imone de Beauvoir (n.9 ianuarie 1908 - d.

14 aprilie 1986) a fost o eseistă, scriitoare (Premiul Goncourt 1954), și în același timp o figură de marcă a existențialismului și a feminismului în Franța, militantă a mișcării intelectuale contestatare de după război. Născută într-o familie burgheză și catolică, adoptă ateismul încă din adolescență, hotărându-se să-și dedice viața scrisului și studiului. Îl întâlnește pe Jean-Paul Sartre, cu care va lega pe parcursul întregii vieți o relație de iubire și prietenie devenită legendară. Începe ceea ce va numi faza "morală" a vieții sale, obiectivată mai întâi prin eseulPyrrhus et Cinéas (1944), romanul L'Invitée și, în sfârșit, publicarea lucrării filozofice Pour une morale de l'ambiguïté, în 1947. Alături de Jean-Paul Sartre, va construi proiectul existențialist, deopotrivă etic, filozofic și literar, al intelectualului angajat. Militează public alături de acesta, criticând poziția Franței în conflictul din Algeria și manifestându-se în general împotriva colonialismului anacronic și a oricărei opresiuni colective sau individuale. În 1949 apare faimoasa sa lucrare Le Deuxième sexe (Al doilea sex), în care e descrisă cu splendida acribie argumentativă o istorie a opresiunii feminine de-a lungul secolelor și o tipologie a caracterelor deformate astfel de o tradiție milenară. Tratatul, considerat o biblie a feminismului, pornește de la principiile existențiale asupra contingenței și libertății expuse în cartea lui Sartre, Ființa și neantul. Respingând mitul pios și rizibil al "eternului feminin", ideea unei "naturi" feminine ca esență imuabilă și eternă, statuează celebrele cuvinte: "Femeie nu te naști, ci devii". În anii următori, după premiul Goncourt acordat pentru romanul Les Mandarins, interesul său se va îndrepta spre scrierile autobiografice, în care va descrie cu precădere anii petrecuți lângă Sartre în diversele angajări și evenimente ale epocii. Participă alături de el la multiple acțiuni publice și la redactarea revistei Les Temps modernes, îngrijindu-se în același timp și de buna editare a manuscriselor sartriene. Moare la șase ani, zi după zi, de la moartea lui, lăsând în urmă o remarcabilă operă literară, eseistică și memorialistică. În La Cérémonie des adieux va înregistra aceste ultime cuvinte ale lui Sartre: "Moartea nu ne va reuni. Așa stau lucrurile. Cu toate astea, e splendid în sine că am reușit să ne trăim viețile în armonie pentru atâta vreme." Trupul său va fi îngropat în cimitirul Montparnasse, alături de cel al lui Sartre.
Cuprins
[ascunde]

• • o

1 Citate reprezentative pentru operă 2 Opera 2.1 Romane

o o •

2.2 Eseuri 2.3 Memorii, corespondență

3 Legături externe

[modificare]Citate  

reprezentative pentru operă

Femeie nu te naști, ci devii. Nu murim din cauză că ne-am născut, nici pentru că ne-am trăit viața, nici de bătrânețe.

Murim de ceva anume.            Ceea ce e scandalos într-un scandal e faptul că ne obișnuim cu el. Umanitatea preferă viața, rațiunilor de a trăi. O libertate care nu folosește decât la negarea libertății trebuie negată. Nu indivizii sunt vinovați de eșecul căsătoriei: instituția însăși e originar pervertită. Orice reușită ascunde o abdicare. Știm că fiecare om e muritor, dar nu și că umanitatea trebuie să moară. A trăi înseamnă a îmbătrâni, nimic mai mult. Sclavul care se supune a ales să se supună. Tineretul nu-i iubește pe învinși. Pentru a lăsa o urmă pe lume, trebuie să fii solitar. Trebuie să privim viața ca pe o partidă pe care o putem pierde sau câștiga.

[modificare]Opera [modificare]Romane        L'Invitée, 1943 Le sang des autres, 1945 Tous les hommes sont mortels, 1946 Les Mandarins, 1954, premiul Goncourt Les belles images, 1966 La femme rompue, 1968 Quand prime le spirituel, 1979

[modificare]Eseuri  Pyrrhus et Cinéas, 1944

      

L'Existentialisme et la Sagesse des nations, 1945 Pour une morale de l'ambiguïté, 1947 Le Deuxième sexe, 1949 Privilèges, 1955 La Longue Marche, 1957 La Vieillesse, 1970 Faut-il brûler Sade?, 1972

[modificare]Memorii,            

corespondență

L'Amérique au jour le jour, 1948 Mémoires d'une jeune fille rangée, 1958 La Force de l'âge, 1960 La Force des choses, 1963 Une Mort très douce, 1964 Tout compte fait, 1972 La Cérémonie des adieux, 1981 Journal de guerre, 1990 Lettres à Sartre, 1990 Lettres à Nelson Algren, 1997 Correspondance croisée. 1937-1940, 2004 Cahiers de jeunesse, 2008

[modificare]Legături  

externe

video: documentar Simone de Beauvoir, 2008 (42 mn), subtitrare în română video: Simone de Beauvoir, 09.01.2008, centenarul nașterii, reportaj (subtitrare în

română)      video: interviu din 13.02.1970 despre volumul "La Vieillesse" (subtitrare în română) 40 de minute de interviu filmat, noiembrie 1959, cenzurat la timpul său Societatea Simone de Beauvoir (în engleză sau franceză) en fr Sit cu informații despre Simone de Beauvoir (în engleză) en Simone de Beauvoir și fenomenolgia existențială: o biografie (în engleză) en

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful