MIHAI VITEAZUL

Mihai Viteazul (n. 1558, Târgul de Floci sau Drăgoești[necesită citare] - d. 9 august 1601, Turda) a fost ban de Mehedinți, stolnic domnesc și ban al Craiovei, apoi domnitor al Țării Românești și, pentru o scurtă perioadă în 1600, conducător de facto al tuturor celor trei țări care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova. În anul 1601, în timpul unei șederi la Praga, a fost portretizat de pictorul Egidius Sadeler, care a menționat pe marginea portretului aetatis XLIII, adică "în al 43-lea an al vieții", ceea ce indică drept an al nașterii lui Mihai anul 1558.[1] Domnul Pătrașcu cel Bun, considerat multă vreme ca fiind tatăl nelegitim al lui Mihai, a murit în 1557. Împrejurarea ca Pătrașcu să fi avut relații extraconjugale în anul morții sale apare ca foarte improbabilă, având în vedere faptul că a murit în urma unei lungi boli, pentru tratarea căreia a cerut medici de la Sibiu.[2] Ipoteza ca Mihai să fi fost fiul postum al lui Pătrașcu a fost exclusă și de Petre Panaitescu, cu argumente onomastice, genealogice, precum și pe baza cronicilor de epocă.[3] Mama lui Mihai a fost Teodora Cantacuzino, de neam grecesc. Cronica lui Radu Popescu, foarte bine informată asupra carierei lui Mihai, menționează că "mumă-sa au fost de la Oraș dela Floci [sic], care fiind văduvă și frumoasă și nemerind un gelep [comerciant], om mare și bogat den [sic] Poarta Împărătească și care în casa ei zăbovindu-se câtăva vreme...".[4] Alte documente, aflate în custodia Academiei Române, precum și specificațiile din Condica episcopiei Râmnicului, atesta că Mihai Viteazul s-ar fi născut la Drăgoești, localitate aflată pe partea stângă a Oltului, județul Vâlcea. Aceleași surse mai specifică faptul că la Proieni, pe Valea Oltului, într-o veche biserică ortodoxă, s-ar fi cununat cu Doamna Stanca.[necesită citare] Mama sa, Teodora Cantacuzino, a fost soră cu Iane Cantacuzino, înalt dregător la Constantinopol și apoi ban al Craiovei, din familiaCantacuzino. Armeanul Petre Grigorovici din Lemberg, unul din diplomații lui Mihai, a întocmit, probabil pentru informarea cercurilor austriece, o cronică a vieții domnitorului, document care s-a pierdut în forma originală, dar care s-a păstrat în compilația lui Stephanus Zamosius.[5] La sfârșitul anului 1588 devine stolnic al curții lui Mihnea Turcitul, iar în 1593 ban al Craiovei în timpul domniei lui Alexandru cel Rău. În septembrie 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului, dar și al otomanilor, a devenit voievod al Țării Românești, efectiv de pe 11 octombrie.

Andrei Bathory (deasemenea înclinat către politica polonă). unitatea militară a țărilor române se diminuează iar Mihai Viteazul. În iulie 1599 trimite o solie la Praga pentru a cere încuviințarea împăratului Rudolf al II-lea pentru . considerată factor decisiv în atragerea în alianță a celorlalte două state românești. cu acordul boierilor. sub domnia lui Mihai Viteazul Domnia lui Ieremia Movilă. în speță Unirea celor trei Țări române existente în spațiul dacic [necesită citare]. Spania. devotat polonezilor. constituită din inițiativa Papei Clement al VIII-lea. Transilvania Ţările române după Unirea de la 1600.Moldova și Țara Românească. În Transilvania. În această situație. Ulterior aderă și Transilvania. pus în fața destrămării coaliției antiotomane. intrarea în alianța antiotomană. din care inițial făceau parte Statul Papal. însemnase practic îndepărtarea Moldovei de Sfânta Alianță. domnul Moldovei semnează un tratat cu împăratul habsburgic la 16 septembrie 1594. decide aplicarea "planului dacic". Sigismund renunța la tron în favoarea vărului său.Aderă la "Liga Sfântă" creștină. oferind astfel un motiv în plus lui Mihai Viteazul să decidă. Aron Vodă. Mantova și Toscana (Anglia șiPolonia au manifestat rezerve față de politica de cruciadă a papalității). Ferrara. Austria.

prima unire a țărilor române. Chiar dacă el a fost recunoscut de către Dietă numai ca guvernator imperial. sârbi etc. primind cheile fortăreței de la episcopul Napragy. . Mihai Viteazul îl alungă de pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă. intră în Transilvania prin pasul Buzău cu o armată formată din români.[7] După victoria asupra lui Andrei Bathory (Bătălia de la Șelimbăr. Primind un răspuns favorabil. la sfârșitul aceluiași an.punerea în practică a inițiativei sale. el a fost conducătorul de facto al Transilvaniei. și mercenari de diferite etnii: unguri și secui din Ardeal. învingându-l la Bacău. Moldova În mai 1600. Titulatura folosită de voievod (într-un document din 6 iulie 1600) era: "Domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei". polonezi. 18/28 octombrie 1599) își face intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599 (fără să fie salutat și aplaudat de populația civilă a orașului[8]). și realizează astfel.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful