Professional Documents
Culture Documents
Vom prezenta cele mai cunoscute ciuperci care se cresc in ciupercarii. Pentru fiecare specie
prezentam o mica descriere si temperatura de fructificare desi vom explica mai tarziu la ce foloseste
aceasta temperatura.
FAMILIA PLEUROTUS
Ciupercile Pleurotus sunt de forma asimetrica si cresc grupate in buchete. Piciorul gros,
scurt si carnos se continua cu palaria ce are forma asemanatoare unei scoici. Pe partea
inferioara a palariei se afla lamelele producatoare de spori, de culoare alb-crem, ce
coboara pana la baza piciorului.
Ciupercile Pleurotus sunt rezistente la variatii mari de temperatura si suporta temperatura
de pana la -20 gr C. Sunt economic viabile deoarece sunt rezistente la atacul diverselor
boli, nu necesita tratament cu pesticide si cere un volum mic de manopera. Pe de alta
parte exista si riscuri in cresterea acestor ciuperci: palaria ciupercilor nu are o
“membrana” care sa acopere lamelele cu spori astfel incat sporii circula liberi in aerul din
spatiu si pot infesta ulterioarele cicluri de productie cu bacterii sau virusi. Deasemenea
sporii din aer poti fi inhalati de catre lucratori ducand la probleme respiratorii si alergii.
Pleurotus Ostreatus este o ciuperca de culoare vanata cunoscuta si sub numele de
Pastravul de Fag sau Burete de Fag. Temperatura de fructificare: 10-16 gr C.
Pleurotus Florida este o ciuperca de culoare crem foarte apreciata de cultivatori datorita costurilor
energetice scazute si de consumatori datorita aromei placute. Temperatura de fructificare: 20-23 gr
C
Pleurotus HK35 este de culoare crem deschis si are avantajul ca se comporta foarte bine la
temperaturi scazute 10-20 gr C cat si ridicate 22-24 gr C. Temperatura de fructificare: 14-20 gr C.
Pleurotus Djamor este de culoare roza cu aroma foarte placuta si prezinta calitati culinare excelente
si o producerea este relativ usoara. Aceste ciuperci nu se cresc inca in Romania (din informatiile
care le detinem in momentul asta).
FAMILIA AGARICUS
In romana se mai foloseste si denumirea de ciuperca criofila sau in engleza “button
mushrooms”. Genul Agaricus cuprinde aproximativ 100 specii dintre care o parte sunt
otravitoare.
Agaricus Bisporus este o ciuperca de culoare alba sau crem. Aceste ciuperci au reusit sa mentina
suprematia productiei in genul Agaricus. Temperatura de fructificare: 12-18 gr C
Agaricus Edulis este de culoare alba cunoscuta si sub denumirea de “bulgare de zapada”
deoarece are palaria neteda, fara scuame. Aceste ciuperci necesita costuri mici de
productie fata de Bisporus si e mai rezistenta la virusi. Temperatura de fructificare: 23-25
gr C
Daca temperatura stationeaza la 40-45 gr C atunci se necesita o mica afanare pentru ca sa patrunda
mai mult aer in interiorul gramezii. Daca temperatura depaseste 70 gr C riscati sa ardeti paiele si
atunci rearanjati gramada astfel incat sa cresteti inaltimea si tasati putin gramada. Daca scade
umiditatea se cer cateva stropiri a gramezii.
Procesul de pasteurizare se face prin evacuarea aerului incalzit din interior. Pentru
aceasta introduceti sub gramada niste jgheaburi perforate. Apoi acoperiti gramada cu
politilena timp de 48 ore. Verificati temperatura dinauntru, ar trebui sa fie de 21-25 gr C.
ALTE METODE DE PREGATIRE A COMPOSTULUI
Metoda II:
Aceasta metoda, bazata pe paie este recomandata incepatorilor pentru usurinta cu care se
prepara. Alegeti paie fara urme de mucegai pentru a nu compromite cultura de ciuperci.
Aveti nevoie de un butoi metalic bine spalat si dezinfectat. Asezati o sita metalica cam la
10-15 cm de la fundul butoiului. Paiele puteti sa le folositi intregi sau tocate cam de 5-10
cm, desi se prefera paiele tocate pentru usurinta cu care imbiba apa. Dupa ce ati pus
paiele in butoi asezati o alta sita deasupra paielor si o greutate peste sita. Umpleti butoiul
pana la fara o palma de la marginea butoiului. Acoperiti butoiul cu un capac si incalziti
apa pana la 75-80 gr C. Pastrati temperatura de 80 gr C timp de 4-5 ore. Stingeti focul si
lasati totul pe a doua zi cand veti varsa continutul butoiului pe o platforma de beton putin
inclinata. Imprastiati paiele astfel incat sa fie intr-un strat de 15 cm. Dupa cateva zile
puteti folosi compostul astfel obtinut.
Metoda III:
Acest compost se face doar din paie si gunoi de pasare solid. Aveti nevoie de: 1000 kg
paie grau, 400 kg gunoi de pasari solid, 200 kg malt, 60 kg ipsos, 20 kg uree tehnica.
Faceti o preinmuiere a paielor timp de 6 zile, apoi amestecati gunoiul de pasare si ureea si
lasati alte 6 zile. Executati 4-5 intoarceri de 4-5 ori adaugand malt si ipsos la fiecare
intoarcere.
10 August 2008 | Categoria Uncategorized | 3 comentarii
Amenajarea spatiului pentru cresterea ciupercilor
Pentru cresterea efectiva a ciupercilor aveti nevoie de un spatiu inchis care poate fi un
subsol, cladire veche, magazie, depozit, grajd, garaj, sera sau sopron. Sub nici o forma sa
nu cresteti ciuperci intr-un spatiu locuibil deoarece sporii emanati de ciuperci sunt
daunatori plamanilor cauzand probleme de respiratie. Spatiu, in mod ideal, ar trebui sa fie
dotat cu ventilatoare plasate la nivelul culturii de ciuperci. Altfel asigurati niste aerisiri
manevrabile, niste mici ferestre, care totusi sa nu faca curent la nivelul culturii.
Deasemenea ar trebui sa aveti acces la o sursa de apa in interiorul incaperii sau in
apropiere. Incaperea ar trebui sa poata fi dezinfectata termic sau chimic in mod periodic.
In plus spatiul ales ar trebui sa fie dotat cu o izolare termica ridicata, adica sa nu permita
variatii de temperatura mai mari de 2-3 gr C intre ziua si noapte. Pentru o buna izolare
termica asigurati-va ca aveti fie perne de aer intre plafon si acoperis, fie o camera tampon
la intrare, fie tapetati pe exterior cu un strat izolator de polistiren, vata minerala sau un
strat de paie sau trestie. Aceste metode de izolare asigura un ciclu, maxim doua cicluri de
ciuperci pe an. Pentru o productie de 3 cicluri pe an ar trebui sa asigurati o ventilare
permanenta cu aer cald. Daca aveti ventilatoare cu aer cald, construiti niste tampoane din
tifon cu un strat 1 cm de vata inauntru tifonului care vor fi plasate in fata ventilatorului
pentru a retine sporii de miceliu. Tampoanele ar trebui sa fie schimbate o data pe luna.
Deoarece compostul a fost prelucrat in mod clasic cu pasteurizare naturala pot aparea in cultura
niste musculite negre (Phorideae) care se vor combate cu Dimilin in concentratie de 0,15-0,2% sau
Karate de 0,2%.
Pe perioada recoltarii sa aveti grija sa pliviti ciupercile bolnave cu varful unui cutit. Locul
ramas liber se va acoperi cu mixtura de pamant de telina, nisip si praf de carbune in
proportiile amintite mai sus.
Perioada recoltarii tine cam 40-45 zile, timp in care apar ciupercile in 5-6 valuri, fiecare
val avand 3-5 recoltari in interval de 2-3 zile.
Inainte de recoltare nu se fac stropiri. Momentul recoltarii ciupercilor apare cand voalul
este destul de intins si nu a inceput sa se rupa iar marimea palariei este maxima.
Se face o sortare a ciupercilor in dependenta de calitatile comerciale, deschiderea palariei,
diametrul palariei si dimensiunile piciorului. O data rupte ciupercile nu se pastreaza mai
mult de 4 zile la temperatura camerei.
Pregatirea spatiului de cultura pentru un nou ciclu
Inaintea golirii spatiulu de cultura se face o dezinfectare termica a compostului uzat prin injectarea
aburului direct in incapere si mentinerea compostului uzat la 60-70 gr C timp de 12-24 ore urmat de
o racire. Abia dupa aceasta se poate goli incaperea de compost.
Compostul se transporta si se depoziteaza la distanta mare de incaperea in care se cresc
ciupercile. Compostul poate fi folosit imediat pentru fertilizarea solului in camp. Daca se
doreste folosirea compostului ca ingrasamant pentru sere se prefera sa se pastreze cel
putin un an deoarece compostul proaspat folosit are multe saruri nocive plantelor verzi.
In spatiile de cultura sezoniere, unde nu urmeaza imediat un alt ciclu de crestere a
ciupercilor se recomanda o dezinfectare chimica prin stropirea cu o solutie de sulfat de
cupru 4-5 % sau soda caustica 10% si abia dupa aia se evacueaza compostul.
Camera golita de compost, bine aerisita si dezinfectata e gata pentru un nou ciclu de
ciuperci.
Din punct de vedere comercial trebuie subliniat succesul pe care aceste ciuperci il cunosc
pe piata in ultima vreme. Astfel, daca Lentinus era apreciat cu precadere in zona asiatica,
acum este una din ciupercile cu cea mai mare cautare in supermarketurile europene si
americane. Succesul se poate explica atat prin calitatile ciupercii cat si prin usurinta cu
care se adapteaza unui climat artificial.
Spre deosebire de ciupercile Pleurotus si Agaricus, ciupercile Lentinus au nevoie de un
alt fel de suport organic pe care sa creasca. Ciupercile Lentinus prefera seva lemnului fata
de compost pe post de hrana. Astfel pentru cresterea ciupercilor Lentinus aveti nevoie,
pentru proba de cel putin 100 busteni, sau, pentru o afacere ceva mai serioasa cel putin
5000 busteni cam de 1- 1,5 m lungime si intre 10 si 15 cm diametru. Acesti busteni vor fi
insamantati cu miceliu si vom astepta ca miceliu sa “cucereasca” busteanul cu
“radacinile” sale pentru ca sa creasca ciuperci bune pentru comercializare cam de 12-20
cm diametrul palariei. Ca si la ciupercile Pleurotus si Agaricus, partea de crestere efectiva
a ciupercilor este usoara, partea grea este pregatirea substratului nutritiv al ciupercilor.
Atat obtinerea cat si pregatirea bustenilor este partea grea si necesita toata munca.
Odata ce aveti bustenii pregatiti si insamantati vor creste ciuperci timp de 3-5 ani.
Pregatirea si altoirea bustenilor
Ciupercile Lentinus cresc atat in mod natural cat si artificial pe trunchiurile copacilor. Pentru a
simula conditiile salbatice de crestere a acestor ciuperci aveti nevoie de multe buturugi de 10-15 cm
diametru si 1- 1,5 m lungime. Buturugile se prefera a fi de stejar, desi se pot creste si pe carpen,
ulm, plop, salcam. De mentionat ca lemnul moale de pin sau brad nu poate fi folosit pentru cresterea
ciupercilor precum si steajul rosu.
Buturugile ar trebui taiate toamna, iarna sau primavara, preferabil intre octombrie si
februarie. Depozitati buturugile pe un suport, nu lasati sa intre in contact cu murdarie.
Puteti sa procurati buturugile din copaci care nu au fost taiati de mai mult de 2 luni. Aveti
grija ca scoarta copacului sa nu fie afectata la taiere.
Odata ce aveti cel putin 5000 buturugi pentru o afacere medie urmatorul pas ar fi sa
gauriti buturugile. Altoirea buturugilor urmeaza la nu mai mult de 2 saptamani dupa ce au
fost taiate. Aveti nevoie de un burghiu pentru a face gauri de 0,75 cm diametru si de 2,4
cm adancime. Faceti cam 20-30 gauri pe buturuga la distante de 15-17 cm intre ele pe
lungime si 4-5 cm pe latime. In aceste gauri veti pune cat incape miceliul procurat. Pentru
a va asigura ca pe bustean vor creste doar ciupercile Shiitake fara alti competitori pentru
hrana cum ar fi bacterii sau alte ciuperci veti astupa gaurile cu ceara calduta. Aveti grija
ca ceara sa nu fie fierbinte ca sa nu ia foc busteanul. Apoi insemnati pe bustean data
altoirii.
Cresterea ciupercilor Lentinius
Dupa altoire bustenii se vor pune intr-o zona umbrita. Umiditatea este deosebit de
importanta pentru buna dezvoltare a ciupercilor si va trebui sa fie urmarita regulat.
Este important ca bustenii sa nu fie niciodata uscati, dar nici sa nu fie foarte umezi sa
mucegaiasca. Va trebui asigurata o buna aerisire pentru a preveni mucegairea. In timpul
incubatiei bustenii vor fi udati timp de 12 ore odata sau de doua ori pe luna, mai ales in
perioadele secetoase din vara.
Prima productie de ciuperci va iesi in aproximativ 6-18 luni, urmand ca timp de 3-5 ani bustenii sa
produca in mod constant ciuperci. Productiile cele mai bune vor fi obtinute in cel de-al doilea si cel
de-al treilea an.
Recoltarea ciupercilor Lentinius
Fructificarea se anunta prin niste mici inele albe de miceliu la capatul busteanului. In
acest moment puteti sa aranjati busteanul putin inclinat sprijinit de ceva pentru a usura
recoltarea productiei. Ciupercile pot fi fortate sa fructifice printr-o udare masiva. Daca
cresteti ciupercile afara, fara incaperi cu incalzire, e mai bine sa asteptati ploile de
primavara sau toamna. Daca doriti o productie buna tot timpul anului atunci ar trebui sa
simulati in incapere temperatura si umiditatea specifica toamnei si primaverii.
Ciupercile ar trebui culese cand palaria este deschisa doua treimi. Culesul se face cu un cutit ascutit.
Ciupercile proaspat culese pot fi tinute in cutii de carton nu mai mult de o luna la temperatura de 8-
10 gr C. Puteti sa uscati ciupercile sau sa le taiati inainte de comercializare, dar veti primi pentru
productia dvs un pret net sub cel obtinut pentru ciupercile proaspete.
Riscuri in cresterea ciupercilor Lentinius
Producatorii care cresc ciupercile in natura direct pe copaci au raportat diversi factori de
risc asociati cu cresterea ciupercile Lentinus. Aceste riscuri includ: vremea nefavorabila,
imbolnavirea ciupercilor, poate chiar probleme pe piata deoarece primavara si toamna,
atunci cand cresc ciupercile, pe piata pretul ciupercilor este relativ mic. Verile ploioase
pot defavoriza productia de ciuperci, se prefera veri racoroase si uscate. Deasemenea
verile lungi si uscate duc la o productie de calitate mai slaba.
Daunatorii ciupercilor pot fi furnicile, veveritele, soarecii, diverse pasari sau chiar
caprioarele. Deasemenea animalele care afecteaza coaja bustenilor dauneaza productia de
ciuperci.
Alte probleme ar putea sa apara din cauza miceliului de proasta calitate. Discutati cu vanzatorul de
miceliu despre conditiile de temperatura si umiditatea care favorizeaza specia de ciuperci care ati
cumparat-o
10 August 2008 | CategoriaUncat egori zed | 3 comentarii
Producatori si distribuitori de ciuperci si miceliu
Lista de mai jos poate contine unele erori.
Va invitam sa adaugati la comentarii alti producatori sau distribuitori de ciuperci si
miceliu.