Functii

CUPRINS
Pag. Capitolul 1. Noţiuni generale despre funcţii Noţiunea de funcţie ……………………………………………… 2 Graficul unei funcţii ………………………………………………5 Paritatea funcţiilor ……………………………………………….. 5 Monotonia funcţiilor ……………………………….…………….. 6 Valori extreme ale unei funcţii. Funcţie mărginită ……………….7 Bijectivitate ………………………………………………………. 9 Inversabilitate ……………………………………………………..9 Operaţii cu funcţii ………………………………………………. 10 Compunerea funcţiilor …………………………………………... 11

Capitolul 2. Funcţii particulare Funcţia de gradul I ……………………………………………… 13 Funcţia de gradul al doilea ……………………………………… 14 Alte funcţii numerice …………………………………………… 15 Funcţia exponenţială ……………………………………………. 17 Funcţia logaritmică ……………………………………………... 18 Funcţia trigonometrică directă ………………………………….. 19 Funcţia trigonometrică inversă ………………………………….. 21

1

FUNCŢII
DEFINIŢIE. NOTAŢIE.
DEFINIŢIE. Fie A şi B două mulţimi nevide. Spunem că am definit o funcţie pe mulţimea A cu valori în B dacă printr-un procedeu oarecare facem ca fiecărui element x ∈ A să-I corespundă un singur element y ∈ B. NOTAŢIE. O funcţie definită pe A cu valori în B se notează f : A → B (citim “f definită pe A cu valori în B”). Uneori o funcţie se notează simbolic A → B, x → y = ƒ(x)(citim: “ƒ de x”), unde y este imaginea elementului x din A prin funcţia ƒ sau încă valoarea funcţiei ƒ în x. Elementul x se numeşte argument al funcţiei sau variabilă independentă

Mulţimea A se numeşte domeniul de definiţie a funcţiei ƒ. B se numeşte mulţimea în care funcţia ia valori sau codomeniul funcţiei ƒ. Dacă ƒ este o funcţie de la A la B, atunci se mai spune că ƒ este o aplicaţie de la A la B. De obicei funcţiile se notează cu litere mici ƒ, g, h, … Mulţimea funcţiilor de la A la B se notează cu F (A, B). A = domeniul de definiţie; B = codomeniul; Legea f care leagă cele două mulţimi.
1. 2.

MODURI DE A DEFINI O FUNCŢIE.
Indiferent de modul în care este definită o funcţie trebuie precizate cele trei elemente care o caracterizează: domeniul de definiţie, codomeniul şi legea de corespondenţă. 1. FUNCŢII DEFINITE SINTETIC corespund acelor funcţii f : A→ B pentru care se indică fiecărui element x din A elementul y = f (x) din B. Acest lucru se poate face fie cu ajutorul diagramei cu săgeţi, fie cu ajutorul tabelului de valori sau printr-un tablou. Acest mod de a defini o funcţie se utilizează când A este o mulţime finită. EXEMPLE. 1) Fie f : {1, 2, 3} → {a,b} definită prin f (1) = f (2) = a, f (3) = b. În diagrama cu săgeţi sunt reprezentate mulţimile prin diagrame, iar legea de corespondenţă prin săgeţi. A B Faptul că fiecărui element x din A îi corespunde un unic Element y = f (x) din B înseamnă pentru diagrama cu săgeţi că din fiecare element din A pleacă o singură săgeată. Cum pentru elementele codomeniului nu avem nici o exigenţă înseamnă că într-un astfel de element pot ajunge una, mai multe săgeţi sau niciuna.
2

etc. ƒ(x) = x2. dacă x este impar. Acesta este format din două linii. 3. domeniul de definiţie este alcătuit din mulţimea numerelor reale. ƒ(3) = 4. 4} → {1. Corespondenţa ƒ leagă între ele elementul arbitrar x din A de imaginea sa ƒ(x). fiecare formulă este valabilă pe o anumită submulţime a lui A şi deci două formule nu pot fi folosite pentru determinarea imaginea unuia şi aceluiaş element.Aceeaşi funcţie o putem defini utilizănd tabelul de valori. elementele domeniului de definiţie şi ale domeniului valorilor nu pot fi decât numere sau “obiecte matematice” pentru care s-au introdus reeguli de calcul corespunzătoare. iar în a doua linie valorile funcţiei în aceste elemente. este exemplu de funcţie definită prin două formule. Fie ƒ : A → B.1. 2. Pentru cazul analizat tabelul arată astfel: x y = f (x) 1 a 2 a 3 b 2) Funcţia ƒ : {1. FUNCŢII DEFINITE ANALITIC. 1 este valoarea lui ƒ în x = 2. 2) Funcţia ƒ : Z → Z. IMAGINEA UNEI FUNCŢII. 2. cărora din formula respectivă li se pune în corespondenţă o anumită valoare. se consideră ca făcând parte din acesta toate numerele reale. g sunt funcţii egale (ƒ = g) dacă: 1) A = C (funcţiile au acelaşi domeniu de definiţie). Cea mai frecventă reprezentare a unei funcţii în matematică este printr-o formulă. Nu putem defini sintetic o funcţie al cărui domeniu de definiţie are o infinitate de elemente. Funcţiile ƒ : A→ B definite cu ajutorul unei (unor) formule sau a unor proprietăţi sunt funcţii definite analitic. x2. g : C → D două funcţii. O astfel de funcţie se numeşte permutare de gradul patru. 1) Fie funcţia ƒ : R → R. PREIMAGINEA UNEI FUNCŢII. 3 . ƒ(x) = x . În prima linie se trec elemetele mulţimii pe care este definită funcţia. ∀x ∈ A (punctual. funcţiile coincid). În acest caz. 3.). Funcţiile definite prin mai multe formule se numesc funcţii multiforme. În cazul funcţiei y = 3x – 2. Când asupra domeniului de definiţie nu s-au făcut ipoteze speciale. ƒ(2) = 1. 4} definită prin ƒ(1) = 3. dacă x este par x + 1. De exemplu: y = 3x – 2. În cazul funcţiilor multiforme. EXEMPLE. Această funcţie asociază fiecărui număr real x patratul lui. 1 ƒ = 3 2 1 3 4 4 2 iar în linia a doua sunt valorile funcţiei în punctele domeniului (3 este valoarea lui ƒ în x = 1. 2) B = D (funcţiile au acelaşi codomeniu) şi 3) ƒ(x) = g(x). OBSERVAŢIE. OBSERVAŢIE. ƒ(4) = 2 poate fi reprezentată sub forma unui tablou unde în rpima linie avem domeniul de definiţie. 2. DEFINIŢIE. ƒ.

2. iar A’ ⊂ A. În acest caz. Considerăm funcţia ƒ : {1. 3} definită prin diagrama cu săgeţi. c. 1. ƒ(2)} = {a. notată Imƒ sau ƒ(A). Imƒ = V(A) = {ƒ(x)  x ∈ A} sau Imƒ = {y ∈ B  ∃ x ∈ A astfel încât ƒ(x) = y}. ƒ(1) = 2. Fie ƒ : A → B. ƒ-1({1}) = {0}.c} A B DEFINIŢIE. 4 . ƒ(2). notată ƒ-1(B’). ƒ(3)} = {a. 3. ƒ-1(B’) = {x ∈A  ƒ (x) ∈ B’}. 1} pentru că ƒ(-1) = ƒ(1) = 2. Se numeşte imaginea reciprocă a unei părţi B’ a lui B. Deci. 2} → {a.d} dată prin diagrama cu săgeţi. Deci. 1. ƒ(0) = 1. 0. 3}. Fie ƒ : A → B. submulţimea lui B formată din elementele care sunt imagini prin ƒ a cel puţin unui element din A’. ƒ(A’) = {ƒ(x)  x ∈ A’} sau ƒ(A’) = {y ∈ B  ∃ x ∈ A’ astfel încât ƒ(x) = y}. 0. b. ƒ-1({2}) = {-1.b. deoarece ƒ(0) = 1. 2} → {1.2}) = {-1. 1}. Se numeşte imaginea lui A’ prin ƒ. Atunci ƒ(A’) = {ƒ(1). A B EXEMPLE. ƒ-1({1. b. Fie A’ = {1.c. În funcţia ƒ : {-1. Fie ƒ : A → B. EXEMPLE. c} ⊂ B. deoarece ƒ(-1) = 2. Se consideră funcţia ƒ : {-1. e} definită cu ajutorul diagramei cu săgeţi. 0. Deci.Fie ƒ : A → B. d. 4} → {a. fiecărui element x ∈ A I se asociază prin funcţia ƒ un unic element ƒ(x) ∈ B. 2. Din definiţia funcţiei. ƒ(0). Se numeşte imagine a funcţiei ƒ. Atunci Imƒ = {ƒ(-1). submulţimea lui A formată din acele elemente ale căror imagini prin ƒ aparţin lui B’. notată cu ƒ(A’). DEFINIŢIE. 2. A B GRAFICUL UNEI FUNCŢII. ƒ(1). partea lui B constituită din toate imaginile elementelor lui A. numit imaginea lui x prin ƒ sau valoarea funcţiei ƒ în x. EXEMPLE. DEFINIŢIE.

Se observă că Gƒ ⊆ A x B.n. (1. b)}. B(1. unui cuplu (x. y)  x ∈ A. în general. x ƒ(x) -1 2 0 3 1 -2 A → B Fie funcţia numerică ƒ : A → B definită prin tabelul de 2 0 În acest caz. 2). y) (punctul M având coordonatele x. y = ƒ(x)}. Dacă funcţia ƒ : A → B este o funcţie numerică. a). -2). EXEMPLE. ƒ(x) = 2x are graficul Gƒ = {(-1. FUNCŢII PARE. 2)}. y = ƒ(x)}. y)  x ∈ A. atunci la produsul cartezian A x B ⊆ R x R. (3. definită prin diagrama alăturată. D ⊂ R se numeşte mulţime simetrică dacă ∀ x ∈ D ⇒ -x ∈ D Fie ƒ : D → R. se poate deduce că: graficul funcţiei numerice se reprezintă geometric printr-o anumită submulţime a planului.n. funcţie pară ∀ x∈ D ƒ(-x) = ƒ(x) ƒ s. Se numeşte graficul funcţiei ƒ mulţimea de cupluri Gƒ = {(x. FUNCŢII IMPARE. Funcţia ƒ : {-1. 0). (1. Prin abuz de limbaj. -2). 1) Fie funcţia ƒ : A → B. 1} → R. REPREZENTAREA GRAFICÃ A UNEI FUNCŢII NUMERICE. 0)}. -2). Cum mulţimea R x R se reprezintă geometric prin planul cartezian. funcţie impară ∀ x∈ D ƒ (-x) = -ƒ(x) OBSERVAŢII. y. 3). Această submulţime a planului se numeşte reprezentarea geometrică a graficului funcţiei. Fie o funcţie ƒ : A → B. (2. (0. Reprezentarea grafică a unei funcţii ƒ : A → B este. numită curba reprezentativă a funcţiei ƒ şi notată Cƒ = {M (x. iar reprezentarea grafică este formată din trei puncte: A(-1. ƒ pară ⇔ Gf simetric faţă de Oy ƒ impară ⇔ Gf simetric faţă de O (originea axelor). DEFINIŢIE. componentele cuplului). 5 . (0. O(0. EXEMPLE. Graficul funcţiei ƒ este mulţimea Gƒ = {(1. ƒ(x))  x ∈ A} = {(x. 1) valori. 0. D simetrică ƒ s. (2. graficul lui ƒ este mulţimea Gƒ = {(-1. o curbă. în loc de reprezentarea geometrică a unei funcţii vom spune simplu graficul funcţiei ƒ.DEFINIŢIE. y) din A x B i se poate asocia în planul în care se consideră un reper cartezian (planul cartezian) un punct M(x. 2). 0). a).

DEFINIŢIE.ƒ(x1) se numeşte variţia funcţiei. x2 .ƒ(x1) > (≥ ) 0.ƒ(x1) < (≤ ) 0. o funcţie de variabilă reală şi I ⊆ A.MONOTONIA FUNCŢIILOR. Fie ƒ : A → R o funcţie numerică şi I ⊂ A. A studia monotonia unei funcţii ƒ : A → R revine la a preciza submulţimile lui A pe care ƒ este strict crescătoare (crescătoare) şi submulţimile lui A pe care ƒ este strict descrescătoare (descrescătoare). Are loc următoarea: TEOREMÃ.ƒ(x1) cu x1. iar diferenţa ƒ(x2) .x1 x1≠ x2. Dacă ƒ este strict monotonă (sau monotonă) pe A (pe tot domeniul de definiţie ) spunem simplu că funcţia ƒ este strict mnotonă (sau monotonă) fără a mai indica mulţimea. se utilizează raportul: ƒ(x2) . x2 ∈ I x1 < x2 ⇒ ƒ(x1) > ƒ(x2) O funcţie ƒ strict crescătoare pe I sau strict descrescătoare pe I se numeşte strict monotonă pe I. numit raportul de variaţie asociat x2 . Fie ƒ : A → R. Funcţia ƒ este crescătoare pe I dacă: (∀)x1. x2 ∈ I x2 . DEFINIŢIE. x2 ∈ A. 6 . x1≠ x2.x1 funcţiei ƒ şi numerelor x1. Prin urmare raportul de variaţie asociat lui ƒ şi numerelor x1. Diferenţa x2 – x1 se numeşte variaţia argumentului. x2. (∀)x1. x2 ∈ I x1 < x2 ⇒ ƒ(x1) > ƒ(x2) O funcţie ƒ crescătoare pe I sau descrescătoare pe I se numeşte monotonă pe I. ƒ este strict descrescătoare (descrescătoare) pe I ⇔ ƒ(x2) .x1 (∀)x1. Pentru studiul monotoniei unei funcţii numerice ƒ : A → R. x2 ∈ I x1 < x2 ⇒ ƒ(x1) < ƒ(x2) (∀)x1. x2 ∈ I x1 < x2 ⇒ ƒ(x1) < ƒ(x2) Funcţia ƒ este descrescătoare pe I dacă: (∀)x1. Atunci: ƒ este strict crescătoare (crescătoare) pe I ⇔ ƒ(x2) . Funcţia ƒ este strict crescătoare pe I dacă: Funcţia ƒ este strict descrescătoare pe I dacă: (∀)x1. x2 este raportul dintre variaţia funcţiei şi variaţia argumentului. x2 ∈ I x1≠ x2.

VALORI EXTREME ALE UNEI FUNCŢII. M a. Punctul x0 de maxim sau x1 de minim se numeşte punct de extrem pentru funcţia ƒ pe I. 1 Fig. ∀ x∈A. În final. atunci ƒ(x0) se numeşte maximul funcţiei ƒ pe mulţimea I şi scriem ƒ(x0) = maxƒ(x). Punctul x0 pentru care se obţine valoarea maximă a lui ƒ pe I se numeşte punct de maxim pentru funcţia ƒ pe I. EXEMPLE. 3) 7 . y = M. atunci ƒ(x1) se numeşte minimul funcţiei ƒ pe mulţimea I şi scriem ƒ(x1) = minƒ(x). (fig. Punctul x = -6 este punct de maxim ƒ(x) 8 3 -1 -5 0 1 pentru funcţie. Punctul x1 pentru care se obţine valoarea minimă a lui ƒ pe I se numeşte punct de minim pentru funcţia ƒ pe I. O functie numerica ƒ: A → R se numeste marginită dacă există două numere reale m.(fig. ∀x ∈ I. Fie funcţia numerică ƒ : A → R. FUNCŢIE MÃRGINITÃ. Deci min ƒ = ƒ(0) = -5. DEFINIŢIE. Semnificaţia geometrică a unei funcţii mărgintite este aceea că graficul funcţiei este cuprins între dreptele orizontale y = m. 1) Dacă există x1 ∈ I astfel încât ƒ(x) ≥ ƒ(x1). 2 Valoarea maximă sau minimă a lui ƒ pe I se numeşte valoarea extremă a funcţiei pe I. ∀x ∈ I. I ⊆ A. (MARGINIREA UNEI FUNCTII). Dacă există x0 ∈ I astfel încât ƒ(x) ≤ ƒ(x0). iar punctele de extrem sunt 0 şi respectiv –6. Deci max ƒ = ƒ(-6)= x -6 -4 -1 0 1 2 = 8.(fig. 2) Fig. valorile extreme ale funcţiei sunt –5 şi 8.î. Valoarea minimă a lui ƒ este egală cu –5 şi se obţine pentru x = 0. Punctul x= 0 este punctul de minim al funcţiei. DEFINITIE. Funcţia ƒ definită prin tabelul de valori are valoarea maximă egală cu 8 şi se atinge pentru x = -6. m ≤ M.

∀X. Utilizand graficul unei functii. ƒ: A → B este surjectiva ⇔ ƒ (A) =B. de unde rezultă că ƒ este injectivă. x2 ∈ A x1 = x2 ƒ: A → B este injectiva ⇔ ∀ x1. ∃ x ∈ A astfel incat ƒ(x) = y. Graficul unei functii poate preciza daca functia este surjectiva.Fig. se poate stabili daca functia este injective ducand prin fiecare punct al codomeniului o paralela la axa Ox. x1 ≠ x2 pntru care ƒ(x1) = ƒ(x2). Pentru a arata ca o functie ƒ: A → B nu este injective este sufficient sa aratam ca exista doua elemente x1. FUNCTIA SURJECTIVA DEFINITIE. ƒ (x) ≠ y. functia ƒ este injective daca si numai daca doua elemente diferite oarecare din A au imagini diferite in B prin ƒ. deci x1=x2. Pe diagrama cu sageti o functie este injective daca in fiecare element al codomeniului ajunge cel mult o sageata. x2 ∈ A ⇒ x1 = x2 ƒ(x1) ƒ este injectiva ⇔ ⇒ ƒ(x1) ≠ ƒ(x2) = ƒ(x2) Aceasta ultima echivalenta va fi utilizata pentru a proba ca o functie este injective.ƒ(Y). adica Im ƒ = B. Fie x1.Y⊆ A EXEMPLU. functia ƒ este surjectiva ⇔ ∀ y ∈ B.ult o solutie x ∈ A. 3 BIJECTIVITATE FUNCTIA INJECTIVA DEFINITIE. O functie ƒ: A → B nu este surjectiva daca exista y ∈ B astfel incat ∀ x ∈ A. x2 ∈ A. O functie ƒ: A → B se numeste functie surjectiva ( sau simplu surjectie). Din ultima echivalenta se deduce ca: Altfel spus. 8 . functia este injective. Daca aceasta taie graficul in cel mult un punct. ceea ce-I echivalent cu faptul ca pentru orice y ∈ b ecuatia ƒ (x) = y are cel putin o solutiw x ∈ A. OBSERVAŢIE. adica ∀ x1. Pe diagrama cu sageti o funtie este surjectiva daca la fiecare element din B ajunge cel putin o sageata. daca orice element din B este imaginea prin ƒ a cel putin unui element din A. ceea ce-I echivalent cu faptul ca pentru orice y ∈ B ecuatia ƒ (x) = y are cel . Avem achivalenţa 3x1=3x2. O functie ƒ: A → B se numeste functie injectiva ( sau simplu injectie) daca orice element din B este imaginea prin ƒ a el mult unui element din A. Daca orice paralela la Ox dusa printr-un punct al codomeniului taie graficul in cel putin un punct. ƒ(x) = 3x este injectivă. x2 ∈R pentru care ƒ (x1)= ƒ (x2). Altfel spus. Să se arate că funcţia ƒ : R → R. ƒ este injectiva ⇔ ƒ(X – Y) = ƒ(X) .

atunci pentru orice element y ∈ B exista exact un element x din A astfel incat ƒ(x) = y. EXEMPLU. ∃ ! x ∈ A astfel incatƒ(x) = y. x∈A B∋y 5) Nu conteaza cum se noteaza argumentul lui ƒ-1 . Functia ƒ: R→ R . Pentru functia g utilizam notatia ƒ-1 (citim “f la minus unu”). INVERSABILITATE FUNCTIA INVERSA Daca ƒ: A → B este bijectiva. schimbam sensul sagetilor de pe diagrama cu sageti a lui ƒ. 9 . 3) Daca ƒ este bijectiva. Se numeste functie inversa a functiei ƒ. ƒ(x) = 3x este surjectivă. vom prefera pe x in locul lui y. daca este atat injective cat si surjectiva. (Se spune ca ƒ-1 actioneaza “invers” decat ƒ . ƒ(x) = y ⇔ 3x= y ⇔ x= y/3. ƒ(x) = 3x este bijectiva. ∃ x ∈R a. iar drept codomeniu. Simbolul ∃ ! Inseamna “exista si este unic”. O functie numerica data prin graficul sau este bijectiva daca orice paralela la ax Ox dusa printrun punct al codomeniului taie graficul in exact un punct. functia g: B → A. 2) Functia ƒ-1 are ca domeniu de definitie codomeniul functiei directe.î. FUNCTIA BIJECTIVA DEFINITIE. DEFINITIE. Fie ƒ: A → B o functie bijectiva. 1) Sa remarcam ca functia ƒ-1: B → A exista daca ƒ: A → B este bijectiva. iar ƒ-1 functie inversa (a lui ƒ). O functie ƒ: A → B se numeste functie bijectiva ( sau simplu biejctie). atunci ƒ-1 este bijectiva si avem (ƒ-1 ) -1 = ƒ. Pe diagrama cu sageti o functi este bijectiva daca in fiecare element al codomeniului ajunge exact o sageata. domeniul de definitie al functiei directe. OBSERVAŢII. De aceea. deoarece ∀ y ∈R. 4) Pentru a construi diagrama cu sageti a lui ƒ-1 .EXEMPLU. Functia ƒ se numeste functie directa. O functie ƒ care are inversa se spune ca este invesabila. NOTAŢIE. Funcţia ƒ : R →R. Se mai spune despre functia bijectiva ca este o corespondenta “one to one” (“unu la unu”). Altfel spus functia ƒ: A → B este functie bijectiva ⇔∀ y ∈ B. care asociaza fiecarui element y din B elementul unic x din A astfel incat ƒ(x) = y. ceea ce inseamna ca x = ƒ-1 (y) (adica preimaginea elementului y este elementul x).) Schema de “functionare” a lui ƒ si ƒ-1 este redata mai jos.

4) ∀ƒ ∈ ℑ (A. R). 1) Se defineste produdul dintre un numar real α si o functie ƒ : A → R. R) (inmultirea functiilor este asociativa). 2) Functia ƒ ∗ g : A → R definita prin (ƒ ∗ g ) (x) = ƒ (x) g (x). g (x) ≠ 0 se numeste catul dintre functia ƒ si functia g. ca fiind functia αƒ : A → R. g : A → R. ∀ x ∈ A. Pentru operatia de adunare pe ℑ (A.g. ƒ . R) multimea functiilor definite pe A cu valori in R.g)(x) = ƒ(x) – g(x) = 3x+1 –x – 3 = 4x – 2. adica ƒ * (g + h) =ƒg + ƒ h. R) (1 se numeste functia unitate pe multimea A ). ƒ * g = g * ƒ .atunci definim diferenta dintre functia ƒ si functia g ca fiind functia ƒ . ∀ƒ. g ∈ ℑ (A. h ∈ ℑ (A. g. OBSERVAŢII. ∀ƒ ∈ ℑ (A. 2) Daca ƒ . EXEMPLU. R). PROPRIETATI ALE ADUNARII FUNCTIILOR Fie ℑ (A. g : R → R. 1) Functia ƒ +g : A → R definita prin (ƒ +g) (x) = ƒ (x) + g (x). diferenta ƒ . h ∈ ℑ (A. R) astfel incat ƒ + (-ƒ) = (-ƒ) + ƒ = 0 ( orice functie ƒ are o opusa (-ƒ)).g ) (x) = ƒ(x) – g (x). Pentru operatia de inmultire pe ℑ (A. (ƒg)(x) = ƒ(x)g(x) = (3x + 1)(-3 + 1) = -3x2+8x+3. h ∈ ℑ (A. ∀ x ∈ A astfel incat ƒ * 1 = 1 * ƒ = ƒ. ∀ x ∈ A. se numeste produsul dintre functia ƒ si functia g. R). Atunci are loc urmatoarea: TEOREMÃ. R). R) au loc proprietatile: 1) (ƒ +g) + h = ƒ + (g + h). ƒg : R → R prin (ƒ + g )(x) = ƒ (x) + g(x) = 3x + 1 – x +3 = 2x + 4. PROPRIETATI ALE INMULTIRII FUNCTIILOR TEOREMÃ . ∀ x ∈ A. Atunci ƒ + g.g: A → R. ∀ƒ. ƒ(x) = 3x+1 DEFINIŢIE. ƒ(x) = 3x+1. 1(x) = 1.g este suma ƒ + (-g). g. Fie ƒ. au loc proprietatile: (ƒ * g) * h = ƒ * (g * h). R) (0 se numeste functie nula si este element neutru pentru adunarea functiilor). R). ∀ x ∈ A. ∀ƒ.OPERATII CU FUNCTII DEFINIŢIE. R) (adunarea functiilor este asociativa). De fapt . ∃ (-ƒ) ∈ ℑ (A. PROPOZIŢIE. EXEMPLU. g. 0(x) = 0. ƒ : Z → R. g ∈ ℑ (A. ∀ƒ. ∀ x ∈ A. ∀ƒ ∈ ℑ (A. R). unde –g = (-1) g. B ⊆ R. Fie A. se numeste suma dintre functia ƒ si functia g. (ƒ . O functie ƒ : A → B se numeste functie numerica sau functie reala de variabila reala. (ƒ . Inmultirea este distributiva in raport cu adunarea pe ℑ (A. 10 . 3) Functia ƒ / g : A – { x  g (x) = 0 } → R definita prin (ƒ / g ) (x) = ƒ(x) / g (x). R) (adunarea functiilor este comutativa). 3) exista functia 0 ∈ ℑ (A. (αƒ ) (x) = αƒ (x). R) (inmultirea functiilor este comutativa). exista functia 1 ∈ ℑ (A. 2) ƒ + g = g + ƒ . ∀ x ∈ A astfel incat ƒ + 0 = 0 + ƒ = ƒ. ∀ƒ. g(x) = -x +3.

Asociativitatea ∀ ƒ. ƒog ≠ goƒ 3. două funcţi cu următoarea particularitate: codomeniul lui ƒ este egal cu domeniul lui g. Funcţia goƒ are domeniul lui ƒ (prima funcţie care acţionează în această compunere) şi codomeniul lui g (ultima care acţionează în compunere). 1) Funcţia compusă goƒ a două funcţii ƒ. g : B → C. c) ƒ inversabilă ⇔ ƒ injecţie 11 . DEFINIŢIE. PROPRIETÃŢI ALE COMPUNERII FUNCŢIILOR. g : B → C. Comutativitatea ∃ ƒ. Funcţia h astfel definită se notează gο ƒ (citim “g compus cu ƒ”) şi reprezintă compunerea funcţiei g cu ƒ (în această ordine). ∀ ƒ ∈ ℑ avem ƒo1A = 1Aoƒ = ƒ. g nu poate fi definită decât dacă codomeniul lui ƒ coincide cu domeniul de definiţie a lui g. OBSERVAŢII. atunci are sens fog şi gof. B. În general însă gof ≠ fog. Element neutru ∃ o funcţie 1A ∈ ℑ a. (goƒ)(x) = g(ƒ(x)). goƒ = 1A(notaţie: g = ƒ-1) Proprietăti: a) g = ƒ-1 ⇔ (goƒ)(x) = x (ƒog)(x) = x.n inversa lui ƒ dacă fog = 1B. ∀x ∈ A. 1A(x) = x (funcţie identică) 4. Die ƒ : A → B. definită astfel: goƒ : A → C . g . h ∈ ℑ avem fo(goh) = (fog)oh 2. Elemente simetrizabile Nu toate funcţiile admit inverse! Funcţia inversă: ƒ : A → B. Se numeşte compusa funcţiei g cu funcţia ƒ (sau funcţia compusă din ƒ şi g).COMPUNEREA FUNCŢIILOR. g s. considerată în această ordine. O altă operaţie care se poate efectua asupra a două funcţii este cea de compunere.î. b) ƒ-1(ƒ(x)) = x ∀x ∈ A ƒ(ƒ-1(x)) = x ∀x ∈ B. Fie A. funcţia notată goƒ .î. 1. g : B → A. 1A : A → A. Cu ajutorul acestor funcţii se poate construi o altă funcţie h : A → C. g ∈ ℑ a. C mulţimi nevide şi funcţiile ƒ : A → B. g : B → C. 2) Dacă ƒ : A → B.

2) Dacă 3) Dacă 4) Dacă ƒ si g au parităti diferite. ƒ şi g au monotonii diferite. 1) Dacă ƒ. atunci goƒ este crescătoare. 6) Dacă 12 . (Compunearea a două funcţii de aceiaşi monotonie este o funcţie crescătoare). 5) Dacă ƒ şi g sunt bijective. ƒ şi g au aceiaşi monotonie. atunci goƒ este descrescătoare. (Compunerea a două funcţii de monotonie diferită este o funcţie descrescătoare). ƒ şi g sunt funcţii impare. atunci goƒ este o funcţie pară (Compunerea a două funcţii pare este o funcţie pară). (Compunearea a două funcţii impare este o funcţie impară).TEOREMA. g sunt funcţii pare. Compunerea a doua funcţii inversabile ƒ şi g este o funcţie inversabilă. atunci goƒ este o funcţie pară. atunci goƒ este funcţie impară. (Compunerea a două funcţii bijective este o funcţie bijectivă). atunci goƒ este bijectivă.

2) Inversa funcţiei ƒ este funcţia ƒ-1 : R → R. Pentru funcţia de gradul întâi. GRAFICUL FUNCŢIEI DE GRADUL ÎNTÂI Graficul funcţiei de gradul întâi este o dreaptă oblică de ecuaţie y = ax + b. Dacă a ≠ 0. a ≠ 0 are zeroul x = -b/a. atunci goƒ : R → R. adică pentru x > -b/a. Spunem că până în rădăcină. Ecuaţia ax + b = 0 se numeşte ecuaţia ataşată funcţiei ƒ. ƒ-1(x) = (x-b)/a. iar semnul funcţiei este dat în tabelul de semn x ƒ(x) -∞ semn contrar lui a -b/a 0 acelaşi semn cu a ∞ Numărul x = -b/a este rădăcina ecuaţiei ataşate ax + b = 0. iar b. 1) Funcţia ƒ : R → R. ƒ(x) = ax + b. b. Pentru trasarea unei drepte sunt necesare două puncte care aparţin graficului. iar dincolo de rădăcină. Ecuaţia y = ax + b reprezintă o pantă a ≠ 0 (o dreapă obligă – neparalelă cu axa Ox sau cu axa Oy). Funcţia ƒ : R → R. BIJECTIVITATEA ŞI INVERSABILITATEA FUNCŢIEI DE GRADUL ÎNTÂI. c ≠ 0. b ∈R DEFINIŢIE. ƒ(x) = ax +b . ƒ (x) = ax + b. 2.b∈R Funcţia de gradul întâi este bine determinată dacă se cunosc coeficienţii MONOTONIA FUNCŢIEI DE GRADUL ÎNTÂI TEOREMÃ. (goƒ)(x) = acx + bc + d. Dacă a ≠ 0 şi b = 0 atunci ƒ se numeşte funcţie liniară (ƒ(x) = ax). a. 13 .FUNCŢII PARTICULARE FUNCŢIA DE GRADUL I ƒ : R→ R. SEMNUL FUNCŢIEI DE GRADUL ÎNTÂI TEOREMÃ. g(x) = cx + d. ƒ are semnul lui a. ax se numeşte termenul de gradul întâi. atunci ƒ se numeşte funcţie de gradul întâi de coeficienţi a. COMPUNEREA FUNCŢIILOR DE GRADUL ÎNTÂI. b ∈ R se numeşte funcţie afină. adică pentru x < -b/a. termenul liber al funcţiei. 1. Funcţia de gradul întâi ƒ : R → R. OBSERVAŢIE. ƒ(x) = ax + b. a. a ≠ o este: 1) strict crescătoare daca a > 0 2) strict descrescătoare dacă a < 0 OBSERVAŢII. ƒ are semn contrar lui a. a ≠ 0 este bijectivă. a. Semnul lui a precizează monotonia funcţiei de gradul întâi. 3) Dacă g : R → R. (Compunerea a două funcţii de gradul întâi este o funcţie de gradul întâi). Funcţia de gradul întâi ƒ : R → R. TEOREMÃ. ƒ(x) = ax + b.

Fie : R → R. a ≠ 0. ƒ(x) = ax2 + bx + c. atunci ƒ este strict descrescătoare pe (-∞. x -∞ -b/2a ∞ ƒ(x) semnul lui a 0 semnul lui a 14 . Fie funcţia de gradul doi ƒ : R → R. a ≠ 0 se numeşte funcţie de gradul al doilea (sau funcţie pătratică) cu coeficienţii a. b. SEMNUL FUNCŢIEI DE GRADUL AL DOILEA. atunci ecuaţia ataşată lui ƒ are două rădăcini reale egale x1 = x2 = -b/2a. ∞) x -∞ -b/2a Tabelul de variaţie a funcţiei este: ƒ(x) ∞ -∆ /4a 2) ∞ ∞ ∞ ∞ ƒ(x) = a(x = b/2a)2 .FUNCŢIA DE GRADUL AL DOILEA. atunci ecuaţia ataşată lui ƒ are două rădăcini reale distincte x1 < x2. ƒ(x) = ax2 + bx + c. Funcţia de gradul al doilea este bine determinată dacă se cunosc coeficienţii a ≠ 0. b. Condiţia a ≠ 0 este esenţială în definiţia funcţiei deoarece dacă a = 0 se obţine ecuaţia afină. DEFINIŢIE. iar c termenul liber. 2. ∞) x -∞ -b/2a Tabelul de variaţie a funcţieie este: ƒ(x) ∞ -∆ /4a Dacă a < 0. b. c. funcţia de gradul al doilea este o funcţie numerică. bx termenul de gradul întâi(sau liniar). iar ∆ = b2 – 4ac discriminantul ecuaţiei îl numim pentru funcţie discriminantul funcţiei. Ecuaţia ax2 + bx + c = 0 se numeşte ecuaţia ataşată funcţiei ƒ (x) = ax2 + bx + c. a ≠ 0. atunci ƒ este strict crescătoare pe (-∞.∆ /4a se numeşte forma canonică a funcţiei de gradul doi. a. ƒ(x) = ax2 + bx + c. c. ƒ(x) = ax2 + bx + c. iar semnul funcţiei ƒ este cel al lui a pe R/{-b/2a}. iar semnul lui ƒ este cel al lui a în afara rădăcinilor şi semn contrar lui a între rădăcini: x -∞ x1 x2 ∞ ƒ(x) 2) semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a Dacă ∆ = 0. ORSERVAŢII. c ∈ R. ƒ : R → R . TEOREMÃ. Funcţia ƒ : R → R. Cum domeniul şi codomeniul lui ƒ coincid cu R. 1) Dacă ∆ > 0. a ≠ 0. MONOTONIA FUNCŢIEI DE GRADUL AL DOILEA TEOREMÃ. -b/2a] ƒ este strict descrescătoare pe [-b/2a. 1. 1) Dacă a > 0. -b/2a] ƒ este strict descrescătoare pe [-b/2a. c ∈ R. b. a. Pentru funcţia de gradul al doilea ax2 se numeşte termenul de gradul doi (sau pătratic). În loc de ƒ(x) = ax2 + bx + c vom scrie y = ax2 + bx + c. 3.

∞) → [0. DEFINIŢIE. atunci ecuaţia ataşată lui ƒ nu are rădăcini reale. n∈ N*. ∞) strict crescătoare x -∞ 0 0 ƒ(x) = x2k+1. n ∈ N* TABEL PARITATE DE VARIEŢIE x 0 ∞ ∞ ∞ ∞ impară nu BIJECTIVÃ SIMETRIA GRAFICULUI nu strict crescătoare da ƒ(x) 0 strict crescătoare x -∞ ƒ(x) = 2n + 1√x. n∈ N*. ∞). n ∈ N* da faţă de O ƒ(x) ∞ 15 . n∈ N* se numeşte funcţia putere de exponent n PROPRIEŢÃŢI. k ∈ N* ƒ(x) ∞ impară ƒ(-x) = -ƒ(x) da faţă de O FUNCŢIA RADICAL. x -∞ ∞ ƒ(x) semnul lui a ALTE FUNCŢII NUMERICE.3) Dacă ∆ < 0. ƒ(x) = 2n + 1√x. Funcţia ƒ : R → R. iar semnul funcţiei ƒ este semnul lui a pe R. k ∈ N* TABEL PARITATE DE VARIEŢIE ∞ ∞ ∞ ∞ pară ƒ(-x) = ƒ(x) BIJECTIVÃ nu SIMETRIA GRAFICULUI faţă de Oy strict descrescătoare x -∞ 0 pe (-∞. DEFINŢIE.ƒ(x) = xn. 0) strict crescătoare ƒ(x) ∞ 0 pe [0. se numeşte funcţia radical de ordin par. FUNCŢIA PUTERE CU EXPONENT NATURAL. Funcţia ƒ : R → R. se numeşte funcţia radical de ordin impar. Funcţia ƒ : [0. ƒ(x) = 2n√x. FUNCŢIA MONOTONIA ƒ(x) = x2k. PROPRIETÃŢI. FUNCŢIA MONOTONIA ƒ(x) = 2n√x.

Funcţia ƒ : R → [0. 1) x – 1. x∈[-2. x∈[2. 2) x – 2. (-d/c. 1) x + 1. ƒ: R → Z. x∈[0. 1) 1. 0] strict crescătoare pe [0. ad – bc ≠ 0 se numeşte funcţia omografică. ƒ(x) = x = PROPRIETÃŢI. x∈[0. ƒ(x) = 16 . ∞) x ƒ(x) x ƒ(x) c TABEL DE VARIEŢIE -∞ a/c -∞ a/c -d/c ∞ BIJECTIVÃ ∞ a/c ∞ a/c SIMETRIA GRAFICULUI faţă de punctul (-d/c. ƒ(x) = [x] ………………. -2. ≠ 0. PROPRIETÃŢI. DEFINIŢIE. a. 1). ∞) strict descrescătoare pe intervalele (-∞. x∈[-1. a/c) FUNCŢIA MODUL. x < 0 se numeşte funcţia modul. -d/c). 3) ……………… ƒ : R → [0. SEMNUL MONOTONIA LUI ad . ƒ(x) = (ax + b) / (ax + d). x∈[2. -1] -1. -d/c). ∞) x. (-d/c. MONOTONIA strict descrescătoare pe (-∞. ƒ(x) = {x} = x – [x] ……………… x + 2. x∈[-1. (0. Funcţia ƒ : R – {-d/c}→ R – {a/c}. x∈[1. DEFINIŢIE. x∈[-2. 2) 2. a/c) da  -∞ -d/c -∞ -  ∞ da faţă de punctul (-d/c. b.bc + strict crescătoare pe intervalele (-∞. MONOTONIA strict descrescătoare pe intervalele (-∞. c. ƒ(x) = 1/x . 0) ƒ(x) = x.FUNCŢIA ƒ : R → R*. TABEL DE VARIEŢIE x ƒ(x) -∞ ∞ 0 0 ∞ ∞ PARITATE pară BIJECTIVÃ nu SIMETRIA GRAFICULUI faţă de Oy FUNCŢIA PARTE ÎNTREAGÃ ŞI PARTE FRACŢIONARÃ. x ≥ 0 -x. 0) 0. x∈[1. 3) ………………. d ∈R. ∞). ∞) TABEL DE VARIEŢIE x -∞ -∞ PARITATE impară ƒ(-x) = -ƒ(x) BIJECTIVÃ da SIMETRIA GRAFICULUI faţă de O 0  ∞ ∞ 0 ƒ(x) 0 FUNCŢIA OMOGRAFICÃ. 0) .

Baza a ∈ (0. În acest caz graficul funcţiei este situat deasupra axei Ox şi intersectează axa Oy în (0. a ≠ 1 cu functia g(x) = xa. ƒ(x1 – x2) = ƒ(x1) / ƒ(x2). Pentru a > 1. În acest caz graficul funcţiei este situat deasupra axei Ox şi intersectează axa Oy în (0. a>0. Se numeşte logaritmul numărului x în baza a. ƒ(x) = ax. ax1 < ax2 ⇔ x1 < x2. !. 2. 0). a ≠ 1 şi x > 0. x ∀ a∈ 0 < ∞) /1. x2 ∈R.FUNCŢIA EXPONENŢIALÃ. A nu se confunda funcţia exponenţiala ƒ(x) = ax. 1) ∀ a > 1 şi x∈(-∞. Baza a este diferită de 1 pentru că în caz contrar ƒ(x) = 1x = 1 este considerată constantă şi nu este considerată ca o funcţie exponenţială. ∀ a∈ (0. numărul real y definit prin: 17 y = logax ⇔ ay = x. Graficul funcţiei exopnenţiale se trasează în două cazuri: 1. a < a ⇔ x > x . atunci ƒ(x) = a=este strict descrescătoare. şi se notează logax. a < {1}. 1). ∀ x∈R.FUNCŢIEI= ax este strict crescătoare. a ≠ 1. MONOTONIA FUNCŢIEI EXPONENŢIALE.∞) x∈(0. 2. 0). adică: ƒ(x1+x2) = ƒ(x1)ƒ(x2). 2) Dacă a > 0. atunci ƒ(x) ax > 0. atunci ƒ(x) = ax ∈ (1. 1) şi x∈(-∞. Baza a > 1 (spunem că baza este supraunitară). Pentru 3) Funcţia exponenţială este bijectivă şi deci inversabilă. OBSERVAŢII. 1). Graficul funcţiei exponenţiale cu bază subunitară este din ce în ce mai apropiat de axele coordonate. atunci ƒ(x) = ax ∈ (0. ƒ(cx1) = (ƒ(x1))c x1 x2 1 2 OBSERVAŢIE. Fie a > 0. cu cât baza este mai mică. 1) Funcţia exponenţială face să-I corespundă sumei a două numere reale produsul valorilor corespunzătoare ale funcţiei. . ∀x1. ∞ ). Graficul funcţiei exponenţiale cu bază subunitară este din ce în ce mai apropiat de axele coordonate. ∞). se numeşte funcţia exponenţială de bază a. ∞) FUNCŢIA LOGARITMICÃ. DEFINIŢIE. cu cât baza este mai mare. atunci ƒ(x) = ax ∈(1. (0. GRAFICUL FUNCŢIEI EXPONENŢIALE. 0 < a < 1. PROPRIETÃŢI ALE FUNCŢIEI EXPONENŢIALE. Funcţia ƒ : R → (0. OBSERVAŢII. in timp ce pentru a doua funcţie a este exponentul puterii axa care este constant. 1) x∈(0. Fie a > 0. 1) (spunem că baza este subunitară). DEFINIŢIA LOGARITMULUI UNUI NUMÃR POZITIV.∞). SEMNUL atunci ƒ(x) EXPONENŢIALE. atunci ƒ(x) = ax ∈ (0. Pentru prima funcţie a este baza puterii ax care este constanta.

în raport cu prima bisectoare. logax1 < logax2 ⇔ x1 < x2 Pentru 0 < a< 1. 1) în care graficul funcţiei exponenţiale intersectează axa Oy. În acest caz graficul funcţiei intersectează axa Ox în punctele de coordonate (0. Dacă a > 1. 0 < a < 1. 1) Funcţia logaritmică face să-I corespundă produsului a două numere reale pozitive suma valorilor corespunzătoare ale funcţiei. 2. 1). logax1 < logax2 ⇔ x1 > x2. Graficul funcţiei logaritmice cu bază subunitară este din ce în ce mai apropiat de axele coordonate. Fie a > 0. GRAFICUL FUNCŢIEI LOGARITMICE. Baza a ∈ (0. 1) în care graficul funcţiei exponenţiale intersectează axa Oy. ∀ x1. Nu se poate defini logaritmul unui număr real negativ x. x2 > 0.) DEFINIŢIE. 1) (spunem că baza este subunitară). Funcţia g : (0. g(x1 / x2) = g(x1) – g(x2). ƒ(x1 ) = αƒ (x1). cu cât baza este mai mică. atunci g(x) = logax este strict descrescătoare. MONOTONIA FUNCŢIEI LOGARITMICE. OBSERVAŢIE. Pentru a > 1. OBSERVAŢII. care este simetricul. ∀x1. OBSERVAŢIE. care este simetricul. 1. adică: g(x1x2) = g(x1) + g(x2) . ∀x1 > 0. ∀y ∈R. Logaritmul lui 1 în orice bază este egal cu 0. α FUNCŢIILE TRIGONOMETRICE DIRECTE. în raport cu prima bisectoare. deoarece a y > 0. punctului (0. 18 . 2. x2 > 0. OBSERVAŢIE! loga1 = 0. alogax = x (identitatea logaritmică fundamentală.OBSERVAŢII. atunci g(x) = logax este strict crescătoare. În acest caz graficul funcţiei intersectează axa Ox în punctele de coordonate (0. 1). ∞) → R. definită prin g(x) = log ax se numeşte funcţia logaritmică de bază a. Graficul funcţiei logaritmice se trasează în două cazuri: 1. a ≠ 1. Din faptul că g este bijectivă avem echivalenţa: logax = logay ⇔ x = y. PROPRIETÃTI ALE FUNCŢIEI LOGARITMICE. Baza a > 1 (spunem că baza este supraunitară). punctului (0. 2) Funcţia logaritmică este inversa funcţiei exponenţiale.

∀x ∈R. DEFINIŢIE. x ∈ R – Z este periodică. OBSERVAŢII. atunci acesta se va numi perioada principală a funcţiei ƒ. 2π ] şi strict descrescătoare pe intervalul+(π /2. sin π /2 = 1 cos π = -1. [3π /2. Funcţia ƒ : R → R. Cosinusul lui α (notat cos α ) este abscisa punctului Mα . P4: Paritatea funcţiilor sin şi cos: Funcţia sinus este impară. cos 0 = 1. Numărul T ≠ 0 se numeşte perioadă a funcţiei ƒ. adică cos(-α ) = cos α . cos(α + 2kπ ) = cos α . Vom marca monotonia acestei funcţii prin tabelul: Cadran sin I II III IV 19 . sin 3π /2 = -1 PROPRIETÃŢI ALE FUNCŢIILOR SINUS ŞI COSINUS. Sinusul lui α (notat sin α ) este ordonata punctului Mα . ∀α∈ R. 3π /2). π /2]. P3: Periodicitatea funcţiilor sin şi cos: sin(α + 2kπ ) = sin α . α → cos α . adică sin α = yα . 2π ].∀k∈Z (Funcţiile sin şi cos au perioada principală T* = 2π ). adică sin(-α ) = -sin α .î. O funcţie ƒ : R → R se numeşte periodică dacă există un număr real T a. Vom marca acest fapt prin tabelul: I + II III + Cadran . EXEMPLU. sin 0 = 0 cos π /2 = 0. ∀α ∈ R.sin I II III IV Funcţia cosinus este strict descrescătoare pe intervalul [0. ∀α∈ R Funcţia cosinus este pară. Funcţia sin P5: Semnul funcţiilor sin şi cos: cos P6: Monotonia funcţiilor sinus şi cosinus: Cadranul Funcţia sinus este strict crescătoare pe intervalele [0. de perioadă principală T* = 1 FUNCŢIILE SINUS ŞI COSINUS. x ∈ Z 0. ∀α ∈ R. Dacă printre numerele nenule pozitive T există un cel mai mic număr pozitiv T*. π ] şi este strict crescătoare pe intervalul [π .FUNCŢIE PERIODICÃ DEFINIŢIE. sin π = 0 cos 3π /2 = 0. P2: Formula fundamentală a trigonometriei: sin2α + cos2α = 1. ƒ(x + T) = ƒ(x). Aşadar avem funcţiile sin : R → R. α → sin α şi cos : R → R. -1 ≤ cos α ≤ 1. ∀α∈ R. ƒ(x) = 1. P1: -1 ≤ sin α ≤ 1. adică cos α = xα .

π ) şi vom indica aceasta prin tabelul: x 0 π FUNCŢII TRIGONOMETRICE INVERSE. ∀α ≠ (2k + 1)π /2. ∀ α∈ R – {(2l + 1)π /2 l∈ Z}. Cotangenta lui α ∈ R – {kπ  k ∈ Z} (notată ctg α ) este egală cu raportul dintre cos α şi sin α . k∈ Z. adică: ctg α = cos α / sin α . P1: Periodicitatea funcţiilor tg şi ctg: tg(α + kπ ) = tg α .FUNCŢIA TANGENTÃ ŞI COTANGENTÃ. ∀ α ≠ kπ . DEFINIŢIE. π /2) şi marcăm aceasta în tablelul: x -π /2 0 π /2 tg x Funcţia cotangentă este strict descrescătoare pe (0. ctg x 20 . PROPRIETÃŢI ALE FUNCŢIILOR TANGENTÃ ŞI COTANGENTÃ. k ∈Z. ctg(-α ) = -ctg α . P3: Semnul funcţiei tg şi ctg: Funcţia ctg Cadranul I II III + + + + tg P4: Monotonia funcţiilor tg şi ctg: Funcţia tangentă este strict crescătoare pe (-π /2. ∀ α∈ R – {lπ  l∈ Z} (Funcţia tg şi ctg au periodicitatea principală T* = π ) P2: Paritatea funcţiilor tg şi ctg: Funcţiile tg şi ctg sunt impare. adică: tg α = sin α / cos α . ctg(α + kπ ) = ctg α . adică: tg(-α ) = -tg α . Tangenta lui α ∈ R – {(2k + 1)π /2 k∈ Z} (notată tg α ) este egală cu raportul dintre sin α şi cos α .

Dacă x∈ [-1. 8. g: [-1. 7. arcsin x ≥ 0. 5. Funcţia arcsin ia cea mai mică valoare -π /2 pentru x = -1 (arcsin(-1) = -π /2). 1] 5. Cum funcţia directă ƒ : [0. 1. FUNCŢIA ARCCOS. 1]. Semnul funcţiei arcsin. 1] → [0. (arsin este inversa funcţiei sin) PROPRIETÃŢI.arccos x. g: [-1. Graficul funcţiei arccos. Dacă x ∈ [-1. 2. 2. 1]. atunci arcsin x ≤ 0. Funcţia arcsin nu este periodică. Funcţia arccos nu este nici pară. π ]. 3. 1] → [-π /2. Funcţia arcsin este impară. π /2] → [-1. π ] → [-1. π /1]. ∀x∈ R. FUNCŢIA ARCTG. Funcţia arcsin ia cea mai mare valoare π /2 pentru x = 1 (arcsin 1 = π /2). g(x) = arcsin x. 1]. ∀ x∈ [-1. Monotonia funcţiei arccos. 6. 21 . ƒ(x) = cos x este strict descrescătoare pe [0. (arccos este inversa funcţiei cos) PROPRIETÃŢI. 4. Funcţia arccos ia cea mai mare valoare π pentru x = -1. Semnul funcţiei arccos. iar pentru x ∈ [0. Deoarece funcţia directă ƒ: [-π /2. 3. 4. Are loc relaţia: arccos(-x) = π . NOTAŢIE. Atunci arccos x ≥ 0. 0]. 7. ƒ(x) = sin x este strict crescătoare rezultă că şi funcţia inversă este la fel.FUNCŢIA ARCSIN. Arcsin(-x) = -arcsinx. g(x) = arccos x. deoarece arccos 1 = 0. NOTAŢIE. Monotonia funcţiei arcsin. 1]. 1. 1]. nici impară. Funcţia arccos nu este periodică. Graficul funcţiei arcsin. 6. π ] rezultă că şi inversa g are aceeaşi proprietate pe [-1. Funcţia arccos ia cea mai mică valoare 0 pentru x = 1.

Monotonia funcţiei arctg. 22 . deoarece arctg(-x) = -arctg x. dar nu ia cea mai mică sau cea mai mare valoare. 3. Funcţia arcctg nu este nici pară nici impară. g(x) = arctg x (arctg este inversa funcţiei tg) PROPRIETÃŢI. Funcţia arctg nu este periodică. g(x) = arcctg x. Monotonia funcţiei arcctg. Mai precis: Arcctg(-x) = π . 6. Semnul funcţiei arctg. π ). g: R → (0. 4.NOTAŢIE. Funcţia este strict crescătoare pe R 6. (arcctg este invesra funcţiei ctg) PROPRIETÃŢI. atunci arcctg x > 0. Dacă x ≤ 0. Funcţia are aceiaşi monotonie ca şi funcţia directă. FUNCŢIA ARCCTG. Funcţia arcctg este mărginită. 2. avem arcth x >0. Funcţia arcctg nu este periodică. π /2). Graficul funcţiei arcctg. Dacă x∈ R. Graficul funcţiei arctg. 5. Deci este strict descrescătoare. ∀ x ∈ R. dar nu ia cea mai mică sau cea mai mare valoare. NOTAŢIE. Funcţia arctg este impară. 2. ∀ x ∈ 3. atunci arctg x ≤ 0. g : R → (-π /2. Funcţia arctg este mărginită. Semnul funcţiei arcctg.arcctg x. 5. 1. iar dacă x > 0. 4. 1.

“Matematică. autor Mircea Ganga. profil M1. autor Mircea Ganga. Alexandrescu în anii şcolari 2000 – 2001 şi 2001 – 2002 23 . manual pentru clasa a-IX-a.Bibliografie: 1. 2. profil M1”. 3. Materie predată de domnul profesor. Editura Mathpress 2000. Editura Mathpress 2001. manual pentru clasa a-X-a algebră. “Matematică. Cristian M2”.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful