P. 1
a Ana - Autoportret Cu Palimpsest

a Ana - Autoportret Cu Palimpsest

|Views: 17|Likes:
Published by titei111

More info:

Published by: titei111 on Mar 03, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/25/2012

pdf

text

original

Există întotdeauna la începutul lui martie o exasperare, o nevoie de schimbare a anotimpului înainte de
graniţele lui cosmice, o nevoie de hotar şi de luare de la capăt a lucrurilor, o dorinţă, acută şi aproape
isterică, de primăvară. Există întotdeauna la începutul lui martie sentimentul că iarna nu mai poate fi
îndurată, că cerul mereu acoperit, şi nămeţii murdari, şi noroiul îngheţat sunt insuportabile, că dacă,
prin absurd, iarna continuă, nu vom mai rezista.
Desigur, nimic neobişnuit în această atingere a limitei fixate calendaristic, ciudat este doar că, odată
pragul de timp trecut, limita se lasă împinsă fără crâcnire mai departe. Frigul continuă adesea şi în
martie, şi în aprilie, există ani când chiar şi maiul e urât, dar noi continuăm, incredibil, să facem faţă,
dar noi nu suntem totuşi, de atâtea amânări, doborâţi. Dacă la începutul lui martie ni s-ar spune că mai
avem de răbdat două luni până să se facă frumos şi cald, am claca probabil; dar dimpotrivă, cu toţii
suntem convinşi că iarna nu mai poate dura, că din clipă în clipă vor apărea ghioceii, brebeneii,
brânduşele, viorelele, atâtea diminutive ale speranţei noastre de mai bine, măsurând cu eroica lor
frivolitate mersul înainte al anotimpului şi al lumii.
Faptul că această florală numărătoare inversă se încăpăţânează să rămână în vis încă o zi, două, trei,
încă o săptămână, faptul că legile devenirii sunt elastice şi pot fi întinse sau scurtate după umorile
norilor şi capriciile vântului nu împiedică ziua să crească implacabil şi ritmic, nici primăvara să vină,
oricât de târziu, definitiv. Desigur, cu cât această amânare este mai lungă, cu atât răbdarea şi
rezistenţa noastră sunt mai solicitate, dar - bizar - odată primele zile ale lui martie trecute, chiar dacă
nici un semn al binelui nu se arată, disperarea noastră începe să scadă şi o stranie răbdare ne întăreşte
cu argumentele unei verificate înţelepciuni. Nu mai tragem cu săgeţi în nori şi nu mai implorăm pomii
să înflorească, pentru că, de-a lungul mileniilor de rotire a anotimpurilor, am învăţat nu numai că iernii
nu i te poţi împotrivi, ci şi că întotdeauna vine în cele din urmă primăvara. Ceea ce-i poate exagerat să
considerăm a fi o concluzie psihologică, dar este, fără îndoială, una meteorologică.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->