AŞEZARILE RURALE 1.

Elemente generale: - caracterul teritorial al satului, prin cele două componente fundamentale: intravilanul (vatra satului) şi extravilanul (moşia - terenurile de cultură, pădurile, etc.) - dinamica aşezărilor rurale: deplasarea vetrei satului (spontană, prin voinţa proprietarului terenului sau prin măsuri administrative), dispariţia şi apariţia aşezărilor; ocuparea şi exploatarea economică progresivă a teritoriului prin colonizare (internă şi externă) - menţionarea satelor în documentele istorice: sec. XI în Transilvania, sec. XIV în Ţara Românească şi Moldova 2. Satul ca formă de viaţă socială: - obştea sătească - organizare comunitară care a asigurat evoluţia în virtutea obiceiului şi a "legii pământului". Cauzele succesive care au dus la erodarea autorităţii obştii săteşti: apariţia proprietăţii private (în vatra satului şi apoi în extravilan), pătrunderea unor elemente străine obştii, vânzarea terenurilor, intervenţia administrativă în perioada modernă. - satul devălmaş - expresia fizică a obştii săteşti 3. Criterii de clasificare a satelor: istoric; statutul de existenţă - sate libere şi sate aservite (domnitorului, boierilor, mănăstirilor); modul de apariţie - spontană şi de colonizare; geografic - sate de munte, de deal şi de câmpie; mărimea; structura (relaţia spaţială dintre gospodării, elementul fundamental constitutiv al satului) - cu gospodării izolate, răsfirate şi adunate; forma - neregulată şi regulată; dependenţa dintre satul (regulat) geometric, colonizarea teritoriului şi existenţa planului prestabilit şi. apoi, a proiectului; funcţiunea predominantă - sat pastoral, agricol şi mixt; etnia populaţiei preponderente 4. Tipuri principale de aşezări rurale, având caracteristici rezultate din corelarea criteriilor: a. până în secolul al XVII-lea - sate cu gospodării izolate (risipite), considerate forma cea mai veche, din cauza structurii embrionare; situare în teritoriu, funcţiune etc. - sate cu gospodării împrăştiate (răsfirate): situare în teritoriu, funcţiune etc - sate liniare (de vale şi de drum); situare în teritoriu, funcţiune etc. Cazul particular al satelor săseşti din Transilvania. - sate cu gospodării aglomerate: situare în teritoriu, funcţiune etc. b. secolul al XVIII-lea - colonizarea tereziană din Banat; importanţa dispoziţiilor imperiale (1766) privind întocmirea planurilor şi a regulilor de construcţie c. epoca modernă - Regulamentul Organic şi perioada regulamentară în Principatele Române: măsuri pentru regularizarea satelor existente şi apariţia proiectelor de sate noi; proiecte-tip pentru clădirile comunitare. - reformele agrare din 1864 şi 1919-1921: colonizarea şi proiectele de sate noi; caracteristicile acestora.

2

TRANSILVANIA ŞI BANATUL Micile formaţiuni statale româneşti existente in secolele X-XI în zona cuprinsă între răul Tisa şi arcul Carpaţilor, au fost cucerite treptat de către ungurii instalaţi în Panonia spre sf. sec. IX. La sfârşitul veacului al XI-lea, are loc organizarea Transilvaniei ca voievodat şi anexarea sa la regatul maghiar. Principat autonom sub suzeranitatea regilor unguri, apoi sub cea otomană (începând din 1541), provincie a Imperiului habsburgic (din 1699). Banatul este inclus regatului, sec XIII ---> comitatul de Timiş; după bătălia de la Mohacs,1526, Banatul formează împreună cu Transilvania un principat autonom sub suzeranitate turcească; 1552, cucerire otomană; 1716, cucerire de către habsburgi; în 1780. CONSOLIDAREA CUCERIRII MAGHIARE Cucerirea Transilvaniei se desfăşoară în etape. Regatul maghiar nu are încă mijloacele şi nici efectivele necesare consolidării cuceririi. Puţinele puncte fortificate cetăţi sau castre regale - nu pot susţine o poziţie de forţă în zonă. De aici ----> colonizarea altor populaţii la graniţe - cavalerii ioaniţi (în Banat) - cavalerii teutoni, 1211-1225 - populaţie de origine germană, "saxones" (nume colectiv pentru franconi, flamanzi, valoni), primul grup mai mare în sec. XII; stabiliţi la început în sudul Ardealului şi zona Bistriţei; se extind către centrul Transilvaniei în sec. XIII; colonizarea se încheie la începutul sec. XIV * Construcţii de apărare § Cetăţi sau castre regale Dreptul de a construi cetăţi - drept regal. Construcţia lor avansează spre est pe măsură ce se încearcă consolidarea cuceririi. Multe dintre ele au dispărut sau au fost transformate de-a lungul timpului, purtând pecetea stilurilor care s-au succedat în Europa centrală (Renaştere, Baroc, etc.). Faza iniţială, cea la care ne referim, îmbracă forme simple, destinate să adăpostească o garnizoană regală. Exemple: Deva, Odorhei, Ciceu, Hunedoara. § Cetăţile Cavalerilor teutoni Caracter tehnic, astilistic, determinat strict de evoluţia armamentului de atac şi de apărare; dimensiuni dictate de potenţialul uman - o cât ami mare suprafaţă de teren înconjurată de ziduri cu perimetru cât mai scurt; amplasare cât mai greu accesibilă, ocupând în acelaşi timp puncte importante pe căile de acces. Exemple: Feldioara (Marienburg), Codlea, Cetatea Crucii. § Aşezările saşilor din Transilvania Bisericile fortificate săteşti, cetăţile ţărăneşti La început se construiesc cetăţi de refugiu aparţinând mai multor sate, în paralel cu reşedinţele fortificate ale "greavilor" (donjon înconjurat de val de pământ sau ziduri). Aceste construcţii se dovedesc ineficiente la năvălirea tătarilor (1241) şi sunt abandonate. Se trece la fortificarea mai vechilor biserici săteşti sau la construirea unora noi, gândite de la început ca alcătuiri defensive (sec. XIV-XV).

BISERICA . mai ales atunci când corpul bisericii este paralel cu drumul. . sunt alcătuite pentru a servi ritualului ortodox. . numeroase mănăsturi şi biserici ale cultului ortodox . 1270). § Arhitectura de lemn. .dublarea zidului spre exterior cu un zid mai scund (zidul-scut).transformarea turnului-clopotniţă de la vest în donjon (turnul capătă acces separat.sugerează influenţe ale arhitecturii romanice şi gotice. XIV.XIII). * ARHITECTURA POPULAŢIEI ROMÂNESTI DIN TRANSILVANIA § Curţile cneziale româneşti Tara Haţegului şi Maramureşul Mici posesiuni feudale româneşti persistă şi după cucerirea maghiară. De aici o întreagă artă constructivă se dezvoltă.azi dispărute . având un şi mai pronunţat caracter defensiv.3 Bisericile săseşti . . Densuş (sec. exemple . peste care sunt adeseori ridicate . coridor de apărare scos în consolă de-a lungul navei. În sec. Sântămărie-Orlea şi Strei (cca.ridicarea unui al doilea turn deasupra corului (la est). .volume distincte adăpostind naosul şi altarul . formă poligonală neregulată. de relativ mici dimensiuni. Cetăţi ţărăneşti ca cele de la Prejmer sau Hărman. adeseori comunicând prin pod cu acesta. XIII papalitatea interzice practicarea cultului ortodox în Ardeal. .au fost ridicate de cnejii locali în secolele XIII-XIV.supraetajarea navei cu un nivel folosit pentru apărare şi refugiu. mori de vânt şi de apă.poartă cu turn şi uneori tunel de intrare. puteau adăposti în caz de pericol întreaga obşte sătească şi bunurile ei. bisericile Arhitectura sătească (case. în cazurile în care biserica era amplasată în mojlocul satului. obligată de neregularităţile terenului. 2. anexe gospodăreşti. formă rectangulară.gotice după mijlocul sec. la parter ---> depozit de arme şi provizii.avantaje ---> eliminarea unghiurilor moarte. regii unguri interzic ridicarea de biserici ortodoxe de piatră. INCINTA DE ZID * Cea mai veche formă ---> circulară sau ovală. ca şi înfăţişarea generală . se rafinează. iar cele mai spectaculoase exemple sunt cele ale . se mai păstrează doar bisericile (capele de curte): bisericile din Streisângeorgiu (a doua jumătate a veacului al XI-lea).romanice la începutul colonizării. drum de strajă cu machicouli-uri la partea superioară). Din alcătuirea curţilor unor juzi (cneji) români din Tara Haţegului.alte turnuri amplasate în locuri expuse sau/şi machicouli-uri cu acces din drumul de strajă sau/şi din turnuri. pe teren plat. exemple Moduri de fortificare: 1.uneori şanţ de apă cu pod ridicător. În Maramureş. biserici) construită din lemn ---> materialul de construcţie cel mai la îndemână. Turnurile-clopotniţă situate pe faţada de vest. având aceeaşi funcţiune cu turnul de vest. etajele au guri de tragere. preluând forma valului de pământ.

componenţă etnică şi socială) 4. neorganizate din punct de vedere social şi politic sau asupra celor cucerite. condiţionată de embatic şi protimissis. . .organizarea administrativă a teritoriului: judeţe. . în Ţara Românească şi Moldova. Formarea domeniilor feudale prin donaţii către nobili. prin coagularea populaţiei pe lângă castele. Condiţiile generale istorice: organizările statale din Transilvania. ORAŞUL MEDIEVAL 1. de autoritatea domnitorului . în Transilvania.etape ale evoluţiei: .modul de formare: pe amplasamentul unor aşezări romane. Contribuţia coloniştilor saşi. orăşenii. XIV. Transferul terenurilor prin vânzare/cumpărare. . Bistriţa) sau a unui ansamblu de pieţe (Braşov. X-XI.începând cu sec. Organizarea teritoriului . la început cu materiale perisabile. După atacul tătar din 1241 se consideră că începe istoria medievală a oraşelor din Transilvania. nediferenţiată în raport cu funcţiunea teritoriului urban. XII şi prima jumătate a sec. hotarul.stiluri specifice bisericilor săteşti catolice de pe teritoriul Transilvaniei. .structura generală a oraşului marcată de principiile şi modelele spaţiale aduse de colonişti. în locuri consacrate de târg. la principalele vaduri etc. dar marea majoritate sa format spontan. fenomenul este contemporan cu o colonizare semnificativă în întregul centru şi est al Europei. De remarcat că volumetria acestora sugerează influenţe ale arhitecturii bisericilor de zid romanice sau gotice . Exemple. 3. . Sibiu). Chemaţi de regele Ungariei pentru a asigura frontierele dinspre est şi sud a regatului. clerici sau conducători militari.perioada prestatală: centrele voievodatelor şi cnezatelor tind spre statutul urban. Oraşele din Transilvania . apoi incintele au fost refăcute din piatră. comitate (scaune.locuitorii (ocupaţii principale. asigurăndu-se unitatea spaţială a străzilor şi pieţelor. organizarea Transilvaniei ca voievodat autonom.majoritatea oraşelor au fost fortificate. unificate prin ziduri care disimulează curţile.structurarea proprietăţii asupra terenului: preeminenţa domnitorului (regelui) asupra teritoriilor fără stăpân. Caracteristicile generale ale oraşelor . în parcele alungite.condiţiile de dezvoltare ale oraşelor .începând cu sec. existenţa unei pieţe centrale (Sebeş. locuinţele sunt aliniate la stradă. dublate. colonizarea saşilor în Transilvania şi suzeranitatea otomană în teritoriile extracarpatice 2. biserica şi mănăstirile. odată cu cucerirea traptată a teritoriului de către statul maghiar. în zonele extracarpatice. prin dezvoltarea unor aşezări rurale. ocolul. ca elemente spaţiale principale.administraţia oraşelor: structuri proprii de conducere. adaptate condiţiilor de teren: divizarea regulată a terenului.4 bisericilor de lemn din Ardeal. Muntenia şi Moldova. nobilimea. Maramureş. în zonele locuite de coloniştii saşi). aceştia s-au stabilit în Transilvania între a doua jumătate a sec. IX . Proprietatea consolidată asupra terenului urban: domnitorul. Structuri de polarizare ale oraşelor: suprafaţa urbană propriu zisă.

Câmpulung. pe de o parte. în consecinţă. uneori locuinţe-turn (reconstituite. ocupând suprafeţe diferite de teren (centru . de abundenţa vegetaţiei şi de amplasarea foarte variată a locuinţelor pe proprietate. . oraşe alcătuite din structuri spaţiale şi etnice variate (Braşov). de-a lungul principalelor căi de legătură în teritoriu.etape ale evoluţiei: . de cele mai multe ori. . mănăstirea. prin adaptarea la sit şi la direcţiile de interes teritorial. existenţa.Piteşti. prin atingerea unui grad incipient de urbanizare.Conectată la arhitectura central europeană. . în anumite cazuri a unor grupări comunitare pe criterii etnice .zona comercială şi meşteşugărească. şi prin prezenţa modelelor de organizare din Transilvania în oraşele colonizate (Baia. pe de o parte.comentarea unor exemple *Programe de arhitectură din oraşele transilvane 1. . . oraşe dezvoltate pe platforme diferite ale terenului (Sibiu.): apar curţile domneşti. Bistriţa).principale programe de arhitectură: catedrala. pe de alta. Biserica Neagră (1384-1477). mănăstiri. Sighişoara).configuraţiile spaţial-volumetrice marcate de existenţa fortificaţiilor şi de fronturile unitare ale spaţiilor publice. Ţârgovişte. uneori decisive în organizarea localităţilor.Iaşi). Câmpulung Muscel). de exemplu. ca şi biserica "din deal" din Sighişoara (1345-1515) sau biserica Sf. . Margareta din Mediaş (sec. biserica.este exprimată de parcelar: parcele de dimesiuni mici în zona târgului şi terenuri de dimensiuni mai mari. biserica evanghelică din Sebeş (sec. rezultat al unor distincte etape de construcţie. . iar intervenţia puterii centrale este sugerată de anumite structuri stradale coerente (liniară .periferie). Sisteme defensive. al XIV-lea): se caracterizează. . Bartolomeu din Braşov (sec.imaginea oraşului este marcată. şi zonele de locuit.perioada formării şi consolidării statelor centralizate (până în a doua jumătate a sec. iar silueta oraşului este dominată de volumetria bisericii. hale comerciale.programe de arhitectură: locuinţa. XIII-XIV). . pe de alta .până la începutul sec. de prezenţa fleşelor numeroaselor biserici. spitale. generând interpătrunderea zonelor urbanizate cu cele neocupate sau utilizate drept terenuri agricole. primăria. are loc creşterea preponderent spontană. Oraşele din Ţara Românească şi Moldova . echer . biserica evanghelică din Sibiu (sec. la Sibiu). locuinţa boierească. curtea domnească. XIX: interes redus al domniei pentru dezvoltarea oraşelor. 5.zonele de locuit organizate în comunităţi grupate în jurul unei biserici (parohii. de caracterul discontinuu al zonelor urbanizate.structuri planimetrice particulare: oraşe cu piaţă centrală cu biserică fortificată (Sebeş. în absenţa zidurilor de incintă.5 . . în zonele de locuit şi. legată. hanul (începând cu sec.XIVXV). fusiformă .XIII).perioada prestatală (până la mijlocul sec. al XVII-lea). Siret.diferenţierea funcţională a teritoriului . Mediaş.XIV-XV). în restul oraşului. XVI. în general. dezvoltarea tentaculară a urbanizării. Roman. Uneori aceeaşi construcţie poartă amprenta unor stiluri diferite. arhitectura religioasă din oraşele transilvane prezintă în general forme ale Goticului: Biserica Sf. crescând spre periferie. are loc un salt spre urban. de curtea domnească.Suceava. cartiere).structura generală condiţionată de absenţa limitelor fizice (fortificaţiile). Astfel.

la parter. -1526. amplasată într-unul din turnurile fortificaţiei oraşului. *Construcţii în afara oraşelor . contaminate deja de Renaştere. sau amenajate în foste construcţii de locuit. XIV-XVI). biserica romano-catolică din Timişoara (1736-1773).întrerupere până la sf.formă îngustă a lotului. după ocuparea habsburgică. Singura construcţie religioasă transformată în stil renascentist . asemănătoare locuinţelor. în zonele intens comerciale .pieţe -.etaj cu dublu tract spre stradă . accesul nobilimii.construcţii ample. proces de transformare a construcţiilor existente. catedrala romano-catolică din Oradea (1750-1779) împreună cu palatul episcopal.biserica evanghelică din Bistriţa (sec. pe loturile existente.XVII a relaţiilor cu lumea central europeană. .voievodat independent sub suzeranitate turcească. Dieta hotărăşte secularizarea averilor bisericii catolice . locuinţe cu caracter modest. precum şi cu completări de mică amploare din epoca Renaşterii. până atunci fără drepturi în cadrul oraşelor ---> palate . astfel încât s-au păstrat prea puţine case renascentiste şi cu atât mai puţin ale epocilor anterioare. sec.XIII-XVII). portaluri . Mihail din Alba Iulia (sec. Dezvoltarea oraşelor modifică statutul social al unei pături importante . şcolile .patriciatul urban . Braşov . Caractere definitorii: . XIX. a fost continuată cu un splendid cor gotic. -1556. Alte construcţii orăşeneşti: casa sfatului .nu mai sunt fonduri pentru a realiza construcţii religioase de amploare.uneori soluţii constructive (sisteme de boltire) şi elemente sculptate renascentiste .în afară de Braşov. de factură barocă. până în sec. De-abia după ocupaţia habsburgică (1699).ancadramente. cca. îmbină forme ale Romanicului târziu cu unele ale Goticului. unde etajul este în parte susţinut de arcaturi continue. Ungaria tranformată în paşalâc.faţade viu colorate. Ex. noi locuinţe de factură renascentistă. sau chiar de demolare a lor. XV. Bistriţa. fie în mănăstiri dezafectate.funcţionau în construcţii noi. dar în domeniul construcţiilor civile. . Transilvania . bătălia de la Mohacs.protestantismul preia bisericile catolice existente. înglobând adeseori părţi ale vechilor construcţii de factură medievală. iniţial bazilică gotică cu trei nave. 2. Sibiu. accelerat în a doua jumătate a sec. cel mai valoros monument de artă medievală din Transilvania. -1541. Locuinţele . spre stradă ---> atelierul sau prăvălia.care îşi construieşte. organizate în jurul unor curţi interioare cu decor baroc. Ex.6 începută în stil romanic. 150 de ani de evoluţie proprie a formelor arhitecturale. XVIII. uneori pictate In sec. ocupând mai multe loturi. la fel şi hanurile. 3. gang de trecere spre curte . catedrala Sf. ofensiva catolică va determina ridicarea unor construcţii religioase noi.regim închis al fronturilor stradale.

incluzând şi ample spaţii gospodăreşti legate de exploatarea proprietăţii. grădini şi chioşcuri (sau case de vară) accentuează relaţia cu exteriorul. Primele realizări mai importante în domeniul rezidenţial nobiliar în epoca Renaşterii . Curia . fie reşedinţă permanentă a unui nobil mai puţin înstărit. uneori paiantă. amplasată şi ea în cadrul moşiei .logii. mănăstirea de la Sâmbăta şi bisericile din Făgăraş şi Ocna Sibiului. construite din porunca şi cu cheltuiala lui Constantin Brâncoveanu.1620-1650 . dublu tract cu logii. Castelele nou construite: configuraţie de plan . elaborat în timpul primei domnii a lui Alexandru Ipsilanti (1775-1777).după cucerirea habsburgică. reşedinţe de factură barocă sau cu transformări baroce: la Gorneşti.funcţiune de locuire. de până atunci. Lăzarea. utilizarea unor spaţii deschise şi acoperite . fie locuinţă temporară a unui nobil de la oraş. Buia. bazat pe preluarea unor vechi . principilor şi guvernatorilor Transilvaniei. Mănăstirea. Hunedoara. Constantin Brâncoveau a anihilat total structura medievală a conducerii oraşelor. Dumbrăveni. § Arhitectura bisericii greco-catolice Tot de factură barocă vor fi şi bisericile zidite de românii trecuţi la biserica unită greco-catolică. dreptul de a-şi zidi propriile lăcaşe de cult în oraşe. sisteme de boltire diverse sau acoperirea încăperilor cu tavane de lemn pictat.interesul aparte pe care-l prezintă proiectul de cod urban al lui Mihail Fotino. Materiale de construcţie: piatră. spontană. ornamentaţia faţadelor . ORAŞELE IN SECOLUL AL XVIII-LEA 1. sacrificându-se vechile rosturi militare în favoarea unor noi cerinţe ale epocii: modificări şi amplificări ale spaţiilor interioare.mai modestă. § Ctitorii ale domnilor din M şi TR Ctitorii ale domnilor din principatele române vecine . Bonţida. .perioadă de mare avânt constructiv în domeniul rezidenţial: Ex. . Castelul .ancadramente de piatră sculptată ale uşilor şi ferestrelor. precum şi reduse amenajări defensive.a. Criş.transformări ale unor cetăţi. Făgăraş.7 § Castele şi curii Reşedinţe de ţară ale nobilimii.oraşele îşi continuă dezvoltarea lentă. ce vor avea din 1699. turnuri de colţ (amintire a funcţiunii defensive. 2-3 niveluri. El reprezintă un prim ansamblu de reguli elementare ale construcţiei urbane. Ex. biserica din Scheii Braşovului ridicată de Petru Cercel. Vinţu de Jos. centralizănd integral administrarea acestora. Ţara Românească şi Moldova: .patrulater mai mult sau mai puţin regulat. portaluri de intrare cu steme şi inscripţii. Medieşul Aurit. transformată acum în decor).ca bisericile din Vad şi Feleac zidite de Stefan cel Mare. piatră + cărămidă. Aghireş. . ş. amplificarea relaţiei cu exteriorul prin mărirea golurilor ferestrelor. Uneori o mai veche curie este amplificată şi transformată în castel.

poartă aura imperială şi are calitatea de a avea centrul la oarecare depărtare ce face grea sau imposibilă o intervenţie din acea zonă ° permanenţe . . Este proiectată o nouă fortificaţie şi. cucerit de la armatele otomane). Arad. imperiul habsburgic îşi asigură stăpânirea asupra Olteniei (pentru o perioadă de 20 de ani) şi asupra Banatului. Prin pacea de la Passarowitz (1718). fronturile continue. a sistemului de fortificaţii de tip Vauban. Caracteristicile planului. Cea mai semnificativă parte este marea piaţă. se înscrie în vastele măsuri de amenajare a teritoriului (regularizarea şi canalizarea râurilor.contextul politic: înfrângerea turcilor la Viena (1683) a fost urmată de expansiunea austriacă spre răsărit şi în 1686 Transilnvania trece sub protectoratul împăratului austriac. Diploma leopoldină (1691) şi pacea de la Karlowitz (1699) consfinţesc instaurarea stăpânirii habsburgice asupra principatului. caracteristici. materiale de construcţie. este cultul populaţiei existente. după principii urbanistice noi. Moldova ---> dezvoltare şi consolidare rapidă datorată drumurilor comerciale ("drumul moldovenesc" care îl înlocuieşte pe cel "tătărăsc") ° Actul întemeierii * act de autoritate. Introducerea. . având pe o latură clădirea barocă a catedralei mitropolitane greco-catolice şi construcţiile care au adăpostit şcolile Blajului. Exemple de cetăţi militare: Alba Iulia. după un plan întocmit. volumetrice şi formale a spaţiului urban. localităţi săseşti.oraşe noi: a. de către austrieci. insule regulate. Caracteristicile principale ale oraşului: trama stradală ortogonală.noua imagine a oraşului: influenţa apariţiei noilor biserici baroce asupra siluetei urbane şi importanţa realizării marilor palate baroce asupra configuraţiei spaţiale.consecinţeţe asupra structurii defensive teritoriale. planul oraşului din interiorul fortificaţiilor (cetatea).vecinătatea unor mari puteri .sec XIV-XVIII * Intemeierile ° TR ---> pe locul unor voievodate şi cnezate preexistente. MOLDOVA SI ŢARA ROMÂNEASCĂ . 2. c. Timişoara. Gherla. Transilvania: . regulile de construire a clădirilor. după un plan întocmit la Viena. a locuinţelor şi prezenţa elementelor decorative baroce. realizarea satelor pe plan prestabilit etc. tipologia imobilelor de locuit etc. ponderea pieţelor (ca reflex al spaţialităţii baroce). la Roma. Oradea. oraş fondat în primii ani ai secolului. proiectul de cod urban încearcă să introducă dreptul cutumiar românesc în dreptul scris. probabil. Blaj. Construcţia noului oraş (în urma demolării oraşului medieval. . asanarea mlaştinilor. de insubordonare faţă de Regatul maghiar * întemeiere de independenţe locale ce-şi afirmă existenţa prin înscăunarea unui principe şi aderarea la cultul bizantin. la solicitarea episcopului Inocenţiu Micu. cult care: este diferit de cel oficial din Regatul maghiar din care provin întemeietorii. b. de o colonie de armeni.8 texte bizantine.

XVII ---> 1641 * cler înalt şi parohial * boierime. primeşte de la domnie privilegiul autonomiei admnistrative. posluşnici ." ° sfatul domnesc.mari proprietari . din veacul XVII. împarte dreptatea.liberă (răzeşi.oraşul ---> proprietate domnească. exercită funcţia militară.boieri .ţărănime . administrează ţara.Iorga) ° structura socială . mai ales din sec. dornici de a sluji în schimbul unor privilegii de ordin social şi economic" ° şcoala * Bizanţ după Bizanţ *Programe de arhitectură - . iar autoritatea orăşenească rămâne cu prerogative minore * meşteşugari. cea boierească exercitându-se totuşi destul de puternic. singura care putea mobiliza ţara întreagă împotriva pericolului extern. negustori. şia pierdut treptat însemnătatea în favoarea oastei domneşti şi a steagurilor boiereşti". autoritatea domnească şi. transformări radicale.. curtea domnească. Si acestea îşi pierd importanţa "crescând în schimb rolul trupelor recrutate din mica nobilime şi din ţărani liberi. exprimarea ataşamentului faţă de creştinismul ortodox (N. moşneni) ..dregători . negustorimea nu alcătuieşte o stare socială ci este mai curând privită ca o posibilitate de ascensiune spre ranguri boiereşti * primele înregistrări de bresle. dregătorii ° biserica ---> structura şi ierarhiile religioase bizantine ° oştirea . domnul "stăpâneşte întreg pământul ţării.rumâni. a căror ocupaţie este şi aceea de cultivatori * "burghezie de import" . XVII *instituţiile ° forma de guvernământ ---> domnie absolută.9 * nesiguranţa zilei de mâine. exercită funcţia legislativă. târziu: sec. oastea cea mare. clăcaşi.căpetenii de oşti alături de domni până la MV . conştientizarea pericolului permanent * neatârnarea ---> credinţă în valorile tradiţionale. armata a cunoscut ."de la întemeiere la fanarioţi. iobagi.orăşeni .

Alte biserici. figura lui Stefan cel Mare .este una dintre cele mai strălucite.programe de arhitectură Spre deosebire de celelalte civilizaţii sud-est europene. în mare majoritate.domnitor al Moldovei între anii 1457 şi 1504 . fac mărturia unei arte constructive fără egal. iniţiate şi sprijinite material de către voievozi. Nicolae din Rădăuţi.multiplicarea încăperilor --------------------------------------* rezultate . boieri.cum îl numeşte Papa Sixtus IV. Treime din Siret. "atlet al creştinătăţii" . de către înalte feţe bisericeşti. utilizând boltiri susţinute de arce piezişe sunt zidite la curţile voievodului din . biserica Sf. împreună cu ele. Sub patronajul şi la îndemnul său. * Epoca lui Stefan cel Mare . devenite după cucerirea otomană civilizaţii precumpănitor ţărăneşti.zidul + contrafortul .Biserica de la Pătrăuţi (1487). Bogdan I pune să se zidească biserica Sf.arcele piezişe .arce etajate .o arhitectură "a zidului" -----------------------------------------------------------------------------* elemente cu care "lucrează" această arhitectură . o activitate constructivă de mare amploare se desfăşoară în Moldova. * Bisericile . o "arhitectură de ansamblu" " MOLDOVA * Primele biserici Curând după înscăunarea sa ca domn al voievodatului independent al Moldovei (1359).arce piezişe intersectate . El este unul dintre marii conducători ai luptelor cu caracter de cruciadă duse împotriva puterii otmane. manifestările de cultură din Tările române au fost. Aceleiaşi epoci i se datorează zidirea bisericii Sf.10 arhitectura secolelor XIV-XVIII în TR şi M. Bisericile de curte sau de mânăstire ridicate acum. Intre aceşti "patroni ai artelor". mânăstirile întărite alcătuiesc un complex defensiv pe care se bizuie independenţa ţării. cele vechi sunt mărite. Ilie de lângă Suceava (1488). Dar adevărata măsură a acestei activităţi o dau cele circa 30 de biserici zidite la porunca sau în epoca marelui domnitor. Cetăţi noi sunt construite acum. îmbinând tradiţia bizantină cu influenţe occidentale într-o manieră ce va defini secole de-a rândul specificul arhitecturii moldovene.componente ale unei spaţialităţi dinamice *tipologie aparte *diferenţierea tratării încăperilor *lumina *efecte sculpturale ale structurii *ansamblul naos-turlă .arhitectura bisericilor lui Stefan .

ele au fost în acelaşi timp gândite şi realizate ca puncte de apărare şi refugiu în vremuri de restrişte. biserica mânăstirii Neamţ (1497). Putna. * Bisericile secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea * Cele două linii evolutive de deschidere a pridvorului . Dragomirna îşi înalţă şi azi puternicele ziduri cu . Suceviţa.şi de veacul al XVI-lea se leagă o altă strălucită manifestare a geniului artistic românesc: bisericile cu pictură exterioară. Galata. Probota. Piatra Neamţ (1497).11 Vaslui (1490).Humor .Dragomirna ---------------------------------------------------------------------------------* Evoluţie în sec. XVI) . splendide picturi îmbracă în totalitate pereţii exteriori ai bisericilor.influenţe ale arhitecturii religioase din Valahia * Studii de caz sec XVII . mănăstirii Galata (sf. modificări ale formei . Humor. Moldoviţa. * Mănăstirile Moldovei Un capitol aparte din arhitectura Moldovei îl constituie mânăstirile. Solca. La Arbora. sec.Trei Ierarhi . * Bis.încăpere între pronaos şi naos. Secu.modificarea tiparului spaţial-planimetric şi renunţarea la elementele structurale şi decorative tradiţionale în favoarea preluării unor modele occidentale. Slatina. destinată mormintelor ctitorului şi familiei sale.păstrarea tiparului.Baia . surmontat acum de un turn-clopotniţă (uneori cu rol de apărare) .reducerea lăţimii pridvorului. Suceviţa şi Voroneţ. ca şi la Dorohoi (1495).Arbora . mânăstirile de la Neamţ. Bistriţa. în care spaţiilor rituale li se mai adaugă un pridvor închis şi o gropniţă .Neamţ .Voroneţ De numele lui Petru Rareş . Hârlău (1492). Moldoviţa. Locuri de desfăşurare a vieţii monahale de tradiţie bizantină. Botoşani (1496). Cetăţuia. Teodori din Iaşi ) . XVIII . Dumitru din Suceava .Probota --------------------------------------.Golia .Sf.fiu al lui Ştefan şi domnitor al Moldovei .Părhăuţi . ilustrând scene din Vechiul şi Noul Testament. Iaşi (1491-1492).Moldoviţa . Probota. Bacău (1491).componente arhitecturale şi decorative de influenţă muntenească (vezi Sf. Ridicate în secolele XVXVII.

primul stat independent românesc . ctitorie a lui Neagoe Basarab. ca de cetate. cu turla rdicată deasupra naosului.biserica mânăstirii Cotmeana (sf. călugări caligrafi. Constantin Brâncoveanu (1688-1714). miniaturişti. zugravi de biserici şi pictori de icoane.Tara Românească (Valahia). plan "în cruce greacă înscrisă". întocmitori de cronici. . XIV) aduce elemente spaţiale şi decorative din lumea bizantino-balcanică.biserica mânăstirii Snagov (1517-1521) a fost înălţată de acelaşi ctitor. ctitorie a lui Mircea cel Bătrân. deşi inspirată după cea a bisericii mânăstirii Dealu. cu turlă proprie susţinută de patru stâlpi centrali. la ~1330. Naosul reia aici forma de "cruce gracă înscrisă". tip constantinopolitan .biserica mănăstirii Mărcuţa . a fost iniţial un pridvor. Nicolae (terminată în 1352). expresie a originalei culturi româneşti. Serban Cantacuzino (1678-1688). sec. § Cristalizarea stilului sf. cu cele două abside ale altarului de-abia sugerate. probabil după modelul bisericilor de la Muntele Athos. au creat opere de valoare. . răspunzând unor funcţiuni diferite: .biserica mânăstirii Argeşului (terminată la 1517). încurajată de condiţii istorice favorabile.biserica mănăstirii Mihai Vodă .biserica mare a Curţii din Târgovişte (pridvorul deschis) . arhitectură cunoaşte o înflorire fără precedent sub domniile lui Matei Basarab (1632-1654). XVI .12 turnuri semeţe. sec. De plan dreptunghiular. căreia i se alătură două abside laterale. .tipologie şi parament * Programe de arhitectură în secolul al XVII-lea Promovată de domnitori cultivaţi.biserica mânăstirii Dealu (1499-1501) aduce ca inovaţie sporirea numărului de turle şi decorarea faţadelor placate cu piatră. ale cărei unice accente coloristice sunt date de podoaba discurilor de ceramică smălţuită.biserica domnească Sf.sec. Avântul activităţii constructive duce la zidirea unui mare număr de ansambluri şi edificii. cu pronaosul lărgit incluzând o incintă interioară de coloane. .biserica mânăstirii Cozia (1387-1388). mai târziu tipografi. asemănătoare cu modelul . stabileşte un nou tip de construcţie. ŢARA ROMÂNEASCĂ * Arhitectura religioasă § "Bisericile începuturilor" Sub conducerea lui Basarab I se întemeiază. XVII . ea este îmbrăcată într-o haină monocromă de cărămidă aparentă. Stefan Cantacuzino (1714-1716). prin registre de arcaturi inspirate din arhitectura caucaziană. Pronaosul. . La adăpostul lor. este cu mult mai fastuoasă. are un plan treflat. Se adoptă acum o siluetă cu patru turle şi o decoraţie care.

Horezu. foişoare. În zona Olteniei. frescele ce împodobesc bisericilor olteneşti pot fi socotite strălucite exemplare ale arhitecturii populare de zid. ctitorie strălucitoare a lui Constantin Brâncoveanu. culele din Măldăreşti. la reşedinţele brâncoveneşti de la Potlogi şi Mogoşoaia . Pilde din cărţile populare care circulau în epocă sau motive vegetale alcătuind decoraţii luxuriante sunt de asemeni prezente.funcţiune şi rezolvare arhitecturală . Fie izolate. ca şi marile mănăstiri olteneşti: Brâncoveni."sinteza muntenească" (portice. Piteşti) * curţi domneşti şi boiereşti (de la tipul de curte fortificată a veacului al XVIIlea. sec. . din zona Padovei şi Veneţiei . Arnota. XIX *Nordul Moldovei . Ea a determinat fortificarea multor reşedinţe boiereşti sau zidirea unor noi reşedinţe întărite. registrul superior sau întreaga faţadă înfăţişează în culori vii Apostoli şi Sibile. loggii transparenţă interioară şi exterioară MOLDOVA ŞI TARA ROMÂNEASCĂ sf.primite pe filieră transilvană dar şi direct. Cea dintâi este permanenta nesiguranţă provocată de desele schimbări de domni şi de şi mai desele năvăliri în scop de jaf ale paşalelor de la Dunăre. sec. Căldăruşani. a căror vitalitate se manifestă prin ctitorirea unui mare număr de biserici săteşti. XVIII . La bisericile din Slătioara. De cu totul altă factură decât picturile exterioare din Moldova secolului al XVI-lea. Păuşeşti-Măglaşi. Cea de a doua caracteristică a secolului al XVIII-lea se referă la apariţia unei pături ţărăneşti înstărite.animă zidirile mănăstirii Hurezi. la Neghineşti-Cacova.hanurile de drum *Oltenia . Spre deosebire însă de acestea.al căror model va fi preluat timp de circa 50 de ani -. Duntr-un Lemn sunt doar câteva dintre ansamblurile monastice ale acestei epoci).înc. urmate de construcţii mai modeste. pridvoare. cursive. ale sfârşitului de veac XVIII).13 * mănăstiri (Brebu. Mai mult decât oricare dintre construcţiile epocii. 200 de astfel de biserici care se mai păstrează din această categorie o constituie picturile exterioare. a unor comunităţi rurale independente de marile latifundii. * hanuri orăşeneşti (mai ales hanurile din Bucureşti. cu vădite influenţe ale Renaşterii şi Barocului occidental . scene laice reprezentând obştea ctitorilor. Broşteni sau Curtişoara au la ultimul nivel un foişor sau o loggie . Câinenii Mari şi Câinenii Mici. ansamblul de la Hurezi precum şi edificiile care îl compun au constituit modele pentru realizările arhitecturale de până la jumătatea veacului al XVIII-lea. Plumbuita. Trăsătura definitorie a celor cca.Culele şi bisericile pictate Două caracteristici ale secolului al XVIII-lea au marcat semnificativ arhitectura din Valahia. din nou cu caracteristici defensive. Bistriţa.amprentă a tradiţiei deja constituite în Valahia. Urşani. Craiova. culele româneşti au ca model construcţiile cu acelaşi nume şi funcţiune din sudul Dunării. mai ales în zona Olteniei. această fortificare s-a manifestat mai ales prin construirea de cule. fie făcând parte din ansamblul unei curţi. Groşerea. . Un suflu nou.

2.adaptarea (prin dimensiuni) pentru funcţiuni urbane.modernizarea treptată. Măgurele. însoţite de reguli de construcţie (parcul Filipescu. Programe de arhitectură . a principiilor ringului vienez. Braşov. planurile de sistemartizare (Timişoara. în Transilvania. bazate pe modelul fizic al oraşelor-grădină. până la primul război mondial.în urma păcii de la Adrianopol şi a înfiinţării Comisiei Europene a Dunării . Modernizarea urbană revine administraţiilor locale. trasarea unor noi axe majore de circulaţie (bulevardele bucureştene) şi aplicarea parţială a modelului haussmannian . 3. Modelele urbanistice aplicate sunt cele occidentale. prin înlocuirea parţială a fondului construit anterior. prin parcelări de diferite dimensiuni: Galaţi. fapt care a avut influenţe favorabile asupra dezvoltării economice. Braşov. Exemple.unificarea organismului urban (zona intra-muros cu cea extra-muros).apariţia cartierelor (parcurilor). Dezvoltarea accentuată a transportului pe Dunăre . parţială. Transformarea teritoriului: apariţia şi extinderea rapidă (după 1860) a reţelei de cale ferată.oraşe noi şi restructurarea radicală a celor existente: porturile dunărene. ca şi a primelor cartiere de locuinţe ieftine. a unirii principatelor şi a Războiului de independenţă. Severin. Cluj. Bucureşti). Constanţa.şi maritim. semnificative sunt exemplele de extinderi regulate. %n consecinţă. în special cea industrială etc. Exemple: Timişoara. 4. prin creşterea importanţei portului Constanţa. s-a bazat (sub puternica influenţă occidentală) pe formarea structurilor capitaliste. Transilvania a făcut parte. a societăţii. prin demolarea fortificaţiilor în oraşele din Transilvania. Predeal. eligibile.modificarea imaginii urbane. parcelarea marilor proprietăţi funciare . din perioada regulamentară până în anii `50. şi cele central-europene (ca până atunci). din imperiul austromaghiar. îmbinarea principiilor clasice de compoziţie cu cele peisagere. imediat după 1900. care a condus la urbanizarea unor teritorii şi la scăderea rolului teritorial al unor importante localităţi de până atunci. Sibiu.modificarea parcelarului . principalul instrument de control al dezvoltării urbane sunt diferitele reglementări urbanistice şi arhitecturale şi. T. . Olteniţa etc. prin care a debutat o perioadă de mare stabilitate politică. Categorii de intervenţii urbanistice: . grădini). pe elaborarea legislaţiei statului burghez. în timp ce Ţara Românească şi Moldova au urmat calea desprinderii de suzeranitatea otomană prin perioada guvernării ruseşti şi a Regulamentelor Organice. 5. în Vechiul Regat. odată cu sporirea profesiunilor eminamente urbane.extinderea oraşelor existente. parcul Ioanid din Bucureşti). . prin arhitectura de factură occidentală a secolului al XIX-lea şi prin ordonarea fronturilor stradale. în 1881. .transformarea oraşelor existente: . Caracteristicile planurilor şi importanţa lor pentru urbanismul românesc. . Proclamarea regatului României.amenajarea spaţiilor publice de agrement (parcuri. în mediul urban se modifică semnificativ componenţa populaţiei. Exemple de oraşe noi (T. .) şi de restructurare ale fostelor raiale (Giurgiu.14 SECOLUL AL XIX-LEA 1.modificări/rectificări ale tramei stradale: alinierea străzilor şi raportarea clădirilor la aceasta. Cadrul istoric general a fost marcat de contextul politic diferit al provinciilor româneşti. pe creşterea economică. . Brăila). aplicarea limitată.

Austria şi Italia.15 .Arhitectura a fost reflexul marilor idei romanrice: originalaitatea şi afirmarea geniului creator individual. . Frumoasa şi Universitatea veche.locuinţa societăţii burgheze: ideea de confort modern. veniţi în special din Franţa. b. . şi exemplificare. are loc o evoluţie similară: într-o primă fază formele clasice au fost aplicate doar la exterior. a.clasicismul din România. în 1891. Recuperarea trecutului (altul decât cel al antichităţii) a condus la descoperirea valenţelor arhitecturii gotice. Principalele orientări stilistice .şi Frumoasa din Iaşi . pentru ca apoi să aibă loc şi transformarea planimetrică.apariţia şi consacrarea unor noi programe de arhitectură. .cazul Bucureştiului. pieţe şi hale alimentare etc. pentru cultură.principalele caracteristici ale arhitecturii neo-clasice europene . 6. utilizând un număr redus de elemente esenţiale.contextul cultural: orientarea din ce în ce mai accentuată spre civilizaţia şi cultura europeană. Edificiul şcoalelor române din Braşov.formarea primilor arhitecţti români în şcolile din străinătate . din Botoşani. Activitatea lui Alexandru Orăscu (1817-1894) şi principalele sale construcţii clasiciste. .. %n general.Transilvania. pragmatic. arhitecturile occidentale reprezentând un import. administraţie. Romantismul .înfiinţarea. apariţia unor noi tipologii a locuinţei: de la reşedinţa nobiliară la imobilul de raport .prezenţa arhitecţilor străini (stabiliţi temporar sau definitiv în România). după modelul învăţământului practicat la Ecole des Beaux Arts din Paris.independenţa relativă a programelor faţă de curentele arhitecturale.cu noi cerinţe funcţionale.pe plan longitudinal) şi de reşedinţe (palatul de pe ziduri. respectiv bisericile din Leţcani. Casa Creţulescu din Bucureşti.legată şi de deşteptarea sentimentului istoricităţii (latinismul Şcolii Ardelene şi elenismul Academiilor domneşti din Bucureşti şi Iaşi) . căutarea expresivităţii şi a caracterului operei (în defavoarea frumosului). case domneşti şi boiereşti) au constituit domeniul principal de manaifestare al clasicismului. Apartenenţa Transilvaniei. el a avut un caracter "aplicativ". %n Ţara Românească şi Moldova a avut loc însă o mutaţie radicală. Palatul domnesc al lui Grigore Ghica. Teiul Doamnei cu plan central . Bucureşti). Analiza unor exemple de biserici (Ruset. Bisericile şi reşedinţele ample (palate. categorii de echipamente publice: clădiri pentru învăţământ. instituţii bancare. Analiza unor exemple semnificative: palatul Toldalaghi-Korda şi Primăria din Cluj. clasicismul din Transilvania recurge la o simplitate şi austeritate extremă. %n ambele cazuri. libertatea absolută de creaţie. Acest transfer cultural a fost facilitat de: . modernizarea a fost sinonimă cu occidentalizarea. a Banatului şi a Bucovinei la sfera de influenţă culturală central-europeană a asigurat o asimilare firească a arhitecturii secolului al XIX-lea. în concordanţă cu noua civilizaţie urbană. . a pitorescului etc. . fără însă ca ahitecturile romantice să se identifice cu neogoticul. s-a situat departe de opţiunea formală clară şi de dezbaterea doctrinară. activ în prima jumătate a secolului al XIX-lea. dar şi din Germania. biserica reformată din Cluj şi Catedrala romano-catolică din Satu Mare. asociindu-se o nouă accepţiune a frumosului (simplitatea şi rigoarea expresiei plastice) . respectiv Casa Balş şi Casa Başotă din Iaşi. a şcolii de arhitectură din Bucureşti. Clasicismul .Ţara Românească şi Moldova. ambele la Iaşi.

în arhitectură. de la cele mai reprezentative construcţii administrative. casa Librecht. care au marcat decisiv configuraţia oraşelor. . ci pe aceea naţională. Eclectismul .arhitectura neo-românească se înscrie în mişcarea romantismului european. o metodă de lucru bazată pe utilizarea nediferenţiată a exemplelor oferite de istorie. cu mare rapiditate. .curent cultural care cuprinde cele mai importante manifestări arhitecturale ale sec. în cazul particular al României. sursele sale de inspiraţie: importanţa acordată bisericii Stavropoleos pentru proiectarea unei noi arhitecturi în forme naţionale. care afirmă. clasificarea acestora şi. ci în primul rând. prin urmare. Eclectismul a contribuit la lărgirea câmpului de observare şi analiză. remontarea lor după principii istorice (compoziţie stilistică) sau după tipologii caracteristice destinaţiei. a dominat întregul secol al XIX-lea. c.formaţia sa profesională. în general. a concis cu o perioadă de creştere economică şi. înţeles ca încercare de verificare obiectivă a produsului artistic şi ca metodă de învăţare. implicit. palatul de la Ruginoasa. Julien Guadet a propus o viziune unificată a teoriei şi practicii. necesitatea unei arhitecturi româneşti. în majoritatea cazurilor. XIX. ca primă aplicare a metodei experimentale în arhitectură. Procedeul eclectic constă. cu academismul. aflat la îndemâna arhitecţilor (români şi străini). spre sfârşitul secolului. . în trei momente distincte: alegerea unor monumente ale trecutului şi demontarea lor în elemente componente. de avânt constructiv. Romantismul tărziu al Palatului administrativ de la Iaşi.arhitectura eclectică a fost în relaţie directă cu academiile de arhitectură şi.pătrunderea eclectismului în România (atât în Transilvania cât şi în Vechiul Regat). reacţia la restaurările lui Lecomte de Nouÿ şi prima lege pentru protecţia monumentelor. castelul de la Bonţide. cu semnalarea referinţelor istorice. %n privinţa arhitecturii nu mai era vorba de recuperarea istoriei. Cea mai importantă academie a fost Ecole des Beaux Arts de la Paris. prin celebrul său tratat.Realizările din România se înscriu. de redeşteptare a spiritului şi a identităţii naţionale.sporirea interesului pentru monumenele istorice şi pentru protejarea lor. în direcţia utilizării cu preponderenţă a fragmentului gotic. Analiza unor exemple. apoi. . ARHITECTURA NEO-ROMANEASCA până la primul război mondial 1. Scopul operativ crearea unui obiect arhitectural nou faţă de cele anterioare. Analiza unor exemple semnificative: parcurile din perioada regulamentară. ca şi sursele principale ale acesteia: vechea arhitectură cultă şi arhitectura populară. transformările aduse de Schlatter mănăstirilor Tismana şi Bistriţa. palatul Şuţu. Eclectismul a devenit. .precursori: Alexandru Odobescu şi Dimitrie Berindei. în concordanţă cu spiritul pozitivist al secolului.16 . într-o compoziţie în care acesta îşi pierde conotaţia originală. a constructorilor sau a proprietarilor înşişi. Această situaţie explică imensa cantitate de clădiri eclectice. monumentele funerare etc. pe aceea a politicului. care. 2. un limbaj de consum. coerent în părţile sale. nu numai în sfera ideologiilor artistice. la mijlocul secolului. Premise . până la locuinţele modeste de serie. Ion Mincu (1850-1912) .

"Instrucţiunile şi normele pentru întocmirea planurilor de sistematizare" din 1939. Nicolae Ghica Budeşti. 3. Arhitecţii au practicat. Grigore Cerchez. Regimul politic. Bufetul de la Şosea (1892). Iaşi . . Disputa tradiţionalism .culturi diferite ale urbanului: Vechiul Regat şi teritoriile care au aparţinut imperiului austro-ungar . Condiţiile generale politice şi economice: noua realitate a ţării după Marea Unire . manifestări ale clasicismului modern. 3. după 1935. "Simetria" (1939-1947).amenajarea teritoriului: proiecte pentru amenajarea litoralului şi a văii Prahovei . Curentele arhitecturale. Şcoala de arhitectură . deseori. pluralismul expresiei artistice. legislaţia locuinţei. . proiectul pentru Primăria capitalei (1900-1904). Alte construcţii ale lui I. Dezvoltarea economică: criza de supraproducţie din 1928-32 şi momentul de vârf din 1938. arhitecturi diferite.începuturile învăţământului românesc de arhitectură (1891) şi formarea studenţilor în spiritul arhitecturii iniţiate de Mincu: proiectele în "stil neo-românesc" şi releveele după vechile monumente naţionale. Bucureşti. Arhitectura şi urbanismul: .importanţa planurilor de sistematizare în comparaţie cu intervenţiile propriu zise.populaţia şi suprafaţa tării. Duiliu Marcu. Alte contribuţii teoretice: Ion Davidescu. Constituţia din 1923 şi unificarea administrativă. "Urbanismul" (19321942). Mincu. "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice" (19081945). Analiza unor clădiri semnificative pentru căutările lor plastice.17 .categorii de operaţii urbanistice: localităţi noi (staţiuni maritime) şi cartiere în oraşele existente. 5. CULTURA ARHITECTURALA A PERIOADEI INTERBELICE 1. existând diferenţe notabile între Vechiul Regat şi teritoriile alipite după primul război mondial. 2. Şcoala centrală de fete (1890). arhitecţi şi exemple.cadrul legislativ: prezenţa problemelor de sistematizare în legile administrative. 4. 4. . noutatea în peisajul arhitectural românesc.modernitate şi căutarea identităţii spirituale naţionale.dezbaterea de idei şi protagoniştii. A fost perioada cu cea mai mare varietate de orientări şi căutări stilistice. Urbanismul şi evoluţia oraşelor.permanenţa arhitecturii clasicizante: prelungiri ale eclectismului şi. . corespondenţe ale acestuia cu ideologia perioadei. analiza stilistică."Urbanistica generală şi specială".lucrările . proiecte şi intervenţii în zonele centrale: amenajări de spaţii publice urbane.teoria urbanismului: importanţa lui Cincinat Sfinţescu .manifest: casa Lahovari (1886). Principale curente: . "Superurbanismul". Cristofi Cerchez. Alexandru Zamphiropol. Rolul principalelor reviste de arhitectură: "Arhitectura" (1906-1944). o perspectivă diferită asupra spaţiului rural şi asupra valorilor istorice. Contextul cultural: afirmarea noilor generaţii de intelectuali. Principalii protagonişti ai perioadei: Petre Antonescu. analiza unor exemple de planuri de sistematizare: Sibiu.

. exemple semnificative. Arhitectura modernă devine însă rapid un nou limbaj de consum. Principalii beneficiari: intelectualitatea cu deschidere culturală. de factură modernă. . Horia Creangă (1892-1943) . bd. Halele Ober. Cristalizarea apartamentului şi a imobilului de raport modern în Bucureşti. c. Cantacuzino în această modificare de optică.arhitectura Art-Deco.după 1936: reducerea severă a formei spre esenţial având drept consecinţă dispariţia poeticii etapei anterioare. faleza de la Eforie Nord etc.cca. pavilioanele de expoziţii din parcul Herăstrău.cel mai important reprezentant al arhitecturii moderne româneşti. M. Limitele de asimilare a gândirii moderne. statul. .modificarea radicală a imaginii urbane.favorizată de boom-ul economic al deceniului 4 a fost diferită în regiunile ţării: centre mai importante. însoţit de teme compoziţionale proprii. .arhitectura neo-românească. sanatorii. Alte construţii importante: cele două ARO (Calea Victoriei. imobilele Davidoglu. în mai mică măsură. Caracterisitici principale. Dumitrescu. Magheru (1929-1931). în absenţa discursului critic: raportul dintre faţada şi volumetria.până în 1929: căutări în direcţia simplificării formei (cu puternice accente ArtDeco). Bucureşti şi hotelul din Braşov). Principale caracteristici: . . Etape ale arhitecturii sale: . . Atenţia acordată detaliului.circulaţia ideilor şi contactele cu mediile avangardiste europene: importanţa lui Marcel Iancu şi a revistei "Contimporanul" (în perioada 1924-1930). şi planul tributar tradiţiei compoziţionale academiste. Palatul Culturala din Cernăuţi. . vila Medrea şi imobilul Pop-Gheorghiu din Bucureşti. vilele Miclescu. Influenţa decisivă pe care a avut-o proiectarea clădirilor industriale de la Uzinele Malaxa. alături de arhitectura neo-românească.arhitectura modernă . Schimbarea de atitudine faţă de sursele tradiţionale de inspiraţie: de la arheologia decorativă spre semnificaţiile profunde ale arhitecturii populare. Principali exponenţi. Deva. Burileanu-Malaxa etc. Influenţele celorlalte curente arhitecturale. Formaţia beaux-artistă (Paris. Arhitectura modernă a. rolul decisiv al lui G. fragmente urbane unitare (bd. caracterizat prin raţionalitatea organizărilor funcţionale şi prin utilizarea unui vocabular formal exclusiv modern. b. 1927. Bunescu şi Cantacuzino.o nouă interpretare funcţională şi spaţială a programelor de arhitectură: şcoli. Arhitectura neo-românească . ca primă fază a modernităţii. diferite societăţi şi instituţii şi. şi în direcţia coerenţei spaţial-funcţionale . Petru Groza.1929 . . Clădiri importante: imobilul ARO.difuzarea arhitecturii moderne .vila dr. 1936: modernismul deplin. Varietatea repertoriului formal concretizată prin realizările diferiţilor arhitecţi. 1919-1924) şi începuturile activităţii în România. Asimilarea .climatul cultural general al societăţii româneşti: noua arhitectură este asimilată noului spiritul al epocii.expresia plastică şi spaţiul interior. Protagonişti şi realizări importante. hale alimentare.stil oficial. Ottulescu. Magheru şi cartierul Vatra Luminoasă din Bucureşti. clădiri de birouri.) şi importanţa lor în noua configuraţie estetică.18 . locuinţele sociale etc. 6.

execuţia. în anii `50.este desfiiţată libera practică a arhitecţilor. . evoluţia simultană şi divergentă cu acestea. în interiorul localităţilor sau la extinderile acestora. impulsionarea dezvoltării oraşelor.practica profesională: dispariţia de facto a dreptului la proprietatea funciară urbană a facilitat difuzarea principiilor Chartei de la Atena. . arhitectura ”funcţionalistă”. colectivizarea agriculturii din 1962). Dirijarea investiţiilor sa făcut după un program strict centralizat. elaborarea proiectului. revenirea la regimul totalitar absolut până în 1989. S-au creat astfel premisele proiectării şi realizării unor intervenţii urbanistice de foarte mari dimensiuni. Contextul: .studiile de sistematizare teritorială. şi evoluţia ei în următoarele 2 decenii . în mod sever. 2.efectele asupra arhitecturii şi urbanismului: . terenul.schimbarea regimului politic: dispariţia statului democratic . relaţia arhitectului cu autoritatea statului. .19 ARHITECTURA ŞI URBANISMUL DUPA AL DOILEA RAZBOI MONDIAL 1.etape principale ale evoluţiei politice: cucerirea şi consolidarea puterii politice. Relaţia dintre modernizare şi .ideologia comunistă domină integral societatea. %ntreaga economie este dirijată centralizat.cea mai fertilă perioadă a arhitecturii româneşti postbelice d. 3. episodul arhitecturii realismului socialist (prima parte a anilor `50) c. finanţarea. amenajarea litoralului . sporirea necesarului de locuinţe (spaţii de cazare) şi a dotărilor colective.etape ale arhitecturii şi urbanismului: a. aceştia devin funcţionari ai statului în Institute de proiectare. are loc industrializarea forţată a economiei. controlându-se şi limitându-se. realizarea unor numeroase noi zone industriale. înfiinţarea Institutului de Arhitectură (după o perioadă de funcţionare ca facultate a Politehnicii) şi a tuturor structurilor organizatorice a domeniului. Intervenţia totală a politicului a avut loc prin hotărârile cc al pcr şi a consiuliului de miniştri din 1952. . astfel. Diferenţa principiilor urbanistice faţă de cele anterioare (bazate pe mica proprietate şi pe parcelare) produce o ruptură radicală a morfologiei urbane. perioada stalinistă.teoria urbanismului .statul a dispus de toate verigile actului de construcţie: întocmirea temei. Evoluţia arhitecturii şi urbanismului a fost rezultanta influenţei.politica de industrializarea forţată a avut drept consecinţă creşterea rapidă a populaţiei urbane (cu mari dificultăţi de acomodare la modul de viaţă urban). iar statul totalitar devine proprietarul aproape absolut al tuturor domeniilor economiei (naţionalizarea din 1948. . prelungirea. determinante. Urbanismul . aplicate în ansambluri urbanistice de dimensiuni mai mari sau mai mici. variante ale postmodernului şi recrudescenţa arhitecturii clasicizante ca expresie a regimului totalitar. după 1977. spre sfârşitul anilor `50. `dezgheţul` anilor `60 şi începutului anilor `70. prin limbajul raţionalist şi căutările unei arhitecturi de factură naţională b. . a culturii arhitecturale interbelice. posibilităţile de creaţie urbanistică şi arhitecturală. a politicii statului (şi a pcr) şi a curentelor epocii.exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului urban este simbolică. iar investiţia particulară devine nesemnificativă. prin care s-a decis reconstrucţia socialistă a oraşelor.

locuinţa . retorica monumentalului. tipizarea şi industrializarea şi efectele asupra configuraţiei oraşelor. desfiinţarea acesteia în 1977. restructurarea unor artere importante ale oraşelor.cel mai important program de arhitectură realizat după război. Arhitectura . cvartalele staliniste. legea străzilor din 1975 şi recuperarea spaţiului străzii. 4. caracterul sumar al schiţei de sistematizare. Intervenţiile asupra centrelor (istorice) ale oraşelor. exemple.. . Exemplificări pentru toate categoriile. Restaurarea monumentelor: rolul Direcţiei Monumentelor Istorice.tipuri de programe de arhitectură . din punct de vedere cantitativ.caracteristicile urbanistice ale acestora. arhitecţi importanţi. Planul de sistematizare apare la începutul anilor `60.succesiunea tipurilor de intervenţii urbanistice: completări de fronturi. mici ansambluri de locuit sau de dotări.20 distrugere. marile ansambluri de locuit realizate la periferia localităţilor sau în zonele slab construite . 5. .dotări de interes public: categorii. .

dr. Anca BRĂTULEANU Conf. arh. Nicolae LASCU ISTORIA ARHITECTURII ÎN ROMÂNIA NOTE DE CURS AN III (semestrul I).Prof.IV (semestrul I) UNIVESITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” . arh. dr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful