INSTITUŢII POLITICE ÎN LUMEA GREACĂ ATENA Cetatea Atenei, fondata, potrivit traditiei, de catre eroul Tezeu, fiul lui

Aigieos, s-a format prin unirea celor 5 asezari din Attica, în care era consacrat un cult al zeitei Athena ( Plutarh, TezeuXXV).[1] Traditia, în acest caz, îsi poate gasi un sprijin solid în realitatea istorica, fiind documentate patru asezari locuite de familii (gene), la poalele muntelui Pentelic, dezvoltate în jurul unui nucleu compus din actualul teritoriu al Atenei si Eleusis, separate de muntele Aigaleos. Peninsula Attica poate fi asemanata unui triunghi, al carui vârf este îndreptat spre Mare, iar cele trei laturi sunt formate de Muntii Parnas –la nord-vest- Himettos-la estPentelicos –spre nord-est. Beneficiind de o protectie naturala, Attica a putut sa se dezvolte unitar, populatiile care vorbeau dialecte diferite ale aceleiasi limbi, fuzionând fara sa cunoasca ciocniri sângeroase. Invazia doriana, care a distrus civilizatia miceniana, a ocolit aceasta peninsula protejata natural. Beneficiind de existenta râului Kephisos, a zacamintelor argintifere de la Laurion, alaturi de marmura muntelui Pentelic, noua asezare, Athenai, al carei centru întarit, Akropolecetatea de pe înaltime- va adaposti templul unde va fi adorata zeita Athena-va putea sa se impuna accelerând procesul de unificare a celorlalte patru asezari, proces istoric numit synoikismos[2]. Atenienii vor sarbatori unirea, în cadrul sarbatorii Synoikia si o vor pastra în amintire prin intermediul unor cronologii, Atthides. Membrii noii comunitati vor deveni cetateni cu drepturi depline, ai statului atenian si vor cunoaste o organizare unitara. Traditia consemneaza faptul ca una dintre familiile ateniene de elita (eupatrizii), cea a Medontizilor, a limitat puterea regala, pe la mijlocul secolului al VIII-lea a.Chr., impunând un magistrat,arhontele, ales pe viata (primul arhonte ar fi fost Akostos), apoi pe zece ani[3]. El ocupa un sediu numit prytaneion, unde se afla si altarul public al cetatii, în care ardea focul sacru. Acesta a obtinut si prerogativele judecatorului suprem, regele-basileus-neavând decât atributiile legate de cultul religios si comanda armatei[4]. Tot în secolul al VIII-lea a.Chr., regele a pierdut comanda armatei, ramânând exclusiv cu prerogativele de mare preot. Atunci a fost ales un arhonte, polemarhul, care a devenit comandantul fortelor de aparare ale cetatii[5]. Începând cu anul 683/682 a.Chr., arhontatul va deveni magistratura anuala, la ea având acces eupatrizii.[6] Arhontele care îsi punea numele pe decr 959h72j etele si actele oficiale devenea astfel eponimul cetatii, eponymos, dând numele anului în care detinea magistratura[7]. Corpul civic era împartit, începând din secolele IX-VIII a.Chr., în patru mari triburiphylai: Geleontes-„stralucitorii”, Aigikoreis„pazitorii de capre”, Argadeis„mestesugarii”, Hopletes-„soldatii greu înarmati”. Fiecare phyle cuprindea trei fratiiphratriai, acestea la rândul lor având câte 30 de familii-gene. În fruntea fiecarui trib se afla un phylobasileus[8]. Membrii celor 12 fratrii attice o adorau pe Athena si pe Zeus, carora leau atasat epiclezele Phratria, respectiv, Phratrios. Membrii familiilor se considerau a fi descendentii unui înaintas de origine divina, care era adorat ca divinitate protectoare si al carui nume îl vor purta toti descendentii din aceasta familie. Familiile eupatrizilor se aflau în

opozitie permanenta cu acei oameni liberi din afara unitatilor gentilice, mai ales „stramutatii”metanastai[9]. Deveniti cetateni-polites, membri ai unei polis, atenienii au pus comunitatea pe primul plan, au adorat divinitatea eponima Athena, cu epicleza Polias, protectoarea cetatii, a comunitatii. Monedele ateniene alaturi de simbolul bufnitei, pasarea Athenei, contineau inscriptia Athenaioi-Athenienii, care reprezenta colectivitatea, în ansamblul ei[10]. Principalul for conducator al Atenei era Adunarea Poporului- Ekklesia, deschisa, în epoca arhaica, exclusiv eupatrizilor. Treptat, începând cu secolul VII a.Chr., se va impune un principiu al separarii în functie de avere, al celor ce faceau parte din Ekklesia, un sistem cenzitar, care va lua locul celui aristocratic[11]. O prima categorie (pentakosiomedimnoi) era formata din cei care puteau obtine de pe pamântul lor echivalentul a 500 de medimne (o medimna era egala cu 51,84 l pentru solide) de grâu. Grâul înca nu pierduse întâietatea în fata uleiului de masline si a vinurilor, ca principal produs pentru comert. Pe o pozitie inferioara se gaseau cei care aveau ca venit echivalentul a 300 de medimne, numiti hippeis, pentru ca ei participau în trupele de cavalerie, putând sa întretina un cal si armamentul necesar luptei calare. Mult mai jos, se aflau zeugitaiîn limba greaca zygos însemna jug-cei care posedau o pereche de boi, sau îsi puteau permite, cel putin teoretic, întretinerera acestora[12]. Daca aceste paturi sociale aveau drepturi politice, o a patra categorie, cea a thetilorthetai, îi cuprindea pe oamenii liberi care îsi ofereau forta de munca, pe loturile celorlalte categorii, pe santierele navale, în cadrul atelierelor, manufacturilor. Pe masura ce navigatia si comertul au câstigat o pondere tot mai importanta la Atena si în Attica, thetii, care navigau pe mare sau construiau corabii, se vor grupa în asociatii numite naucrarii-naucrariai. Ei trebuiau sa construiasca o corabie din partea fiecareia dintre asociatii la un interval determinat. Naucrariile erau subordonate unui Consiliu, în epoca rolul lor fiind exclusiv acela de a contribui la impunerea intereselor comerciale ale Atenei[13]. Existau si oameni liberi complet lipsiti de bunuri materiale, numiti hektemoroi, care acceptau sa lucreze pamântul proprietarilor, cedându-le o sesime din ceea ce produceau.[14] Initial, doar eupatrizii, care aveau ca venituri cele 500 de medimne, puteau sa detina magistraturile cele mai importante, treptat acestea devenind accesibile tuturor cetatenilor care îndeplineau conditia de avere. La mijlocul secolului al VII-lea a.Chr., la Atena, se vor cristaliza trei triburi, nu pe vechiul criteriu gentilic, ci pe unul mult mai larg, al sferei de preocupari. Astfel, descendentii celor care faceau parte din tribul Geleontes, devotati întru-totul conducerii treburilor statului vor forma un trib numit Eupatridai, toti cetatenii care detineau proprietati mici si mijlocii vor intra în tribul Georgoi, în timp ce proprietarii de ateliere, mestesugarii, artizanii vor forma tribul Demiurgoi. În urma synoikismos-ului, cei mai influenti locuitori, eupatrizii se vor stabili în oras, urmati de demiurgi, care vor constitui cartiere specializate (kerameisolarii, daidalidai sau pelekeis-faurarii), în apropierea centrului cetatii. Georgoi, fiind nevoiti sa supravegheze sau sa participe direct la lucrul ogoarelor, nu puteau sa-si exercite drepturile politice, neavând posibilitatea si nici timpul sa locuiasca în cetate. Naucrariile thetilor vor fi în numar de 12, câte patru pentru fiecare trib din cele trei nou aparute[15].

a încercat sa se impuna la Atena.. cea care a luat parte la asasinarea sotului ei. al carui sediu nu fusese initial fixat. la Atena. dar convulsiile care au urmat. În anul 632 a. care l-au asediat pe Acropole. prin activitatea lui Solon. fiul lui Exekestides. un datornic insolvabil sa fie transformat în sclav[21]. în Statul atenian. Megakles. care pâna atunci era îndeplinita de familia celui ucis. pentru ca venea însotit de o garda militara formata de megarieni. care pe toata durata existentei sale a fost un exponent al vechii organizari gentilice. necesara pentru ca sufletul sa aiba liniste dupa moarte. conform traditiei. ca divinitati. din consideratiile marelui filosof. în contextul în care tirania devenise o realitate la Corint. rascumpararea sclavilor din datorii. ginere al tiranului Theagenes din Megara. iertarea de datorii a debitorilor insolvabili. Spre sfârsitul secolului VII a. care. era interzisa.. . sufletele mortilor prin violenta. Ei trebuiau sa aiba evidenta tuturor sentintelor date si sa reglementeze normele juridice ale cetatii[18]. Nu se stie în ce raporturi se afla cu Areopgaul. la un altar sub numele de Arai[16]. în a carui competenta intra judecarea vinovatilor de crima.. Din propriile sale poezii. Acesta a fost un eupatrid. este posibil ca acesta sa fi ramas un supervizor al vietii juridice a Atenei. Megara. protectoarea orasului. Principala masura luata de Solon a fost seisachteia. o încercare de reforma fiind înregistrata. determinându-l sa-si abandoneze oamenii si sa ceara protectie sanctuarului Athenei Polias. atât ca om politic. perceputa ulterior ca o ofensa adusa comunitatii. în principiu avea aceleasi atributii[19]. Exilarea membrilor acestei familii le-a aparut contemporanilor ca un act firesc.Chr. care trebuiau sa organizeze sistemul judiciar din Atena. stiut fiind faptul ca în Areopag. initial. În atentia sa intrau. va exista chiar o încercare de instituire a tiraniei. cât si ca poet. Areopagul era cel care superviza rascumpararea cu bani faptei de catre cel care a ucis. eroul homeric Agamemnon[17]. în ale carui atributii intra judecarea cazurilor de crima si tradare. În secolul VI a. asigurând purificarea acestuia si linistirea Erinyiilor-Furiile. thesmotetai. când tot mai multi cetateni aveau venituri care sa le asigure locul în prima categorie cenzitara. intrau arhontii care terminau mandatul încredintat. Klytemnestra. ramase în memoria posteritatii prin duritatea pedepselor în cazul furturilor. eupatridul Kylon.Un organism ale carui origini se regasesc tocmai în organizarea gentilica este Areopagul. pentru purificarea lui Oreste. numiti ephetai. Acestea vor fi adorate. acuzat ca a ucis-o pe mama sa. ca tiran. format sub influenta culturii oraselor ioniene. cazurile de tradare care depaseau competentele unui tribunal în care membrii erau alesi dintre eupatrizi. fiind considerata o datorie sacra.Chr. din biografia realizata de Plutarh. Atenienii i s-au opus. interzicerea ca pe viitor. Cea mai importanta prevedere a fost înfiintarea unui tribunal din 51 de eupatrizi. care si-a dobândit averea din comert în Marea Egee. prioritar. situatia va deveni tensionata.Aceasta instanta juridica fusese instituita.Chr. au determinat forurile conducatoare ale cetatii sa aleaga sase noi arhonti. din familia Alcmeonizilor a provocat uciderea lui Kylon. putem avea o viziune destul de exacta asupra activitatii acestuia. mentionate de Aristotel. Razbunarea crimelor comise. incestului. Acesta este contextul istoric al aparitiei legilor lui Drakon. Cei mai puternici opozanti au fost naucrarii. crimelor. a carei viata se afla sub puterea zeilor. înrudit cu familia Medontizilor[20].

sa reduca exporturile de grâne. Alaturi de Areopag. în conceptia lui Solon. accesul la magistraturi. pe care îl detinea Areopagul.. terenurile sale nefiind propice unor recolte mari. care. marind importurile. însa. Solon nu a dorit sa îngreuneze sistemul juridic. i-a inclus si pe thetai în rândul detinatorilor de drepturi politice. mai ales din zona Pontului Euxin. Membrii Sfatului aveau ca principala atributie pregatirea deciziilor pe care Adunarea trebuia sa le voteze. Damasias a încercat sa devina tiran. formate din zeughitai sithetai. Nu exista o ierarhie între cele trei tribunale. XIII) a initiat crearea unui Consiliu.Solon a înteles ca Atena nu îsi va permite luxul de a exporta grâne. pe un timp limitat i s-au acordat puteri depline. solutia cultivarii maslinului. apoi trei grupari politice au început o lupta apriga pentru preluarea controlului vietii politice ateniene. un arhonte eponim. care în opera sa poetica. al carui continuator pe linie poetica se considera. redactata în stilul elegiac. ne arata ca Solon era un om constient mai mult de rolul sau istoric decât de faptul ca initia cadrul unei noi forme de organizare politica. Acesta continua sa fie rezervat doar primelor trei clase cenzitare. Cu riscul de a provoca nemultumirea marilor detinatori de loturi. va deveni o institutie golita de continut. un arhonte caruia. mai mult decât atât. prezenti în opera poetica a lui Hesiod. putând fi si soldati usor înarmati sau marinari motivati sa-si apere patria în fata amenintarilor externe. fiind cunoscator al traditiei judecatorilor dorofagi-mâncatori de daruri. Juramântul ca timp de 100 de ani legile soloniene vor fi respectate. pe care traditia îl consemneaza. a luat act de împartirile realizate pe criteriul averii si. a încercat sa previna convulsiile cauzate de nerespectarea de catre categoriile favorizate-în special pentakosiomedimnoi si hippeis a drepturilor celorlalte. a limitat exporturile. un legislator. Boule-format din reprezentantii fiecareia din cele patru categorii cenzitare din Ekklesia. de certa inspiratie ioniana. Plutarh scria despre faptul ca Solon a hotarât ca masurile sale sa fie înscrise pe tablite de lemn-axones-plasate în Prytaneion. reformele sale nelovindu-i pe cei din categoriile favorizate si neaducând o îmbunatatire majora a situatiei categoriilor a doua si a treia. Solon. din ale carui fructe se va obtine uleiul. El era un arhonte cu puteri speciale. expusi în „Porticul Regelui”[23]. prin existenta a trei tribunale. si nici nu ar fi putut sa schimbe radical situatia sociala. ci. ceea ce ne determina sa vedem în opera lui Solon o încercare de compromis. cel mult. fara a le permite. afirma ca a salvat cetatea de la tiranie. Atena trebuia. tinute sub control. . însa trebuie sa subliniem primatul. în nici un caz înfrânte. Solon nu a intentionat. fie si datorat traditiei. numite Heliaia. în numar de 400. oferind în schimb. Pe plan administrativ. Vechile conflicte între triburi nu puteau sa fie decât. Acesta va deveni alaturi de vinuri. Solon. Solon s-a autoexilat timp de 10 ani pentru a vedea în ce masura reformele sale vor da rezultate[24]. ca fiind depus de toti cetatenii atenieni. vor fi înfiintate tribunale ale caror membri vor proveni din toate cele patru categorii cenzitare. pastrata din cauza traditiei care interzicea desfiintarea unei institutii deja existente si de ephetai. principala marfa de export a Atenei[22]. a prevenit crearea unor mari loturi. (Plutarh. În anii 589-588 a. treptat. locul unde se afla altarul sacru al cetatii si facute cunoscute prin gravarea lor pe stâlpi de piatra kyrbeis. Solon. Thetii aveau acum posibilitatea de a-si apara mai bine interesele.Chr.

În primul rând el a uzurpat puterea. drachma. pentru a fi întemeitorul unei colonii attice. îi cuprindea pe locuitorii mai saraci ai zonei colinare. Peisistratos a câstigat în popularitate cucerind Salamina. cel care fusese exilat dupa moartea lui Kylon.Chr. fiul lui Alkmeon.Chr. a murit în anul urmator. dar într-o pozitie care pentru Atena era strategica în adevaratul înteles al cuvântului. Masura era de natura sa înlature influenta principalului adversar al Atenei. Totusi. în 556 a. pentru a doua oara. interzicându-le sa înstraineze loturile primite. pentru 5 ani si în 546 a. adversar al tiraniei. Astfel. care. distrugând ordinea existenta. În anul 561 a. A treia grupare. etalonul eginetic fiind înlocuit cu cel euboeic. O a doua grupare.Cele trei grupari puteau fi delimitate pe criterii geografice. dezamagit de turnura luata de situatia politica de la Atena. Actionând asadar pentru întarirea bazei sociale a locuitorilor Atenei. mai ales de la Alcmeonizii exilati. fiind respectat ca o personalitate a trecutului. Megara. uzurpând puterea. Megara si Atena se aflau într-un conflict legat de stapânirea insulei Salamina. a fost ales polemarh[25]. luptând pentru pastrarea reformelor lui Solon. Peisistratos a avut de înfruntat opozitia gruparilor politice din Atena.Chr. initiat de Solon. Cele trei grupari erau eterogene. devenind tiran. care folosea etalonul eginetic. criteriul geografic si nu cel al averii stând la baza acestei clasificari. fiind de doua ori exilat. ajutat si de Solon. a pedienilor (pedaikoi) -locuitorii câmpiei. pe hecktemoroi. l-a trimis în Chersonesul Tracic. numiti diakroi. detinatorii celor mai fertile terenuri din câmpia Atticii.. Peisistratos a permis cleruhilor sa se stabileasca si la Salamina. condusa de Megakles. prin distribuirea loturilor confiscate de la opozanti. în frunte cu Lykourgos din familia Philaizilor. pentru a o atrage si mai mult în cadrul vietii politico-economice a Atenei. Noii împropietariti se numeau cleruhi-detinatori de loturi. Unul dintre cele mai importante a fost baterea monedei attice. era formata din cei mai bogati georgoi. controlând practic aceasta moneda. La cea de a doua revenire. aparuta ceva mai târziu. thetii. fiind condusi de Peisistratos din Brauron. în rândurile lor gasindu-se mai ales thetii. dar s-a înconjurat de o garda de 50 de oameni. ulterior cota fiind impusa oricarei proprietati particulare. marinari si constructori prin excelenta dominau asa numita grupare a paralienilor (paraloi)-locuitorii zonei de coasta. nu înainte de a-si fi manifestat intentia de a parasi Attica.Chr. între cele doua monede fiind un raport de 100/70. viitorul câstigator al bataliei de la Marathon. a compus si un poem în care le cerea atenienilor sa se mobilizeze pentru readucerea insulei sub autoritatea Atenei. Peisistratos a contribuit la pastrarea cadrului politic general. aflata sub stapânire megariana. Noii împropietariti aveau obligatia de a plati statului o cota echivalenta cu 10 % din produsele obtinute de ei. pentru 10 ani. A încercat sa promoveze o politica de atragere a categoriilor defavorizate. Pe Miltiade. Tirania lui Peisistratos trebuie analizata în principal pentru a vedea în ce masura a influentat organizarea politica a Atenei. Peisistratos a folosit falsa epifanie-epifania era o procesiune sacra prin care se invocau zeii .. Peisistratos a devenit arhonte eponim. În ciuda luptelor interne care au condus chiar la anarhie. unele din masurile propuse de Solon au dat rezultate palpabile. Solon. care prin 570 a.

Pandionis. în timpul sau construindu-se temple pe Acropole. Cele treizeci de trittyeis erau organizate. o rasturnase. într-un fel sau altul. în total. 30 de formatiuni. costumata în zeita Athena. care aveau avantajul ca adeptii lor locuiau în general în zone compacte. în zece triburi-phylai. i-a adus pe scena politica pe doi fii ai lui Peisistratos. Kleisthenes a considerat ca trebuie sa întreprinda o reforma radicala. o adunare deliberativa. a contribuit la sporirea popularitatii sale. de câmpie si colinara. Aceste triburi au primit numele a zece eroi desemnati de preoteasa Pythia de la Delphi: Erechteis. Aigeis. care a promovat o politica de represiune. care avea fiecare câte trei trittyeis. stabilindu-se textul de baza al poemelor Iliada si Odiseea. El a organizat teritoriul Atticii în trei zone distincte. Moartea lui în 527 a. prin îndepartarea tuturor osemintelor din jurul acestuia. apoi în Imperiul Persan. ca un bun conducator care multumeste zeilor pentru binefacerile acestora. Cecropis. fortat fiind de interventia regelui spartan Kleomenes. al treilea fiu. Antiochis[30]. Hippothontis. Aiantis.reprezentanti ai celor ce doreau revenirea la ordinea politica aparuta în urma reformelor lui Solon. si cu dorinta familiilor aristocratice de a-si promova interesele. Confruntat cu luptele dure dintre gruparile politice. într-un conflict amoros. împartite în deme si numite fiecare dupa numele celui mai important demos.trittyeis. unul din zona colinara si al treilea din zona de coasta[29].. descendent al Alcmeonizilor[28]. pe care. cei doi nu vor conduce Atena decât pâna în anul 510 a. de data aceasta pe criterii pur teritoriale. a trebuit sa plece în exil la Sigeion. un adversar al reformelor soloniene. cei doi asasini fiind adulati de popor ca tiranochtoni -ucigasii tiranului. când Hipparchos va fi ucis de catre Harmodios si Aristogeiton. având în spatele sau o femeie.Chr. Thessalos neavând ambitii politice. corespunzând fiecare vechilor regiuni ale gruparilor rivale: zona de coasta. Hippias. Leontis. Acestea cuprindeau. Acamantis. Hippias si Hipparchos. Acest act va capata o semnificatie aparte pentru Atena. în timp ce marea majoritate a membrilor gruparilor politice îl sprijineau pe Kleistenes. Peisistratos dorea sa se identifice cu trecutul legendar nu cu ordinea democratica. Purificarea Sanctuarului Panhellenic de la Delphi. Demarhii. în timpul arhontelui Harpactides. aveau o situatie exacta a tuturor cetatenilor din subordine-tinerii barbati de peste 17 . A acordat o atentie deosebita culturii. care erau elementul de baza al educatiei antice grecesti[26]. la rândul lor.Chr. Primiti initial cu simpatie. conducatorii demelor. pentru favorurile unui tânar[27]. care tinea deasupra capului sau o coroana. Spartanii l-au sprijinit pe Isagoras. Fiecare trib avea organe de conducere proprii. Aceasta viza o noua împartire a populatiei. Oineis. respectiv un trittys de câmpie.pentru a încuviinta alegerea conducatorilor-intrând în Atena într-un car triumfal.

Fiecare cetate aliata trebuia sa participe cu bani sau corabii la fondul . care formau o comisie de conducere în Sfatul celor 500. pe care le înainta spre discutie si votare. Ei erau alesi de catre Ekklesia..Boule. Dupa 5 ani. Chr. ostracizarea se pronunta prin masluirea voturilor.[33] Mari personalitati ca Themistokles. Liga DelioAttica. Arhontii vor avea mai mult atributii legate de cult si procese civile. înfiintata la initiativa Atenei. Exilatului nu i se confisca averea iar familia nu suferea nici o atingere. propuneau onorarea celor care organizau aceste procesiuni din proprie initiativa. daca îsi pierdea averea. Fiecare trib însarcina câte 50 de prytani. o arma îndreptata împotriva celor care deveneau foarte populari. Sfatul controla activitatea arhontilor. Alegerile organizate erau cele care decideau cine vor fi cei 50 de prytani ai fiecarui trib. Se pare însa. cu majoritate simpla[32]. cavaleri-hippeis. având obligatia de a organiza detasamentele de lupta ale armatei. de asemenea. Timp de un an. oricine putea sa intre în categoria superioara daca întrunea conditiile impuse. Pornind probabil de la autoexilul lui Solon pe timp de zece ani.ani-înlocuind familiile arhaice. el însusi putând fi rechemat chiar înainte de expirarea exilului de zece ani.Chr. Sfatul redacta proiecte de legi-probouleumai. Întarirea isonomiei a fost principalul merit al lui Kleisthenes. aliata din timpul luptelor anti-persane. din dorinta de a-i îndeparta. pentru a corecta decalajul aparut între anul de 365 de zile si cel politic se adauga o luna intercalara de 30 de zile. a celor care aveau atributii în sfera activitatilor publice. Acestia. Acesta înlocuia vechiul Sfat cu 400 de membri. Ei scriau pe acestea numele celui considerat vinovat. conducerea Sfatului. Aristeides. ceea ce înseamna ca. de obicei bogatii cu datorii. în fiecare luna.Chr.Ekklesiei. sau sa decada. în timpul în care la conducerea Sfatului se afla a sasea prytanie[35]. Aceste categorii erau deschise. Kleisthenes a propus. revenind câte unui trib prin cei 50 de prytani alesi. pe care fiecare trib trebuia sa le alinieze în frunte cu strategul sau. în sensul ca. care nominalizau pe cei care trebuiau sa suporte costurile. reforma adoptata în anul 502 a.Ostracismul va deveni treptat. Razboaiele medice (490-449 a. Tukydides au fost ostracizati sub diverse pretexte[34]. [31] Un rol tot mai mare va fi detinut de sefii armatei. ca acel cetatean care era banuit ca ar complota la instaurarea tiraniei sa fie exilat zece ani prin votul cu cioburi de scoica-ostraka.a 6 000 de cetateni. usor înarmati-peltasti. în anul 478 a. Procesiunile oficiale erau încuviintate de catre arhonti. S-au descoperit cioburi. al caror scris era identic. nu toti membrii Ekklesiei stiau sa scrie. Anul politic a fost împartit în zece luni. Desi a crescut numarul celor care puteau participa la viata politica. a magistratilor însarcinati cu supravegherea finantelor-apodektai. conform traditiei. va deveni un important factor în propagarea democratiei în cadrul cetatilor aliate. regimurile oligarhice si tiranice fiind rând pe rând înlaturate[36]. ca prima aplicare a ostracismului a avut loc în anul 488 a. strategii.) vor impune Atena ca hegemon al lumii grecesti. dar o vor aduce în pragul conflictului cu Sparta. întrucât. câte unul pentru fiecare trib. cele mai importante functii continuau sa fie apanajul primelor doua categorii cenzitare. care vor continua sa fie subordonati formal arhontelui polemarh. Sfatul avea si atributii juridice-eisangheliai.Chr. de multe ori. De asemenea. Kleisthenes a asigurat formarea contingentelor de pedestrasi greu înarmati-hopletes.

Chr. Antiphon. Dupa înfrângerea de la Aigos Potamos. pentru a permite si acelor care trebuiau sa munceasca pentru a se întretine sa participe activ la viata politica a cetatii[39].comun de aparare. Tezaurul Ligii va fi depus pe Insula Delos. Sparta impune Atenei sa „revina la rânduielile stramosesti”. cu exceptia cetatii Argos. El va promova extinderea coloniilor si cresterea numarului de cleruhi în zonele câstigate de Atena sau în cele în care cetatile din Liga se revoltasera. cu brutalitate. adica la un regim oligarhic. Perioada cuprinsa între 477 a. Chr. sa ia singura deciziile. O rascoala a flotei ateniene. numita Pentekontaetia –Epoca de 50 de ani . Chr.Chr. Razboiul Peloponesiac (431404 a.. Sparta a reusit sa se transforme în partizan al tuturor cetatilor nemultumite de politica Atenei. a contribuit la aducerea la Atena a celor mai importanti oameni de cultura.Chr-431 a. sa înnabuse.Chr. care reunea întreaga Peninsula Pelopones. Dupa dezastrul expeditiei din Sicilia. Perikles a murit în anul 429 a.Chr. El va propune remunerarea pentru cei care erau membri ai Sfatului si ai tribunalelor populare. limitând numarul de cetateni la 5000 si pe cel al membrilor Sfatului la 400. care îl readuce în frunte pe Alkybiades.. sa mareasca contributia. sa foloseasca dupa bunul plac fondurile din tezaurul Ligii. în cadrul activitatii lui Perikles-461-429 a. iar din 454 a. administrat de catre hellenotamiaicasieri generali. fiind supranumit Olimpianul. din cauza ciumei care pusese stapânire pe locuitorii Atticii. va fi transferat la Atena[37].Chr. ramânând doar cu competente în cazurile de crima. Dupa asasinarea lui Ephialtes. Liga se va transforma într-o anexa a Atenei. Peisandros. Adunarii. Între 443-429 a.va marca desavârsirea institutiilor democratice ateniene.. Chr.Chr. care se considera îndreptatita.[38] În anul 462 a. dupa ce acesta se întoarce de la spartani.Chr. Regimul „celor 30 de tirani”. Perikles va fi ales succesiv strateg. În anul 458 a. Ephialtes a propus ca Areopagului sa i se restrânga puterile. Chr. cum a fost . În anul 451 a. Phrynikos. refugiati în cetate[40]. Dominând autoritar Liga Peloponesiaca. Toate deciziile si drepturile politice trebuiau sa apartina Sfatului..[41] Influentele Razboiului Peloponesiac asupra cadrului institutional al Atenei au fost majore. transformând-o în scoala Elladei. sprijinit de democratul Theramenes. contrar statutului acestei aliante. conduse de strategul Alkybiades în anul 411 a. trei conducatori.). A initiat constructii de amploare pe Acropole. Perikles va continua opera reformatoare. în timpul celei de-a treia expeditii spartane în Attica. si zeugitai vor primi dreptul de a accede la functia de arhonte. tentativele de iesire din alianta.. fapt care îi va asigura pozitia de cel mai important om politic atenian.Chr. Conflictul latent cu Sparta va degenera într-un razboi fratricid.Aceasta va contribui decisiv la înfrângerea Atenei în anul 404 a. Treptat. tribunalelor populare. se va produce o lovitura de stat oligarhica. Perikles a propus si a obtinut votarea legii care restrângea dreptul de cetatenie doar la cei care aveau tatal cetatean iar mama la rândul ei trebuia sa fie fiica de cetatean.. din 405 a. reinstituie democratia.

Chr.. datat dupa batalia de la Chaironeea. condus de catre regele Filip II.Chr. fiul lui Ameinias. Eucrates. cel care va ucide pe cel care a facut asa ceva. care se gaseste la intrarea în sala consiliului. Chr.. Soartei Bune a poporului Atenei. Dupa expeditiile victorioase împotriva tracilor si illyrilor. este o epoca de lupte pentru hegemonie în Grecia. reinstaurând democratia în forma dezvoltata de Perikles. democratii si moderatii se vor alia si vor înlatura regimul oligarhic. se duce la Areopag sau sta în adunarea consiliului sau delibereaza asupra oricarei chestiuni. Chr. Alexandru a înabusit revolta grecilor organizata de Teba. daca poporul sau democratia la Atena ar fi rasturnate. circa 450 anual. o data poporul sau democratia rasturnata la Atena. dar nu va reusi sa redevina hegemon al lumii grecesti. daca contribuie la stabilirea tiraniei. acestia fiind instruiti un . va reforma sistemul de recrutare a tinerilor atenieni de 19-20 de ani. lupta tuturor fortelor grecesti împotriva dusmanului comun. Chr. una la intrarea Areopagului. nimeni sa n-aiba dreptul sa se duca la Areopag si nici sa stea în adunarea consiliului sau sa delibereze chiar asupra unei singure chestiuni. în anul 337 a. cel mai rasunator fiind cel intentat lui Sokrates în 399 a.. daca distruge puterea poporului Atenei sau democratia Atenei. anul în care va începe campania antipersana în Asia. daca unul din consilierii Areopagului. pentru transcrierea pe stele trezorierul poporului sa plateasca douazeci de drahme luate de la capitolul sumelor prevazute de popor prin decrete”. Filip II a organizat Liga de la Corint. alta la locul de reunire a adunarii poporului. Teba. distrugând Teba în anul 335 a. dintre presedinti a supus la vot Menestrates. fiul lui Aristotimos. Institutiile politice democratice precum si magistraturile vor continua sa se mentina. care-l va înlocui pe Demosthenes ca sef al democratilor. un regat semibarbar elenizat. o Adunare de 3 000 de cetateni si un Sfat de 500 de membri. din dema Aixone. va impune. un militar de geniu dublat de un abil strateg. având concurenti ca Sparta. între anii 404-403 a. garanta autonomia fiecarui oras-stat si stabilea. Dupa 334. dintre buleutii Areopagului. ca principala misiune. Atena. asa cum ilustreza un decret oficial. au gasit de cuviinta nomotetii. în care intrau toate orasele grecesti cu exceptia Spartei.Chr. mult mai restrânsa. din Pireu. si robindu-i pe locuitorii sai. în a noua prytanie.. el si urmasii lui. sub acuzatia ca a corupt prin învataturile sale tineretul atenian si a introdus cultul unor noi zei în cetate.Chr si 322 a. semnificativ fiind fapul ca atenienii vor lupta hotarât împotriva tiraniei. Lykourgos. Consiliul Ligii si hegemonul-Filip II. Ca o consecinta a noilor transformari. va capata statutul de hegemon al lumii grecesti dupa batalia de la Chaironeea-338 a. Thessalia. Alexandru îl va desemna pe Antipater sa asigure linistea în Grecia[44]. daca cineva se revolta împotriva poporului pentru a stabili tirania. a facut propunerea. Perioada cuprinsa între 399 a. cea a tribului Leontis. Persia[42]. efebii. în anul 377 a. va fi curat. Aceasta din urma.numit în istoriografie. Atena va crea o noua liga maritima. va fi decazut din toate drepturile sale civice. s-au intensificat procesele politice. Asasinarea lui Filip II si preluarea puterii de catre fiul sau Alexandru III cel Mare vor fi urmate de o noua încercare a cetatilor grecesti de a-si dobândi independenta. în urma caruia filosoful a fost condamnat la moarte prin otravire cu cucuta. averea îi va fi confiscata si dijma data zeitei. Chr. cetatile din Pelopones. pentru care Chairestratos. secretarul consiliului sa transcrie aceasta lege pe doua stele de piatra si sa le plaseze. din Acharnes era secretar. care viza pedepsirea celor care doreau sa atenteze la continuitatea democratiei[43]: „Sub arhontatul lui Phrynikos. unificata de tiranul Iason din Pherrai si Macedonia. Ulterior.

aceea de a fi zeificat de catre greci a fost acceptata de Demosthenes[47]. deci întretinea cultul religios al stramosilor sai. sau un cult institutionalizat. putea accede la magistraturi. prin prevederile care rezervau acest drept doar acelora care erau fiii cetatenilor nascuti de mame ale caror tati fusesera la rândul lor cetateni[50]. asa cum s-a întâmplat în cazul atenianului care a venit cu un mesaj din partea regelui persan. încercare de modificare a ordinii constitutionale. Atimia era pronuntata în caz de dezertare. În concluzie. înainte de batalia de la Salamina[53].Chr. instigare la nesupunere civica. . la Kranon. cetateanul atenian. banii fiind folositi în scopuri militare. o încalcare a a statutului Ligii de la Corint. si înlocuind structurile democratice cu unele timocratice.Chr. cei saraci fiind stimulati sa candideze. dupa 324 a. cavalerie. statutul de noma-lege. înfrângând Atena. el putea fi membru al tribunalelor. împreuna cu o mare suma de bani-aproximativ 6 000 talanti-36 milioane de drachme-cu îngaduinta lui Demosthenes. polites avea drepturi si îndatoriri. Atimia putea sa fie decretata chiar pentru membrii familiei celui sanctionat. De asemenea. Ansamblul comunitatii de cetateni forma o polis-termen pentru prima data mentionat în inscriptia din Insula Dreros. În acelasi timp însa. Orice abatere atragea dupa sineatimia-degradarea civica sau decaderea din drepturi care putea fi totala sau partiala în functie de gravitatea faptei comise. care acum trebuiau sa revina acasa. Pretextul revoltei a fost decizia lui Alexandru de a restitui proprietatile a 20 000 de exilati din orasele grecesti. unde se va sinucide dupa înfrângerea grecilor la Kranon[48].an în tabere militare pentru ca apoi sa intre în rândurile detasamentelor care aparau granitele Atenei[45]. O alta decizie a lui Alexandru. Reformele lui Perikles au largit baza de alegere a magistratilor. Majoritatea simpla asigura propunerii votate. imoralitate dovedita. a fost nevoit sa fuga la Egina. sanctionata în functie de arma unde servea (infanterie. Aceasta a fost considerata de catre atenieni. cu pietricele. în secolul VII a. Chr[52]. eisphora precum si alte obligatii fiscale-leiturghiai[49]. Demosthenes acuzat de coruptie. fugit de teama revenirii lui Alexandru în Macedonia. Din punct de vedere juridic. sau cu cioburi pe care erau scrise nume-la ostracizare. dupa rangul si pozitia sociala ocupata. ceea ce îi permitea sa oficieze si cultul oficial al cetatii. în care atenienii erau somati sa depuna armele. Pentru aceasta proprietate el trebuia sa achite taxe. Dintre drepturile sale. au micsorat numarul cetatenilor. El trebuia sa faca parte din falanga hoplitica. Antipater va înnabusi o noua revolta. ceea ce însemna ca aproape de 31 000 de cetateni si-au pierdut drepturile politice[46]. Cetateanul simplu era preotul casei sale. cele mai importante erau acela de a participa la Adunarea Poporului-Ekklesia si Consiliu-Boule. Trezorierul imperial Harpalos. Conditia de avere pentru a putea fi cetatean cu drepturi depline era de minim 2000 de drachme. cu suma minima care le putea asigura traiul pe perioada exercitarii mandatului. încalcarea normelor religioase ale cetatii. furt. a fost închis si ucis. si refugiat la Atena. ca sacerdot[51]. numita „razboiul lamiac”. sa beneficieze de protectia justitiei statului. în anul 322 a. El avea dreptul de a vota prin ridicarea mâinii-heirotoneia. în calitate de magistrat.. statutul sau îi permitea sa detina o proprietate funciara în teritoriul rural al cetatii-enktesis. fiind platiti de catre stat. marina).

IV. Tribunalele-Areopag. erau onorati de Adunare si Sfat. Cei care îsi îndeplineau misiunile conferite. Arhontii ( Aristotel[55]. Treptat. gospodarirea apelor (epitropoi ton udaton). inferiori sau însarcinati cu caracter exceptional.instrumente însufletie. controlul sistemului oficial de masuri si greutati. total lipsiti de drepturi politice si. ramânând cu o întâietate onorifica. veche institutie gentilica va pierde treptat cele mai importante atributii. a devenit instanta în fata careia trebuiau sa dea socoteala arhontii. . Un rol deosebit de important îl aveau ambasadorii-presbeis. Statul atenian. viager si ereditar. alaturi de magistratii superiori-arhontii. care deveneau apoi legi. strategii ajungând sa ocupe o pozitie superioara. strategii. justitia (dikastai). asa cum a fost cazul lui Perikles[56]. VII. sau alesi în Ekklesia. Statul atenian.nerespectarea sentintei de ostracizare-revenirea în patrie înainte de termenul fixat. asigurarea linistii publice (astynomoi). Magistratii erau alesi prin tragere la sorti dintre cei mai destoinici cetateni. sclavii-douloi. alesi prin tragere la sorti de catre Ekklesia. limitat în timp. cum îi numea Aristotel. din punct de vedere institutional si politic. deveneau membri ai Areopagului (Aristotel. care decidea în problemele financiare si care pregatea proiectele-probouleuma-care urmau a fi dezbatute în Adunarea Poporului. dar au fost situatii când si judecatori straini erau chemati sa medieze. baterea monedelor. pe ultima treapta. putini la numar. Sfatul asigura primirea ambasadorilor straini si gazduirea acestora. La Atena. Adunarea Poporului-Ekklesia era institutia suprema. subordonati formal polemarchului. Dupa expirarea mandatului lor anual. între onoruri intrând de obicei. I. menita a influenta în mod determinant economia cetatii. diversi functionari (Aristotel.25 ). rasplatiti pentru faptele lor . ei nereprezentând o forta economica. în favoarea Sfatului.Areopagul. dreptul atenian numind-o graphe paranomon[60]. Statul atenian. administratia pietelor (agoranomoi). care trebuiau sa rezolve chestiunile relatiilor cu cetatile vecine sau cu barbarii[58]. Sfatul-Boule a preluat de la Areopag atributiile în privinta judecarii crimelor. deoarece era o impietate sa fie înlocuita o lege sau o institutie întemeiata în trecut. ca în cazul strategilor. avea comandanti instruiti pentru trupele de uscat si marina (nauarchoi)[57]. oikonomoi). Adunarii sau tribunalelor. mai ales în litigii externe. 55) erau magistratii supremi. care vota propunerile venite din Sfat. cei mai destoinici dintre ei. Chiar propunerea unei legi care contravenea traditiei era o abatere grava. Judecatorii puteau fi alesi dintre cetatenii cunoscuti pentru moralitatea lor exemplara. Armata. ocuparea sacerdotiilor divinitatilor. existau magistrati care aveau în atributiile lor finantele (tamiai. comandata de strategi. pe linie masculina[59]. Ambasadorii erau însarcinati de catre Sfat. cu majoritate simpla. sa duca la îndeplinire obligatiile diplomatice. Heliaia erau garantul pastrarii normelor de convietiuire în cetate. însarcinati exceptionali. Pe o pozitie inferioara se aflau metecii-strainii. rolul lor va deveni aproape formal. sustragerea de la obligatiile fiscale etc[54]. fara acordul autoritatilor. fie ca este vorba de magistrati superiori. responsabili cu educatia (gymnasiarchoi). 7 ).

de altfel. Perikles. la timocratia impusa de Solon. Dupa încercari care vizau instituirea tiraniei-o forma de uzurpare condamnata de grecii antici ca fiindu-le straina. Kleisthenes a fundamentat isonomia-egalitatea în fata legii. însusi a fost pe punctul de a fi ostracizat. Tukydides. ascendentul ei este de necontestat. al carei arhitect a fost Perikles. . aceste masuri afectând pe oameni ilustri precum Aristeides. Daca Atena nu a putut domina lumea greaca din punct de vedere politic. democratia. Themistokles. cum.Ostracismul era folosit ca mijloc de îndepartare a unui adversar incomod. Pe scurt. salvându-l ascendentul pe care l-a avut asupra politicii ateniene timp de aproape o jumatate de secol. din punct de vedere cultural. care a condus la adevarata putere a poporului. drumul parcurs de organizarea institutional politica a Atenei poate fi prezentat ca o succesiune de laaristocratia gentilica. nu a reusit sa o faca nici o alta cetate greaca.

Lykurg. cei mai înalti dintre ei fiind Muntii Taiget. Plutarh (Agis. Cunoscut fiind locul ocupat de cultul întemeietorului în spiritualitatea greaca. pe care i-au adus într-o stare de semidependenta. baietii erau instruiti în tabere militare. . îl considera un personaj învaluit în legenda. si-au extins autoritatea asupra vecinilor. locuitori ai asezarilor învecinate. XXVIII). de progres economic pentru Sparta. De la 6 la 20 de ani. Traditia spune ca Sparta nu va avea ziduri. sefi ai familiilor. de felul rascoalelor messenienilor. Hylleis. bolnavii fiind aruncati în prapastiile Muntilor Taiget[63].Chr. treptat. pastrându-ne si numele promotorului sau. dar fara drepturi cetatenesti. Rascoala populatiei aservite. din Podisul Laconiei.(Plutarh. pe care traditia istorica o denumeste rhetra. Messoa. a determinat o regândire a organizarii institutional-politice. reiese clar faptul ca evolutia interna a cetatilor grecesti era complet ignorata de catre istoriografie. Lykurg. fiindca se considera ca daruirea si curajul în lupta ale spartiatilor erau singurele „ziduri” de care Sparta avea nevoie[62]. dupa care intra într-o tabara militara (Plutarh.. VI. numite komai: Pitane. Limnai. care amenintau însasi evolutia statului spartan. care au format statul spartan. prin unirea a cinci formatiuni. De la început. diformii. care o va transforma treptat într-un stat militarist. XXVI). dorienii. Laconia era un podis înconjurat de munti. pentru ca pe viitor sa nu se mai produca framântari politice grave. numindu-i perioikoi. Fetele erau si ele educate pentru a da nastere unor copii sanatosi. Regimul oligarhic spartan l-a avut ca reprezentant principal pe Tyrtaios. Perioada de pregatire din tabara se termina prin participarea lor la ritualuri initiatice-kryptia. V) consemna ca în comunitatea spartana erau pâna la 9 000 de membri. Konoura. baiatul era educat în familie. cu scopul de a jefui si ucide hiloti fara a fi prinsi. XVIII). Astfel. Sparta a cunoscut o evolutie aparte. Lykurg. înstiintati de acest lucru.SPARTA Sparta a luat fiinta ca stat în secolele IX-VIII a. Chr. Astfel. Dyme. Pâna la 6 ani. punând sub semnul întrebarii teoriile cu privire la existenta sa reala. Lykourgos[61]. în afara de instruirea militara.. vor fi obligati prin rhetra sa nu desfasoare nici o alta activitate. îi vor cuprinde pe spartiatii care vor face parte din Apella-referire certa la zeul Apollo . în secolul I a. Cele trei triburi traditionale doriene. dupa care erau trecuti în rândurile cetatenilor soldati. Tinerii erau trimisi doar cu un cutit în satele hilotilor (Plutarh. s-a realizat o reforma fundamentala. heilotai. Biografia sa scrisa de Plutarh. Adunarea ostenilor. urmasii messenienilor supusi imediat dupa crearea statului spartan. Aceasta perioada este consemnata ca fiind o etapa de dezvoltare a valorilor culturale. cu obligatii fata de statul spartan. spartiatii-cetatenii cu drepturi depline. Pamphyloi si Dymanes.

din familiile Agiazilor (traditia consemneaza 29 regi) si Eurypontizilor (28 regi). Atunci când Sparta. creând Liga Peolponesiaca[69]. Sparta a fost un aliat important al Atenei. a fost zidit în interior. cei mai destoinici cetateni din falanga hoplitica[65]. fiind lasat sa moara de inanitie[72]. mult mai mobila decât societatea ateniana. apoi pentru a-l sprijini pe Isagoras. în defavoarea lui Kleisthenes. singurele activitati permise în afara pregatirii militare[66]. fiind numiti thressantes-cei care au tremurat si hypomeiones.Hilotii aveau un statut de sclavi ai statului. V). VIII). Cetatenii cei mai destoinici. batalia de la Termopylae. Societatea spartiata era. pentru ca sotiile lor sa dea nastere unor copii sanatosi. în cazul în care unul din soti era incapabil sa aiba copii. Sparta a jucat un rol deosebit de important în lumea greaca. neavând voie sa le faca rau. un basileu conducea operatiunile militare. datorita politicii dure de selectie. va ridiculiza. intervenind de doua ori. erou al razboaielor medice. În fruntea statului erau alesi doi basilei. doar daca aveau ca scop nasterea de copii. VII).Chr. Regele Pausanias. .Barbatii participau la banchete comune numite syssitia (Plutarh. ajunsi la 60 de ani-28 la numar-intrau într-un Sfat al batrânilor. s-a confruntat cu o scadere dramatica a numarului de cetateni. raspunzatori în fata colegiului eforilor. Ei erau repartizati cu familiile lor pe loturi acordate cetatenilor. Ultima data. forul principal de judecata si control[67]. Lykurg. prieten al atenianului Themistokles. celebrul autor de comedii. celalalt asigurând conducerea interna[68]. În timpul razboaielor medice. încercând sa opreasca invazia persana[71]. Lykurg. tratate de pace. Ea si-a asigurat de la început un rol de prima importanta în Pelopones. Lykurg.. hippeis. când spartiatul era degradat sau avansat[64]. desi spartanii nu trebuiau niciodata sa se recunoasca înfrânti. Lykurg. fiind numiti neodamodeis. prin decizia colegiului eforilor. Soldatii erau obligati sa se casatoreasca. În caz de razboi. si alegea Colegiul celor 5 efori (Plutarh. gasit fiind vinovat de tradare-sub pretextul colaborarii cu persii. refugiat în sanctuarul Atenei. Celibatul era pedepsit cu duritate. Ea s-a amestecat si în politica Atenei. într-un mod care poate parea surprinzator. Erau încurajate. erau proprietatea acestuia. Apella vota prin aclamatii: declaratii de razboi. Elita societatii spartiate era formata din 300 de „cavaleri”. relatiile extraconjugale. Kleomenes a fost nevoit sa capituleze. în schimb. peninsula pe care a cucerit-o cu exceptia cetatii Argos. fiind expresia respectarii depline a „legilor Spartei” de catre regele Leonidas si cei 300 de hippeis. Gerousia (Plutarh. regele Spartei. în Lysistrata. ceea ce Aristophanes. 276: a capitulat „desi sufletul lui era spartan ”[70]. XII). Cei gasiti vinovati ca nu si-au îndeplinit obligatiile militare fata de cetate erau decazuti din drepturi. care au pierit pâna la ultimul. nimeni în afara de cei care participau la kryptia. mai întâi când Hippias a fost alungat. din 480 a. loturi care puteau fi redistribuite (Plutarh. periecii si chiar cei mai destoinici hiloti vor fi trecuti în rândul cetatenilor.

sa intre în Liga de la Corint. de catre Antipatros.. în 331 a. la Leuctra (371 a. Argos. Totusi. inclusiv la Atena. Egina[77]. regimuri oligarhice. care a pus capat razboaielor medice[73]. al carei hegemon a fost[74]. eliberarea hilotilor. dupa înfrângerea de la Megalopolis[75]. în 222 a.Chr).Chr) si Mantineea (362 a. la fel cum procedase si în cadrul Ligii Peloponesiace. .Razboiul Peloponesiac a asigurat victoria Spartei. Sparta a reusit sa impuna în toate cetatile înfrânte. a fost fortata. dar care nu s-au materializat[76].Chr. care a reusit sa recapete multe din avantajele pierdute în 449 a. Liga Etoliana si Sparta vor fi înfrânte la Selasia. dar adevaratul câstigator a fost Imperiul Persan.. de catre Sikyon.. Corint. împotriva Ligii Aheene înfiintata în 280 a. Regele Kleomenes III va încerca sa introduca o serie de reforme: ridicarea atributiilor Colegiului Eforilor. de catre aheeni. Chr. apoi. dupa ce Macedonia a devenit hegemon al lumii grecesti. ceea ce a dus la disparitia de pe scena istoriei a Spartei[78]. acceptareaperiecilor ca neodamodeis. anul pacii lui Kallias. Sparta va pierde doua batalii decisive în fata Tebei. Sparta va încerca sa se impuna din nou sprijinind Liga Etoliana.Chr.Chr.

Fiica sa. I-a urmat la conducere nepotul sau Psametichos. Multa vreme Corintul a dominat piata prin atelierele de productie a amforelor. A încurajat crearea de rute comerciale catre Italia si Sicilia. el a uzurpat puterea. în cadrul institutiilor lor. Corintul si Megara vor fi principalele cetati care vor domina primul val de colonizare. Periandros (627 – 587 a. a dezvoltat raporturile externe initiate de tatal sau. Cei care i-au fost ostili îl considerau un bastard. care vor reinstaura regalitatea de dinainte de Kypselos[81]. Ales magistrat ordinar. Cei 30 de ani cât s-a aflat în fruntea Corintului au constituit o perioada de progres. care a pierdut colonia Korkyra. El a fost blamat de catre adversari pentru ca era fiul unui angajat al templelor.). Cea mai importanta colonie corintica a fost Siracuza. Agariste. aceasta reiesind din prezenta celor trei triburi traditionale doriene. Admirator al faraonului Nechao. Era fiul unei descendente a familiei Bachiazilor si al unui trac elenizat. numita chiar Magna Graecia. în anul 657 a. pedepsind cu cruzime pe toti cei care se opuneau politicii sale. urmasul sau (600-560 a. Perikles. Hylleis. care l-au aclamat ca rege.LUMEA DORIANĂ Cetatile Corint si Megara sunt cetati doriene. fiind înlaturat la putin timp de catre oligarhi. un ne-dorian. vestita deja prin armele de bronz. descendenti fiind chiar Xantippos. gradinile sale si atelierele mestesugaresti. a condus Corintul timp de 40 de ani. datorita lutului foarte bun din zona. Pamphyloi si Dymanes. cu regatul Lydiei[79]. care însa nu s-a ridicat la înaltimea predecesorilor sai. însarcinat sa taie si sa împarta publicului carnea animalelor jertfite zeilor. dar nu a reusit întrucât nu avea suficienta forta de munca la dispozitie. Uzurparea puterii era evidenta. . Alkybiades[83]. numit mageiros. a transformat cetatea într-un mare centru comercial. Corintul si Megara sunt situate în apropierea istmului Corint. a încurajat retribuirea muncii. a încercat sa taie istmul Corint printr-un canal. unde s-a instalat tirania lui Orthagoras. În acelasi timp. Profitând de esecul ultimului rege Bachiad. ocupatia predilecta a locuitorilor lor fiind comertul. a fost casatorita cu un nobil atenian. Etolia. el a impus un ritm deosebit de dezvoltare cetatii. casatorie din care se va naste legislatorul atenian Kleisthenes. A interzis aducerea de sclavi din afara cetatii. Chr. cetate aflata la nord-vest de Corint. Demna de consemnat este si situatia de la Sikyon.Chr.Chr. ca si în cazul celorlalti tirani[82].). asa cum se întâmplase în Egipt (unde se construise canalul Nil-Marea Rosie[80]). un rod al legaturii unei nobile infirme cu un barbar. extinzându-le chiar la o colaborare cu Egiptul. Kleisthenes. a sprijinit intrarea în rândurile cetatenilor a locuitorilor care nu aveau origine doriana.). Chr. La Corint s-a instaurat tirania lui Kypselos (690-627 a. la câteva generatii. cea care va juca un rol predominant în zona Italiei de sud. s-a remarcat ca un demn continuator al politicii tatalui sau. Epir si Illyria. devenind tiran. chiar daca recunosteau ca fusese ales magistrat pentru meritele sale. Sunt cunoscute în epoca relatiile lui cu tiranii din Milet.. a batut primele monede de argint. el a câstigat popularitate în rândul cetatenilor. Reusind sa înlature dominatia Argos-ului. Megakles. Fiul sau. a promovat politica de colonizare în Acarnania.

obligata de persi. Kylon sa devina tiran la Atena în 632 a. El este cel care l-a ajutat pe ginerele sau. Aristotel ( Politika V 6. V 6 . sa atace cetatile grecesti din Magna Graecia[92]. 1313 a-b. datorita popularitatii lor. Adunarea Poporului era condusa de unproaisymnon. 1306 a). care cuprindea sase stategi si un secretar. 3. Dion. în cursul carora alternau etapele de conducere democratica si cele în care oligarhii controlau politica interna a cetatii[90]. Agathokles. aceasta încredere se câstiga declarându-te dusman al celor bogati”[87].5). carora a ordonat sa li se ucida turmele de pe pasuni pentru a-i ruina. evident ales dintre probouloi aflati în functie la momentul respectiv. Dionysios cel Tânar. Tyr. Herakleea Pontica (la rândul ei metropola a cetatii Kallatis). Hieron I. Chr[86]. dupa model solonian. Reformele lui Kleisthenes au ramas multa vreme în vigoare. Lui i se atribuie si abolirea sclaviei din datorii. au dus principalele lupte împotriva Cartaginei. V 4. detinerea unor sacerdotii. de obicei 12 comisii. La Megara si coloniile sale. Armata era comandata de stratagoi. 8[85]. V 8. 1305 b. or. exemplul sau fiind urmat si de catre Filip II. La Megara traditia consemneaza tirania lui Theagenes. organizati într-un colegiu. ceea ce i-a asigurat o popularitate deosebita în lumea greaca. În Magna Graecia. Herakleea Pontica a fost confruntata cu framântari sociale. fiecare corespunzând unei luni a calendarului politic[88]. toti tirani ai Siracuzei. Corintul va fi locul în care se vor reuni grecii pentru a face front comun împotriva persilor si. care nota: „Mijlocul de a ajunge tiran este acela de a câstiga încrederea multimii. De asemenea. luptele pentru putere cunoscând momente de o violenta foarte puternica. Filip II si Alexandru cel Mare îsi vor impune calitatea de hegemoni ai lumii grecesti[91]. dupa înlaturarea tiraniei: Sfatul –Boula în dialect doric. informatie furnizata de Xenophon. O deosebit de importanta analiza a tiraniilor din aceasta perioada este realizata de Aristotel (Politika. Chersonesul Tauricîn Crimeea. în Hellenika VII. corpul civic fiind împartit în subdiviziuni de 100 de membri-hekatostues. efectuarea de ambasade[89]. a tezaurului cetatii.Kleisthenes este cel care a preluat stapânirea asupra marelui sanctuar panhellenic de la Delphi. regele Macedoniei[84]. descriind cu deosebit interes aceste lupte. Adunarea Poporului-Damos. sunt atestate. tiranii si-au câstigat popularitatea datorita luptei duse de catre multi dintre ei. . tot aici. împotriva încercarilor de ocupare a regiunii de catre Cartagina. Gelon. prin intermediul metropolei sale. Mesembria. dintre care cele mai importante sunt: Kalchedon. 2-3. cel care era un adversar declarat al nobililor. justitie. sunt atestati magistrati care aveau ca atributii: baterea monedei. Prytanii atenieni aveau în cetatile megariene un corespondent în probouloi. administratia publica. Dionysios.

Dionysios cel Tânar. Batalia de la Himera din anul 480 a. Ultimul mare tiran.Chr[94]. la fel cum procedasera diadohii lui Alexandru cel Mare. ales anual[93]. Tirania însa. în 324 a. aflat în conflict cu Hiketas a renuntat la tirania sa. în lumea doriana. guvernarile democratice au alternat cu cele oligarhice si tiranice. Agathokles va încerca sa legitimeze regimul sau.. retinuta ca atare în mentalitatea vechilor greci. împiedicându-l sa puna în aplicare acest plan[96]. . tocmai pentru a organiza o expeditie în vestul Mediteranei.Chr. Tirania era o forma de uzurpare a puterii legitime.. în 201 a. dar care nu a fost o conditie necesara în evolutia politica a cetatilor grecesti. survenita în 323 a. Acesta se va retrage dupa 343 a.Chr. a salvat vestul lumii grecesti de primejdia cartagineza[95].Chr. va continua sa fie o realitate în Sicilia. Chr. câstigata de catre Gelon. pâna la ocuparea acesteia de catre romani. magistratul suprem fiind preotul lui Zeus Olimpianul. adoptând în anul 304 a. moartea sa... titlul de rege. Corint intervenind si restabilind democratia prin Timoleon. din îndepartata Indie. Chr. În concluzie. Acesta s-a întors. contemporana cu bataliile de la Salamina si Thermopylai. lasând o guvernare democratica.

Intrigile lui Aristagoras i-au determinat pe persi sa porneasca o expeditie împotriva insulei Naxos. tiranul Corintului. VII-VI a. . Adunarea Poporului-Demos. Cressus. care a avut relatii prietenesti cu Periandros. Hopletes. unde a propus o ridicare comuna împotriva persilor.Chr. lasând guvernarea ginerelui sau Aristagoras. care le asigurau persilor un control direct asupra cetatilor grecesti de aici[104]. Ajutorul oferit de Atena si Eretria a dus la organizarea unei revolte declansate prin arderea sanctaurului Zeitei-Mama din Sardes. Triburile ioniene: Argadeis. Boreis. Intrarea Ioniei sub autoritatea persana si integrarea sa în satrapia Lydia. care vor reusi sa slabeasca puterea aristocratilor funciari[97]. cei care prezidau procesiunile sacre (agonothetai). Cel mai important tiran a fost. ca si magistrati (numiti generic archontes). Chr. Miletul a fost asediat si distrus. tiranul Miletului. tiranul Thrasyboulos (sec. la Sparta. plecând la Atena. în secolul V a.. nu înainte de a introduce guvernarea democratica la Milet. ca fiind pe tarmurile Marii Negre. Aristagoras se va dedica unei politici antipersane. casierii (tamiai). în anul 500 a. solii (presbeis). a fost chemat ca ostatic la Sardes. sacerdotii. în numar de 90[102]. denumire pe care o vor primi toti uzurpatorii autoritatii legitime în lumea greaca[103]. Geleontes. Colonizarea a fost determinata de activitatea comerciala a navigatorilor. aceasta cetate ajungând sa transforme Marea Neagra într-un „lac milesian”[105].Chr. Alyattes. Oinopeis. magistratul eponim. a reusit sa imprime o dezvoltare economica fara precedent. primul numit de Archilochos din Paros. Deosebit de activ din punct de vedere al colonizarii. Aristagoras fugind în Tracia. Organizarea primara a Miletului poate fi astazi reconstituita pornindu-se de la informatiile pe care le putem descoperi în cadrul coloniilor sale. aministratorii publici (agoranomoi). barbatii ucisi iar batrânii. În timpul dominatiei persane. femeile si copiii trimisi ca sclavi în Mesopotamia[106].). care va esua. Hestiaios.. Miletul a asigurat multora din coloniile sale si prezenta unor institutii democratice. Aliatii au fost înfrânti la Efes. cei care asigurau linistea publica (astynomoi) etc[100]. în perioada independentei cetatii. trezorierii (oikonomoi). situat pe coasta de vest a Asiei Mici.[98] precum: strategii (strategoi). Ionia s-a aflat succesiv în atentia regilor lydieni Gyges. tiran. Institutii precum Sfatul-Boule. cu sediul la Sardes a favorizat prezenta regimurilor tiranice.LUMEA IONIANĂ Cea mai importanta cetate ioniana a fost Miletul. În anul 494 a. Aigikoreis.Chr. pe care Pliniu cel Batrân le considera. comisia de synedroi. care a propulsat Miletul în epoca marii colonizari. sunt documentate în toate coloniile milesiene. vor fi prezente si în coloniile fondate de catre milesieni[101]. unde va muri în cursul unei lupte. controlorii sistemului de masuri si greutati (agoranomoi) [99].

prin statutul sau de metropola. reconstruit dupa dezastrul din 494 a. va continua sa joace un rol important în lumea greaca. asa cum este cel descoperit la Istros.Hestiaios va încerca sa efectueze actiuni de piraterie antipersane. cu care va încheia si tratate de isopolitie. în 493 a. Chr. cetate de pe litoralul vestic al Pontului Euxin.. satrapul Lydiei. dar va fi prins si executat de catre Artaphernes. . putând influenta. Miletul elenistic. politica externa a coloniilor sale.Chr.

Astfel o prima distinctie se face între magistraturile ordinare si însarcinarile exceptionale. a primit pe viata preotia zeilor din Samothrake. basi/leuj în cetatile doriene) presedintele Adunarii (epimenios-falsul eponim). care impuneau chiar salvarea cetatii de la distrugere. care sunt întemeiate de dorieni. Un alt aspect asupra caruia trebuie insistat este acela al distinctiei între diferitele magistraturi. Istros. de fiecare data cel mai vârstnic dintre acestia. Rasplata lor era onorarea prin saparea în piatra a unui decret. ei apelau la averea personala. Însarcinarile exceptionale: solii. în situatii de criza. magistraturi precum: eponimul cetatii (preotul lui Apollo Ietros în cetatile milesiene. fiul lui Strouthion. este locul unde au fost întemeiate cetatile Tyras. Trebuie spus ca magistraturile din cetatile grecesti vest-pontice nu erau remunerate. care în secolul al III-lea a.[109] Magistraturile sunt colegiale si anuale (prin analogie cu lumea greaca. deoarece nu avem informatii locale). Faptul ca odata cu ei erau onorati si urmasii (care se bucurau pentru tot restul vietii de aceste privilegii). care la nevoie sa-si sacrifice propria avere. Informatiile epigrafice asupra cadrului lor institutional. bogati.Chr. Magistraturile grecesti nu se constituiau ca magistraturile romane. mostenita de urmasii sai. nu cunoastem foarte multe informatii. cinstirea cu ocazia ceremoniilor. Kallatis. deci nu implica existenta unui colegiu de tip atenian. În cadrul magistraturilor ordinare putem numi pe baza materialului epigrafic care ni sa pastrat.[108] Existau si magistraturi onorifice acordate “binefacatorilor”. de care dispunem. sunt exclusiv din epoca elenistica si romana[107]. termen care nu trebuie înteles ca fiind tehnic. în 436 a. Apollonia Pontica. Nu se cunoaste aproape nimic despre “constitutia originara” a cetatilor grecesti vest-pontice. Dionysopolis. ca institutiile si magistraturile lor sunt specifice metropolelor care au fondat aceste cetati. într-un “cursus honorum” strict ordonat. trimiterea de cadouri. (ISM I 19). prin încoronare. în primul rând. Tomis. e o dovada ca grecii erau preocupati sa întareasca permanent corpul de elita al cetatii. Mesembria. ci se ocupau de catre membri destoinici ai comunitatii.CETĂŢILE DE PE LITORALUL DE VEST AL MĂRII NEGRE Litoralul vestic al Marii Negre. celelalte sunt cetati milesiene. sa creeze o “pepiniera” pentru viitorii magistrati. cu exceptia unei inscriptii (ISM II 6) de la Tomis. Exceptie fac însarcinarile exceptionale si cele onorifice. în care e . dar Aristotel (Politica. ridicarea unei statui. la Histria. supraveghetorii pietei publice. Magistratii sunt denumiti generic archontes. Istros ne ofera exemplul lui Dionysios. având magistraturi specifice metropolei lor. oligarhia a fost înlocuita cu democratia. culturale. 1305 b1-12) arata ca. militare (ordinare în cetatile doriene). Ulterior inscriptiile atesta si în celelalte cetati existenta institutiilor democratice. magistratii cu rol în economie.Chr.[110] Referitor la alegerea magistratilor. conducatorii armatei (în cazul cetatilor milesiene) erau atribuite celor mai destoinici dintre cetateni. cu atributii juridice. Cu exceptia Kallatidei si Mesembriei. religioase. Acolo unde magistratii aveau nevoie de bani în exercitarea atributiilor. Trebuie spus. Odessos. probabil dupa expeditia lui Perikles în Marea Neagra.

Eponimul purta titlul de basileus. întregire sigura. Ceatea Tyras. gymnasiarchoi. [114] .[111] Informatii asemanatoare sunt furnizate si de cetatile milesiene de pe litoralul bulgaresc. Prytanii atenieni aveau în cetatile megariene un corespondent în probouloi. aflata la varsarea Nistrului ofera informatii despre institutii numai din epoca imperiala. fiecare corespunzând unei luni a calendarului politic. eisagogeis-introducatorii în justitie-. unica informatie pe care o avem în întregul spatiu vest-pontic. când se constata o influenta reciproca între institutiile romane si cele grecesti[113]. Odessos. Corpul civic era împartit în subdiviziuni de 100 de membri-hekatostues. presbeis-solii. Cetatile doriene Kallatis si Mesembria prezinta realitati perfect integrabile în lumea doriana: Sfatul –Boula în dialect doric.atestata “adunarea pentru alegerea magistratilor”. Adunarea Poporului-Damos. Dionysopolis. Apollonia Pontica[112]. de obicei 12 comisii. Magistratii cei mai importanti erau: strategii.

aveau obiceiuri asemanatoare. de felul celei persane (este cazul celor doua ligi ateniene. Fenicia. Chr. Institutiile comune (oracolele.). între secolele VIII-VI a. Liga Delio-Attica –478 a. având ca scop oficierea unui cult comun. sanctuarele panhellenice) si-au adus contributia la nasterea ideii de unitate etnica a lumii grecesti. se grupau într-o “federatie” (amphictyonie). fara sa se tina cont de gradul de civilizatie atins de acestia). superioare amphictyoniilor. în mai multe etape. care si-a manifestat importanta în cadrul confruntarilor cu persii dar si în alte momente decisive din istoria lumii antice. În fapt.CONCLUZII Lumea greaca s-a extins pe arie comparabila cu o elipsa. care apartineau spiritual unei metropole. si 377 a. Persia. Cetatile. a fost colonizata în cadrul unui proces deosebit de complex-“marea colonizare greaca”-care s-a desfasurat în epoca arhaica. Chr. din 478 a. cetatea se confunda cu ansamblul comunitatii cetatenesti. luând în stapânire Asia Mica. Syria.. grecii aveau o viata independenta. în prelungirea sa).Chr. al carei ax longitudinal e reprezentat de Marea Mediterana (cu Marea Neagra. în cursul marii campanii desfasurate între 334-324 a.) Alexandru cel Mare va împinge hotarele lumii grecesti pâna în India. Cetatile cooperau doar în caz de primejdiilor venite din lumea barbarilor (termen prin care erau desemnati toti cei care nu erau greci. jocurile. având la baza cetateanul. sau chiar asigurarea hegemoniei unei cetati asupra celorlalte (Liga Peloponesiaca. Egiptul. care aveau ca scop colaborarea în fata unor ameninatri externe. Mesopotamia. .Chr. Desi vorbeau dialecte ale limbii grecesti. Epoca clasica marcheaza aparitia ligilor de cetati. Societatea din cetatile grecesti era ierarhizata.Chr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful