatea lui Holder celor doi termeni din membrul drept al a egalit˘¸ii de mai sus. X dµ ≤ X X dµ 1 q ˆ Insumˆnd cele dou˘ inegalit˘¸i ¸i folosind egalitatea (p − 1)q = p. 1 p (f + g p ). atunci ¸i a a a a at s membrul drept este ∞. 2π]. Putem deci presupune c˘ a Demonstratia se ˆ ¸ ıncheie ˆ artind inegalitatea (∗) cu ımp˘ ¸ X X . uniform˘ ¸i ˆ norma · 1 a a ¸ a a s ın ¸irului de functii s ¸ 1 fn : [0. ∀x ∈ (0. Atunci fn converge punctual la f . Folosind convexitatea functiei putere ¸ obtinem: ¸ f +g p ≤ 2 cu exponent supraunitar. ∀x ∈ 2 (Z) ¸i s . 2 (f + g)p dµ < ∞. ¸i s . 1 + nx Solutie ¸ Fie f (x) = 0. S˘ se demonstreze incluziunile: a 1 (Z) ⊂ 2 (Z) ¸i L2 [0. 10. 1] → R. obtinem a a at s ¸ inegalitatea: (f + g)p dµ ≤ (f + g)p dµ 1 q X X X f p dµ 1 p + X g p dµ 1 p (∗).

atunci: ψ(t) = R 1= R |e−ixt f (x)| dt = f 1< ∞. a Solutie ¸ a. Dac˘ φ(x) = f (x)eisx . t ∈ R. . f (t) = R e−ixt f (x) dx. a s a. Dac˘ ψ(x) = f (x − s). functia h(x) = e−itx f (x) este a a ¸ ˆ spatiul L1 (R). FUNCTII INTEGRABILE ¸ f 1 199 f 2. Cu notatiile din enunt: ¸ ¸ h deci h ∈ L1 (R). ≤ ∀ f ∈ L1 [0. t ∈ R. ın ¸ Putem defini deci: f : R → C. a d. b. atunci ψ(t) = f (t)e−ist .2. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice t ∈ R. Functia f se nume¸te transformata Fourier a functiei f . obtinem: ¸ ¸ s ¸ f 1 ≤ 2π 2π 0 1= 1 2π 1 2 2π 0 |f (t)| 1(t) dt ≤ 2π 0 |f (t)| dt 2 |1(t)| dt 2 1 2 = f 2 . a c. Pentru cea de-a doua inegalitate s˘ obsev˘m mai ˆ ai c˘ functia constant˘ a a ıntˆ a ¸ a 1 [0. Fie acum f : [0. s˘ se demonstreze ¸ s ¸ a urm˘toarele propriet˘¸i: a at b. ∀ t ∈ R. Fie L1 (R) spatiul Banach al functiilor integrabile pe R ˆ raport cu ¸ ¸ ın m˘sura Lebesgue ¸i fie f ∈ L1 (R). 2 Prima inegalitate este evident˘: a x 2 2= n∈Z |x(n)| ≤ n∈Z 2 |x(n)| = x 2 1 . 2π] → C o functie m˘surabil˘ (¸i periodic˘). Fie s. Aplic˘m ¸ a a s a a inegalitatea lui Holder (exercitiul 8) functiilor |f | ¸i 1. 2π]: 1(t) = 1 este ¸i ˆ L s ın s ın 1 1= 1 2= 1. e−ixt f (x)eixs dx = R e−ix(t−s) f (x) dx = f (t − s). 12. 2π] ¸i ˆ L2 [0. atunci η(t) = f (t). Dac˘ η(x) = f (−x). 2π]. ∀s.6. atunci φ(t) = f (t − s). t ∈ R. ∀s.

ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. R eixt f (−x) dx = R 13. atunci s a functia f este diferentiabil˘ ¸i ¸ ¸ as Solutie ¸ Pentru orice t ∈ R. ¸ a ıncˆ |x|→∞ Atunci f ∈ L1 (R) ¸i f (t) = itf (t). s ∈ R avem: ψ(t) = e−ixt f (x − s) dx = e−i(s+u)t f (u) du = R R = e−ist R e−iut f (u) du = e−ist f (t). Pentru orice t ∈ R avem: g(t) = = R e−ixt f (−x) dx = e−ixt f (x) dx = f (t). ın a a a d. s . ∀u = 0. Din ipotez˘. Fie f ∈ L1 (R) o functie de clas˘ C 1 (R) astfel ˆ at lim f (x) = 0. Pentru orice t. Fie f ∈ L1 (R) ¸i fie g(x) = −ixf (x). functia R a ¸ x → xf (x) ∈ R este integrabil˘ ¸i deci putem a s aplica teorema de convergent˘ dominat˘ a lui Lebesgue: ¸a a f (t + u) − f (t) = u→0 u lim = e−ixt f (x) lim e−ixu − 1 u dx = R u→0 R e−ixt f (x) (−ix) dx = g(t). ˆ prima integral˘ s-a f˘cut schimbarea de variabil˘ x − s = u. ∀ t ∈ R. u ≤ | xf (x)| . ¸ 14. f (t + u) − f (t) = lim u→0 u→0 u Propunem ca exercitiu inegalitatea: ¸ e−ixt f (x) e−ixu − 1 u R e−ixt f (x) e−ixu − 1 dx. avem: lim f = g. unde.200 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. MASURA SI INTEGRALA c. Dac˘ g ∈ L1 (R).

.. 6. π]. ¸ s a ın ¸ 2 s Alt˘ metod˘: not˘m cu S prima suma ¸i a doua cu T ¸i calcul˘m S + iT . a a a s s a notˆnd z = cos x + i sin x. avem: a a¸ f (t) = = e−ixt f (x) ∞ −∞ ∞ −∞ 201 e−ixt f (x) dx = ∞ −∞ + it e−ixt f (x) dx = itf (t).3 Serii Fourier sin (n+1)x cos nx 2 2 1 + cos x + cos 2x + . S˘ se dezvolte ˆ serie Fourier functia a ın ¸ f (x) = |x|... π |x| cos nx dx = 0 x cos nx dx = . x = 2kπ. Solutie ¸ Se ˆ ınmulte¸te membrul drept cu 2 sin x ¸i se transform˘ produsele ˆ diferente. prelungit˘ prin periodicitate la ˆ a ıntregul R. S˘ se deduc˘ apoi suma seriei numerice: a a 1 1 1 + + + . SERII FOURIER Solutie ¸ Pentru orice t ∈ R. k ∈ Z. aplicˆnd formula de integrare prin p˘rti.3. calcul˘m coeficientii Fourier reali: ¸ a a ¸ a0 = an = 1 π 1 π π −π π −π |x| dx = 2 π 2 π π 0 x dx = π. a ¸ a 16. + sin nx = sin x 2 15. se obtine o progresie geometric˘. 12 32 52 Solutie ¸ Functia este continu˘. S˘ se demonstreze egalit˘¸ile: a at ∀n ∈ N .. sin x 2 sin (n+1)x sin nx 2 2 . sin x + sin 2x + . ∀ x ∈ R.6. x ∈ [−π.. + cos nx = .

pentru x = 0. πn2 −π |x| sin nx dx = 0. 2 Calcul˘m acum coeficientii Fourier: a ¸ an = bn = π −π 1 π π −π x cos nx dx = 0. S˘ se determine seria Fourier asociat˘ functiei a a ¸ f (x) = x. Rezult˘ seria Fourier (conform teoremei lui Dirichlet): a |x| = sau. prelungit˘ prin periodicitate la R. s˘ se a a a determine S(x). ∀x ∈ (−π.202 = = 2 π ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. π]. Notˆnd cu S suma acestei serii. ∀ x ∈ [−π. ∀ n ≥ 0. MASURA SI INTEGRALA 1 x sin nx n π π − 0 1 n π 0 sin nx dx = 2 cos nx πn2 1 bn = π = 0 π 2 ((−1)n − 1) . + 2 + 2 + .. = 12 3 5 8 17. + 2 n≥1 n2 ˆ particular. π]. k ∈ Z ¸i: a ın s 1 (f (−π + 0) + f (π − 0)) = 0. ∀ n ≥ 1. echivalent: |x| = −4 π + cos(2m + 1)x. 2 π π 0 x sin nx dx = x sin nx dx = . deci functia nu este cona a ¸ tinu˘ ˆ punctele kπ.. 2 m≥0 π(2m + 1)2 π 2 ((−1)n − 1) cos nx. se obtine: In ¸ 1 1 1 π2 . ∀ x ∈ [−π. ∀ n ≥ 1. Solutie ¸ Din periodicitate. π]. rezult˘ c˘ f (−π) = f (π) = π.

6. se obtine seria lui Leibniz: In ¸ 2 18. pentru x = π . n2 4 x cos nx n2 π sin nx dx = 4 0 Evident. + 3 n n≥1 . ∀ n ≥ 1. SERII FOURIER = 2 π x − cos nx n π 203 + 0 1 n π 0 cos nx dx = 2 (−1)n+1 . bn = 0. n2 n≥0 (−1)n−1 . ∀x ∈ [0. ∀ n ≥ 1. π]. a S˘ se calculeze apoi sumele seriilor de numere: a 1 . calcul˘m coeficientii Fourier: ¸ a a ¸ a0 = an = 1 π = π −π 1 π 2 x2 dx = π 2 . n2 n≥1 1 . n Rezult˘ seria Fourier: a S(x) = 2(−1)n+1 sin nx. iar ˆ punctele ±π rezult˘: ın a S(π) = S(−π) = 1 (f (−π + 0) + f (π − 0)) = 0. prelungit˘ prin periodicitate la R. Rezult˘ dezvoltarea: a x2 = π2 (−1)n 4 2 cos nx. π]. n n=1 ∞ Conform teoremei lui Dirichlet rezult˘ : a S(x) = f (x). 2k + 1 4 k≥0 ˆ particular. 3 −π π π x2 cos nx = π 2 2 x sin nx nπ − 4 n2 π π 0 − 0 4 nπ π 0 x sin nx dx = (−1)n . n4 n≥1 Solutie ¸ Evident. 2 (−1)k π = . x ∈ (−π. S˘ se determine seria Fourier asociat˘ functiei a a ¸ f (x) = x2 . π). functia este continu˘.3. ∀ x ∈ (−π.

S˘ se determine seria Fourier asociat˘ functiei f (x) = eax . MASURA SI INTEGRALA Pentru a calcula suma primei serii. a. Solutie ¸ a. n2 12 n≥1 Pentru a calcula suma celei de-a treia serii. se obtine: a ¸ (−1)n π2 = . Fie a ∈ R . rezult˘: a a 1 π Se obtine: ¸ 1 2π 4 2 1 − + = 4 n 16 9 π n≥1 π 0 π −π x4 dx = f 2 2= a2 0 + a2 . n 2 n≥1 π4 . lu˘m x = 0. π). a a ¸ b. 90 x4 dx = 19. a a a ın ¸ s pe intervalul (−π. π]. S˘ se deduc˘ dezvolt˘rile ˆ serie Fourier ale functiilor ch(ax) ¸i sh(ax). π(a2 + n2 ) eax (a sin nx − n cos nx) π(a2 + n2 ) π bn = 1 π π −π eax sin nx dx = = −π . ∀ n ≥ 1. x ∈ (−π. rezult˘: a 1 π2 = . Calcul˘m coeficientii Fourier: a ¸ a0 = an = 1 π π −π 1 π π −π eax dx = eaπ − e−aπ sh (aπ) =2 aπ aπ eax (a cos nx + n sin nx) π(a2 + n2 ) π eax cos nx dx = = (−1)n = −π 2a sh (aπ) . n2 6 n≥1 Pentru suma celei de-a doua serii.204 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. particulariz˘m ˆ identitatea de mai sus a ın x = π. scriem mai ˆ ai identitatea lui ıntˆ Parseval pentru seria trigonometric˘ de mai sus. S˘ se deduc˘ sumele seriilor de numere: a a 1 ¸i s 2 + a2 n n≥1 (−1)n n2 + a2 n≥1 c.

a 2 + n2 2a(eaπ − e−aπ ) 2a2 n≥1 Pentru a calcula suma celei de-a doua serii.6. ∀ n ≥ 1. = = + 2 + n2 2 2 π 2a n≥1 a Din egalitatea de mai sus rezult˘ suma primei serii cerute: a 1 1 π(eaπ + e−aπ ) − = . aπ a + n2 n≥1 Formula de mai sus este adev˘rat˘ ¸i ˆ ±π. π). se obtine: ¸ (−1)n 1 π − 2. ∀x ∈ (−π. ∀ x ∈ (−π. a2 + n2 . a Analog. = 2 + n2 a 2a sh(aπ) 2a n≥1 c. Din definitie ¸i din dezvoltarea obtinut˘ la punctul a. π(a2 + n2 ) eax 2 sh (aπ)  1 (−1)n = (a cos nx − b sin nx) . π). se ia x = 0 ˆ dezvoltarea functiei ın ¸ f . rezult˘: ¸ s ¸ a a ch(ax) = = eax + e−ax = 2 sh(aπ) 2a sh(aπ) + (−1)n 2 cos nx.3. ∀ x ∈ (−π. deorece functia ch (prelungit˘ a a s ın ¸ a prin periodicitate) este continu˘. + π 2a n≥1 a2 + n2 b. ˆ punctele ±π functia (prelungit˘ prin periodicitate) nu este continu˘. π). In ¸ a a ˆ aceste puncte suma seriei trigonometrice este: ın   f (π+) + f (π−) eaπ + e−aπ 2 sh (aπ)  1 a  . se obtine: ¸ eax − e−ax = sh(ax) = 2 = (−1)n−1 n≥1 2n sh(aπ) sin nx. SERII FOURIER = (−1)n−1 Rezult˘ formula: a   205 2n sh (aπ) .

S˘ se demonstreze egalitatea: a π x sin 2nx = − . 2π 0 π−x sin nx dx = 2 2nπ −(π − x) cos nx 1 1 cos nx dx = . ˆ a ın ¸ ınlocuind pe x cu 2x. 2 n n≥1 Solutie ¸ Fie f (x) = π−x . 2 n n≥1 . ∀ n ≥ 1. 0 an = = (π − x) sin nx 2nπ bn = = π−x cos nx dx = 2 2π 0 − 1 π 2π 1 2nπ sin nx dx = 0. ∀x ∈ (0. 2 n n≥1 ˆ punctele x = 0 ¸i x = 2π functia f nu este continu˘. ∀x ∈ (0. ˆ aceste puncte In s ¸ a ın seria trigonometric˘ asociat˘ ei are suma 0. rezult˘ identia tatea: π − 2x sin 2nx = . rezult˘: a a π−x sin nx = . S˘ se demonstreze formula: a sin nx π−x = . 2π).206 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. 2n 4 2 n≥1 Solutie ¸ Din formula: sin nx π−x = . ∀ x ∈ (0. 2 n n≥1 demonstrat˘ ˆ exercitiul precedent. π). ∀ n ≥ 1. 2π). x ∈ [0. − 2nπ 2nπ 0 n 0 Aplicˆnd teorema lui Dirichlet. a a 21. 2π). π). ∀x ∈ (0. prelungit˘ prin periodicitate la R. ∀ x ∈ (0. 2π). calcul˘m a a 2 coeficientii Fourier: ¸ 1 a0 = π 2π 0 π−x 1 dx = 2 2π 1 π 2π 0 2π 0 x2 πx − 2 2π = 0. MASURA SI INTEGRALA 20.

= . se ia ¸ s ¸ x = π ˆ prima egalitate ¸i obtinem: 3 ın sin π 3 = . ın Consider˘m restrictia functiei signum la intervalul (−π.. S˘ se demonstreze identit˘¸ile: a at sin(2n − 1)x π = . SERII FOURIER ˆ artind acum cu 2. 0). 5 7 11 13 207 Solutie ¸ Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele dou˘ egalit˘¸i a at demonstrate ˆ exercitiile 20 ¸i 21. seria Fourier asoIn ¸ ciat˘ ei converge doar punctual (nu neap˘rat uniform). π) → R..  (2n−1)π sgn : (−π.6. Fenomenul Gibbs ˆ jurul unui punct de discontinuitate al unei functii date. Imp˘ ¸ a a 22. Pentru a calcula suma seriei numerice date. π). x ∈ (0. sgn(x) =   x ∈ (−π. D˘m ˆ contina ın uare un exemplu ˆ acest sens. π) 2n − 1 4 n≥1 sin(2n − 1)x π = − . a doua identitate rezult˘ din prima ¸i din ın ¸ s a s imparitatea functiei sinus. 2n − 1 4 n≥1 S˘ se calculeze apoi suma seriei: a 1− 1 1 1 1 + − + − . ∀x ∈ (0. π) ˆ exercitiul anterior s-a demonstrat egalitatea: In ¸ sgn(x) = 4 π sin(2n − 1)x . numit fenomenul Gibbs. rezult˘ egalitatea cerut˘.3. ∀ x ∈ (−π. a ¸ ¸   −1 . π). 2n − 1 n≥1 . x=0 1 . 5 7 11 13 6 23. ∀x ∈ (−π. Acest fapt conduce a a la un defect de convergent˘ (aparent paradox) al ¸irului sumelor partiale ¸a s ¸ asociat seriei trigonometrice date.. 4 n≥1 2n − 1 √ 1 1 1 1 π 3 de unde rezult˘: 1 − + − a + − . 0) 0 ..

+ sin(2n − 1)x ¸i a s s calcul˘m: a A + iB = = (cos x + i sin x) + (cos 3x + i sin 3x) + . consider˘m ¸i suma B = sin x + sin 3x + . + (cos(2n − 1)x + i sin(2n − 1)x) = = z2 z 2n − 1 . Dup˘ calcule.. k ∈ Z. + cos(2n − 1)x = sin 2nx . π) este punctual˘.. sin t π 2n b. t c. sin x . 2 sin x sin nx (cos nx + i sin nx). π). seria sa Fourier converge In ¸ a 1 (conform teoremei lui Dirichlet) la 2 (−1 + 1) = 0 = sgn(0). + cos(2n − 1)x. ∀ x = kπ.. ∀ x ∈ (−π. S˘ se arate c˘ functia Sn are un maxim ˆ punctul x = a a ¸ ın n→∞ ¸i: s lim Sn π 2n = 2 π π 2n π 0 sin t dt ≈ 1.. S˘ se demonstreze egalitatea: a Sn (x) = 2 π x 0 sin 2nt dt.. 1789... rezult˘: a a A + iB = ¸i deci: s cos x + cos 3x + . S˘ se calculeze a n→∞ lim Sn − sgn(0+) . π). ∀ x ∈ (−π. Solutie ¸ a. 2k − 1 k=1 n ˆ punctul x = 0 functia sgn nu este continu˘. ∀ x ∈ (−π. z2 − 1 unde am notat z = cos x + i sin x.208 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. Calcul˘m mai ˆ ai suma a ıntˆ A = cos x + cos 3x + . MASURA SI INTEGRALA Not˘m cu Sn ¸irul sumelor partiale: a s ¸ Sn (x) = 4 π sin(2k − 1)x . a s a n→∞ a.. ∀ x = kπ. nu ¸i uniform˘. k ∈ Z. Pentru aceasta. convergenta ¸ lim Sn (x) = sgn(x).

ˆ ıntr-o vecin˘tate a lui a Sn (x) = Sn (x) = 2 sin 2nx π > 0.3. (2n − 1)!(2n − 1) n≥1 Seria fiind alternat˘. 1789. x < . sin 2n Rezult˘: a n→∞ = 2 π sin u du. u  Ultima integral˘ se aproximeaz˘ dezvoltˆnd functia sinus ˆ serie de puteri: a a a ¸ ın π 0 sin u du = u π 0 (−1)n  x2n−2  du = (2n − 1)! n≥1 π = n≥1 (−1)n x2n−1 (2n − 1)!(2n − 1) = 0 (−1)n π 2n−1 . ˆ ınmultind cu ¸ 4 π: n x 0 209 sin 2nt dt. sin t b. eroarea este mai mic˘ decˆt primul termen neglijat. π sin x 2n este punct de maxim al functiei Sn . . π sin x 2n avem: π Rezult˘ c˘ x = 2n a a Calcul˘m acum: a π 2 sin 2nx < 0. π). rezult˘: a a sin(2k − 1)x = 2k − 1 k=1 sau. SERII FOURIER Integrˆnd de la 0 la x. a a a Cu o eroare mai mic˘ decˆt 10−3 . Din cele demonstrate la punctul precedent rezult˘ c˘ a a Sn (x) = ¸i deci s π 2n 2 sin 2nx π sin x π 2n este punct critic al lui Sn . ∀ x ∈ (−π. ¸ π 2n Sn π 2n 2 = π 0 sin 2nt 2 dt = sin t π lim Sn π 2n  π 0 sin u du 1 = u sin 2n 2n n π 0 π 0 sin u u du.6. x > . 2 sin t Sn (x) = 2 π x 0 sin 2nt dt. se obtine a a ¸ n→∞ lim Sn π 2n ≈ 1.

S˘ se dezvolte ˆ serie Fourier functia: a ın ¸ f (x) = x 2 0 . = 2 ¸i deci coeficientii Fourier sunt: ¸ s ¸ a0 = an = 1 2 2 0 1 2 2 −2 f (x) dx = 1 2 2 0 x 1 dx = . MASURA SI INTEGRALA π 2n − sgn(0+) ≈ 0. 2 2 πn a0 nπx nπx + an cos + bn sin 2 2 2 n≥1 deci: = f (x). deci seria Fourier nu converge ˆ acest In ¸ a ın f (2−) + f (2+) 1 punct la f (2) = 1. 24. x ∈ (−2. 1789. ci. . x ∈ (−2. Rezult˘: lim Sn a n→∞ ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. pentru x = 1 rezult˘ identitatea (obtinut˘ ¸i ˆ exercitiul 17): In a ¸ a s ın ¸ (−1)n−1 π = . a a Solutie ¸ Cu notatiile uzuale. x ∈ (0. conform teoremei lui Dirichlet. (2n − 1)2 8 n≥1 .210 c. 2] prelungit˘ prin periodicitate (perioad˘ 4) la R. 2 2 x nπx cos dx = 2 2 1 2 2 0 0 dac˘ n par. 2n − 1 4 n≥1 ˆ x = 2 functia nu este continu˘. 2). n ≥ 2 a − π22n2 dac˘ n impar. 0] . 0] . la = . x ∈ (0. 1 2 nπx (2n − 1)πx (−1)n−1 + − 2 + sin cos 4 n≥1 π (2n − 1)2 2 πn 2 = x 2 = 0 . ∀ n ≥ 1. ∀ x ∈ (−2. 2) ˆ particular. n ≥ 1 a bn = Rezult˘ dezvoltarea: a x nπx (−1)n−1 sin dx = . 2 2 rezult˘ identitatea (obtinut˘ ¸i ˆ exercitiul 16): a ¸ a s ın ¸ 1 π2 = .

π) → R. SERII FOURIER 211 25. Fie a ∈ R .3. ∀ x ∈ [0. a ın b. π].6. n Rezult˘ dezvoltarea ˆ serie de sinusuri: a ın x= 2(−1)n−1 sin nx. n n≥1 26. Calcul˘m coeficientii dezvolt˘rii ˆ serie de sinusuri (coincid cu coeficientii a ¸ a ın ¸ Fourier ai prelungirii impare a functiei f ): ¸ bn = 2 π π 0 x sin nx dx = = 2 π 1 − x cos nx n π + 0 1 n π 0 cos nx dx = 2(−1)n−1 . π] → R. ın b. a ın Solutie ¸ a. S˘ se dezvolte f ˆ serie de sinusuri. ın Solutie ¸ Se calculeaz˘ coeficientii (a se vedea ¸i exercitiul 19) ¸i rezult˘ dezvolt˘rile: a ¸ s ¸ s a a eax = eaπ − 1 2a((−1)n eaπ − 1) + cos nx ∀ x ∈ [0. Calcul˘m coeficientii dezvolt˘rii ˆ serie de cosinusuri (coeficientii Fourier a ¸ a ın ¸ ai prelungirii pare a functiei f la intervalul (−π. n2 π Rezult˘ dezvoltarea ˆ serie de cosinusuri: a ın x= π 4 − cos(2n − 1)x. π)): ¸ a0 = an = 2 π π 0 2 π π 0 x dx = π. ˆ serie de cosinusuri. π). 2 n≥1 π(2n − 1)2 egalitatea fiind adev˘rat˘ ˆ punctele x = 0 ¸i x = π deoarece prelungirea a a ın s par˘ este continu˘. ∀n ≥ 1. π). ¸ a. f (x) = eax : a ¸ a. aπ π(a2 + n2 ) n≥1 . a a b. f (x) = x. ˆ serie de sinusuri. π x cos nx dx = = 2x sin nx πn − 0 2 nπ π 0 sin nx dx = 2((−1)n − 1) . Fie functia f : [0. S˘ se dezvolte f ˆ serie de cosinusuri. ∀ x ∈ [0. s˘ se dezvolte functia f : [0. ∀ n ≥ 1.

rezult˘: a f2n+1 ei(2n+1)t = n∈Z n∈Z −2i ei(2n+1)π . ¸ a f (t) = e|t| . πn Din teorema lui Dirichlet. x ∈ [0. ∀ x ∈ (0. x ∈ (−π. π(n2 + 1) 28. S˘ se determine coeficientii Fourier complec¸i ¸i seria Fourier pentru a ¸ s s functia periodic˘ ¸ a −1 . 2π]. coeficientii Fourier sunt: ¸ fn = = 1 2π π −π 1 2π 1 2π π −π 0 −π 0 f (t)e−int dt = 1 2π π 0 e|t| e−int dt = e−t(1+in) dt + + et(1−in) dt = π = −1 e−t(1+in) 2π(1 + in) = −π 1 et(1+in) 2π(1 − in) = 0 (−1)n in sh(π) + ch(π) + (−1)n+1 . π]. (2n + 1)π 29. x ∈ (0. Pentru n ∈ Z . S˘ se determine seria Fourier complex˘ a functiei de perioad˘ 2π: a a ¸ a f (x) = x x2 − . f0 = 0. S˘ se determine coeficientii Fourier complec¸i (spectrul ˆ frecvent˘) a ¸ s ın ¸a ai functiei de perioad˘ 2π. MASURA SI INTEGRALA 2n(1 − (−1)n eaπ ) sin nx. π] Solutie ¸ Calcul˘m coeficientii Fourier.212 eax = ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. evident. 0) f (x) = 1 . ∀ t ∈ (−π. 0) ∪ (0. π). t ∈ [−π. avem: a ¸ fn = = 1 2πin 1 − 2π e−int 0 −π 0 −π e−int dt + π 0 π 0 e−int dt = − e−int = i ((−1)n − 1) . Solutie ¸ Pentru orice n ∈ Z. π(a2 + n2 ) n≥1 27. 2 4π . π).

a a Solutie ¸ Calcul˘m mai ˆ ai coeficientii Fourier. a Solutie ¸ a. OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ S˘ se demonstreze c˘ seria converge uniform pe R. a ın a a... 2πn2 Prin calcul direct. Celelalte afirmatii sunt consecinte directe ale definitiilor ¸i ale punctului a.4. n}. pentru orice n ∈ Z : a ıntˆ ¸ fn = = 1 2πin 2π 0 213 1 2π 2π 0 x x2 − 2 4π 1 2πn2 e−inx dx = 1 x − 2 2π e−inx 2π 0 1 x − 2 2π e−inx dx = =− 1 . ∀k ∈ Z). S˘ se demonstreze c˘ matricea adjunctului T este MT = (bij )ij ...4 Operatori pe spatii Hilbert ¸ 30.. ∀ i. j ∈ {1. Im(T ) = {T x | x ∈ H}. ei >. <.. T ei > = < T ei . n}. j ∈ {1. ∀i. 2. . ei >=< ej . j ∈ {1. 2.. Pentru orice i. respectiv. periodic˘ ¸i de clas˘ C 1 pe portiuni (functia nu este ¸ a as a ¸ ¸ 1 ˆ punctele 2kπ. en } baza canonic˘ din Rn .. a a bij = aji .. Fie {e1 . >) un spatiu Hilbert ¸i fie T ∈ L(H). j ∈ {1.. imaginea operatorului T : a s s Ker(T ) = {x ∈ H | T x = 0}. b. n}. ej > = aji .. unde. . din definitie. 2. 6 Functia f este continu˘. .. Fie (H. ¸ s Not˘m Ker(T ) ¸i Im(T ) nucleul ¸i. n}.j . S˘ se demonstreze c˘ operatorul T este autoadjunct dac˘ ¸i numai dac˘ a a as a aij = aji . 2. (T ) ei > = < ej . S˘ se demonstreze c˘ operatorul T este unitar dac˘ ¸i numai dac˘ MT a a as a este matrice ortogonal˘. 6 n∈Z 2πn2 2 4π 6. c. avem: bij = < T ej . deci seria Fourier asociat˘ converge de clas˘ C ın a a uniform la f pe R: π −1 inx x x2 + e = − . Fie T ∈ L(C n ) cu matricea asociat˘ (ˆ baza canonic˘) MT = (aij )i... . . a ¸ aij =< T ej . ¸ ¸ ¸ s 31. atunci.6.. . e2 . f0 = π . ∀ x ∈ R. ∀i.

Im(T ) = (Ker(T ))⊥ . ∀ n ∈ Z ¸i 0 nu este punct limit˘ al ¸irului α. ¸a at s at 32. b. atunci. Din inegalitatea: a Dα x 2= n∈Z |α(n)x(n)|2 ≤ α ∞ x 2. (αx)(n) = α(n)x(n) este ˆ spatiul 2 (Z). a Solutie ¸ a. ˆ ın ınchiderea (ˆ C) a multimii respective. s˘ se demonstreze c˘ operatorul: a a Dα : 2 2 (Z). Pentru incluziunea invers˘. a ˆ acest caz. b. S˘ se calculeze adjunctul operatorului Dα ¸i s˘ se caracterizeze operatorii a s a diagonali autoadjuncti ¸i cei unitari. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice α ∈ ∞ (Z) ¸i pentru orice x ∈ a a s ¸irul produs αx : Z → C. Fie x ∈ Ker(T ) ¸i fie y ∈ H. fie x ∈ (Im(T ))⊥ . 0 ∈ {α(n) | n ∈ Z}. avem: s αx 2= n∈Z |α(n)x(n)|2 ≤ α ∞ x 2. (Z) → 2 (Z). Fie α ∈ ∞ (Z). Este o consecint˘ a egalit˘¸ii (T ) = T ¸i a egalit˘¸ii de la punctul a. Operatorul diagonal a. S˘ se demonstreze c˘ Dα este inversabil dac˘ ¸i numai dac˘: a a as a α(n) = 0. s a s sau. s a b. Ker(T ) = (Im(T )) . MASURA SI INTEGRALA S˘ se demonstreze egalit˘¸ile: a at ⊥ a. adic˘ x ∈ Ker(T ). ın ¸ e. c. . unde. Operatorul Dα se nume¸te operas s s tor diagonal. s ın ¸ b. S˘ se determine spectrul operatorului diagonal. Solutie ¸ a. Pentru orice α ∈ ∞ (Z) ¸i x ∈ 2 (X). y >=< x. T y >= 0 ¸i deci T x = 0. Dα x = αx este liniar ¸i continuu ¸i Dα = α ∞ .214 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. ¸ s d. Liniaritatea este imediat˘. bara ˆ a ınseamn˘. deci αx ∈ 2 (Z). T x >= 0 ¸i deci x ⊥ Im(T ). x >=< y. s a pentru orice y ∈ H. avem: < T x. ˆ ıntr-o formulare echivalent˘. atunci: s < T y.

Dα y >. y ∈ ∞ < Dα x. rezult˘: s a 215 |α(m)| = α(m)σm 2= Dα σm 2≤ Dα σm 2= Dα . ¸irul a s n σ : Z → C. rezult˘: ¸ a a a a m∈Z sup |α(m)| ≤ Dα . σm 2 = 1 ¸i Dα σm = α(m)σm . avem: x. Evident. ceea ce arat˘ c˘ Dα = Dα . β(n) = 1 α(n) este m˘rginit. pentru orice m ∈ Z. Rezult˘ imediat a a c˘ Dβ este inversul lui Dα . δm este simbolul lui Kronecker. αy >=< x. s c. s a Rezult˘ c˘ ¸irul definit prin: a as β : Z → C. Pentru orice ¸iruri a a s s 2 (Z). a ıntˆ a s at ¸ adic˘: a α(n) = 0 ¸i 0 nu este punct limit˘ al lui α. σm (n) = δm . a a s ın Pentru a demonstra inegalitatea invers˘. luˆnd supremumul (dup˘ m ∈ Z). S˘ presupunem mai ˆ ai c˘ ¸irul α ∈ ∞ (Z) are propriet˘¸ile din enunt. Din inegalitatea obtinut˘. S˘ not˘m α ¸irul definit prin α(n) = α(n). Dα este unitar ⇔ |α(n)| = 1. ¸i deci α ∞ ≤ Dα . De aici rezult˘ urm˘torele caracteriz˘ri: a a a a a Dα este autoadjunct ⇔ α(n) ∈ R. y >= n=−∞ ∞ α(n)x(n)y(n) = = n=−∞ x(n) α(n)y(n) =< x. s˘ presupunem acum c˘ operatorul Dα este inversabil ¸i fie Dα a a s inversul s˘u. deci Dα este ˆ acest caz inversabil ¸i Dα = Dβ . . fie.4. deci putem considera operatorul Dβ x = βx. OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ rezult˘ c˘ Dα este continuu ¸i ˆ plus Dα ≤ α ∞ . d. n unde. ∀ n ∈ Z. a ın s −1 −1 Reciproc. atunci: a −1 −1 −1 σn = Dα (Dα σn ) = Dα (α(n)σn ) = α(n)Dα σn .6. ∀ n ∈ Z. ∀ n ∈ Z.

a 34. s Este evident c˘ definitia este corect˘ (V x ∈ 2 (N )). prin definitie. a a rezult˘ λ ∈ σ(T ). ¸ e. MASURA SI INTEGRALA −1 Dα σn = 1 σn . exist˘ x ∈ H . obtinem: a ın ¸ 1 σn α(n) Rezult˘ deci c˘ ¸irul a as 2= 1 α −1 Dα σn 2≤ −1 Dα σn 2= −1 Dα . σ(Dα ) = {α(n) | n ∈ Z}. ceea ce arat˘ c˘ Im(λI − T ) = H . Operatorul de translatie unilateral ¸ Pe spatiul Hilbert 2 (N ) consider˘m operatorul: ¸ a V : 2 (N ) −→ 2 (N ) . Operatorul V se a ¸ a nume¸te operatorul de translatie unilateral. s . S˘ se demonstreze urm˘toarele s ¸ a a propriet˘¸i: at a. Fie H un spatiu Hilbert ¸i fie T ∈ L(H). aplicˆnd rezultatul de la punctul s s a anterior operatorului Dα − λI = Dα−1 . ∀n ≥ 1. α(n) ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. Fie λ ∈ C ¸i fie 1 ¸irul constant 1. este m˘rginit: a 1 −1 ≤ Dα . (V x)(0) = 0 ¸i (V x)(n) = x(n − 1) . 33. Solutie ¸ Dac˘ λ ∈ σp (T ) . ∀ n ∈ Z.216 deci ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. α(n) Considerˆnd normele ambilor membri ˆ egalitatea de mai sus. S˘ se demonstreze ¸ s a implicatia: ¸ λ ∈ σp (T ) ⇒ λ ∈ σ(T ). avem deci (aplic˘m exercitiul 31): a ¸ {0} = Ker(λI − T ) = (Im((λI − T ) ))⊥ = (Im(λI − T ))⊥ . x = 0 astfel ˆ at a ¸ a ıncˆ T x = λx . deci operatorul λI − T nu este surjectiv. a ˆ concluzie. bara desemnˆnd ˆ In a ınchiderea. V este liniar ¸i continuu. atunci . rezult˘: a λ ∈ σ(Dα ) ⇔ ∃ n ∈ Z cu λ = α(n) sau λ este punct limit˘ al lui α.

c˘ V = 1. x(2).deci V ≤ 1 . y(2). x(1). pentru orice x ∈ 2 (N ) cu proprietatea c˘ a a x(0) = 0 . este o izometrie). V nu este operator inversabil (nu este surjectiv). x(0) = 0} = 2 (N ) de exemplu.. Este evident c˘ pentru orice x ∈ 2 (N ) avem a V x 2 ≤ x 2 .4. nu exist˘ x ∈ 2 (N ) astfel ˆ at V x = σo . . adic˘: ıncˆ a a (0. x(2). OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ 217 b. ¸i deci V este izometrie. orice izometrie este operator unitar). . |λ| < 1} ¸i σ(V ) = σ(V ) = {λ ∈ C . d.) → V y = (y(1).) ∈ 2 (N ). a dimpotriv˘.. Pentru orice x. σp (V ) = {λ ∈ C . a a c. Fie . x = 0 . ceea ce arat˘ c˘ adjunctul lui V este: a a 2 (N ) y = (y(0). prin absurd . . Este clar c˘ V V = I . y(1). g. V actioneaz˘ astfel: ¸ ¸ a 2 (N ) x = (x(0).b.. |λ| ≤ 1}... y >= (V x)(n)y(n) = n=0 n=1 x(n − 1)y(n) = n=0 x(n)y(n + 1). contradictie cu x = 0. s ˆ leg˘tur˘ cu afirmatiile de la punctele b ¸i c s˘ observ˘m c˘ pe spatii In a a ¸ s a a a ¸ finit dimensionale nu exist˘ endomorfisme injective care s˘ nu fie surjective a a ( de fapt operatorul V este mai mult decˆt injectiv. y ∈ 2 (N ) . Liniaritatea o l˘s˘m ca exercitiu.. Ar˘t˘m acum c˘ V nu are valori proprii. x(1). λx(1). in particular. deci V = 1. cu proprietatea V x = λx . .) = V x ∈ 2 (N ). f. x(0). Este de asemenea de retinut ın ¸ faptul c˘ V nu are valori proprii. f.). λx(2). avem V V x = x . y(3). Este evident (din schema de mai aa ¸ sus) c˘ V x 2 = x 2 . ¸ Solutie ¸ Prin definitie. y(2). s e. ∀x ∈ 2 (N ) . a . x(1). (V x)(n) = x(n + 1) . Dar V σ1 2 = σo 2 = 1 . a ıncˆ d. . V este o izometrie: V x 2 = x 2 . ∀n ∈ N ¸i V = 1.. a ¸ Am demonstrat deci c˘ σp (V ) = ∅. e.ˆ cazul finit dimensional orice operator injectiv este ¸i surjectiv a ın s ( ˆ plus. De aici rezult˘. ∀x ∈ 2 (N ) . ∀n ∈ N . . dar. x(0). V V = I dar V V = I. Operatorul V nu are valori proprii: σp (V ) = ∅ . avem: ∞ ∞ ∞ < V x. Operatorul V nu este a s surjectiv deoarece Im(V ) = {x ∈ 2 (N ) .6. λ ∈ C aa a astfel ˆ at exist˘ x ∈ 2 (N ) .c. ˆ timp ce ˆ cazul unui operator definit a ın ın pe un spatiu finit dimensional spectrul este format numai din valori proprii. De aici rezult˘ x(n) = 0 ..) = (λx(0). a.) → (0.

218 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. fie λ ∈ σp (T ) ¸i fie x ∈ H un vector propriu s de norm˘ 1 asociat lui λ. Fie H un spatiu Hilbert ¸i fie T ∈ L(H).) . ¸i deci x(n + 1) = λn x(0) . rezult˘ a at a n→∞ lim xn = 0. s a Rezult˘ deci c˘ vectorii proprii x asociati valorii proprii λ sunt de forma: a a ¸ x = (x(0).. x(3). exist˘ operatorul s a (λI − T )−1 .) = (λx(0).. Aplicˆnd acest operator egalit˘¸ii lim (λI − T )xn = 0. rezult˘ c˘ spectrele a a a celor doi operatori sunt egale cu discul unitate ˆ ınchis. ˆ concluzie. Vom ar˘ta mai ˆ ai c˘ a ıntˆ a σp (V ) = {λ ∈ C .. Cum spectrul este multime ˆ ¸ ınchis˘. contradictie cu xn = 1. rezult˘ c˘ spectrele operatorilor V ¸i V a a s sunt incluse ˆ discul unitate ˆ ın ınchis. Multimea ¸ s ¸ σpa (T ) = {λ ∈ C | ∃ xn ∈ H cu xn = 1.. de asemenea. Din exercitiul anterior. λx(1). rezult˘ c˘ σ(V ) ⊇ σp (V ) . ∀n ∈ N .. λ2 x(0). |λ| < 1}. ∀ n ∈ N ¸i lim (λI − T )xn = 0.). λx(0). Din egalitatea V x = λx .. ¸ Exist˘ ˆ a restrictia x ∈ a ıns˘ ¸ demonstrat deci c˘: a 2 (N ) . λ3 x(0). atunci x = 0 . deci λ ∈ σpa (T ). cu conditia x(0) = 0. ¸ n→∞ n→∞ . λx(2). |λ| < 1}. Atunci ¸irul constant xn = x. ∀ n ∈ N . ∀n ∈ N ¸i lim (λI − T )xn = 0} s n→∞ se nume¸te spectrul punctual aproximativ al lui T . . ∀ n ∈ N . Am σp (V ) = {λ ∈ C . MASURA SI INTEGRALA g. Deoarece V = V = 1 . ceea ce este echivalent cu |λ| < 1 . S˘ se demonstreze ins a cluziunile: σp (T ) ⊆ σpa (T ) ⊆ σ(T ). Dac˘ x(0) = 0 . 35. ∀ n ∈ N satisa s face conditiile: ¸ xn = 1 ¸i (λI − T )xn = 0. x(2). s Incluziunea σpa (T ) ⊆ σ(T ) se demonstreaz˘ prin reducere la absurd: prea supunem c˘ λ ∈ σpa (T ) ¸i λ ∈ σ(T ). Atunci exist˘ un ¸ir xn cu propriet˘¸ile a s a s at xn = 1. . spectrele ¸ a a In operatorilor V ¸i V contin discul unitate deschis ¸i sunt continute ˆ diss ¸ s ¸ ın cul unitate ˆ ınchis. rezult˘: a (x(1). . Solutie ¸ Pentru prima incluziune.

ˆ plus. deci: a a λ−1 ∈ C \ σ(T −1 ). W se nume¸te operatorul de translatie bilateral. a a b. ¸ s a.4. din egalitatea (adev˘rat˘ ˆ general. (T )−1 = (T −1 ) . Fie H un spatiu Hilbert ¸i fie T ∈ L(H). s b. deci a as T = T −1 = 1. Fie acum λ ∈ σ(T ). OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ 36. Dar |λ| ≤ T = 1 ¸i |λ s 37. ceea ce arat˘ c˘ operatorul λ−1 I − T −1 este inversabil. a b. (W x)(n) = x(n − 1) . Dac˘ T este unitar. rezult˘ c˘ λ−1 ∈ σ(T −1 ). S˘ se demonstreze urm˘toarele s ¸ a a propriet˘¸i: at a. W este liniar ¸i continuu. Adjunctul lui W este (W x)(n) = x(n + 1) . rezult˘ c˘ ¸i T −1 este operator unitar. Egalitatea cerut˘ este echivalent˘ cu dubla implicatie: a a ¸ λ ∈ C \ σ(T ) ⇔ λ−1 ∈ C \ σ(T −1 ). conform punctului precedent. a Solutie ¸ a. Implicatia invers˘ rezult˘ datorit˘ simetriei ˆ ¸ a a a ıntre T ¸i T −1 . atunci exist˘ (λI − T )−1 ¸i. atunci σ(T ) ⊆ {λ ∈ C | |λ| = 1}. a a −1 | ≤ T −1 = 1. atunci σ(T −1 ) = {λ−1 | λ ∈ σ(T )}. deci T = T −1 . ∀n ∈ Z.6. ∀n ∈ Z. deci |λ| = 1. Operatorul de translatie bilateral ¸ Pe spatiul Hilbert 2 (Z) consider˘m aplicatia: ¸ a ¸ W : 2 (Z) → 2 (Z) . Evident. nu numai pentru operatori a a ın unitari). . Presupunem c˘ T este operator unitar. 219 Fie λ ∈ C \ σ(T ). el comut˘ cu a s ın a T . Demonstratia s ¸ se ˆ ıncheie observˆnd c˘ 0 ∈ (C \ σ(T )) ∩ (C \ σ(T −1 )). Dac˘ T este inversabil. deci: I = (λI − T )(λI − T )−1 = (T −1 − λ−1 I) λT (λI − T )−1 = = (T −1 − λ−1 I) (λI − T )−1 λT. λ = 0. Demonstr˘m a a mai ˆ ai c˘ T = 1: ıntˆ a T 2 = TT = I = 1.

∀n ∈ Z. Cum σ(W ) ¸i σ(W ) sunt incluse ˆ a s s ın cercul unitate. W = W = 1. a c. |λ| = 1}. Dar x ∈ a a geometrice: 0 n=−∞ 2 (Z) ¸i deci seriile s |x(0)|2 |λ|−2n ¸i s ∞ n=0 |x(0)|2 |λ|−2n trebuie s˘ fie simultan convergente. Rezult˘ deci c˘ x(n) = λ−n x(0) . adic˘ x = 0 . acest lucru este posibil numai dac˘ a a x(0) = 0 . a ¸ Solutie ¸ a. 2= x 2 . W este operator unitar: W W = W W = I . x = 0 astfel a a s ˆ at W x = λx. ¸ Demonstr˘m c˘ spectrul punctual aproximativ al lui W este egal cu cercul a a unitate. Operatorii W ¸i W nu au valori proprii. Propunem cititorului s˘ arate c˘ a a n→∞ 1 xn 2= 1 ¸i: s 2= lim (λI − W )xn 0. contradictie. ¸irul definit prin: s s s ın xn (k) = (2n + 1)− 2 e−ikt pentru |k| ≤ n ¸i xn (k) = 0 ˆ rest. a . at d. demonstratia este ˆ ¸ ıncheiat˘. Egalit˘¸ile W W = W W = I sunt evidente. Fie λ = eit ¸i fie xn ∈ 2 (Z) . avem: x(n)y(n + 1). MASURA SI INTEGRALA c. Analog se calculeaz˘ ¸i σpa (W ). ın d. n∈Z < W x. Reamintim c˘ σpa este spectrul punctual aproximativ (cf. Liniaritatea este imediat˘. adic˘ ıncˆ a x(n − 1) = λx(n) . y ∈ 2 (Z) . s e. ˆ particular. y >= n∈Z x(n − 1)y(n) = ¸i deci ˆ s ıntr-adev˘r (W x)(n) = x(n + 1) . ∀n ∈ Z. exercitiul 35). Presupunem prin absurd c˘ exist˘ λ ∈ C ¸i x ∈ 2 (Z) . Vom demonstra c˘ W nu are valori proprii (analog se arat˘ ¸i pentru a as W ). σ(W ) = σpa (W ) = σ(W ) = σpa (W ) = {λ ∈ C .220 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. Spectrele operatorilor W ¸i W sunt incluse ˆ cercul unitate pentru c˘ s ın a sunt operatori unitari (exercitiul 36). continuitatea rezult˘ din relatia evident˘: a a ¸ a Wx b. Pentru orice x . ∀n ∈ Z. a ¸ e.

OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ 221 38. 1] ˆ raport cu m˘sura Lebesgue. y) = 0 K(x. y)f (y)dy este ˆ L2 [0. cu nucleul K(x. Dac˘ ¸irul de nuclee Kn converge ˆ spatiul Hilbert L2 ([0. s .6. a a s s c. x) ( un astfel de nucleu se nume¸te simetric). 1) . obtinem: In ¸ 2 (TK f )(x) = 1 0 0 1 K(x. 1] . y)dz dx. Adjunctul operatorului TK este operatorul integral TK . functia g definit˘ a a ¸ ¸ a prin egalitatea: g(x) = 1 0 K(x. s b. 1] . 1]. atunci ¸irul de operatori integrali TKn converge ˆ spatiul ¸ s ın ¸ (L L2 [0. (TK f )(x) = 1 0 K(x. s s S˘ se demonstreze c˘ operatorul TK TH este operator integral ¸i are nucleul a a s 1 definit prin G(x. TK este autoadjunct dac˘ ¸i numai dac˘ nucleul K are proIn as a prietatea K(x. 2 ) al functiilor de p˘trat integrabil pe in¸ ¸ a tervalul [0. ˆ cazul particular K = H . ın Rezult˘ deci c˘ putem defini aplicatia: a a ¸ TK : L2 (0. z)H(z. 1] × [0. 1] . y)f (y)dy. S˘ se demonstreze c˘ pentru orice functie f ∈ L2 [0. e. 1] × [0. y)dz f (y)dy. Fie K : [0. z)K(z. 1]) as ın ¸ la functia K . 1) → L2 (0. y)dz . a. deci: (TK TH f )(x) = 1 0 0 1 K(x. y) = K(y. y)|2 dxdy. 1] ¸i fie: ¸ a s K 2= 1 0 0 1 |K(x. Operatorul integral Fie spatiul Hilbert (L2 [0.4. ) la operatorul integral TK . 1] × [0. Fie TK ¸i TH doi operatori integrali cu nucleele K ¸i respectiv H . x) ˆ particular. S˘ se demonstreze c˘ TK este liniar ¸i continuu ¸i TK ≤ K 2 . z)H(z. y) = K(y. 1] → C o ın a functie de p˘trat integrabil pe [0. Operatorul TK se nume¸te operatorul integral definit de nucleul K . d.

avem: (TK TH f )(x) = = 1 0 0 1 1 0 K(x. ∀x < y .222 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. y)f (y)dy . MASURA SI INTEGRALA Solutie ¸ a. 1] . Demonstratia este o consecint˘ imediat˘ a inegalit˘¸ii dintre normele ¸ ¸a a at operatorului integral ¸i a nucleului s˘u: s a TKn − TK ≤ Kn − K e. 1] . avem: < TK f. TK g > . y)|2 dy |f (y)|2 dy dx = f K 2 2 . b. y)f (y) dy 1 0 dx ≤ 2 2 |K(x. y)H(y. y)g(x)dx dy = f (y) K(y. z)f (z)dz = (TG f )(x). x)g(x)dx dy =< f. ∀f ∈ L2 [0. Avem (folosim inegalitatea lui Schwarz): g ≤ 1 0 0 1 2 2= 1 0 0 1 2 K(x. . Operatorul Volterra Un operator integral TK (a se vedea exercitiul precedent) se nume¸te oper¸ s ator de tip Volterra dac˘ nucleul K are proprietatea: K(x. Pentru orice f. 1]. 39. continuitatea rezult˘ din punctul precedent a a ¸i ˆ plus TK ≤ K 2 . z)f (z)dzdy = = 1 0 K(x. y) (TH f ) (y)dy = 1 0 0 1 K(x. z)dy f (z)dz = G(x. y) = 0 . g ∈ L2 [0. (TK f )(x)g(x)dx = f (y) 1 0 K(x. y)H(y. a Rezult˘ c˘ un operator Volterra este definit prin: a a (TK f )(x) = x 0 K(x. g >= = = 1 0 1 0 1 0 1 0 2→ 0. d. Liniaritatea este imediat˘. s ın c. Pentru orice f ∈ L2 [0.

unde. y)dz. y) = H(x. Tinˆnd cont de cele demonstrate ˆ s s ¸ a ın exercitiul precedent (punctul c). y) = 0 . . at ın iar ˆ al doilea H(z. lim ( TK ) n = 0. 1]) un nucleu Volterra m˘rginit. deci oricum G(x. dac˘ x < y . S˘ presupunem acum c˘ H = K ¸i s˘ not˘m ˆ acest caz a a s a a ın K [2] (x. z)K [n−1] (z. Vom demonstra mai ˆ ai c˘ produsul a doi operatori de tip Volterra TK ıntˆ a ¸i TH este un operator de acela¸i tip. este suficient s˘ ar˘t˘m implicatia: ¸ a aa ¸ K(x. Pentru orice 0 ≤ y ≤ x ≤ 1 . y) = G(x. TK . ∀x < y ⇒ G(x. ˆ primul caz. Scopul acestui exercitiu a a a ıncˆ ¸ este de a demonstra o proprietate asem˘n˘toare ¸i pentru operatorii Volterra a a s definiti de nuclee m˘rginite. y)dz. Se ¸tie c˘ ¸ s a dac˘ o matrice A este strict inferior triunghiular˘. z)H(z. 1] trebuie s˘ verifice cel putin a a a ¸ una din inegalit˘¸ile: x < z sau z < y . un operator cu aceast˘ proprietate se nume¸te cvasinilpoa s tent. atunci ea este nilpoa a tent˘. z)K(z. o consecint˘ va fi calculul spectrului unui astfel ¸ a ¸a de operator. Fie K ∈ L2 ([0. y)dz ≤ K 2 ∞ (x − y). Solutie ¸ a. ∀x < y. y) = 1 0 1 0 K(x. z)K(z. K(x. y) = 0 . y) = 0 . y)dz. z)H(z. are propriet˘¸ile: at 1 n a. σ(TK ) = {0} . atunci: ın a G(x. atunci orice z ∈ [0. OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ 223 Analogia cu teoria matricelor este evident˘: operatorii de tip Volterra sunt a analogul operatorilor asociati matricelor inferior triunghiulare. y) = 0 K(x. avem K(x. conform exercitiului precedent (punctul c): ¸ 1 G(x. y) = 0 . n→∞ b. y). a atunci. Dac˘ x ≥ y . avem: |K [2] (x. operatorul Volterra asociat. y)| = x y K(x. deci K ∞ < ∞ . z) = 0 . y) = x y K(x. ˆ Intr-adev˘r.4.6. adic˘ exist˘ m ∈ N astfel ˆ at Am = O . 1] × [0. y) = ¸i ˆ general pentru n ∈ N : s ın K [n] (x.

deci σ(TK ) = {0} . λ ∈ σ(T )} = lim n→∞ Tn 1 n . fixat˘ definim operatorul: a Mφ : L2 [0. S˘ se demonstreze c˘ Mφ este operator liniar ¸i continuu. Pentru orice φ ∈ L∞ [0. ¸ ¸ s Solutie ¸ a. avem: ¸ a a s |K [n] (x. b. ∀f ∈ L2 [0. φ(t) = φ(t).224 ˘ ˘ ¸ ˘ CAPITOLUL 6. Mφ (f ) = φf. S˘ se demonstreze c˘ Mφ = Mφ . unde. avem: s φf 2= 2π 0 |φ(t)f (t)|2 dt ≤ φ ∞ f 2< ∞. ¸ ¸ c. Pentru orice φ ∈ L∞ [0. functia produs a a s ¸ φf este ˆ L2 [0. ın b. a a s Operatorul Mφ se nume¸te operatorul de ˆ s ınmultire cu functia φ. ¸ a ın a a atunci σ(T ) = {0} . 2π] ¸i f ∈ L2 [0. a 40. 2π]. S˘ se arate c˘ pentru orice φ ∈ L∞ [0. 2π] → L2 [0. pentru n −→ ∞ . S˘ se demonstreze c˘ Mφ = φ ∞ . rezult˘ a c˘ r(TK ) = 0 . 2π]. ¸ b. Din definitia razei spectrale rezult˘ ˆ mod evident c˘ dac˘ r(T ) = 0 . 2π] ¸i f ∈ L2 [0. continuitatea este echivalent˘ ¸ a a cu existenta unei constante k > 0 cu proprietatea ¸ Mφ f 2≤ k f 2. 2π]. MASURA SI INTEGRALA Prin inductie rezult˘ c˘ pentru orice n ∈ N ¸i y ≤ x . 2π]. Liniaritatea aplicatiei Mφ este evident˘. Reamintim c˘ raza spectral˘ a unui operator T este: a a r(T ) = sup{|λ| . 2π]. y)| ≤ Rezult˘ deci c˘: a a n ( TK ) n ≤ 1 K n K n ∞ ∞ (x − y)n−1 ≤ . 2π]. ∀t ∈ [0. a. . Fie L∞ [0. 2π] spatiul Banach al functiilor esential m˘rginite cu ¸ ¸ ¸ a norma · ∞ . 2π]. S˘ se a a a caracterizeze apoi operatorii de ˆ ınmultire autoadjuncti ¸i cei unitari. a a d. Din cele demonstrate la punctul precedent. ceea ce ˆ ıncheie demonstratia. (n − 1)! (n − 1)! K [n] ∞ 1 n ≤ K ∞ 1 (n − 1)! n −→ 0.

OPERATORI PE SPATII HILBERT ¸ Din calculul f˘cut la punctul a. . ∀ t ∈ [0. Fie χn functia a ¸ caracteristic˘ a multimii An . Rezult˘ imediat urm˘toarele caracteriz˘ri: s Mφ este autoadjunct dac˘ ¸i numai dac˘ φ(t) ∈ R. 2π]. Inegalitatea Mφ ≤ φ ∞ a fost demonstrat˘ la punctul b. d. 2π]. ∀n ∈ N. Mφ f 2≤ ∞. rezult˘ c˘ putem lua k = φ a a a ˆ ıncheie demonstratia. g >= = 1 2π 2π 0 ∞ 1 − . Rezult˘ inegalitatea: a Mφ ≥ φ deci Mφ ≥ φ ∞ .6. 2π] . evident χn ∈ L2 [0. n Din definitia normei · ∞ rezult˘ c˘ m˘sura Lebesgue a multimii An este ¸ a a a ¸ nenul˘ (¸i finit˘. norma Mφ este: ¸ Mφ = inf{k > 0 . Pentru orice n ∈ N consider˘m multimea: a a ¸ An = {t ∈ [0. ∀n ∈ N. 2π]}. demonstr˘m a a acum inegalitatea invers˘. deoarece m˘sur˘ ˆ a s a a a ıntregului cerc este finit˘). ∀ t ∈ [0. ¸ c. atunci: a < Mφ f. Mφ g >. 2π] consider˘m submultimea: In ¸ a ¸ H 2 [0. 2π] = {f ∈ L2 [0. 2π] . 2π] | fk = 0. Prin definitie. n 1 2π 2π 0 (φ(t)f (t)) g(t) dt = f (t) (φ(t) g(t)) dt =< f. as a 41. ∀f ∈ L2 [0. 2π] ¸i: a ¸ s Mφ χn 2π 0 2= 2π 0 |φ(t)χ(t)|2 dt ≥ 1 n ≥ φ ∞ − 1 n 2 |χn (t)|2 dt ≥ φ ∞ − χn 2.4. k ≤ −1}. as a Mφ este unitar dac˘ ¸i numai dac˘ |φ(t)| = 1. Dac˘ f. g ∈ L2 [0. ∀k ∈ Z. |φ(t)| ≥ φ ∞ 1 − }. ˆ spatiul Hilbert L2 [0. 225 ceea ce k f 2. a a a ¸i deci (Mφ ) = Mφ .

∀k ∈ Z.2π]. ∀ f ∈ L2 [0. ın it . 2π] un ¸ir de functii ¸i fie f ∈ L2 [0. a Solutie ¸ ˆ acest exercitiu (¸i ˆ urm˘torul) vom nota coeficientii Fourier ai unei In ¸ s ın a ¸ functii f cu f (n). Rezult˘ f (k) = 0. 2π] este subspatiu vectorial ˆ L2 [0. Pentru orice f. g ∈ H 2 [0. atunci: s (Mω1 h)(k) = = 2π 1 2π 2π 0 h(t) eit e−ikt dt = 1 h(t) e−i(k−1)t dt = h(k − 1) = 0. MASURA SI INTEGRALA a. 2π] este subspatiu invariant pentru operatorul M . unde. 2π]. 2π]. 2π]. 2π 0 Ultima integral˘ tinde la 0 cˆnd n → ∞ : a a 2π 0 e−ikt (fn − f (t)) dt ≤ = 2π fn − f 1 2π 0 eikt (fn (t) − f (t)) dt = fn − f 2→ ≤ 2π 0. 2π] este subspatiu ˆ b. ∀ h ∈ H 2 [0. Fie fn ∈ H s ¸ s a demonstr˘m c˘ dac˘ fn converge ˆ norma · 2 la f . 2π]. Fie fu