You are on page 1of 2

Motivatia

Motivatia este procesul psihic reglatoriu ce se constituie intr-un ansamblu de stimuli


interni ce dinamizează, direcţionează, determină conduitele şi comportamentele
individului.
Rolul motivatiei :
1)semnalizeaza un deficit fiziologic sau psihologic
2)selecteaza si declanseaza activitatile corespunzatoare satisfacerii sau stingerii
deficitului aparut
3)sustine energetic actiunile declansate
4)contribuie la consolidarea unor trasaturi de personalitate prin repetarea unor
activitati si evitarea altora.
Sistemul motivational :
1.Trebuintele (nevoile) semnalizeaza o stare de dezechilibru fiuziologic sau
psihologic. Piramida trebuintelor a lui A.Maslow (1954; 1970) :

- se impart in inferioare si superioare; homeostazice si de crestere


- treptele apar pe masura dezvoltarii fizice si psihice
- cele inferioare sunt mai intense, determina stingerea lor cu necesitate si nu
dispar pana nu sunt satisfacute
- cele superioare pot fi amanate in privinta satisfacerii, nesatisfacerea lor termen
indelungat poate conduce la stingerea lor iar satisfacerea lor nu conducela
stingerea lor ci le comuta la un nivel superior
- la stingerea nevoilor se poate trece doar in ordine ierarhica
Aparitia unui obstacol in calea satisfacerii lor conduce la aparitia unei stari de
incordare numita frustrare. Reactia la frustrare poate fi : agresivitatea reala,
deplasata pe un alt obiect sau imaginara, regresiunea, fantezia. Un nivel moderat
al intensitatii frustrarii (toleranta la frustrare) este benefic deoarece se constituie
intr-un impuls spre reusita.
2.Motivele sunt trebuinte suficient de puternice pentru a determina un comportament
de declansare a actiunilor de satisfacere. Are atat un segment energizant, cat si unul de
orientare. Exista concomitent nenumarate motive ce formeaza constelatii de motive.
Unele din ele converg spre acelasi scop si atunci se intaresc reciproc, alte sunt in
conflict :
- de apropiere-apropiere : motive pozitive ce orienteaza diferit
- de evitare-evitare : motive negative cu directii opuse
- de apropiere-evitare : motive opuse la sens (pozitiv si negativ) aproape egale ca forta
3.Interesele : forme complexe de motivatie ce constau intr-o orientare selectiva,
relativ stabila spre anumite lucruri sau activitati. Indicii : prioritate acordata pe termen
lung, atentie continua termen lung, placere produsa de acea activitate, rezultate bune
si foarte bune, rezistenta la efort pe termen lung.
4.Convingerile : structuri complexe de acceptare emotionala a unei idei forta ce sunt
mai puternice decat chiar instinctele de supravietuire.
5.Idealurile : modele mintale de tip anticipativ, individuale sau colective, cu ajutorul
carora proiectam in viitor, sub forma unor imagini si idei, anumite finalitati (scopuri).
Idealurile sunt forte psihice care integreaza si subordoneaza intreaga sfera
motivationala a personalitatii.
6.Conceptia generala despre lume si viata : cea mai complexa motivatie ce le
presupune si orienteaza pe toate celelalte.
Relatia motivatie – performanta :
Exista un optim motivational diferit de la o persoana la alta. In functie de dificultatea
perceputa de catre subiect a sarcinii de executat, optimul motivational se comporta
diferit : subestimarea dificultatii necesita o supramotivare, supraestimarea dificultatii
necesita o submotivare.
Nivelul de aspiratie este acela de indeplinire a scopului la care subiectul se declara
satisfacut. Este bine sa fie usor ridicat fata de posibilitatile de moment ale subiectului,
dar nu mult fata de ele deoarece poate conduce la esec, frustrare si pierdere a
increderii in sine.
Forme motivationale :
a) in functie de natura legaturii dintre activitatea desfasurata si motivele ce o
anima :
1)Extrinseca : motivele vin din sfere exterioare activitatii respective
2)Intrinseca : motivele vin din interiorul activitatii respective
b) in functie de natura psihologica a motivelor ce anima o activitate :
1)Cognitive
2)Afective
3)Pragmatice