CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

70
CAPITOLUL 4

STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

4.1 Introducere
Instalaţiile electrice sunt prevăzute cu protecţii la scurtcircuite acolo unde
există discontinuităţi în reţea. Acestea sunt, de regulă, punctele în care se modifică
secţiunea transversală. Curentul de scurtcircuit trebuie determinat pentru fiecare
nivel în instalaţie pentru a determina caracteristicile echipamentului care să reziste
la solicitările corespunzătoare.


S
sc
- puterea de
scurtcircuit echivalentă
Sarcina
I
sc
la bornele trafo
I
sc

S
sc
Caracteristici ap. comu-taţie
şi reglaj protecţii
Caracteristici ap. comu-
taţie şi reglaj protecţii
Caracteristici
componente reţea:
- bare: secţiune,
lungime, material;
-cabluri: tip,
izolaţie, lungime,
secţiune, material;
- caracteristici
montaj şi mediu:
temperatura
mediului ambiant,
pozare, număr
circuite paralele.
cosϕ, coeficient
simultaneitate,
durata de
utilizare a
sarcinii
maxime,
prognoza
Transformator

U
sc
[%]
Caracteristici ap. comu-
taţie şi reglaj protecţii
Caracteristici ap. comu-
taţie şi reglaj protecţii
I
sc

I
sc

Curent nominal
LEA (LEC)
Căderi tensiune


Fig. 4.1 Algoritmul de calcul a curenţilor de scurtcircuit pentru proiectarea instalaţiilor
electrice

STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

71
Diagrama din figura 4.1 redă procedura şi etapele pentru determinarea
curenţilor de scurtcircuit şi parametrii rezultanţi corespunzători diverselor protecţii.
În scopul corectei selectări şi reglări a dispozitivelor de protecţie se folosesc şi
graficele din figurile 4.2, 4.3 şi 4.4.
În principiu, trebuie calculate două valori ale curentului de defect:
- curentul maxim de scurtcircuit, folosit pentru a determina:
• capacitatea de rupere a întrerupătoarelor;
• capacitatea de conectare a întrerupătoarelor;
• stabilitatea electrodinamică a componentelor de reţea şi a
echipamentelor de comutare.
Curentul maxim de scurtcircuit corespunde unui defect în imediata
apropiere a bornelor din aval ale dispozitivului de protecţie. Acesta trebuie calculat
exact, cu un coeficient de siguranţă.
- curentul minim de scurtcircuit, esenţial pentru selectarea caracteristicii
timp-curent pentru întrerupătoare şi siguranţe, în particular când:
• conductoarele sunt lungi şi/sau impedanţa sursei este relativ
mare;
• protecţia vieţii depinde de funcţionarea întrerupătorului sau a
siguranţei fuzibile
Important este că valoarea minimă a curentului de scurtcircuit corespunde
la un defect la capătul îndepărtat al liniei protejate, în general pentru un scurtcircuit
fază-pământ la JT şi fază-fază la MT (neutru izolat) în cele mai severe condiţii de
exploatare (defect la capătul liniei şi nu în aval faţă de protecţie, un transformator
sub tensiune în cazul existenţei a două unităţi, etc.).
Fig. 4.2 Caracteristica I
2
t a unui conductor, în funcţie de temperatura mediului ambiant şi
curentul maxim admisibil

I
2
t = k
2
A
2
θ
1
> θ
2
I
adm1
< I
adm2
5s
I
t
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

72
Fig. 4.3 Protecţia unui circuit folosind un întrerupător

O altă observaţie importantă este aceea că, indiferent de tipul
scurtcircuitului (curent minim sau maxim) şi în orice situaţie, dispozitivul de
protecţie trebuie să deconecteze defectul în interiorul unui interval t
d
, care să
protejeze din punct de vedere al solicitărilor termice, conductorul protejat:


2 2 2
A k dt i (fig. 4.2, 4.3 şi 4.4)
Fig. 4.4 Protecţia unui circuit folosind siguranţe


Curentul de
calcul
Caracteristica I
2
t a
cablului

I
s
I
r
I
adm
I
sc
I
CR
I
t
Caracteristica timp-
curent a
întrerupătorului

Supra-
sarcina
tranzitorie

Caracteristica I
2
t a
cablului

I
s
I
r
I
adm

I
t
Caracteristica timp-
curent a siguranţei

Supra-
sarcina
tranzitorie
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

73
unde A este secţiunea transversală a conductorului iar k este o constantă calculată
pe baza diferiţilor factori de corecţie ce ţin de pozarea conductoarelor, numărul
circuitelor paralele, etc.

4.1.1 Principalele tipuri de scurtcircuite
În instalaţiile electrice pot să apară mai multe tipuri de defecte.
Principalele caracteristici ale acestora sunt legate de:
- durată (autolichidare, regimul tranzitoriu, stabilizat);
- cauza;
- aspecte mecanice (ruperea unui conductor, contactul accidental a două
conductoare via un alt corp conductor);
- supratensiuni interne sau atmosferice;
- deteriorarea izolaţiei datorită efectelor termice, umidităţii sau mediului
coroziv;
- localizarea (interiorul sau exteriorul unei maşini sau tablou electric);
Scurtcircuitele pot fi:
- fază-pământ, circa 80%;
- fază-fază, circa 15%; acestea degenerează, adesea, în scurtcircuite
trifazate;
- trifazate, numai 5%.
Cele trei tipuri de scurtcircuite sunt prezentate în figura 4.5.

Efectele scurtcircuitelor
Efectele sunt variabile depinzând de tipul şi durata scurtcircuitului, locul
din instalaţie unde s-a produs ca şi de puterea de scurtcircuit a sursei. Efectele
includ:
- la locul defectului, prezenţa arcului electric, determinând:
• deteriorarea izolaţiei;
• topirea conductoarelor;
• incendii şi afectarea vieţii
- pe circuitul defect, forţe electrodinamice rezultând în
• deformarea barelor;
• deconectarea cablurilor;
• creşterea excesivă a temperaturii prin efect Joule cu riscul
deteriorării izolaţiei.
- pe alte circuite din reţea sau de lângă reţeaua considerată:
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

74
• goluri de tensiune pe durata necesară izolării defectului, durată
care poate fi de la câteva milisecunde la câteva sute de
milisecunde;
• deconectarea unei părţi a reţelei, mărimea acesteia depinzând de
modul de proiectare şi de selectivitatea dispozitivelor de
protecţie;
• instabilitate dinamică şi/sau pierderea sincronismului maşinilor
electrice;
• perturbaţii ale circuitelor de control şi monitorizare, etc.

Fig. 4.5 Diferite tipuri de scurtcircuite: 1) 3FN -trifazat cu punere la pământ ;
2) 3F - trifazat fără punere la pământ; 3) 2FN - bifazat cu punere la pământ; 4)
2F - bifazat fără punere la pământ; FN - monofazat

4.1.2 Determinarea curentului de scurtcircuit
O reţea maximum simplificată include o sursă de c.a. de putere constantă,
un întrerupător, o impedanţă de scurtcircuit care reprezintă impedanţa echivalentă a
`
a
c
b
a
c
b
a
c
b
a
c
b
a
c
b
1) 2)
3) 4)
5)
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

75
reţelei din amonte faţă de întrerupător şi o impedanţă de sarcină Z
s
, conform figurii
4.6.
Într-o reţea reală, impedanţa sursei este formată din combinarea tuturor
impedanţelor elementelor reţelei din amonte incluzând toate nivelele de tensiune.
În fig. 4.6, când întrerupătorul este închis, curentul care apare are valoarea
proiectată, de regim normal. Dacă se produce un scurtcircuit între punctele A şi B,
impedanţa neglijabilă dintre aceste două puncte determină un curent de defect de
valoare mare I
sc
limitat numai de impedanţa Z
sc
.

Fig. 4.6 Schema simplificată a reţelei

Curentul I
sc
se dezvoltă în condiţii de regim tranzitoriu, depinzând de
reactanţa X şi de rezistenţa R care determină impedanţa Z
sc
:
2 2
X R Z
sc
+ =
În reţelele de distribuţie, reactanţa X=Lω este, în mod normal, mult mai
mare decât rezistenţa R iar raportul R/X are valori între 0.1 şi 0.3. Raportul este
virtual egal cu cosϕ
sc
pentru valori mici:
2 2
cos
X R
R
sc
+
= ϕ
Totuşi, condiţiile regimului tranzitoriu care prevalează în evoluţia
curentului de scurtcircuit diferă, depinzând de distanţa dintre locul defectului şi
sursă. Distanţa nu este, în mod necesar, fizică, dar înseamnă că impedanţele
generatorului sunt mai mici decât impedanţa de legătură dintre generator şi locul
defectului.

4.1.2.1 Cazul defectului îndepărtat faţă de generator
(sursă de putere infinită)
Dacă se consideră că sursa are o putere infinită, influenţa impedanţei
generatorului sincron asupra curentului de scurtcircuit este nulă (x
g
= 0, r
g
= 0) şi,
ca urmare, studiul fenomenului se simplifică mult.
A
B
R X
Z
sc
Z
s
e
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

76
Din punct de vedere practic, se poate considera această situaţie în cazul în
care impedanţa sursei este sub 10% din cea totală, de la sursă la locul defectului.
Se consideră un circuit trifazat simetric cu punctul k drept loc al defectului,
ca în fig. 4.7. În figura 4.8 este reprezentată schema monofilară echivalentă.
Înaintea producerii scurtcircuitului, tensiunile şi curenţii formau sisteme
simetrice, conform ecuaţiilor (4.1), în care α este faza iniţială a tensiunii iar ϕ,
defazajul între curent şi tensiune înaintea producerii defectului.

Fig. 4.7 Schema simplificată a circuitului trifazat scurtcircuitat


Fig. 4.8 Schema simplificată monofilară a circuitului trifazat scurtcircuitat
alimentat de la sursa de putere infinită

¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
π
− α + ω =
π
− α + ω =
α + ω =
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
π
− α + ω =
π
− α + ω =
α + ω =
)
3
4
sin(
)
3
2
sin(
) sin(
)
3
4
sin(
)
3
2
sin(
) sin(
t I i
t I i
t I i
t U e
t U e
t U e
m c
m b
m a
m c
m b
m a
(4.1)

După apariţia defectului, impedanţa circuitului se micşorează cu R’ şi L’.
Valorile tensiunilor sunt descrise de ecuaţiile următoare:

R
k
K
E
R
k
R
k
L
L
L
R’
R’
R’
L’
L’
L’ M
M
M

K
R
k L
k
R’ L’
r
g
=0
x
g
=0
S
g
=?
E=U=ct.
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

77
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
+ + + =
+ + + =
+ + + =
dt
di
L
dt
di
M
dt
di
M i R u
dt
di
M
dt
di
L
dt
di
M i R u
dt
di
M
dt
di
M
dt
di
L i R u
c
k
b a
c k c
c b
k
a
b k b
c b a
k a k a
(4.2)
Circuitul trifazat fiind simetric şi funcţionând echilibrat, se poate scrie că
0 = + +
c b a
i i i (4.3)
şi, dacă se notează L
k
= L-M valoarea inductivităţii rezultante pe fază, se poate scrie
generic, pentru orice fază:
dt
di
L i R u
k
k k k k
+ = (4.4)
Soluţia ecuaţiei (4.4) este, pentru faza a:
a p
T
t
k pm k
i i Ce t I i
a
+ = + ϕ − α + ω =

) sin( (4.5)
unde:
- I
pm
, valoarea maximă a curentului periodic de scurtcircuit;
- φ
k
= arctg(ωL
k
/R
k
)=arctg(X
k
/R
k
);
- T
a
= L
k
/R
k
= X
k
/(ωR
k
), constanta de timp a circuitului scurtcircuitat;
- C, constanta de integrare care se obţine din condiţiile iniţiale ale
producerii scurtcircuitului.
Analizând expresia (4.5) a curentului de scurtcircuit rezultă că i
p
este o
componentă periodică, sinusoidală, de frecvenţă fundamentală iar i
a
o componentă
aperiodică, amortizată exponenţial cu constanta T
a
, a cărei valoare iniţială este
chiar constanta de integrare C (i
a0
= C).
Determinarea constantei C se face considerând faptul că, la t = 0, curentul
nu se poate modifica brusc deoarece ar rezulta o tensiune indusă
( ) / ( dt di L u
L
= infinită. Acest lucru este fizic imposibil astfel că la t = 0 curentul de
scurtcircuit este egal cu cel din regim normal:
¦
¹
¦
´
¦
+ = =
+ = =
+ = =
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
ac pc kc c
ab pb kb b
aa pa ka a
i i i i
i i i i
i i i i
(4.6)
Rezultă, pentru faza a
0 0 0 pa a aa
i i i C − = = (4.7)
Similar, pentru fazele b şi c.
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

78
Se înlocuieşte, în expresia generală a curentului de scurtcircuit, valoarea
determinată pentru C, dată de relaţia (4.7) şi se obţine:
a
T
t
k pm m k pm ka
e I I t I i

ϕ − α − ϕ − α + ϕ − α + ω = )] sin( ) sin( [ ) sin( (4.8)
Pe celelalte faze fenomenul este identic dar defazat în timp cu 2π/3:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
π
− ϕ − α −
π
− ϕ − α +
π
− ϕ − α + ω =
π
− ϕ − α −
π
− ϕ − α +
π
− ϕ − α + ω =


a
a
T
t
k pm m k pm kc
T
t
k pm m k pm kb
e I I t I i
e I I t I i
)]
3
4
sin( )
3
4
sin( [ )
3
4
sin(
)]
3
2
sin( )
3
2
sin( [ )
3
2
sin(
(4.9)
Rezultă că, în momentul apariţiei scurtcircuitului în punctul k (fig. 4.8),
datorită micşorării impedanţei circuitului, curentul creşte foarte mult şi poate fi
considerat ca fiind format din două componente: una periodică sinusoidală (i
p
) şi
una aperiodică (i
a
) denumită şi componenta continuă.
Din punct de vedere practic dar şi ca ipoteză de bază în cele ce urmează,
rezistenţa circuitului scurtcircuitat, între sursă şi locul defectului, se poate neglija în
raport cu reactanţa, astfel că defazajul între componenta periodică şi tensiune este
φ
k
≈ π/2 ceea ce înseamnă că tensiunea este defazată înainte cu π/2 faţă de
componenta periodică a curentului de scurtcircuit.
Figura 4.9 redă cele două componente şi curentul total de scurtcircuit.

Fig. 4.9 Componentele curentului de scurtcircuit trifazat simetric


-150
-100
-50
0
50
100
150 I

t
i
a
i
p
i
k
=i
p
+i
a
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

79
4.1.2.1.1 Valorile extreme ale curenţilor de scurtcircuit în cazul în care,
anterior defectului, circuitul funcţiona în gol (I
m
= 0)
În scopul determinării valorilor extreme se foloseşte ecuaţia (4.8) şi
sistemul de ecuaţii format din derivatele parţiale ale curentului în raport cu
variabilele t, α, I
m
şi φ:
¦
¦
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
¦
¦
´
¦
= ϕ − α − =
ϕ ∂

= ϕ − α =


= ϕ − α − ϕ − α + ϕ − α + ω =
α ∂

= ϕ − α − ϕ − α − ϕ − α + ω ω =






0 ) cos(
0 ) sin(
0 )] cos( ) cos( [ ) cos(
0 )] sin( ) sin( [
1
) cos(
a
a
a
a
T
t
m
ka
T
t
m
ka
T
t
k pm m k pm
ka
T
t
k pm m
a
k pm
ka
e I
i
e
I
i
e I I t I
i
e I I
T
t I
t
i
(4.1)
Din ultimele două ecuaţii ale sistemului (4.8) rezultă
¦
¹
¦
´
¦
= ⇒ = −
− ϕ − α ⇒ = ϕ − α

0 0
0 0 ) sin(
m
T
t
m
I e I
a
(4.11)
Introducând condiţiile (4.11) în primele două ecuaţii ale sistemului (4.10),
rezultă:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
ϕ − α = ϕ − α + ω
ϕ − α − = ϕ − α + ω ω


a
a
T
t
k pm k pm
T
t
k pm
a
k pm
e I t I
e I
T
t I
) cos( ) cos(
) sin(
1
) cos(
(4.12)
şi se obţine, făcând raportul, termen cu termen, al celor două ecuaţii din (4.12):
k
k
a k k
a
R
X
T tg tg
T
− = ω − = ϕ − α ⇒ ϕ − α − = ω ) ( ) (
1

dar ) (
k
k
k
tg
R
X
ϕ − = − deci 0 = α . Deoarece 0 = ϕ − α , rezultă că 0 = ϕ .
Introducând condiţiile 0 = α , 0 = ϕ , 0 =
m
I şi
2
π
= ϕ
k
în cea de a doua ecuaţie a
sistemului (4.10), rezultă:
0 )
2
cos( =
π
− ωt I
pm

CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

80
Deoarece 0 ≠
pm
I rezultă 0 )
2
cos( =
π
− ωt ceea ce înseamnă că
2 2
π
=
π
− ωt deci t = 0.01s pentru f = 50 Hz.
Prin urmare, curentul de scurtcircuit are valoarea maximă în condiţiile
0 = α , 0 = ϕ , 0 =
m
I şi t = 0.01s (4.13)
Condiţiile (4.13), introduse în expresia curentului de scurtcircuit dată de
(8), conduc la:
a
T
t
pm pm ka
e I f I i

π
− − +
π
− π = )]
2
sin( 0 [ )
2
01 . 0 2 sin( (4.14)
Dacă se ţine cont şi de faptul că R
k
= 0 ca urmare a faptului că s-a
considerat circuitul scurtcircuitat pur inductiv (
2
π
= ϕ
k
), rezultă că ∞ = =
k
k
a
R
L
T ,
se obţine
pm pm pm ka
I I I i 2 )
2
sin( )
2
sin( =
π
− −
π
=
În final rezultă că valoarea maximă a curentului de scurtcircuit este
pm ka
I i 2
max
= (4.15)
Pe celelalte două faze, b şi c, curentul de scurtcircuit maxim se obţine în
condiţii similare, 0 = ϕ , 0 =
m
I şi t = 0.01s dar pentru 0
3
2
=
π
− α şi respectiv
0
3
4
=
π
− α .
Pentru determinarea valorii minime a curenţilor de scurtcircuit, examinând
relaţia (4.8), se poate observa că aceasta poate să apară în două situaţii:
- după un timp relativ mare după momentul producerii defectului
( ∞ → t ), caz în care există numai componenta periodică de
amplitudine I
pm
;
- la momentul t = 0 dacă i
a0
= 0 ceea ce înseamnă
) sin( ) sin(
k pm m
I I ϕ − α = ϕ − α
Dacă se ţine cont de ipoteza anterioară conform căreia
2
π
= ϕ
k
(circuitul
scurtcircuitat este pur inductiv), se poate scrie că:
α − = ϕ − α cos ) sin(
pm m
I I (4.16)
Egalitatea (4.16) are loc în două cazuri:
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

81
a)
¦
¹
¦
´
¦
π
± = α ⇒ = α
=
2
0 cos
0
m
I

b)
¦
¹
¦
´
¦
π
± = ϕ = α ⇒
π
± = α ⇒ = α
ϕ = α ⇒ = ϕ − α ⇒ = ϕ − α
2 2
0 cos
0 0 ) sin(

În concluzie, valoarea minimă a curentului de scurtcircuit se atinge dacă
la momentul t = 0 curentul este nul iar tensiunea are valoarea maximă:
)
2
sin(
π
± =
m a
U u .
Expresiile curenţilor de scurtcircuit pe cele trei faze, în cazul în care
circuitul funcţiona anterior în gol (I
m
= 0), sunt următoarele:
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
´
¦
π
− ϕ − α −
π
− ϕ − α + ω =
π
− ϕ − α −
π
− ϕ − α + ω =
ϕ − α − ϕ − α + ω =



a
a
a
T
t
k pm k pm kb
T
t
k pm k pm kb
T
t
k pm k pm ka
e I t I i
e I t I i
e I t I i
)
3
4
sin( )
3
4
sin(
)
3
2
sin( )
3
2
sin(
) sin( ) sin(
(4.17)

4.1.2.1.2 Valorile extreme ale curenţilor de scurtcircuit în cazul în care,
anterior defectului, circuitul funcţiona în sarcină (I
m
≠ 0)
Dacă anterior producerii scurtcircuitului curentul de sarcină era diferit de
zero, condiţiile pentru apariţia valorii maxime curentului de defect rezultă din
condiţiile
0 , 0 , 0 =
ϕ ∂

=
α ∂

=


ka ka ka
i i
t
i

în care i
ka
este dat de (4.8). Derivatele parţiale menţionate sunt:
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
´
¦
= ϕ − α − =
ϕ ∂

= ϕ − α − ϕ − α + ϕ − α + ω =
α ∂

= ϕ − α − ϕ − α − ϕ − α + ω ω =





0 ) cos(
0 )] cos( ) cos( [ ) cos(
0 )] sin( ) sin( [
1
) cos(
a
a
a
T
t
m
ka
T
t
k pm m k pm
ka
T
t
k pm m
a
k pm
ka
e I
i
e I I t I
i
e I I
T
t I
t
i
(4.18)
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

82
Din ultima ecuaţie rezultă
2
0 ) cos(
π
± = ϕ − α ⇒ = ϕ − α .
Înlocuind valoarea obţinută în primele două ecuaţii din sistemul (4.18)
rezultă:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
ϕ − α = ϕ − α + ω
ϕ − α − ± = ϕ − α + ω ω


a
a
T
t
k pm k pm
T
t
k pm m
a
k pm
e I t I
e I I
T
t I
) cos( ) cos(
)] sin( [
1
) cos(
(4.19)
Făcând raportul celor două ecuaţii, termen cu termen, se obţine:
)] sin( [ ) cos(
k pm m k pm a
I I I T ϕ − α − ± = ϕ − α ω
k
k
k
k
a
k pm
k pm m
R
X
R
L
T
I
I I
= ω = ω =
ϕ − α
ϕ − α − ±
) cos(
) sin(
(4.20)
Conform ipotezei iniţiale
2
π
= ϕ
k
şi rezultă
n k k
I
I I
pm
pm m
.... 3 , 2 , 1 ; 0 sin
sin
cos
= π = α ⇒ = α ⇒ ∞ =
α
α + ±
(4.21)
Valorile extreme ale curentului de scurtcircuit, în cazul I
m
≠ 0, se obţin
pentru α = kπ şi
2
π
= ϕ − α . Introducând aceste două condiţii în cea de a doua
derivată parţială a sistemului (4.18) se obţine:
0 )] cos( ) cos( [ ) cos( = ϕ − α − ϕ − α + ϕ − α + ω

a
T
t
k pm m k pm
e I I t I (4.22)
Pentru prima perioadă (k = 0), se obţine
s t t t t I
pm
01 . 0
2 2
0 )
2
cos( = ⇒ π = ω ⇒
π
=
π
− ω ⇒ =
π
− ω (4.23)
Rezultatele şi condiţiile menţionate până aici, ,
2
,
π
± = ϕ − α κπ = α
permit stabilirea condiţiilor şi a situaţiilor care conduc la obţinerea valorilor
extreme. Acestea sunt date de relaţiile (4.24).
Setul de valori date de (4.24) la care se adaugă condiţia R
k
= 0 (T
a
=

∞) se
vor înlocui, pe rând în expresia curentului de scurtcircuit dată de (4.8). Rezultatele
sunt următoarele:
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

83

s t d
s t c
s t b
s t a
01 . 0 ,
2
, )
01 . 0 ,
2
, )
01 . 0 ,
2
, 0 )
01 . 0 ,
2
, 0 )
=
π
− = ϕ π = α
=
π
= ϕ π = α
=
π
= ϕ = α
=
π
− = ϕ = α
(4.24)

Cazul a) ∞ = =
π
= ϕ =
π
− = ϕ = α
a k k
T R s t , 0 ,
2
, 01 . 0 ,
2
, 0 :
a
T
t
pm m pm ka
e I I I i

π
− −
π
+ +
π
− + π = )]
2
0 sin( )
2
0 sin( [ )
2
0 sin(
Rezultă
m pm pm m pm ka
I I I I I i + = + + = 2 (4.25)
Cazul b) ∞ = =
π
= ϕ =
π
= ϕ = α
a k k
T R s t , 0 ,
2
, 01 . 0 ,
2
, 0
a
T
t
pm m pm ka
e I I I i

π
− −
π
− +
π
− − π = )]
2
0 sin( )
2
0 sin( [ )
2
0 sin(
Rezultă
m pm pm m pm ka
I I I I I i − = + − = 2 (4.26)
Cazul c) ∞ = =
π
= ϕ =
π
− = ϕ π = α
a k k
T R s t , 0 ,
2
, 01 . 0 ,
2
,
a
T
t
pm m pm ka
e I I I i

π
− π −
π
+ π +
π
− π − π = )]
2
sin( )
2
sin( [ )
2
sin(
Rezultă
m pm pm m pm ka
I I I I I i − − = − − − = 2 (4.27)
Cazul d) ∞ = =
π
= ϕ =
π
= ϕ π = α
a k k
T R s t , 0 ,
2
, 01 . 0 ,
2
,
a
T
t
pm m pm ka
e I I I i

π
− π −
π
− π +
π
− π + π = )]
2
sin( )
2
sin( [ )
2
sin(
Rezultă
m pm pm m pm ka
I I I I I i + − = − + − = 2 (4.28)

CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

84

I
aa
a
c’
a’
φ
φ
k
α

U
a
U
b
U
c
I
a
I
b
I
c
I
pa
I
pb
I
pc
b’
b
c
I
ab
I
ac
t
ω


Fig. 4.10 Diagrama fazorială a curenţilor şi tensiunilor la momentul t = 0


Curentul maxim este
m pm
I I + 2 şi apare în cazul în care sarcina
anterioară producerii scurtcircuitului avea un caracter capacitiv (
2
π
− = ϕ ), aspect
util din punct de vedere practic, de exemplu pentru situaţia comutării bateriilor de
condensatoare conectate în instalaţii de medie sau joasă tensiune pentru
compensarea factorului de putere.

4.1.2.1.3 Variaţia în timp a curentului de scurtcircuit. Diagrama fazorială.
Diagrama fazorială a curenţilor şi tensiunilor la momentul t = 0 al
producerii defectului, pentru cazul sursei de putere infinită, este reprezentată în
figura 4.10 pe baza relaţiilor (4.1) şi (4.8).
Valorile instantanee se obţin făcând proiecţia fazorilor pe axa timpului.
Evoluţia în timp a tensiunilor şi curenţilor, în regim normal şi de
scurtcircuit, este prezentată în figura 4.11.
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

85

Fig. 4.11 Evoluţia în timp a fenomenului de scurtcircuit trifazat simetric pe cele trei faze
în cazul sursei de putere infinită (sau al defectului îndepărtat de sursă)

Componenta periodică a curentului de scurtcircuit (i
p
) are amplitudinea
constantă deoarece s-a considerat tensiunea constantă ca urmare a faptului că sursa
este de putere infinită iar căderea de tensiune pe impedanţa internă a acesteia este
nulă.
Componenta aperiodică se amortizează exponenţial cu constanta de timp
T
a
. Curentul de scurtcircuit total se obţine prin sumarea grafică a celor două
Faza a
i
a
u
a
i
pa
i
ka
i
aa
Ta
t
i
aa0
I
şoca
Faza b
u
b
iab0
i
kb
i
pb
i
b
i
ab
t

i
şocb
Faza c
i
c
Regim tranzitoriu Regim stabilizat de scurtcircuit Regim normal
i
pc
u
c
i
şocc
t
i
kc
i
ac
iac0
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

86
p pm
I I 2 =
componente. Constanta de timp T
a
se determină grafic cu ajutorul subtangentei în
origine la componenta aperiodică.
Se poate observa că valoarea maximă a curentului de scurtcircuit apare în
prima perioadă şi este cu atât mai mare cu cât curentul aperiodic iniţial este mai
mare. Valoarea maximă a curentului de scurtcircuit se numeşte curent de şoc.
Regimul de funcţionare al circuitului, cuprins între t = 0 şi momentul în
care s-a amortizat componenta aperiodică, se numeşte regim tranzitoriu de
scurtcircuit. După acest moment, circuitul se va găsi, teoretic, în regim permanent
(stabilizat) de scurtcircuit când există numai componentă periodică a cărei valoare
efectivă se notează cu I

. Practic, regimul de scurtcircuit nu durează, în instalaţiile
reale, decât până în momentul declanşării întrerupătorului care protejează zona
respectivă.

4.1.2.1.4 Cazuri particulare
Cazurile particulare se referă la momentul apariţiei scurtcircuitului în
raport cu faza tensiunii (α), la defazajul între curent şi tensiune înaintea producerii
defectului (φ) şi la relaţia dintre aceste două mărimi care intervin în calcul, cazuri
descrise analitic anterior în paragraful 4.1.2.1.2.
Pentru situaţia în care curentul de sarcină anterior defectului era nul sau
poate fi neglijat, se pot defini două cazuri extreme:
- α = ϕ = π/2, în care nu apare componentă aperiodică iar curentul este
acelaşi pe durata regimului tranzitoriu şi a regimului stabilizat, conform
figurii 4.12.

Fig. 4.12 Reprezentarea grafică a situaţiei α = ϕ = π/2 care determină valoarea
minimă a curentului de scurtcircuit şi lipsa componentei aperiodice

- α = 0, faza iniţială a tensiunii este nulă, caz care conduce la o asimetrie
extremă a curentului de defect aşa cum rezultă din figura 4.13.


STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

87
a
i
soc
i


4.1.2.1.5 Constanta de timp
Pentru calculul componentei aperiodice a curentului de scurtcircuit este
necesară cunoaşterea constantei de timp a circuitului.
În cazul circuitelor simple, neramificate, care conţin rezistenţe şi
inductanţe legate în serie, componenta aperiodică se calculează uşor cu relaţia
a
T
t
a a
e i i

=
0
(4.29)
unde: i
ao
este valoarea iniţială şi care se determină din condiţiile iniţiale; T
a
este
constanta de timp a circuitului calculată cu relaţia
Fig. 4.13 Reprezentarea grafică a situaţiei α = 0 care determină valoarea
maximă a curentului de scurtcircuit



=
=
=
n
i
ki
n
i
ki
a
R
L
T
1
1

în care L
ki
şi R
ki
reprezintă inductanţa şi respectiv rezistenţa elementului i al
circuitului scurtcircuitat.
În cazul circuitelor multiradiale, în stea, componenta aperiodică la locul
scurtcircuitului este egală cu suma componentelor aperiodice ale curenţilor din
fiecare ramură:

=

=
n
j
T
t
j a a
aj
e i i
1
0
(4.30)
unde: i
aoj
este componenta aperiodică iniţială a curentului de scurtcircuit din ramura
j iar T
aj
este constanta de timp a ramurii j.
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

88
În cazul circuitelor complexe, ramificate, componenta aperiodică într-o
ramură se poate determina folosind calculul operaţional:

=
=
n
j
T
t
p
j a a
aj
j
e i i
1
0
(4.31)
unde i
aoj
este valoarea iniţială a curentului aperiodic parţial iar p
j
(j = 1, 2, 3,..., n)
sunt rădăcinile ecuaţiei caracteristice Z(p) = 0 a circuitului. Dacă ramurile
circuitului nu conţin capacităţi, valorile p
j
sunt reale şi negative. T
aj
reprezintă
constantele de timp ale curenţilor aperiodici parţiali.
Determinarea componentei aperiodice în modul prezentat implică un
volum mare de calcule, gradul ecuaţiei caracteristice mărindu-se cu câte un ordin
pentru fiecare ramură R, L în paralel. În calculele practice se foloseşte o relaţie
aproximativă care nu conduce la erori mari:
ae
T
t
ao a
e i i

= (4.32)
unde i
a0
este valoarea iniţială ce se determină din condiţiile iniţiale ale ramurii
respective iar T
ae
este constanta de timp echivalentă a circuitului ce se calculează
cu relaţia
ke
ke
ae
R
L
T =
în care L
ke
este inductanţa echivalentă a schemei calculată considerând toate
rezistenţele sunt nule iar R
ke
este rezistenţa echivalentă a schemei calculată
considerând toate reactanţele sunt nule.

4.1.2.1.6 Coeficientul de şoc
Curentul total de scurtcircuit va avea valoarea maximă în prima
semiperioadă, valoare numită curent de şoc şi care se defineşte astfel:
pm
soc
soc
I
i
k = (4.33)
Coeficientul k
şoc
indică influenţa componentei aperiodice, denumită şi
componentă de curent continuu, asupra curentului de şoc.
Dacă se consideră cazul practic cel mai nefavorabil care, aşa cum a fost
demonstrat anterior în situaţia în care curentul de sarcină anterior producerii
defectului I
m
= 0, este caracterizat prin condiţiile 0 , 0 = ϕ = α în ipoteza
2
π
= ϕ
k
,
curentul de şoc apare la sfârşitul primei semiperioade, la t = 0.01s:
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

89

) 1 ( 2
)]
2
0 sin( ) 0 0 [sin( )
2
0 sin(
01 . 0
01 . 0
01 . 0
) 01 . 0 ( ) 01 . 0 ( ) 01 . 0 ( max
a
a
a
T
o
p soc
T
pm pm soc
T
o
pm pm soc
s t a s t p s t p soc k
e I i
e I I i
e I I i
i i i i i



= = =
+ =
+ =
π
− − − +
π
− + π =
+ = = =

unde I
p
este valoarea efectivă a componentei aperiodice a curentului de scurtcircuit.
Rezultă
a
T
pm
soc
soc
e
I
i
k
01 . 0
1

+ = =
deci
soc p soc
k I i 2 = (4.34)
Termenul
a
T
t
e se numeşte coeficient de amortizare a componentei
aperiodice a curentului de scurtcircuit.
Se pot considera cazurile extreme:
a) Circuite pur inductive cu R
k
≈ 0, T
a
→ ∞ iar k
şoc
= 2. Componenta
aperiodică este teoretic neamortizată. Practic, rezistenţa unui circuit nu este nulă şi,
ca urmare, k
şoc
< 2 iar componenta aperiodică se amortizează într-un timp relativ
scurt.
b) Circuite pur rezistive cu L
k
≈ 0, T
a
= 0 iar k
şoc
= 1. Nu există componentă
aperiodică iar durata regimului tranzitoriu de scurtcircuit este zero.
Din cele două cazuri limită rezultă
2 1 < <
soc
k (4.35)
Aşa cum a fost demonstrat anterior, în cazul existenţei curentului de
sarcină (I
m
≠ 0), condiţiile de apariţie a valorii maxime a curentului de scurtcircuit
sunt
∞ = =
π
= ϕ =
π
− = ϕ = α
a k k
T R s t , 0 ,
2
, 01 . 0 ,
2
, 0
conducând, conform relaţiei (4.25) la un curent de şoc egal cu 2I
pm
+ I
m
. În acest
caz coeficientul de şoc este mai mare ca 2:
2 2
2
max
> + =
+
= =
pm
m
pm
m pm
pm
soc
soc
I
I
I
I I
I
i
k
Uzual, X
k
/ R
k
= 15÷20 astfel că T
a
≈ 0.045. În acest caz
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

90
8 . 1 1
045 . 0
01 . 0
= + =

e k
soc

şi rezultă că
p p soc
I I i 55 . 2 2 8 . 1 ≈ =
Coeficientul de şoc, prin intermediul coeficientului de amortizare
( 8 . 0
045 . 0
01 . 0
=

e ) caracterizează influenţa componentei aperiodice asupra curentului
de defect.
Coeficientul de şoc se poate determina şi direct, cu ajutorul unor
caracteristici, în funcţie de parametrii circuitului (X, R) aşa cum rezultă din figura
4.14.

4.1.2.2 Cazul scurtcircuitului apropiat de generator
(sursa de putere finită)
În paragraful anterior a fost analizat regimul tranzitoriu de scurtcircuit
trifazat simetric în cazul sursei de putere infinită, surse teoretic de impedanţă nulă
şi care au tensiunea la borne constantă.

Fig. 4.14 Dependenţa coeficientului de şoc de raportul R/X

În multe cazuri sursele nu pot fi aproximate ca având puterea infinită astfel
că tensiunea la bornele lor se modifică în funcţie de sarcina cerută. Situaţii de acest
fel se întâlnesc în cazul în care scurtcircuitul are loc la bornele generatorului, pe
barele centralei sau în imediata apropiere a acestuia. În aceste situaţii componenta
periodică a curentului de scurtcircuit nu mai păstrează amplitudinea constantă pe
parcursul regimului tranzitoriu, aşa cum rezultă din figura 4.15.



2.0
1.0
1.2
1.4
1.6
1.8
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
R/X
k
2.0
1.0
1.2
1.4
1.6
1.8
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
R/X
k
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

91

Fig. 4.15 Regimul tranzitoriu de scurtcircuit în cazul generatorului sincron fără RAT

Amplitudinea componentei periodice este determinată atât de variaţia
tensiunii electromotoare (t.e.m.) a generatorului cât şi de variaţia reactanţei
acestuia. După amortizarea curenţilor liberi din înfăşurările generatorului, curentul
periodic se stabilizează la o anumită valoare (I

), mai mică decât valoarea iniţială
cu cât scurtcircuitul este mai apropiat de sursă.
Dacă generatorul are RAT, acesta sesizează scăderea tensiunii la borne şi
comandă creşterea tensiunii de excitaţie, deci a t.e.m. Constanta de timp a RAT
determină o oarecare întârziere a fenomenului de creştere a amplitudinii curentului
de scurtcircuit conform figurii 4.16.
Determinarea expresiei curentului de scurtcircuit în cazul alimentării de la
o sursă de putere finită implică studiul comportării generatorului sincron în regim
tranzitoriu.


Fig. 4.16 Regimul tranzitoriu de scurtcircuit în cazul generatorului sincron cu RAT

Regim stabilizat Regim tranzitoriu
t
i
kp
u


Regim supratranzitoriu Reg tranzit
R A T
Reg stabilizat
cu R A T
i
kp
u
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

92
4.1.2.2.1 Modelarea generatorului sincron
Maşina sincronă este astfel construită încât prezintă două axe de simetrie în
cuadratură electrică. Deşi inducţia megnetică în întrefier are o repartiţie spaţială
oarecare, după o curbă alternativă, comportarea maşinii sincrone este determinată
în principal de armonica fundamentală. Pentru determinarea ecuaţiilor generale
într-o formă simplificată, dar fără a introduce erori foarte mari, se fac următoarele
ipoteze simplificatoare:
- se consideră generatorul sincron ca având două axe de simetrie, d şi q, în
cuadratură electrică, solidare cu rotorul;
- se consideră circuitul magnetic nesaturat (µ
Fe
= ∞);
- înfăşurările sunt repartizate sinusoidal de-a lungul pasului polar;
- întrefierul maşinii, pe un pas polar, este constant;
În aceste condiţii se poate considera inducţia ca având o repartiţie
sinusoidală pe un pas polar.
În figura 4.17 sunt prezentate schemele maşinii reale şi echivalente.
Ecuaţiile diferenţiale care descriu funcţionarea maşinii reale sunt
următoarele:
a) pentru fazele statorice:
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦

Ψ
− =

Ψ
− =

Ψ
− =
c
c
c
b
b
b
a
a
a
Ri
dt
d
u
Ri
dt
d
u
Ri
dt
d
u
(4.36)
b) pentru înfăşurarea de excitaţie:
f f
f
f
i R
dt
d
u +
Ψ
= (4.37)
c) pentru înfăşurările de amortizare:
- longitudinală
d d
d
i R
dt
d
1 1
1
0 +
Ψ
= (4.38)
- transversală
q q
q
i R
dt
d
1 1
1
0 +
Ψ
= (4.39)
unde Ψ, R, i reprezintă fluxul total, rezistenţa şi respectiv curentul înfăşurării
considerate.
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

93
c
ω

I
c
U
c
I
1q
I
a
U
f
I
1d
U
a
I
f
θ
U
b
I
b
q
a
b
U
f
θ
I
1q
d
ω

I
d U
d
I
1d
U
f
I
f
I
1q
U
q
I
q
q

d


Fig. 4.17 Schema maşinii sincrone reale (a) şi echivalente (b)

Diversele înfăşurări rotorice, cu excepţia celei de excitaţie, au fost
considerate ca fiind concentrate după axele d şi q.
Considerând sistemele trifazate de curenţi, tensiuni şi fluxuri ca fiind
simetrice, deci neglijând componenta homopolară, matricea de trecere din
coordonate d, q în a,b,c are forma următoare:

π
− θ −
π
− θ
π
− θ −
π
− θ
θ − θ
)
3
4
sin( )
3
4
cos(
)
3
2
sin( )
3
2
cos(
sin cos
(4.40)

unde
0
θ + ω = θ t reprezintă unghiul axei rotitoare d cu axa fixă a fazei a.
Cu ajutorul matricei (4.40) se pot calcula curentul, fluxul şi tensiunea fazei
a funcţie de aceleaşi mărimi în coordonate d,q:
¦
¹
¦
´
¦
θ − θ =
θ Ψ − θ Ψ = Ψ
θ − θ =
sin cos
sin cos
sin cos
q d a
q d a
q d a
u u u
i i i
(4.41)
Înlocuind mărimile (4.41) în prima ecuaţie din sistemul (4.36), rezultă:
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

94
) sin cos ( ) sin cos ( sin cos θ − θ − θ Ψ − θ Ψ − = θ − θ
q d q d q d
i i R
dt
d
u u
sau
θ + θ −
θ
θ Ψ +
Ψ
θ +
θ
θ Ψ +
Ψ
θ −
= θ − θ
sin cos cos sin sin cos
sin cos
q d q
q
d
d
q d
Ri Ri
dt
d
dt
d
dt
d
dt
d
u u

Ordonând după cosθ şi sinθ, rezultă:
0 ( sin ( cos = −
Ψ

θ
Ψ − θ − +
θ
Ψ −
Ψ
+ θ
q
q
d q d q
d
d
Ri
dt
d
dt
d
u Ri
dt
d
dt
d
u (4.42)
Pentru ca egalitatea (4.42) să fie îndeplinită trebuie ca
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦

θ
Ψ −
Ψ
− =

θ
Ψ +
Ψ
− =
q d
q
q
d q
d
d
Ri
dt
d
dt
d
u
Ri
dt
d
dt
d
u
(4.43)
Relaţiile (4.43), împreună cu (4.37), (4.38) şi (4.39), reprezintă ecuaţiile
tensiunilor ansamblului stator – rotor în teoria celor două reacţii cu neglijarea
componentei homopolare.
Fluxurile totale ale fiecărei înfăşurări se reprezintă prin intermediul
inductivităţilor proprii şi reciproce. În ceea ce priveşte inductivităţile reciproce, se
consideră numai influenţa înfăşurărilor de pe aceeaşi axă, cea a înfăşurărilor de pe
axa perpendiculară considerându-se nulă. Ca urmare, se poate scrie:
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
+ = Ψ
+ + = Ψ
+ + = Ψ
+ = Ψ
+ + = Ψ
q aq q q q
f ad d ad d d d
d ad d ad f f f
q aq q q q
d ad f ad d d d
i M i L
i M i M i L
i M i M i L
i M i L
i M i M i L
1 1 1
1 1 1
1
1
1
(4.44)
unde
f q d q d
L L L L L , , ,
1 , 1
sunt inductivităţile proprii ale înfăşurărilor statorice după
axele d şi q, ale înfăşurărilor de amortizare longitudinală şi transversală şi respectiv
a înfăşurării de excitaţie iar
aq ad
M M , sunt inductivităţile reciproce ale
înfăşurărilor de pe axa d şi respectiv q.

4.1.2.2.2 Ecuaţiile generatorului sincron sub formă operaţională
Ecuaţiile (4.37), (4.38), (4.39) şi (4.43) au dezavantajul că sunt dificil de
rezolvat. Considerând ipoteza iniţială conform căreia toate mărimile sunt
sinusoidale, se poate folosi calculul operaţional care are avantajul că permite
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

95
transformarea ecuaţiilor diferenţiale liniare în ecuaţii algebrice. Operatorul de
derivare d/dt se înlocuieşte prin variabila complexă p.
Pentru simplificarea în continuare a calculelor se stabilesc şi următoarele
condiţii:
- mărimile se exprimă în unităţi relative nominale; în acest mod,
considerând rotorul ca având viteza de rotaţie constantă ω
s
, rezultă:
s s
dt
d
dt
d
ω = θ + ω =
θ
) (
0

iar în unităţi relative nominale, luând ca mărime de bază pentru viteza de rotaţie
chiar valoarea sincronă, se poate scrie
1 ) ( 1
* *
=
θ
→ = ω
dt
d
s

- circuitele şi mărimile rotorice sunt raportate la stator şi exprimate în
unităţi relative nominale;
- se operează numai cu variaţiile mărimilor, variaţii datorate perturbaţiilor
şi notate cu ∆; valorile totale ale mărimilor respective se vor obţine prin sumarea
variaţiei la valoarea iniţială, aplicând teorema suprapunerii efectelor, lucru posibil
întrucât s-a presupus anterior că toate circuitele magnetice sunt nesaturate, deci
liniare.
În aceste condiţii, ecuaţiile (4.37), (4.38), (4.39), (4.43) şi (4.44) devin:

) ( ) ( ) ( p i R p p p u
f f f f
+ ∆Ψ = ∆ (4.45)
) ( ) ( 0
1 1 1
p i R p p
d d d
∆ + ∆Ψ = (4.46)
) ( ) ( 0
1 1 1
p i R p p
q q q
∆ + ∆Ψ = (4.47)
) ( ) ( ) ( ) ( p i R p p p p u
d q d d
∆ − ∆Ψ + ∆Ψ − = ∆ (4.48)
) ( ) ( ) ( ) ( p i R p p p p u
q d q q
∆ − ∆Ψ − ∆Ψ − = ∆ (4.49)
) ( ) ( ) ( ) (
1
p i X p i X p i X p
d d d ad f ad d
∆ + ∆ + ∆ = ∆Ψ (4.50)
) ( ) ( ) (
1
p i X p i X p
q aq q q q
∆ + ∆ = ∆Ψ (4.51)
) ( ) ( ) ( ) (
1
p i X p i X p i X p
d ad d ad f f f
∆ + ∆ + ∆ = ∆Ψ (4.52)
) ( ) ( ) ( ) (
1 1 1
p i X p i X p i X p
f ad d ad d d d
∆ + ∆ + ∆ = ∆Ψ (4.53)
) ( ) ( ) (
1 1 1
p i X p i X p
q aq q q q
∆ + ∆ = ∆Ψ (4.54)

În expresiile fluxurilor s-au introdus reactanţele şi nu inductanţele
deoarece, în mărimi relative nominale
* *
L x = :
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

96
* * *
; L
L
L
L
L
x
L
L
L
n n s
s
n
= =
ω
ω
= =

4.1.2.2.3 Reactanţele operaţionale şi constantele de timp
Pentru determinarea expresiei curentului de scurtcircuit este necesară
cunoaşterea constantelor de timp ale diferitelor înfăşurări ale generatorului sincron.
Pornind de la ecuaţiile operaţionale (4.45) ÷ (4.54) determinate mai sus, se pot găsi
reactanţele operaţionale şi apoi constantele de timp.

A) Generatorul sincron fără înfăşurări de amortizare
În acest caz 0
1
= ∆
d
i şi 0
1
= ∆
q
i astfel că maşina echivalentă va avea doar
trei înfăşurări: componenta pe axa d a înfăşurării statorice, înfăşurarea de excitaţie
şi respectiv componenta pe axa q a înfăşurării statorice. Variaţiile fluxurilor celor
trei înfăşurări, descrise de ecuaţiile (4.50), (4.51) şi (4.52) devin:
) ( ) ( ) ( p i X p i X p
d d f ad d
∆ + ∆ = ∆Ψ (4.50’)
) ( ) ( p i X p
q q q
∆ = ∆Ψ (4.51’)
) ( ) ( ) ( p i X p i X p
d ad f f f
∆ + ∆ = ∆Ψ (4.52’)
Din ecuaţia (4.51’) rezultă reactanţa operaţională transversală:
q
q
q
q
X
p i
p
p X =

∆Ψ
=
) (
) (
) ( (4.55)
Relaţia (4.55) arată că, în cazul generatorului sincron fără înfăşurări de
amortizare, reactanţa operaţională transversală este constantă şi egală cu reactanţa
sincronă transversală, rezultat evident deoarece pe axa q nu există decât o singură
înfăşurare.
Pentru determinarea reactanţei sincrone longitudinale este necesară
efectuarea unor calcule suplimentare.
Se folosesc ecuaţiile (4.52’) şi (4.45) înlocuind, în cea de a doua, variaţia
fluxului înfăşurării de excitaţie dată de prima ecuaţie. Rezultă:
) ( ) ( ) ( ) ( p i R p i pX p i pX p u
f f d ad f f f
∆ + ∆ + ∆ = ∆
Grupând termenii se obţine
) ( ) ( ) ( ) ( p i pX p i R pX p u
d ad f f f f
∆ + ∆ + = ∆
de unde rezultă expresia creşterii curentului în înfăşurarea de excitaţie:
f f
d ad f
f
pX R
p i pX p u
p i
+
∆ − ∆
= ∆
) ( ) (
) ( (4.56)
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

97
Înlocuind ) ( p i
f
∆ dată de (4.56) în ecuaţia (4.50’), rezultă:
) ( ) ( ) ( ) (
2
p i
pX R
pX
X p u
pX R
X
p
d
f f
ad
d f
f f
ad
d

+
− + ∆
+
= ∆Ψ
Se fac notaţiile:
) 1 (
) (
0 f f
ad
f f
ad
pT R
X
pX R
X
p A
+
=
+
= (4.57)
f f
ad
d d
pX R
pX
X p X
+
− =
2
) ( (4.58)
) ( ) ( ) ( ) ( ) ( p i p X p u p A p
d d f d
∆ + ∆ = ∆Ψ (4.59)
Expresia reactanţei operaţionale longitudinale X
d
(p) poate fi adusă la o altă
formă care evidenţiază constanta de timp a curenţilor liberi. În acest scop, relaţia
(4.58) se scrie astfel:
0
'
0
'
0
0
'
0
2
2
1
1
1
1
1
) (
) (
) (
f
fo
d
f
d
d
f
d
f
d f d
f f
f
ad
d
f
f
d
f f
ad f f d
d
pT
pT
X
pT
X
X
pT
X
pT
X pT X
pX R
X
X
X
R
X
p X
pX R
pX pX R X
p X
+
+
=
+
+
=
+
+
=
=
+
− +
=
+
− +
=
(4.60)
unde:
-
f
f
f
R
X
T =
0
, constanta de timp a înfăşurării de excitaţie cu circuitul
statoric deschis (în gol);
-
d
d
f f
X
X
T T
'
0
'
0
= , aceeaşi constantă de timp dar în cazul circuitului statoric
în scurtcircuit;
-
f
ad
d d
X
X
X X
2
'
− = , reactanţa tranzitorie longitudinală.
Relaţia (4.60) permite şi determinarea limitelor de variaţie a reactanţei
operaţionale longitudinale:
'
0
) ( lim
d d
t
p
X p X =
=
∞ →

d d
t
p
X p X =
∞ →

) ( lim
0

CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

98
Se constată că reactanţa operaţională longitudinală are ca valoare iniţială
valoarea tranzitorie
'
d
X iar ca valoare finală (la sfârşitul procesului tranzitoriu,
după amortizarea curenţilor liberi) reactanţa longitudinală sincronă
d
X .

B) Generatorul sincron cu înfăşurări de amortizare
În acest caz calculele pentru determinarea reactanţelor operaţionale şi a
constantelor de timp sunt mai laborioase.
Reactanţa operaţională transversală se determină asemănător reactanţei
longitudinale de la generatorul fără înfăşurări de amortizare, existând acelaşi număr
de înfăşurări pe axele respective. Deosebirea constă în absenţa creşterii tensiunii în
înfăşurarea de amortizare aceasta fiind scurtcircuitată.
Cu aceste consideraţii şi ţinând seama de mersul calculului la determinarea
reactanţei longitudinale a generatorului fără înfăşurări de amortizare, relaţiile finale
sunt:
q
q q
aq
q
i
pX R
pX
p i ∆
+
− = ∆
1 1
1
) ( (4.61)
q
q q
aq
q q
i
pX R
pX
X p
1
1 1
2
) ( ) ( ∆
+
− = ∆Ψ (4.62)
Reactanţa operaţională transversală are expresia:
q q
aq
q q
pX R
pX
X p X
1 1
2
) (
+
− =
sau, după unele transformări:
0 1
' '
1
0 1
' '
0 1
1
1
1
) (
q
q
q
q
q q q
q
pT
pT
X
pT
X pT X
p X
+
+
=
+
+
= (4.63)
în care:
-
q
q
q
R
X
T
1
1
0 1
= , constanta de timp a înfăşurării de amortizare transversală, cu
circuitul statoric deschis (în gol);
-
q
q
q q
X
X
T T
' '
0 1
' '
1
= , aceeaşi constantă de timp dar cu circuitul statoric în
scurtcircuit;
-
q
aq
q q
X
X
X X
1
2
' '
− = , reactanţa transversală supratranzitorie.
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

99
Similar reactanţei operaţionale longitudinale a generatorului fără înfăşurări
de amortizare, se pot determina limitele de variaţie a reactanţei operaţionale
transversale în cursul procesului tranzitoriu de scurtcircuit:
' '
0
) ( lim
q q
p
t
X p X =
∞ →
=

q q
t
p
X p X =
∞ →

) ( lim
0

Valoarea iniţială a reactanţei operaţionale transversale este egală cu
reactanţa supratranzitorie transversală
' '
q
X pentru ca, după amortizarea curenţilor
liberi în înfăşurările axei q, să devină egală cu reactanţa sincronă transversală
q
X .
Pentru determinarea reactanţei operaţionale longitudinale se ţine cont de
prezenţa a trei înfăşurări pe axa d. Înlocuind în relaţiile (4.45) şi (4.46) expresiile
mărimilor ) ( p
f
∆Ψ dată de relaţia (4.52) şi respectiv ) (
1
p
d
∆Ψ dată de relaţia
(4.53), se obţine un sistem de două ecuaţii având drept necunoscute mărimile
) ( p i
f
∆ şi ) (
1
p i
d
∆ de forma:
¦
¹
¦
´
¦
∆ − = ∆ + + ∆
∆ − ∆ = ∆ + ∆ +
) ( ) ( ) ( ) (
) ( ) ( ) ( ) ( ) (
1 1 1
1
p i pX p i pX R p i pX
p i pX p u p i pX p i pX R
d ad d d d f ad
d ad f d ad f f f
(4.64)
ale cărui soluţii sunt:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= ∆
= ∆
) (
) (
) (
) (
) (
) (
1
1
p D
p D
p i
p D
p D
p i
d
d
f
f
(4.65)
unde:
¦
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
¦
´
¦
+
+
=
∆ −
∆ − ∆ +
=
+ ∆ −
∆ − ∆
=
d d ad
f f f
d ad ad
d ad f f f
d
d d d ad
ad d ad f
f
pX R pX
pX pX R
p D
p i pX pX
p i pX u pX R
p D
pX R p i pX
pX p i pX p u
p D
1 1
1
1 1
) (
) (
) (
) (
) (
) ( ) (
) (
(4.66)

Înlocuind mărimile date de (4.65) în (4.50) rezultă:
) (
) (
) (
) (
) (
) (
1
p i X
p D
p D
X
p D
p D
X p
d d
d
ad
f
ad d
∆ + + = ∆Ψ (4.67)
După prelucrarea relaţiei (4.67) ţinând seama de (4.66) se obţine:
) ( ) ( ) ( ) ( ) ( p i p X p u p A p
d d f d
∆ + ∆ = ∆Ψ (4.67’)
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

100
unde:
) (
) (
) (
1 1
p D
X pX R
p A
ad d d
+
= (4.68)
) (
) (
) (
'
p D
p D
X p X
d d
= (4.69)
În relaţiile (4.68) şi (4.69) notaţiile nou introduse au următoarele
semnificaţii:
'
1 1
'
' '
'
) (
d d ad
ad f f
pX R pX
pX pX R
p D
+
+
=
în care reactanţele, determinate pentru cazul rotorului scurtcircuitat, au forma:
d
ad
ad
ad
ad
X
X X
X X
X X
X
σ
σ
σ
=
+
=
'

'
2
'
ad f
d
ad
f f
X X
X
X
X X + = − =
σ

'
1
2
1
'
1 ad d
d
ad
d d
X X
X
X
X X + = − =
σ

unde
σ
X ,
f
X
σ
şi
d
X
1 σ
sunt reactanţele de dispersie ale înfăşurării statorice, de
excitaţie şi de amortizare longitudinală date de relaţiile următoare:
ad d d
ad f f
ad d
X X X
X X X
X X X
− =
− =
− =
σ
σ
σ
1 1

Dacă se dezvoltă cei doi determinanţi din relaţia (4.69), rezultă:
d f f d d f ad d f
d f f d d f ad d f
d d
R R p R X R X p X X X
R R p R X R X p X X X
X p X
1 1 1
2 2
1
1
'
1 1
' 2 2 ' '
1
'
) ( ) (
) ( ) (
) (
+ + + −
+ + + −
= (4.69’)
din care rezultă:
1 ) ( ) (
1 ) ( ) (
) (
1
1 2
1
2
1
1
1
'
1
'
2
1
2 '
1
'
1
'
+ + + −
+ + + −
=
p
R
X
R
X
p
R R
X
R
X
R
X
p
R
X
R
X
p
R R
X
R
X
R
X
X p X
d
d
f
f
d f
ad
d
d
f
f
d
d
f
f
d f
ad
d
d
f
f
d d
(4.69’’)
unde:
f f f
R X T /
0
= este constanta de timp a înfăşurării de excitaţie cu statorul
în gol;
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

101
d d do
R X T
1 1 1
/ = , constanta de timp a înfăşurării de amortizare
longitudinală cu statorul în gol;
f f f
R X T /
' '
= , constanta de timp a înfăşurării de excitaţie cu circuitul
statoric scurtcircuitat;
d d d
R X T
1
'
1
'
1
/ = , constanta de timp a înfăşurării de amortizare longitudinală
cu circuitul statoric scurtcircuitat.
Relaţia (4.69’’) devine:

1 ) ( ) (
1 ) ( ) (
) (
0 1 0
2
1
1
1
2
0 1 0
'
1
' 2
'
1
'
'
1
'
1
2 '
'
1
'
+ + + −
+ + + −
=
p T T p
X X
X X
R R
X
T T
p T T p
X X
X X
R R
X
T T
X p X
d f
d f
d f
d f
ad
d f
d f
d f
d f
d f
ad
d f
d d

sau
1 ) ( ) (
1 ) ( ) (
) (
0 1 0
2
1
2
0 1 0 0 1 0
'
1
' 2
'
1
'
2 '
'
1
' '
1
'
+ + + −
+ + + −
=
p T T p
X X
X
T T T T
p T T p
X X
X
T T T T
X p X
d f
d f
ad
d f d f
d f
d f
ad
d f d f
d d

Ţinând seama că
0
1
2
1 σ = −
d f
ad
X X
X
este coeficientul de dispersie la mers în
gol iar ' 1
'
1
'
'
σ = −
d f
ad
X X
X
coeficientul de dispersie la funcţionarea în scurtcircuit, se
obţine în final expresia reactanţei operaţionale longitudinale în cazul generatorului
sincron cu înfăşurări de amortizare:

1 ) (
1 ) (
) (
0 1 0
2
0 1 0 0
'
1
' 2 '
1
' '
+ + + σ
+ + + σ
=
p T T p T T
p T T p T T
X p X
d f d f
d f d f
d d
(4.70)
Limitele de variaţie ale acestei reactanţe sunt:
' '
0 1 0 0
'
1
' '
0
) ( lim
d
d f
d f
d d
p
t
X
T T
T T
X p X =
σ
σ
=
∞ →
=

d d
p
t
X p X =

∞ →
) ( lim
0

Valoarea iniţială, din momentul producerii scurtcircuitului, este egală cu
reactanţa supratranzitorie longitudinală iar cea finală, după amortizarea curenţilor
liberi, devine egală cu reactanţa sincronă longitudinală.


CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

102
4.1.2.2.4 Tensiunea electromotoare tranzitorie şi supratranzitorie
Pe durata regimului tranzitoriu de scurtcircuit, tensiunea electromotoare a
generatorului se modifică datorită variaţiei fluxurilor diverselor înfăşurări. Pentru
determinarea expresiilor analitice ale tensiunilor electromotoare este necesar să se
considere şi în acest caz, separat, generatorul fără şi cu înfăşurări de amortizare.
Pentru determinarea tensiunii electromotoare se va ţine seama şi de faptul
că în circuitele inductive curentul nu poate avea discontinuităţi (variaţii bruşte).

A) Generatorul sincron fără înfăşurări de amortizare
Considerând circuitele magnetice nesaturate, diagrama fluxurilor după axa
longitudinală, în regim normal, este reprezentată în figura 4.18a. Curentul din
înfăşurare de excitaţie determină fluxul Ψ
f
care se descompune în fluxul util Ψ
d
şi
cel de dispersie Ψ
σf
.

b)
Ψ
f
Ψ
σf
Ψ
d
Ψ
δd
Ψ
ad
Ψ
Σf
∆Ψ
σf
=

∆Ψ
δd
a)
Ψ’
f
Ψ
σf
Ψ
Σf
Ψ’
δ
∆Ψ
f
Ψ’
d
Ψ’
ad
∆Ψ
ad

Fig. 4.18 Diagrama fluxurilor generatorului sincron în regim normal (a)
şi de scurtcircuit (b)

La rândul său, fluxul util Ψ
d
poate fi considerat ca diferenţa fazorială dintre
fluxul în întrefier Ψ
δd
şi fluxul de reacţie longitudinală a statorului Ψ
ad
. Atunci,
fluxul de înlănţuire a înfăşurării de excitaţie Ψ
Σf
se compune din fluxul de dispersie
Ψ
σf
şi fluxul în întrefier Ψ
δd
.
În momentul producerii scurtcircuitului, curentul statoric creşte, ceea ce
are drept efect mărirea fluxului de reacţie longitudinală cu ∆Ψ
ad
conform figurii
4.18b. Întrucât fluxul de înlănţuire al înfăşurării de excitaţie trebuie să rămână
constant, în aceasta va apare un curent care dă naştere unui flux suplimentar ∆Ψ
f

care anulează creşterea reacţiei statorice:
0 = Ψ ∆ + Ψ ∆
ad f
(4.71)
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

103
Exprimând mărimile în unităţi relative nominale şi, în plus, raportând
mărimile rotorice la stator, relaţia (4.71) devine:
0 = ∆ + ∆
f f ad d
X I X I (4.71’)
Deoarece se modifică fluxul înfăşurării de excitaţie, de la Ψ
f
la Ψ
f
+∆Ψ
f
, se
modifică şi fluxul de dispersie al acestei înfăşurări deci şi fluxul în întrefier,
rămânând constant fluxul de înlănţuire Ψ
Σf
(fig. 4.18b). Ca urmare a modificării
fluxului în întrefier se schimbă şi tensiunea electromotoare a maşinii. Pentru a
determina noua valoare a tensiunii electromotoare se exprimă partea din fluxul de
înlănţuire a excitaţiei care este cuplată cu statorul:
f f d Σ
Ψ σ − = Ψ ) 1 (
'
(4.72)
unde
ad f
f
f
f
f
X X
X
+
=
Ψ
Ψ
= σ
σ
σ Σ

reprezintă coeficientul de dispersie al înfăşurării de excitaţie iar
f
X
σ
reactanţa de
scăpări a înfăşurării de excitaţie.
Se mai poate scrie:
ad f
ad
d ad f ad d ad f f
ad f
ad
ad d f f
ad f
f
ad f f d
X X
X
I X I X I X X I
X X
X
X I X I
X X
X
+
+ = + +
+
=
= +
+
− = Ψ + Ψ σ − = Ψ
σ
σ
σ
σ
σ
2
'
] ) ( [
) )( 1 ( ) )( 1 (
(4.73)
Acestui flux îi corespunde tensiunea electromotoare:
'
2 2
'
d d q
ad f
ad
d d d q
ad f
ad
d q q
X I j U
X X
X
I j X I j U
X X
X
I j E E + =
+
− + =
+
− =
σ σ
(4.74)
Tensiunea electromotoare determinată cu relaţia (4.74) reprezintă tensiunea
electromotoare tranzitorie şi caracterizează generatorul sincron fără înfăşurări de
amortizare în momentul producerii scurtcircuitului.

B) Generatorul sincron cu înfăşurări de amortizare
Repetând raţionamentele din cazul maşinii fără înfăşurări de amortizare şi
ţinând seama de prezenţa înfăşurării de amortizare longitudinală, se determină
expresia tensiunii electromotoare supratranzitorii transversale similară celei
exprimate de relaţia (4.74):
' ' ' '
d d q q
X I j U E + = (4.75)
Prezenţa înfăşurării de amortizare transversală determină, în acest caz,
apariţia unei componente longitudinale a tensiunii electromotoare supratranzitorii:
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

104
' ' ' '
q q d d
X I j U E + = (4.76)

4.1.2.2.5 Calculul curentului de scurtcircuit în cazul sursei de putere finită
Procesele electromagnetice tranzitorii, în cazul unui scurtcircuit brusc, ce
separă generatorul de restul sistemului sunt destul de complicate. Pentru studierea
lor se fac o serie de aproximaţii simplificatoare care nu deformează esenţial
desfăşurarea reală a fenomenului.

A) Generatorul sincron fără înfăşurări de amortizare
La producerea scurtcircuitului, tensiunea la locul defectului se anulează.
Ca urmare, variaţia tensiunii în acest punct este ∆U = -U
0
sau, sub formă
operaţională
p
U
p U
0
) ( − = ∆
unde u
0
este tensiunea anterioară producerii defectului. Componentele variaţiei
tensiunii după axele d şi q au expresiile:
p
U
p U U U
d
d d d
0
0
) ( − = ∆ ⇔ − = ∆ (4.77)
p
U
p U U U
q
q q q
0
0
) ( − = ∆ ⇔ − = ∆ (4.78)
Dacă se consideră generatorul fără reglaj automat al tensiunii (RAT), în
primul moment tensiunea la bornele înfăşurării de excitaţie rămâne constantă
( 0 = ∆
f
U ) iar relaţiile (4.56) şi (4.59) devin
¦
¹
¦
´
¦
∆ = ∆Ψ
+

− = ∆
) ( ) ( ) (
) (
) (
p i p X p
pX R
p i pX
p i
d d d
p f
d ad
f
(4.79)
În continuare, relaţiile (4.48) şi (4.49) din setul de ecuaţii operaţionale ale
generatorului sincron în condiţiile în care se ţine cont de relaţia (4.51’) şi de
sistemul (4.79), devin:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
∆ − ∆ + ∆ − = − = ∆
∆ − ∆ + ∆ − = − = ∆
) ( ) ( ) ( ) ( ) (
) ( ) ( ) ( ) ( ) (
0
0
p i R p i p X p i pX
p
U
p U
p i R p i X p i p pX
p
U
p U
q d d q q
q
q
d q q d d
d
d

sau, ordonând după ) ( p i
d
∆ şi ) ( p i
q
∆ , obţinem:
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

105
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
∆ + + ∆ =
∆ − ∆ + =
) ( ) ( ) ( ) (
) ( ) ( ] ) ( [
0
0
p i R pX p i p X
p
U
p i X p i R p pX
p
U
q q d d
q
q q d d
d
(4.80)
Determinantul principal al sistemului (4.80) este
) ( ) ]( ) ( [ ) (
) (
) (
) ( p X X R pX R p pX p D
R pX p X
X R p pX
p D
d q q d
q d
q d
+ + + = ⇒
+
− +
=

Ceilalţi determinanţi sunt:
q
q
q
d
d
q
q
q
d
d
X
p
U
R pX
p
U
p Di
R pX
p
U
X
p
U
p Di
0
0
0
0
) ( ) ( ) ( + + = ⇒
+

=
) ( ] ) ( [ ) (
) (
) (
) (
0
0
0
0
p X
p
U
R p pX
p
U
p Di
p
U
p X
p
U
R p pX
p Di
d
d
d
q
q
q
d
d
d
q
− + = ⇒
+
=
Rezultă:
) (
) (
) (
) (
) (
0 0
p pD
U X U pX R
p D
p Di
p i
q q d q
d
d
+ +
= = ∆ (4.81)
) (
) ( )] ( [
) (
) (
) (
0 0
p pD
U p X U p pX R
p D
p Di
p i
d d q d q
q
− +
= = ∆ (4.82)
Dacă se ţine cont că, aşa cum a fost demonstrat anterior, relaţia (4.60)
0
'
0
1
1
) (
f
f
d d
pT
pT
X p X
+
+
=
şi înlocuind X
d
(p) în expresia determinantului principal, acesta devine:
0
'
0
0
'
0
1
1
) )(
1
1
( ) (
f
f
d q q
f
f
d
pT
pT
X X R pX
pT
pT
pX R p D
+
+
+ +
+
+
+ =
şi dacă de înlocuieşte
d
d
f f
X
X
T T
'
0
'
0
= rezultă:
0
'
0
0
'
0
1
) )(
1
( ) (
f
d f d
q q
f
d f d
pT
X pT X
X R pX
pT
X pT X
p R p D
+
+
+ +
+
+
+ =
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

106
Ecuaţia caracteristică, ce va permite calculul necunoscutelor ) ( p i
d
∆ şi
) ( p i
q
∆ , se obţine anulând determinantul sistemului:
0 ) )( (
'
0
'
0
2
0
= + + + + + +
d f q d q q d f d f
X pT X X X R pX X T p pX RpT R
Dezvoltând şi ordonând după p, rezultă:
0 ) (
) (
2
0
'
0
2
2
0
'
0
3 '
= + + + + + +
+ + + +
q d f q d f d q
f d q d f q q d
X X R p T X X T R RX RX
p T RX X X T RX p X X

care, prin împărţire la T
f0
, devine:
0 )
( ) (
0
2
0
' 2 2
0
' 3 '
=
+
+
+
+
+ + + + + +
f
q d
f
q d
q d
f
q d
d q q d
T
X X R
p
T
X X
R
X X R p
T
X X
RX RX p X X
(4.83)
Soluţiile ecuaţiei (4.83) permit determinarea componentelor libere, în
număr de trei, ale curenţilor statorici după axele d şi q. Deşi prin schimbarea
coordonatelor a, b, c în d, q şi efectuarea calculelor în operaţional, problema
determinării componentelor libere se reduce la rezolvarea unei ecuaţii algebrice de
gradul trei, aceasta rămâne dificil de soluţionat în cazul general.
Pentru a înlesni rezolvarea ecuaţiei caracteristice (4.83), se consideră unele
simplificări suplimentare: astfel, rezistenţele R
f
şi R, fiind mult mai mici decât
reactanţele, se pot anula pe rând.
Dacă se anulează rezistenţa circuitului de excitaţie, R
f
= 0, rezultă T
f0
= ∞
iar ecuaţia caracteristică devine:
0 ) ( ) (
' 2 2 ' 3 '
= + + + + p X X R p RX RX p X X
q d d q q d
(4.84)
care are următoarele soluţii:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
=
+ − + ± + −
=
0
2
) ( 4 )] ( [ (
3
'
2
' ' 2 ' '
2 , 1
p
X X
R X X X X X X R X X R
p
q d
q d q d q d q d

Soluţiile p
1
şi p
2
pot fi scrise şi astfel:
2
'
'
'
'
2 , 1
2
) (
1
2
(


− ±
+
− =
q d
q d
q d
q d
X X
X X R
j
X X
X X R
p (4.85)
Partea reală a soluţiilor p
1,2
este negativă, rezultând de aici că ambele
componente ale curenţilor liberi sunt amortizate în timp cu constanta
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

107
R
X
X X R
X X
T
q d
q d
a
2
'
'
) (
2
=
+
= (4.86)
unde
) (
2
'
'
2
q d
q d
X X R
X X
X
+
= este reactanţa de succesiune inversă a generatorului
sincron fără înfăşurări de amortizare, pentru armonica de frecvenţă fundamentală.
Coeficientul părţii imaginare a soluţiilor p
1,2
reprezintă pulsaţiile relative
ale celor doi curenţi liberi, după axele d şi q:
2
'
'
2 , 1
2
) (
1


− ± = ω
q d
q d
X X
X X R
(4.87)
Expresia din paranteză este suficient de mică în raport cu unitatea astfel că
se poate neglija şi rezultă:
1
2 , 1
± = ω
iar soluţiile p
1,2
se pot scrie sub forma:
j
T
p
a
± − ≈
1
2 , 1
(4.88)
Cele două soluţii, determinate în aproximaţia R
f
= 0, concordă suficient de
bine cu realitatea; a treia însă (p
3
= 0) ar indica neamortizarea curentului liber
corespunzător, ceea ce contravine realităţii. Pentru a o determina cu suficientă
corectitudine, în ecuaţia (4.83) se consideră R = 0 şi R
f
≠ 0, ecuaţie care devine:
0
0
' 2
0
3 '
= + + +
f
q d
q d
f
q d
q d
T
X X
p X X p
T
X X
p X X
Rezultă
0 )( 1 (
0
' 2
= + +
f
d
d q
T
X
p X p X (4.89)
din care rezultă cea de a treia soluţie:
0
'
3
f d
d
T X
X
p − = (4.90)
care, fiind reală şi negativă, indică faptul că respectiva componentă liberă este o
exponenţială amortizată în timp cu constanta
d
d
f d
X
X
T
p
T
'
0
3
'
1
= − = (4.91)
Odată determinate soluţiile ecuaţiei caracteristice, se poate trece de la
imaginile curenţilor date de relaţiile (4.81) şi (4.82) la originalele lor în funcţie de
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

108
timp. Pentru a simplifica metodologia de trecere se consideră rezistenţele statorice
şi rotorice ca fiind nule. Această ipoteză nu conduce la erori mari în ceea ce
priveşte valorile curenţilor deoarece rezistenţele sunt mult mai mici decât
reactanţele. Totuşi, considerarea rezistenţelor ca fiind nule, ar conduce la concluzia
neamortizării componentelor libere ceea ce nu ar fi adevărat. Pentru a înlătura
această eroare, în componentele libere determinate în ipoteza anulării rezistenţelor,
se vor introduce constantele de timp determinate mai sus, relaţiile (4.86) şi (4.91).
Ca urmare, dacă R = 0 şi R
f
= 0, relaţiile (4.81) şi (4.82) devin:
' 2
0
' 2
0 0
) 1 ( ) 1 (
) (
d
d
q d
q q d q
d
X p
U
X X p p
U X U pX
p i
+
=
+
+
= ∆
q d
d d q d
q
X X p p
U p X U p pX
p i
' 2
0 0
) 1 (
) ( )] (
) (
+

= ∆
în care s-a ţinut cont că
'
) (
d d
X p X = pentru R = R
f
= 0.
Folosind relaţiile de trecere de la imagini la original:
t
p
sin
1
1
2

+
şi t
p p
cos 1
) 1 (
1
2
− ⇔
+

se obţin expresiile originalelor creşterilor curenţilor:
) cos 1 ( sin ) (
'
0
'
0
t
X
U
t
X
U
t i
d
q
d
d
d
− + = ∆ (4.92)
) cos 1 ( sin ) (
0
0
t
X
U
t
X
U
t i
q
d
q
q
q
− − = ∆ (4.93)
Dacă se ţine seama că
'
0
'
'
0
0 0
' '
0 0
d
q
d
q
d d d q q
X
U
X
E
i i X E U − = → − =
q
d
q q q d
X
U
i i X U
0
0 0 0
= → =
şi aplicând teorema suprapunerii efectelor, se obţin curenţii după cele două axe:
t
X
U
t
X
U
X
E
i i i
d
q
d
d
d
q
d d d
cos sin
'
0
'
0
'
'
0
0
− + = ∆ + = (4.94)
t
X
U
t
X
U
i i i
q
d
q
q
q q q
cos sin
0
0
0
+ = ∆ + = (4.95)
În expresiile (4.94) şi (4.95), termenul
' '
0
/
d q
X E reprezintă valoarea iniţială
a componentei periodice a curentului de scurtcircuit iar ceilalţi termeni,
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

109
componentele libere, în ipoteza supraconductibilităţii circuitelor (anularea
rezistenţelor statorice şi rotorice). Dacă se iau în considerare constantele de timp,
deci amortizarea componentelor libere şi faptul că la sfârşitul regimului tranzitoriu
componenta periodică devine
d q
X E /
0
, relaţiile (4.94) şi (4.95) devin:
t e
X
U
t e
X
U
e
X
E
X
E
X
E
i
a a d
T
t
d
q T
t
d
d T
t
d
q
d
q
d
q
d
cos sin ) (
'
0
'
0
0
'
'
0 0
'
− − −
− + − + = (4.94’)
t e
X
U
t e
X
U
i
a a
T
t
q
d T
t
q
q
q
cos sin
0
0
− −
+ = (4.95’)

Folosind matricea de transformare (4.40) pentru trecerea din coordonate d,
q în coordonate a, b, c se poate scrie expresia curentului de scurtcircuit pe faza a:
) sin( cos
) sin( sin ) cos( cos ) cos( sin
) cos( ) sin( ) cos(
0
0
0
0
0
'
0
0
'
0
0
0
'
'
0 0
0 0
'
θ + −
− θ + − θ + − θ + +
+ θ +

|
|
.
|

\
|
− + = θ + − θ + =

− − −

t t e
X
U
t t e
X
U
t t e
X
U
t t e
X
U
t e
X
E
X
E
X
E
t i t i i
a
a a a
d
T
t
q
d
T
t
q
q T
t
d
q T
t
d
d
T
t
d
q
d
q
d
q
q d ka

Dacă se utilizează relaţiile cunoscute din trigonometrie
expresia curentului de scurtcircuit poate fi scrisă sub forma
a
a d
T
t
q d
q d
d q
T
t
q d
q d
q d
T
t
d
q
d
q
d
q
ka
e t U t U
X X
X X
e U U
X X
X X
t e
X
E
X
E
X
E
i

− −
θ + − θ +

+
θ + θ
+
− θ +

|
|
.
|

\
|
− + =
)] 2 cos( ) 2 sin( [
2
) cos sin (
2
) cos(
0 0 0 0
'
'
0 0 0 0
'
'
0
0
'
'
0 0
'
(4.96)
)] sin( ) [sin(
2
1
cos sin
)] cos( ) [cos(
2
1
cos cos
)] cos( ) [cos(
2
1
sin sin
β + α + β − α = β α
β + α + β − α = β α
β + α − β − α = β α
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

110
Expresiile curenţilor de scurtcircuit pe celelalte faze sunt similare, cu
menţiunea că în argumentele funcţiilor trigonometice se scad 2π/3 respectiv 4π/3,
corespunzător fazelor b şi c.
Analiza relaţiei (4.96) a curentului de scurtcircuit conduce la următoarele
concluzii:
- există o componentă de frecvenţă fundamentală a cărei amplitudine
conţine un termen constant în timp E
q0
/X
d
, ce reprezintă amplitudinea
curentului de scurtcircuit stabilizat, peste care se suprapune o
componentă amortizată cu constanta de timp T’
d
. La momentul iniţial,
componenta aperiodică amortizată are valoarea E’
q0
/X’
d
;
- a doua componentă din ecuaţia (4.96) este cea aperiodică, denumită şi
de c.c., amortizată în timp cu constanta T
a
;
- cea de a treia comoponentă este de frecvenţă dublă, amortizată în timp
cu constanta T
a
; ea este determinată de nesimetria rotorului şi, aşa cum
se observă analizând relaţia (4.96), în cazul rotorului simetric (X
q

X’
d
) această componentă este nulă sau, practic, neglijabilă.

Fig. 4.19 Curentul total şi componentele sale, în cazul scurtcircuitului trifazat simetric la
bornele generatorului fără înfăşurări de amortizare şi care funcţiona, anterior producerii
defectului, în gol

Relaţia (4.96) permite determinarea expresiei curentului de scurtcircuit atât
în cazul defectului la bornele generatorului cât şi într-un punct oarecare al reţelei la
care acesta este conectat. În al doilea caz, la reactanţele statorice trebuie adăugată
valoarea reactanţei exterioare, până la locul defectului. Acelaşi lucru trebuie făcut
şi pentru calculul constantelor de timp: la rezistenţa statorică R se adaugă rezistenţa
exterioară R
ext.

Ca valori pentru tensiunile U
d0
şi U
q0
se consideră cele din punctul de
scurtcircuit, în momentul imediat anterior apariţiei defectului.
i
p2
Ipm0
i
ka
i
şoc
i
a
i
p
T’
d
T
a
t
I
pm20
i
a0
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

111
În figura 4.19 este reprezentat curentul de scurtcircuit pe faza a, conform
relaţiei (4.96). S-a considerat că generatorul funcţiona anterior în gol, deci i
ka0
= 0.
Ca urmare, la t = 0 trebuie respectată condiţia
i
a0
+ I
pm20
= I
pm0

unde i
a0
este valoarea iniţială a componentei aperiodice, i
pm20
valoarea maximă
iniţială a componentei periodice de frecvenţă dublă iar i
pm0
este valoarea maximă
iniţială a componentei periodice de frecvenţă fundamentală.
Curentul total i
ka
rezultă prin însumarea grafică a celor trei componente.
După amortizarea componentelor libere, curentul pe fază se stabilizează la valoarea
corespunzătoare regimului permanent de scurtcircuit, E
q
/X
d
cos(t+θ
0
).

B) Generatorul sincron cu înfăşurări de amortizare
Determinarea expresiei curentului de scurtcircuit în acest caz este mai
dificilă din cauza prezenţei înfăşurărilor de amortizare care complică evoluţia
reactanţelor operaţionale. Din aceeaşi cauză ecuaţia caracteristică devine de ordinul
cinci.
Calculul comportă aceleaşi etape ca la generatorul sincron fără înfăşurări
de amortizare. Folosind aceleaşi premize ca şi în cazul precedent (lipsa reglajului
automat, variaţia tensiunii în punctul de scurtcircuit) relaţiile (4.80) devin
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
∆ + + ∆ = = ∆
∆ − ∆ + = = ∆
) ( )] ( [ ) ( ) ( ) (
) ( ) ( ) ( )] ( [ ) (
0
0
p i p pX R p i p X
p
U
p U
p i p X p i p pX R
p
U
p U
q q d d
q
q
q q d d
d
d
(4.97)
singura deosebire faţă de relaţiile (4.80) constând în aceea că a fost introdusă
reactanţa operaţională X
q
(p) în locul reactanţei X
q
. Soluţia sistemului (4.97) este:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
− +
= = ∆
+ +
= = ∆
) (
) ( )] ( [
) (
) (
) (
) (
) ( )] ( [
) (
) (
) (
0 0
0 0
p pD
U p X U p pX R
p D
p Di
p i
p pD
U p X U p pX R
p D
p Di
p i
d d q d q
q
q q d q
d
d
(4.98)
unde D(p) este determinantul principal al sistemului şi are expresia
) ( ) ( )] ( )][ ( [ ) ( p X p X p pX R p pX R p D
q d q d
+ + + = (4.99)
Înlocuind în relaţia (4.99) reactanţele operaţionale date de (4.63) şi (4.70)
pentru generatorul sincron cu înfăşurări de amortizare, obţinem:
) 1 ]( 1 ) ( [
) (
0 1 0 1 0 0 1 0 0
5 4
2
3
3
2
4
1
5
0
q d f d f
pT p T T T T
a p a p a p a p a p a
p D
+ + + + σ
+ + + + +
= (4.100)
unde:
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

112
' '
1
'
1
' '
0 q d f q d
T T T X X a σ =
' '
1
'
1
' '
1
' ' ' '
1 0 1 0 0 0 1
'
1
' '
1
) ( [ ) (
q d f d f q d q d f q q d f d
T T T T T X X T T T X T T T X R a + + σ + σ + =
] ) 1 ( [ ( ] ) (
( ] ) ( [
' '
1
'
1
' ' '
1
'
0 1
'
1
'
'
1
' ' ' '
1 0 1 0 0 1 0 0 0 1 0 1 0 0
2
2
q d f d f q d q d f
d f d q d f d f q q d f
T T T T T X X T T T
T T RX T T T T T RX T T T R a
σ + + + + + +
σ + + + σ + σ =
(4.101)
] 1 ) ( [ ) (
) ( ] ) ( [
'
1
' ' '
1
'
1
' '
0 1
'
1
'
' '
1 0 1 0 0 1 0 1 0 0 1 0 0
2
3
+ + + σ + + + +
+ + + + + + σ =
d f q d f q d q d f d
q d f q q d f d f
T T T T T X X T T T RX
T T T RX T T T T T R a
' '
1
'
1
'
0 1 0 1 0
2
4
( ) ( ) (
q d f q d q d q d f
T T T X X X X R T T T R a + + + + + + + =
q d
X X R a + =
2
5

Anulând expresia determinantului principal (4.100) se obţine ecuaţia
caracteristică
0
5 4
2
3
3
2
4
1
5
0
= + + + + + a p a p a p a p a p a (4.102)
ai cărei coeficienţi sunt daţi de relaţiile (4.101).
Rezolvarea ecuaţiei caracteristice în cazul general este imposibilă. Ca
urmare, pentru determinarea soluţiilor aproximative se va proceda la fel ca la
rezolvarea ecuaţiei (4.83), în cazul generatorului sincron fără înfăşurări de
amortizare.
Astfel, se consideră mai întâi circuitele rotorice supraconductoare, ceea ce
înseamnă că
0
1 1
= = =
q d f
R R R
ceea ce determină
∞ = = =
0 1 0 1 0 q d f
T T T
şi
' '
) (
d d
X p X = iar
' '
) (
q q
X p X =
aşa cum rezultă din demonstraţia următoare.
Pentru determinarea lui X
d
(p) se anulează rezistenţele rotorice în expresia
(4.69’) şi rezultă:
2 2
1
2 2 ' '
1
'
) (
) (
) (
p X X X
p X X X
X p X
ad d f
ad d f
d d


=
şi, ţinând cont că
'
1
'
1
' ' '
; ;
ad d d ad f f
d
ad
ad
X X X X X X
X
X
X X + = + = =
σ σ σ

ad d d ad f f ad d
X X X X X X X X X + = + = + =
σ σ σ 1 1
; ;
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

113
rezultă:
' '
1
1 1
1 1 1
1 1
1 1
2
1
2 ' '
1
'
1 1 1
1
) (
)] ( [
) (
) (
) )( (
) )( (
) (
d
d f ad
d f ad d f
d f ad d f d f ad
d f ad d f
d f
d
ad
d f
d
ad ad d ad f
ad ad d ad f
d d
X
X X X
X
X X X X X
X X X X X X X X X
X X X X X
X X
X
X
X X X
X
X X X X X
X X X X X
X p X
=
+ +
+ =
+ +
+ + +
=
+ +
+ +
=
− + +
− + +
=
σ σ
σ
σ σ ϖ σ
σ σ σ σ σ σ σ
σ σ σ σ
σ σ σ σ σ
σ σ
σ σ

Pentru determinarea lui X
q
(p) se consideră expresia (4.63) în care se
anulează rezistenţa R
1q
(T
1q0
= ∞) şi rezultă:
' '
0 1
' '
0 1
1
) (
q
q
q q q
q
X
pT
X pT X
p X =
+
+
=
În aceste condiţii, relaţia (4.99) devine:
' ' ' ' ' ' ' '
) )( ( ) (
q d q d
X X pX R pX R p D + + + = (4.99’)
iar ecuaţia caracteristică se simplifică:
0 ) ( ) (
' ' ' ' 2 ' ' ' ' 2 ' ' ' '
= + + + +
q d q d q d
X X R p X X R p X X (4.103)
ale cărei soluţii sunt:
2
' ' ' '
' ' ' '
' ' ' '
' ' ' '
2 , 1
2
(
1
2
) (


− ±
+
− =
q d
d q
q d
q d
X X
X X R
j
X X
X X R
p (4.104)
Ca urmare, constanta de timp a curenţilor liberi, determinaţi cu aceste
soluţii, este:

R
X
X X R
X X
T
q d
q d
a
2
' ' ' '
' ' ' '
(
2
=
+
= (4.105)
unde
' ' ' '
' ' ' '
2
2
q d
q d
X X
X X
X
+
= reprezintă reactanţa de succesiune inversă a generatorului
sincron cu înfăşurări de amortizare.
Pentru calculul aproximativ a celorlalte trei soluţii, în relaţia (4.100) se
anulează rezistenţa rotorică R, restul rezistenţelor fiind nenule. Se obţine:
) ( ) ( ) 1 ( ) (
2
p X p X p p D
q d
+ = (4.106)
Soluţiile se obţin anulând, pe rând, reactanţele operaţionale. Ţinând seama
de relaţia (4.70), anularea reactanţei operaţionale longitudinale conduce la ecuaţia
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

114
0 1 ) ( '
'
1
' 2 '
1
'
= + + + σ p T T p T T
d f d f
(4.107)
ale cărei soluţii sunt:
|
|
|
.
|

\
|
+
σ

σ
+
− =
σ
σ − + ± + −
=
2 '
1
'
'
1
'
'
1
'
'
1
'
'
1
'
'
1
' 2 '
1
' '
1
'
4 , 3
) (
' 4
1 1
' 2
) (
' 2
' 4 ) ( ) (
d f
d f
d f
d f
d f
d f d f d f
T T
T T
T T
T T
T T
T T T T T T
p m
(4.108)
Rezultă constantele de timp ale curenţior liberi, determinaţi cu soluţiile
(4.108), ca fiind:
) (
2
1
'
1
) 1 ( 2
'
1
2 1
'
1
'
'
1
'
'
1
'
2 '
1
'
'
1
'
3
'
d f
d f
d f
d f
d f
d
T T
T T
T T
T T
T T
p
T +
α +
=
+
σ
α −
α +
=
+
σ
α −
= − = (4.109)
şi
'
1
'
'
1
'
4
' '
'
1
2 1
d f
d f
d
T T
T T
p
T
+
σ
α +
= − = (4.110)
unde, cu α s-a notat radicalul din expresia soluţiilor p
3,4
. În cazul scurtcircuitelor
relativ îndepărtate, reacţia statorică are valori mici deci cuplajul magnetic cu
rotorul creşte astfel încât coeficientul de dispersie σ’ are valori mici. În aceste
condiţii α ≈ 1 iar constantele de timp T
d
’ şi T
d
’’ devin:
' ' '
d f d
T T T + ≈ (4.109’)
' 1
'
'
1
'
' '
'
d f
d f
d
T T
T T
T
+
σ
≈ (4.109’’)
În final, pentru determinarea aproximativă a celei de a cincea soluţii a
ecuaţiei caracteristice (4.102), se anulează reactanţa operaţională transversală
(4.63) obţinându-se:
0
' '
0 1
= +
q q q
X p X T (4.111)
a cărei soluţie este:
' '
0 1
5
q q
q
X T
X
p − =
iar constanta de timp corespunzătoare:
q
q
q q
X
X
T
p
T
' '
0 1
5
' '
1
= − = (4.112)
În continuare, determinarea curenţilor i
d
(t) şi i
q
(t) se face ca în cazul
generatorului sincron fără înfăşurări de amortizare, cu următoarele precizări:
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

115
a) Expresia componentei periodice a curentului longitudinal se modifică
datorită existenţei înfăşurării de amortizare longitudinală; ca urmare, apar
doi curenţi liberi, amortizaţi, cu constantele de timp T
d
’ şi T
d
’’:
' ' '
'
'
0
' '
' '
0 0
'
'
0 0
) (
d d
T
t
d
q
d
q T
t
d
q
d
q
d
q
dp
e
X
E
X
E
e
X
E
X
E
X
E
t i
− −
|
|
.
|

\
|
− +
|
|
.
|

\
|
− + =
Valoarea iniţială este în acest caz E
q0
’’/X
d
’’ pentru ca, după amortizarea
componentelor libere determinate de prezenţa înfăşurărilor de excitaţie şi
amortizare longitudinală, curentul stabilizat să devină E
q0
/X
d
.
b) Expresia curentului transversal conţine în acest caz şi o componentă
periodică:
' '
0
' '
' '
0 0
) (
q
T
t
q
d
q
d
q
d
qp
e
X
U
X
E
X
U
t i

|
|
.
|

\
|
− + =
a cărei valoare iniţială este E
d0
’’/X
q
’’ iar după amortizarea componentei libere,
determinată de prezenţa înfăşurării de amortizare transversală, curentul stabilizat să
devină U
d0
/X
q
.
c) În expresiile componentelor libere se înlocuiesc reactanţele X
d
’, X
q
cu
X
d
’’ respectiv X
q
’’.
Ca urmare, expresiile curenţilor după cele două axe au forma:
a a d d
T
t
d
q T
t
d
d T
t
d
q
d
q T
t
d
q
d
q
d
q
d
te
X
U
te
X
U
e
X
E
X
E
e
X
E
X
E
X
E
i
− − −
− +

|
|
.
|

\
|
− +
|
|
.
|

\
|
− + = cos sin
' '
0
' '
0
'
'
0
' '
' '
0 0
'
'
0 0
' ' '

(4.113)
a a
q T
t
q
d T
t
q
q T
t
q
d
q
d
q
d
q
te
X
U
te
X
U
e
X
U
X
E
X
U
i
− −

− +

|
|
.
|

\
|
− + = cos sin
' '
0
' '
0
0
' '
' '
0 0
'
(4.114)
Folosind matricea de transformare (4.40), se determină curentul de
scurtcircuit de pe faza a, de forma:
) sin( ) cos(
0 0
θ + − θ + = t i t i i
q d ka

Înlocuind i
d
dat de (4.113) şi i
q
dat de (4.114) în relaţia care defineşte i
ka
,
rezultă (4.115).
Analiza expresiei curentului de scurtcircuit (4.115) evidenţiază prezenţa
aceloraşi componente ca şi în cazul generatorului sincron fără înfăşurări de
amortizare, cu menţiunea că, în acest caz, datorită prezenţei înfăşurărilor de
amortizare, reactanţele X
d
’’ şi X
q
’’ sunt apropiate ca valori astfel încât componenta
de frecvenţă dublă poate fi neglijată.
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

116
a
a q
d d
T
t
q d
q d
d q
T
t
q d
q d
q d T
t
q
d
q
d
q
d
T
t
d
q
d
q T
t
d
q
d
q
d
q
ka
e t U t U
X X
X X
e U U
X X
X X
t e
X
U
X
E
X
U
t e
X
E
X
E
e
X
E
X
E
X
E
i



− −
θ + − θ +

+
+ θ + θ
+

¦
)
¦
`
¹
θ +

|
|
.
|

\
|
− + −
¦
¹
¦
´
¦
− θ +

|
|
.
|

\
|
− +
|
|
.
|

\
|
− + =
)] 2 cos( 2 sin( [
2
) cos sin (
2
) sin(
) cos(
0 0 0 0
' ' ' '
' ' ' '
0 0 0 0
' ' ' '
' ' ' '
0
0
' '
' '
0 0
0
'
'
0
' '
' '
0 0
'
'
0 0
' '
' ' '
(4.115)

În figura 4.20 este reprezentat curentul de scurtcircuit pe faza a, conform
(4.115), pentru cazul generatorului funcţionând, anterior producerii defectului, în
gol în ipoteza producerii defectului la trecerea tensiunii prin zero.

Fig. 4.20 Curentul total şi componentele sale, în cazul scurtcircuitului trifazat simetric la
bornele generatorului cu înfăşurări de amortizare şi care funcţiona, anterior producerii
defectului, în gol

S-au folosit notaţiile:
) cos(
0
'
'
0
' '
' '
0 0
'
'
0 0
'
' ' '
θ +

|
|
.
|

\
|
− +
|
|
.
|

\
|
− + =
− −
t e
X
E
X
E
e
X
E
X
E
X
E
i
d d
T
t
d
q
d
q T
t
d
q
d
q
d
q
p

I
pm0
I’’pm0
i
ka
i
ka
i

p
i
a
i
şoc
I’
pm0
ia0
t
i

p
+i
p
’’
i
’’
p
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

117
) sin(
0
0
' '
' '
0 0 ' '
' '
θ +

|
|
.
|

\
|
− + − =

t e
X
U
X
E
X
U
i
q
T
t
q
d
q
d
q
d
p


4.1.3 Regimul permanent de scurtcircuit
Valoarea curentului de scurtcircuit stabilizat, după amortizarea curenţilor
liberi, este determinată de o serie de factori, atât interni, dependenţi de maşină cum
sunt simetria sau nesimetria rotorului, prezenţa reglajului automat de tensiune cât şi
externi, printre care influenţa consumatorilor, prezenţa altor surse, etc.

4.1.3.1 Influenţa rotorului cu poli aparenţi
Prezenţa rotorului cu poli aparenţi se manifestă printr-o nesimetrie după
cele două axe, reactanţele X
d
şi X
q
având valori diferite. Se consideră diagrama
fazorială pentru cazul funcţionării pe o sarcină inductivă Z
ext
, cel mai frecvent
întâlnit în practică, diagramă construită în ipoteza neglijării rezistenţei statorice,
figura 4.21.
Ψ
φ
δ
I

U
d
q
d
I
d
U
q
jX
d
I
d
E
q
U

I
q

Fig. 4.21 Diagrama fazorială a maşinii sincrone funcţionând pe o sarcină inductivă Z
ext


În acest caz, tensiunea electromotoare este dată de relaţia:
d d q q
X I U E + = (4.116)
Deoarece
ext q ext d q
R I X I U + =
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

118
unde X
ext
şi R
ext
sunt reactanţa şi respectiv rezistenţa circuitului exterior, relaţia
(4.116) devine
d d ext q ext d q
X I R I X I E + + = (4.116’)

Conform figurii 4.21, se poate scrie:
ext q
ext d
d q
X X
R I
ctg I I
+
= ψ = (4.117)
Cu relaţiile (4.116’) şi (4.117) se obţine curentul longitudinal:
2
) )( (
) (
ext ext q ext d
ext q q
d
R X X X X
X X E
I
+ + +
+
= (4.118)
şi curentul transversal:
2
) )( (
ext ext q ext d
ext q
q
R X X X X
R E
I
+ + +
= (4.119)
Curentul de scurtcircuit total, în cazul generatorului cu poli aparenţi, are
expresia:
2
2 2
2 2
) )( (
) (
ext ext q ext d
ext ext q q
q d pa
R X X X X
R X X E
I I I
+ + +
+ +
= + = (4.120)
Pentru a putea determina influenţa nesimetriei rotorului, se compară acest
curent cu cel rezultat în cazul unui generator cu poli înecaţi (X
d
= X
q
). În acest caz
expresia (4.120) devine:
2 2
) (
ext ext d
q
pi
R X X
E
I
+ +
= (4.121)
Se introduc notaţiile:
d q
X X α = şi
d ext
X R β = .
Influenţa cea mai mare a nesimetriei rotorice se va resimţi în cazul
circuitului exterior pur rezistiv (R
ext
= 0). În acest caz, relaţiile (4.120) şi (4.121)
devin:
q
d
q
d d
d d
pa
E
X
E
X X
X X
I
) (
2
2 2
2 2 2
2 2 2 2
β + α
β + α
=
β + α
β + α
= (4.120’)
q
d
q
d d
pi
E
X
E
X X
I
) (
1 1
2
2 2 2
β + α
=
β +
= (4.121’)
Raportul celor doi curenţi conduce la relaţia:
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

119
2
2 2
2 2 2
2
2 2 2
) 1 (
1 1
) (
) 1 )( (
1
1

β + α
α − β
+ =


β + α
β + β + α
+ =
β + α
β + β + α
= = λ
pi
pa
I
I

(4.122)
Din expresia (4.122) se constată că raportul curenţilor este supraunitar. Ca
urmare, curentul de scurtcircuit în cazul generatorului cu poli aparenţi este mai
mare. Considerând acest raport ca o funcţie de
d
ext
X
R
= β
se poate găsi condiţia de maxim. În acest scop se anulează derivata în raport cu β:
0
) (
) 1 ( 2 ) )( 1 ( ) 1 (
2
) 1 (
2 1 2
1
2 2
2 2
2
2
2
=
β + α
α − β − β + α α −
β + α
α − β

β + α
α − β
+
=
β ∂
λ ∂

Rezultă α = β şi valoarea maximă a raportului:
α
α +
= λ
2
1
max

Pentru valorile curente α = 0.6, rezultă λ
max
≈ 1.03. Se constată că în
calculul curentului de scurtcircuit permanent se poate neglija influenţa nesimetriei
rotorului, eroarea fiind mică.

4.1.3.2 Influenţa reglajului automat de tensiune
Reglajul automat de tensiune, efectuat cu dispozitive speciale, are drept
scop menţinerea tensiunii la bornele generatorului la valoarea dorită. Indiferent de
principiul constructiv, regulatorul automat de tensiune – R.A.T. – acţionează
asupra excitaţiei generatorului pentru anularea abaterii tensiunii de la valoarea
prescrisă. În regim de scurtcircuit, tensiunea la bornele generatorului se micşorează
mai mult sau mai puţin, în funcţie de locul unde s-a produs defectul. Ca urmare,
RAT sesizând reducerea tensiunii, intră în funcţiune şi măreşte nivelul de excitaţie
pentru a readuce tensiunea la valoarea prescrisă. Restabilirea tensiunii nu este
posibilă întotdeauna deoarece nivelul de excitaţie nu poate creşte nelimitat,
existând o valoare plafon, căreia îi corespunde o t.e.m. limită – E
qlim
. Dacă
scurtcircuitul este mai îndepărtat, prin ridicarea nivelului de excitaţie, se poate
restabili tensiunea nominală la bornele generatorului; în caz contrar, deşi excitaţia
este la valoarea plafon, tensiunea la bornele generatorului este mai mică decât cea
nominală. În particular, în cazul scurtcircuitului la bornele generatorului, tensiunea
acestuia este nulă.
Va exista o anumită valoare a impedanţei de scurtcircuit exterioare, numită
impedanţă critică Z
cr
, care delimitează cele două situaţii.
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

120
Pentru determinarea impedanţei critice se face următorul raţionament:
a) Dacă impedanţa exterioară până la locul defectului este mai mică decât
cea critică, generatorul funcţionează cu excitaţia plafon, cu t.e.m. limită E
qlim
, iar
curentul de scurtcircuit stabilizat poate fi determinat cu relaţia:
2
2
lim
) (
ext d ext
q
X X R
E
I
+ +
= (4.123)
b) Dacă impedanţa exterioară este mai mare decât valoarea critică,
generatorul funcţionează cu un nivel de excitaţie sub plafon, având la borne
tensiunea nominală. Curentul de scurtcircuit stabilizat are expresia:
ext
n
Z
U
I = (4.124)
c) Dacă impedanţa exterioară este egală cu valoarea critică, generatorul
funcţionează cu excitaţia plafon care, în acest caz, îi asigură la borne tensiunea
nominală. Ca urmare, curentul de scurtcircuit stabilizat se poate determina cu
oricare din relaţiile (4.123) sau (4.124), rezultând aceeaşi valoare:
cr
n
cr ext d cr ext
q
Z
U
X X R
E
=
+ +
2
.
2
.
lim
) (
(4.125)
Înlocuind în relaţia (4.125) R
ext.cr
= Z
cr
cosφ şi X
ext.cr
= Z
cr
sinφ şi ordonând
după Z
cr
se obţine ecuaţia:
0 sin 2 ) (
2 2 2 2 2 2
lim
= − ϕ − −
n d cr n d cr n q
U X Z U X Z U E
de unde rezultă impedanţa critică:
1
) 1 ( sin sin
2
2
lim
2
2
lim
2

− + ϕ + ϕ
=
n
q
n
q
d cr
U
E
U
E
X Z (4.126)
Din relaţia (4.126) se constată că, pentru un anumit argument φ, impedanţa
critică este funcţie numai de parametrii generatorului: X
d
, E
qlim
şi U
n
.
În concluzie, în cazul generatoarelor prevăzute cu RAT, la determinarea
curentului de scurtcircuit stabilizat, se foloseşte fie t.e.m. plafon E
qlim
, fie tensiunea
nominală la borne U
n
, după cum impedanţa exterioară până la locul defectului este
mai mică, respectiv mai mare decât impedanţa critică.
În cazul particular la generatoarelor fără RAT, curentul de scurtcircuit
stabilizat se determină cu relaţia (4.125) în care se consideră t.e.m. a generatorului
existentă în momentul producerii defectului, E
q
. Dacă aceasta nu se cunoaşte atunci
poate fi determinată aproximativ cu relaţia:
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

121
2
2
) sin ( ) cos (
d q
IX U U E + ϕ + ϕ = (4.127)
în care U, I şi φ sunt mărimile corespunzătoare regimului anterior producerii
scurtcircuitului.

4.1.3.3 Influenţa sarcinii
Influenţa sarcinii se manifestă în două moduri:
a) Determină nivelul de excitaţie a generatorului în regimul anterior
defectului. Acest nivel este mai mare decât cel corespunzător funcţionării în gol şi,
în lipsa RAT se menţine pe tot timpul evoluţiei procesului de scurtcircuit. Ca
urmare, în calculul curentului de scurtcircuit, generatorul trebuie considerat ca
având acest nivel de excitaţie.
b) Modifică mărmea şi distribuţia curenţilor din schemă.
Se consideră un exemplu simplu, conform figurii 4.22 în care există
generatorul cu tensiunea U şi curentul I, ramura avariată având X
k
şi I
k
precum şi o
ramură conţinând o sarcină concentrată Z
sarc
parcursă de I
sarc
. Se constată că
prezenţa sarcinii în paralel cu ramura avariată duce la mărirea curentului debitat de
sursă şi la micşorarea tensiunii la bornele generatorului. Ca urmare a micşorării
tensiunii se reduce şi curentul de scurtcircuit din ramura avariată.
Problema considerării în calcule a sarcinii este dificilă întrucât este formată
în special din motoare a căror reactanţă este greu de apreciat, fiind funcţie de
alunecare (la motoarele asincrone care constituie majoritatea) iar aceasta, la rândul
ei, depinde de tensiune.

U, I
I
sarc Z
sarc X
k
I
k
k

Fig. 4.22 Exemplu de circuit pentru ilustrarea influenţei sarcinii

Pentru un calcul aproximativ, care urmăreşte determinarea valorii maxime
a curentului de scurtcircuit, se poate recurge la o reprezentare simplificată a
sarcinii, printr-o reactanţă concentrată, neglijând rezistenţa.
Determinarea reactanţei echivalente a sarcinii generalizate se face pornind
de la condiţia ca, în regim normal, pur inductiv, la bornele generatorului să existe
tensiunea nominală. În aceste condiţii, relaţia (4.116) devine:
d n q
IX U E + = (4.116’)
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

122
Tensiunea la borne poate fi exprimată şi funcţie de reactanţa sarcinii, sub
forma:
sarc n
IX U = (4.128)
Din relaţiile (4.116’) şi (4.128) se obţine pentru reactanţa sarcinii
generalizate expresia:
n q
n
d sarc
U E
U
X X

= (4.129)

I
k
I
U
0 1 2 3
0.5
1.0
1.5

Fig. 4.23 Influenţa sarcinii asupra regimului stabilizat de scurtcircuit

În figura 4.23 este prezentată o comparaţie între curbele de variaţie a
curentului şi tensiunii pentru o sarcină reală (cu linie continuă) şi o sarcină
echivalentă (cu linie întreruptă). Se constată o concordanţă acceptabilă între
curbele corespunzătoare, în cele două cazuri. Cu linie punct s-au reprezentat
aceleaşi mărimi în cazul neconsiderării sarcinii (Z
sarc
= ∞). Se observă că această
ipoteză introduce erori considerabile.

4.1.3.4 Influenţa altor surse
În multe situaţii practice scurtcircuitul este alimentat de mai multe
generatoare aflate în zonă, la distanţe electrice diferite. Considerarea unui generator
fie cu tensiunea electromotoare limită, fie cu tensiunea nominală se face în urma
unor aproximaţii succesive.
Pentru exemplificare, se consideră schema din figura 4.24.
Într-o primă etapă se consideră circuitele pur inductive. Dacă reactanţa de
scurtcircuit este mai mică decât reactanţa critică corespunzătoare primului
generator (X
k
< X
cr1
) atunci acesta se introduce în calcule prin tensiunea
electromotoare limită (E
qlim1
). În caz contrar (X
k
> X
cr1
) se introduce prin tensiunea
nominală (U
n1
). La fel şi celelalte generatoare, aflate mai departe de locul
defectului.
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

123

X
2
X
1
X
k
k
G
1
G
2
G
3

Fig. 4.24 Schema considerată pentru studiul influenţei altor surse asupra curentului de
scurtcircuit

Pentru prima situaţie (X
k
< X
cr1
) se pune problema modului de considerare
a sursei următoare (G
2
). Dacă X
k
+X
1
este mult mai mică decât X
cr2
, şi acest
generator se introduce prin tensiunea electromotoare limită şi reactanţa sa sincronă.
Această presupunere trebuie însă verificată prin calcule. În acest scop se determină
curentul debitat de sursa G
2
şi, dacă acesta rezultă mai mare decât curentul critic
(I
cr
= U
n
/Z
cr
), ipoteza este bună. În caz contrar, se consideră generatorul G
2
prin
tensiunea sa nominală.
În cazul în care X
k
+X
1
este apropiat ca valoare sau mai mare decât X
cr2
este
recomandabilă introducerea lui G
2
prin tensiunea nominală. Şi în acest caz se
impune verificarea ipotezei prin compararea curentului cu cel critic.
În mod similar se procedează cu sursele aflate mai departe de locul
defectului. Dacă printre sursele din schemă sunt unele fără RAT, acestea se
introduc prin tensiunea electromotoare E
q
anterioară producerii defectului şi prin
reactanţa longitudinală.
În cazul considerării şi a rezistenţelor, calculele se complică simţitor, atât
din cauza necesităţii de a opera cu mărimi complexe, cât şi din cauza necesităţii
cunoaşterii fazei tensiunii fiecărei surse în parte. Din aceste motive, în calculele
practice se preferă utilizarea schemelor pur inductive. Considerarea rezistenţelor se
impune doar atunci când au valori apropiate de cele ale reactanţelor sau când
trebuie efectuate calcule foarte exacte.

4.1.4 Comportarea dinamică a excitaţiei generatorului sincron
Caracteristicile dinamice sunt analizate, în cele ce urmează, în situaţiile de
forţare şi dezexcitare rapidă.
Forţarea excitaţiei constituie un procedeu de mărire a stabilităţii
funcţionale a generatorului sincron, prin mărirea tensiunii la borne. În principiu,
forţarea excitaţiei constă în creşterea bruscă a nivelului de excitaţie până la
valoarea limită (plafon), în cazul scăderii masive a tensiunii la bornele
generatorului sincron. Aşa cum a fost analizat anterior, dacă distanţa electrică până
la locul defectului nu este prea mică, prin forţarea excitaţiei se poate readuce
tensiunea maşinii la valoarea nominală. Procedeele şi fenomenele care au loc
depind de modul de realizare a excitaţiei şi de tipul generatorului sincron.
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

124
Dezexcitarea rapidă este un procedeu ce are drept scop protejarea
generatorului sincron împotriva defectelor interioare şi constă în stingerea
câmpului magnetic. Astfel, considerând schema din figura 4.25, orice defect în
zona generatorului, până la întrerupătorul de înaltă tensiune I, este separat de
celelalte surse prin declanşarea întrerupătorului dar rămâne alimentat de la
generator. Pentru lichidarea defectului este necesară şi dezexcitarea generatorului,
lucru realizat de automatul de dezexcitare rapidă – ADR.

G T
I

Fig. 4.25 Delimitarea zonei neprotejate prin declanşarea întrerupătorului I

4.1.4.1 Comportarea dinamică a excitatoarelor rotative
Excitatoarele rotative sunt generatoare de curent continuu cu excitaţie în
derivaţie sau mixtă, instalate de regulă pe acelaşi ax cu generatorul sincron.
Excepţie fac, în general, hidrogeneratoarele la care excitatoarea este separată,
antrenată de un motor de curent alternativ.
Există, în principal, două tipuri de excitatoare rotative:
- cu autoexcitaţie, fig. 4.26;
- cu excitaţie separată, alimentată de la o subexcitatoare, fig. 4.27.
=
k
G
R
f
,i
f
R
f1
,i
f1
Ex
R

Fig. 4.26 Schema de principiu a GS cu excitatoare cu autoexcitaţie

În circuitul de excitaţie al excitatoarei se află şi un reostat R pentru reglajul
tensiunii la bornele excitatoarei şi, implicit, a curentului de excitaţie a generatorului
sincron G, deci a tensiunii acestuia.
Pentru forţarea excitaţiei, în paralel cu reostatul R se află un contact
normal deschis al unui contactor k. Scăderea tensiunii la bornele generatorului
sincron sub o anumită valoare este sesizată de un releu de minimă tensiune care
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

125
comandă punerea sub tensiune a bobinei contactorului; ca urmare, contactul k se
închide şi rezistenţa de reglaj R este şuntată iar tensiunea excitatoarei – deci
curentul de excitaţie a generatorului sincron – ajunge la valoarea maximă (limită).
Creşterea curentului de excitaţie nu are loc instantaneu ci cu o anumită întârziere,
determinată de constantele de timp ale circuitelor generatorului sincron.

=
k
G
R
f
,i
f
R
f1
,i
f1
U
f
R
=
R
1
R
f2
,i
f2
U
f1
E
x
SE
x

Fig. 4.27 Schema de principiu a GS cu excitatoare cu excitaţie separată

Cazul excitatoarei rotative cu autoexcitaţie
În regim normal de funcţionare, tensiunea nominală la bornele
generatorului sincron se obţine pentru o anumită valoare a tensiunii de excitaţie
U
fn
, determinată grafic de intersecţia dreptei ce reprezintă căderea de tensiune pe
circuitul de excitaţie al excitatoarei
) (
1 1
R R i u
f f f
+ =
cu carcateristica în sarcină a excitatoarei (punctul A din figura 4.28):
Când are loc forţarea excitaţiei prin şuntarea rezistenţei de reglaj R, dreapta
căderii de tensiune îşi modifică panta devenind R
f1
i
f1
iar punctul de funcţionare se
deplasează în B şi determină tensiunea de excitaţie u
f1lim
.
Procesul tranzitoriu provocat de şuntarea rezistenţei de reglare este descris
de ecuaţia diferenţială:
f f f
f
f
u i R
dt
di
L = +
1 1
1
1
(4.130)
Integrarea acestei ecuaţii pe cale analitică este dificilă din cauza
dependenţei neliniare a tensiunii de curent. Se poate recurge la o integrare grafică
pornind de la relaţia:
1 1
1
1 f f f f
f
f
i R u u
dt
di
L − = ∆ = (4.131)
Se poate trasa caracteristica i
f1
(t) şi, folosind caracteristica în sarcină a
excitatoarei, din figura 4.29, rezultă caracteristica u
f
= f(t).

CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

126

u
f1lim
i
u
u
fn
A
B
i
f1
(R
f1
+R)
i
f1
R
f1

i
fn i
fmax

Fig. 4. 28 Comportarea dinamică a excitatoarei rotative cu autoexcitaţie

u
f1lim
t
u
f
u
fn
T
f1

Fig. 4. 29 Rezolvarea grafică a ecuaţiei diferenţiale (4.130)

În figura 4.29 s-a reprezentat cu linie plină curba u
f
= f(t) şi cu linie
întreruptă aceeaşi dependenţă dar aproximată cu o exponenţială de forma
) 1 )( (
1
lim 1
f
T
t
fn f fn f
e u u u u

− − + = (4.132)
Constanta de timp a înfăşurării de excitaţie T
f1
are, în mod obişnuit, valori
cuprinse în limitele 0.3 – 0.6 s, valoare ce poate fi considerată drept mare.
Cazul excitatoarei rotative cu excitaţie separată
Se consideră schema de principiu din figura 4.27 ale cărei caracteristici de
funcţionare sunt reprezentate în figura 4.30.
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

127
u
f1lim
i
f
u

u
f1n
A
B
i
f1
(R
f1
+R)
i
f1
R
f1

i
f1n
i
f1lim
u
f1
u
f1
= f(i
fn
)

Fig. 4.30 Comportarea dinamică a excitatoarei rotative cu excitaţie separată

În regim normal de funcţionare, tensiunea subexcitatoarei are expresia
) (
1 1 1
R R i u
f n f f
+ = (4.133)
şi poate fi considerată ca fiind constantă întrucât subexcitatoarea este dimensionată
să funcţioneze puternic saturată. La şuntarea rezistenţei de reglaj, curentul maxim
de excitaţie al excitatoarei are valoarea:
1
1
lim 1
f
f
f
R
u
i = (4.134)
căruia îi corespunde tensiunea limită a excitatoarei u
f1lim
.
Procesul tranzitoriu este descris de o ecuaţie similară cu (4.131):
1 1 1
1
1 f f f
f
f
u i R
dt
di
L = + (4.135)
cu deosebirea că, în acest caz, tensiunea u
f1
este constantă. Ca urmare, integrarea
ecuaţiei (4.135) se face uşor iar soluţia este:
) 1 )( (
1
1 lim 1 1 1
f
T
t
n f f n f f
e i i i i

− − + = (4.136)
unde T
f1
= L
f1
/R
f1
.
Folosind şi caracteristica în sarcină a excitatoarei, rezultă curba u
f
= f(t)
care poate fi aproximată, şi în acest caz, cu o exponenţială.

4.1.4.2 Comportarea dinamică a excitatoarelor statice
Excitatoarele statice sunt des folosite în special pentru generatoarele de
putere mare şi foarte mare. În aceste cazuri funcţionarea excitatoarelor rotative
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

128
devine nesigură din cauza problemelor de comutaţie determinate de curenţii mari,
de ordinul kiloamperilor, necesari pentru alimentarea circuitului de excitaţie.
Există o mare diversitate de soluţii, în funcţie de schema de alimentare pe
partea de curent alternativ precum şi de sistemul de redresare.
Astfel, ca sursă de curent alternativ pentru alimentarea sistemului de
redresare, se poate folosi un generator auxiliar de curent alternativ, de frecvenţă
medie, coaxial cu generatorul sincron, fig. 4.31. Excitarea generatorului auxiliar se
asigură de la o excitatoare pilot E
p
de curent alternativ cu autoexcitaţie sau cu poli
cu magenţi permanenţi. Prin dispunerea indusului generatorului auxiliar şi a
sistemului de redresare pe rotor, se elimină inelele de contact, fig. 4.32, fapt
deosebit de important în cazul curenţilor foarte mari.
Comportarea dinamică a acestui sistem de excitaţie este asemănătoare cu
cea a excitatoarelor rotative cu excitaţie separată. Asemănarea este determinată de
prezenţa excitatoarei pilot a generatorului auxiliar. Sistemul de redresare cu
semiconductoare este neinerţial, neinfluenţând constanta de timp a sistemului de
excitaţie.
Prin utilizarea redresoarelor comandate se elimină rezistenţa de reglaj.
Aceste sisteme de excitaţie prezintă a comportare dinamică foarte bună,
constant lor de timp fiind mică, de ordinul sutimilor de secundă; ca urmare,
tensiunea de excitaţie a generatorului sincron poate fi modificată practic
instantaneu ceea ce este util în cazul alimentării unor consumatori de putere, cu
variaţii de sarcină pronunţate.

4.1.4.3 Influenţa reglajului excitaţiei asupra generatorului sincron
Variaţia tensiunii de excitaţie se resimte în variaţia corespunzătoare a
curentului de excitaţie al generatorului sincron.
Deşi tensiunea de excitaţie are o variaţie continuă, pentru simplificare se va
studia modificarea curentului de excitaţie considerând că tensiunea se modifică
prin salt, de la zero la U
f
. Suplimentar, se consideră următoarele ipoteze
simplificatoare:
- se neglijează saturaţia circuitelor magnetice;
- nu se iau în considerare înfăşurările de amortizare şi influenţa fierului
rotorului;
- calculele se efectuează în unităţi relative raportate la stator.
În aceste două condiţii se consideră două situaţii:
- circuitele statorice deschise;
- circuitele statorice închise pe o reactanţă exterioară X
ext
.
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

129

T
G
I
RAT
R
E E
p
TC
TT

Fig. 4.31 Sistem de excitaţie cu generator auxiliar de c.a. de frecvenţă medie


E
TT
T
G
RAT
R
E
p
TC

Fig. 4.32 Sistem de excitaţie cu generator auxiliar de c.a. de frecvenţă medie şi sistem de
redresare pe rotor


Circuitele statorice deschise
Variaţia curentului de excitaţie la creşterea tensiunii de excitaţie prin salt
este descrisă de ecuaţia diferenţială următoare:
f f f
f
f
u i R
dt
di
X = + (4.137)
a cărei soluţie este de forma:

) 1 (
0 f
T
t
f
f
f
e
R
u
i

− = (4.138)
unde T
f0
= X
f
/R
f
este constanta de timp a înfăşurării de excitaţie cu statorul în gol.
Din relaţia (4.138) se constată că i
f
are o creştere exponenţială, stabilindu-
se în final la valoarea de regim permanent u
f
/R
f
.

Circuitele statorice închise pe o reactanţă exterioară
În acest caz, la aplicarea tensiunii de excitaţie va apare şi în stator un
curent; dacă se neglijează rezistenţele statorice şi de sarcină, curentul statoric este
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

130
inductiv şi determină o reacţie pur longitudinală. Procesele tranzitorii sunt descrise
de următorul sistem de ecuaţii diferenţiale:
¦
¦
¦
¹
¦
¦
¦
´
¦
=
− = +
= + +
dt
di
X u
u
dt
di
X
dt
di
X
u i R
dt
di
X
dt
di
X
d
ext q
q
d
d
f
ad
f f f
d
ad
f
f
(4.139)
Necunoscuta este curentul de excitaţie. Din ultimele două ecuaţii rezultă
dt
di
X X
X
dt
di
f
ext d
ad d
+
− =
şi, înlocuind di
d
/dt în prima ecuaţie, rezultă:
f f f
f
ext d
ad
f
u i R
dt
di
X X
X
X = +
|
|
.
|

\
|

− (4.140)
a cărei soluţie este:
) 1 (
'
f
T
t
f
f
f
e
R
u
i

− = (4.141)
în care
) (
1
2
'
ext d
ad
f
f
f
X X
X
X
R
T
+
− =
reprezintă constanta de timp a înfăşurării de excitaţie cu statorul închis pe o
reactanţă exterioară.
Şi în acest caz variaţia curentului de excitaţie este exponenţială dar
constanta de timp este mai mică decât în cazul statorului în gol.

4.1.4.4 Influenţa înfăşurărilor de amortizare
Se determină modul de variaţie a curentului de excitaţie la un generator cu
înfăşurări de amortizare, în cazul unei variaţii bruşte a tensiunii de excitaţie, de la
zero la u
f
. Pentru simplificare se consideră înfăşurările statorice deschise,
generatorul funcţionând în gol. Schema de principiu, după axa longitudinală, este
reprezentată în figura 4.33.
Ecuaţiile diferenţiale care descriu procesul tranzitoriu în înfăşurările de
excitaţie şi de amortizare longitudinală sunt următoarele (mărimile sunt în unităţi
relative raportate la stator):
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

131
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
= + +
= + + +
0
1 1
1
1
1 1
d d
d
d
f
ad
f f f
d
ad
d
ad
f
f
i R
dt
di
X
dt
di
X
u i R
dt
di
X
dt
di
X
dt
di
X
(4.142)
care, sub formă operaţională, devin:
¦
¹
¦
´
¦
= + +
= + +
0 ) ( ) ( ) (
) ( ) ( ) (
1 1 1 1
1
p i R p i pX p i pX
p
u
p i R p i pX p i pX
d d d d f ad
f
f f d ad f f
(4.143)
Rezolvând sistemul (143) în raport cu i
f
(p) şi i
1d
(p), rezultă:
p
u
X p R pX R pX
R pX
p i
f
ad d d f f
d d
f
2 2
1 1
1 1
) )( (
) (
− + +
+
= (4.144)

f
ad d d f f
ad
d
u
X p R pX R pX
X
p i
2 2
1 1
1
) )( (
) (
− + +

= (4.145)


i
1d

i
d
=0
i
f

u
f

X
1d
R
1d
X
f

R
f
d

Fig. 4.33 Înfăşurările axei longitudinale a maşinii sincrone echivalente

Întroducând noţiunea de coeficient de dispersie al celor două circuite:
d f
ad
X X
X
1
2
0
1− = σ (4.146)
relaţiile (4.144) şi (4.145) devin:
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

132
p
u
R R R X R X p X X p
R pX
p i
f
d f d f f d d f
d d
f
1 1 1 1 0
2
1 1
) (
) (
+ + + σ
+
= (4.144’)
f
d f d f f d d f
ad
d
u
R R R X R X p X X p
X
p i
1 1 1 1 0
2
1
) (
) (
+ + + σ

= (4.145’)

Prelucrând ecuaţiile (4.144’) şi (4.145’), scoţând forţat produsul R
f
R
1d
de la
numitori şi rezistenţa R
1d
de la numărătorul ecuaţiei (4.144’) şi făcând notaţiile:
- X
f
/R
f
=T
f0
, constanta de timp a înfăşurării de excitaţie;
- X
1d
/R
1d
=T
1d0
, constanta de timp a înfăşurării de excitaţie,
se obţine:
f
f
d f d f
d
f
R
u
T T p T T p p
pT
p i
] 1 ) ( [
1
) (
0 1 0 0 1 0 0
2
0 1
+ + + σ
+
= (4.147)
d f
f
d f d f
ad
d
R R
u
T T p T T p
X
p i
1 0 1 0 0 1 0 0
2
1
1 ) (
) (
+ + + σ

= (148)
Originalele curenţilor se obţin aplicând teorema de dezvoltare a lui
Heaviside:




+

− =
− −
2 1
2 1
2 0 1
2 1
2 0
1 ) (
T
t
d T
t
f
f
f
f
e
T T
T T
e
T T
T T
R
u
t i (4.149)
) (
1
) (
2 1
2 1 1
1
T
t
T
t
d f
ad f
d
e e
T T R R
X u
t i
− −


− = (4.150)
unde constantele de timp sunt inversele rădăcinilor ecuaţiilor caracteristice:
1 ) (
0 1 0 0 1 0 0
2
+ + + σ
d f d f
T T p T T p (4.151)
rădăcini care au expresia:
0 1 0 0
0 1 0 0
2
0 1 0 0 1 0
2 , 1
2
4 ) ( ) (
d f
d f d f d f
T T
T T T T T T
p
σ
σ − + ± + −
=
Soluţiile p
1,2
pot fi puse sub forma:
) 1 (
2
) (
0 1 0 0
0 1 0
2 , 1
α
σ
+
− = m
d f
d f
T T
T T
p (4.152)
unde
2
0 1 0
0 1 0 0
) (
4
1
d f
d f
T T
T T
+
σ
− = α (4.153)
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

133
Întrucât
0 1 0 0
2
0 1 0
4 ) (
d f d f
T T T T σ > + rezultă că rădăcinile ecuaţiei
caracteristice sunt reale şi negative deci curenţii liberi corespunzători sunt
aperiodici amortizaţi.
Constantele de timp au expresia:
0 1 0
0 1 0 0
1
1
1
2 1
d f
d f
T T
T T
p
T
+
σ
α −
= − = (4.154)
0 1 0
0 1 0 0
2
2
1
2 1
d f
d f
T T
T T
p
T
+
σ
α +
= − = (4.155)
sau, înmulţind şi împărţind cu (1+α), respectiv (1-α) relaţiile (4.154), respectiv
(4.155) şi ţinând seama de (4.153) rezultă:
) (
2
1
0 1 0 1 d f
T T T +
α +
= (4.156)
) (
2
1
0 1 0 2 d f
T T T +
α −
= (4.157)
Din relaţiile (4.156) şi (4.157) se constată că T
1
> T
2,
diferenţa dintre ele
mărindu-se odată cu micşorarea coeficientului de dispersie. La limită, când σ
0
= 0,
T
1
= T
f0
+ T
1d0
şi T
2
= 0.
În continuare se analizează influenţa înfăşurării de amortizare asupra
variaţiei curentului de excitaţie. În acest scop se consideră cazurile extreme, când
înfăşurarea de amortizare are rezistenţa infinită, respectiv când este
supraconductoare (R
1d
= 0).
Pentru cazul când R
1d
= ∞, ceea ce corespunde practic absenţei sale, rezultă
T
1
=T
f0
şi T
2
=0, conform relaţiilor (4.156) şi (4.157). Ca urmare, curentul din
înfăşurarea de excitaţie, rel.4.149, devine:
) 1 (
0 f
T
t
f
f
f
e
R
u
i

− = (4.149’)
Se observă că relaţia (4.149’) este identică cu relaţia (4.138) ce corespunde
situaţiei funcţionării în gol a generatorului fără înfăşurări de amortizare.
Pentru cazul R
1d
= 0 rezultă T
1d0
= ∞, α = 1 ;i respectiv T
1
= ∞ şi T
2
=
σ
0
T
f0
. Ca urmare, curentul din înfăşurarea de excitaţie devine:
) 1 (
0 0 f
T
t
f
f
f
e
R
u
i
σ

− = (4.158)
În figura 4.34 s-a reprezentat curentul de excitaţie pentru cele două cazuri
extreme, relaţiile (4.149’) şi (4.158) şi cel real când R
1d
≠ 0 precum şi curentul din
înfăşurarea de amortizare, relaţia (4.150). Se constată că prezenţa înfăşurării de
amortizare conduce la mărirea vitezei de creştere a curentului de excitaţie. În ceea
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

134
ce priveşte fluxul principal al generatorului acesta este proporţional cu suma
curenţilor rotorici.

t
i
f

R
1d
=0
σ
0
T
f0
T
f0
u
f
/R
f

R
1d
≠ 0
R
1d
=∞
i
1d


Fig. 4.34 Înfluenţa înfăşurării de amortizare asupra curentului de excitaţie

Considerând relaţiile (4.149) şi (4.150) şi aproximând raportul X
ad
/R
1d

T
1d0
, rezultă:


+

− +
− = +
− −
2 1
2 1
2
2 1
2 0 1 0
0 1
1
T
t
T
t
d f
f
f
d f
e
T T
T
e
T T
T T T
R
u
i i (4.159)
Din relaţiile (4.156) şi (4.157) rezultă:
0 1 0 0 1 0 0 1 0 2 1
) (
2
1
) (
2
1
d f d f d f
T T T T T T T T + = +
α −
+ +
α +
= + (4.160)
iar relaţia (4.159) devine:


+

− = +
− −
2 1
2 1
2
2 1
1
0 1
1
T
t
T
t
f
f
d f
e
T T
T
e
T T
T
R
u
i i (4.161)
Al doilea termen din (4.161) are valoare mică şi se amortizează repede
astfel că prezenţa înfăşurării de amortizare încetineşte viteza de creştere a fluxului
generatorului deoarece T
1
> T
2
.
În cazul înfăşurărilor statorice cuplate pe o reactanţă exterioară, studierea
influenţei înfăşurării de amortizare este mai dificilă, sistemul de ecuaţii fiind mai
complicat, dar concluzia anterioară işi păstrează valabilitatea.

STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

135
4.1.4.5 Dezexcitarea rapidă
Dezexcitarea rapidă a generatorului sincron trebuie realizată astfel încât:
- timpul de anulare a câmpului magnetic să fie cât mai mic;
- supratensiunea la bornele circuitului de excitaţie să nu depăşească
valoarea admisă de clasa de izolaţie a acesteia.
Ca timp de anulare (stingere) a câmpului se consideră intervalul dintre
momentul decuplării excitaţiei şi momentul când tensiunea statorică nu mai
întreţine arcul la locul scurtcircuitului.
Supratensiunea admisibilă depinde de tensiunea de încercare a izolaţiei
înfăşurării de excitaţie.
Există diverse procedee de dezexcitare rapidă, unele cu caracter general,
aplicabile la orice tip de excitaţie, altele cu un caracter mai restrâns.

4.1.4.5.1 Dezexcitarea rapidă cu rezistenţă de descărcare
Dezexcitarea se realizează prin conectarea înfăşurării de excitaţie a
generatorului sincron pe o rezistenţă de stingere şi deconectarea sa de la sursa de
excitaţie, figura 4.35.
În cazul unui defect intern, protecţia prin relee a generatorului sincron
determină modificarea stării releului intermediar RI care îşi închide contactul său
normal deschis prin care se alimentează bobina contactorului K. Rezultatul este
închiderea contactului normal închis K1 şi deschiderea contactului normal închis
K2. Excitaţia generatorului este deconectată de la sursă.
k1 k2
G
E
x
R
s
Sursa de excitaţie
+
RI

Fig. 4.35 Dezexcitarea rapidă cu rezistenţă de descărcare

După deconectare, curentul de excitaţie scade exponenţial. În absenţa
înfăşurărilor de amortizare, expresia acestuia este de forma:
st
T
t
f f
e I i

=
0
(4.162)
unde I
f0
este curentul de excitaţie anterior deconectării iar T
st
constanta de timp a
procesului tranzitoriu de stingere a câmpului magnetic. Dacă statorul este în gol,
constanta de timp are expresia:
CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

136
s f
f
f
s f
f
st
R R
R
T
R R
X
T
+
=
+
=
0
(4.163)
Pentru ca arcul electric la locul defectului să se stingă trebuie ca tensiunea
indusă să scadă sub o anumită valoare. Curentul de excitaţie care determină această
tensiune este:
st
st
T
t
f fst
e I i

=
0

iar timpul de stingere rezultă
fst
f
st st
i
I
T t
0
ln = (4.164)
Deoarece curenţii I
f0
şi i
fst
sunt nişte constante pentru un generator dat,
rezultă că timpul de stingere depinde direct de constanta de timp. Ca urmare,
reducerea timpului de stingere se realizează prin mărirea rezistenţei de stingere.
Acest procedeu este, însă, în contradicţie cu a doua condiţie pe care trebuie să o
îndeplinească sistemul de dezexcitare rapidă: limitarea supratensiunilor la bornele
înfăşurării de excitaţie.
Pentru schema din figura 4.35, tensiunea la bornele excitaţiei, imediat după
deconectare, are expresia:
f
s
f
f
s
f f s f f
R
R
U
R
R
R I R I U = = =
0 0 0
(4.165)
unde U
f
este tensiunea la bornele excitaţiei anterioară deconectării (în regim
normal). Din relaţia (4.165) rezultă că, imediat după deconectare, tensiunea de
excitaţie creşte de R
s
/R
f
ori, deci este direct proproţională cu rezistenţa de stingere.
Ţinând seama şi de expresia timpului de stingere (4.164), în practică se
alege o valoare intermediară a rezistenţei de stingere care să satisfacă ambele
condiţii; această valoare este de (3÷5)R
f
.
Prezenţa înfăşurării de amortizare are, în general, efecte negative în sensul
că măreşte constanta de timp de stingere deci şi timpul de stingere. Întrucât această
înfăşurare preia o parte din energia câmpului magnetic din generator, sunt înlesnite
condiţiile de lucru ale instalaţiei de dezexcitare.

4.1.4.5.2 Dezexcitarea rapidă prin tensiune constantă la bornele
înfăşurării de excitaţie
Dezexcitarea rapidă cu rezistenţă de stingere are dezavantajul că viteza de
micşorare a curentului se reduce la sfârşitul procesului de stingere. Metoda de
dezexcitare prin tensiune constantă înlătură acest neajuns, asigurând o variaţie
liniară a curentului de excitaţie şi, corespunzător, reducerea timpului de stingere.
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

137
Ecuaţia diferenţială a procesului tranzitoriu din înfăşurarea de excitaţie este
de forma:
0 ) ( = + +
f f s
f
f
i R R
dt
di
X (4.166)
Dacă se neglijează rezistenţa înfăşurării de excitaţie şi se notează produsul
R
s
i
f
=u
f0
ca fiind tensiunea la bornele înfăşurării de excitaţie, presupusă constantă,
rezultă:
0
0
= +
f
f
f
u
dt
di
X (4.167)

Integrarea ecuaţiei (4.167) se poate face uşor, rezultând:
∫ ∫
− = − =
f
f
i
I
t
f
f
f
f
f
f
dt
X
u
di dt
X
u
di
0
0
0 0

de unde
t
X
u
I i
f
f
f f
0
0
− = (4.168)

Considerând, pentru simplificare, că stingerea arcului are loc în cazul în
care curentul se anulează, timpul de stingere devine:
0
0
f
f
f st
u
X
I t = sau
st
s
f
s f
f
f st
T
R
X
R I
X
I t ≈ = =
0
0
(4.169)
Dacă se compară relaţia a doua (4.169) cu (4.164) se constată că în cazul
menţinerii tensiunii constante, timpul de stingere se reduce de ln(I
f0
/i
fst
) ori.
În figura 4.36 este prezentată comparativ variaţia curentului de excitaţie în
cele două cazuri, conform relaţiilor (4.162), curba 1, şi (4.168), dreapta 2. De
asemenea, se reprezintă şi variaţia tensiunii la bornele înfăşurării de excitaţie.
Menţinerea tensiunii la bornele înfăşurării de excitaţie la o valoare
constantă se poate realiza folosind o proprietate a arcului electric scurt de a-şi
menţine tensiunea constantă la borne când curentul variază în limite largi.
În figura 4.37 este prezentată schema de dezexcitare rapidă cu păstrarea
constantă a tensiunii. Funcţionarea schemei este următoarea: se închide contactul
K2 care scurtcircuitează înfăşurarea de excitaţie prin rezistenţa de limitare r.

CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

138
1

t
st
T
st
u,i
u
f0
t
I
fst

I
f0
u
f
i
f
u
f
1

2

2


Fig. 4.36 Regimul tranzitoriu în cazul dezexcitării rapide cu tensiune de excitaţie constantă


R
r
k1
k2
G
E
x
Sursa de excitaţie
P

Fig. 4.37 Schema de dezexcitare rapidă folosind proprietatea arcului electric scurt

Se deschide contactul K1 care deconectează excitaţia de la sursa şi apoi
K2. Ca urmare a a deschiderii contactului K2, între bornele sale apare un arc
electric care, prin suflaj magnetic, este îndreptat spre plăcile P care-l divizează în
mai multe arcuri scurte. Tensiunea la bornele excitaţiei devine egală cu suma
tensiunilor celor n arcuri scurte şi se păstrează, practic, constantă în timpul
micşorării curentului de excitaţie. Când curentul de excitaţie se micşorează mult,
arcurile încep să se stingă dar nu simultan. Pentru a evita reaprinderile sau
supratensiunile, plăcile P sunt conectate la prizele unei rezistenţe R de egalizare, de
valoare mare.
STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

139
4.1.4.5.3 Dezexcitarea rapidă prin inversarea polarităţii tensiunii
de excitaţie
Prin inversarea tensiunii de excitaţie se obţine o reducere rapidă a
curentului de excitaţie dar, dacă nu se întrerupe circuitul de excitaţie în momentul
trecerii prin zero a curentului, acesta poate creşte în sens invers.
În figura 4.38 se prezintă schema de inversare a tensiunii de excitaţie.


R2
2k2
2k1
1k2
1k1
G
E
x


Sursa de
excitaţie
R1

Fig. 4.38 Schema de dezexcitare rapidă prin inversarea polarităţii tensiunii de excitaţie

Funcţionarea este următoarea: se deschid mai întâi contactele 1K1, 1K2,
excitaţia rămânând conectată la sursă prin rezistenţele R1 şi R2. Pentru a evita
supratensiunile, se închid apoi contactele 2K1 şi 2K2 prin care se inversează
polaritatea. Este necesară respectarea acestei ordini pentru a evita scurtcircuitarea
sistemului de excitaţie.

STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

Diagrama din figura 4.1 redă procedura şi etapele pentru determinarea curenţilor de scurtcircuit şi parametrii rezultanţi corespunzători diverselor protecţii. În scopul corectei selectări şi reglări a dispozitivelor de protecţie se folosesc şi graficele din figurile 4.2, 4.3 şi 4.4. În principiu, trebuie calculate două valori ale curentului de defect: - curentul maxim de scurtcircuit, folosit pentru a determina: • capacitatea de rupere a întrerupătoarelor; • capacitatea de conectare a întrerupătoarelor; • stabilitatea electrodinamică a componentelor de reţea şi a echipamentelor de comutare. Curentul maxim de scurtcircuit corespunde unui defect în imediata apropiere a bornelor din aval ale dispozitivului de protecţie. Acesta trebuie calculat exact, cu un coeficient de siguranţă. - curentul minim de scurtcircuit, esenţial pentru selectarea caracteristicii timp-curent pentru întrerupătoare şi siguranţe, în particular când: • conductoarele sunt lungi şi/sau impedanţa sursei este relativ mare; • protecţia vieţii depinde de funcţionarea întrerupătorului sau a siguranţei fuzibile Important este că valoarea minimă a curentului de scurtcircuit corespunde la un defect la capătul îndepărtat al liniei protejate, în general pentru un scurtcircuit fază-pământ la JT şi fază-fază la MT (neutru izolat) în cele mai severe condiţii de exploatare (defect la capătul liniei şi nu în aval faţă de protecţie, un transformator sub tensiune în cazul existenţei a două unităţi, etc.).
t
θ1 > θ2

5s

I2t = k2A2

Iadm1< Iadm2

I

Fig. 4.2 Caracteristica I2t a unui conductor, în funcţie de temperatura mediului ambiant şi curentul maxim admisibil 71

CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

t
Curentul de calcul

Caracteristica I2t a cablului Caracteristica timpcurent a întrerupătorului

Suprasarcina tranzitorie

Is Ir Iadm

Isc ICR

I

Fig. 4.3 Protecţia unui circuit folosind un întrerupător

O altă observaţie importantă este aceea că, indiferent de tipul scurtcircuitului (curent minim sau maxim) şi în orice situaţie, dispozitivul de protecţie trebuie să deconecteze defectul în interiorul unui interval td, care să protejeze din punct de vedere al solicitărilor termice, conductorul protejat:

∫i
t

2

dt ≤ k 2 A 2 (fig. 4.2, 4.3 şi 4.4)
Caracteristica I2t a cablului

Caracteristica timpcurent a siguranţei Suprasarcina tranzitorie

Is Ir Iadm

I

Fig. 4.4 Protecţia unui circuit folosind siguranţe

72

locul din instalaţie unde s-a produs ca şi de puterea de scurtcircuit a sursei. prezenţa arcului electric. Efectele scurtcircuitelor Efectele sunt variabile depinzând de tipul şi durata scurtcircuitului. • topirea conductoarelor.1. forţe electrodinamice rezultând în • deformarea barelor. . • creşterea excesivă a temperaturii prin efect Joule cu riscul deteriorării izolaţiei.fază-fază. în scurtcircuite trifazate. etc. Cele trei tipuri de scurtcircuite sunt prezentate în figura 4. Efectele includ: .trifazate.5. .fază-pământ. Scurtcircuitele pot fi: . determinând: • deteriorarea izolaţiei. adesea.1 Principalele tipuri de scurtcircuite În instalaţiile electrice pot să apară mai multe tipuri de defecte.cauza. . stabilizat).localizarea (interiorul sau exteriorul unei maşini sau tablou electric).STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT unde A este secţiunea transversală a conductorului iar k este o constantă calculată pe baza diferiţilor factori de corecţie ce ţin de pozarea conductoarelor. circa 80%. . numărul circuitelor paralele.la locul defectului. contactul accidental a două conductoare via un alt corp conductor). Principalele caracteristici ale acestora sunt legate de: . numai 5%. • incendii şi afectarea vieţii . circa 15%.aspecte mecanice (ruperea unui conductor.deteriorarea izolaţiei datorită efectelor termice. . . 4. .durată (autolichidare. umidităţii sau mediului coroziv.supratensiuni interne sau atmosferice. acestea degenerează. regimul tranzitoriu.pe circuitul defect. • deconectarea cablurilor.pe alte circuite din reţea sau de lângă reţeaua considerată: 73 . .

de putere constantă.a. durată care poate fi de la câteva milisecunde la câteva sute de milisecunde. deconectarea unei părţi a reţelei. instabilitate dinamică şi/sau pierderea sincronismului maşinilor electrice. FN .bifazat fără punere la pământ. mărimea acesteia depinzând de modul de proiectare şi de selectivitatea dispozitivelor de protecţie.monofazat 4. o impedanţă de scurtcircuit care reprezintă impedanţa echivalentă a 74 .2 Determinarea curentului de scurtcircuit O reţea maximum simplificată include o sursă de c.1.bifazat cu punere la pământ.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică • • • • goluri de tensiune pe durata necesară izolării defectului. un întrerupător. 2) 3F . perturbaţii ale circuitelor de control şi monitorizare. etc.trifazat fără punere la pământ. 3) 2FN . 4. a b c `a b c 1) 2) a b c a b c 3) a b c 4) 5) Fig.5 Diferite tipuri de scurtcircuite: 1) 3FN -trifazat cu punere la pământ . 4) 2F .

fizică. când întrerupătorul este închis. R X A Zsc e B Zs Fig. dar înseamnă că impedanţele generatorului sunt mai mici decât impedanţa de legătură dintre generator şi locul defectului. 4. 4.2.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT reţelei din amonte faţă de întrerupător şi o impedanţă de sarcină Zs.3.6 Schema simplificată a reţelei Curentul Isc se dezvoltă în condiţii de regim tranzitoriu. Într-o reţea reală. În fig. depinzând de distanţa dintre locul defectului şi sursă. Distanţa nu este. în mod normal. impedanţa neglijabilă dintre aceste două puncte determină un curent de defect de valoare mare Isc limitat numai de impedanţa Zsc. în mod necesar. rg = 0) şi. Raportul este virtual egal cu cosϕsc pentru valori mici: R +X2 Totuşi. influenţa impedanţei generatorului sincron asupra curentului de scurtcircuit este nulă (xg = 0.1 Cazul defectului îndepărtat faţă de generator (sursă de putere infinită) Dacă se consideră că sursa are o putere infinită. depinzând de reactanţa X şi de rezistenţa R care determină impedanţa Zsc: Z sc = R 2 + X 2 În reţelele de distribuţie. impedanţa sursei este formată din combinarea tuturor impedanţelor elementelor reţelei din amonte incluzând toate nivelele de tensiune.1 şi 0. curentul care apare are valoarea proiectată. studiul fenomenului se simplifică mult. 75 cos ϕ sc = R 2 .6. ca urmare.6. mult mai mare decât rezistenţa R iar raportul R/X are valori între 0.1. de regim normal. reactanţa X=Lω este. condiţiile regimului tranzitoriu care prevalează în evoluţia curentului de scurtcircuit diferă. conform figurii 4. Dacă se produce un scurtcircuit între punctele A şi B. 4.

ca în fig. de la sursă la locul defectului. 4.1).1) După apariţia defectului. conform ecuaţiilor (4. 4. Valorile tensiunilor sunt descrise de ecuaţiile următoare: 76 .8 este reprezentată schema monofilară echivalentă. În figura 4. în care α este faza iniţială a tensiunii iar ϕ. tensiunile şi curenţii formau sisteme simetrice.8 Schema simplificată monofilară a circuitului trifazat scurtcircuitat alimentat de la sursa de putere infinită  ea = U m sin(ωt + α)  2π  eb = U m sin(ωt + α − ) 3  4π  ec = U m sin(ωt + α − 3 )   i a = I m sin(ωt + α)  2π  ib = I m sin(ωt + α − ) 3  4π  ic = I m sin(ωt + α − 3 )  (4. se poate considera această situaţie în cazul în care impedanţa sursei este sub 10% din cea totală.7. Înaintea producerii scurtcircuitului. defazajul între curent şi tensiune înaintea producerii defectului. Rk E Rk Rk L L L M R’ R’ L’ L’ L’ M M R’ K Fig. Se consideră un circuit trifazat simetric cu punctul k drept loc al defectului. impedanţa circuitului se micşorează cu R’ şi L’.7 Schema simplificată a circuitului trifazat scurtcircuitat rg=0 xg=0 Sg=? E=U=ct. Rk Lk K R’ L’ Fig.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică Din punct de vedere practic. 4.

pentru faza a: i k = I pm sin(ωt + α − ϕ k ) + Ce unde: Ipm.7) 77 . se poate scrie că (4. Analizând expresia (4. dacă se notează Lk = L-M valoarea inductivităţii rezultante pe fază. constanta de timp a circuitului scurtcircuitat. la t = 0. a cărei valoare iniţială este chiar constanta de integrare C (ia0 = C).5) i a 0 = i ka 0 = i pa 0 + i aa 0  ib 0 = i kb 0 = i pb 0 + i ab 0  ic 0 = i kc 0 = i pc 0 + i ac 0 Rezultă. amortizată exponenţial cu constanta Ta. valoarea maximă a curentului periodic de scurtcircuit. Determinarea constantei C se face considerând faptul că.4) este. C. φk = arctg(ωLk/Rk)=arctg(Xk/Rk). sinusoidală. (4. pentru faza a C = i aa 0 = i a 0 − i pa 0 Similar. pentru orice fază: di u k = R k i k + Lk k (4.5) a curentului de scurtcircuit rezultă că ip este o componentă periodică.2) u b = Rk ib + M dt dt dt  di a di di  + M b + Lk c u c = Rk ic + M dt dt dt  Circuitul trifazat fiind simetric şi funcţionând echilibrat. de frecvenţă fundamentală iar ia o componentă aperiodică.3) i a + ib + i c = 0 şi.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT di a dib dic  u a = Rk i a + Lk dt + M dt + M dt  di a di di  + Lk b + M c (4. se poate scrie generic. Ta = Lk/Rk = Xk/(ωRk).4) dt Soluţia ecuaţiei (4.6) (4. Acest lucru este fizic imposibil astfel că la t = 0 curentul de scurtcircuit este egal cu cel din regim normal: − t Ta = i p + ia (4. curentul nu se poate modifica brusc deoarece ar rezulta o tensiune indusă ( u L = L(di / dt ) infinită. pentru fazele b şi c. constanta de integrare care se obţine din condiţiile iniţiale ale producerii scurtcircuitului.

astfel că defazajul între componenta periodică şi tensiune este φk ≈ π/2 ceea ce înseamnă că tensiunea este defazată înainte cu π/2 faţă de componenta periodică a curentului de scurtcircuit.8) Pe celelalte faze fenomenul este identic dar defazat în timp cu 2π/3: t  2π 2π 2π − i kb = I pm sin(ωt + α − ϕ k − ) + [ I m sin(α − ϕ − ) − I pm sin(α − ϕ k − )]e Ta  3 3 3  t  4π 4π 4π − Ta i kc = I pm sin(ωt + α − ϕ k − ) + [ I m sin(α − ϕ − ) − I pm sin(α − ϕ k − )]e 3 3 3  (4. între sursă şi locul defectului.9) Rezultă că.9 redă cele două componente şi curentul total de scurtcircuit.7) şi se obţine: i ka = I pm sin(ωt + α − ϕ k ) + [ I m sin(α − ϕ) − I pm sin(α − ϕ k )]e − t Ta (4. 4. datorită micşorării impedanţei circuitului. dată de relaţia (4.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică Se înlocuieşte. 4.8). Figura 4.9 Componentele curentului de scurtcircuit trifazat simetric 78 . în momentul apariţiei scurtcircuitului în punctul k (fig. rezistenţa circuitului scurtcircuitat. curentul creşte foarte mult şi poate fi considerat ca fiind format din două componente: una periodică sinusoidală (ip) şi una aperiodică (ia) denumită şi componenta continuă. se poate neglija în raport cu reactanţa. 150 100 50 I ip ia ik=ip+ia t 0 -50 -100 -150 Fig. Din punct de vedere practic dar şi ca ipoteză de bază în cele ce urmează. în expresia generală a curentului de scurtcircuit. valoarea determinată pentru C.

1) sin(α − ϕ) = 0 − t Ta = −I m e cos(α − ϕ) = 0 Din ultimele două ecuaţii ale sistemului (4. ϕ = 0 .8) şi sistemul de ecuaţii format din derivatele parţiale ale curentului în raport cu variabilele t. Introducând condiţiile α = 0 . α. dar − Xk = tg (−ϕ k ) Rk deci α = 0 .1. I m = 0 şi ϕ k = sistemului (4. anterior defectului.11) în primele două ecuaţii ale sistemului (4.12): X 1 ω = − tg (α − ϕ k ) ⇒ tg (α − ϕ k ) = −ωTa = − k Ta Rk (4. termen cu termen.2.10).11) Introducând condiţiile (4. Deoarece α − ϕ = 0 .12)  t  −  I pm cos(ωt + α − ϕ k ) = I pm cos(α − ϕ k )e Ta  şi se obţine. rezultă: π I pm cos(ωt − ) = 0 2 π în cea de a doua ecuaţie a 2 79 .10).1 Valorile extreme ale curenţilor de scurtcircuit în cazul în care. Im şi φ:  ∂i  ka  ∂t   ∂i ka  ∂α    ∂i ka  ∂I  m   ∂i ka  ∂ϕ  − 1 = ωI pm cos(ωt + α − ϕ k ) − [ I m sin(α − ϕ) − I pm sin(α − ϕ k )]e Ta = 0 Ta t = I pm cos(ωt + α − ϕ k ) + [ I m cos(α − ϕ) − I pm cos(α − ϕ k )]e =e − t Ta − t Ta =0 (4.1. rezultă că ϕ = 0.8) rezultă sin(α − ϕ) = 0 ⇒ α − ϕ − 0  t  − Ta − I m e = 0 ⇒ Im = 0  rezultă: t  − 1 Ta ωI pm cos(ωt + α − ϕ k ) = − I pm sin(α − ϕ k )e  Ta (4. circuitul funcţiona în gol (Im = 0) În scopul determinării valorilor extreme se foloseşte ecuaţia (4.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT 4. făcând raportul. al celor două ecuaţii din (4.

se poate observa că aceasta poate să apară în două situaţii: . se poate scrie că: I m sin(α − ϕ) = − I pm cos α Egalitatea (4.01 − ) + [0 − I pm sin(− )]e Ta (4. rezultă că Ta = k = ∞ .la momentul t = 0 dacă ia0 = 0 ceea ce înseamnă I m sin(α − ϕ) = I pm sin(α − ϕ k ) Dacă se ţine cont de ipoteza anterioară conform căreia ϕ k = scurtcircuitat este pur inductiv). I m = 0 şi t = 0. conduc la: π π − i ka = I pm sin(2πf 0.8).după un timp relativ mare după momentul producerii defectului ( t → ∞ ). introduse în expresia curentului de scurtcircuit dată de (8).16) are loc în două cazuri: 80 t π (circuitul 2 (4.01s π cos(ωt − ) = 0 2 ceea ce înseamnă că Condiţiile (4. 2 Rk se obţine π π i ka = I pm sin( ) − I pm sin(− ) = 2 I pm 2 2 În final rezultă că valoarea maximă a curentului de scurtcircuit este (4. .13). caz în care există numai componenta periodică de amplitudine Ipm.16) . curentul de scurtcircuit maxim se obţine în 2π condiţii similare. I m = 0 şi t = 0.01s dar pentru α − = 0 şi respectiv 3 4π α− = 0.14) 2 2 Dacă se ţine cont şi de faptul că Rk = 0 ca urmare a faptului că s-a L π considerat circuitul scurtcircuitat pur inductiv ( ϕ k = ). 3 Pentru determinarea valorii minime a curenţilor de scurtcircuit. ϕ = 0 . examinând relaţia (4. 2 2 Prin urmare.01s pentru f = 50 Hz. b şi c.15) i ka max = 2 I pm Pe celelalte două faze.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică Deoarece ωt − I pm ≠ 0 rezultă π π = deci t = 0.13) α = 0 . ϕ = 0 . curentul de scurtcircuit are valoarea maximă în condiţiile (4.

Derivatele parţiale menţionate sunt: t  ∂i − 1  ka = ωI pm cos(ωt + α − ϕ k ) − [ I m sin(α − ϕ) − I pm sin(α − ϕ k )]e Ta = 0 Ta  ∂t  t −  ∂i ka (4.2 Valorile extreme ale curenţilor de scurtcircuit în cazul în care.8). valoarea minimă a curentului de scurtcircuit se atinge dacă la momentul t = 0 curentul este nul iar tensiunea are valoarea maximă: π u a = U m sin(± ) .2. sunt următoarele: t  − Ta i ka = I pm sin(ωt + α − ϕ k ) − I pm sin(α − ϕ k )e  t  2π 2π − Ta  i kb = I pm sin(ωt + α − ϕ k − ) − I pm sin(α − ϕ k − )e 3 3  t  − i kb = I pm sin(ωt + α − ϕ k − 4π ) − I pm sin(α − ϕ k − 4π )e Ta  3 3  (4. condiţiile pentru apariţia valorii maxime curentului de defect rezultă din condiţiile ∂i ka ∂i ka ∂i ka = 0.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT I m = 0  a)  π cos α = 0 ⇒ α = ± 2  sin(α − ϕ) = 0 ⇒ α − ϕ = 0 ⇒ α = ϕ  b)  π π cos α = 0 ⇒ α = ± 2 ⇒ α = ϕ = ± 2  În concluzie.18) = I pm cos(ωt + α − ϕ k ) + [ I m cos(α − ϕ) − I pm cos(α − ϕ k )]e Ta = 0   ∂α t  ∂i −  ka = − I m e Ta cos(α − ϕ) = 0  ∂ϕ  81 . circuitul funcţiona în sarcină (Im ≠ 0) Dacă anterior producerii scurtcircuitului curentul de sarcină era diferit de zero. în cazul în care circuitul funcţiona anterior în gol (Im = 0). anterior defectului.1.17) 4. 2 Expresiile curenţilor de scurtcircuit pe cele trei faze. =0 ∂t ∂α ∂ϕ în care ika este dat de (4.1. = 0.

. 2 permit stabilirea condiţiilor şi a situaţiilor care conduc la obţinerea valorilor extreme.18) Din ultima ecuaţie rezultă cos(α − ϕ) = 0 ⇒ α − ϕ = ± rezultă: t  − 1 Ta ωI pm cos(ωt + α − ϕ k ) = [± I m − I pm sin(α − ϕ k )]e  Ta  t  −  I pm cos(ωt + α − ϕ k ) = I pm cos(α − ϕ k )e Ta  Făcând raportul celor două ecuaţii. Rezultatele sunt următoarele: Rezultatele şi condiţiile menţionate până aici. Introducând aceste două condiţii în cea de a doua 2 derivată parţială a sistemului (4. Setul de valori date de (4. termen cu termen. se obţine π π π I pm cos(ωt − ) = 0 ⇒ ωt − = 2 2 2 ⇒ ωt = π ⇒ t = 0. se obţin π pentru α = kπ şi α − ϕ = ...CENTRALE ELECTRICE – partea electrică π . α = κπ.01s (4.8). se obţine: ωTa I pm cos(α − ϕ k ) = [± I m − I pm sin(α − ϕ k )] (4.23) − t Ta =0 (4. pe rând în expresia curentului de scurtcircuit dată de (4. 2 Înlocuind valoarea obţinută în primele două ecuaţii din sistemul (4.18) se obţine: I pm cos(ωt + α − ϕ k ) + [ I m cos(α − ϕ) − I pm cos(α − ϕ k )]e Pentru prima perioadă (k = 0).21) = ∞ ⇒ sin α = 0 ⇒ α = kπ.24) la care se adaugă condiţia Rk = 0 (Ta = ∞) se vor înlocui. Acestea sunt date de relaţiile (4.3.24).20) π şi rezultă 2 (4.22) π .n Valorile extreme ale curentului de scurtcircuit.2. k = 1.19) ± I m − I pm sin(α − ϕ k ) I pm cos(α − ϕ k ) Conform ipotezei iniţiale ϕ k = ± I m + I pm cos α I pm sin α = ωTa = ω Lk X k = Rk Rk (4. α − ϕ = ± 82 . în cazul Im ≠ 0.

Ta = ∞ : 2 2 (4. t = 0. t = 0. Ta = ∞ 2 2 (4.27) π π π − i ka = I pm sin(π + π − ) + [ I m sin(π − ) − I pm sin(π − )]e Ta 2 2 2 Rezultă i ka = − I pm + I m − I pm = −2 I pm + I m (4.01s 2 π b) α = 0. ϕ k = . ϕ = . Ta = ∞ 2 2 t t (4.24) π π π − i ka = I pm sin( π + 0 − ) + [ I m sin(0 + ) − I pm sin(0 − )]e Ta 2 2 2 Rezultă i ka = I pm + I m + I pm = 2 I pm + I m Cazul b) α = 0. t = 0. ϕ k = . t = 0.25) π π π − i ka = I pm sin( π − 0 − ) + [ I m sin(0 − ) − I pm sin(0 − )]e Ta 2 2 2 Rezultă i ka = I pm − I m + I pm = 2 I pm − I m π π Cazul c) α = π.01s. ϕ k = . Rk = 0.01s.01s 2 π d ) α = π. ϕ k = . t = 0.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT π a ) α = 0. t = 0.01s 2 π c) α = π.28) 83 .01s.01s 2 π π Cazul a) α = 0. ϕ = − . Rk = 0. Rk = 0. Ta = ∞ 2 2 t t (4. ϕ = − . ϕ = − . ϕ = − .26) π π π − i ka = I pm sin(π − π − ) + [ I m sin( π + ) − I pm sin(π − )]e Ta 2 2 2 Rezultă i ka = − I pm − I m − I pm = −2 I pm − I m Cazul d) α = π. Rk = 0. t = 0. ϕ = . t = 0.01s. ϕ = π π . ϕ = π π .

Diagrama fazorială a curenţilor şi tensiunilor la momentul t = 0 al producerii defectului. 84 . 4.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică t c Uc Ic c’ Ua Iac Ipc ω Ipb b φ α φk Ia Iab a’ Ib b’ Iaa a Ub Ipa Fig.10 pe baza relaţiilor (4.10 Diagrama fazorială a curenţilor şi tensiunilor la momentul t = 0 Curentul maxim este 2 I pm + I m şi apare în cazul în care sarcina anterioară producerii scurtcircuitului avea un caracter capacitiv ( ϕ = − π ). de exemplu pentru situaţia comutării bateriilor de condensatoare conectate în instalaţii de medie sau joasă tensiune pentru compensarea factorului de putere. pentru cazul sursei de putere infinită.11.2. 4. Evoluţia în timp a tensiunilor şi curenţilor. este prezentată în figura 4. Diagrama fazorială.1) şi (4.3 Variaţia în timp a curentului de scurtcircuit. aspect 2 util din punct de vedere practic.1. Valorile instantanee se obţin făcând proiecţia fazorilor pe axa timpului. în regim normal şi de scurtcircuit. este reprezentată în figura 4.1.8).

Componenta aperiodică se amortizează exponenţial cu constanta de timp Ta. Curentul de scurtcircuit total se obţine prin sumarea grafică a celor două 85 . 4.11 Evoluţia în timp a fenomenului de scurtcircuit trifazat simetric pe cele trei faze în cazul sursei de putere infinită (sau al defectului îndepărtat de sursă) Componenta periodică a curentului de scurtcircuit (ip) are amplitudinea constantă deoarece s-a considerat tensiunea constantă ca urmare a faptului că sursa este de putere infinită iar căderea de tensiune pe impedanţa internă a acesteia este nulă.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT Faza a ua Işoca iaa0 Ta ika iaa t ia ipa Faza b ib iab0 ipb ub t iab ikb işocb Faza c uc ic iac0 ipc t iac ikc Regim tranzitoriu Regim stabilizat de scurtcircuit işocc Regim normal Fig.

Se poate observa că valoarea maximă a curentului de scurtcircuit apare în prima perioadă şi este cu atât mai mare cu cât curentul aperiodic iniţial este mai mare. circuitul se va găsi.α = ϕ = π/2.12 Reprezentarea grafică a situaţiei α = ϕ = π/2 care determină valoarea minimă a curentului de scurtcircuit şi lipsa componentei aperiodice . caz care conduce la o asimetrie extremă a curentului de defect aşa cum rezultă din figura 4. în care nu apare componentă aperiodică iar curentul este acelaşi pe durata regimului tranzitoriu şi a regimului stabilizat. cazuri descrise analitic anterior în paragraful 4. După acest moment. faza iniţială a tensiunii este nulă.2.1. cuprins între t = 0 şi momentul în care s-a amortizat componenta aperiodică. Pentru situaţia în care curentul de sarcină anterior defectului era nul sau poate fi neglijat.α = 0. I pm = 2 I p Fig. la defazajul între curent şi tensiune înaintea producerii defectului (φ) şi la relaţia dintre aceste două mărimi care intervin în calcul.1.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică componente. Regimul de funcţionare al circuitului.1.2. în regim permanent (stabilizat) de scurtcircuit când există numai componentă periodică a cărei valoare efectivă se notează cu I∞. se numeşte regim tranzitoriu de scurtcircuit.2.12. Valoarea maximă a curentului de scurtcircuit se numeşte curent de şoc. Constanta de timp Ta se determină grafic cu ajutorul subtangentei în origine la componenta aperiodică. Practic. se pot defini două cazuri extreme: . decât până în momentul declanşării întrerupătorului care protejează zona respectivă. 4. regimul de scurtcircuit nu durează.13.4 Cazuri particulare Cazurile particulare se referă la momentul apariţiei scurtcircuitului în raport cu faza tensiunii (α).1. conform figurii 4. 86 . teoretic. în instalaţiile reale. 4.

STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

4.1.2.1.5 Constanta de timp Pentru calculul componentei aperiodice a curentului de scurtcircuit este necesară cunoaşterea constantei de timp a circuitului. În cazul circuitelor simple, neramificate, care conţin rezistenţe şi inductanţe legate în serie, componenta aperiodică se calculează uşor cu relaţia ia = ia 0 e
− t Ta

(4.29)

unde: iao este valoarea iniţială şi care se determină din condiţiile iniţiale; Ta este constanta de timp a circuitului calculată cu relaţia

ia
i soc

Fig. 4.13 Reprezentarea grafică a situaţiei α = 0 care determină valoarea maximă a curentului de scurtcircuit

Ta =

∑L
i =1 n i =1

n

ki

∑R

ki

în care Lki şi Rki reprezintă inductanţa şi respectiv rezistenţa elementului i al circuitului scurtcircuitat. În cazul circuitelor multiradiale, în stea, componenta aperiodică la locul scurtcircuitului este egală cu suma componentelor aperiodice ale curenţilor din fiecare ramură:

ia =

∑i
j =1

n


a0 j e

t Taj

(4.30)

unde: iaoj este componenta aperiodică iniţială a curentului de scurtcircuit din ramura j iar Taj este constanta de timp a ramurii j.
87

CENTRALE ELECTRICE – partea electrică

În cazul circuitelor complexe, ramificate, componenta aperiodică într-o ramură se poate determina folosind calculul operaţional:
ia =

∑i
j =1

n

a0 j e

pj

t Taj

(4.31)

unde iaoj este valoarea iniţială a curentului aperiodic parţial iar pj (j = 1, 2, 3,..., n) sunt rădăcinile ecuaţiei caracteristice Z(p) = 0 a circuitului. Dacă ramurile circuitului nu conţin capacităţi, valorile pj sunt reale şi negative. Taj reprezintă constantele de timp ale curenţilor aperiodici parţiali. Determinarea componentei aperiodice în modul prezentat implică un volum mare de calcule, gradul ecuaţiei caracteristice mărindu-se cu câte un ordin pentru fiecare ramură R, L în paralel. În calculele practice se foloseşte o relaţie aproximativă care nu conduce la erori mari:
i a = i ao e

t Tae

(4.32)

unde ia0 este valoarea iniţială ce se determină din condiţiile iniţiale ale ramurii respective iar Tae este constanta de timp echivalentă a circuitului ce se calculează cu relaţia L Tae = ke Rke în care Lke este inductanţa echivalentă a schemei calculată considerând toate rezistenţele sunt nule iar Rke este rezistenţa echivalentă a schemei calculată considerând toate reactanţele sunt nule.
4.1.2.1.6 Coeficientul de şoc Curentul total de scurtcircuit va avea valoarea maximă în prima semiperioadă, valoare numită curent de şoc şi care se defineşte astfel: i (4.33) k soc = soc I pm

Coeficientul kşoc indică influenţa componentei aperiodice, denumită şi componentă de curent continuu, asupra curentului de şoc. Dacă se consideră cazul practic cel mai nefavorabil care, aşa cum a fost demonstrat anterior în situaţia în care curentul de sarcină anterior producerii π defectului Im = 0, este caracterizat prin condiţiile α = 0, ϕ = 0 în ipoteza ϕ k = , 2 curentul de şoc apare la sfârşitul primei semiperioade, la t = 0.01s:

88

STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT

i k max = i soc = i p ( t =0.01s ) = i p ( t =0.01s ) + i a (t =0.01s ) π − π i soc = I pm sin( π + 0 − ) + [sin(0 − 0) − I pm sin(0 − )]e 2 2 i soc = I pm + I pm e i soc = 2 I p (1 + e
− − 0.01 Ta 0.o 01 Ta

0.o 01 Ta

)

unde Ip este valoarea efectivă a componentei aperiodice a curentului de scurtcircuit. Rezultă k soc deci i soc = 2 I p k soc
t Ta

− i = soc = 1 + e Ta I pm

0.01

(4.34)

se numeşte coeficient de amortizare a componentei Termenul e aperiodice a curentului de scurtcircuit. Se pot considera cazurile extreme: a) Circuite pur inductive cu Rk ≈ 0, Ta → ∞ iar kşoc = 2. Componenta aperiodică este teoretic neamortizată. Practic, rezistenţa unui circuit nu este nulă şi, ca urmare, kşoc < 2 iar componenta aperiodică se amortizează într-un timp relativ scurt. b) Circuite pur rezistive cu Lk ≈ 0, Ta = 0 iar kşoc = 1. Nu există componentă aperiodică iar durata regimului tranzitoriu de scurtcircuit este zero. Din cele două cazuri limită rezultă 1 < k soc < 2 (4.35) Aşa cum a fost demonstrat anterior, în cazul existenţei curentului de sarcină (Im ≠ 0), condiţiile de apariţie a valorii maxime a curentului de scurtcircuit sunt π π , t = 0.01s, ϕ k = , Rk = 0, Ta = ∞ 2 2 conducând, conform relaţiei (4.25) la un curent de şoc egal cu 2Ipm + Im. În acest caz coeficientul de şoc este mai mare ca 2: i soc max 2 I pm + I m I = =2+ m >2 k soc = I pm I pm I pm α = 0, ϕ = − Uzual, Xk / Rk = 15÷20 astfel că Ta ≈ 0.045. În acest caz
89

01 0.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică − 0. aşa cum rezultă din figura 4.14. surse teoretic de impedanţă nulă şi care au tensiunea la borne constantă.2 1. 4.14 Dependenţa coeficientului de şoc de raportul R/X În multe cazuri sursele nu pot fi aproximate ca având puterea infinită astfel că tensiunea la bornele lor se modifică în funcţie de sarcina cerută.8 2 I p ≈ 2.0 R/X Fig. k 2. În aceste situaţii componenta periodică a curentului de scurtcircuit nu mai păstrează amplitudinea constantă pe parcursul regimului tranzitoriu. Situaţii de acest fel se întâlnesc în cazul în care scurtcircuitul are loc la bornele generatorului.045 k soc = 1 + e = 1. cu ajutorul unor caracteristici.2. 8 şi rezultă că i soc = 1.1.045 (e = 0.0 1.01 − 0. Coeficientul de şoc se poate determina şi direct.8 1. prin intermediul coeficientului de amortizare 0. pe barele centralei sau în imediata apropiere a acestuia.2 Cazul scurtcircuitului apropiat de generator (sursa de putere finită) În paragraful anterior a fost analizat regimul tranzitoriu de scurtcircuit trifazat simetric în cazul sursei de putere infinită.55 I p Coeficientul de şoc.8 ) caracterizează influenţa componentei aperiodice asupra curentului de defect.4 0.2 0.4 1. 90 .6 1.8 1.0 0 0. R) aşa cum rezultă din figura 4.6 0.15. în funcţie de parametrii circuitului (X. 4.

mai mică decât valoarea iniţială cu cât scurtcircuitul este mai apropiat de sursă.e. deci a t.) a generatorului cât şi de variaţia reactanţei acestuia.16. Constanta de timp a RAT determină o oarecare întârziere a fenomenului de creştere a amplitudinii curentului de scurtcircuit conform figurii 4.16 Regimul tranzitoriu de scurtcircuit în cazul generatorului sincron cu RAT 91 . acesta sesizează scăderea tensiunii la borne şi comandă creşterea tensiunii de excitaţie. După amortizarea curenţilor liberi din înfăşurările generatorului. Dacă generatorul are RAT.m. 4.15 Regimul tranzitoriu de scurtcircuit în cazul generatorului sincron fără RAT Amplitudinea componentei periodice este determinată atât de variaţia tensiunii electromotoare (t. 4.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT ikp t u Regim tranzitoriu Regim stabilizat Fig. curentul periodic se stabilizează la o anumită valoare (I∞).m. ikp u Regim supratranzitoriu Reg tranzit RAT Reg stabilizat cu R A T Fig.e. Determinarea expresiei curentului de scurtcircuit în cazul alimentării de la o sursă de putere finită implică studiul comportării generatorului sincron în regim tranzitoriu.

este constant. 92 .1 Modelarea generatorului sincron Maşina sincronă este astfel construită încât prezintă două axe de simetrie în cuadratură electrică.17 sunt prezentate schemele maşinii reale şi echivalente. R.39) dt unde Ψ.se consideră generatorul sincron ca având două axe de simetrie. Ecuaţiile diferenţiale care descriu funcţionarea maşinii reale sunt următoarele: a) pentru fazele statorice: dΨa  u a = − dt − Ri a  dΨb  (4.1.transversală dΨ1q 0= + R1q i1q (4. i reprezintă fluxul total. în cuadratură electrică. În aceste condiţii se poate considera inducţia ca având o repartiţie sinusoidală pe un pas polar.36) − Rib u b = − dt  dΨc  − Ric u c = − dt  b) pentru înfăşurarea de excitaţie: dΨ f uf = + Rf if (4.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică 4.2. . pe un pas polar. . după o curbă alternativă. se fac următoarele ipoteze simplificatoare: . . Pentru determinarea ecuaţiilor generale într-o formă simplificată. rezistenţa şi respectiv curentul înfăşurării considerate.38) dt . d şi q.înfăşurările sunt repartizate sinusoidal de-a lungul pasului polar.longitudinală dΨ1d 0= + R1d i1d (4.2. Deşi inducţia megnetică în întrefier are o repartiţie spaţială oarecare.37) dt c) pentru înfăşurările de amortizare: .se consideră circuitul magnetic nesaturat (µFe = ∞). comportarea maşinii sincrone este determinată în principal de armonica fundamentală. solidare cu rotorul. În figura 4.întrefierul maşinii. dar fără a introduce erori foarte mari.

b.40) unde θ = ωt + θ 0 reprezintă unghiul axei rotitoare d cu axa fixă a fazei a.36).41) în prima ecuaţie din sistemul (4.17 Schema maşinii sincrone reale (a) şi echivalente (b) Diversele înfăşurări rotorice. rezultă: 93 . au fost considerate ca fiind concentrate după axele d şi q. fluxul şi tensiunea fazei a funcţie de aceleaşi mărimi în coordonate d. Cu ajutorul matricei (4. cu excepţia celei de excitaţie.q: i a = i d cos θ − i q sin θ  Ψa = Ψd cos θ − Ψq sin θ  u a = u d cos θ − u q sin θ (4.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT b Ib Ub ω Ua θ d I1d Uf If I1q d Id Ud I1d If Uf ω a Ia I1q Iq Uc q Ic Uq c q Fig. deci neglijând componenta homopolară. matricea de trecere din coordonate d.40) se pot calcula curentul.c are forma următoare:  cos θ  cos(θ −   cos(θ −    2π  − sin(θ − ) 3  4π  − sin(θ − ) 3  − sin θ 2π ) 3 4π ) 3 (4.41) Înlocuind mărimile (4. q în a. Considerând sistemele trifazate de curenţi. tensiuni şi fluxuri ca fiind simetrice. 4.

37).2.39).42) dΨd dθ  u d = − dt + Ψq dt − Ri d   u = − dΨq − Ψ dθ − Ri d q  q dt dt  (4. se consideră numai influenţa înfăşurărilor de pe aceeaşi axă. ale înfăşurărilor de amortizare longitudinală şi transversală şi respectiv a înfăşurării de excitaţie iar M ad . (4.43) au dezavantajul că sunt dificil de rezolvat. împreună cu (4.38) şi (4. se poate folosi calculul operaţional care are avantajul că permite 94 . În ceea ce priveşte inductivităţile reciproce. 4. (4. L1d .2 Ecuaţiile generatorului sincron sub formă operaţională Ecuaţiile (4.42) să fie îndeplinită trebuie ca (4. M aq sunt inductivităţile reciproce ale înfăşurărilor de pe axa d şi respectiv q. se poate scrie: Ψd = Ld i d + M ad i f + M ad i1d  Ψq = Lq i q + M aq i1q  Ψ f = L f i f + M ad i d + M ad i1d  Ψ1d = L1d i1d + M ad i d + M ad i f Ψ = L i + M i 1q 1q aq q  1q (4. Ca urmare. rezultă: cos θ(u d + dΨd dθ dθ dΨq − Ψq + Ri d − sin θ(u q − Ψd − − Ri q = 0 dt dt dt dt Pentru ca egalitatea (4. (4. Considerând ipoteza iniţială conform căreia toate mărimile sunt sinusoidale.37).43).43) Relaţiile (4.1. reprezintă ecuaţiile tensiunilor ansamblului stator – rotor în teoria celor două reacţii cu neglijarea componentei homopolare.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică u d cos θ − u q sin θ = − d (Ψd cos θ − Ψq sin θ) − R (i d cos θ − i q sin θ) dt sau u d cos θ − u q sin θ = d Ψq dΨd dθ dθ − cos θ + Ψd sin θ + sin θ + Ψq cos θ − Ri d cos θ + Ri q sin θ dt dt dt dt Ordonând după cosθ şi sinθ. L1q . Fluxurile totale ale fiecărei înfăşurări se reprezintă prin intermediul inductivităţilor proprii şi reciproce.44) unde Ld .38). L f sunt inductivităţile proprii ale înfăşurărilor statorice după axele d şi q.39) şi (4.2. cea a înfăşurărilor de pe axa perpendiculară considerându-se nulă. Lq .

În aceste condiţii. luând ca mărime de bază pentru viteza de rotaţie chiar valoarea sincronă. rezultă: dθ d = (ω s + θ 0 ) = ω s dt dt iar în unităţi relative nominale. în acest mod.se operează numai cu variaţiile mărimilor.39).47) (4. considerând rotorul ca având viteza de rotaţie constantă ωs.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT transformarea ecuaţiilor diferenţiale liniare în ecuaţii algebrice.38).48) (4.53) (4. lucru posibil întrucât s-a presupus anterior că toate circuitele magnetice sunt nesaturate.45) (4. (4. în mărimi relative nominale x * = L* : 95 . aplicând teorema suprapunerii efectelor.52) (4. Operatorul de derivare d/dt se înlocuieşte prin variabila complexă p.circuitele şi mărimile rotorice sunt raportate la stator şi exprimate în unităţi relative nominale.44) devin: ∆u f ( p ) = p∆Ψ f ( p ) + R f i f ( p) (4.mărimile se exprimă în unităţi relative nominale.37). valorile totale ale mărimilor respective se vor obţine prin sumarea variaţiei la valoarea iniţială.50) (4.46) (4. (4. Pentru simplificarea în continuare a calculelor se stabilesc şi următoarele condiţii: .49) (4.43) şi (4. . se poate scrie dθ ω* = 1 → ( ) * = 1 s dt .54) 0 = p∆Ψ1d ( p) + R1d ∆i1d ( p) 0 = p∆Ψ1q ( p) + R1q ∆i1q ( p ) ∆u d ( p ) = − p∆Ψd ( p ) + ∆Ψq ( p) − R∆i d ( p) ∆u q ( p ) = − p∆Ψq ( p ) − ∆Ψd ( p ) − R∆i q ( p) ∆Ψd ( p) = X ad ∆i f ( p ) + X ad ∆i1d ( p) + X d ∆i d ( p) ∆Ψq ( p) = X q ∆i q ( p ) + X aq ∆i1q ( p ) ∆Ψ f ( p ) = X f ∆i f ( p ) + X ad ∆i d ( p ) + X ad ∆i1d ( p) ∆Ψ1d ( p) = X 1d ∆i1d ( p) + X ad ∆i d ( p ) + X ad ∆i f ( p) ∆Ψ1q ( p) = X 1q ∆i1q ( p) + X aq ∆i q ( p ) În expresiile fluxurilor s-au introdus reactanţele şi nu inductanţele deoarece. variaţii datorate perturbaţiilor şi notate cu ∆. ecuaţiile (4. deci liniare. (4.51) (4.

Rezultă: ∆u f ( p ) = pX f ∆i f ( p ) + pX ad ∆i d ( p ) + R f ∆i f ( p) Grupând termenii se obţine ∆u f ( p ) = ( pX f + R f )∆i f ( p ) + pX ad ∆i d ( p) de unde rezultă expresia creşterii curentului în înfăşurarea de excitaţie: ∆i f ( p) = ∆u f ( p ) − pX ad ∆i d ( p ) R f + pX f (4. descrise de ecuaţiile (4.52) devin: (4.55) arată că.52’) (4.1. Pornind de la ecuaţiile operaţionale (4.50’) ∆Ψd ( p ) = X ad ∆i f ( p ) + X d ∆i d ( p ) ∆Ψq ( p ) = X q ∆i q ( p) ∆Ψ f ( p ) = X f ∆i f ( p ) + X ad ∆i d ( p ) Din ecuaţia (4. (4.2.50).54) determinate mai sus. în cazul generatorului sincron fără înfăşurări de amortizare.51’) rezultă reactanţa operaţională transversală: X q ( p) = ∆Ψq ( p ) ∆i q ( p) = Xq (4. Se folosesc ecuaţiile (4. înfăşurarea de excitaţie şi respectiv componenta pe axa q a înfăşurării statorice.45) înlocuind.51’) (4.56) 96 . Pentru determinarea reactanţei sincrone longitudinale este necesară efectuarea unor calcule suplimentare. Ln x* = ωs L L = = L* ω s Ln Ln 4.3 Reactanţele operaţionale şi constantele de timp Pentru determinarea expresiei curentului de scurtcircuit este necesară cunoaşterea constantelor de timp ale diferitelor înfăşurări ale generatorului sincron.51) şi (4.2. în cea de a doua. se pot găsi reactanţele operaţionale şi apoi constantele de timp.55) Relaţia (4. reactanţa operaţională transversală este constantă şi egală cu reactanţa sincronă transversală. Variaţiile fluxurilor celor trei înfăşurări. variaţia fluxului înfăşurării de excitaţie dată de prima ecuaţie.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică L* = L . rezultat evident deoarece pe axa q nu există decât o singură înfăşurare. A) Generatorul sincron fără înfăşurări de amortizare În acest caz ∆i1d = 0 şi ∆i1q = 0 astfel că maşina echivalentă va avea doar trei înfăşurări: componenta pe axa d a înfăşurării statorice.52’) şi (4.45) ÷ (4.

constanta de timp a înfăşurării de excitaţie cu circuitul statoric deschis (în gol).Tf 0 = ' X d + pT f 0 X d 1 + pT f 0 1 + pT f 0 Xf Rf 1 + pT f 0 1 + pT f 0 .58) se scrie astfel: 2 X d ( R f + pX f ) − pX ad Xd + p = ' Xd Xd Xf Rf (X d − X d ( p) = 2 X ad ) Xf R f + pX f = Xd R f + pX f = Xd ' 1 + pT fo = (4. relaţia (4.60) = unde: . ' . . reactanţa tranzitorie longitudinală.56) în ecuaţia (4. rezultă: ∆Ψd ( p ) = 2 pX ad X ad ∆u f ( p) + ( X d − )∆i d ( p) R f + pX f R f + pX f Se fac notaţiile: A( p) = X ad X ad = R f + pX f R f (1 + pT f 0 ) 2 pX ad R f + pX f (4.58) (4.60) permite şi determinarea limitelor de variaţie a reactanţei operaţionale longitudinale: p →∞ t =0 ' lim X d ( p) = X d p →0 t →∞ lim X d ( p ) = X d 97 .59) X d ( p) = X d − ∆Ψd ( p) = A( p )∆u f ( p) + X d ( p )∆i d ( p) Expresia reactanţei operaţionale longitudinale Xd(p) poate fi adusă la o altă formă care evidenţiază constanta de timp a curenţilor liberi. În acest scop. Xf ' Xd .T f' 0 = T f 0 în scurtcircuit. aceeaşi constantă de timp dar în cazul circuitului statoric Xd Relaţia (4.Xd = Xd − 2 X ad .57) (4.50’).STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT Înlocuind ∆i f ( p) dată de (4.

X q' = X q − 2 X aq X 1q . constanta de timp a înfăşurării de amortizare transversală.61) ∆Ψq ( p ) = ( X q − 2 pX aq R1q + pX 1q 2 pX aq )∆i1q (4. după unele transformări: R1q + pX 1q ' 1 + pT1'q X q ( p) = în care: .T1q 0 = X 1q R1q ' X q + pT1q 0 X q' 1 + pT1q 0 = Xq 1 + pT1q 0 (4. reactanţa transversală supratranzitorie. după amortizarea curenţilor liberi) reactanţa longitudinală sincronă X d . aceeaşi constantă de timp dar cu circuitul statoric în scurtcircuit. ' . Reactanţa operaţională transversală se determină asemănător reactanţei longitudinale de la generatorul fără înfăşurări de amortizare. ' .63) . 98 .CENTRALE ELECTRICE – partea electrică Se constată că reactanţa operaţională longitudinală are ca valoare iniţială ' valoarea tranzitorie X d iar ca valoare finală (la sfârşitul procesului tranzitoriu. Cu aceste consideraţii şi ţinând seama de mersul calculului la determinarea reactanţei longitudinale a generatorului fără înfăşurări de amortizare. existând acelaşi număr de înfăşurări pe axele respective.T1'q = T1q 0 ' X q' Xq . B) Generatorul sincron cu înfăşurări de amortizare În acest caz calculele pentru determinarea reactanţelor operaţionale şi a constantelor de timp sunt mai laborioase. Deosebirea constă în absenţa creşterii tensiunii în înfăşurarea de amortizare aceasta fiind scurtcircuitată. relaţiile finale sunt: ∆i1q ( p ) = − pX aq R1q + pX 1q ∆i q (4. cu circuitul statoric deschis (în gol).62) Reactanţa operaţională transversală are expresia: X q ( p) = X q − sau.

67) (4.46) expresiile mărimilor ∆Ψ f ( p) dată de relaţia (4.53).66) După prelucrarea relaţiei (4.67) ţinând seama de (4.52) şi respectiv ∆Ψ1d ( p ) dată de relaţia (4. Înlocuind în relaţiile (4. se pot determina limitele de variaţie a reactanţei operaţionale transversale în cursul procesului tranzitoriu de scurtcircuit: t =0 p →∞ ' lim X q ( p) = X q' p →0 t →∞ lim X q ( p ) = X q Valoarea iniţială a reactanţei operaţionale transversale este egală cu ' reactanţa supratranzitorie transversală X q' pentru ca.67’) 99 .50) rezultă: ∆Ψd ( p ) = X ad D f ( p) D( p) + X ad D1d ( p) + X d ∆i d ( p) D( p) (4. Pentru determinarea reactanţei operaţionale longitudinale se ţine cont de prezenţa a trei înfăşurări pe axa d.66) se obţine: ∆Ψd ( p ) = A( p) ∆u f ( p) + X d ( p )∆i d ( p ) (4.64) ale cărui soluţii sunt: D f ( p)  ∆i f ( p ) = D( p)   ∆i ( p ) = D1d ( p )  1d D( p)  unde:  pX ad ∆u f ( p) − pX ad ∆i d ( p)  D f ( p) = R1d + pX 1d − pX ad ∆i d ( p )   R f + pX f ∆u f − pX ad ∆i d ( p)   D1d ( p ) = pX ad − pX ad ∆i d ( p )   R + pX f pX f  D( p) = f pX ad R1d + pX 1d   Înlocuind mărimile date de (4.65) în (4.45) şi (4.65) (4. să devină egală cu reactanţa sincronă transversală X q . se obţine un sistem de două ecuaţii având drept necunoscute mărimile ∆i f ( p ) şi ∆i1d ( p) de forma: ( R f + pX f )∆i f ( p ) + pX ad ∆i1d ( p) = ∆u f ( p ) − pX ad ∆i d ( p)    pX ad ∆i f ( p ) + ( R1d + pX 1d )∆i1d ( p) = − pX ad ∆i d ( p )  (4. după amortizarea curenţilor liberi în înfăşurările axei q.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT Similar reactanţei operaţionale longitudinale a generatorului fără înfăşurări de amortizare.

au forma: X σ X ad X X ' X ad = = σ ad X σ + X ad Xd X 'f = X f − X 1' d = X 1d − 2 X ad ' = X σf + X ad Xd 2 X ad ' = X σ1d + X ad Xd unde X σ . determinate pentru cazul rotorului scurtcircuitat.69).CENTRALE ELECTRICE – partea electrică unde: A( p ) = ( R1d + pX 1d ) X ad D( p) D ' ( p) D( p) (4.69) notaţiile nou introduse au următoarele semnificaţii: D ' ( p) = R f + pX 'f ' pX ad ' pX ad R1d + pX 1' d în care reactanţele. de excitaţie şi de amortizare longitudinală date de relaţiile următoare: X σ = X d − X ad X σf = X f − X ad X σ1d = X 1d − X ad Dacă se dezvoltă cei doi determinanţi din relaţia (4.69’’) unde: în gol.68) (4.68) şi (4. X σf şi X σ1d sunt reactanţele de dispersie ale înfăşurării statorice. T f 0 = X f / R f este constanta de timp a înfăşurării de excitaţie cu statorul 100 .69) X d ( p) = X d În relaţiile (4. rezultă: X d ( p) = X d din care rezultă: '2 X 'f X 1' d X 'f X ad X' 2 ( − )p + ( + 1d ) p + 1 R f R1d R f R1d Rf R1d 2 X f X 1d Xf X ad X ( − )p2 + ( + 1d ) p + 1 R f R1d R f R1d Rf R1d '2 ( X 'f X 1' d − X ad ) p 2 + ( X 'f R1d + X 1' d R f ) p + R f R1d 2 ( X f X 1d − X ad ) p 2 + ( X f R1d + X 1d R f ) p + R f R1d (4.69’) X d ( p) = X d (4.

69’’) devine: ' ' '2 X ad X f X 1d 2 ) p + (T f' + T1'd ) p + 1 R f R1d X 'f X 1' d 2 X ad X f X 1d 2 ) p + (T f 0 + T1d 0 ) p + 1 R f R1d X f X 1d (T f' T1'd − X d ( p) = X d (T f 0T1d 0 − sau (T f' T1'd − T f' T1'd X d ( p) = X d (T f 0T1d 0 − T f 0T1d 0 Ţinând seama că 1 − gol iar 1 − ' X ad '2 X ad X 'f X 1' d ) p 2 + (T f' + T1'd ) p + 1 2 X ad ) p 2 + (T f 0 + T1d 0 ) p + 1 X f X 1d 2 X ad = σ 0 este coeficientul de dispersie la mers în X f X 1d X 'f X 1' d = σ' coeficientul de dispersie la funcţionarea în scurtcircuit. după amortizarea curenţilor liberi.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT T1do = X 1d / R1d . statoric scurtcircuitat. se obţine în final expresia reactanţei operaţionale longitudinale în cazul generatorului sincron cu înfăşurări de amortizare: X d ( p) = X d σ 'T f' T1'd p 2 + (T f' + T1'd ) p + 1 σ 0T f 0T1d 0 p 2 + (T f 0 + T1d 0 ) p + 1 (4. constanta longitudinală cu statorul în gol.70) Limitele de variaţie ale acestei reactanţe sunt: t =0 p →∞ lim X d ( p ) = X d σ 'T f' T1'd σ 0T f 0T1d 0 ' = X d' t →∞ p →0 lim X d ( p ) = X d Valoarea iniţială. de timp a înfăşurării de amortizare T f' = X 'f / R f . este egală cu reactanţa supratranzitorie longitudinală iar cea finală. Relaţia (4. constanta de timp a înfăşurării de excitaţie cu circuitul T1'd = X 1' d / R1d . din momentul producerii scurtcircuitului. devine egală cu reactanţa sincronă longitudinală. 101 . constanta de timp a înfăşurării de amortizare longitudinală cu circuitul statoric scurtcircuitat.

În momentul producerii scurtcircuitului.2. fluxul de înlănţuire a înfăşurării de excitaţie ΨΣf se compune din fluxul de dispersie Ψσf şi fluxul în întrefier Ψδd.4 Tensiunea electromotoare tranzitorie şi supratranzitorie Pe durata regimului tranzitoriu de scurtcircuit. Curentul din înfăşurare de excitaţie determină fluxul Ψf care se descompune în fluxul util Ψd şi cel de dispersie Ψσf.18b. Ψf a) Ψσf Ψδd ΨΣf ∆Ψσf = ∆Ψδd b) Ψ’f Ψσf Ψ’δ ΨΣf Ψ’d Ψ’ad ∆Ψad Ψd Ψad ∆Ψf Fig. A) Generatorul sincron fără înfăşurări de amortizare Considerând circuitele magnetice nesaturate. 4. în aceasta va apare un curent care dă naştere unui flux suplimentar ∆Ψf care anulează creşterea reacţiei statorice: ∆ Ψ f + ∆ Ψ ad = 0 (4.18a. generatorul fără şi cu înfăşurări de amortizare.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică 4.2. ceea ce are drept efect mărirea fluxului de reacţie longitudinală cu ∆Ψad conform figurii 4. în regim normal. Întrucât fluxul de înlănţuire al înfăşurării de excitaţie trebuie să rămână constant.18 Diagrama fluxurilor generatorului sincron în regim normal (a) şi de scurtcircuit (b) La rândul său. Pentru determinarea expresiilor analitice ale tensiunilor electromotoare este necesar să se considere şi în acest caz. separat. Atunci. Pentru determinarea tensiunii electromotoare se va ţine seama şi de faptul că în circuitele inductive curentul nu poate avea discontinuităţi (variaţii bruşte). tensiunea electromotoare a generatorului se modifică datorită variaţiei fluxurilor diverselor înfăşurări. diagrama fluxurilor după axa longitudinală.71) 102 . curentul statoric creşte. este reprezentată în figura 4.1. fluxul util Ψd poate fi considerat ca diferenţa fazorială dintre fluxul în întrefier Ψδd şi fluxul de reacţie longitudinală a statorului Ψad.

18b).71) devine: ∆ I d X ad + ∆ I f X f = 0 (4. B) Generatorul sincron cu înfăşurări de amortizare Repetând raţionamentele din cazul maşinii fără înfăşurări de amortizare şi ţinând seama de prezenţa înfăşurării de amortizare longitudinală. se modifică şi fluxul de dispersie al acestei înfăşurări deci şi fluxul în întrefier. în plus. Ca urmare a modificării fluxului în întrefier se schimbă şi tensiunea electromotoare a maşinii.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT Exprimând mărimile în unităţi relative nominale şi. de la Ψf la Ψf+∆Ψf. în acest caz.71’) Deoarece se modifică fluxul înfăşurării de excitaţie.74) X σf + X ad X σf + X ad Tensiunea electromotoare determinată cu relaţia (4.73) 2 X ad X ad [ I f ( X σf + X ad ) + I d X ad ] = I f X ad + I d = X σf + X ad X σf + X ad Acestui flux îi corespunde tensiunea electromotoare: E q = E q − jI d ' 2 2 X ad X ad ' = U q + jI d X d − jI d = U q + j I d X d (4. relaţia (4. se determină expresia tensiunii electromotoare supratranzitorii transversale similară celei exprimate de relaţia (4. Se mai poate scrie: Ψ d = (1 − σ f )(Ψ f + Ψ ad ) = (1 − ' X σf X σf + X ad )( I f X f + I d X ad ) = (4.72) σf = Ψ Σf Ψf = X σf X σf + X ad reprezintă coeficientul de dispersie al înfăşurării de excitaţie iar X σf reactanţa de scăpări a înfăşurării de excitaţie. Pentru a determina noua valoare a tensiunii electromotoare se exprimă partea din fluxul de înlănţuire a excitaţiei care este cuplată cu statorul: Ψ d = (1 − σ f ) Ψ Σf unde ' (4. rămânând constant fluxul de înlănţuire ΨΣf (fig.75) Prezenţa înfăşurării de amortizare transversală determină. apariţia unei componente longitudinale a tensiunii electromotoare supratranzitorii: 103 .74): ' E q = U q + j I d X d' '' (4.74) reprezintă tensiunea electromotoare tranzitorie şi caracterizează generatorul sincron fără înfăşurări de amortizare în momentul producerii scurtcircuitului. raportând mărimile rotorice la stator. 4.

1. în primul moment tensiunea la bornele înfăşurării de excitaţie rămâne constantă ( ∆U f = 0 ) iar relaţiile (4.79).59) devin pX ad ∆i d ( p)  ∆i f ( p ) = − R + pX f p  ∆Ψ ( p) = X ( p) ∆i ( p ) d d  d (4. Componentele variaţiei tensiunii după axele d şi q au expresiile: U ∆U d = −U d 0 ⇔ ∆U d ( p ) = − d 0 (4. devin: U d0  ∆U d ( p ) = − p = − pX d ( p) ∆i d ( p) + X q ∆i q ( p) − R∆i d ( p )   ∆U ( p ) = − U q 0 = − pX ∆i ( p) + X ( p )∆i ( p ) − R∆i ( p) q q d d q  q p  sau. sub formă operaţională U ∆U ( p) = − 0 p unde u0 este tensiunea anterioară producerii defectului.48) şi (4. Pentru studierea lor se fac o serie de aproximaţii simplificatoare care nu deformează esenţial desfăşurarea reală a fenomenului. A) Generatorul sincron fără înfăşurări de amortizare La producerea scurtcircuitului. obţinem: 104 . Ca urmare.5 Calculul curentului de scurtcircuit în cazul sursei de putere finită Procesele electromagnetice tranzitorii. ordonând după ∆i d ( p ) şi ∆i q ( p ) . tensiunea la locul defectului se anulează. relaţiile (4.77) p ∆U q = −U q 0 ⇔ ∆U q ( p ) = − U q0 p (4.76) 4.2.2. ce separă generatorul de restul sistemului sunt destul de complicate. în cazul unui scurtcircuit brusc.51’) şi de sistemul (4.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică ' E d = U d + j I q X q' '' (4.78) Dacă se consideră generatorul fără reglaj automat al tensiunii (RAT). variaţia tensiunii în acest punct este ∆U = -U0 sau.56) şi (4.79) În continuare.49) din setul de ecuaţii operaţionale ale generatorului sincron în condiţiile în care se ţine cont de relaţia (4.

81) (4.80) este D( p) = pX d ( p ) + R X d ( p) − Xq pX q + R ⇒ (4.60) X d ( p) = X d şi înlocuind Xd(p) în expresia determinantului principal.80) D( p ) = [ pX d ( p ) + R]( pX q + R ) + X q X d ( p) Ceilalţi determinanţi sunt: U d0 p Di d ( p ) = U q0 p pX d ( p ) + R Di q ( p ) = X d ( p) Rezultă: − Xq pX q + R U d0 p U q0 p ⇒ Di d ( p) = U q0 U d0 ( pX q + R ) + Xq p p ⇒ Di q ( p ) = U q0 p [ pX d ( p ) + R] − U d0 X d ( p) p ∆i d ( p ) = ∆i q ( p ) = Di d ( p ) ( R + pX q )U d 0 + X qU q 0 = D( p) pD( p ) = [ R + pX d ( p )]U q 0 − X d ( p )U d 0 pD( p ) 1 + pT f' 0 1 + pT f 0 1 + pT f' 0 1 + pT f 0 (4.82) Di q ( p) D( p ) Dacă se ţine cont că.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT U d 0  p = [ pX d ( p ) + R ]∆i d ( p) − X q ∆i q ( p)   U q 0 = X ( p)∆i ( p) + ( pX + R )∆i ( p ) d d q q  p  Determinantul principal al sistemului (4. relaţia (4. aşa cum a fost demonstrat anterior. acesta devine: D( p ) = ( R + pX d 1 + pT f' 0 1 + pT f 0 )( pX q + R ) + X q X d şi dacă de înlocuieşte T f' 0 = T f 0 D( p) = ( R + p ' Xd rezultă: Xd ' X d + pT f 0 X d 1 + pT f 0 )( pX q + R) + X q ' X d + pT f 0 X d 1 + pT f 0 105 .

rezistenţele Rf şi R. se consideră unele simplificări suplimentare: astfel. q şi efectuarea calculelor în operaţional. rezultă Tf0 = ∞ iar ecuaţia caracteristică devine: ' ' ' X d X q p 3 + ( RX q + RX d ) p 2 + ( R 2 + X d X q ) p = 0 (4.83). în număr de trei. Deşi prin schimbarea coordonatelor a. problema determinării componentelor libere se reduce la rezolvarea unei ecuaţii algebrice de gradul trei. Rf = 0. ce va permite calculul necunoscutelor ∆i d ( p) şi ∆i q ( p ) . se pot anula pe rând.2 este negativă.84) care are următoarele soluţii: ' ' ' '  − R ( X d + X q ± [ R( X d + X q )] 2 − 4 X d X q ( X d X q + R2 ) p =  1. 2 = − ' R( X d + X q ' 2X d X q '  R( X d − X q )  ± j 1−   '  2X d X q    2 (4. c în d. rezultând de aici că ambele componente ale curenţilor liberi sunt amortizate în timp cu constanta 106 . 2 '  2X d X q   p3 = 0  Soluţiile p1 şi p2 pot fi scrise şi astfel: p1. rezultă: ' ' X d X q p 3 + ( RX q T f 0 + X d X q + RX d T f 0 ) p 2 + ' + ( RX q + RX d + R 2T f 0 + X d X q T f 0 ) p + R 2 + X d X q = 0 care. se obţine anulând determinantul sistemului: ' ' ( R + RpT f 0 + pX d + p 2T f 0 X d )( pX q + R ) + X q X d + X q pT f 0 X d = 0 Dezvoltând şi ordonând după p.83) permit determinarea componentelor libere. ale curenţilor statorici după axele d şi q.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică Ecuaţia caracteristică. b.83) Soluţiile ecuaţiei (4. fiind mult mai mici decât reactanţele.85) Partea reală a soluţiilor p1. Dacă se anulează rezistenţa circuitului de excitaţie. prin împărţire la Tf0. Pentru a înlesni rezolvarea ecuaţiei caracteristice (4. devine: ' ' X d X q p 3 + ( RX q + RX d + ' ) p 2 + (R 2 + X d X q + Tf 0 R2 + X d X q Xd + Xq +R )p + =0 Tf 0 Tf 0 Xd Xq (4. aceasta rămâne dificil de soluţionat în cazul general.

pentru armonica de frecvenţă fundamentală. Pentru a o determina cu suficientă corectitudine.88) Cele două soluţii. 2 '  R( X d − X q )  = ± 1−   '  2X d X q    2 (4. se poate trece de la imaginile curenţilor date de relaţiile (4. 2 ≈ − 1 ± j Ta (4.81) şi (4.2 reprezintă pulsaţiile relative ale celor doi curenţi liberi. concordă suficient de bine cu realitatea. după axele d şi q: ω1.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT ' 2X d X q ' R( X d Ta = + Xq) = X2 R (4. ecuaţie care devine: ' X d X q p3 + Xd Xq Tf 0 ' p2 + X d X q p + Xd Xq Tf 0 =0 Rezultă ' X q ( p 2 + 1)( X d p + Xd =0 Tf 0 (4.86) unde X 2 = ' 2X d X q ' R( X d + X q ) este reactanţa de succesiune inversă a generatorului sincron fără înfăşurări de amortizare.87) Expresia din paranteză este suficient de mică în raport cu unitatea astfel că se poate neglija şi rezultă: ω1.89) din care rezultă cea de a treia soluţie: p3 = − Xd ' X dTf 0 (4.90) care. indică faptul că respectiva componentă liberă este o exponenţială amortizată în timp cu constanta Td' = − X' 1 = Tf 0 d p3 Xd (4. ceea ce contravine realităţii.91) Odată determinate soluţiile ecuaţiei caracteristice.82) la originalele lor în funcţie de 107 . a treia însă (p3 = 0) ar indica neamortizarea curentului liber corespunzător. Coeficientul părţii imaginare a soluţiilor p1. determinate în aproximaţia Rf = 0. în ecuaţia (4.83) se consideră R = 0 şi Rf ≠ 0.2 se pot scrie sub forma: p1. 2 = ±1 iar soluţiile p1. fiind reală şi negativă.

Pentru a înlătura această eroare. Totuşi. Pentru a simplifica metodologia de trecere se consideră rezistenţele statorice şi rotorice ca fiind nule. termenul E q 0 / X d reprezintă valoarea iniţială a componentei periodice a curentului de scurtcircuit iar ceilalţi termeni.93) ∆i q (t ) = Dacă se ţine seama că U q0 Xq sin t − U d0 (1 − cos t ) Xq ' Eq0 ' Xd U q0 = ' Eq0 − ' X d id 0 → id 0 = → iq 0 = − U q0 ' Xd U d 0 = X q iq 0 Ud0 Xq U q0 ' Xd şi aplicând teorema suprapunerii efectelor. Ca urmare.94) şi (4. se obţin curenţii după cele două axe: i d = i d 0 + ∆i d = ' Eq0 ' Xd + Ud0 ' Xd sin t − cos t (4.95) i q = i q 0 + ∆i q = U q0 Xq sin t + U d0 cos t Xq ' ' În expresiile (4.95).86) şi (4. relaţiile (4.81) şi (4.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică timp. în componentele libere determinate în ipoteza anulării rezistenţelor. 108 . Această ipoteză nu conduce la erori mari în ceea ce priveşte valorile curenţilor deoarece rezistenţele sunt mult mai mici decât reactanţele. ar conduce la concluzia neamortizării componentelor libere ceea ce nu ar fi adevărat. relaţiile (4.91). dacă R = 0 şi Rf = 0.94) (4.82) devin: ∆i d ( p ) = pX qU d 0 + X qU q 0 p(1 + p 2 ' )X d Xq = U d0 ' (1 + p 2 ) X d ∆i q ( p ) = pX d ( p )]U q 0 − X d ( p)U d 0 ' p(1 + p 2 ) X d X q ' în care s-a ţinut cont că X d ( p) = X d pentru R = Rf = 0. considerarea rezistenţelor ca fiind nule. se vor introduce constantele de timp determinate mai sus.92) (4. Folosind relaţiile de trecere de la imagini la original: 1 1 ⇔ sin t şi ⇔ 1 − cos t p(1 + p 2 ) 1+ p2 se obţin expresiile originalelor creşterilor curenţilor: ∆i d (t ) = U d0 ' Xd sin t + U q0 ' Xd (1 − cos t ) (4.

96) 109 .95) devin: id = Eq0 Xd +( ' Eq0 ' Xd − Eq0 Xd − t Td' )e + t Ta U d0 ' Xd e − t Ta sin t − t U q0 ' Xd e − t Ta cos t (4. în ipoteza supraconductibilităţii circuitelor (anularea rezistenţelor statorice şi rotorice). deci amortizarea componentelor libere şi faptul că la sfârşitul regimului tranzitoriu componenta periodică devine E q 0 / X d . b. c se poate scrie expresia curentului de scurtcircuit pe faza a: t ' E  Eq0 Eq0  −T ' q0 e d + ' − i ka = i d cos(t + θ 0 ) − i q sin(t + θ 0 ) =  Xd   Xd  Xd      cos(t + θ 0 ) +   sin t sin(t + θ 0 ) − + U d0 ' Xd e − t Ta sin t cos(t + θ 0 ) − U q0 ' Xd e − t Ta cos t cos(t + θ 0 ) − t U q0 Xq e − t Ta − U − d 0 e Ta cos t sin(t + θ 0 ) Xq Dacă se utilizează relaţiile cunoscute din trigonometrie 1 sin α sin β = [cos( α − β) − cos( α + β)] 2 1 cos α cos β = [cos( α − β) + cos( α + β)] 2 1 sin α cos β = [sin( α − β) + sin( α + β)] 2 expresia curentului de scurtcircuit poate fi scrisă sub forma t t ' E −  Eq0 Eq0  −T '  X ' + Xq q0 e d  cos(t + θ ) − d + ' − (U d 0 sin θ 0 + U q 0 cos θ 0 )e Ta i ka =  0 '  Xd   Xd  Xd  2X d X q    t ' − Xq − Xd + [U d 0 sin( 2t + θ 0 ) − U q 0 cos(2t + θ 0 )]e Ta ' 2X d X q (4.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT componentele libere. relaţiile (4. Dacă se iau în considerare constantele de timp.95’) Folosind matricea de transformare (4.94’) iq = U q0 Xq e − − U sin t + d 0 e Ta cos t Xq (4. q în coordonate a.40) pentru trecerea din coordonate d.94) şi (4.

. neglijabilă.96) a curentului de scurtcircuit conduce la următoarele concluzii: . în momentul imediat anterior apariţiei defectului. anterior producerii defectului. denumită şi de c. În al doilea caz. amortizată în timp cu constanta Ta. practic. cu menţiunea că în argumentele funcţiilor trigonometice se scad 2π/3 respectiv 4π/3.există o componentă de frecvenţă fundamentală a cărei amplitudine conţine un termen constant în timp Eq0/Xd.96) este cea aperiodică. ce reprezintă amplitudinea curentului de scurtcircuit stabilizat. corespunzător fazelor b şi c. amortizată în timp cu constanta Ta. la reactanţele statorice trebuie adăugată valoarea reactanţei exterioare. .cea de a treia comoponentă este de frecvenţă dublă. Analiza relaţiei (4. 110 . componenta aperiodică amortizată are valoarea E’q0/X’d. .96) permite determinarea expresiei curentului de scurtcircuit atât în cazul defectului la bornele generatorului cât şi într-un punct oarecare al reţelei la care acesta este conectat. în cazul scurtcircuitului trifazat simetric la bornele generatorului fără înfăşurări de amortizare şi care funcţiona. în gol Relaţia (4. 4.c.19 Curentul total şi componentele sale. La momentul iniţial. în cazul rotorului simetric (Xq ≈ X’d) această componentă este nulă sau. peste care se suprapune o componentă amortizată cu constanta de timp T’d.96). ea este determinată de nesimetria rotorului şi. Ca valori pentru tensiunile Ud0 şi Uq0 se consideră cele din punctul de scurtcircuit.a doua componentă din ecuaţia (4. până la locul defectului. ika işoc ia0 Ipm20 Ta Ipm0 ip ia T’d t ip2 Fig. aşa cum se observă analizând relaţia (4. Acelaşi lucru trebuie făcut şi pentru calculul constantelor de timp: la rezistenţa statorică R se adaugă rezistenţa exterioară Rext.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică Expresiile curenţilor de scurtcircuit pe celelalte faze sunt similare.

63) şi (4. la t = 0 trebuie respectată condiţia ia0 + Ipm20 = Ipm0 unde ia0 este valoarea iniţială a componentei aperiodice. Eq/Xdcos(t+θ0).97) este:  Di d ( p ) [ R + pX q ( p )]U d 0 + X q ( p )U q 0 = ∆i d ( p) = D( p) pD( p )   ∆i ( p ) = Di q ( p ) = [ R + pX d ( p)]U q 0 − X d ( p )U d 0  q D( p) pD ( p )  unde D(p) este determinantul principal al sistemului şi are expresia D( p) = [ R + pX d ( p )][ R + pX q ( p )] + X d ( p ) X q ( p ) (4. După amortizarea componentelor libere. B) Generatorul sincron cu înfăşurări de amortizare Determinarea expresiei curentului de scurtcircuit în acest caz este mai dificilă din cauza prezenţei înfăşurărilor de amortizare care complică evoluţia reactanţelor operaţionale. Calculul comportă aceleaşi etape ca la generatorul sincron fără înfăşurări de amortizare.99) reactanţele operaţionale date de (4.80) constând în aceea că a fost introdusă reactanţa operaţională Xq(p) în locul reactanţei Xq.70) pentru generatorul sincron cu înfăşurări de amortizare. deci ika0 = 0. obţinem: D( p) = a 0 p 5 + a1 p 4 + a 2 p 3 + a 3 p 2 + a 4 p + a 5 [σ 0T f 0T1d 0 + (T f 0 + T1d 0 ) p + 1](1 + pT1q 0 ) (4. Curentul total ika rezultă prin însumarea grafică a celor trei componente. curentul pe fază se stabilizează la valoarea corespunzătoare regimului permanent de scurtcircuit.98) (4.19 este reprezentat curentul de scurtcircuit pe faza a.96).100) unde: 111 .99) Înlocuind în relaţia (4. Din aceeaşi cauză ecuaţia caracteristică devine de ordinul cinci.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT În figura 4. variaţia tensiunii în punctul de scurtcircuit) relaţiile (4. Ca urmare.80) devin U d0  ∆U d ( p ) = p = [ R + pX d ( p)]∆i d ( p ) − X q ( p )∆i q ( p )   ∆U ( p ) = U q 0 = X ( p )∆i ( p ) + [ R + pX ( p)]∆i ( p ) d d q q  q p  (4. Folosind aceleaşi premize ca şi în cazul precedent (lipsa reglajului automat. ipm20 valoarea maximă iniţială a componentei periodice de frecvenţă dublă iar ipm0 este valoarea maximă iniţială a componentei periodice de frecvenţă fundamentală. Soluţia sistemului (4. S-a considerat că generatorul funcţiona anterior în gol.97) singura deosebire faţă de relaţiile (4. conform relaţiei (4.

CENTRALE ELECTRICE – partea electrică ' a 0 = X d X q σ 'T f' T1'd T1'q ' ' a1 = R( X d T f' T1'd T1q 0 + X q σ 0T f 0T1d 0T1'q ) + X d X q [σ 'T f' T1'd + (T f' + T1'd )T1'q ' a 2 = R 2 σ 0T f 0T1d 0T1q 0 + RX q [σ 0T f 0T1d 0 + (T f 0 + T1d 0 )T1'q ] + RX d (σ 'T f' T1'd ' ' ' ' ' ' ' '' + (T f + T1d )T1q 0 ] + ( X d X q [T f + T1d + (1 + σ T f T1d )T1q ] ' a 3 = R 2 [σ 0T f 0T1d 0 + (T f 0 + T1d 0 )T1q 0 ] + RX q (T f 0 + T1d 0 + T1'q ) + ' + RX d (T f' + T1'd + T1q 0 ) + X d X q [σ 'T f' T1'd + T1'q (T f' + T1'd ) + 1] ' a 4 = R 2 (T f 0 + T1d 0 + T1q 0 ) + R ( X d + X q ) + X d X q (T f' + T1'd + T1'q ' (4. Astfel.83). în cazul generatorului sincron fără înfăşurări de amortizare.102) ai cărei coeficienţi sunt daţi de relaţiile (4.101) a5 = R 2 + X d X q Anulând expresia determinantului principal (4. Ca urmare. Pentru determinarea lui Xd(p) se anulează rezistenţele rotorice în expresia (4.101). X f = X σf + X ad . X 1d = X σ1d + X ad 112 . Rezolvarea ecuaţiei caracteristice în cazul general este imposibilă.100) se obţine ecuaţia caracteristică a 0 p 5 + a1 p 4 + a 2 p 3 + a 3 p 2 + a 4 p + a 5 = 0 (4. se consideră mai întâi circuitele rotorice supraconductoare.69’) şi rezultă: X d ( p) = X d şi. pentru determinarea soluţiilor aproximative se va proceda la fel ca la rezolvarea ecuaţiei (4. ceea ce înseamnă că R f = R1d = R1q = 0 ceea ce determină T f 0 = T1d 0 = T1q 0 = ∞ şi ' X d ( p) = X d' iar ' X q ( p ) = X q' aşa cum rezultă din demonstraţia următoare. ţinând cont că ' X ad = X σ '2 ( X 'f X 1' d − X ad ) p 2 2 ( X f X 1d − X ad ) p 2 X ad . Xd ' X 'f = X σf + X ad . ' X 1' d = X σ1d + X ad X d = X σ + X ad .

determinaţi cu aceste soluţii. Pentru calculul aproximativ a celorlalte trei soluţii. anularea reactanţei operaţionale longitudinale conduce la ecuaţia 113 .103) iar ecuaţia caracteristică se simplifică: ' ' ' ' ' ' X d' X q' p 2 + R ( X d' + X q' ) p + ( R 2 + X d' X q' ) = 0 ale cărei soluţii sunt: p1. este: ' ' 2 X d' X q' ' R( X d' Ta = unde X 2 = ' ' 2 X d' X q' ' ' X d' + X q' + ' X q' = X2 R (4. pe rând.105) reprezintă reactanţa de succesiune inversă a generatorului sincron cu înfăşurări de amortizare.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT rezultă: X ad ( X σf + X σ1d ) Xd X d ( p) = X d = Xd 2 X σf X σ1d + X ad ( X σf + X σ1d ) ( X σf + X ad )( X σ1d + X ad ) − X ad X ad X σf X σ1d + X σ [ X σf X σ1d + X ad ( X σf + X σ1d )] 1 ' = Xσ + = X d' = 1 1 1 X σf X ϖ1d + X ad ( X σf + X σ1d ) + + X ad X σf X σ1d ' ' '2 ( X σf + X ad )( X σ1d + X ad ) − X ad X σf X σ1d + X σ Pentru determinarea lui Xq(p) se consideră expresia (4. restul rezistenţelor fiind nenule. reactanţele operaţionale.100) se anulează rezistenţa rotorică R. în relaţia (4.104) Ca urmare.63) în care se anulează rezistenţa R1q (T1q0 = ∞) şi rezultă: X q ( p) = ' X q + pT1q 0 X q' 1 + pT1q 0 ' = X q' În aceste condiţii. Se obţine: D( p ) = ( p 2 + 1) X d ( p ) X q ( p) (4. 2 = − ' ' R( X d' + X q' ) ' ' 2 X d' X q' ' '  R ( X q' − X d'  ± j 1−   '' ''  2X d X q    2 (4. constanta de timp a curenţilor liberi.99) devine: ' ' ' ' D( p ) = ( R + pX d' )( R + pX q' ) + X d' X q' (4. Ţinând seama de relaţia (4.99’) (4. relaţia (4.106) Soluţiile se obţin anulând.70).

102). se anulează reactanţa operaţională transversală (4. determinaţi cu soluţiile (4. cu α s-a notat radicalul din expresia soluţiilor p3. 4 = − (T f' + T1'd ) ± (T f' + T1'd ) 2 − 4σ'T f' T1'd =− Td' = − ' ' ' ' 1 2 σ' T f T1d 2(1 + α) σ' T f T1d 1 + α ' = (T f + T1'd ) = = 2 p 3 1 − α T f' + T1'd 1 − α 2 T f' + T1'd (4.109) şi Td'' = − ' ' 1 2 σ' T f T1d = p 4 1 + α T f' + T1'd (4. În cazul scurtcircuitelor relativ îndepărtate.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică σ' T f' T1'd p 2 + (T f' + T1'd ) p + 1 = 0 (4.63) obţinându-se: ' T1q 0 X q' p + X q = 0 (4. cu următoarele precizări: 114 .112) În continuare.107) ale cărei soluţii sunt: (T f' + T1'd )  4σ' T f' T1'd    1m 1− '   2σ' T f' T1'd 2σ' T f' T1'd  (T f + T1'd ) 2    (4. ca fiind: p 3.108). În aceste condiţii α ≈ 1 iar constantele de timp Td’ şi Td’’ devin: Td' ≈ T f' + Td' Td'' ≈ σ' T f' T1'd T f' + T1d ' (4.111) a cărei soluţie este: p5 = − iar constanta de timp corespunzătoare: Tq'' ' X q' 1 =− = T1q 0 Xq p5 Xq ' T1q 0 X q' (4.108) Rezultă constantele de timp ale curenţior liberi.109’) (4.110) unde.4. reacţia statorică are valori mici deci cuplajul magnetic cu rotorul creşte astfel încât coeficientul de dispersie σ’ are valori mici. determinarea curenţilor id(t) şi iq(t) se face ca în cazul generatorului sincron fără înfăşurări de amortizare.109’’) În final. pentru determinarea aproximativă a celei de a cincea soluţii a ecuaţiei caracteristice (4.

Xq cu Xd’’ respectiv Xq’’.40). cu constantele de timp Td’ şi Td’’: ' ' '  E q 0 E q 0  − T '  E q' 0 E q 0  − T '' e d +  + ' − − ' e d i dp (t ) = '  X d' Xd  Xd Xd  Xd      Valoarea iniţială este în acest caz Eq0’’/Xd’’ pentru ca.114) ' ' '  X q  X q'  X q' Xq  X q'     Folosind matricea de transformare (4. apar doi curenţi liberi.115). Ca urmare. în acest caz. curentul stabilizat să devină Eq0 /Xd. expresiile curenţilor după cele două axe au forma: t t t t E − −  E' U E  − '  E '' E '  ''  U  q 0 +  q 0 − q 0 e Td +  q 0 − q 0 e Td  + d 0 sin te Ta − q 0 cos te Ta id = ' ' ' '  X'  X d' Xd  X X d' X d   X d'      d  d (4. determinată de prezenţa înfăşurării de amortizare transversală.113) t t t  − −  ''  − ' U U d 0 +  E d 0 − U d 0 e Tq  + q 0 sin te Ta − U d 0 cos te Ta iq = (4. cu menţiunea că. reactanţele Xd’’ şi Xq’’ sunt apropiate ca valori astfel încât componenta de frecvenţă dublă poate fi neglijată. Analiza expresiei curentului de scurtcircuit (4. ca urmare. după amortizarea componentelor libere determinate de prezenţa înfăşurărilor de excitaţie şi amortizare longitudinală. de forma: i ka = i d cos(t + θ 0 ) − i q sin(t + θ 0 ) t Înlocuind id dat de (4.113) şi iq dat de (4. c) În expresiile componentelor libere se înlocuiesc reactanţele Xd’. se determină curentul de scurtcircuit de pe faza a. datorită prezenţei înfăşurărilor de amortizare. b) Expresia curentului transversal conţine în acest caz şi o componentă periodică: Eq0 t t  E '' U U  − T '' i qp (t ) = d 0 +  d '0 − d 0 e q X q  X q' Xq    a cărei valoare iniţială este Ed0’’/Xq’’ iar după amortizarea componentei libere. 115 . amortizaţi.114) în relaţia care defineşte ika. rezultă (4.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT a) Expresia componentei periodice a curentului longitudinal se modifică datorită existenţei înfăşurării de amortizare longitudinală. curentul stabilizat să devină Ud0/Xq.115) evidenţiază prezenţa aceloraşi componente ca şi în cazul generatorului sincron fără înfăşurări de amortizare.

4.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică t t ' '' '  E   q 0  E q 0 E q 0  − Td'  E q 0 E q 0  − Td''   e  e − ' = + − + cos(t + θ 0 ) − '  '  X d' Xd   Xd   X d  X d      i ka t t  X '' + X ''   ' − U d 0  E d' 0 U d 0  − Tq''   d q e − +  '' − sin(t + θ 0 ) − (U d 0 sin θ 0 + U q 0 cos θ 0 )e Ta + '' ''  Xq  Xq  Xq   2X d X q      + ' ' X q' − X d' ' ' 2 X d' X q' [U d 0 sin( 2t + θ 0 − U q 0 cos(2t + θ 0 )]e − t Ta (4. ika i’p+ip’’ ika I’pm0 I’’pm0 ia0 i ’p i’’p ia t Ipm0 işoc Fig. în gol în ipoteza producerii defectului la trecerea tensiunii prin zero. anterior producerii defectului. pentru cazul generatorului funcţionând.115) În figura 4. conform (4. în cazul scurtcircuitului trifazat simetric la bornele generatorului cu înfăşurări de amortizare şi care funcţiona. în gol S-au folosit notaţiile: i 'p t t E  E' E  − '  E '' E '  − ''   q 0 +  q 0 − q 0 e Td +  q 0 − q 0 e Td  cos(t + θ 0 ) = ' ' '  X d' Xd   Xd  Xd  Xd        116 .20 este reprezentat curentul de scurtcircuit pe faza a.115).20 Curentul total şi componentele sale. anterior producerii defectului.

3 Regimul permanent de scurtcircuit Valoarea curentului de scurtcircuit stabilizat. după amortizarea curenţilor liberi. figura 4. atât interni. diagramă construită în ipoteza neglijării rezistenţei statorice. etc. q jXdId Eq Ud Uq U δ Ψ φ I Iq d Id Fig.21 Diagrama fazorială a maşinii sincrone funcţionând pe o sarcină inductivă Zext În acest caz. cel mai frecvent întâlnit în practică. Se consideră diagrama fazorială pentru cazul funcţionării pe o sarcină inductivă Zext. dependenţi de maşină cum sunt simetria sau nesimetria rotorului. 4.1 Influenţa rotorului cu poli aparenţi Prezenţa rotorului cu poli aparenţi se manifestă printr-o nesimetrie după cele două axe. prezenţa altor surse.1.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT t   ''  − ''  U d 0 +  E d 0 − U d 0 e Tq  sin(t + θ ) =− 0 '  X q  X q'  Xq      ' i 'p 4.3. reactanţele Xd şi Xq având valori diferite. prezenţa reglajului automat de tensiune cât şi externi.21. este determinată de o serie de factori. 4.1. tensiunea electromotoare este dată de relaţia: Eq = U q + I d X d Deoarece U q = I d X ext + I q Rext (4.116) 117 . printre care influenţa consumatorilor.

120) şi (4. Influenţa cea mai mare a nesimetriei rotorice se va resimţi în cazul circuitului exterior pur rezistiv (Rext = 0). relaţiile (4.116) devine E q = I d X ext + I q Rext + I d X d (4.117) Cu relaţiile (4. are expresia: 2 2 I pa = I d + I q = 2 E q ( X q + X ext ) 2 + Rext 2 ( X d + X ext )( X q + X ext ) + Rext (4.21. se poate scrie: I q = I d ctgψ = I d Rext X q + X ext (4. în cazul generatorului cu poli aparenţi.117) se obţine curentul longitudinal: Id = şi curentul transversal: Iq = E q Rext 2 ( X d + X ext )( X q + X ext ) + Rext E q ( X q + X ext ) 2 ( X d + X ext )( X q + X ext ) + Rext (4. În acest caz expresia (4.120) devine: I pi = Eq 2 ( X d + X ext ) 2 + Rext (4.121’) 1 2 2 X d + β2 X d Eq = 1 Eq X d (α + β 2 ) Raportul celor doi curenţi conduce la relaţia: 118 .116’) Conform figurii 4.120) Pentru a putea determina influenţa nesimetriei rotorului.121) devin: I pa = I pi = 2 2 α2 X d + β2 X d 2 2 αX d + β 2 X d Eq = α2 + β2 X d (α + β 2 ) Eq (4.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică unde Xext şi Rext sunt reactanţa şi respectiv rezistenţa circuitului exterior.116’) şi (4. relaţia (4.120’) (4. se compară acest curent cu cel rezultat în cazul unui generator cu poli înecaţi (Xd = Xq).119) Curentul de scurtcircuit total. În acest caz.121) Se introduc notaţiile: X q = αX d şi Rext = β X d .118) (4.

e.03.T. În particular. deşi excitaţia este la valoarea plafon. tensiunea acestuia este nulă. în caz contrar. În acest scop se anulează derivata în raport cu β: ∂λ = ∂β 1  β(1 − α )  2 1 + 2 2   α+β  2 2 2 β(1 − α) (1 − α)(α + β 2 ) − 2β 2 (1 − α) =0 α + β2 (α + β 2 ) 2 Rezultă β = α şi valoarea maximă a raportului: λ max = 1+ α 2 α Pentru valorile curente α = 0. care delimitează cele două situaţii. curentul de scurtcircuit în cazul generatorului cu poli aparenţi este mai mare. tensiunea la bornele generatorului se micşorează mai mult sau mai puţin. tensiunea la bornele generatorului este mai mică decât cea nominală. existând o valoare plafon. Va exista o anumită valoare a impedanţei de scurtcircuit exterioare.122) se constată că raportul curenţilor este supraunitar. Dacă scurtcircuitul este mai îndepărtat. Ca urmare. – acţionează asupra excitaţiei generatorului pentru anularea abaterii tensiunii de la valoarea prescrisă. rezultă λmax ≈ 1. are drept scop menţinerea tensiunii la bornele generatorului la valoarea dorită.122) Din expresia (4. efectuat cu dispozitive speciale. În regim de scurtcircuit. Ca urmare.3. prin ridicarea nivelului de excitaţie. Considerând acest raport ca o funcţie de R β = ext Xd I pa α 2 + β2 1 + β2 se poate găsi condiţia de maxim.6. Indiferent de principiul constructiv. Restabilirea tensiunii nu este posibilă întotdeauna deoarece nivelul de excitaţie nu poate creşte nelimitat. numită impedanţă critică Zcr. căreia îi corespunde o t. 119 . 4. în cazul scurtcircuitului la bornele generatorului.2 Influenţa reglajului automat de tensiune Reglajul automat de tensiune. se poate restabili tensiunea nominală la bornele generatorului. în funcţie de locul unde s-a produs defectul. Se constată că în calculul curentului de scurtcircuit permanent se poate neglija influenţa nesimetriei rotorului.A.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT  (α 2 + β 2 )(1 + β 2 )   β(1 − α)  λ= = = 1+  − 1 = 1 +  2 2 2  I pi α+β (α + β )  α+β    (4. RAT sesizând reducerea tensiunii. limită – Eqlim.m. regulatorul automat de tensiune – R. intră în funcţiune şi măreşte nivelul de excitaţie pentru a readuce tensiunea la valoarea prescrisă. eroarea fiind mică.1.

în cazul generatoarelor prevăzute cu RAT. curentul de scurtcircuit stabilizat se determină cu relaţia (4. Eqlim şi Un.124).m.125) Rext.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică Pentru determinarea impedanţei critice se face următorul raţionament: a) Dacă impedanţa exterioară până la locul defectului este mai mică decât cea critică.e. curentul de scurtcircuit stabilizat se poate determina cu oricare din relaţiile (4. Ca urmare.123) b) Dacă impedanţa exterioară este mai mare decât valoarea critică. În concluzie. îi asigură la borne tensiunea nominală.e. iar curentul de scurtcircuit stabilizat poate fi determinat cu relaţia: I= E q lim 2 Rext + ( X d + X ext ) 2 (4. având la borne tensiunea nominală. fie tensiunea nominală la borne Un.cr = Zcrsinφ şi ordonând după Zcr se obţine ecuaţia: 2 2 2 2 2 2 ( E q lim − U n ) Z cr − 2 X d U n sin ϕZ cr − X d U n = 0 de unde rezultă impedanţa critică: sin ϕ + sin ϕ + ( Z cr = X d 2 E q lim 2 Un 2 E q lim 2 Un 2 − 1) (4. respectiv mai mare decât impedanţa critică. pentru un anumit argument φ. a generatorului existentă în momentul producerii defectului. cu t. generatorul funcţionează cu excitaţia plafon care. în acest caz.m. impedanţa critică este funcţie numai de parametrii generatorului: Xd.e. generatorul funcţionează cu un nivel de excitaţie sub plafon. Eq.124) Z ext c) Dacă impedanţa exterioară este egală cu valoarea critică. rezultând aceeaşi valoare: E q lim 2 Rext . limită Eqlim. după cum impedanţa exterioară până la locul defectului este mai mică.125) Înlocuind în relaţia (4. generatorul funcţionează cu excitaţia plafon. În cazul particular la generatoarelor fără RAT.cr = Zcrcosφ şi Xext. Curentul de scurtcircuit stabilizat are expresia: U I= n (4. la determinarea curentului de scurtcircuit stabilizat.cr ) 2 = Un Z cr (4. se foloseşte fie t.125) în care se consideră t. Dacă aceasta nu se cunoaşte atunci poate fi determinată aproximativ cu relaţia: 120 .123) sau (4.126) −1 Din relaţia (4.cr + ( X d + X ext . plafon Eqlim.m.126) se constată că.

STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT E q = (U cos ϕ) 2 + (U sin ϕ + IX d ) 2 (4.116) devine: E q = U n + IX d (4. b) Modifică mărmea şi distribuţia curenţilor din schemă. I şi φ sunt mărimile corespunzătoare regimului anterior producerii scurtcircuitului. Se constată că prezenţa sarcinii în paralel cu ramura avariată duce la mărirea curentului debitat de sursă şi la micşorarea tensiunii la bornele generatorului. relaţia (4. în lipsa RAT se menţine pe tot timpul evoluţiei procesului de scurtcircuit. ramura avariată având Xk şi Ik precum şi o ramură conţinând o sarcină concentrată Zsarc parcursă de Isarc.1.116’) 121 . în calculul curentului de scurtcircuit. la rândul ei.3 Influenţa sarcinii Influenţa sarcinii se manifestă în două moduri: a) Determină nivelul de excitaţie a generatorului în regimul anterior defectului. se poate recurge la o reprezentare simplificată a sarcinii. 4. Determinarea reactanţei echivalente a sarcinii generalizate se face pornind de la condiţia ca.127) în care U. Problema considerării în calcule a sarcinii este dificilă întrucât este formată în special din motoare a căror reactanţă este greu de apreciat. conform figurii 4. generatorul trebuie considerat ca având acest nivel de excitaţie.22 în care există generatorul cu tensiunea U şi curentul I. Ca urmare. I Ik k Fig. Ca urmare a micşorării tensiunii se reduce şi curentul de scurtcircuit din ramura avariată. printr-o reactanţă concentrată. neglijând rezistenţa. fiind funcţie de alunecare (la motoarele asincrone care constituie majoritatea) iar aceasta. Acest nivel este mai mare decât cel corespunzător funcţionării în gol şi.3. în regim normal. În aceste condiţii. care urmăreşte determinarea valorii maxime a curentului de scurtcircuit. la bornele generatorului să existe tensiunea nominală. depinde de tensiune. pur inductiv. 4. U.22 Exemplu de circuit pentru ilustrarea influenţei sarcinii Xk Zsarc Isarc Pentru un calcul aproximativ. Se consideră un exemplu simplu.

128) Din relaţiile (4. Pentru exemplificare.23 este prezentată o comparaţie între curbele de variaţie a curentului şi tensiunii pentru o sarcină reală (cu linie continuă) şi o sarcină echivalentă (cu linie întreruptă).5 I 1. 4. sub forma: U n = IX sarc (4. aflate mai departe de locul defectului.116’) şi (4.128) se obţine pentru reactanţa sarcinii generalizate expresia: Un X sarc = X d (4. în cele două cazuri.1.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică Tensiunea la borne poate fi exprimată şi funcţie de reactanţa sarcinii. 122 .0 U 0.129) Eq − U n 1. Cu linie punct s-au reprezentat aceleaşi mărimi în cazul neconsiderării sarcinii (Zsarc = ∞).5 Ik 0 1 2 3 Fig.4 Influenţa altor surse În multe situaţii practice scurtcircuitul este alimentat de mai multe generatoare aflate în zonă. Se constată o concordanţă acceptabilă între curbele corespunzătoare. fie cu tensiunea nominală se face în urma unor aproximaţii succesive.24. La fel şi celelalte generatoare.23 Influenţa sarcinii asupra regimului stabilizat de scurtcircuit În figura 4. la distanţe electrice diferite. Dacă reactanţa de scurtcircuit este mai mică decât reactanţa critică corespunzătoare primului generator (Xk < Xcr1) atunci acesta se introduce în calcule prin tensiunea electromotoare limită (Eqlim1). În caz contrar (Xk > Xcr1) se introduce prin tensiunea nominală (Un1). 4. se consideră schema din figura 4.3. Într-o primă etapă se consideră circuitele pur inductive. Considerarea unui generator fie cu tensiunea electromotoare limită. Se observă că această ipoteză introduce erori considerabile.

dacă acesta rezultă mai mare decât curentul critic (Icr= Un/Zcr).1. se consideră generatorul G2 prin tensiunea sa nominală.4 Comportarea dinamică a excitaţiei generatorului sincron Caracteristicile dinamice sunt analizate. forţarea excitaţiei constă în creşterea bruscă a nivelului de excitaţie până la valoarea limită (plafon). Această presupunere trebuie însă verificată prin calcule. şi acest generator se introduce prin tensiunea electromotoare limită şi reactanţa sa sincronă. În cazul în care Xk+X1 este apropiat ca valoare sau mai mare decât Xcr2 este recomandabilă introducerea lui G2 prin tensiunea nominală. Şi în acest caz se impune verificarea ipotezei prin compararea curentului cu cel critic. dacă distanţa electrică până la locul defectului nu este prea mică.24 Schema considerată pentru studiul influenţei altor surse asupra curentului de scurtcircuit Pentru prima situaţie (Xk < Xcr1) se pune problema modului de considerare a sursei următoare (G2). în cele ce urmează. Din aceste motive. 123 . 4. 4. acestea se introduc prin tensiunea electromotoare Eq anterioară producerii defectului şi prin reactanţa longitudinală. Dacă Xk+X1 este mult mai mică decât Xcr2. prin forţarea excitaţiei se poate readuce tensiunea maşinii la valoarea nominală.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT Xk k X1 X2 G1 G2 G3 Fig. atât din cauza necesităţii de a opera cu mărimi complexe. În mod similar se procedează cu sursele aflate mai departe de locul defectului. ipoteza este bună. În principiu. Procedeele şi fenomenele care au loc depind de modul de realizare a excitaţiei şi de tipul generatorului sincron. prin mărirea tensiunii la borne. Forţarea excitaţiei constituie un procedeu de mărire a stabilităţii funcţionale a generatorului sincron. cât şi din cauza necesităţii cunoaşterii fazei tensiunii fiecărei surse în parte. Considerarea rezistenţelor se impune doar atunci când au valori apropiate de cele ale reactanţelor sau când trebuie efectuate calcule foarte exacte. Dacă printre sursele din schemă sunt unele fără RAT. În caz contrar. în situaţiile de forţare şi dezexcitare rapidă. calculele se complică simţitor. în calculele practice se preferă utilizarea schemelor pur inductive. în cazul scăderii masive a tensiunii la bornele generatorului sincron. În acest scop se determină curentul debitat de sursa G2 şi. Aşa cum a fost analizat anterior. În cazul considerării şi a rezistenţelor.

Există.cu excitaţie separată. . Rf. considerând schema din figura 4. instalate de regulă pe acelaşi ax cu generatorul sincron. în principal. hidrogeneratoarele la care excitatoarea este separată. 4.25. lucru realizat de automatul de dezexcitare rapidă – ADR. fig.cu autoexcitaţie. 4. implicit. Pentru lichidarea defectului este necesară şi dezexcitarea generatorului. în paralel cu reostatul R se află un contact normal deschis al unui contactor k.if1 k Fig.26 Schema de principiu a GS cu excitatoare cu autoexcitaţie În circuitul de excitaţie al excitatoarei se află şi un reostat R pentru reglajul tensiunii la bornele excitatoarei şi. este separat de celelalte surse prin declanşarea întrerupătorului dar rămâne alimentat de la generator.25 Delimitarea zonei neprotejate prin declanşarea întrerupătorului I 4. Scăderea tensiunii la bornele generatorului sincron sub o anumită valoare este sesizată de un releu de minimă tensiune care 124 . Pentru forţarea excitaţiei. două tipuri de excitatoare rotative: . Excepţie fac. în general. alimentată de la o subexcitatoare. G T I Fig.1 Comportarea dinamică a excitatoarelor rotative Excitatoarele rotative sunt generatoare de curent continuu cu excitaţie în derivaţie sau mixtă. antrenată de un motor de curent alternativ.1. 4. 4.27.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică Dezexcitarea rapidă este un procedeu ce are drept scop protejarea generatorului sincron împotriva defectelor interioare şi constă în stingerea câmpului magnetic. până la întrerupătorul de înaltă tensiune I. fig. deci a tensiunii acestuia.26. Astfel. a curentului de excitaţie a generatorului sincron G. orice defect în zona generatorului.if G Ex = R Rf1.4.

ca urmare. din figura 4. 125 . determinată de constantele de timp ale circuitelor generatorului sincron. tensiunea nominală la bornele generatorului sincron se obţine pentru o anumită valoare a tensiunii de excitaţie Ufn. folosind caracteristica în sarcină a excitatoarei.27 Schema de principiu a GS cu excitatoare cu excitaţie separată Cazul excitatoarei rotative cu autoexcitaţie În regim normal de funcţionare.if2 R1 k Fig. dreapta căderii de tensiune îşi modifică panta devenind Rf1if1 iar punctul de funcţionare se deplasează în B şi determină tensiunea de excitaţie uf1lim.131) dt Se poate trasa caracteristica if1(t) şi. contactul k se închide şi rezistenţa de reglaj R este şuntată iar tensiunea excitatoarei – deci curentul de excitaţie a generatorului sincron – ajunge la valoarea maximă (limită).if G Uf = Ex Rf1. Procesul tranzitoriu provocat de şuntarea rezistenţei de reglare este descris de ecuaţia diferenţială: di f 1 Lf1 + R f 1i f 1 = u f (4.29.130) dt Integrarea acestei ecuaţii pe cale analitică este dificilă din cauza dependenţei neliniare a tensiunii de curent.if1 Uf1 R = SEx Rf2. Rf. 4.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT comandă punerea sub tensiune a bobinei contactorului. Creşterea curentului de excitaţie nu are loc instantaneu ci cu o anumită întârziere. determinată grafic de intersecţia dreptei ce reprezintă căderea de tensiune pe circuitul de excitaţie al excitatoarei u f = i f 1 ( R f 1 + R) cu carcateristica în sarcină a excitatoarei (punctul A din figura 4.28): Când are loc forţarea excitaţiei prin şuntarea rezistenţei de reglaj R. Se poate recurge la o integrare grafică pornind de la relaţia: di f 1 Lf1 = ∆u f = u f − R f 1i f 1 (4. rezultă caracteristica uf = f(t).

28 Comportarea dinamică a excitatoarei rotative cu autoexcitaţie uf Tf1 uf1lim ufn t Fig. 4.29 s-a reprezentat cu linie plină curba uf = f(t) şi cu linie întreruptă aceeaşi dependenţă dar aproximată cu o exponenţială de forma u f = u fn + (u f 1 lim − u fn )(1 − e − t Tf 1 ) (4. Cazul excitatoarei rotative cu excitaţie separată Se consideră schema de principiu din figura 4. 4.3 – 0.130) În figura 4. 29 Rezolvarea grafică a ecuaţiei diferenţiale (4. valori cuprinse în limitele 0.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică u if1(Rf1+R) B A if1Rf1 uf1lim ufn ifn ifmax i Fig.6 s. valoare ce poate fi considerată drept mare.27 ale cărei caracteristici de funcţionare sunt reprezentate în figura 4.132) Constanta de timp a înfăşurării de excitaţie Tf1 are. 126 . în mod obişnuit.30.

Folosind şi caracteristica în sarcină a excitatoarei.133) u f 1 = i f 1n ( R f 1 + R) şi poate fi considerată ca fiind constantă întrucât subexcitatoarea este dimensionată să funcţioneze puternic saturată.1. tensiunea subexcitatoarei are expresia (4. integrarea ecuaţiei (4. rezultă curba uf = f(t) care poate fi aproximată. În aceste cazuri funcţionarea excitatoarelor rotative 127 . La şuntarea rezistenţei de reglaj. tensiunea uf1 este constantă.4.135) dt cu deosebirea că.134) căruia îi corespunde tensiunea limită a excitatoarei uf1lim. în acest caz.30 Comportarea dinamică a excitatoarei rotative cu excitaţie separată În regim normal de funcţionare.2 Comportarea dinamică a excitatoarelor statice Excitatoarele statice sunt des folosite în special pentru generatoarele de putere mare şi foarte mare. 4. cu o exponenţială. 4.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT u uf1 uf1lim if1(Rf1+R) B if1Rf1 uf1= f(ifn) uf1n A if1n if1lim if Fig.136) unde Tf1 = Lf1/Rf1. Ca urmare.135) se face uşor iar soluţia este: i f 1 = i f 1n + (i f 1 lim − i f 1n )(1 − e − t Tf 1 ) (4. Procesul tranzitoriu este descris de o ecuaţie similară cu (4. curentul maxim de excitaţie al excitatoarei are valoarea: i f 1 lim = u f1 Rf1 (4. şi în acest caz.131): di f 1 Lf1 + R f 1i f 1 = u f 1 (4.

circuitele statorice deschise. necesari pentru alimentarea circuitului de excitaţie. neinfluenţând constanta de timp a sistemului de excitaţie. Excitarea generatorului auxiliar se asigură de la o excitatoare pilot Ep de curent alternativ cu autoexcitaţie sau cu poli cu magenţi permanenţi. Aceste sisteme de excitaţie prezintă a comportare dinamică foarte bună.nu se iau în considerare înfăşurările de amortizare şi influenţa fierului rotorului. Există o mare diversitate de soluţii. . se poate folosi un generator auxiliar de curent alternativ.32. Asemănarea este determinată de prezenţa excitatoarei pilot a generatorului auxiliar. Deşi tensiunea de excitaţie are o variaţie continuă. Prin dispunerea indusului generatorului auxiliar şi a sistemului de redresare pe rotor. cu variaţii de sarcină pronunţate. . constant lor de timp fiind mică. Sistemul de redresare cu semiconductoare este neinerţial. 4.31.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică devine nesigură din cauza problemelor de comutaţie determinate de curenţii mari.3 Influenţa reglajului excitaţiei asupra generatorului sincron Variaţia tensiunii de excitaţie se resimte în variaţia corespunzătoare a curentului de excitaţie al generatorului sincron. fapt deosebit de important în cazul curenţilor foarte mari. de frecvenţă medie.4. Astfel. de ordinul sutimilor de secundă. .circuitele statorice închise pe o reactanţă exterioară Xext. se elimină inelele de contact. 4. 128 . de la zero la Uf. ca urmare. în funcţie de schema de alimentare pe partea de curent alternativ precum şi de sistemul de redresare. ca sursă de curent alternativ pentru alimentarea sistemului de redresare. se consideră următoarele ipoteze simplificatoare: . de ordinul kiloamperilor. Comportarea dinamică a acestui sistem de excitaţie este asemănătoare cu cea a excitatoarelor rotative cu excitaţie separată. În aceste două condiţii se consideră două situaţii: . 4.calculele se efectuează în unităţi relative raportate la stator. Suplimentar. coaxial cu generatorul sincron.se neglijează saturaţia circuitelor magnetice.1. pentru simplificare se va studia modificarea curentului de excitaţie considerând că tensiunea se modifică prin salt. tensiunea de excitaţie a generatorului sincron poate fi modificată practic instantaneu ceea ce este util în cazul alimentării unor consumatori de putere. fig. Prin utilizarea redresoarelor comandate se elimină rezistenţa de reglaj. fig.

31 Sistem de excitaţie cu generator auxiliar de c.a.138) se constată că if are o creştere exponenţială. dacă se neglijează rezistenţele statorice şi de sarcină. stabilinduse în final la valoarea de regim permanent uf/Rf.137) Xf + Rf if = u f dt a cărei soluţie este de forma: uf Rf − t Tf 0 if = (1 − e ) (4. curentul statoric este 129 . 4. Din relaţia (4.138) unde Tf0= Xf/Rf este constanta de timp a înfăşurării de excitaţie cu statorul în gol.32 Sistem de excitaţie cu generator auxiliar de c. 4. de frecvenţă medie T G R E Ep TT TC RAT Fig. Circuitele statorice închise pe o reactanţă exterioară În acest caz. de frecvenţă medie şi sistem de redresare pe rotor Circuitele statorice deschise Variaţia curentului de excitaţie la creşterea tensiunii de excitaţie prin salt este descrisă de ecuaţia diferenţială următoare: di f (4. la aplicarea tensiunii de excitaţie va apare şi în stator un curent.a.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT T G R E I Ep TT RAT TC Fig.

4. în cazul unei variaţii bruşte a tensiunii de excitaţie.4.139) Necunoscuta este curentul de excitaţie. rezultă:  X ad X f −  X d − X ext  a cărei soluţie este:  di f   dt + R f i f = u f  − t T f' (4.140) if = în care T f' = uf Rf (1 − e ) (4.1. Procesele tranzitorii sunt descrise de următorul sistem de ecuaţii diferenţiale: di f  + X ad X f dt  di f  + Xd  X ad dt  di d  u q = X ext dt  di d + Rf if = u f dt di d = −u q dt (4. Schema de principiu. Pentru simplificare se consideră înfăşurările statorice deschise. Şi în acest caz variaţia curentului de excitaţie este exponenţială dar constanta de timp este mai mică decât în cazul statorului în gol. înlocuind did/dt în prima ecuaţie.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică inductiv şi determină o reacţie pur longitudinală. este reprezentată în figura 4. de la zero la uf.4 Influenţa înfăşurărilor de amortizare Se determină modul de variaţie a curentului de excitaţie la un generator cu înfăşurări de amortizare.33. Din ultimele două ecuaţii rezultă di f di d X ad =− dt X d + X ext dt şi. generatorul funcţionând în gol.141) 2 X ad 1 (X f − ) Rf X d + X ext reprezintă constanta de timp a înfăşurării de excitaţie cu statorul închis pe o reactanţă exterioară. Ecuaţiile diferenţiale care descriu procesul tranzitoriu în înfăşurările de excitaţie şi de amortizare longitudinală sunt următoarele (mărimile sunt în unităţi relative raportate la stator): 130 . după axa longitudinală.

146) 131 .145) d id=0 i1d X1d R1d if uf Xf Rf Fig.142) uf   pX f i f ( p) + pX ad i1d ( p) + R f i f ( p ) = p   pX i ( p ) + pX i ( p ) + R i ( p ) = 0 1d 1d 1d 1d  ad f Rezolvând sistemul (143) în raport cu if(p) şi i1d(p).33 Înfăşurările axei longitudinale a maşinii sincrone echivalente Întroducând noţiunea de coeficient de dispersie al celor două circuite: σ0 = 1 − relaţiile (4.143) uf p uf (4. rezultă: i f ( p) = i1d ( p ) = pX 1d + R1d ( pX f + R f )( pX 1d + R1d ) − p − X ad 2 ( pX f + R f )( pX 1d + R1d ) − p 2 X ad 2 2 X ad (4. sub formă operaţională.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT di f  di di + X ad 1d + X ad 1d + R f i f = u f X f  dt dt dt  di f di1d X  ad dt + X 1d dt + R1d i1d = 0  care.145) devin: 2 X ad X f X 1d (4.144) şi (4.144) (4. 4. devin: (4.

144’) şi făcând notaţiile: .X1d/R1d=T1d0. 2 = − (1 m α) (4.145’) i1d ( p ) = − X ad p σ 0 X f X 1d + p ( X 1d R f + X f R1d ) + R f R1d 2 uf Prelucrând ecuaţiile (4.150) unde constantele de timp sunt inversele rădăcinilor ecuaţiilor caracteristice: p 2 σ 0T f 0T1d 0 + p (T f 0 + T1d 0 ) + 1 rădăcini care au expresia: p1.145’). .144’) (4.147) (148) i1d ( p ) = p σ 0T f 0T1d 0 + p(T f 0 + T1d 0 ) + 1 R f R1d Originalele curenţilor se obţin aplicând teorema de dezvoltare a lui Heaviside: t t u f  T f 0 − T2 − T T1d 0 − T2 − T 1 1 − i f (t ) = e − e 2 Rf  T1 + T2 T1 − T2      (4. constanta de timp a înfăşurării de excitaţie. scoţând forţat produsul RfR1d de la numitori şi rezistenţa R1d de la numărătorul ecuaţiei (4.149) i1d (t ) = − u f X ad R f R1d − − 1 (e T1 − e T2 ) T1 − T2 t t (4. se obţine: i f ( p) = pT1d 0 + 1 2 uf uf p[ p σ 0T f 0T1d 0 + p (T f 0 + T1d 0 ) + 1] R f − X ad 2 (4.151) Soluţiile p1. 2 = − (T f 0 + T1d 0 ) ± (T f 0 + T1d 0 ) 2 − 4σ 0T f 0T1d 0 2σ 0T f 0T1d 0 (T f 0 + T1d 0 ) 2σ 0T f 0T1d 0 (4.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică i f ( p) = pX 1d + R1d uf p 2 σ 0 X f X 1d + p ( X 1d R f + X f R1d ) + R f R1d p (4.144’) şi (4.Xf/Rf=Tf0. constanta de timp a înfăşurării de excitaţie.152) unde α = 1− 4σ 0T f 0T1d 0 (T f 0 + T1d 0 ) 2 (4.2 pot fi puse sub forma: p1.153) 132 .

Ca urmare. Pentru cazul R1d = 0 rezultă T1d0 = ∞. Se constată că prezenţa înfăşurării de amortizare conduce la mărirea vitezei de creştere a curentului de excitaţie. În ceea 133 . rel. T1 = Tf0 + T1d0 şi T2 = 0. Pentru cazul când R1d = ∞. diferenţa dintre ele mărindu-se odată cu micşorarea coeficientului de dispersie.155) sau.154). α = 1 .34 s-a reprezentat curentul de excitaţie pentru cele două cazuri extreme. Ca urmare.155) şi ţinând seama de (4. conform relaţiilor (4.149’) este identică cu relaţia (4. înmulţind şi împărţind cu (1+α). ceea ce corespunde practic absenţei sale. relaţiile (4.149’) şi (4. curentul din înfăşurarea de excitaţie.149’) Se observă că relaţia (4.157) se constată că T1 > T2.157). respectiv (1-α) relaţiile (4. curentul din înfăşurarea de excitaţie devine: if = uf Rf (1 − e − t σ 0T f 0 ) (4.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT Întrucât (T f 0 + T1d 0 ) 2 > 4σ 0T f 0T1d 0 rezultă că rădăcinile ecuaţiei caracteristice sunt reale şi negative deci curenţii liberi corespunzători sunt aperiodici amortizaţi. În continuare se analizează influenţa înfăşurării de amortizare asupra variaţiei curentului de excitaţie.156) 2 1− α T2 = (T f 0 + T1d 0 ) (4.138) ce corespunde situaţiei funcţionării în gol a generatorului fără înfăşurări de amortizare.i respectiv T1 = ∞ şi T2 = σ0Tf0. rezultă T1=Tf0 şi T2=0. respectiv (4.154) (4.156) şi (4.4.156) şi (4. relaţia (4.157) 2 Din relaţiile (4. Constantele de timp au expresia: T1 = − T2 = − 1 2 σ 0T f 0T1d 0 = p1 1 − α T f 0 + T1d 0 1 2 σ 0T f 0T1d 0 = p 2 1 + α T f 0 + T1d 0 (4. În acest scop se consideră cazurile extreme.158) În figura 4.150). când σ0 = 0.149. devine: T1 = if = uf Rf (1 − e − t Tf 0 ) (4. La limită.153) rezultă: 1+ α (T f 0 + T1d 0 ) (4. respectiv când este supraconductoare (R1d = 0). când înfăşurarea de amortizare are rezistenţa infinită.158) şi cel real când R1d ≠ 0 precum şi curentul din înfăşurarea de amortizare.

159) Din relaţiile (4.159) devine: (4.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică ce priveşte fluxul principal al generatorului acesta este proporţional cu suma curenţilor rotorici.150) şi aproximând raportul Xad/R1d ≈ T1d0. 134 . În cazul înfăşurărilor statorice cuplate pe o reactanţă exterioară. dar concluzia anterioară işi păstrează valabilitatea.157) rezultă: 1+ α 1− α T1 + T2 = (T f 0 + T1d 0 ) + (T f 0 + T1d 0 ) = T f 0 + T1d 0 2 2 iar relaţia (4. rezultă: i f + i1d 0 t t − u f  T f 0 + T1d 0 − T2 − T T2 T2 1 1 − e + e = Rf  T1 − T2 T1 − T2      (4.160) i f + i1d 0 t t − − uf  T1 T2 T1 T2 1 − e + e = R f  T1 − T2 T1 − T2      (4.149) şi (4.34 Înfluenţa înfăşurării de amortizare asupra curentului de excitaţie Considerând relaţiile (4. 4.156) şi (4. if uf/Rf R1d=0 R1d ≠ 0 R1d=∞ σ0Tf0 i1d Tf0 t Fig. studierea influenţei înfăşurării de amortizare este mai dificilă.161) are valoare mică şi se amortizează repede astfel că prezenţa înfăşurării de amortizare încetineşte viteza de creştere a fluxului generatorului deoarece T1 > T2.161) Al doilea termen din (4. sistemul de ecuaţii fiind mai complicat.

Rezultatul este închiderea contactului normal închis K1 şi deschiderea contactului normal închis K2. unele cu caracter general. În cazul unui defect intern. altele cu un caracter mai restrâns. figura 4. . protecţia prin relee a generatorului sincron determină modificarea stării releului intermediar RI care îşi închide contactul său normal deschis prin care se alimentează bobina contactorului K. Excitaţia generatorului este deconectată de la sursă. Ca timp de anulare (stingere) a câmpului se consideră intervalul dintre momentul decuplării excitaţiei şi momentul când tensiunea statorică nu mai întreţine arcul la locul scurtcircuitului. Ex G Rs k2 k1 RI + Sursa de excitaţie Fig.4.1 Dezexcitarea rapidă cu rezistenţă de descărcare Dezexcitarea se realizează prin conectarea înfăşurării de excitaţie a generatorului sincron pe o rezistenţă de stingere şi deconectarea sa de la sursa de excitaţie.5. constanta de timp are expresia: 135 .1.5 Dezexcitarea rapidă Dezexcitarea rapidă a generatorului sincron trebuie realizată astfel încât: .4. expresia acestuia este de forma: i f = I f 0e − t Tst (4. curentul de excitaţie scade exponenţial.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT 4.35 Dezexcitarea rapidă cu rezistenţă de descărcare După deconectare. 4.1.timpul de anulare a câmpului magnetic să fie cât mai mic. Dacă statorul este în gol. În absenţa înfăşurărilor de amortizare. Există diverse procedee de dezexcitare rapidă.supratensiunea la bornele circuitului de excitaţie să nu depăşească valoarea admisă de clasa de izolaţie a acesteia. 4. aplicabile la orice tip de excitaţie. Supratensiunea admisibilă depinde de tensiunea de încercare a izolaţiei înfăşurării de excitaţie.35.162) unde If0 este curentul de excitaţie anterior deconectării iar Tst constanta de timp a procesului tranzitoriu de stingere a câmpului magnetic.

în general. în practică se alege o valoare intermediară a rezistenţei de stingere care să satisfacă ambele condiţii. tensiunea de excitaţie creşte de Rs/Rf ori. imediat după deconectare. efecte negative în sensul că măreşte constanta de timp de stingere deci şi timpul de stingere. această valoare este de (3÷5)Rf. are expresia: R R (4.1. Curentul de excitaţie care determină această tensiune este: i fst = I f 0 e iar timpul de stingere rezultă t st = Tst ln I f0 i fst − t st Tst (4.5. asigurând o variaţie liniară a curentului de excitaţie şi.164) Deoarece curenţii If0 şi ifst sunt nişte constante pentru un generator dat. reducerea timpului de stingere. 136 . corespunzător. imediat după deconectare.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică Tst = Xf R f + Rs = Tf 0 Rf R f + Rs (4. Întrucât această înfăşurare preia o parte din energia câmpului magnetic din generator. sunt înlesnite condiţiile de lucru ale instalaţiei de dezexcitare. în contradicţie cu a doua condiţie pe care trebuie să o îndeplinească sistemul de dezexcitare rapidă: limitarea supratensiunilor la bornele înfăşurării de excitaţie. Prezenţa înfăşurării de amortizare are. deci este direct proproţională cu rezistenţa de stingere.165) U f 0 = I f 0 Rs = I f 0 R f s = U f s Rf Rf unde Uf este tensiunea la bornele excitaţiei anterioară deconectării (în regim normal). Ca urmare. Din relaţia (4.2 Dezexcitarea rapidă prin tensiune constantă la bornele înfăşurării de excitaţie Dezexcitarea rapidă cu rezistenţă de stingere are dezavantajul că viteza de micşorare a curentului se reduce la sfârşitul procesului de stingere.165) rezultă că. Metoda de dezexcitare prin tensiune constantă înlătură acest neajuns.163) Pentru ca arcul electric la locul defectului să se stingă trebuie ca tensiunea indusă să scadă sub o anumită valoare. rezultă că timpul de stingere depinde direct de constanta de timp.164). tensiunea la bornele excitaţiei. însă. reducerea timpului de stingere se realizează prin mărirea rezistenţei de stingere. 4. Acest procedeu este.35. Pentru schema din figura 4.4. Ţinând seama şi de expresia timpului de stingere (4.

167) se poate face uşor. De asemenea. dreapta 2.162). 137 . că stingerea arcului are loc în cazul în care curentul se anulează. timpul de stingere se reduce de ln(If0/ifst) ori.36 este prezentată comparativ variaţia curentului de excitaţie în cele două cazuri.167) dt Integrarea ecuaţiei (4. se reprezintă şi variaţia tensiunii la bornele înfăşurării de excitaţie.168). timpul de stingere devine: t st = I f 0 Xf uf0 sau t st = I f 0 Xf I f 0 Rs = Xf Rs ≈ Tst (4. rezultând: di f = − uf0 Xf if dt If0 ∫ di f = − uf0 Xf ∫ dt 0 t de unde if = I f0 − uf0 Xf t (4. pentru simplificare. conform relaţiilor (4. rezultă: di f Xf +uf0 =0 (4. curba 1.169) cu (4. Menţinerea tensiunii la bornele înfăşurării de excitaţie la o valoare constantă se poate realiza folosind o proprietate a arcului electric scurt de a-şi menţine tensiunea constantă la borne când curentul variază în limite largi. În figura 4. presupusă constantă.37 este prezentată schema de dezexcitare rapidă cu păstrarea constantă a tensiunii.168) Considerând. şi (4.STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT Ecuaţia diferenţială a procesului tranzitoriu din înfăşurarea de excitaţie este de forma: di f Xf + ( R s + R f )i f = 0 (4. În figura 4.164) se constată că în cazul menţinerii tensiunii constante.166) dt Dacă se neglijează rezistenţa înfăşurării de excitaţie şi se notează produsul Rsif =uf0 ca fiind tensiunea la bornele înfăşurării de excitaţie.169) Dacă se compară relaţia a doua (4. Funcţionarea schemei este următoarea: se închide contactul K2 care scurtcircuitează înfăşurarea de excitaţie prin rezistenţa de limitare r.

Ca urmare a a deschiderii contactului K2. prin suflaj magnetic. între bornele sale apare un arc electric care. este îndreptat spre plăcile P care-l divizează în mai multe arcuri scurte. 138 .i uf0 If0 uf 2 uf 1 1 if 2 Ifst Tst tst t Fig. 4.36 Regimul tranzitoriu în cazul dezexcitării rapide cu tensiune de excitaţie constantă Ex G k2 r P R k1 Sursa de excitaţie Fig. Tensiunea la bornele excitaţiei devine egală cu suma tensiunilor celor n arcuri scurte şi se păstrează.CENTRALE ELECTRICE – partea electrică u. arcurile încep să se stingă dar nu simultan. Pentru a evita reaprinderile sau supratensiunile. plăcile P sunt conectate la prizele unei rezistenţe R de egalizare. Când curentul de excitaţie se micşorează mult. practic. constantă în timpul micşorării curentului de excitaţie. 4.37 Schema de dezexcitare rapidă folosind proprietatea arcului electric scurt Se deschide contactul K1 care deconectează excitaţia de la sursa şi apoi K2. de valoare mare.

STUDIUL FENOMENULUI DE SCURTCIRCUIT 4. Este necesară respectarea acestei ordini pentru a evita scurtcircuitarea sistemului de excitaţie. excitaţia rămânând conectată la sursă prin rezistenţele R1 şi R2. Pentru a evita supratensiunile.3 Dezexcitarea rapidă prin inversarea polarităţii tensiunii de excitaţie Prin inversarea tensiunii de excitaţie se obţine o reducere rapidă a curentului de excitaţie dar. dacă nu se întrerupe circuitul de excitaţie în momentul trecerii prin zero a curentului.38 Schema de dezexcitare rapidă prin inversarea polarităţii tensiunii de excitaţie Funcţionarea este următoarea: se deschid mai întâi contactele 1K1. acesta poate creşte în sens invers. În figura 4.5. R1 1k1 2k1 1k2 R2 2k2 Ex G Sursa de excitaţie Fig. se închid apoi contactele 2K1 şi 2K2 prin care se inversează polaritatea. 4.1. 1K2.38 se prezintă schema de inversare a tensiunii de excitaţie.4. 139 .