P. 1
Zelazny, Roger - Domn al luminii

Zelazny, Roger - Domn al luminii

|Views: 40|Likes:
Published by gegeo23

More info:

Published by: gegeo23 on Mar 02, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/13/2011

pdf

text

original

Roger Zelazny

DOMN AL LUMINII
PREMIUL HUGO, 1968 Roger Zelazny, 1967 LORD OF LIGHT

CUVÂNT ÎNAINTE (prin care se arată că realitatea nu este decât ceea ce acceptăm noi a fi, potrivit schemelor de gândire care ne-au fost inoculate prin cultură, impuse prin obişnuinţă sau propuse de cei putini atinşi de aripa inspiraţiei în aplecarea lor asupra temeiurilor a ceea ce cu toţii, dar fiecare în parte, credem a şti.) Cartea pe care o aveţi în mână nu intenţionează să înlocuiască o realitate, ea propune doar o alta şi, prin urmare, nimic nu s-a schimbat, numai totul este altfel! Traducătorul Notă: paginile dedicate descifrării panteonului indian, vast câmp al operaţiunilor de acest fel, ocupă spaţii ample în tratate, dicţionare şi enciclopedii; tulburaţi-le pacea savantă, dacă notele din josul paginilor nu reuşesc să vă astâmpere curiozitatea, dar nu fiţi surprinşi sau dezamăgiţi dacă veţi constata că echivalenţele sunt greu de stabilit şi amintiţi-vă că autorul este, de fapt, unul dintre creatorii realităţii...

UNU Se spune că la cincizeci şi trei de ani după eliberarea lui, s-a întors din Norul de Aur, pentru a ridica încă o dată mănuşa aruncată de Ceruri şi a se opune Ordinului Vieţii şi zeilor care dăduseră porunca. Adepţii lui se rugaseră pentru această întoarcere, deşi asemenea rugăciuni erau un păcat. Rugăciunea nu trebuie să-l tulbure pe cel ce a păşit • • în Nirvana , indiferent de împrejurările plecării sale. Purtătorii robelor galbene se • rugaseră, oricum, ca Manjusri , Cel al Săbiei, să revină printre ei. Se spune că Boddhisatva a auzit... Cel ale cărui dorinţi au fost aduse sub ascultare, • care este slobod de rădăcină , • a cărui păşune este golătatea fără de ghiers şi liber neştiută-i este calea, ca a păsării în slavă. Dhammapada (93)

·∗Eliberarea din ciclul reîncarnărilor, cf. credinţelor orientale (n. tr.). ·∗Ţelul suprem al budiştilor, echivalând cu ieşirea sufletului din ciclul existenţelor, potrivit

credinţei în reîncarnare (n. tr.). ·∗Diferitele ordine monahale se deosebesc exterior prin culoarea robei purtate de călugări (n. tr.). ·∗Suflet eliberat, care îşi amână asumarea Nirvanei dedicându-se efortului dezinteresat de călăuzire spre ţelul final a celorlalte suflete, încă prinse în ciclul existenţelor (n. tr. ·∗Rădăcinile ignoranţei, care îl ţin pe om prizonier ciclului existenţelor (n. tr.) ·∗Golul, înţeles ca absenţă a manifestării, se asociază stării de Nirvana (n. tr.).

Adepţii lui îl numiseră Mahasamatman şi ziceau că este zeu. Oricum, el prefera să • • lase deoparte Maha ― şi atman şi să-şi spună Sam. Nu pretinse nicicând a fi zeu. Dar după aceea, nu spuse nici că nu ar fi. Împrejurările fiind cele ştiute, nici recunoaşterea uneia, nici a alteia nu i-ar fi fost de vreun folos. Tăcerea însă, da. Aşadar, misterul plutea în jurul lui. Era în anotimpul ploilor... Era bine în timpul marii umezeli... Era în zilele ploilor când se înălţară rugăciunile lor, nu din palmele împreunate sau • din funiile cu noduri sau din învârtirea moriştilor de rugăciune , ci din marea maşină pentru rugăciuni din mănăstirea zeiţei nopţii, Ratri. Rugăciunile în frecvenţă înaltă se ridicau prin atmosferă şi treceau dincolo de ea, ajungând în norul cel auriu, numit Podul Zeilor, care înconjoară întreaga lume şi se vede noaptea ca un curcubeu din bronz, fiind locul în care, la amiază, soarele, din roşu, devine portocaliu. Unii dintre călugări se îndoiau de ortodoxia acestei tehnici de rugăciune, dar maşina • fusese construită şi era pusă în mişcare de către Yama-Dharma , cel căzut din Oraşul Celest; şi se spunea că tot el construise, pe vremuri, puternicul car al tunetului pentru • Domnul Shiva : maşina aceea care străbătea cerurile în zbor, slobozind în urmă-i o dâră de foc. În ciuda căderii lui în dizgraţie, Yama încă era considerat cel mai de seamă dintre inventatori, deşi nu încăpea îndoială că zeii din Oraş l-ar fi hărăzit morţii adevărate dacă ar fi aflat despre maşina pentru rugăciuni. Cu toate că, era sigur, l-ar fi hărăzit ei morţii adevărate şi fără scuza maşinii pentru rugăciuni, dacă le-ar fi încăput pe mână. Cum avea • să-şi aranjeze problema asta cu Domnii Karmei era treaba lui, dar nu se îndoia nimeni că, la vremea potrivită, va găsi el o modalitate. Avea pe jumătate vârsta Oraşului Celest însuşi şi nu erau mai mulţi de zece zeii care-si aminteau de întemeierea acelui sălaş. Era • cunoscut a fi mai priceput şi decât Domnul Kubera în rosturile Focului Universal. Acestea, însă, îi erau Atributele minore. El era cunoscut mai ales pentru altceva, deşi puţini oameni vorbeau despre asta. Înalt, dar nu peste măsură; mare, dar nu greoi; mişcările lui, lente şi înlănţuite. Se îmbrăca în roşu şi vorbea puţin. Yama umblă la maşina pentru rugăciuni şi gigantica floare de lotus metalică, pe care o fixase pe acoperişul mănăstirii, începu să se rotească în lagăre. O ploaie uşoară cădea peste clădire, peste lotus şi peste jungla de la poalele munţilor. Timp de şase zile oferise numeroşi kilowaţi de rugăciuni, dar bruiajul îl împiedicase să se facă auzit Sus. În şoaptă, chemase numele celor mai importante zeităţi ale fertilităţii, invocându-le sub aspectul celor mai de seamă Atribute ale lor. O mormăială de tunete răspunse cererilor lui şi mica maimuţă antropoidă care-l asista chicoti. ― Rugăciunile şi blestemele tale sunt tot una, Doamne Yama, comentă maimuţa. Adică, nimic. ― Ti-au trebuit şaptesprezece încarnări ca să ajungi la adevărul ăsta? întrebă Yama. Îmi dau seama de ce îţi treci timpul tot ca maimuţă. ― Nu tocmai, zise maimuţa, pe nume Tak. Deşi mai puţin spectaculoasă decât a ta, căderea mea a implicat, totuşi, o anumită răutate din partea... ― Ajunge! i-o tăie Yama, întorcându-i spatele. Tak îşi dădu seama că se putea să fi atins un punct dureros. In încercarea de a găsi un alt subiect de conversaţie, se duse la fereastră, săltă cu picioarele pe pervaz şi privi în sus.

·∗Mare(sanscr.)(n. tr.). ·∗Suflet, spirit (sanscr.) (n. tr.). ·∗Morişti care au înscrise pe elementele mobile rugăciunile ce sunt apoi "multiplicate" prin
învârtire (n. tr.). ·∗Zeul morţii şi al lumilor de dedesupt, împlinitor al legii existenţei (n. tr.). ·∗Ipostază a trinităţii hinduse, personificare a forţelor distructive ale naturii (n. tr.). ·∗Fapta, acţiunea (sanscr.), ale cărei roade constituie sursa existenţelor viitoare, cf. doctrinei reîncarnării (n. tr.). ·∗Zeul bogăţiei, aici al ingeniozităţii (n. tr.).

― Este o spărtură în pătura de nori, spre vest, zise Tak. Yama se apropie, se uită şi el într-acolo, se încruntă şi dădu din cap. ― Aha, făcu el. Stai acolo şi ghidează-mă. Se duse către un tablou de comandă. Deasupra, lotusul îşi încetă rotirea, apoi se înclină către peticul de cer liber. ― Foarte bine, zise Yama. Ceva tot am reuşit. Îşi trecu mâna peste un alt pupitru de comenzi, apăsând o serie de comutatoare şi reglând două cadrane. Sub ei, în pivniţele încăpătoare ale mănăstirii, semnalul fu recepţionat şi alte preparative începură : se pregătea gazda. ― Se adună iar norii! ţipă Tak. ― Nu mai contează de-acum, zise celălalt. Avem peştele în cârlig. Din Nirvana, în lotusul nostru, soseşte. Tună iar şi ploaia se abătu asupra lotusului cu un zgomot infernal. Şerpi de fulgere albastre se încolăceau, şuierând, în jurul vârfurilor ascuţite ale munţilor. Yama închise un ultim circuit. ― Cum crezi că va suporta reîncarnarea? întrebă Tak. ― Ia du-te tu şi cojeşte-ţi o banană cu picioarele! Tak preferă să se considere trimis la plimbare şi ieşi din încăpere, lăsându-l pe Yama să închidă la loc maşinăria. O luă pe un coridor, apoi pe o scară largă. Ajuns în capătul acesteia, auzi glasuri şi târsâitul unor sandale apropiindu-se dinspre un hol lateral. Fără să ezite, se căţără pe zid, folosindu-se în ascensiunea sa de o serie de pantere sculptate şi de un şir de elefanţi. Încălecând o grindă de susţinere a acoperişului, se trase într-o pată de umbră şi aşteptă nemişcat. Doi călugări în robe închise la culoare intrară pe sub arcadă. ― Aşadar, de ce nu le poate ea însenina cerul? zise primul. Cel de-al doilea, un bărbat mai în vârstă şi mai solid construit, ridică din umeri. ― Eu nu-s înţelept, să pot răspunde la asemenea întrebări. Că este nerăbdătoare, asta-i clar, altfel nu le-ar fi oferit niciodată sanctuarul, lor sau lui Yama. Dar cine poate spune până unde ţine noaptea? ― Sau în ce toane este o femeie, zise primul. Am auzit că nici preoţii n-au ştiut că o să vină. ― Se poate. În orice caz, s-ar părea că-i de bun augur. ― Aşa s-ar părea. Trecură pe sub o altă arcadă şi Tak îi ascultă îndepărtându-se, până ce se făcu linişte. Nu-şi părăsi, totuşi, ascunzişul. Cea la care se referiseră călugării nu putea fi decât zeiţa Ratri însăşi, adorată de Ordinul care pusese sanctuarul la dispoziţia adepţilor lui Sam, Marele Suflet, Iluminatul. Acum Ratri urma să se numere şi ea printre cei căzuţi din Oraşul Celest şi să intre în pielea unei muritoare. Avea toate motivele să fie scârbită de întreaga poveste; iar Tak îşi dădea seama de riscul pe care şi-l asuma ea oferind sanctuarul, fără a mai pune la socoteală prezenţa ei fizică pe durata afacerii. Îi era periclitată însăşi posibilitatea unei viitoare reabilitări, dacă răsufla vreo vorbuliţă şi ajungea la urechile cui nu trebuia. Tak şio amintea ca pe o frumuseţe cu păr negru şi ochi argintii, trecând în caleaşca ei în formă de lună ― din abanos şi crom ― trasă de telegari negri şi albi, însoţită de garda sa, compusă la fel, din slujitori negri şi albi, trecând pe Şoseaua Cerurilor şi egalând-o în ∗ slavă pe însăşi Sarasvati . Inima îi tresări în pieptul păros. Trebuia s-o vadă iar. Într-o noapte, cu mult timp în urmă, când vremurile erau mai fericite şi el se afla într-o formă mai bună, dansase cu ea într-un balcon, la lumina stelelor, preţ de numai câteva clipe. Dar le ţinea minte; şi este tare greu să fii maimuţă şi să ai asemenea amintiri. Coborî de pe grindă. Era un turn, un turn înalt, care se înălţa în colţul nord-estic al mănăstirii. În turnul acela era o încăpere. Se spunea că adăposteşte prezenţa zeiţei. Zilnic era dereticată, aşternuturile erau schimbate, se ardeau miresme proaspete, iar în faţa uşii era aşezată o ofrandă. În mod normal, uşa era ţinută încuiată. Existau, desigur, ferestre. Întrebarea dacă un om ar fi putut intra pe vreuna dintre ele trebuia să rămână retorică. Tak făcu dovada că o maimuţă putea. Urcându-se pe acoperişul mănăstirii, începu să escaladeze turnul, urcând una câte

*∗Zeiţa înţelepciunii şi a artelor (n. tr.)

calea şi realizarea. *∗Piesă vestimentară tradiţională. ― Doamnă. şi cine ştie? Lucrurile pot fi încă mai bune decât au fost vreodată. era acum o şontâcăială.. constând dintr-o fâşie lungă de mătase pe care femeile şi-o petrec în jurul corpului şi al capului. interzise. cântă el. Totodată. lăsând un umăr liber *∗Cel Iluminat. Tak îşi înclină capul. a revenit. ― Tak. ― Nu te juca aşa cu mine. Ea îşi atinse o sprânceană.. cei care-am venit acasă la venirea ta. cu cerul lătrând deasupra lui ca un zăvod. Ploaia cădea fără încetare asupra lui. aşa încât trăsăturile nu i se puteau distinge. Tak! Şi tu? N-am ştiut! N-am auzit. până când. şi fii bună cu noi şi treci. Puterea îi stătea în nesinceritate. ― Ai binecuvântarea mea. spuse ea. apoi şi-o retrase. ― Încă o întoarcere a roţii.. Văzu capătul unei eşarfe albastre. de care am şi eu nevoie. Tak încălecă pervazul şi îşi drese glasul. specific indiană. ca păsările la cuibul dintre ramuri. Ratri întinse uşor mâna şi i-o puse pe cap. ― De asta ai riscat.. cândva ca o unduire. chiar şi prin voal. de asta te-ai băgat între fălcile tigrului? ― De ce altceva? Când nu mai există nici o speranţă veritabilă. spuse ea după o vreme. Ratri vorbi: ― Nu printr-o desfăşurare firească a evenimentelor vom fi noi repuşi în drepturi sau lucrurile aşezate. nimic mai mult. în zilele de mult trecute. Purta voal. ― Am cunoscut cândva un Tak. ∗ Era întoarsă cu spatele la el. Noapte. îi răspunse el. Ratri se opri. atârnând peste pervaz. ― Nu plânge. Se prinse de marginea ferestrei şi se ridică până ce reuşi să privească înăuntru. tr. Ti-l aduci aminte pe Tak al Arhivelor? Al Suliţei Strălucitoare? încă mai este gata să-ţi împlinească poruncile. Arhivistule! Ştii că a furat structura doctrinei lui. ― Şi astfel te-ai întors alături de noi. *∗Trinitatea hindusă (n. Silueta ei. Dacă pe el l-am putea aduce înapoi. ― El este acela. O. ieşit din ciclul obligatoriu al existenţelor (n. contururile nasului şi maxilarului erau prea pronunţate. Tak fu îngrozit. departe. întregul veşmânt. în celălalt capăt al încăperii. Îl privi prin el. apoi se ridică şi străbătu încăperea apropiindu-se. Nu te arăta atât de şocat de ceea ce-ţi spun. Doamnă. din surse străvechi. exact sub pervaz. pielea îi era prea întunecată. El ne este nădejdea împotriva Cerurilor. După o veşnicie. era îngroşată în talie. Tak al Suliţei Strălucitoare. mai avem o şansă să trăim iar. ― Păzeşte-ne de lupoaică şi de lup şi ocroteşte-ne de hoţ. Nu pot oferi protecţie sau conferi frumuseţe.. ∗ ― Calpă? Nu crezi că el a fost Buddha ? Ea râse scurt. cândva zveltă.. După un timp. el îşi dădu seama că zeiţa plângea. Auzi o pasăre cântând înăuntru. micuţule. Umerii ei se zguduiră. ― Eu sunt acel Tak. Ea se aşeză pe pervaz. ― Ce vrei să spui? întrebă el. Apoi: ― Sam? Ea încuviinţă din cap. ― Sam a fost cel mai mare şarlatan dintre zei sau dintre oameni. Doamnă. a fost cel ∗ mai valoros adversar pe care l-a înfruntat vreodată Trimurti . Ea se întoarse şi i-o prinse. Chiar dacă moneda este calpă. dragă Tak. zeiţă.). din colţ în colţ.). Tak. Ea se întoarse imediat.una cărămizile alunecoase. nemişcată ca statuia ei din holul principal de jos. se agăţă de zid. ude. sfânt sau şarlatan. tr. mersul... El întinse mâna. trebuie să ne inventăm singuri una. Din nefericire. Dacă poate fi rechemat. asta-i tot ce pot da. Cum te cheamă? ― Tak. în cele din urmă. o. Purta un sari albastru închis şi stătea aşezată pe o băncuţă. sub voal. zise. Era o armă. Tak se află aici. tot poate fi strecurată. . Trebuie să ne făurim propria cale.

răspunse Ratri. aranjat pe o platformă.. Avea un trup obişnuit. ― Salutare. de asemenea. Buddha şi Sam. Înaintară către pat. fără să vadă. Manjusri. se făptui trezirea celui cunoscut sub felurite nume. Maitreya. Apoi: *∗Zeul focului (n. umplea subterana. mascată de panouri şi de draperii. era înconjurat din trei părţi de paravane. negricios. îi privi frumuseţea. Ochii priveau înainte. ― Zeiţă Ratri. se văzu că îi erau negri. O privi doar o clipă şi-şi acoperi ochii. Ochii clipiră. maimuţa. către încăperile de dedesubt. zise Tak. Fără expresie. addagio etern la coexistenţa animalului cu divinul. în săgeţi. la dreapta. ― Tu eşti cel care a iubit-o pe zeiţa nopţii? Ochii scânteiară. Tak. în adâncul şi în înaltul lui. când ochii i se deschiseră. tocmai m-am despărţit de Domnul Yama care-şi închidea maşina pentru rugăciuni. Domnul Agni a spus cândva că asemenea lucruri nu s-ar putea realiza. Nu distingeau nimic. despre care stătea scris: "Zeiţa a umplut largul spaţiului. ce să răspund la întrebarea asta. ochii se îngustară. trecură asupra celorlalţi. provenind nu de la torţe. Condu-mă iar. La stânga îi stătea zeiţa nopţii. El nu răspunse. Siddhartha. ― Atunci. ― Salut. până ce îi apărură cute la colţurile lor. Tathaga-tha. călugării care erau de faţă se mişcau tăcuţi prin încăpere. Slava ei alungă întunericul". Încă mai împrăştia în juru-i ceva din Aspectul ei îndepărtat. maestrul inventator. Un zâmbet uşor se ivi şi pieri de pe buze. Moartea. ― Tu eşti. Nu mai era mica matroană grăsulie cu care stătuse de vorbă. aşa cum ai făcut cândva. cine. După care. rosti ea. trăsăturile. ― Unde?. zise Yama. Domn al Luminii! Ratri fu cea care spuse aceste cuvinte. zise el. precum Mahasamatman. pe malurile râului Vedra? Gura se destinse. Kalkin. încruntându-se cu încruntarea lui la izbândă. Hai să-l vedem pe Boddhisatva dormind. întrebă el şoptit. sculptată în zidurile templelor şi pictată pe tavanele multor săli. ∗ ― Încercarea s-a făcut în ciuda unor pronosticuri foarte puternice. cel pe care l-am numit? întrebă Yama. Patul. ― Salutare. Tak. Binder. Îmbrăcaţi în robe galbene.). Apoi închise ochii şi-i strânse tare.. Când ei se apropiară. Se agită. ― Zeiţă. Lumina. câţiva dintre perfect disciplinaţii. era ghemuit la picioarele patului. Tak. ― El e. Tak îi deschise uşa. cu răsuflarea oprită.. de înălţime şi vârstă medii. Iluminatul. încă o dată. pentru că nu există răspuns. Yama. tr. ― Tu eşti cel care a înfruntat oştirea Cerurilor într-un popas. Dar cum poţi fi sigur de faptul că ne-a prins nouă peştele în plasă? ― Pentru că el este Yama. apoi o conduse în jos pe scări. stătea în picioare la capul patului. Tak se întoarse atunci către femeia de lângă el şi se trase un pas înapoi.. Fruntea se încreţi uşor.. Cea mai mare parte a maşinăriei era. Sam. căzură asupra lui Tak. .. Tak se ridică în picioare. ― Mănăstirea mea. pentru a fi zugrăvită pe pereţii nenumăratelor coridoare. începu el. fie el zeu sau om sau orice între una şi cealaltă. se pricepe mai bine decât Yama la asemenea lucruri? ― Nu ştiu. Un rictus de durere îi transformă buzele în arc. nimeni nu făcea nici o mişcare. ― Să mergem la cel ce doarme. dă-mi braţul. Mahasamatman-Buddha! spuse Yama. imperturbabilii călugări scoaseră pe şoptite scurte exclamaţii. iar dinţii încleştaţi. nu ieşeau cu nimic din comun. În încăpere. într-adevăr. regulate. se afla alături de nemuritoarea Noapte.― Zeiţă şi Doamnă. ci de la generatoarele lui Yama.

. Sam îşi lăsă capul în jos. de săbii şi care de luptă. care să se opună cu puterea lui voinţei zeilor. să te întorci. Eu sunt Sam. ― Ai fost Sam. Da. prin voinţa-moarte şi prin Calea Roţii Negre. În ochi i se aprinse un foc domol. pentru o vreme.. Ratri se aplecă înainte şi i se uită în ochi. Am vârsta omenirii acesteia. *∗Ipostază a trinităţii hinduse. Yama-Dharma. Toţi ceilalţi sunt morţi acum. ai continuat să exişti doar sub forma unor lungimi de undă auto-perpetuante. Marele Suflet.. Nu cu adevărat. Cândva. ― Da. Mi-am dorit un om. aruncând flăcări. ∗ ∗ oficial. am fost. zise Yama. Yama. poate. personificare a forţelor conservatoare ale naturii (n. personal. ar fi făcut din tine un martir. Îţi aminteşti? ― Poate că am fost. ale focului şi ale apei. Acum. Sam..). magia. Ai fost judecat.. tr. O frunză prinsă într-un vârtej. Credeam că tu eşti acela. ― Şi ai pierdut. ― Yama. ― Pe bună dreptate ţi se spune zeul morţii. Ai fost găsit vrednic de Nirvana. .). De ce nu m-oi fi lăsat aşa cum eram. Yama îi privi pe călugării care acum se aşezaseră pe duşumea. de pioşenia ta. zise el după un timp. Buddha. să întemeieze.. Noroc am avut şi eu. ― Şi cu toate astea ai îndrăznit să mă rechemi de acolo? ― Da. să cunosc iar Odihna Supremă. Eu n-am putut. Atman-ul tău a fost proiectat nu într-alt trup. zeu al morţii.. Trecutul tău le-a fost înfăţişat. însă. spuse Yama.. ― Eu sunt. am predicat iar. când am văzut ce făceau. Sam închise ochii. Aşa. demult. ale cărui învăţături au fost greşit interpretate de către unii dintre cei mai zeloşi adepţi ai lui. tr. Dacă ţi-ar fi permis să umbli prin lume. un om tare. Am purtat o mare bătălie. sub indiferent ce formă.. cu capetele plecate. ― Da. Tu le-ai scăpat. Am luptat iar. omule? ― Eu? Eu nu sunt nimic. ţi-ar fi lăsat uşa deschisă. otrava. pentru că sunt destule frunze şi destui fulgi pe lume ca să mă fi trudit atât de mult doar pentru a le spori numărul. Unul dintre primii care au venit aici să construiască. Ai smuls de la mine experienţa ultimă. Cel mai umil dintre cei semeţi. ai fost conducătorul carului meu.. am pierdut. răspunse celălalt. Erau deja prea puternici.. Am fost unul dintre Cei Dintâi. nu-i aşa? Dar a fost o adevărată demonstraţie ceea ce le-am oferit. *∗Reîncarnare divină (n.. spuse el. nu-i aşa? De multe ori. de animale şi demoni. Nu mi-am dorit niciodată să fiu zeu. ― Am fost în permanenţă conştient de condiţia mea. să ascult stelele cântând pe ţărmul necuprinsei mări. ei ţi-au furat povestea la sfârşitul zilelor aceluia printre oameni. dar l-am lăsat să treacă pe lângă mine. Asta s-a petrecut în urmă cu mai bine de jumătate de veac. sau sunt zei ― dei ex machini. ştii. Un fulg în suflarea vântului. m-am luptat. Tu. cel mai trufaş dintre cei plecaţi. de vreme ce tu ţi-ai furat învăţăturile de la Gottama. ― La asta m-am şi aşteptat. ― Foarte rău. se uită el din nou cruciş. dintr-un alt loc şi timp. de spirite ale pământului şi ale aerului. ― Şi ai îndrăznit să mă aduci înapoi? ― Exact. Acum îmi amintesc totul. de extraordinarele tale învăţături şi de gândirea ta machiavelică. eşti un avatar al lui Vishnu .― Cine eşti. Acum nu mai vreau decât să dorm somnul etern. şi coborî vocea. A fost prea târziu. ci în marele nor magnetic ce înconjoară planeta.. în oceanul existenţei? ― Pentru că lumea are nevoie de umilinţa ta. am început să adun puterea. Doar mai târziu. ― Corect.. Am căzut cu toţii prizonieri şi trebuia iar ca Domnii Karmei să ne fie judecători. nu? Tu. Am luptat.. fericirea fără de sfârşit. sunt bătrân. Ochii i se deschiseră. Ai prăvălit asupra ei piatra neagră a voinţei tale. am încercat politica.. cea care este dincolo de orice înţelegere şi slavă pieritoare. atât de teribilă încât până şi soarele şi-a întors faţa de la măcelul de oameni şi zei. ― Dacă te-ar fi făcut să mori de adevărata moarte. de slizzarzi şi cai. Am arătat Calea. pe care eu am reuşit să le captez.

Dormind. iluzia existenţei lumii. Faceţi-i rost de o curtezană. Yama îi întinse o robă şi Ratri îi puse sandalele în picioare. stăpână. Încercarea nu face decât să-l stoarcă de puteri. ― Da? Ce-i cu asta? ― Îşi mijeşte ochii. spuse Yama. apoi către Ratri. Eterna poveste. Stătea. probabil fără să-mi dau seama. recunoscu el. ― Ai făcut lumină exact în punctul unde nu înţelegeam eu. Găsiţi-i băuturi tari ― aici. Yama vedea în asta un pericol şi dezbătu problema cu Ratri şi cu Tak.. ― Ce vrei să spui? ― Vezi cum se uită la sămânţa pe care şi-a pus-o dinainte? Fii atent la cutele de la colţurile ochilor. ţâşni din ochii lui Yama. în asemenea momente. Flacăra. ― Cred că ai dreptate. îi răspunse el. Aveţi un cal docil. nu există aşa ceva. Prost am mai fost că nu mi-am dat seama mai curând. la o sămânţă sau la o frunză. Dar zâmbea spunând asta şi ea îl sărută pe frunte. dar e ca şi cum ai vorbi în vânt. însă.. Cufundaţi-l iar în existenţă. vorbeşte ca noi. astfel încât intenţiile să ne fie cât mai bine servite? Tak făcu o plecăciune către el. zise Yama. noi suntem de prea mult timp zei şi ne lipseşte perspectiva -. Yama încuviinţă din cap şi părul lui negru îi luci într-o rază de soare. Ratri chicoti. observă Buddha. ― Nu e bine ca tocmai acum să se retragă din lume astfel. Tak sări în sus şi se aruncă pe pat. care este neagră. micuţule. Eşti cu adevărat un om. chiar studiază. câte o oră întreagă. consimţi el. Nu meditează căutând în interiorul obiectului ceea ce conduce la eliberarea de subiect. Tak i se înclină. ― Invers? ― Studiază într-adevăr obiectul.. zise Tak. . ţipa sau doar striga. Nu. ― Omenirea saltă de bucurie. analizându-i alcătuirea. Ba de trei. Şi. ― Poate că i-ai interpretat greşit eforturile. deşi Yama îi găsise un trup şi robust şi perfect sănătos. aşa cum a propovăduit-o odată. Încearcă încă o dată se se înfăşoare în vălul Mayei. zise ea. ― Ştiu. Tak! Ratri fu cea care vorbise. Am discutat cu el. şi încă unul inteligent şi cu spirit de pătrundere. în strădania de a se închega pe sine. pesemne. în mănăstire. Nu avea deloc poftă de mâncare. ― Atunci ce avem de făcut? ― Duceţi-l în lungi plimbări pe la ţară. nemişcat. ― Mi se plăteşte. Sam dormea. ― Cu ce îl putem ajuta în eforturile lui? ― Nu sunt sigur. Încă nu s-a întors pe deplin. Revenirea din pacea ce depăşeşte înţelegerea durează. Înveşmântaţi-l în mătase lucitoare. ştiu. ― Atunci de ce şi-i mijeşte? ― Ca să studieze mai bine sămânţa. privind ţintă la o piatră. nu putea fi deranjat. Gândirea lui este încă dincolo de înţelegerea noastră. Îmi cer scuze.― Avem nevoie de tine. deşi poartă un trup. Răscoliţi-i sufletul cu poezie şi cântec. înţeleptule Tak ― pentru că. Caută înăuntrul său un motiv pentru a trăi. cum să procedăm în această problemă a reumanizării lui. Are ceva la ochi? ― Nu. le-am lăsat să-ţi ajungă la urechile păroase. Sam. ― Nu tocmai. ― Spune-ne. Daţi-i să mănânce delicatesuri. umblă pe picioare omeneşti. zise Tak. strecurată prin umbrarul îngust. ― Atunci ce face? ― Invers. pentru comentariile pe care. aşa că-i daţi bice pentru încă o bucată de drum. maimuţo. Şi totuşi. Numai aşa poate fi eliberat de lanţurile Dumnezeirii. visând.. zeu al morţii. Nu poate recupera ceea ce a lăsat în urmă. unul capabil să suporte bine transformarea psihosomatică a retragerii din divin. ― S-o studieze? Nu asta-i Calea. dar apoi zeul zâmbi. visa.

Vom vedea. Pentru mine. care permite revenirea treptată a puterii. zise Yama. dar zona asta. Ratri mesteca rar. flori şi liane. gonind prin ceruri şi prin ţinuturile înconjurătoare. să se întâmple aşa ceva în ţara asta şi în momentul de faţă.― Aşa cum a propus Yama. Ratri îşi sorbi ceaiul. apoi. îşi petrecea întreaga zi plecat. pe care nici chiar Domnii Karmei nu mi le-au putut smulge. cumva amintindu-şi. Asta a fost departe de aici. declară ea. orice ar face. clătină din cap. pe o psihologie specială. şi chiar apar în această zonă. Oamenii îl vor lua drept un sfânt pustnicit. însă. Clipi pentru a-i pune capăt şi continuă: ― Cea mai mare parte a puterii mele este sub formă de cunoştinţe. În săptămânile următoare. Dar chiar şi dacă n-ar fi fost. acest loc va fi vizitat. săltând pe creasta furtunii. Vorbeşte mai mult. pe-afară. ― Puterile mele. nu este chiar atât de simplu. Puterea celor mai mulţi dintre zei. Mai devreme sau mai târziu. Se obişnui să iasă neînsoţit pentru durate din ce în ce mai lungi: la început. strălucitori. pentru câteva ore dimineaţa. nu a revenit.. modifică orice corp într-o anumită măsură. zise Yama. un atât de masiv transfer de energie ca cel pe care l-am folosit eu nu se poate să fi trecut neobservat. acum. După care. În curînd va trebui să ne mutăm. Bea vinul pe care i-l aducem. motiv pentru care am şi ales-o ca bază ― aşa că. Yama şi Ratri stătură de vorbă despre asta sub umbrar. dar nu pot să cred că fără nici o legătură. ― Atunci. totuşi. Ar trebui să ştim cum îşi petrece timpul. ― Nu s-ar putea ca nişte forţe naturale să fi produs aceleaşi efecte energetice ca şi lucrările tale? ― Ba da. este o mare încercare până şi să-mi asum o formă plăcută pentru mai mult de câteva minute. în întregime. Zâmbetul îi prinse capătul unei cicatrice de pe obrazul stâng şi îi ajunse până la colţul ochiului. lăsând să i se vadă şirurile regulate de dinţi lungi. Totuşi. umplându-şi ceaşca sa cu ceai. Animalele vor vedea în el un copil şi nu-i vor face nici un rău. îl ajută să-şi revină. ― Doamnă. înghiţind o fructă zaharisită şi dând dintr-o mână plinuţă. câte o zi şi o noapte. e posibil să fi apărut pentru anumite locuri ca şi cum Focul Universal ar fi executat un dans pe hartă. dar. Pofta de mâncare îi revine. A mea a revenit rapid. Sam ajunse să aştepte aceste plimbări cu ceea ce mai întâi păru a fi o uşoară încordare. Cu toate că mi-am demontat multe piese ale maşinăriei şi-am ascuns-o la mare distanţă de aici. Nu-l putem jigni impunându-i acum compania noastră.. Iscoadele mele de prin sate nu raportează nici o mişcare. Ziua următoare îl voi duce eu printre pomi şi ierburi. au rămas intacte pentru că nu sunt de acelaşi fel cu ale voastre. stăpână. totuşi. la fel de bine. mintea. ― Nu prea e probabil. Demonii îi ştiu de mult de frică şi-au să-l respecte. iar acum dispun în întregime de ea. a fost văzut trecând carul tunetului.. Dar e periculos pe-acolo. Domnul Yama îl conduce până la marginea pădurii. tot îmi rămân cunoştinţele. se bazează. Şi aşa fu. oricum. zic unii că. după câte ştim noi. ― Nu-mi place cum stau lucrurile. cum este el. îl iei într-o plimbare pe la poalele munţilor. ― Nu. Îţi respect prea mult presimţirile. dimineaţa şi seara. Dar în ziua întoarcerii lui. spuse Yama. Şi vom vedea. După o vreme. . pe care şi-o pierd parţial când se întrupează într-un nou corp. glumeşte chiar. dintre toţi Cei Căzuţi. hai să plecăm imediat. producând o nouă homeostazie.. Astăzi. mă îndoiesc de asta. iar în cele din urmă o dorinţă arzătoare.. ― Aşa să fie. Am folosit ecrane şi dispozitive de inducere în eroare.. declară el. în primele ore ale dimineţii. pe care să le folosesc ca pe o armă ― iar asta înseamnă putere. spuse Ratri. Mâine. Yama. La capătul celei de-a treia săptămâni. ― Totuşi. iar uneori. apoi un entuziasm moderat. ― Dar. Aş prefera să aştept până ce implicarea ne va fi complet descoperită. Este mai puţin plecat cu gândul. Apoi zâmbi. s-ar putea şi să nu se întâmple nimic. Dar mă tem. judecata de apoi se poate declanşa. Tu ai cea mai multă putere asupră-ţi. ― Dar dacă se întâlneşte cu un trimis al lui Trimurti. mai ales pentru unul născut din nou.

Ratri sorbindu-şi ceaiul şi Yama fumând. deasupra lor. din sud. după cum este îndeobşte cunoscut vulgului. ― Asta. şi nu-mi zice mie "madam" întro aceeaşi răsuflare ― pute a glumă răsuflată. Acum. abia aştept vizita. aşadar. Se potriveşte de minune. te rog. dar uneori în deplinătatea puterii lor. încotro? ― Ceva regate micuţe. al plăcerii. Te salut. Se lăsară pe spate. al sfinţeniei şi al unei mari părţi a venitului meu. cum observă ea. ― Bun! zise ea. Dar simt că trebuie să-i aflăm provenienţa. Se ridică apoi în picioare şi îi făcu o plecăciune. văd clar înţelepciunea lucrului. madam? Ea se încruntă. mâncând încă o prăjitură. maxim zece zile. În depărtare. aveau întotdeauna ceva deosebit în mişcări. Continuă: ― Încât am fost furat de nepotrivire.). dând din cap. îţi aduc mulţumiri pentru înţelepciunea şi prevederea ta. ― Uau! Uau! Cine s-ar gândi să-l caute pe Buddha într-un bordel? Buun! Excelent! La Khaipur. Când îşi întoarse privirile. La Khaipur şi la Palatul Dragostei! Ea se ridică în picioare şi bătu cu sandaua în dalele de piatră. atunci. Este o parte indispensabilă a comunităţii. În orice caz. ar fi un bun ascunziş pentru ce ne-am propus noi. tr. totuşi. războinici şi preoţi. Îşi aprinse ţigara şi trase fumul în piept.. ceea ce este mai important. dar revelaţia a venit atât de neaşteptat. spuse ea. Yama se plesni peste coapsă. iar noi ne facem planul de bătaie. Mai toarnă-mi. De fapt. o sursă tainică de informare printre negustori. Ştii că sub nume de muritoare sunt una dintre ∗ stăpânele Palatului lui Kama din Khaipur. unde să putem veni şi pleca netulburaţi.. el este mai bine adaptat decât noi la cerinţele pădurii. ― Da.. Cât de curând? Yama deschise o pungă de tutun şi-şi răsuci o ţigară în vreme ce vorbi. un front de furtună acoperi ca o perdea jumătate din privelişte. dragă Ratri. spuse Yama. ― Şi atunci. ― N-am să-ţi permit să vorbeşti astfel despre stabilimentul meu! El îşi lăsă ochii în jos şi. cu mare greutate. atunci trebuie să facem aşa. suple. . ― Adulterium-ul. de parcă ar fi fost degetele cuiva care cânta la un instrument muzical. Eu nu minimalizez întreprinderea unui binefăcător şi a unui co-conspirator. ― Ştii de unde-o are? ― Nu. Este un loc al odihnei. După care se înecă şi se uită în depărtare. în general incognito. ca noi. Chiar acum se află pe urmele lui. era sobru şi ceremonios. îşi alungă zâmbetul de pe buze. A fi zeu este una dintre cele mai vechi profesiuni din lume. Îţi conferă un anumit statut şi cuvânt în afacerile civile. zeiţă dragă. Ea zâmbi şi se aşeză înapoi. Degetele lui închise la culoare. că zeii tot mai vizitează când şi când cele mai importante lăcaşuri ale lui Kama de pe pământ. iar un vânticel răcoros vizita umbrarul. ― Ai văzut brăţara? Brăţara din fier pe care-o poartă? întrebă Ratri. este foarte greu să-ţi poarte cineva pică. fiu al şarpelui.. ― Îmi cer scuze. Până atunci trebuie să-l întăream de acest colt de tară. Soarele încă mai strălucea totuşi. ― Am auzit. ― Îţi accept laudele lunecoase. ― Am o idee mai bună. Cei Căzuţi. poate. Ea încuviinţă.― Indiferent de unde izvorăşte. să ne aflăm adăpostul sub pulpana altei venerabile tradiţii. o. până când el îşi revine. Ratri dădu din cap. Este adevărat? *∗Dorinţa senzuală (n. Este o acoperire desăvîrşită şi-ţi asigură şi sănătate şi. puţin ceai. ― Ei! ― Cum facem? ― I-am încredinţat corvoada asta lui Tak. simt eu. Acolo. ― Aş zice să n-o mai lungim pe-aici mai mult de o săptămână. dacă puterea ta zice să o luăm din loc. ― Nici eu.

acum. iar culorile părăseau lumea o dată cu ultima bucăţică de albastru de ∗ *∗Zeul războiului (n. astfel. Se făcu auzit un alt bubuit de tunet. Din toată Partida Celestă. iar din vreme în vreme se auzea câte un mormăit sau câte un lătrat. în patru labe. Norii îl ajunseră din urmă. se mai întorcea în direcţia din care venea.). se încrucişau. Tak merse în lungul bazei ei. Sam a luat ramura aia din drum. Domnul Indra a venit la Khaipur. Poteca o lua în sus. de culoarea polenului. ∗ spre cer. Acum. Cu toate acestea. Da. aceea. Vântul crescu în intensitate.. păsărelele cântau prin hăţişul de crengi. Cu numai un an în urmă. *∗Unul dintre cei mai vechi şi mai populari zei ai panteonului hindus. tr. pentru că adevăratul Krishna este unul singur. ploaia acoperi partea deschisă a umbrarului. Tak înainta prin pădure. Yama mai turnă ceai. Deasupra munţilor spre care privea acum se arătă haloul unui fulger. Fulgerul lumină şi tunetul urmă aproape imediat. este acum pe punctul de a fi acoperit. tr. pătrunzând într-un luminiş. ierburile se plecau la pământ în calea lui. Tak simţi primii stropi de ploaie şi ţâşni la adăpostul uneia dintre stânci. soarele. Frunzişul era agitat de vânt. cu ochii atât de roşii şi arzători. ∗ falsul Krishna a făcut şi el o vizită. Blana îi era udă: frunzele scuturau asupra lui mici averse de ploaie. el cobora pe pământ şi cerceta urmele. urmărind poteca de dedesubt. poteca mergea paralel cu munţii. ceea ce a însemnat multă mobilă sfărâmată şi intervenţiile multor medici.). Sam s-a întors aici. dar soarele dimineţii tot mai strălucea pe cer. iar dansul apelor începu pe ziduri. se uneau. insectele bâzâiau. la răsărit. cea înspre care priveau. Krishna Neobositul provoacă cea mai mare consternare în rândul personalului. dispărea pe măsură ce norii se rostogoleau către est. Podul Zeilor. Dedesubtul lui. Ploaia va începe din clipă în clipă. privind afară. unde ciupercile portocalii creşteau mai înalte decât un om înalt şi suficient de largi pentru a adăposti pe mai mulţi de ploaie. Ăstălalt a dansat pe mese. iar pădurea era plină de culori în lumina razelor roş-aurii. uşor înclinat împotriva ploii. totuşi. Se auzi un bubuit îndepărtat de tunet şi după un timp vântul se înteţi. pricinuind multe stricăciuni. Ratri mai mâncă o prăjiturică. Vântul era mai puternic aici. Atunci. Tak îşi dădu drumul la pământ şi o luă pe jos. El slobozi fumul pe nas. Acum vreo trei ani. în locul ăsta s-a sprijinit de un copac gros. iar acompaniamentul lui muzical lăsa de dorit. ― Haide-haide. care dădea semne că ar adăposti o nimfă. ce se despărţeau. Semăna cu un paravan îngust. Un val de cenuşiu năvăli peste mănăstire. destul timp să ajungă oriunde ar fi vrut el şi să înceapă orice activitate care i-ar fi stârnit entuziasmul. prin iarba înaltă. Tak merse mai departe. iar Tak o apucă.! După care a cântat. aşa că Tak urcă mai departe. temperatura păru să coboare dintr-o dată. când trecea printre ele. chiar dacă uneori. chiar îndreptându-se uşor spre ei. *∗Monstrul care tulbura apele şi prin a cărui ucidere omenirea a fost izbăvită (n. speriind păsăretul ce exploda în fâlfâiri ţipătoare de penet strălucitor. unde pădurea se rărea. . Poteca o ţinea tot în către munţi. În jurul lui. Din vreme în vreme. şerpuind. Îşi făcu vânt mai departe. se întretăia cu alte cărări bătătorite. liane. spuse Ratri. Dar nu a fost tocmai vrajă ceea ce am auzit în noapte. Sam s-a oprit lângă iazul ăsta să bea ― aici. iar colţii de piatră erau tot mai proeminenţi. cărarea coti brusc. Hai să nu fie între noi întrebări retorice. cu multiple atribute (n. măsliniu şi pletos. Trecea de la copac la copac. ajunsă acum la poalele munţilor. Yama.. frunze şi ierburi care formau ca un zid de ambele părţi ale potecii. gălbui. Aproape că a golit pivniţa şi cămara.tr. ― Surya. trecând prin pânze umede de păianjen. îşi dădu el seama. Sam o luase pe aici. aici s-a oprit să-şi lege cureaua la sanda. Deasupra. Şi-a făcut de cap timp de o lună de zile. Ca o draperie din mărgele. Cărarea o ţinea tot în sus. după socoteala lui ― dându-i. la fluier o noapte întreagă. La celălalt capăt al poienii. în vreme ce ploaia se dezlăntuia. Este ceasul la care Indra omoară balaurul .). ceea ce ar fi trebuit să-i aducă bătrânului Krishna iertarea pentru aproape orice. Păsăretul îşi făcea cântarea.― Da. cam la o jumătate de oră în spatele lui Sam. la loc larg. urcă iar în copaci. din ramură în ramură. răcindu-se. ― Şi a plătit pentru acest masacru cu mai mult decât cu un cântec? Ea râse.

stânca. râs era ― gigantic. roşii şi aurii şi galbene. O mare de lumină învolburată apăru deasupra şi revărsă. fără să-şi ia ochii de la pintenul de piatră. Pe braţul stâng al lui Buddha. mormăind între timp. privi în jos. Cel mai înspăimântător fulger pe care-l văzuse el vreodată se prăvăli asupra stâncilor ― şi nu o singură dată sau doar pentru un moment. îşi acoperi urechile. Tak îşi închise ochii. Tak auzi râsul ― sau era un sunet fantomă lăsat în auzul lui de tunetul de adineauri? Nu. apoi gesticulă la fel cum făcuse Sam. puţin adâncă. Nu greşea. de trei ori. izbucni un urlet de furie. Era ca şi cum o fiară cu limbă de foc ar fi lins. pentru a se prăvăli peste pintenul întunecat de piatră. Totuşi. aflat la vreo patru sute de metri deasupra. Unul dintre sfinţi se aplecă înainte. ― Sfântul şapte. brăţara din fier lucea cu o lumină slabă. îşi cercetă curajul şi-l află a fi cu adevărat un lucru mărunt. Auzi cuvintele "Dublu sau deloc!" repetate iar şi îl auzi pe Buddha spunând din nou "Sfântul şapte". Apoi. prin iarba udă. spuse Sam blând. răspândin-du-şi lucirea în jur: numărul li se dublase. Ritualul continuă. Tak văzu ceea ce acum. probabil. Celălalt hohoti. înţelegea. Sfinţi la rugăciune? Se îndoia. ca nişte focuri pulsânde. De astă dată crezu că strălucirea era o imprimare vizuală tatuată pe retina lui. iar Tak recunoscu vocea lui Sam. De astă dată crezu că versantul muntelui se va despica sub el. Era ca şi cum fiecare fulger care căzuse lăsase o parte din el însuşi în picioare. se întâmplă iar şi zece turnuri apărură. Apoi urmară un alt fulger. Acum descoperi că era parţial scobit. drept răspuns. Recunoscător adăpostului şi acoperirii pe care pietrele i le ofereau. Dar se înşela. La baza lui se afla o grotă uscată. ud şi tremurând. înconjurând acele lucruri. vreme de. Atunci se întâmplă. iar şi iar. şi dacă ― aşa cum simţea el ― Sam era într-un fel sau altul implicat. pe pantă. curbat sub vânt. ― Ei bine. Când văpaia şi tumultul trecură. urmat de trei fulgerări strălucitoare şi de trosnitură. ocolind larg prin stânga. de smarald. se legănă înapoi. Se ghemui acolo. în ciuda umezelii ce cobora. dar se trezi că înaintează. Acum erau şapte stâlpi de foc. se avîntă până în dreptul ciudatului loc. ― Nina de la Srinagina! cântă el şi se aplecă. către o scenă iluminată feeric. Să îndrăznească să se apropie. Un alt stâlp de foc se balansă alături de pintenul de piatră. îi juca în jurul . în care stăteau îngenunchiate două siluete. se aplecă puţin în faţă. Apoi se auziră iar ― urletul. Văpaia lor îi răscolea creierul şi-şi puse palma la ochi să se poată uita în jos. aplecându-se şi revenind. aşteptând ceea ce putea urma acelui hohot. prin pleoapele închise. împreună cu vorbele: ― Ochii şarpelui! Acum eu! ― În ce cantitate? întrebă cel de-al doilea. Tak rămase nemişcat timp de vreo cinci minute. apoi trecu dincolo de el. Sunetul ajunse până unde se afla Tak. asupra pământului. nemaivăzută. Deschise ochii pentru a vedea o adevărată armată de fulgere pâlpâitoare. grea. Celălalt râse. inuman! După un timp. gesticulând. se legănă şi gesticula iar. în sfârşit. lăsat la pământ. tră-gînd cu ochiul către pintenul de piatră dinspre cealaltă parte? Şi dacă o făcea. de ce ar fi fost el în stare dacă însuşi Iluminatul nu putea stăpâni situaţia? Nu găsi nici un răspuns. legănându-se în aerul cenuşiu. Tak numără douăzeci de turnuri de văpaie. aplecându-se şi revenind.pe cer. făcându-l de nevăzut dinspre josul pantei. Când se afla la jumătatea drumului. trezindu-se între mai multe pietre mari. şuvoaie care alergau în jos într-un crescendo nebunesc. Era clar că patruzeci de obiecte de foc pluteau acum deasupra locului. un alt tunet. Marele Suflet. ― Dublu sau deloc! mugi celălalt şi se întinse înainte. Când i se limpezi privirea. Nu se mai osteni să numere. un sfert de minut. ca şi cum ar fi fost înrădăcinate în pământ. Raltariki? întrebă Sam şi o lumină strălucitoare. Ieşi în spatele lui. Când deschise ochii. verzuie.

nu mai erau decât un voal cenuşiu şi o ploaie blândă între el şi stânca protectoare. ― Atunci nu văd ce diferenţă este între a fi sau nu supranaturală ― de vreme ce este malefică. cel numit Raltariki este într-adevăr un demon? întrebă Tak. este pentru gonirea demonilor. Hai să ne imaginăm cele patru puncte cardinale ca fiind logica. în aşteptare. Credeam că în regiunea asta nu sunt rakasha. supranaturală. ― Ei.. că se află aici încă dinaintea sosirii Omului de pe dispărutul Urath. cu durată nelimitată de viaţă şi posibilitatea de aşi asuma. după ce Taraka i-a scăpat Domnului Agni. Au aflat o cale de a se perpetua sub forma unor câmpuri stabile de energie. Siddhartha. înţelepciunea.. dar niciodată celor ce nu se pot cunoaşte. Tak nu se clinti. tânjesc după carne. profitând de marea vâlvătaie de pe versantul muntelui. altfel ţi l-aş fi dat mai demult. Când îşi reveni în simţire. în cele din urmă. Asta este definiţia general acceptată. După câtva timp. Apoi. Muget şi foc slobozit. Oricum. decât din materie. Am făcut cu ei experimente timp de mulţi ani şi am fost unul dintre Cei Patru care au coborât în Puţul Iadului. ― Aha! Şi care-ar fi aia? ― Nu e o creatură supranaturală.. dar e o mare diferenţă! Vezi tu. ― Dar este toate celelalte lucruri? ― Da. ― Se pot cunoaşte. Tak văzu că aşa-numitul Raltariki avea capul unui bivol de apă şi o pereche de braţe în plus. A te înclina în faţa uneia înseamnă a le pierde din vedere pe celelalte trei. şi nu. născuţi din materie. temporar. Unii înclină către această din urmă direcţie. ― Atunci. ― Atunci ştii că ei sunt primii locuitori ai acestei lumi. fie un nebun. Nu tu eşti Tak al Arhivelor? ― Am fost. cu un pahar din vinul lui Buddha în mâna stângă şi un decantor pe jumătate plin în dreapta. cunoaşterea şi necunoscutul. ca să-l . Veacuri după veacuri. Tak acceptă recipientul şi-l puse pe masă. Se cutremură. Şi-au abandonat trupurile pentru a trăi de-a pururi ca vârtejuri de forţă. ― Atunci ai citit despre cele mai timpuriu consemnate contacte cu rakasha? ― Am citit rapoartele asupra zilelor înlănţuirii lor. Aşteptă.. până când. Au luat formele coşmarurilor lui. ― Da. Propria lor tradiţie susţine că odată purtau corpuri şi trăiau în cetăţi. este diferenţa dintre necunoscut şi ceea este de necunoscut.. Se aflau în apartamentele lui Yama. dar este neadevărată într-o privinţă. ― Ăsta. au rătăcit fără ţintă prin această lume. se produse. în faţa lui. luând o masă uşoară. la Palamaidsu. Dacă prin "demon" înţelegi o creatură malefică. Îşi acoperi ochii şi urechile şi-şi încleştă dinţii. neştirbit. Tak ridică din umeri şi sorbi din vin. Mă pot livra necunoscutului. Deşi îi pot adopta aparenţa pentru o vreme. venirea Omului le-a răscolit pacea. iar şi iar. dintre ştiinţă şi fantezie ― este o chestiune de esenţă. ― Sunt mai degrabă fiinţe energetice. dacă-ţi aminteşti. Eu nu mă simt atras nici de una nici de alta.. ― Încă o dată. Dublu sau deloc. Alţii chiar înaintează pe ea. Ploaia încetă un moment şi.mâinii stângi. nu se pot reîntoarce la ea neajutaţi. are puteri extraordinare şi durată nelimitată de viaţă şi este în stare să-şi schimbe forma la dorinţă. Omul care înclină către această din urmă direcţie este fie un sfânt. îşi pierdu cunoştinţa. eul şi. cu puteri extraordinare. Şi-au purtat cu ei. ― Dar demonii?. La baza ei nu se mai afla decât o singură siluetă şi nu purta coarne şi nici nu părea să aibă mai mult de cele două braţe obişnuite. răspunse Yama. ― Da. Dar intelecte pure nu sunt. Yama se lăsă pe speteaza scaunului. zise Yama dându-i un spray. aspiraţia lor către nemurire personală i-a condus pe un drum diferit de cel urmat de Om. răspunsul este nu. Pe viitor îţi sugerez să te ungi peste tot cu uleiuri dacă vrei să te aventurezi foarte departe de mănăstire. practic orice formă ― atunci.

Stătu aşezat acolo vreo douăzeci de minute până ca unul dintre călugării lui Sam să-l observe şi să semnaleze faptul unuia dintre purtătorii de robe galbene ai Ordinului lui Ratri. bărbia mică şi urechile mari şi netede îi dădeau feţei o înfăţişare de vulpe. O legătură neagră îi acoperea ochiul stâng. Cerşetorul acceptă mâncarea cu o curtoazie de brahman. Acestea sunt creaturi muritoare. un omuleţ se apropie de mănăstire şi se aşeză în faţa ∗ intrării. ― Toată munca mea. dar refuză să mănânce altceva decât pâine şi fructe. ― Numai necunoscut. cu o voce plină şi rezonantă şi. ― Pentru mine. lipsite de minte ― şi fiecare dispune de forţa unui fulger. Dintre toţi oamenii. trimise să fie adus cerşetorul înăuntru. Îţi mulţumesc şi mă rog să se reverse asupra ta *∗Singura posesiune a călugărilor rătăcitori (n. distribuindu-şi propria existenţă în fiecare rol dictat de sorţi. Tak îşi turnă încă un pahar de vin şi-l înghiţi dintr-o sorbitură. nerăbdător s-o impresioneze pe zeiţă cu virtuţile adepţilor ei. Ceea ce-i mai rămăsese din păr era negru şi foarte lung.tr. Nu i-am putut distruge pe toţi. corpul lui? Yama dădu din cap. ca unii dintre ei să mai umble totuşi prin lume. care ar fi putut fi miza? Yama îşi termină vinul. unica lor plăcere. asta este de necunoscut. mai puternică decât el însuşi. totuşi. pe salteaua proaspătă ce fusese întinsă pentru el. ― Aproape. Este un jucător. iar datoriile la joc sunt singurele lor chestiuni de onoare. spuse Tak. poate.. spuse acesta. Preotul. la rândul lui. Yama. ― Eh! A făcut şi a păstrat un legământ. ― De ce să se aventureze Sam la un asemenea risc? Yama se uită la Tak fără să-l vadă. nu poate comanda trupa de elementarii ale focului. ― Anume. pe care le-a câştigat de la Raltariki. verde. Sam a eliberat mulţi pentru a-şi face voia. Acceptă şi veşmântul negru al Ordinului lui Ratri. Nasul ascuţit. ― Sam este un prost. scutură din cap. altfel nu s-ar mai bucura de încrederea celorlalţi jucători şi ar pierde ceea ce este. doar pe Siddhartha. Purta doar un veşmânt dintro bucată de pânză maro. după cum crezi tu. împărtăşesc un viciu extraordinar. ― Le plac la culme jocurile de noroc. ei controlează ordinele inferioare ale fiinţelor energetice. ― Dacă. Apoi se aşeză. grosolană. ― Totuşi. hotărî Yama. Sam. Sam nu e nici tocmai un sfânt. Adică nu. Sam juca unul dintre vechile jocuri cu Raltariki. ― Dar ce miză putea Sam să pună în joc? Yama oftă. S-au pierdut regate în felul ăsta. în general. Există o diferenţă.). ei îl respectă. Aşa că au fost prinşi şi închişi în mari recipiente magnetice.. Pielea îi era întinsă şi puternic arsă de vânt. Unicul lui ochi. . Şi în seara aceea pulveriza prin mănăstire din spray-ul contra demonilor. pe pământ. apoi îşi umplu iar paharul.. spuse Tak. De asta a trebuit ca ei să fie înfruntaţi şi legaţi mult dedesubtul munţilor Ratnagari. în chilia lui.. Având puteri extraordinare. să i se ofere haine noi şi să i se dea o chilie în care să doarmă pentru cât timp va dori să rămână. Şi cu toţi oamenii. nici prinţii nu se dau înapoi de la o partidă cu ei. ― Îţi mulţumesc. nici nebun. probabil. Tak îşi termină vinul. care să-l lege iar de misiunea lui ― punându-se de unul singur în pericol. însă.. toate eforturile noastre de peste o jumătate de veac. ― Probabil că era singura modalitate prin care să-şi adune voinţa de viaţă. lepădându-şi pelerina soioasă.. să fie hrănit. Călugărul. părea să nu clipească niciodată. ― Un corp uman este cel mai mare stimulent care i se poate oferi unui demon. punându-şi la picioare. vrednic preot. un vas de cerşit . care-i ajungea până la glezne. Trebuie. spuse el. Nu le putem permite să-şi continue încercările de a poseda mecanismele de încarnare şi trupurile oamenilor.chinuie. chiar prin intermediul brăţării pe care o poartă. zise el. În dimineaţa următoare. ― Vrei să spui. Rakasha. nu este. sperând să le câştige serviciile. găsi un preot şi-i trecu acestuia informaţia. Joacă pe orice miză.

cei şapte s-au scurs. Sam nu participă.. Seara. zise Aram. pentru că numai purtătorii robelor galbene asistaseră la trezirea lui Sam şi erau la curent cu privire la identitatea lui. era bine acoperită şi învăluită în mantie. într-adevăr onoraţi dacă un sfânt ar găsi de cuviinţă să ne binecuvânteze mânăstirea cu prezenţa lui. bunule domn. totuşi. iar noi am fi în stare să-ţi dăm acel lucru. atât călugării săi cât şi purtătorii robelor galbene se întrebau cum arată şi căutau să câştige vreo favoare în ochii ei.. Vorbi o vreme cu ei. şi. ― Asta este într-adevăr interesant.zâmbetul zeiţei tale. vreme şi probleme cotidiene. Pentru că ea nu trecu pe coridor cât stătură ei acolo. încă sperând ca Ratri să treacă prin hol pentru un moment. brusc. ― Pare ciudat. Aram dădu din cap. neclipitor şi spuse : ― Călugărul care m-a văzut primul nu purta roba Ordinului tău. totuşi. cel care şi-a luat asupră-şi legământul sărăciei pentru un timp de zece ani şi al tăcerii pentru şapte ani. ― Da. Te asigurăm că ai fi bine venit. ce mi-ar putea lărgi spiritul. Din fericire. înainte de a-mi continua călătoria? ― Am fi. Dar ea nu se arătă. când li se înfăţişa. Aram se aşeză la masa lungă din sala de mese. iar Aram intră în încăperea lui. totuşi. Spunând asta. Ziua urmează nopţii. Încotro să mă uit după ea? ― Întregul Univers este o revelaţie. Dacă este ceva ce ţi-ar fi de folos pe drumul tău. Mă îndrept către munţi. preotul prelungi conversaţia. ― În ţinutul cu pământ înţelenit. vizavi de câţiva dintre călugării lui Buddha. şi nici Tak. cu toate rămân. să ia act de bunătatea şi de generozitatea lui în numele ei. aşa am să fac. iar Yama nu participa niciodată în persoană. oare. te rugăm. declară el. spuse cerşetorul. aşa. Aram participă la ora de comuniune a călugărilor. ― Am să-mi petrec în rugăciune timpul până atunci. Fiecare zi e diferită şi. spuse Balarama. care avea nouăzeci şi trei de ani în acest ciclu şi era pe jumătate orb. îi atinse veşmântul negru. Puţini din Ordinul său o văzuseră de fapt. formele acestei iluzii urmează un tipar ce este parte a unei realităţi divine. spuse Aram. să accept amabila voastră ospitalitate pentru câteva zile. şeful Ordinului. poate. răspunse călugărul. că cei din ordinul vostru. pentru bunătatea şi dărnicia ta în numele ei. dar cu întrebarea mea chiar vroiam să aflu dacă nu cumva s-a ridicat prin împrejurimi un nou învăţător sau a . ― Da. să învăţ mai multe despre Calea lor. Aram îl fixă cu ochiul lui verde. Mare parte a lumii este iluzie şi. spune. printre noi. Se spunea că binecuvântarea sa asigura reîncarnarea ca brahman. pentru că aş dori să vorbesc cu ei şi. Pot să te întreb cu privire la nume. destinaţia ta? ― Eu sunt Aram. adăstând o vreme din rătăcirea lor. Prin urmare. spuse el după un timp. Numai lui Gandhiji nu-i păsa. chiar şi în noaptea când îşi adunase puterile şi umblase printre ei. da. spuse Aram. Dormea mai mult în timpul zilei. întrucât el acceptase calea adevăratei morţi. de aceea pot acum să vorbesc pentru a mulţumi binefăcătorilor mei şi a le răspunde la întrebări. indiferent din ce ordin făceau parte. să-mi găsesc o peşteră unde să pot medita şi să mă rog. care. În căile iluziei şi ale realităţii sunt versat. se amestecară unii cu alţii şi începură să discute. ― Eu sunt Balarama. Aş putea. umbla prin mănăstire când adepţii ei erau la rugăciune sau după ce se retrăgeau pentru înnoptat. ― În locul ăstuia. pentru că adepţii lui Buddha se adăpostesc aici. Lucrurile se schimbă cu toate şi. zise Balarama. pe teme de doctrină şi de practică. ― Vei avea ocazii destule dacă te hotărăşti să mai rămâi printre noi un timp. În general. Preotul zâmbi în sine. în afara celor care şi-au luat jurământul tăcerii. au bătut atâta drum spre sud şi vest. Ei cât au să mai rămână? ― Nu ştiu. de castă şi crez. în anotimpul fulgerelor? ― Poate că trebuie să se producă vreo revelaţie pe-aici. Amândoi se înclinară uşor. dorinţele şi dispoziţiile i le comunica direct lui Gandhiji. ― Atunci. Mulţumesc. cred că bietul meu ochi a zărit unul de altă culoare. poate. ― Când aş putea vorbi cu ei? ― În seara asta va fi o oră în care toţi călugării se strâng împreună şi sunt liberi să vorbească ce vor. fiecare e numai o zi.

Spunând asta. ― Totuşi. Dacă. cămaşă. Apoi se răsuci. Domn al Iluziei. *∗Figură semilegendară a filosofiei yoga. Yama nu-i întoarse salutul. *∗Demonul tentaţiei. Accidente li s-au întâmplat întotdeauna altora. da. ∗ ― Dar.tr. ― Îmi vine greu să cred. am avut privilegiul de a asculta cuvintele celor învăţaţi. ― S-ar putea să crezi că şi dacă trupul îţi este distrus aici. la trădările tale. Patanjali susţine că. frate. care purta pantaloni strâmţi. cel puţin o mie de ani. ― Îţi mulţumesc. Vârful unui mic cristal şi două sârmuliţe se iviră prin chitina spartă de pe spatele lui.tr. atman-ul îţi va fi transferat *∗Nonviolenţa (n. iar Maeştrii Karmei au spus că un om nu se poate întoarce ca insectă şi că uciderea insectelor este un act neutru din punct de vedere karmic. potrivit principiului ahimsa. zise Aram. de mărimea unghiei degetului mare şi ridică sandaua ca pentru a o zdrobi. Aşa că acum aş putea-o strivi cu piciorul fără să fie cu nimic mai rău. ― Care ar fi aceea? ― Ai impresia că trebuie să ţi se permită să pleci viu de aici. răspunse călugărul. Visătorul. dacă am ucis mai degrabă cu dragoste decât cu răutate este ca şi cum nici n-aş fi ucis.). nu-i face nici un rău. ci se întinse să strivească un gândac ce se afla lângă mâna lui. împungând în sus cu antenele ei roşii. viaţa fiind una. ― Fără a ţine cont de numeroasele accidente pe care le poate păţi un călător singuratic prin regiunea asta sălbatică. Dacă vreun înţelept sau vreun avatar al unui zeu s-ar afla prin împrejurimi. Mara .). mai degrabă decât actul. cerşetorul mătură de pe masa din faţa lui o gânganie roşie.). chiar dacă n-am ucis. spuse unul din Ordinul lui Ratri. Oricum. din cauza prezenţei acelei intenţii. ― Într-adevăr. Se opri. este un învăţat. căci ochii tuturor se îndreptaseră brusc spre uşa din spatele lui. Mărturisesc că nu aşa au stat lucrurile şi că răutatea a fost prezentă ― de aceea. Aram zâmbi. iar odinioară. după ce-am fost martor. spuse călugărul.. Un căutător şi un călător împreună cu toţi cei ce doresc iluminarea. de a cărei prezenţă s-ar putea folosi sufletul meu. ca oaspete. Se înclină. Dacă aş mai avea iar un asemenea privilegiu! Dacă ar fi prin preajmă vreun mare învăţător sau învăţat. care stătea nemişcată. ― Recunosc că la asta mă aştept. când toate cuvintele şi acţiunile tale îl trâmbiţează înaintea ta? Cerşetorul ridică din umeri. ― De ce-ţi rosteşti numele invers.. aici. autorul celui mai reputat tratat în materie (n. ― Eu sunt Aram. Nu sunt decât un umil căutător al adevărului. ∗ ― Din nefericire. ţi-ar plăcea să-l cunoşti? Asta spuneai. străine? Cerşetorul se ridică de la masă. cizme. spuse el. Prin urmare. ― Rogu-te. Tocmai spuneai "dacă". şi se uită la Yama. ― "Dacă?" întrebă Yama. adăugă el. tot port povara vinovăţiei. mai mult ca sigur că aş trece şi peste cărbuni încinşi pentru a mă aşeza la picioarele lui să-i ascult cuvintele şi să-i urmez exemplul. pasămite. intenţia este cea care guvernează. ― Sunt unul dintre cei care caută Calea şi Dreptatea. dar nu este aşa. Ai făcut o greşeală gravă. eşarfă. iar în jurul capului avea răsucit un turban de culoarea sângelui. ― Nu înţeleg ce spui. Nu-şi întoarse capul. când şi când. măturând cu ochiul său verde rândul de călugări aşezaţi între el şi uşă. vreo manifestare divină s-a arătat. târâtoare.revenit vreunul dintre cei vechi sau. Apoi zâmbetul îi reveni pe buze. zeul iluziei (n.tr. . zise el. ― Vorbeşti de vieţi ale zeilor. ― Am fost un călător singuratic timp de mulţi ani. în această mânăstire toţi practică ∗ doctrina ahimsa şi se abţin de la a ridica viaţa vreunei creaturi. de bună seamă că respect practica şi nu fac aşa ceva. mantie şi mănuşi. Vorbind. ― Dar din astea se găsesc peste tot. îşi luă sandaua de deasupra insectei. toate roşii.

Simţi cum puterea îţi părăseşte membrele. ― Yama. o lumină verde. Limbi de foc ieşeau din zidurile de piatră şi din robele călugărilor. Sprâncenele cerşetorului se deplasară cu jumătate de centimetru în jos şi se adunară la rădăcina nasului. Yama privi în jos către propriul lui chip şi îşi văzu propriile sale mâini. spuse el. după care Yama mai înaintă doi paşi. Ochii stăteau să-i sară din orbite. Bicepşii îi erau mari cât coapsele unui bărbat. Eu mă aflu la fel de sus deasupra ta precum o stea deasupra fundului oceanului. . fără să se clintească. aflat în altă parte. Stropi de transpiraţie le apărură amândurora pe frunţi. Îţi aminteşti de promisiunea pe care am făcut-o la Keenset? Dacă doreşti să-ţi continui lanţul existenţelor. Flăcările tale sunt pretutindeni. Stătură amândoi aşa. roşii. ca să se teamă să sfărâme oglinda care ai devenit. Mara. ― Se poate să fie aşa. Yama nu o băgă în seamă. n-ai să mai ai unde te retrage. Totul era o vâlvătaie. ― Asta-i tot ce poţi face? întrebă el. Simţi cum răceala îţi cuprinde mâinile şi picioarele. există un zeu al morţii.de la distanţă în alt corp. Visătorule. va trebui să treci pe aici. dar prea mult am aşteptat ocazia asta ca s-o mai amân. Yama stătea în mijlocul focului dezlănţuit. Ţi-ai luat înfăţişarea puterii. Yama. iar Mara se dădu iar înapoi. dar nimic nu arde. Yama păşi agale înainte. O anumită graţie. cercetătoare. simte puterea de care-ţi tot baţi joc. Mara. Mara îşi înălţă arunci mâinile şi flăcările izbucniră. măturând lumea. Doamne Mara. desfăcându-şi braţele. Gâtul îi era ca al unui taur. Se mai trase înapoi un pas. spuse Yama printre dinţi. Mara îşi plesni palmele şi limbile de foc pieriră. răspunse Yama. Cerşetorul era acum mai înalt. eşti nebun dacă ai de gând să-ţi măsori bietele forţe decăzute cu cele ale Visătorului. Nimic din afara acestei camere nu te mai poate ajuta acum. cu învelişul ei argintiu lăţit în evantai. Încruntarea ta poate aduce sub ascultare bătrânii sau infirmii. iar picioarele îi erau ca nişte copaci zdraveni din pădure. singura uşă a încăperii de faţă. În locul lor. Înţeleg că mi-a descifrat cineva însemnările şi acum şmecheria este posibilă. Mâinile înmănuşate în roşu ale lui Yama căzură ca o pereche de cobre asupra beregatei lui. Privirile tale pot băga în răcori animalele tâmpe sau pe oamenii din clasele de jos. Când ai să ajungi la perete. ― Da. Doamne Yama! icni el. încleştate în jurul încheieturilor! ― Eşti tot mai disperat acum. avea pieptul mai gros şi umerii mai largi. Cerşetorul păşi în mijlocul încăperii. este exact acelaşi lucru până la urmă. Fă-ţi ultima încercare sau mori ca un bărbat. însă. cu capul înălţat la aproape de două ori înălţimea unui om. Cobra regală pieri la jumătatea atacului. Foloseşte-o! Nu mă ameţi cu vorbe! Obrajii şi fruntea lui Mara se făceau stacojii pe măsură ce mâinile lui Yama se strângeau tot mai tare în jurul gâtului său. sfredelind unicul ochi al lui Mara. Tu nu eşti decât un zeu surghiunit. Trebuie să mi le întâlneşti. preţ de vreo trei bătăi de inimă. care nu se vădise mai înainte. Lui Mara i se dezveliră dinţii într-un rânjet. Căzut sau nu. luând forma de S. ― Răceală? întrebă el. Yama. nu este un copil. Pot sfărâma un uriaş cu mâinile astea. iar părul îi era mai bogat. Mara se trase un pas înapoi. prăpădit. Fumul tălăzuia şi se vălătucea prin încăpere. Pieptul îi era un butoi de forţă. împotrivindu-se oricărui asemenea transfer. o cobră regală se arcui în poziţia de atac. pe care o barez eu. ― Nu realizezi ce forţe înconjoară chiar acum clădirea asta. ― Atunci. Doar n-o să te ucizi pe tine însuţi? Se transforma. ― Destul. Căzu în genunchi. privirea lui întunecată întinzân-du-se ca antenele unei insecte negre. îi însoţea toate mişcările. adevărata moarte îmi sălăşluieşte în priviri. Trăsăturile i se unduiau ca şi cum s-ar fi aflat sub o apă agitată. când te părăseşte viaţa.

ascultând. se sufocă ea. ― Călugării ăştia au fost martori ai unei scene stranii şi înfricoşătoare. când îi va judeca pe primii dintre cei prezenţi în această mănăstire care vor păşi în Sălile Karmei. iar cenuşa împrăştiată în râul ce duce la mare. cu ochii strâns închişi. Mâinile i se desfăcură apoi. continuă el. Yama se plimba prin cameră. Nu neglijaţi nici un ritual. ca un sul de pergament. L-au văzut şi pe Mara *∗Zeiţa violenţei şi a răzbunării (n. Un bărbat înalt. în sfârşit. Ochiul i se închisese. a suferit un accident. Durga ?. Ochii ei îl implorau. Yama întoarse cadavrul cu vârful cizmei. spuse el. Cine ştie încotro au luat-o? Tak se ridică în picioare. le zise el. puţin mai deschis la culoare decât pielea ei. dezvăluindu-le oamenilor disensiunile dintre ei ― nu fără a fi siguri. Mara. în momentul respectiv. Trupul său a fost ars. Şi atunci? Yama îşi învârti o ţigară cu grijă şi precizie. ― Înzecită să-ţi fie osânda. dar nu ştiu. ― Zeiţă! şuieră el. În aceste condiţii. Sari-ul îi era de culoarea sângelui. *∗Alt nume al lui Kali (n. chiar dacă poate dura o săptămână.). o lună ― poate chiar mai mult ― povestea asta va ajunge la urechile Stăpânului. ― Asta-i corect. Asta este tot ce s-a întâmplat.. ― Iar ai dat greş..Dar iarăşi fură o unduire şi o schimbare. oprindu-se la fereastră de fiecare dată când ajungea la ea. Ei încuviinţară dând din cap. La gât avea un colier de cranii din fildeş. despre palimpsest ― un sul de pergament care a mai fost folosit o dată. Ceilalţi stăteau şi-l priveau.tr. se răsuci pe călcâie şi părăsi încăperea. Mâinile ei se odihneau peste ale lui. Ce-i adevărul. M-au văzut adoptându-mi Aspectul şi folosindu-mi un Atribut. slăbindu-şi strânsoarea. Apoi îşi luă privirile de la această lucrare a mâinilor sale. toate evenimentele la care a fost martor în cel mai recent ciclu de viaţă al lui îi sunt puse dinaintea judecăţii. a murit la noi de moarte adevărată. Nu va mai exista nici o renaştere. ― Nu? zâmbi Yama. Nu au să distrugă mănăstirea unui zeu confrate.. dar mintea nu este un pergament.. Unul dintre cei mai de seamă a murit astăzi. cuvântă el. ― Bănuiesc. fără să se întoarcă spre ei. Nu ştiai că tot omul ucide ce a iubit? Şi cu asta. . ∗ ∗ ― Doar n-ai s-o ucizi pe Kali ?. zăcea pe podea la picioarele lui. ― Un brahman care a renunţat la lume pentru a-şi afla sufletul a trecut pe aici. Au plecat la puţin timp după cele petrecute. În seara aceea fulgerele umplură cerul şi ploaia căzu ca o rafală de gloanţe din Ceruri. ― Trebuie să aranjăm astfel încât ceea ce am spus să fie ceea ce s-a întâmplat de fapt. le spuse el călugărilor. şters şi apoi folosit iar? ― Desigur. aproape mângâietor.).. ― Construiţi un rug şi ardeţi acest corp. cu zâmbetul tău trebuia să se înceapă. Yama ezită. cu capul plecat pe umărul drept. Îşi aprinse ţigara. Tak al Arhivelor. nu cu al meu. Nu au fost siguri. cât putu el de drept.. cred că unii dintre ei se pot alege cu o judecată mai timpurie tocmai din acest motiv. frumos proporţionat. spuse Yama. aşa că au făcut cercetări... Călugării rătăcitori ai Celui Iluminat se aflau în vizită. şopti el. ― Doamne Yama. mâinile i se suciră şi se auzi un zgomot de oase zdrobite. Stăteau toţi patru în încăperea din tumul cel înalt care se ridica în colţul din nord-est al mănăstirii. Asta înseamnă că timpul încă este de partea noastră. De astă dată. de fapt? Adevărul e cel pe care îl hotărăşti tu. Părul ei ca bronzul îi căzu pe mâini. Ei bine.tr. ― Cum asta? Când creierul unui om este supus derulării karmice. Şi n-ai auzit tu niciodată.

Se întâmplă o dată un fapt care nu s-a mai întâmplat până atunci.. Nu se uită la nimic anume. Este fierbinte. Sigur. Sam. ― În chiar noaptea asta. îmbrăcată ca o călugăriţă budistă şi cu voalul coborât.. însă. pe care l-ai văzut tu?" Aşa că el încearcă să le spună. Nu-mi pasă ce le spui. curgând pretutindeni. Ceilalţi. precum ceva care mănâncă şi excretează. Primi pachetul şi-şi răsuci o ţigară.. ― Foc?. spuse el. în chiar acest ceas. ca soarele verii. care fac din om subiectul interesului divin. tuşi. Iluminatul. Trase adânc în piept. Aşadar.făcând la fel. ca şi cum ar fi fost mâncat. Ratri şi cu mine ne vom uni apoi puterile şi un nou adevăr se va naşte. atunci. dar a vorbi nu este important. Ratri intră şi ea. omul deschide ochii asupra realităţii. dacă vrei. dar nici unul dintre ele nu are importanţă. ploaia continua să cadă. Nu are nici o formă. După care împachetăm. te-ai odihnit destul. fără să-şi mişte capul. lăsând în urmă ceva care este negru şi se poate cerne ca nisipul. Mâine plecăm la Khaipur. . Până să se termine incinerarea asta. după care spuse încet : ― Am multe nume. Asta-i tot ce-ţi cer. eşti Buddha pentru totdeauna. dispare şi el". Yama şi Ratri merseră în partea din spate a încăperii şi se aşezară pe jos. Insectele dispăruseră. dar mai încins. Ei sunt conştienţi că un zeu poate face asemenea lucruri fără încărcătură karmică. ― Dacă spui aşa. Nu-l pot cunoaşte în adevăr. dar prin el dansează alte culori. nu au văzut focul. Poate că el a văzut întâiul foc de pe pământ. Trebuie să stârneşti în ei acele sentimente mai nobile şi calităţi de spirit mai înalte. Şi a noastră! Sam dădu domol din cap. ca un mac. Mulţumesc. ― Numele nu sunt importante. noul adevăr va fi fabricat şi ţintuit în locul celuilalt. A trecut atât de mult. Nu pot decât afla despre el. dar şocul a fost mare.. ― Aşa curând? întrebă Tak. acum. spuse el. Marele Suflet Sam.tr. dădu fumul afară. zicând: "Cum e lucrul ăsta. Călugării stăteau aşezaţi pe duşumeaua refectoriului. Lucrul ăsta îţi revine ţie. Afară. povestea pe care ţi-am spus-o trebuie să fie adevărată în mintea lor.. iar cugetele le sunt tulburate.. vor să afle. să-i alini un pic. ― Nu ştiu dacă o pot face. Nu poate spune altora ceea ce a văzut. repetă el. Numai să-i stârneşti puţin. Sam. Mesele fuseseră trase pe lângă pereţi. Când dispare lemnul. Apoi deschise încet ochii. aşa că-i pun întrebări. ― Să-i minţi? întrebă Yama. Sam întinse mâna. iar impresia puternică. Yama scutură din cap. Există o vreme pe o bucată de lemn şi apoi lemnul dispare. oricum. Ei. Trebuie să le ţii o predică. ― Cum? întrebă Ratri. intră şi se aşeză în faţa lor.. Sam se foi şi-şi lăsă ochii în jos. Ei cred că nu seamănă cu nici unul dintre lucrurile cu care cel ce a cunoscut-o le-a spus că ar semăna. aici. Văzându-l. Sau ceva din Popol Vuh sau din Iliada. în vreme ce imaginile faptului le ard în conştiinţe. ― Şi după aia? ― După aia? După aia am să procedez la salvarea lor. în această mănăstire unde noi am reînviat principiul ahimsa. ― Aşa târziu..). A vorbi înseamnă a rosti nume. precum soarele. asculta şi Tak. am să găsesc eu vreo două adevăruri şi-am să arunc în joc câteva pioşenii ― dar hai să fie douăzeci de minute. ascultătorii trebuie să îşi imagineze că realitatea este precum un mac. Cine ţi-a cerut să-i minţi cu ceva? Citează-le Predica de ∗ pe Munte.. Le zice: "E roşu. Pune pe tapet nişte parabole mai vechi de-ale tale. ― Dă-mi nişte tutun şi o foiţă. Şi incinerarea finală încă nu s-a săvârşit. ― Dacă ai fost o dată Buddha.. precum apa. ca apa. Dar focul apare *∗Mit cosmogonic mayaş (n. spuse în cele din urmă. Sam stătu câteva minute cu ochii închişi. Cred că asta e de fapt. ― Douăzeci de minute. ― Am obosit să-i tot mint. Dar nu mă simt prea în largul meu când se ajunge la genul ăsta de lucruri. De pe undeva. Ai la dispoziţie vreo cincisprezece minute.

). "pământul" şi "aerul" şi "apa" nu contează. însă. spun înţelepţii.tr.tr. Dacă dau peste unul care încă nu l-a văzut şi-i vorbesc despre foc. Mara. alege calea Tantrelor . Oricum. Uneori. S-a întâlnit cu Dharma . Acesta este atman. vă cer. esenţa. Marea floare arzătoare se întinde. zic înţelepţii. După o vreme. Dacă alege calea autocunoaşterii. Aşadar. excretând cenuşa lumii şi nefiind nici unul dintre toate lucrurile pe care le-am numit aici şi fiind toate în acelaşi timp şi asta este realitatea ― Nenumitul. uitaţi vorbele pe care le spun de îndată ce le rostesc. însă. cea care poate trezi pe visători din *∗Figura centrală a trinităţii hinduse (n. Esenţa tuturor lucrurilor este Nenumitul. Văd că. El trebuie să privească focul. să-şi încălzească mâinile la el. diferit de fiecare dintre toate acestea în parte sau luate împreună.. Uitaţi numele pe care le purtaţi.) (n. ci la realitatea dinlăuntrul meu. . nu este ceea ce mănâncă şi leapădă rămăşiţe. de multe ori. zic înţelepţii. trupurile astea pe care le vedeţi aşezate alături de voi sunt maci şi apă şi soarele. De sunt puternici spre rău. fără să ştie că a invocat irealul. De sunt puternici spre bine. Dacă. Pietrele astea. *∗Legea existenţei (n. nu e apă. rămâne. rămâne. când îl cercetăm ― cu toate că şi aceşti termeni sunt lipsiţi de semnificaţie. însă. Aşa că se uită cu luare-aminte la acest lucru nou şi fac un nou cuvânt pentru a-l denumi. în afara numirilor Samsarei. A defini înseamnă a pierde. visând vise noi. ci numai o parte a lui. nu e soarele şi. Poate stăpâni câte ceva din cele ale visului. în mijlocul unui vis. Orice altceva este ireal. acesta nu pricepe la ce se referă. deşi e ca soarele. *∗Textele sacre (sanscr. "focul" nu contează. din care face parte. este un timp de aur. Cu cât îşi aminteşte mai multe cuvinte. a trăi în Samsara înseamnă să fii supus lucrării acelora dintre visători care au putere. Aceasta se întâmplă. ci altceva. care mă ascultă pe mine mai degrabă decât îmi ascultă cuvintele. înţelegând lumea şi continuând să trăiască în ea. dar nu le vede aşa cum au fost ele văzute atunci când omul le-a privit pentru întâia oară. cu ceea ce este tocmai calea pe care trebuie s-o urmeze pentru a obţine eliberarea? In lumina valorilor perene. spun înţelepţii. "Eu" nu contează. gândind că le cunoaşte prin numire. suferinţa nu reprezintă nimic. focul este la fel de obişnuit ca iarba şi ca aerul pe care-l respiră. Vă aflaţi.)..). De aceea. care reprezintă realitatea ultimă. Tot mai mulţi oameni îl văd. Nenumitul nu se poate cunoaşte. Omul. însă. ― În această noapte. este mai puternic şi decât ∗ Brahma . Visul se poate transforma în coşmar. nemanifestată (n. slava îi este mare şi se va ∗ ∗ afla peste veacuri ca pe o stea. deşi e ca apa. în termenii Samsarei. pentru că omul trebuie să-şi mistuie povara Karmei pentru a atinge Iluminarea. către Nenumitul din voi înşivă. acesta este puternic printre visători. cu ce se alege un om dacă se luptă într-un vis cu ceea ce are ca parte a lui. Esenţa visează un vis al formei. nu e mac. este o vreme de întuneric. Nici un cuvânt nu contează. care ia fiinţă pe măsură ce i mă adresez. Prin urmare. sau se poate trezi într-o şi mai mare autocunoaştere. să-l miroasă. Şi continuă să fie un miracol. în opoziţie cu Nirvana. ea conduce la ceea ce este bun. esenţa. să i se uite în văpaie ― sau să rămână pentru totdeauna ignorant. Priviţi. cu atât confraţii lui îl consideră mai demn de stimă. Este scris că a trăi înseamnă a suferi. mai bine. Îl denumesc "foc". cu toate că îi seamănă cuiva care mănâncă şi leapădă rămăşiţe. supunându-şi-l voinţei lui. S-a ciocnit de un altul căruia îi este îngăduit să lucreze cu cele ∗ ale visului. Lucrul care nu s-a mai întâmplat niciodată continuă să se producă. Sunt vise ale Nenumitului. deşi e ca un mac. puternic spre rău. Aşa că ei o iau de la capăt şi-i spun cum este focul. aşadar. Domnul Iluziei a trecut printre voi.). Sunt foc. curgând peste membrele lumii. ei ştiu din propria lor experienţă că ceea ce îi spun nu este adevărul. Numele lor îi vin pe buze şi el zâmbeşte gustându-le. într-un alt chip. văzută ca iluzie. Omul numeşte aceste vise şi gândeşte că a pus mâna pe esenţă. Formele trec. El nu ia aminte la cuvintele mele. În vreme ce fac asta. combinând Samsara cu Nirvana. *∗Lumea manifestă. se întâmplă să vină câte un visător care este conştient că visează. Lucrurile trec. deşi le stau la dispoziţie toate cuvintele din lume. Poate fi puternic spre bine sau spre rău. zidurile astea. uită realitatea şi ţine minte cuvintele.tr. Ce justificare are atunci un om care se luptă împotriva celor ce sunt puternici spre rău? Se opri pentru un moment şi-şi înălţă capul. El priveşte la marile transformări ale lumii.iarăşi în lume.tr. Ştiu că omul acesta nu va cunoaşte niciodată realitatea din cuvintele lor. dacă vreţi. puternic printre visători.

― Chiar crezi ceea ce predici? Sam izbucni în râs. este un artist. spun înţelepţii. visează forma. Ca să o faceţi. dejucate. vă spun vouă. înţelepţii nu spun nimic. iar. Cred tot ce spun. Binele şi răul. ― Mulţumesc. ce visează Nenumitul? Nenumitul. la fel ca prin îndurarea urâţeniei.visul lor. nu înseamnă nimic. Sălăşluiţi acum în Nenumit. Tak apăru pe o masă. zeul morţii împotriva iluzionistului? Spuneţi că de neînţeles le sunt căile. Umblau prin strălucirea aspră a dimineţii. pentru că aparţin Samsarei. Această luptă va aduce şi ea suferinţă. Despre asta. Şi care este Calea Nenumitului? Este Calea Visului. în tăcere. de care se depărtaseră. Fiţi de acord. Tak îi urma strecurându-se prin frunzişuri şi printre ramuri. prin urmare. ― Este adevărat. al echilibrului şi al antitezei care fac din el un obiect al frumosului. slujitori şi o mică trupă de războinici care-i asigurau paza. care ne-au învăţat poporul din cele mai vechi vremuri pe care şi le poate omul aminti. sprijinind cerul. în lumina valorilor eterne despre care înţelepţii vorbesc atât de des. Adierile dimineţii mai purtau. te-ai prezentat cu o predică minunat de angajantă. zise Yama. Problema. Prin urmare. se mai zărea puţin peste vârfurile copacilor. De ce s-au luptat. estetica lucrurilor la care aţi fost martori e de un rang superior. aşadar. Lucrul este "frumuseţea". Răspunsul. ― Sunt foarte naiv când e vorba despre propriile-mi cuvinte. încă. nu se referă la bine sau la rău. ― Îl ard pe rătăcitorul care a avut un atac de inimă în vreme ce lua masa împreună cu ei. fiind căile zeilor. ― Da. nu poate fi decât voia Nenumitului. Toţi patru plecară împreună. din care cu toţii facem parte. . M-aţi putea întreba atunci: "Cum pot eu cunoaşte ce este frumos şi ce este urât. ― Pentru un imbold atât de neaşteptat. ― Rugul încă mai arde. ci mai degrabă înseamnă a lupta pentru visarea simetrică a visului. Acest adevăr este atât de simplu încât este limpede că l-au trecut cu vederea. A lupta împotriva visătorilor care visează urâţenii. luceau de-a dreapta şi de-a stânga potecii. fie ei oameni sau zei. sub aspectul ritmului şi al măsurii. încă umede de ploaia nopţii. justificarea este aceeaşi pentru oameni ca şi pentru zei. o urmă a răcorii nopţii. Pămătufuri înalte de palmieri. Trosnetele şi bâzâitul şi ciripitul junglei îi întovărăşeau pe călugări în drumul lor. însă. uitaţi mai întâi cele ce v-am spus. Sam şi Yama mergeau alături de conducătorul grupului. mai bine. Din acest motiv. Yama pufni. care-i un cuvânt ― dar căutaţi înapoia cuvântului şi gândiţi-vă la Calea Nenumitului. Fiţi de acord cu înţelepţii. S-au luptat şi Domnul Mara nu mai există. Aşa că întrebaţi-vă. eu sunt obligat de estetica situaţiei să vă atrag atenţia asupra ei. pentru o vreme. Nenumitul. Vârfurile copacilor şi piscurile munţilor din depărtare se unduiau prin vaporii ce se înălţau în aer. nevăzut. ştiind că maşinaţiile Karmei fuseseră. ca să fiu mânat să acţionez în consecinţă?" La această întrebare. cu toate că ştiu că sunt un mincinos. trebuie să vă daţi singuri răspuns. A lupta împotriva unora care sunt puternici printre visători şi sunt puternici spre rău sau spre urât nu înseamnă a lupta pentru ceea ce înţelepţii ne spun că este lipsit de sens în termenii Samsarei sau ai Nirvanei. povara karmică a cuiva se va uşura. vă spun. această suferinţă. mult deasupra ei. pe sub Podul Zeilor. ci este una de estetică. Yama se ridică în picioare. prin aer. Mănăstirea. Ziua era senină. dar luaţi aminte şi la un lucru despre care înţelepţii nu vorbesc. se răsucea un fir de fum. pentru că nu am spus nimic. astfel. Şi de ce visează Nenumitul? Lucrul nu este cunoscut nici unui locuitor al Samsarei. Şi care este cel mai înalt atribut pe care îl poate avea forma? Este frumuseţea. Nu acesta este răspunsul. Îşi înălţă mâna dreaptă şi-şi plecă fruntea. Servitorii lui Ratri îi purtau lectica în mijlocul grupului format din călugări. este producătoarea unei finalităţi mai înalte. Deasupră-le. Ratri se ridică în picioare.

. Mugetul i se diminuă treptat. zise el. răspunse Sam. Avea forma unei cruci tau. sclavul care este tras pe roată. a dezagregării. iar în urmă-i se târa o coadă de foc. cu capul întors spre dreapta. făcând un semn cu mâna. în loc de cum. îi număram eu zilele mai atent. Ai de gând să-ţi mai petreci o viaţă complăcându-te în metafizică ― să găseşti alte justificări pentru a te opune duşmanilor? Vorbele tale de aseară sunau de parcă ai fi luat-o de la cap cu de ce. Săgeta peste piscurile munţilor şi trecu pe deasupra mănăstirii. iar în noaptea următoare procedară la fel. răspunse Sam. ― Este. Tathagatha. dar care ştie că se va naşte din nou ― probabil ca negustor burtos ― dacă suferă de bună voie. pe care-l înălţă în chip de salut. aici. plăcerea viitoare o va depăşi. pogorându-se din cer într-o izbucnire sonoră. curbată măreţ. ― De multe ori. se balansă deasupra junglei şi se lăsă către sud. trecu munţii şi dispăru. Explozii zgomotoase îi trâmbiţară sosirea şi aerul se cutremură când îşi tăie drum prin vijelie şi lumină. Se uită în sus. dădu roată mănăstirii.). ∗ *∗Zeiţa distrugerii. Lectica lui Ratri fu dusă printre copaci. Carul de luptă trecu pe sub Podul Zeilor. Nu mai este loc şi pentru rău în minţile lor. Ea stătu la dreapta lui Yama. Stătea în picioare pe puntea cufundată în întuneric. hărţuieşte mările sudului. ― Distrugătorul a ieşit la vânat. Doar numele au fost schimbate. apoi se făcu linişte. iar călătorii îşi reluară drumul. cu cealaltă întorcând pumnalul în teaca lui ascunsă. O pasăre scoase un semnal scurt. tot freamătul şi zgomotul vieţii reîncepu. Mâna lui Yama se strecură printr-o deschizătură invizibilă a robei şi apăru cu un pumnal. Toată lumea se execută. Cea de-a treia zi îi aduse la râul Deeva şi la micul oraş-port Koona. ― Carul tunetului! ţipă unul dintre mercenari. Sam asculta zgomotele râului. îndreptându-se spre sud în nişte mici ambarcaţiuni. urmărind pesemne ritualul funerar ce se oficia acolo. ― Nu. de undeva din apropiere. Yama ridică o mână. ― Are să se întoarcă. ― La o parte de pe potecă! în tufişuri! strigă iar. Atunci i se adresă noaptea cu glasul lui Ratri. zise Yama. în ciuda faptului că suferă permanent din pricina lui. În noaptea aceea făcură tabără sub cerul liber. Toate semnele de viaţă dimprejurul lor încetară. până la confluenţa Deevei cu puternica Vedra. poate că atunci frumuseţea şi urâţenia pot fi făcute să-i servească. stele plecându-se asupra stelelor. Trupurile înveşmântate în galben ţâşniră de pe potecă.. Privea peste întinderea apelor spre locul unde cerul sălta şi cobora. ştiind că oricât de mare ar fi durerea de acum. Perspectiva lui nu este aceeaşi cu a unuia care ştie că nu are decât o viaţă de trăit. ― Pentru frumuseţe. zise Yama şi lucrul se adeveri.tr.― Toiagul lui Trimurti tot se mai abate asupra spinărilor oamenilor.. îndepărtându-se. Ultima oară. ― Stop! strigă el. Poate suporta orice. Jos cu urâţenia! Un val de tăcere străbătu jungla. zeul corupţiei şi al întunericului (n. zise un călugăr cu ochii măriţi de spaimă. cheiurile din Khaipur. odihnindu-şi mâinile pe balustradă. ― Dacă ştiam la momentul cu pricina cât de bine lucrez. Spre exemplu. E greu să provoci o rebeliune între cei pentru care toate lucrurile sunt bune. ― Ce e? ― Ascultă! Atunci apăru. În timp ce curentul îi purta la vale. O alta îi răspunse. De încă două ori trebui în acea zi ca ei să părăsească poteca pentru a lăsa să le treacă pe deasupra capetelor carul de luptă al tunetului. zise Yama. ― Trece Shiva. ― Ai mai păşit pe drumul ăsta. Nirriti se învârte prin bârlogul lui întunecos. ― Atunci. După care. Nu am vrut decât să încerc o altă direcţie de gândire asupra auditoriului. mijindu-şi ochii în soare. învolburând fumul şi dispărând înapoia lui. asta este o nouă doctrină oficială? întrebă Yama. Uneori chiar că-mi regret geniul. Distrugătorul. răspunse el.. pe al cărei curs îşi continuară călătoria până la destinaţie. După care. Acolo găsiră mijlocul de transport pe care şi-l doreau şi porniră mai departe la drum în aceeaşi seară. . Dacă un asemenea om nu crede în bine sau în rău.

Ce ai de gând să faci când ajungem? ― Am să petrec o vreme în meditaţie. Căldura se abătea asupra turbanelor oamenilor. Am să urc iarăşi la Oraşul Celest. cel cu un singur braţ. din anumite *∗Ciclu universal al evoluţiei (n. Totuşi. se prelingea peste ei. dar mai numeroase decât cele născute din nou altundeva. cu origine dubioasă. 35) Ajuns la amiază în Capitala Răsăritului. sfârşi el. să privească trecerea alaiului. şi puţini erau atât de bogaţi. trebuie să meditez. studiind lumea care trecea. O caleaşcă trecu încet pe alături. amintindu-şi. cu gâtul ca un şarpe. cu suta lui de slujitori îngrămădită în urmă-i. te-a slăbit. iar drumul păzit de tigri. Puţine sunt fiinţele născute din nou printre oameni. ― Se prea poate. îndreptându-se în direcţia opusă şi vizitiul se uită pieziş la flamura purtată de majordom.). În acea zi. dacă va trebui. trecea pe largul Bulevard al Soarelui. Am să hulesc în fiecare templu de pe întinderea pământului. Aceasta se întâmpla pe vremea când aţa destinului încă mai putea fi trasă din mocirlă. o haită de câini vagabonzi se ţinea pe lângă copitele cailor. cafenii. Am să iau vieţi precum strânge pescarul peşte. o nouă Yuga va începe. Într-o zi. cu hangerul atârnat de umăr şi cu o parte a avutului său umplându-i sacii de la coburii şeii. electrici şi limpezi.― Deeva este o lucrare frumoasă sub stele. Dar nu o zări.. nevăzută. ― Socoate că te-a moleşit. declară el. oraşul care este numit Poarta Sudului şi Capitala Răsăritului. demonii încă legaţi. prinţul. erau marcate de crestele rigide ale venelor sale umflate. Trebuie să-mi revăd atât propriile tactici. O stea căzătoare îşi trasă drumul prin ceruri. o curtezană stătea în poarta pavilionului ei. Prinţul era înalt şi mustaţa lui avea culoarea fumului. lătrând. Tu întotdeauna ai pozat în mistic. iar Oraşul Celest încă se mai deschidea când şi când oamenilor. cât şi pe cele ale duşmanului. trăind puţin şi având un comportament viclean. cu mulţi dinţi. fără inflexiuni în voce.. Mulţimea se îmbulzea înaintea lui. Mâinile. Sam privea înainte. călare pe o iapă albă. zeiţă. Animalul de călărie obişnuit era slizzardul ― o creatură acoperită cu solzi. calul. Anguttara-nikaya (1. Stătea acolo. zeii vor privi din Ceruri şi mă vor vedea pe scară. atrăgând asupră-şi dizgraţia Cerurilor pentru îndrăzneala de care a dat dovadă.tr. Aceasta este povestea felului în care prinţul l-a momit pe primitorul ofrandelor. Noaptea oftă alături de el. sau se retrăsese? Vorbi blând. Barca îşi continua drumul. ― Într-adevăr. ca să-şi cumpere un nou trup. se întorcea iar în sus din colbul drumului. când zeii erau mai puţin formali. Călare umblau numai cei care-şi puteau permite cai. chiar de va fi o flacără sau o sabie goală fiecare treaptă. DOI Cândva. cu plasa. aducându-le darul de ∗ care se tem cel mai mult. cu sfetnicul Strake la stânga. ― La ce ai să meditezi? ― La vieţile mele trecute şi la greşelile pe care le-a conţinut fiecare dintre ele. Sam clătină din cap şi se răsuci. dar acum crede că ai şi devenit ― spre propria ta ruinare şi spre ruinarea noastră. în faţa templului. . ― Am să smulg aceste stele de pe cer. iar ochii îi semănau cu ochii unei păsări bătrâne. ţinuta îi era dreaptă. Dar pentru început. cu jocul valurilor şi unduirile ei. Se întoarse iar şi se uită pe deasupra apelor. ― Ne îndreptăm acum spre Khaipur şi spre Palatul Karmei. ― Yama socoate că Norul de Aur te va fi schimbat. un mic rajah dintr-un mic principat veni cu suita la Mahartha. dacă va fi nevoie. şi am să le azvârl zeilor în faţă.

Prinţul pătrunse înăuntru. ― Nu mănânci la fel ca oamenii tăi. Doamne? se interesă acesta. cu feţe purtând expresiile potrivite fiecărui moment al dansului. maimuţe ∗ verzi se luau la trântă în vârfurile copacilor. În drumul lui. apoi dădu caii pe mâinile grăjdarilor lui şi trimise un băiat afară. Gazda cea Desăvârşită. iar hangiul bogat în vorbe ca râurile în ape. În dreapta prinţului aşezat în capul mesei lungi şi scunde. luând iapa de căpăstru. nici prepararea ei. asemenea ţie. corpolent după cum se cuvenea şi zâmbitor. Apoi se unseră cu uleiuri. *∗Pasăre fantastică. izbindu-l cu ciocul şi cu aripile. alaiul coti de pe Bulevardul Soarelui şi o luă pe o arteră mai strâmtă. până când. râse când şi când la glumele unuia dintre oamenii lui. Bun sosit în acest loc unde noaptea cântă privighetoarea. care purtau lănci şi torţe aprinse pentru a le aţine drumul pe uscat. cum ar fi. Mai degrabă pofta mea. Prinţul abia se atinse de mâncare. Am eu un lucru. ajunse la princiarul lăcaş de găzduire al lui Hawkana. cunoscător. lucrul de care e nevoie! Numai unul ca tine îl poate preţui cu adevărat. care este fără cusur. pentru că amiaza era călduroasă. Înăuntru. acolo.. la marginea districtului central. după placul vostru. Înăuntru veţi găsi de toate. vrednice Hawkana. Hawkana! strigă prinţul. nădăjduiesc. . maro. Masa era acoperită cu o tapiserie măiestrit ţesută în albastru. prea numeroase pentru a le mai aminti. în grădinile parfumate şi în sălile de marmură ale acestui umil lăcaş! Bun venit şi călăreţilor tăi.tr. trei dansatoare se unduiau în figuri complicate. Pasărea Garuda strângea în gheare un demon. marile magazine ale marilor negustori. Prinţul trase de frâu în dreptul porţilor. îmbrăcat simplu. hanuri. ţinând ţepi de coral roz în înotătoarele lor împreunate. aducea cu sine o sticlă. galben. Prinţul îi recunoscu forma înainte de a vedea eticheta. cocoşi de foc şi plante împodobite cu nestemate. îmbrăcară veşminte curate şi trecură în sala de ospeţe. bunule Hawkana. unde.). oamenii se îmbăiară. Merse înainte. astfel ca toţi cei aflaţi în preajmă să poată afla identitatea oaspetelui său. pocnind din ţimbale prinse de degete. ― Burgundia! exclamă el.. bănci. iar paznicii vegheau. răspunse el. Când reveni.motive. Mi l-a dat cu mulţi ani în urmă pentru că nu i-a displăcut cum a fost găzduit aici. aşa cum aţi găsit de nenumărate ori odinioară. stând în bazinul din marmură şi lăsând servitoarele să le toarne apă pe umeri. Zeul Krishna l-a ocrotit cumva împotriva trecerii vremii. ţinu scara pentru ca prinţul să coboare. dincolo de poartă. Prânzul dură toată după-amiaza. Să pătrundem degrabă între zidurile tale. în vreme ce patru cântăreţe acoperite cu voaluri interpretau tradiţionala muzică a programului. ― Da. să cureţe strada în locul unde aşteptase alaiul. asaltând un şir de oameni înzăuaţi şi cu coifuri pe capete. ― O zi bună şi ţie. ea este excelentă. din adâncurile mării se revărsa o oştire de peşti cu coarne. roşu şi verde. Nu-ţi place mâncarea? ― Nu mâncarea e de vină. în Capitala Răsăritului. ― Bine ai venit. o conduse înăuntrul curţii sale. prea numeroşi pentru a-i aminti. care au bătut cale lungă împreună cu tine şi. pentru tine. Trecea pe lângă scundele clădiri comerciale. este şi răcoare. Hawkana apăru lângă el. Sorbi un şerbet. caută aleasă răcorire şi tihnită odihnă. ― Sunt toate în regulă. pentru că însuşi Hawkana se afla în faţa zidurilor. totul este în regulă. Doamne Siddhartha! strigă el cu glas mare. bordeluri. făcând să sune paharul din sticlă la atingerea de inelele lui. devenise steril în ultima vreme. mereu ameninţând să-şi dea drumul la gură fără oprire. pe care erau înfăţişate o serie de scene de luptă: războinici călare pe slizzarzi şi cai întâmpinau cu lănci şi arcuri cu săgeţi şarjele unor panda cu pene. fără îndoială. temple. după obiceiul castei războinicilor. Am să-l aduc încoace. ascultă muzica. până când războinicii pierdură numărul felurilor de bucate. pe lângă alte calităţi. aşteptând să conducă personal înăuntru iapa cea albă. După care se înclină şi se retrase din sală. ― Ah! făcu Hawkana. Hawkana dădu scurt din cap şi. Cu bucatele mai mult se jucă. îndelung s-a mai odihnit pe un anumit raft din beciurile mele. care nu a fost deloc la înălţime. vehicul al lui Vishnu (n. când aţi zăbovit între aceste ziduri în compania altor oaspeţi princiari şi nobili vizitatori.

de probă. însă.. comandând băuturi tari şi biscuiţi săraţi. acoperindu-şi un căscat cu dosul mâinii. lăsând loc uneia de stânjeneală. repetă încercarea. În vreme ce el cânta. doar adu-l aici. Nu vă pierdeţi la joc moştenirile în absenţa mea. iar Hawkana mai turnă o dată în el produsul strugurilor pinot noir. Ordonă unui *∗Muzica indiană respectă legi armonice diferite de cele occidentale (n. ― Poţi cânta la vreunul dintre astea? Arătă spre instrumentele care acum zăceau nefolosite pe mica estradă de lângă perete. zise el. Se opri. Se duse spre locul unde se aflau instrumentele şi şopti ceva stăpânului flautului pe care şi-l alese. Sorbi îndelung. dacă poate fi considerat muzicant. pentru a se putea scula înaintea zorilor. cu multă vreme în urmă. Cântă mai departe. ci de ani. Înălţă iar flautul şi începu notele tremurătoare ale valsului. El îi aruncă o privire rapidă lui Hawkana. se întoarse spre Hawkana. spunând : ― Care este cel mai bătrân muzicant din casa aceasta? ― Mankara. dacă e nevoie. fără să îl privească în ochi când acesta părăsi sala. îl întrebă : ― Spune-mi. spuse prinţul. prinţul îşi termină vinul. ― Dunărea albastră la unul dintre flautele astea? ― Dacă binevoieşti. nu te osteni să-l faci prezentabil. Când grăj-darul se înfăţişă înaintea lui. ăsta trebuie să fie Dele. ― Am să-ncerc. Mirosi sticla şi zâmbi. fiind dintre Cei Dintâi. Prinţul nu atinse paharul. ― Ei. Se lăsă apoi pe spate şi aşteptă. mai multe picioare băteau ritmul domol al muzicii.. aici de faţă. În schimb. apoi se întoarse cu faţa. le spuse oamenilor săi.tr. Se ridică şi se întinse.― Întocmai. Ei râseră şi-i urară noapte bună. ― Vrei să cânţi Dunărea albastră? Expresia tâmpă a rândaşului pieri. Dele.). Când se opri să-şi tragă suflul. care încuviinţă dând din cap. ― Dele? ― Rândaşul care are în grijă grajdurile. În încăpere se păstră liniştea. zise Hawkana. Apoi rândaşul înălţă flautul la buze şi scoase câteva note. Rândaşul le cercetă aplecându-şi capul pe un umăr. ― Cred că m-aş putea descurca la flaut. sub masa lor. ― Eu mă retrag în încăperile mele. ― Ştii vreun vals? ― Da. Seara se apropia de oraşul Mahartha. Prinţul se culcă devreme. declară gazda. ce fel de muzică ştii tu să cânţi? ― Din cea care nu mai place auzului brahmanilor. ― Rogu-te. Închise ochii. înţeleg. odinioară. ∗ după armonii interzise şi muzicanţii profesionişti afişară expresii de dispreţ profesional. Trimite după el. cu ochii închişi. Ţineţi-mi hangul. ― Bătrân nu la trup. În cele din urmă. ― Care-ţi era instrumentul? ― Pianul. Adus din dispărutul Urath. Depărtându-se. ― Siddhartha este un prinţ printre oameni. prinţul îi făcu semn să continue. Rândaşul ridică din umeri.. Omul dădu din cap. prinţul auzi în urmă-i zuruitul zarurilor. Apoi turnă puţin într-un pocal în formă de pară şi-l aşeză în faţa oaspetelui său. spuse gazda arătând către bărbatul cu părul alb care-şi lua masa pe un gheridon dintr-un colţ al încăperii. Hawkana bătu din palme şi porunci servitorului care apăru să meargă la grajduri. Apoi prinţul coborî paharul. ― Aha. răspunse rândaşul. care nu puteau fi cultivaţi în ţinuturile de aici. să-l facă prezentabil pe grăjdar şi să-l înfăţişeze neîntârziat înaintea mesenilor. zise Dele.. Îi aruncă rândaşului o pungă cu monede. spuse prinţul. Spune că a fost aşa ceva. zise Hawkana. în semn de respect pentru plăcerea lui. Prinţul îl înălţă şi-i savură buchetul. prinţul îşi sorbi vinul. . A trecut îngrozitor de multă vreme.

ai navigat dinspre sud-vest! ― Da. Nu precedat de surle şi tobe merse el. martor fiindu-i doar un bătrân papagal verde. cu păienjenişuri de parâme. toate stârnindu-i deopotrivă admiraţia : cel dintâi pentru duhoarea bogăţiei. răspunse. ― După cum ziceam. iar acum se odihnea la umbra unor lăzi. un corăbier poate întotdeauna să aibă nevoie de binecuvântări. Înainte ca primele flori să se deschidă insectelor dimineţii. obiecte din metal. zise celălalt. La bordul altor corăbii. ci în zdrenţe. pentru a se lăsa apoi în picaj asupra oglinzii apei golfului. Urmări o corabie ce pornea pe mare. iar cele din urmă pentru amestecul celorlalte două preocupări importante ale lui. Nu înveşmântat în mătăsuri ţesute cu perle plecă el. ― Bună dimineaţa. Umbrelele roz ale dimineţii se deschiseră deasupra pletelor încâlcite ale norilor şi adieri răcoroase trecură peste docuri. ridicând întunericul de peste lume. ― Caut un marinar. umplându-şi pipa. La momentul acela norii ardeau şi s-au ridicat valuri înalte. cu pânzele coborâte. Se numeşte Jan Olvegg sau poate acum este cunoscut drept Olvagga. iar zeii să te dăruiască pretutindeni cu porturi sigure şi pieţe bune pentru încărcătură. zise căpitanul. Se aşeză pe o ladă. probabil. spuse el. dinspre Ispar-de-la-Mare. Vezi ce murdară e burta corabiei? Să fi văzut pânzele ― negre ca părul lui Ratri! Prinţul se aplecă înainte. Cu toate că mă rog zeilor din temple după cum îmi place mie. el părăsise locul de găzduire. Celălalt dădu din cap. Corăbierul clătină din cap. dar este mult de când umbla el pe mări. spunând că se simte indispus. numai că au purtat şi cenuşa Bombardei mult mai departe decât şi-ar fi închipuit cineva. slobozeşte iarăşi nori grei de fum către ceruri. Îl cunoşti? ― L-am cunoscut. să privească mai bine corabia. Am adus multe mulţumiri când. Vânturile sunt prielnice în această perioadă a anului. intră în vorbă cu un căpitan străin care supraveghease descărcarea unor saci cu grâne. în căutare de stîrvuri.servitor să rămână în faţa uşii lui toată ziua următoare şi să nu permită nimănui intrarea. Un câine vagabond se ţinu după el prin cartierul oamenilor de afaceri. Fiece vizită la Mahartha îl aducea pentru puţin timp şi în port. Un căpitan. spuse prinţul. bătrâne. ― Mulţumescu-ţi. se aşeză pe o ladă şi începu să-şi umple o pipă scurtă. din lut. Calea îi era pustie. ― Ce înseamnă "foarte vechi"? . teologia şi anatomia. pe măsură ce echipajele se pregăteau să încarce sau să descarce tămâie. Bătrânul lup de mare se lăsă pe spate. ca să întrebi? se interesă el într-un târziu. coral. cu prorele împodobite cu sculpturi înfăţişând monştri sau fecioare. străbătând străzile abia luminate ale oraşului. care au scufundat două corăbii despre care ştiau cei de pe vasul de război şi. am scăpat. ― Dar apele nu au fost mai tulburate decât de obicei? întrebă el. o a treia. mai ales pentru un corăbier. Bombarda lui Nirriti. cum avea obiceiul să facă în asemenea ocazii. ― Am întâlnit un vas de război lângă Insula de Sare şi am aflat că cele mai rele descărcări ale Bombardei avuseseră loc cu şase zile înainte. ci în linişte. în drum spre port. Muntele acela marin care mocneşte. Să-ţi fie călătoriile lipsite de furtuni şi de naufragii. ulei şi tot felul de ţesături. ― Ai avut o călătorie dificilă? ― Mai puţin dificilă decât s-ar fi putut. După o vreme. iar miasmele lumilor de dedesubt ne-au urmărit. Păsări hulpave. Simţi în nări mirosul comerţului şi ascultă înjurăturile marinarilor. privi corăbiile agitându-se la venirea mareei. Zorii sosiră. stricându-ne gustul hranei şi al apei şi făcându-ne ochii să ne lăcrimeze şi gâtlejurile să ne ardă. ― Aşa? Ce s-a ales de el? Marinarul întoarse capul pentru a-l studia mai bine. Chatisthan. în cele din urmă. ― Mă cheamă Sam. la capătul unui dig. cherestea şi mirodenii. scoteau ţipete răguşite săgetând în zbor prin apropierea turnurilor cu ferestre boltite. animale. ― A. începea să se vadă acum mişcare. Jan este un foarte vechi prieten al meu. Vreme de şase zile a tot căzut asupra noastră zăpada asta neagră. ― Cine eşti tu. primesc şi binecuvântările oricui altcuiva. cu excepţia câte unui medic sau a câte unei prostituate întorcându-se de la vreo solicitare târzie. fixate bine în ancorele lor. Binecuvântările pot fi oricând de folos. cu pânzele din canava ridicându-se pe catargele înalte şi umflându-se în vântul sărat.

pe numele lui vechi. ― Cunoştinţele tale despre Mahartha par a fi mai vaste decât ale mele. Aşa că recunosc evidenţa.tr.. care poate că deja locuieşti aici de o săptămână... ― Aşadar. după mine. Aflu despre campaniile ∗ purtate de khshatriya şi despre înţelegerile făcute de marii negustori asupra viitorului grânelor. Frica lor de a nu muri pe neaşteptate de adevărata moarte ar fi prea mare. încuviinţă Sam. deşi nu vorbea niciodată despre aşa ceva. Aşa că să nu ţi se pară ciudat că eu. Au rămas urmele. Vorbeşti de parcă i-ar avea acum. ― Mâinile tale. l-am cunoscut când era căpitan pe un vas care nu plutea pe mările astea. Sunt câini şi câini. mulţi ani în urmă.). Fie că eşti tu însuţi dintre Cei Dintâi. nici tu nu eşti ceea ce pari a fi. răspunse el. Maeştrii s-ar teme de ridicarea armelor printre fidelii vreunuia dintre cei bogaţi. ştiind despre Maeştri. e Sam.. au purtat de curând inele multe. Pe de altă parte. După care îl măsură iar pe celălalt. dar. Sam îşi privi mâinile şi zâmbi. Şi tocmai ai întrebat despre Olvagga. Dacă-l ştii pe Olvagga de pe timpuri. . ci îl studie pe celălalt ca şi cum l-ar fi aşteptat să mai spună ceva. eşti un om important. cu birjarii şi cu croitorii. Aşa că nu-l dau de gol vorbind astfel. eşti unul dintre Cei Dintâi? Sam nu răspunse imediat. ― Fereşte-te de copoii infernului. Luându-mă după genul de informaţie pe care-o cauţi. Un trup din rezervoarele vieţii nu ar fi purtat nici el urme de inele. dau peste un port în care au ancorat piraţii şi acolo aflu sumele fixate de ei pentru răscumpărarea celor luaţi captivi. *∗Casta războinicilor (n. şi vii de departe. dar spune-mi cum de ştii lucrurile astea. ai fi ştiut şi de ce nu poate naviga Olvagga. tu. ştiai despre Maeştri şi. ― La rândul meu. Aşa că unul dintre ei nu ar fi rămas într-un corp un timp atât de îndelungat încât să aibă pe degete. dar eu pot vizita într-o duzină de luni de două ori pe-atâtea porturi. Dacă li se refuză renaşterea. Sam se încruntă.. corăbierule. recunoscu căpitanul zâmbind uşor. printre cei pe care-i numeşti Maeştri. pot şti mai multe despre Mahartha decât tine însuţi. Prin urmare. Trei feluri de câini. Câinele lătră o dată şi se repezi la adăpostul unui depozit. căpitanul continuă : ― Olvagga. ― Ai dreptate. spuse el. nou sosit în port corăbier. Beau cot la cot cu barzii şi cu astrologii. însă. urmele inelelor. ― Nimic nu scapă ochilor tăi. Uneori. adică nu pentru foarte multă vreme. Vreau să ştiu. ca şi câinii. altceva decât un Maestru. dar în portul ăsta goneşte-i pe toţi de lângă tine. Şi un Maestru putea purta un corp de bătrân. Căpitanul se aplecă brusc înainte şi luă de jos o bucată de lemn. care vin de departe. Pesemne. Numele tău. fie că eşti unul dintre Maeştri. Era acelaşi care-l urmărise pe prinţ de când părăsise casa de oaspeţi a lui Hawkana. zise el în cele din urmă. într-un alt loc. se număra printre Cei Dintâi. cu chirie. Am purtat de curând multe inele. concluziona el. Marinarul continuă să-l privească. cu actorii şi cu servitorii. imprimate adânc. cu care goni câinele ce dădea târcoale unei stive înălţate de cealaltă parte a digului.. şi câini. cunoşti lucrurile astea.. zise el. după câte ştiu eu. nu mai mult timp decât ar fi rămas câine. zise celălalt.― Cu mulţi. Dându-şi probabil seama. ca şi el. dacă ar fi ca aceştia să se confrunte cu altceva decât cu moartea naturală. arătând cu pipa. ei îşi trăiesc întreaga durată a vieţii. al bijuteriilor şi al mătăsii. pot afla chiar şi despre faptele zeilor. poate. Aflu secretele şoptite la vreme de noapte fetelor de aur pe sub arcul din trestie de zahăr al lui Kama. Dacă erai din Mahartha. vin şi eu de la mare depărtare. eşti bătrân. atunci eşti şi tu unul dintre Cei Dintâi. Când şi când. Aud despre intrigile de palat şi despre afacerile din temple. ― Nu eşti Maestru. zici. ― Mai întâi. dacă vorbesc unui prieten sau unui duşman. Aşa că un corp precum al tău nu putea fi obţinut într-un asemenea fel.. ― Jan nu a fost nicicând cunoscut ca unul care-şi făcea duşmani. cei bogaţi nu sunt niciodată deposedaţi de trupuri. zise căpitanul. Aflu noutăţi ― ştiri şi zvonuri şi poveşti de pretutindeni ― din mai mult de două duzini de porturi. cred că vii de tare departe.

Era o maşină. Florăresele îşi vânturau ghirlandele şi cununile de flori în faţa trecătorilor. Aceşti oameni nu se pregăteau să intre în templu. ca să nu rămâi neavertizat. Bună ziua. Maşina începea să toarcă precum o pisică. Apoi începeau să sclipească nişte lumini în lungul celor doi Naga. Nu mai sunt doar negustori de trupuri. şerpii sacri. Sam. după tipicul zeilor. Întreabă de Jannaveg. precum un nor invizibil. parfumuri şi uleiuri. sau am unul fals şi nu văd nici un motiv pentru care te-aş minţi. înălţându-se către Podul Zeilor. mai sigur. zise celălalt. Acestea. ― Îţi pot spune câte ceva despre ei. toate amestecate şi lăsate slobode să rătăcească. uleiuri şi esenţe. excremente. Sam. ― Mergi înainte şi. Dimineaţa mirosea a mâncare gătită. s-au schimbat. cum făceau întotdeauna. Negustorii de trupuri sunt în prezent Maeştrii Karmei. Eu nu cunosc procesul prin care se săvârşesc toate aceste lucruri. După care o ţii tot drept ∗ până treci de alte două străzi şi ajungi la Cercul Fântânilor. ― Salutare. la rândul lor. din faţa Templului lui Varuna . aşteptându-şi clienţii să vină ei singuri. strada Licăririlor este marcată cu Semnul Bufniţei. îl bătu peste gheb şi-şi continuă drumul. Prinţul mergea prin oraşul trezit. prin faţa căreia treceau oamenii. metalică. sau.). Cineva introducea o monedă în gura unui tigru din oţel. mosc. podgorenii nu spuneau nimic. Auzi zornăitul monedelor şi se dădu mai aproape. zise. în faţa Templului lui Varuna. Mulţumesc pentru vorbele pe care mi le-ai spus. deoarece cei asemenea ţie. Tot umblând. *∗Ciclul existenţelor. fârtate. fie spre moarte. făcând parte dintre Cei Dintâi. transparente.tr. Soarele era un disc roşu pe cer. Omul arătă cu capul.tr. Omul apăsa butoanele în formă de animale şi demoni. de orice este viu şi poate adăposti inteligenţă. la a treia stradă de-aici. ― Cum? întrebă Sam. ― Detalii trebuie să cauţi în altă parte. răspunse căpitanul. la Cerc. căpitane? întrebă Sam. a maşinii. Numele lor individuale sunt ţinute secrete acum. n-am nici un nume. drumul te va conduce fie spre zeificare. Sam scoase o monedă din buzunarul bine ascuns sub veşmintele lui zdrenţăroase. astfel încât pot părea la fel de impersonali ca şi Marea ∗ Roată . prinţului nu i se păru nepotrivit să se oprească şi să stea de vorbă cu cocoşatul care ţinea în mână vasul de cerşit. prinţul se opri. căpitane. îndreptându-se către cartierul oamenilor de afaceri şi al străzilor comerciale. O lăsă să cadă în vasul cocoşatului. care acum sunt zei. când ajungi în faţa acestor noi Maeştri ai Karmei. zise el. care se încolăceau în jurul părţii din faţă. Acolo. Dacă eşti întradevăr dintre Cei Dintâi. ― Aşa este Jan cunoscut acum? Celălalt încuviinţă din cap. Când ajunse la Cercul Fântânilor. împart Cerurile cu ei.). aici înţeles ca expresie a voinţei zeilor (n. de unde moneda dispăru rapid. de pe strada Licăririlor. . cel mai aspru şi măreţ dintre toate zeităţile. Sam se apropie şi mai mult. ― Cum te cheamă. am ajuns departe de locul unde locuiesc. croitorul de pânze de corabie. ― În portul ăsta. pe care pretind că o reprezintă. Vânzătorii ambulanţi de pomezi şi pudre. croindu-şi drum printre tarabele pe care era etalată îndemânarea micilor meşteşugari. lucitoare. Sam dădu din cap către cocoşat. *∗Zeul apelor (n. ― Pe acolo. faci la stânga. carne. Mai multe duzini de oameni stăteau într-un şir care se tot mişca. aşezaţi cu burdufurile lor pe şirurile de bănci umbrite. pretutindeni. Poţi să mă îndrumi spre strada Licăririlor? Cocoşatul dădu din cap şi-şi agită sugestiv vasul de cerşit. ci s-au aliat cu templele. umblau încoace şi-ncolo. Sam se ridică şi părăsi portul. ci erau preocupaţi de un anumit lucru ce presupunea momente de aşteptare şi ajungere la rând.― Atunci îmi poţi spune despre Maeştri şi de ce trebuie ca ei să fie număraţi printre duşmani? întrebă Sam. ― Bună ziua. Îmbrăcat ca un cerşetor. ― Şi păzeşte-te de câini.

― Aha. Se adresă celui care stătea la coadă înaintea lui. Părăsi rândul şi ocoli fântâna către locul unde. Omul avea o expresie plină de fericire. Văzând că la coadă erau şi câţiva cerşetori care-şi aşteptau rândul. şerpii pulsară roşietic. maşina se opri.. După ce maşina înceta să funcţioneze. că era o zi călduroasă. ― Dar dacă cineva se află aici în vizită. observă că. croitorul de pânze de corabie. a treia oară pe o femeie cu braţe puternice şi mustaţă rară. apoi dădu brusc din cap şi-i făcu loc să intre. Înăuntru era umezeală şi întuneric. Spunându-şi numele. Ea îi dădu mârâind îndrumările cerute. doar ei apasă pe butoane? ― Da. Omul ezită un moment. El băgă încă o monedă şi trase iar de manetă. ― Înţeleg. ca mine? ― Trebuie să adaugi şi numele oraşului din care eşti. atârna Semnul Bufniţei. După câteva minute. Era scund şi lat în umeri. ― Cum se face. ― Jan Olvegg? zise celălalt. . Aşteptă o jumătate de minut. Trebuie să mă mai gândesc la asta. cu ochi ciudat de frumoşi. la taraba ei de sub copertina joasă a ceea ce cândva părea să fi fost un grajd şi care mirosea de parcă încă mai era. şi acolo. în mijlocul luminii şi în sunetul unei muzici domoale. care mergea pe lângă zidul unei clădiri cu cinci etaje. apoi se mijiră până ce deveniră doar nişte deschizături înguste.Omul trase în jos maneta de pe partea laterală a maşinii. apoi întrebă : ― Cei care nu sunt înscrişi şi vor să folosească maşina. prinţul se duse la capătul ei şi se aşeză şi el. alţii nu introduceau decât un disc plat din metal în gura celui de-al doilea tigru. mulţumesc. zise celălalt. de un stâlp. poate că-i mai bine să-ţi faci rugăciunue în felul vechi şi să dai darul direct în mâinile preoţilor. ― Atunci. de pe cealaltă parte a cutiei. uşa se deschise. discul cădea într-o adâncitură şi era recuperat de către proprietarul său. de bună seamă. iar pupilele ochilor îi erau invadate de fumuriul începutului de cataractă. Îi făcu semn prinţului să ia loc pe singurul scaun care se mai afla în încăpere. ― La templu? ― Da. luând-o pe o ulicioară în zigzag şi apoi în jos. făcându-i pe mai mulţi dintre cei aflaţi spre capătul cozii să-şi exprime zgomotos nemulţumirea. Da. Sau să te înscrii şi să obţii un disc al tău.. răspunse omul fără să întoarcă privirea spre el. ― Şi dacă cineva nu ştie să scrie. că unii au propriile lor discuri? ― Pentru că ei s-au înscris.. sfârşind cu o uşă ce se deschidea într-un coridor de la subsol. încheieturile degetelor noduroase. Omul se uită la el. în vreme ce unii care trecuseră prin faţa maşinii apăsaseră pe butoane. zise prinţul. Atunci? Celălalt se întoarse spre el. Prinţul se hotărî să rişte o întrebare. Sam îi urmă instrucţiunile. Ochii bătrânului se lărgiră. pe o scară exterioară. Pe măsură ce coada înainta. ― Da? repetă el. ca mine. ocupaţia şi adresa. care şedea cu picioarele încrucişate şi împletea un covor. O bucată mare de canava era întinsă pe duşumea. Prinţul trecu pe lângă el şi păşi înăuntru. Bătu la cea de-a treia uşă pe stânga şi. O luă pe strada Licăririlor. omuleţul avea multe de ispăşit. după ce-l măsură de sus până jos şi înapoi. apăru o roată de rugăciuni care începu să se învârtă cu furie. că mai erau si alţii care aşteptau să facă nişte rugăciuni şi că de ce nu se ducea el înăuntru să facă o asemenea mare donaţie direct preoţilor? Cineva observă că. părul îi era complet alb. De trei ori întrebă de Janagga. în faţa scăunelului pe care omul se reaşeză. ― Da? ― Pot să intru? E o chestiune destul de urgentă. spuse el. Mâinile îi erau mari şi maronii. remarcând că era cea de-a şaptea pe care o introducea. Ceea ce fu însoţit de un râset zdravăn. ai dreptate. după o vreme. Cântări în mână o pereche de foarfeci.. Începură să se facă anumite speculaţii cu privire la natura păcatelor lui. de un căprui catifelat.

Sună a ceva serios. cu Aspecte şi Atribute. Consiliul a autorizat folosirea psiho-probelor în cazul celor care se pregăteau de reînnoire. Partida zeilor a realizat iute că în aşa ceva stătea puterea. Of. *∗Conform doctrinei karmei. ― Mai întâi.. Întotdeauna au fost consideraţi zei..tr. ― Câine? întrebă Sam. ― Mulţumesc. Apropo. continuă el punându-şi foarfecii pe bancul de lucru.). cei mai mulţi dintre cunoscuţii noştri sunt vârâţi în asta până peste aureole. Să înţeleg. să cârpesc vele şi să mai fac din când în când câte un iad prin cârciumi. în funcţie de care se stabileşte "destinul" următoarei existenţe (n. Am ţinut seamă de sfatul lor înţelept şi. Trupa de la templu a făcut o înţelegere cu vânzătorii de corpuri: clienţilor li se verificau creierele. ― Pluralul. atunci când Sfânta Coaliţie i-a băgat la înghesuială pe băieţii tehnicişti şi-a tot ţinut-o aşa... atunci poate un corp măcinat de cancer sau o viaţă interesantă de bivol de apă castrat sau.. şi mă cheamă tot Siddhartha. ― Zeule! exclamă Sam. Dar nu te strădui prea tare cu ultima parte. după cum ţi-e obiceiul. asta am spus. Cum să încep? Cum? Am să-ţi spun despre mine. A-ţi cerceta creierul a devenit o procedură standard. Foarte bine. Când ai fixată întâlnirea? încheie el. Nu prea mai sunt mulţi acceleraţionişti acum. răspunse Sam. obligatorie şi înspăimântător de demonstrabilă. Cât timp a trecut de-atunci. imediat înainte de transfer. Sam dădu din cap... ― Am pierdut socoteala anilor. zise omul. ― Chiar că nu ştiu de unde să încep. ― Un foc al iadului fericit! Puse sticla înapoi pe bancul de lucru. pur şi simplu. bune şi rele. ― Şi am dat peste multe pe care nu le înţeleg. după-amiază.. iar acceleraţioniştilor li se refuza reînnoirea sau. recită el. ― Of. Sam dădu din cap. suspină Jan. ― "Dacă inima nu-ţi e aici". Multă bere s-a mai revărsat peste zăgaz de-atunci. ― Întocmai. Jan umplu liniştea şi două pahare cu clipocitul alcoolului. îl corectă Jan. Negustorii de trupuri au devenit Maeştrii Karmei şi parte a structurii templului. Dar trebuie să fie vreo patruzeci ― patruzeci şi cinci? ― de când nu te-am mai văzut. ― Mâine. cum. răspunse Sam. există o cuantificare a faptelor. Acum vreo duzină de ani. ― Ce? ― Karmă rea. Dar asta a fost numai începutul.. dacă pot spune aşa. E o modalitate perfectă de menţinere a sistemului de caste şi de asigurare a controlului teocratic. Îţi citesc viaţa trecută. Şi oricine se întâmplă să fie dintre Cei Dintâi ar face al naibii de bine să se hotărască dacă vrea zeificare rapidă sau rugul. mă învârt tot pe-aici.. de vreme ce starea nu ţi se potriveşte cu portul. ∗ *∗Refren dintr-un binecunoscut cântec irlandez. Omul se uită atent. Dar tu? Tot în branşa princiară? ― Tot eu am rămas. Cum ∗ am acumulat prea multă karmă rea pentru a garanta un transfer curent. ― Şi eu. Altfel ― ridică o mână bătătorită şi-şi pocni degetele ― altfel. dar acum au făcut toată treaba înspăimântător de oficială. mă rog. răspunse Jan. De ce mai umbli pe-aici dacă nu ai aureolă sau un pumn de fulgere? ― Pentru că am doi prieteni şi amândoi mi-au sugerat că e mai bine să continuu să trăiesc ― în tăcere ― decât să mă confrunt cu proba. greutatea karmei şiţi determină viaţa care urmează.tr. Celălalt chicoti. zi-mi. când e să mă cheme. când pătrunde în Sala Karmei. Aşa. Cea mai simplă soluţie era să supravieţuieşti problemei. apoi zâmbi brusc. că umbli incognito.― "E cale lungă pân' la Tipperary" .. dacă nu adevărata moarte. zilele astea. Sam? întrebă el. atunci. Vechea religie nu este numai religia ― ea este religia cea revelată. muncitoresc.). ― Şi "Legătorul Demonilor".. de ce "Janagga"? ― De ce nu? întrebă celălalt. în vogă în timpul celui de-al doilea război mondial (n. Asta se întâmpla exact după schisma acceleraţionismului teocratic.. zise prinţul.. . prin urmare.

― Cine sunt. până când.― Pe stomacul încă gol.. Când a intervenit ruptura? ― Ascultă la mine. ― Ce fel de păcate? ― Păcate pe care încă nu le-am comis. Mai trăieşte? ― Dacă aşa vrei să-i spui. Mi-ar plăcea să ridic iar pânzele. când se încordează de atac şi-şi lăţeşte coastele. nu pot spune. mi-l aduc aminte. Mă prind când ajung la păcate. zise Jan. ― Nu erau decât lucruri experimentale când am plecat noi. iar el a fost ars atât de rău încât a obţinut un al doilea trup ― unul în vârstă de mai bine de cincizeci de ani ― când el avea numai şaisprezece? Puştiul căruia îi plăceau armele? Tipul care anestezia şi diseca tot ce mişca. nu mai mult. prin a lua legătura cu ei. Acum chiar este zeul morţii ― nu ca poreclă. era dizolvată cu totul până acum.. Dar nu mi-e frică. Sau bagheta de foc. ― Oh. zise Sam. să pornesc spre un nou orizont. Trimurti guvernează . ― Definiţia karmei rele nu este ceva care să le displacă prietenilor tăi zei. Frumos şi exact. într-o noapte.tr. aplecat cu atâta plăcere asupra studiului său încât îl poreclisem zeul morţii? ― Da. *∗Băutura zeilor (n. Chestii de-astea. Când domnul cetăţean se prezintă de bună voie la clinica zeului bisericii în ajunul împlinirii vârstei de şaizeci de ani. Am negat şi am sperat să se uite.). ― Verificarea este chiar atât de sensibilă încât să poată detecta ceva atât de puţin palpabil ca atitudinea acceleraţionistă? ― Proba. zise Jan. indiferent ce corp poartă. . numit Yama? Puştiul care suprasolicita întruna generatoarele.. cu ascendenţă dubioasă.. Şi e păcat.. încât toată viaţa de-acum încolo n-am să mai pot recupera. Au apărut cam acum doi ani ― visate de tânărul Leonardo după un ∗ pahar rapid de soma . Am fost pârât la Consiliu pentru asta... adăugă el imediat. vere de la ţară. Patru secunde. despre care se zice că ar fi pârjolit suprafeţele tuturor celor trei Luni.. Dacă aveam vreo karmă rea. că ideea karmei a prins.. într-o zi. Am un alambic în cealaltă cameră. Ia spune-mi.adică Brahma. ― Ai de gând să te opui zeilor? ― Da. ― Cum? ― Încă nu ştiu. ― Cred că trebuie să te felicit.. ― N-am să trec proba.. de fapt? întrebă Sam. Sau să. am văzut dimineaţa asta o maşină căreia merita să i se spună rugăciunomat ― sunt foarte răspândite? ― Da. pentru a se decide casta în care va pătrunde -ca şi vârsta. de-acasă. ci ca titlu. Tu faci chestia asta? ― Ăhă. Cei doi pe care i-am luat noi nu erau decât nişte traductori elementari de unde cerebrale. unul a explodat. zise Sam. El a pus verificarea la punct acum vreo patruzeci de ani.. în vreme ce fredonai imnul naţional al Andorei. Am să încep. Ţi-l mai aduci aminte pe răzgâiatul ăla cârn. registrul lui de rugăciuni se spune că este analizat împreună cu lista de păcate. Dar acceleraţionismul a ajuns. care să servească voinţei zeilor ― cum ar fi o cobră mecanică. în vreme ce Domnul Agni stătea pe ţărmul mării şi doar o îndrepta spre ele. de a treia generaţie. Nu se cunoaşte nici un antidot pentru veninul ei. este destul de sensibilă ca să spună ce ai mâncat la masa de dimineaţă acum unsprezece ani şi unde te-ai tăiat azi-dimineaţă când te-ai ras. exclamă Sam. în stare să execute o encefalogramă de la mai bine de un kilometru. Unii spun că Brahma. Şi înţeleg că în momentul de faţă proiectează un fel de bolid cu reacţie pentru Domnul Shiva. deja. Am auzit că i s-au mai arătat în vis şi alte câteva mici bijuterii. pe măsură ce-mi vin în gând. Care dintre ăştia trei este şef la un moment dat. sunt mai bune decât perceptorii de impozite. atât de departe. dar teocraţii au ţinut-o la păstrare până destul de curând. dar care mi se tipăresc în minte acum. Cine le este şef? ― Nu-ţi pot numi pe cineva anume. zise Jan. nici chiar dacă-mi întocmesc ditamai catalogul cu rugăciuni. sexul şi starea de sănătate a corpului pe care-l va primi. Poate detecta un om dintr-o mulţime. ― Ce te face să crezi că ai aşa ceva? ― Am vrut să încep să transfer maşini printre descendenţii noştri de pe aici. Acum. Vishnu şi Shiva. oricum.

Sam se ridică în picioare. Poartă toţi alte corpuri decât au purtat cu o generaţie în urmă. Încă un pahar? Sam refuză clătinând din cap. Privirea preotului se aţinti asupra ei şi omul se linse pe buze. urcă lungile. în încăperea de la intrare. cu picioarele în apă. întâlnindu-l la intrarea în templu pe marele preot. ― Aşteaptă aici. turnându-şi încă un pahar. nu sufla nici o vorbă despre mine. O alta. dacă asta te linişteşte. Sună tu însuţi la Baza întâi şi întreabă. Brahma se săltă pe marginea bazinului cu apă încălzită. ― Eu nu. Doamne Siddhartha.Jan clătină din cap. ― Nu este chiar ceea ce aveam eu în minte.. Siddhartha şi oamenii săi pătrunseră înăuntru. ― Am să mă întorc mai târziu sau am să trimit după tine. sună în Grădina Lotusului Purpuriu. ― Tele?. nu-i aşa? Conţine argint.. Prinţul Siddhartha se opri pe strada Fierarilor. ― Sistemul de comunicaţie. ― Navigaţie bună. ― Nu ştiu. însoţit de Strake şi de trei dintre slujitorii lui. ― Mă duc să devin iarăşi Siddhartha. Dar el spiona pe sub şuviţele de păr ude. Mă gândeam la ceva mai personal decât un sacrificiu şi o lungă litanie. ― Atunci. Nu ştiu dacă aş supravieţui unei vizite divine. ― Sper.. părăsind încăperea. Zâmbind. ca mine. Preotul îl studie cu atenţie în timp ce-i răspunse : ― Templul este deschis tuturor. traversă centrul Maharthei.. conţine aur ― plătibil la livrare. Strake şi ceilalţi se dădură înapoi la o distanţă respectuoasă. Sam scoase cea de-a doua pungă şi o cântări în palmă. ― Dar înţelegi greutatea pungii ăleia. Au să accepte apelul. lăsându-şi armele şi înclinându-se preliminar către încăperea centrală.. Ignorând privirile celor care stăteau în faţa rugăciunomatu-lui. acolo. zise Jan. zise Siddhartha. ― Sper din tot sufletul că nu. Dacă prietenii noştri sunt acum zei. Sunt conştient de aceste aspecte şi discreţia mea era proverbială printre Cei Dintâi. Siddhartha se duce să se roage. Vreau să vorbesc la telefonul tău. atunci trebuie să comunice cu preoţii lor. ― Nu te prea înţeleg.. cu voce coborâtă : ― Aş vrea să vorbesc cu zeul. Folosesc cu toţii nume de zei. urmărindu-le pe cele vreo zece- . Sam zâmbi. Dacă ai fi fost dintre Cei Dintâi. sprijinit în coate.. ieşi dintr-o prăvălie. ― Nu ştiu. pe care-l înştiinţase dinainte despre venirea lui. ― Nu sunt omnipotenţi. dar mă tem că ziua aia nu este prea departe. ― Skaal. Ili.. şi toţi pot să comunice cu Cerurile cât de îndelung doresc. Spune-le că Sam ar vrea să schimbe câteva cuvinte cu Trimurti. pe care o am asupra mea. Am să aştept alături. în vreme ce prinţul puse o pungă grea în mâinile preotului şi-i spuse. ordonă el şi se răsuci pe călcâie. ca şi cum avusese o viziune a ceea ce avea să se întâmple. ai fi înţeles la ce mă refer. cea de-a cincea notă a harpei. Jan. măreţul Templu al Creatorului. ajungând în cele din urmă la înaltul. în drum spre Templul lui Brahma. aşa cum stătea. ― Te asigur că apelul meu nu se va răsfrânge negativ asupra activităţii tale ca paznic aici.. unde se scălda cu haremul lui. înainte de a se adresa preotului. să-mi întrerup postul cu un ospăţ la casa de oaspeţi a lui Hawkana şi să-mi anunţ acolo intenţia de a vizita templele. zise celălalt. domoalele trepte. Părea că are ochii închişi.. O jumătate de oră mai târziu.

Brahma se duse în altă parte a pavilionului şi stătu o vreme înaintea dulapului cu haine. Oftă. Şi de comuniunea directă a zeilor cu sfinţii? ― Spune. Întinse mâna spre butonul de decuplare. Preotul îi căzu la picioare şi atinse podeaua cu semnul castei. şi sfătuieşte-l să mi se roage în maniera obişnuită. cu coada în gură. Creatorul a toate. Brune pe cafeniul pielii. Brahma pătrunse în pavilion şi se îndreptă spre ecranul de cristal alături de care se răsucea o Naga de bronz. iar şi iar. Zâmbi strălucitor în lumina filtrată a soarelui. iar părul i se lăsa ca o aripă neagră peste spate. Nici una dintre ele nu păru însă a-l observa. gândindu-se cu ce să se îmbrace. ― Ascult.). pe lângă o statuie cu opt braţe. sperând să vadă pe vreuna dintre ele aruncând o privire apreciativă spre trupul lui negricios. piciorul îţi străbate toate lumile. rămăsese tot femeie. cu puternicul său fizic şi trăsăturile lui atent modelate. a unei zeiţe albastre. preotule. cred. *∗Roata vieţii sau ciclul existenţelor (n.. pe lângă nişte spaliere din lemn pe care erau căţărate zorele. Răpăitul de tobă al slavei tale înfricoşează inimile ∗ duşmanilor tăi.). că este unul dintre Cei Dintâi şi că trebuie să-ţi transmit mesajul că Sam ar avea câteva vorbe de schimbat cu Trimurti. ― Peste cele patru Ordine de zei şi optsprezece lăcaşuri ale Paradisului.douăsprezece fete care se zbenguiau în bazin. Toată atenţia lor era captată de jocul de polo pe apă în care erau prinse. Domnul înaltelor Ceruri şi a tot ce se află sub ele. *∗Vechile cărţi sacre indiene (n. printre şiraguri de perle ce se legănau prinse de inele lucrate în aur alb.. Salutare! Pregăteşte-te să primeşti rugăciunea preotului tău. cântând între timp câteva versete potrivite. clopoţelul sistemului de comunicaţie. care cânta la veena când i te adresai într-un anumit fel. spuse preotul. bâzâi iarăşi. Era aproape ca şi cum sexul ar fi fost un lucru ce trecea dincolo de biologic. pe lângă lampadare în formă de fete şi trepieduri pe care ardeau esenţe înmiresmate. având calităţi atât de speciale.. ca bărbat de o masculinitate desăvârşită. într-un fel. în timp ce o adiere artificială îi aduse în nări mireasmă de iasomie. o făcuse.tr. apoi i se înfăţişă marele preot de la templul lui din Mahartha. Aşteaptă-mă. Să-l adore ca bărbat.tr. răspunse preotul. ― Sam? zise Brahma. spuse preotul. Se ridică şi se îndreptă agale spre pavilionul lui. aşa că-şi replie zâmbetul şi şi-l puse deoparte. aruncă o ochire asupra trupului şiroind de apă al lui Brahma şi-şi abătu privirea în lături. Ili. Sam? Doar n-o fi. cuvenită. pe lângă bazine cu stânjenei albaştri de apă. Urând acest lucru. ― Cum se face că ştie de linia Templu-Ceruri? întrebă el. Doamne. Un lotus izvorăşte din ombilicul tău şi mâinile tale răscolesc oceanul. Activă mecanismul de răspuns. spuse preotul şi începu să cânte. Struneşti catastrofe folosindu-te de un şarpe ca de un frâu. mereu îmbunătăţite. în ciuda adeziunii sale la tiparele unui trup normal. Brahma! ― Ridică-te. spuse Brahma. nu ca zeu. el tot se simţea stânjenit în prezenţa unui bătrân cal de război precum Domnul Shiva ― care. Binecuvântează-mă şi ascultă-mă. alesese să se reîncarneze. nu am intenţionat să te chem câtă vreme te îmbăiai. dar tot se simţea oarecum nelalocul lui. ca şi cum semnul adevăratului său sex i-ar fi fost scris în frunte. . în Templu. de mare importanţă. zise Brahma. ― Doamne.. ∗ din Vede. numai muşchi. din trei paşi. nereuşind să-şi amintească numele lui. Ce lucru atât de important te-a mânat să mă chemi astfel? Preotul se ridică. şi indiferent cât de tare se străduia el să suprime memoria şi să distrugă segmentul spiritual. Apăru o perdea de paraziţi. de pe frunte. ― Încântat. Legătorul Demonilor. Îi venea să bată din picior şi să se strâmbe. trecând pe lângă nişte copăcei a căror creştere fusese oprită şi care se răsuceau cu o anumită frumuseţe grotescă. acel Sam? ― Este cel cunoscut drept Siddhartha. dar se opri. Brahma se născuse ca femeie şi. ― Unul dintre adoratorii mei! Spune-i că atoatecunoscătorul Brahma aude tot. mai-marele este Brahma. Sub mâna ta cea dreaptă se află Roata Legii . mustăţile îi luceau umezite şi încurcate. Dar cu toate că nici un muritor nu se putea bucura de un trup ca al lui. dar este aici unul dintre adoratorii tăi care ar dori acum să-ţi vorbească într-o problemă. părea a exercita o mult mai mare atracţie asupra femeilor. Vroia atât de mult ca ele să-l adore ― pe el.

dacă vrei. astea pe care le porţi. Ne poţi lăsa. de când ai părăsit cuibul ceresc? ― Mi-am cultivat propria grădină. ― Te-am fi putut folosi aici. Acum mi-au slăbit puterile şi-mi caut iarăşi tinereţea. Preotul se înclină de trei ori. Sam ridică din umeri. trage-ţi un scaun şi stai jos. ceva cercetare botanică. însă. zise Brahma. din trei paşi. Brahma îl studie pe Sam. De undeva din apropierea lui. turbanul albastru-verzui al celor din Urath şi o teacă de pumnal. Verificând. cred că încă se mai poate. De-a dreptul maiestuoase. Este adevărat? ― Conform unei mode. Dacă tot vorbim despre asta. răspunse zeul zâmbind. iar drepţii să fie îndreptăţiţi. Sam dădu din cap. Îmi vine greu să cred că încă mai exişti. stăpân al Universului. este şi va fi de-a pururi. Sam îşi extrase pipa din punga de la cingătoare. la rândul lui.. ― Drăguţe veşminte. ― Salutare. Asta chiar înseamnă o şansă. îl conduse de-a lungul unui coridor. închizând rafturile în urma lui. păstrarea moralităţii în harem. de aventuri. şi-o aprinse. rosti Brahma. ochii erau două pete şi mai întunecate. ― Cu ce te-ai ocupat în tot acest timp. zise Brahma. zise Brahma.. de culoarea cerului. ―? ― Este în regulă.. care-şi ţinea coada prinsă între dinţi. mai-marele peste cele patru Ordine de zei şi optsprezece lăcaşuri ale Paradisului. Sam. când îşi înălţă iar privirile. nu-i aşa? ― Doamne!. cu un baldachin asortat atârnându-i deasupra. dacă a fost. zâmbind. Doamne Brahma. Preotul bâjbâi după un mâner ascuns. bătută în ametis-te ce aruncau luciri mov. care se deschise ca o uşă. Brahma avea pe cap o coroană purpurie. mâinile tale răscolesc oceanul. Prinţul trecu prin această deschidere. iar în mâna dreaptă ţinea un sceptru în care erau montate cele nouă pietre scumpe norocoase. se auzea un zvon blând de veena. ― Pernă din cauciuc expandat. care stătea cu spatele în întuneric. Chestii de-astea. şi-o umplu. ― Vânători de tigri. că nu reuşesc.Prinţul. ― Recunosc adevărul celor spuse de tine. apoi trase de un rând de rafturi. remarcă el. încercuit de o Naga de bronz. îl studie pe celălalt. o bluză largă... zise Brahma. Preotul. întrebă zeul. ― Aşa şi trebuie. certuri pentru hotare cu regatele vecine.. Un ecran strălucitor era suspendat deasupra altarului-pupitru de comenzi. Poţi fuma. Spune-mi mai multe despre şederea ta printre oameni. care purta o pereche de pantaloni de călărie negri. ― Ala pare puţin cam inconfortabil. . purtând o mantie de pene peste un costum de zale uşoare. goală. Eşti binecuvântat şi ascultat. Rogu-te. Brahma era aşezat pe un tron înalt. răspunse zeul. de incertitudini.. De-ale vieţii. dacă-mi este îngăduit să întreb? ― Ca greşiţii să dea greş. sculptat în marmură roşie.. la brâul din inele de oţel negru. ― Încerc să-ţi ghicesc adevărata identitate.. ― În ce scop. constat că nu ai mai căutat un trup de jumătate de veac. răspunse Sam. Sam făcu astfel şi. Se trezi într-o capelă bogat ornamentată. dacă cineva e să fie zeu. ― Viaţa este plină de şanse. ― Mulţumesc. Fă-te comod. ― Sam? întrebă el. zise Sam. zise Sam. se smulse din contemplarea sălii templului. o îndesă cu grijă. Fără îndoială că Sam te plăteşte pentru o convorbire privată. al cărui nume îl uitase. Mărturisesc. Din ombilicul tău izvorăşte un lotus. ― Destul! Du-te! Preotul se înclină rapid şi se retrase. Mantia era prinsă la gât cu o broşă din opal care arunca flăcări. în secţia noastră de cultură vegetală în mediu nutritiv. Pe faţa-i întunecată. ― Mulţumesc.. acum. dar ca s-o obţin înapoi înţeleg că trebuie să mi se scotocească tot creierul. ― Adevărat. auzindu-şi numele strigat. Îl urmă până într-o cameră de depozitare.

dacă admit că pentru moment am uitat cifrele cu pricina. Trecuse prea mult timp. eşti un cârcotaş imposibil! Cine m-ar mai fi făcut să aştept. timp de mai bine de un secol şi jumătate mă duceam la ele numai ca să trag o băută zdravănă cu ceva spirtoasă pământeană. Sunt de-a dreptul îndrăgostit de lumea asta. deşi se bălăceşte într-o epocă de întuneric. într-adevăr. să mă gândesc. Pe de altă parte. eram dezbinaţi. dacă se hotărăşte să mor de adevărata moarte sau să iau forma unei maimuţe şi să cutreier jungla. zise Brahma. explicaţia este că nu sunt pregătiţi pentru asta. aşa cum exista ea în Ceruri când am fost ultima oară în vizită pe-acolo. ― Ştiu. Asa că m-am tot întrebat de ce nu a fost făcut acest lucru. sunt convins că aş fi prelungit încă un moment tăcerea milostivă. Dacă ar fi expuşi în acest . am renunţat de mai bine de un veac să mai particip la întâlnirile vechiului Consiliu.. fiindcă deveniseră nişte şedinţe lungi. ce se îndrepta spre sălbăticie. mascându-şi cu sceptrul un căscat. Există un locşor şi pentru tine. spuse Sam. ― Şi cam despre ce-ar fi vorba? ― Răspunsuri la câteva întrebări care mă tot chinuie de la o vreme încoace. interesează-te la Sala Karmei în legătură cu trupul de care ai nevoie. Mă rog. prin Oraşul Celest? ― Da. ar fi trebuit să-i ajutăm. ― E nevoie de un pic de reflecţie. ― Atunci. şi probabil că tot aşa aş fi spus şi eu. Dar am fost indiferenţi. Şi. ― Sam. recunoscu Sam. Pe vremuri nu mai era atâta codeală cu mintea omului. zise Sam. Sunt curios să aflu o explicaţie. Dacă am fi acţionat imediat. plătea preţul pentru corp şi era servit. Dar dacă eu aş fi fost zeul. cei din echipă. întrebă Sam. lucrul putea fi făcut. Ţi-ar face plăcere să depui o cerere pentru slujba asta? ― Nu ştiu. vreau din tot sufletul ceva. da. în loc să le lăsăm să. spuse Brahma. în privinţa omniscienţei. iar tu ai fi fost în locul meu. e doar o întrebare. ― După cum ştii. dacă te gândeşti să-l ceri. ― Consider arogantă o asemenea nehotărâre. Sam chicoti. Ar fi fost un mod corect şi echitabil de a conduce o lume.― Presupunând că sunt greşit. pentru a-ţi răspunde la întrebări. această dragoste n-o să-mi servească la a mă bucura de lucrurile pe care mi le doresc.. De fapt. eu nu am nimic împotriva festivalurilor. ― Şi dacă aleg divinitatea? ― Creierul nu-ţi va fi supus la probă. zise Brahma. să le oferim beneficiile tehnologiei pe care o păstrasem. ― Să înţeleg de aici că eşti acceleraţionist? ― Nu. zise Brahma.. ― Un panteon are loc pentru mulţi. Se va trimite un aparat de zbor. ― Cineva s-ar putea gândi că ai căutat să-i îndepărtezi pe toţi Cei Dintâi care nu s-au aliniat la spatele tău. ― Nu mai suntem pe vremuri. nu să ne construim un paradis de nepătruns şi să tratăm lumea ca pe o combinaţie între o rezervaţie de vânătoare şi un bordel. Sam. Aşteaptă-mă o clipă.. Ei nu sunt pregătiţi şi nu vor fi pentru încă multe secole. Dar simţeam că ar fi trebuit să facem ceva cu cei trecători. ― Anume?. Simţeam că noi. Sam. faţă de cei îndreptăţiţi? ― Nu mă considera mai prejos decât sunt. mă trag dintr-o veche spiţă de negustori de slizzarzi. care să te transporte la Ceruri. ― Şi dacă nu-l cer? ― Atunci. Apoi. ― Ai ceva cifre la dispoziţie cu privire la procentajul celor greşiţi. când îi atârnă în balanţă nemurirea? Eşti sigur că nu ai de gând să te târguieşti cu minei ― Păi. ― Dar poate că nu? ― Poate că nu. Noua eră a sosit. care-şi propuneau numai să amâne luarea deciziilor şi care ajunseseră principalul pretext pentru Festivalul Celor Dintâi. ― Zici că ai avea nevoie de un grădinar pe-acolo. ca şi cu progeniturile numeroaselor noastre trupuri. rătăcească printr-o lume ticăloasă. când s-a pus problema. Maeştrii vor fi sfătuiţi să te servească rapid şi bine. în locul tău. Poate. când i se face cuiva o astfel de ofertă. ca omul să poată lua în linişte o hotărâre majoră cu privire la viaţa lui. la început. cum am să dau greş? ― Ţi se va cere să-ţi consumi povara karmică într-o formă de existenţă inferioară. Dar nu sunt îndrăgostit peste măsură nici de perfecţiunea artificială. Dacă unul dintre Cei Dintâi căuta reînnoirea.

după demult mortul nostru trup dintâi. impasibilă. după câte pot eu să-mi amintesc. zise Sam. se primeşte aici o binecuvântare pentru trăscău. ce importanţă are? Trebuie să-l mai cunoască şi alţii. Zeul înălţă sceptrul. zise Sam. Sam? Mam oferit să-ţi dau răspuns la întrebări. Începu el. bazată pe unele manierisme ale tale în exprimare şi în gesticulaţie. acelaşi lucru cu un car de luptă? ― Ăla-i altceva. ― Ai venit să te rogi şi acum stai să-ţi baţi joc. tronul era o vâlvătaie de flăcări. Cum e. zise Brahma. ― Ciudat. ― Pentru ce. Dacă un lucru este să apară. precum nişte copii. şi de fiecare dată suprimată. Brahma. el trebuie să apară ca rezultat al factorilor deja prezenţi în cultură. Aşa că ai trântit un impozit pe alcool. zise Sam. şi de-al doilea. Au ajuns departe. este ţinut la mare preţ de către cetăţeni şi nu este pus sub semnul întrebării. madam. Madeleine. la început? Pun rămăşag că orice Lizucă din lume te-ar invidia. la început am încercat să o suprimăm. mai puţină pierdere de vreme. Până acum. acum. spuse Brahma. Aşadar. mecanismul explodează şi-l ia cu sine. pe care mi le-am amintit. ca şi cum noi am căuta să menţinem epoca de întunecare numai pentru a putea păstra pe vecie această plictisitoare condiţie a impusei noastre divinităţi! ― Într-un cuvânt. ― Omul şi-a căutat întotdeauna eliberarea în beţie. din motive religioase. cinstit. În spatele lui. aceasta a apărut de undeva. ci mai degrabă o reamintire. Zeii şi zeiţele sunt în esenţă figuri părinteşti. plătibil către temple. Cu greu poate fi comparat cu inventarea prafului de puşcă. ― Dacă vreun ateu de prin partea locului umflă unul şi-l face bucăţi? Şi dacă se întâmplă să fie un Thomas Edison? Ce se întâmplă atunci? ― Sunt prevăzute cu închizători cu combinaţii speciale. să ştii ― iar impozitul nu e prea mare. Şi nu a fost cu adevărat o redescoperire. A fost numai o bănuială. Funcţiile noastre părinteşti se pot cel mai bine exercita ghidându-i aşa cum o facem acum.. Eşti supărată pentru că singura modalitate de a-ţi afla adevărata identitate a fost să te aţâţ puţin? Am presupus că ai să .. prin intermediul templelor. Ca manifestare divină. până la urmă tot ţi-ai văzut împlinită ambiţia vieţii. dacă ar şti. Ţi-a mai spus vreodată cineva cât de încântătoare eşti când te mânii? Brahma sări de pe tron. cu toate că ai încercat. spuse zeul. Pentru că ţi-arn ghicit secretul? Dacă am să fiu zeu. Să înţeleg de aici că trepăduşii tăi cutreieră lumea. Vorbeşti de parcă noi ne-am dori pentru totdeauna această povară a statutului de zei. ― Şi constat că nu ai fost în stare să suprimi redescoperirea alambicului. războaiele care ar urma s-ar solda cu distrugerea începutului pe care l-au făcut deja. dar am văzut repede că nu putem. pe care cineva s-a apucat să-l reproducă. distrugând toate semnele de progres peste care dau? ― Nu-i adevărat. În general. nu extras din trecut. ― Se pare că ai trasat o directivă forte în această privinţă. şi de-al treilea. E adevărat. de ce le distrugeţi propria lor tehnologie copilărească? Presa pentru tipar a fost redescoperită de trei ori. Ce-i cu rugăciunomatul care se află chiar în faţa acestui templu? Este. cultural vorbind. totuşi. Dacă oricine altcineva în afara unui preot deschide vreunul. după responsabilitatea noastră faţă de ei. cu darurile noastre şi ar fi arşi de ele. şi multe după ele. apoi grăi: ― Pregăteşte-te să primeşti blestemul lui Brahma.moment unei tehnologii avansate. ai? Sunt convins că ţi-ai tras şi un harem. da. Aşa că. Sunt copiii noştri. cât de mulţi preferă să şi-l prepare singuri. Felicitări! Brahma se ridică în picioare cât era de înalt şi îl privi fioros. ― Asta a fost făcută din acelaşi motiv ― încă nu erau pregătiţi pentru ea. Au început o civilizaţie după tipicul celei a părinţilor lor din vechime. să fii un adevărat armăsar după ce ai fost fetiţă. nu să discut cu tine politicile teocraţiei. în schimbul impozitului nostru. Mai puţin sentiment al vinovăţiei. ― N-am ştiut. cam asta trebuie să înţeleg. ca să distrugă astfel prima societate stabilă de pe această planetă. ― Cum ai putut? De unde ai ştiut? scânci zeul. Dar sunt tot copii şi s-ar juca. mai puţine învinuiri ― este într-adevăr psihosomatic. Nu trebuie să le permitem să fie acceleraţi într-o revoluţie industrială. Era un lucru de legendă. Te-ai hotărât în privinţa ofertei mele? ― Da. Veena îşi făcea auzite strunele. oare? întrebă Sam. aşa că ce ar fi mai adevărat şi mai just decât să ne asumăm aceste roluri şi să le interpretăm complet? ― Atunci. din ceremoniile lui religiose. Mai puţină vinovăţie. ca un iepure din pălărie. şi tot aşa ― ai noştri.

care cobora până aproape de stufoasele lui sprâncene. groase ca nişte omizi. Shanul era un bărbat înalt. Du-te şi cheamă-mi preotul. Îmi pare rău dacă m-ai înţeles greşit. Felurite gânduri îi umblau prin minte. dar foarte adus de spate. Doi dintre curtenii prinţului fură trimişi prin oraş pentru a duce invitaţia la o cină. ― Nu. dinţii i se vedeau ca nişte cioturi negre când râdea. pe vremuri. în care fără îndoială că am să încerc şi eu să mă strecor. Sam dădu din cap şi-şi înălţă pipa. asta-i drept. Numai unul foarte recent intrat în problemă ar fi atât de necioplit pentru a insulta ambasadorul unui vecin în perioada anotimpului ploios. oricum. Doamne Brahma. Shanul îşi vizita rudele în aşteptarea întâlnirii fixate cu Maeştrii Karmei. prinţul făcu sfat cu aceia dintre însoţitorii lui care îşi vizitaseră rudele şi prietenii în Mahartha. în curtea palatului lor. unde se prezentau cetăţenii pentru judecată. Brahma chicoti. şi cu cei care umblaseră prin oraş culegând noutăţi şi zvonuri. mersese la vânătoare de tigri. Îmi retrag începutul blestemului. iar pleoapele de jos îi ieşeau roşietice în afară. De ce mi-aş fi primejduit poziţia bătându-mi joc de tine acum? ― Pentru că ai spus ce ţi-a trecut prin minte. medicul prinţului se scuză pentru a supraveghea . un bătrân şi depărtat vecin al lui Siddhartha. ai să-ţi aduci aminte că aşa este. care făceau parte din casta negustorilor. Barba îi era un tufiş nins. Nu am vrut decât să glumesc cu tine. ― Nu pentru că ai ghicit ― sau din cauza felului în care ai ghicit -. ca acrite şi istovite după atâţia ani de când tot împingeau înapoi ochii. din vreme în vreme. Purta caftan maroniu şi un turban închis la culoare. unde le ceru lucrătorilor să dubleze comanda prinţului şi s-o execute până în zori. Când seara era cam pe sfârşite. Desigur. dar purtau arme de parcă ar fi fost războinici. În cele din urmă. Făceau vizite programate la clinici sau la sălile de lectură ale templelor. Mai luă cu sine bani. ― Sunt puţin cam iute la mânie. Slobozea un râs flegmatos şi bătea în masă. fără să te mai gândeşti. Dacă vrei să mă blestemi pentru că am fost plăcut surprins. Numai puţin dacă te întorci cu gândul în trecut. Eşti iertat. shanului din Irabek. Un alt om fu trimis în strada Fierarilor. aşa cum ar fi făcut oricare alt om cu un semen de-al său. îmi cer scuze. ― Bun. Pe curând! ― Lucru sigur. împiedicându-i în încercarea lor evidentă de a sări afară din orbite. şi poate prea afectat de trecutul meu. zise Sam. şi cu alţii am mai glumit adesea în felul ăsta.. explică el. Apoi împinse rafturile şi-l căută pe preot prin coridoarele exterioare. prea repede. Iar hotărârea ta. să-l pot instrui în legătură cu încarnarea ta. un aşezământ paşnic şi că nimeni dintre ceilalţi oaspeţi nu avea arme. plecară cât mai era încă lumină. Nu înţeleg. urmată de un zaiafet. Garantez şi că ai un harem de invidiat. ― Întocmai. de-asta te blestem. Dacă te-am jignit. repetând pentru a şasea oară: "Elefanţii sunt prea scumpi la ora actuală şi nu-s buni de nimic prin noroaie!" Asta era în legătură cu discuţia lor despre cel mai bun timp al anului pentru a purta un război. De la ei află că în Mahartha nu erau decât zece Maeştri ai Karmei şi că aceştia locuiau într-un palat de pe versantul dinspre sud-est al culmilor de deasupra oraşului. însoţit de şase dintre neamurile lui. pentru a se asigura de cooperarea lor. ― Mi-am bătut joc de tine? se miră Sam. ci pentru că ţi-ai bătut joc de mine. Văzând că hanul era. discutând astfel de chestiuni. e de acceptare a ofertei mele? se interesă el. shanul din Irabek sosi la hanul lui Hawkana. unde cei judecaţi făceau în cel mai scurt timp cerere pentru a fi transferaţi în noile trupuri. Mai pe seară. când solicitau reînnoirea. Trase din pipă şi-şi învălui în fum zâmbetul larg.. să facă schiţe cu fortificaţiile palatului. Nu am vrut deloc să fiu lipsit de respect. ce să cred. Strake. Întotdeauna am simţit o afecţiune frăţească faţă de tine. împreună cu alţi doi sfetnici ai săi. dar de astă dată le lăsă să rămână nerostite. atunci blesteamă-mă. Sala Karmei era o construcţie neagră. injectaţi. se hotărî. masivă. Doamne.mă preţuieşti mai mult dacă aveam să-mi demonstrez utilitatea punându-mi astfel inteligenţa în valoare. alături de prinţ. împreună cu care luptase în trei încăierări sângeroase de frontieră şi. într-o noapte. de culoarea laptelui. Am fost în relaţii bune cu tine. În acea seară. şi le lăsară şi ei deoparte şi se aşezară spre capul mesei. iar acela avea să fie ulterior însemnat ca nouveau roi.

― Numai dacă nu le-am fost descris de Brahma sau de preotul lui. ca de obicei. Narada. însă. Când ajunseră destul de departe pentru a nu mai putea fi văzuţi. murmura el printre sforăituri. Vei rămâne Siddhartha pe parcursul transferului şi te vei întoarce aici însoţit de slujitori. ― Bună petrecere. Jumătate de duzină dintre oameni fu trimisă în strada Fierarilor. Dimineaţa înflori strălucitoare. La câtva timp după consumarea desertului. atunci chiar că sunt blestemat. ca în căutarea unui loc unde să chefuiască. cred că reuşim să o scoatem la capăt. el chiar crede că este Siddhartha şi poate trece orice testare simplă cu detectorul de minciuni ― ceea ce eu consider a fi cel mai serios obstacol pe care l-ar avea de întâmpinat. aşa însoţit cum este de slujitorii tăi. desigur. Aşa că ei se puseră pe aşteptat. de ce s-ar fi făcut aşa ceva? întrebă Narada. de unde slujitorii se întoarseră ducând saci grei din canava. ― Atunci. şopti shanul. iar noaptea pieri dinaintea ei. cu Podul Zeilor deasupră-le. începură să ocolească spre sud-est. se află în oraş doar de puţină vreme. pentru că medicul prinţului le adăugase clorhidrat în vin. Din câte ştiu eu. repetă ce ţi-am spus. O să fie recunoscut? Factorul favorabil nouă este că el nu-i decât un potentat minor dintr-un regat îndepărtat. Cu greu şi-ar putea ei închipui frauda... şi-a petrecut cea mai mare parte din acest timp cu rudele şi încă nu s-a prezentat la judecată. Medicul. iar cele trei duzini de oameni se întoarseră cu pungile goale. iar aceştia vor fi slujitorii tăi. îşi strânseră bagajele. Regret că şederea mea aici a trebuit să fie atât de neaşteptat întreruptă. după masa de dimineaţă plecară şi aceştia în oraş. dar sunt obligat să încalec şi să plec pentru a înăbuşi o revoltă la ţară.. trecură dinspre dimineaţă către miezul liniştit al zilei. îi răspunse : ― Mă îndoiesc că ai judecat-o greşit. zicând : ― Dacă am considerat greşit clemenţa Cerurilor. Neamurile lui fură asigurate că rămăsese adormit în apartamentele prinţului. astfel. Shanul nu ar fi în stare. Nu. Ştii şi tu cum apar . să treacă proba. discuţia mea este posibil să fi fost înregistrată. persuasiv. voi fi Siddhartha şi-i voi comanda pe slujitorii. este shanul. Prinţul se sfătui cu medicul lui. referinţe bune în legătură cu aşezământul tău tuturor celor pe care am să-i întâlnesc în drum. zise prinţul când oamenii care mai rămăseseră împachetară şi îhcălecară. Şi adormi fără a mai putea fi trezit. ― Totuşi. se împrăştiară prin oraş. sforăind. Şi. pentru identificare. Shanului i se mai administră o posthipnoză si fu trimis împreună cu şase dintre slujitorii lui Siddhartha la Palatul Maeştrilor. ca să-şi ia precauţii împotriva unuia căruia îi fac o favoare. Când dozele administrate îşi terminară efectul.prepararea desertului şi introduse un somnifer în tortul ce-i fu servit shanului. unde fu îndată cercetat de medic. Acesta îi slăbi veşmintele la încheieturi şi-i vorbi pe un ton blând.. să te examinez eu. îşi înşeuară caii şi. zise shanul. Maeştrii încă nu au de unde să-ţi cunoască înfăţişarea.. oprindu-se numai pentru a-şi adapta planul de bătaie la condiţiile terenului. al căror conţinut fu împărţit la trei duzini de oameni. Te vei prezenta în Sala Karmei însoţit de ei. ― Riscul cel mai mare acum. Jumătate din oamenii prinţului ieşiră călare din oraş. Căpetenia servitorilor prinţului aranjă cu Hawkana găzduirea lor. dar de o examinare superficială are să treacă. shanul începu să fie din ce în ce mai ispitit să-şi închidă ochii şi-şi lăsă capul să i se încline în faţă pentru perioade din ce în ce mai mari. ― Mâine după-amiază. iar înregistrarea transmisă lor. îşi făcu apariţia mahmureala. îndreptân du-se spre nord. iar shanul fu dus în apartamentele lui Siddhartha. ― Mâine după-amiază vei fi prinţul Siddhartha. Neamurile lui nu găsiră că era potrivit a-l conduce acasă la ora aceea. Înţelegi? ― Da. Iar în cele din urmă : ― Elefanţii nu-s buni de nimic.. dar de fapt îndreptându-se către sud-est. de îndată ce voi părăsi Sala Karmei. croindu-şi drum printre coline. Pentru moment. pentru a cere acolo trupul pe care ţi l-a promis Brahma fără obligativitatea de a fi mai înainte judecat. astfel că toţi zăceau acum întinşi pe podele. Am să dau. bunule Hawkana. unul câte unul. ― La revedere. zise medicul. zise prinţul.

de vreo douăzeci de ani. cu trăsături vultureşti şi ţinută impunătoare ― si simţi deodată că îndoielile îi fuseseră nefondate şi că se păcălise singur cu bănuielile şi neîncrederea. aşa că prinţul decise că era momentul să-i arunce ultima pungă cu monede şi să mai facă un comentariu cu privire la vinurile de Urath ― înainte de a încăleca iute şi a striga comenzi oamenilor. îţi sugerez să depui un protest la sala de lectură a Templului lui Brahma. Dacă întreabă cineva de mine. Ieşiră apoi călare pe poartă şi duşi fură. ce călărea iapa albă. Apoi. întrebă un călăreţ înalt. apoi se întoarse spre oamenii care stăteau în jurul său şi vorbi cu voce suficient de ridicată pentru a fi auzit şi de cei care aşteptau în afara drumului: ― Vor intra nouă dintre noi. pentru un consult. retrăgându-se printre copaci şi dându-le timp şi celorlalţi să-i ajungă din urmă. ― Cine sunteţi voi. Se apropiau şapte călăreţi şi prinţul bănui că sunt cei şase lăncieri ai săi împreună cu shanul. Se făcură că se odihnesc. astfel încât să curme orice conversaţie.asemenea lucruri. de îndrăzneşti să i te adresezi cu numele stăpânului tău? Eu sunt Siddhartha. care călărise alături de stăpânul Irabekului. se pare că au jucat cinstit. mă tem că această plăcere va trebui să fie amânată pe altă dată. Nu trecu prea mult şi văzură mişcare pe drum. Aştept să-l aud iarăşi cântând la următoarea mea vizită. ne urmaţi şi voi. lăsându-l în urmă numai pe medic. După exemplarul suplu ce călărea pe propria lui iapă. Trădare. în legătură cu schimbarea climei. Încălecat pe iapa lui cea albă. Se înclină în faţa acestuia şi oamenii lui îl ajutară pe shan să încalece pe roibul lui Hawkana. deşi mi-ar fi plăcut să petrec încă o săptămână sub acoperişul tău. frate prinţule. Le-gătorul. renumită pentru clima ei excesiv de fierbinte. Pe parcurs. iar ochii i se dăduseră peste cap. Dacă opun rezistenţă. pentru că alte trei sunete . ― Hades. Nu văd nimic în neregulă la el. înainte de a porni şi ei pentru a-i prinde din urmă pe ceilalţi. Medicul meu îţi va da îngrijiri la Hawkana. spune-le să mă caute în Hades. adu-ţi aminte de ultimul asediu al oraşului Kapila şi consideră că suntem chit. acum stăpânit de bătrânul shan. Legătorul Demonilor? Prinţul îl cântări din priviri ― musculos şi ars de vânt. prinţul şi cei opt oameni care-l însoţeau traseră de hăţuri. Şi cu aceasta. Cine sunteţi voi care îndrăzniţi să baraţi trecerea prinţului Siddhartha.. mai ales pentru preoţii lui Brahma. Ceilalţi se strânseră în jurul lui şi-l ajutară pe prinţ să-l îngrijească pe shan până ce-i trecu accesul şi-şi reveni în simţiri.. shanul fu cuprins de spasme. La două sunete de corn. spuse omul lui. ― Ce. îşi pierdu echilibrul şi se prăbuşi din şa. probabil. Bună ziua. înaintea lor. Siddhartha schimbă semnale secrete cu cele trei duzini de războinici ai săi. pe care-l împrumutase Siddhartha mai devreme. Îmi pare rău că s-a întâmplat un asemenea lucru. Ce s-a întâmplat? întrebă el. faceţi-i să-şi dorească să fi fost mai prudenţi. care ar putea să se intereseze în legătură cu locul unde mă aflu în următoarele zile. prinţul îi privi depărtându-se. Aşa că. Se va aranja. Dar dacă nu. Înţepeni. după care te vei simţi mai bine. ― Epileptic! strigă prinţul. ― Doamne Siddhartha. împreună cu trei războinici pe care acesta trebuia să-i trateze încă o zi de o indispoziţie obscură. ― Aşa voi face. Vezi să formulezi întocmai. Când se apropiară destul.. Doamne. care stăteau la fereală în diferite puncte din pădure. ― Şi ai deosebită grijă de rândaşul Dele. o. zise Siddhartha. shan al Irabekului! Unul dintre oamenii mei te va duce acum la medicul meu personal. ― Siddhartha?! urlă shanul. autorizând pentru folosinţa lui un trup încântător şi zdravăn. ― Trădare. prinţul le ieşi în întâmpinare. ceilalţi.. după o vreme. ieşiră în drumul mare care ducea la Palatul Maeştrilor Karmei. Vroiau să-mi dea un creier dereglat. îşi trase capul spre spate şi vorbele începură să-i gâlgâie în gâtlej. cu ochi ageri. Traversară oraşul luând-o pe străzi lăturalnice şi. Hawkana se înclină adânc şi se pregătea să înceapă un discurs. se părea că Brahma făcuse târgul cu bună-credinţă. Cine este ăsta. După ce merseră cam jumătate din cale. După ce te vei fi odihnit. când un stăpân este întors cu spatele. Doamne? ― Este cea mai sudică provincie a regatului meu. Siddhartha îşi apropie calul de el. La colţurile gurii i se vedeau balonaşe de spumă.

Omul purta o tunică neagră. ― Prea bine. Oamenii lui se îndreptau deja spre grădină. dar este ceva important. Dar fiţi gata să începeţi iar. ― Ai o întâlnire fixată? întrebă omul. ― Atunci. de vreme ce trebuie să faci şi pe portarul. dar nu se opriră din lucru. observă Maestrul. Cei opt care începuseră distrugerea grădinii încălecară pe cai şi veniră să se alăture formaţiei. Oamenii purtau platoşe din piele neagră ― unii dintre ei încă încheindu-şi-le din mers ― şi coifuri din acelaşi material. greoi şi cu pungi sub ochi. plantând flori. ― Nu.de corn îi vor aduce jos de pe colină pe cei cincizeci de lăncieri. Vom vedea care dintre noi are dreptate. nu un fort unde să se poarte bătălii. Eu îţi spun că pot şi că o voi face. construită din piatră neagră. spuse el. ca emblemă. aflat în dreapta. zise el. Nu-şi repetă salutul. Prinţul surâse. ― Insolenţa îţi va fi plătită şi acum şi în viaţa care va veni. probabil că ai cel mai mic rang. Oamenii săi descălecară şi începură să reteze tufişurile. Omul în negru se opri şi se întoarse iar. Prinţul mângâia cornul care-i atârna de un şnur. se auzi salutat de pe treptele Palatului Maeştrilor. stătea numai în aşteptare. şi am să-ţi duc mesajul Maeştrilor. Noroc! Nici un zeu nu va fi cu voi! Şi întorcându-şi calul. Dacă da. Era înalt. iar tu îmi spui că nu pot. ― Spune-le să se oprească! ― De ce aş face-o? Am venit să vorbesc cu Maeştrii Karmei. Prinţul trecu prin larga poartă dublă. cu o roată galbenă pe un câmp negru. la gât. ― Smulgeţi din rădăcini tot ce-i în grădină. Curtea avea un aspect îngrijit şi era parţial pavată. Nu le stricaţi aparatajul şi nu lăsaţi pe nimeni să o facă. Trase de frâu şi se întoarse să se uite întracolo. Numai prinţul se mai afla la picioarele scărilor. Dacă nu ne opun rezistenţă e bine. Prinţul se îndreptă într-acolo. Omul în negru urcă scările şi dispăru în palat. Prinţul duse cornul la gură şi suflă de două ori în el. Poţi face aranjamentele la orice templu din Mahartha. urmat de călăreţii lui. spuse celălalt. dacă ai un mesaj pentru Maeştri. Luaţi-i prizonieri pe Maeştri. Omul în negru apăru iar şi stătu în capul scărilor. ― Ordonă-le să se oprească. regret că ai bătut calea degeaba. Braţul în care ţineau sabia le era acoperit până la cot şi purtau mici scuturi ovale. . tăiaţi copacii de colo. Prinţul îşi mână bidiviul către scările largi. În celălalt capăt al curţii se afla Sala Karmei. Este un loc de plăceri. curbate. Într-o largă porţiune de grădină se aflau la lucru servitori. Prinţul căută din priviri amplasamentele armamentului şi nu zări nici unul. strângeţi totul grămadă si daţi foc. tunzând boscheţii. cu cei opt lăncieri cântând încetişor în urma lui. Începu imediat să-şi pună întrebări în legătură cu sistemele secrete de apărare pe care Strake se putea să le fi scăpat din vedere. o luă în sus pe drum. bătu cu toiagul în treaptă. ― Nu poţi face una ca asta. cu un cerc galben pe piept şi ţinea în mână un toiag din lemn de abanos. În acel moment. Umplură treptele şi se opriră ca în aşteptarea unui ordin. vom trece prin Reşedinţă şi prin Palatul Maeştrilor Karmei ca un băieţel printr-un întins şi extrem de complicat muşuroi de furnici. din metal. curăţând copacii. trei duzini de lăncieri pătrunseră pe poartă şi se aliniară de o parte şi de alta a prinţului. întoarse spatele si se depărtă. ― Da. când. răspunse prinţul. zise omul. La scurtă vreme. Slujitorii îşi înălţară privirile la intrarea lui. croindu-şi drum prin straturile de flori. ţinându-şi pregătite săbiile goale. care stătea deschisă şi nepăzită. Aveau săbii lungi. spuse prinţul oamenilor săi. pe neaşteptate. ― Staţi! strigă prinţul. După care. ― Atunci. Trebuie să ai fixată întâlnirea. spune-l! ― Eşti unul dintre Maeştri? întrebă prinţul. Lasă-mă să-i vorbesc celui care este mai-mare peste voi aici. ― Trebuie să stau de vorbă cu Maeştrii Karmei. se petrecu o mişcare şi oameni înarmaţi începură să iasă pe uşă. dacă e nevoie de ei.

se strâmbă rostind cuvinte ce nu se făcură auzite. Luaţi ca ţintă pieptul. desigur. spuse el. ― Este valabil şi pentru voi. Prinţul îşi umplu pipa şi şi-o aprinse. ― Văd numai şapte. ― I se va ridică în obraji. . preot fără nume. ― Imposibil! Prinţul îşi bătu de călcâi pipa goală. spuse celălalt. Am să-i chem şi pe ceilalţi. când îşi va reveni în simţiri ― pentru că ucis nu este. Apoi: ― Cum spui tu. unde celebrarea Pădurii Negre nu va atârna atât de greu în balanţă împotriva noastră.. cu toiagul ca un fulger negru-strălucitor. ― Opriţi! strigă personajul în negru. prinţul se adresă lăncierilor săi: ― Să nu vă gândiţi să vă arătaţi măiestria aşa cum aţi făcut la ultimul asediu al Kapilei. Ce doreşti de la noi? ― Tu eşti mai-marele aici? ― Doar Marea Roată a Legii este mai-mare aici. ― Sunt prinţul Siddhartha din Kapila. Unde sunt ceilalţi trei? ― Ceilalţi trei sunt în acest moment de serviciu în trei săli de lectură din Mahartha. adăugă el. Spre dreapta se auzi un zăngănit: un pedestraş care se uitase la lungimea lăncii lui Strake leşinase si se rostogolise în jos pe scări.. Vreau să vorbesc între patru ochi cu tine. patronul meu personal ― în afara acestor ziduri. ― Nu face nimic necugetat. şi am sosit să-mi revendic trupul ― unul întreg şi puternic şi fără boli ascunse. întâlni privirile Maestrului. Servit cu un epileptic. oricum. răspunse prinţul. oprindu-se înaintea iepei albe. nu capul.. ― Rămâneţi pe poziţie. am să consider că mi se aduce un afront direct dacă nu vor fi zece prizonieri pentru a fi sacrificaţi lui Nirriti Cel Negru. Ai să mă serveşti cu voie sau fără voie. Se hotărî pentru menţinerea lucrurilor aşa cum se prezentau. cu lăncile pregătite. ― Eşti mai-marele reprezentanţilor Marii Roţi între aceste ziduri? ― Da. Oamenii lui stăteau ca nişte statui. Omul pe care l-ai tratat mai devreme era un impostor încăpăţânat. pentru că oamenii mei se vor apăra fără nici o cruţare. Aşteaptă-mă să mă întorc. Prinţul îndemnă iapa cu genunchii. dar enorm de gras. cu care doresc să stau de vorbă? Aproape optzeci de oameni stăteau pe scări. Sau binevoieşti să-i aduni şi pe ceilalţi Maeştri. termină prinţul. le spuse prinţul oamenilor săi. spuse el cu voce blândă. De asemenea. Nu profanati cu vărsare de sânge Palatul Karmei. Legătorul Demonilor. arătând către Sala Karmei cea neagră. care se arătă împreună cu încă alţi şase ― la fel îmbrăcaţi ― în capul scărilor. înfruntându-i cu săbiile în mâini. Stătea ca o butie uriaşă. Sângele acelui războinic căzut deja. Ai să mă serveşti în această chestiune. deocamdată! strigă Maestrul. Lucrurile nu stau chiar aşa. răspunse prinţul. continuă el. Acolo. ― Îmi eşti dator un trup. neagră. Înţeleg că aici îşi au reşedinţa zece Maeştri. Cei doi traversară curtea şi prinţul descălecă înaintea sălii. ― Siddhartha tocmai a fost servit. ― Ce vorbă mai este şi asta? zise Maestrul. Pentru ca timpul să treacă mai uşor. ― Ce vrei? Personajul în negru care i se adresa era potrivit de înalt.. mică şi strălucitoare. dar ai să mă serveşti. Gura Maestrului.. Apoi se îndreptă bine pe spinarea iepei albe şi strânse cornul de vânătoare în mâna stângă. din ordinul lui Brahma. Maestrul păru să cântărească raportul forţelor. ― Eşti absolut sigur de asta? întrebă el. Transpiraţia era mai evidentă pe feţele soldaţilor pedeştri de pe primul rând de trepte.― Trebuie să pătrundem călare în palatul vostru? întrebă prinţul. Pe de altă parte. ― Prea bine. zise prinţul. întorcând-o spre Sala Karmei cea neagră.. ― Aşa crezi tu. eu sunt adevăratul Siddhartha. încuviinţă el în cele din urmă.. Faceţi-mi loc! zise apoi hotărât şi trecu printre rândurile de războinici. îi răzui vatra cu vârful pumnalului şi o puse înapoi în punga ei. să nu vă treacă prin minte să vă ocupaţi cu obişnuita mutilare a celor răniţi sau ucişi ― aici este un loc sfânt şi nu trebuie să fie profanat într-un astfel de mod.

― Aşa crezi? ― Aşa cred, răspunse prinţul. ― La atac! ţipă Maestrul şi-şi repezi bastonul cel negru asupra capului prinţului. Prinţul se aplecă, evitând lovitura şi se retrase scoţându-şi sabia. Pară de două ori lovitura bastonului. Apoi bastonul îl izbi în umăr, cu o lovitură fulgerătoare, suficientă pentru a-l face să se clatine. Se învârti în jurul iepei albe, urmărit de Maestru. Ferindu-se de lovituri, punând calul între el şi adversarul lui, duse la gură cornul de vânătoare şi suflă în el de trei ori. Sunetele se înălţară deasupra zgomotului luptei înverşunate de pe treptele palatului. Gâfâind, se întoarse şi ridică garda la timp pentru a para o lovitură la tâmplă, care cu siguranţă l-ar fi ucis dacă şi-ar fi atins ţinta. ― Stă scris, spuse Maestrul rostind cuvintele printre icneli, că acela care dă ordine fără a avea puterea de a le face ascultate este nebun. ― Cu nici zece ani în urmă, gâfâi prinţul, n-ai fi reuşit să mă atingi cu bastonul ăla. Îşi repezi sabia spre el, sperând să poată reteza lemnul, dar celălalt reuşea de fiecare dată să-i întoarcă ascuţişul sabiei astfel încât, deşi îl cresta şi-l răzuia ici-colo, bastonul rămânea întreg. Apucând bastonul cu amândouă mâinile, Maestrul îi aplică o lovitură puternică în partea stângă şi prinţul îşi simţi coastele frângându-i-se în el... Căzu. Ceea ce urmă nu fu rezultatul unui plan anume, pentru că sabia îi zburase din mână, răsucindu-se, când prinţul se prăbuşise; dar arma îl izbi pe Maestru peste fluierele picioarelor şi acesta căzu în genunchi, urlând. ― Acum suntem la egalitate, gâfâi prinţul. Vârsta mea contra grăsimii tale... Îşi trase pumnalul, cum zăcea la pământ, însă nu-l putu prinde bine. Se sprijini în cot. Maestrul, cu lacrimi în ochi, încercă să se ridice, dar căzu înapoi în genunchi. Atunci se auzi tropot de copite. ― Nu sunt nebun, zise prinţul, şi acum am puterea de a-mi face ordinele ascultate. ― Ce se întâmplă? ― Au sosit ceilalţi lăncieri ai mei. Dacă aş fi intrat în forţă, te-ai fi strecurat într-un cotlon ca un vierme într-o bucată de lemn şi, poate, mi-ar fi luat zile întregi ca să-ţi cotrobăi palatul şi să te scot la iveală. Acum, te am în mână. Maestrul ridică bastonul deasupra capului. Prinţul îşi trase braţul înapoi. ― Lasă-l jos, sau arunc pumnalul. Nu ştiu dacă am să te nimeresc sau nu, dar s-ar putea să te lovesc. Nu eşti prea nerăbdător să te joci, la noroc, cu adevărata moarte, nu-i aşa? Maestrul coborî bastonul. ― Vei cunoaşte adevărata moarte, spuse el, când gărzile Karmei vor fi făcut carne de dat la câini din călăreţii tăi. Prinţul tuşi şi se uită fără interes la scuipatul lui plin de sânge. ― Între timp, ia hai să facem noi politică, sugeră el. După ce zgomotele bătăliei încetaseră, Strake ― înalt, plin de praf, cu părul aproape la fel de roşu ca sângele închegat de pe lama sabiei lui ― fu împins cu botul de iapa cea albă, când veni să-şi salute prinţul, şi zise : ― S-a terminat. ― Ai auzit, Maestre al Karmei? întrebă prinţul. Gărzile tale sunt carne pentru câini. Maestrul nu răspunse. ― Serveşte-mă acum, şi-ţi poţi păstra viaţa, spuse prinţul. Refuză, şi ţi-o iau eu. ― Am să te servesc, spuse Maestrul. ― Strake, ordonă prinţul, trimite doi oameni jos, în oraş ― unul să mi-l aducă încoace pe Narada, medicul, iar celălalt să meargă în strada Licăririlor, să-l aducă aici pe Jannaveg, cel care croieşte pânze de corabie. Din cei trei lăncieri rămaşi la Hawkana, lasă numai unul, să-l ţină pe shanul din Irabek până la asfinţit. După aceea, să-l lege şi să-l lase acolo, iar el să vină după noi. Strake zâmbi şi salută. ― Acum, cheamă oameni să mă ducă în sală şi să stea cu ochii pe Maestrul ăsta. Arse vechiul lui trup laolaltă cu celelalte. Gărzile Karmei, până la unul, muriseră în bătălie. Dintre cei şapte Maeştri fără nume, numai cel care fusese gras supravieţui. Dacă băncile de spermă şi ovule, precum şi recipientele de creştere şi cele de păstrare a corpurilor nu puteau fi transportate, echipamentul pro-priu-zis de transfer fu demontat sub supravegherea doctorului Narada, iar componentele sale încărcate pe caii celor

căzuţi în luptă. Tânărul prinţ, călare pe iapa cea albă, urmări cum limbile flăcărilor înghit trupurile. Opt ruguri îşi aruncau vâlvătăile spre cerul dinaintea asfinţitului. Cel care fusese croitor de pânze pentru corăbii îşi întoarse ochii către rugul cel mai apropiat de poartă, ultimul aprins, ale cărui flăcări abia acum ajungeau în vârf, unde zăcea7 trupul burduhănos al unuia care purta o robă neagră, cu un cerc galben pe piept. Când focul îl atinse şi roba începu să fumege, câinele care se ascunsese în grădina distrusă îşi înălţă capul într-un urlet care aducea a vaiet. ― În această zi, lista păcatelor tale s-a umplut de a dat pe de lături, zise croitorul de vele. ― Dar, ăăă, lista rugăciunilor mele?! replică prinţul. Am să mă bizui pe asta, deocamdată. Va trebui ca teologii viitorului să ia, totuşi, decizia finală cu privire la acceptabilitatea tuturor acestor fise din rugăciunomaturi. Să lăsăm acum Cerurile să se întrebe ce s-a întâmplat astăzi aici ― unde sunt eu, dacă sunt şi cine? A sosit vremea să pornim la drum, căpitane. În munţi, pentru o vreme, apoi pe drumuri diferite, pentru mai multă siguranţă. Nu sunt sigur ce drum voi apuca, ştiu numai că duce spre poarta Cerurilor şi că trebuie să merg înarmat. ― Legătorul Demonilor, zise celălalt şi zâmbi. Căpetenia lăncierilor se apropie. Prinţul dădu din cap. Fură strigate ordine. Coloana călăreţilor porni, ieşi pe porţile Palatului Karmei, părăsi drumul şi se îndreptă spre înălţimile din sud-estul oraşului Mahartha, lăsându-si în urmă tovarăşii, arzând ca un răsărit de soare.

TREI Se spune că atunci când a apărut Învăţătorul, cei care veneau să-i asculte învăţăturile, oameni din toate castele, ca şi animale, zei şi, întâmplător, sfinţi, plecau de la el purificaţi şi înălţaţi. Era îndeobşte acceptat de toată lumea că el primise iluminarea, excepţie făcând cei care îl credeau a fi un impostor, un păcătos, un criminal sau un şugubăţ practic. Aceştia din urmă nu se numărau cu toţii printre duşmanii lui; dar, pe de altă parte, nici toţi cei purificaţi şi înălţaţi nu se numărau doar printre prieteni şi susţinători. Adepţii îl numeau Mahasamatman şi unii spuneau că era zeu. Astfel că, după ce se văzu că fusese acceptat ca învăţător, că era privit cu respect, că avea pe mulţi dintre cei bogaţi printre sprijinitori şi că îşi câştigase o faimă ajunsă până în ţinuturi îndepărtate, se vorbi despre el ca despre Tathagatha, însemnând Cel Realizat. Trebuie să se reţină că în vreme ce zeiţa Kali (cunoscută şi drept Durga, uneori, în momentele ei mai bune) nu dădu niciodată glas opiniei sale cu privire la calitatea lui de Buddha. Ea îi acordase, în schimb, privilegiul unic de a-i trimite, pentru ca el să-i plătească tributul, călăul sfânt, nu un simplu asasin plătit... Adevărata Dhamma nu dispare nicidecum până când nu se ridică în lume o falsă Dhamma. Când falsa Dhamma apare în lume, ea face ca adevărata Dhamma să dispară! Samyutta-Nikaya (II, 224) În apropierea oraşului Alundil se afla o dumbravă deasă de copaci cu coaja albastră şi cu frunzişul ca nişte pene. Era faimoasă pentru frumuseţea ei şi pentru pacea ca de mănăstire ce domnea la umbra sa. Fusese proprietatea negustorului Vasu până la convertirea acestuia, moment în care o oferise învăţătorului cunoscut sub diverse nume, ca Mahasamatman, Tathagatha şi Cel Iluminat, în pădure se adăpostea acest învăţător cu adepţii lui, iar când intrau în oraş la miezul zilei, vasele lor de cerşit nu rămâneau niciodată neumplute. Prin dumbravă se afla întotdeauna un mare număr de pelerini. Credincioşii, curioşii, precum şi cei care-i pândeau pe ceilalţi treceau permanent pe acolo. Veneau călare, veneau cu luntrea, veneau pe jos. Alundil nu era un oraş prea mare. Avea şi căsuţe acoperite cu stuf şi bungalouri din lemn; strada lui principală era nepavată şi plină de făgaşe lăsate de roţile carelor; avea două bazare mari şi alte câteva mici; erau câmpuri întinse de cereale, care se revărsau şi

*∗Legea divină, revelată sub forma preceptelor religioase (n.tr.).

se unduiau albastre-verzui împrejurul oraşului, stăpânite de cei din casta Vaisya şi ∗ îngrijite de cei din casta Sudra ; avea multe hanuri (deşi nici unul atât de bun ca legendarul aşezământ al lui Hawkana, din îndepărtatul Mahartha), datorită constantului aflux de călători; avea sfinţii lui şi povestitorii lui; şi avea templul lui. Templul era situat pe o mică înălţime din apropierea centrului oraşului şi avea porţi enorme pe fiecare dintre cele patru laturi. Porţile şi zidurile dimprejur erau acoperite cu brâie de sculpturi decorative, reprezentând muzicieni şi dansatori, războinici şi demoni, zei şi zeiţe, animale şi artişti, cupluri care se iubeau şi jumătăţi de oameni, gardieni divini ∗ şi devas . Porţile dădeau într-o primă curte, care adăpostea alte ziduri şi alte porţi, ce conduceau la rândul lor către cea de-a doua curte. Prima dintre ele adăpostea un bazar, unde se vindeau ofrande pentru zei. Mai adăpostea şi numeroase mici altare, dedicate zeităţilor mai puţin importante, în această curte se puteau găsi la orice oră a zilei cerşetori care cerşeau, sfinţi care meditau, copii care râdeau, femei care bârfeau, esenţe care ardeau, păsări care cântau, bazine de purificare ce clipoceau şi rugăciunomaturi care bâzâiau. Curtea interioară, însă, cu altarele ei masive închinate zeităţilor importante, era un centru de intensitate religioasă. Oamenii cântau sau strigau rugăciuni, murmurau versete din Vede, ori stăteau în picioare sau în genunchi sau prosternaţi înaintea unor imagini uriaşe din piatră, care erau adesea atât de încărcate de ghirlande de flori, pătate cu pastă roşie de kum-kum şi înconjurate de mormane de ofrande, încât era imposibil de spus ce zeitate fusese cufundată în mijlocul acelei adoraţii atât de palpabile. Periodic, trâmbiţele templului erau făcute să sune şi se lăsa un moment de linişte până când ecourile lor se stingeau, după care zarva reîncepea. Şi nimeni nu punea în discuţie faptul că regina acestui templu era Kali. Statuia ei înaltă, din piatră, în altarul său gigantic, domina curtea interioară. Zâmbetul ei abia schiţat, probabil nemulţumit de ceilalţi zei şi de adoratorii lor, era, în felul lui, reţinut ca şi rânjetele înlănţuite ale craniilor pe care le purta drept colier, la gât. În fiecare mână avea câte un pumnal; şi, cu greuta-tea echilibrată pe amândouă picioarele, la jumătatea unui pas, părea că stătea pe gânduri dacă să execute un dans mai înainte de a-i ucide pe cei veniţi la altarul ei. Avea buzele pline şi ochii mari. În lumina torţelor, lăsa impresia că se mişcă. Se potrivea, prin urmare, faptul că îşi avea altarul aşezat faţă în faţă cu cel al lui Yama, zeul morţii. Se hotărâse, cu destul temei, de către preoţi şi arhitecţi, că el era cel mai potrivit dintre toate zeităţile pentru a-şi petrece ziua, minut de minut, uitându-se la ea, aţintindu-şi privirea neclintită, dătătoare de moarte, în ochii ei, întorcându-i jumătatea de zâmbet cu zâmbetul lui strâmb. Până şi cel mai devotat adorator prefera, de regulă, să facă un ocol, decât să treacă printre cele două altare; iar după căderea întunericului, zona lor de curte era întotdeauna sălaşul liniştii şi al nemişcării, niciodată tulburat de adoratorii întârziaţi. Dinspre nord, când vânturile primăverii începură să sufle peste ţinut, sosi cel numit Rild. Un bărbat scund, al cărui păr era alb, deşi anii îi erau puţini ― Rild, care purta zdrenţele întunecate ale pelerinului, dar pe al cărui antebraţ, când îl găsiră zăcând în mlaştini, cuprins de febră, era înfăşurat cordonul stacojiu, de sugrumător, semnul adevăratei lui profesii: Rild. Rild sosi primăvara, în perioada festivalului, la Alundil cel din câmpurile albastreverzui, cu căsuţe acoperite cu stuf şi bungalouri din lemn, cu drumuri desfundate şi multe hanuri, cu bazare şi sfinţi şi povestitori, Alundil al marii renaşteri religioase si al învăţătorului său, a cărui faimă se răspândise peste multe hotare ― la Alundil, cel cu templul a cărui zeiţă patroană era regină. Timpul festivalului. Cu douăzeci de ani în urmă, micul festival din Alundil fusese o afacere aproape exclusiv locală. Acum, însă, cu afluxul nenumăraţilor călători, provocat de prezenţa

*∗Casta oamenilor liberi, meşteşugari, negustori etc. (n.tr.). *∗Casta servitorilor (n.tr.). *∗Noţiune generică pentru zei (n.tr.).

intenţii. Cu trecerea anilor. cu nimburile închipuite din oglindă pisată. pentru a veni să predice pe cheiurile lui. fapte. îmveşmântaţi în robele lor galbene ca şofranul.tr.). cunoscând cele nouă mişcări diferite ale gâtului şi ale ochilor şi sute de mişcări ale mâinilor. nici chiar când noul schimb se aşeza pe poziţie dinaintea feţelor bine întinse. Cu machiaje în verde şi roşu sau negru şi alb strălucitor. călătorii şi locuitorii oraşului. Kannaka. Acolo îşi găsiră locuri şi aşteptară ca noaptea să se adâncească şi să înceapă piesa. Tobele începură să bată în seara celei de-a treia zile. Alundil îl iubea pe Buddha al său. se propaga peste câmpuri până în oraş. trai. festivalul din Alundil atrăgea atât de mulţi pelerini încât locurile de găzduire erau supraaglomerate. Dansatorii ritmurilor de kathakali erau faimoşi. Bătaia tobelor.tr. Fitilurile erau aprinse. antrenaţi din copilărie în gimnastica acrobatică şi în străvechile mişcări ale dansului clasic. însă prezenţa acestuia le umplea cuferele cu vârf şi-ndesat. purtând mundus-uri albe. ştergând cu totul sentimentul ∗ *∗Potrivit doctrinei budiste. . atenţie şi concentrare (n. şi avatar al lui Vishnu (n. Stacato-ul lor.). Se lăsă o scurtă linişte când Iluminatul sosi împreună cu călugării lui. pe coline. În cea de-a treia zi. cu pielea întunecată strălucind de transpiraţie. care propovăduia Calea cu Opt Cărări . Dar Iluminatul nu se duse la râu. de înălţimea unui om. îi oferise elefanţi şi corăbii.Iluminatului. cu fitiluri atârnând peste margini. Un vas mare şi pântecos din alamă. ce se auzea de la mare depărtare. de pe Fluviul Şarpe. care nu ∗ vorbeau niciodată. aproape portocalii în lumina flăcărilor. ale întâlnirilor dintre zei şi demoni. *∗Eroi ai Mahabharatei. una dintre cele mai vechi epopei indiene. redau înspăimântătoarele aventuri ale lui Rama şi ale fraţilor ∗ Pandava . cel de-al doilea mare poem epic indian (n. seducătoare. Dar Iluminatul nu se duse la munte. vorbire. larg precum un câmp de bătălie din vechime. cai şi slujitori. sincopate. numai cântările şi glasul tobelor mai umpleau minţile spectatorilor. înălţându-se şi coborând după cum le dictau marile kathakali şi ţesând ca o plasă în jurul simţurilor. trona în mijlocul câmpului. necesare pentru a reînvia anticele poveşti de iubire şi de luptă. gigantici în costumele lor. cântecele devoţionale începură. Când şi când. de aproape. felinarele pâlpâiau şi trosneau şi era ca şi cum un halou de lumină sfântă sau nesfântă le-ar fi jucat în jurul capetelor. Când apărură actorii. Când întunericul se lăsă peste lume. Grajdurile erau şi ele închiriate pentru a fi ocupate de oameni. iar în apropierea corturilor actorilor licăreau torţe. şi sunetul nu se întrerupea nici o clipă. lucindu-le în lumina felinarelor. îi oferise un palat şi un harem pentru a-şi aduce învăţăturile cu el. pentru instalarea corturilor. care se puseseră în mişcare de cum auziseră glasul tobelor. nerostind niciodată cuvântul tir-thika ― eretic. strădanii. cu solzii toţi lucitori. cu clopoţei la genunchi. Buddha rămase în dumbrava lui şi toate lucrurile veneau la el. Dar ei îşi traseră jos glugile şi se aşezară pe pământ cu picioarele încrucişate. cu fustele unduindu-li-se. atât era de obositor ritmul pe care îl susţineau. Timpul festivalului. *∗Eroul central al Ramayanei. în vreme ce actorii. lucrau în schimburi.tr. sorbind între timp ceaiul dulce mirositor pe care-l cumpărau de la tarabele instalate sub copaci. ale instrumentelor.). o casă în oraş şi o vilă la ţară. Floarea Munţilor. Până şi terenurile virane erau oferite cu chirie. ale vitejeştilor bătălii şi ale sângeroaselor trădări transmise de tradiţie. Muzicanţii strigau cuvintele povestirilor. aşa că se învăţară să trăiască în umbra lui largă. peste dumbrava vineţie şi peste terenurile acoperite cu mlaştini de dincolo de ea. ca dragonii bine hrăniţi. Multe alte oraşe încercaseră să-l atragă departe de dumbrava lui cea vineţie: Shengodu. Toboşarii. goi până la brâu. era asurzitoare şi hipnotizantă. începură să pătrundă pe câmpul unde se desfăşura festivalul. marile kathakali îşi începură bubuitul rapid. iar ritmurile complicate. Când se apropie miezul nopţii. După o vreme. Brahmanii locali nu erau de acord cu învăţăturile antirituale ale lui Buddha. nu se auziră de fel aplauze: erau toţi cu atenţia încordată. peste oraş. din piele tăbăcită. ei umblau peste câmp. festivalul deveni tot mai mare şi mai lung şi mai complicat. drumul de urmat pentru ajungerea Ia Iluminare este Calea cu Opt Cărări ― reprezentate de opt categorii de acţiuni care trebuie să fie făcute "drept": credinţă. Cei care aveau corturi puteau percepe taxe ridicate pentru a le închiria.

omul îşi schimbase ceva din . dar demn. care dădea această aparte putere de inflexibilitate. în direcţia oraşului. probabil. urechile ascuţite. avea fruntea înaltă. iar acesta aprobă din cap şi părăsi câmpul festivalului. Buddha şi adepţii lui se aşternură imediat la drum. desigur. Nu avea nici o îndoială că era destinat să se încolăcească într-un anume fel împrejurul propriului său gât. Mai degrabă. rece şi impenetrabilă. iar el se îndreptă spre un mic pavilion din adâncul pădurii. făcându-i pe spectatori să simtă pentru un moment că ei înşişi erau iluzia şi că măreţele personaje ale dansului ciclopic erau singurele lucruri reale de pe lume. între obraji şi colţurile gurii. Tathagatha se îndoia că omul din faţa sa avea nevoie să se bărbierească prea des. sprâncenele îngheţate. Îi mângâie împletitura fină din mătase. Poate că nici asta. dar care nu îi putea fi atribuită întru totul. părea a fi foarte în vârstă. care-şi făcu drum prin mulţime şi-i spuse ceva la ureche Iluminatului. fiind binecunoscut tuturor că el se afla deasupra unor lucruri precum nerăbdarea. îşi îndreptă iarăşi atenţia asupra spectacolului. care era un obiect purtat numai de călăii sacri ai zeiţei Kali. Dansul continuă până la revărsatul zorilor şi se termină o dată cu răsăritul soarelui. aproape negri şi era imposibil de spus unde se sfârşea pupila şi unde începea irisul. Îndoi unghia degetului mare de la mâna dreaptă a omului şi-i dădu drumul. Era ceva extrem de tulburător ca nişte ochi de o asemenea putere să aparţină unui trup atât de fragil şi stors de vlagă. Călugărul care adusese mesajul în timpul festivalului se afla în pavilion. Înainte să se crape de ziuă. Apoi îşi ridică privirile către călugărul care îl urmărea cu ochii holbaţi. Trase cu vârful unghiei o dâră peste dosul mâinii lui drepte. la o primă vedere.întâmplării. erau abia acum eliberaţi. ochii ce vor fi lăsaţi să se vadă urmau să fie de un albastru deschis sau cenuşii. soarele. Iluminatul îşi sfătui discipolii să se odihnească. călugărul şterse transpiraţia de pe fruntea palidă. ar fi fost izbit de ceva copilăresc în înfăţişarea lui. Un călugăr aşezat în apropiere observă că bătea uşor cu degetele în pământ şi hotărî că Iluminatul ţinea. îl apucă şi făcu mişcările necesare cu mâinile. şi fu ca şi cum ar fi atins o bucată de oţel. imperturbabil. iar Surya. După aspectul pielii. oricum. Omuleţul nu dădea impresia că ar fi unul care să poarte asupra lui lucrul pe care acum Tathagatha îl ridică în mână. Tathagatha îl studie pe bărbatul care zăcea întins pe rogojină. Se citeau în ei nebunia febrei şi faptul că nu puteau vedea. Când ajunseră iar în dumbrava vineţie. sau de fragilitate în starea lui de inconştienţă. ce putea să se datoreze în parte febrei care-i măcina trupul. Nu se opriră pentru popas.. Fenomenul înceta oarecum deasupra încheieturilor mâinilor şi se manifesta iar în alte locuri. Cu o cârpă umedă. Buddha. Omul de pe rogojină se cutremură sub atingere şi deschise ochii brusc. fatală. pieptul. Îi şopti călugărului un mesaj. Era un aer de. Acolo îngrijea febra călătorului peste care dăduse în mlaştini. însă Tathagatha simţi o tresărire când le întâlni privirea. pentru a rătăci în ziua ce se năştea. Erau închişi. fu ca şi cum noaptea care tocmai trecuse ar fi ţinut mulţimea prizonieră într-un vis încordat şi înfricoşător. Buddha dădu să se ridice. zâmbi cu zâmbetul lui imperturbabil şi lăsă cordonul deoparte. ci trecură prin Alundil cu mers iute. Buzele îi erau subţiri şi palide. Imersia totală ar fi fost. Poate o uşor poznaşă încreţire se ascundea acum undeva. istoviţi. Era ca şi cum aceste mâini ar fi fost moarte sau doar nişte obiecte mecanice. abdomenul. transparenţă. pomeţii obrajilor înalţi. Mâinile. ritmul tobelor. Îşi continuă examinarea. Buddha ridică stacojiul cordon de sugrumător. Aproape inconştient. Se aplecă şi atinse mâinile omului. coloră în roz poalele cerurilor de deasupra inelului dinspre răsărit al lumii. apoi păru să se gândească mai bine şi se reaşeză. din care.. dar aşa cum era. Când piesa se sfârşi. Nici o zgârietură sau adâncitură nu rămase şi unghia îi alunecă uşor. Nu se produse nici o schimbare bruscă de culoare.. gâtul şi porţiuni din spate fuseseră înmuiate în baia morţii. unde se afunda adeseori pentru a medita mai profund asupra stării de putrezire pe care trupul lui avea să o cunoască după moarte. şi Tathagatha ghici că atunci când pleoapele acelea aveau să se ridice. dinspre oraş sosi unul dintre purtătorii de robe galbene. Dacă cineva se uita mai bine la el şi realiza că părul său fără culoare şi trupul subţiratic nu însemnau o vârstă înaintată. ca peste o suprafaţă de sticlă.. foarte închişi.

Călugărul dădu afirmativ din cap. iar respiraţia îi deveni profundă.. Întrebă celălalt cu un neaşteptat glas de bariton. ― Cum se face că îmi ştii numele? întrebă el în cele din urmă. . toţi care trecură pe lângă pavilion putură auzi glasul Iluminatului vorbind întruna.. ― . ― Adevărat. care m-a ajutat să-l aduc aici. ochii lui îşi păstrară expresia neschimbată. ― Cine mai ştie de acest om? întrebă Buddha. Celălalt încercă să se ridice. *∗Postura de meditaţie în practicile yoga (n. M-am ales cu friguri în mlaştina aia blestemată. ― După aceea. am fost foarte bolnav şi fără doar şi poate că am bâiguit destule. ca şi cum i s-ar fi adresat în somn celui pe care-l avea în grijă. recunoscu celălalt şi ochii i se închiseră din nou. era seară. zise el. ca nu cumva să faci iar febră. din oţel. ― Călugărul Simha. Tathagatha îi dădu apă.tr. Tathagatha zâmbi. După care se încruntă şi întoarse capul. ― Nu asta vreau să spun. ― Cine eşti?. se aşeză la loc. Când Rild se trezi iar. ― Tathagatha? ― Mi s-a dat şi acest nume. În tot acest timp. încă nu. nu reuşi. ― Ce ai de gând să faci? ― Să te hrănesc. Am să-l veghez eu însumi şi am să mă ocup de boala lui.Buddha? ― Sunt numit astfel. Adu-mi-l de îndată. Dar pe parcursul celor două zile. ― Da. ― Foame? întrebă el. ― Du-te şi scoate-l la iveală.. Tathagatha se aşeză lângă rogojină şi se puse pe aşteptat. apărătoare pentru gât şi armură pentru spate. ― După ce am să mănânc şi am să mă odihnesc şi am să-mi recapăt forţele. ― Ştiu. monoton. anunţă el. Era într-adevăr unul dintre asasinii aleşi ai teribilei zeiţe. ― Să te veghez când dormi. ― Tu eşti acela. ci doar că un pelerin a căzut bolnav şi că-l îngrijim aici. Apoi se lăsă iarăşi pe rogojină. răspunse celălalt. Când şi când. Rild.. nu are cine să te ajute. răspunse celălalt. ― Unul dintre dezavantajele călătoriei de unul singur este acela că atunci când cazi. omul deschise brusc ochii şi privi în sus.sensibilitatea tactilă pe echivalentul unor mănuşi de protecţie invizibile. ― Nu. când ai să spui că ţi-e foame.). ― El a văzut asta? Tathagatha arătă din priviri spre cordonul stacojiu. ― Bună dimineaţa. ― În timpul febrei ai vorbit foarte mult. aşa cum se întâmplă adeseori în caz de febră mare.. În cea de-a doua zi. Se ridică pe coate şi se uită la cel care-l îngrijea. omul bolborosea el însuşi cuvinte de neînţeles sau striga. Ilustre Doamne! Călugărul se grăbi să părăsească pavilionul. Trecură două zile înainte ca febra să slăbească şi inteligenţa să revină în ochii aceia negri. pieptar de platoşă. ― Da. ― Mi-e sete. ― Da. în poziţia lotusului . ― Unul care vă învaţă calea spre eliberare. Nu spune nimănui despre asta. ∗ Tathagatha rămase aşezat cu picioarele încrucişate. zise Tathagatha. vreau să spun.. Mi s-ar răzvrăti stomacul.

Dacă ceva trebuie să fie făcut. ― Aşa să fie. Îl mângâie. ― Ştiu si asta. Nu te pot ucide. ― În cazul ăsta. meditând. ― Dar îţi datorez viaţa şi ţi-am mâncat pâinea. ― Prea bine. ― Sunt conştient de asta. Acum. respira greu. Rild veni la Învăţător pe când acesta se plimba printre copaci.. Le vorbi despre unitatea tuturor lucrurilor. Nu primi răspuns. ― Din cauza asta. pentru a îmbrăca roba galbenă ca şofranul a celor care caută Adevărul. ― Atunci. declară el. cu ochii lui ciudaţi aţintiţi fără încetare asupra Iluminatului. Cel puţin. pe măsură ce festivalul se derula înainte. ― Nu înţeleg. iar Buddha zâmbi. apoi în jurul încheieturii. Rild scoase un uşor chicotit. Şi de fiecare dată când Buddha propovăduia. Altceva nu mi-a mai rămas de făcut. Adormi din nou. Hai să considerăm că suntem chit cu vieţile. îmi datorez viaţa faptului că tu mi-o datorezi pe a ta. zise el după o vreme. am simţit un mare gol lăuntric. După ce mi-a devenit imposibil să-mi îndeplinesc misiunea. pe care bolnavul reuşi să le înghită fără să le verse. ţi-am ascultat învăţăturile. despre iluzia existenţei. tu eşti acela care trebuie să facă. Omul îşi cufundă privirea în umbrele de deasupra. după o vreme. ― Atunci de ce n-ai să faci absolut nimic? ― Nu am deloc nevoie să fac ceva. am să încerc să mănânc. Mulţi ascultau. Îmi pierdusem zeiţa. ― Întotdeauna am fost un om religios. Celălalt dădu din cap. despre scânteia atman-ului. Apoi Rild bău iarăşi apă şi. omul Rild stătea prin apropiere. şi viaţa nu mai avea nici un sens pentru mine. comparându-le formele cu vasele goale de conţinut. absolut nimic. Am înşelat-o. vei avea companie în osândire. zise el. despre devenire şi moarte. ― Nimic. despre calea salvării prin renunţarea la sine şi unirea cu întregul. ― Aşa s-ar părea. termină Rild. putini auzeau şi câţiva rămâneau în dumbrava vineţie.. În zilele următoare. le vorbi despre realizare şi iluminare. când termină.Atunci? Tathagatha zâmbi şi scoase cordonul de sub robă. ― Ai jignit Cerurile. purtându-şi veşmintele negre şi platoşele din piele. a cărei supremaţie nu a fost niciodată pusă la îndoială aici. mari şi mici. Mult am mai cugetat asupra lor. iar zeiţa îşi va întoarce faţa de la rugăciunile mele. anunţă el. despre legea cauzalităţii. Iluminatul predică mulţimilor ce se perindau prin dumbrava vineţie. am jignit şi eu Cerurile. şi le-am ascultat bine. Toate lucrurile vin la mine. ― Ştii la ce este folosit şi ce destinaţie are? ― Desigur. ― Cunosc. . Păcatul îmi este prea mare pentru a-mi permite să mă întorc. ― Acum. ― Şi ai ştirbit măreţia zeiţei. Tathagatha. vorbi: ― Iluminatule. rămâi aici. zise el. Celălalt ascultă în linişte. declară el. altfel nici nu m-ar fi ales pentru slujba pe care am avut-o cândva. La două săptămâni după însănătoşire. dacă ţi-ai abandonat misiunea? ― Nu ştiu. Întinse mâna şi luă şnurul stacojiu. Îşi potrivi pasul după al lui şi. acceptă Rild. Şi-l încolăci peste degete. ― E sfânt. Şi-i aşeză lui Rild cordonul peste umăr. ― Ce vei face acum. după care îşi retrase mâna. despre inutilitatea ritualurilor brahmane. Celălalt clătină din cap şi se lăsă pe spate. trebuie să-mi încalc cel mai sacru jurământ. Tathagatha îi dădu fiertură de carne şi pâine.

Mici candele aruncau o lumină slabă peste câteva dintre statui. Ea păru că dă uşor din cap. Câinii şi copiii şi cerşetorii plecaseră. Noapte bună! Părăsi templul şi altarul lui Kali. Rild îmbrăcă roba de călugăr budist şi începu să postească şi să mediteze. Cât am fost în slujba zeiţei. Religia prin care stăpâneşti tu e foarte veche. către oraşul Alundil. păşea Buddha. zise Tathagatha. Multe altare erau deacum goale. meditând. am ucis mai mulţi oameni decât frunze vineţii pe crengi. cer permisiunea să fiu primit în comunitatea ta de oameni care caută Adevărul şi să-ţi urmez calea. că nu cauţi doar să te auto-pedepseşti pentru ceea ce apăsa asupra conştiinţei tale ca o greşeală sau ca un păcat? ― De asta sunt sigur. Mult timp.tr. împreună cu binecuvântarea mea. pe străzile oraşului Alundil. când festivalul era pe sfârşite. Intră în curtea interioară. Ziua se scurse. draga mea. Dar chiar dacă ai fi reuşit. cât vezi cu ochii în jur. pe care eu îl simt a fi bun. Dar ne-am înşelat amândoi. la strămoşi şi la avere. Un slujbaş picotea în spatele unei tarabe din bazar. iar mulţi dintre călători părăsiseră festivalul. înlăturându-ţi duşmanii cu un şnur galben ca şofranul. băbuţo. *∗Zeul înţelepciunii (n. se făcu seară. deasupra căruia pândeau piscurile pietroase şi împrejurul căruia se întindeau câmpurile albastre-verzui. în oraşul Alundil. iar ea păru că se încruntă.― Dar ţi-am auzit cuvintele. Tathagatha traversă curtea şi se opri dinaintea statuii înalte a lui Kali. numeşte-mă protestant şi ţine minte: acum sunt mai mult decât un om. mă mişcă. rostite pe toate tonurile ― rugătoare. Ai pierdut runda asta. credincioşii erau îngenunchiaţi în rugăciune târzie. Pentru mine n-are să fie un lucru atât de greu cum ar fi pentru alţii.) . şi ele m-au umplut de un fel de bucurie. Prin urmare. Un ascet era aşezat pe o rogojină în faţa statuii lui ∗ Ganesha . statuile fiind băgate înăuntru. mulţi dintre ei plutind în înălţimile reveriei. continuă el. Am început ceva ce tu nu poţi opri. Pătrunse în curtea din afară şi aici era linişte. zeiţă. am auzit prea multe. înjurând. Trâmbiţele templului îşi făcuseră auzite deja ultimele note ale cântecului nagaswaram. Semăna el însuşi cu statuia. sau cu o sabie sau pumnal sau cu mâinile. întrebă Iluminatul. dar ştiu că nu aceasta îţi este calea. zise el. După o săptămână. dispăru şi el. Prin urmare. Am strâns cuvintele tale în mine şi am simţit adevărul pe care-l conţin. pentru că sunt iscusit în mânuirea tuturor armelor ― trei vieţi mi-am petrecut învăţându-le meşteşugul ―. încă împânzit de călători. ― Îmi pare bine să obţin o atât de înaltă recunoaştere într-o perioadă de timp atât de scurtă. Credeai că s-au pierdut şi la fel credeam şi eu. dar şi protestul meu are o tradiţie la fel de venerabilă. Înaintea altor câteva. era un cordon stacojiu de sugrumător. însă. a încuviinţare. Trebuie să renunţi la propria-ţi voinţă. Iluminatul umblă prin pădure. lumina lor pâlpâitoare accentuând şi mai mult umbrele lăsate asupra celor mai multe dintre altare. cer intrarea în Ordinul tău. După care. se duse în oraş cu vasul de cerşit. ― A ta este. Miau arătat o altă cale către salvare. prea puţin ţi-ar fi fost de folos. o cale pe care am simţit-o superioară celei pe care o urmasem mai înainte. Preoţii dormeau. împreună cu mai mulţi alţi călugări. ― E un abandon. Se potriveşte cu ceea ce îmi trebuie mie. Cu bucurie aş deveni călău în slujba ta. la picioarele căreia licărea un felinar micuţ. certăreţe. Tathagatha îi întoarse zâmbetul. ceea ce eu am făcut deja. Aşa că nu mă las uşor furat de cuvinte. către omul din faţa ei. Patru felinare cu ulei licăreau în curte. Tot ce-mi mai trebuie acum este o robă galbenă. Atârnat pe braţul ei întins înainte. Buddha îi cerceta chipul în vreme ce Rild vorbea. seara se transformă în întuneric. nefăcând nici o mişcare vizibilă. Nu mai pun la socoteală femeile şi copiii. sunt superioare învăţăturilor brahmanilor. înfăşurat o dată în jurul vârfului pumnalului. zise Rild. către înălţimea pe care se afla templul. de unde Yama îl ţintuia cu privirile. privind în jos. Cuvintele tale. Depărtându-se de dumbravă şi de mlaştinile de dincolo de ea. Alţii trebuie să renunţe la casă şi la familie. Zâmbetul zeiţei părea că se modifică din clipă în clipă. Prea mulţi au auzit vechile cuvinte. Deacum este târziu. Eu nu am asemenea lucruri. ― Eşti sigur. Dar nu se mai întoarse cu ei. Moartea şi viaţa pentru tine sunt tot una şi tu nu cauţi nimicirea duşmanilor tăi. Aşadar. ― Modul tău de a renunţa este unul total. continuă el.

melodioasă şi convingătoare..Era cu multe luni înainte să se producă miracolul. Tu. Lunecarea îi era un dans. când ochii îi străluceau ciudat. Înţeleg acum de ce erau zeii invidioşi. ştiu. meditase îndelung şi complet asupra lor. se cufunda cu mâinile lui tari ca oţelul în locuri cu ape ascunse. iar tu ― pretutindeni şi parte a tot ce există: norii şi copacii. Împreună. Ştii toate lucrurile. ― Da. din înalt se auzi un strigăt înfricoşător. acel mădular se îndrepta la loc. anul scurgându-se întreg de la sosirea noului Buddha. ― Slăvite Doamne. cu toate culorile învăpăiate şi strălucitor arzând. limpede şi blândă.. spuse Su-gata. Două erau lucrurile în care credea Sugata: Calea Salvării şi Tathagatha. pentru a răspunde unei întrebări puse lui de un călător. încuviinţă Tathagatha.. călugării îşi întoarseră capetele. şi vocea i se pogora ca din Ceruri. străbătea cerurile. ca şi cum ar fi aflat intrarea într-o mare tainică. care se aflau pe câmp. astfel încât. Îl ascultară.. ― Eu. Tathagatha îşi împărţi predicile cu el. învăţând mulţimile despre slava Nirvanei. pe măsură ce creştea şi creştea. Când vânturile primăverii suflară iarăşi peste pământ. nu păru a fi un miracol. apoi bătaia formidabilelor aripi. pentru că se obişnuiseră treptat cu el. Se spunea chiar că Sugata avea puterea de a vindeca şi. cunosc bucuria acestor lucruri.). Vorbi. Continuă să vorbească. cel cu sprâncene albe şi urechi ascuţite. care apăruse dinspre nord când începuseră să sufle peste ţinut vânturile primăverii. Rild. Rild. când primăvara trecuse şi când lungile zile de vară atârnau fierbinţi sub Podul Zeilor. exemple.) (n. Cetăţenii oraşului Alundil se opriră pe străzi ca să se uite în sus. Răspunsurile urmând întrebărilor. alegorii. zise Tathagatha. a fost ca o văpaie de foc şi ca un muget de ape. oamenii cu toţii. În dumbrava vineţie de dincolo de oraş. Dar se întâlniră între ei şi stătură de vorbă cu alţi călători de pe drum. iar acum. După care. iluzia existenţei şi lanţurile pe care lumea le aruncă asupra omului. Rild. galben şi cafeniu. iar când se înfăptui. ştii. iar atingerea de gheaţă a mâinilor lui se lăsa asupra unui mădular chircit.. şi ochii lui negri deveniră ochiuri stranii de apă. izbucnind în flăcări. calea îi era aerul. Cei din casta Sudras. pe care-l numiră Sugata . Vara se scurse. Tathagatha nu răspunse. propovăduiră Calea cu Opt Poteci. În marele templu de pe colină se lăsă deodată liniştea. pentru că deveniră parabole. i se aşezară la picioare. care apăruse purtând moartea înfăşurată pe braţ şi focul negru în priviri. zăpada de pe culmile munţilor şi osemintele de pe câmpuri? ― Da. iar unii dintre ceilalţi călugări şi câţiva dintre pelerini se adunară în jurul lui. Din nord veni ― verde şi roşu. După care se prăvăli. ce digerase toate lucrurile pe care le predicase el. animalele din pădure. Bieţii zei! Sunt de plâns. vorbi într-o după-amiază. apoi călătorii îsi văzură de drum. pentru a se face un punctuleţ negru. Cel care era născut să stăpânească vântul. de asemenea. înainte de a începe să propovăduieşti. apoi o a treia. Şi fură momente când însuşi Tathagatha cel cu vorbă dulce asculta la cuvintele discipolului său. Se auzi încă un strigăt. fură din ce în ce mai lungi. însă. Şi se spunea că unui orb îi revenise brusc vederea în timpul unei predici a lui Sugata.. . cu vocea lui surprinzătoare de bariton. înainte ca vara să se sfârşească. ca un meteorit. depăşind orice închipuire despre *∗Cel care a trecut la fericire (sanscr. apoi stropea cu adevăr şi frumuseţe peste capetele ascultătorilor. Omul îi puse şi o a doua întrebare. viaţa mi-a fost goală până în ziua în care mi-ai descoperit Adevărata Cale. spre cer. Nu mai era nici o îndoială acum că doi erau cei care primiseră ∗ iluminarea: Tathagatha şi micul lui discipol. Când tu ai primit iluminarea. în vreme ce urca deasupra norilor.tr. care acum veneau de la toţi. Buddha. îşi lăsară lucrul şi-şi ridicară privirile. ― Înţeleg acum de ce ai spus cândva că toate lucrurile vin la tine: pentru că aduseseşi o asemenea doctrină în lume. îi spuse el într-o zi. pelerinii care veneau în dumbrava vineţie cereau să-l cunoască pe acest discipol al lui Buddha şi să-i asculte cuvintele.

chiar şi de către unul care transmite informaţii greşite în celelalte privinţe. era ştiut că un singur zeu putea călări pe Pasărea Garuda. De dinaintea lui se auzi susur de apă curgătoare. ― Ah? Îşi înălţă celălalt sprâncenele într-o expresie exagerat întrebătoare. spuse celălalt. Sprâncenele îi erau albe deasupra ochilor negri. pe drumul pietros. nu cu bucata aia de metal îndoit pe care o porţi. zise Sugata. ― Greşeşti. După acele ţipete şi zbateri tunătoare de aripi. Dar dacă. continuă să înainteze. Omul nu răspunse. mergând pe jos. Tathagatha încuviinţă dând din cap. Sugata veni şi se opri alături de el. Călătorul ridică mâna şi i se adresă omului de dinaintea lui. Sosi de dincolo de înălţimile de piatră. cu cizmele sale roşii. lăsând să se vadă un şir lung de dinţi netezi şi albi. Pasărea Garuda se roti deasupra oraşului Alundil. Omul avea capul ras cu grijă. din piele. cu excepţia unui smoc de păr alb. Jumătate spirit. Pentru un moment. Înţeleg că asta este o regiune plină de culte ciudate şi de secte primitive. Învăţătorule. zise omul în negru. Acolo se afla un omuleţ ce purta veşmintele negre ale pelerinilor. de care era atârnată o sabie scurtă. Ocolind un colţ de stâncă. rubinul de pe mânerul sabiei strălucea în montura lui stacojie. ― Pasagerul a descălecat şi a rămas acolo.. Dădu o roată şi trecu peste crestele de piatră ce se înălţau dincolo de oraş. Se făcu linişte. precum zici. Atât de mare fu viteza cu care trecu. ― Întotdeauna este o plăcere să fii recunoscut. ― Garuda! Cuvântul străbătu în goană oraşul. lângă buşteanul care trecea peste pârâu. Ce rău le-ai putea tu produce? Buddha se răsuci în cealaltă parte. Iluminatul stătu pe drumul dinaintea dumbrăvii. Ajunse la o trecere tăiată în stâncă şi-şi urmă calea. ― Rild a dat greş. . Pasărea Garuda se înălţă iar deasupra munţilor. al cărui cioc sfărâmă care de luptă. Bidiviul lui Vishnu. zise el. Cineva aştepta mai încolo. ― Eu nu mă joc cu vorbele. neauzit... cu o bătaie puternică din aripi şi slobozind un ţipăt strident din ciocul căscat. iar călugării se adunară împrejurul lui. la asemenea viteză. De astă dată nu mai dădu ocol oraşului. sugeră Sugata. În toate vieţile pe care le-am trăit. dacă socoti că ai să treci pe aici. îl încunoştiinţă el. încât se făcu nevăzută în câteva clipe. cu privirile îndreptate către înălţimile stâncoase. se opri. ci se urcă la mare înălţime în văzduh. câmpurile. dinspre un pârâiaş care tăia poteca. iar tu îmi faci trecerea dificilă. ― Cu nimic altceva. înaintă spre o curbă pe care o făcea poteca. tu mi-ai fost singurul prieten. legendă întunecând cerul.ceva ce putea trăi la asemenea dimensiuni. proptindu-se în faţa buşteanului pus de-a curmezişul peste pârâu. Atunci cu ce te joci. Învăţăturile tale mi-au dat pacea. părea firesc să se vorbească doar în şoaptă. încins cu un ham din piele. spunându-i: ― Bună ziua. ― Cu numai o primăvară înainte. Aruncându-şi peste umeri pelerina roşie ca sângele. din oţel strălucitor. ― La început am luat-o drept un toiag barbar de rugăciune. dar îi bară drumul. Numai că nu zbura de una singură. iar pielea îi era deschisă la culoare. jumătate pasăre. iar doctrina ta este cea mai blândă. ― Iartă-mă. dispărând spre nord. domnule? Desigur. dumbrava. În acel moment. Cel în Roşu zâmbi. pelerinule. curbată. la asemenea măreţie.. dar tocmai vroiam să trec pe aici. Ochii i se îngustară pentru o clipă. Doamne Yama. templul. bunule pelerin. Buddha se afundă în dumbrava vineţie. am crezut că eşti un adept al vreunei asemenea superstiţii. este într-adevăr o armă. Ei de ce nu te pot lăsa în pace? Eşti cel mai inocent dintre oameni. Ce lucru mai vine din Ceruri? Buddha ridică din umeri. ― Mă tem pentru tine. urechile păreau a-i fi ascuţite.

. atunci. care-l tăie la umăr. Mă simt obligat să-ţi atrag atenţia. păcat. trădez de asemenea învăţăturile noului meu maestru. oricum. retrăgându-se repede acum. Rild?! Într-adevăr. Păşind înapoi. Când se aflară iarăşi pe locul unde fusese dată prima lovitură. baia morţii îţi protejează gâtul. să-l spun preoţilor. la rândul lui. zeu al morţii. Este. prin urmare. încetul cu încetul. Rild! Mai bine chiar decât mi-aş fi închipuit! Felicitări! În timp ce vorbea. răspunzând cu lovituri de apărare sau contraatacând. Atunci Yama o lăsă ceva mai uşor şi comentă: ― Cu jumătate de veac în urmă. parând sălbatic şi repezind lovituri spre capul lui Yama. şi sabia lui cântă un cântec mai rapid. nici cel nou. sabia i se făcu limbă de foc. Nici vechiul meu nume. intercalate cu eschive şi atacuri neaşteptate. zise Yama. într-adevăr. şi am să pun repede capăt discuţiei. Hai să mai încercăm o . atunci Yama începu să preseze în atac. forţându-şi adversarul să se retragă. după ce se retrăsese zece paşi. printre dinţii încleştaţi: ― Bine ţi-ai mai învăţat lecţiile. nu mi se potrivesc şi nu sunt meritate ― aşa că nu mă numi nicicum! Apoi.atunci să cred că ştii s-o foloseşti? ― Oarecum. răspunse celălalt. ― Am renunţat la numele meu de pe urmă doar cu puţin timp înainte. încercând o împunsătură la un nivel mai coborât. la judecată. în ultimul moment. ― Rild. se propti pe picioare şi nu se mai clinti. Yama recunoscu. mişcându-şi numai încheietura pentru a para loviturile ce se abăteau asupră-i. miam spus: "ăsta are în el stofă de maestru". făcându-i sângele să ţâşnească şi să se amestece imediat cu roşul veşmintelor. care l-ar fi putut decapita. ― Bun. ― Şi mâna. străpungând garda celuilalt. zăngănind.. se deplasă în jurul loviturii de parare. dar ripostele deveniră mai prompte. adversarul lui îşi roti sabia într-o complicată figură de dublă eschivă şi reuşi o uşoară atingere. iată şi un loc pe care l-a scăpat din vedere! ţipă el. pentru a fi respins. zeiţa este generoasă cu protecţia pe care o acordă. Dă-mi un nume. Şi nici că am greşit. asociatul lui Kali trebuie să-şi primească moartea de la unul care nu are nume. săltând cu iuţeală. ― Aha. Ia încearcă asta! Oţelul scrâşni izbindu-se într-o întăritură. răspunse celălalt. că atunci când te vei afla înaintea Celui Prea înalt. eşti nebun. vei fi învinuit de sinucidere. zise Yama şi-şi trase sabia. mânuită secole întregi de maeştri ai multor vremuri. răspunse omul în negru. Blocajele lui erau acum ceva mai largi. scuturându-şi capul. Rild. Eschivă apoi o lovitură la piept şi. Apoi. pară un alt atac şi se repezi înainte. ― De îndată ce te simţi gata. înainte să lovească. ― Viaţa este plină de trădări. astfel încât izbi cu tăişul săbiei mult deasupra încheieturii mâinii celuilalt. zise Yama. ― Şi se potriveşte că te duci fără nume pe drumul pierzaniei. Ti-ai trădat zeiţa. Asta îl făcu pe Yama să se repeadă înainte şi. Yama dezlănţui întreaga furie a acelei săbii. Se retrase până ce ajunse cu spatele la pârâu. Cu toate acestea. Omul în negru îşi ridică garda. Se grozăviră cu săbiile până ce sudoarea începu să le picure ca ploaia pe pământ. aruncând văpăi. cedând teren pas cu pas. De aceea. atunci. dar reuşind încă să-l ţină la distanţă. ― Aşadar. omul în negru ajunse la capătul buşteanului aruncat peste viroaga prin care curgea pârâul. am să înlesnesc ieşirea spiritului tău din învelişul lui trupesc. parând tot mai larg. când mi-ai fost elev pentru o scurtă perioadă. Eşti probabil cel mai mare spadasin care s-a ridicat prin toate vremurile pe care mi le pot eu aminti. Am să caut intrarea pe altundeva. Celălalt zâmbi uşor. ca să ştie pentru cine vor face slujbele. îl atinse la gât cu o lovitură laterală. ― Doar încă un lucru. crestându-i celuilalt bicepsul când îşi trecu tăişul peste el. Dar trebuie să-mi urmez hotărârile inimii. atunci. pentru că îmi displace să fiu nevoit să ucid un om care nu ştie pe ce lume se află. zise Yama. Yama dădu înapoi înaintea atacului. Omul în negru şi-o trase şi el. Aproape că-ţi pot ierta apostazia când îţi văd iscusinţa. Unul după altul. Venind împotriva ta acum şi în acest fel. recuperă cei zece paşi pe care-i cedase. celălalt îi susţinu atacurile.

rămânând locului preţ de o clipă. Nu-i lesne a pricepe. înaintea morţii. "acestea nu durează decât până mâine. Dând mantia la o parte şi ridicându-şi garda. cât timp stăm liniştiţi. repezind o lovitură vicleană înspre capul lui Yama. Dar nu este ceva despre care să vorbesc. ca şi cum ţi-ar fi ultima -pentru că aceea este şi ea foarte aproape! ― Se spune că eşti priceput la răspunsuri. ripostau. Rild. despre cele ce sunt dincolo de viaţă. se desprinse de pe maluri. lăudând aerul curat. Atunci îşi izbi adversarul de deasupra. cât mai poţi. Rămaseră aşa preţ de o clipă. dar un alt învăţător ca tine nu e de găsit şi. de partea pe care se afla el. instrumente muzicale. . Zeul morţii zâmbi. Moarte. o. sabia lui. Yama. iar el se retrase tot mai mult. aterizând pe malul dimpotrivă.în această privinţă.Mă iartă dacă asta-mi vine-n minte. Forţând încă şi mai puternic atacul. Unii spun că există în continuare. Atunci Yama îşi luă de pe umeri mantia şi o aruncă peste viroagă. făcând iarăşi să ţâşnească sânge din braţul adversarului. şi de stăpân şi de câine." Yama rămase foarte liniştit şi nu mai continuă poemul. nişte întrebări. Moarte. turme de vite şi aur. apoi un trosnet ca de crengi frânte. Rild. Atunci. se prăvăli în pârâu. Răsuflarea este cel mai puţin apreciat dar din partea zeilor. cu vechile cuvinte din Katha Upanishad. până unde panta era atât de abruptă încât Yama nu ajungea cu capul mai sus de mijlocul lui. Acesta este lucrul pe care-aş vrea să-l aflu de la tine. Yama înfruntă un atac complicat cu o împunsătură de oprire. până şi zeii au unele îndoieli. cel care se numise Rild sau Sugata cântă: ― "Nu se ştie ce se întâmplă cu omul. după care omul în negru se clătină. după care izbi lateral cu piciorul în buştean." ― . Am să ţi le dau ţie şi ele te vor copleşi. Având greutăţi prinse la poale în vederea unei asemenea manevre. cai. spuse cel ce se numise Rild sau Sugata. împungeau. omul în negru auzi paşi repezi. pară noul atac al zeului. zise el. mantia căzu asupra adversarului său. Alege fii şi nepoţi. Alege orice altă soartă ― fecioare blonde. pe care acesta o pară însă. ― Prea bine. apoi o luă la vale. Dar nu de moarte mă-ntreba. Omul în negru păşi înapoi pe buştean. parau. Alţii spun că nu. sigur.dată! Săbiile li se încrucişau şi li se desprindeau din încleştare. Aceasta de-acum avea în ea ceva ritual. ― Ce anume vrei să afli? Îţi acord favoarea unei întrebări. roşii precum sângele. Yama! Hai. În timp ce se zbătea să se elibereze. zise el. care de luptă. decât cea pe care am cerut-o -spune-mi. aşadar. Buşteanul se rostogoli înainte ca Yama să apuce să păşească pe el. Scuteşte-mă de această favoare. Trebuie să-ţi arăt. Dar ia să fii fără ea! Bucură-te de fiecare răsuflare. Imediat ce atinse pământul. Yama nu-şi afişă zâmbetul batjocoritor." Yama răspunse şi el cu vechile cuvinte: ― . Celălalt sări înapoi. Terenul urca în spatele lui. Pune-mi altă întrebare." ― "Rămâi în viaţă şi vezi-ţi de cale". dansurile şi cântările pentru tine. traversează! strigă celălalt. Yama îşi croia încet-încet drum în sus. Yama îl obligă să se retragă şi mai mult. când cizmele lui Yama. Ţi-aş pune. O altă soartă nu am să primesc. când moare. ca pe o plasă de pescuit. atinseră malul pârâului. Îşi trecu braţul peste faţă. Tine-ţi fecioarele. cântă celălalt. asupra cărora oamenii şi zeii au îndoieli. făcându-l să se mişte. deopotrivă.. băgându-şi sabia la brâu. pe pantă. dădu şi el un picior în buştean. alege elefanţi. altă favoare la care să tânjesc în ăst moment nu e. Nimeni nu-i înalţă imnuri. o. ― Trage-ţi repede răsuflarea. eschivau. zise Yama." ― "O. Se spune că eşti zeu. aţintindu-şi privirile în ochii celuilalt. mai lungă. "Te izbăvesc de soarta ce ţi-e dată. Moarte". dus de curent spre vest. zeul care stăpâneşte peste împărăţia morţilor şi ale cărui cunoştinţe depăşesc înţelegerea muritorilor. acoperindu-şi ochii şi din gâtlej îi scăpă un singur suspin. aşa cum făcuse la toate celelalte spuse ale adversarului său. acum.. căci natura atman-ului lucru adânc este. caii. respirat şi de rege şi de cerşetor. ― Aş zice că nu-s mai mult de şapte-opt paşi mari.

cu o lovitură de picior. Pentru o clipă. Celălalt îl urmă şi se azvârli asupra lui. ajunseră amândoi la apa adâncă.. aproape de suprafaţa apei. Yama îşi feri ochii cu braţul stâng. gâfâind în căutarea aerului. trecându-i cu sabia de-a curmezişul picioarelor.. care s-a ridicat împotriva mea. cu braţele ca nişte toarte din oţel arcuite pe lângă corp. M-ai învăţat prea bine! Dar în momentul în care se repezi spre el.. dar atunci începu să plouă peste el cu pietre mai mari. coborând pe firul apei. făcându-i vânt lui Rild. spuse el. Yama se rostogoli şi se lăsă să alunece spre pârâu. dar era ca şi cum ar fi asaltat o statuie. dar de astă dată celălalt: nu mai şovăi. cel mai însemnat. Dar ia să fie fără ea! Apoi plonja dedesubt. Apoi expedie o lovitură care ar fi străpuns un alt om. Când Rild căzu în faţă. pentru că omul care fusese călău sacru în slujba lui Kali primea loviturile fără să clipească şi le returna răsucite. Mai târziu. Pe alocuri. Yama dădea lovitură după lovitură. zise Yama şi izbi cu mâna stângă. iar alta îi ricoşă din umăr şi-i izbi obrazul. până când şuvoiul învolburat le ajunse la înălţimea piepturilor. până când picioarele lor atinseră stânca. timp în care celălalt se sculă şi trase un pumnal de la brâu. iar şi iar. apucând încheietura care mânuise sabia. Yama... cu sabia ridicată în mână.. reuşi să pareze lovitura înaltă a sabiei celuilalt. plesnindu-l pe celălalt cu brâul ud. Într-adevăr. din toate timpurile pe care mi le amintesc. zeu al morţii. cu pumnii şi cu muchiile palmelor. propulsaţi de forţa acelei împingeri. deasupra lor. privirile li se întâlniră. dar văzu bolovanul venind şi încercă să se ferească din calea lui. în pârâu. cu răsuflarea poticnită: ― Ai fost. sabia îi căzu în apa de dedesubt. Izbuti să se oprească pe marginea râpei. Izbi cu pumnalul în sus şi-şi simţi propria încheietură atinsă. iar partea de dinainte a veşmântului îi fu sfâşiată. Cu pumnalul. Dar ea ricoşă din pieptul adversarului său. îşi pierdu echilibrul şi căzu. Apoi mâna stângă îi fulgeră înainte. O luară spre stânga.. Rild simţi cum sabia îi zboară din mână când izbi albia pârâului. Când reveniră la suprafaţă. până ce Yama se lăsă în jos şi se rostogoli pe o parte. tot păşind cu cizmele peste ei. este păcat. Nici unul dintre ei nu-i dădu drumul adversarului. dar una i se abătu acestuia între coaste şi osul şoldului. fără să mai fiu oprit de ea. desprinzând-o şi o urmă în josul pantei. ― A sosit vremea botezului de pe urmă. Yama se ridică în genunchi şi se întoarse. Celălalt blocă lovitura şi expedie şi el una. Chipul îi rămase impasibil când Yama se lăsă să cadă pe vine. Celălalt împinse atunci cu piciorul o bucată mare de stâncă. ― Acum îţi pot înfrunta privirea-dătătoare-de-moarte. Apoi buza râpei fu lângă ei. spintecându-i inima. el vorbi moale. ― Vei afla curând. scăpând pumnalul din mână. zise Yama. Yama se aruncă pe spate şi începu să înoate spre apa mai mică. Când se împinse cu ambele mâini în pământ.. trimiţându-i lui Yama în ochi o ploaie de ţărână şi pietriş.. sub ei. Cele mai multe dintre aceste lovituri erau încetinite de apă sau blocate de garda lui Yama. Pârâul se lărgea şi devenea mai puţin adânc pe măsură ce cobora. alunecând la vale. mult mai târziu. Nereuşind să-şi recapete echilibrul la timp pentru a întâmpina atacul. braţul zeului se abătu. omuleţul izbi cu piciorul. dar fu izbit în porţiunea lui impenetrabilă de către o cizmă roşie. ci continuară să se rostogolească.. şi încinseră lupta şi mai tare. pe care îl scosese ghemuindu-se cu greutate. nici unul nu mai strângea în mână decât apă. când trupul ud zăcea nemişcat lângă apă. Yama îl prinse şi-l imobiliză. duşi de curent. Bolovanul se prăbuşi plescăind cu mare zgomot.― Zeu al morţii. dinspre mijloc. Ajuns într-un loc unde pământul era afânat. Bolovanii se rostogoleau pe pantă. Rămaseră încleştaţi cu putere unul de celălalt. . cântă el. precum un bici. iartă-mi întrebarea cutezătoare şi spune-mi că nu m-ai minţit. zise Yama. malurile erau mai joase. ― Nimeni nu aduce cântări răsuflării. cu o forţă care putea frânge oasele. Îşi continuă saltul pe deasupra capului lui Yama şi ateriză cu spatele pe o porţiune de plajă acoperită cu argilă şi nisip fin. peste coapse. iar el. luându-l cu sine pe celălalt.

mai micuţă. viu colorate. pierzându-se în mulţimea trecătorilor. Preotul zâmbi. se depărtă. Aplecându-se peste fereastră. Deasupra capetelor. Oamenii părăseau oraşul. ajunse la templu. în stradă. îşi continuă drumul printre stânci. Se îmbăie în vreme ce un slujitor îi curăţă veşmintele. Dedesubt. umezeala pământului. ― Dar ea este mai mare decât oricare dintre acestea. . că în ciuda măreţiei sale. punându-şi-le pe amândouă la brâu. O studie îndelung. Preotul se lăsă străbătut de un fior. părinte. Îi făcu semn din cap. luminoase. peste mirosurile oraşului. mame alinau copii obosiţi. spunându-i: ― Tu nu eşti şchiop! iar omul se depărtă în grabă. zise el. reuşi să zărească templul ce se înălţa pe colină. miresmele lucrurilor primăverii: micii lăstari şi fragedele ierburi. Un cerşetor se ţinu după el şchiopătând. Omul purta o mantie plină cu mostre. Îşi aruncă privirile prin curte. Ezită un moment. se apropie de fereastră şi se uită în stradă. iar un prinţ local se întorcea cu suita lui de la vânătoare. eu i-am simţit puterea pogorându-se asupra mea când îi priveam altarul. negustori încă mai făceau negoţ. plină de făgaşe de roţi. după care îşi trase sabia de la brâu şi i-o puse la picioare. dar el îi făcu vânt în şanţ şi-şi văzu de drum. Înainte de a se aşeza la masă. răspunse el. ― Vorbeşti de parcă ai fi sigur. până când se întoarse şi-l privi în ochi. Omul scrâşni o înjurătură şi strigă după ajutor. Luă o cameră şi comandă o baie caldă. Se uită la o prostituată ostenită care discuta ceva cu un preot ce părea a fi şi mai ostenit decât ea şi care tot dădea din cap. Când o luă iar şi se întoarse.Apoi. Sitala. până la urmă. tocmai apăruse deasupra orizontului. apoi se duse iute spre locul ocupat de statuia zeiţei Kali. Intrând în oraşul Alundil. În aerul înserării era o înfiorare rece. iar de la parter se auzea larmă de voci multe. ― Bună seara. care să-i aducă mâncarea în cameră şi trimise în oraş după un negustor local. cu doi cocoşi-de-foc legaţi în spinarea unui slizzard cu mers lin. în cele din urmă. ― Deşi am slujba pe care-o am. Ratri şi ale celorlalte zeiţe mai puţin înspăimântătoare. ― Te temi de puterea ei? ― Să spunem. trimiţând spre pământ cozi lungi. călătorul se opri la primul han pe care-l întâlni. ― Şi mai îngrozitoare. din care. În aer plutea un miros puternic de slizzard. Trecu pe lângă o casă unde bocitoarele plângeau un mort. traversând pârâul. fără să fie prea atent la ce avea în farfurie. apoi păşi înăuntru. revărsările mâloase ale pâraielor. A făcut-o. În cele din urmă. retezând avântul tovarăşilor tâlharului cu o căutătură întunecată. iar când termină. grâul albastru-verzui de primăvară. In curtea din spate se făceau pregătirile pentru plecarea unei caravane în zorii următoarei zile. zise preotul. Îndrăgostiţi se îmbrăţişau în cadrul uşilor. ieşind dintr-un gang şi el îi zdrobi încheietura când îi simţi mâna umblându-i după pungă. Mâncă încet. călătorul se hotărî asupra unei săbii lungi. drept. luată dintro nişă exterioară. Chemă un servitor. s-ar putea să nu fie în cele mai bune toane. văzu că preotul îl urmărea. artificiile începură să explodeze pe cer. Dinspre templu se auzeau surlele din dovleac cântând melodia nagaswaram. care readucea. curbate şi a unui pumnal scurt. Apoi ieşi în noapte şi o luă în lungul străzii principale a oraşului. ai? ― Păi. războinicule. Pătrunse în curtea interioară în urma unui preot care căra o mică statuie. Noaptea aceasta marca sfârşitul festivalului de primăvară. ― Mulţumesc. până când. ― Totuşi. ― Iar asta este o îndrăzneală prea mare din partea mea. altarul lui Kali nu este la fel de vizitat precum cele ale lui Lakshmi. O lună se înălţase deja pe cer ― părând aurie prin Podul Zeilor ― iar o a doua. Un bărbat dădu buzna peste el. Shakti. se arătă şi negustorul. ― Kali îţi poate sfinţi sabia. este un simţământ al puterii de care m-aş lipsi. iar omul se apropie imediat şi-i dădu bună seara.

― In sănătatea ta şi viaţă lungă! ură el. Din nefericire. cumpără-ţi un butoi de soma ― pentru sacrificii. . grăieşti drept. ― Eu trăiesc aici. ― Ca şi Kali. suntem de acord în cele mai multe privinţe. de ce nu sunt deloc ofrande lăsate la picioarele lui şi nici rămăşiţe de la sacrificii? ― Nimeni nu dă flori Morţii. ― Mulţumesc. când o persoană iubită este pe moarte şi i s-a refuzat încarnarea directă ― în afară de cazurile astea. Nu-mi vorbi mie despre preoţi. unde se aflau puse la loc de cinste un butoiaş cu soma şi două cupe de metal. eu adeseori am căutat justificare pentru ateism. războinicule? în ce mă priveşte. am simţit întotdeauna că cele două statui sunt bine aşezate.― Ei şi? În ciuda puterii sale. nu. nu am văzut niciodată făcându-i-se lui Yama sacrificii aşa. ― Este un lucru bun să-i vezi plecând pe unii dintre călătorii ăştia. ― Credeam că cei mai mulţi au venit să-l vadă pe Buddha. Şi în cazul ambelor zeităţi. pentru la noapte. ― Bine zis. adică despre zei. Preotul zâmbi. înălţând cupa. ― Prea bine. iar preotul mai umplu un rând. preoţii. zise Yama. ― Atunci. ― A fost curăţată nu mai departe de ieri. ― Este adevărat. dar i-a şi obosit personalul peste măsură. Noi gândim la fel. preoţii. apoi pleacă. ― Există un timp şi un loc pentru toate lucrurile. după ce a trăit mai mult de un douăzeci de ani. aşa este. ― Pentru plecarea pelerinilor! ― Pentru plecarea pelerinilor! Băură iar. zeiţa şi cu mine. ― Probabil că se simte ofensat. pe de altă parte. Noi. dar. Mie dă-mi o zeitate iertătoare în fiecare zi. zise preotul. eu găsesc îndurarea infinit mai atrăgătoare. de bunăvoie sau cu dragoste. pe nişte scări. Celălalt zâmbi. zise preotul. pline. Înghiţiră băutura tare. nu sunt nici prea doritori să şi-i pună pe zei în cap cu asta. aruncând o privire înapoi. mai vrea dreptate. încuviinţă preotul. Vii să facem împreună o mică libaţie. pentru că el ia ce vrea. înainte de a vizita dumbrava vineţie. of! Spune-mi acum de ce baza altarului lui Yama nu a fost curăţată de curând?! Este plină de mizerie. ― Pentru morbizii tăi patroni ― Kali şi Yama! zise preotul. în sine. Am băut cu mulţi dintre voi şi ştiu că sunteţi la fel de blasfemiatori ca şi restul oamenilor. ― Nici vorbă. în templu? ― Pe Kali. nu este o zeiţă nedreaptă. războinic. răspunse preotul. Aşa că. ― Of. spre statuia lui Kali. Am să cumpăr. ― În public. vin! zise celălalt. spuse preotul. Nu vin decât să se uite. Fac o pereche teribilă. încât pare foarte folosită. până în pivniţă. ― Un preot credincios până în măduva oaselor! îmi place asta. şi câte un cetăţean. dar nu vorbesc cu atâta familiaritate despre cei pe care sunt însărcinat a-i sluji. Îl însoţi pe preot în clădirea centrală şi apoi în jos. Ce nevoie are el de bunăvoinţa sau de afecţiunea lor? Darurile nu sunt necesare. Dar numai una mică. sacrificii aduse Morţii? ― Într-adevăr. războinicule. ― Mulţumesc. pentru rugăciuni. zise celălalt. Propria mea natură este apropiată de a ei. dar eu sunt. dar atât de mulţi au trecut pe dinaintea lui de atunci. ― Să-ţi încălzească gâtlejul. nu-i aşa? Moartea şi patroana distrugerii? ― O echipă puternică. Dar vrei să-mi spui că nimeni nu aduce sacrificii lui Yama? Chiar nimeni? ― Numai noi. se manifestă amândouă prea puternic în lume pentru ca existenţa să le fie efectiv negată. Mă gâdilă la încheietura cotului! Uite. ― Care om. Când nu se întâmplă aşa. îmi aduc aminte că ea este şi femeie. când o cere calendarul ritual. zise preotul. precum ai spus. fac în general sacrificii sau donează câte ceva templului. Nu sunt toate cele ce trăiesc. În general. acum. spuse celălalt. zise celălalt. Păcat! Războinicul izbucni în râs. Devoţiunea lor a îmbogăţit templul. războinicule.

încoronat cu o aureolă rozalie. îşi ridică glasul astfel ca toţi cei din dumbravă să-l poată auzi: ― Am venit să-l văd pe Tathagatha. părinte. Luminile pâlpâiră şi frunzele vineţii foşniră. fu cuprins de o stare de somnolenţă.. pentru că privirile nici măcar nu li se întâlniră. nu doar crescând peste lume. Veniţi din cele patru zări. Yama nu răspunse. cu o glugă tot galbenă trasă pe cap. să se odihnească.― Ce ştii despre unul numit Tathagatha şi despre învăţătura lui? Celălalt se uită în lături. ţinându-şi sabia pe genunchi. Ajuns în zona luminată. dacă aveţi de gând să mai trăiţi ― şi pot aştepta la fel de mult ca oricare dintre voi. ― Salutări. cu sabia tot ridicată. Ştia că acest om era Buddha. pe cer erau trei luni. Mulţumesc pentru soma. Apoi bărbia i se aşeză. o. dar fu ca şi cum celălalt ar fi fost adormit. La capătul acestui drum se afla un copac masiv. Merse la cel mai apropiat. înveşmântaţi cu totul . Moarte. ― Am venit să-l văd pe Tathagatha. iar un vânticel cu destulă umezeală în el agita vegetaţia din jur. războinicule. mici felinare printre copaci. ― Nu contează. Nu este ceva despre care să discut. Dar va trebui să vă mişcaţi odată şi-odată. Apoi se aşeză pe pământ. se uită adânc în ei. Când ajunse în dumbrava vineţie. ca să-i deschidă drum. ― Unde se află? Omul nu răspunse. Fiecare purta o robă galbenă. călărind pe cai galbeni. Omul nu păru să-l audă. cu un zâmbet abia schiţat pe buze. aşezate pe pământ. iar când Yama înaintă. Atunci. cu iarbă ce se apleca înaintea lui. îngerul Sudului sosi urmat de oştirile sale. s-ar putea să aveţi dreptate. Se aplecă înainte şi privi în ochii pe jumătate închişi ai călugărului. pentru toate aceste motive n-am să-l pot găsi printre voi? Nu se auzi decât oftatul vântului strecurându-se printre copacii din dumbravă. dădu peste rânduri întregi de figuri nemişcate. Credeţi că deoarece sunteţi mulţi şi îmbrăcaţi toţi la fel şi pentru că nu-mi răspundeţi. Imediat. cei patru Regenţi ai Lumii se pogorau de pe Muntele Sumernu: Stăpânul Nordului înaintă urmat de ai săi yakshas. pe piept şi începu să sforăie. dinspre est veni Regentul ai cărui călăreţi purtau scuturi din perle. Nu vreau să vorbesc despre acest om. ― Bună seara. Yama se opri şi privi în jur. purtând scuturi ce aruncau văpăi de lumină galbenă. zise cel aşezat. se auzi un sunet ca o muzică îndepărtată. Iar în curând va conta şi mai puţin. ― Eu sunt preot al zeilor şi brahman. La baza lui stătea un om. cu picioarele încrucişate. şi se aşeză dinaintea lui. ci parcă strângând lumea laolaltă cu rădăcinile lui. spuse el. Umbla pe un câmp albastru-verzui. Pentru un moment. pătrunzând în dumbravă. războinicule. ― Aşadar. Merse înainte fără zgomot. ca să şoptească din frunze printre stele.. kumbhandas. I se lăsă capul în jos şi-i zvâcni de câteva ori. Unde se află? Fu ca şi cum s-ar fi adresat unui câmp de statui. călărind pe bidivii albaştri şi purtând scuturi din safir. Bună seara. Stăteau aşezaţi astfel cu sutele şi nici unul nu scotea vreun sunet. zise. iar cu ramurile urcând până la ceruri. ― Credeţi că aşa îl puteţi ascunde? strigă el. Urcând scările. Buddha continuă să zâmbească. se depărtă de templu şi-şi continuă drumul prin oraş. ci îşi trase sabia. ― Cu asta. Râse. ― Şi în al tău. sprijinindu-se cu spatele de trunchiul cu scoarţă albastră al unui copac înalt. toţi numai în aur. ce strălucea în umbra copacului. Buddha. te-a atins şi pe tine? ― Destul! Ţi-am făcut cunoscute dorinţele mele. Zeii să-ţi zâmbească în drumul tău. recunoscu el. inflorescenţe palide de foc pe deasupra oraşului.

pentru că el aparţine lumii. înveşmântat cu totul şi cu totul în albastru. apoi se ridică iar. zise Yama. În mâinile voastre este dată păstrarea lumii. zise Yama asumânduşi Aspectul. ― Eu. Întinzându-se peste spatele căpeteniei nagasilor. Yama se aruncă peste el cu genunchii. ― Vin să ducă osemintele de aici. Pentru că în mâini. care îşi lepădă armele şişi dădu jos tunica. Doamne Yama. atunci celălalt se răsuci aruncându-şi braţul drept peste umărul lui Yama şi pe după gât. voi. Şi nici nu am să-mi încerc forţa trupului cu tine. erau înveşmântaţi în roşu şi purtau dinainte scuturi din coral. Yama puse piciorul peste ea. ― Ascultaţi-mă. iar noi. zise şi-şi aruncă plasa. precum îşi ia un prunc jucăriile. ― Aţi venit să-i duceţi osemintele de aici. apoi îşi lăsară ochii în jos şi-şi purtară stăpânul spre est. ― Şi tu? întrebă zeul morţii. ― Cine urmează? Regentul Estului se înfăţişă înaintea lui. trimiţându-l la pământ. Mai-marele peste nagas îl prinse pe Yama de după ceafă cu mâna stângă. ― Aşa să fie. trăgân-du-i-l către şold şi întorcându-se cu spatele în timp ce-l aducea spre el. îşi întoarseră caii şi se înapoiară în nord. spunând: ― Am să mă iau la trântă cu tine. călărind pe cai roşii ca sângele. ridicându-şi armele. ― Nu-l poţi lua pe acest om. zise Îngerul. Ştiu că am să fiu copleşit dacă fac asemenea lucruri. zise purtătorul de cuvânt. ca să te înfrunt. îl ţinu în braţe ca pe un copil. În tot acest timp. . iar Yama stătu în faţa lor. ― Atunci. străpunse metalul moale ca untul şi-şi abătu latul săbiei asupra capului Regentului. Care dintre voi mi se va opune cel dintâi? ― Eu. o prinse şi o smulse. el ţine destinele acestei lumi. Copitele armăsarilor păreau a nu atinge iarba şi singurul sunet din aer era muzica. Nu vă este vouă dat să vă împotriviţi Atributelor mele sau să le judecaţi lucrările. ― Eu nu am să iau arme din oţel sau din piele sau din piatră. Regenţi care vă aveţi sălaşul pe Sumernu. urcă înapoi pe armăsarul tău albastru si ia-o la galop. Un mare plânset se înălţă dinspre rândurile de yakshas şi doi dintre călăreţii aurii se apropiară să ia trupul căpeteniei lor. ne împotrivim ţie. urmăriţi de o muzică distonantă. şi îl prinse strâns de cap. Yama îi prinse umărul stâng cu mâna stângă. Cei patru Regenţi traseră de frâie. zâmbind. Moarte. După ce călăreţii Asfinţitului plecară. iar dinspre vest îşi făcu apariţia cel ai cărui nagas. zeu al morţii. ― De ce se apropie Regenţii Lumii? se trezi Yama întrebând. zeu al morţii. apoi îşi strecură mâna dreaptă sub genunchiul Regentului şi-i smulse ambele picioare de pe sol. pentru că nimeni nu ţi se poate împotrivi cu armele. purtând o sabie dreaptă din argint şi o plasă ţesută din raze de lună. Yama îşi lăsă armele deoparte şi-şi dezbrăcă veşmintele de la brâu în sus. cu alaiurile în spate. doar Îngerul Sudului. Te vei putea atinge de el numai după ce vei fi înfrânt cele patru puteri. cu Aspectul asupră-i. spuse Yama. dar după ale voastre cine va veni? Regenţii descălecară. ― Ba. Când Regentul se prăvăli. apoi îl înălţă la nivelul umărului şişi lăsă braţele să cadă. săltându-l pe umăr. dar Moartea ia din lume pe cine vrea şi oricând doreşte. trăgându-şi sabia de aur. ce se auzea tot mai puternic. Apoi. întoarse sabia şi-l izbi cu mânerul în falcă. Când Regentul izbi pământul. o. Pentru un moment.în argint. Cei patru Regenţi se aşezară între Yama şi Tathagatha. cei ai lumii. trăgându-i fruntea înspre el. zise Yama. Atunci veni înaintea lui mătăhăloasa căpetenie a nagasilor. Celălalt nu. zise Stăpânul Nordului. mai stătea înaintea lui Yama. Buddha stătea în umbra marelui copac. dacă nu ai de gând să lupţi. Yama îi făcu acelaşi lucru. Doi războinici de argint îl fulgerară cu privirea. Yama. îl vom apăra. ― Următorul! zise Yama. ca şi cum parada armelor nu ar fi însemnat pentru el nimic. în ceea ce-l priveşte pe acesta. răspunse Buddha tot zâmbind. dezechilibrându-l pe celălalt.

smulgându-i rădăcinile încăpăţânate. pietros şi plin de nisipuri mişcătoare! Nici un fir de iarbă nu se va mai înălţa vreodată de aici spre ceruri! Las acest blestem şi cobor acest destin asupra apărătorilor duşmanului meu! Iarba începu să se ofilească. A mea este puterea vieţii. De o parte şi de alta a potecii începură să-şi facă apariţia mici ochiuri de apă. cu alaiul de kumbhandas în urmă-i. Apoi. Sunetul muzicii nu se duse cu el. locul ăsta va purta blestemul lui Yama! Nici o vieţuitoare nu va mai umbla vreodată prin acest ţinut! Nici o pasăre nu va mai cânta. haosul ce se dezlănţuise împrejurul lui. O bucată masivă din trunchi se prăbuşi asupra lui. astfel încât acesta să se învârtă precum o roată de safir. aşezat în meditaţie. iar luminile tot mai pâlpâiau în bătaia lui. sfâşiind cerurile cu crengile de sus. crescând în continuare în vreme ce se pierdea din vedere. Moarte. departe de el. îşi scoase pumnalul şi lovi iar. După care.Îngerul nu răspunse. A mea este puterea scutului. În nări îi pătrunse un miros de mlaştină. dar înainte de a-l elibera. ci rămase în aerul pe care-l ocupase. Blestemând. Ţi-a sosit ceasul. În depărtare. O ramură puternică se aplecă şi îi trecu pe dinainte. Forţe! strigă el. astfel că Yama înfipse adânc lama în lemnul ei. Dădu peste un pavilion vineţiu. Viaţa ţi se va împotrivi. în inima pădurii. luminat de cele trei luni. dar înăuntru nu era nimeni. despicându-se prin mijloc. aruncându-şi capul pe spate. Păşi înainte. care aici creşteau mai puţin înalţi şi mai strâmbi decât mai sus. cu sabia ridicată. Poţi distruge orice trimit eu asupră-ţi. zise el. Yama se ridică în picioare. o. se înclină înainte. de lemn crăpat. Ochii lui Buddha erau închişi în meditaţie şi aureola îi lucea în umbră. oricum. ţinându-l pe loc. cu sabia în mână. Apoi scutul căzu la pământ şi începu să se cufunde în el. De acum înainte. Doamne Yama. Lovitura nu-şi atinse ţinta. creanga se arcui iar spre cer. dar iarba se aplecă deasupra ei să o acopere. intuind de-acum unde trebuia să meargă pentru a afla ceea ce îl preocupa. pe care pluteau petece de spumă albă. ca o ploaie albastru-verzuie. urmând o potecă bine bătătorită care du-cea adânc. urcă pe bidiviul lui albastru şi porni spre Sud. se auzi un trosnet mare. Yama făcu un pas înainte. fără zgomot. ducând cu ea arma. parcă. dar nu poţi distruge totul. o. ţesânduse singură într-o urzeală strânsă. pământul era umed şi din el se înălţa o ceaţă uşoară. dar îşi aruncă scutul albastru în aer. iar din pâlcurile de tufişuri se făceau auzite şuierături de creaturi . Yama îşi înălţă capul cu o zvâcnitură şi ochii i se deschiseră brusc. stând cu spatele sprijinit de scoarţa unui copac albastru. dar iarba i se înnodă în jurul gleznelor. cu sabia pe genunchi. Yama mai făcu un pas. de sus şi până jos. Vântul tot mai sufla rece şi umed. Dar drumul se vedea încă bine înaintea lui. ― Ascultaţi-mă. deschizând cu rădăcinile prăpăstii în pământ şi lăsându-şi frunzişul să cadă peste el. pentru a o apăra pe victima ta. ignorând. crescând tot mai mare şi atârnând deasupră-le. Merse mai departe pe cărare până unde pădurea devenea sălbatică. ― Şi asta ce vrea să însemne? întrebă Yama. Se afla în dumbrava vineţie. îl mai văzu pe Buddha. Se întinse să o ridice de jos. ale cărui rădăcini ţineau lumea laolaltă şi în ale cărui crengi erau prinse stelele ca peştii în năvod. indestructibilă. Aici. nici un şarpe nu se va mai târî pe aici! Locul va fi sterp şi uscat. A mea este puterea opunerii pasive. Eu doar mă apăr. cu moartea ţâşnindu-i din priviri. ― Eu nu mă voi întrece activ. Trecu de călugări. Cel Albastru se întoarse. precum a ta este puterea morţii. ― Eforturile le-au fost zadarnice. iarba reacoperind locul unde căzuse. leproasă. Se luptă pentru un moment. nu a sabiei. când copacul. Apoi se opri şi-şi ridică ambele mâini mult în sus. Cărarea cobora printre copaci albaştri şi vineţii. pentru că o creangă a marelui copac se prăbuşi între ei şi-i smulse sabia din mână. aruncând înaintea sa o umbră neagră ca noaptea. îşi ridică mâinile.

Rild a renunţat la misiunea lui de bună voie şi a devenit un adept al Căii. Ai vrut tu să o reînvii. şi-şi dădu seama că mulţimea călugărilor pe care îi lăsase în urmă se treziseră de-acum şi începuseră să se mişte prin dumbravă.. şi Iluminatul. celălalt întoarse capul. simt eu. subtilele parabole. Îşi terminaseră misiunea de a-şi uni gândurile pentru a-i impune lui viziunea invincibilităţii conducătorului lor. ca să cred că putea face un asemenea lucru fără motiv. totuşi. de deasupra. Îmi dau seama că doctrina ta este ceva ce s-ar fi putut ţine minte de oricare dintre Cei Dintâi. pentru că. Vrei să mă faci să cred că el era mai mult decât un călău pe care tu l-ai pus să facă treaba asta? ― Mulţi călăi sunt oameni care au fost convinşi să facă această slujbă. ― Nu vă cunoşteaţi dinainte de întâlnirea de astăzi? Nu v-aţi mai văzut unul pe altul în acţiune? ― Ba da. ― Nu este o religie pacifistă cea pe care o propovăduieşti tu? ― Ba da. ajungând până. ― Zei! Atunci e bine că nu predici una militantă! Discipolul tău. Nu ştiu decât că trebuie să fi fost aşa cum am spus. este că ai ales un crez pacifist. L-ai ucis pe adevăratul Buddha. ― Salutare. în speranţa de a ridica o opoziţie religiei prin care stăpânesc adevăraţii zei. zise Yama. Dintre toţi oamenii pe care i-am cunoscut. iluminat şi aşa mai departe. îţi ştia iscusinţa şi a realizat cum se va sfârşi înfruntarea. ― A mers de bună voie în întâmpinarea martiriului său. în mijlocul unui câmp. ― Pesemne că memoria a început. ― Crezi că te-ar fi putut înfrânge cu adevărat? Yama rămase tăcut o clipă. ― Rild! chicoti Yama. fără cunoştinţa mea. Nu cred că s-a dus cu reală speranţă de a te înfrânge. Auzi un zvon îndepărtat de cântece venind de undeva din spate. la acel moment. ― Atunci. să-mi slăbească. într-adevăr. răspunse cel aflat pe stâncă. răspunse celălalt. răspunse Yama. el a fost singurul care a atins cu adevărat iluminarea. Yama îşi scoase sabia şi înainta. ― Salutare. o. ― Asta nu răspunde la întrebarea mea. Ai reuşit deja ceea ce ai hotărât să săvârşeşti. scăldat de razele lunii ce cădeau asupră-i. cu care să te opui unuia activ. De ce ai venit aici? ― Nu tu eşti Buddha? ― Sunt numit Buddha. Sunt curios să aflu de ce ai făcut . ca să răspund la întrebarea ta. pretinzând că îi eşti creatorul. şi în multe alte feluri. un semnal. ― Siddhartha. ― Atunci. şi Tathagatha. Dar cea mai mare greşeală a ta. I-am ascultat prea adeseori predicile. Moarte! zise el. ― Ce putea spera să dovedească astfel? ― Nu ştiu. A fost inteligent plănuit si pus în practică. zeu al morţii! Tu ştii ce anume sunt eu. aproape că mi-a luat capul în după-amiaza asta! Pe figura rotundă a lui Buddha se aşternu un aer ostenit. eu nu sunt Buddha. Ştiu că nu eşti un Iluminat. apoi zise: ― Nu. Yama îşi dădu capul pe spate şi slobozi un hohot de râs.. nu. de ce te afli aici? ― S-a hotărât că Buddha trebuie să moară. ştiu că eşti un farsor. mărturisesc. pentru că l-am cunoscut. Tathagatha! ― Spune-mi. Iţi admir efortul. L-ai ucis pe adevăratul Buddha chiar astăzi. Dar. ― Adevăratul Buddha era numit de către noi Sugata. nu-mi amintesc să fi făcut acest lucru. Te-ai hotărât să o răspândeşti. de ce? ― Pentru a dovedi ceva. probabil.ciudate. zise Yama. Cântările acestora erau. era cunoscut drept Rild. Acolo! Era aşezat pe o stâncă. ― Crezi că el ştia asta? ― Poate. Yama rămase tăcut. Înainte de asta. Ne cunoşteam. Când fu la o depărtare de vreo douăzeci de paşi.

poate asigura opoziţia într-un interval scurt de timp. Yama? Cum de ai ajuns tu. ― Poate am fost pur şi simplu curios să văd cum va decurge un asemenea contracurent. Chiar mi-a trecut prin minte că. care este mai presus decât oricare om. iar în toţi aceşti ani ― cât ai pretins a fi un sfânt şi ai ţinut predici în care nu ai crezut nici tu ― ai ţesut şi alte planuri. că trebuie să-ţi întâlneşti sfârşitul în mâinile unui trimis al Cerurilor ― dovedindu-se astfel care dintre religii este mai puternică. încă ai mai putea fi convins să te alături stăpânilor Cerurilor. răspunse celălalt.asta. Am un anumit respect pentru felul în care te-ai descurcat de-a lungul anilor. pentru că nu sunt convins de zădărnicia poziţiei mele şi am de gând să continuu spectacolul. fie şi numai pentru a ne clarifica întrebările. Deşi am venit să te ucid. ― Nu. Yama? întrebă el. S-a decis. zise Yama. ― Nu. zeu al morţii? Yama îşi băgă sabia la brâu şi-şi scoase pipa. Este o chestiune moartă. Nu am vrut să facem din tine un martir. ― De ce nu scotocesc adepţii tăi tufişurile. ― De ce m-au făcut să visez acel vis prostesc? Buddha ridică din umeri. pentru că au nevoie de mine. Sam.. dacă cineva te-ar face să realizezi lipsa de perspectivă a situaţiei tale actuale. încurajând mai mult decât oricând creşterea acestui lucru pe care-l predici tu. acum câţiva ani. Un om. O armată. care nu va mai deveni niciodată una de prim interes. Sunt convins că servesc o asemenea cauză. nu-i asta. restrâns în spaţiu. că ai semănat sămânţa acestui crez de furat. ― De ce nu s-au sculat să mă ucidă în vreme ce dormeam? ― Nu ăsta le este modul de a acţiona. . ― S-a analizat cu mare grijă. dacă nu ai fi oprit.. din care să alegi.. ― Nu a mai rămas pe lume nici un acceleraţionist. în afara ta. pe care o cumpărase mai devreme. ― E limpede că noi doi trebuie să vorbim ceva mai pe înde-lete. Yama îl secondă scurt. zise Yama. O umplu cu tutun. Cred că şi tu simţi la fel în privinţa a ceea ce faci. Una dintre luni dispăru după vârfurile copacilor. te iau înapoi în Oraşul Celest.. dar ţi-ai bătut joc de Brahma. moartea nu-ţi va fi una uşoară! ― De ce? Nu am făcut decât să pun o întrebare. Ţi s-a oferit statutul de zeu. începu să pufăie. aşa că mă pot face comod. ai plănuit să treci la o altă fază a opoziţiei. altfel nu te-ai rupe de lume cu viaţa asta de ascetism mizerabil ― deşi am băgat de seamă că tu nu eşti atât de sfrijit cum sunt discipolii tăi. Or să plece urechea la ce le spun. Aşa că. opunându-te voinţei zeilor de-a lungul anilor. să fii lacheul unei adunături de beţivani schimbători-detrupuri. budismul va fi o religie de mâna a doua de aici înainte. să încerce să te salveze? ― Vin. Eu ştiu ce sunt. zise Sam. de la han. ― Întâi. De-asta trebuie să mori tu de moartea adevărată. apoi continuă. Eşti conştient de asta. falsule Buddha! ― De ce. Pe de altă parte. care se întinde mult în spaţiu. un om poate fi superior celor din jur şi. prin urmare. Încerci să fii un om-antiteză-la-Ceruri. Dar asta se va sfârşi acum şi aici. care de mult trebuie să fi trecut şi prin mintea altora. Nu m-am simţit ofensat când m-ai numit fals Buddha. Cred că nu-i decât o parte a unui plan mai amplu pe care l-ai pus la cale. ai intrat călare în Palatul Karmei şi ai umplut cu limacşi toate maşinile de rugăciuni din oraş. în cazul în care te laşi convins de asta acum şi-mi dai voie să mă pun chezaş pentru tine. maestru în arme. Se aşeză pe o piatră. martir sau nu. altfel nu aş face-o. în Mahartha. Dacă accepţi acum ceea ce ai refuzat cândva. dacă împreună servesc o cauză comună. dacă-i chem. să-i slujească. cu toate astea. Nu e nevoie. o aprinse. în multe chipuri şi dinapoia multor măşti. ― Când am întrebat "de ce?" m-am gândit la altceva. el ar continua să crească. care eşti probabil spiritul cel mai liber dintre noi. după câte-mi amintesc. care nu merită nici să-ţi lustruiască sabia sau să-ţi cureţe ţevile de încercare? Cum se face că tu. dacă vrea să aibă şanse de reuşită. Buddha chicoti. Dinspre tabăra din dumbravă se făcură auzite cântările. te înjoseşti înfometându-ţi inferiorii? ― Pentru asta. Am vrut să spun de ce tocmai tu. maestru şi în ştiinţe. zise el. trebuie să-şi răspândească opoziţia pe o perioadă de mulţi ani. Tu cine eşti. iar acum. Nu ai răspuns la întrebarea care trebuia. când erau atâtea religii mult mai potrivite. dar n-am s-o fac.

. am să te învăţ chiar eu cum să procedezi. zise Sam. la privirea-morţii pe care o îndrepţi asupra mea chiar în acest moment. lovindu-l în umăr şi iscând o ploaie de scântei. Ştiu că Agni poate aprinde lucrurile numai uitându-se puţin la ele şi dorind să ia foc. iar tu eşti neînarmat. puterea o însoţeşte în noul ei sistem nervos. spuse Yama încet. Cum arată târfa aia de Kali? Sunt atât de multe relatări diferite. Fumul îi învălui capul şi se amestecă. Mi-ar face plăcere să prelungesc conversaţia. tu eşti prins în cele mai puţin mişcătoare. spuse Sam. se pare că puterea mă urmează în el. Din locul pe care se afla. ― Optimismul unei linii aeriene revoluţionare stârneşte întotdeauna o anumită mirare. Yama azvârli cu pipa în el. E mai bine decât fără nici o şansă. cu ceţurile care acum deveneau tot mai dese. Înţeleg că la fel se întâmplă cu majoritatea dintre noi. Este de prisos să mă cert cu tine. Yama râse mânzeşte. cum creierul ăla al tău de mutant a generat o minte capabilă de a-şi transfera puterile în oricare nou creier pe care te hotărăşti să-l ocupi. Eu nu mai am nimic de spus. ― Dă-i drumul la predică. dar vorbi mai departe: ― Este uimitor. care să mă prindă de picioare. ― Am să scap. Când îşi ia un nou trup. deşi la început este destul de slabă. Au să se ridice puterile lumii în apărarea ta? Nu văd nici un copac uriaş care să te apere cu crengile lui.― Tu ai fi făcut-o. de pildă. am să plec. ― Dispozitivul tău de călătorit? ― Cu asta. Sabia îi era o văpaie strălucitoare deasupra capului. la rândul meu. Yama trase iar din pipă. ― Ştiu că suntem singuri aici. Acum. am o scurtă predică pentru tine. Nu este nici un fel de iarbă deşteaptă. Dar ştiu că nu am ― nu mai mult decât mă puteai tu convinge să te urmez în Ceruri. fără să se mai zbată. Din fericire. reprezentând opoziţia. încât îmi vine să cred că este de toate pentru toţi. dar rămase în picioare şi reuşi să se îndrepte. apoi se îndoi de mijloc. Dacă totuşi ai ceva arme pitite prin preajmă. această putere. am terminat. zise celălalt. De fapt. pe drumul pe care am să plec. ― Este destul de înduioşător din partea ta. Nu este uimitor cum îţi păstrezi tu acest dar în toate timpurile şi locurile. simt că este adevărat. târându-se pe deasupra pământului. ― Mulţumesc. Poate altă dată. cum fac în prezent -dar şi acest corp se comportă într-o manieră asemănătoare. înaintarea îi fu oprită. Yama îşi cântări sabia în mână. ― Suntem singuri aici. Sam simţi cum un fior îi scutură tot corpul. Ai presupus corect. nu. Se zbătu. Aud că Sitala poate să controleze temperaturile pe o mare distanţă în jurul ei. peste secole? Adeseori mi-am pus întrebări asupra temeiurilor . Dar nu acum. Aproape căzu. Sunt ani de când nu mi-am mai exersat. Spune-mi. se decise să nu o arunce şi o vârî înapoi la brâu. Doamne Yama. învolburându-se. însă. când se avântă spre Sam. calităţile şi slăbiciunile personale ale unui conducător nu constituie indicaţii certe asupra meritelor cauzei lui. zise Yama. Dispozitivul meu de călătorit este ascuns ceva mai departe. dacă aş crede că am vreo şansă de a te convinge să mi te alături. să ne gândim. În momentul în care atinse întinderea de nisip dinaintea stân cii. După cum ştii. dă-ţi la iveală sabia. zise el şi reuşi să prindă privirea celuilalt. peste puţin timp.. Pentru moment. dar nu mai reuşi să avanseze. Chiar am auzit că Domnul Siddhartha a fost la vremea lui un spadasin redutabil. Indiferent ce trup adopt. Astfel că îţi mai rămâne încă destul timp la dispoziţie. Tu ţii să mai adaugi ceva acestei conversaţii? ― Da. Prin urmare. ― Nu-mi mai vine în minte nici o întrebare pe care să ţi-o pun. se întinse şi căscă. ne luăm la luptă? Nu-mi place să căsăpesc un om neînarmat. care i se prelinse pe braţ. ― Ce zici. spuse el. totuşi. ― Unele nisipuri mişcătoare. ― Da. ai? Dacă ai fi putut-o scoate la capăt cu asta? Dacă nu ar fi ştiut nimeni că Buddha a făcut-o? ― Poate. Am să scap eu cumva şi am să vin iarăşi după tine. Cum îţi propui să pleci? Cu un covor fermecat? ― Am să plec la fel cum pleacă şi ceilalţi oameni. Am început ceea ce am stabilit să încep. sunt mai mişcătoare decât altele. eşti ceva după care tânjeşte orice predicator ― o audienţă captivă. zise Sam. După ce ne terminăm conversaţia. cum ai să reuşeşti să pleci? ― Te-aş surprinde. Yama trase din pipă.

ar ajunge cândva să semene cu trupul tău original. Asta este o chestiune în legătură cu care mi-am pus întrebări adeseori. prefer să amân acceptarea. cu ochii tăi! ― Într-o zi. o dată cu ocuparea trupului. Dacă vreodată încetezi să-i slujeşti scopurile. Nu poate iubi un bărbat. ― Aproape O predică este un avertisment. Consideră-te norocos că sunt slăbit. Pe tine te-a interesat vreodată aceste aspect? ― Da. care trebuie să-ţi fie recunoscuta ― i-a fost dat să facă nişte cercetări asupra unei anumite boli degenerative. ― Dacă asta este o provocare. o. şi nu ai cunoscut prima iubire pe timpul sporilor. eşti mândru de ea. Sam. o. Acum. mai exersează cu privirea-morţii ― deocamdată e doar un pic neplăcută. Noapte bună. ― Între timp. arată chiar bine".fiziologice ale fenomenului.. Nu spun asta pentru că suntem duşmani. atunci de tăişului sabiei. Apropo. Ţi-am spus mai devreme că nu am de gând să strig după ajutor. să vină să mă salveze. dacă aud un strigăt de ajutor.. cu toate astea. Prin urmare. aici. zise Sam. e ceva. ― Bun. ― Va veni şi o altă zi. Dacă nu prin forţa Atributului.. Buddha.. Unui om mândru şi arogant. De aceea este cel mai bine să cultivi un Atribut şi. Ţi-aş sugera însă ca. am să-ţi spun cum să-ţi salvezi viaţa. am să te pun iar la încercare şi. poate. dacă nu ţi-ar porunci femeia asta s-o faci. iar tu ai fost avertizat. Yama. şi este tratat cam ca o boală. Ce ai să te faci dacă propriile tale arme se vor întoarce împotriva ta. psihicul îi este transferat într-unul normal şi. ― Indiferent care-ţi e puterea. Aşa că. Acum. ci mai degrabă ca între bărbaţi. care desfigurează. Ea începe imediat să-şi modifice noul mediu fiziologic. te dă deoparte. Ştiu! Crede-mă că ştiu! Poate că este o nefericire faptul că tu nu ai fost niciodată cu adevărat tânăr. Nu ţine decât la cei care-i aduc daruri de haos. Tu n-ai să încerci să lupţi împotriva propriei tale condiţii. ― Şi care este explicaţia? O persoană se naşte cu un creier anormal. Între timp. pentru că simt cum capul îmi stă să plesnească. dacă nu vrei să te vezi. oricum.Nu ai da tu puterea pe mâinile celui nevrednic. Îmi place ideea ca zeul morţii să fie salvat de la moarte de călugării lui Buddha. In orice caz. ai să vezi cât de repede rezonează ea şi în ce stil. Yama.. dacă nu eşti prea mândru. dar se întăreşte treptat. ― Asta şi fac. cu ochii arzându-i sub sprâncenele întunecate. Afurisit să fii. imagineatrup încercând să o vindece. morala predicii mele de pe această mică înălţime este asta: nici oglinda nu te arată propriilor tăi ochi. Yama. adică să aducă noul trup la parametrii celui vechi. chiar să foloseşti nişte dispozitive mecanice ajutătoare. să te gândeşti bine la ce ţi-am spus. şi este adevărat. Noul corp reprezintă un asemenea mediu în jurul lui. Leam dat instrucţiuni călugărilor. văd că în acest moment eşti imun la privireamorţii. pentru că astfel le este Calea. fie şi într-o problemă măruntă. în locul ăsta. se îmbolnăveşte el însuşi. De vreme ce încă nu şi-a pus la punct o metodă de vindecare. Un asemenea om eşti tu. nisipul îi ajunsese lui Yama până la jumătatea coapselor. ― Nu este decât o singură cale de a părăsi stânca asta şi am să o urmez pentru a pleca de aici. însă. aşa că ştiu că grăiesc adevărul când spun că numele bolii tale este Kali. ― Foarte interesant. Te-ai trădat când te-ai înfuriat. îţi sugerez să soliciţi ajutorul adepţilor mei sau să deprinzi . Supăr-o o dată. Te las acum. posibilităţile lui anormale nu sunt distruse în timpul transferului. şi-a luat o pauză pentru a se privi în oglindă şi să-şi zică: "La mine. în ce priveşte predica. ― De aceea puterea transferată este slabă la început. în acea zi vei cădea. Lumea nu este destul de largă pentru a te ascunde de mânia mea. Fugi acum cât poţi de repede şi de departe. care este în acelaşi timp de natură electrică şi chimică. Am să o aştept. au să fie aici înainte să te cufunzi prea mult. O ştiu de pe vremuri şi sunt sigur că nu s-a schimbat. şi ai să probezi adevărul spuselor mele. ştii tu. Yama zâmbi. Am să te urmăresc şi am să te învăţ despre iluminarea care este focul pur al iadului.. înainte de a întreprinde ceva. Din contră. spuse el. zise Yama. Moarte? ― Acum ai terminat devorbit? întrebă Yama. dacă începi să strigi după ajutor cu vocea ta cea puternică. Sam oftă şi coborî de pe înălţimea lui. Au să te scoată pe teren ferm şi n-au să încerce să-ţi facă nici un rău. zeu al morţii. chiar dacă vei rezista privirii mele. Mulţumesc. Cum de este posibil aşa ceva? ― Pentru că ai într-adevăr o singură imagine-trup. Dacă trupul pe care-l locuieşti acum ar fi să fie făcut nemuritor fizic. ca tine ― cu o înzestrare pedagogică admirabilă. Într-o bună zi.

făurită de Cei Dintâi. cât si rele. dar demonii o străpunseră cu răul. trăind mult şi putând lua aproape orice formă. Meditară ei asupra Udgithei ca auz. Yama nu răspunse. pentru că arată de parcă ar fi. iar curcubeele călăresc pe spinările ţurţurilor uriaşi care ţâşnesc din cuşmele îngheţate ale piscurilor. Meditară ei asupra Udgithei care funcţionează prin ochi. Nişte arme mai speciale. grea ca păcatul. ai să dai greş şi ai să mai fii şi blestemat. . PATRU Se povesteşte că Domnul Luminii s-a pogorât în Puţul Demonilor. Udgitha. Ăsta nu-i un loc unde să trăieşti. cu mintea se poate gândi atât ceea ce este curat. deopotrivă progenituri ale lui Praja-pati . 1-6) Puţul Iadului se deschide în vârful lumii şi duce până jos. cea mai mare virtute a lor. cât şi ceea ce duhneşte. dar demonii o străpunseră prin rău.. Chhandogya Upanishad(I. Astfel că urechea este atinsă de rău. atunci să nu te plângi că ai intrat fără să fii avertizat. înrămând o poartă din metal călit. onorarea datoriilor făcute la jocurile de noroc. sub o lună albă si una aurie. Este groasă de doi coţi şi are un inel din alamă. Dacă totuşi încerci să intri aici. Aşa că atunci când vii după mine. termină el. şi nici să nu ne bârâi cu rugăciunile tale de pe patul de moarte. se întoarse. Faptul că Domnul Luminii s-a băgat cu totul în Puţul Iadului dovedeşte. Astfel că mintea este atinsă de rău. adevărat şi bun. că el era cam aiurit cu privire la starea lumii. ― Şi poate o să vrei să anunţi în Ceruri. cât şi neadevărul. o încuietoare complicată. mare cât un cap de om." Semnat: "Zeii". Aşadar. Aerul este tăios ca o sabie. poate te convinge ea să schimbi taberele. iar cerul este strălucitor ca ochii pisicilor. cât şi ceea ce este necurat. urmărit de ochii arzători ai lui Yama. cât şi ceea ce este urât. ― Cred că am să închei un târg pentru nişte arme. dar rakasha sunt rakasha. Apoi o luă pe potecă şi se pierdu în noapte. Meditară ei asupra Udgithei care funcţionează prin nări. zise el. Dacă ce-o să vadă o să-i placă. din inima unei regiuni cu munţi semeţi. Apoi meditară ei asupra Udgithei ca minte. În acele locuri este permanent zăpadă. Este uriaş. Este. socotind că astfel îi vor putea învinge pe demoni. Când ajunse la potecă. Aşadar. fluierând. zeii au pus mâna pe principiul vieţii. Dintre cei care ∗ *∗Creatorul universal (n. cu mari puteri. în măruntaiele ei.dificila artă a respirării nisipului. ar putea să fie. Aşadar.tr. Îşi căută drumul peste întinderea capcanei. Puţul se deschide în vârful unui munte foarte înalt. probabil. Când zeii şi demonii. fals şi ticălos. înaltă de trei ori cât statul unui om şi lată pe jumătate. Cea mai mare lipsă a lor este un trup adevărat. A făcut târgul cu bună-credinţă. pentru a face acolo un târg cu mai-marele între rakasha. poate.. s-au luat la luptă. Meditară ei asupra Udgithei ca vorbire. Începe cu un cadru de uşă. Foarte puţini paşi au călcat vreodată poteca ce duce la Puţul Iadului. Rakasha sunt aproape indestructibili. Aşadar.). cu placă de presiune şi o inscripţie care zice de-a dreptul: "Vezi-ţi de drum. ia-ţi şi prietena cu tine. numit Channa. Dacă ai să reuşeşti cumva. dar demonii o străpunseră prin rău. Adică sunt creaturi malefice. numiţi Ratnagari. prin respiraţie se poate mirosi atât ceea ce este plăcut. prin auz se pot auzi atât lucruri bune. Aşadar. şi dacă nu este. dar demonii o străpunseră cu răul. prin vorbire se spune atât adevărul. II. dar demonii o străpunseră cu răul. prin ochi se poate vedea atât ceea ce este plăcut. că am fost chemat din oraş să aranjez un târg. Astfel că ochiul este atins de rău. Astfel că răsuflarea este atinsă de rău. tot atât de vechi cât lumea însăşi. Astfel că vorbele sunt atinse de rău.

se auzi un sunet muzical. el declară război unui regat vecin şi dublează impozitele. Apoi îşi aprinse pipa şi începu să fumeze. tavanul era atât de sus încât nu se mai putea vedea. cu spatele în uşă. să vadă dacă marea uşă există într-adevăr. iar ea se deschise în afară. Nu-i plac copiii în mod deosebit. isteţ. Cărarea care duce la Puţul Iadului are mai puţin de douăzeci şi cinci de centimetri lăţime pe ultimii o sută de metri ai urcuşului. Este îndrăgostit de papagali. Vârful numit Channa. şi nu e sigur că şase oameni ar putea sta în picioare. până ce le pierdu din vedere. uşor corpolent. fiind locuit de oameni mândri şi independenţi. e suficient să se ştie că este de înălţime medie şi de vârstă tot medie. execută câţiva generali şi-l pune pe ministrul de pace să negocieze un tratat. Îi luase cea mai mare parte a dimineţii pentru a ajunge la destinaţie: uşa cea mare. cu excepţia celui rămas în spate. apoi mai repede. nici mai vestit decât alţii şi nici fantastic de bogat. Se afla acum în mijlocul unei întunecimi vaste. zâmbi. se opri doar pentru a-şi aprinde una dintre multele făclii pe care le avea cu sine. străpunse doar de lumina aruncată de făclia lui. de şerpi. Puţul Iadului începe cu poarta cea mare. cu muşchii umărului întinşi la maxim. Când supuşii încep să se plângă şi prin regat umblă murmure de revoltă. care pot fi învăţaţi cântece fără perdea. Se spune că Pannalal cel înţelept. care nu vor neapărat ca aşezarea lor să figureze pe harta perceptorilor de impozite ai rajahului. merge deosebit de bine. Uşa se mişcă. se ridică în picioare şi se mai uită încă o dată la uşă. bău o înghiţitură din plosca de apă. în spatele lui. azvârli peste marginea prăpastiei frunzele în care avusese împachetată mâncarea şi le urmări cum cad. se opri o clipă. După două sute de paşi. prin cine ştie ce noroc. oricum.l-au vizitat. sus. Despre rajah. Drumul pe care păşea cobora vertiginos şi. în general. Când fu înaintea ei. După aceea a fost cunoscut drept Pannalal cel Nebun. nu au avut cum să fie cărate până acolo sau plasate în poziţia necesară. legănându-se într-o parte şi-n alta prin curenţii de aer. Pereţii dispăruseră. petrecând o zi şi o noapte sub munte. Satul de munte din apropiere de Channa nu are un nume. Era îmbrăcat simplu. cei mai mulţi au venit numai ca să se uite. proptindu-se pe călcâie pentru a opri uşa din mişcare. Apoi o luă pe un coridor care se lărgea pe măsură ce înainta. Mâna i se lăsă peste placa de presiune. Atunci prinse inelul şi trase. pe suprafaţa interioară a porţii. au fost luaţi. ajunse la buza puţului. ascuţindu-şi mintea prin meditaţie şi felurite practici ascetice. pretinde tribut pentru acea insultă care a provocat întreaga afacere. călătorea singur şi părea a şti exact unde se ducea şi ce avea de făcut. Numele lui este Videgha şi are numeroşi copii. se şterse la gură cu dosul mâinii. supuşilor acrindu-li-se de lupte şi împăcându-se cu creşterea impozitelor. Îl prinse când trecu pe lângă el. şi-şi luă gustarea de dimineaţă. După ce se odihni. pe ceea ce a mai rămas din cândva larga platformă din faţa acelei uşi. totuşi. după o sută de paşi. Echipamente cu care să poată fi forţată marea uşă. Capătul . şi când s-au întors acasă şi au spus că au văzut-o. spre rădăcinile lumii. Mai era un inel. în care este fixată marea uşă. Dacă. spre dreapta. Trăgând uşa după el. În faţa acestei uşi sosi călătorul. se află la depărtare de cinci zile de mers de un mic sat. nici pios. Dacă războiul nu merge bine. şi de jocul de zaruri. extinzându-se mult sub munţii Ratnagari ― cel mai adânc dintre coridoare ajungând până jos. Când mâna îi părăsi placa. prin inima muntelui Channa. Urcase Channa pe poteca ce urmărea muchia ascuţită a muntelui. dincolo de care nu mai sunt regate ale oamenilor. De obicei. la început greoi. se termină cu un armistiţiu. se mişcă încet. pe care îi hrăneşte uneori cu papagalii care nu reuşesc să înveţe o melodie. Numele scrijelite pe tăblia uşii stau mărturie că unii chiar au căutat intrarea. Bogat este. chiar înghesuindu-se. Un curent de aer cald ieşi prin deschizătură. pentru că percepe impozite mari de la supuşii lui. a ghicit cifrul încuietorii si a pătruns în Puţul Iadului. Este situat în îndepărtatul regat nordic al Malwei. pătrunzând ca un tirbuşon în marile coridoare ale peşterilor nesemnalate pe hărţi. Apoi se aşeză jos. într-o serie de gesturi precise. înainte ca ea să se ducă prea departe pentru a o mai putea ajunge cu mâna. Începe acolo şi-şi sfredeleşte drumul în jos. în derâdere. în munţii din partea cea mai de nord a regatului lui Videgha. Călătorul sări în lături. Când termină. depăşind platforma. identic cu primul.

Neamul tău a venit asupra lor şi i-ar fi distrus. iar când se opri în faţa lui. Când trecu pe lângă nişa din perete unde era adăpostită flacăra. Încordându-se. atârnând în aer. în care juca un foc galben. La ce altă umilinţă mai vrei să ne supui? ― Poate că există o cale prin care s-ar putea face o oarecare reparaţie. Siddhartha. plin de forme. ― Văd. era plină de fisuri şi. trecuse pe lângă atâtea limbi de foc. Oamenii erau slabi şi puţini la număr. Mai ştia şi că altele. mai multe. Nici o formă nu se răsuci sau undui. O altă cotitură a potecii i-o plasă drept înainte. ― Am făcut ceea ce trebuia. Era nesigură şi strâmtă. încât le pierduse numărul. Flacără era şi flacără rămase. pulsa şi se răsucea. ― Ne-ai furat lumea. Pe parcursul coborârii. Eu privesc prin fluxurile de energie care-ţi alcătuiesc adevărata făptură ― nu la carnea care le maschează. folosind fiecare modul ei specific de comunicare. stăteau ascunse în cavităţile care se deschideau pe fundul puţului. Mergea cu grijă pe firul potecii. auzi în minte o voce strigând: ― Eliberează-mă. Era de două ori mai înalt decât el. ― Aşadar. La stânga. Ajunse la fundul puţului şi-l traversă. ispitindu-l cu miezul ei strălucitor. mai mare decât toate celelalte. era peretele. stăpâne. tot mai multe lumini începură să se facă văzute. ci se vedea undeva dedesubt şi uşor spre dreapta. trecând printre steiuri sparte şi peste crăpături căscate în stâncile pe care păşea. ― Ai venit să-ţi baţi joc de mine în închisoare? ― Te-am batjocorit eu în zilele legării? ― Nu. dacă porţi un alt trup. astfel încât cuvintele îi sunaseră în cap ca loviturile de tobă: vorbe ameninţătoare şi vorbe rugătoare. Se observa asta. o. sub el. tu. Cel Urât. nu mai poţi fi recunoscut. Panta ei mare şi şerpuitoare vorbea. sosiră vorbele. Puţul continua să se lărgească. Mici limbi de foc se întindeau spre el ieşind din perete. Nu putea vedea de cealaltă parte a ei. şi-ţi voi aşterne lumea la picioare! Dar el grăbi mai departe. O luă în jos pe poteca ce cobora în spirală pe peretele puţului. Din fiecare se înălţa un plânsei. Ne-ai înlănţuit aici. că acum. despre faptul că erau un scop şi un plan în existenţa ei. La dreapta. se făcu de un albastru-safir. Aprinse o altă făclie şi o fixă între două stânci. apoi răspunse: ― Te numeşti Taraka? ― Cel care m-a înlănţuit aici ar trebui să ştie cum mă cheamă. Când se apropie. blocată cu moloz. chipuri. dar care nu ardeau. nu era nimic. Poteca era artificială. oricum. imagini pe jumătate conturate. dar o ştia de formă aproximativ circulară. însă. Nu te gândi. Plutind pe oceanul de întuneric ce i se întindea sub picioare. ajunse la celălalt perete. te-ai întors! Vorbele se abătură asupra lui ca o lovitură de bici. astfel că lumina nu mai plutea în depărtare. fără ca măcar să arunce o privire la aproape-chipul din deschizătură. făcea ca drumul să cotească încet-încet. în ciuda faptului că era foarte abruptă. zări o licărire slabă de lumină departe. Dincolo de acea margine era ceva ce părea a fi o groapă fără fund. răspunse celălalt. când trecea: ― Eliberează-mă! Eliberează-mă! Dar el nu se opri. ca să-mi apăr propria specie.peşterii se contura la mică distanţă înaintea lui. simţind curentul de aer cald ce se înălţa din adâncuri. pe alocuri. pline de promisiuni. strălucitoare ca nişte flame. dar se retrăgeau ca şi cum ar fi atins o barieră invizibilă. Dar din această extraordinară pălălaie albastră. Era plin de licăriri. şi mai ştia că-şi mărea circumferinţa pe măsură ce se adâncea. aşa este. . nici un mesaj nu i se adresă. focul deveni roşu aprins. Curbura peretelui. După ceea ce păru a fi o eră şi jumătate. In cele din urmă. Siddhartha. se întoarse spre flacăra cea albastră. Toate flăcările pe lângă care trecuse în drumul său spre adânc i se adresaseră.

asupra respectării acestui târg? ― Cuvântul meu? Spune. şi jur cu bucurie pe orice vrei. Chiar că nu ştiu cum să te asigur satisfăcător că îmi voi ţine promisiunea. da. eu cu siguranţă nu m-aş încrede în mine.. astfel încât stâncile străluceau înspăimântător şi plăcut. Taraka. . ― E ca o dilemă. Mingea de flăcări deveni compactă. pe străzile Oraşului Celest.. un dom impenetrabil. dar nu asta este rezolvarea. ― Eliberează-ne şi Cerurile vor cădea! ― Vorbeşti şi în numele celorlalţi? ― Eu sunt Taraka. Se înfăşură într-o minge de foc şi se răsuci pe lângă perete.. vizibil şi invizibil. eu am să mă mai gândesc la problemă. Rămase acolo tremurând. în orice târguiala ai face. dar atunci. ― Acum. va trebui să vă înţelegeţi cu toţii să-mi daţi o mână de ajutor ca să asediez acel Oraş şi să-l cuceresc. Deci!..― Ce anume vrei? ― Alianţă. ― Asta este adevărat. Oraşul este mai bine fortificat. ― Sunt multe chipuri de a intra într-un oraş. totodată. spori în strălucire şi se aşeză uşor pe pământ. ardea precum un mic soare. numai. zise flacăra... Nu ai nimic pe care să juri. ― De acord! Izbăveşte-mă de această osândă! ― Cunoaşte-mi puterea. ― Uşurinţa cu care face legăminte nu este cea mai liniştitoare calitate a unui chilipirgiu. zise Taraka. după care se rostogoli încet pe podeaua Puţului Iadului şi reintră în nişa ei. care în esenţă nu se poate transmite. ca o petală căzută dintr-o floare uriaşă. Cât ai să lipseşti tu. au acoperit Cerurile în întregime. dar aici nu avem pe ce să jucăm. O forţă superioară ar putea-o supune. ― Individual. Dar nu şi în colectiv. poate. Îşi schimba culorile în zbor. zise el. ― În ce fel? ― Vishnu Păstrătorul şi Yama-Dharma. ― Şi ceilalţi din neamul meu? ― Dacă e să fie eliberaţi şi ei. ― Eu zic numai ce am auzit. Apoi pluti deasupra capului celui numit Siddhartha. Singurul lucru pe care l-ai onora ar fi o datorie la joc. Tot ce am este puterea ― putere pură. ― În vremurile de demult. Aş da tot ce am ca să fiu liber. atunci. ― Eşti satisfăcut? întrebă Siddhartha. Omul de dedesubtul lui ridică din umeri. ― Nu există un asemenea lucru. poporul tău umbla. Iar tăria îţi este şi slăbiciune. prăvălindu-şi asupră-i vorbirea sacadată: ― Nu-mi poţi înţelege plăcerea de a-mi simţi iar puterea eliberată. Domnul Morţii. Eşti atât de puternic încât nu poţi garanta cuiva posibilitatea de a te controla. Aşa că am să te eliberez acum ― numai pe tine ― ca să vizitezi Polul şi să iscodeşti sistemul de apărare al Cerurilor. Doamne Siddhartha. nu numai Oraşul ― aşa cum era pe vremuri ― cu ceea ce se spune că ar fi un dom impenetrabil. ― Tu ai puterea de a ne controla. ― Ce asigurare îmi dai. După cum pot lega. ― Vrei să te ajutăm în vreo bătălie? ― Întocmai. În locul tău. pot şi dezlega. Taraka. ― Spune-mi condiţiile. Îmi dă prin minte să te mai pun o dată la încercare. Vorbesc pentru toţi. ca o cometă. Micşorându-se.. Fă şi tu acelaşi lucru şi probabil că atunci când ai să te întorci vom putea încheia o înţelegere echitabilă. ai să cauţi să ne legi din nou. ― Chiar este o problemă dificilă.. ― Nu şi dacă putem stabili vreo înţelegere dinainte. Flacăra izbucni afară din stâncă.. luminând întunericul. ― Iar la sfârşit. ― Ai să mi le afli pe toate? ― Asta are să-mi fie preţul libertăţii? ― Al propriei tale libertăţi.

astea sunt păzite. ― Asta este pe gustul meu. ori nu. Se legănă dinaintea lui şi luă o formă aproximativ umană. El. ca să putem începe. zise Siddhartha. Asta-i tot. dar oamenii nu au cum. acum! Taraka dispăru ca un tăciune cufundat în apă. unde eu sunt stăpânitorul. Împrejurul său erau numai gropi. ― Spune-i electrodirecţie. eliberează-ne.. să-ţi dau raportul asupra slăbiciunilor sale. luminând cu torţa lui întunericul din jur. însă. ― Prea bine. Eliberează-mi acum poporul. De asemenea. In acea zi eliberă şaizeci şi cinci dintre ei. Du-te. pătrunzându-i sufletul. Poate că ar fi mai bine să te las cum eşti şi să caut ajutor în altă parte. Atunci. Oamenilor le pasă acum mai puţin de zei decât le păsa odată.― Da. să începem! Şi merse la primul tunel din vatra Iadului. deşi asupra ta nu poate fi ridicată nici o armă făcută din materie. după o vreme. Miresmele de mosc şi de magnolii şi ceaţa albăstruie a esenţelor arse pluteau în jurul lui. zâmbitoare. ― Nu! îţi promit! Cu ce te-ai alege? ― M-aş alege cu lipsa unor probleme cu tine. pentru a permite aparatelor de zbor să intre şi să iasă. nu căuta s-o mai înşeli încă o dată. E un termen la fel de bun ca oricare altul. Ori mă serveşti în problema asta. ― Du-te. Aşa că. Dar oricum ai numi-o. Am un regat. Legătorule. sau nesfârşit ne va fi chinul! ţipau vocile. ― Începe să mă plictisească sportul ăsta. Se plimba printre flori. însă. Haremuri minunate i se scurgeau pe dinainte. ― Foarte bine. ― Dacă nu încetaţi. care purtau cupe cu vin. flacăra ieşi mai încet. iar făpturi neumane dansau pe suprafaţa unui lac din apropiere. O nouă religie se răspândeşte acum pe suprafaţa pământului. Schelete împlătoşate înaintau asupra lui. Taraka. apoi adormi iar. implorând. Eliberează-mă încă o dată. vreau să-i dezvălui omenirii comorile. o voce argintie îi cânta. veni răspunsul. mai sunt o mulţime de puţuri pentru lifturi. Dar dacă gărzile sunt ucise şi alarmele deconectate. din care săltau flăcări mirosind a pucioasă. sunt perioade când domul însuşi este deschis în diverse locuri. ― Care-ţi e puterea. cântau. Mintea mai presus de energie. se bălăbănea un şarpe ce scuipa venin. s-ar putea face şi asta. Treptat. În dreptul feţei lui. În locul meu a fost instalat de mulţi ani un regent. Mai târziu. bine. Oamenii ar putea urca lesne prin cele mai largi. zise Siddhartha. ― Eliberează-ne. ispitind. atunci! De astă dată. iar Siddhartha rămase printre stânci. rugăciunile şi rugăminţile şi promisiunile se transformară într-un cor de blesteme şi ameninţări. care ducea în jos. atârnat de o creangă. Siddhartha? Cum faci ceea ce faci? îl întrebă. umplând puţul de culorile şi de agitaţia şi . Prin faţa ochilor i se perindau imagini de bogăţie şi splendoare. cu copii trecuţi prin săbiile lor de văpaie. acolo. şi ţine-te de alegerea făcută şi de cuvântul dat. zise celălalt. ― Cred că va trebui pur şi simplu să mă încred în tine. Desigur. În munte. O ploaie de păianjeni şi broaşte râioase curgea asupră-i. Taraka se întoarse sub forma unei păsări cu gheare lungi şi-i raportă: ― Cei ca mine pot intra prin gurile de ventilaţie. totul se linişti în jur. la câteva săptămâni depărtare de aici. aţipind. Luă două mese. Nu va fi uşor de învins. îmi pot ridica o armată acolo. Eliberează-mă şi am să vizitez Cerurile. Te pot ucide cu ea. pe muntele lor de gheaţă. în puţ. pe care chiar o aveţi. fără să facă nimic. Siddhartha se va mânia şi vă veţi pierde singura şansă de a fi eliberaţi. iar el îşi goli mintea. Puterea îţi este neştirbită. zise el. Stătu să se odihnească şi mintea îi fu invadată de un tumult de voci ― promiţând. Alege. dar cu o armată de oameni şi cu o armată formată de cei din neamul meu. ca prin frigări. ― Eliberează-ne. dar dacă mă întorc. zise el. vom fi în stare s-o facem. iar la picioare i se aşterneau mese îmbelşugate.. urmat de fete cu ochi strălucitori. zâmbea şi privea. ― Vrei să jefuieşti Cerurile? ― Da.

dedesubtul lui. Vedea fiecare amănunt al potecii din piatră. După care. se ajunsese din urmă pe sine însuşi. Am să mă odihnesc după treaba asta. Se lungi până ce nu mai fu umbra lui. acolo. Şi părăsi caverna cea mică. Nu singular. Stăpâni.de lumina lor. cu aripile desfăcute. spuseseră. schimbându-şi forma întruna şi jubilând de fericirea libertăţii. iar luminile pulsară şi se traseră pe lângă pereţi. într-un final. Siddhartha îşi îndreptă atenţia asupra celui mai mare punct de lumină. Ştiu atunci că nu mergea singur. căzând într-o ploaie de scântei alb-albastre. Şi i se adresaseră cu pluralul. Ştiu că el. simţind. Ştiind că. zise el. Şarpele slobozi un ţipăt scurt. Ca să vadă de pot şi ucide în felul despre care ţi-am spus ţie că pot? Taraka se apropie şi rămase plutind dinaintea lui. Şi totuşi. Când se trezi iar. umbla. şuierând. el însuşi. ştiu că umbra îi fusese depăşită de cea a urmăritorului său: depăşită. Acum urca înaltul perete al Puţului Iadului. iar el dispăru cu desăvârşire. începând să moţăie. Fără veste. copleşită. Siddhartha ridică din umeri. Cele pe care le eliberase se duseseră. faceţi-vă de cap în voie. se tot lungea. era propria-i soartă. cum fugea peste ea. Acestea se stinseră. Se făcea că alerga. acoperită. nevoia să plângă. Continuă să înainteze în sus pe potecă şi atunci buzele i se mişcară. întreaga sa atenţie se concentră asupra lui. Făcu un efort să se oprească. ― Pentru o vreme de acum încolo. stăpâni dumneavoastră! Şi încet. ― Eliberaţi-ne. Ştia că ochii lui erau incapabili de aceasta. Deodată. frânt. dar nu se afla sub comanda voinţei lui. fără să-şi lumineze drumul cu vreo torţă. pe câmpia mărginită peste care fugea. Stăpâni. Aerul răsuna de strigăte puternice de bucurie şi de zgomotul trecerii lor dea lungul şi de-a latul Puţului Iadului. vedea. . de fapt. Se făcu linişte în puţ. Ştiu că acum era propria lui umbră. izbucni în râs. ca la lumina lunii. Plural. ― M-a atacat pentru a-mi pune puterea la încercare? întrebă el. Taraka. Mergând. să stea liniştit. Nici una dintre formele dănţuitoare. zise el. trecea pe lângă flăcările înlănţuite. Iar trupul său se mişca. apoi se spulberă în mii de fărâme. Soarta care-l urmărise nu se mai afla în spatele lui. rostind cuvintele: ― Văd că te-ai trezit. încălecată. Presupun că era pe jumătate nebun de cât a stat întemniţat. Pentru un moment. marginile gheţii care-i era mintea începură să se topească. Cele care fuseseră înlănţuite erau tot înlănţuite. Se întoarse pe fundul puţului şi se aşeză pe pătura lui. cunoscu un moment de spaimă îngrozitoare. ― Nu la porunca mea a atacat. ci o siluetă grotescă. Bună dimineaţa. Urca pe sinuoasa potecă ce urma peretele puţului. pâlpâitoare nu mergea prin întuneric alături de el. Visă. Umbra i se întindea înainte şi. unul dintre ei luă forma unui şarpe zburător şi se năpusti în jos spre Siddhartha.

― Da. Acum. ca frunzele pe care le lăsasevsă cadă ― cât. Elementul surpriză va fi pierdut. ― Că-ţi convine sau nu. Apoi: ― Priveşte! Păşi în gol. ― Dar acum nu mai suntem pe vremuri. Zeii sunt mai puternici acum. Poate că. Legătorule ― în propriul tău trup? Siddhartha formă un alt gând: ― Nu-l cred pe nici unul dintre voi capabil să preia controlul asupra mea împotriva voinţei mele ― nici chiar în somn. zise celălalt. am avut la dispoziţie puterea combinată a multora din neamul meu. Mă tulburi. şaizeci şi şase de demoni umblă în libertate prin lume. mă servesc atunci când le dau ordine. Părea că merită încercarea. aşa că de ce nu iei partea bună a lucrurilor? ― Ai zis că vrei să porneşti război împotriva zeilor? ― Da.. A amâna acum înseamnă a rata totul. Demonul nu răspunse. zise Taraka. că mi-e ciudă că te foloseşti aşa de persoana mea. Ideea mă atrage cu adevărat. ― Am luptat cu zeii pe vremuri. iarăşi! Ce altceva mai contează? ― Să înţeleg. să zicem. mai târziu. ― Nu vreau să-mi vorbeşti astfel. nici eu nu credeam. însă. ― Ce-mi pasă mie de ceilalţi? Eu acum sunt liber şi într-un trup. Siddhartha. astfel. Eu le sunt căpetenie. Vin la mine pentru a-i sfătui. la Ratnagari. Independenţa spirituală însoţeşte în mod firesc independenţa noastră individuală. pentru că nu va mai fi nici un "mai târziu". Ne vom întoarce asupra acestei chestiuni peste. ― Nu numai că-ţi conţin sistemul nervos. Trecu pragul şi se uită în jos. S-ar putea să constaţi că sunt mai mult decât destui pentru a vă distruge pe voi toţi. Aş fi vrut să mă fi gândit eu însumi la asta. S-ar putea să mai aducă şi pe alţii cu el. care au rămas legaţi? Dacă aşteptai. Simt că un război cu zeii ar fi un lucru excelent. Dar nu i-am comandat niciodată pe toţi în bătălie. îţi va sorbi viaţa cu ochii. Chiar dacă tu te pui în fruntea primei armate de rakasha din istorie. Ajunseră la gura puţului şi Taraka parcurse cei două sute de paşi până la marea uşă. ― Te îndoieşti de puterea pe care o au rakasha. Legătorule? întrebă el. Nu se prăbuşiră. iar puterea lor a sporit peste veacuri. aşa intenţionez. însă. dacă-l întâlneşti pe Cel în Roşu. De ce m-ai pizmui pentru puţintică distracţie după secolele de plictiseală şi încătuşare la care m-ai supus? ― Trebuie să recunosc. oricum. pentru o vreme. ― Ca să-ţi răspund cinstit. Aterizară la jumătatea potecii care urca pe muntele numit Channa. Aşa că trimite-mă asupra Celui în . Noutatea va contribui mult la distrugerea monotoniei. mult mai puternici. e drept ― în virtutea faptului că sunt mai în vârstă. pentru că se află pe urmele mele. Dar mai întâi vreau să gust plăcerile cărnii. mai puternic şi mai înţelept decât ceilalţi. ― De ce nu? ― Am venit la Puţul Iadului cu mânia zeilor învolburându-mi-se pe urme. prezenţa îţi va fi simţită. să te împaci cu situaţia. iar eu o susţin în luptă cu o puternică armată de oameni ― chiar şi atunci rezultatul final va fi un lucru incert. Dar apoi. că ajutorul pe care mi l-ai promis nu înseamnă nimic? ― Nu tocmai. răspunse demonul. aşa-i. ― Şi ceilalţi? Ei unde sunt? ― Au plecat să hălăduiască. Fiecare şi-a purtat propria bătălie în conflictul general cu omenirea. vreo lună. peste marginea prăpastiei. pe vremuri. ― Îţi sugerez să nu amâni. pentru ca imediat să i se răspundă. Zeii vor şti cine a făcut lucrul ăsta şi vor veni asupra noastră. pentru un timp. Am s-o fac. Taraka. Nu am prea fost noi niciodată uniţi. ― Asta şi vreau. oare.În minte i se formă o întrebare. Plutiră în voia vântului. Va sosi aici. Ai fost legat vreme îndelungată. va trebui. Cu toate puterile tale. dar m-am impregnat în tot trupul tău şi l-am înfăşurat cu energiile fiinţei mele. trecuse de atunci? În jos. Taraka. nu am mai fi fost înlănţuiţi. Poate că atunci n-ar mai fi fost nici oameni şi nici zei pe lumea asta. şi cum e să fii tu însuţi înlănţuit. ― Şi cu ceilalţi. cu propria-i gură. îi eliberam şi pe ei.. Foarte curând. până când am să-i chem eu. care acum era deschisă. atunci. Ai să poţi şi tu să te bucuri de plăcerile mele. Libertatea demonilor este un semnal care-l va îndrepta încoace.

cu mintea înceţoşată. Lucrurile păreau a fi la fel ca întotdeauna. Dintre ele. înfundat în harem. încet-încet. Noapte bună! Culcăte la loc! Se lăsă un mic întuneric şi o linişte mare. ― Prinţul Videgha îşi are curtea nu departe de aici. Dar Siddhartha era tot slab. micşorându-se de frică şi durere. şi ca simplu spectator şi ca participant. încăperi. Siddhartha îl pândi pe demon şi. nesfârşit de mare. Şuviţe de fum negru se târau ca şerpii pe pământ. Puterea îi revenise. Frica ― aceea era toată numai a lui. Îşi revenise în mare măsură şi coexista cu Taraka în toate faptele acestuia. cum îi spusese Yama . vorbeşti prostii când spui una ca asta. Înţeleg că e îndrăgostit de joc. pentru a le privi flăcările fiinţei. de aura rozalie a câte unei nobile doamne care-i fugea din faţa ochilor şi de culorile jucăuşe. greţoase. însă. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc. atârnau oameni. şi le alegea pe cele care-i plăceau şi punea să-i fie duse în harem. privind lumina zilei. Am trecut pe acolo când m-am întors din Ceruri. Şi o dată văzu o temniţă subterană. Cutreiera coridoarele înalte ale palatului din Palamaidsu. şi ştia că încă nu sosise vremea să dispute supremaţia domnului demonilor. când momentul fu prielnic. imagini colorate de galerii cu tablouri. independent de creierul corpului său. colorate în nuanţele şi tonurile pasiunilor lor. cumva îmblânzit numai de văpaia rece. Ajunse să fie conştient pentru intervale mai mari de timp şi. şi dezbrăca de carne şi oase pe cei pe lângă care trecea. zise Taraka. nu prin ochii trupului care cândva fusese al lui. şi el se auzi râzând. pe care-l câştigase la joc. într-o zi. zăcea un demon în stare să răspundă celor de un neam cu el. că asista la alegerea şi cântărirea. Fu străbătut de veselie amestecată cu frică şi o ştiu ca aparţinând mai ales altcuiva. Meteoriţi erau mistuiţi de flăcări deasupra capului său şi comete trasau arcuri de foc pe o boltă de sticlă neagră. fumegând de ură. crescând şi micşorându-se. în toate direcţiile. care soarbe viaţa cu ochii. pentru ca. fiind. Stăteau pe balconul care dădea în grădină. Apoi. vigilenţa îi crescu şi văzu că nu de fiecare dată mâna demonului era cea care îi înălţa cornul cu vin la buze sau plesnea biciul în beciurile închisorii. simple ale copiilor. supuşii lui nu aveau habar că pe tron se afla acum un demon. Siddhartha realiză. Zilele care urmară fură doar nişte frânturi de lumină. Toate femeile din cetate primiseră poruncă să iasă în faţa locuinţelor lor. atunci strânsoarea lui slăbea oarecum asupra trupului pe care îl furase. fecioare sau doamne. Miresmele şi pârfu-murile care umpleau odată aerul erau înlocuite acum de miasme grele. avu şi visuri şi jumătăţi de visuri. Într-o catedrală întunecoasă. Erau momente când vedea. să mergem să-l dijmuim. Erau luminate de focuri. erau înecate în sânge şi lacrimi. Iadul îi era un loc plin de culori. ― Şi dacă vine să ni se alăture la joc şi zeul morţii? ― Ia mai lasă-l! ţipă celălalt. a virtuţilor cutărei matroane. iar corpul îi era beat sau obosit. Se produseseră trei atentate asupra vieţii lui. de lumina albă a câte unui călugăr murind. în cele din urmă. În mod ciudat. află că în el însuşi. Deja nu mă mai amuzi. pulsând de avariţie şi pofte şi invidie. grădini. în Puţul Iadului. Când îşi dădu seama de asta. Dar sabia din mână i se transformase într-o reptilă care-l muşcase de faţă. după ziua aceea când şi-o folosise ultima oară. Căpitanul gărzii palatului fusese ultimul care încercase. unde. Ajungeau până la el fragmente de conversaţie sau de cântece. zise Siddhartha. aruncă zaruri care erau sori şi planete. Legătorule. cu anumită oroare. orăcăind şi fojgăind printre umbre. la Pala-maidsu. şocat. Când Taraka bea prea mult vin sau gâfâia în voia lui. Fusese atins de poftele domnului demonilor şi ele deveneau treptat ale lui. Nicăieri pe întinderea împărăţiei. şi a lui. ca de altfel în fiecare om. Printre aceste fragmente. zvâcnind de lăcomie şi mânie. ci vedea cum vedea un demon. Taraka transformase toate florile în negru. ― Deşi poţi umbla prin aer. se împotrivi puterii care-i guverna trupul şi-i supusese mintea. Prinţul Videgha zăcea înlănţuit în propriile lui beciuri. lovi. să moară strigând după o gură de apă. Prin urmare. albastră a intelectului câte unui învăţat.Roşu. cu Taraka. prinşi de nişte bare de fier. în parte. Siddhartha avea viziuni în care se plimba pe străzile oraşului pe spinarea unui elefant. scoţându-i ochii şi umplându-i sângele cu un venin care-l făcuse să se înnegrească şi să se umfle. Făpturi asemănătoare cu nişte şopârle veniseră să-şi afle sălaş prin copaci si în eleştee.

Şi. Dinspre un templu din depărtare se auzi bătaia monotonă a unei tobe şi. un uragan de fulgere. rotindu-se în jurul spaţiului care era el însuşi. Dar. chiar dacă pierd acum. Acesta este blestemul lui Buddha: nu ai să mai fii niciodată ceea ce ai fost cândva. Şi toată acea zi. Nu sunt sfântul care mă cred a fi budiştii şi nu sunt eroul din legendă. ţipând când vechi coşmaruri năşteau altele noi. la rândul tău. iar tu îmi stai acum în cale. Nu stătu să ia seama la suferinţă. pentru că şi tu cunoşti plăcerea în felul în care o simt rakasha. Dar şi o altă ciudăţenie pătrunsese în palat. demonii. în răstimpuri. cunoşti şi tânjeşti după lucrurile astea. Cât timp trecu până ce-şi reveni. ca pe o boală? Oare. impunându-ţi voinţa cum vrei şi asupra cui vrei? De asta? Pentru că şi tu. Dar Siddhartha nu-i răspundea. Din nou îşi auzi buzele strigând. nu ai făcut decât să-l împrumuţi pentru o vreme. Legătorule. Siddhartha se simţi lovit de o avalanşă titanică. cu veşmintele muiate de sudoare. Sunt un om care ştie mai bine ce este frica şi care uneori se simte vinovat. zise Taraka. Mai târziu. Taraka. se hrănea cu sângele lor şi zbura aiurea. Prin urmare. Ca o statuie stătură. de ce mă pizmuieşti pentru câteva zile petrecute în acesta din urmă? Nu este trupul în care te-ai născut şi. Este aşa pentru că eu sunt un om care. Taraka nu mai era mulţumit. strivit. la rândul tău. o creatură din grădină orăcăia. acestea căzură sub violenţa atacurilor sale. Se făceau minuni prin magie neagră. Acesta deveni un vârtej. ci lovi iar. ţi-ai luat asupra ta blestemul meu ― chiar dacă înving. ― Care este blestemul lui Buddha? întrebă el din nou. unde demonii animau cadavre pentru a-şi obliga victimele să se împreuneze cu ele. purtaţi pe aripile vântului nopţii. pentru ce îmi consideri atingerea ca pe o întinare. vorbiră: ― O. iar când se trezi. Lui Taraka îi scăpă un strigăt. soarta îţi este deja schimbată. care fuseseră sloboziţi în lume. precum o ploaie de stele. O lună săltă pe deasupra gardului grădinii. De ce. nu ştia. Reuşi să o devieze parţial. sunt un om care a hotărât să facă totuşi ceva. precum dumbrava cu copaci răsuciţi ― o dumbravă în care oamenii dormeau fără a se mai trezi. Apoi demonul înălţă ziduri negre împotriva puterii lui. Eliberaţii din Iad. ― Care este blestemul lui Buddha? continua să întrebe Taraka. Şi am să te înfrâng! ― Este aşa pentru că eu sunt ceea ce sunt. când arsura atacului îi atinse fiinţa. înăbuşit. un val mareic. Petrecerile groteşti continuară. întâmplător. acest timp. neatins de mine. sosiră. atunci. Acum se învârtea iarăşi repede şi el o azvârli împotriva forţei celuilalt. şi o împunsătură de răspuns. aspiră la lucruri mai presus de burtă şi falus. o pasăre striga sau un roi de insecte năvălea asupră-le. îmi simţi atingerea ca pe o pângărire? într-o zi ai vei purta un alt trup. Chefurile se ţineau în beciuri. precum loveşte un suliţaş în vizuina întunecoasă a unei fiare înfricoşătoare. puterea se răsucise ca o morişcă. simţi durere şi răscolire în sine. om al multor trupuri. până când soarele coborî de pe boltă şi urma lui de aur despărţi cuprinsul întunecat al nopţii. unul câte unul.. unindu-şi puterile cu ale lui. se întâmplară lucruri stranii cu el. ceilalţi demoni. gustând durerea pe care o provoci altora ca pe o plăcere. Era ceva lent. Ultimul lucru pe care-l ştiu fu râsul ce i se urcă în gâtlej. îngropat. ca servitori. Apoi. din energie pură. demone. pentru că tot ceea ce este în tine seamănă cu ceea ce este în mine? Oare. Totuşi. se întoarse asupra lui Siddhartha ca o suliţă. Străpunsese ultimul zid şi acum se împrejmuise cu energii ca nişte fulgerări de săgeţi arzătoare. stătură pe balcon. în general. zise Siddhartha. Când ultima chingă inestetică a oboselii mentale se desfăcu. Atunci. azvârlindu-şi din nou energiile asupra lui.cândva. . Veniră la chemarea lui Taraka.. i se alătură încă una. numit vinovăţie? Dacă asta este. dar porţi şi acel blestem omenesc. În vreme ce se luptau. îmi bat joc de slăbiciunea ta. slăbind puţin din forţa ei. se afla într-un palat unde umblau. când simţi prezenţa lui Siddhartha apăsând iar asupra lui.

― Plăcerea îmi scade pe zi ce trece! Ştii de ce oare. ca şi cum nici . De asta ţi-a fost frântă plăcerea. În dimineaţa următoare. când ne luptam pe balcon. Sunt obosit de sportul ăsta. un rakasha năvăli în încăpere.. ― Cine îndrăzneşte? ţipă el. ― Deci aşa este când îţi vine să plângi. Mereu. prin repulsia pe care o resimţeam eu faţă de unele dintre faptele tale. Legătorule? Ţi-am spus că am să mă ţin de cuvânt. Te va urmări pretutindeni în lume. ridică-ţi blestemul. După cum tu mi-ai strâmbat voinţa către lucrările tale. De asta cauţi acum să fugi. şi am să plec chiar astăzi! Am să-ţi dau înapoi învelişul ăsta de carne. căpetenie a oştirilor de rakasha. Siddhartha nu răspunse. Tu ţi-ai călcat cuvântul. nu dintr-o flacără pură. se auzi o bubuitură în uşa camerei.Siddhartha nu răspunse imediat. transparent.. ― Atunci. o. se iscă ceea ce ai numit blestemul omului şi de care ţi-ai bătut joc: vinovăţia! ― Să ştii. slăbindu-mă şi aruncându-mă la pământ când ar trebui să fiu entuziasmat. cu fum ieşindu-i din gură când se făcu. o sosire şi o plecare. mai dispărând o dată. Singur ţi-ai atras asupră-ţi acest lucru. Intelectul i se luptă adeseori cu emoţiile. zise Taraka. Se va înălţa cu tine în împărăţiile vânturilor reci şi curate. cum îţi băteai joc de mine? Mi-ai zis că şi eu găsesc plăcere în chinurile pe care le provoci. cu drugul frânt ca un băţ uscat. Ai învăţat lucrul numit vinovăţie şi întotdeauna va cădea precum o umbră peste hrana şi peste băutura ta. Nu a durat decât o clipă. zise Siddhartha. dar uşa sări în lături. drumul pe care l-am urmat noi nu este unul pe care circulaţia se face într-un singur sens. Cu un cap de tigru cu coarne. dacă le urmează. Siddhartha! zise el. cât de curând. la fel ţi-a fost şi ţie voinţa strâmbată. Siddhartha? îmi poţi spune de ce acum mă încearcă simţăminte ciudate. ― Te blestem. Raţiunea se opune tradiţiei. Legătorule. ― Singur te-ai legat. Celălalt continuă: ― Cred că am să-ţi dau înapoi trupul. dar nici un rakasha nu a mai suferit aşa. Idealurile îi sunt în dezacord cu mediul şi. într-o închisoare chiar mai îngrozitoare decât Puţul Iadului. Acesta este blestemul lui Buddha! Taraka îşi acoperi faţa cu mâinile. zise el după o vreme. iar pe piept avea o arsură largă. ― Stăpâne! strigă. aşa cum ai fost tu cândva. Te va urmări oriunde te vei duce. Ce zici de asta. ruptă din balamale.. descurajându-mă în momentele de cea mai mare putere. Sunt obosit şi cred că ziua când vom porni la război împotriva Cerurilor se apropie. revenind iar. Siddhartha nu răspunse. Dar nu-ţi va ajuta la nimic. aşadar ― continuă Siddhartha ― că de vreme ce am existat împreună în acelaşi trup şi ţi-am împărtăşit şi eu trăirile. iar el a făcut un semn. Mi-e dor din nou de adierile reci ale înălţimilor! Fii bun şi eliberează-mă imediat! ― Este prea târziu. ― Oamenii suferă când rup înţelegerile cu demonii. Şi au dispărut cu toţii. simte cu acuitate pierderea a ceea ce este vechi ― dar dacă nu le urmează. din înfruntarea acestor lucruri. simte durerea de a fi părăsit un nou şi nobil vis. pentru că toţi oamenii au în ei şi ceea ce este întunecat şi ceea ce este luminos. de palatul ăsta. Din aripi îi picura ceva care nu era sânge. nu întotdeauna cu neplăcere. voinţa cu dorinţele. Orice face reprezintă şi un câştig şi o pierdere. pentru un moment. când ar trebui să mă umplu de veselie? Asta este blestemul lui Buddha? ― Da.. M-ai legat iarăşi.. Deplânge întotdeauna ceea ce s-a dus şi se teme de o parte din ceea ce stă să vină. revenind apoi la vizibilitate totală. Siddhartha nu-i răspunse. aşezat pe trupul unei maimuţe cu copite uriaşe la picioare şi cu aripi în loc de braţe. Aerul era plin de miros de păr pârlit şi de carne arsă. Emoţiile se opun restricţiilor pe care i le impun ceilalţi oameni. când stătea la masă. Aveai dreptate. un întreg corp de gardă a sărit asupra lui. Omul este făcut din lucruri diferite.. A sosit un străin care cere audienţă la tine! ― Şi nu l-ai putut convinge că nu sunt disponibil? ― Doamne. ― Ce lucru? Cum m-ai legat de astă dată? ― Îţi aminteşti. A întins mâna spre ei şi s-a văzut o flacără atât de strălucitoare încât nici măcar rakasha nu au putut să se uite la ea. Eu mi l-am ţinut.

― Cei trei pe care i-a ars şi-au reluat şi ei propriile forme? ― Nu. atunci această putere trebuie să fie pusă la încercare ― de mine însumi! Stă în natura mea.. răspunse rakasha. pentru că are să se producă imediat un mare incendiu. promit. Hai să nîi mai pierdem timpul pe aici! ― Trebuie să văd cu ochii mei. atârna în aer un glob de foc. ― Mie nu-mi este frică de zei. Jos. Asta a fost făcută pentru tine. el e. ― Acum. Eu nu i-am primit întreaga forţă. să mă dădăceşti? Nu. aşa că nu te teme. Ce. să înfrunt orice nouă putere care apare şi ori să triumf asupra ei. zise Taraka. zice că distruge palatul ăsta. ca să-i văd culorile adevăratei făpturi. acum în lume au apărut noi puteri. pentru că poartă la ochi lentile mari. astfel încât să poată arde şi independent de trup. şi acestuia chiar mi-ar plăcea să-i încerc puterea. ai să continui să trăieşti precum cei din neamul meu.. fără nici un model. Dacă va fi distrus acest corp. având un braţ alb încrucişat cu un braţ gol şi ţinând un fluier alb între degetele mâinii înmănuşate. ― Îţi porunceşte să te prezinţi înaintea lui fără întârziere. se vede o umflătură. negre. după felul în care suntem noi. care îi stau la o jumătate de palmă depărtare de faţă.. Iar în peretele din spatele lor s-a căscat o gaură mare.. ― Nu îl poţi înfrânge pe Domnul Flăcării. am avut şi noi trupuri. Dacă acest corp moare. de fapt.n-ar fi existat. În partea de sus are un veşmânt ciudat. Cu ăsta nu ne putem lupta. I-a fost dată de zeul morţii. dar acelaşi lucru ne-a respins. şi poartă pantaloni şi cizme negre. Doar că. ― Îţi foarte mulţumesc. Pentru că atunci când i m-am uitat sub carne. Altfel.. Nu s-a făcut nici un pic de moloz. am văzut acolo o văpaie ca în inima soarelui. zise Siddhartha. care-i acoperă numai mâna dreaptă. Nu mai sunt. Trebuie! ― Nu lăsa recent descoperita vinovăţie să te împingă să flirtezi cu autodistrugerea. Nu mai reuşesc să mă ţin la un loc. am să te port şi pe tine cu mine. forţându-şi vorbele să-i iasă de pe buze. ― Atunci am să i-o smulg şi am s-o întorc asupra lui. hai să înfruntăm flacăra şi s-o facem mică! Părăsiră încăperile regale şi coborâră scările. iar dacă întradevăr şi-au sporit puterea. Când le dădură în lături.. Doar o gaură perfectă. eu am minte de bibilică. care este tocmai puterea. nu ţine un pumnal. înfăşurându-i gâtul şi ridicându-se strâns şi neted peste tot capul. M-a trimis. Zeii nu erau chiar atât de puternici pe vremuri. rakasha. ori să fiu legat de ea. ― Vinovăţie? întrebă Taraka. prin urmare. ci o baghetă. ― Acum.. întinzându-se în sus pe braţ şi peste umeri. într-adevăr.. spuse Siddhartha. Bagheta lui de foc este invincibilă. Dacă există un zeu al focului. Deja ţi-am întărit flăcările. şi-mi amintesc de arta întăririi flăcărilor. să-ţi aduc mesajul lui. trebuie să fugim. Este ca o mănuşă albă.. A făcut iar gestul ăla cu mâna şi trei sau patru dintre ai noştri s-au dus. ― Domnul Agni! zise Siddhartha. prinţul Videgha scânci în somn. Trebuie să pun la încercare puterea Domnului Agni. atunci. dacă odată. nu este vinovăţie.. prizonier în propria-i temniţă. Să îl înfrâng! ― Dar suntem doi în acest trup! ― Asta este adevărat. am fost doar julit de puterea ei. Doar partea de jos a feţei i se vede. Vorbele îi pătrundeau acum direct în minte.. Ieşiră prin uşa ascunsă după draperiile din spatele tronului. ca şi cum ar avea acolo un pachet.. . văzură că marea sală era goală. fără a mai fi rostite. ― Nimeni nu o poate mânui fără să fie orbit si fără să-si piardă mâna! De asta poartă îmbrăcămintea aia ciudată. zise Taraka. acolo unde îi trece peste umeri şi-i ajunge la gât. din acelaşi material alb ca şi haina ― în care.. Cu asta. Cândva. cu excepţia somnoroşilor din dumbrava cea neagră şi a celui care stătea în mijlocul încăperii. aşa că hai să o ştergem repede. ăsta trebuie să fie! zise rakasha. acolo unde se aflase creatura.. Sub materialul veşmântului. zise demonul. dispăru şi. La brâu are o teacă scurtă. Legătorule. au dispărut în lumina pe care o arunca el. ― Descrie-mi-l pe acest străin! ordonă Siddhartha. ― Şi atunci te-ai aruncat tu asupra lui? ― Mulţi rakasha au sărit pe el. L-ai descris pe zeul focului! ― Aoleu. în adâncuri. netedă. ― Este foarte înalt. după tine eu eram cel mai mare.

văd adevărul spuselor tale. Se spune că într-o noapte a pârjolit chiar şi lunile cu bagheta aia a lui.cu toate sau cu oricare dintre numele alea ― este el însuşi legat acum. şi podeaua crăpă. cu o strălucire orbitoare. Este încrezător în puterea lui. în altitudine. Bubuitul continuă. fără ca vreuna să-i cadă în preajmă. Un con de strălucire izbucni în sus. Ridică din umeri. din rândul lokapalasilor. palatul lui Videgha se năruia asupra lui însuşi. tavanul se prăbuşi. se îndepărtară cu mare viteză spre nord. ca nişte fulgere răsturnate. zise el cu o voce nazală şi pătrunzătoare. Când făcu astfel. Trântiră uşa şi Sam simţi un val de ameţeală când fereastra. Taraka? întrebă el. Pierdură atunci. Atunci se declanşa o fulgerare orbitoare şi copacii dispărură. Cu un geamăt şi o trosnitură formidabilă. Uitându-se înapoi. trecu în goană pe lângă el. Sfinţenia aia era prea de tot şi a trebuit s-o ştergi. văzură silueta. Când se retraseră prin uşa din spatele tronului. până când. Cel care era cunoscut ca Legătorul Demonilor . izbucneau dintre ruine către cer. Sam văzu că singura urmă a palatului lui Videgha era un nor de praf pe o culme cenuşie de deal. Începu să plouă cu praf şi pietriş.. ― Crezi? întrebă Taraka ridicându-şi braţele înainte. şi pereţii începură să se clatine. Interesant. parcursă de un curent electric. pentru acoperire. rapid. Am sub ochi un caz de posesiune demonică. dizolvând tot ce atingea. apoi adăugă: ― Dar pot distruge doi la fel ca pe unul. Când ajunseră la muntele . Să ne întoarcem şi să-i încercăm iar puterea? ― Trebuia să aflu. zise demonul. ai? Să-ţi spun Siddhartha sau Tathagatha sau Mahasamatman ― sau. munţii Ratnagari se văzură dedesubtul lor. ― Ăsta ţi-este răspunsul. Buzele lui Agni se întinseră într-un zâmbet care se dizolvă în cuvinte: ― M-am gândit că am să te găsesc aici. se auziră nişte pârâituri şi zgomotul unor pietre căzând. iar corpul îi fu cuprins de o senzaţie de mâncărime şi de băşicare. cu privirea demonului care putea vedea în toate direcţiile. care stătea tot în centrul sălii. ca şi cum ar fi fost o făptură din lichid. în timp ce raze puternic strălucitoare. Ai cerut audienţă la cel care stăpâneşte aici? Lentilele cele negre se întoarseră către el. Deplasându-se ca un vârtej. ― Da. aşa că-ţi sugerez să zbori la înălţime mai mică şi să te foloseşti de teren. Ai privilegiul să i te adresezi lui Taraka. izbucneşte Focul Universal. răspunse celălalt. împresurându-l cu crengile. De deasupra. Pe colina înaltă din centrul oraşului.― Vezi cum stă? zise Siddhartha. ― Acum dă-mi voie să te avertizez în continuare. Şi poate lovi până acolo. deja aflat la o asemenea distanţă încât putea fi pus într-o ramă şi atârnat de perete. Bubuitul continuă şi podeaua se deplasă cu câţiva centimetri sub picioarele lor. Domnul Puţului Iadului! Se auzi un declic şi lentilele se făcură roşii. Nu am glumit când ţi-am spus că poate vedea până la cel mai îndepărtat orizont. ― Agni! îşi auzi gura strigând. lăsând cioturi scurte şi înnegrite pe duşumea.. îndepărtându-se. ― Ne-am făcut invizibili. şi are de ce. În Palamaidsu. are să ne detecteze. cuprinzându-l pe cel care stătuse acolo. Sam? ― Vorbeşti prostii. pur şi simplu. făcând materia să dispară şi împrăştiind energiile care-i stau în cale. care cu un moment înainte se aflase la capătul îndepărtat al coridorului. Poate vedea până la cel mai depărtat orizont deschis ca şi cum s-ar afla la distanţă de un braţ. ― Ochii lui Agni pot vedea mai adânc în spectrul roşu şi mai departe în violet decât oamenii. Nu cred că te poţi deplasa mai repede decât lumina. în cele din urmă. Şi fără îndoială că şi stânjenitor. Pe buzele lui Agni mai stăruia încă un zâmbet când uriaşele pietre curseră pe jos. Urcară rapid prin aer. oricum. zări Palamaidsu. Dacă doar îi atinge capătul cu un contact din mănuşă. se auzi un bubuit şi pădurea cea neagră invadă într-o clipită încăperea. ca un tablou. Sam. ridicând bagheta drept deasupra capului şi descriind un cerculeţ. răspunse el. Dacă se eliberează repede şi-şi aruncă privirile în direcţia asta. Este Agni. Încă nu este prea târziu să ne retragem.

încrezători în priceperea lor de a supravieţui oricărei situaţii. Ajunseră la buza puţului şi intrară pe potecă. Cei surghiuniţi ai flăcării căzute. Lumea ne va aparţine iar. zise Sam. spuse Sam în timp ce se îndreptau către puţ. zbârnâitor. de a înfrunta orice forţă cu judo-ul cosmic al unei împingeri. Pentru un moment. cei din Iad. Şi nici chiar Puţul Iadului nu le va putea înfrunta. la naiba. văzând cum tot ce nu aprobau ei se întorcea în sine şi pierea. până când acesta îşi dădu seama. Când l-am văzut ultima oară. poate că deja se află în Puţul Iadului. mai degrabă decât pe Agni? ― Ba da. eliberându-i pe demonii înlănţuiţi acolo. zise Taraka. La porunca lui Taraka. Dar unde-i Cel în Roşu. aducându-şi aminte de gloria trecută. Noi suntem rasa nefăcută de oameni. este pentru prima oară. într-o spirală strânsă. Rakasha se adunară în sala de jos. Taraka zise: ― Hai să-i eliberăm şi pe cei ce zac închişi în caverne. ― Vor urma represalii. Iar când Cel în Roşu va apărea. aşteptăm să ne ridicăm iar! Sam se cutremură în vreme ce ei cântau înainte. dacă altcineva decât rakasha ar fi trecut pe drumul ăsta. lângă potecă. Şi când zeii şi oamenii s-or duce. i-am pricinuit oarecari necazuri. prelung. despre care ziceai că soarbe viaţa cu ochii? Nu te gândeai că au să-l trimită pe Domnul Yama. aproape că îi . de au trimis numai unul! ― Crezi că încrederea lor nu are acoperire? ― Nu. Dar noi. rânduiţi în falange de flăcări şi strigătele lor se uniră într-un singur sunet. eram sigur că el are să mă urmărească. Uitat le fie numele! Această lume ne-a aparţinut nouă înaintea zeilor. În momentul când trecură prin dreptul ei. uimit. după o vreme ― câtă. şi tot mai cred că va veni. mările se usucă. Apoi. unele se înălţau şi dispăreau dincolo de buza puţului. ― Dar vor încerca mulţi. şi din fiecare nişă flăcările se revărsau şi izbucneau afară. ieşind pe uşa cea grea. pas cu pas. Sam o eliberă. Aşa că-şi croiră drum prin coridoarele şi prin cavernele adânci. Sam ascultă vibraţiile din interiorul craniului său. zise Taraka. zise Taraka. că ei de fapt cântau. Când ajunseră la fundul puţului. Simt că mă va vâna pretutindeni. Uite-l pe primul. Aşteptăm. şi i se izbea de timpanele lui Siddhartha. simţămintele care le însoţeau se transformau în cuvinte şi accente ceva mai familiare minţii lui: Noi suntem legiunile Iadului. după veacuri întregi. Acolo unde zeii dau greş. care purta pe partea din afară cuvintele zeilor. care se rostogolea şi se rostogolea. ― Nu ne aşteaptă înăuntru. Pe când rasa oamenilor nici nu exista. nu-i va sta nimeni în cale. ― Cât de încrezători sunt în puterile lor. zise Taraka. al unei trageri şi al unei lungi aşteptări. şi tot aş fi fost prevenit de către cei care au rămas legaţi. Munţii se prăbuşesc. Şi tot ce suflă va muri cândva. Măcar acum. Podul de Aur va cădea într-o zi.numit Channa. Coborâră. Luna va pieri de pe cer. în nişa sa din perete. Legiunile celor blestemaţi nu pier. unde oamenii dau greş. O flacără apăru. Păşiră înăuntru şi închiseră uşa. iar aceasta ţâşni în aer ca o pasăre strălucitoare şi se lăsă apoi în jos prin puţ. vom izbândi. Cine ştie. când fac asta. prinzând câte ceva din înţelesul şuieratului şi al vâlvătăii lor. Aşa că-i suduim pe oameni. zise Sam. pregătind o ambuscadă. nimeni nu putea spune ― erau cu toţii eliberaţi. ― O să vină el. ― Da. se lăsară deasupra piscului şi aterizară pe micul prag din faţa intrării deschise a Puţului Iadului. anunţă Taraka.

Ascultă-mă. Taraka. departe şi iute! ― Îţi este teamă de întâlnirea asta. Trebuie să fugim. ― I-am mai auzit descrierea. care este totodată si roată. un rakasha care plecase ceva mai devreme se întoarse şi coborî în puţ. şi nu numai. hai să părăsim imediat acest loc. Are un arc. zise Taraka. dar nu este din bronz. încoace vin. să te ajut să lupţi împotriva zeilor? ― Da. ca să-l facă să-şi pună întrebări. aici. iar în locul său ar fi rămas un crater adânc. ea îi revenea ca să-i umbrească eforturile şi să-şi râdă de bucuria lui. Puterea lui Agni. nici chiar puterea dezlănţuită a Iadului nu poate sta. cunoşti această navă? întrebă Taraka. În mâini ţine un obiect ciudat. ― Ăştia doi trebuie să fie Yama şi Kali. să dispară lunile de pe cer. Acesta nu vorbeşte. peste ani. în inima Ratnagarilor. ― Iar împreună cu aceştia doi. Prin urmare.tr. terminat cu un craniu argintiu. ci din vreme în vreme. dar nu poţi să *∗Ciclu din existenţa Universului (n. Doamne. iar Agni Domnul Flăcărilor. ca un sceptru negru. ar fi făcut ca muntele Channa să nu mai existe. distrugând formele tuturor lucrurilor asupra cărora se întoarce. ― Patru?! ― Da. se îndreaptă încoace unul îmbrăcat tot în roşu. ― Descrie-ne ocupantul. zise Sam. Este carul de tunet al Domnului Shiva. venind să se odihnească în valea de dincolo de Culmea Sudică. răspunse Sam. cea care păşeşte de-a stânga Morţii are şi ea privirea care soarbe viaţa celui asupra căruia se opreşte. Siddhartha? Eu îmi amintesc şi cred că îţi datorez această victorie. să ne luptăm cu ei altă dată. cu buze de culoarea sângelui de om. ― Oare nu ţi-am promis eu. flacăra îi luă forma unei cruci tau. ― Legătorule. dar din când în când privirile îi cad asupra femeii care merge alături de el. să cunoască vinovăţia. zise el. şi toţi cei care vin înaintea tânguirii sale sunt aruncaţi în deznădejde şi confuzie. zise Sam. m-ai sluji ducându-mă departe de locul acesta. Este adevărat că Yama este Regele Morţii. să simtă tristeţea şi. zburătăcind pe deasupra peisajului găunos al unei lumi moarte. . Într-o mână poartă un trident strălucitor şi nu are nici un scut dinainte. cel mai puternic dintre rakasha. aşteptăm să ne ridicăm iar"? Unde este răbdarea celor din neamul rakasha? Zici că veţi aştepta să sece mările şi să cadă munţii. care este neîndurător şi invincibil. Dacă ar fi vrut ei. Cu el este unul care poartă coarne de taur fixate pe un coif lustruit ― platoşa îi arată ca bronzul vechi. în stânga. Plutind în aer. Ea este bălaie la păr şi la piele. Doamne Siddhartha? ― Da. drept răsplată.). iar la cingătoare o sabie scurtă. El este forţa care desparte atom de atom. ― Ăsta-i Shiva. ― Îţi aminteşti de blestemul lui Buddha? întrebă Taraka. dar eu vorbeam despre un atac prin surprindere. Legătorule. Acum.veni să creadă că era adevărat ceea ce cântau şi că într-o zi nu aveau să mai existe decât rakasha. Împotriva acestora patru. chiar şi fără să mai coboare. pentru că ei. Îţi aminteşti cum m-ai învăţat despre vinovăţie. povesti ce văzuse. să fie umilit. a cărui privire este întunecată. îmi este! Pentru că este nebunie curată! Ce-i cu cântecul vostru ― "Aşteptăm. Ea-i mult mai de temut decât Domnul ei. mai mult ca sigur. o ştii tu prea bine. Domnul Focului. îi zise demonului. iar armura i se potriveşte cu roşul lui. Atunci îşi îndreptă gândul către alte chestiuni şi-şi izgoni indispoziţia. La gât poartă un colier din cranii. iar despre a Celui în Roşu ţi-am vorbit deja. Aceştia şi-au asumat acum Aspectele şi şi-au luat asupră-le Atributele. după care a coborât. Sceptrul ei cu ∗ roată ţipă ca trâmbiţele care vestesc sfârşitul acestui Yuga . dar puterea lui Shiva este puterea haosului. să-ţi spun ce se îndreaptă spre noi. acum. ― Erau patru. Era cel pe care l-ai descris tu ca fiind Agni. Dar în zilele care urmară. Are ochii ca marea şi zâmbeşte des. ― Asta este forma acelui car de luptă. Iar cel cu tridentul este Domnul Distrugerii însuşi. A brăzdat cerul cu o dâră de foc. astfel. ― Nu! Dacă într-adevăr vrei să mă slujeşti. e împodobită cu nişte ornamente în formă de şerpi şi nu pare să-l împovăreze când se mişcă. fă-o cu altă ocazie! Acum. După o vreme. Îţi datorez ceva pentru chinul tău şi am să ţi-i dau pe aceşti zei în mână. În timp ce vorbea.

Dar eu tot le-aş încerca puterea. extrem de adânc. Se gândi la vremurile recentei lui ∗ acţiuni misionare. Singură Dhamma avea să supravieţuiască. aşteptară. Noi. Cuvintele tale mă mişcă. ştia asta acum. povara vinovăţiei el avea să o poarte. Timpul trecea ca un bătrân urcând la deal. pentru că ştia că nu va putea niciodată să gândească numai bine sau numai rău despre el. în jos. Mult timp. După care se gândi la nenumăratele transferuri pe care le întreprinsese înainte de momentul acela. al bătăliei pe care o purtase. numele lor aveau să se contopească şi faptele lor aveau să se confunde. marcase minţile oamenilor cu sfinţenia lui. indiferent cu cât de multă prefăcătorie. Nici un zgomot. în contrast cu cele ale restului lumii şi suspină plin de mânie. Apoi mintea i se întoarse la bătălia de la Sălile Karmei şi la maşinăriile fiică ascunse într-un loc secret. Siddhartha. Peste ani. în ale cărui mâini dăduse şi moartea şi binecuvântarea. cu o senzaţie de furnicătură şi de gol în stomac. tu şi cu mine. când căutase să altoiască învăţăturile lui Gotama pe trunchiul religiei prin care era guvernată lumea.. al cărui nume a fost preluat şi de Buddha Sakyamuni . care ajunsese oarecum la iluminare. ce se abăteau cu forţa unei vrăji asupra celor spre care le îndreptau. spre rădăcinile lumii. Apoi fu iar cuprins de furia împotriva zeilor. Nu te pripi. ― Nu ar fi trebuit să aflăm până acum? ― Poate că da. ― Amin. cu daksinis şi cu preta. iar Tathagatha avea să strălucească în lumina revărsată de discipolul său. cu demonii kataputna şi cu mamele îngrozitoarei Străluciri. *∗Înţelept din vechime. fără să acţioneze deloc. însă.. Cântând. până acum. Se gândi la aceşti zei şi la acest oraş ― şi îi ştia frumuseţea şi dreptatea. urâţenia şi strâmbătatea. Trăise prea mult ca să nu ştie cum amesteca timpul borcanele legendelor. când era locuit de cei care-şi puteau răsuci minţile într-o clipită pentru a se transforma în zei. Cât mai stăm aici? ― Vor veni. Stăteau pe un prag. Învăţătura pe care o oferise. la femeile pe care le iubise de-a lungul timpului. zise el şi. Se gândi la zilele când o mână dintre ei se luptaseră cu rakasha şi cu nagas. prin tuneluri şi prin spărturi şi prin puţuri. cu skan-das şi cu piskas şi câştigase. şi indiferent dacă rezultatul acţiunilor lui va fi pieirea sau perpetuarea visului oraşului. câteva ore. scuteş-te-mă de întâlnirea asta! ― Prea bine. pentru că odinioară m-am numărat printre ei. De asta aşteptase atât de mult. Acum. şi succes şi eşec. deasupra unui ochi de apă neagră şi aşteptau. cu gandharvas şi cu popoarele mării. avea să însemne şi victorie şi înfrângere. iar apoi se dăduse de bună voie în mâinile Morţii. Văzuse acel oraş trecând prin toate stadiile prin care poate trece un oraş. Aşa că am să trimit câţiva rakasha împotriva lor. Te ascult. în tăcere. nestrăbătute vreodată de om. Până atunci. orice urma să facă. Poate că nu. Dar nu se auzea nici un cântec. Vom aştepta acolo să primim raportul asupra victoriei. Sam îşi lăsă capul în jos. vom călători departe. smulgând o lume din haos şi clădind primul oraş al oamenilor. Se gândi la splendoarea şi la culorile lui. ştia. atunci am să te duc departe de aici şi am să-ţi redau trupul.aştepţi să hotărăsc eu vremea şi locul bătăliei! Eu îi cunosc mult mai bine decât tine pe zeii ăştia. Existase un Buddha real. prin labirinturi şi grote şi coridoare de piatră. să i se cufunde printre amintiri. ― Ce ar trebui să facem? ― Ce vrei să spui? ― Dacă nu mai vin deloc. am să-l mai port. În jurul lor era nemişcarea timpului. îl atrăsese pe acest credincios adevărat. Dacă rakasha au să piardă cumva lupta. se gândi la ceea ce putea fi o lume şi la ceea ce era lumea aceasta. Se gândi la acel ciudat Sugata. pentru a-ţi savura pasiunile pe parcursul bătăliei. ― Sper. şi de ce. asumându-şi un Aspect care le întărea trupurile şi le intensifica voinţa şi le extindea puterea dorinţelor prin Atribute. Tathagatha şi Sugata aveau să aparţină aceleiaşi legende. Dacă vrei să mă slujeşti. oricum. Aşteptară în întuneric. În vreme ce grăbeau dintr-o încăpere boltită îhtr-alta. se simţi ridicat de la podea şi purtat prin peşteri vaste. Sam îşi lăsă mintea să-i zboare în urmă.

sau în mâinile ori sub ochii Morţii. ţineţi-i pe loc. E ca un scâncet. Preţul este prea ridicat şi nu am câştigat nimic. ― Unde stau? ― Pe poteca din peretele puţului. Iarăşi fu linişte. E o armă extrem de puternică şi un mijloc de transport. Părăsiră pragul de piatră de lângă ochiul cu apă neagră şi timpul începu iar să se scurgă pe lângă ei. dar nu reuşim să-i dovedim. Sceptrul zeiţei îi domoleşte pe cei care îi ies înainte. Mai azvârlim şi foc şi apă şi mari vârtejuri de vânt. ― Indiferent cine va câştiga sau va pierde. Ascultă ca mine. ― Da! Cred că este sceptrul lui Kali. ― Ce-a fost asta? ― Care? ― Un zgomot... Sam.. Nu ştiu cum să-i spun. O vrei? ― Să furăm carul tunetului? Asta este o idee. noi ridicăm asupra lui tot mai mult. iar noi te vom urma mai încet. Când şi când. dar nu ne putem apropia prea mult.. azvârlind în nefiinţă uragane cărora noi nu le vom pune capăt. Când începem să ne ridicăm.. După aia. ― Atât de mult? Atunci. Dar indiferent cât distruge el. se opreşte ca să ucidă. ― Nu am auzit nimic. zeii sunt mai puternici decât am crezut eu.. ― Simt că ceva nu este în regulă. După ce . Am obosit. care ne respinge. Siddhartha.. ― I-am încolţit. Aşa că stă ca o statuie. Du-te. sau să te duc chiar acum spre libertate? ― Să mai aşteptăm un timp. Vom urca de-a lungul peretelui din partea opusă lor. dar tot mai pot să ne port prin aer. tu du-te. Înseamnă că bătălia continuă.care nu avea nimic de măcinat. în vreme ce atacul îl opreşte Domnul Focului. ― Nu cu urechile corpului. deşi folosim aceleaşi urechi. destul de departe. ― Nu. ― Prea bine. dublaţi-vă atacul. ― Înseamnă că a fost o greşeală să punem capăt aşteptării ca să începem bătălia asta. ― Hai să ne ridicăm câteva niveluri şi să vedem ce şi cum. cum luptaţi? ― O ploaie continuă de stânci asupra lor. rakasha sunt mai puternici decât am crezut eu. ― Şi ei cum răspund la asta? ― Tridentul lui Shiva taie drum prin orice. Se aşeză pe solul peşterii şi se transformă într-un copac de foc verde. Sunt încă aproape de buză. ― De ce nu? ― Este chestia aia împrejurul lor. să ne daţi nouă timp să le furăm carul din vale. un glob de lumină le ieşi în întâmpinare. ― Departe? ― Da. Ce şanse am avea? ― Sunt sigur că rakasha îi pot reţine cât este nevoie ― şi este un urcuş lung până la gura Puţului Iadului. îl instrui Taraka pe rakasha care îşi legăna ramurile înaintea lor. dar nu se opreşte. Coboară încet. zeii sunt în momentul de faţă ocupaţi. Da. ― Şi nu aţi reuşit să le faceţi nici un rău? ― Nu. Să ne ridicăm câteva niveluri. ― Atunci. vrei să încercăm să luăm carul? ― Merită riscul. De mult. ― Cum merge bătălia? îl întrebă Taraka. ― Insistă. să cercetăm. Dacă am reuşi să trecem pe lângă ei. O dată încetiniţi. În vreme ce înaintau. Se cufundară în ea. ― S-ar putea să ai dreptate.. raportă el. Noi nu avem nevoie să folosim poteca. cad în raza de acţiune a tridentului. Taraka. ― Câţi am pierdut noi? ― Optsprezece. hai să încercăm! ― Acum. ― De când aşteptăm? ― Nu ştiu. Iarăşi! ― Nu aud nimic. nava lor poate că este nepăzită. pe măsură ce urcau. Tineţi-i ocupaţi cu totul până ce trecem noi.

Dădură roată puţului şi alergară în sus. o porţiune întreagă de stâncă dispăru brusc. focul înflorea pe peretele puţului. ― Mă supun. Blestematul ăla de zeu al focului poate privi şi printr-o mare de tuş. însoţindu-i de uragane şi pânze de foc. ca scânteile de sub barosul fierarului. deschizând-o larg şi păşiră afară pe prag. ca să ajungem la culoarul ce duce la uşă. La mică distanţă. Zgomotul era asurzitor. Precum o orhidee fantastică pe o ramură de abanos. Ies să ne taie drumul. Pereţii erau muşcaţi şi găuriţi şi calcinaţi în locurile unde fuseseră atinşi de foc. Ajunseră la buza puţului. săreau în toate părţile. Am distrus de două ori poteca. ― Se retrag! strigă el. care începu să se târască înaintea lor. Un rakasha apăru din puţ şi veni fuga alături de ei. răspunse celălalt şi căzu la pământ pentru a se preface într-un şarpe verde de lumină. ― Atenţie. Pe deasupra tuturor se înălţa plânsetul unduitor al craniului-roată pe care Kali îl învârtea ca pe o morişcă înaintea ochilor. acum. dar de fiecare dată. pornim! Se înălţară în aer.. Avem nevoie de ajutorul tău în altă problemă. Vijelia era un vuiet. spunând: ― Ne urmăresc! Sam păşi dincolo de prag. Rakasha care îi condusese pe drum trânti uşa în urma lor. dansau rakasha. scâncind neîncetat. un alt rakasha se înălţă şi li se alătură. încinse până la alb. Porniră în grabă. zise Taraka. Săltau şi se rostogoleau şi luceau rosietic prin umbrele Puţului Iadului. Stânci se sfărâmau şi se topeau şi dispăreau în plin aer. În timp ce fugeau în lungul buzei puţului. ― Nu ne-au detectat. la talpa puţului. n-ar fi reuşit. alergând o parte din drum. Nu ştiu dacă mai pot să ne duc de la prag până jos. ― Bun! O luară la goană. spre stânga sa. ― Acum trebuie să dăm roată. răspunse Sam. cât este poteca strâmtă? ― Cred că da. el şi cu Taraka ar fi avut nevoie să vorbească. Domnul Focului a ars o alta în stâncă! ― Atunci nu se mai poate face nimic! Rămâi cu noi. dar nu fu de nici un folos împotriva pumnalelor arzătoare dinapoia ochilor. bucăţi din ele. ― Asta cum a fost? întrebă Taraka înălţându-se brusc cu vreo zece metri. Când Agni îşi mişca mâna. scoţând ţipete ascuţite. Sam să poată vedea în jur. zise Taraka. şi puţin mai la stânga. În timp ce cădea. privind chiar şi cu ochii corpului său. că tot zăreşte un fir de nisip în mişcare. era luminată îndeajuns ca. începură să smulgă bolovani uriaşi şi să-i azvârle asupra zeilor. Dacă pentru a comunica. Cel în Roşu o ajută să fugă! ― Nu se retrag. o dâră roşie luminându-le calea. ― Încă. deplasându-se pe lângă peretele puţului. apoi se topi deasupra lui. necesare la ţâşnirea finală împotriva gravitaţiei. . uşa străluci pentru o clipă. care se răsuceau de fiecare dată când craniul din argint se abătea în direcţia lui. În cele din urmă ajunseră. Prin aer. zise Taraka. călătoria de întoarcere părea nesfârşită. Zeiţa a căzut. ― Legătorule. iar căderea pietrelor era un altul. pentru a cruţa forţele demonului. totuşi. focul îşi schimba forma. prin tunel. ― Raportez! strigă el. Forţa atacului dezlănţuit de rakasha sporise. Când ajunseră la capătul lui.. ca nişte insecte strălucitoare.facem asta. urmăriţi de o linie arzândă. Parcurseseră o distanţă uriaşă pe dedesubtul munţilor şi. o depăşiră şi se îndepărtară în grabă. sper să poţi eschiva. Sam îşi acoperi urechile cu mâinile. ― Dar o parte din drum. eu mă întorc la voi în adevărata mea formă şi putem pune capăt bătăliei. zvârcolindu-se. O luară acum iute în sus. şi era chiar mai îngrozitor atunci când se înălţa peste pragul audibil. Baraţi-le calea! Distrugeţi poteca! Repede! Rakasha căzu înapoi în puţ ca un meteor. izbiră uşa. Dacă se întoarce spre noi. ce brăzda o dâră de topitură în piatră şi nu le dădu pace decât când demonii. poţi? ― Da. O luă repede înaintea lor. ― Primii o sută de metri. pentru a i se răspunde cu un contraatac şi mai intens. obosesc tot mai tare.

― Ştii să conduci carul ăsta de luptă. Sam dădu bobârnace unei serii de comutatoare şi apăsă pe un buton. trona carul de luptă. întinzând mâna şi apoi retrăgând-o. se auziră câteva explozii ridicându-se deasupra sforăitului tot mai puternic al carului de luptă. Celălalt rakasha apăru brusc. Arăta ca un turn de rugăciune prăbuşit peste cheia de la casa unui uriaş sau ca vreo parte trebuincioasă a unui imens instrument muzical celest care se desprinsese dintr-o constelaţie şi căzuse pe pământ. Zvelt şi fără ornamente. stătea pe o pajişte largă. în vale. ― Suntem contra cronometru. alături de el. Acum aleargă ca pe o şosea. repetă mişcările şi torsul motorului deveni un mormăit uşor. înclinat. lumina ţâşni din baghetă. Sam mai împinse maneta cu încă o diviziune şi privi iar cadranul. trecând prin peretele din metal al navei şi plutind acum deasupra consolei. Se mai auziră câteva explozii. Legătorule? întrebă Taraka. de cealaltă parte a muntelui. Avea acea frumuseţe specială pe care o au numai cele mai sofisticate arme. Agni se uită la carul de luptă şi îşi ridică bagheta. Siddhartha! ― Încă nu. zise Taraka. panoul ăsta de comandă e mai sofisticat decât am crezut. Din depărtare. ochind mai atent. ― Aproape la jumătatea pantei.Cu ajutorul celui de-al doilea rakasha. Lumini se aprinseră pretutindeni pe panoul de comandă şi se făcu auzit un bâzâit uşor. ― Kali şi Yama şi Agni coboară. ― Nu pot decola la rece. ― Da. să blocheze coridorul. de culoarea bronzului. Dar stânca fu biciuită într-o clipită de flacără. Când făcu asta. deşi ochiul nu-i putea găsi cusur liniilor. Sam îi găsi turela pe laterală şi se strecură înăuntru. ― Vine acum. Se opri. care şchioapătă. anunţă el. arzând o gaură uriaşă în pământ. apoi o coborî şi o scutură cu furie. se rostogoli şi se făcu nevăzut. E mort. îndreptându-se spre valea care adăpostea carul. Agni conduce urmărirea. ― Zeii se deplasează repede. . Am mai zburat cu reactoarele Cerurilor şi presupun că şi ăsta este de acelaşi tip. Shiva a rămas în urmă. De altfel. frumuseţe care trebuie să fie şi funcţională pentru a fi deplină. ― La naiba! exclamă el. Arde obstacolele. zise Sam. coborâră întreaga distanţă până la poalele lui Channa şi o luară în sus pe o cărare. Nu a izbutit. O luară la fugă pe potecă.. ― Cine? Ce? ― Cel care s-a dus să-l oprească pe Domnul Flăcărilor. Domnul Focului pătrundea în vale. Cel de-al doilea rakasha ţâşni în aer. ― Eşti gata? întrebă Taraka. rakasha se întoarse. să scuipe distrugerea peste Pământ? ― Sunt sigur că Yama i-a făcut comanda cât mai simplă cu putinţă. Cel în Roşu o ajută pe zeiţă. Păşi în cabină. Sam trase o manetă şi potrivi un cadran. După un moment. Nu se întâmplă nimic. O ridică iar. citind indicatoarele din faţa lui. Mai ales Agni. ― Iadul este distrus. dădu el de veste. zise Taraka. Trebuie să se încălzească. Erau acum protejaţi de grosimea unui munte. ― Adio. Agni! Sam se uită prin parbrizul suplu. ― Cât de aproape a ajuns? întrebă Taraka. Părea a fi cumva incomplet. Modernizează ori de câte ori poate. deşi nu era din bronz. Face un drum neted ca-n palmă. Sam aştepta cu transpiraţia curgându-i pe frunte şi cu mâna strânsă pe manetă. Îşi lărgeşte drumul cu flacăra. ― S-a zis cu el. Ochi iar.. Dinaintea lor. Nici de data asta nu izbucni vreo flacără. se aşeză pe scaunul pilotului şi se uită la panoul de control din faţa lui. Duse mâna stângă la ceafă şi reglă ceva la cutia din spinare. Să-l faci să gonească prin Ceruri. Nava fu străbătută de un tremur. Când ajunseră.

Celălalt zâmbi. zise el. ― Las-o! Data viitoare. fumând. ― Crezi că am vreo şansă? ― Posibil. Fu trezit de o pulsaţie şi se simţi înfăşurat în durere ca în nişte bandaje. pe coridor. Legătorule. ― Scurt circuit. Îmi pare rău. Lângă tocul uşii stătea Cel în Roşu. ştiu că era prea târziu... Se produse o clătinare teribilă. ― Nu mai ai ce oferi. însă. în Mahartha. ― Electrodirecţie? întrebă Taraka. Mai roti încă un potenţiometru. pentru că nu crezuse că celălalt avea să-l atace. dinspre partea din spate a navei.. ― Ticălos om mai eşti. Agni căzu pe o parte. nu sunt deosebit de nerăbdător să-l văd pe Brahma. ― Ţi-am promis ajutorul. timp în care Agni ajunse la turelă. asta a devenit oarecum evident. ― Legătorule.. O zguduitură. ― Poate încerci să-ţi recuperezi pierderile. săptămâna asta. Obişnuiesc. Sam împinse maneta şi reglă iar câteva comenzi. Se produse o flamă şi un zăngănit metalic. Dar mai am să-ţi spun un ultim lucru. ― Trăieşti în scopul de a onora o întâlnire fixată cu mulţi ani în urmă. Agni intrase şi aţintea bagheta asupra lui. când am să mai fiu prin preajmă. privirea lui Yama. zise el. Eu. ― Ştiu. Fu precum ridicarea unei umbre şi coborârea alteia. este lucrul pe care l-am învăţat de la tine. Simţi cum se prăbuşeşte.. iar Sam îi articulă o ultimă lovitură cu muchia palmei. ― De ce sunt încă în viaţă? întrebă Sam. Brahma s-ar putea să fie un zeu milostiv. ― Psihiatrul mi-a recomandat să mă specializez în cauze pierdute. ― Du-te acum. Sam! Demone! strigă el acoperind mugetul motoarelor.Nimic. zise el. Apăsă încă un buton şi. Un muget uriaş crescu în jurul lui. în timp ce vorbea. când se îndreptă spre turelă ca să o închidă.. Brahma este deosebit de nerăbdător să te revadă. Ieşi cât încă mai poţi.. Sau pete în soare? şi îl lovi în tâmplă.. Era numai el. Sam se ridică de pe scaun şi ieşi din cabină. iar când făcu asta. acum. iar el zâmbi... fără să spună nimic. Avea lanţuri la încheieturile mâinilor şi la glezne. trecând dincolo de propria-i fiinţă. ai? zise Sam şi îl izbi în beregată.. ― Nu mişcaţi. Tu nu mai poţi face nimic. ― La revedere.. se abătu asupră-i. ― Văd că ai ieşit cu bine din nisip. zise Yama. Demone. Kali îl privi şi ea în ochi. îşi ridică sceptrul ameninţător. De-aici înainte este numai lupta mea. Taraka. Se produsese în capul său. ― Dacă asta ţi-e voia. când privirea-morţii. Împinse bagheta cu piciorul în lungul culoarului şi. altfel şi tu şi gazda ta veţi arde împreună! Sam se repezi asupra lui. ― Eu. imediat deasupra claviculei. ― Da. o senzaţie ca de smucitură în mintea şi în trupul lui. Eşti la jumătatea drumului spre Ceruri. ― Înţeleg că aranjamentul tău de afaceri a căzut? ― Din nefericire.. Apoi craniul începu să scâncească. . îi sunară cuvintele în minte.. Atunci începu să alerge spre navă. ― De-a lungul anilor. da. Timpurile se schimbă. nu face nici o mişcare. Yama dădu din cap. lentilele se comutară şi se făcură roşii. se auzi un trosnet. Era aşezat pe duşumeaua unui mic compartiment. Agni căzu uşor când fu lovit.

Un vechi poet a zis că lumea este plină de ecouri şi de corespondenţe. .. zise Sam. Rămaseră tăcuţi un timp. Cred că nu se poate ajunge la o înţelegere a minţilor. Ea este Dragostea. noi suntem demonii. Este ridicarea unui Atribut? Desigur că nu. Stăpâneşti prin propriile pasiuni guvernante. Moarte. El este Distrugerea. Mâncărurile calde tot ar mai fi depuse în pavilioane. muntele. Ce e izgonitorul de demoni? ― Am găsit un compus chimic.. ― Cum mai arată acum Prima Bază? ― Cu greu ai să mai recunoşti locul. sfârşitul unei zile.. nu-i aşa? Te-ar face să te simţi superior. ― Aşa credeam şi eu. care ţi-o dirijează pe a ta? ― Este ciudat. sunt sadic şi nu am s-o fac. Este un mod de existenţă. Înspăimântător şi destul de educativ. Ea este Dansul. însă. Greşeşti. ― Ce-i cu demonul? Cel care s-a aflat în mine. Cum este. ― Îşi zic? întrebă Yama. va trece tare mult timp până să-şi revină după întâlnirea cu noi. zise el. ploaia. nevătămător pentru noi. Buddha." Aşadar. marea. Sam râse. Cum s-a întâmplat? Credeam că eşti singurul om imun la posedarea demonică. ca să răspund la ceea ce ai spus. Nu îl atinge cineva numai prin faptul de a fi nemuritor. Şi dacă ar dispărea complet cei care se află acolo. apoi îi reveni. ― Touché. iar tu răspunzi cu tâmpenii poetice.Yama ridică din umeri. zborul unei săgeţi. ― Deci asta cântă ei la banjo-urile lor fasciste. îhm? ― Ai ales adjectivul incorect. Pot proiecta maşini mult mai puternice şi mai precise decât orice facultate pe care şi-o poate cultiva un om. eşti vânt sau foc. presupun. Este. fiorul dragostei. hai să alegem un alt subiect de conversaţie. iar apoi să loveşti exact acea clapă care le aliniază cu tot ceea ce mai există. dincolo de morală sau logică sau etică. Florile tot ar înflori şi muzica ar cânta şi fântânile ar undui în culorile spectrului luminos. ― Atunci. totuşi. Dacă făptura mai trăieşte. De ce nu ar fi demonii tot ceea ce urâm noi la ei? Din punctul lor de vedere. Atunci. Dumnezeirea este mai mult decât un nume. soarele sau stelele. ― Se pare că minţile noastre n-au să se înţeleagă niciodată asupra acestui subiect. Poate n-o să-şi mai revină niciodată. hm? Cum te simţi când mai ai o voinţă. da ― oricine îi priveşte. Sam. Orice hipnotizator priceput poate să se joace cu propria imagine. în acelaşi timp. ― Un sălaş potrivit. ― L-am atins puternic. Yama nu răspunse. Nici nu ştiu dacă l-am dat gata sau numai l-am alungat. atunci. A fi zeu este calitatea de a reuşi să fii tu însuţi într-o asemenea măsură. posedarea demonică. ― Da. astfel ca toţi cei care te privesc să ştie asta fără să-ţi audă numele rostit. ― În ce sens? ― A lor a fost lumea la început. zise Yama. ― Mă uit. condiţionarea unui Aspect? Nu. pentru că şi cel mai de jos lucrător de la câmp poate obţine continuitatea existenţei. ― Poţi să-mi împrumuţi o ţigară? Yama îi întinse una şi i-o aprinse. ― Atâta vreme cât cineva te întreabă de ce asupriţi voi o lume. încât pasiunile proprii să corespundă cu forţele Universului. Oraşul în sine este nemuritor.. pentru cei ce-şi zic zei. fără ca măcar să le cunoască numele: "El este Focul. zise Yama. Te-am injectat cu izgonitor de demoni. în care fiecare om suferea o tortură care coincidea în natură cu acele forţe care-i guvernaseră viaţa. la tine şi zic: "El este Moartea". ― Bună chestie! L-am fi putut folosi în zilele legării. Toţi ceilalţi. pe care nu-l poate suporta nici una dintre fiinţele energetice. ― Le-ai folosit tu deja pe toate celelalte. nu. Dar nu mai ai de ce să-ţi faci griji. Noi le-am luat-o. Cei care privesc la zei spun. ― Ti-ar plăcea să te lovesc. ei nu-şi spun singuri zei. A fi zeu înseamnă a fi în stare să recunoşti în tine însuţi acele lucruri care sunt importante. oare. Un altul a scris un lung poem despre un infern. Lui Yama îi pieri zâmbetul. tot ar mai fi perfect pentru încă zece mii de ani de-aici înainte. zise Yama. Din nefericire. zise Sam. ― Dar cum este? ― Să-ţi fie voinţa dirijată de altul? Tu ar trebui să ştii.

Moartea este un idealist. în aceeaşi zi. guvernantă. care străbate lumea în puterea întunericului. Doamne Yama. ― I-ai mai menţionat numele. Aşa că. zise Sam. totuşi. se ştie că s-a făcut purtătorul de cuvânt al lumii înaintea zeilor. Yama dădu din cap şi-şi aprinse încă o ţigară. Kali. de vreme ce acum nu mă cufund în nisipuri mişcătoare. spuse Yama. care este ultima modă în materie de execuţii celeste? întreb din pură curiozitate. orice se poate întâmpla. Ţi-ai pierdut copilăria într-o izbucnire de flăcări şi. am să încerc să muşc mâna călăului. ― Pentru asta. ― Atunci când am să mor de moartea cea adevărată. zise Yama. atunci am să mă schimb. ― Ştii că este adevărat.― Ciudată pasiune guvernantă. am să urăsc Cerurile cu fiecare gură de aer pe care o sorb. zeu al morţii! Dar întotdeauna am crezut că nunţile nu se ţin în Ceruri. ― Înainte să se întâmple. ― Zeiţa dansului a fost cândva zeul războiului. Amuzant! ― Nu tocmai. continuă Sam. indiferent ce decide Brahma. Dar ia spune-mi. ― Bun zeu! spuse Sam. noapte a distrugerii la Capătul Lumii. aşa că şi-a îndreptat iarăşi simpatia către omenirea în suferinţă. îţi mulţumesc. Aşa că se pare că totul se poate schimba. sau pentru că urăşti cea mai mare parte a umanităţii? ― Nu te-am minţit. ― Îi slujeşti pe zei pentru că într-adevăr crezi ceea ce mi-ai zis mie.. Nu vreau să mai aud predica aia din nou şi. Dacă mă sugrumă. cu roata. cu arcul. în aceeaşi cuvântare în care ai asemuit-o cu o boală. răspunse Yama deschizând un dulăpior şi scoţând o tablă de şah. Dacă mi se taie beregata. ― Nuntă? Tu şi Kali? Curând? ― La plinul Lunii celei mici. spun unii. ― Execuţiile nu se fac în Ceruri. zise Yama. înarmată cu sabia... ai îmbătrânit. CINCI De la Puţul Iadului până la Ceruri merse. ― Tradiţia asta e pe cale să fie ruptă. se schimbă vreodată pasiunile guvernante ale zeilor? Yama zâmbi. Devoratoare. noroc! zise Sam. Se vorbeşte printre detractorii lui. răspunse Yama. ― Atunci. câştigând simpatia câtorva şi respectul celorlalţi. ar fi putut locui pentru vecie ca Domn al Oraşului şi nu şi-ar fi găsit moartea în ghearele tigrilor-fantomă din Kaniburrha. că el ar fi acceptat aceste oferte. ― Atunci. am să scuip în flăcări. ca nici una dintre presupuneri să nu fie corectă? Pasiunea aia a ta. dar că ar fi fost el însuşi trădat ulterior. fie ca sângele meu să ruginească lama care o face. care fură puţine. inclusiv câteva cu privire la propriul lui trecut. susţinătoare. să se alăture acolo zeilor. Oraşul Celest adăposteşte multe mistere. Oricum. măcar îţi pot oferi ceva de băut înainte să se întâmple. Dacă ar fi ales să trădeze umanitatea şi să accepte ofertele zeilor. Am fost asigurat că ţi se va permite să asişti la nuntă. zise Yama. ― Pace. n-am s-o mai ascult. ― Apropo. purtătoare a măsurii. În acel moment a devenit moartea pasiunea ta guvernantă? Sau mai devreme? Sau mai târziu? ― Nu are importanţă. ― Erai o minune a mecanicii şi un maestru al armelor.. Nu se cunoaşte chiar totul despre perioada cât a locuit el acolo. . Dar până atunci. Ai greşit atunci şi greşeşti şi acum. Am auzit că tu ai fost bătrân înainte de a fi tânăr. pentru restul zilelor lui. Dacă Brahma pune să fiu ars. Încinsă cu fulgere.. Nici o tradiţie nu este sfântă.. zise Sam. Este asta o pasiune guvernantă? ― Ai stofă de zeu bun. zise Yama. ― Sau s-ar putea.

În Ceruri a fost întotdeauna vară.. care o protejează împotriva frigului polar şi a orice altceva nedorit înăuntru. ca un gâlgâit. se întrebă dacă ce vedea în jur era adevărata junglă din Kaniburrha. cu vine de piatră lăptoasă. o clădire adăugată aici. dătătoare de favoruri. într-o sălbăticie de gheaţă şi zăpadă şi stânci. care să cadă peste aproape orice zonă. începând să se lingă pe umeri. practicantă a austerităţilor. era o iluzie. Vishnu Păstrătorul a ţinut întregul Oraş Celest în minte până în ziua în care a dat ocol Turlei Preaînalte pe spinarea Păsării Garuda. ca de alte atâtea ori în trecut. pe sub copaci întunecaţi şi flori de junglă. Deschizătoare de drumuri înaintea celor pierduţi. de bun augur. se uită în sus. Creşterea lui nu s-a petrecut lent şi la întâmplare. Aryatarabhattarikanamashtottarasarakastotra (36-40) Atunci. străbătute de vinişoare portocalii. Părea o figurină modelată din zăpadă ce nu se topea. Aşadar. ca de atâtea ori înainte. Din nou. având în dreapta stânci de jasp semeţe. Cu inimă de cameleon. Solul de deasupra a fost transportat din sudul înverzit. cenuşie. în formă de semilună. Atunci. Când una dintre Luni se arătă. Ochii. cu vântul mângâindu-i blana albă ca marmura si cu cele zece mii de miresme ale junglei amestecându-i-se împrejur. Blândă. anume pentru vegetaţia ce acoperă ca un strat de muşchi această structură osoasă. întretăieri de drumuri comerciale sau regiuni bogate în resurse naturale pe care omul şi le doreşte şi alături de care el se aşează. deşi aşa ceva nu s-a întâmplat niciodată. iar conceperea le-a fost stimulată de dorinţele celor din preajma acestuia. Munţii aceştia au fost retezaţi şi nivelaţi pentru a se obţine un nivel de bază.Protectoare. Cerurile au izvorât din mintea unui zeu. decât unei nevoi. Fiecare cerinţă funcţională a fost gândită. o magistrală retrasată acolo. aşezându-se pe labele dinapoi. Mergea pe un drum şerpuit. senină. se puse să o urmărească cu privirea. Nu. blana ninsă îi fu netezită de vânt. dar nici unul nu avea nevoie de companie. magiciană. iute ca gândul. fără de moarte şi eternă. păşuni teren de vânătoare. Tigrul alb este un vânător solitar. în crepusculul locului ce numai pe jumătate exista. a toate ştiutoare. ca mai înainte. Mamă a Vedelor. i se măriră. sălăşluind în cele mai secrete lăcaşuri. purtătoare de cranii. conducătoare neînfrântă. Umbla prin locul unde se agitau ierburile de culoarea lămâii. ca să privească în sus. Boltit deasupra întregii zone se află un dom transparent. acolo. Oare ce vâna? Cerurile se află pe un platou care cândva era un lanţ de munţi. toate părţile îmbi-nându-se laolaltă într-un tot neregulat şi dizgraţios. către carapacea netedă. crepuscul. tăcute. cu flăcări de topaz izbucnindu-i de sub sprâncene. Brahmană. Înăuntrul domului pot fi generaţi şi nori. Chiar şi o ninsoare poate fi astfel pornită. o structură demolată pentru a face loc alteia. învăţătoare. milostivă. Simţea că se găsea tot între limitele pădurii adevărate. Vor mai fi fost şi alţii străbătând o astfel de cale. păşi în surdină cu labele ei puternice. la atemporalul Pol al . Dar nu putea şti cu siguranţă. alene trecătoare. circulă prin oraş şi prin pădure. urma poteca fără de timp prin desişul care. a cerului şi către stelele care luceau acolo ca nişte cioburi de gheaţă. preaputernică. Cerurile sunt înalte şi temperate şi se bucură de amurguri prelungi şi de zile lungi. a privit în jos şi Oraşul a fost perfect captat într-o picătură de sudoare de pe fruntea lui. În vara din Ceruri se înalţă Oraşul Celest. Atunci. Aceste proiecte au fost coordonate şi puse în operă de către un artist arhitect fără pereche. fiecare centimetru de măreţie a fost calculat de cei dintâi proiectanţi şi figurat de dispozitivele de mărire a planurilor. valoare în chip de femeie. Oraşul Celest nu a crescut cum cresc oraşele omeneşti. iubită şi drăgălaşă. în parte. Oare ce vâna? Din gâtlej îi ieşi un sunet profund. în jurul unui port sau în apropierea vreunei câmpii mănoase. sfârşind într-un fel de tuse. paria. înşelătoare.. Curenţi de aer proaspăt încălzit când este introdus acolo. Oraşul Celest a apărut dintr-un plan avut în minte de primii săi locuitori. şi se opri. Din nori se pot declanşa ploi. ca de alte atâtea ori înainte. Singură. Apoi sări deodată pe o stâncă înaltă şi se tolăni acolo. Au fost aşezate mai degrabă potrivit capriciului.

începu alta. se cufundă în bazinul cu apă şi dispăru într-una dintre numeroasele peşteri subacvatice. Dacă zeii le mângâiau blana când treceau pe lângă ei. ― Că vrea un sacrificiu uman. aspiră ca undeva să existe un capăt al ordinii şi un început al haosului. Era o tigroaică-fantomă. mereu transmigrând în vreun animal fioros pentru câte o vacanţă. asparasele stropiră cu apa cea parfumată înspre canapea. căzând la pământ şi ridicându-se iarăşi. fremătând de izvoare şi de mirosurile vegetaţiei şi ale putreziciunii. Ea îi luă bolul din mâini. Dacă cineva din Oraş pătrundea în pădurea cea adevărată. însă. făcând Oraşul să dispară. unde numai cei mai puternici dintre cei puternici îşi fac sălaş. ― E adevărat ce se spune despre Kali? întrebă Lakshmi. zei şi tigri se aflau atunci în acelaşi plan al existenţei -sălbăticia. ― Ce se spune? mormăi Kubera întinzându-se după un bol cu soma. sub domul Cerurilor se afla pădurea cea mare. venind şi plecând după bunul lor plac. picurată de pe frunzele palmate atârnând la înălţime. în mijlocul cerului. roşie. câtă vreme cei ce trăiesc în oraş au nevoie de mai mult decât de plante domestice de decor. simţind ploaia scurgându-i-se pe spate. trecătorii erau nevăzuţi. S-a făcut găină-de-foc. se opri. acum vreo zece-unsprezece avataruri.. în Grădina Lokapalasilor. până ce i-a fost gata noul trup. ― Când? ― Păi. ca să-şi celebreze nunta? ― Se poate. Dar dintre creaturile care locuiau în pădure. deoarece în toţi se află ceva care. Domnul Krishna cel Întunecat alese acel moment pentru a-i zice din flaut. Clădirile erau steiuri de piatră. ale cărei gheare îi brăzdaseră şoldurile. Lakshmi. (Oare ce vâna?) Alături de Oraşul Celest. Kaniburrha. El îl goli. odată. N-ar fi de mirare din partea ei. începu o melodie. iar statuile erau copaci. acestea nu cunoşteau îngrădiri. Mai-marii acestora erau tigrii albinoşi. Sitala a purtat văl pentru a naibii de multă vreme. Dar stătea scris. în timp ce crepusculul răcoros o învăluia aducând cu sine Lunile. El sughiţă. Ceilalţi trei lokapalas lipseau în acea seară. lingându-şi blana cu limba ei mare. şi li se părea că străbat poteci din junglă. zise Kubera. lumea era numai pădurea Kaniburrha. cea aurie şi cea argintie şi cea pământie. îi era interzis să pătrundă mai departe. cu care îşi pierduse un ceas ca s-o dezbrace şi apoi păruse să o uite. sorbi din el şi i-l dădu înapoi. curvă însetată de sânge cum e ea. iar un slujitor i-l umplu de îndată ce îl pusese înapoi pe tavă. judecase el. Astfel că în mintea lui se ivise o pădure. lingându-şi labele şi întrebându-se ce vânase. de către zei. iar astă lege era înscrisă în păienjenişul de nervi dinapoia ochilor lor. luptându-se cu vântul şi lucind în ploaie. cum mai făcuse adeseori înainte. acolo. unde zăcea trântit printre burdufuri de vin şi rămăşiţele de la câteva ospeţe. Sălbăticia poate exista independent de oraşe. a prăzii. Trecu în sus şi în jos peste găurile flautului şi scoase o notă lungă şi tânguitoare. pe o canapea parfumată aşezată lângă eleşteul în care se jucau apsarasele. era ca şi cum vântul şi-ar fi lăsat mâinile asupra lor. nelămurit. Stătea pe stâncă. umblând cu foc în coapse.Lumii. Dacă urcau o scară îngustă. rătăcind de trei zile prin sălbăticia Kaniburrhei. văzuse că trebuie să existe un echilibru între zona citadină şi sălbăticie. Gângurind. apoi o serie de behăituri ca de capră.. prăvălindu-se în torente din norii strânşi grămadă. dând glas strigătelor făpturilor neîmblânzite care locuiau în umbra ei. că nu ştiu ce spusese. ca să-l privească pe cântăreţ. ucigând şi mâncând carnea crudă. după cum şi Oraşul se ţinea între limitele lui. se ridică de lângă el. mirosul sângelui înnebunindu-i pe amândoi. era o pantă pietroasă cea pe care se căţărau. că tigrilor-fantomă nu le era îngăduit să vadă Oraşul Celest. factorul de echilibru. Sălbăticia venea până la marginea Oraşului şi se oprea acolo. unele erau prădătoare. torcând. Fetele le întoarseră atunci spatele lui Kubera cel Gras şi lui Lakshmi cea Drăgălaşă şi se sprijiniră cu coatele pe marginea bazinului. iar blana ei ca omătul fu netezită de vânt. Dacă lumea ar fi toată un oraş. rozalie. şedea alături de Kubera. cel de-al patrulea administrator al lumii. în mod miraculos. locuitorii ar transforma o porţiune din ea în sălbăticie. sub copacul înflorit. Vishnu. Umblau pe străzile din Ceruri. Guari cea Blondă. şi a zgâriat-o pe Sitala pe faţă. în înţelepciunea lui. răcnindu-şi provocarea de felină largă în beregată. în urma împerecherii de noaptea trecută cu o avalanşă de blană de culoarea morţii. În creierele lor de uriaşe pisici albe. Tuşi iar. .

reuşise deja să-i elibereze pe cei mai mulţi dintre aceştia. Ei cred că îi oferise acesteia concesiunea asupra corpului său în schimbul promisiunii de a primi trupe de-ale demonilor. m-aş mira să ne atace pe toţi. molipsitoare. Krishna îşi adoptă Aspectul. în cele din urmă. Prea batjocoritoare. dar nu chiar ca el. În acel moment. izbucni în Rasalila. Domnul Bătăliilor. Beţia din el se împrăştie prin grădină. Yama se află în Vastele Săli ale Morţii. Tu crezi că toată . muşcându-i-o uşor. ― Acum. ― Te-a respins? Rudra îşi întoarse faţa întunecată. Domnul Murugan râse mânzeşte şi-şi coborî arcul. zeităţile fertilităţii. arborându-şi Atributul de beţie divină. Aşa că rakasha sunt iarăşi liberi prin lume. Şi cui îi pasă? Murugan zâmbi. Îşi lăsară arcurile şi se duseră la ţintă. zise ea. Kali e mai degrabă ca o pisică. aici. Aici. din punct de vedere politic. zise Rudra. este probabil singurul care ar trăi cu ea. ― A vorbit vreodată Yama despre această fascinaţie pe care i-o inspiră ea? ― Ai venit aici să bârfeşti sau să faci ceva? ― Şi pentru una şi pentru alta. în valuri alternative de bucurie şi tristeţe. ritmurile devenind tot mai frenetice pe măsură ce el se mişca tot mai repede. Cu el i-a distrus pe cei mai mulţi dintre yakshas şi i-a legat pe rakasha. In acele zile era cunoscut drept Kalkin. zise Rudra. Aşa l-am pierdut pe Kartikeya. ― Dar unde-i este viitoarea mireasă? ― Cine ştie? zise Rudra.― Ciudată pereche. ― Mai târziu. E ciudată. dar acolo a ajuns să fie numit Legătorul. chiar acum. după săgeţi. pentru a se înfige. unul dintre Cei Dintâi. nu s-a uitat asta şi i s-a dat comanda marşurilor spre nord. ― Oh! ― S-a distins în războaiele împotriva Popoarelor Mării şi împotriva Mamelor Teribilei Străluciri. Gândeşte-te că o apucă nevricalele cu un amant şi-şi aruncă asupra lui privirea mortală.. El e zeul morţii. îi spuse Lakshmi la ureche. ― De ce a făcut lucrul ăsta? ― Yama şi Agni spun că făcuse un pact cu căpetenia lor. proiectând arme speciale. curată. în centrul ţintei. totuşi. Săgeata se duse străbătând în viteză o mare distanţă. Dar genul lui e moartea rapidă. Ca şi Yama. Yama. spre blondul zeu al tinereţii. până şi barba îi era la fel de creaţă. A dezvoltat un Atribut pe care îl putea folosi împotriva demonilor. ― Îl ştiam de mult. spuse el. Demonii nu sunt proşti. în cele din urmă. într-adevăr. ― Iar ai câştigat. ― Voi. asparasele ieşiră din bazin. Cine altcineva ar putea suporta privirea aia? ― Fără glumă. chiar este adoptat un Atribut. unul dintre cei care văzuseră Urath-ul. ca să poarte război împotriva noastră. ― Oh? ― Ăhă. Era. sunteţi mai răi şi decât marxiştii. Din flaut începu să-i picure o melodie tristă-amăruie. cu mâinile pe şolduri. iar suita lui. împotriva demonilor. Dansul Dorinţei. dulce-acrişoară. sârmoase. Rudra cel Aspru îşi încordă arcul şi slobozi o săgeată. răspunse Lakshmi. îl urmă cu viteză tot mai mare în mişcările-i rotitoare. Rudra făcu un semn în aer. zise Kubera. Strânsoarea lui Kubera se întări împrejurul lui Lakshmi. care nu zâmbea niciodată. zise el.. ― Putem fi atacaţi? ― Mă îndoiesc. prietenul tău. în Ceruri. Părul întunecat şi umed îi cădea în inele dese. ― L-ai cunoscut deja? întrebă Murugan. Dacă nu s-au putut pune cu numai patru dintre noi la Puţul Iadului. N-am cum să trag mai bine de-atât. De altfel. până când. Nu prea era de nici un fel. În timp ce se mişca. Se ridică pe picioarele subţiri şi negre şi începu să danseze. ― Cândva te-am crezut pe tine însuţi mai mult decât îndrăgostit de ea. Când l-au capturat Kali şi cu Yama la Puţul Iadului. ― Acceleraţionist? ― Atunci nu era. ca să-l urmeze. Trăsăturile lui plate erau lipsite de orice expresie. ― Prea rece. continuă el. De lângă el. Flautul îi rătăci pe potecile vechilor melodii.

se înalţă Pavilionul Liniştii. îmbrăcaţi în robe negre. în mijlocul renunţării şi al părăsirii. zise Murugan brusc interesat de ţintă. ploaia nu cade niciodată. răspunse el. pe al cărui acoperiş rotund. că este unul şi-acelaşi cu cel care a fondat religia păcii şi a iluminării.. într-o lună. zise ea în cele din urmă. şi mâinile lui se odihneau deasupra mâinilor ei. aproape că i-ai terminat pe toţi din Ceruri. ― Nu. se află cele cinci încăperi numite Amintirea. prin ale cărui camere aerisite. În locul numit Capătul Lumii. Se aflau în încăperea numită Sfâşierea Inimii şi beau soma. pământul gol. ― Când îmi asum Aspectul. pe care mi l-a dat însuşi zeul morţii. zise el. prin care îşi putea investi lucrul mâinilor cu simţăminte şi pasiuni posibil de experimentat de către cei ce adăstau printre ele. Şi nici prietenii mei lokapalas ― şi nici nu ar avea de ce. dar nu se îmbătau de fel. oricine or fi fost. dar e prea dură cu prietenii. Am auzit că oaspetele nostru şi-a râs de Brahma cu câţiva ani în urmă. poetul câmpiilor. zise el. mă iubeai? ― Nu-mi prea aduc aminte. dureroase sau zadarnice. înţeleptul şi magul. ― Te-a respins? ― Cred că da. cenuşiu. şi-mi iau arcul cel mare. Nu-mi pot aduce . cu laturile deschise. şi a săvârşit violenţe în locurile sacre. Sfâşierea Inimii. pot fi găsiţi uneori zeii contemplativi. fu Murugan de acord. ― Acelaşi. ― Sam. mult dedesubt. atunci. în mijlocul unui loc din piatră. şi erau tăcuţi în vreme ce-şi depanau filele secolelor trăite. aşa că şi-i pierde pe toţi. iar acest loc a fost clădit de Kubera cel Gras. iar vânturile ce suflau prin Ceruri îi mângâiau. cunoscută uneori drept Durga şi drept Kali. ― Pe jumătate adevărat. se iubeau. răspunse el. căruia puţin îi păsa de oricare dintre sentimentele astea. Am fost. ca iubit ― cel care într-o zi s-a încarnat ca cintezoi şi şi-a luat zborul ― tu te-ai apucat să vânezi cintezoi şi. Poţi alerga mai repede decât săgeţile lui Rudra? Murugan zâmbi iar. ascuns sub o ceaţă alburie ca un fum. prin ale cărui balcoane şi terase fierbe aburul dimineţilor şi umblă adierile amurgului.. ― Şi ce va face Brahma? Rudra ridică din umeri. Pulberea şi Disperarea. prea batjocoritoare. ― Ia hai. ― Şi încă şi azi mai vânez cintezoi. să vorbim despre alte chestiuni.lumea e stăpânită de pofte trupeşti. ― Nu-mi place să fiu luat peste picior de nimeni. Frica. sub cerul aflat sub Podul Zeilor. Înţeleg. ― Dar în zilele acelea de demult. unde puţin după zilele Celor Dintâi stătuseră filosofii şi vrăjitoarele. alte trupuri. iar horoscopul tuturor zilelor lor se perinda pe peretele ce separa Cerurile de ceruri. ― Numai Brahma ştie. ― Interesant. acolo. războinicii învinşi sau cei răniţi în dragoste. Probabil că aceia doi. totuşi. E tare mult de-atunci. Eram amândoi altfel ― alte minţi. înainte să părăseşti Cerurile pentru a te duce să locuieşti printre oameni ― atunci. nu au fost bune? ― Nu. care vin acolo să cântărească toate lucrurile. pe masa ce îi despărţea. pentru o vreme. ca prieten al Domnului Kalkin. zise Rudra. cu săgeţile tale. numai prieteni. pentru că el singur dintre zei avea Atributul corespondenţei neînsufleţite. sinucigaşul şi ascetul eliberat de dorinţa de renaştere sau de reînnoire. pot atunci să slobozesc o săgeată cu senzor termic care şuieră kilometri întregi pe urmele unei ţinte mişcătoare. unde nu mai este nimic dincolo de marginea Cerurilor decât lucirea depărtată a domului şi. mortal. ― De ce? ― Nu-mi place cum cântă. lovind-o ca un fulger. zeu al tinereţii. în Maharatha. ― Iar când l-a luat pe Morgan. dar care. Acolo. Stăteau pe scaune negre. Amurgul se lăsase peste Pavilionul Liniştii. al retragerii şi al plecării. a făcut construcţia la ordinul lui Candi cea Rea. unde culorile sunt puţine şi singurul sunet este al vântului. ― E prea rece. aşezaţi pe canapelele solide şi negre sau păşind printre coloanele cenuşii.

n-au fost zilele acelea frumoase şi pline de farmec? Şi nopţile de foc şi parfum şi vin. Este acela centrul? Desfă sămânţa şi în ea nu vei găsi nimic. pentru că nimic nu ne dorea. Doamnă. Zilele noastre s-au dus. au fost vremuri când te-am iertat şi i-am invocat pe cei şapte ∗ Rishi să-mi aducă înaintea ochilor imaginea ta. ― Când ne aveam Curtea în palatul nostru de la malul mării şi ţi-am dăruit mulţi fii şi flotele noastre au pornit să cucerească insulele. iarăşi. cred că acele două corpuri se iubeau. Tu tânjeşti după focul şi oţelul de odinioară.). indiferent câte lucruri frumoase sau urâte a privit sau a făcut. ― Tu te-ai dus să locuieşti în afara Cerurilor pentru că erai obosit de mine? ― Aveam nevoie de o schimbare a perspectivei. ― Indiferent cum îl numesc. cu câte o ameninţare pândind din fiecare floare şi cu câte o bombă înapoia fiecărui răsărit. Dacă un asemenea lucru există. Împreună am supus o lume. este o vreme şi pentru sfârşitul oricărui lucru. destin care a trecut şi pe care tu îl numeşti iubire. până când nu a mai rămas nimic care să ni se opună. de fapt. până când au încetat să ne mai amuze şi i-am aruncat iarăşi la pământ. *∗Înţelepţi (n. să-i deschizi bolţile către lume? ― Ştii bine că da.tr. ― Gândeşte-te bine. dar cel care-ţi tulbură mintea nu-i decât destinul pe care l-aţi împărtăşit voi doi. dar asta-i tot. nu s-a schimbat! Zilele nu i-au trecut. Nu de om ţi-ai adus tu aminte. şi este un lucru pe care eu nu-l cunosc. indiferent câte gânduri îi trec prin minte sau câte simţăminte încearcă. Ce ştiu zeii mai tineri despre zilele acelea? Cum să înţeleagă ei puterea pe care am cunoscut-o noi. uită-mă! Du-te de trăieşte cu Yama şi fii iubita lui. Apoi.aminte. atunci. ― Eu nu m-am schimbat. Deşi vremurile s-au scurs. ― Au fost ani lungi în care te-am urât pentru că plecaseşi. Vrei să spui că nu mai simţi nimic pentru mine? ― Vreau să spun că nu te mai iubesc. Sinele cuiva rămâne în centrul tuturor acestora şi priveşte. când scuturam stelele de pe proaspăt pictatele ceruri! Lumea era atât de nouă şi de diferită atunci. Nu ne-am schimbat chiar într-atât. în umbre şi adieri. dar ţi-ai făcut prieten din călăul meu şi mi-ai transformat furia în iertare. Cei Dintâi? ― N-au cum. iar noi i-am înălţat pe cei peste care ne-am ales să împărăţim. pe pământ şi pe mare. După cum este o vreme pentru orice. nu al încrucişării săbiilor.. Crezi că este omul. care nu se alterează. pe noi aici şi totul se împotrivea venirii noastre. ― Acelea? Nu suntem chiar atât de diferiţi. Ne-am croit drum prin sabie şi foc. şi am luptat sub mare şi în ceruri. ― Eu. Acum este timpul consolidării victoriilor omului asupra acestei lumi. Este acela centrul? Noi suntem două persoane diferite de stăpânul şi de stăpâna bătăliilor. şi nopţile acelea. astfel că te-am privit cum erai atunci şi a fost aproape ca şi cum am fi umblat iarăşi împreună. Apoi au fost construite oraşe şi regate. în fiinţa fiecăruia sunt anumite lucruri care nu se schimbă.. ― Desfă un fruct şi vei găsi în el o sămânţă. A fost bine că i-am cunoscut pe aceia. Lumea a pătruns într-o eră mai blândă. la tot ceea ce ai spus. Apoi au fost timpuri când am stat în încăperea numită Disperare. Atunci mă iubeai? ― Da. indiferent câte trupuri a purtat. ― Desigur. că Aspectul lui este cel de care-ţi pasă ţie? Ea zâmbi. ci de zilele de carnagiu pe care le-aţi petrecut voi împreună. răspunse el. indiferent câte iubite a avut. ― Doamnă. acum. şi nu vreau să-mi aduc aminte de ele. Sam. Alteori ţi-am dorit moartea. Doamnă. dac-ar mai fi rămas în viaţă. însă. . Este un lucru constant în Univers şi te chem să vii să-l împărtăşeşti din nou cu mine! ― Şi cu Domnul Yama cum rămâne? ― Ce-i cu el? Ai triumfat în faţa celor care s-ar putea numi egalii lui. îmi aduc aminte de zorile lumii ca şi cum ar fi fost ieri ― zilele acelea. când mergeam împreună la bătălie. Ar fi frumos să existe ceva constant şi neschimbător în Univers. dar am fost prea laşă pentru a păşi dincolo de Capătul Lumii. Doamnă. dar s-au dus. atunci ar trebui să fie ceva mai puternic decât iubirea. ― Ai să înfrunţi Cerurile pentru această cunoaştere? Ai să încerci să supui Oraşul Celest. Au fost bune. Este timpul împărtăşirii cunoaşterii. la tot ceea ce mi-ai amintit astăzi. tu şi cu mine. ― Să înţeleg.

pentru că ultima mare bătălie este întotdeauna cea care va urma. şi că ai dreptate ― scuip pe acceleraţionismul tău şi deja ţi-am numărat zilele. crede-mă. Dacă-mi câştig libertatea şi mi te alături şi luptăm împreună. află că nu te-am adus aici ca să te chinui. aflaţi sub puterea farmecelor lui Kubera. E numai cum vrea ea. poate că ai fi fericită o vreme. dar au meritat ele vreodată chinul care le-a precedat? Ştii că ai câştigat şi că eşti zeiţa căreia mă închin. Stele lunecau în jurul lor. Credinţa ta este de partea Cerurilor. până la urmă ai fi mai nefericită decât înainte. sfânt cu inimă blândă. Deşi nu este tocmai iubire. Şi-ţi calci promisiunile la fel de iute! precum le faci. totuşi. ― Atunci. Ştii că s-ar putea ca într-o zi să ne luăm iar de beregată. zise ea. Nu am timp să-ţi dau mai mult decât dispreţul meu.. Doamne Siddhartha! Mai bine murea unul dintre noi în Puţul . arzătoare şi mâna ei se retrase de sub a lui pentru a turna încă două pahare de soma care să-i încălzească în noapte. Doamnă. iar eu îi port pecetea. ― Ascultă-mă. ca să le fac să treacă mai chinuitor. dacă vorbeşti despre ultime mari bătălii. pentru a te răzbuna la sfârşit? Haide. s-ar putea să fie şi ultima mare luptă din lumea asta. zeiţă. se duce după mirosul de sânge. roata. iar ea minte când îţi zice că încă te mai iubeşte. Este foarte frumos din partea ta să-mi anticipezi sentimentele. Simt că încă mai poate deveni o acceleraţionistă.― Atunci. zise ea.. Am vrut să-ţi dau speranţe deşarte. Dar. doar. ― Nu. Ca tu să poţi izbucni în râs şi să spui că ai minţit. ― Ai grijă ce vorbeşti. de îndată ce ne vom fi despărţit ca duşmani. ― Eşti un prost. ― Kali? ― Da? ― Dacă are să-ţi dea vreo satisfacţie. pe care să nu-l îngădui. Este zeiţa mercenară. încă mai putem avea o cauză comună. Am avut multe împăcări frumoase. fără să fie datoare nimănui cu nimic.. Dar nu eşti demn de o moarte cumplită. Aş fi folosit-o împotrivă-ţi la sfârşitul zilelor tale. ― Îmi pare rău. Mai bine s-o las baltă. nu meriţi să cazi din înălţimile pasiunii în adâncurile disperării.. află totuşi că încă mai ţin la tine. Kali vorbi: ― Să mă arunc asupra ta şi să te sărut acum. este castitatea minţii. Doamnă. învingători sau înfrânţi. Este un sentiment fără nume. Ştii. ― Un motiv în plus ca cineva să fie curios atunci când se rostesc. ca să fii azvârlit jos de la o înălţime şi mai mare. arcul. iar din cauza asta nu pot avea niciodată încredere în tine. cum spui. Kali.. din dumbrava vineţie. cred. Şi s-ar putea să fie un lucru pe care să nu-l doreşti. ― De ce nu? ― Promiţi prea uşor. Cine ştie cine o asculta? ― Nu ascultă nimeni. ― N-am nevoie de scuzele tale! Mi-ar fi plăcut iubirea ta.. de dorinţă şi teamă? Îşi băură soma în încăperea numită Sfâşierea Inimii. nu a lumii. Sam. neam schimbat prea mult ― şi nu mai meriţi osteneala. nu uita! Poate că tot ce-ai spus tu este adevărat. ― Da. Dar. Dar ale tale? ― Cam aceleaşi. Să-ţi apar într-o formă mai ispititoare pentru a te convinge că vorbesc adevărul? Să te îmbrăţişez într-un trup pe care să se afle pusă pecetea virginităţii? Te-ar face asta să-mi crezi vorbele? ― Îndoiala. Aşa că ia-o cum vrei şi du-te şi distrează-te cu asta. nu te înşela singură. Pentru că simt dogoarea din tine şi-mi este lesne să o aţâţ într-un bărbat. sau poate cuvântul nu înseamnă ce am vrut eu să însemne în felurite împrejurări.. Ea rămase o vreme tăcută. Oare nu închinare şi respect religios înseamnă amestecul de iubire şi ură. Numai prostia şi slăbiciunea te-au salvat de la asta.. Fiind necruţătoare şi plină de dorinţă de luptă. spunându-ţi că am minţit când am spus că am minţit?. dar Kali îşi dă credinţa cui vrea ea. ― Atunci. Dacă luptăm şi câştigăm în numele acceleraţionismului. în numele acceleraţionismului? ― Nu. oricum. apoi: ― N-ascultă nimeni. ― Ţi-au sporit puterile. Nu te gândi că n-aş fi putut să te fac să mă iubeşti din nou. îmi accepţi sabia. cu zâmbetele şi cu îmbrăţişările de odinioară. pentru că rareori se rostesc cuvinte în locul acesta.

Vorbea despre budism şi despre acceleraţionism şi despre zilele legării şi despre Puţul Iadului şi despre blasfemiile Domnului Siddhartha din oraşul Mahartha. negricios. ― Sam? ― Da? ― Ai vrea să faci dragoste cu mine? ― Şi să-mi pecetluiesc soarta? Desigur. într-adevăr. ― Listă? ― Listă. sever disciplinat împotriva tendinţei lui naturale. Era Sam. un sunet si adevăratele lacrimi arzând să se reverse. ∗ *∗Iluzia existenţei (n. încordată şi un aer nerăbdător. împreună cu majordomul lui. iar unii dintre ei păstrează liste. se aflau băncile de date. În acest punct al carierei. Trei avataruri.). unde vântul nu adie şi unde se află o canapea. iar mijlocul subţire. ― Atunci. ― Cu asta sunt de acord. dacă nu greşesc. Era noapte. zâmbi şi clătină din cap. ascultând cu toţii la bărbatul scund. să ne despărţim? ― Nu. ― Zeii colectează cele mai ciudate lucruri. ― Ce doreşti. O cântări din ochi pe doamna din faţa lui. atât de târziu încât în curând avea să se facă dimineaţă. Avea o privire verde. mulţimea în care se afla se adunase toată într-un colţ al încăperii. iar ochii ei verzi sfredeliră cenuşiul ochilor lui. care tocmai sosise. ― Atunci. de ce acest interes brusc pentru lucrurile moarte? repetă el. cu mirosul lor de mucegai.tr. hai să mergem în încăperea numită Disperarea. o încordare.. .Iadului. sunt sigur că nu doreşti ca numele să-ţi fie trecut pe lista specială a tinerilor interesaţi de aceste cunoştinţe. iar el peste ea. căci îl sufoca simţământul al cărui nume îl purta acea încăpere. iar nasul şi emisferele obrajilor îi erau stropite cu pistrui abia vizibili. ― Aşadar. cu pulsul bătându-i tot mai iute în gâtlej şi.. cu zâmbetul încă pe buze. părul îi era de un roşu insolent. şi vocea îi suna neobosită. şi cuvintele îi răsunau necontenit. Înapoia lui. Şi îl cuprinseră o sfârşeală. Stăpână Maya ? ― Vorbeşte-mi despre acceleraţionism. tăcute. când o aşeză goală pe canapea şi-şi puse mâna pe moliciunea albă a pântecului ei. iar şi iar. stăpână. care izbucni într-un râs micuţ şi bătu din palme. în acest loc. Kubera era cel mai puternic dintre lokapalas. de multă vreme. de la mare. pentru că mare este mândria Celor Dintâi! Nu ar fi trebuit să venim aici. Şi era o petrecere care se lungea. cu excepţia Mayei. evident. Femeile erau cu toate destul de urâte. ― Aşadar. aducând iarăşi Arhivele în jurul lor şi pe Tak înapoi în scaunul său. ştiu că. dar acum. ― Am auzit întotdeauna vorbindu-se despre acceleraţionism ca despre o chestiune complet moartă. în vreme ce mulţimea de ascultători îşi pierdea încetîncet cunoştinţa şi cădea de jur împrejurul lui.. voinic. de ce acest interes brusc pentru lucrurile moarte? Ea râse. Tak îşi îndreptă frumosu-i trup zvelt şi scaunul i se lăsă pe spate cu un scârţâit. ce stătea alături de zeiţa Kali şi vorbea. Avea umerii şi şoldurile largi. Se sprijineau unii de alţii şi se aşezau şi se înclinau. ― De ce clatini din cap? Toată lumea vine la tine pentru căpăta informaţii.. Hai să ne aşezăm aici şi să ne închinăm unul altuia pentru o vreme. Marele Suflet. Vorbea. hipnotizantă. Mâna ei se lăsă peste a lui. ale căror dosare conţinând înregistrări cu adevărat rare umpleau rafturile lungi şi înalte cu legăturile lor colorate. o mângâie. Arhivele îi explodară în jur şi Tak se află în sala de bal de la jumătatea Turlei Preaînalte. îţi stau în urmă. ― Nu. chiar în vreme ce dorinţele urcau în el. ― De ce ar exista o listă cu asemenea solicitări? Tak ridică din umeri. ― Eşti tânără. iar aerul. Tak al Arhivelor. El o urmă din Sfâşierea Inimii în Disperare. Buddha.

aflând despre progeniturile lor de la alţii. Noi le-am da cunoaşterea ştiinţelor şi a artelor. Aşa că. ― Dar pentru ce? ― Este un anarhist care pune bombe. Într-o zi ai să vrei să obţii înnoirea ― află. cromozomii nu înseamnă nimic. Dacă trăim. stăpână. cu excepţia unor înzestrări întâmplătoare şi a unor sume de bani. Dacă vrei informaţii mai amănunţite. Relaţia. Dar îmi pare rău să te văd atât de supărată. de ce zâmbeşti când spui aceste lucruri? ― Pentru că nu sunt o persoană din cale-afară de serioasă.. Creatorul meu este destul de distins. Cândva. Acum. ci numai să-ţi satisfac oarecum curiozitatea şi să înfăţişez înaintea minţii tale unele gânduri pe care noi. la nivelul metafizicii speculative. născut dintraltul care. N-a murit?. sau a fost curiozitatea. Nu am avut de gând să te necăjesc cu discuţia asta. Uită-l. sunt sigur. în orice caz. Soarbe asta. desigur. ia seama! ― Tu pari a şti totul despre asta. la un moment dat. ― El? Tatăl tău? ― Da. în primul rând. aşadar. Buddha şi cuvintele lui sunt o urâciune înaintea ochilor zeilor. după felul în care vorbesc.. care locuiesc o suită de trupuri. atunci de ce se întâmplă aşa ceva? A fost simpla foame a cărnii. ar fi că nu ar mai exista nici un zeu. Stăpână Maya. a murit în clipa în care a păşit în Oraşul Celest. ci pentru că el este tatăl meu. Rogu-te. dă-l afară din mintea ta şi încuie uşa. să dăm celor ce locuiesc dedesubt din cunoştinţele şi puterile şi substanţa noastră. Acest act de caritate ar fi îndreptat spre ridicarea condiţiei lor de existenţă pe un nivel superior. Arhivarii sunt imuni la listele alea? ― Nu tocmai. atunci când ajung s-o merite? în cel de-al şaizecilea an al .. din anumite motive. stai jos. înţelegi? Rezultatul acestui lucru. le-am distruge credinţa primitivă şi le-am înlătura orice temei pentru speranţele de mai bine ― fiindcă cel mai bun mod de a distruge speranţa sau credinţa este de a le lăsa să se împlinească. Poftim. Care este adevăratul tată al unui om? Hazardul care a adus împreună cele două trupuri care l-au generat? Faptul că. Fă totul ca şi cum el nici n-ar fi existat vreodată. cei vechi. într-adevăr. Caracterul meu nu are nimic de-a face cu mesajul. Trupurile înseamnă prea puţin în lunga cursă. Ce este paternitatea pentru zei. Iartă-mi flecăreala. la rândul meu. că Maeştrii Karmei îl vor căuta în mintea oricui trece prin sălile lor.. un revoluţionar de temut. presupun. nu cărăm aceste repere după noi. din moment ce le-o conferim în mod individual. ce îşi schimbă. peste veacuri. prin urmare. Sunt încântat că el a fost cel care m-a chemat la viaţă şi mă întreb adeseori ce motive a avut. Vorbeşti ca una foarte tânără. Numele meu este primul pe listă. va trebui să mă folosesc de aparate. Vad că ţi-a pierit deodată culoarea din obraji. ― Atunci. iar eu. ― Chiar atât de rău este? ― E şi mai rău! ― Atunci.― Nu a murit. le avem în legătură cu aceste chestiuni. Tu eşti Stăpâna Iluziei. cei din Ceruri. făcând astfel. la rândul lor. Mă îndoiesc că lui îi trece măcar prin cap că m-a zămislit. Ai vrea o băutură rece? Aşteaptă aici un moment. pe care o stăpânim şi. Urmăreşte prăbuşirea Cerurilor înseşi. E un caz de adorare a eroului. care este mult mai interesant de speculat sub aspectul procesului mental ce ne-a extras din haos. Uită-i cuvintele. Vrei să semnezi o cerere pentru asta? ― Nu. nu mai locuiesc nici eu în trupul în care m-am născut.. fiecare om ar fi asemenea unui zeu. De ce am îngădui ca oamenii să îndure colectiv această povară a stării de zeitate. este destul de imaterială şi interesantă. ci numai oameni. Nu moştenim cu adevărat nimic. asemănător celui pe care ne situăm noi înşine. şi el a trecut prin multe. de ce este numele meu trecut primul pe lista despre care ţi-am pomenit. acestea două s-au plăcut unul pe altul dincolo de orice altă alternativă? Dacă astfel stau lucrurile. Nu sunt lucrurile despre care am vorbit înrudite cu însăşi materia cu care lucrezi tu? Sunt convins că poţi spune. oricum. Atunci. Pentru noi.. Dar asta nu pentru că sunt arhivar.. Nu lăsa nici o urmă a lui în mintea ta. sau voinţa? Sau a fost altceva? Mila? Singurătatea? Dorinţa de a domina? Ce simţământ sau ce gând a fost tată trupului în care am apărut eu pentru prima oară în câmpul conştiinţei? Stiu că omul care a locuit acel anumit trup-de-tată la acel anumit moment este o personalitate complicată şi puternică. despre acceleraţionism ― este o simplă doctrină care propune ca noi. ca să regăsesc datele. cum vroiau acceleraţioniştii. tu însăţi ai să le priveşti în lumina asta. trupurile de patru sau de cinci ori pe secol? Eu sunt fiul unui trup pe care l-a locuit el cândva.. Acum arăţi oarecum învăpăiată la faţă. acela! ― Nu? întrebă Tak.

pentru o vreme. care se jucau cu lumea. Tu ai da puterea lui Shiva sau a lui Agni pe mâinile unui copil? Dacă nu eşti nebună. acceleraţioniştii pretindeau că tot ceea ce ţi-am spus eu acum ar fi adevărat.vieţii lui. în acest moment?. Shiva îşi îndreptă tridentul spre pasăre şi ea se prăbuşi. n-ai da-o. umbla cu Shiva prin pădurea Kaniburrha. numai că sistemul ar fi total corupt. acum flutură-ne o iluzie.. Aşadar.. verde şi buze umede. iar Tridentul Distrugerii îi dădea linişte.. făcătorul de zei. ― Pricep ce vrei să spui... Va umbla liber. Adevărul. poate ajunge la moştenirea divină pe care ambiţioşii acceleraţionişti doreau s-o azvârle înaintea oricui.. în Oraş. ― Domn al Distrugerii. dacă vrei. în mod vădit.. .. omul trece prin Sălile Karmei.. nu se temea de nici un rău. Da.. omoară-i perechea.. dar arăţi teribil de încinsă. ― Omoară-mi pasărea aia verde. Ce să faci cu o asemenea moştenire. Va umbla liber.. ― Acum.. acum? Hai.. prin urmare. ― De bună seamă. Lansau afirmaţii calomnioase la adresa probităţii celor care autorizau încarnarea. Brahma se referea la Calea cu Opt Cărări şi la slava care este Nirvana. draga mea. respectând regulile şi restricţiile castei sale...... cu moartea adevărată sau cu încarnarea într-o formă inferioară de existenţă. Or. făcătorul de zei. Orice om îşi primeşte până la urmă răsplata dreaptă -rare sunt accidentele nefericite aşa încât fiecare om. Ei bine.. Şi sinceritatea. nu societatea dintr-o dată. Ce anume este mai presus de orice în mine. Se aflau în Sala Oglinzilor.. ochioasa mea cu privirea verde. Uite.. Maya? A. Hei. ― "Eficacitatea"? Explică ce vrei să spui. atunci va fi încarnat într-o castă superioară. acest părinte al spiritului meu. iubirea mea. dar tu eşti plină de pistrui?.. zise Shiva. ― N-o văd.. ca un întreg.. rămâne.. dă-mi voie. dacă nu vrei să te trezeşti într-o dimineaţă şi să constaţi că lumea nu mai există. Nu. Ce-i asta?. o figură măreaţă.. ― Făcând astfel.. chiar şi a celor încă nepregătiţi. Asta ar fi reuşit acceleraţioniştii. de fapt.... de pe creanga de colo. Acum. Perfect. Este judecat. acordând atenţia cuvenită Cerurilor.. Astea sunt faptele de care se face vinovat părintele spiritului meu.. Poţi vedea că această atitudine era înspăimântător de injustă si tendenţios proletaristă. Ganesha. zise el. Ganesha. Vai... ― Nu văd nici una. era coborârea nivelului cerinţelor pentru starea de zeitate. Uite. Ceea ce urmăreau ei. astea sunt lucrurile predicate de acei de trei ori blestemaţi acceleraţionişti. progresând din punct de vedere intelectual şi moral. ― Atunci. omoară-mi-o pe oricare alta din stolul ei. Hai. privi jungla din jurul lui. Pentru că Domnul Haosului păşea alături de el. Pot să-ţi pun îmbrăcămintea pe umeraş. da ― stafidele din plăcintă. până când îţi mai aduc ceva rece de băut?. sunt ruşinat că trebuie să o spun. Fă să apară un nou Eden în buncărul ăsta. acum pe-aici. loveşte-l pe primul care pleacă urechea la cuvintele lui Siddhartha. Uite.. iar dacă a făcut binele. ― Şi cât va zace ea la pământ. Vishnu Vishnu Vishnu privea privea privea la Brahma Brahma Brahma.. Alţii au cutezat să afirme că cei mai buni dintre oameni nu capătă niciodată starea de zeu. Şi dorinţa de a împărtăşi. nici n-ai să le mai vezi. în cele din urmă. iar eu îl respect precum fiii din vechime pe taţii trupurilor lor. ajungând ca în final să capete însăşi starea de zeu şi să vină să locuiască aici. Ganesha. graţie căreia să păşim într-o lume în care nu există asemenea nerozii. care acordă vorbelor lui Siddhartha mai mult decât un zâmbet dispreţuitor. Aşa. iubirea mea. şi nu pentru celelalte evidente virtuţi ale tale.. Unii chiar au îndrăznit să pretindă că Cerurile erau compuse dintr-o aristocraţie nemuritoare de hedonişti înrăiţi. sacrifici eficacitatea. Acum ştii totul despre acceleraţionism.. Iar alţii spuneau chiar că una ca tine a fost aleasă pentru a fi zeificată numai pentru că forma originală şi atitudinea ta au stârnit poftele vreunei divinităţi libidinoase. înţeleg că deja cauţi să începi represaliile împotriva celor de aici. unde eram. din Oraş. aceste cerinţe sunt stricte în mod necesar. Coteşte pe aici. Deşi umbla prin împărăţia tigrilorfantomă. decât să te minunezi de ea? El închide ciclul unor vremuri măreţe şi reprezintă ultima mare schismă printre zei. Oricât de rău ar fi. şi de asta au fost opriţi. ci se aleg.. Ţi-e frig.

în ceea . Brahma se ridică în picioare. Mergem noi undeva. pentru o vreme. pe cât de preaputemic se prea poate dori. Dacă doreşti. iar aceasta începu să ciupească strunele. ― Ei. Nu mai este nici o grabă acum. această prelegere budistă? ― Nu o găseşti fascinantă? ― Nu în mod deosebit.. ― Asta este. Ea i se adresă statuii cu opt braţe. dacă se află în custodia Cerurilor. răspunse ea. putem aprecia ce efect a avut asupra comunităţii Cerurilor. Altminteri. tratat? ― Încă nu am hotărât. ― Vă veţi petrece luna de miere în Ceruri? ― Avem de gând să ne-o petrecem departe de aici. ― Pentru ce.. anunţă el. Auzind muzica. încuviinţă Brahma.. Simt că nu este lipsit de susţinători. reformatorule.. puteţi locui. Tathagatha. în anii din urmă. ― Cum ne vom debarasa de Sam? ― Încă nu am hotărât. cercetă oglinzile. Creatorule. ― Unde. ― Cum doreşti. ― Atunci. când el se depărta. vasăzică? Ce ai vrea să afli în privinţa lui? ― Cum va fi. ― Da. îl cercetă pe Vishnu. încât sunt preaîncântat. Am să-ţi comunic gândurile mele în chestiunea cu pricina de îndată ce voi avea câteva. intră zeiţa morţii. Doamne? întrebă Brahma. ― Mulţumesc. cea cu veena. Plecară plecară plecară din din sală. ― Prin urmare. avem vreme să ne gândim pe îndelete. Vishnu zâmbi. dacă nu să-i înveţe pe aceştia Calea Iluminării? ― Eu?. în a mea Grădină a Desfătărilor. ― Mai bine să-i încorporezi decât să lupţi să-i extirpezi? ― Aproape o epigramă. dar e un loc prea încântător pentru ca cei doi distrugători să petreacă un timp mai îndelungat acolo şi să se simtă în largul lor.După trei ţigări. tu şi cu Domnul Yama. ― Cum adică? ― Un profesor trebuie să vădească măcar o fărâmă de interes pentru propriile-i cursuri. ― Aş putea sugera să fie încarnat ca cintezoi? ― Ai putea. draga mea. Brahma se apropie. ― Mulţumim.. ― Timpul zboară pe aripile cintezoiului. ipocrizie din partea ta. care ai înlăturat frica de adevărata moarte din minţile oamenilor! Cei care nu s-au născut iarăşi printre oameni s-au dus de-acum în Nirvana. Vino să păşeşti împreună cu mine pe cărările înflorite şi să discutăm. dar sunt deschis la sugestii. Şi atât de prearar faci câte o vizită aici. ce anume. ― Profesor? Cursuri? ― Desigur. într-adevăr. dacă-mi îngădui întrebarea? ― Încă nu am căzut de acord asupra locului. pentru moment este destul. Ridică din umeri. ― Da. Vishnu îşi drese glasul. Dar atunci. Shiva a sugerat să mai aşteptăm o vreme înainte de a face ceva. Vishnu ieşi din Grădina Desfătărilor a lui Brahma. ― Ce altceva îţi mai ocupă gândurile? ― Ce mai e cu cel numit Buddha? ― Sam? Vechiul tău iubit? Ce-i cu el. ― Preaputernic este Brahma. din raţiuni istorice şi teologice. ― Kali! Drăgălaşa Doamnă. ― Salutare. Păşiră pe cărările înflorite. Ai o rochiţă adorabilă. după ce ne debarasăm de Sam. tu vei fi fost adevăratul Tathagatha. altcineva s-ar putea să vrea ca cintezoiul să fie reîncarnat ca om.. l-ar fi îndemnat pe zeul Vishnu să se încarneze printre oameni. ― Cum merg pregătirile de nuntă? ― Bine. În felul ăsta. îngăduit fie-mi a întreba. Am hotărât ca Vishnu să treacă drept cel care-a fost Buddha.

cea mai adorabilă dintre toate. Talentele lui l-ar face o achiziţie valoroasă pentru panteon. ― Ideea asta mi-a venit şi mie. Sam. de voie sau de nevoie. Din încăperea numită Viol se puteau vedea potecile adumbrite ale junglei. Talentul. atunci.. care purta un sari galben şi un văl la fel de galben. în vreme ce altele pot fi trezite. ― La un proiect îndelungat. Helba locuia la capătul îndepărtat al Cerurilor. Unele părţi ale minţii pot fi adormite.ce-l priveşte pe Sam. simt eu. Însă n-a acceptat-o. Este împotriva convingerii mele. Helba era zeul şi zeiţa hoţilor. ― Să ne retragem în al meu Pavilion al Desfătărilor şi să discutăm chestiunea pe larg. Este mai bine să trăieşti. Acum. foarte schimbat. Avea sandalele şi unghiile de culoarea scorţişoarei şi purta o tiară ce lucea aurie peste părul ei negru. credinţe. Nu va mai fi acelaşi dacă i se face acest lucru. ― M-ai putea convinge de asta. decât să mori. Nimeni nu ştia care este adevăratul sex al Helbei. încât animalele umblau pe lângă peretele transparent frecându-se de el în trecere. Helba se întreţinea cu cel numit Sam. dar. ― Poate că sunt. în vara dinăuntrul ei. am să pot. cu pereţii împodobiţi de comorile furate în vieţile trecute. tu. este un lucru tare greu de distrus ― câtă vreme viaţa însăşi rămâne.. am să pot face aprecieri asupra chestiunii. În această încăpere. Numai în acele anotimpuri ale vieţii mele când mă încarnez ca bărbat. fără îndoială că va accepta. zeiţă. ― Ai.. toată simpatia mea. s-ar putea să existe nişte speranţe pentru Sam. dacă ai avea timp. trei zile. am să dau ascultare oricărei sugestii rezonabile.? ― Nu i se pot schimba gândurile de către cineva precum Domnul Mara? ― Nu m-am gândit niciodată la vinovăţia sentimentului tău. Sunt convins că vrea să trăiască. ― Trei zile. ― De-a lungul vremurilor toţi oamenii se schimbă în mod natural ― ca opinii. ― Totuşi. Atât de aproape de pădure era. făcând ca muzica să picure împrejurul lor în timp ce se afundau în grădină. Sam privea la o femeie suplă. convingeri. cu pielea oacheşă. ― Şi să-ţi asumi Atributul? . ― Şi dacă aceasta ar arăta o lipsă de loialitate faţă de Ceruri. îmi folosesc Atributul şi mă angajez efectiv în furturi. sub orice formă. Da. în apropiere de marginea sălbăticiei. zeiţă. ― De cel puţin trei zile. S-ar putea ca atunci "talentul" să-i fie cu totul absent. ― Unde este acum Domnul Yama? ― Lucrează în atelierul lui.. ― Ştii că s-ar putea să fie. zise Helba cu voce blândă şi murmurată. ― Ca spre.. Dar se pare că eşti peste măsură de doritoare ca el să continue să existe. ceea ce e foarte probabil. ― Cât timp? ― Să zicem. ― Nu i-ai mai oferit o dată condiţia de zeu? ― Ba da. ― Desigur. ― Bun. sunt căi prin care ne putem asigura că aşa este.. Statuia cu opt braţe a zeiţei celei albastre începu să mângâie strunele veenei. de fapt. ― Prea bine. ― Probabil că eşti în stare să-ţi adopţi Aspectul şi acum. ― Dacă ai face-o iar? ― De ce? ― Situaţia actuală nu ar fi existat dacă el nu era un individ extrem de talentat. exemplu? ― Psihoproba. pentru că al Helbei era obiceiul de a-şi schimba sexul la fiecare încarnare. palatul numit Jaf. Da. după aceea. cred.

Se ridică în picioare. ― În această clădire. şi povesteşte-mi despre zilele tale de glorie ― când tu. ― Oh. ar cam trebui să fie repetate. spune-mi! ― Bine. se poate şi să nu le fi pierdut. ― Aparţinând cui? ― Este vechiul veşmânt al celui care a luptat în campaniile din nord în zilele războaielor împotriva demonilor. ― La ce mi-ar folosi formidabilele tale sfaturi. pe un manechin. în vreme ce Mamele de dedesubt. hălăduiaţi prin lume. de mult trecute. există în această vitrină un obiect cunoscut cândva drept Talismanul Legătorului.. ― Ar putea reveni zilele acelea. pe când zăvozii lui se aflau în ghearele somnului. ― Nu tu erai acela? Sam îşi stăpâni zâmbetul şi continuă: ― Necunoscut celor mai mulţi. nu primesc nimic. ― Dacă-mi reuşeşte fuga. ― Şi dacă nu. sau deloc. împărat al Hoţilor? Mie nu-mi trebuie vorbe. M-ar amuza să fac lucrul ăsta şi să te îndatorez. este atârnată o uniformă cenuşie. ― Destul! zise Sam. mă tem. ― Da? ― Cel puţin mi-ai putea spune la ce furt îţi stă gândul. Altfel. se agită Helba. şi că trebuie să încerc în altă parte. ― Nefericită situaţie. pe care l-am urcat cu discuri-ventuză prinse la încheieturile mâinilor şi la genunchi şi la degetele mari de la picioare. Legător al Demonilor. plină de micro-circuite miniaturale.. răspândind haosul ca pe seminţe. poţi cere orice preţ. Văd că am greşit când am venit aici. ― Lasă-mă să cumpănesc. ― E mult de-atunci. ― Vino şi aşează-te alături de mine. Nestemata cu care-ţi poţi schimba înfăţişarea am luat-o tocmai din Tumul Strălucirii. ― Şi permanent deschis. Este. S-ar putea să-şi fi pierdut până acum toate virtuţile. dacă reuşeşti să te eliberezi? . cu zeiţele nemuritoare. Helba.. adormiţi de mâna mea. ca pentru a pleca. ― Ce ai fi dispus să-mi plăteşti ca să ţi-o pun în mâini? ― Aş fi dispus să plătesc orice. dacă aş avea ceva.. care probabil că astăzi nu s-ar mai putea face.. am să fur orice. Ca bărbat. pentru că le spui mereu. într-o vitrină protejată de un computer. încât cred că faptele acelea măreţe. câtă vreme port formă de femeie.. ― Dar n-ai s-o faci? ― Nu. de oriunde. deşi mă îndoiesc că te-ar interesa o sarcină atât de dificilă. ― Aşa s-ar părea.. ― Şi astea pot fi păcălite de cineva destul de priceput. ― Stai. Servea ca mijloc de concentrare pentru adoptarea Atributului special al Legătorului şi el găseşte că îi este iarăşi necesar. până şi Zeii cei Bătrâni or să uite ce ai fost cândva. ― Îmi va trebui foarte repede. de asemenea. ― În vitrina asta. unde sunt atârnate câteva dintre trofeele mele? Marea mantie din pene albastre i-a aparţinut lui Srit. Continuă. nu lungi prea mult cumpănirea. Poate că-ţi pot da vreun sfat. Sam se opri. ― În Muzeul Cerurilor. care este un obiectiv bine construit şi permanent păzit. încinsă peste mijlocul costumului. zise Sam. Zău aşa. ca pe vremuri. dar. I-am furato din peşteră. Ştiu toate poveştile astea.. pe de altă parte. ― Rogu-te. ― Poţi sări peste psihologia copilului şi să-mi spui ce vrei să furi.. Împrejurul ei se află o mulţime de arme. în forma asta. ― Poate.― Probabil. zise Sam. Vezi colo. ― Cât de curând? ― În şase zile.... ― Care este obiectul ce vrei să fie furat? ― Marea centură de cochilii. din zale.. Eu am nevoie de fapte. căpetenia demonilor kataputna. Ai venit în Ceruri fără nici o avere? ― Da.. pe peretele din spate. Este colorată în roz şi galben.. E atât de mult de când nu ai mai săvârşit un furt îndrăzneţ. ― Nu-i un furt prea greu de săvârşit.. Aş putea să mă gândesc.

ai cărei locuitori lovesc fără de veste. armuri îngheţate şi căşti electrice. cu cozi de foc. clănţănind şi derapând. care refuzase să se acupleze cu el după o cină îmbelşugată. îi spuse ea. Când ajunse la ea. clocind gânduri negre. iar unicul ei veşmânt. Şi Ratri se depărta. ea îşi deschise ochii şi îi zâmbi de sus. ridică noaptea pe care ai pogorât-o asupra acestui loc. am să te pedepsesc coborând acest întuneric asupra Cerurilor. El îşi dădu seama că îşi asuma Aspectul şi că poate era pe punctul de a-şi folosi un Atribut. ― Cu altă ocazie. El începu să cânte. Doamne. îi flutura în jurul formelor albe şi strălucitoare. Ea scăpă înaintea lui. un voal lung. cu mantii din blănuri cuprinse de flăcări. ― Aşteaptă. Să vină iarăşi zilele acelea! In regulă. după cum adeseori s-a spus odinioară. ― Atunci. încinşi cu centuri strălucitoare. ― Ţi-ai permis prea multe. veneau. urcă panta în goană. răspunse el chicotind. şi să nu-ţi fie frică. eu ce mă fac? ― Se spune.. Ziua era limpede şi parfumată. când ea o luă pe o potecă laterală ce dădea într-un luminiş. se afla pe o ridicătură. Asta-i bine de ştiut. trâmbiţe sunau peste întinderile pustii şi carele zăpezii se năpusteau înainte. spre ea. ― Şi până atunci. Acum. pentru o vreme. scânteiere sau lucire de nicăieri. Domn al Fluierelor.. şi sari-ul îi fu smuls dintre degete. coborându-şi braţele. peste mări şi peste uscaturi. Domnul Krishna o urmărea pe Doamna Ratri. veneau. Siddhartha! Dezlegătorule! Grindină? Şi fulgere şi tunete. asta mi se pare prea cutezător. Ai s-o faci? Grindină. într-adevăr. dacă este adevărat. El pufni. Se opri tremurând şi-i auzi râsul răsunând în preajmă. să-ţi iei chiar acum fluieraşul şi să-i zici cea mai mişcătoare melodie. Ratri îi azvârli vălul în faţă. Mda. zeiţă. Doamne. Doamne Krishna.. pe sub copaci. dar nici pe jumătate aşa de parfumată precum sari-ul albastru ca miezul nopţii pe care-l apucă cu mâna stângă.. cu măşti. cu braţele goale înălţate deasupra capului. înveşmântat numai cu o cingătoare din piele. întunecatule. iar în lumea . vorbeşte-mi de zilele tale de glorie. înmănuşaţi şi cu ochelari de protecţie. copite de diavol. iar eu am să-ţi vorbesc iar despre mine. pierzând-o din ochi pentru un moment.. La revedere. Krishna ― când am să fiu gata. Pentru asta. Veneau. că prin cântarea-ţi din flaut poţi vrăji până şi cele mai fioroase fiare. Era neagră şi fără stele şi fără lună. iar el o auzi râzând ― de undeva din imensa noapte ce îl învălui. ― Nu mă tem eu de întuneric. creierii îţi stau în testicule. cu dâre de fulgi albi de aer suflaţi masiv dedesubt şi în urmă-le. şi ai păcătuit împotriva sfinţeniei Nopţii. eşti crudă! zise Krishna. şi umblătorii prin ceruri cădeau la pământ ca frunzele. Din cer. Prea bine. iar el o urmări. negru. Să rămâi pierdut şi orb în mijlocul Kaniburrhei. Avea ochii pe jumătate închişi. preaiubită doamnă! Ai să-mi accepţi scuzele? ― Desigur. pe vânturile polare. ― Asta-i viaţa. veneau.. O noapte soră cu orbirea se lăsase asupră-i. cu lumini ţâşnind precum săgeţile din laturile lor lucioase. ― Doamnă. ― Atunci. pentru că le merit. peste zăpada arzătoare şi pe sub ea şi prin ea. gonind şi iscând vârtejuri. Gâfâind. Schimbătorii de formă lunecau peste câmpurile de alb. cu vârfurile degetelor lipite unele de altele. Îţi sugerez.― ― ― ― ― ― ― ― ― Ar putea. Gonind prin pădure. Când o zări iar. până când voi găsi eu de cuviinţă a lăsa lumina zilei să pătrundă iarăşi în Ceruri. fără o licărire. Poate că te mai văd la nuntă.

. ale căror trupuri sunt vârtejuri şi râuleţe de lumină. să facă Turla Milehigh să răsune de cântecele lor. zise Sam. ― Ai declanşat o alarmă! îl acuză unul dintre ei pe celălalt. imediat. să râdă prin vraja unui brusc şi inexplicabil întuneric ce se lăsa şi se împrăştia din nou.. . arzând în văpăi peste îngheţatele întinderi acoperite de zăpadă. Tak al Arhivelor. dând roată unei plante fosforescente într-o groapă oceanică. Şi poate că reuşesc să acopăr. cu adunările de zei şi de semizei. Tak luă Suliţa Strălucitoare de la locul ei din perete.. Agită Suliţa Strălucitoare. o furtună. Urcă la nivelul Oraşului şi se îndreptă către muzeul de pe colină.. Tak văzu că era o femeie. bun rămas! Şi spunând asta. acest spirit căpăta forţă şi putere. prea târziu. pleacă. zise Tak gâfâind. cu flamuri strălucite fluturând în vânt. fie focul să scape complet de sub control. de mari preoţi şi de rajahi favorizaţi şi de brahmani de rang înalt. înălţân-du-se prin arterele munţilor. intrară în Oraşul Celest. Însoţitorul lui continuă să se retragă în josul colinei. Se grăbi să-şi prindă centura la brâu.. şi nu vreau să te distrug. pentru a aprinde un foc enorm şi a dansa în jurul lui..pe care o lăsau înapoia lor. ― Şterge-o! Rămase să-l înfrunte pe Tak. Îl înălţă şi ochi. o pasăre cântătoare sau o nestemată. Acum sunt egalul oricăruia de aici şi asta este singura mea şansă de a pleca. pustiu. neîndrăznind s-o folosească. Spirala Nebula. Aşadar. Sam se înălţă în aer ca un balon. şi (poate cel mai aproape) un templu plin de statui teribile şi grozav de încărcat decorate. Veneau. fără valuri. sacrificii şi iertare de păcate. peste un ocean de lapte. La diferite ore din zi. Având o presimţire cu privire la cauza acesteia. încât Tak îi surprinse pe cei doi coborând de cealaltă parte a colinei. Mă ocup eu de ăsta! ― N-aveam cum să declanşez o alarmă! ţipă însoţitorul lui... ― Atunci. o şcoală de peşti din cei care înoată la mare adâncime. şi se rotea ca o morişcă de vânt multicoloră. brusc animate şi cântând. cu un pat mic şi un mecanism de declanşare voluminos. Atacă-mă sau lasă-mă. şi în zilele şi nopţile venirii lor a fost spus de către poetul Adasay că semănau cu cel puţin şase lucruri diferite (el era întotdeauna generos cu zâmbetele): o migraţie de păsări. totuşi. tunând în capetele Celor Dintâi şi ale celor de pe urmă. Un spirit festiv infectase până şi Cerurile şi. Pentru că mult temuta zeiţă avea să se mărite cu Moartea şi se spera ca asta să-i ajute pe amândoi să-şi îmblânzească dispoziţia. Te ştiu. cu mereu prezenta posibilitate ca fie dansul. brusc grăbind peste lume. Acum! ― Nu te pot ataca. Aşadar. ― Staţi! strigă el.. deopotrivă. palate zguduite şi turnuri pră-buşindu-se pentru a se întâlni îh centrul tuturora. Când alarma secretă sună în arhive. Era un tub subţire şi lucitor. Indiferent ce-ai luat. Domnul Yama apăru pe versantul colinei. coborând învârtejit în gondole cereşti. de eroi şi de nobili. Atât de aproape de arhive era complexul de clădiri. colapsată pe neaşteptate asupra propriului ei centru. Dar pe când plutea deasupra pământului. Tak fu recunoscător că nu sunase la altă oră. care alegorice şi culori. Muzeul era. Era. E prea târziu. cu o armă în mână. din cauza activităţii din Oraş. călărind pe spinările verilor Păsării Garuda. ― Nu mă tem de Yama. Ei se răsuciră spre el. Repede! ― Yama va fi aici dintr-un moment într-altul! Şi. pune-l la loc. o avalanşă de note muzicale prin mintea unui compozitor uşor nebun. Deschisă era vitrina şi inconştient paznicul. se întindea bucuria. ― Haide. dispari! zise el. în temple. ― Nu. ― Pune-l la loc. de altfel.. a cărei fiecare picătură de ploaie se transformă într-un fulg. cu mult cântec şi aducere de ofrande şi procesiuni şi rugăciuni. păsări strălucitoare. alarma alerta diverse santinele.

Apoi fu durere.― Ultima ta şansă! strigă el. ― Îl vreau până mâine seară. tunător. Legătorule! Zboară mai repede! Mai repede! Era una dintre cele mai ciudate senzaţii pe care le încercase vreodată. Fu un moment de întunecime grozavă. ― Stau de chefuială când ar trebui să-mi pregătească noul trup? ― Nu ar trebui să vorbeşti. în dom. Sporeşte-ţi viteza. ― Şi nu este gata pentru că personalul se ţine de benchetuială? ― Nu este gata pentru că Marea Roată se învârteşte într-un chip. se înălţă. deşi nu vedea nimic. tot mai mare. iar obiectele drumurile pe care umblă". ca şi cum s-ar fi mişcat printr-un vid al simţurilor.. care plutea deasupra. Undeva. îl putea transporta oriunde în lume. cel târziu. îi scăpa vederii. ― Şi-a adoptat Aspectul şi şi-a asumat un Atribut. Se simţi deplasându-se înainte. ― De ce nu l-ai oprit? întrebă Yama. O poartă spre în afară. Poarta nu se apropia deloc. ― "Simţurile sunt caii. Supunând gravitaţia prin voinţa lui. zise vocea. Dacă nu este gata. Dar era acolo. ― Zboară! tună vocea în capul lui. gonind. Căută să stăpânească energiile care-l asaltau. ― Brahma a recomandat transferul şi ar fi încântat ca eu să apar la nunta de la Turla Preaînaltă în noua mea formă. Doamne. Zburând. spuse Yama. ― Nu am putut. Când Yama trăsese. ― Mai repede.. Dar Sam continua să se înalţe. îl pândea. Să-l informez că Marea Roată nu este în stare să-i îndeplinească dorinţele pentru că se roteşte excesiv de încet? .. ca răspuns la prezentele tale nevoi karmice. ― Ce este real şi ce nu? răspunse vocea. Marea Roată s-ar putea să se transforme într-un tăvălug pentru slujitorii ei. E greu să fii cel mai în vârstă zeu tinerel din branşă. Dar nimic nu se schimba. ca nişte cai sălbatici şi răi sub hăţurile unui slab conducător de car. Se auzi un zgomot de aripi bătând. Doamne. deasupra. În ciuda senzaţiei de extraordinară viteză. exact la periferia câmpului său vizual. Îl înfrânse. Personalul nostru a fost prins cu pregătirile pentru nuntă. ceru o audienţă la un reprezentant al Roţii. ― Ei? întrebă nerăbdătorul tânăr. "Dacă intelectul este legat de o minte împrăştiată. Talismanul putea deschide ecluza. se făcuse o spărtură largă. ca şi cum ar fi cu adevărat trupul tău. Intră în sală. Doamne Murugan.. continuă vocea. Domn al Karmei? ― Te aud. Caută să foloseşti vântul şi fulgerele în mers! Se luptă să curme senzaţia de mişcare pe care o încerca. M-ai auzit şi m-ai înţeles. Este un trup împrumutat ţie de către Marea Roată. Am fost legat de Atributul lui. el nici nu se clintea. el îşi pierde discernământul". ― Nu este real! strigă el.. ― Îmi pare rău pentru întârziere.. "În acest caz". îl putea încălzi împotriva frigului. decât umbre.. Atunci îl izbi vântul. Apoi nimic.. În faţa lui se afla o ecluză. puternicul vânt ce suflă prin Ceruri. dar vocea răsună acum chiar lângă el. înaintea sa. dar vorbele-ţi sunt nepotrivite în acest. El leagă energia armei tale. deveni conştient de o umbră care-l urmărea. Legătorule! Mai repede! striga vocea sălbatic. iar Sam recunoscu puternicele cuvinte din Katha Upanishad urlate înapoia lui. Caii tăi o iau razna acum. atunci. fu poftit înaintea Domnului Karmei care ar fi trebuit să-i fixeze verificarea cu două zile mai devreme. ― Nu contează. "simţurile devin necontrolate." Iar cerul explodă de fulgere împrejurul său şi întunericul îl învălui. dar nu găsi nimic cu care să se încleşteze în luptă. Cea de-a treia santinelă o să-l învingă. Oricum îşi întorcea capul. zise Tak.

care se spunea că ar fi aparţinut lui Tathagatha. ― Se va face precum ai cerut. ― Şi-mi arunci. Preaputernice. Creatorule? ― Bucuros. eucalipt. Mult deasupra Oraşului Celest. Buddha. În minte. eu nu mă aşteptasem ca unul care fusese aşa de liniştit un timp atât de îndelungat să poată fi şi atât de. pe Împăratul Hoţilor? ― Da. răguşit. în acea măreaţă zi. parcă împlinind un soroc. Se spune că ar fi fost multe semne şi prevestiri ale căderii celui puternic. Liniştea dimineţii de după noaptea Festivalului Celor Dintâi era deplină.. Dacă n-ar fi fost de gardă Domnul Iluziei. din lemn parfumat... esenţe. aş prefera aşa. fie soră. stătea Domnul Iluziei. Domnul Karmei făcu un vechi si mistic semn în urma lui. Aşa să fie! ― Mulţumesc. ― Altfel? ― Da. Hoţul şi cel pe care adepţii îl numiseră Mahasamatman (con-siderându-l zeu) fuseseră eliberaţi. ― Îmi dai mie pe mână afacerea asta. În miezul liniştitei veri a Cerurilor. Citragupta. Avea pe el mantia-i multicoloră.. Apoi îşi aruncă visul precum creasta înaltă a unui val . iar puterile celorlalţi zei îl străbăteau. ― Ba da. pe care zboară Vishnu. fie fiică. fie toate astea. că numitul Sam îşi abjurase erezia şi cerşise milă de la Trimurti. într-adevăr. Domnul Vayu a oprit vântul să mai sufle în Ceruri şi o mare pace s-a lăsat peste Oraşul Celest şi peste pădurea Kaniburrha.. ― Da. e rezolvată? ― Va fi precum doreşti. clădi un rug măreţ la Capătul Lumii. al cărei cioc sfărâmă care de luptă. mai sentimentală decât mă gândeam. ― Va fi chiar mult. din care se trăgea. adăugându-se puterilor lui. care-i fusese fie soţie. zeiţă? ― În legătură cu sugestia mea. marea pasăre numită Garuda. tresărise în somn şi slobozise un singur strigăt. de către teologi şi istorici ai faptelor sfinte. şi o robă galbenă ca sofranul. ca desert. un vis îi prinse formă.. Doamne. în aşteptare. Se spune că în acea zi. căpetenie printre demonii kataputna. pe o platformă din vârful Turlei Preaînalte. fie mamă. ― Prea bine. Străzile Cerurilor erau pustii. cum ziceai tu. dar se temeau să se dea prea aproape de adunarea puterilor. iar peste rug aşeză Talismanul Legatarului şi marea mantie din pene albastre care aparţinuse lui Srit. Se afla mai multă putere în el decât mă gândisem eu. Va fi gata la vreme. părăsise Cerurile pentru a locui în doliu printre vrăjitoarele continentului estic. Aş dori un sacrificiu uman. talentat. ― Nu. madam. făcând zob geamurile. Se răsuci pe călcâie şi plecă. Doamne. ― Pentru puţin. Prin Ceruri nu se vedea nici o mişcare. în cuşca ei. Ţinea mâinile ridicate. stârnind ecouri peste pământ. Se spune că demonii zburau nevăzuţi prin aerul de sus. ― Aş fi vrut-o altfel. ― Brahma. Ei bine. din dumbrava vineţie de lângă Alundil.. Aerul se răci brusc. În lumina ultimelor evenimente. un strigăt ce răsunase prin Ceruri.. ziua Iubirii şi a Morţii începuse.. ― Bună seara. slujitorul Domnului Yama.. ― Atunci. ― Eşti. Mara Visătorul. ― Va fi făcut sau nu acest lucru? ― Ca să vorbesc deschis. Toate porţile Cerurilor fuseseră ferecate. In zori. trezindu-i până şi pe cei cufundaţi în somnul cel mai adânc. miresme şi materiale scumpe. Zeii se retrăseseră pentru o vreme înăuntru. Se spune.― Nu. din Domul Strălucirii. Bună seara. Se mai spune şi că zeiţa Parvati. mai puse acolo şi nestemata schimbătoare de formă a Mamelor.

acei bârfitori care dau ocol lumii şi duc vestea. un cintezoi bătrân îi dădu de trei ori ocol. liber ca în vis Şi-n ziua-n care o muri Ea. o dată cu ea.. el pune capăt unei lumi ca zorii nopţii fără luni. grăbind peste zăpezi şi gonind pe sus. fu străpunsă de o săgeată slobozită de la o fereastră din apropiere. Nu vroia să vadă nimic din sălbăticie pătrunzând în Oraş. L-am văzut pe Mara cel pestriţ în vârful turlei celui mai înalt turn şi am simţit puterea destinului pe care-l hotărăşte el ― pentru că am văzut tigrii-fantomă întărâtaţi grăbindu-se prin pădure. despre care am scris odinioară: Mereu murind. Toată dimineaţa am zburat. în locul ce doar pe jumătate exista. pe când rătăcea pe străzile Oraşului. nu încuviinţa întru totul ridicarea barierei sale. Iam văzut pe zeii care au venit mai târziu. ― Sunt încântat. cu ani în urmă. spunându-i: ― Nu eşti tu Maitreya. şi că în ficţiunea metaforei tale ai cunoscut o anume satisfacţie. I-am văzut pe cântăreţii la ranga şi la nepathia repetând Masca de Sânge. . făcuse asta dintr-un anumit motiv. L-am văzut în cele din urmă pe Domnul Luminii. dând ocol domului pe dinafară. Dintotdeauna. accesibile. Zburam de colo-colo prin Ceruri căutându-l pe Domnul Rudra. etern sfârşind. Domn al Luminii. pornită pe urmele hoţului care dăduse greş şi ale celui căruia i se spunea Buddha.. nesuferit de-ntunecimi. pentru a se alătura vânătorii de pe aleile Cerurilor. Se zvonea printre navigatori. că unele dintre uriaşele pisici ieşite la vânătoare în acea zi nu erau de fel feline adevărate. Acum. cel pe care l-a aşteptat lumea atâta amar de ani?. Se zice că. Acolo. pasăre-care-ai-fost-poet? ― Am văzut un rug neaprins. apoi i se aşeză lui Sam pe umăr. era iluzie. Şi totuşi. Domnul Luminii. Oraşul şi sălbăticia existau alăturate. de când trâmbiţa spartă a lui Garuda a trezit zorii. luând asupră-le trupuri de tigri albi de Kaniburrha. prin aer. care. că ai avut norocul să vezi multe. prin locurile din lume pe unde trecuseră mai apoi zeii. încă de când le închipuise Domnul Vishnu. Am auzit râsul unei zeiţe. pe mine mă cheamă Sam. nu să intru în ea. părând a le şti pe toate. împresurat de ceţuri şi fum. Vishnu. pentru nunta Morţii şi a Distrugerii. se înălţase ca triumf perfect al formei asupra haosului. într-un poem? ― Nu. Cel a cărui venire am profeţit-o eu. o nouă privelişte li se înfăţişa înaintea ochilor şi. ― Ce ai văzut. şi mă pregătesc să părăsesc lumea aceasta. fiind Păstrătorul. Când se înălţă în aer. Am văzut o suliţă strălucitoare înălţată împotriva dimineţii şi am auzit rostită o juruinţă. în mintea lui. în acea direcţie. s-o-mplini. profeţia-i.aruncă apă pe plajă. chiar temporar şi într-o măsură limitată. Pasărea îşi umflă penele şi rămase tăcută. Aceste versuri s-au fost scris De Morgan. ― Salutare. Înveşmântat doar în lumini. că unii dintre cei prezenţi la Petrecerea Cerească au transmigrat în acea zi. Am văzut lacrimile unui bărbat şi pe cele ale unei femei. zise Sam. L-am văzut pe Domnul Vayu ridicându-şi mâinile şi oprind vântul care suflă prin Ceruri. Am zburat departe şi am văzut multe. deşi nu chiar în atingere. În speranţa de a-l macula cu găinaţul meu. nicicând sfârşit. răspunse el. pentru o vreme. când am simţit puterea unei vrăji cuprinzând zarea. Tu cine eşti? ― Sunt o pasăre care cândva a fost un poet. prin puterea Visătorului. în parte. adevărul poetic diferă considerabil de cel care înconjoară cele mai multe chestiuni ale vieţii. deşi despărţite de o mare distanţă ― mentală. fusese dată tigrilor-fanto-mă vederea asupra a tot ce se afla în Ceruri. nicicând murit. Domn al Luminii! zise pasărea şi îşi luă zborul. ridicat la capătul lumii. un neastâmpăr şi un îndemn la vânătoare. de către cineva care nu suferea cintezoii. Tigrii-fantomă se învârteau neostenit pe cărările întunecoase şi fără vârstă ale junglei care. iară nu spaţială. Ziceau că se zvonea. Din nefericire. pasăre.

Se înălţară multe cântări vechi. unde fură cu toţii întâmpinaţi de servitorii ei şi conduşi în marea sală de primire. Suita miresei număra şi ea tot trei sute de inşi. iar ideile lui erau ştiute ca fiind oarecum depăşite. care trosnea şi ardea cu foarte puţin fum şi cu fulgi rari de cenuşă albă ca zăpada. făcând parte din şcoala antimorganică. iar statuile erau copaci. Se mai spune şi că tigrul-fantomă care i-a ucis nu fusese primul. Din acest motiv. printre care se număra. Kubera rosti un discurs. alternativ. prin locuri de bocet şi strigăte. care dură ceva timp. Yama şi Kali pătrunseră separat în acest pavilion si se aşezară de o parte şi de alta a unei mici draperii. Domnul Vayu îşi ridicase mâna şi o pală de vânt sosise să înteţească focul. pregătită din miere şi lapte şi prafuri halucinogene. şi că. iar Kali aruncă în foc o ofrandă de grâne şi Yama o conduse. Când se terminase. strălucitoare sau întunecate. Vraja fusese retrasă. Dar a fost luat în derâdere de zeii cei mai tineri. Era acompaniată de iluzii puternice. Spun unii că Suliţa Strălucitoare a fost după aceea distrusă de Domnul Agni. care intrase neauzit în încăpere. Surya. Mai mulţi tigri fură răpuşi de Suliţa Strălucitoare. scrisă fiind de poetul Adasay. Kubera luă atunci cuvântul. iar cel al miresei se îndreptă într-acolo din direcţia opusă. toate proaspăt sfâşiate din materia memoriei lui şi picurând de emoţiile naşterii lor în viaţa sa. iar tigriifantomă umblau pe străzile Oraşului Celest din nou nevăzătoare. însoţit de un mare alai de prieteni şi slujitori înveşmântaţi cu totul în roşu. pentru că era socotit neînsemnat în Trimurti.Sam grăbi pasul. Masca de Sânge era de-a dreptul încântătoare. Kali punând piciorul . înainte ca totul să se sfârşească. în schimbul promisiunilor zeiţei de a-i oferi bogăţie şi plăcere. lovit în cap de un scaun azvârlit de Domnul Ganesha. glumind întruna cu ei si presărându-şi spusele cu vorbe de înţelepciune practică şi cu referiri ocazionale la vechile scripturi. Fecioare. oricum. tăcute sau trâmbiţând. orbitor. Se spune că şi Sam umblase sub puterea iluziei în acea zi. încrustat cu os. haina ei fiind înnodată cu a lui de careva din suita sa. Turla Preaînaltă strălucea. cu cântări corespunzătoare. Tak al Suliţei Strălucitoare căzu el însuşi. După asta. Domnul Varuna cel Drept îşi întoarse faţa de la cele ce se petreceau şi vizită Pavilionul Liniştii de la Capătul Lumii. de cheagurile de sânge şi se întorcea în mâna celui care o aruncase. nunta sosi cu întreaga forţă a tradiţiei. Apoi Domnul Yama îi prinse mâna. cu blana mângâiată ca de adierea vântului. alimentau focul cu lemn aromatic. încât ziua vibra realmente de limpezime. Mirele. ea păşi peste o piatră de moară şi făcură amândoi şapte paşi. străbătu Oraşul către Pavilionul lui Kali. pus deasupra şi ars. cu o răsucire a tridentului său. Vishnu nu a fost prea încântat. unde stătu sub vraja încăperii numite Frica. Judecând lucrurile în ansamblu. o pantă stân-coasă urcau. Acolo. care îi străpungea. curat. apoi flăcările se înălţaseră. mulţumită tot vrăjii. lumina cu asemenea intensitate. fiind mai târziu citat ca spunând că Oraşul nu ar fi trebuit pângărit cu sânge şi că. permiţându-le celor doi să se privească pentru prima oară în acea zi. Un foc sacru fu aprins în piaţa din Cercul Central al Oraşului. dar alţii susţin că a fost aruncată dincolo de Capătul Lumii de către Doamna Maya. ceea ce este întru totul posibil. realizate de Visător special pentru această ocazie. şi ei o băură în compania alaiului înveşmântat în albastru al miresei. se scutura. invocate dinainte-i. ca o stalagmită din gheaţă. împlinite şi impresionante fură funeraliile. şi dacă urcau o scară abruptă. Domnul Agni îşi ridicase ochelarii de protecţie. prin miasme fetide. se retrăgea de una singură. Ceea ce a mai rămas a fost dus cu alai la rugul de la Capătul Lumii. oriunde află un loc prin care să se strecoare. Domnul Kubera făcu oficiile de gazdă. în jurul lungilor mese din lemn negru. dând-o pe Kali în grija lui Yama. li se oferi tuturor să bea madhuparka. care pătrunse în sală purtând perechi de cupe. tipice Celor Dintâi. prin spatele lui. şi pe când erau aşezaţi cu toţii şi toată lumea băuse deja madhuparka. haosul se va întoarce într-o zi. nici al doilea care încercase acest lucru. în număr de trei sute de inşi. uscat. Acolo. pe scaune negre şi pe scaune roşii. Cortegiul mirelui plecă apoi spre pavilionul din piaţă. şi revăzuse toate chinurile pe care le cunoscuse în viaţa lui. cel vestit pentru eleganţa limbajului. De mult nemaiîntâmplată în Ceruri. soarele. Domnul Shiva spulberase cenuşa dincolo de lume. iar draperia fu trasă în lături de către Kubera. Adierile de vânt ce cutreierau Cerurile captau cântece şi le împrăştiau peste Pământ. umblase parţial în întuneric. în acea sală. el îşi declină orice participare în afacere şi se retrase pentru o vreme în turnul său. aşezând alaiul stacojiu. privise pentru o vreme. importate cu acest prilej. clădirile erau faleze de piatră. vibrând. Se spune că tigrul-fantomă care i-a luat viaţa ― ca şi pe a Helbei. ceva mai târziu ― a fost în realitate un zeu sau o zeiţă.

nici cât aveau să fie plecaţi ― ceea ce era de aşteptat. unde urma să se ţină marele ospăţ şi cheful. Rudra trimise o săgeată cu senzor termic. slobozită din ceruri preţ de câteva bătăi de inimă pentru a sfinţi momentul cu binecuvântarea apei. Era poezie şi joc. cu mirt şi corali. Slujitorii şi oaspeţii se amestecară atunci într-un singur cortegiu şi se porniră prin oraş spre Pavilionul lui Yama. interpretă Dansul Desfătării. era vrajă şi culoare şi muzică şi vin. Când Mara făcea un semn. Tak al Arhivelor fu încarcerat pentru o vreme în temniţa de sub Ceruri. se urcă pe o masă şi începu să slobozească un discurs cu privire la mireasă ― un discurs pentru care fără îndoială că ar fi încasat-o. în slava ei. potrivit cărora Shiva dansă într-un cimitir Dansul Distrugerii şi Dansul Timpului. iar Domnul Mara toarse vis după vis asupra mesenilor. şi avea să se prezinte Masca de Sânge. ca pe un ac de lumină. înălţând palate din fum colorat pe stâlpi de apă şi de foc. să i se dea iarăşi trupul unei . pentru a-l atinge pe Rudra şi a-l face scrum pe locul pe care se afla. dar puterea vrăjii îi ţinu departe. Domnul Rudra. de-a latul Cerurilor. să colinde o vreme prin lume. şi în minte îi fu înregistrat un avertisment. să umble în voie. Nunta ţinu şapte zile. Era cântec şi voie bună. ştiind pe cine anume vâna. Nu anunţară ordinea în care aveau să-şi facă turul. Judecând lucrurile în ansamblu. Acest ultim vis îi tulbură pe mulţi. Astfel. subjugându-li-le. pentru a lua locul celui vechi. iar Murugan. În zilele care urmară. destul de colorat. în Aspect. Sam nu avea unde fugi. fără servitori sau suită. cu inima înmuiată. petrecerea mai continuă puţin. în direcţia adversarului său. Domnul Agni zări săgeata ce se îndrepta în mare viteză spre el şi o arse din zbor cu o rafală de Foc Universal. De la douăzeci de kilometri depărtare. însă. şi două ruguri se îhălţară pentru a le primi rămăşiţele albăstrui. orice s-ar spune. Tak al Arhivelor şi al Suliţei Strălucitoare fu judecat de către Domnul Karmei şi transmigrat în trupul unei maimuţe. şi-şi interpretă dansul de triumf deasupra acelor ape ca pe o scenă. mireasa şi mirele plecară din Ceruri.de fiecare dată pe câte o grămăjoară de orez. fu împlinită şi impresionantă moartea. îi transportă prin tărâmurile iluziilor. şi multe nume fură trecute pe listă. Când se dădu semnalul. Fu îmblânzit de puterile reunite ale lui Vishnu şi Ratri. iar Domnul Rudra ocupă poziţie în apropiere de Capătul Lumii. astfel încât. îşi râse de lumea înveşmântată în oceanele sale. dansul pe care-l dansase după uciderea lui Shura. iar Guari cea Bălaie se îmbună şi veni iarăşi la el. fluturându-le pe dinainte arhetipurile pe care-şi bazaseră puterile. cu trupul unui tânăr şi capul unui tigru. Zeiţa Ratri fu văzută suspinând şi numele îi fu trecut pe o listă. În ansamblu. a cărui putere o folosi în continuare. Domnul Krishna îşi asumă Aspectul şi interpretă o melodie după care muzica nu avea rost să mai existe. era nevoie de vigoare de zeu pentru a rezista celor şapte zile de plăcere. în spatele acestuia. în Ceruri se petrecură schimbări. stătea acolo şi aştepta. şi atunci Domnul Mara recreă fuga Helbei şi a lui Buddha prin Oraş. celebrându-şi legenda anihilării celor trei oraşe zburătoare ale titanilor. Agni fu condus în zbor pe vârful unui munte de dincolo de Kaniburrha. străduindu-se. purtându-le banchetele pe care erau aşezaţi prin canioane de pulbere de stele. onoarea lokapalasilor fu spălată şi un nou Rudra fu ridicat din rândurile semizeilor. în vreme ce Lakshmi executa Dansul Statuii şi până şi Domnul Vishnu fu silit să reînvie paşii Dansului Amforei. străpungând totodată şi domul. totodată. de parcă s-ar fi aşteptat la contrariul. Era sport. în noul său trup. care consumase o cantitate respectabilă de soma. O legiune de demoni încercase să coboare asupra Oraşului în acel moment. Ca pe un covor fermecat. dar reuşi să scape în necorporalitate înainte ca Agni să-şi poată lua bagheta şi să şi-o îndrepte asupra lui. Când se termină. care pierise. iar Krishna cel întunecat interpretă Dansul Luptătorului în amintirea înfrângerii demonului negru Bana. punând asupră-le toate Aspectele. cel care se refugiase în adâncurile mărilor. dacă Yama ar fi fost de faţă. nunta. Domnul Yama fu auzit spunând: "Viaţa nu se împotriveşte". oriunde avea să se prezinte pentru reînnoire. să soarbă plăcerea mai multor locuri. fu împlinită şi impresionantă. când acesta termină de cântat. Sarasvati. Domnul Agni îl plesni pe Rudra peste gură şi fu imediat provocat la un duel. Urmă apoi o ploaie uşoară. Aşa stând lucrurile. ştiut fiind ce glume făceau prietenii lor celeşti. Judecând toate aceste lucruri. După plecarea lor. atacându-l pe Domnul Agni cu o furie teribilă. Plecară. Când Sam înfruntase ultimul tigru. Un demon îndrăzni să pătrundă în mijlocul lor. şuierând. Pisica nu se grăbea nici ea. să le supună simţurile dincolo de voinţa lor. acesta dăduse încet din cap. Un rajah şi doi mari preoţi muriră otrăviţi. în care forţele preaputernice şi iscusinţa se puneau la încercare.

în perioada Epurării Cerurilor. Când soarele suferinţei a apus. Câţiva dintre zei fură chiar izgoniţi din Ceruri.maimuţe. care priponeşte urgia legând-o cu un şarpe în loc de funie ― Brahma se simţi tot mai stânjenit şi mai distrat în zilele ce veniră. cum condamnarea lui putea fi cu şurinţă interpretată ca întorcându-se împotriva celui ce o rostea. Fu apoi trimis în junglele din sud şi lăsat acolo să-şi consume povara karmică.. Muzeul Cerurilor fu după aceea prevăzut cu pază armată. care părăsise Cerurile plin de ură şi de miasma multor blesteme grele. În ultima noapte a petrecerii. totodată. unde mandala se învârte monoton. se pogoară pacea aceasta. această pace a creaţiei În acest loc. Detractorii lui Varuna nu erau prea numeroşi. cel mai puternic dintre zeii din toate cele patru Ordine şi dintre reprezentanţii celor optsprezece oştiri ale Paradisului. şi râsul lui avea în el ceva tânăr şi frumos şi puternic şi curat. că el avu. căci regreta promisiunea date în pripă Stăpânei Morţii. într-un moment sau altul al acestei perioade. Unii detractori îi asemuiră retragerea cu cea a lui Nirriti cel Negru. Tigrilor-fantomă din Kaniburrha li se făcu cinstea de a fi reprezentaţi simbolic în toate templele de pe pământ. puţini vorbiră pe seama lui în zilele imediat următoare plecării sale. când acceleraţionismul pătrunsese iar în Ceruri. pe cine arunca vina necazurilor sale de mai târziu. care din trei paşi străbate toate lumile. ca un joc al sorţii. în lume. Atunci. iar vântul care adie prin Ceruri îl prinse şi-l purtă departe peste Pământ. Doamne al liniştitelor stele. Oricum. probabil. era mort. în a cărui mână dreaptă se află Roata Legii. Fu un timp în care aproape fiecare se temea să nu fie considerat acceleraţionist. şi toţi cei care-l auziră se minunară de ciudata şi vibranta notă de triumf pe care o conţinea. Apoi izbucni într-un hohot prelung de râs şi se întoarse în Oraşul Celest. Dar de fapt. Domnul Cerurilor preaînalte şi a tot ce se află sub ele. Mult mai târziu. zeul întunericului şi al corupţiei. Se plănuiră mai multe partide de vânătoare de demoni. Judecând toate aceste lucruri. şi alţii din rândul zeilor fură exilaţi în lume. bătându-şi joc de toate astea. se prea poate ca el să fi procedat la fel şi fără încercările ei de a-l convinge. se şoptea că s-ar fi putut ca nu numai spiritul să-i fie viu. care să rămână pentru totdeauna pe poziţii. Deşi Sam. Brahma. peste Ceruri se abătu o perioadă de frământări.. sorocul de Iubire şi Moarte. Doar era cunoscut şi ca Brahma Infailibilul! Domul Cerurilor fu reparat în câteva locuri. şi. pentru scurt timp. când petrecerea se sfârşi.. dar niciodată nu depăşiră stadiul de proiect. unul care nu avea nici cea mai vagă idee în legătură cu cine-i erau părinţii.. plecarea lor îşi avea începutul în acele zile. Marele Suflet. pentru că oricine ştia că-şi merită titlul de Drept şi. fu împlinit şi impresionant. Creatorul a toate. Fu numit un nou arhivar. pentru a-şi face casă altundeva. în timpul înstrăinării şi al intrigilor care conduseră la Marea Bătălie. . un zeu solitar pătrunse în Pavilionul Liniştii de la Capătul Lumii şi rămase pentru multă vreme în încăperea numită Amintire. aproape fiecare fu considerat acceleraţionist. a cărui faimă umple de spaimă inimile vrăjmaşilor lui. Nebunul zice în inima lui că gândurile-i sunt doar gânduri. din al cărui ombilic izvorăşte un lotus şi ale cărui mâini răscolesc oceanele ― el. Efectul major al acţiunilor ei de atunci fu. pentru a rătăci prin lume în această formă până când Cerurile aveau să găsească de cuviinţă să-şi întindă mila asupra lui şi să-i ridice osânda. oricum. Domnul Varuna cel Drept îşi strânse slujitorii în jurul lui şi părăsi Oraşul Celest. ŞASE În vremea ce urmă morţii lui Brahma. de Ură şi de Viaţă şi de Nebunie. se spunea că duhul lui trăia.

― Atunci. zise Vishnu. nespus de chinuit. prea conştiincios ― un tehnician. Şi ne va servi şi pentru a le abate atenţia de la succesiunea din sânul lui Trimurti şi pentru a restabili solidaritatea. cred că mai este şi instabil psihic. După o vreme însă. ― Mmm. ― Kubera? ― Prea deştept. După un moment. ― Eu îl propun pe Ganesha. pentru că ochii îi erau încă deschişi. Îi spuse Primei Concubine a lui Brahma. mersi. se afla Brahma. ― Ce zici de unul dintre lokapalas? ― Poate. ― Agni? ― Poate că da. El e prea serios. Cerurile nu trebuie să rămână niciodată fără un Brahma. şi aşa stând lucrurile. dar nu e vorba de morţi. Poate că nu. ― Atunci. poate că ar fi înţelept să ne punem una chiar acum. nu-şi schimba deloc expresia. Eu mai degrabă rămân undeva în spatele ei. ― Nu.. măcar de suprafaţă. şi apoi trimise vorbă lui Vishnu şi lui Shiva. ea înţelegea că asta era normal să urmeze. în Grădina Desfătărilor. ea se gândi că poate coeziunea internă a lucrurilor reuşea să mai ţină Universul adunat laolaltă pentru vreun ceas. spuse Ganesha. aici. iar chipul lui. Nu jos. Ei veniră. hotărî că era înţelept să aducă problema următoarei Yuga în atenţia cuiva mai în măsură să o abordeze. Dacă. ea îşi dădu seama că nu respira. prin urmare acceleraţionismul este cea mai mare problemă a noastră în momentul de faţă. desigur. recunoscu faptul că Domnul său era într-adevăr mort. Alegerea succesorului este prioritară. ― Nu ar fi înţelept. Văzură trupul. la picioarele statuii zeiţei albastre cu veena. Eu cred că cea mai mare problemă a noastră este acceleraţionismul. spuse Ganesha. Chiar şi autopsia poate să aştepte. hai să ne gândim repede la altcineva. ― Indra? ― Prea căpos. zise Ganesha. totuşi. sub ameninţarea execuţiei. nu întreprinzi tu o campanie împotriva lui Nirriti şi a zombilor lui. da. . zise Shiva. zise Shiva. Mi-e frică de Kubera. ― Yama? ― Nu.Saraha (98-99) Era dimineaţa devreme. Fata care-l găsi cea dintâi crezu că se odihnea. Sam s-a întors. zise Vishnu. ― Pe cine propui? ― Care este cea mai mare problemă a noastră la ora actuală? ― Nu mi se pare că avem vreo problemă deosebită la ora actuală. aducându-l şi pe Domnul Ganesha. ― Nu acum. ― Ne trebuie de urgenţă un alt creator. i se adresă statuii zeiţei albastre. ― Refuz. ― Da. care începu îndată să cânte la veena. aşteptând sfârşitul Universului. iar aceasta merse să vadă cu ochii ei. Lista este deschisă pentru propuneri. în Oraş. Apoi ţinură sfat. Începu să tremure. să vină imediat la pavilion. ― De ce? ― Nu-mi place să stau pe scenă. niciodată serios. nu un administrator. Lângă eleşteul lotusului purpuriu. întrebă Vishnu. agitând şi tulburând apele. În plus. ― Poate Krishna? ― Prea frivol. căzură de acord în privinţa stării lui şi le închiseră pe cele două femei în încăperile lor. ― Acceleraţionismul? De ce să dezgropăm morţii? ― Ei. să stabilim cauza acestei întâmplări înainte de a trece la numiri? ― Nu.. Zeul fiind mort. printre oameni.

Aduceţi-i înapoi în Ceruri... Fiare gemene.. ― Lasă-mă cu fleacurile! ― E-n regulă ― Kali. Kabada. în carul tunetului şi pe spinarea Păsării Garuda. mai degrabă decât asupra sursei şi naturii lor. care sunt pline cu asemenea. ― Fie. ― Eu nu. ― În ce scop. Eu am să aştept să vă întoarceţi şi am să mă ocup de chestiunea morţii lui Brahma. de cineva al cărui nume n-am să-l rostesc. ― Oh. materii fecale. Ganesha. Ce doreşti? ― Anevoie-mi aflu vorbele pe care vreau să ţi le spun. Kabada. bunule Vama. S-ar putea să fie aşa ceva. ― Bună dimineaţa. ― Ceea ce poartă? Adică?. ― Cu dragă inimă. mult sub pământ? ― Am auzit vorbindu-se câte ceva despre un asemenea. . şi necesită ţevi mari şi un scaun fără fund. ― Vânturile? Adierile? ― Şi ceea ce poartă ele. ― Cine îl urăşte mai mult decât toţi ceilalţi? ― Tu? ― Prostii! În afară de mine. aşteaptă! Vreau să discut ceva cu tine... ― Atmosferă? ― Vânturile şi adierile. ― Spune-ne. ― Mă îndoiesc. ― Te-aş putea întreba cu privire la cauza lor? ― Sunt cauzate de produsul defecării. ― De?. deprins cum sunt cu ele. ― Kali. ― Bunule negustor Vama. i-adevărat! Un asemenea lucru chiar există. Este cea mai minunată descoperire a vremii ― şi o să am şi eu unul. i-adevărat.. ― Aşa cred. ― De acord. Fac asta de opt zile încoace. ― Mirosuri? Ce mirosuri? ― Mirosuri de. ― Şi eu la fel. Atunci. ― Ştiu şi eu asta.. ― Şi Yama? ― Ce-i cu el? Lasă-l în seama mea.. A fost născocit de curând. sau un colac. porniţi-o prin lume. ― Mirosuri.. peste câteva luni! ― Tu? Un asemenea lucru? ― Da. Oh! Da. Dar ele sunt privitoare la o anume stare de lucruri care a stârnit mare îngrijorare printre feluriţii tăi vecini. dară. şi apoi.. vrednice Vama? ― Nu ai auzit tu de acel lucru ― minunat lucru ― lucru în care aceste chestii sunt lepădate ― în apă ― şi apoi de un mâner tras. ― Bine. Destul de adevărat. Şi generos... Va fi aşezat în cămăruţa pe care am ridicat-o în dosul casei. un clipocit puternic. S-ar putea chiar să dau o masă în seara aceea şi să îngădui tuturor vecinilor să se folosească de el... poate. ― Sunt prezente din pricina găleţilor din încăperile mele din dos.― Perfect Acceleraţionismul este cea mai mare problemă a noastră. ― Prea bine. ― Ah? ― Da. Uitasem. Am vrut să te întreb cu privire la de ce sunt ele prezente. ― Oh? Vorbeşte. ― Cu privire la atmosferă. Ei bine. ― Asta este într-adevăr minunat. chestii. Păstrez în acest chip produsele familiei mele. Găsiţi-i pe Yama şi pe Kali.. budismul şi acceleraţionismul trag la aceeaşi căruţă.. Va continua campania. Este femeie. mirosuri de.. iar chestiile astea sunt date afară. Buddha a tratat-o cu dispreţ.. într-adevăr.

pe care vărul meu de-al doilea l-a adăpostit în dumbrava sa vineţie. ― Destul.. ― Dar Domnul Agni? ― Nu e prea sus pe listă. ― Adaugă. Zeii să te aibă în grijă! ― Asemeni. ai vrea să fii Brahma. Kabada. Dar nu uita binecuvântarea Iluminatului. costisitor. Tu? ― Încă nu. ― Exact. cu Aspectul asupră-mi.. şi încă repede. ― Cum aş putea? Mahasamatman a fost şi el tot zeu. bunule Kabada. vrednice Vama. ia spune-mi. Moarte şi Distrugere. Pătrunseră în Oraş. Unii spun că Vishnu. ― Aha! Acum înţeleg înţelepciunea faptelor tale. Ziua bună. El nu pare a fi atât de antiacceleraţionist precum madam Kali.― Dar. probabil. ― Bun. şi mai importantă.. ― Mint. ― Înţeleg. el este un zeu bun. Vânturile Timpului se mişcă de colo-colo şi poartă peste omenire numeroase lucruri minunate. ― Dar ai să-l afli. Când ai să fii avansat într-o stare mai înaltă.. nu peste câteva luni. ― Asta îmi este abia a doua viaţă. Cerurile nu pot rămâne fără un Brahma.. zise Ganesha. ― Ziua bună. Doamne Yama? ― Negreşit. ― Iertat eşti. Eşti considerată cea mai bună alegere. dar deja simt cum se apleacă asupra mea ursita. Yama şi Kali pătrunseră în Ceruri. ― Cum s-au petrecut lucrurile? ― Se pare că a fost otrăvit. ― Da. aminteşte-ţi de asta. Kali.. ― De bună seamă. ― Sunt cauzate de chestiile din găleţi. ― Aşadar. Cine să-l fi ucis pe Brahma? ― N-am idee. ― Poate că vreţi să vă sfătuiţi. dacă am dat impresia asta. dar nu unul mare. mirosurile?. ― Un asemenea progres este. binecuvântarea lui. atunci. ― Vecinii te iubesc. ― S-a făcut vreo autopsie? ― Nu.. cel al şeii de aur si al pintenilor de argint? ― Nu ştiu. ― Atunci... se întâlniră cu Shiva şi cu Ganesha. ― Ascultaţi-mă. În Grădina Desfătărilor. cu mirosuri cu tot. Dar acum alta este problema. merseră direct la Pavilionul lui Brahma. Va arăta progresul meu rapid în viaţă. însoţiţi de Vishnu. El a fost Buddha. cu. ― Numeşte-o! ― Succesorul lui. Descinseră în Oraşul Celest pe spinarea păsării numită Garuda. ― Pentru ce? ― O să am trecut în dosarul karmic că lucrul acesta a început să fie folosit acum opt zile. Mă iartă. Fără să piardă vremea cu altceva. Brahma este mort şi numai noi cinci ştim de asta. voi doi. ― Da. .. pe care le păstrez până la instalarea acelui lucru. ― Atunci începe să te gândeşti la asta. am să fac eu una. Nu am vrut să apărem ca punându-ne în calea vreunui om ce caută mai binele pentru sine. ― Prea bine. Vama. ― Şi eu aşijderea. ne vom desfăta cu atmosfera şi cu toate prevestirile ei înţepătoare. ― Vrednice Vama.

. dar am auzit că în zilele de la începutul lumii eroul cu care umblai tu ― Kalkin ― era unul şi acelaşi cu cel numit Sam. ― Nu asta îmi este intenţia... ca şi de motivele ce stăteau în spatele acestei situaţii. ― Dacă accepţi. Doamne Yama. ― Care va fi aceea? ― Îmi pare rău. Yama. cu toţii. şi totodată soţia ta. Pe curând. probabil cu un instrument bont. ― Kali.― ― ― ― ― ― ― Vrem. Rămase tot restul zilei şi noaptea care urmă la Capătul Lumii. ― Da. Gândurile aparţinându-i în exclusivitate. ― Brahma trebuie să fie bărbat. atunci totul se sfârşeşte între noi. împotriva lui? ― Pesemne pentru că simt nevoia să fie împotriva a ceva. Yama merse la prietenul lui. iar el era conştient de asta. Deşi părea a fi o încălcare nesănătoasă a etichetei.. Yama. Dacă ai motive să-ţi urăşti vechiul Domn. dacă mă iubeşti ― iar tu eşti cu adevărat Doamna mea ― atunci lasă pe altcineva să fie Brahma. dacă nu o furtună peste un muşuroi de furnici? De ce s-au pornit aşa. ― Refuză! ― Doamne. ― Asta ce înseamnă? ― Că îmi iau singură hotărârile. Dimineaţa.. Aşa că părăsi Grădina Desfătărilor şi se îndreptă spre locul unde se termină Cerurile. ― Yama. draga mea. Yama. . Tridentul lui arsese încă o gaură în dom. Da. pentru numele celor şapte Rishi. încă nedescoperit. Stătu în fiecare din cele cinci încăperi ale Pavilionului Liniştii. ― Atunci. ― Doar dacă nu cumva există un motiv anume pentru a fi antiacceleraţionistă... ― Doamnă? ― Da? ― O dată cu schimbarea trupurilor. acceleraţionis-mul. atunci aş putea înţelege de ce te-au înrolat împotriva lucrului pe care l-a pornit el. află de moartea lui Shiva. ― Mai stai să te gândeşti? ― Trebuie. Kali. ― Şovăieşti? ― Totul este atât de neaşteptat. ― Iar eu o am. ― Aşa se pare. Pe curând. dintre toţi zeii. fără a fi tulburat de vreun vizitator. Poate fi adevărat? ― Poate. ― Ce este. iar Sam este într-adevăr acela. noi vă lăsăm. Yama părăsi Grădina Desfătărilor înainte de ora cinei. Kubera. îi fură la rândul lor singuratice. se întoarse în Oraşul Celest. Acolo. ― Şi îţi poruncesc să refuzi oferta! ― Sunt zeiţă cu drepturi depline.. Da. ca zeu. mă superi. ― Nu ştiu. Atunci.. dar capătul îi fusese tocit. Pe curând. divorţul este automat dacă nu se semnează un contract de continuare. dintr-o dată. ― Eu nu sunt decât un tânăr. ― Vor vrea o hotărâre peste o oră. ― Şi tu de ce vrei să te pui în fruntea acestui lucru? ― Nu ştiu. ― Da. era considerat cel mai disciplinat.. Într-o oră luăm cina în Pavilion.

care vrea să devină una importantă. nu găsirea lor. ― Excelent pentru Agni. ― Salutare. In mâinile tale a fost încredinţată investigaţia? ― Nu mai sunt sigur. pentru psiho-probă. ― Mi-am dat seama.. se îngraşă rapid. Krishna ar putea fi şi el puternic. ― Da. Dar nu vrea niciodată asta. singură? ― Pentru că nu aveam cu cine să stau de vorbă. El îmi este prieten... ― Mulţumesc. ― Să-l ucizi? ― Da. probabil. ― De ce anume ţi-e frică şi cum te pot eu ajuta? ― L-am văzut pe Domnul Yama plecând de aici. ― Cauţi sfat sau conversaţie? ― Şi una şi alta. un singur individ. Agni este şi el puternic.. Cred că da. zise Kubera. Îmi este prieten. Mai mult de-atât. iar în cazul lui Shiva cineva destul de cunoscut pentru a-l lua prin surprindere. ― Bine. ― Ce alte motive ar mai putea exista? ― O răzbunare. ― Ia un fruct şi o cupă de soma.. Sau vreo zeitate minoră. ― Salutare. şi o să-l ucid. Eu sunt ultimul dintre lokapalas şi nu sunt puternic. ― De ce stai singur aici? ― Pentru că nu are cine să mă facă să nu mai fiu singur. indiferent ce poziţie are. Astea sunt privilegiul şi intenţia pe care le am.― Ganesha. ― Ia loc. ― De ce? ― Trebuie să fac ceva.. mai degrabă. prietene.. ― Aceeaşi persoană? ― Pun banii jos. când i-am privit faţa. ― Îmi pare rău. că există un zeu al morţii şi că reprezintă o putere de care până şi zeii se pot teme. ― N-am să spun nimănui. Cei care simpatizează cu acceleraţionismul nu sunt organizaţi în nici un fel. zeiţa Ratri păşi înăuntru. ― Şi ştii că eu o să am grijă de urmele karmice. va fi eliminarea suspecţilor. Mi-e frică. spuse Yama. Cine l-a ucis pe Domn? ― M-am gândit mult la asta. ― Yama este puternic şi îmi este prieten. ― Aş vrea să nu fi vorbit deloc cu mine în legătură cu problema asta. prietene. Kubera. Yama. Oricum.. Yama părăsi pavilionul lokapalasilor. O conspiraţie. şi este ciudat. Orice trup îmi iau. martorul nu ştie.. Acceleraţionismul a revenit prea de curând în Ceruri ca să fie aşa periculos. o să aflu cine a făcut-o. Uzează trupurile cu o viteză fantastică. Bea soma şi se ocupă de muzică şi de femei. Vishnu şi noul Brahma l-au abordat deja pe Agni. oricum. dacă ar vrea. Deşi cel care a făcut-o e. Ratri. zise Kubera. şi cred că în cazul lui Brahma trebuie să fi fost cineva cu care el era destul de familiar pentru a bea răcoritoare împreună. Urăşte trecutul şi viitorul. După o vreme. Las' să rămână aşa! ― Bună ziua. până acum. ― Bună ziua. şi este Foc. ― Te asigur că nu. am nevoie de cineva pe care. Cred că va accepta. Şi am mai vorbit şi despre Shiva. ― De asta am şi zis. De ce o făptură ucide pe alta? ― Te gândeşti la cineva anume? ― Cea mai mare problemă. pentru a lua locul Distrugătorului. ― Nu-ţi e şi foame? ― Nu. E limpede că este cât se poate de confidenţial.. Cei doi coexistă. Moartea este puternică şi nu este prietena nimănui. ― Şi mie. dacă nici tu nu spui. totuşi. Yama. ― Ar putea fi careva din partida acceleraţioniştilor? ― Asta mi se pare greu de crezut. Le sunt mai mult tată decât frate celor trei . fără nici un susţinător. De ce vii aici.

A fost. când te prezinţi la judecată. spune-i totul. îţi sugerez să stai liniştită şi să aştepţi să fii convocată la cercetări. Aşa că nu te simţi stânjenită că ţi-e frică de prietenul meu. este un vid ce face această biată grăsime să tremure. n-au să ţi-o citească din memorie astăzi. Ai plecat direct din grădină.. S-ar putea continua aşa toată ziua. poate îşi lăsa mânia deoparte. bineînţeles. ― Spune mai departe. ca să acţioneze maşinăriile.. Nu i-am simţit nici bătăile ini-mii. ― Da. prea târziu. Tak.. ― Ce ştii cu privire la această presupusă ucidere? ― Cred că sunt fie ultima care l-a văzut pe Brahma în viaţă. Mă tem că Yama a fost convocat pentru a-l găsi pe ucigaşul lui. ― Tocmai de-aia. Nu ştiu cum o cheamă. Pentru că atunci când îşi asumă Aspectul. Mă tem că va da de mine. Aşa că mi-am adus înapoi o parte a nopţii.. ― De ce nu ai chemat pe nimeni în ajutor? Putea să nu fi fost. astfel. Şi o să te supună la psiho-probă. Nu mai vorbi cu nimeni despre asta. Nu se vedea nici o respiraţie. şi m-am dus acolo.. Ce s-a întâmplat după aceea? ― L-am găsit la picioarele statuii care cântă la veena. fără îndoială. ― O să mă urmărească Yama? ― Bineînţeles. devreme. fie prima care l-a văzut mort. M-am făcut nevăzută pentru ea şi i-am spus că nu l-am putut găsi pe Brahma şi că am să mă întorc mai târziu. totuşi. Totuşi. Asta pentru că eu nici măcar n-ar trebui să ştiu că aşa ceva s-a întâmplat. sau te-ai oprit mai întâi pe la pavilion? ― Am trecut pe la pavilion şi am zărit-o iar pe fata aceea.. zeiţă a nopţii. chiar dacă ar trebui să fie . Moartea lui Brahma va fi cunoscută de un grup cât mai mic cu putinţă. Da. Atunci nu mai este prietenul nimănui. Aspectul lui se grăbeşte să-l mângâie. deşi am invocat un secol de noapte asupra Cerurilor. ― Spus? Cine ţi-a spus? ― Una dintre femeile lui. Mi s-a spus să-l caut în a sa Grădină a Desfătărilor. nu cred ca vreunul dintre cei cu roată galbenă să fie băgat în afacere. ― Da? ― Ai spus că numai câţiva pot şti despre acest lucru. ca să îngăduie întoarcerea Doamnei Parvati. acum? ― Mai ia un fruct şi nişte soma. ― Lui Yama ce să-i spun? ― Dacă dă de tine înainte să dau eu de el. nici pulsul. Asta va arăta că nu tu ai făcut-o.. şi pentru. ― S-a întors cam pe nepusă masă. pentru că sunt lucruri ale vieţii şi. Dintre ei. chiar cu preţul unor vieţi. Ştiu că ai trecut pe lângă un Yama tulburat. ― Pot întreba de ce? ― Mă tem că este o chestiune confidenţială. Ratri. ― Dar Domnii Karmei ţi-o citesc din memorie. ― Pentru că vroiam să moară. şi pentru alungarea lui Parvati şi a lui Varuna. şi a rămas nemişcat. este mort.. deşi ziua este departe de a se fi sfârşit. când se întunecă în acest chioşc. După care a încetat şi să mai zvâcnească. Îl uram pentru ce i-a făcut lui Sam. Prin urmare. nu-i aşa? Ce mă fac eu.prieteni ai mei. Este într-adevăr mort. eu pot aprecia beţia şi muzica şi dragostea şi focul. exact ca în clipa de faţă. Are să-i urmărească pe toţi care au fost văzuţi prin apropierea acelui loc.. Întotdeauna moartea unuia dintre Trimurti este ţinută ascunsă cât de mult se poate. inclusiv faptul că ai vorbit cu mine. să intervin pe lângă el. iar eu nu pot înfrunta vidul. o otravă cu acţiune rapidă. Aşa că e normal să te caute. Zvâcnea. să mă învăluie în umbre şi am părăsit grădina. De vreme ce Yama s-ar putea să întreprindă cercetările oficiale şi tot el este cel care a proiectat psihoproba. Mă va găsi. trebuie să-i spun acest lucru lui Yama ― sau să i-l sugerez ― imediat. ― Înainte de a pleca. şi pentru ce i-a făcut arhivarului. îmi pot iubi prietenii ca oameni sau ca zei. ― Destul. ― E în legătură cu Brahma? ― De ce întrebi? ― Cred că Brahma a murit.. în funcţie de ce însemnau zvâcniturile lui. Ştii că atunci când un zeu este tulburat. ― În ce împrejurări? ― Mă dusesem la pavilionul lui ieri dimineaţă. o. alături de toţi ceilalţi. iar tu ai fost acolo chiar în preajma momentului morţii. Dar celălalt Yama mă înspăimântă şi pe mine.

sacrificate vieţi. Asta înseamnă că eu... ― Nu. Tu vei trăi, pentru că am să te protejez eu. ― De ce o vei face? ― Pentru că-mi eşti prietenă. Yama acţiona el însuşi maşina care făcea testul psiho. Verifică treizeci şi şapte de subiecţi, toţi cei care ar fi putut avea acces la Brahma, în grădina lui, îh timpul zilei de dinaintea deicidului. Dintre aceştia, unsprezece erau zei sau zeiţe, incluzându-i pe Ratri, Saras-vati, Vayu, Mara, Lakshmi, Murugan, Agni şi Krishna. Dintre aceşti treizeci şi şapte de zei şi oameni, nici unul nu fu aflat vinovat. Kubera artificierul stătea la dreapta lui Yama şi privea la benzile psiho. ― Ce facem acum, Yama? ― Nu ştiu. ― Te pomeneşti că ucigaşul a fost invizibil. ― Poate. ― Dar nu crezi? ― Nu cred. ― Şi dacă îi supunem probei pe toţi cei din Oraşul Celest? ― Sunt multe sosiri şi plecări în fiecare zi, prin multe intrări şi ieşiri. ― Te-ai gândit la posibilitatea de a fi fost un rakasha? Ei sunt iarăşi slobozi prin lume, după cum bine ştii ― şi ne urăsc. ― Rakasha nu-şi otrăvesc victimele. De asemenea, nu cred să fi putut intra vreunul în grădină, din cauza esenţelor contra demonilor. ― Şi acum? ― Am să mă întorc în laborator, să mă gândesc. ― Te pot însoţi până la Vasta Sală a Morţii? ― Dacă vrei. Kubera se întoarse împreună cu Yama; şi în vreme ce Yama se gândea, el parcurse indexul benzilor, pe care-l întocmise când făcea experimente cu primele maşini. Erau abandonate, erau incomplete, desigur; numai Domnii Karmei ţineau la zi benzile cu înregistrări privitoare la fiecare dintre ocupanţii Oraşului Celest. Kubera ştia asta, de bună seamă. Tiparniţa fu redescoperită într-un loc numit Keenset, pe râul Vedra. În acest loc se desfăşurau şi experimente cu ţevării sofisticate. In scenă îşi făcură apariţia şi doi artişti, delicaţi pictori de temple, iar un bătrân tăietor de sticlă meşteri un binoclu şi îşi văzu de şlefuit în continuare. Prin urmare, exista indicaţia ca unul dintre oraşele-stat să cunoască o renaştere. Brahma hotărî că sosise vremea de a porni împotriva acceleraţionismului. În Ceruri se ridică o partidă războinică, iar templele din oraşele vecine cu Keenset dădură sfoară în ţară credincioşilor să se gătească de un război sfânt. Shiva Distrugătorul nu purta decât un trident tocit, pentru că adevărata lui nădejde era în bagheta de foc pe care o purta la şold. Brahma, cel al şeii de aur şi al pintenilor de argint, purta o sabie, o morişcă şi un arc. Noul Rudra purta arcul şi chivăra celui vechi. Domnul Mara avea pe umeri o mantie sclipitoare, care-şi schimba întruna culorile şi nimeni nu putea spune ce fel de arme purta sau ce fel de car de luptă conducea. Pentru că atunci când se uita mai lung la el, omul era cuprins de ameţeli şi toate lucrurile îşi schimbau formele în juru-i, mai puţin caii lui, din ale căror guri picura necontenit sânge, fumegând pe locul unde cădea. Apoi, dintre semizei fură aleşi cincizeci, încă luptându-se să-şi disciplineze Atributele extravagante, nerăbdători să-şi întărească Aspectele şi să câştige merite în bătălie. Krishna refuză să meargă la luptă şi se duse să cânte la flaut, în Kaniburrha. Îl găsi tolănit în iarba de pe coama unui deal de dincolo de Oraş, uitându-se la cerul plin de stele. ― Bună seara. El îşi întoarse privirile şi răspunse la salut dând din cap.

― Ce mai faci, Doamne Kubera? ― Destul de bine, Doamne Kalkin. Dar tu? ― Binişor. Ai cumva o ţigară asupra preaimpresionantei tale persoane? ― Nu mă despart niciodată de ele. ― Mulţumesc. ― Foc? ― Da. ― Cintezoi era cel care-i dădea târcoale lui Buddha înainte ca madam Kali să-i scoată maţele? ― Hai să vorbim despre lucruri mai plăcute. ― Ai ucis un Brahma slab şi i-a luat locul unul puternic. ― Oh? ― Ai ucis un Shiva puternic, dar o forţă egală o înlocuieşte pe a lui. ― Viaţa este plină de schimbări. ― Ce speri să obţii? Răzbunare? ― Răzbunarea face parte din iluziile sinelui. Cum poate un om să ucidă ceea ce nici nu trăieşte, nici nu moare cu adevărat, ci există numai ca o reflectare a Absolutului? ― Ai făcut o treabă destul de bună totuşi, chiar dacă, după cum spui, a fost doar o rearanjare. ― Mulţumesc. ― Dar de ce ai făcut-o?... Şi aş prefera un răspuns, nu un tratat. ― Am avut de gând să şterg de pe faţa pământului întreaga ierarhie a Cerurilor. S-ar părea acum, însă, că şi asta trebuie să urmeze calea tuturor bunelor intenţii. ― Spune-mi, de ce ai făcut-o? ― Dacă-mi zici cum de m-ai aflat... ― În regulă. Acum, spune-mi, de ce? ― Am hotărât că omenirea ar putea trăi mai bine fără zei. Dacă i-aş scăpa de ei toţi, oamenii ar putea să aibă deschizătoare de conserve şi conserve pe care să le deschidă şi chestii din astea, fără teamă de mânia Cerurilor. Destul i-am călcat în picioare pe aceşti bieţi naivi. Am vrut să le ofer şansa de a fi liberi să-şi construiască tot ceea ce vor ei. ― Dar trăiesc şi trăiesc şi iar trăiesc. ― Uneori da, alteori nu. Aşa fac şi zeii. ― Erai aproape ultimul acceleraţionist rămas pe lume, Sam. Nimeni nu s-ar fi gândit că erai şi cel mai puternic. ― Cum de m-ai descoperit? ― Mi-a trecut prin minte că Sam ar fi fost numărul unu printre suspecţi, numai că el era mort. ― Mă gândisem la asta ca la o protecţie suficientă împotriva detectării. ― Aşa că m-am întrebat dacă ar fi fost vreun mijloc prin care Sam să fi putut scăpa de la moarte. Nu am putut găsi nici unul, în afara unui schimb de trupuri. Cine, m-am întrebat atunci, şi-a luat un nou corp în ziua în care a murit Sam? Numai Domnul Murugan. Asta, oricum, nu părea logic, pentru că el a făcut-o după moartea lui Sam, nu înainte. Un timp am lăsat deoparte varianta asta. Tu ― Murugan ― aflându-te printre cei treizeci şi şapte de suspecţi, ai fost supus probei şi ai fost clasat ca nevinovat de către Domnul Yama. Se părea, aşadar, că o luasem o pistă falsă... Până când m-am gândit la o modalitate foarte simplă de verificare. Yama putea înşela testul, în ceea ce-l privea; atunci, de ce n-ar fi fost şi altcineva în stare? Mi-am amintit în acel moment că Atributul lui Kalkin se bazase pe stăpânirea fulgerelor şi a fenomenelor electromagnetice. El ar fi putut sabota maşina cu mintea lui, astfel încât să nu se poată vedea nimic suspect. Modul de a-mi verifica ipoteza era, prin urmare, să iau în considerare nu ceea ce citise maşina, ci mai degrabă cum citise. La fel ca amprentele palmelor şi ale degetelor de la mâini, nu există două minţi care să dea aceeaşi schemă de înregistrare. Dar trecând din corp în corp, cineva păstrează o matrice mentală similară, în ciuda faptului că este vorba despre creiere diferite. Indiferent de gândurile care se perindă prin minte, modelele de gândire se înregistrează ca unice pentru fiecare persoană. Le-am comparat pe ultimele cu o înregistrare mai veche a lui Murugan, pe care am găsit-o în laboratorul lui Yama. Nu erau la fel. Nu ştiu cum ai realizat schimbarea corpurilor, dar te ştiam cine eşti. ― Foarte inteligent, Kubera. Cine mai este la curent cu acest ciudat raţionament? ― Nimeni, încă. Dar mă tem că Yama, în curând, se va gândi la acelaşi lucru. El întotdeauna rezolvă problemele. ― De ce-ţi pui viaţa în primejdie căutându-mă astfel?

― În general, nu se ajunge la vârsta ta sau la a mea fără a fi oarecum raţional. Am ştiut că tu măcar mă vei asculta înainte de a lovi. Şi mai ştiu şi că, atâta vreme cât ceea ce am de spus e corect, nu voi păţi nimic rău. ― Ce propui? ― Am suficient de multă simpatie pentru ceea ce ai făcut, ca să te ajut să scapi din Ceruri. ― Mulţumesc, nu. ― Ai vrea să câştigi întrecerea, nu? ― Da, şi am s-o fac aşa cum ştiu eu. ― Cum? ― Mă voi întoarce acum în Oraş şi, până să mă oprească, voi distruge cât de mulţi reuşesc. Dacă fac să cadă destui dintre cei mari, ceilalţi nu vor fi în stare să menţină locul ăsta laolaltă. ― Şi dacă tu eşti cel care va cădea? Ce se alege atunci de lume şi de cauza pentru care te-ai luptat? Ai să fii în stare să te ridici iar în apărarea ei? ― Nu ştiu. ― Cum ai reuşit să te întorci? ― Fost-am cândva posedat de un demon. M-a plăcut destul de mult şi mi-a spus, într-un moment când se afla în pericol, că îmi "întărise flăcările", astfel încât să pot exista independent de trupul meu. Uitasem asta până în momentul în care mi-am văzut cadavrul sfârtecat, zăcând pe străzile Cerurilor. Ştiam un singur loc de unde îmi puteam face rost de un alt corp, acela fiind Pavilionul Zeilor Karmei. Murugan se afla acolo cerând să fie servit. După cum spui, puterea mea este electrodirecţia. Acolo am aflat că se lucrează fără sprijinul unui creier, deoarece circuitele erau întrerupte pentru moment, şi am intrat eu în trupul cel nou al lui Murugan, iar Murugan s-a dus în iad. ― Faptul că îmi spui despre toate astea pare să însemne că ai de gând să mă trimiţi pe urmele lui. ― Îmi pare rău, Doamne Kubera, pentru că îmi place de tine. Dacă îmi dai cuvântul tău că vei uita ce ai aflat şi vei aştepta să mă descopere altcineva, îţi voi îngădui să trăieşti şi să pleci. ― Riscant. ― Ştiu că nu ţi-ai dat niciodată cuvântul fără să ţi-l ţii, deşi eşti de o seamă cu colinele Cerurilor. ― Care este primul zeu pe care ai să-l ucizi? ― Domnul Yama, de bună seamă, pentru că el, probabil, se ţine cel mai aproape pe urmele mele. ― Atunci trebuie să mă ucizi, Sam, pentru că el îmi este frate lokapalas şi prieten. ― Sunt sigur că vom regreta amândoi dacă va trebui să te ucid. ― Atunci, poate convieţuirea cu rakasha să-ţi fi dat şi ţie ceva din gustul lor pentru rămăşaguri? ― De ce fel? ― Câştigi tu, ai cuvântul meu că nu voi sufla o vorbă despre asta. Câştig eu, fugi cu mine pe spinarea lui Garuda. ― Şi întrecerea? ― Trântă irlandeză. ― Cu tine, grasule Kubera? Iar eu, în magnificul meu trup nou? ― Da. ― Atunci, poţi să loveşti tu primul. Pe o colină întunecată de la capătul celălalt al Cerurilor, Sam şi Kubera stăteau unul în faţa celuilalt. Kubera îşi retrase pumnul drept şi-l repezi în falca lui Sam. Sam căzu, rămase nemişcat un moment, apoi se ridică încet în picioare. Frecându-şi bărbia, reveni pe locul pe care stătuse. ― Eşti mai puternic decât pari, Kubera, zise el şi lovi. Kubera se prăvăli la pământ, icnind. Dădu să se salte de jos, stătu puţin pe gânduri, gemu o dată, apoi se ridică anevoie în picioare. ― Credeam că te dai bătut, zise Sam. Kubera veni de se postă în faţa lui, cu o dâră întunecată, umedă, coborându-i pe

. Căzu acolo tremurând. doar culorile panicii mai flutură pe-acolo. ca o umbră. In minte nu mai ai nici un cuvânt. în vreme ce Kubera îşi trase înapoi braţul drept. care se deştepta. Yama şi Ratri se apropiară de uriaşa cuşcă. Îl cunoşti prea bine după urmele copitelor. Kubera se clătină spre înapoi pe călcâie şi capul îi sări într-o parte. ce se rostogoleşte zdrobind tot ce atinge. În vreme ce el se aşeza mai bine pe picioare. până să vină asupra ta. Când îşi lega curelele pentru a se prinde pe locul lui. nu mi-a spus nimic despre aşa ceva. . din vâjâit de vânt şi din oftatul ierbii. însă. cu puţin timp în urmă. Garuda era trează şi nepriponită. Prelinge-te pe zidul cenuşiu al nopţii.. Zgârietura acestor gheare pe spinarea-ţi. joci necinstit. şi le coborî. se ridică în picioare. Ascunde-te! Furia îţi transformă lăuntrul măruntaielor în apă. în Pavilionul Liniştii. Sam stătu pe loc. Sam se agita.. ghemuieşte-te şi suspină. respirând şi acum cu greutate. Acum se rostogoleşte spre tine. ― Acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată. vreun alt zeu a cutezat să se apropie de bidiviul lui. ― Poate că porneşte Domnul Vishnu.. Fugi! Sub o piatră. Apoi acoperişul cuştii începu să lunece în lături. Mirosul Păsării era copleşitor.. Încet. Universul este o minge neagră. zise el. Kubera urcă scara. Nu este de ajuns.. Kubera aşteptă. spuse el. Un cal nevăzut goneşte peste păşunile minţii tale. Sam îşi scutură capul şi se ridică în genunchi. ― Zeu bătrân. dar avea gluga trasă peste cap. tremurând. Coborî înapoi la sol şi efectuă un control final. răspunse el. Tremuri. Garuda nu mai avea astâmpăr şi-şi scutură penele cât două staturi de om. şi vocile nopţii. când mă întorc. ca ultima frunză căzătoare a anului. încă în stare de inconştienţă. Cerurile începură să se deschidă. ― Tu ai construit încăperea numită Frica. ― N-a mai făcut-o niciodată în puterea nopţii. Sam se propti mai bine pe picioare.. spre cuibul din oţel al Păsării. zeu bătrân. Acum îmi aduc aminte de puterea ta. Pentru că aşa începe omul şi tot aşa sfârşeşte. Fugi! S-ar putea să mai ai o clipă. Kubera zâmbi prin sângele care-l podidise şi pumnul i se abătu ca o minge neagră.. Pământul ţi se poate deschide sub picioare.bărbie. şi mi-ar fi luat o zi întreagă pentru a pregăti carul tunetului. In piept ai un bloc de gheaţă. Şi ce este lucrul acela înalt. iar Kubera zâmbi şi-l lovi. ― Atunci. îi aruncă o privire ucigătoare lui Kubera. îşi încleştă pumnul. îl legă bine în şa. Ridică lunga piedică metalică pentru aripi şi reveni la scara din funie. eventual un ceas. Kubera. Cazi iar. ajunseră până la el. ― Ce treburi. Şi când am vorbit cu el. Yama. Încet. ― Nu! La grajduri. spintecă noaptea. Rămase. Doamnă! Repede! Probabil că o să am nevoie de puterile tale. dar îl expedie înainte. în picioare.. zise el. Îţi zic eu despre ce-i vorba. ― Kubera! Ce nebunie mai e şi asta? strigă Yama. Yama stătea de vorbă cu Ratri când strigătul Păsării Garuda. fiecare o rană. ce se apropie să ţi se aşeze la spate? Lui Sam îi tremura pumnul. pentru lovitura finală. O târî cu el. Îşi pipăi faţa cu mâinile. ― Loveşte! zise Sam.. care îl cărase pe Sam până la grajduri. compuse din zumzăit de insecte. N-ai fost niciodată îndrăgostit de înălţimi! ― Treburi urgente. Cerul trosneşte deasupra capului tău. Kubera? Şi de ce nu iei o gondolă? ― Garuda-i mai rapidă.

altfel totul este pierdut! Ratri ezită un singur moment. ― Nu te băga. se înfăţişă un stâlp de foc. ― Salut. pe râul Vedra. ― Am avut un accident neînsemnat. Yama. frate. ţipând iarăşi. Dar până îl găseşte el. să nu poată vedea. că vin în cuşcă. o. doar. ― Dar Domnul Murugan poate? ― În cazul ăsta. în vreme ce întunecimea se tot întindea. ― Rămâi afară. iar Kubera pe cele care aveau să lupte împotriva oamenilor. Murugan!. domul începu să se închidă. Kubera. Platoşă neagră fu turnată pentru zeiţa nopţii.Păzeşte-ne de lupoaică şi de lup. întunecă ochii lui Garuda. ― Spre Keenset.― Nu-ţi pot fi de vreun ajutor? ― Nu. Ridică această negură şi coboar-o asupra lui Yama. ― Credeam că ai murit. ― Nici acum nu suntem. ― Ratri. De ce nu răspunde? ― Doarme. ― Încotro ne îndreptăm? întrebă Ratri. pentru că Yama înaintase cu sabia în mână şi izbise în primul lucru peste care dăduse. ― A suferit şi el acelaşi accident. ― Domnul Iadului a venit să-şi ţină promisiunea. zise Yama. Siddhartha! zise vocea ce-i răsună în cap. O pâclă precum un nor de furtună înconjură capul Păsării. ca o baltă de tuş prin care Yama bâjbâia căutân-du-şi drumul. dar nu şi despre răzbunătorii care urmau să sosească din Ceruri. Doamnă. Oraşul Keenset aflase deja despre ridicarea vecinilor. înaintea cortului lui Sam. Sam instruia trupele care aveau să lupte împotriva zeilor. ― Îl va căuta în Keenset? ― Fără îndoială. Kubera împreună cu Sam şi cu Ratri dădură tuturor de ştire. Noapte!" Iar în cea de-a treia zi. ― Şi Murugan pare a fi cam şifonat. Scara se smucea şi se legăna. Garuda îşi dădu capul pe spate şi slobozi încă un strigăt. nu la carnea care le ascunde. Iar ăsta-i Sam. şi păzeşte-ne de hoţ. Yama! îi ridic gluga lui Garuda! ― Nu face asta! Ochii lui Yama fulgerară deodată şi trupul său se înălţă în roşul ce-l învăluia. Trecură înainte ca ecluza să se închidă şi Kubera dădu pinteni Păsării. ― Voi doi nu eraţi în cele mai bune relaţii. În ziua de dinaintea Marii Bătălii. apoi aşa făcu. repede! strigă Kubera. Ştii.. da. Este încă în viaţă.. despre care a fost spus: . ― Taraka! Dar cum se face că m-ai găsit ― m-ai recunoscut? ― Eu privesc la flăcările care-ţi alcătuiesc adevărata fiinţă. răspunse el. Yama! ― Lokapalas nu-şi dau ordine unul altuia. sub ei. Când se aflau deja la mare înălţime. să mergi cu noi! Avem mare nevoie de tine! Ea intră în cuşcă şi nu se mai văzu. Aşteaptă-mă. Yama se îndreptă spre intrarea în cuşcă. de pe câmpul din afara oraşului.. Noaptea fugi din jurul lor şi Cerurile rămaseră departe. . pătrunzător. apărătorii sosiră la Keenset. Dar am nevoie de serviciile lui. ― Ai sânge pe faţă. Vino să încaleci pe Garuda. Suntem egali. ― Vino încoace. Garuda se repezi spre porţi. o. Pasărea ţipă ascuţit şi săltă în aer. Kubera se aplecă înainte cu cârligul şi trase gluga de pe ochii Păsării. ceva mai devreme. ― Ceva nu e-n regulă aici. ― Ratri! spuse Kubera. ― Ce s-a întâmplat? ― El este cel pe care-l caută Yama. Mulţumesc. s-ar putea ca noi să fim mai bine pregătiţi. Fără îndoială. iar Ratri încălecă pe Garuda.

― Domnul Nirriti cel Negru. ― Atunci. dar poartă în trupul său puterea arzătoare a strălucirii mării. Cât de curând sosesc toţi ăştia? ― Diseară. căpetenia duşmanilor noştri. ― Îl aşteptam. Ea singură s-a salvat în adâncuri. Chiar acum. Nu atât de mare cât carul tunetului pe care am încercat noi să-l furăm. Va fi aici înainte de lăsarea nopţii.. între timp. lămureşte-mă ce vrei să spui. le-am adus. dar nu am de ales. ― Dalissa? Cine. ― Nu prea mă încred eu în ajutorul din partea Celui Negru. ― Atunci. ale celor lipsiţi de creier.. Insă Dalissa va fi aici mai devreme. Zeii vor veni curând asupra acestui loc. dar foarte rapidă. ― Zeii sunt într-adevăr puternici. ― Este adevărat. ― Bun. Mai puternici decât au fost ei vreodată. să lupte pe câmpul de la Vedra. Că veni vorba.. ― Maşinării? ― Multe maşinării. ― Vine singur? ― Da. A spus că. Ce alte noutăţi mai ai? ― Vine Cel în Roşu. care urăşte toate lucrurile. Nu-şi va ajuta decât un egal. Cheamă şi oameni să ia parte la bătălie. când Durga şi Domnul Kalkin s-au îndreptat spre turn. ceea ce face ca amândoi să fiţi bărbaţi. Aşa că ştiu că se gătesc să vină în acest loc.. ― Şi au convocat si elementaliile focului. ― Cum vine? ― Într-o maşină zburătoare. în căutare de aliaţi printre cei care-i urăsc şi ei pe zeii din Ceruri. ― Ti-am spus eu.― A fost cât pe-aci! Ăia doi chiar sorb viaţa cu ochii! Până şi viaţa unuia ca mine.. ― Dar spune-mi cine vine să ne ajute. ― Da. Dalissa ar fi putut să se alăture celeilalte părţi dacă zeiţa Kali ar fi rămas femeie. ― Rakasha au strâns turme de elefanţi şi slizzarzi şi tigri uriaşi. Astfel că trimite o mie de nevii. ― Ceilalţi nu vin din Ceruri. ― Ultima dintre Mamele Teribilei Străluciri. zise Sam studiind marele vârtej de flăcări galbene. ― Îşi caută moartea. Ai fost cel pe care l-a preferat. ― Parcă ziceai că vine singur. Este ultima din spiţa ei. Trebuie să-l înfrâng! ― Va avea asupra lui izgonitor de demoni.. ― Da. ne putem alege oricare dintre trupurile rămase. Aparatul lui zburător este plin de echipament ciudat. noi. Stâlpul de foc deveni portocaliu. . de unde? ― Am umblat mult de la plecarea ta din Ceruri. este de înţeles. Toate ouăle i-au fost zdrobite şi altele nu mai poate depune. ― Ştiu. Ti-ai adus legiunile cu tine? ― Da. o simt apropiindu-se. de pe vârful muntelui lor de gheaţă. află că cea care era cunoscută drept Durga poartă acum trupul lui Brahma. de-a lungul şi de-a latul lumii. ― E bine. ― Dar mai vin şi alţii. ei socotesc binevenită alăturarea lor la distrugerea oraşului Keenset. Dar acum s-a dat de partea ta. pentru a le abate asupra duşmanilor noştri. rakasha. ― Asta s-ar putea să fie de rău. pe mare. dacă nu punem la socoteală şi maşinăriile. Nu aş putea-o ataca în zbor. Deşi nu cred că vor avea nevoie de ajutorul oamenilor. după bătălie. ― Atunci. ― Atunci am să găsesc eu o cale de a i-l înlătura sau de a-l ucide de la distanţă. ― Ştiu. îi urăşte pe zeii din Ceruri mai mult decât orice. la ultima ta încarnare am încercat să te salvez din ghearele tigrilor din Kaniburrha. pe care i-a crescut el. iar iscoadele mele încă se mai află acolo. De multe ori am vizitat eu însumi Cerurile. ― Şi crezi că are să mă ajute pe mine? ― Nu va ajuta pe nimeni altcineva. ― Asta mai echilibrează puţin lucrurile.

fără să se piardă câtuşi de puţin cu firea. Cum de reuşeşti să rămâi în picioare? Yama continuă să privească la Taraka. folosind benzile din Vasta Sală a Morţii. Unii spun că Yama îşi rezolvase problema stând acolo.. Oricum o fi fost. Am venit încoace să lupt împotriva Cerurilor. el îl salută pe bărbatul care se afla înăuntru. Şi trădări. până ce ne vom întâlni iar. ― În ce fel? ― Oţel. vrei să fii însoţit până la conducătorul nostru. Rakasha se îndepărtă rostogolindu-se şi-şi abandonă forma de felină pe care şi-o asumase. Pământul în jurul lui era acoperit cu sfărâmături de piatră. ― Şi am s-o ridic împotriva oricui din oştirea cerească ― în afară de Brahma. ― Salut-o din partea mea. Doamne Yama.. Yama nu se clintise din loc. Am rămas în picioare înaintea întregii tale legiuni. ― Dar tu cum de reuşeşti să te mai învârti? întrebă el. Acesta puse mâna pe sabie şi-l înfruntă.. în mijlocul negurii şi a găinaţului. Mă aflu aici pentru a strivi voinţa Cerurilor. Sânge. rakasha. Iţi aduci aminte de Puţul Iadului? Îndată. Doamna a mers prea departe. ― Bine. care se învălui cu mantia şi-şi apără ochii cu poala ei. fără îndoială. zise el. răspunse Yama. Taraka se aruncă asupra lui sub forma unui tigru uriaş din Kaniburrha. ― Îţi accept sabia. în numele acceleraţionismului. spuse Sam întorcându-se pentru a intra în cort. ― Atunci. Va aştepta pe fundul râului şi se va ridica la nevoie. ― La revedere. ― A intervenit o schimbare. ― Zeu al morţii! explodară cuvintele în mintea lui Yama. Când zeul morţii coborî din cer pe câmpul de lângă Vedra. la Puţul Iadului. După o vreme. când intră în cortul de pe câmpul de lângă Vedra. furia se stinse. Yama îşi coborî mantia şi se uită ţintă în vârtej. Izgonitorul de demoni se afla asupra lui Yama. ― Eşti un lacheu al lui Trimurti. Eu nici nu îmbrăţişez acceleraţionismul. ― Moarte. Singurul interes pe care-l prezintă pentru mine este faptul că el constituie unica forţă din lume în stare să se opună Cerurilor. stânci şi pietre şi pământ nisipos fură absorbite de vârtej şi azvârlite prin aer spre Yama. din care pricină Taraka nu reuşi să se apropie de zeu.. cu această înţelegere. . Kalkin. ― Găsesc eu drumul şi singur. spunându-i Sam. Şi fapte de ruşine. ― Atunci socot că trebuie să-mi amân plăcerea de a ne continua lupta. Am mai suportat privirea ta de moarte. Alţii spun că a refăcut raţionamentul lui Kubera la scurt timp după aceea. Foc. ― Iar eu sunt cel mai de seamă dintre zei.― Dalissa este acum pe aproape. Sam lăsă pânza de la intrarea cortului să cadă în urma lui. pe care n-am să-l înfrunt. şi am adus arme care să fie folosite împotriva lui Trimurti. dacă ai să-mi accepţi sabia. Mare este ura ce o port. o iei înaintea bătăliei. ― Ce fel de schimbare? ― De poziţie. nici nu-l resping. Taraka se înălţă spre ceruri ca o săgeată de foc şi dispăru. Doamne Yama. ― Greşeşti. ― De ce această schimbare? ― În Ceruri se fac divorţuri. Dar imediat căzu înapoi. Am să mă alătur ţie. ― Eu sunt cel mai de seamă dintre rakasha. ― Şi. pentru a deveni un vârtej de pulbere argintie. dar lângă el nu căzuse nici una. ― Aş zice că-i recomandabil. iar acum ştiu motivul. ― Ce vrăjitorie mai e şi asta? suiră vorbele. în marea cuşcă a Păsării.

Sam turnă pentru amândoi din vinul negru şi dulce de Keenset. Doamne. ― Cred că ne-ar fi de ajutor. Timp îndelungat am meşterit la el şi încă tot nu este gata.. un corp de armată din ei ― din partea Domnului Nirriti. unii s-ar putea să scape şi să se ducă în altă parte. Dar nu-mi face plăcere. conducător de car! ― Pentru sânge.căci măcar zeii din Oraş au oarecare îndurare în faptele lor nedrepte.. Rakasha m-a avertizat asupra mişcărilor de trupe din apropiere. pentru că bătălia va începe mâine. iar nările îi fremătară. Ori faci asta. auriu strălucitor în partea . Nirriti. în zori.. Geologie. dădeam şi eu o mână de ajutor. La vremea potrivită. roz precum coapsele proaspăt muşcate ale unei fecioare. Ea este ultima. ― Atunci va trebui să-l suport. ― Înţeleg că rakasha luptă împreună cu noi? ― Da. ― Dacă aveam mai mult timp. ― Cum se poate. care în toate aceste veacuri n-a aşteptat decât să se sfârşească odată cu zeii. ― Atunci. da. ― Care alţii? ― Am acceptat sprijin ― trupuri fără minţi. ― Instruieşte trupa şi predă motorul cu ardere internă tuturor servanţilor locali. ― Şi dacă vom câştiga. zeu al morţii. Zeii vor interveni mai târziu. ― Avem control asupra râului. Dar ne va fi de ajutor şi aşa. Ochii lui Yama se îngustară. îngăduie-mi să-ţi servesc drept conducător al carului de luptă. Chiar dacă pierdem. Siddhartha. şi alţii.. Siddhartha. făcându-l să fiarbă şi să dea peste maluri.. minerit. ― Ştiu. ― Cred că l-ai bucura pe Kubera dacă ai trece şi pe la el să-l vezi. Doamne Yama? ― Permite-i Morţii să-şi aibă micile ei secrete. unul foarte special. ― Pentru ziua de mâine.. i-am văzut când am trecut pe deasupra. Yama. opoziţie tot va exista. ― Dacă e să le fie de vreun folos. Atacul principal se va da dinspre nord-est. au nevoie de mai mult decât de proiectarea motoarelor. Podul Zeilor.. oricum. Legătorule.― De acord. va trebui atunci să fie şi el supus. mi se pare. numai că n-am nici un car de luptă. decât dacă vreau eu. poate ridica valuri puternice. inclusiv pe râu. va trebui să fie distrus şi. dar. răspunse Sam. Legătorule. Mai devreme sau mai târziu. Dalissa a Strălucirii aşteaptă pe fundul lui. ― În sănătatea ta. peste câmpie. ― Ţi-aş îngădui. dând libertate omului către progres industrial. ― Am simţit eu că va fi aşa. zise el oferindu-i un pocal.. distrugând vechea religie. ― Asta-i politica. Nu mâine sau poimâine. ― Eu nu pot muri. pentru sânge şi ucidere! ― O parte din sânge s-ar putea să fie al nostru. zile întregi. Deasupra râului plutea o ceaţă uşoară.. ― A vorbit de-a răguşit.. când va apărea. ― Asta nu-i bine. ― Da. şi viaţă lungă! ― În sănătatea noastră! Zorii zilei bătăliei se iviră. Dar fără îndoială că vor fi grupuri care vor sosi din toate direcţiile. Dar dacă luăm destui dintre duşmani cu noi. iar scribii transcriu totul. ― Credeam că Strălucirea s-a stins! ― În afară de ea. Ar putea ajunge la noapte.. Sam îşi termină vinul şi umplu iar pocalele. ori va fi mai rău ca până acum .. nu este bine să fii dator unuia ca el. ― Cum ţi-e voia. răsturnând Oraşul Celest... ― Ce mai face? întrebă Yama acceptându-l şi dându-l peste cap dintr-o singură sorbitură. Pentru că s-ar putea să numi exercit această opţiune în bătălia ce va urma. Siddhartha. ― Am adus eu unul... dar sunt disperat... metalurgie. chimia petrolului. Trebuie să-l asamblez în noaptea asta.

egal. cu săbii şi arcuri. al tobelor. iar vorbele nu înseamnă nimic pentru cei nevii. care este iarăşi noaptea. când fiarele de pradă adunate fură aruncate asupra flancurilor duşmanului. Privind pe deasupra capetelor lor. iar elementaliile focului zburau înaintea lor şi iarba se veştejea pe unde treceau. Ciclonii argintii. ― Îi va spulbera. spuse conducătorul carului. Chiar acum îi văd pe favoriţii fără minte ai lui Nirriti venind asupra lor ca un singur om. Sam făcu semn din cap către Moarte.dinspre răsărit şi din ce în ce mai întunecat în partea dinspre noaptea ce se retrăgea. cu coifurile împodobite cu panglici din mătase neagră. ucigătoare. cu nouri uriaşi de praf fumegând deasupră-i. Zombii ucideau totul în drumul lor. aşteptau ceasul bătăliei. Cinci sute de lăncieri se ţineau la spatele formaţiei. Linia cea întunecată se opri. gândurile trezindu-se ca un hăţiş de emoţie ilogică şi fără obiect. perfect şi asurzitor. într-o criptă de sub oraş. iar asupra bicepşilor şi coapselor li se pogoară o răceală. Ziua începu. Sam scrută linia din depărtare. ca într-un nor de furtună şi văd că Moartea conduce carul tău de luptă. Când valul cel alb şi linia cea întunecată se întâlniră. săltând pe perna sa de aer. ― Ei sunt. Încă nu şiau refăcut rândurile. În urma lui se bulucea oastea oraşului Keenset. Războinicii din Keenset se strânseseră în afara oraşului. Sunetul unei trâmbiţe străpunse aerul şi linia începu să înainteze. ieşind din întuneric şi frig la lumină neclară şi început de căldură. pentru că asta nu este bătălie. ci măcel. Peste lumea pe jumătate luminată se auzea din vreme în vreme răcnetul câte unei fiare din junglă. conduşi de segmentele vii ale Celui Negru. Zombii mărşăluiau în ritmul lent. Cinci mii de oameni. se prăbuşeau fără un cuvânt. conştiinţa clipindu-i în ochi pe undeva pe la jumătatea dimineţii. ― Prea bine. Făcu un semn cu lancea şi rakasha o porniră ca o maree de lumină albă. căzut într-un somn ca de moarte. purtând platoşă lustruită şi ţinând în mână o lance lungă şi grea. din ceruri. Sam stătea în carul lui de luptă din fruntea formaţiei. Rakasha se aruncă asupra lor ca o ploaie năprasnică. cu tobele ţinând ritmul. . sfârşitul entropiei. ― Da. O mie de zombi stăteau în primele rânduri. iar când cădeau. Auzi cuvintele Morţii. Inimile încep să le bată mai repede. despărţea cerul ca un ecuator arzător. Apoi se auzi sunetul junglei trezite. Aerul era răcoros. ― Toată cavaleria le-a fost azvârlită la pământ şi fiarele bântuie printre ei. pe câmpul de lângă Vedra. suliţe şi praştii. În partea cealaltă a câmpului se vedea o linie întunecată. ― Şarja le-a fost oprită. pământul destul de moale pentru a face ca paşii să se imprime uşor. iar Vedra îşi învolbura apele. Vezi cum trec fiarele printre ei? ― Da. după aceea. se auziră un amestec de voci. ca nişte lănci cu flamuri. causticul declin al amurgului. ne văd pe noi aici. Doamna Ratri călărea o iapă neagră în urma formaţiei de lăncieri. şi nu au nimic peste urechi. nişte şuierături şi un zăngănit de arme. Domnul Kubera dormea. care erau rakasha. Elementaliile focului luceau pe crengile copacilor. Cerul nu avea nici un nor. şi carul de luptă se mişcă încet înainte. Se spune că fiecare zi repetă istoria lumii. adunând de pe maluri frunzele căzute din escorta sa de copaci. pândeau în aer. mistica viziune a crepusculului. absolut nimic. Cenuşiu şi verde şi galben erau culorile ce izbeau privirea sub ceruri. toţi într-un pas şi fără de teamă. ― Da. zise Moartea. Acum vine valul de foc. apoi lentul. care le coordonau toate mişcările prin bătăi de tobă. pentru că lor le era egal. care purta veşminte roşii şi-i era conducător de car: ― Primul lor val este format din călăreţii pe slizzarzi. ― Da. şi repezin-du-se de-a valma spre ordinea amiezii. Iarba de pe câmp era încă umedă şi scânteietoare. ― Să nu fie nici o trâmbiţă în rândurile noastre. încolăcindu-se ca nişte şerpi de fum în bătaia vântului. Siddhartha. Zombii începură să înainteze.

În acel moment. Pământul era ceva cenuşiu-verzui. De undeva. Proiectile grele veneau cu mare viteză spre el şi dispăreau într-o parte sau alta. ― Da. Vânturi îl înlănţuiră.. totuşi. iar Moartea îi prinse centura de cochilii în jurul mijlocului. ― Ştiu. În jurul capetelor câtorva jucau nimburile proaspetelor Aspecte. zise Sam şi dădu semnal trupelor pentru atac. spuse Moartea. şi o nouă mişcare se produse în rândurile trupei. Iar lancea lui Sam ţâşnea ca limba unui şarpe când trecea printre rândurile de războinici. În urma lui veneau forţele din Keenset. o ceaţă amestecată cu sânge. ştiu. Moarte. s-ar putea şi să le fie teamă să utilizeze carul tunetului împotriva creatorului său ― şi pe bună dreptate. încetă orice adiere de vânt. Cei mai avântaţi se repeziră asupra lui. Dar prea puţini fură cei care dădură ascultare chemării. Domnul Kalkin nu a fost nicicând înfrânt în luptă. Carul de luptă condus de Moarte. măsurându-ne puterile. plutea în depărtare.. Sam îşi înălţă lancea. orice zgomot. însă. Flăcări coborâră şi învăluiră carul. Iar şi iar. Carul îl purtă înainte. Stai numai o clipă. Liniile adverse de luptători umani se despărţiră în două. Cerul era albastru. Sam îşi înălţă lancea deasupra capului. ― Şterge-te la ochi.Măturară câmpul şi noi valuri de războinici veniră asupra lor. Zeii veghează. pentru a-şi uitări ciudatele Atribute. Alţii purtau arme ciudate. Printre ele îşi făcură loc înainte cei cincizeci de semizei. sub unghiuri drepte. Dar. Moartea îl duse înainte. Sam ridică braţele. dădură piept cu corpul expediţionarilor sacri. fusese sfărâmată. Izbiră gărzile care încercau să-i întârzie. Focuri întunecate jucau în ochii Morţii când strângea între degete inelele duble cu care îndrepta vehiculul într-o direcţie sau alta. Apoi. După asta. Slizzarzii şi călăreţii fură copţi şi fripţi. care juraseră să radă oraşul Keenset de pe faţa pământului. Proiectilele şi săgeţile azvârlite se întorceau în aer pentru a-şi opri zborul. se năpustea fără îndurare asupra duşmanului. dând semnalul. Sam trecu în revistă trupele şi făcu semn cu lancea spre înainte. ― Siddhartha. Moartea intră cu carul de luptă printre ei. cu marginile tăioase ca briciul. Manjusri al Sabiei trebuie să comande o şarjă. A sosit vremea să forţăm atacul. spuse Moartea. îi sfărâmară pe arcaşi. şi cheamă o nouă formaţie. Făcu semn forţelor din Keenset să se oprească. Cel care a fost distrus pe rugul de la Capătul Lumii a fost un fals. Sam făcu semn cu lancea şi primii trei atacanţi se legănară şi se prăbuşiră de pe spatele slizzarzilor lor. Siddhartha. Ţipete supersonice îi asaltau auzul. fără a mai putea atinge carul de luptă sau pe ocupanţii lui. Cavaleria. dar nu şi ziua. Marginile lui sunt ca briciul. ― De ce suntem încă în viaţă? întrebă Sam. singur. Nici o ploaie distrugătoare nu coborî. iar viteza lui este de trei ori mai mare decât viteza unui cal şi de două ori mai mare decât viteza unui slizzard. pentru a-i înfrunta pe semizei. Un nor de praf. . Puseră la pământ răzleţii. O ceaţă îl învălui în vreme ce gonea. ― Stăpânim câmpul de luptă. ― Cred că mai degrabă vor să ne facă înfrângerea şi mai infamă. zise Moartea uitându-se în sus. Pedestraşii nu puteau să reziste înaintea lăncierilor şi să suporte vederea demonilor rakasha. În mijlocul unei ploi de săgeţi. se auzi un trosnet de fulger. dar erau oarecum amortizate. ― Zeii intră în luptă. ca un zid fantomatic. a zombilor şi a infanteriei din Keenset. Am reţinut originalul pentru a-l studia. Apoi urmară semnalele Cerurilor date de o trâmbiţă. Un val de furie îi traversă chipul şi fulgere îi izbucniră din vârful lăncii. Carul tunetului trecu pe deasupra lor. Cu o figură inexpresivă. se auzi un semnal de retragere dat de o trâmbiţă. Nu am apucat. Sam îşi ridică lancea. ― În cazul ăsta. Apoi o nouă tăcere plană deasupra lor. Deodată. frământat sub picioare. să ţi-l prind la brâu. ― Am la mine Talismanul Legătorului. trecea printre duşmani ca o flacără peste un câmp cu iarbă.

iar Moartea întoarse carul pentru încă o trecere. Zgomot de luptă se făcu auzit din interiorul oraşului. iar lancea lui era limba unui şarpe. văzu cum Mara traversa câmpul. Moartea îl mâna printre rândurile vrăjmaşului. mânaţi de îndemnurile sergenţilor întunecaţi şi de bătaia susţinută a tobelor. Niciodată. gonind prin ambele formaţii. peste vacarmul luptei şi cântecul din creierul lui. apăru o lumină blândă. Sam stătea în picioare în carul de luptă şi proiectilele cădeau din greu în jurul lui. . fără vreo sursă aparentă. Tot mai multe fiare mârâiau. Asta nu a fost niciodată dezlănţuită. se ivi în preajma lor. Legătorule! Şi Taraka se duse. şi înainte să-l poată depăşi. Îşi trase vălul negru pe care-l purta peste platoşă. Pământul părea să se clatine sub picioarele oştenilor. ― Îi dăm gata! zise. iapa cea neagră. şi nici unul dintre ei nu-l putu atinge. Sunete de trâmbiţă umplură văzduhul. În ultima formaţie. Este prea devreme! Nu-ţi bate niciodată joc de un zeu înainte de a fi mort! Şi carul mătură iarăşi rândurile de semizei. Sam îşi înălţă lancea şi iadul pirotehnic se dezlănţui în jurul navei ce trecea. dar un mare corp de războinici se interpuse între ei. fluturându-şi mantia. iar Vedra va avea culoarea sângelui!. Încă ne mai testează puterea. atunci! Şi feriţi-vă! Tocmai aţi făcut o greşeală! ― Nu! zise Moartea. Se auziră ţipete de ambele părţi când soarele îşi acoperi faţa şi întunericul se lăsă peste câmpul de bătălie. ― Mă supun. spuse Moartea şi făcu semn. răcneau şi schelălăiau. Moarte. greşindu-şi însă întotdeauna ţinta. Sam îşi înălţă lancea şi aruncă priviri fioroase. Raza de lumină dispăru de sub carul tunetului şi dogoarea încetă. Zombii continuau să ucidă. iar elementaliile focului se agăţau de piepturile cadavrelor.. să se scoale şi să facă Vedra să fiarbă cu puterea Strălucirii! Tu du-ţi rakasha la porţile Keensetului şi spulberă-l pe invadator. spuse Moartea.Mirosul de came arsă îi pătrunse în nări. făcând să coboare pe câmp încă o duzină de luptători celeşti. iar oştirea sfântă se grăbi să-şi sprijine campionii. în acest loc! ― Nu! zise Moartea. când ca o pană de despicat copaci. ucigând în trecere şi dintr-o parte şi dintr-alta. Doamna Ratri se ridică în scările telegarului ei. Sunt foarte puţini cei care-şi mai aduc aminte de întreaga putere a lui Kalkin. ― Acum vin pe râu. Încă nu! Pe deasupra capetelor lor vui iar carul tunetului. în depărtare. dar ţinta lui îşi pierdu contururile şi-i scăpă. ucigând tot ce întâlnea în cale. Sam se îndreptă spre el. zei? Veniţi împotriva mea! Va provoc. Uitaţi-vă. Râse. ― Întreaga putere a lui Kalkin? întrebă Sam. cheam-o la luptă pe Dalissa. Războinicii din Keenset înaintară să se încleşteze în luptă cu ei. Doar o slabă fosforescenţă. Cânta în vreme ce gonea. ― A sosit ceasul. voi. Pâlpâia cald şi ceva semănând cu un tentacul păru să se legene pentru un moment sub oglinda apelor. Văzduhul era plin de demoni. Atunci. ca şi cum s-ar fi hrănit. Mă auziţi? Mă auziţi. Legătorule! Iar o altă formaţie asediază poarta oraşului! ― Atunci. ― Nu ar fi trebuit să le arăţi că poţi face aşa ceva! Nu încă! Vocea lui Taraka se făcu atunci auzită. sau alături. când ca un jungher. o. ― Nu-s decât semizei şi oameni pe câmpul de bătălie. ― Mă priviţi? ţipă Sam către Ceruri. în râu. în toate erele acestei lumi. aici. Talismanul îi lucea cu un foc molcom în jurul mijlocului. Sam îşi înălţă lancea şi o dâră neregulată de lumină ţâşni spre cer. o. Asta se întâmplă când Domnul Mara mătură câmpul în carul lui învăluit în nori de culori. fulgerele nimereau sau prea jos. trosnind uneori ca plină de fulgere strălucitoare. O rază de lumină orbitoare se abătu din carul tunetului asupra rândurilor de apărători. pe acest câmp de luptă! Înfruntaţi-mă cu puterile voastre. tras de cai ce vărsau pe gură râuri de sânge fumegând. Lasă-i să vină împotriva mea acum şi Cerurile vor plânge peste trupurile lor.

Ale tale erau fulgerele ce loveau prieteni şi duşmani deopotrivă. Se auzi un muget puternic. Dar nu se poate ascunde pentru totdeauna. ― Legătorule! raportă demonul. În depărtare. Ori trebuie să te alergăm ca pe un câine? ― Nu-mi vorbi mie despre semenii tăi. Dacă nu astăzi. dar zăngănitul armelor continuă să se audă. elefanţii smulgeau copaci din pământ. ucigând tot ce avea viaţă şi mişca înainte-le. Aşa. totuşi. un rakasha se arătă şi pluti în aer deasupra lor. Mara se transformă într-un gigant. trecând peste cei care aveau să devină cadavre în curând şi peste cei care deja erau. În depărtare. câmpul fu luminat. Îl căutară pe câmpul de luptă. ― Poţi să-l pui iar în mişcare? ― Pe întunericul ăsta. Fulgerele izbucneau din lancea lui Sam precum apa dintr-o fântână arteziană. În jurul lui se iscă brusc un viscol... prin noapte. cu palma înainte. iar carul lui era un munte. ― Îţi promit moartea. Noii atacatori ai oraşului poartă pe ei ceea-ceizgoneşte! Sam ridică lancea şi un fulger ţâşni din vârful ei. unde sunetele bătăliei se auzeau slab şi depărtat. Ţipetele se înteţiră. Morţii erau căzuţi pretutindeni. o tobă mai bătea încă. ― Să se ascundă. Săgeţile lui Rudra îi căutau prin întuneric. zise el. sporind pentru un moment lumina slabă. Moartea se lăsă înainte şi carul se repezi în mare viteză spre Mara. iar pulsaţia luminoasă dinspre râu se transformă într-o strălucire constantă. Trăieşti. goneau şi trâmbiţau. la pământ. de parcă s-ar fi târât greu pe pământ. Grupuri întregi de oameni zăceau în grămezi. atunci de mâna mea. spuse Moartea. Explodau alături de ei. În acel moment. acum. Săltară înainte. în mijlocul ţipetelor şi vaietelor.. de deasupra se prăvăli peste pământ un vuiet ciudat. . Elementaliile focului fugiseră de apa care îi acoperise cu mâl pe cei căzuţi şi-i muiase pe cei care se mai puteau ţine în picioare. Legătorule! răspunse el. spuse Sam cumpănindu-şi lancea. Moartea trase şi ea de frâu. Dacă nu de mâna lui Kalkin. mugetul deveni asurzitor. ogarul şi căţeaua. ― Fir-ar să fie! Câştigăm sau pierdem? ― Asta-i o întrebare bună. Se lăsă pe spate şi scapără amnarul.. În ultima clipă. Hai să-l încercăm pe Domnul Mara în continuare. o. tobele lui Nirriti băteau încă prin întuneric. dar şi ele erau respinse în lături când se apropiau. ― Şi ce facem acum? ― Ne cultivăm răbdarea şi fumăm. Un val de apă clocotindă mătură câmpul când Vedra se revărsă peste maluri. ― Ai să stai să te lupţi. nu ştiu răspunsul. sclipirea râului pulsa din ce în ce mai rapid. de Moarte şi de carul său. arzătoare. Estompat. Cu ochii goi şi neîncetând să asculte ordinele. Şi e genul tău de război. Trupuri de animale moarte erau împrăştiate printre ei. Tu eşti. zise Sam. zombii rătăceau.― I-am înfrânt pe semizei. Mara? strigă Sam. Kalkin? E centura ta. într-un coridor de întuneric. sărind jos din el. După o vreme. urmăriţi de rakasha peste câmpuri. şi însuşi frigul spaţiului interstelar îi pătrunse în oase. ― Şi gunoiul de zeu care-ţi conduce căruţa! Moartea ridică mâna stângă. împresuraţi de apă. Unii se zvârcoleau în luptă. ― Încotro se duce? întrebă Sam. Mara îşi abandonă carul. ai? ― Eu sunt. toţi dădeau bir cu fugiţii. şi se priviră unii pe alţii în ochii scăpărători. atunci în altă zi. şi carul tunetului se arătă coborând în mare viteză. Apele spumegau în jurul carului oprit la pământ. nu. Mara. Caii Visătorului se cabrară şi sloboziră foc pe nări. Câteva pisici mari încă mai rătăceau la întâmplare. nu-i aşa. Caii săi străbăteau veşniciile în galop. Care de luptă sfărâmate şi slizzarzi şi cai morţi formau mormane pe întinderea câmpului. Spre stânga. hrănindu-se. Îl izbiră lateral şi dedesubtul lui se auzi un scrâşnet. Totuşi. Dar o să ai de-a face şi cu mine. Când îi vedeau culorile carului. Pentru o frântură de clipă. Întoarseră şi îl zăriră în cele din urmă.

― Unde sunt ceilalţi zei? ― Nu ştiu. încuviinţă el. spuse Sam şi se ridică în aer. ― Nu mai sunt Agni. De asta îţi porţi mănuşa cea albă pe mâna dreaptă şi ochelarii de protecţie pe frunte. ― Îţi respect puterea. zeu al morţii. raportă el. Dinspre oraş se auzeau zgomotele luptei ce continua. iar în mâna stângă ţinea un trident lucitor. Un model cu mulţi şerpi o împodobea. Bagheta tremură. ştiu. la cel care vorbise. viteza şi forţa. Apoi. spuse Sam. cred. Rakasha reveni. ― Este adevărat.dacă mai poate fi folosit. Ridică bagheta. ― Unde se află Doamna Ratri? ― A pătruns în Keenset s-a adăpostit acolo. ca şi cum renunţaseră să mai caute viaţă. . ai să mori. Dacă nu. Se uită spre ansamblul cozii. ― La revedere. să ajut la apărarea lui.. El clătină din cap. îi zise Sam demonului. ― Da. ― Găseşte-o pe Doamna în Negru. ― Îi porţi platoşa peste un nou trup şi-i ţii în mână tridentul. ― În numele unei prietenii care a existat cândva. Moarte. Unde sunt zeii? ― Probabil în carul tunetului. dacă mi te predai. zise Moartea. Aruncă-ţi tridentul. ― Domnul Mara. Măcelul era încă şi mai cumplit la lumina zilei. ― Am să merg în oraş. rosti prompt rakasha şi zbură înapoi spre oraş. să-l iau şi să-l folosesc împotriva duşmanului . sub cerul albastru şi sub Podul de Aur. ― Apărătorii nu pot păstra oraşul. şi spune-i să alunge întunericul. centura şi ochelarii. ― Da. Shiva duse mâna la frunte şi-şi coborî ochelarii peste ochi. Agni. ― A fost stricat de fulgere. tobele încetând. îndemânarea. păşind prin iarbă fără să facă nici cel mai neînsemnat zgomot cu cizmele lui din piele roşie. Urcă mica înălţime de pământ. ― Cauţi să întorci darul Morţii asupra celui ce-l dăruieşte? Jungherul cel roşu îi apăru în mână în vreme ce vorbea.şovăitor. Nu te poţi apropia.. se prăbuşiră la pământ şi ei. ― Cu bine! ― Asemenea! Traversară locul măcelului. Moartea sări jos din car. ― S-au alăturat asediului şi zeii? ― Rudra se află acolo şi săgeţile lui fac mari ravagii. spuse Sam. dar nu era bronz. Platoşa îi strălucea ca bronzul. pentru că am să te ard înainte de a ajunge aici. Zilele ţi s-au sfârşit. ci Shiva. în templul ei. carul tunetului se odihnea pe o înălţime de pământ. Dă-mi mănuşa şi bagheta. Purta coarne de taur la coiful lustruit. M-am grăbit. Dar acum te afli prea departe de mine pentru ca vreuna din calităţile tale să te ajute. E o mare zăpăceală. am să-ţi dăruiesc viaţa. ― Nici o mişcare. ― Iar eu la carul tunetului. fiecare în felul lui. Soarele străluci iar şi Sam îşi feri ochii. Şi Brahma. Duse mâna spre bagheta de la brâu. Dharma. Domnul Distrugerii. Sam rămase cu Moartea în carul de luptă. spuse Cel în Roşu. Dar nimeni n-ar putea deprinde mânuirea tridentului lui Shiva atât de repede. În cealaltă parte a câmpului. ― Frate Agni. Îşi aruncă mantia stacojie pe spate. Se uitară în jur după semne de viaţă. ai venit în lume. ― Da. Şi mai sunt încă mulţi alţii. o mai avem încă pe Garuda. peste umărul drept şi cercetă carul tunetului. Zombii uciseră şi ultimii oameni care se mai vedeau.

îndreptându-l cu ambele mâini spre capul Păsării ce venea în picaj. Apoi îi cuprinse întregul trup şi Sam începu să strige. în stradă. Brahma. Sam întoarse capul şi văzu gluga lăsându-se deodată peste ochii lui Garuda. astfel că durerile se deplasară. erau puţini la număr. Pasărea îşi fâlfâi aripile. Totul era numai o flacără. Simţi în cap o durere ascuţită. Oricum. Kalkin. dar mâna îi tremura atât de tare încât arma îi scăpă din strânsoare.. Fulgerele căzură asupra lui Rudra şi săgeata explodă în mijlocul lor. se auzeau ţipete şi lovituri de metal pe lemn şi de metal pe metal. dar atunci o duzină de Vayu apărură pe o duzină de acoperişuri.. sosi vocea din văzduhul plin de fum.. voi îndrăzni. Sam! zise Brahma mişcându-l uşor. se lumină. apoi coborî în picaj spre zeii aflaţi în faţa templului. Apoi se legănă şi rosti vorbele printre dinţii încleştaţi: ― Prea bine! Am să cobor ca o bombă în mijlocul vostru! Dar în acel moment cerul se întunecă. spuse el. ― E Garuda! zise Mara. departe. Sceptrul închipuit dintr-un craniu şi o morişcă era îndreptat spre el. Sam se aşeză şi privi la oraşul arzând. Domnul Vayu apăru pe un acoperiş îndepărtat şi chemă vântul să stingă flăcările. pe locul unde stătuse Rudra se afla acum un mic crater. Vayu. ― Garuda a fost furată! Aţi uitat? Marea Pasăre se lăsa spre oraşul arzând ca o titanică Phoenix deasupra cuibului său din flăcări. Îşi înălţă iar lancea. Acum sunt zeul distrugerii şi una cu Trimurti! Aţinti bagheta de foc. Apărătorii. ― De ce ar veni Vishnu acum?. arzându-i tot corpul. Sam îşi înălţă iar lancea.― L-ai ucis pe Rudra pentru a apăra numele nevestei mele. Keenset. alegerea este a mea. îşi desfăcu aripile şi-şi încetini coborârea. Văzându-l. cu lovituri şi împunsături. iar Moartea se învălui cu mantia-i stacojie. Flacăra fu atât de orbitoare încât. Se stinse în depărtare. dar râsul lui Mara acoperi zgomotul. zăngăni pe ţigle şi se duse. Sam îşi înălţă lancea. ― Roşu! strigă Mara. dar nu a fost suficient. Mara făcu un semn cu mâna şi aripile Garudei părură a lua foc. ― Când voi fi gata. Călăreţul! Poartă roşu! Brahma se roti şi întoarse sceptrul scâncitor. Visătorule! Dacă îndrăzneşti! Se auzi un râs venind de pretutindeni dimprejurul lui. Apoi veni şi nu se mai duse. apărătorii din Keenset o văzură pe ziduri şi se minunară. când începură să trosnească noi focuri. Când aerul se limpezi. Rudra îşi struni arcul. Nu eşti ameţit? Ce s-ar întâmpla dacă te-ai arunca jos. ― Coboară. Un roi de rakasha începu să i se agite în jurul capului zorind-o. Jos. ― Nu te-am putut salva. ― Mara! spuse Sam. să se lase mai . la pământ? Ar veni rakasha să te poarte? Te-ar salva demonii tăi? Fulgere se abătură atunci asupra tuturor clădirilor din preajma templului. în stradă. Principalele forţe ale ambelor părţi pieriseră pe câmp. Tu şi cu Ratri sunteţi singurii rămaşi în viaţă! Sunteţi ultimii! Predăte! Se clătină pe picioare şi se prinse cu amândouă mâinile de centura strălucitoare. se întunecă iarăşi. ― Pentru a apăra onoarea lokapalasilor am făcut-o. Am încercat. la trei kilometri depărtare. Vayu înălţă ambele braţe şi un vânt ca un uragan izbi precum un ciocan bidiviul lui Vishnu al cărui clonţ sfărâmă care de luptă. Zgomotele luptei se diminuară şi se stinseră. Sam se ridică în vârful celui mai înalt turn al templului şi privi în jos peste oraşul care cădea. Un strigăt puternic se înălţă peste zgomotul flăcărilor. Se vedeau focuri. Mara şi patru semizei stăteau jos. ca şi atacatorii. Năvălitorii pătrunseseră în Keenset. Arată-te.. Garuda ţipă încă o dată. care veni şi se duse. în centrul unei zone unde pământul era ars. Rakasha prăvăleau clădiri asupra invadatorilor cu care n-o puteau scoate la capăt.

― Am învins.. întărit prin intermediul multor legături şi cabluri. spuse unul dintre Domnii Karmei. zise Mara. ― Domnul Kalkin a fost. .. care-i duse înapoi în Oraşul Celest. ― Ar trebui să vă informez atunci că. Numai că între cele două trupuri trebuie să fie un contact direct. care era încă şi mai rău stricat decât atunci când îl părăsiseră. ― Preaputernic este Brahma. undeva în lume. Domnii Karmei fură chemaţi să-i judece pe prizonieri. să fi avut un alt trup. Această cutie explodase. pentru a fi adus în faţa judecătorilor. Când trimiseră după Domnul Yama. Noaptea şi cu Mama Strălucirii. Echipamentul de transfer este voluminos şi complicat. am senzaţia. avusese o cutiuţă metalică. şi să fi încercat să transmigreze cu ajutorul unui dispozitiv de emisie. dar nu atinse pământul la timp. încetini. cu înfăţişare mai neatrăgătoare decât a mediei femeilor. în sfârşit. I se arătă această îndurare pentru că fu considerată doar o complice întâmplătoare. pentru a fi de-a pururi încarnată în trupuri de vârstă mijlocie. Domnii Karmei executară o autopsie şi ţinură sfat. Doamna Ratri umbla înaintea lor. Treizeci. Sceptrul mai scânci o dată şi totul începu să se învârtă în jurul lui. Odată a încercat să mă convingă că se poate construi un asemenea dispozitiv. Kalkin. Garuda izbi pământul şi pământul se cutremură. apoi se prăbuşi la pământ. singur. înfrânt în luptă.. O pastilă ar fi fost mai lesne de ascuns decât o cutie. ― O victorie cam costisitoare. Nirriti nu va mai ridica mâna împotriva noastră. în care ea se încrezuse. Pasărea încetini.. ― Cine ţi-a construit aparatul pentru psihoprobe? ― Domnul Yama.repede. rakasha. de pe malurile râului Vedra. apoi se întoarse şi plecă. Brahma. iar Morţii ― mantia cea roşie. Sam sări înainte ca cea de-a doua lovitură să coboare. Douăzeci.. după care s-a stins iar. Îşi prinseră prizonierii în lanţuri. cu un laţ înnodat în jurul gâtului. ― Dar lui Shiva carul tunetului? Dar lui Agni bagheta de foc? Lui Rudra arcul cel teribil? Tridentul? Suliţa Strălucitoare? ― Yama. ― Dar am învins! ― Iar Cel Negru se agită iar. Keenset nu mai există. ― Şi ce-o fi gândind el despre faptul că am pierdut o armată întreagă şi că până şi dintre zei au murit în această zi? ― Ne-am luptat cu Moartea. Dintre penele de pe spatele ei se ivi Yama. dar nu se putu opri. având lipsă o parte a ansamblului cozii şi o gaură uriaşă căscată în partea din dreapta a bordului. ― De ce nu a luat otravă. zise Mara. Doamna Ratri fu izgonită din Oraşul Celest şi osândită să umble prin lume ca muritoare. ― Este puţin probabil. Zeii fugiră care încotro.. zise cineva abia auzit. Încetini. sigur că nu. Mara şi doi semizei numiţi Bora şi Tikan fură singurii rămaşi să-i ia pe Sam şi pe Yama din oraşul muribund Keenset. un generator mare s-a aprins. A funcţionat mai puţin de cinci minute. scoţându-le Legătorului ― talismanul. ― Nu caută decât să ne pună puterea la încercare. spuse Brahma. în aproximativ acelaşi timp când cutiuţa probabil că a operat. Pământul era învăluit într-o ceaţă roşietică. Pământul era la patruzeci de picioare sub el. cu sabia în mână. Şi nici un dispozitiv atât de mic nu ar fi putut genera destulă energie. Îi duseră pe Sam şi pe Yama până la carul tunetului. Mara ieşi dintre ruine şi-l izbi de două ori cu muchia palmei după ceafă. În turban. una înşelată de Kubera. nu după o astfel de victorie. apoi neagră. Trimiseră un mesaj în Ceruri şi după o vreme sosi din înalt o gondolă. ca de capul lui. Făcu trei paşi. Dar Yama se lăuda că poate face orice. Se strădui să-şi stopeze căderea. programat să se autodistrugă după folosire. în Vasta Sală a Karmei. trupuri incapabile să poarte întreaga putere a Aspectului sau a Atributelor ei. fu aflat mort în celula lui. dacă a vrut să moară? întrebă Brahma. ― Se putea face aşa ceva? ― Nu.

o. Zis şi făcut. ceea ce înseamnă Domnul Luminii. Din această ofrandă. dar nu fu nici un alt trup. dincolo de domul deschis. Când un om moare. zeii îl oferă pe Regele Lună drept libaţie. ŞAPTE Alt nume după care este uneori chemat e Maitreya. fu transmigrat. răsuflarea fum. părul fum. ― Buddha a trecut în Nirvana. Şi. în marele nor magnetic ce înconjura întreaga planetă şi care se numea Podul Zeilor. aiurea prin lume. Dar pe Domnul Kubera nu-l mai găsiră. în cele din urmă. este dus să fie oferit în foc. Femeia.. Trăieşte atât cât are de trăit. Pentru că se iveşte ca oricare altă zi şi trece în acelaşi fel. zeii oferă puterea de a zămisli drept libaţie. cenuşa cenuşă. În acest foc. Din această ofrandă. iar noi suntem acum mai buni decât am fost vreodată înainte! Toţi cei care gândesc altfel să-şi amintească de Keenset! Aşa se făcu. ― E vremea să-l osândim pe Sam. zise Brahma. Focul îi devine foc. unde chibzui şi-şi adună forţele aşteptând Ziua Yugăi. s-a născut Regele Lună. ii. Sam fu pus sub tranchilizante. scântei. Gautama. este. fumul fum. Vishnu fu auzit spunând că sălbăticia intrase în Oraş. Din această ofrandă.― Energie emisă? Brahma ridică din umeri. vorbirea flacără. zeii oferă credinţa drept libaţie. o. se aflau cei care-şi aduceau aminte de ochelari bifocali şi de toalete care susurau. omul se înalţă plin de slavă. zeii îl oferă pe om drept libaţie. s-a născut puterea de a zămisli. s-a născut un om. soarele îi este combustibil. gura lui deschisă îi este combustibil. scânteile scântei. După care i se acordă onoarea rarisimă de a i se organiza a doua oară funeralii în Ceruri. anul îi este combustibil. Lumea este un foc de jertfă. In acest foc. Gautama. Atman-ul îi fu proiectat în sus. zeii oferă hrana drept libaţie. urechile scântei. organele flacără. este focul. Nirriti era puternic. de chimia petrolului şi de motoare cu ardere internă. După întoarcerea din Norul de Aur. ceea ce înseamnă Domnul Luminii. În acest foc. ochii cenuşă. s-a născut ploaia. Un înţelept a spus cândva că Ziua Yugăi nu se vede. este focul. Prin urmare. Fură conectaţi la convertizorul turnului. pământul îi este combustibil. ci se cunoaşte numai după ce s-a dus. fulgerul flacără. razele de soare fum. Nu în alt trup. ziua flăcări. În această flacără.. Omul. combustibilul combustibil. focul fum. flacăra flacără. Se înălţă un turn de radioemisie. Gautama. 9-l4) . se întreba unde se afla în realitate. este focul. o. a apărut hrana. o. călători până la Palatul Karmei. focul. şi de ziua în care soarele îşi ascunsese faţa dinaintea dreptăţii Cerurilor. În acest foc. luna cenuşă. Din această ofrandă. stelele scântei. Din această ofrandă. iar Brahma. Brihadaranyaka Upanishad (VI. Gautama. punctele cardinale cenuşă şi scântei. recapitulând istoria lumii. Această lume. plăcerile cenuşă şi scântei. I se spune uneori Maitreya. Domnul Yama beneficie de ele mai întâi. Şi de vreme ce mai murise o dată înainte. căzură de acord că o condamnare la moarte nu prea era cine ştie ce. În acest foc. Ploaia. Din această ofrandă. fără prea mare efect. Propovăduiţi asta în temple! Cântaţi-o pe străzi! Plină de slavă i-a fost trecerea! El a reformat vechea religie. Demonii erau liberi. forma ei îi este combustibil. privind fumul ce se înălţa din ruguri. zeii oferă ploaia drept libaţie. norii fum. din Khaipur. noaptea flacără. conductorii de transfer îi fură ataşaţi cum se cuvenea. cenuşă.

Şi mai ştiu şi că este adevărat. Apoi. Dar as fi vrut să fi ales o altă armă.. înalt. ― De ce nu au reuşit zeii din Oraş să oprească lucrul acesta? ― Cred că din cauză că sunt slăbiţi. păr negru. Simt că este adevărat. Oamenii nu se mai tem de zei cât se temeau odată. vorbi iar: ― Aud că s-au făcut mari progrese ştiinţifice în nord. ― Eu nu sunt teolog. Lucruri pe care un bătrân căpitan le-ar putea şti de prin călătoriile lui. Doamne.. altfel nu m-ai fi avut aici. zise Olvegg. Doamne. combinând această multitudine de erezii.. Eram acolo. capelane. Pentru că eu sunt Jan Olvegg. Pare oarecum imposibil. aici. Cred că a sosit timpul să curăţăm lumea de urâciunea asta. când oamenii sunt mai bine echipaţi. Cum este controlul meu asupra căilor de navigaţie din mările sudice? ― Mai puternic decât credeam. mai este şi problema unei noi religii.. ― Olvegg. Pot ajunge la Oraşul lor de la Pol. ― Multora le este frică să se aventureze într-acolo. Domnul Nirriti cel Negru vorbea cu cel ce-i fusese adus înainte-i. Sam chiar este câştigător. multe. De ce mi-ai ucis echipajul. îi va înfrânge. sunt lipsiţi de teamă. un zâmbet uşor. ― Cum te numeşti. sufletele tot pierdute le rămân. Nirriti se duse la o fereastră ce dădea spre mare.Într-un palat albastru. ― O armă. Îi întoarse spatele prizonierului. ― Aşa s-ar zice. pe lume. ― Unul dintre Cei Dintâi şi ― da! ― creştin! ― Uneori. ― Şi totuşi e adevărat. Adevărata credinţă trebuie să revină! . Nirriti se întoarse iar cu faţa spre el şi se studiară reciproc.. Zici că duşmanii ne sunt slăbiţi. iar pe mine m-ai lăsat în viaţă? ― Pentru că ţie am să-ţi pun nişte întrebări. Nirriti îi puse o mână pe umăr. ― Atunci. ― Dar ai să mă ajuţi? De-a lungul vremurilor am pus la punct o forţă preaputemică. bătălia de la Keenset. căpitanul de pe Steaua Indiei. Nimic mai mult. după. Nirriti era un bărbat scund. Am gondole cereşti. cu un ochi care îi clipea întruna. După o vreme. ― Ieşiţi! le ordonă el. nu-i aşa? ― Da. ― Da. Olvegg ridică din umeri. După dezastrul de la Vedra le-a fost oarecum frică să mai zdrobească prin violenţă mecanismul progresului. Şi nici ei de mine.. strâns cu o bandă din argint.. la Mahartha. probabil că întreaga ta fiinţă se răzvrăteşte din cauza blasfemiei pe care au ticluit-o! ― Nu-s câtuşi de puţin îndrăgostit de ei. născuţi nu din bărbat sau din femeie. cu nas cârn şi irişi de culoarea palatului său. Nirriti le aruncă o privire celor doi oşteni care-l flancau pe Olvagga. Am oameni şi am maşini. Am văzut un motor cu aburi. ca tine. Avea pielea bronzată şi strălucitoare. Cei fără de suflet pe care îi am eu.. Tiparniţa a devenit un lucru obişnuit. Darmite de Sam ― şi el a făcut la fel. Le pot distruge templele. Îngropând cuvântul Adevărului şi mai adânc. Picioarele de slizzard mort sunt făcute să tresară cu ajutorul curenţilor galvanici.. ― Cu privire la ce? ― La multe lucruri. Acum se prelucrează un oţel mai bun. iar acum. ― Olvagga. ― Şi eu am auzit asta. Sunt sigur că nu a vrut să fie zeu mai mult decât tine sau decât mine. ăăă. Renfrew. ― Atunci. dacă asta vrei să auzi. ― Poate. Microscopul şi telescopul au fost redescoperite. răspunse căpitanul.. Se mai zicea că în Oraş există o stare conflictuală între semizei şi ce-a mai rămas din cei mai în vârstă. Renfrew. când scap de juruinţele hinduse. Şi dacă au să câştige. După ce plecară: ― Mă cunoşti? ― Da.. Sunt mai hotărâţi să se apere. zeii sunt mai puţin dispuşi să-i înfrunte.. Am primit acest de-acum bătrân trup în ziua în care Sam i-a zdrobit pe Maeştrii Karmei. unde izul stropilor săraţi ai mării şi ţipetele albatroşilor umplu văzduhul strălucitor pentru a încânta simţurile cu viaţă şi desfătare. cu turle subţiri şi porţi filigranate. căpitane? întrebă el. căpitane Olvagga. Peste ani.

Curând! Trebuie să fie curând... ― După cum ziceam, nu sunt teolog. Dar şi eu aş vrea să văd Oraşul căzând, zise Olvegg. Am să te ajut în orice fel voi putea. ― Atunci, le vom lua câteva oraşe şi le vom distruge templele, să vedem ce reacţie provoacă asta. Olvegg dădu din cap. ― Tu ai să-mi fii sfătuitor. Îmi vei fi suport moral, zise Nirriti şi-şi înclină capul. ― Roagă-te împreună cu mine. Bătrânul stătea de multă vreme în faţa Palatului Karmei din Khaipur, uitându-se la coloanele lui din marmură. În cele din urmă, unei fete i se făcu milă de el şi-i aduse pâine şi lapte. El mâncă pâinea. ― Bea şi laptele, tataie. Este hrănitor şi-o să-ţi fie de folos, să nu ţi se usuce trupul. ― La naiba! zise bătrânul. La naiba cu laptele! Şi la naiba cu trupul meu! Şi cu spiritul, de altfel! Fata se dădu înapoi. ― Nu ăsta este cel mai potrivit răspuns la milostenie. ― Nu faţă de milostenia ta am eu nemulţumiri, fetiţo. Este vorba de gusturile tale în materie de băuturi. N-ai putea să-mi aduci şi mie o picătură din cel mai puturos vin din bucătărie?... Din cel pe care oaspeţii îl dispreţuiesc, iar bucătarul nu-l varsă nici peste cele mai ieftine bucăţi de carne? Tânjesc după zeama de strugure, nu de vacă. ― Poate să-ţi aduc un meniu complet? Piei de-aici, până nu chem un slujitor! El o privi în ochi: ― Nu te supăra, domniţă, rogu-te. Cerşitul nu mă prinde prea bine. Ea se uită în ochii lui ca smoala, din mijlocul unei feţe ruinate de zbârcituri şi arse de soare. Barba îi era vârstată cu fire negre. Un zâmbet minuscul îi juca în colţurile buzelor. ― Eh... Urmează-mă pe aici. Am să te iau în bucătărie, să văd ce pot găsi. Cu toate că nu ştiu deloc de ce aş face-o. Degetele lui fură străbătute de un tremur când fata se întoarse, iar zâmbetul i se lărgi, păşind în urma ei şi privindu-i mersul. ― Pentru că şi eu te vreau, spuse el. Taraka, căpetenia rakasha, nu se simţea deloc în largul lui. Zburând dincolo de plafonul norilor care se formaseră în miezul zilei, cugeta asupra puterii. Cândva fusese preaputernic. În zilele | de dinaintea legării nu existase nimeni care să i se fi putut împo-, trivi. Apoi venise Siddhartha, Legătorul. Aflase despre el dinainte, că i se spunea Kalkin şi că era puternic. Mai devreme sau mai târziu, îşi dăduse el seama, aveau să se întâlnească, pentru a pune la încercare puterea acelui Atribut pe care se spunea că îl dezvoltase Kalkin. Când se înfruntaseră, în acea zi teribilă, apusă, când piscurile munţilor aruncaseră flăcări de furia lor, în acea zi câştigase Legătorul. Dar la a doua lor întâlnire, la veacuri distanţă, îl înfrânsese el, cumva şi mai categoric. Aşadar, acela fusese singurul, iar acum dispăruse din lume. Dintre toate creaturile, numai Legătorul îl înfrânsese pe Domnul Iadului. Apoi veniseră zeii, să-i încerce puterea. Fuseseră firavi în zilele dintâi, căznindu-se să-şi disciplineze puterile mutante cu droguri, hipnoză, medicamente, neurochirurgie ― măsluindu-le în Atribute ― şi, peste veacuri, aceste puteri le crescuseră. Patru dintre ei pătrunseseră în Puţul Iadului, numai patru, iar legiunile lui nu fuseseră în stare să-i respingă. Cel numit Shiva era puternic, dar după aceea, Legătorul îl ucisese. Asta se întâmplase aşa cum se cuvenea, pentru că Taraka îl recunoscuse pe Legător ca pe egalul lui. Femeia pe care o izgonise? Era doar o femeie şi avusese nevoie de ajutor din partea lui Yama. Dar de Domnul Agni, al cărui suflet fusese cândva flacără strălucitoare, orbitoare ― de acesta aproape că se temuse. Îşi aminti de ziua în care Domnul Agni pătrunsese în palatul din Palamaidsu, singur, şi-l provocase. Taraka nu-l putuse opri, deşi încercase, şi văzuse palatul întreg distrus de puterea focului său. De asemenea, nimic din Iad nu-l putuse opri. Îşi promisese atunci sieşi că trebuia să pună la încercare această putere, aşa cum făcuse cu cea a lui Siddhartha, pentru a o supune sau pentru a fi supus de ea. Dar nu mai ajunsese niciodată să o facă. Domnul Focului căzuse el însuşi înaintea Celui în Roşu -cel de-al patrulea în Puţul Iadului ― care îi întorsese cumva flacăra asupră-i, în ziua aceea, lângă Vedra, în bătălia pentru Keenset. Ceea ce însemna că el era cel mai mare. Nu îl avertizase până şi Legătorul în privinţa lui Yama-

Dharma, zeul morţii? Da, cel ai cărui ochi sorb viaţa rămăsese cel mai puternic din lume. Aproape căzuse sub forţa lui, când se aflau în carul tunetului. Îi încercase puterea o dată, scurt, dar se îmbunase pentru că erau aliaţi în acea luptă. Se spunea că Yama murise după aceea, în Oraş. Mai târziu, se spuse că încă ar mai umbla prin lume. Ca Domn al Morţii, era firesc să nu poată muri el însuşi decât la propria-i dorinţă. Taraka o accepta ca pe un fapt, ştiind ce însemna această acceptare. Însemna că el, Taraka, avea să se întoarcă în sud, pe insula palatului albastru, unde Domnul Răului, Nirriti cel Negru, îi aştepta răspunsul. Avea să-şi dea asentimentul. Pornind de la Mahartha şi mergând spre nord dinspre mare, rakasha aveau să se alăture negrei lui puteri, distrugând templele celor şase oraşe mai mari din sud-vest, unul după altul, umplând străzile cu sângele locuitorilor şi cu legiunile fără flamuri ale Celui Negru ― până când zeii aveau să sară în ajutor şi să-şi găsească, astfel, pieirea. Dacă zeii nu aveau să vină, atunci adevărata slăbiciune avea să le fie cunoscută. Rakasha urmau atunci să răscolească Cerurile, iar Nirriti să facă Oraşul Celest una cu pământul; Turla Preaînaltă trebuia să cadă, domul să fie făcut fărâme, uriaşele pisici albe din Kaniburrha să privească peste ruine, iar pavilioanele zeilor şi ale semizeilor aveau să fie acoperite de zăpezile Polului. Şi toate acestea pentru un singur motiv adevărat ― lăsând la o parte alungarea plictiselii, lăsând la o parte grăbirea ultimelor zile ale zeilor şi ale oamenilor în lumea stăpânită odinioară de rakasha. Oriunde se petrec lupte mari şi se săvârşesc fapte măreţe şi fapte sângeroase şi fapte incendiare, vine şi el... Taraka ştia... Cel în Roşu apare de undeva, întotdeauna, pentru că Aspectul lui îl trage spre domeniul care îi este propriu. Taraka ştia că avea să caute, să aştepte, să facă orice, oricât de mult urma să dureze, până va veni ziua în care să se uite în focurile negre ce ard înapoia ochilor Morţii... Brahma se uită la hartă, apoi privi înapoi la ecranul de cristal, în jurul căruia era încolăcit un Naga din bronz cu coada în gură. ― Arde, o, preot al meu? ― Arde, Brahma... Întreaga zonă a depozitelor! ― Ordonă oamenilor să stingă incendiile. ― Deja acţionează, Preaputernice. ― Atunci, de ce mă tulburi cu chestiunea asta? ― Este teama, Preamărite. ― Teamă? Teamă de ce? ― De Cel Negru, al cărui nume nu-l pot rosti în prezenţa ta, a cărui putere a crescut fără încetare în sud, cel care controlează căile de navigaţie, întrerupând comerţul. ― De ce să-ţi fie frică să rosteşti numele lui Nirriti înaintea mea? Îl ştiu pe Cel Negru. Crezi că el a provocat incendiile? ― Da, Preamărite... Sau, mai degrabă, vreun blestemat aflat în solda lui. Se tot vorbeşte că încearcă să ne rupă de restul lumii, să ne sece avuţiile, să ne distrugă depozitele şi să ne slăbească spiritele, pentru că plănuieşte... ― Să vă invadeze, de bună seamă. ― Exact, Preaputemice. ― S-ar putea să fie adevărat, preot al meu. Aşadar, spune-mi, crezi că zeii voştri nu vă vor sta alături dacă Domnul Răului atacă? ― Nu a existat niciodată vreo îndoială, Mai-Mare-peste-Puternici. Nu am vrut decât să-ţi amintim situaţia în care ne aflăm şi să ne reînnoim necontenitele implorări pentru îndurare şi protecţie divină. ― Ţi-ai împlinit voia, părinte. Nu ai teamă. Brahma sfârşi transmisiunea. ― Va ataca. ― Desigur. ― Dar cât de puternic este, mă întreb? Nimeni nu ştie cu adevărat, Ganesha. Ştie cineva? ― Pe mine mă întrebi, Doamne al meu? Pe umilul tău consilier politic? ― Nu mai văd pe nimeni altcineva aici, umil făcător-de-zei. Ştii pe cineva care ar putea avea informaţii? ― Nu, Doamne, nu ştiu. Toţi îl evită pe cel înşelător de parcă ar fi adevărata moarte. Şi, în general, chiar este. După cum ştii, cei trei semizei pe care i-am trimis în sud nu s-au mai întors. ― Erau şi ei puternici, oricum i-o fi chemând, nu-i aşa? Când a fost asta?

― Ultima dată ― anul trecut, când l-am trimis pe noul Agni. ― Da, nu era prea grozav, totuşi... Folosea tot grenade incendiare... Dar era puternic. ― Ca moral, poate. Când sunt mai puţini zei, trebuie să ne mulţumim şi cu semizei. ― Pe vremuri, aş fi luat carul tunetului... ― Pe vremuri nu era nici un car al tunetului. Domnul Yama... ― Tăcere! Acum avem un car al tunetului. Mă gândesc ca înaltul om de fum, care poartă o pălărie largă, să se aplece asupra palatului lui Nirriti. ― Brahma, cred că Nirriti poate opri carul tunetului. ― De ce? ― După cum am auzit din surse de primă mână, cred că a folosit proiectile teleghidate împotriva vaselor de război trimise în urmărirea briganzilor lui. ― De ce nu mi-ai spus despre asta mai demult? ― Sunt rapoarte foarte recente. Asta este prima ocazie pe care am avut-o pentru a aborda subiectul. ― Atunci, nu crezi că trebuie să atacăm? ― Nu. Aşteptăm. Îl lăsăm pe el să facă prima mişcare, ca să-i evaluăm puterea. ― Asta ar însemna să sacrificăm Mahartha, nu-i aşa? ― Ei şi? N-ai mai văzut un oraş căzând?... Ce folos i-ar aduce Mahartha, în timp? Dacă nu-l putem recuceri, atunci lasă-l pe omul de fum să-şi plece pălăria lui largă şi albă peste oraş. ― Ai dreptate. Merită, pentru a-i evalua corect puterile şi pentru a-i seca o parte din ele. Între timp, trebuie să ne pregătim. ― Da. Care-ţi sunt ordinele? ― Alertează toate forţele din Oraş. Recheamă-l pe Domnul Indra din continentul răsăritean, pe dată! ― Se va face întocmai. ― Şi alertează şi celelalte cinci oraşe de pe râu ― Lananda, Khaipur, Kilbar... ― Îndată. ― Atunci, du-te! ― M-am dus. Timpul precum un ocean, spaţiul precum apa lui, Sam în mijloc, stând în picioare, hotărând. ― Domn al Morţii, strigă el, enumeră puterile pe care le avem. Yama se întinse şi căscă, apoi se ridică de pe canapeaua stacojie pe care moţăise, aproape invizibil. Traversă încăperea şi-l privi pe Sam în ochi. ― Fără să-mi asum Aspectul, iată-mi Atributul. Sam îi întâlni privirea şi i-o suportă. ― Ăsta este un răspuns la întrebarea mea? ― În parte, răspunse Yama. Dar a fost mai ales pentru a-ţi testa propria-ţi putere. Se pare că-ţi revine. Îmi suporţi privirea-de-moarte mai mult decât ar putea oricare muritor. ― Ştiu că îmi revine puterea. O simt. Multe lucruri îşi revin acum. În timpul săptămânilor în care am locuit aici, în palatul lui Ratri, am meditat asupra vieţilor mele trecute. Nu au fost toate ratate, zeu al morţii. Am hotărât asta azi. Cu toate că Cerurile m-au înfrânt de fiecare dată, fiecare victorie i-a costat scump. ― Da, se pare că eşti mai degrabă un om al destinului. Ei sunt, de fapt, mai slabi acum decât în ziua în care le-ai sfidat puterea la Mahartha. Sunt mai slabi şi faţă de alţii. Pentru că oamenii sunt mai puternici. Au zdrobit zeii Keensetul, dar nu au zdrobit acceleraţionismul. Apoi au încercat să îngroape budismul în propriile lor învăţături, dar nau reuşit. Eu nu pot spune cu siguranţă dacă religia ta s-a slujit de intriga poveştii ăsteia, pe care o scrii tu prin încurajarea accelerării pe orice cale, dar atunci nici vreun alt zeu nar putea-o spune. A slujit ca o bună ceaţă, totuşi, le-a distras atenţia de la ticăloşia pe care ar fi putut-o face şi, de vreme ce chiar s-a întâmplat să fie "luată" drept învăţătură, eforturile lor împotriva ei au folosit la stârnirea unui oarecare sentiment antiteocrat. Ai fi putut trece drept inspirat, dacă n-ai fi dat impresia că eşti isteţ. ― Mulţumesc. Vrei să-ţi dau binecuvântarea mea? ― Nu, tu o vrei pe a mea? ― Poate mai târziu, Moarte. Dar nu vrei să-mi răspunzi la întrebare. Spune-mi, te rog, ce puteri sunt de partea noastră?

― Vreau.. Tocmai se mutase aici cu una dintre fete. A împachetat şi a luat cu sine tot echipamentul pe care-l luaseşi tu de la Sala Karmei. Lasă-i. antrenaţi. aducându-i periodic ceva din vechea charismă şi o frântură din colosala lui vitalitate. a ajuns să pună stăpânire pe mări. dar tot un beţivan libidinos. Poate că ai dreptate. Ai vreun plan. ― Vreme de atîţia ani?! Trupul trebuie să-i fie străvechi! Cum a reuşit să se descurce? ― L-ai uitat pe Narada? ― Bătrânul meu medic. de orice fel ar fi el? ― Încă nu. ― Dar de ce folos ne va fi? ― Nu uita că el a fost cel care l-a înfrânt pe demonul negru Bana. în serie. sau să-şi încrucişeze săbiile cu Electrospada. ― O mână de oameni. ― Şi vine Kubera? Bun! ― Iar Siddhartha este încă stăpân al Kapilei. ― Nici eu. Este o irosire a geniului meu să fac din fiecare o operă de artă. şi au să afle că-i înfruntă pe lokapalas! ― Acum văd. care acum are un magazin de proteze în munţi. Sam. ― Nu. Destul de patetic.. ― Krishna? Ce caută el de partea noastră? Unde se află? ― A fost aici. totuşi. Am să mai reflectez. ― De ce folos ne va fi? ― În ziua în care l-am găsit. l-am trimis la Narada pentru un nou trup. cu câţiva slujitori. Şiau demonstrat Cerurile puterea în ultimii ani? ― Nu. bând şi iubind şi cântând din flautul lui şi îmbătrânind. Eu l-am localizat cu mulţi ani în urmă.. dotat cu spray-ul cu dimetilsulfoxidcian. Poate rakasha. Fiecare are întotdeauna un Atribut care să se opună fiecărei arme în parte. Domnul Kubera va sosi în curând. L-am găsit a doua zi după ce am sosit. până şi Brahma. lăsând să se scurgă spre lume cunoaşterea ştiinţifică. Kubera şi cu mine am încercat de mai multe ori să-l localizăm. în loc să produc un tip anume. totuşi. S-a aliat mai târziu cu Narada. ― Cum te-ai înţeles la Puţul Iadului sau la Palamaidsu? ― Bun răspuns.. După Keenset. din Kapila? ― În persoană. o nevoie pentru zeităţile renegate ale fertilităţii... Înduioşător de bătrân şi de slab. Asta este. Când ţi-ai împrăştiat lăncierii după bătălia pe care ai purtat-o în Mahartha... Lucrează împreună. pot să moară şi să fie succedaţi de alţii ― toţi. ― Aşa să fie. l-am scos pe Kubera din beciul lui de sub oraşul căzut. Am mai plasat încă alţi câţiva în diverse locuri. împotriva noastră! Am proiectat arme noi. Când este treaz. precum Agni. în general. în afară de tine. Aspectul încă îl mai serveşte. O chemare la oaste în acel principat încă ar mai fi auzită. probabil..― Prea bine. Yama. Va veni încoace împreună cu Kubera. Dar uneori te poţi înţelege cu ei. de ce toţii zeii. Dar cu toate astea. I-am înştiinţat. doar pentru că nu luptase împotriva lui Kubera şi a mea. să dea piept cu Tunul Gehenna şi să fie făcuţi fâşii. Şi lui i se refac puterile întotdeauna rapid. ― Şi Domnul Krishna. Da. fiecare altfel şi cu totul neobişnuită. Să trimită ei o companie de zei de-ai lor. Krishna şi. Se zvoneşte că i-au crescut . dacă vrei. A fost expulzat din Ceruri după Keenset. e bine de ştiut. pe care până şi Indra se temea să-l înfrunte. şi vom sta unul lângă altul. O să-mi trebuiască mai multe informaţii despre forţele aflate în Oraş. Mă gândesc la Nirriti. e unul dintre cei mai redutabili luptători care-au trăit vreodată. oricum. după transfer. sau să stea înaintea Scutului-Fântână. Ce se mai aude cu Cel Negru? ― În ultimii ani. ― Mulţumesc. dar călătorea extrem de mult. ― Dacă ar fi fost vreun mijloc de a le pune puterea la încercare fără să ne-o arătăm pe a noastră. Este o ruşine că trebuie să fie atâtea.. el s-a retras în ţinuturi ferite. ― Cum aşa? ― Bătrân. Nu am încredere în ei. Kubera. Kalkin! Noi vom fi noii lokapalas. Moarte. ― Kubera? Unde se află? ― A stat ascuns. Dar o impune pluralitatea expresiilor paranormalului. Rătăcea prin lume de mai bine de o jumătate de secol. atunci. după evadarea mea din Ceruri cu ajutorul Roţii Negre.

Ştiu. Mahartha e copleşită. cu petale mari. războinicii-care-nu-vorbeau-niciodată urcară pe punţile corăbiilor şi priviră la portul cuprins de flăcări. inexpresiv până în momentul în care zâmbi. primul dintre vasele lui aruncă ancora. Când platoşa sa neagră îi fu prinsă în catarame în jurul pieptului. Dar nefiind nici acceleraţionist. Când îşi puse mănuşile din piele şi oţel. Florile abia deschise erau mai ales roşii. Nirriti cel Negru îşi ridică mâinile. flota lui. ― Întotdeauna ai fost binevenită în grădina mea.. să ne ţinem deoparte. nici teocrat. flota îi pătrunse în golf. zise el. Când mantia-i neagră îi fu prinsă în jurul gâtului şi coiful negru din oţel îi fu aşezat pe cap. din fier forjat. Era musculos. rachetele căzură deasupra oraşului şi izbucniră incendiile. Când. ― Kubera. precum monedele vechi. Predicatorule. dacă reuşeşte. sergenţii lui începură să bată uşor tobele sub punţile vaselor. dar ar trebui să-mi asum o identitate de care acum sunt scârbit.. ― Oaspeţii nu vin aici.legiunile şi că s-a apucat de construit maşini de război. ars de soare. de care ea îşi sprijinea mâna stângă în vreme ce privea dalele de piatră peste care se târşâiau cizmele lui. El se opri înaintea băncii şi privi în jos spre ea. Banca avea un spătar alb. ci folosesc grădinile celorlalte aripi ale clădirii.. ― Păi. le-am . să-l urmeze în curtea palatului. ― A ta?. Te-am adus înapoi să ne spui tu ce să facem. Dă-mi o lecţie şi te-ai făcut cu un adept.. Păsărelele cântau în înaltele. Pentru a ne asigura. dar mai era şi câte una galbenă pe lângă banca ei din jad. Rogu-te. ― Ştiu. Să ne ţinem cât mai departe posibil de Nirriti. să-i dăm la cap învingătorului. Dar cum să facem? ― S-ar putea să nici nu trebuiască să facem ceva. ― Stai să ajungem în curte şi mă ocup eu de iluminarea ta. în caz că suntem la înghesuială. cu ochii şi barba întunecate. Poate că cel mai bine pentru noi ar fi să provocăm o bătălie între Nirriti şi zeii din Oraş. despre temerile mele în legătură cu asta. ― Aha! Destul de corect. face pe budişti să lupte? ― Poate.. îi poţi.. ― Doamne Kubera! Nu eşti. ― Gras. totuşi. Curând. prima formaţiune a trupelor sale pătrunse în Mahartha. ― Da. Când motoarele negrei gondole celeste începură să uruie şi uşa se deschise înaintea lor. Eu nu sunt decât tacticianul. ― Întotdeauna pui accentul pe aceste din urmă cuvinte. ― Mai bine nu. ― S-ar putea să ai dreptate. Corp nou.. în palatul cel albastru.. Când intrară în gondolă. Olvagga. Ţi-am spus cândva. Purta haine albastre. Peşti. Poate că nu. ― Mai bine aş exersa cu o sabie. asta este o grădină particulară. Yama. Ratri. îndreptându-se spre ea. Când îi făcu semn tânărului său slujitor. Dă-mi aşa ceva şi-am să-ţi dau o lecţie. Nu are decât un singur lucru în comun cu noi ― dorinţa de a răsturna Cerurile. Să nu uiţi.... Treci pe sub bolta. totuşi. ― Domnule. Când îşi trase cizmele. oraşul căzuse. dar fă-o. Tu eşti strategul. stăteau pe fundul bazinului albastru. din piele. E posibil să se întâmple de la sine.. instaurează un Ev de întuneric mai rău decât cel din care eşti pe cale de a ieşi. cei-fără-suflet începură să se agite în burţile corăbiilor. gândeşte-te cu atenţie la asta acum. pentru a coborî în arc deasupra oraşului Mahartha. iar după aia. Sam. când eşti iarăşi tu însuţi. Şi am muncit din greu: i-am construit armele lui Yama. împinsă de vântul stârnit de rakasha. se apropie de port. adăugă ea. rachetele schelălăiră înălţându-se spre cer. Spune-mi. înverzitele locuri din grădină. Când ajunseră la Mahartha. Când cureaua sabiei îi fu atârnată la mijloc. retrăgân-du-se dinaintea mării. slobozite de pe punţile vaselor lui lansatoare. exersează şi tu în fiecare seară înaintea unei oglinzi lecţia aia estetică pe care ai oferit-o la mănăstirea lui Ratri. Pentru că nu ai mai fost încercat în bătălie de când te-ai întors din starea de fericire.

Cred că Ganesha avea nevoie de cineva ca duşman al Cerurilor. Aveam nevoie de Atributul tău. şi s-ar putea ca asta să se întâmple cât de curând. ― Acelaşi lucru se poate spune şi despre tine. Doamnă. zise Kubera. pentru că acum este un necunoscut. la repezeală. ― M-a trezit toată vorbăria asta. ― Când ai sosit? ― În clipa asta. de vreme ce nu-l distrug. Foarte. Kubera. Sunt mai puternic decât un om. Se pare că zeii se tem de el. o formă mai atrăgătoare decât cea pe care o port.transportat. Kubera. Păşi peste dalele din piatră şi se opri lângă bancă. În umbra pădurii. aterizând în patru labe. grenade şi mine antipersonal. spuse Tak. Mi-am dorit întotdeauna să merg la bătălie alături de Legător. Aşa că nu te simţi mai vinovat decât eşti. ― Perfect. Dar probabil că Sam nu i-a spus lui Yama. Dar scuze tot ţi se cuvin. Ar putea fi interesant de urmărit. Dar nu este ceva esenţial. Şi eu am auzit că Ganesha procedează uneori astfel. Ratri? ― Domnul Kubera. Mahartha trebuie să cadă. ― Dacă mata eşti el. împreună cu un transport de focoase. ― Desigur. o să-i observe mijloacele ofensive şi-o să-i cântărească puterea ― dacă îl poate convinge pe Brahma să stea pe loc. Sam ştie că va trebui să fim gata să-i facem mai mult decât fărâme. De ce eşti tot maimuţă? Yama te-ar putea transmigra.. ― Lăudabil. Ţi-e foame? Ti-e sete? ― Da şi da. Sau ai prefera ceai? ― Soma. ― Yama zice că Sam şi-a revenit din sfinţenie. Acum ce va face? ― O să-i cedeze lui Nirriti primul oraş pe care-l atacă. El i-a permis să părăsească nevătămat Cerurile şi să ia cu sine echipamentul pe care l-a luat. aşa că te-am luat cam cu arcanul. Sunt un spion excelent.. Nevoia de el este tot mai mare. Ramurile se agitară violent într-un copac din preajmă şi Tak îşi dădu drumul la pământ. ― Şi tu. Nu-mi place să folosesc aşa oamenii. ― Da. Rogu-te. Brahma stătea.. mult mai bun decât un câine. pentru noaptea aia. sunt sigur că aproape tot atâtea dorinţe se vor împlini câte vor rămâne neîmplinite. Aş prefera. Nu cred să fi visat el niciodată ca un atehnic să poată folosi echipamentul aşa cum l-a folosit acesta şi să construiască forţele pe care le comandă acum. atunci. ― Este o logică în ceea ce spui. nimic. ca statuia unui zeu călare pe un grifon. Înclin să cred că toată povestea asta este rezultatul greşelii lui Ganesha. Va trebui să ne mişcăm tot atât de repede ca şi ceilalţi... ― Uite nişte fructe şi soma. Ratri. Şi par a fi şi mai multe. zise Ratri. În afară de asta. Ratri. ― Altă dată. L-am adus înapoi pe Krishna. de demult. privind în jos spre Mahartha. ― Oh. totuşi. Tak? ― Poate o banană. Îmi pare rău.. e drept. stai jos. ― Încă nişte soma? Fructe? ― Mulţumesc. iar noi trebuie să stăm pe aproape. M-am frământat în toţi aceşti ani. Şi cine poate deosebi o maimuţă de alta? Am să rămân în forma asta până când n-o să mai fie nici o nevoie de serviciile mele speciale. oh. Apoi o să-l lovească pe Nirriti. ― În săptămânile următoare. când team târât în povestea asta. ― Am să-ţi fac rost de un alt trup. Tak. zise Tak. Cine-i tipul. mârâi el. pe culmea unui deal înalt. spuse Tak. ― Da. aşa că am venit să ţi le prezint. mulţumesc. cât te-ai schimbat! zise Tak. zei! Cât de mult a trecut. ― Dar crezi că vom face mai mult decât să privim? întrebă Tak. Au mai sosit veşti în legătură cu mişcările lui Nirriti? ― Vasele lui se apropie de marile porturi mai mult decât aveau obiceiul în trecut. . Tak al Arhivelor. după care să încercăm să culegem câte ceva. ― Oricum aş fi părăsit Oraşul cât de curând. ― Sunt mai folositor ca maimuţă... ― În sfârşit.

în acest moment. Krishna se ridică în picioare. Câte nu am distrus noi înşine? Nici nu ne mai aducem aminte! ― Treizeci şi şase. Iar când va fi destul de slab. Dacă aşteptăm. ― Nu tu eşti cel care azvârle zarurile. Şi. ― O clipă... ― Sunt dispus să pun pariu că nu va face aşa ceva. cu o licărire de smarald. La mâna stângă. ― Mă tem. şi rămâneau. În alt fel. iar el se retrage înainte de a fi prea slab. îi are cu el pe blestemaţii ăia de rakasha! Să plecăm repede. ― Iar dacă vor să atace Khaipurul. ci eu. Hai să ne întoarcem în Ceruri. vezi tu. ― Mahartha a căzut.. Krishna îşi lăsă flautul pe masă. lovim! Să-i dăm Lananda. Krishna îşi puse flautul alături când mesagerul fu adus înaintea lui. este păcat. Dacă nu facem nimic. trebuie să meargă încă şi mai departe! Ia zi! Ce vrei să spui? ― Cu cât merg mai departe. Nu vrea Mahartha sau Lananda sau Khaipur. ― Vino cu mine. Se va deplasa pretutindeni. că sunt prea puternici. Numai dacă nu au destule nave cereşti. ― Într-un fel. să mă gândesc la asta. Dacă vor să atace Lananda. nu trupurile. Lokapalas trebuie să se strângă la sfat. Trupele lui aveau puşti automate şi pistoale. Doamne.. ― Ei bine.. ― Oho! Iar dacă e să atace Kilbarul. Ridică mâna şi tunetele mugiră şi mugiră. un nebun.. Absolut nimic. să-l obosim în vreme ce se mişcă. trebuie să o ia pe uscat. Numai un nebun ar face altfel. Dacă îţi urmez sfatul.. ― Propui să nu fac altceva decât să-i hărţuiesc? Să-i las să străbată ţinutul luând oraş după oraş? Au să prăduiască până când le vin întăriri. până când ne vom hotărî noi să purtăm lupta cu el. să-şi întărească poziţiile pe care le-au câştigat. venind ca nişte unghii reci prin rafalele de vânt. atunci înseamnă să pierdem enorm. ― Ce au făcut zeii pentru a se apăra? ― Nimic. înainte să ne detecteze. undeva. ― Da? întrebă el. răspunse Ganesha. trebuie să facem ceva! ― Atunci. îi lucea un inel din fier. ― Da. ― Adevărat. cu atât problemele logistice le cresc şi cu atât mai vulnerabili devin la tacticile de gherilă de-a lungul drumului. ca strigătele de moarte ale tuturor dragonilor care vor fi trăit cândva. Ne putem lipsi de oraşe.. repede! Întoarseră spre pădure slizzarzii pe care-i călăreau. ― Iar Nirriti se pregăteşte de marş asupra Lanandei. Singurele lucruri de care mai este interesat în oraşe sunt sufletele. Sentimentele Celui Negru nu s-au schimbat cu trecerea timpului. îl zdrobim. Şi Khaipurul. distrugând orice simbol al religiei noastre pe care-l va întâlni. este înspăimântător. În noaptea aceea. ― Ce? Ce se întâmplă? ― Se pregătesc să pornească mai departe. zise Brahma. trebuie să meargă şi mai departe.― Pângăresc templul. apoi au să pornească mai departe. atunci probabil că va trimite misionari. Chiar şi Kilbarul şi Hamsa. ― Da. Când va fi destul de istovit. Ganesha. . ― Ia uită-te jos. Sunt foarte puternici. Ploaia cădea în jurul său. Să ne întoarcem la gondolă. dacă este necesar. ― Imposibil! ― Brahma. uiţi că Nirriti este un fanatic.. ― Ce propui? ― Nu pot trece râul înot. ― Da.. Fulgere cădeau şi cădeau şi cădeau. Vrea să ne distrugă templele şi pe noi înşine. Sam stătu în cel mai înalt balcon al palatului lui Ratri.

. Sam ridică amândouă mâinile împreunate şi elementaliile urcară în văzduh ca una şi rămaseră plutind în noapte. ― După cum vezi. aducându-ne toţi susţinătorii. Siddhartha? ― Mesajul e că lokapalas ― aceştia fiind Yama. vreau să vin de partea lui ― cu condiţia să facă o înţelegere cu noi. dacă ieşim victorioşi. ― Cum de ai pătruns iar în lume? ― Domnul Yama. Krishna. ― Da. ― Crezi că va fi de acord cu asta. zise el. Făcu un semn şi se deplasară deasupra Khaipurului. mare este puterea lui. ― Atunci uită-te la flăcările adevăratei mele fiinţe. veni şi-i vorbi din întunericul nopţii: ― Cine eşti tu. am auzit că au găsit o cale de a te distruge. să comanzi sclavii demonilor rakasha? ― Adu-mi-l pe Taraka. Cred că. Numaidecât. Vreau să-i transmiţi mesajul meu. ― Asta-i numai din cauză că sunt chinuiţi de limbaj şi de ignoranţă. pe care să le folosim contra lor.. Cum o mai duc rakasha la ora actuală? ― Bine.Noaptea se retrăgea pe măsură ce tot mai multe dintre ele-mentaliile focului se strângeau în faţa Palatului Karmei. Aşteptă. Siddhartha. te leg de catargul ăla metalic pentru drapele şi rămâi acolo cât o să te ţină el. Poate vedea asta din ceea ce am reuşit eu cu budismul. ― Într-adevăr? în ce fel? ― Îl ajutăm pe vechiul nostru aliat ― Cel Negru. Faţa şi mâna stângă i se transformară în fum. Ăsta-i motivul pentru care te-am contactat. ― Bănuiam eu. în ciuda opoziţiei lor. Domnul Nirriti ― în campania împotriva zeilor. ― Într-adevăr. ― Sam. iar noaptea fu iarăşi întunecată în jurul lui. puterile şi maşinăriile. o dată ce zeii nu vor mai fi pentru a impune hinduismul ca acum. Du-i mesajul şi adu-mi răspunsul lui. Elementaliile coborâră şi rămaseră înaintea lui. Apoi se despărţiră şi începură să danseze în furtună. împotriva obiecţiilor camarazilor mei. că de nu. Ku-bera şi eu însumi ― vom lupta de partea lui împotriva zeilor. Apoi dădură roată. Cel în Roşu. Domnul Iadului luă o formă umană şi intră în camera în care se afla Sam. Sam? ― Cred. singur. cum au făcut zeii. ― Legătorule! Trăieşti! ― Adu-mi-l pe Taraka. E-n regulă? Taraka şovăi. Simte el că asta este singura cale corectă şi că e menită să câştige în competiţie. Şi. va fi de acord cu competiţia corectă. trecând de la un capăt al oraşului la celălalt.. ― Ce-i? ― Care este calea cea dreaptă? ― Ăăă. Sam plesni din palme şi elementaliile săltară spre cerul negru. Pe mine mă întrebi astal De unde să ştiu eu? ― Muritorii te numesc Buddha. Uită-te la flăcările lui când rosteşte răspunsul şi spune-mi dacă grăieşte adevărul. Ştie că va câştiga adepţi. dacă este de acord să nu pornească război împotriva adepţilor budismului sau hinduismului care există în lume. .. pentru a-i converti la convingerile lui. să nu caute să suprime acceleraţionismul. ― S-a vădit a fi suficientă. de asemenea. n-au reuşit. m-a făcut să apar. ― Nu primesc ordine de la nici un muritor.. repetă el. ― Vrei să vii de partea lui? ― M-am gândit cu grijă şi.. Sam coborî mâinile. pe motivul ăsta. ― Care-i mesajul. zise Sam. Sam nu se clinti. Continuăm lupta. ― Ultima oară când te-am văzut a fost în ziua Marii Bătălii. Mai târziu. După o sută de bătăi de inimă.

Nirriti îl privi şi-i făcu semn sergentului să iasă. Kubera şi tu însuţi? ― Da. Cel care te-a ajutat să fugi din Ceruri. Fiindcă el era Taraka.. mesajul către Nirriti.. I-ai legat după cum ne-ai legat şi pe noi. ― Lokapalas. marea cruciadă. răsucindu-se: Taraka. Furtuna urla în jurul lui. A ta a fost puterea de a le da o credinţă. M-am duelat cu el recent şi e fără pereche. Aş fi putut-o alege pe cea numită islam. Atunci.. Nu cred că poate cineva. în afara Legătorului. aşadar. nu pe inspiraţie. L-ai putea înfrânge pe Yama în luptă? ― Nu ştiu. care aveau să moară îhtr-o bună zi. Nirriti şi Olvegg stăteau în cortul cel negru. Şi că aveau să lupte împreună. În apropiere de Vedra. noapte bună şi ţie! Taraka se făcu tot un fum si se destrămă în furtună.. şi sunt un nimic.. Nirriti păru să se gândească la asta. Siddhartha! îţi iau mesajul cu mine. ― Aş ţine sfat numai cu tine. ― Vorbeşte... iar Taraka se va uita la flăcările ei şi va şti că adevăr a grăit. nu cred. zise Taraka. într-o luptă dreaptă. ― Eşti Domnul Luminii. am fost uneori norocos. De câte ori ne-am întâlnit ca duşmani. Spune-mi. De ce ai venit la mine? ― Pentru că timpul este prielnic. Sam. trăieşte. venise drept la el şi-i spusese că are un mesaj pentru Nirriti. în pădurea de lângă Lanan-da ― şi-l lăsă sub pază în timp ce-şi consultă conducătorul. Din acest motiv. sunt Yama. ― Înţeleg.. din Oraş. Dar nici unul dintre aceste lucruri nu-l preocupa. în fine. în legătură cu asta. Trăsnetele cădeau şi ploaia curgea şi Podul Zeilor nu se mai vedea. ― Du-te acum şi transmite-mi mesajul. Ai întreprins. Şi întotdeauna spune: Nu! Sergentul negru îl aduse în tabără. Cât de insolent stătuse el în roşul lui şi în puterea lui! în ziua aceea. Eşti ceea ce pretinzi a fi. Aşadar. A-l distruge pe Yama-Dharma. în trecut.― Nu. sergentul se hotărâse să nu-l ucidă pe dată. îl conduse în tabără ― acolo. Îi luă armele.. Mult deasupra lumii. A dovedi supremaţia lui Taraka era mai important decât a-i înfrânge pe zei. Alegerea mea s-a bazat pe calcul. iar alteori am reuşit să-l păcălesc. noapte bună ţie. Aş fi putut alege pur şi simplu o altă cale ― religia lui Nirriti. dar el abia dacă îi lua în seamă furia. Când îi îngăduiră să aducă prizonierul în cort. Am privit la flăcările tale şi te-am numit Domnul Luminii. Şi fusese creatura cea mai puternică din lume. Putem discuta religie în altă zi. Eu însumi nu am crezut niciodată în asta şi nici acum nu cred. pentru că ei nu erau rakasha. numai că ştiu prea bine cum se amestecă el cu hinduismul. în armura lui cu ornamentaţii lucitoare şi nu fusese capturat. ― Ganesha. ― Atunci. oricum. ― Dar el te-ar putea înfrânge pe tine? ― Probabil. ― Am minţit. să zicem ― numai că o crucificare doare. ― Ei bine. Pentru că furtuna nu minte niciodată. i-ai eliberat după cum ne-ai eliberat şi pe noi. ― Cine eşti? întrebă el. înainte să plec. îmi amintesc de prietenul din zilele de demult. zici. zise el. Domnul Iadului. ― Da.. Înaintea lor era desfăşurată o hartă a Lanandei. ― Mulţumesc. Este prea priceput în ale distrugerii. Cu mai bine de o jumătate de veac în urmă. Acum Legătorul îi spusese că era Unul-şi-Mai-Mare. Fusese plin de strălucire. a înfrânge Moartea ― asta ar dovedi supremaţia lui Taraka. mesajul Legătorului ― căruia îi spusese că Nirriti avea să fie de acord ― urma să fie rostit numai furtunii. Totuşi. Krishna. iar mâna dreaptă şi jumătate din piept îi dispărură. cea mai mare căpetenie a demonilor rakasha. ca înainte. .

spuse Nirriti. Spune ce ai în minte. Cu ce te vei alege tu din toate astea. Prea slabi. Înseamnă că se tem de ce sunt în stare. ― Iar dimineaţă atacă Lananda. ― Aşa să fie! Nu am să uit şi te voi răsplăti după aceea. Gardă! Pânza de la intrarea cortului se dădu la o parte şi cel care-l adusese pe Ganesha păşi înăuntru. Am venit să-ţi spun că zeii din Oraş sunt slabi. ― Da. care va să zică. simt eu. ― Escortează-l pe omul acesta oriunde mai vrea să ajungă şi dă-i drumul să plece nevătămat. zise Nirriti. Şi am să înving şi la Kilbar. când ne vom întâlni. Domnul Indra a fost chemat din continentul estic. Brahma va lovi cu întreaga putere a Cerurilor. Voiseră o campanie prelungită împotriva acceleraţionismului şi împotriva adepţilor lui Tathagatha. spuse Yama. ― Există o cale pentru a înclina balanţa şi mai mult. dacă-şi adună toate forţele la momentul potrivit. Am să trimit după cea mai puternică armă a mea. ― Dar nu sunt atât de slabi pentru a nu fi în stare să-ţi pricinuiască pierderi imense. ― Nimic altceva? ― Aş vrea să-ţi aminteşti ziua în care am făcut această vizită. Dacă ai să continui să înaintezi cum ai făcut până acum ― fără să-ţi consolidezi cuceririle ― şi dacă te duci asupra Khaipurului. ― Oh? Ce mai ai în minte? ― Mulţi semizei sunt nemulţumiţi de situaţia care domneşte în Oraş. rezultatul nu va sta. Renfrew. Ganesha? ― Cu satisfacţia. înainte să atacăm oraşul. Brahma nu-l va apăra nici pe el. Nu o vor apăra. spuse Ganesha. Toate puterile Oraşului Celest sunt pregătite. ― Atunci. dar am să-i dau argintii după aceea. ― La ce te gândeşti? ― M-aş oferi să conduc nişte lupte de gherilă numai pentru a-ţi spune că Lananda este a ta. zise Sam. cu forţele slăbite în urma bătăliilor pentru primele trei oraşe şi de pe urma acestor hărţuieli ale noastre pe parcursul drumului. ― Olvegg? ― Da. ― Înţeleg. ― Desigur.. Ganesha îşi aranjă mantaua. s-ar putea să nu lupte pentru apărarea lui. Va fi ceva mai dificil . cu adevărat. Indra ar putea fi făcut să aprecieze sentimentele semizeilor ― iar adepţii lui vor veni încinşi de pe un alt câmp de bătălie. ― Preferabil ar fi ca victoria să te coste mai puţin. din Khaipur. ― Bun. Taraka crede că vor lua oraşul. Mai erau de faţă şi Ratri împreună cu Tak. Cei patru lokapalas ţineau sfat în camera lui Sam din Palatul Karmei. după Keenset. Asta-i bine de ştiut. Dar când ai să ajungi la Kilbar. nici în mâinile lor. De asemenea. Te aşteaptă să încerci porţile celui de-al patrulea oraş de pe râu. ― Continuă.. când se vor pune în mişcare. Au fost dezamăgiţi când. nici într-ale mele. ― Când ajung la Kilbar. ― Taraka spune că Nirriti nu este de acord cu condiţiile noastre. ― Am venit la luptă ştiind şi eu aşa ceva. astfel că s-ar putea să cobori pentru a te apăra sub zidurile Kilbarului. ― Înţeleg. Mă temeam că o să accepte. ― Ai să te încrezi în el? întrebă Olvegg după plecarea lui Ganesha. Ai să înaintezi tocmai până la Kilbar? ― Da. Asta ar putea atârna în balanţă.! ― Aşa. ordonă Nirriti. nu a urmat aşa ceva. Puterile pe care le-am păstrat pentru a le folosi împotriva Oraşului Celest însuşi vor fi dezlănţuite asupra duşmanilor mei când au să vină în apărarea osânditului Kilbar.― Dar el? ― A vorbi înaintea lui Jan Olvegg este tot una cu a vorbi înaintea mea. Ştii că sunt un simpatizant al creştinilor. pentru a te înfrânge. ― Simţisem şi eu asta. ― Şi ei vor aduce arme puternice. unde purta războiul împotriva vrăjitoarelor.

Undeva în lungul acestui traseu. ― Vrei să te asigur că Brahma va muri? ― Nu! Dacă încerci asta. şi puterea lor asupra muritorilor s-a dus.. Aşadar. cu fiecare anotimp. De vreme ce aceasta este situaţia de fapt. dar el este sigur că vor ieşi învingători. Cred că ei ar fi înclinaţi să facă şi concesiile pe care nu le-a făcut Nirriti. Ai fost bătrân înainte de a fi fost tânăr. iar ea a fost singurul lucru la care ai ţinut vreodată. Şi eu. Şi cu toate astea. ― Atunci. Nu a fost nici o schimbare oficială de poziţie. ― Are cineva vreo obiecţie? Nimeni nu spuse nimic. au adoptat o atitudine mai liberală în privinţa acceleraţionismului. ― Eu vreau să văd Cerurile căzând. atunci cu atât mai bine.. să facem o comandă la compartimentul de comunicaţii. nu au nimic de pierdut încuviinţând acceleraţionismul. ― Desigur. poate două.. Şi-au atins culmea. ― Şi eu. ― Dar nu am să vorbesc eu cu Brahma. Yama îşi stinse ţigara. trase din ţigară. În fond. ― Prea bine. Erau oameni care luptau împotriva lor în bătălii. Cerurile au trecut la o mai mare îngăduinţă în ultimii ani. ― Foarte bine. . ― Eu mai degrabă aş face un târg cu Nirriti. ― Şi eu. Probabil că este adevărat. Daţi-mi voie să vă explic raţionamentul meu înainte de a vorbi despre vot. ― Este posibil să se fi dumirit că a porni asemenea acţiuni de fiecare dată când Ştiinţa îşi iţeşte capul hidos este prea costisitor.decât a fost cu Mahartha. ― Astea mi-au fost condiţiile când am intrat în rândul lokapalasilor. ca pe un blând gest de îndurare divină. Dacă se poate asigura prin negocieri şi nu prin vărsare inutilă de sânge. Dar gândeşte-te bine. au legături care-i fac să fie slabi ― şi sunt obligaţi să păstreze un dosar karmic fără pată. dacă vor renaştere. apoi Hamsa. Nu-mi place să mă gândesc la asta. chiar dacă victorioşi. Încă o generaţie. răspunse el. zise Yama. Numai cu ceea ce le-ai dat oamenilor în ultima jumătate de veac. Împotriva Cerurilor. ― Nu-i aşa că vrei să-l omoare cineva pe Brahma în locul tău? întrebă Sam. Credeţi că putem face una cu Cerurile? ― Nu! spuse Yama izbind cu pumnul în masă. te ucid! ― Simţi că nu ştii cu adevărat dacă vrei ca Brahma să moară sau nu. Am dreptate? ― Da. ― Desigur. Tu de care parte eşti. Nu ştiu. pentru problema ta.. dacă Cerurile ne vor sprijini. Apoi Kilbar. în ultima vreme. Declinul le-a început. pot Cerurile să mai ţină multă vreme lumea în mână? Cerurile au căzut în ziua aia. el ştie că zeii au să pornească împotrivă-i. dar nici nu s-a mai făcut nimic împotriva acceleraţionismului ― probabil din cauza bătăii pe care au luat-o la Keenset. zise el. după câte înţeleg eu. la fel cum am procedat şi înainte de a lua contact cu Nirriti. Sam? ― A acceleraţiei. zise Kubera. Yama. Siddhartha. Yama îşi aprinse o ţigară. haideţi până la templu. Yama rămase tăcut. luptau. Khaipur. ― Deci noi suntem la mijloc şi nu avem prea multe variante de ales. Iar oamenii. la Keenset. Poate pentru că urăşti şi iubeşti în acelaşi timp. apoi Gayatri. ― După care va veni spre acest oraş. ― Am să port eu discuţia. Devin tot mai neputincioşi. aşa că şi eu cer puterea de a decide în caz de balotaj. l-ar putea întoarce în favoarea lor. ca şi noi înşine. Nici măcar nu putem face o înţelegere cu Nirriti. Şi eu la fel. Mai dă-le câţiva ani de glorie decadentă. dar trebuie să priveşti ceva mai detaşat chestiunea noastră. nu am nici un răspuns pentru tine. Nu am dreptate? ― Perfectă dreptate. Apoi: ― Poate. Poate că asta vreau. Spune! ― Cerurile. la Khaipur. ― Atunci. decât cu Cerurile! ― Hai să votăm. În bătălia asta cu Nirriti au să fie iarăşi afectaţi. ― Şi nu ai nevoie decât de un vot pentru a câştiga. totuşi. suflă fumul. au familii. Mi-aţi cerut să vă conduc. Votez să-l oprim pe Nirriti aici.

Yama şi Kubera au adus arme în oraş. Nirriti va pieri la Khaipur! Ţine pe careva acolo. ― Primele două nu trebuie decât să fie acceptate ca existând şi ca având dreptul să meargă mai departe. După ce va mai lua încă şi altele. acum. în sala de comunicaţii. muritorule! N-ai să părăseşti viu templul. ― Lokapalas nu mai există şi nu aveau nici un şef... Nirriti se rugă până când transpiraţia îi acoperi faţa ca o mască de . zise omul. am să fiu acolo. Când Brahma activă ecranul din pavilionul lui. nici măcar n-ai să mai poţi negocia termeni aşa de buni ca ăştia pe care ţi i-am propus acum. Dacă vei mai fi în scenă. Nu se poate să fii tu! ― Atunci spune-mi Kalkin. ― Există un loc şi un timp pentru toate lucrurile. noi obţinem ce vrem. Vom apăra Khaipurul şi-l vom înfrânge pe Nirriti. dar nu destul de bună.. sau Legătorul. ― Sam. ― Asta nu-i mare lucru. Eu nu am fost membru al echipei iniţiale. aşteaptă! După bătălie. ― Ai un minut. ― Keenset. sună în Grădina Lotusului Purpuriu. Iar acum am trecut iarăşi Podul Zeilor. Nirriti făcu o slujbă printre ruinele acelui oraş.. Pentru tine. sau Tathagatha. e mai simplu să accepţi propunerea mea. Durga. dacă ne vom mai afla în viaţă. Cea de-a treia se va petrece şi dacă vreţi voi.. Te aştept. Dacă nu. Vom lupta cot la cot în această ultimă bătălie. sau Maitreya. însă. Cu privire la închinăciunea reciprocă. După căderea Lanandei. dacă Cerurile ne ajută. Kali. o vizită divină. cred că noi vom reuşi să-l înfrângem cumva pe Cel Negru şi ce-o mai rămâne din zombii lui. Rămâi pe fir. ― Sam. Nirriti îşi va afla înfrângerea la Khaipur. Îl putem fortifica şi pune la punct o bună apărare... Sam.. va trebui să-l înfrunţi. ― Va trebui să mă gândesc.. Sam sunt. ― E prins pe-afară cu treburi. ca şi Krishna şi Kubera. noi ne retragem şi-l lăsăm pe Renfrew să ia oraşul. Îl pot târî încoace. cu mine. ― E-n regulă! Am să mobilizez imediat toate forţele. în scurt timp. Vom aştepta până ce se sfârşeşte totul.. Are de primit nişte ordine divine şi. rugându-se pentru victoria asupra celorlalte. Fiecare nou Agni a murit de-atunci. Dacă Cerurile îşi alătură puterile. îţi dau ocazia de a fi mărinimoasă în privinţa asta. deci şi pentru ăsta. ― Când şi unde va sosi ceasul. Rild nu m-a ucis. ― Acum. Brahma. Noi nu vom mai fi atunci prin preajmă. dacă ai chef să auzi niscaiva rugăciuni. să rămânem în legătură.. şi dacă nu ― prin urmare. sau Mahasamatman. dezleagă preotul şi adu-mi-l aici. ― Anume? ― Oamenii au putut trăi cu Cerurile. dar este aici. iar zombii căzură în genunchi. Doamnă? Sau vrei să-i dai toate oraşele din lungul acestui râu? ― Pui la încercare răbdarea Cerurilor.. Ştiu. Iarăşi femeie. totuşi. a făcut treabă bună. să pângărească templul. Am venit să mă închin ţie şi să facem un târg. care va rămâne anonim. Sergenţii lui întunecaţi bătură uşor în tobe. dar Nirriti este altceva.. ― Am să-mi fixez aici statul major.Ili. sau Buddha. ― Unde este preotul? întrebă Brahma. care porţi turbanul Celor Dintâi şi intri înarmat în templu? ― Am sentimentul straniu că am mai trecut o dată prin asta. ― Îl ai în faţa ochilor. Tigrul-fantomă. În orice caz.. Lokapalas m-au ales drept şeful lor. ― Răspunde-mi la întrebare! ― Vrei ca Nirriti să fie oprit. ― Vrei să te faci budistă? ― Nu. Dacă răspunsul este totuşi nu. ― Agni este mort. sau Siddhartha. cea de-a cincea notă a harpei. Kalkin. Vom face asta dacă Cerurile acceptă acceleraţionismul şi libertatea religioasă. dulceaţa mea. înapoi. ― Cine eşti tu. ― Ti-l aduc pe preot. ― Bine. ― Yama? Tu eşti? ― Nu. aş vrea să discut cu tine. ― Ameninţările tale nu înseamnă nimic pentru cel care este mai mare peste lokapalas. şi pun capăt domniei Maeştrilor Karmei. văzu un bărbat care purta turbanul albastru-verzui al celor din Urath.

Şi semizeii si eroii si nobilii aşteptau. iar capul lui Ganesha se rostogoli într-un şanţ. se uită la Podul Zeilor şi spuse "Amin". Sări în picioare şi începu să alerge spre Brahma. Atunci căzu Olvegg. Ganesha se prăbuşi sub sabia lui Olvegg. aşteptând lângă porţi. prinzându-i braţele pe lângă corp şi răsturnându-l la pământ. cu sabia în mână. Nirriti se uită la câmpul minat ce conducea la zidurile cetăţii şi-i văzu pe cei patru călăreţi. care-i dădea tăria mai multora la un loc. să-i frângă grumazul în tăria platoşei negre. ― Te-am spălat de ceea-ce-izgoneşte. atacând cu pumnalul. eu sunt. şi atunci privi Moartea în ochi. Când Nirriti sosi la Khaipur. Brahma para iar şi iar Trăsnetul. Se iscă o jerbă de scântei. zise Nirriti. Zombii lui Nirriti nu intrară nicicând în Khaipur. ― Mantia te protejează! strigă Taraka de la pământ.sticlă şi lumină şi începu să i se prelingă înăuntrul platoşei-prote-ză. Aşteptau şi trupele din Kilbar. Nirriti îi ţinea glezna prinsă îhtr-o strânsoare de oţel.. Pe înălţime. alături. când vârtejul de văpaie se întrupa sub formă de om. Brahma şi Cel Negru rămaseră atunci faţă în faţă. Yama strigă puternic. cu flamurile Cerurilor fluturând în vânt. zeii îl aşteptau. Fu ziua în care Domnul Luminii stăpâni câmpul. ― Nu mă poţi secera ca pe un om. ― Ai avut dreptate. Îşi despică adversarul de la umăr până la coapsă. Şi înalţii brahmani şi mulţi dintre adepţii lui Mahasamatman aşteptau. Acum te vei pogorî în nimicnicie. Nirriti continuă să înainteze. . pe când încerca să-l înjunghie pe la spate pe Brahma. şi a încercat să-l facă pe Kilbar. Auzi cum i se frânge gâtul lui Nirriti. Şi Yama fu imediat udat leoarcă de apă multă. veniţi în numele Esteticii Divine. ― Acela îl vroia pe Kilbar. Îşi coborî viziera şi se întoarse spre Olvegg. ― Unde ţi-e acum privirea-de-moarte. şi începu să se târască spre o stâncă. care erau lokapalas.. Aceştia din urmă. iar calul se cabra şi căzu pe spate. pedeştri. Atunci sări Indra din spinarea slizzardului său şi-şi înălţă Sabia-Trăsnet asupra lui Brahma. zeu al morţii. cu sângele ţâşnindu-i din ciotul braţului stâng retezat şi şiroindu-i din rănile de la cap şi de la piept. dar nici o picătură de sânge nu curse şi nici un semn al trecerii sabiei sale nu se vădi. ţinându-se de burtă. fără să se mai oprească pentru a-şi culege sabia de pe jos. unde se încleştase în trântă cu Yama. Mă întreb dacă Ganesha aşteaptă înăuntru. Acum ştiu de ce. alături de cele din Khaipur. oştirea se ridică în picioare. care se apropiase de Nirriti pe o înălţime de pământ. ― Da. Îşi ridică mantia în faţa ochilor şi în jurul lui izbucni un râs. Se repeziră unul asupra altuia şi platoşa lui Nirriti îl apără cu tăria mai multora la un loc. În depărtare. Yama-Dharma? ― Rakasha! mârâi el. Taraka. sub mâna mea! Yama se repezi cu sabia înainte. Era în picioare. Apoi se întoarse şi se îndreptă spre Khaipur. În spatele lui. ― Vom afla destul de curând. interveni Brahma. Yama simţi că Taraka slăbise îndeajuns pentru a-l putea arunca deoparte. Atunci îşi ridică faţa către ceruri. Brahma stătea cu genunchiul pe spinarea lui Nirriti şi-i trăgea capul spre spate. o. ― Acela mi-a spus Kilbar. Moarte! Dar iată ce-ţi pot face eu ţie! Taraka se aruncă asupra lui. Yama dădu pinteni calului spre înălţimi şi fu învăluit într-un vârtej de praf şi nisip.

pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu. din pricina ∗ mea. Lui Brahma îi căzu capul în piept.. Fericiţi sunt cei supuşi." *∗Evanghelia după Matei. Trăsnetul săltă atunci de unde căzuse la pământ şi se repezi spre pieptul lui Yama. iar sabia îl spintecă în trecere. Atunci ochii i se făcură ca două suliţe şi rakasha îşi pierdu forma umană. Cu mâna dreaptă o azvârli peste spaţiul care-i separa. Începu să înainteze. de te-ai comportat aşa cum te-ai comportat? Nirriti zâmbi şi zise: ― "Binecuvântaţi sunt cei prigoniţi din pricina dreptăţii lor. care zăcea alături de Nirriti. ― Kali! spuse el. şi se întoarse să-l înfrunte. Vârful pătrunse în braţul lui Indra. Vârful îl atinse pe Yama. Sau poate că la timp. Tu cum te potriveşti în tablou. Yama îl lovi şi sângele de pe mână îl mânji pe Nirriti pe faţă. Cel în Roşu? întrebă el. 5:4. . 5: 9 *∗Evanghelia după Matei. ajunsă cu vârful la câteva degete de inima lui. ― Prea târziu. Taraka se retrase. dar simţea ca şi cum un munte i s-ar fi aşezat pe umeri. nu-i aşa? îngerul Morţii..5 *∗Evanghelia după Matei.. zise Nirriti. Eşti Azrael. prăvălindu-l la pământ. icni Yama. călărind pe un cal alb. Taraka îi sări în spinare exact în momentul în care Indra muri. cu aerul trosnind şi mirosind a ozon în juru-i. unde nu-l mai putea ajunge sabia lui Brahma.Indra se dădu înapoi.. pentru că a lor este împărăţia cerurilor" . spuse Nirriti. pentru că ei vor fi săturaţi. când eşti gata. 5: 3 *∗Evanghelia după Matei. ― Nu. Aspectul îl cuprinse atunci deplin şi. şi de asta nu am să-ţi iau viaţa. 5: 10 *∗Evanghelia după Matei. când oamenii au să vă ocărască". acesta păru să se ofilească sub privirea lui. iar sângele îi picura din palme şi cădea pe pământ. spuse Yama." Yama îl plesni iar. astfel încât ea ajunse alături de Yama. ― Un jungher împotriva Trăsnetului. Yama încercă să se elibereze.. Yama căzu. ce fusese înmuiată în izgonitor de demoni.. răsucindu-se. pentru că a lor este ∗ împărăţia cerurilor. ∗ pentru că ei vor moşteni pământul. când se uită la Indra. 5: 11 ... iar Yama îşi întoarse privirea asupra lui. pentru adevărata lovitură. îşi smulse centura. îl ridică pe Brahma în braţe şi plecă înapoi. Cel Negru? Tu copilul cui eşti.şi au să vă prigonească şi au să spună tot felul de lucruri rele şi neadevărate despre voi. Indra scăpă Trăsnetul şi-l izbi pe Yama în falcă. devenind un fum. pentru că ei vor fi mângâiaţi. Yama se trase într-o parte. dar îi prinse şi-i trase lui Indra picioarele." ― Eşti nebun. zise Yama. lovind cu mâna dreaptă şi trecând pumnalul în stânga. ∗ ― "Fericiţi sunt cei sărmani în duh. ― "Fericiţi sunteţi.. Fericiţi sunt cei cu inima curată. Nu muri! Vorbeşte-mi. "Fericiţi sunt cei ce bocesc. Stinge-te singur. N-ar fi trebuit să fiu." ― "Şi fericiţi sunt cei împăciuitori".. Taraka dădu un ţipăt când Siddhartha veni în galop spre el. ― "Fericiţi sunt cei ce flămânzesc şi însetează după dreptate. Kali! Brahma gâfâi şi ochii i se zbătură încercând să se deschidă.. Legătorale! Tine-ţi în frâu puterea! Moartea mea aparţine lui Yama. Fericiţi sunt cei îndurători. demon nebun! spuse Sam. apoi i se închiseră iar. Yama căzu în genunchi alături de Brahma şi-i legă un garou peste ce-i mai rămăsese din braţul stâng. pentru că ei vor avea parte de îndurare. ― Da.. spre oraş. După care. ceea ce se va întâmpla curând.. ― Oh. Dar Taraka nu mai era. "pentru că ei vor fi numiţi copii ai lui ∗ Dumnezeu" . murmură Nirriti şi-şi întoarse capul spre Yama. Yama prinse cu ambele mâini lama. Brahma. de la osul pieptului până la umăr.

Poate că s-au folosit de nebunia bătăliei. ridicând pânza pătată ce acoperea trupul de pe masa de operaţie. Sam îi picură apă în gură. cât *∗Evanghelia după Matei. Râurile se scurg toate în mare şi. pe umăr şi nu încetă să umble de colo-colo. Cutreieră necontenit şi adierea i se întoarce iar. Jan Olvegg se născu într-o iesle din oraş. Nu înţeleg de ce a îngăduit-o El.. dacă vrem s-o scoatem la cap cu Olvegg.. ― Înseamnă că tu ai să câştigi. Când pătrunseră în sală. Haide! Tânărul cel înalt pătrunse cu paşi mari în Palatul Karmei şi întrebă de Domnul Kubera. Găsiră încă unul lângă instalaţii. Purta o suliţă lungă. 7: 17 *∗Eclesiastul 1: 6.11 . Renfrew mai înghiţi un strop de apă. a hotărât pentru această lume Calea asta. oricum. Nu. Mor acum.." spuse el. ― Cine eşti? întrebă Nirriti. În locul de unde izvorăsc. Cine ştie ce se întâmplă în altă parte? Şi. nu oamenii din oraş au fost. ― Atunci.." Apoi îl acoperi pe Cel Negru cu mantia lui cea albă.. uitându-se la el şi lăsând-o iar să cadă. Gura îi era deschisă pentru ţipătul pe care nu-l mai slobozise niciodată. o. zise Sam. Alţi trei purtători ai roţii galbene zăceau pe coridorul ce ducea la camerele de transfer. ― Asta este doar o lume.. crede-mă.― Apă? întrebă Sam deşurubând capacul bidonului şi ridicându-i capul lui Nirriti. Nirriti îl privi. mesajul era curat.9.. Asta este singurul motiv pentru care a prins rădăcini şi a rodit. îşi linse buzele.. ― Să fi făcut asta oamenii din oraş? întrebă Narada. Toţi purtau arme. Îmi pare rău pentru tine şi-mi pare rău pentru toate. Nu-mi mai amintesc dacă eu. Oricare i-ar fi sursa. Lucrul care a fost. ― Tu? Tu te-ai ridicat iar? ― N-are importanţă. Gautama. într-adevăr. icni el. şi asemenea sunt adepţii celui pe care ei îl numesc Buddha. Nu este nici o amintire a lucrurilor de dinainte.. dădu uşor din cap. O voinţă mai mare decât a mea a hotărât ca eu să mor în braţele lui Buddha. totuşi. ― Un Maestru. probabil. Ochii Celui Negru se umplură de lacrimi. zise Kubera.. am fost acela sau dacă a fost un altul. lui Yama că nu poate folosi maşinăria pentru a încerca un transfer... după cum nu va fi vreo amintire nici a lucrurilor ce stau să vină ∗ pentru cele ce vor veni după aceea. ― Nu.. marea nu se umple. Dar mai bine am lucra repede. şi ceea ce se face... 7. pentru că se părea că Olvegg nu avea să rămână mult în viaţă în actualul lui trup. pomii buni aduc roade bune. potrivit legilor ei. Dar acum m-am depărtat de el. ― "Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte. totuşi. aceea se va mai face. unde-i Yama? ― N-am idee. Dă-mi binecuvântarea ta. să vină să-l întâlnească la Sala Karmei. acolo se întorc râurile iarăşi. ― Brahma.. Împunsătura unei săbii îl nimerise exact în centrul cercului galben şi arăta precum o ţintă intens folosită. Maeştrii deveniseră din ce în ce mai nepopulari în ultimii ani. N-a fost prea greu. Sunt de acord cu tot ce i-ai spus lui Yama. ― Cine?. acela va mai fi. ∗ ― "Astfel.. întrebă el. zise el. ― Da. nu era chiar lupta pe care am vrut s-o câştig. ― Sam. Sam îşi lăsă capul în jos. cine? Aruncă o privire înapoi către masă. Sam trimise după Kubera şi după Narada. pentru că acela murise. strălucitoare. Mă voi întoarce iar să fiu om şi-i voi lăsa pe oameni să-l păstreze pe Buddha în inimile lor aşa cum este.. Renfrew. ― Atunci. ― Oh! ― Careva i-a spus. Kubera se împiedică de un cadavru ce zăcea sub arcada intrării.

A fost numai o bătălie mică. îl văzu pe Tak grăbind în jos pe trepte. vă mulţumesc pentru binecuvântările voastre. Aşa că. Vremea plecării este aproape. ― Încotro o s-o luaţi? ― Răsărit. dar un răspuns a fost şi n-a însemnat mare lucru. pentru călătoria noastră.. ― Dar acum nu mai există nici un Brahma. Nu mai era nici o nevoie să rămân maimuţă. spuse Tak peste umăr. Am vorbit cu Olvegg aseară. ― Tak. Dacă aparţine cuiva. Tak? ― Aş vrea să văd restul lumii. Poate-ar fi mai bine să aştepţi până te caută el pe tine. ― Soarta.. Kubera. Noapte. şi fii aşa de bună şi treci. Kubera intră în cameră. pentru un splendid moment." Se înclină. Cerurile sunt pentru prima oară fără nici unul dintre ei ― de când domneşte Vishnu Conservatorul. sunt Tak. Da. Mulţumesc... zise Tak. Kubera. şi ocroteşte-ne de hoţ. o bună dimineaţă ţie! strigă el.. ― Cum adică lui nu-i foloseşte la nimic? Nimeni nu l-a văzut în astea trei zile. Strălucirea ei izgoni întunericul. parcă ferindu-i de lumina soarelui.. Cine ştie? Spre acea parte de lume care ne va face cu mâna. ― Yama l-a construit. Zeiţa nopţii intră în încăpere. prin urmare n-am mai rămas. Când Sam se apropie de Palatul Karmei. Ştiam că ai să găseşti răspunsul. la tânăr şi spuse doar un cuvânt. După care.. apus. . ― Da. Olvegg şi cu mine.. mă tem. ― Trebuie să plec. ― Cam aşa ceva. Doamne Siddhartha.... O puteau face foarte bine şi fără mine. ― Nu.. Tak? Tocmai ţi-ai încercat noul trup şi ai ieşit să-ţi iei masa de dimineaţă? Tak râse mânzeşte. ― Aşa am auzit şi eu.timp aşteptă.. Apoi el o privi în faţă şi. ― Mai degrabă o întâmplătoare conştiinţă socială şi comiterea unei greşeli corecte... la tot. ― Mă refer. desigur. zise el... înainte să reuşeşti tu să mecanizezi toată vraja din ea. încheie Tak. o. Altă suliţă. aşa că am venit să-mi iau rămas bun. totuşi. Spune-mi. De la tine şi de la Ratri.. ― Ce vei face acum. Ceva reuşeşte întotdeauna să mă atragă lângă copacul asupra căruia urmează să se abată fulgerul. Se întoarse repede şi porni spre uşă.. Aşa că mă gândesc să-l împrumutăm noi. i-a aparţinut lui Shiva. lui îi aparţine. alt Tak. dacă trebuie într-adevăr să-l cauţi. iar ea îl atinse pe creştet. răspunse suliţaşul. Lasă-mă să te conving să mai stai o vreme. Drum bun. Doamne? ― Nu ştiu. cine stăpâneşte acum carul tunetului? ― Iniţial. ― Aşteaptă! zise Kubera. ― Salut. Ratri. ― Cred că am fost. ― "Păzeşte-ne de lupoaică şi de lup.. ― Unde te duci. ― Iar lui nu-i foloseşte la nimic. Tak plecă. Doamne. după bătălie. Brahma l-a folosit mult timp. Ai fost prezent în tot ce-a condus la asta. A trebuit să fii aici.. dar căpitanul Olvegg este nerăbdător s-o ia din loc. până în adâncuri şi până în înalturi.. cred într-adevăr că am fost. Tak. în călătoria voastră! ― Vroiam să-ţi spun că ştiam că ai să câştigi. Kubera. ― Ziua aceea nu este deloc aproape. Unde se află? ― Caută-l la Hanul Găina-de-Foc-cu-Trei-Capete. dar Tak nu-i răspunse până când fu aproape să se ciocnească de el. Mulţumesc. ― Nu a fost răspunsul. Încă nu m-am hotărât. ― Doamne! Bună dimineaţa! ― Încotro te grăbeşti. Dar acum nu mai există nici un Shiva. Ai vorbit despre Yama. Tak. aruncă o privire la suliţă. Am o întâlnire cu aventura. zeiţa umplu spaţiul. El şi cu mine plecăm împreună. Se opri brusc şi-şi acoperi ochii. zise Tak. Tak...

― Băţ. Tak chicoti iar. Nu răspunse nimeni la bătaia lui.. zise el. pătat cu maro. apoi deschise larg uşa şi se dădu într-o parte. zise fata. ― Cub. O cheamă Murga. Culese o minge şi i-o ţinu dinainte. Fata stătea pe duşumea. ― Nu poţi. repetă ea. Abia dacă era mai măricică decât un copil şi strângea la piept un căţeluş alb. dacă pot. o vom găsi. stai o clipă. ― Cub. aşa că începu să bată cu pumnul. până când el făcu un semn cu mâna şi ea începu să zâmbească. ― Minge. zise Yama. aveau un oaspete care se potrivea cu descrierea aceea. spuse Yama. un gest al tău mi-a amintit de cineva cunoscut. ― Kubera. speriaţi. zise Kubera. ― Înţeleg. Să ne vedem cu bine. ― Intră. zise fata. ― Pleacă de-aici. Hangiul îi spuse lui Kubera că. Se uită la Kubera cu ochi măriţi. Kubera. ― Da. zise el. auzi un drug ridicat şi uşa se crăpă câteva degete. zise fata. dar poate că nu era bine să fie deranjat. Doamne. sau e efectul transferului? întrebă Kubera. Dacă există o cale. Noroc! Îl bătu pe umăr şi păşi pe lângă el. ― Nu. ― Mă îndoiesc. ― Minge.. prin urmare aş zice că-i vorba de vreo fetişcană. ― Atunci. Yama păru să se gândească la asta. într-adevăr. Tak grăbi pasul. Yama căzu în genunchi alături de ea şi luă de jos un cub. ― La revedere. ― Ku-bra. ― Băţ. La revedere. Să te ajut.. zise el. cineva de demult. repetă Yama. cu un morman de diferite obiecte înainte-i. Yama îl lăsă să cadă. ― Ce? ― Nimic. Ce doreşti? ― Să aflu ce-i în neregulă. aşa că încercă uşa. Yama. nu.. Era încuiată pe dinăuntru. Poate cer vechea ta slujbă şi devin Sam al Arhivelor. Pentru o clipă. ― De unde ştii? Sunt şi eu un artizan ― de alt tip.. Kubera urcă la etaj. ― Ajută-mă. A suferit un accident cerebral. . camera din fund. deschide! Altfel. ― Nici un iz de băutură în răsuflarea ta. zise el. Murga. În cele din urmă. Ridică un băţ. ― Am s-o fac. E ceva. ― Nu. ― Congenital. zise fata. zise el. ― Nu ştiam că ai o soră. auzi vocea lui Yama: ― Cine e? ― Kubera. aştept la uşă până când ieşi. După o vreme.― Vii cu Olvegg şi cu mine? Să colinzi cu noi prin lume? Să guşti aventura împreună cu noi? ― Mulţumesc. ― Este sora mea. la etaj.. Sunt obosit. ― Este sora mea. ― Minge. ― Este retardată. Kubera. desigur. ― Efectul transferului. acum. Kubera. spuse Yama privindu-l prin uşă. Nu-i nimic. Luă cubul şi i-l arătă iar.

fiindcă-şi împlinise misiunea pentru care se întorsese. fie soră. ci al acesteia. şi pentru a asculta cântecele pe care le îngână stelele pe ţărmurile mării celei mari. îndrăznesc a spune. Există câteva relatări contradictorii în legătură cu zilele plecării sale. Nu pretinsese niciodată că ar fi zeu. mistici. Domnul Varuna s-a întors în Oraşul Celest. reformatori sociali şi romantici. Spun că a traversat Podul Zeilor. Singurul lucru comun tuturor acestor legende este că o mare pasăre roşie.şi la -atman. nu rămase cu ai lui timp suficient pentru a face teologie. înainte de a-l numi. să aleagă versiunea care îi este mai pe plac. totuşi. Festivalul din Alundil continuă să fie ţinut an de an. în carul tunetului. veni la el într-o zi pe amurgit. unii spun că apariţia păsării a coincis cu plecarea lui. Se cuvine să fie amintit că Doamna Parvati (care-i fusese lui Sam fie soţie. aşa cum sunt ele diferit păstrate de către moralişti. El preferă. Fură înălţate şapte altare budiste. Nu se ştie nimic special . Domnul Indra. pe când se plimba călare pe malul râului. Şi mai sunt şi alţii. Tak plecă împreună cu Olvegg. povestitorii acestei poveşti nu se îndoiesc defel că Sam a plecat îndată spre continentul răsăritean. Alţii continuară să-l numească Mahasamatman şi ziceau că era zeu. acolo unde Indra purtase bătălii împotriva vrăjitoarelor. pentru a preveni exploatarea celor de jos de către cei care ajung la putere. dar că nu a avut nici o legătură cu ea. ar fi putut duce mesajul vreunei trebuinţe din acel ţinut îndepărtat. Până şi căţelul păru a studia obiectele. dar par a fi destul de multe în răsărit. Spun că nu se va mai întoarce nicicând. şi-şi spuse în continuare Sam. oricum. Dacă pasărea purta ceva asemănător inteligenţei în capul său de culoarea flăcărilor. n-ar fi fost de vreun folos nici admiterea uneia. Acestea sunt cele patru versiuni ale povestirii cu Sam şi Pasărea cea Roşie care îi vesti plecarea. pe care-l numiră Maitreya ― nume care înseamnă Domnul Luminii ― fie pentru că putea provoca fulgere. şi că mesajul pe care-l purta nu era pentru el. Acum se ştie că. Fiecare poate. pentru a sălăşlui acolo cu vrăjitoarele. fie fiică. ― Lokapalas nu se dau bătuţi niciodată. Domnii Karmei fură înlocuiţi cu Veghetorii Transferurilor. cu coada de trei ori mai lungă decât trupul.Se aşeză pe jos alături de el şi-şi ridică mâinile. fericirea nesfârşită. care-l chemau înapoi la pacea Nirvanei. înainte de apariţia zorilor. O asemenea pasăre precum cea roşie nu mai fusese văzută niciodată înainte. Kubera rămase cu Ratri în Khaipur. spun ei. ci pentru mânuitorul Trăsnetului. Părăsi Khaipurul a doua zi. Acum. nici a celeilalte. Cei care se rugau celor şapte Rishi le mulţumiră acestora pentru bicicletă şi pentru oportunul avatar al lui Buddha. iar dansatorii lui erau fără pereche. Dacă pasărea a purtat un asemenea mesaj. De asemenea. cel care privise Moartea în ochi. pe care şi le socotea neamuri. Yama-Dharma părăsi Khaipurul. Pesemne că pasărea i-a amintit cât de repede trece o asemenea strălucire. Băţul apăru cu subţirime şi mingea cu rotunjime şi cubul cu pătrăţime şi fata izbucni în râs. zise Kubera. spre o destinaţie necunoscută. să-şi aducă aminte că asemenea păsări nu se găsesc nicidecum pe continentul apusean. îngrijită de credincioşi. Sau poate că nu. dacă el luase deja hotărârea. nu al lumii care va să vină. Cam după o jumătate de an. Date fiind împrejurările. să renunţe la Maha. Dumbrava vineţie încă mai exista. deşi neamul lor este acum ştiut că există pe continentul răsăritean. pentru a cunoaşte pe totdeauna Marele Repaus. fie pentru că se abţinea de la a face aşa ceva. fie mamă. Palatul lui Nirriti fu transformat într-o galerie de artă şi în Pavilionul Kama. pentru a o izbăvi pe Doamnă de orice pericol va fi existat. Sistemul de promovare în ierarhiile Cerurilor cam atunci începu să se prăbuşească. Alţii spun că şi-a luat o nouă identitate şi că încă umblă printre oameni. şi nimeni nu-l mai văzu de atunci. A plecat pentru a afla pacea anonimatului unei robe galbene ca şofranul. şi pentru că era deja ostenit de zgomotul şi faima victoriei lui. Va trebui. In Ceruri domnea Vishnu. care spun că pasărea a fost un mesager. de la Khaipur. sau poate toate la un loc) fugise spre acele meleaguri ― în vremea când tigri-fantomă priviseră asupra Oraşului -. Fu redescoperită bicicleta. iar funcţia lor fu despărţită de temple. pentru a-i păzi şi călăuzi în zilele de luptă. iar fata luă de jos cubul şi-l privi îndelung. Alţii spun că nu a îmbrăcat iarăşi roba şi că pasărea era un mesager al Puterilor-deDincolo-de-Viaţă.

iar fata care se numeşte Murga merge zilnic la templu. Flori. ca manifestare. ------------------------------------------ *∗Lumea. sfârşesc. se luptă. deci ca iluzie (n.. şi ele încep.De vreme ce purtătorii robei galbene ca şofranul încă mai meditează la Calea Luminii. Moartea şi Lumina se află pretutindeni.. In privinţa aceasta. Dar priviţi în jurul vostru. iar ea crescu şi se transformă într-o femeie răpitor de frumoasă.tr. întotdeauna. Pentru că există o legendă altundeva.despre zilele plecării zeului morţii. poate chiar să fi trecut marea.. despre care cei mai mulţi oameni ar vrea informaţii pe larg. ţinutul vrăjitoarelor... arzând cuvinte în Samsara . A lăsat-o pe sora lui.. . poate pentru a crea ceva frumos. ∗ asistă în şi la Visul Nenumit care este lumea. .). Se poate să fi călătorit spre răsărit. Murga. despre cum s-a dus Cel în Roşu împotriva puterilor celor Şapte Stăpâni din Komlat. noi nu putem fi siguri ― nu mai mult decât putem fi în privinţa adevăratului sfârşit al Domnului Luminii. pentru a-i oferi celui nevăzut unica ofrandă ce-l poate ajunge acolo unde e. în grija lui Ratri şi a lui Kubera.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->