Multe povestiri incep cu"A fost odata ca niciodata",dar acesta nu este un basm,este o realitate,o intamplare care s-a petrecut

cu multi ani in urma,pe cand lumea era altfel decat o stim noi toti.In timpurile demult apuse,acest teritoriu pe care noi il numim Pamant fusese un minunat univers al jucariilor.O lume,care-si primise numele de Visus,adapostea fericirea si prietenia adevarata.Nu existau diferente,toti erau egali si aveau aceleasi drepturi. Poate suna fictiv,dar este realitate sau cel putin exista un sambure de adevar in tot ceea ce spun,caci mintea mea porneste de la fapte reale si ajunge in locuri nebanuite,pline de mister.Datorita placerii de a creea o lume perfecta l-am cunoscut pe Alexander. Alexander era un frumos ursulet,cu blanita de culoarea cerului,imbracat intr-o salopeta galbena ca soarele ce stralucea pe cer,iar fontita ce-i atarna in jurul gatului era precum un curcubeu aparut dupa ploaie.Acest ursulet era tare neastamparat si fiecare lucru marunt i se parea extraordinar.Se multumea cu firmituri de iubire fiindca ii umpleau sufletul. Isi dorea cu adevarat sa cutreiere intreaga lume si sa dezlege misterele padurii.Vroia ca viata lui sa devina o aventura si fiecare vis pe care-l avea seara de seara dovedea acest lucru.Cine s-ar fi gandit ca dorinta lui se va indeplinii.Dar visele mereu iti aduc zambetul pe buze atunci cand realitatea ti-l fura.Noaptea exista datorita unei dorinte arzatoare pe care o mica faptura si-a pus-o privind nemarginitul cer albastru.Era prea trist sa vezi aceeiasi nori si aceleasi figuri pe care le formau.Incetul cu incetul soarele a fost inlocuit de luna,iar norii,de stele. Intr-o zi,pe la inceputul verii,Alexander s-a gandit sa plece,sa se avante in mijlocul necunoscutului pentru a descoperii toate secretele padurii,insa aceasta nu era o padure obisnuita ci era Padurea Uitarii si oricine ar fi indraznit sa paseasca pe acel taram va uita de toti.Cu toate acestea ursuletul nu se temea,caci pentru el tot ceea ce traise era de neuitat. Pregatindu-se de plecare a simtit o puternica lovitura in cap.Nu a stiut ce l-a lovit pentru ca dupa cateva secunde de ameteala a cazut.Cu greu a inceput sa deschida ochii,iar pintre crapaturi a vazut multi ochi care-l priveau.Toti puneau aceeiasi intrebare:"Ce s-a intamplat cu tine?". Datorita repetarii acelei intrebari Alexander,parand foarte sigur pe el a spus: -M-a lovit cerul in cap! -Te-a lovit cerul in cap?Dar cum se poate asa ceva?a spus una dintre sutele de jucarii care asistau la aceasta dezvaluire. -Poate nu ma credeti,dar va spun adevarul si in curand cerul va cadea peste noi toti! a strigat Alexander cu o voce ca a unui om matur,alarmand intreaga populatie. Vazandu-l atat de sigur pe el,cu totii si-au facut bagajele.Plecarea urma sa aibe loc odata cu ivirea zorilor. Era ultima seara pe care o mai petrecea in acesta mirifica lume,lasand in urma toate amintirile.Ursuletul era tare derutat,ii venea greu a crede ca cerul il lovise in cap.Acum credea ca era o aberatie,dar acest lucru putea fi adevarat.In mintea lui

Nu putea sa puna geana pe geana. -In Padurea Uitarii?!.Defapt a fost doar o oglinda.Alexander il privea cu admiratie. -O conditie?Care este aceasta? -Vei merge in Padurea Uitarii si te vei intoarce peste 3 zile. Razele soarelui bateau usor in geamul ursuletului anuntandu-l ca este timpul pentru a-si indrepta gresala facuta.dar poate visul pe care-l va avea ii va spulbera toate indoielile. -Si nu te-a lovit?! -Nu.Nu cerul ii picase ii cap.tarziu am realizat ceea ce s-a intamplat cu adevarat.ci o oglinda. Alexander stia ca asta isi dorise demult si visa in fiecare seara momentul in care va porni intr-o aventura.poate cel mai inalt deal.rataceau mii de intrebari care nu-si primeau raspunsul.Alexander si-a luat inima-n dinti si a spus: -Imi pare rau pentru gresala facuta! -Ce gresala?au intrebat jucariile socate.as mai vrea o singura sansa de a-mi indrepta gresala.Defapt gresise enorm.si-mi pare rau.Daca le spunea tuturor ca totul fusese doar o presupunere care s-a dovedit a fi neadevarata.Cu mainile tremurande a deschis usa si a vazut miile de jucarii care se pregateau sa plece. In ciuda fricii de reactiile pe care le vor avea cu totii. -Nu vom mai putea avea niciodata incredere in tine.iar daca nu va spune nimic va trebui sa plece din Visus. .dandu-si seama ca nimic nu este mai frumos ca Visus.Pentru a putea obtine iertarea noastra.dar eu am crezut cu totul altceva.insa era trist ca nimeni nu mai avea incredere in el si acest lucru il determinase sa-si piarda siguranta de sine.Acesta lume era casa lui. Bietul Alexander era foarte trist fiindca nu stia ce sa faca.iti vom acorda o sansa.iar el statea pe o piatra in varful dealului.care acum il priveau cu un oarecare dispret.dar nu va pot povestii cele ce se vor intampla.pana la urma ce-l lovise?! Rusinat de aceasta eroare Alexander a plecat capul in jos.Te vom ierta.Nu stia ce sa faca pentru a indeparta acest sentiment pe care il provocase.ne-ai mintit! -Stiu.Intr-adevar.Ii era teama sa se mai uite in ochii multimii.Dupa cele 3 zile petrecute in padure te vei intoarce si ne vei povestii tuturor ce se afla dincolo de acest taram.caci de acolo se vedea intregul orasel. -Noi vrem sa pleci din Visus!au strigat cu totii pe un ton ce suna ca un ordin.dar cu o conditie.isi primise raspunsurile dorite.voi face orice! -Orice?! -Da.sincer! Nimeni nu mai intelegea nimic.Imi pare rau.cu totii il vor uri. -Va rog.dar trebuia sa ia o decizie.Dar de ce? -De ce?!. -Imi pare rau.Era miezul noptii.dar acest vis nu fusese asa cum crezuse.orice! -Bine atunci. -Gresala de a va spune ca m-a lovit cerul in cap.alarmase toate jucariile din pricina unei oglinzi.

iar apoi si-a continuat drumul.in fata lui a aparut un bondar.Avea ochii mari si aripile enorme.dar se abtinea sa spuna ceva.acum intr-adevar simtea ca pica cerul peste el. -Nu.te anunt ca imi este imposibil sa te las sa treci.-De ce?intrebara cu totii indignati -Pentru ca voi uita.cerul nu loveste pe nimeni.Probabil acolo erau multe animale salbatice menite sa-i impiedice pe cei ce vor dori sa descopere taina acelui ciudat teritoriu.Datorita panicii pe care o provocase acea giganta insecta.dar dificultatea de a va intelege limbajul este destul de mare!a grait Alexander cu o voce tremuranda.dar se va lasa seara si nu voi putea merge pe intuneric.domnule bondar. -Te-a lovit cerul in cap?!Dar asta nu se poate.speranta ca va voi recapata increderea ma va ajuta sa nu va uit. Mergand spre destinatie ursuletul a ajuns intr-o mirifica poienita.nu cade.Brusc.Nici nu se indepartase prea mult si deja ii era dor de prietenii lui.dar a inteles intr-un sfarsit. -Atunci ma voi duce. -Dar ce s-a intamplat?! .Incerca din greu sa-si dea seama de intelesul acelui bazait.pe nici unul dintre voi! Lacrimile ii jucau in ochi ca doua bobite de roua ce tanjeau sa curga pe obrajorii cei rosi ca doua mere de toamna.ursuletul a ramas fara grai. -Imi pare rau.pe cei dragi de pe acel deal unde statea la miezul noptii sa admire panorama oraselului.Alexander s-a gandit ca a cazut curcubeul de pe cer.Nu mai putea scoate un cuvant.din contra trebuia sa-i faca mandrii.cand deodata a auzit un bazait care incerca sa-i spuna ceva.I-a raspuns bondarul razand -As vrea sa mai stau cu tine.I-a privit.curand vei invata sa ma asculti.A stat cateva minute sa admire frumusetea campiei. -Si care a fost gresala? -Pai.Vazand atata culoare. -Cerul nu cade?a intrebat Alexander foarte interesat. In sfarsit.puterea padurii nu-ti va rapii amintirile.Alexander isi pregatise saculetul si a pornit la drum. -Nu-ti face griji.va trebui sa petrec 3 zile in acea padure.bogata in flori multicolore.revenind la realitate. -Nu vei uita.Nu era exact ceea ce-si dorise.Nu putea nega ca ii era frica de ceea ce va gasi in acel loc. Cu greu si-a luat ramas-bun de la toti.Alexander inlemnise de spaima si inima ii batea asemenea unei tobe.sa se piarda in tristete.Ia.poate pentru ultima data. -Padurea Uitarii?!Dar de ce vrei sa te indrepti intr-acolo?! -Din pricina unei greseli pe care am comis-o.dar acele jucarii erau familia lui si nu putea sa-i dezamageasca.era doar un sentiment sumbru care vroia sa-l duca intr-un loc obscur.ce te aduce pe aici?! -Caut Padurea Uitarii. -Cu parere de rau.insa sufletul lui i-a aratat calea spre lumina.Daca sufletul tau este curat si ceea ce ne-ai spus este adevarat.am spus ca m-a lovit cerul in cap.spune-mi.

cu o oarecare siguranta de sine: -Regina noptii.acesta este numele meu.asta cu ajutorul ursuletului. -Vei pleca.dar scapase. -Bine.numai daca vei stii raspunsul.te rog.Chipul soricelului incepuse sa radieze de fericire cand se vazuse in afara celui labirint in care fusese prins.ma bucur ca te-am cunoscut! -Si eu ma bucur.vino dupa mine.Privea la florile multicolore cu multa atentie.-Nimic.Vroia sa renunte cand a auzit o voce care-i zicea: -Tu cine esti? -Eu sunt Alexander.Alexander.fiindca eu nu am uitat nimic! -Atunci. -Asculta ursuletule:Chiar daca este floare.domnule bondar? -Te rog.Care este acea floare? Era o ghicitoare destul de grea pentru Alexander.dar tu? -Nu stiu.dar maretia pomilor il .arata-mi calea caci vreau sa fiu din nou cu parintii mei.iar speranta ca se va intoarce in curand acasa sa nu se stinga.prietenii mei au incredere in mine.Odata intrat acolo. Ursuletul era tare fericit ca trecuse de aceasta incercare.intrand intr-un univers nostalgic.Padurea mi-a rapit toate amintirile.caci am uitat.soricelule. Alexander era bucuros ca il ajutase pe micul rozator sa gaseasca drumul spre casa.Acesta este regulamentul.cu bine.Dupa cateva minute ursuletul i s-a adresat lui Florius.il stiu.sperand ca pintre acestea se afla si cea pe care o cauta. Dupa o lunga calatorie.Frica pusese stapanire pe el.iar acum nu ma mai pot intoarce acasa -Imi pare rau.Ii placea sa priveasca apusul si rasaritul soarelui.Noptile deveneau tot mai ocrotitoare si Alexander din ce in ce mai nerabdator. -Florius.Fiindca ai stiut.Pentru o clipa ursuletul s-a lasat furat de ganduri.poti pleca cand doresti.Datorita acestuia ideea de a renunta a fost spulberata pentru totdeauna.dar stia ca acest lucru il va impiedica sa mearga mai departe asa ca a inceput sa se gandeasca la toti prietenii lui si la toate momentele frumoase pe care le petrecuse in Visus.spune-mi Florius.Alexander a ajuns in Padurea Uitarii.daca te pot ajuta cu ceva sa-mi spui! -Tu stii drumul care duce la iesirea din aceasta padure? -Da.sper sa ne mai intalnim.as vrea sa aud ghicitoarea caci trebuie sa plec pana la caderea noptii.a simtit un fior rece ce-i strabatea fiecare particica a corpului.calea iti este larg deschisa.soricelule. -Si care este ghicitoare.noaptea a numit-o regina ei. -Atunci.iar revederea prietenilor sai era tot mai aproape.Aceste amintiri il ajutau sa-si continuie drumul.Florius.Daca imi raspunzi la o ghicitoare atunci vei putea sa-ti continui drumul.este raspunsul ! -Bravo. Zilele incepusera sa se scurga. -Pentru mine este foarte important sa ajung in padure.

de aceea am ramas aici. -Iti multumesc.pentru aceste cuvinte frumoase.Totul nu fusese in zadar deoarece aceasta castigase.atunci de ce mai zabovesti? -Mi-as dori.va alunga acea teama care te tine lipita de pamant. -Te vei numi Speranta. -Trebuie sa te gandesti la toti cei dragi.caci cerul nu loveste pe nimeni. -Te rog.Noaptea se va lasa in curand. Alexander.atunci de ce nu pleci? -Un fior rece ma cuprinde atunci cand incerc sa-mi iau zborul.si ma intreb.dar cu o conditie.El este casa tuturor zburatoarelor.iar ca semn de multumire as vrea sa te duc acasa.Alexander a intalnit o randunica ce ratacea prin padure. -Multumesc.incearca! Randunica incerca din rasputeri sa se gandeasca la toti pe care o asteptau sa se intoarca acasa.Acesta s-a apropiat de ea si a intrebat-o: -Draga randunica.si se simtea de parca l-ar fi putut atinge.intr-un final.Era mai aproape de cer.Alexander si-a dat seama ca cerul este prieten cu toate fapturile si niciodata n-ar putea sa le faca .batalia. -Care este aceasta? -As vrea sa-ti dau un nume. -Speranta?!De ce? -Tu pentru mine ai fost ca o luminita in intuneric.si poti pleca oricand doresti.s-a urcat in spatele randunicii si apoi s-au inaltat spre cer.Mi-am pierdut siguranta cu care zburam altadata.Se simtea mai protejat deoarece gingantica portocala ce lumina intregul cer il mangaia usor pe crestetul capului oferindu-i incredere si speranta.ursuletule.si cata nevoie au de tine. -Tu ai aripi.impiedicau sa-l vada in totalitate.un ghid care-mi arata calea spre casa.pentru a-ti aminti mereu de mine.asa ca trebuie sa ne grabim.caci trebuia sa se lupte cu puterea padurii pentru a-si recupera amintirile.sentimentul pe care-l vei simti in toata fiinta ta. -Atunci te voi ajuta eu sa-ti gasesti puterea.o speranta vie.parca aripile imi sunt legate.caci nu imi mai aduc aminte nimic.ce cauti aici? -Nu stiu ursuletule.Datorita acestui fapt. -Bine.In timpul calatoriei.randunica a indraznit sa-i spuna ursuletului: -Vrei sa vi cu mine? -Sa vin cu tine?Dar unde? -M-ai ajutat sa-mi recapat increderea. -Dar daca nu cerul este de vina. Fiindca a reusit acest lucru. -De acord. -Ti-e frica ca poate te va lovi cerul in cap?! -Nu.dar imi este teama sa ma inalt din nou spre cer.Alexander.La sosirea noii zile. -Dar este imposibil.dar nu stiu cum m-ai putea ajuta.ursuletul a vazut multe peisaje minunate.Era un efort mintal destul de mare.ursuletule.

-Ia. -Alexander.atunci de ce nu pleci? -Un fior rece ma cuprinde atunci cand incerc sa-mi iau zborul.de aceea am ramas aici.si poti pleca oricand doresti.Acesta sa apropiat de ea si a intrebat-o: -Draga randunica.pentru ca nu exista un sentiment mai frumos ca acela pe care-l simti atunci cand ajuti pe cineva la nevoie. -Tu ai aripi. Acesta era uimit de frumusetea Visusului. -Sunt alaturi de cei dragi.ursuletul ajunsese acasa.iar florile un frumos curcubeu cazut pe pamant care imbogateste intregul tinut.unde traiesc alte fapturi.Mi-am pierdut siguranta cu care zburam altadata.am plecat intr-o aventura.pana atunci.sa priveasca mirificul peisaj care-l surprindea de fiecare data.Era atat de fericit ca totul se terminase cu bine.copilul sau sa-i calce pe urme.te-am iertat. Seara.insa aceasta nu era singura dorinta a ursuletului.diferite de noi toti.da.Alexander a intalnit o randunica ce ratacea prin padure. -Si cum a fost?A intrebat una din jucarii.Alexander s-a dus in varful dealului. Cine stie daca va primii ceea ce si-a dorit.de aceea.si ma intreb.Realizase ca apa este casa inotatoarelor.atunci de ce mai zabovesti? -Mi-as dori.spune-ne.ce altceva as mai vrea?Aaa. .Se gandea prin tot ce trecuse.gresala mi-a fost iertata.ce cauti aici? -Nu stiu ursuletule. Ursuletul era fericit ca recastigase increderea tuturor.caci cerul nu loveste pe nimeni.De fapt.stiu ce mi-as dori.Stand acolo.nu ma gandeam ca dupa acea padure se poate ascunde o alta civilizatie.pentru ca viata mea sa fie completa!A spus Alexander cu o voce calda si plina de sinceritate.parca aripile imi sunt legate. -Ti-e frica ca poate te va lovi cerul in cap?! -Nu. -Destul de greu.nici lui nu-i venea sa creada ca facuse fata acestei incercari.visul de a avea o familie. Dupa o lunga calatorie.te rog.cuprins de nostalgia intamplarilor.am fost tare derutat.micul ursulet va traii bucurandu-se de fiecare clipa cu prietenii sai. -Dar daca nu cerul este de vina.ce se afla dincolo de Padurea Uitarii? -Exista un alt taram.dar imi este teama sa ma inalt din nou spre cer.El vroia ca atunci cand isi va intemeia o familie.caci merita acest lucru.sigur va primii.Emotiile revederii prietenilor sai fusesera atat de mari incat izbucnise in plans.rau.El este casa tuturor zburatoarelor.dar am intalnit multi prieteni care m-au ajutat sa merg mai departe. Dar oare copilul va fi ca si Alexander si va iubii la fel de mult aventurile?Asta vom afla cand se va naste si o vom lua de la inceput.Cand am zarit acest lucru.Alexander observa o stea cazatoare.ursuletule. La sosirea noii zile.stelele o harta pentru cei ce se ratacesc.implineste-mi. Oare care era acea dorinta? -Stea cazatoare.ai dat dovada de curaj si intelepciune.

Alexander.pentru a-ti aminti mereu de mine.unde traiesc alte fapturi. -Te vei numi Speranta. -Trebuie sa te gandesti la toti cei dragi.diferite de noi toti.dar nu stiu cum m-ai putea ajuta.va alunga acea teama care te tine lipita de pamant.intr-un final.incearca! Randunica incerca din rasputeri sa se gandeasca la toti pe care o asteptau sa se intoarca acasa. -Si cum a fost?A intrebat una din jucarii. -Care este aceasta? -As vrea sa-ti dau un nume.Datorita acestui fapt.s-a urcat in spatele randunicii si apoi s-au inaltat spre cer.caci nu imi mai aduc aminte nimic.si cata nevoie au de tine.Cand am zarit acest lucru. Fiindca a reusit acest lucru.randunica a indraznit sa-i spuna ursuletului: -Vrei sa vi cu mine? -Sa vin cu tine?Dar unde? -M-ai ajutat sa-mi recapat increderea. -Ia.ce se afla dincolo de Padurea Uitarii? -Exista un alt taram. -Destul de greu. -Bine.ursuletul ajunsese acasa.o speranta vie.Era mai aproape de cer.dar cu o conditie. -Dar este imposibil. Acesta era uimit de frumusetea Visusului.nu ma gandeam ca dupa acea padure se poate ascunde o alta civilizatie.Emotiile revederii prietenilor sai fusesera atat de mari incat izbucnise in plans.ursuletul a vazut multe peisaje minunate.am fost tare derutat.ursuletule. -Te rog.Era atat de fericit ca totul se terminase cu bine. -De acord.caci trebuia sa se lupte cu puterea padurii pentru a-si recupera amintirile. -Multumesc.spune-ne. .Alexander si-a dat seama ca cerul este prieten cu toate fapturile si niciodata n-ar putea sa le faca rau. -Speranta?!De ce? -Tu pentru mine ai fost ca o luminita in intuneric.Realizase ca apa este casa inotatoarelor.asa ca trebuie sa ne grabim.pentru aceste cuvinte frumoase.batalia.iar florile un frumos curcubeu cazut pe pamant care imbogateste intregul tinut.Noaptea se va lasa in curand.-Atunci te voi ajuta eu sa-ti gasesti puterea.sentimentul pe care-l vei simti in toata fiinta ta.iar ca semn de multumire as vrea sa te duc acasa.dar am intalnit multi prieteni care m-au ajutat sa merg mai departe.un ghid care-mi arata calea spre casa.Totul nu fusese in zadar deoarece aceasta castigase.si se simtea de parca l-ar fi putut atinge. Dupa o lunga calatorie.Era un efort mintal destul de mare. -Iti multumesc.stelele o harta pentru cei ce se ratacesc.In timpul calatoriei.Alexander.

Oare care era acea dorinta? -Stea cazatoare.El vroia ca atunci cand isi va intemeia o familie.stiu ce mi-as dori.Alexander s-a dus in varful dealului.Se gandea prin tot ce trecuse.insa aceasta nu era singura dorinta a ursuletului. Ursuletul era fericit ca recastigase increderea tuturor.De fapt.Stand acolo.implineste-mi.micul ursulet va traii bucurandu-se de fiecare clipa cu prietenii sai.ce altceva as mai vrea?Aaa.gresala mi-a fost iertata.sigur va primii.caci merita acest lucru.nici lui nu-i venea sa creada ca facuse fata acestei incercari.ai dat dovada de curaj si intelepciune.pentru ca nu exista un sentiment mai frumos ca acela pe care-l simti atunci cand ajuti pe cineva la nevoie.te-am iertat. -Sunt alaturi de cei dragi.-Alexander.cuprins de nostalgia intamplarilor.sa priveasca mirificul peisaj care-l surprindea de fiecare data.te rog.copilul sau sa-i calce pe urme.Alexander observa o stea cazatoare.am plecat intr-o aventura. Dar oare copilul va fi ca si Alexander si va iubii la fel de mult aventurile? Asta vom afla cand se va naste si o vom lua de la inceput.de aceea.da.visul de a avea o familie. .pentru ca viata mea sa fie completa!A spus Alexander cu o voce calda si plina de sinceritate. Seara. Cine stie daca va primii ceea ce si-a dorit.pana atunci.