Anatomia şi fiziologia sistemului nervos

Principalele funcţii ale sistemului nervos sunt: 1. integrarea organismului în mediul înconjurător; 2. coordonarea activităţii tuturor ţesuturilor, organelor şi sistemelor care constituie oragnismul. Din punct de vedere morfologic şi funcţional sistemul nervos este constituit din 2 componente: 1. SN al vieţii de relaţie (SN somatic), care asigură legătura dintre oragnism şi mediul extern, transformă excitaţiile în funcţie de natura şi intensitatea stimulilor în senzaţii, reacţii de apărare sau de adaptare. 2. SN al vieţii vegetative care reglează şi coordonează activitatea organelor interne: nutriţia, respiraţie, circulaţia, excreţia etc. SN somatic cuprinde - sistemul nervos central SNC - sistemul nervos periferic SNP SNC este alcătuit din măduva spinării şi encefalul, format la rândul lui din trunchi cerebral (bulb rahidian, puntea lui Varolio, mezencefal), cerebel, diencefal (talamus, epitalamus, hipotalamus şi metatalamus) şi emisferele cerebrale. SNP este alcătuit din ganglioni nervoşi şi nervi (cranieni şi spinali). Sistemul nervos vegetativ cuprinde centrii nervoşi situaţi în SNC, ganglioni şi nervi, şi are 2 componente: SN simpatic şi SN parasimpatic. Neuronul Definiţie: este unitatea structurală şi morfofuncţională a sistemului nervos, capabilă de excitabilitate, conductibilitate şi integrare. Alcătuire: 1. corp celular: a) neurilemă sau membrană plasmatică, care este subţire şi are structură lipoproteică. b) neuroplasmă, care conţine organe celulare: mitocondrii, ribozomi, lizozomi, reticuli endoplasmatici, organite specifice ce le întâlnim doar în neuroni. 2. prelungiri neuronale: a) dendrite – prelungiri ramnificate scurte ce conţin neurofibrile şi corpii Nissl care produc impuls nervos centripet. b) axonul – este o prelungire unică, lungă (poate atinge 1 m) – conţine 3 teci de la interior la exterior: 1. teaca de mielină, formată din lipide şi proteine şi care dă culoarea albă fibrei nervoase 2. teaca Schwan, formată din celule gliale, şi care secretă mielina, cu rol trofic şi de protecţie 3. teaca Henle, formată din substanţă fundamentală şi fibre conjunctive elastice cu rol în permeabilitate şi rezistenţă. Nevroglia, sau celula glială, este al doilea tip de celulă nervosă, cu rol trofic şi în fagocitoză.

1

şi una lombară corespunzătoare plexului lombar (L1-L2. exteroceptori 2. sau dintre neuroni şi alte structuri. cerebel şi cortex 4. în vederea elaborării unor răspunsuri adecvate. format din următoarele componente: 1.L5-S1 – rădăcinile nervoase). dispusă sub formă de cordoane (funicule). reflexe sau voluntare. inferior se termină cu ligamentul coccigian. 2 . Arcul reflex SN îşi desfăşoară activitatea prin acte reflexe cu centrii nervoşi situaţi în substanţa cenuşie din diferite segmente ale nevraxului. c) în interior – pia mater. b) neuroni motrici sau multipolari: determină contracţia muşchilor scheletici (prin neuronii somato-motori) şi a musculaturii netede (prin neuronii viscerali-motori).. electrice sau joncţiuni gap. centrul reflex – reprezentat de neuroni motori medulari din trunchi. Structura măduvei – este formată din substanţa cenuşie dispusă în centru. Între dura mater şi canalul medular se află spaţiul epidural. Între ea şi arhnoidă se află spaţiul subarhnoidian. determinând reacţii de adaptare sau de apărare a organismului la condiţiile variabile ale mediului. receptor – proprioceptori. având aspectul literei H. Între ea şi dura mater se află spaţiul subdural. Sunt 2 tipuri de sinapse: 1. calea aferentă – reprezentată de prelungirile neuronilor din ganglionii spinali sau ganglionii omologi ai nervului cranian 3. care transmit impulsul nervos unidirecţional 2. de unde se continuă cu filum terminale şi coada de cal. un cervicală corespunzătoare plexului brahial. conducere. b) median – arahnoida. Este învelită de 3 membrane: a) la exterior – dura mater. pe baza informaţiilor transmise prin fibre nervoase. Acestea sunt transmise prin intermediul sinapselor neuroefectoare la muşchi şi glande. efectorul – muşchiul Măduva spinării Configuraţia externă – măduva spinării se află în canalul medular delimitată superior de gaura occipitală. în care se găseşte lichidul cefalorahidian LCR Aspectul măduvei – aceasta prezintă 2 umflături. Prin intermediul sinapsei neuronale se realizează o reţea de receptare. chimice. c) neuroni de oscilaţie sau intercalari: realizează legătura dintre neuronii senzitivi şi cei motori. Are 3 componente: presinaptică. şi substanţa albă. stocare şi integrare a informaţiilor. inferior se termină la nivelul vertebrei L2. Actul reflex este reacţia de răspuns a organismului la acţiunea unui stimulent din mediul extern sau intern asupra unui receptor. care transmit multidirecţional. prin constituţia nervilor şi din substanţa albă a SNC. la periferie. calea eferentă – reprezentată de axonii neuronilor motori medulari şi de fibrele motorii ale nervilor cranieni 5.Clasificarea neuronilor după funcţie: a) neuroni senzitivi (receptori): sunt neuroni pseudounipolari din ganglionii spinali ce trimit impulsuri de la receptorii specifici pentru sensibilitatea exteroceptivă şi proprioceptivă (neuroni somato-senzitivi). fanta sinaptică şi postsinaptică. Sinapsa reprezintă legătura morfofuncţională de continuitate între neuroni.. Suportul anatomic al actului reflex este arcul reflex.

c) căile sensibilităţii interoceptive sunt căi nespecifice. protoneuronul ( I neuron) fiind situat în ganglionii spinali. în regiunea toracală – 3 . C. de comandă. şi prin substanţa reticulată medulară. 2.neuroni γ ce ajung la poţiunea periferică (contractilă) a fusului neuro-muscular.fascicule descendente situate profund (conduc inform. b) căile sensibilităţii proprioceptive sunt căi nespecifice cu proiecţie corticală şi subcorticală. sensibilitatea tactilă fină (epicritică) este condusă prin fasciculele spinobulbare şi utilizează calea cordoanelor posterioare împreună cu calea proprioceptivă kinestezică. Bara transversală a H-ului formează comisura cenuşie. Coarnele anterioare conţin dispozitivul somato-motor şi conţin 2 tipuri de neuroni motori: . determinând contracţii musculare voluntare. receptorii sunt în piele şi sunt reprezentaţi de terminaţii nervoase libere. iar porţiunile laterale sunt individualizate în coarne: anterioare. conduse prin fasciculele spinotalamice alături de sensibilitatea exteroceptivă.Substanţa cenuşie este formată din corpii neuronilor. sensibilitatea tactilă grosieră este condusă prin fasciculul spinotalamic anterior. şi conţin neuroni vegetativi simpatici preganglionari. În regiunea cervicală sunt 8 pereche de nervi. Sunt în număr de 31 de perechi. în coordonarea mişcărilor şi în realizarea unor activităţi umane complexe: mersul. motorii) . scrisul. Comisura cenuşie prezintă în centru canalul ependimar ce conţine LCR. . receptorii se află în piele şi sunt reprezentaţi de corpusculii Meissner şi discurile tactile Merkel. Calea sistemului piramidal are doi neuroni: . iar la nivelul filumului terminale formează ventriculul V. periferic sau de execuţie. receptorii sunt reprezentaţi de corpusculii neurotendinoşi ai lui Golgi şi corpusculii Ruffini şi Paccini. Această comisură se dilată la nivelul trunchiului cerebral formând ventriculul IV. Este denumit şi calea finală. Lezarea lui duce la paralizie flască şi atrofie musculară. Prin axonii acestora influxul nervos se distribuie musculaturii scheletice. înotul etc.fascicule ascendente situate periferic (conduc informaţii senzitive) . Nervii spinali conectează măduva spinării cu receptorii şi efectorii (somatici şi vegetativi).neuroni α ce ajung la muşchiul striat prin palca motorie . b) calea motilităţii involuntare (extrapiramidale) este automată. 1. Substanţa albă conţine: . Căile descendente (ale motricităţii) – sunt voluntare şi involuntare: a) căile motilităţii voluntare (piramidale) sunt conduse prin fasciculele piramidale corticospinale direct şi încrucişat. în regiunea toracală (T1T12) şi în regiunea lombară superioară (L1-L2). Coarnele laterale sunt vizibile în regiunea cervicală inferior (C8).un neuron inferior. B. condusul maşinii. central. Coarnele posterioare conţin neuroni senzitivi numiţi şi deutoneuroni ( al II-lea neuron).fascicule de asociaţie situate cel mai profund Funcţia de conducere a măduvei spinării are ca substrat anatomic substanţa albă. sensibilitatea termică şi dureroasă este condusă prin fasciculul spinotalamic lateral. condusă prin căile extrapiramidale cu origine în trunchiul cerebral.un neuron cortical. Lezarea lui duce la paralizie spastică cu exagerarea reflexelor osteotendinoase. Căile ascendente sunt căile sensibilităţii: a) căile sensibilităţii exetroceptive sunt căi lungi specifice cu proiecţie corticală: A. laterale şi posterioare. Motilitatea automată are rol în menţinerea tonusului muscular şi a echilibrului în activitatea reflexă medulară. Ambele căi pornesc din cortex şi ajung la motoneuronii somatici medulari.

inervează centura scapulară şi membrul superior. senzitiv II – optic. cu excepţia celor din regiunea trunchiului.posterioară (dorsală) senzitivă Ramurile ventrale ale nervilor spinali au în structura lor fibre motorii şi senzitive care se distribuie la muşchi şi pielea membrelor şi a peretelui antero-lateral al trunchiului. El se distribui la viscerele pelviene. aceasta apare ca fiind formată din nuclei.bulbul cerebral . IV. S1. Nervii cranieni fac parte din SN periferic şi sunt în număr de 12 perechi. II. a posturii generale a corpului împotriva gravitaţiei (reflexul rotulian. Una din ramurile lui. Plexul brahial format din ramurile nervilor C5-C8 şi primul nerv toracal. şi o pereche în regiunea coccigiană.anterioară (ventrală) motorie .mezencefal Structura trunchiului cerebral La exterior se află substanţa albă. XI. Ramurile plexului cervical se distribuie gâtului. se anastomozează formând plexuri. Plexul lombar este alcătuit din ramurile ventrale ale nervilor L5. se distribuie muşchii perineului. Reflexul nociceptiv (reflex de flexie. şi.puntea lui Varolio . de retragere) este un reflex de apărare al organismului şi constă din retragerea bruscă a unui membru din faţa unui agent nociv (corp fierbinte. Trunchiul cerebral Este format din 3 etaje: . X – nervi micşti I – olfactiv. I. organele genitale externe şi la perineu. exceptând faţa dorsală a mezencefalului unde se află substanţa cenuşie formată din 4 coliculi cvadrigemeni. Ramurile ventrale sunt mai groase decât cel dorsale.12 perechi. înţepătură etc). Plexul cervical este format din ramurile ventrale ale nervilor C1-C4. achilian). inervează diafragma. Plexul ruşinos conţine fibre din ramura ventrală a nervului S4. Nu au 2 rădăcini (faţă de cei spinali). Este un reflex proprioceptiv ce participă la menţinerea tomusului muscular. XII – nervi motori V. Datorită încrucişării fibrelor descendente motorii şi a celor ascendente senzitive care fragmentează coloanele de substanţă cenuţie. în regiunea sacrală – 5 perechi. Reflexele spinale somatice Reflexul miotatic constă din contracţia bruscă a unui muşchi ca răspuns la întinderea tendonului său. S2. VII. IX. Plexul sacro-coccigian format din ramurile ventrale ale nervilor S4-S5 şi ale nervului coccigian. Ramurile ventrale ale nervilor toracici se numesc intercostali şi sunt în număr de 12 – inervează pielea şi muşchii din pereţii trunchiului şi abdomenului. VIII – nervi senzoriali III. Substanţa cenuşie este localizată central. S3 şi este destinat centurii pelviene şi membrului inferior. Ei prezintă câte 2 rădăcini: . în regiunea lombară – 5 perechi. VI. nervul frenic cu originea în C3-C4. senzitiv 4 .

cerebelul poate fi divizat în 3 lobi: 1. Din punct de vedere onogenetic şi al localizării funcţionale.reflexe tonice . numit şi neocerebel – constituie centrul de control automat al motilităţii voluntare şi semivoluntare. senzitiv IX – glosofaringian.se datorează aceloraşi centrii motori responsabili de reglarea tonusului şi a posturii. mixt XI – accesor. cu rol de compensare şi de opoziţie a forţelor de gravitaţie. Cerebelul este situat în derivaţie pe toate căile senzitive şi motorii şi este în consecinţă. prezentând o porţiune mediană numită vermis. precum şi nucleii de releu cu cerebelul. Cerebelul Topografie – ocupă fosa posterioară a creierului. Prin procesele de integrare a informaţiilor primite poate exercita o acţiune coordonatoare asupra activităţii musculare iniţiate de cortexul cerebral motor.şi două porţiuni laterale voluminoase numite emisferele cerebeloase. informat asupra tuturor stimulilor proveniţi din mediul extern şi/ sau intern. motor IV – trohlear. motor Funcţiile motorii ale trunchiului cerebral – activitatea motorie a trunchiului cerebral este reflexă: 1) Menţinerea posturii prin . Aşa se explică de ce leziunile cerebeloase dau tulburări de coordonare. lobul posterior. centrul de orientare şi centrul de menţinere a poziţiei corpului. Funcţiile trunchiului cerebral 1. fiind separat de emisferele cerebrale prin cortul cerebelui. motor XII – hipoglos. motor V – trigemen.reflexe de redresare 2) Menţinerea echilibrului . Cerebelul este legat de bulb. punte şi mezencefal prin pedunculii cerebeloşi (inferiori. motor VII – facial.III – oculomotor. mixt VIII – statoacustic (vestibulo-cohlear). Aceştia conţin fibre aferente şi eferente. lobul floculonodular – aici se găseşte centrul echilibrului vestibular. La nivelul trunchiului se află nucleii de releu ai căilor ascendente şi descendente. Leziunile cerebelului produc o serie de tulburări clinice caracteristice: 5 . mixt VI – abducens. 3. lobul anterior. care este o formaţiune desprinsă din dura mater. mixt X – vag. numit şi paleocerebel sau spinocerebel – constituie centrul de control al tonusului de postură al muşchilor extensori antigravitaţionali. Prin trunchiul cerebral trec toate căile ce leagă măduva spinării de etajele superiore ale SNC precum şi căi proprii trunchiului ce conectează diferitele sale segmente. mijlocii şi superiori). 2. Este situat înapoia trunchiului cerebral. 2. are forma unui fluture.

de asemenea. 2 Metatalamusul Este format din 2 corpi geniculaţi . amnezie. lateral de tracturile optice şi posterior de piciorele pedunculilor cerebrali. Tremurătura intenţională reprezintă imposibilitatea executării de mişcări voluntare. După câteva luni de la îndepărtarea cerebelului. Mersul de om beat şi tulburări în vorbirea articulată.• • • • • Astazia este o tulburare a posturii şi echilibrului static al corpului. Atonia reprezintă scăderea tonusului muscular. Leziunile talamusului drept afectează emisferul drept şi se caracterizează prin: . precum şi alte anomalii ale motilităţii somatice. Este un centru senzitiv care din punct de vedere filogenetic cuprinde: a) paleotalamusul – porţiunea cea mai veche. care sunt situaţi înapoia talamusului. Diencefalul (creier intermediar) Este aşezat deasupra mezencefalului. pe care îl depăşeşte în sens anterior. situate de o parte şi de alta a ventriculului III. Faţa bazală a diencefalului este singura faţă vizibilă prin simpla răsturnare a encefalului. însoţesc. 1 Talamusul Este format din 2 mase de substanţă cenuşie de formă ovoidă. Faţa dorsală este acoperită de corpul calos şi de fornix. mergând până la demenţă. 6 . gravitatea acestor tulburări se reduce prin intervenţia unor mecanisme compensatorii. aceştia sunt în legătură cu formaţia reticulată a trunchiului cerebral. alterarea personalităţii. Este delimitat anterior de chiasma optică.dificultăţi în perceperea relaţiilor spaţiale .dezorientare spaţială în ceea ce priveşte stimuli din jumătatea controlaterală a trunchiului Leziunile bilaterale ale talamusului implică alterarea funcţiilor superioare psihice cu labilitate emoţională. În timpul stării de vigilenţă SRAA (sistemul reticular activator ascendent) inhibă activitatea nucleilor nespecifici. c) neotalamusul – primeşte aferenţe şi trimite eferenţe de la şi spre scoarţa cerebrală. Astenia se caracterizează prin instalarea unei senzaţii de oboseală musculară la cele mai uşoare mişcări. Feţele laterale sunt acoperite de emisferele cerebrale şi vin în raport cu nucleii bazali. care nu se poate menţine în picioare fără lărgirea bazei de susţinere. primeşte aferenţe de la trunchiul cerebral şi este în legătură cu nucleii anteriori şi mediali. şi sub emisferele cerebrale. b) arhitalamusul – are în componenţa sa nucleii de asociaţie. Leziunile talamusului stâng se răsfrâng asupra funcţionalităţii emisferului stâng şi determină afazia talamică manifestată prin deficienţe ale vorbirii articulate şi de interpretare şi cunoaştere a cuvintelor. leziunile cerebeloase. iar în somn cortexul se află sub acţiunea nucleilor nespecifici ai talamusului. acestea efectuându-se sacadat. mediali şi laterali.

reglează temperatura corpului (37°C). în funcţie de sediul leziunii.controlează cea mai mare parte a funcţiilor endocrine şi vegetative. hipotalamusul. 4 Hipotalamusul Este partea din diencefal conectată la reglarea activităţii vegetative. astfel talamusul participă la reglarea ritmului somn-veghe şi la elaborarea unor procese afectiv-emoţionale. În structura hipotalamusului substanţa cenuşie este dispusă în 4 regiuni: regiunea supraoptică. .este unul din cele mai importante căi eferente ale sistemului limbic . trigonul habenular şi nucleul habenular. excretorie etc. care fac parte din formaţia reticulată.reglează activitatea secretorie a glandei hipofize. protidic. care reprezintă mai puţin de 1% din masa cerebrală: . . hipotalamusul coordonează activitatea întregului sistem endocrin al organismului. . . 7 . generatoare de energie. .partea anterioară favorizează procesele anabolice. 5 Subtalamusul Este situat în continuarea pedunculului cerebral şi înapoia hipotalamusului.porţiunea sa anterioară coordonează activitatea SN parasimpatic. talamusul participă la integrarea senzitivo-motorie. 3) Funcţia motorie – realizată de ganglionii bazali al neocerebelului şi al substanţei negre de la care primşte aferenţe. 3 Epitalamusul Este situat posterior de ventriculul III şi în structura sa intră epifiza.reglează aportul alimentar.Corpul geniculat medial reprezintă releul tamalic al căii auditive. Lezarea hipotalamusului produce obezitate sau slăbire exagerată. 4) Funcţia nespecifică – realizată de nucleii talamici nespecifici. Prin intermediul hipofizei anterioare. . comisura habenulară. digestivă. hipotalamusul este organul cu cele mai multe funcţii pe unitate de volum. Funcţiile hipotalamusului: Numit şi creierul vegetativ al organismului nostru. mamilară şi laterală. . glucidic. iar cel geniculat lateral reprezintă releul talamic al căii vizuale. viscerale şi a funcţiilor endocrine. . precum şi multe aspecte ale comportamentului emoţional. Prin poziţia sa pe traiectul căilor senzitive şi motorii. 2) Fucnţia de asociaţie – elaborează comenzi voluntare împreună cu scoarţa cerebrală.intervine în reglarea metabolismelor intermediare: lipidic. iar partea posterioară pe cele catabolice. aici găsindu-se centrii foamei şi ai saţietăţii. Funcţiile talamusului: 1) Funcţia de releu – poate controla voluntar intensitatea senzaţiilor dureroase. tuberală. iar porţiunea posterioară pe cea a SN simpatic.reglează echilibrul hidric al organismului prin două mecanisme diferite: produce senzaţia de sete şi controlează excreţia renală a apei. energetic. Astfel.are rolul de a integra activitatea cardio-vasculară cu cea respiratorie.

lobul frontal. formând scoarţa cerebrală şi în profunzime formând nucleii striaţi (bazali). Substanţa albă este formată din 3 feluri de fibre: de protecţie. atât de ariile vegetative. situat în spatele cutiei craniene b) faţa medială – deasupra corpului calos se observă şanţul corpului calos c) faţa bazală – începe de la fisura laterală a lui Sylvius. creşte capacitatea de luptă antiinfecţioasă etc. cât şi prin reglarea secreţiei de hormoni gonadotrop şi hipofizari. determină apariţia reacţiei de frică sau de pedeapsă. situat deasupra fisurii laterale .lobul parietal.hipotalamusul îndeplinşte încă o mulţime de roluri: reglează hematopoieza. cât şi de cel de asociaţie. Între cele 2 emisfere se află fisura longitudinală a creierului. la creşterea stării de vigilenţă. comisurale şi de asociaţie. emisfera stângă fiind mai dezvoltată la dreptaci. Feţele emisferelor cerebrale a) faţa supero-laterală este convexă şi pe ea observăm mai multe fisuri sau şanţuri:  fisura laterală a lui Sylvius  şanţul central Rolando  şanţul occipital transvers  incizura preoccipitală Aceste şanţuri delimitează cei 4 lobi: . în care se găseşte coasa creierului. Activitatea sa este influenţată de scoarţa cerebrală. Activitatea mai mare a membrului superior. o dependenţă a dura mater ce separă cele două emisfere. participă la reacţia de trezire. Localizări corticale Ariile corticale pot fi clasificate după funcţia lor în: 8 . situat sub fisura laterală . a tensiunii arteriale. precum şi localizarea centrului vorbirii (aria 44 Broca) în emisfera stângă determină asimetria de volum. prin participarea la geneza impulsului sexual. Sunt legate între ele prin comisurile creierului.reglează activitatea de reproducere. situat înaintea şanţului central .lobul temporal. Emisferele cerebrale Prezintă partea cea mai voluminoasă a SNC. Corpii striaţi reprezintă un nucleu important al sistemului extrapiramidal şi sunt reprezentaţi de nucleul caudat şi nucleul lentiform. .reglează ritmul somn-veghe. scoarţa cenuşie este dispusă la suprafaţă. Structura emisferelor cerebrale: Ca şi la cerebel. Substanţa albă formează o masă compactă ce înconjoară ventriculii cerebrali. sentimentele şi pasiunile. .lobul occipital. care împarte această faţă în lob orbitar (situat înaintea fisurii) şi lob temporo-occipital. şi în interior conţin ventriculii laterali I şi II. transpiraţia. Leziunile hipotalamusului pot produce boala somnului. . La acest nivel se elaborează emoţiile.este un centru important al vieţii afective alături de sistemul limbic. plăcere sau furie. senzaţii de linişte. precum şi expresia vegetativă a acestora: variaţiile frecvenţei cardiace..

talamus. Zonele de asociaţie determină activităţi psiho-motorii şi psiho-senzitive prin integrarea funcţională a ariilor motorii cu cele senzoriale. însă se consideră a fi localizată în lobul temporal. arii de proiecţie eferente – efectuare şi motorii 1. Aria vizuală este localizată în lobul occipital.substanţa perforată anterioară . situat posterior de şanţul Rolando. Ariile auditive sunt situate pe faţa superioară a girului temporal superior.olfactivă .1. Aria vestibulară nu are o localizare precisă. arii de proiecţie aferente – receptoare şi senzoriale 2. Ariile de proiecţie eferente au rol în iniţierea mişcărilor voluntare. hipotalamus.calea olfactivă .corpul amigdalian .aria septală . Lipsa dominanţei unei emisfere duce la bâlbâială.hipocampul 9 . Centrul limbajului – emisfera stângă la dreptaci şi cea dreaptă la stângaci intervin în limbajul articulat.auditivă . Aria gustativă este situată imediat superior de şanţul lateral Sylvius. 2. anterior de aria motorie principală. Lezarea lui determină agrafia. în integrarea funcţiilor motorii şi modificarea tonusului muscular. numită şi aria somestezică primară. şi mai puţin cu neocortexul. Este format din: . Ariile extrapiramidale ocupă aproape în întregime regiunea cortexului. Centrii scrisului se află în lobul frontal. Sistemul limbic Structurile care alcătuiesc acest sistem sunt interpuse între diencefal şi neocortex. Ariile de proiecţie aferente sunt: . Are conexiuni cu sistemul olfactiv.gustativă . este localizată în girul post-central.vestibulară Aria primară a sensibilităţii generale.stria terminală .somestezice . Aria somato-motorie primară este localizată anterior de şanţul central Rolando. epitalamus.vizuale . Aria olfactivă este localizată în cortexul piriform.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful