Conf.univ. dr.

Damian Miclea

NOŢIUNI DE CRIMINOLOGIE ŞI CUNOAŞTEREA CRIMEI ORGANIZATE Note de curs

CRIMINOLOGIA
CAPITOLUL 1 CRIMINOLOGIA - ŞTIINTA INTERDISCIPLINARĂ
1.1. Istoric Criminalitatea ca fenomen social a apărut odată cu structurarea primelor comunităti , atunci cand s-au impus norme şi a existat morală. Ştiintific criminalitatea a început să fie studiată , relativ recent , în ultimele două secole. 1)Cesare BECCARIA (1738-1794) “Despre infracţiuni şi pedepse”- 1764 critică tirania şi arbitrariul din justiţie şi pledează pentru “dreptul comun”unde toată lumea să fie egală în faţa legii şi împotriva dreptului “inchizitorial” medieval. - este întemeietorul şcolii cu acelaşi nume şi sunt influenţati de lucrările filozofilor iluminişti Montesqieu (1689- 1755) scriitor , jurist ,filozof , pamfletar realizeazş o satiră politică şi religioasă se pronunţă pentru monarhia constitutională şi separaţia puterilor în stat şi J.J. Rousseau (1712 – 1775) gânditor , scriitor,condamnă inegalitatea politică şi socială, doctrina sa devine platforma iacobină a revolutiei franceze ,adevaratul suveran este poporul ( “ contractul social”) ,in materia educaţiei juvenile apreciază că educatia să fie conformă cu natura proprie a copilului. a incercat introducerea ca metodă de studiu delicvenţial într-un sistem de cercetări experimentale punînd accentul îndeosebi pe aspectul psihiatriei judiciare. 2) Cesare LOMBROSO (1836-1909) Medic şi criminolog italian. Intemeietorul şcolii antropologice a dreptului este autorul teoriei “infractorului înnascut”care poate fi recunoscut după anumite “stigmate” corporale ( “Omul deligvent ” , ”Crima,cauzele şi remediile ei”). 3)Enrico FERRI (1856- 1929) - jurist şi om politic - este considerat întemeietorul “criminologiei sociologice” . “Sociologia criminală”- 1929. - şcoala lui Enrico Ferri apreciază ca factori favorizanţi ai criminalităţii : cauzele sociale , determinările sociale. 4) Rafaelle GAROFALO (1851- 1934) - jurist italian , profesor la Napoli. In lucrarea sa monumentală “Criminologia” ( Napoli 1885 ) incearcă să definească criminologia ca pe o ştiinta separată de dreptul penal - doreste să creeze o teorie a “criminalităţii naturale”. 5) Franz von LISZT cercetator german susine necesitatea unei ştiinţe totale a dreptului penal în care să fie incluse antropologia criminologică , psihologia criminală şi statistica criminologică.

Cercetarea criminologică suscita interes şi rezultatele sunt sintetizate în capitole distincte în dreptul penal , sociologie , psihologie , biologie. Ca urmare au avut loc Congrese internaţionale .Roma (1885), Paris (1889),Bruxelles (1892),Geneva (1896), Amsterdam (1901), Torino (1906)si Koln (1908). In 1934 la Paris s-a creeat Societatea internaţională de crimnologie avand ca principal obiectiv promovarea internaţională a stereotipului ştiintific al criminalităţii abordîndu-se teme precum: crima organizată, criminalitatea “gulerelor albe “, criminalitatea transnaţională , delicvenţa juvenilă etc. - S-au creeat centre de cercetare stiintifică în domeniu ( Montreal , Geneva). - In 1968 la Roma sub egida Consiliului Economic şi Social al ONU (ECOSOC) s-a creeat institutul de cercetare pentru apărare socială a UNSARI care în 1989 a fost transformat în Institutul Internaţional de Cercetare asupra Crimei şi Justiţiei ( UNIERI). - La nivel naţional în 1990 a fost înfiintata Societatea Romană de Criminologie şi Criminalistică în cadrul Ministerului Justiţiei – Institutul pentru Prevenirea Criminalitatii şi în M.I. Instuitutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii. 1.2 Obiectul criminologiei Pentru a se afirma că ştinţa criminală a trebuit să dovedească că are obiect propriu de cercetare , metode şi tehnici ştiinţifice de cercetare , să facă evaluari, parteneriate şi să propună măsuri eficiente de combatere şi prevenire a criminalitaţii , ca fenomen social. Obiectul criminologiei este definit la cel de-al 2 lea Congres International de Criminologie - Paris ( 1950) ca fiind : criminalitatea ca fenomen social , infracţiunea , infractorul ,victima şi reacţia socială împotriva victimei. 1) Criminalitatea “ ca orice fenomen social” reprezintă un sistem cu proprietăţi şi funcţii proprii. Analiza ştiintifică specifică criminologia operează cu termeni specifici , cum sunt : - criminalitatea reală – este un concept ce persupune totalitatea faptelor penale săvarşite pe un anumit teritoriu , într-o perioadă determinată . - criminalitatea aparentă cuprinde totalitatea faptelor penale sesizate justitiei şi cercetării criminologice. - criminalitatea legală cuprinde totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunţat hotărâri definitive de condamnare . - cifra neagră a criminalităţii – faptele infracţionale comise şi rămase necunoscute din diferite motive reprezintă diferenţa dintre criminalitatea reala şi criminalitatea aparentă. Cifra neagră a criminalităţii face obiectul cercetării criminologice. 1) Infracţiunea ca domeniu al sistemului face obiectul cercetării criminologiei în cadrul criminalitatii ca fenomn social. Ea are identitate şi particularităţi proprii Este definită in CP la art. 17 ca fiind fapta prevazuta de legea penală, săvârşita cu intenţie care prezintă pericol social. Sub aspect criminologic intersează proiecţia fenomenului criminalităţii în plan material , uman ,social şi juridic.

5) Reacţia socială prezintă interes în identificarea modalitatilor prin care fenomenul infractional poate fi prevenit si combatut.3 Scopul criminologiei Scopul general îl constituie fundamentarea unei politici penale eficiente în masură să determine prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional. Astfel reactia socială poate interveni ante – factum prin programe şi măsuri de prevenire dar şi post – factum prin acţiuni de socializare . Persona care încalcă legea este considerată un esec al procesului de socializare . 3) Funcţia predictivă (previzională. de particularităţile acţiunilor individuale şi de grup.psiho. Scopul imediat îl constituie stabilirea cauzelor ce determină producerea crimelor şi oferirea de soluţii pentru identificarea şi delimitarea acestuia. Nereanu . Criminologia este ştiinta care studiază fenomenul social al criminalităţii în scopul prevenirii şi combaterii acestuia. 1. ( P.Definiţia criminologiei Criminologia este ştiinţa multidisciplinară care se ocupă de fenomenele infracţionale . 1. Dongoroz : “Criminologia este o busola in orientarea practicii procesual penale.de structurile psihice particulare ale persoanei criminalului şi de mijloacele de reeducare. anticipativă ) vizează anticiparea unei modificări cantitative . – infracţiuni de violenta. explicaţii ce pot sta la baza fundamentarii politicilor de perevanire şi combatere. 2) Funcţia explicativă constă în prezentarea de explicaţii privind combaterea fenomenului infractional în urma studierii acestuia . 1. 4) Victima imprejurării cercetări de dată recentă releva existenta unei realităti cauzale între victimă şi autor.4.5. calitative.P. reeducare etc.sociale care îl determină pe om să încalce legea. omor _ infracţiuni comise de minori 1) .6 Metode de cercetare în criminologie Metoda observaţiei presupune urmarirea atentă şi sistematică a unor reacţii psihice cu scopul de a sesiza aspectele esentiale in vederea stabilirii discernământului. 1. Ex. Funcţiile criminologiei 1) Funcţia descriptivă constă în studierea şi consemnarea datelor privind volumul criminalitatii pe un anumit teritoriu şi într-o anumită perioada de timp. educare dezvoltare biologică normală.Dicţionar de psihologie ).3) Infractorul face obiectul cercetării criminologice datorită condiţiilor bio.” 4) Functia profilactică presupune dezvoltarea unor politici de prevenire a cauzelor si fenomenelor .

b) tehnica chestionarului este realizată pe subiecti izolaţi sau grupuri.consum de droguri .recunoasterea din grup Experimentul poate fi : . aspiraţii .are ca scop aflarea de detalii referitoare la motive.recunoaşterea din grup .hipnoza standardizat . Teste – de dezvoltarea intelectuală . Vizează fenomenul criminologic al reacţiei sociale dar şi victima şi infracţiunea.media e) tehnica anchetei sociale se face atât privind victima şi infractorul dar şi privind fenomenul criminogen şi reacţia socială.consum de alcool 7) Metoda documentării este specifică analizei fenomenului criminalitaţii şi al reacţiei sociale. .este premeditată .experiment natural .de laborator .reconstituirea.supravegherea în detentie .reacţia socială evidentiată de mass. interese. Ex. a 3) Metoda biografică comportamentului său. 6) Metoda textelor . c) tehnica interviului d) tehnica documentară Este utilizată în: – statistici oficiale .supravegherea în libertate dupa ce a survenit o modificare 5) Metoda clinica îşi propune să identifice răspunderea penală . .medicale– de sesizare a culorilor . a) tehnica observării a surprinderii comportamentului subiectului aflat în stare de libertate sau arest. cu scopul de găsi sau verfica o ipoteza. în condiţii bine determinate .2) Metoda convorbirii . anume pregatită .este o proba standardizată care vizează determinarea cât mai exactă a gradului de dezvoltare a unei însusiri psihice sau fizice. orientarea regimului la examinarea sancţinuilor penale şi procesului de resocializare. stări afective .. 4) Experimentul – producerea unui fenomen psihic .experimentul judiciar.de aptitudini .poate fi liberă sau standardizată . . ( anamneza) reconstituirea istoricului persoanei .dosare penale .

teoria constituţiei delicvente La baza acestor teorii se afla explicatiile evolutionismului lui Darwin care opina că “ indivizii cu inclinaţii negative care îşi fac ocazional apariţia în arborele genealogic al unei familii .70 % din totalul criminalilor . nesociabil este asociat cu infracţiuni contra proprietăţii .teoriile biotipurilor criminale . ochilor . tipul rece . .tipul atletic este asociat cu infracţiunile contra persoanei. anomalii ale urechilor.tipul astenic( longilin. conformaţia fizică a individului şi normalitatea mentală a caracterului. caracterele omului primitiv şi ale animalelor inferioare pot apărea la anumiţi indivizi sub forma unor stigmate anatomice ( malformatii) ale scheletului şi cutiei craniene . picioarelor . c)teoriile biotipurilor criminale Potrivit acestor teorii se sustine că există legături între tipurile biologice. nasului.1 Orientarea biologică Potrivit acestei orientări sunt cunoscute mai multe teorii privind originea biologica a criminalităţii astfel: . mîinilor . Partizanul acestei teorii este Cesare Lombrosso.cu inclinaţii fără o cauza observată . Efectuand examene antopometrice .teoriile ereditătii .CAPITOLUL 2 Principalele curente în criminologie 2. Potrivit acestei ipoteze . .” a) teoria atavismului evoluţionist atavismul . Goring . atavus = strămoş). asimetrie bilaterală.teoria atavismului evolutionist . . A fost puternic combătut de criminologul Ch. muscultura subdezvoltată). ce a făcut în paralel studii pe un esantion de 3000 de delicvenţi de la Oxford şi Cambridge.aparitia la descendenţti a unor caracteristici proprii ascendenţilor îndepartati şi care nu s-au manifestat în generaţia intermediară( lat. din care ei nu au progresat vreme de generaţii. Prin studiile efectuate în SUA s-a încercat să se demonstreze prin studiul arborelui genealogic că în familiile de antecesori cu condamnaţi există un număr mai mare de infractori. arborelui genealogic şi a cercetării de antropologie comparată. biologice pe 5907 delicvenţi acesta a estimat tipul de criminal înnăsnut la 60. iar după criticile aduse a redus acest procent la 30-35 %.acestea pot fi rămăşite ale unei stări primitive. rezervat .anterioară. b)teoriile ereditatii Adeptii acestor teorii şi-au îndreptat studiile asupra gemenilor. umeri îngusti. dezvoltarea masivă a maxilarelor . degetelor etc.

sociabil )este asociat cu fraudele . .2 Orientarea psihologică Potrivit acestei orientări geneza criminalităţii se afla în factori psihologici ce ţin de individ.a susţinut originea animală a omului. d ) teoria constituiţiilor delicvente ( Benigno di Tulio) Prin constituţie Benigno di Tulio înţelegea acele elemente ereditare şi congenitale dobândite care favorizează comiterea de infracţiuni urmare a unor tentaţii ( excitaţii ) exterioare. Orientarea psihologică pleacă de la idea că între comportamentul normal si cel delicvent diferenţa nu survine de la natura ci din sfera psihicului ca urmare a unui conflict între individul marcat de anumite particularităţi şi anturajul său.teoria psihoanalitică a lui SIGMUND FREUD . “ Copernic a aratat ca pământul nu este centrul universului . prietenos . creatorul psihanalizei care după cum o numea el însusi este a treia mare înfrangere a orgoliului uman.” Charles Darwin ( 1809. tipul displastic ( disfuncţionalităţi glandulare ).- tipul picnic ( scund cu tendinţe de ingrăşare .teoria personalităţi criminale a) Teoria psihanalitică S. Darwin ca omul este un animal printre altele şi psihanaliza demonstrează că “eul nu este stăpân la el acasă”. Teoriile semnificative ale orientării psihologice sunt: . .infracţiuni sexuale. 2.1882) – biolog englez – întemeietorul teoriei evoluţiei speciilor la plante şi animale prin selecţie naturală.1939)medic neurolog şi psihiatru vienez. Freud (1856. Nicolaus Copernicus ( Kopernik Nikolay 1473.1543) – astronom polonez conceptia heliocentrica “ Soarele sea afla in centrul universului preluată de Galileo Galilei ( 1561 – 1642 – astronom Italian ) – “Eppur si muove.

Efervescenţa psihicului Constientul Sinelui .asigură echilibrul între instincte şi tendinţele profunde ale individului.culturală asupra psihicului.cunoştinţele şi imaginea de sine.principiul plăcerii ( “ dacă te simţi bine fă-o “) .organe de percepţie.instinctele distructive . .reflectă implicaţia socio.polul energetic.Supraeu . .stimuli şi impulsuri .maturitatea. lipsit de memorie.Instinctual vietii si al dragostei THANATOS .ceea ce este constituţional .elevaţia civilizaţia.tendinţa permanentă de reflectare în Eu şi Supraeu de revărsare EROS Zeul iubirii –la greci fiul Afroditei . . dinamic . impulsional.se formează în minoritate. în prezenta părinţilor.reprezintă constiinţa de sine. Instantele psihice. . sexuale .instinctul vietii şi al mortii . Sinele – tot ceea ce este ereditiv .edonic şi vital . nucleul personalităţii. .la romani Cupidon .inclinaţiile primare .personalitatea. Preconştient Eu (ego)bariera între sine şi lumea exterioară.

agresivitate patologică ( epilepsie beţie . Potrivit acesteia şi unul şi altul sunt impinşi la acţiuni şi activităţi de anumite nevoi – mobilul. sentimente de omenie . si altele mai slabe de exemplu: vointa. socială. . In acest caz instinctele sunt prelucrate de către Eu pentru a trece de cenzura Supraeului. de cenzura a Eului si Supraeului. nimic intâmplător şi nedeterminat. emoţii. teama faţă de oprobiul public sau de teama ameninţării cu pedeapsa.. mobilurile . Presiunile inconstientului asupra conştiintei duc la manifestari morbide . b) Teoria personalităţii criminale Adepţii teoriei personalităţii criminale consideră că între criminal şi non criminal nu sunt deosebiri de natură ci de grad.Satisfacerea mediată ce constă într-o descărcare pusională .Sublimarea constă în canalizarea într-o activitate derivată . .agresivitate fizică.Egocentrismul – tendinţa de a raporta totul la propria persoana .Labilitatea. destinul instinctelor este triplu : . sexualitatea .agresivitatea. totul până la cele mai insignifiante gesturi .Agresivitatea – instinct ce duce la satisfacerea unei nevoi.tendinţa egocentristului este de a împinge opoziţia la crimă . prin amanarea satisfacerii . indiferenţa morală mai mult manifestarea de răutate . . perversitate.investiţia de energie fiind orientate spre creatia artistică. . fizice la crimninali sunt uneori mai puternice .fire slaba . Intre cele trei ipostaze ale psihicului apar stări tensionate conflictuale Eul fiind supus atacului celor “doua puteri”( Sinele si Supraeul) ostile şi incompatibile . activitati sportive. stapanirea de sine si altele. Principiului placerii promovat de inconstientul axat pe viata animală si se opune principiul realitătii promovat de constiinţa centrată pe viaţa socială . Conflictul intrapsihic dintre inconstient şi constiinta impregnează întreaga viaţă a individului. instinctele de la nivelul Sinelui erup trec de bariera. presiunilor instinctive ale sinelui si cenzurii exercitate de Supraeu. de a constata ca tot ce este bun ţine de propria persoană şi îţi aparţine. la dramatice tulburări de echilibru sau la acte de comportament de neinteles. Potrivit criminologului francez Jean Pinatel trasaturile care stau la baza personalităţii criminale sunt : . profesională.Indiferenţa afectivă implică absenţa unor emoţii. . morală a omului generatoare de constrangeri fireşti. Aceste elemente psihice . absurde sau ciudate. prietenie. de anumite acte de vointă . in condiţii de timp şi mediu favorabile sau prin suprimarea totală a acestora. . . ce nu se poate opune tentaţiei. si unul si altul sunt ajutati de anumite capacitati . cuvinte . Se caracterizează prin : autoagresivitate .Freud afirma pentru prima dată că în viaţa psihică nu există nimic arbitrar .spontană. de exemplu: impulsurile . ştiinţifică.Eul controleaza cerinţtele instinctuale de la nivelul Sinelui ia decizii privind permisiunea de satisfacere a acestora . idei . maladii mintale) . . Deci .Refularea constă în reprimarea instinctelor începute la nivelul Sinelui şi este însoţita de formarea unor complexe şi simptome morbide.

2. libertatea) unanim acceptate dar la care nu se poate ajunge în mod egal . fundamentale. fiind determinate de structura socio. .Orientarea sociologică Adeptii orientarii sociologice au preferat analiza cauzelor de ordin exogen adică o atenţie deosebită acordată determinarilor de ordin social.1907) Criminalitatea este un fenomen social normal care se manifestă inevitabil în toate societătile . 3) Teoria clinică pledază pentru resocializarea condamnatilor pentru a nu deveni recidivişti. 4) Teoria interactionistaă apare în SUA în 1960 potrivit acesteia punctual de plecare al unui comportament uman ca fiind infractional este “ recţia societăţii “mai exact a grupului dominant sub raport economic şi politic care aplică “stigmatul” de infractor. 2) Teoria anomiei ( R .3. Merton) In societatea americana exista un set de valori dominante.culturală careia îi aparţine. dezvoltandu-se un sentiment de nedreptate şi frustrare ce duce la criminalitate.( proprietatea. Orientarea sociologică are mai multe teorii: 1) Teoria lui Durkheim ( Emile Durkheim 1859.

proprietatea este în pericol atât a statului cât şi cea particulară. . frustrarea. creşte rata somajului.apare specula. a) Industrializarea .factori demografici.navetismul prelungit.CAPITOLUL 3 CAUZALITATEA ÎN CRIMINOLOGIE 3. specializare şi creşterea nivelului de trai .instabilitate emotionala. . .tel neatins. .import de criminalitate straină. c) Nivelul de trai . .ofera locuri de muncă .export de delicvenţa si criminalitate autohtona .factori politici.necunoasterea legislaţiei . . posibilităţi de instruire .acceptarea sclaviei şi a muncii forţate.scade controlul social . .factori culturali. b) emigrarea spre ţări cu potential economic. . .1. 1) Factori economici ce pot fi considerati cu continut criminogen. . .scade autoritatea tatălui ca şi “cap al familiei”.factori economici. 2) Factorii demografici a) moblitatea socială şi urbanizarea.mobilitatea populatiei spre zonele industriale din mediul rural.sărăcia şi dorinţa de înavutire împing spre delicvenţă d) Crizele economice .structurile urbane nou formate sunt necuprinzatoare la început sub aspectul emotional.scad salariile. . . . individul devenind un necunoscut. .MACROCRIMINOLOGIA ( Cauzele fenomenului social al criminalităţii) Factorii criminogeni ce determină criminalitatea ca fenomen social se clasifică în : .dezechilibrul psihologic cu efecte în starea de stres a muncitorilor b) Somajul .scaderea nivelului de trai . . . .

absenteismul.consum şi trafic de droguri. arte. . . .sclavie. .lipsa factorilor educationali în mediul etniilor. preocuparea pentru părinti ori rudele în neputiinta a scăzut. . . TV.dezechilibru social pe zonele unde se instalează. apar sintagme noi precum: “dispariţia familiei”. . vârsta casatoriei a crescut înspre 40 de ani.violenţă maximă.fuga de acasă. . . . . .prostituţie . . .consumul de alcool şi tutun. “familia asistată” .lipsa de interes.dezvoltarea reţelelor de trafic…. .spălarea banilor.c) imigrarea din ţări foarte sărace.presă scrisa). d) traficul cu fiinte umane . b) eşecuri privind integrarea scolară .insubordonare .” familia în bucati”.ermetizarea etniilor. cultura . “familia destramată”. c) impactul activitatilor din timpul liber .consum de alcool. e) alcoolismul .lipsa de interes pentru sport . d) impactul mijloacelor de informare în masă ( radio . s-a dezvoltat concubinajul.repetenţia. . africane spre spaţii favorizante economic. asiatice .copiii inadaptaţi social constituie o problema .lipsa comunicării cu autoritatile datorată necunoaşterii limbii. 3)Factori socio-culturali a) familia familia contemporană şi-a micsort dimensiunile şi rolul.cerşetorie. . procentajul divorturilor este în crestere.conduita agresivă în raport cu cadrele didactice. .

portrete temperamentale : . . halucinaţie . .22-35 tinereţea. inert . în funcţie de factorii bio.peste 65 de ani vărsta a treia. . extrovertit.Psihozele – sunt grave tulburări ale afectivitatii comportamentale.majori . echilibrat.35-65 vârsta adultă.Nevrozele – intense suferinţe subiective .slab . .minori.sangvinul – puternic. . . recalcitrant. 7) Clasificarea criminalilor a) După gradul de constientizare : .primari. obsesie .extrovertit. b) revolutia reprezintă acea stare de criză politică de mare amploare care se finalizează pe cale conflictuală urmărindu-se înlăturarea de la putere a unui grup/ conducător . c) caracterul este pecetea individului sub aspectul trăsăturilor sale psihice. instabil. neconcordanţă în planul ideilor .tulburări de afectivitate comportament sau caracter se manifestă prin inadaptabilitate socială şi etica. .normali.Psihopatiile. .sub 14 ani – copilaria ( nu răspunde penal). . introvertit.14-22 adolescenţa.psiho. MICROCRIMINOLOGIA ( cauzele crimei ca act individual) Infractorul este un individ obişnuit care în anumite împrejurari . vorbirii şi comportamentului. anarhia economică şi socială.inhibitii şi tendinţe de dependenţa. d) Dupa caracterul avut : . stare maniacală. cucerirea puterii politice şi schimbarea orânduirii sociale. echilibrat. b) După vârstă: . 3.se manifestă prin anxietate .anormali. indiferenţă faţă de tot . c) După repetabilitatea actelor criminale : . d) afectiunile psihice ale infractorului: .flegmaticul – puternic. . a) vârsta . b) personalitatea . stabil. stabil. . violenţa. introvertit. .instaureză haosul. fobie. depresie.sociali în care s-a format poate comite o crima.colericul – puternic.4)Factori politici a) războiul .melancolicul. . nervos.2.mobil.Se manifestă prin delir logoreic .instabil.recidivişti.

. e) Dupa performanţele criminale : .Curativ – resocializarea infractorului prin diverse tehnici şi procedee.3 Reacţia socială împotriva criminalităţii şi prevenirea criminalităţii ( lupta împotriva criminalităţii ) Modele de reacţie: . .ocazionali f) Dupa comportament: .agresiv ( violent).achizitiv 3.caracteriali. . .Represiv .Dual ( doctrina apararii sociale ) ..debili mintali.. .perverşi.profesionişti .Preventiv .conferă dreptului posibilitatea apărării atât prin mijloace preventive cât şi represive.

se ridică deasupra condiţiei de ghetou şi acţionează pentru evitarea opresiunii şi a discriminărilor. crima organizată este modul în care grupurile de emigranţi. 2 Gh. pag. după schimbările survenite în fostele state totalitare. Kelly – Natura crimei organizate şi operaţiunile ei specifice Probleme majore ale controlului crimei organizate 5. Egipt. iar pe continent grupările ţigăneşti4. Bucureşti. A se vedea în acest sens şi Gh. C. 3 Dorean Marguerite Koening – Confruntarea dintre sistemul justiţiei penale şi crima organizată în Statele Unite – Raport la Colocviul preparator al Asociaţiei Internaţionale de Drept Penal – AIDP. corporaţiile cubaneze. Ed. – Criminologia. 306. Păun – Criminologia. 1966. 109. Alexandria.10 (Herbert Edelbertz. op. grupurile africane. Sursa crimei organizate îşi găseşte astfel locul în destrămarea şi proasta funcţionare a sistemului. Ed. crima organizată să se dezvolte cu mare repeziciune. să surclaseze structurile de drept. crima organizată vietnameză. Robert J. explică Ball. Nistoreanu. 1995.J. fenomene în mijlocul cărora trăiesc atât de mulţi imigranţi. Gh. Ianni şi Daniel Ball3 afirmă că la baza crimei organizate se află un proces social. pe spaţii foarte vaste în Europa. Mac Grew N. Edwin Sutherland5 argumentează comportamentul criminal ca fiind deprins. C. Sociologii au arătat că anumite zone. grupurile ruseşti (“sovietele”). grupurile columbiene. într-un timp scurt. a făcut ca. Ed. Cei ce devin criminali cunosc o asemenea evoluţie atât datorită contactului lor permanent cu cei care încalcă legea cât şi datorită relativei lor izolări de cei care respectă legea.a. 1977. 4 În opinia autorului grupurile ţigăneşti s-au dezvoltat. Europa Nova. Nova . De exemplu în America. J. Păun. s. Această teorie dezvoltată de A. Aill. cit. ce izvorăşte din tendinţa diferitelor grupuri de a folosi criminalitatea ca mijloc de mobilitate socială1 şi chiar de acaparare a puterii2. Noua mafie siciliană. a II-a 1995. Păun – Criminologie 1996. Acolo unde nu există alternativă. p. grupurile israelite. îndeosebi în Europa de Răsărit. organizaţiile tong. Departamentul Justiţiei. să spulbere circuitele bancare. înţelegând sistemul în ansamblul său.S. iar acest fapt implică ceva mai mult decât simpla imitare. Scurt istoric asupra evoluţiei crimei organizate la nivel mondial Crima organizată poate fi percepută ca un proces social “pătruns în viaţa noastră socială şi politică”. V. 1 . cum sunt Mafia “neagră”. Proasta funcţionare a sistemului. după 1990. pag. triadele. Într-o teorie similară. Nistoreanu. 111 6 F. 69 pag. în Rev. Nistoreanu şi C. medii “hrănesc” (încurajează) delicvenţa şi au devenit terenuri propice pentru bande şi structuri ale crimei organizate. 8-12 nov. Ed. yakuza. aproape la vedere. Internaţională de Drept Penal vol.8. Este una din explicaţiile ce se dau existenţei Mafiei italiene. curde. grupuri sărăcite. 1987).Capitolul 4 CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND EVOLUŢIA CRIMEI ORGANIZATE 4. învăţat. 304. succesul-bunăstarea traficanţilor de droguri şi a altora implicaţi în activităţi criminale constituiau modele demne de urmat pentru tineri6. 5 Numită şi Teoria transmisiunii culturale această teorie explică cel mai bine vulnerabilitatea latentă a indivizilor la senzaţiile crimei organizate. arabe. Alder. p. a oportunităţilor refulate. sau altor modele de crimă organizată.1.

Englezii au protestat. Japonia. sub diverse nume: mafia. politica economică desfăşurată timp de peste trei secole de Compania engleză a Indiilor occidentale a făcut din China o adevărată naţiune de opiomani şi a dus la declanşarea celor două războaie ale opiului7. să intimideze ori să copleşească sistemul represiv.. pag. dar structurile sociale s-au şi implicat în comiterea şi organizarea lor. înaltul comisar Lin. încă din 1729. Ele au somat pe toţi negustorii străini să-şi aducă stocurile de opiu în vederea distrugerii. În opinia majorităţii cercetătorilor. 103. în epocă. triade etc. indieni. China. Acest lucru a făcut ca opiul să se răspândească nu numai în regiune. Revista Interpol nr. o treime din populaţia masculină a acestei ţări era consumatoare de opiu. Astfel. Prin pacea de la Nankin (29 august 1842). Pletea şi V.000 persoane originare din China. traficul de orice fel (stupefiante. mai apoi. filipinezi. acestea să fie scăpate de sub control.A. la 4 aprilie 1840 regina Victoria a declarat război Împăratului Chinei. însărcinat de Tribunalul Imperial să obţină diminuarea ameninţării opiului. chiar dacă împăratul Yougzhen. În faţa acestui dezastru. iar prin pacea de la Tianjin. dar şi în statele occidentale prin numărul important de imigranţi chinezi. Italia) în condiţii şi având cauze specifice. pentru ca. ca în 1838 să atingă 2500 de tone. Cantităţile de opiu împinse pe piaţa Chinei au fost de peste 13 tone în 1729. ca fenomen. sau în fosta colonie americană Filipine. produse de contrabandă). Berchesan – Drogurile şi traficanţii de droguri. exclama într-o scrisoare adresată reginei Victoria: “Ce s-a întâmplat cu conştiinţa pe care cel de sus a implantat-o în inima oamenilor?”.U. considerăm că o serie de fapte şi grupări specifice crimei organizate au fost nu numai tolerate de state ce au câştigat profituri uriaşe în decursul istoriei. este o creaţie a ultimelor secole ale acestui mileniu şi a apărut în diverse puncte pe glob (S.U. crima organizată s-a manifestat totuşi cu mult înaintea acestei perioade. la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Occidentul interzice comerţul ilicit cu droguri prin Convenţia de la Shanghai Richard Bell – Interzicerea stupefiantelor. De asemenea. Această perioadă a făcut să se perfecţioneze şi să se extindă triadele chinezeşti. Acest lucru duce la creşterea importului (6000 tone în 1880) dar şi la cultivarea macului astfel încât China devine primul producător de opiu din lume cu 100.A. “licit”. din care jumătate erau opiomani. jocurile de noroc etc. yakuza. Potrivit opiniei autorului. reîntorc drogul spre consum celor ce l-au impus lor prin forţa armelor. China a câştigat 20 milioane opiomani şi a pierdut sute de tone de aur şi argint. În acest sens. De exemplu. Aceste organizaţii criminale au abordat criminalitatea aducătoare de înalt profit. fumatul opiului. interzisese. chiar dacă nu s-au folosit denumiri specifice. 432/oct 1991. organizaţii criminale care prin imigranţi. precum şi stimularea comerţului cu opiu (ce a ajuns în 1855 la aproape 5000 tone anual). În S. de ordin istoric şi social. Trezit la realitate. să domine şi să conducă societatea. arme. război pierdut de China. China a fost obligată să legalizeze comerţul cu opiu contra unei taxe vamale. Astfel. existau în anul 1908 peste 118. din care. englezii obţineau insula Hong Kong. crima organizată. s-a purtat şi cel de-al doilea război al opiului (1856-1858) câştigat de francezi şi englezi.000 tone în perioada 1905-1908. implicând în cele mai multe situaţii prostituţia. Când toate eforturile diplomatice au eşuat. sunt exemplificate existenţa traficului ilegal cu sclavi sau a uneia din cele mai vechi infracţiuni ce a dăinuit de la începuturile navigaţiei şi până în timpurile moderne: pirateria. atunci când cele peste 1400 tone de opiu ce le aparţineau au fost aruncate la Canton în apele fluviului. carne vie.să acapareze clasa politică. Ca urmare. autorităţile chineze au decis să treacă la acţiune. 7 . C. ilegal.

corupţia din companiile multinaţionale. prostituţia. comerţ cu animale rare etc. producţie.U. pirateria camioanelor şi a vaselor maritime. având în vedere că acesta constituie suma unui ansamblu de factori favorizatori. al protecţiei mediului înconjurător. Asistăm. fraudă cu cărţi de credit. Era. un episcop din Filipine. ce s-a ţinut în 1909 la Hotel Palace. în iulie 1906. poluarea mediului şi furtul de bani prin intermediul computerelor. răpirea oamenilor de afaceri şi vedetelor în scopul şantajului şi extorcării de fonduri. i-a scris o scrisoare preşedintelui S. ca urmare a conflictelor naţionale.A. un mare număr de depozite militare a căzut sub controlul unor bande criminale fapt ce face ca traficul cu armament. al pieţelor financiare. Crima organizată a îmbrăcat un aspect mondializat aducând atingere siguranţei publice. dispariţia limitelor dintre naţional. favorizate de climatul de globalizare. umbrind suveranitatea statelor şi tulburând buna desfăşurare a activităţii instituţiilor economice. În cadrul acestei tendinţe. protecţie). pedofilia. Portugalia. substanţe toxice şi radioactive să cunoască o dezvoltare fără precedent. astfel. ajungându-se la organizarea activităţii infracţionale după modelul companiilor legale (sectoare de preluare. al drepturilor omului etc. fiind aproape scăpat de sub control. O doctrină retrogradă. pentru a-l forţa să organizeze o reuniune internaţională. 4. Theodore Roosevelt. economice şi sociale. 8 .. opusă. îndeosebi în Europa de Est dar şi în Asia. traficul ilicit de arme. Deşi acest moment a intervenit prea târziu. Aceasta a putut avea loc ca urmare a demersurilor făcute de reverendul Charles H. au participat Germania. globalizarea s-a extins şi în sfera criminalităţii. întrepătrunderea problemelor politice. Această tipologie a infracţionalităţii şi-a îndreptat atenţia spre anumite domenii. de înăbuşire a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti se prăbuşeşte şi alta.2. furtul şi contrabanda de maşini scumpe. deci. traficul de materiale nucleare. cum sunt jocurile de noroc. În ultimii ani. formele de manifestare ale crimei organizate s-au diversificat. Franţa. îşi face loc pe vaste spaţii geografice. furtul obiectelor de artă şi arheologie.. politice şi sociale. valorificare. La Comisia opiului de la Shanghai. pervertirea responsabililor guvernamentali. al doilea. Iran. A apărut astfel crima organizată la nivel transnaţional şi transcontinental. camăta şi prostituţia. a gândirii şi a modului de viaţă. acestea trecând de la domenii tradiţionale. lumea devenind aproape un stat. Societatea contemporană şi crima organizată 4. furtul şi contrabanda cu obiecte de patrimoniu cultural. etnice şi chiar interstatale. Rusia şi Cambogia. spălarea banilor. terorismul.A.1. regional şi internaţional. el a reprezentat un început în lupta împotriva crimei organizate. la un fenomen al globalizării comerţului. până la punctul de a nu mai fi posibil să fie separate. Aspecte generale Ultimul deceniu al secolului al XX-lea s-a caracterizat printr-o veritabilă schimbare în toate domeniile economico-sociale.2. transport. Această tendinţă a provocat două rezultate simultane: primul. Brend. Africa şi America Latină. cum ar fi: traficul de stupefiante. reuniune care a avut loc şi pe care reverendul a prezidat-o. la traficul internaţional de automobile furate.U. S. natural ca această schimbare să se repercuteze şi asupra fenomenului infracţional. Marea Britanie. De la zi la zi.din 19098. ce şi-a dat seama de dimensiunile mondiale ale pericolului şi care.

1997-482 t (15%) . 14155 droguri sintetice (13379 în ămerica de Nord) 5734 precursori (5702 America de Sud) 13 Din raportul mediu al descoperirilor. Faţa văzută a profiturilor ilicite. s-a dezvoltat o piaţă neagră cu astfel de produse care exploatează sărăcia. crima organizată urcă spre vârfurile societăţii. sugrumând libertatea şi independenţa acestuia. 2552 cocaină. tendinţele mondiale ale drogurilor ilicite 2002. cuprinzând instituţii vitale ale statului. iar progresele înregistrate în tehnicile de transplant a organelor prelevate sunt de natură a spori această activitate atât de sumbră9. arma cea mai teribilă şi perfidă. 1996. îndeosebi în ţările sub dezvoltate. ecstasy 26% . creându-se de multe ori adevărate monopoluri prin înlăturarea concurenţei. Polonia.5%11 − în această perioadă au fost identificate ca fiind ca fiind descoperite 25335 laboratoare clandestine de confecţionare a drogurilor12 − preţul mediu de vânzare al gramului de drog a crescut enorm (ex. Pitulescu – Al treilea război mondial. O situaţie de noutate. pag. Bulgaria. Prejudiciul este enorm iar autorii au foarte mari şanse de a nu fi descoperiţi.) . Turcia. Coreea 789).producţie 376 tone (recuperat 9%) . punând în pericol siguranţa sa. exploatată de crima organizată. realizată prin spălarea banilor. 15 Studiile UN-ODCCP asupra drogurilor şi criminalităţii – Statistică. Moldova. 12 Pe categorii 841 pentru prelucrarea opiului (Rep. devin vulnerabile în faţa acţiunilor criminale comise prin intermediul computerelor. 1993-461 t (14%) . rezultăîn perioada 1990 – 2000 următoarele creşteri : amfetamină 28.1. heroină 8. persoane reprezentând 3. crima organizată – Ed. 1991-427 t (8%) . Ucraina. Crima organizată la cumpăna celor două milenii 4.1% din populaţia mondială din care 4.2. Ţările Nordice s. este micşorarea ofertei mondiale de organe umane pentru transplant.a.Organizaţiile criminale sunt implicate tot mai mult în practici ilicite de dumping şi înregistrarea unor pierderi fictive. cunoaşte mijloace din ce în ce mai sofisticate. operaţiuni realizate deseori cu complicitatea unor funcţionari corupţi. 1996-436 t (13%) . Ca urmare. Grecia. referitor la unul dintre cele mai dure şi frecvent uzitate droguri – heroina. 1992-414 t (10%) . Ungaria. la 677 dolari – heroina şi 720 dolari – cocaina) − traficul drogurilor este în creştere uriaşă13 − la nivelul anului 2000 s-a estimat ca fiind dependente de droguri 185 mil. 1998-235 t (17%) .2. ne prezintă situaţii mondiale alarmante şi cutremurătoare: − în perioada 1990 – 2000 din cantitatea totală de heroină de 5083 tone obţinută din opiu brut nu s-a reuşit recuperarea acesteia decât într-un procent mediu de 15. România. 2000-467 t (21%) .2. Aspecte privind drogurile ilicite Buletinul statistic10 2002 al Oficiului Naţiunilor Unite pentru controlul drogurilor şi prevenirea crimei privind tendinţele mondiale ale drogurilor ilicite. iar consumul se estimează ca fiind în creştere14 I. Sistemele electronice de comunicaţie neputând fi secretizate perfect. Prin corupţie. depresive (sintetice) 30% .3% tineri de peste 15 ani.3% .2.2% 10 9 14 Consumul de heroină este în creştere în toate ţările Europei Centrale şi Orientale (Federaţia Rusă. Naţional. 1994-562 t (10%) . Cehia.1995-445 t (15%) . New York 11 Producţiile şi recuperările pe an au fost : 1990 . iar sumele uriaşe obţinute sunt valorificate de cartelurile criminale pentru a ţine sub control importante instituţii financiar bancare ori instituţii economico-sociale. 1999-576 t (15%) . 4.

2% din Vietnam.000. 264.. Spania a atins o cifră de aproximativ 350. desfăşurat la Alexandria. p. a capturat peste 2.7% din Italia.000 de autori şi 600. conform statisticilor Securităţii Publice. cifra poate fi însă mai mare. În 64. potrivit cifrelor publicate de Guvernul Federal existau 782 de cazuri cu un număr total de 7. Într-un număr total de 105 cazuri au fost descoperite legături posibile cu asociaţii renumite ale crimei organizate (Camorra. iar în ceea ce priveşte furtul în bande organizate. iar în Rhinewestphalia 90% din cazuri au legături internaţionale.9%) decât cei suspectaţi de infracţiuni comune (30%). Numărul infracţiunilor cu legături internaţionale este foarte ridicat (69.900. Traficul este îndreptat înspre zonele geografice bogate şi cu o civilizaţie avansată în acelaşi timp. legăturile internaţionale sunt cu Olanda şi Turcia. traficul de ţigări este organizat de vietnamezi.K.000 de bande descoperite şi 530. Tragem concluzia că zone geografice însemnate ale globului se ocupă ca îndeletnicire de bază cu plantarea şi cultivarea drogurilor (Asia Centrală şi de Sud. iar numeroase aşezări turistice din această ţară au fost alese de diverse mafii internaţionale pentru operaţiile de spălare a banilor18. Aspecte privind crima organizată La nivelul anului 1997 o serie de state prezentau la Colocviul pregătitor al AIDP. S-au rezolvat peste1.922 de suspecţi în 1995.000 de milioane pesetas anual. Mafia.5% din fosta Iugoslavie. indivizi de diferite naţionalităţi lucrau împreună. Numărul membrilor capturaţi reprezintă 37% din numărul total al infractorilor17. Poliţia chineză a depistat mai mult de 700. 2.2. de prelucrarea acestora. Câştigurile sunt fabuloasse dar din nefericire se îndreaptă tot împotriva omenirii fiind sursele de bază pentru înarmări în zonele de conflict şi terorism.. Cartelul Columbian CALI.I.3% din cazuri. P. 19 Hans Lilie – op. 16 15 .2. sumă ce provine din traficul de droguri. din Kurdistan. 69.− infestarea HIV ca urmare a injectării drogurilor este un pericol în creştere15 − decesele ca urmare a abuzului de droguri sunt în număr foarte mare16 Aceste câteva date ne fac o imagine sumbră. RIDP. Traficul de arme şi produse nucleare este tot mai des comis de persoane venite din C. 18 Jasi Ramon Serrano-Piedecasas – Răspuns penal la crima organizată în Spania – Raport la Colocviul AIDP 1977.000 de cazuri cu o medie anuală de 140. Cartelul Medellin)19. Astfel. Raport la Colocviul al XVIAIDP 1997. dovadă imensa cifră a laboratoarelor identificate.S. În 1995 suspecţii de infracţiuni organizate erau de 87 naţionalităţi: 14% din Turcia.000 de bande criminale. cutremurătoare a ceea ce înseamnă numai o parte a crimei organizate şi anume traficul de droguri. Ca urmar lupta împotrica crimei organizate nu va fi uşoară şi nu va scuti noul secol de pericole mari. 7.2. este comis în cea mai mare parte de ţigani români. iar traficul cu maşini furate îşi are baza în Polonia şi Cehia. Pe piaţa traficului de droguri. în China. Mafia Rusească.000 de persoane suspecte de a fi membrii unor astfel de bande.5%). unde şi consumul este cel mai mare dar şi pericolul de deces. 4. În Germania. Italia în anul 1999 înregistrează 1002 cazuri 17 Ding Mu-Ying şi Shan Chang-zong – Pedepsirea şi prevenirea crimei organizate. cit. America de Sud). Numărul străinilor suspectaţi de infracţiuni ale crimei organizate este mult mai mare (63. între 1991-1995.7% din Polonia. În anul 2000 în Federaţia Rusă s-au înregistrat 36494 cazuri iar în spaţiul ex-sovietic 41932 Germania în anul 2000 înregistrează 1835 cazuri. Drogurile sintetice sunt la concurenţă cu cele obţinute din culturi şi le depăşeşte ca producţie şi consum. 5. dimensiunile fenomenului în ţările lor. vol. 140. p.K. constituindu-se astfel ca ţara europeană cu cele mai multe confiscări de stupefiante şi de precursori. 5.000 de membrii capturaţi.

). reiese că Poliţia a descoperit 340 grupări criminale cu 4.300 miliarde de yeni din jocuri de noroc. că 30 până la 35% dintre infracţiuni (în 1995 au fost săvârşite în Austria 483.424 infractori. În Grecia. Yacuza. însuşirea subvenţiilor primite nematerializate ori materializate defectuos etc. ţigări. RIDP vol. Datorită rezistenţei lor în timp. În Polonia crima organizată datează de la începuturile anilor 1990 şi este o consecinţă a transformărilor economice şi sociale specifice ţărilor din vechiul sistem comunist23. traficul şi consumul de droguri21. Organizaţii criminale tradiţionale Nu există un singur model de organizaţie criminală transnaţională. cit. – export fictiv. Pentru grupurile criminale străine Polonia este o ţară unde se reglează conturile. acestea cooperează şi folosesc tehnici şi metode specifice de informaţii şi autoprotecţie. Grecia se află începând cu anii 1980 pe aşa zisă Axă balcanică prin care s-a transportat 85% din heroina ce a intrat în Occident (5907 kg. Aceştia au săvârşit infracţiuni mai ales în domeniul financiar sau economic. p. pieţele acaparate etc. cit. emigrări ilegale). Italia 5. Alexandria 1997. (A se vedea Nestor Courakis. Colocviul AIDP 1997 Alexandria. Autorităţile au reuşit să identifice cantităţi din ca în ce mai mari (44 kg din 1995 faţă de 23 în 1992). 155. bandele “naşilor” (asigurarea de “protecţie”. tradiţii. ci numai infracţiunea comisă20. în raportul său de securitate pe 1995. apariţia sindicatelor gangsterilor şi ucigaşilor (folosirea cu rafinament a omorurilor pentru obţinerea de poliţe ori acte testamentare în alb). substanţe radioactive.În Austria. escrocherii. fraudă bancară şi produse falsificate22. Acestea sunt cele de bază. maşini furate. distribuire de narcotice. pe tipologii criminale – spargeri cu infractori din fosta Iugoslavie. p. crima organizată nu se confundă numai cu un anume tip de organizaţie: Mafia. spălarea banilor. Procentul de consum nu este apreciat ca îngrijorător faţă de alte state : Danemarca 27 la 100000 locuitori Germania 14. din care 453 străini.). Privind consumul estimări recente indică faptul că mai mult de 100000 persoane (1% din populaţie) sunt dependenţi de droguri şi aduc un profit annual de 1. Acestea diferă în structură. 21 20 . Ca urmare. Frecvent. asociaţiile Boryokundan obţin anual un venit de peste 1. potrivit estimărilor făcute de Agenţia Naţională de poliţie. fraude împotriva intereselor Comunităţii Europene (încasări fictive de prime ce se acordă celor ce exportă produse în afara statelor U.). răpiri mafiote pentru obţinerea de bani. p. sub presiune pentru sume fabuloase a proprietarilor de stabilimente. Franţa 10. infracţiuni economice (spălare de bani) cu infractori din grupările mafiote ruseşti.3. asociaţii de asasini (plătite pentru omoruri la comandă).. s-au perfecţionat şi au reuşit să reziste ofensivei autorităţilor Cristoph Mayerhofer – op. preluate în diverse state şi zone sub diverse denumiri. Se apreciază însă că realitatea poate fi puţin diferită dacă luăm în consideraţie faptul că Austria nu pedepseşte participarea la o organizaţie criminală.43 miliarde de dolari.2. RIDP vol. 69. crima organizată începe să se diferenţieze de criminalitatea obişnuită prin formele sale specifice: terorismul (în jur de 461 acte teroriste). op. 413. 464. baruri. prostituţie. zona geografică în care acţionează.E. În Polonia. Raport la Colocviul AIDP. cazinouri etc. În Japonia.. tâlhării cu infractori români.433 de infracţiuni) au fost comise de grupurile crimei organizate în care se află numeroşi cetăţeni străini. Triadele. după statisticile din februarie 1997. 371). 22 Hitoshi Saeki – Sistemul de justiţie înfruntând crima organizată. sau o ţară de tranzit pentru contrabandă (stupefiante. specializare. 23 Barbarakunika Michalsca – Sistemele penale de justiţie în comiterea crimei organizate. Biroul de Interne estimează. 69 pag. 4.

iar termenul de Mafia ar corespunde prescurtării cuvintelor unei lozinci frecvent utilizate: “Morte alla Francia. Ce este însă Mafia? Mulţi cercetători precum şi organisme guvernamentale şi-au pus această întrebare pentru cunoaşterea mecanismelor de formare. Ed. să fie adaptate unele forme organizatorice bine ascunse. s-ar înţelege că aceasta ar trebui neapărat să fie de tip mafiot. Gh. după care se ajunge la practicarea diverselor fapte infracţionale aducătoare de câştig (contrabandă. un cod precis de comportament. Potrivit unei alte opinii26. a domeniilor accesibile acesteia şi cauzele ce o pot genera24. au devenit instinctuale. J. o lege a tăcerii şi pedepse aspre pentru trădători. Revue International de criminologie et de Police Technique. Hugh D.1. menţinând formele de acţiune. concept ce se pare că ar fi fost adoptat în Sicilia în timpul stăpânirii arabe. Mafia În vorbirea curentă. nu este uşor şi nici până acum nu se cunoaşte totul despre Mafie. 1983 . 24 . 27 Luigi Palmieri – Crima organizată în Italia. Cressey – Thed of the Nation – The Structure and Operations of Organized Crime in America. apoi la jafuri pentru obţinerea de profituri. p. ca fenomen. de protecţie a bunurilor. Nistoreanu. cu Mafia.2. G. Ann-Arbor. intervine perioada Evului Mediu şi a deselor conflicte dintre ţărănimea mult sărăcită din sud pe de o parte şi boierime şi burghezie pe de alta27. valorilor şi vieţii şi. jocuri de noroc). Revista Interpol nr. cei mai mulţi confundă crima organizată. a căilor şi metodelor folosite. existenţa unei forme de stăpânire a născut automat o formă de rezistenţă. New York. Italia anela” (Moarte Franţei. C.4 26 Gh. în timpul unei revolte. Ed. strigă Italia). în acelaşi timp. Univ of Nebraska. constituind. 435/1992. of Michigan.împotriva lor. trafic de carne vie. Salerno. autoprotecţie şi atitudinile comportamentale de odinioară. Tompkins– Cosa Nostra and Allied Operation in Organized Crime. New York. pentru a include manifestările unei organizaţii criminale în sfera crimei organizate. 4/1992. 238. C. 515 şi Sergio Moccia – I sistemi penali alla prova del crimine organizata – Congresul Aidp – Neapoli 1977 RIDP 3/. Metodele de rezistenţă de odinioară degenerează şi sunt folosite de unii briganzi (un fel de haiduci) ai ţărănimii. 1965. În opinia unor cercetători25. New York. Evident că pentru a realiza aşa ceva trebuie să se formeze un spirit foarte puternic de nesupunere. Southern Illinois Univ. Siegel – Criminology. având şi un sens pozitiv în diferite momente istorice. În perioada actuală se regăsesc nu numai în zona originară ci aproape pe întreg globul. termenul “Mafia” – ca modalitate a crimei organizate derivă din limba arabă şi înseamnă “loc de refugiu”. care se dedau la acţiuni de rezistenţă. Garden City 1969. Europa Nova. de luptă. După succesiunea ocupaţiilor în sudul Italiei. o posibilitate de contracarare. cunoscute de foarte puţine persoane. D.. funcţionare şi spălare a profiturilor. Mafia ar reprezenta o organizaţie secretă constituită în anul 1282. nr. baza pentru alte grupuri. Ca urmare. Donald R. ca structură. 69 p. 1996 . Bell – Crime as an american– The Crime Confederation way of life – A Qeer Ladder of Social Mobility. Ca urmare. 1962. Falcone – La criminalité organizé: un probleme mondial. 4. Nistoreanu. Toate aceste trăsături s-au perfecţionat în timp. îndreptată împotriva ocupanţilor francezi. Barlow – Introduction to Criminology. R.Gus Tyler – Organized Crime of America. Păun – op. cit. 1984. Ed. 25 Mohamed Zaid – Particularităţi ale crimei organizate – RIDP. la început. Desigur. Omaha. Free Press. univ. Bucureşti. L. vol. Păun – Criminologia. deoarece anumite caracteristici privind organizarea şi codul comportamental al componenţilor săi sunt greu de penetrat. cunoscută în istorie sub numele de “viespile siciliene”. sub diverse denumiri.3. în ambele opinii.

prin formele de atac faţă de proprietarii de pământ şi burghezie. într-o redutabilă reţea transnaţională29. al-XVIII-lea. Vezi Luigi Palmieri op. pag. În acest scop. influenţa politică. . într-una industrială şi de afaceri. 4. cit. În mod tradiţional. santajul şi chiar crima anulând orice încercări din partea organelor legii de a prejudicia operaţiunile sale. P. în comunitatea italiană şi să reînvie formele de rezistenţă de odinioară. XXI). cât şi unele filiale ale acestora (Sacra Corona unită din Apreia – Italia. sunt formate din italieni şi sicilieni. Familiile au organizare proprie. Păun în op.Emigraţia italiană din sudul sărăcit al Italiei. pag. s-a transformat dintr-o organizaţie de tip rural iniţial. inclusiv judecători.sindicate. şi faţă de normele de progres şi ordine de drept instaurate în perioada modernă a centralizării statului italian. desemnată de mafia siciliană să folosească în exclusivitate zona litorală din regiunea respectivă pentru a face trafic de droguri s. Neapole. oameni de onoare şi soldaţi în total 10. Ea distruge pe oricine ar încerca să-i afle secretele. op.om de legătură cu restul reţelei. (A se vedea Gh. . Cressey op. cit. ajunge să fie la un moment dat extrem de numeroasă28. prezidată de un şef de comisie) Camorra (mai expansivă după extinderea zonelor în 1980. Camorra Napolitană. C. Mafia utilizează orice mijloc disponibil. supranumit buffer (tampon) . Mafia este o organizaţie secretă împotriva legii şi ordinii.soldaţi . specifice de această dată unei comunităţi de imigranţi în faţa unei societăţi mult mai dinamice. Nistoreanu şi C.jocurile de noroc .) Acestea au aceleaşi caracteristici (structură32. ce începe cu 1870.7 milioane italieni. denumirile sunt diferite în cele patru organizaţii. distribuitori de narcotice şi controlează jocurile de noroc. intimidarea.comandamentul locotenentului . prin dinamismul şi adaptabilitatea sa. Ei dispun de mai mulţi congresmani la nivel federal şi de persoane oficiale din ramurile legislative executive şi judiciare ale guvernului.a. existenţa codului comportamental specific).consilierii boss-ului. Mafia a continuat să parcurgă etapele rezistenţei interne împotriva sărăciei. 29 Conferinţa Ministerială mondială asupra criminalităţii transnaţionale. membrii ai Cosa Nostra (a se vedea Gh.locotenenţi responsabili cu comanda grupului armat de acţiune ce impune ordinea interioară şi reglează conturile cu adversarii . 242. 228.comătă . Nistoreanu. L. La nivel federal şi local un număr de oficiali guvernamentali. Cosa Nostra (şeful familiei. 1994.Comisia Prezidenţială asupra înfăptuirii Legii şi Administraţiei justiţiei concluziona că în America există o alianţă naţională compusă din cel puţin 24 de familii numită COSA NOSTRA. 31 Comitetul Kefauver de investigare a crimei organizate constituit în 1950 de Senatul American a concluzionat printre altele că : în S. sunt consideraţi a fi. mai puţin pentru membrii structurilor mafiote. 32 Deşi structura în principiu este aceeaşi. Se Între 1870 şi 1930 au sosit în S. Pag. Pe parcursul acestei lungi perioade. În Italia. . Peste 2 milioane au sosit între 1900 şi 1910 provenind mai ales din sudul Italiei şi Sicilia – Iani şi Reuss-Iani. Păun – op. 387). cit. 21-23 nov. uniuni de muncă etc. . 229.U. profit. şi Cosa nostra31 în America. Aceştia sunt principalii cămătari.A. 48-49 citat de Gh.U. Donald R.. gata oricând să elimine pe oricine s-ar opune succesului operaţiunilor pe care aceasta le desfăşoară. . Păun op.A. până în zilele noastre. Siegel – Criminology op.boss (capo). de asemenea. fiind legate între ele prin înţelegeri şi tratate.. Ea face ca aceste modalităţi infracţionale să fie exportate pe continentul american. utilizarea 33 forţei fără reţinere în atingerea scopului. care şi astăzi consideră primirea în organizaţie ca fiind o onoare. Mafia. pag.. cit. în Italia. explozive şi de cele mai multe ori agresive cu aceştia. Nistoreanu.adjunct (sottocapo). Deasupra familiei se găseşte comisia sau cupola constituită din şefii de canton sau raion. În evoluţia sa. cit. Astfel în Cosa Nostra din America avem:. În această a doua etapă s-a schimbat sensul termenului de Mafia în unul cu rezonanţă criminală pentru autorităţi. N’drangheta30 calabreză. aprox. Pag. ale cărui tentacule se întind în mul t e or aşe mar i . Prima apariţie a acestui cuvânt este semnalată în documentele oficiale redactate de jandarmeria din seminaria la sfârşitul sec. când se vorbeşte de Mafie se au în vedere Cosa Nostra (mafia siciliană). ermetism. conspirativitate. cit. cit. având şi un monopol virtual asupra unor întreprinderi legale. .. s-a divizat – familiile democrate care au format Nuova Famiglia cu autonomie proprie şi cele tradiţionaliste sub denumirea de Nuova Camorra Organizata între acestea fiind 28 . C. 30 Termenul provine de la cuvântul “andronghetas” – om valoros şi priceput. există un cartel naţional al crimei cunoscut sub numele de Mafia. ori descendenţii acestora. de la o forţă locală şi naţională.

Mafia este o articulaţie a puterii. englezi şi olandezi dar şi de misionarii bisericii catolice. 37 Hitoshi Saeki –Sistemul de justiţie înfruntând crima organiyată. asasinat la 23. A se vedea Luigi Palmieri. vol. încă influenţează modul în care oamenii şi chiar poliţia gândesc despre ei. Falcone – procuror general adjunct al Italiei. o componentă obligatorie a sistemului economic global. (I. Ed. Nerespectarea acestora a dus. cămată etc.I.D. să învestească în industria mobilieră şi în vile şi să desfăşoare atacuri sub forma unor execuţii rapide şi feroce.Crima organiyată o problemă mondială. Faptul că yakuza a fost acceptată de societatea japoneză de mult timp. spanioli. cit. 36 G. Păun – op. Celebrul judecător Giovanni Falcone. O parte din japonezi. op.2. s-au constituit în grupări de rezistenţă care urmăreau cu hotărâre ca prin lupta lor să păstreze tradiţiile şi obiceiurile Japoniei. expansivă şi individualistă – Luigi Palmieri. Pag. dar şi o patologie a puterii. op.. 107) . îndeosebi portughezi. funcţională şi implacabilă. Mafia se dezvoltă datorită statului şi îşi adaptează comportamentul în funcţie de acesta”36.2. 233 34 Cosa Nostra funcţionează ca un holding multinaţional care beneficiază de o lungă experienţă şi de legături cu ramura sa americană.D.. Există în acest sens o serie de romane sau piese de teatru ce creează încă o imagine pozitivă la nivelul societăţii japoneze. yakuza a furnizat servicii de sprijin statului în colectarea datoriilor. 394. cit. raţională. Familiile învinse s-au refugiat în străinătate. în sensul că au acordat sprijin celor ce au suferit opresiunile autorităţii. sustrăgându-se implicit autorităţilor statului. mai sălbatică şi exclusivistă. R. când Japonia a fost invadată de navigatorii europeni. Yacuza Yacuza sau Boryokudan este o organizaţie criminală în sfera crimei organizate specifică Japoniei. frunzele fiind trădătorii ce cădeau ca frunzele. iar Camorru seamănă cu napolitatrii – turbulentă.). Mult mai logică. de multe ori. Giovani. în timp ce N`drangheta este concentrată mai mult asupra ei înşişi. Cercetătorii37 susţin că. 414 38 Într-o altă opinie. tradiţii34 şi tipurile de infracţiuni comise (droguri. vechii luptători şi apărători ai ţării.deosebesc. începând cu epoca feudală. în istoria Japoniei.Alexandria.P. Pe de altă parte. 69. 35 La sfârşitul anului 1980. s-a extins în palermo şi apoi în America de Nord. cit. de unde au continuar să-şi conducă afacerile ilicite. 4. ramura principală fiind contabilul şi administratorul. Aldo Mora – primministru al Italiei s. Bucureşti. 33 Au căzut personalităţi marcante ale luptei antimafia din Italia – generalul Dalla Chiesa. interesele economice enorme legate în special de traficul de droguri au sfârşit prin a da naştere la conflicte între familiile mafiote transformate în execuţii sângeroase ce a primit din Sicilia. Aceasta înseamnă că linia dintre lumea interlopă şi lumea obişnuită a o permanentă luptă) şi N`drangheta (ierarhia familiei este reprezentată de arborele ştiinţei şi cuprindea – trunchiul ce era creierul şi avea putere de viaţă şi de moarte asupra celorlalţi. o metamorfoză a puterii. Naţional. evacuarea chiriaşilor şi într-o gamă largă de tranzacţii. Delimitarea sferei şi zonei de acţiune se realizează pe bază de înţelegere.I. mai ales ale samurailor. p. Nistoreanu şi C. Mafia este un sistem economic. Yakuza pretinde că membrii săi sunt războinici (samurai) moderni care păstrează valorile tradiţionale japoneze38. 4/1992.P.3. oarecum asemănătoare. ramurile secundare fiind noii recruţi. originea yakuza se plasează cu peste 300 ani în urmă. Raport la Colocviul A. pag. Pitulescu – Al treilea război mondial şi crima organizată. îndeosebi în America şi Spania. cultura japoneză a promovat armonia dintre oameni în detrimentul instaurării unui sistem penal şi civil de sancţiuni aspre.1952. 1997. enunţa: “Mafia este o lume logică. mai raţională şi mai implacabilă decât statul. Falcone. organizaţiile yakuza au avut o imagine pozitivă la nivelul oamenilor simpli.a. prin aria geografică naţională sau transnaţională unde îşi desfăşoară activitatea. De asemenea. pag. la lupte sângeroase între organizaţii ca şi între familiile acestora35. jocuri de noroc. Revista internaţională de poliţie tehnică şi criminologie nr. florile fiind tinerii de onoare şi viitorii recruţi. Ori Yakuza era recunoscută pentru acest lucru.05. A se vedea Gh. lăsând soluţionarea unor abateri la nivelul unor “instanţe” de mediere.

D.600 membri şi aproximativ 32. unchii – oyi). Yakuza cunoaşte trei ramuri majore: yamaguchigumi (se estimează că dispune de 26000 membri afiliaţi şi 944 bande mai mici). nefolosind de obicei violenţa..000 de membrii şi de 66.700 asociaţi în 1995. Bucureşti.8% . pe reverul hainei semne distinctive ce-i atestă calitatea de membru al bandei şi. adoptată în 1991. există peste 46. în principal spălarea banilor. Raport. Membrii familiei (ikka) execută fără şovăire ordinele şefului. 69. Ed. În al doilea rând.800 membri) şi sumiyoshi-kai (peste 7. expulzarea.. jocuri şi pariuri clandestine. mai activ decât triadele chinezeşti. acestea se regăsesc din plin la yakuza japoneză. iar Legea Anti-Boryokudan. juste sau nu.D. Pe de altă parte sunt stabilite trei condiţii pentru autorizare: În primul rând „scopul”. E.U. Informaţii mai recente demonstrează că yakuza desfăşoară activităţi specifice crimei organizate la nivel transnaţional. 1997.D. fraţii tineri – shatei.5% din toţi membrii yakuza40. trafic cu armament uşor. După unele date mai recente. 1994. şi Hawai42. el este comunicat tuturor organizaţiilor boryokundan pentru a nu mai putea fi primit de către alte organizaţii..P. să nu fie comiterea de infracţiuni. E.S. Sistemul de organizare este piramidal şi are la bază familia pe principiul latin “pater familias” (şeful sau tatăl – oyabur.P.I.a. vol. stabilit de guvern ca fiind 4. 1996. 1997. Alexandria.trafic de stimulenţi – 34. diferenţiindu-se însă de celelalte organizaţii tradiţionale prin transparenţă43.I. Când un membru este expulzat. astfel că infiltrarea în afacerile legitime de către crima organizată nu a fost o problemă pentru Japonia.D. Potrivit acestei legi.I. bune sau rele.P. racket etc. ori tăierea degetului de la mână de către el însuşi.11% pentru organizaţii care au mai mult de 1. 40 39 . Hitoshi SAEKI –Sistemul de justiţie înfruntând crima organiyată. În ceea ce priveşte caracteristicile crimei organizate. are un caracter administrativ. Legislaţia japoneză nu incriminează asocierea ca infracţiune de sine stătătoare pentru a nu încălca principiul constituţional al liberei asocieri.jocuri şi pariuri clandestine 6. p. „raportul”.I.000 de membri)39. fraţii în vârstă – aniki. Astfel legătura dintre infracţiunile comise de membrii simpli şi capii organizaţiei este dificil de probat. În al treilea rând să nu aibă structură ierarhică. Astfel.fost întunecată.intervenţia în afacerile civile – 7. prin aşezarea la „vedere” a organizaţiei se depăşeşte interdicţia constituţională privind dreptul la asociere.P. provenind din :. inagawa-kai (cu peste 6. este dificil pentru poliţie în a-i acuza sau în a le demonstra escrocheriile. 414 41 Bilanţul veniturilor ilicite pe 1989 a fost de 7 700 miliarde dolari U.) şi. Bandele boryokudanilor au birouri în centrele oraşelor unde îşi afişează ostentativ emblema pe uşile de la intrare. . folosind ca bază teritoriul filipinez. 69. A se vedea Raportul Secretariatului General OIPC – Interpol publicat în Revista Interpol nr 443/1993. copii – kobun. S. Alexandria. .9% .A. Pitulescu – Al treilea război mondial şi crima organizată. Raport la Colocviul A. din profit. Raport la Colocviul A. Specific yakuza este faptul că membrii familiilor desfăşoară activităţi infracţionale de cele mai multe ori obişnuite (trafic de orice fel. pag.67% pentru organizaţia care are 3 sau 4 membrii. celui vinovat se aplică pedepse corporale severe.3% s. 110 şi Raportul la Conferinţa mondială asupra crimei organizate de la Napoli 1994 43 Hitashi Saeki – Sistemul de justiţie înfruntând crima organiyată. 415. 42 A se vedea I. Pentru acţiuni ce lezează autoritatea şefului ori violarea regulilor familiei. plătesc un tribut structurilor superioare ale organizaţiei41. iar membrii celor trei familii yakuza reprezintă 66. droguri. în grup între membrii cu o proastă reputaţie să nu depăşească raportul general din Japonia. bazate pe statisticile Agenţiei Naţionale a Poliţiei Japoneze. bandele sau grupurile boryokudanilor trebuiesc să obţină aprobarea înregistrării la o instanţă judecătorească. Membrii îşi pun.. la solicitarea poliţiei. Naţional. pag. vol. Neîndeplinirea acestor criterii califică grupul ca fiind în Conferinţa ministerială mondială asupra crimei organizate – Napoli 21-23 nov. de asemenea.

104. cit. când eşti mort nu te duce în iad”. Semnificativ este principiul “tăcerii” sancţionată de omerta în cazul mafiei. Triadele chinezeşti Triadele chinezeşti sunt considerate cele mai vechi societăţi criminale asiatice. ritualurile şi chiar practicile trecute sau prezente ale triadelor sunt. În perioada 1992-1996. Pe de altă parte. Aşa de exemplu. . . ele au la bază în mare măsură aceleaşi metode şi tradiţii. p. cit. evoluţia. având iniţial scopul răsturnării acesteia45.3. Cuvântul “triadă” este un termen englezesc.sfera crimei organizate şi este sancţionat cu amendă de 1 milion yeni şi închisoare de 1 an. Sub aspectul pedepsirii cu o mare cruzime a celor vinovaţi de încălcarea regulilor 44 45 Hitashi Saeki – op. ci împotriva crimei organizate ce a infestat yakuza. 417 I.2.respectarea Constituţiei. 4. Pitulescu – op. foarte apropiate de cele ale Mafiei ca urmare a similitudinilor condiţiilor în care au apărut.atragerea opiniei publice în activitatea de legiferare. prin înfiinţarea Comisiilor de securitate publică. dezvoltarea acestor organizaţii s-a accentuat în Taiwan şi Hong Kong – teritorii rămase sub tutela britanică. După formarea Republicii China în 1912. pământul şi omul.asigurarea opiniei publice că forţele judecătoreşti şi poliţia nu acţionează împotriva tradiţiilor onorabile japoneze. au fost emise 4. pag. . formate iniţial din grupuri de rezistenţă împotriva dinastiei chineze Manchu. Pitulescu – op. 47 A se vedea I. 104 46 Conferinţa ministerială mondială asupra crimei organizate – Napoli 21-23 nov. ceremonia de iniţiere. originea. În opinia unor cercetători47. respectiv triunghiul cu cele trei mari puteri de bază: cerul.trecerea în sfera crimei organizate şi sancţionarea penală a bandelor ce nu se declară. . Raport. . Acest mecanism al legii a rezolvat multe probleme delicate cum sunt: . la care ne raliem. astfel încât aceasta să cunoască mai uşor cine sunt aceştia şi ce trecut infracţional au. cit. folosit încă de la începutul dominaţiei engleze asupra unor porturi şi teritorii chineze.3. 1994. pentru a satisface cererea legală de aprobare.. . pag. în mod surprinzător. poliţia are nevoie să ştie identitatea membrilor grupului.685 de ordine judecătoreşti de aprobare în condiţiile legii şi 893 de interzicere a funcţionării44.. Se estimează că există 160.000 persoane în Hong Kong cuprinse în 50 de organizaţii diferite46. cunoscută sub denumirea de “Atârnarea lanternei albastre” impune şi acum recruţilor să repete cele 36 de jurăminte prin care îşi exprimă loialitatea şi frăţia cu ceilalţi membrii şi obligaţia sacră de a păstra secretul absolut. potrivit Legii Anti-boryokudan.posibilitatea Poliţiei de a-i cunoaşte şi de „a interveni” în mecanismul obţinerii procentului legal cerut de lege pentru înregistrare. ce a condus China de la începutul secolului XVII. el reprezentând emblema sacră a organizaţiilor criminale autohtone.scoaterea la suprafaţă a organizaţiei. iar în cazul Triadelor semnificativă este aplicarea unei vechi zicale chinezeşti ce spune “Când eşti viu nu te duce la autorităţi. comisii care analizează grupul şi-l supun autorităţii judecătoreşti. Cu toate că structura Triadelor de astăzi diferă de cea din trecut.

dar au degenerat abandonând scopul. Majoritatea triadelor participă. şantaje. Această activitate este controlată de ramura SUNYET ON TRIAD.A. în perioada goanei după aur. 48 . de a intra în lumea interlopă pentru a obţine câştiguri financiare. State sărace sau în proces de transformare politică şi socială.) . Traficul de heroină este asigurat de ramurile CHINA WHITE şi 14K. se luptă să monopolizeze jocurile de noroc şi piaţa de casete video din Hong Kong şi China. columbieni. iniţiate de ramura DAI HOOD care dispune de o bancă ilegală ce împrumută bani cu dobânzi foarte mari. În prezent. opresiunea internă asupra unei pături sărace şi sărăcia generalizată demonstrând astfel că se poate forma crima organizată oricând şi oriunde aceste condiţii vor exista. de arme de foc. pornografia şi traficul de copii sunt controlate în mod predominant de gruparea WO OM LOK. când autorităţile au declanşat o vânătoare aprigă împotriva corupţilor şi corupătorilor ( I. emigraţie clandestină. ţigani. Triadele din SUA se ocupă îndeosebi cu traficul de droguri. în special la Amsterdam. mai moderne. prostituţie. important fiind câştigul. după chinezi. cit. abordând aceleaşi infracţiuni sau altele moderne. La baza acestora. tracasaţi.2. 1994 . iar cel de-al doilea este compus din cei care au aderat din dorinţa de a fi temuţi. Deşi. nu sunt organizaţii criminale.4. existând indicii că în ultima perioadă sunt implicate şi acestea în jocuri de noroc. după izbucnirea marilor scandaluri de corupţie din Hong Kong. de mai mult sau de mai puţin timp. O altă formă de organizare a emigranţilor chinezi în SUA49. cât şi pieţe ale criminalităţii externe. Grupările cele mai sofisticate. în timp ce prostituţia. există numeroase probe de împrumuturi pirat şi de jafuri pe scară largă. este reprezentată de aşa zisele tong-uri (în traducere.U. triadele sunt compuse din două grupuri principale de persoane.organizaţiei există „suportul roşu” la Triade şi „locotenenţii” cu protecţia internă în cadrul Mafiei. pornografia şi spălarea banilor proveniţi din aceste activităţi ilegale. jocurile de noroc. săli sau locuri de întâlnire). Inspirate din aceste trei tipuri. în principiu. la activităţi criminale obişnuite îndeosebi la traficul cu droguri. noi. într-o serie de alte ţări crima organizată se manifestă. Yakuza şi Triadele sunt tipuri tradiţionale de organizare şi manifestare a criminalităţii ce s-au dovedit a fi longevive şi care au avut. în SUA pe piaţa drogurilor). în procesul formării. Triadele ori Emigraţia chineză în S. 106. sunt victime atât ale criminalităţii autohtone ce se cristalizează. 49 A se vedea Raportul Conferinţei ministeriale mondiale privind combaterea crimei organizate . portoricani etc. ruşi. tong-urile comunică tot mai mult cu triadele. care sunt organizaţii de afaceri. 4. nigerieni (organizaţiile criminale nigeriene deţin locul doi. cu sucursale în marile oraşe americane şi care. Pitulescu op. într-o gamă foarte largă. primul şi cel mai mare cuprinzând persoane ce au intrat în organizaţie din dorinţa de a evita să fie hărţuiţi. şantajul. Acestea sunt active şi în Europa. Astfel au apărut organizaţii tip Mafia formate de către alte grupuri etnice – vietnamezi. s-a produs în trei etape . prin modul de construire au tradiţii şi ceremonii identice. un rol pozitiv. turci. iniţial. menţinând însă principiile de luptă. kurzi. după victoria comunismului în China. În plus. traficul de carne vie. iar în unele situaţii sunt buni executanţi de răpiri şi asasinate.prima în jurul anilor 1800. Încercări actuale de clasificare a crimei organizate Mafia. Pag. Londra şi îndeosebi în Spania unde contrabanda s-a intensificat în mod deosebit. iar a treia s-ar situa în jurul anilor 1970.Napoli – nov. a doua în jurul anilor 1949. acordă credite pentru jocurile de noroc şi asigură bani pentru imigranţii ilegali48. victimizaţi. transnaţionale existente deja. au stat opresiunea externă asupra ţării.

situându-le în sfera crimei organizate. Există crimă organizată în România? România. cea făcută de INTERPOL50 ar corespunde cel mai exact cu realitatea. a) Familiile Mafiei. constituind un real pericol pentru ordinea planetară. laboratoarele clandestine pentru fabricarea drogurilor.. cu atât mai puţin a infractorilor şi deci dificultatea importului de tehnici şi tipologii criminale ori I. control exercitat îndeosebi pentru menţinerea sistemului dictatorial. în care găsim de regulă structuri ierarhice.3. expansiunea geografică a criminalităţii. ca rezultat al unui concurs de împrejurări. Totodată. principalele condiţii favorabile dezvoltării crimei organizate lipseau: aproape imposibilitatea circulaţiei transfrontaliere a cetăţenilor.fenomen internaţional cu o clientelă variată. d) Organizaţiile teroriste internaţionale care practică asasinatele.a.placă turnantă a crimei organizate la nivel regional. pag. jafuri etc. sau în exterior. dar şi pentru controlul permanent în interiorul ţării.Yakuza servesc de model popoarelor asiatice de care sunt legate prin obiceiuri şi tradiţii. cit. Astfel codurile penale spaniol. 283. oameni de afaceri care încearcă să se sustragă de la impozite. oameni obişnuiţi care încearcă să-şi ascundă capitalurile. pe când altele le consideră în afara acesteia. Kastafaris – grupuri jamaicane s. militare. al cetăţenilor români. deţinători de fonduri obscure destinate corupţiei şi mituirii. slăbiciunea legilor (Triadele. şi a mai multor state arabe incriminează aceste organizaţii. grec. prin sistemele informative şi de supraveghere. severitatea excesivă a autorităţilore. c) Organizaţii criminale etnice. ai căror membrii se specializează în una sau mai multe tipuri de activităţi criminale (traficul de maşini furate.). avându-se în vedere că aceste popoare depăşesc cu mult jumătate din populaţia globului. Vânzători stânjeniţi de milioane de dolari lichizi obţinuţi din afaceri ilicite. norme interne de disciplină. răpiri de persoane pentru răscumpărare. religioase sau rasiale51. A se vedea Abdel Azim WAZIR – Raport la Congresul XVI AIDP – 1977 pag. european şi internaţional 4. Yakuza. în tranzit. imprimerii clandestine de monedă falsă. 4. România . e) Reciclarea banilor . se puteau identifica germenii creării unor structuri infracţionale de anvergură şi legislaţia deosebit de represivă putea stopa orice evoluţie în acest sens. deturnările de avioane. b) Organizaţiile profesionale. ca şi celelalte ţări aflate sub regim totalitar. acestea fiind împărţite în cinci grupe distincte. 416 Cât priveşte includerea organizaţiilor teroriste în cadrul crimei organizate părerile nu sunt unanime. un cod de conduită şi o anumită diversitate de activităţi licite şi ilicite (se includ şi carteluri columbiene ale drogului.1. egiptean.). bandele de motociclişti etc. cum ar fi imensa discrepanţă a nivelurilor de viaţă.3. Pitulescu – op. Dacă s-ar încerca o clasificare a tuturor organizaţiilor din sfera crimei organizate. Astfel.). sub motivaţii politice. 51 50 . cunoaşte două perioade în evoluţia fenomenului infracţional în sfera crimei organizate: a) Anterior instaurării regimului democratic exista un control aproape absolut în toate sferele economico-sociale. răpirile de persoane. procedurile restrictive de imigrare.

Pitulescu – op. b) Instaurarea regimului democratic în 1989 a făcut ca. cit.. dreptul prezumat de proprietate particulară. cit. Dimpotrivă. s-a ocupat cu traficul de maşini furate din Occident. Grupul era constituit din peste 400 persoane ce executau fără şovăire ordinele. sublinia. p.a. carne vie. în România există în prezent crimă organizată.T. nu puteau pătrunde ori dezvolta (traficul şi consumul de droguri. această ipoteză este valabilă şi pentru România. A se vedea în acest sens şi I. Prin coruperea unor funcţionari din conducerea Direcţiei Generale a Vămilor. contrabandă cu ţigări. pag. cum au fost dreptul la liberă circulaţie.perfecţionarea sau extinderea celor existente.a. autentica libertate câştigată a însemnat. o societate fragil democratică. preşedintele O. dreptul la intimitate s. rata criminalităţii privind infracţiunile de corupţie în 1986. este superioară tuturor celorlalte infracţiuni53. cu frământări electorale exasperant de lungi. precum şi în cele ştiinţifice şi de specialitate56. Astfel. Gh. caracterul transfrontalier şi racordarea la grupările criminale transnaţionale. De exemplu. Desigur. practicarea corupţiei şi a intimidării s. cu structură internă şi diviziune clară a rolului participanţilor cât şi peste 11 000 de devotaţi (asociaţi. în fapt. după 1990. conturarea unor posibilităţi facile de săvârşire a unor infracţiuni. p.U. cit. şi de îmbogăţire rapidă prin comiterea de infracţiuni. Acesta. Ori. dreptul de asociere. infracţiuni deosebit de grave atingeau cote alarmante. cit. 167. unele forme clasice ale crimei organizate. făcea imposibilă spălarea banilor murdari. pag.55 Ca urmare. Totodată au survenit schimbările în comportamentul oamenilor. care a devenit un fenomen mondial” – Cartea albă a crimei organizate şi a corupţiei 1998 editată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (C. recrutând o serie de asociaţi din lumea interlopă a mun. Aşa se face că pentru mulţi indivizi şi chiar categorii de persoane. ţinută la Neapole.. opinie formulată si acceptată atât în mediile politice şi juridice. prin deturnări ori corupţie. p. Cu ce preţ nu au putut evolua structurile crimei organizate? Cu preţul îngrădirii de către statul totalitar a unor drepturi fundamentale. cu înalt grad de violenţă şi cu moduri de operare deosebit de grave. protectori.) al României. Pitulescu –op. folosirea violenţei. 292. a pus pe picioare o puternică organizaţie de tip mafiot. I. datorită controlului extrem de scrupulos în sistemul financiar-bancar cât şi limitarea la minimum a proprietăţii private. lipsa pluralismului politic nu facilita existenţa unor structuri ale criminalităţii gulerelor albe în sfera puterii politice aducătoare de fonduri ilicite uriaşe. îndeosebi pentru reglarea unor conturi. Pitulescu – op. Timişoara şi a altor oraşe. Nistoreanu şi C. 169. de autoturisme furate etc. Apar şi se consolidează astfel caracteristicile crimei organizate: organizarea ierarhică a grupurilor. La conferinţa ministerială mondială asupra crimei organizate. cu legislaţie în contratimp cu fenomenul social şi infracţional. traficul de arme. veniţi în România. Astfel. cafea şi alcool. 171-176. p. necesară accesului ori menţinerii în structurile puterii54. Păun – op. stupefiante. Autorii după o analiză ştiinţifică a fenomenului criminalităţii în România concid că dezintegrarea socio-culturală în ţările Europei-Centrale şi de Est conduce la o escaladare masivă a criminalităţii. cât şi afacerişti arabi. să se sfărâme şi barierele existente ce împiedicau dezvoltarea crimei organizate.N. arme şi muniţii. Acest lucru însă nu a făcut ca România să fie o zonă curată. etc.)52. 23. 1994.. Autorul după ce face o prezentare detaliată a diverselor grupuri criminale. lipsind acest mecanism. nu a putut face faţă ritmului extrem de rapid al evoluţiei crimei organizate. fără infracţiuni şi infractori. cu peste 100 miliarde lei. În al treilea rând. În al doilea rând. produse petroliere prejudiciind statul român prin evaziune fiscală. cu instituţii în formare sau reconstrucţie din temelii. cit. ce acţionau în diverse localităţi din ţară. 166 55 A se vedea cazul Zaher Iskandarani. profiturile mari nu puteau fi un scop al infracţiunilor. conchide că în România există crimă organizată. Pitulescu – op. iar cotele de evoluţie a crimei organizate erau minime. 56 I. pe lângă dobândirea tuturor drepturilor democratice de către cetăţenii români. 53 52 .). nov.. cât şi cei străini.A. începând cu 1990.S. în intervenţia sa “nici o ţară şi nici un continent nu mai sunt ocoliţi de crima organizată. I. 54 Idem.

Într-o altă opinie. . mafia „ţigănească” şi „recuperatorii”.2. Ne raliem primei opinii. nu contrazice pe cealaltă se află I. prin particularităţile faptelor infracţionale comise şi a fenomenelor ce au avut loc în societatea românească. 4. nefiind necesară dezvoltarea unor reţele vaste. apreciind că este necesară o diferenţiere în primul rând după pericolul social şi obiectul juridic general şi în subzidiar după calificarea subiectului activ.4.3.1. 57 . creând serioase probleme atât în planul ordinii de drept intern. se poate aprecia că evoluţia crimei organizate s-a produs prin conturarea următoarelor direcţii: . Păun op. 311 ce include în această sferă.2. A se vedea Gh. manifestări şi tipologii criminale cu specific autohton sau care s-au dezvoltat fără influenţe exterioare.1. camăta. oarecum neclară şi care de fapt.grupuri. Aceste tipologii ale crimei organizate sunt cunoscute cel mai frecvent sub forma: criminalităţii „gulerelor albe”. preponderent cele de serviciu şi în legătură cu serviciul. manifestări şi tipologii criminale de origine externă ce s-au implantat şi îşi desfăşoară activitatea în spaţiul naţional românesc. ce ţine de calificarea subiecţilor. Potrivit acestei opinii criminalitatea “gulerelor albe” se deosebeşte de crima organizată prin faptul că structura ierarhică este întocmită cu un sistem interrelaţional flexibil şi eficient.grupuri. toate infracţiunile în sfera economică şi socială. Nistoreanu şi C.2.grupuri criminale autohtone ce s-au racordat la activitatea unor vaste reţele criminale transnaţionale. . Criminalitatea „gulerelor albe” Dificultatea stabilirii barierei dintre infracţiunile comise în sistemul crimei organizate şi cele cunoscute sub denumirea de criminalitatea “gulerelor albe” influenţează în mod considerabil reacţia socială împotriva acestor fenomene antisociale57. faţă de lege. plasând criminalitatea “gulerelor albe” într-un plan superior al crimei organizate. cit. fără a fi fost necesar împrumutul ori racordarea la alte structuri criminale. Grupuri. cit.3. înfiltrarea sferelor decizionale nu este necesară deoarece infractorii înşişi se află în aceste sfere. Grupurile acţionează de sine stătător. fără o colaborare deosebită pe plan intern sau internaţional. cu consecinţe nefaste asupra nivelului de trai al majorităţii populaţiei. Pitulescu în op. cât şi imaginii ţării în exterior. p. Cert este că dominanta comportamentală a infractorilor români ce fac parte din categoria “gulerelor albe” este atitudinea de dispreţ şi de indiferenţă faţă de societatea civilă. Aspecte specifice crimei organizate în România În perioada 1990-1999. 237 ce preiau opiniile criminologilor Ernest Ugo Savona şi Edwin Sutherland.3. faţă de proprietatea publică.1. violenţa este aproape exclusă întrucât există metode mai simple şi de catifea de înlăturare a unor persoane incomode. Timide la început. pericolul social este cu mult mai mare cu cât afectează societatea în ansamblul său şi se răsfrânge asupra nivelului de trai. ori deţin conexiunile necesare. ele au evoluat treptat. oarecum favorizate de lipsa de cunoaştere dar şi de reacţie a autorităţilor. manifestări şi tipologii criminale autohtone Aceste structuri s-au putut forma ca urmare a existenţei unor condiţii economico-sociale interne. 4. contrabanda şi evaziunea fiscală. acţiunile lor constituind un “jaf” de mari proporţii. Pag.

drept avansuri pentru lucrări. funcţionari publici cu putere de decizie61. şi-a scos la vânzare activele care. cu facilităţi nelegale. poliţie.1. precum şi a factorilor politici sau de decizie. cu condiţia ca în 40 de zile să se transforme în S.C.C. respectiv sustinerea economica a circa 5 58 . 4.bancar59 prin acordarea de credite fără acoperire.A. Iaşi a dat în locaţie de gestiune cele trei şantiere din Iaşi.C.. . contrabandă etc. (administraţie centrală şi locală. guvernanţi. ITLES S. După aproximativ un an S.a. 60 Activitatea economica subterana din Romania a reprezentata in 1998.L. acceptarea de garanţii supraevaluate.-uri le-a virat apoi sume importante de bani ca avnsuri de lucrări. Prin contrabandă şi evaziune fiscală se întreţin şi se dezvoltă economia subterană60. titluri de credit fără acoperire.L. bonificaţii. protecţia consumatorului.C. ITLES S. cel mai bine dezvoltată în România. bine documentate şi pregătite logistic. licitaţii contrafăcute. conducerea S..Manifestarea acestei forme de criminalitate are loc în cele mai multe situaţii sub “protecţia” autorităţilor publice. expirate. Contrabanda şi evaziunea fiscală Contrabanda şi evaziunea fiscală sunt tipologii ale crimei organizate. respectiv 1.domeniul învăţământului. deşi acestea nu desfăşurau nici o activitate. BANCOREX S. Celor trei S. nerecuperarea debitelor.-uri şi devine astfel chiriaş în propriul sediu. premieri în scopul unor profituri uriaşe.R. instituirile de impozite şi taxe pentru menţinerea unor sectoare nerentabile sau pentru acoperirea “găurilor negre” din sectorul industrial şi financiar. autorizări şi avizări contrare legii. Existând o înţelegere infracţională de la început. Asemenea activităţi se produc în majoritatea sferelor economico-sociale.C. După adjudecare S. gardă financiară.A. sponsorizări costisitoare etc.202 miliarde de lei.A. . societăţii Naţionale de Petrol.1. jocuri piramidale tip Caritas. ceea ce ar fi insemnat o crestere economica de 3. SNP a depus caietul de sarcini pentru privatizare. amplasamente imobiliare şi edilitare cu nerespectarea legii.mediul prin traficul reziduurilor. unitate cu capital de stat printr-o serie de manopere ilegale a vândut societatea unor S.). defrişări. 49% din economia oficiala. ITLES S. creditarea cu produse şi valori a firmelor particulare în condiţii nelegale. direcţionarea fluxului de produse spre societăţi private “recunoscătoare” de la firmele de stat ori achiziţii de produse ce nu sunt necesare. cumpărat evident de unul din cele trei S. fiind atrase în asemenea activităţi ilicite personalităţi politice. în care autorii îşi au roluri prestabilite. facilităţi salariale. Ulterior cu o balanţă financiară bună. credit nerambursat şi trecut prin H. asigurărilor sociale. inspecţia sanitară s. curtea şi camera de conturi.2%.2.R.R. dobânzi preferenţiale.comerţul desfăşurat prin vânzarea de produse contrafăcute infestate. organisme de control şi constatare. cum ar fi: . .G. justiţie. fireşte au fost cumpărate de cele trei S. ori slabe calitativ de la firme private.-uri cu banii viraţi tot de S. diminuarea artificială a valorii patrimoniului în vederea privatizării. fraudă şi corupţie. reeşalonări repetate. precum şi majorările iraţionale ale preţului produselor de bază.C. lucru care s-a şi înfăptuit.A. diurne. depreciate. Grupul de infractori format din conducerea S. inclusiv a parlamentarilor.R. sume trecute pe datorie publică. ITLES S. privatizări ilegale etc. îşi vinde şi sediul societăţii.în industrie58 prin activitatea societăţilor “căpuşă”. cheltuieli costisitoare în imobile şi mobile.In domeniul financiar . S-au identificat bande cu activităţi programate în timp. Iaşi. escavări etc. Suceava şi Botoşani.3.L.A.ITLES S. urmărind profituri uriaşe şi putere prin violenţă. . Este de notorietate împrumutul de 1 600 miliarde lei dat de S. societăţii comerciale ilegal constituite.L.L. mită în instituţiile publice. justiţie etc. dar şi a evaziunii fiscale. cu prejudicii mari sub aspectul protecţiei sănătăţii populaţiei.R. sănătăţii.. ca datorie publică.-uri unde erau acţionari şi aveau interes. 59 Prejudiciile cauzate în domeniul financiar-bancar au fost de peste 10 000 miliarde lei.A.

77 63 I. 1999.3. în Occident au fost identificate numeroase grupuri de ţigani români organizaţi în sistem mafia ce au surprins autorităţile statale respective prin explozia infracţională a acestor categorii deautori. Raport. Astfel. aproximativ 10%. pag. alcool etc. grupurile de contrabandişti autohtoni şi străini au stabilit legături infracţionale cu filiere internaţionale bine organizate ce sunt în complicitate cu lucrătorii vamali şi căpităniile porturilor. 61 I.8%).377 la suta de mii. Dunărea inferioară. trafic cu autoturisme furate.) ce ascund mărfuri cu taxă de import ridicată (cafea. Pitulescu – op. Liderii acestei etnii prezintă o cifra superioara de aproximativ 2 milioane de persoane.2.3. .prezentarea de documente ce atestă că mărfurile au fost în tranzit şi au ieşit din ţară. produse alimentare etc. raport al Trezoreriei SUA. în mediul etniei ţigăneşti aceasta se ridică la 4. fapte de tradiţie în mediul lor. cit. . frontiera de vest cu Iugoslavia şi Ungaria. publicat in ziarul « Ziua » din 18 nov.T) – Cartea albă a criminalităţii şi a combaterii corupţiei. cifră pe care o considerăm foarte aproape de realitate. pentru a beneficia de scutirea de taxe import. 12 . pe cale maritimă sau fluvială. Rata criminalităţii în rândul etniei ţigăneşti este ridicată şi în alte state europene.000 de persoane ce ar reprezenta 3.A. adaptându-se ori specializându-se în tâlhărirea conaţionalilor (racket).prezentarea de documente de provenienţă a mărfii din Republica Moldova. astfel încât descoperirea şi documentarea activităţii lor infracţionale este deosebit de dificilă62. pag. prin alte locuri decât cele stabilite prin lege. jocurile de noroc. Cazuistica în acest domeniu scoate în evidenţă faptul că zonele cele mai afectate ale ţării au fost Portul Constanţa. cit. prin andosarea în fals a canosamentelor nominative şi mai recent pe cale aeriană.ambalaje false.practicarea introducerii sau scoaterii din ţară de mărfuri. însă organizarea fenomenului infracţional la nivelul crimei organizate în rândul ţiganilor români s-a desfăşurat cu mult mai mare rapiditate faţă de alte medii. De asemenea. P.1. 4. În aceste zone. pentru mărfuri de valoare scăzută (şerveţele. Mafia ţigănească Etnia ţigănească din România numără. dacă rata generală a criminalităţii era de 766 la suta de mii de locuitori. după unii autori63. 1998.Din practica organelor vamale şi ale poliţiei rezultă că infracţiunile de contrabandă se săvârşesc în forma clasică. Cert este că.). prostituţie. de relaţii în rândul autorităţilor. au continuat cu furturile din buzunare. 222 . 326 . Portul Giurgiu. Modalităţile de comitere cel mai des întâlnite sunt: . ca urmare a acordului economic existent între cele două ţări. într-un studiu făcut în 1994 – 1995. Pitulescu op. . peste 800. trafic cu copii. aceasta pentru a solicita unele drepturi sociale şi pentru a-şi evidenţia poziţia lor în societatea românească. 62 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (C. p. dispun de mijloace financiare şi materiale deosebite. imediat după deschiderea frontierelor în 1989. deşi au altă origine. deşi au fost comercializate în interior.. rezultă că din numărul învinuiţilor şi inculpaţilor cercetaţi pentru diverse infracţiuni. apoi tâlhării şi furturi. milioane de salariati (“Dimensiunile si implicatiile ecomonicei subterane in Romania”). alba-neagra.S.. provin din rândul ţiganilor. respectiv prin trecerea unor bunuri peste frontieră.5% din populaţia ţării în familii compuse din 7-8 persoane (45. Bucureşti. Astfel de grupuri au început cu cerşetoria organizată.

“recuperatorii”. şantajul şi corupţia sunt folosite cu mare măiestrie şi cu mult succes. la formarea grupurilor ţigăneşti se adaugă lipsa de cultură. magistratură. cerşetoria. În capul familiei se află şeful. Modul de organizare este de tip mafiot. membrii grupului protecţie şi reglări conturi şi tăinuitorii (cel mai adesea sub forma legală a caselor de amanet).98% din infracţiunile de ultraj comise de ţigani au avut drept victime cadre de poliţie. Între grupuri au loc frecvent răfuieli deosebit de violente în care se folosesc arme albe şi arme de foc. Specificul relaţiilor dintre şeful bandei şi executanţi nu este bazat numai pe profit ori teamă. Familia. Formele crimei organizate cele mai larg răspândite şi practicate de mafia ţigănească în România sunt taxe de protecţie. Structura unui grup mafiot ţigănesc se prezintă ierarhic.3. Principalele sedii ale grupării erau campingul din Sineşti şi Complexul Lebăda de unde copii bandei conduceau grupurile şi operaţiunile acestora. Profitul obţinut este investit în imobile şi autoturisme de lux. destul de numeroasă. ce conduce totul şi are drepturi depline asupra celorlalţi. furturile din buzunare. trafic valutar. a aceloraşi genuri de fapte la care se adaugă într-un mod mult perfecţionat “camăta”. în general.Organizarea acestor categorii de infractori s-a produs şi în interiorul ţării64. În relaţiile infracţionale se foloseşte violenţa fără reţinere. fiecare grup plătindu-şi protectorii din rândul acestora. Din grup mai fac parte membrii consiliului de judecată. coordonatorii. “recuperatorii” şi “reglările de conturi”. 100 persoane şi organizată în sistem Mafia. 4. aceasta are la bază principiul rudeniei (prolificitatea rasei permiţând acest lucru) şi legea tăcerii. case etc. escrocheriile de masă (ghicitul sub diverse forme). Acesta este de obicei cel mai puternic. în mod organizat. jocurile de noroc. Condamnatul D. banii sunt spălaţi prin sistemul financiar bancar. ca urmare a legislaţiei actuale permisive. În principal. lipsire de libertate. protectorii (1-2 din instituţiile de bază – poliţie. foarte bine protejaţi şi sprijiniţi sub diverse forme – bani. trafic cu autoturisme furate. De asemenea. şeful. 65 În 1995 12. înclinarea spre activităţi facile generatoare de profituri mari şi spre violenţă. aceste grupuri au legături transfrontaliere. ca şi alte ţări din fostul bloc comunist. camătă. cu comiterea. împărţeau prada. îndeosebi în comiterea infracţiunilor de proxenetism şi prostituţie.). Importul de crimă organizată După 1990 România. prostituţie. nu a fost ocolită de extinderea formelor de crimă organizată provenită din exterior. au comis în perioada 1990-1992 peste 200 de infracţiuni grave îndeosebi cu violenţă şi în mod organizaat – tâlhării. fiind arma de bază împotriva reacţiei autorităţilor. De asemenea. taxe de protecţie. îndeosebi din poliţie şi justiţie. capul unei familii ţigăneşti compusă din aprox. contrabandă. refulările etniei generate de agresiunea socială din timpul regimului totalitar. după cum urmează: executanţii (pe zone şi tipologii infracţionale). O reuşită în activitatea acestora o reprezintă coruperea autorităţilor şi a factorilor de decizie.P. ci şi solidaritate de neam şi o admiraţie faţă de şef. traficul de autoturisme furate. generate îndeosebi de nerespectarea teritoriului de influenţă. şantaj. Aceste forme infracţionale de 64 Vezi cazul Duduia lu Petrişor. judecau abaterile membrilor şi se întâlneau cu personalităţi şi funcţionari cărora le cumpărau servicii şi facilităţi.1. În afară de cauzele sociale ce au favorizat dezvoltarea crimei organizate. îndeosebi împotriva autorităţilor65 când sunt surprinşi în flagrant. reprezintă primul pas în organizare. administraţie.2. control finanţe ori factori de decizie inclusiv din sfera politicului. . fălos şi şiret.

I. în cele mai mici detalii şi urmăresc jefuirea autoturismelor sau turiştilor din autocare în situaţia când nu plătesc taxa de protecţie solicitată. au acţionat împotriva conaţionalilor aflaţi în România în interes de afaceri sau ca turişti. culegătorii de informaţii (cei ce culeg informaţiile şi le transmit. România a devenit un veritabil cap de pod pentru grupările criminale chineze. complicii (existenţi în societăţile de transport. 1992 – 172 infractori Racket ce au comis 286 infracţiuni 1993 – 86 grupuri cu 216 atacuri 1994 – 16 grupuri cu 67 membrii cu 13 atacuri 1995 – 5 grupuri (14 membrii) cu 6 atacuri .2.I. periodic. sume importante de bani. pretinzând în schimb. sunt rakeţii şi organizaţiile infracţionale ale imigranţilor66. 199. după care a scăzut din intensitate..S. 67 A se vedea I. Aceştia. sunt grupări criminale specializate în obligarea patronilor prosperi. Ucraina şi Ungaria67. Refuzul duce la violenţă.. o dată ajunşi în România se preocupă de aducerea altor concetăţeni. conducătorii de grupuri. conduşi de foşti luptători din fostele structuri militare ale statelor C.2. Pitulescu – op.) încercând să articuleze reţele infracţionale chinezeşti. 4. cit. specializate în organizarea şi desfăşurarea de activităţi infracţionale specifice crimei organizate. pag. comerciale. au aparţinut acestor grupuri originare din fostele state C. Ungaria. Din analiza dosarelor rezultă că marea majoritate a chinezilor vin în România nu direct din China.3. ca rude sau viitori angajaţi. Structura reţelei este formată din conducătorul cel mare (“capul”).S. o parte din ei fiind complici şi membrii ai grupurilor infracţionale constituite. A se vedea în acest sens I. 120 şi 200.2. ce nu urmăresc aderenţă la mediile infracţionale autohtone. aspect rezultat din investigarea celor peste 150 de cauze penale. Profitând de lacunele legislaţiei în vigoare. primele manifestări ale crimei organizate străine. iar după obţinerea dreptului de şedere îşi retrag capitalurile depuse în bănci (minim 100 dolari).G.. la societăţi reale sau fictive din diferite localităţi ale ţării. 4. Moldova. pag.2. Portugalia. acţiune ce se realizează sub masca chemărilor oficiale. ca urmare a eforturilor poliţiilor naţionale din România. Elementul chinezesc După 1990. cit. Pentru a-şi masca adevăratele preocupări şi scopuri urmărite. înarmaţi cu arme de foc.2. să accepte “protecţia” împotriva altor bande de răufăcători sau infractori izolaţi. şoferii autocarelor). Un grup este format din 2-10 indivizi. îndeosebi la revenirea în ţara de origine.P. la venire. pe teritoriul ţării. privind traseul şi locul unde urmează a se acţiona).3.1. în care acestea au fost implicate. Spania etc. scopuri licite.import. ci din alte state europene (Rusia. În contextul criminalităţii din România anilor ’90. Rakeţii Rackeţii în accepţiunea iniţială. Fenomenul Racket s-a manifestat mai pregnant în 1992-1993. Aceştia declară oficial. Potrivit statisticilor I. înfiinţează firme comerciale. prin mijloace deosebit de violente ori ameninţări grave. Acest mod de criminalitate a apărut în America în perioada în care lumea interlopă era dominată de celebrul Al Capone. Acţiunile sunt puse la punct în ţara de origine. Pitulescu op. 66 Aceste forme de pătrundere şi dezvoltare în România au fost denumite de unii autori „Mafia roşie sau Mareea roşie şi Mafia galbenă. situaţia se prezintă astfel 1991 – 9 grupuri cu 31 persoane ce au comis 9 atacuri.. bine antrenaţi şi gata oricând să folosească orice fel de arme.

52kg 1993 – 11380. dar oricând poate folosi spaţiul românesc. România în lanţul internaţional al crimei organizate România. Potrivit situaţiei statistice pe ani situaţia se prezintă astfel – 1991-35. cit. duritatea şi ermetismul grupurilor. Drogurile pătrund în România. a intrat în atenţia crimei organizate transnaţionale aproape sub toate formele de manifestare ale acesteia. 92. cit. cât şi faptul că numai o mică parte din drogurile care intră în România rămân în ţară pentru consum70. Pitulescu op. formând chiar un segment românesc destul de puternic. p. Ruta balcanică este orientată pe două trasee principale. ce izvorăsc din particularităţile modurilor de comitere folosite în săvârşirea faptelor.2.65 kg.89 kg. Austria. CSAT. Folosind spaţiul românesc şi potenţialul criminologic autohton.2.Ungaria şi România-Ucraina-Polonia-Germania).92 kg. fizionomia lor asiatică favorizându-i.3. p.3. p. Din datele obţinute de oficialităţi. 4. datorită poziţiei geografice şi a conflictelor militare din fosta Iugoslavie. 1999 – 119 kg. Din analiza acestor cazuri se desprinde concluzia că România prezintă un interes din ce în ce mai mare pentru reţelele de traficare a haşişului din Africa şi a cocainei din America de sud spre statele membre ale Uniunii Europene. Olanda.. Belgia. 1995 – 111. Observăm că pe traseul celei de a doua rute.82kg. cit. pe cale maritimă . prin frontiera din sud (Portul Constanţa şi cele dunărene. Cluj-Napoca şi Iaşi68. Taiwan. 2000 – 407 kg. România ocupă un tronson foarte important. 4. mai ales Germania.83 kg.3. prin poziţia sa geografică şi ca piaţă de desfacere cu o legislaţie permisivă. Această concluzie rezultă din datele statistice ale autorităţilor româneşti.1. 70 CSAT op. Italia şi Spania. 92. sunt stocate pentru anumite perioade de 68 69 I. Traficul şi consumul de droguri Traficul de droguri reprezintă o primă şi importantă articulare a crimei organizate în spaţiul românesc. 1997 – 1541. multe tipologii ale crimei organizate s-au articulat rapid. punctele vamale Giurgiu şi Vama Veche).84 kg. rezultă că se urmăreşte constituirea la Bucureşti a unei comunităţi chinezeşti puternice. 2001 – 25199 kg. 1994 – 1928. cu cele două variante. care să controleze activităţile ilicite din lumea interlopă. în ultimii 8 ani. 1996 – 5668. Timişoara. a devenit o veritabila placă turnantă a rutei balcanice de traficare a drogurilor. 1998 – 714 kg. mai ales a tranzacţiilor desfăşurate de oameni de afaceri din China. 201. de regulă. în atenţia acestora aflându-se şi marile municipii: Constanţa. fiind dificilă identificarea ori stabilirea prezenţei într-un loc sau altul. . op. Totodată. aceştia îşi schimbă formal reşedinţa ori actele de identitate. care. A doua rută: Turcia-Bulgaria-România-Ungaria-Slovacia-Cehia-Germania (variante Turcia-Constanţa-Bucureşti.3. au confiscate peste 96 tone de asemenea substanţe69 iar numai în anul 2003 au fost identificate şi anihilate 236 grupuri şi reţele. 2002 – 43764 kg. lipsa de cooperare a martorilor sau rudelor celor implicaţi. Ţara noastră. 2003 – 410 kg. 1992-30. Hong Kong. şi anume: Prima rută: Turcia-Bulgaria-Rusia-Ungaria (variantă Turcia-Albania-Rusia) ocoleşte România.Instrumentarea faptelor penale în care sunt implicaţi cetăţenii chinezi ridică probleme deosebite.

în prezent se încearcă formarea unei pieţe. Pachistan.3.. sri-laukezi. Mijloacele de transport sau locurile de disimulare folosite sunt containerele. substanţe radioactive şi nucleare Traficul cu asemenea materiale se desfăşoară pe axa Est-Vest şi a luat amploare în urma desfiinţării fostei Uniuni Sovietice. pe fondul slăbirii excesive a mecanismelor de control într-o serie de domenii de activitate. iar apoi transportaţi pe ruta Singapore-Moscova-Chişinău-România71. pakistanezi. p. TIR-urile.timp. 71 .2. sunt spălate prin intermediul unor firme şi agenţii particulare din ţara noastră. iar pentru 15. 4. Participanţii la filierele de trafic ale cetăţenilor străini pe relaţia Est-Vest. Egipt). Imigrarea de persoane în Vest este o formă concretă de materializare a crimei organizate de inspiraţie rusă. Organizatorul şi destinatarul.000 de cetăţeni de diferite naţionalităţi s-a dispus măsura interdicţiei de intrare în România. 72 CSAT – op. racolaţi din ţările lor de origine. În anul 2003 au fost cercetate 370 persoane pentru infracţiuni privind migraţia ilegală. de către autorităţile române. Turcia. Migraţia ilegală În cursul anilor 1990-2000. autoturisme. nu în puţine cazuri. a imigranţilor ilegali în România. cit. Acelaşi procedeu este folosit la redistribuirea drogurilor spre alte state europene. bagaje de mână. de regulă din Sri Lanka. în multe cazuri nu s-a reuşit identificarea şi reţinerea acestora şi nici confiscarea sumelor rezultate din vânzări. aceştia sunt sfătuiţi de către şefii de reţele şi călăuze să-şi distrugă documentele de identitate. indieni) . fiind din afara României. mai ales. Un rol important în transportul drogurilor spre România îl au firmele turceşti de transport persoane. în special în Lunca Prutului72. Iran şi Bangladesch. fiind luate măsuri de trimitere în judecată. 108.2. şi destinatari. îndeosebi în mediul tineretului aflat în licee.2. explozivi.3.. precum şi celelalte acte doveditoare eliberate în statele tranzitate.3. actualmente a crescut consumul drogurilor sintetice (pastile de amfetamină şi MDMA) şi a heroinei. curieri (de multe ori aceştia nu cunosc ce transportă). cât şi cursele Ro-Ro din Portul Constanţa. teritoriul României a fost tranzitat de peste 100 de milioane de cetăţeni străini.43 grupuri de persoane constituite din 366 cetăţeni străini (turci. din rândul acestora evidenţiându-se. muniţii. Pentru a preîntâmpina expulzarea din ţară. Dacă iniţial se consumau droguri uşoare (ex: ţigări cu marijuana). Reţelele de traficanţi descoperite s-au ocupat cu trecerea ilegală prin România a unor imigranţi. inclusiv cel nuclear.248 nu li s-a permis intrarea în România pentru diverse motive. Grupurile de traficanţi sunt formate din organizatori. Sub aspectul consumului de droguri în România. încasează sume importante de bani care.664 au fost returnaţi în ţările de origine. 4. În cursul anilor 1996 şi 1997 au fost :. apoi redistribuite pe rutele amintite. 6. rockerii.31 călăuze dintre care 12 cetăţeni români şi 19 cetăţeni străini (Republica Moldova.3..3. centre universitare etc. cu ample tendinţe de amplificare şi facilitată de vulnerabilitatea frontierei de stat cu Republica Moldova. Traficul cu armament. perioadă în care unui număr de 145. Bosnia.

arabi şi români). compuse din 276 traficanţi (italieni. Braşov. fiind identificate şi indisponibilizate 178 auto de lux furate. a sustras de la uzina de preparate R-Feldioara. Fenomenul este în scădere. germane. 75 A se vedea reţeaua de traficanţi condusă de sirianul M. 4.3. mai rapid de obţinut şi mai puţin combătut de autorităţi. transportul autovehiculelor furate pe diverse rute pentru beneficiari prestabiliţi şi chiar schimburi de asemenea autovehicule. de unde pe cale maritimă ajungeau în diverse ţări arabe din Orientul Apropiat.. îndeosebi Iran şi Libia. 4. materializată îndeosebi în valorificarea de maşini furate.A.. p. Înlesnirile vamale privind introducerea şi scoaterea din ţară a diverselor bunuri au fost exploatate cu promptitudine de organizaţiile criminale interesate. urmare a măsurilor preventive intreprinse dar şi a interzicerii introducerii în ţară a autoturismelor ce nu corespund normelor “Euro 3„. privind combaterea furtului de autovehicule. 106 74 Concluziile specialiştilor în domeniu este că profitul obţinut prin valorificarea autoturismelor de lux furate este mult mai substanţial decât traficul de droguri.3. ucrainieni. Majid Impex SRL. 73 .5. le introducea în containere şi cu complicitatea vameşilor de la Vama Gară 16 Februarie Bucureşti. cit. ascuns sub diverse ambalaje la uzina sus-menţionată.3. 175 diferite arme de foc.2. a unor reţele de iniţiere a afacerilor pentru cumpărători pe relaţia Germania. patron al S. s-au integrat foarte repede în mediul comercianţilor de materiale strategice şi substanţe radioactive. totodată şi ca o piaţă rentabilă de desfacere75.2. Traficul ilegal cu autoturisme furate Traficul ilegal cu autovehicule furate cu extensie internaţională a luat o amploare deosebită şi vizează furtul autovehiculelor de lux din Occident ce sunt valorificate apoi pe diferite filiere74. ţările islamice. S. germani. unde sirianul avea comenzi sau reţele de tăinuitori şi valorificatori fiind identificate 64 de astfel de autoturisme. realizând ce câştiguri pot obţine din tranzacţiile ilegale în acest domeniu. 2. unii cetăţeni români. În anul 2003 au fost descoperite peste 69 de reţele transnaţionale. bulgari. Majid. polonezi. folosind-o. Acest fenomen a cuprins şi România. organizaţiile criminale ruse au sprijinit constituirea.B. le expedia în portul Constanţa. În acelaşi timp. unguri. bulgare.U. În perioada 1990-1999 au fost depistate 53 grupuri organizate cu 120 de membrii care au traficat: 11 focoase pentru rachete sol-aer şi 10 proiectile tip OFZ. poloneze. cantitatea de 6 650 kg combustibil nuclear destinat Centralei atomo-electrice Cernavodă şi 8 500 kg combustibil nuclear de la Institutul de Reactori Nucleari Piteşti. Lyon. jud. acoperirea faptelor prin documente contrafăcute ori falsificate. unde grupuri organizate de infractori autohtoni s-au racordat reţelelor italiene. Traficul cu fiinţe umane În perioada 1991-1992 un grup organizat format din 34 cetăţeni români şi 12 străini. precum şi alte 14 grupări infracţionale din care făceau parte 34 membrii ce au traficat peste 340 kg de mercur şi peste 300 kg de combustibil nuclear. care au plasat România în ruta balcanică de tranzitare a autovehiculelor furate din Occident către Orient. Italia şi Ungaria. desfăşurând activităţi infracţionale în acest sens73. sârbi. Se constată existenţa unei colaborări infracţionale între diferite filiere de traficanţi. A se vedea CSAT – op. fiind pregătit pentru sustragere alte 208 kg din acest material. Acesta prelua de la curieri autoturismele furate din Germania.3. A se vedea concluziile reuniunii de lucru Interpol – iulie 1994.C.4.806 cartuşe. pe teritoriul României.În căutarea de cumpărători a unor astfel de produse. având în vedere existenţa societăţilor de asigurări. ucrainiene şi din Republica Moldova.

Astfel. 301 78 Idem. Anglia. România. Cipru. 300 77 Idem pag. care sunt dirijaţi de proxeneţi şi folosiţi în practicarea prostituţiei şi a relaţiilor homosexuale. Rusia. Letonia. Conform datelor obţinute. Canada (115) şi Spania (76). A se vedea I. o situaţie asemănătoare întâlnindu-se şi în Budapesta78. angajări artistice etc. Grecia. a şomajului şi a lipsei de perspectivă profesională a multor tinere. S. fotomodele. cit. s-au identificat 128 de cazuri de trafic ilegal cu copii. Austria. Germania şi Israel. medicul primind pentru fiecare caz 2000 dolari şi alte obiecte de valoare. asistente medicale76 etc. (organizaţie privată ce activează pentru prevenirea SIDA). prostituţia a renăscut nu numai în ţară. dar s-a internaţionalizat prin intermediul reţelelor de proxeneţi. prin care s-au traficat peste 1. 297. cu predilecţie oraşul Gaoxiong cu prostituate din România. 79 A se vedea reţeaua de prostituate creată de chinezul Jiang Quang Ceng din Sanhai care începând cu august 1995 a aprovizionat piaţa prostituţiei din Taiwan. care numai în perioada 1991-1994.O. referitor la exploatarea sexuală a copiilor în scop comercial. p. iar în Amsterdam pe puţin 200. de regulă. Ungaria. concursuri.S. în majoritatea situaţiilor.Pe fondul dezorganizării sociale. ce se ocupa de întocmirea dosarelor ce se prezentau judecătorilor din Bucureşti. 76 . care pe parcursul a 3 ani au scos ilegal din ţară 30 de copii prin intermediul medicului Samoilă P ce identifica familiile ce acceptau înfierea.). Italia. în care sunt cuprinşi 152 de cetăţeni ce fac parte din mai multe reţele transnaţionale din Grecia. îndeosebi din Turcia. directori de cămine de copii. Italia. De asemenea. iar alţii cad victime pedofiliei şi altor abuzuri sexuale77. Ungaria).600 de copii. Polonia. îndeosebi minore. De notorietate publică sunt şi cazurile în care au fost implicaţi mai mulţi străini. Din grup faceau parte avocatul R.R. Germania s. să practice prostituţia. rezultă că tinerii adolescenţi români constituie un important segment al comerţului masculin în Europa.A.a. le scot legal sau ilegal din România. Franţa (156). şi Zavorella F. şi L. Din cuprinsul studiului făcut de Helena Karlea şi Christina Haprer. sediul în aceste ţări. pe cele care nu vor. cei mai mulţi pentru Italia (480). iar prin membrii lor racolează tinerele sub diverse forme (excursii. Este greu de crezut că părinţii pot adopta copii aduşi prin reţele de traficanţi. Pitulescu op. SUA (317). Numai în 2003 au fost descoperite 266 grupuri şi reţele constituite din 917 inculpaţi cu 77% mai mult faţă de 2002. L. mulţi dintre ei fiind duşi în Berlin şi Amsterdam. soţ şi soţie ce ridicau copii de la soţii fireşti şi-i lăsau în îngrijire la femei complice pnă la scoaterea din ţară. Lituania. în unele ţări centrale şi est europene (Estonia. Cel mai îngrijorător fenomen după 1990 a fost traficul cu copii şi abuzul sexual efectuat asupra acestora. reţelele de traficanţi s-au folosit de intermediari din rândul avocaţilor români. reţelele de proxeneţi şi prostituţia au creat în plan regional o adevărată piaţă românească până în Turcia şi Italia. Din cercetările efectuate rezultă că. forţându-le. aşa cum este cel al soţilor englezi Money şi a englezului John Boast. Reţelele îşi au. P. existând date şi informaţii că unii sunt folosiţi pe post de cobai şi donatori de organe pentru transplant. au înfiat şi scos din ţară 1616 copii români.O. în Berlin sunt mai mult de 1000 de tineri români. frontiere care au început să fie depăşite în ultimii ani79. coroborate cu cele elaborate de A. 299. A se vedea cazul filierei condusă de cetăţenii italieni Serafino P.

Există un sistem de sancţiuni externe. în căutarea unei definiţii criminologice a crimei organizate. 5. pe lângă fenomenul juridic. Preocupări pentru definirea criminologică a crimei organizate Punerea în evidenţă a conceptului de crimă organizată seamănă. sunt diferite şi generează variaţiuni. 2. 7. care a fost formulată de către cercetătorul Fiynaut. natura. Grupul comite mai mult de un simplu tip de infracţiune. motivele şi originea crimei organizate diferă de la o ţară la alta. Geografia. 8. Diferite ţări cunosc manifestări sau forme relativ diferite de crimă organizată şi. Aceasta şi ca urmare a faptului că. 4. în special. existenţa unui fenomen sociologic al crimei organizate.I. cât şi în privinţa reacţiei sociale. Pinar Olger80 precizează că a fost aproape imposibilă definirea crimei organizate în Olanda. p. Există un sistem de sancţiuni interne. diversitatea culturală. b) comit sistematic delicte care au consecinţe grave pentru societate. care. Grupul foloseşte corporaţii legale ca acoperire. A se vedea Pinar Olger – Sistemul de justiţie penală olandeză confruntându-se cu crima organizată. care lucrează pentru Poliţia olandeză.1. acestea fiind următoarele: 1. 6. fără îndoială. a dezvoltat o listă a caracteristicilor prin care poate fi măsurat nivelul organizatoric al unui grup criminal. Există contacte criminale cu funcţionarii guvernamentali sau cu persoane din lumea de afaceri legală. Dar nici această listă nu i-a mulţumit pe cercetătorii olandezi. stratificarea socială. după cum se afirmă în literatura de specialitate. şi abordările în vederea definirii sunt diferite.P. 80 .. De exemplu. 3. între altele. în afară de câteva trăsături comune. Nu este uşor să se măsoare nici unul din cele două fenomene şi. Potrivit acesteia. Cel mult C. au constituit Comisia de Cercetare Parlamentară. demografia. atât în ceea ce priveşte crima organizată. Grupul a lucrat împreună pe o perioadă de timp îndelungată. Grupul spală bani. cu încercarea de a prinde un peşte cu mâinile goale! Concluziile participanţilor la Colocviul AIDP-1977 pun în evidenţă. 15-17. raport la Colocviul AIDP – 1997.Capitolul 5 PREOCUPĂRI LEGISLATIVE LA NIVEL INTERNAŢIONAL ŞI INTERN PENTRU INCRIMINAREA CRIMEI ORGANIZATE 5. Grupul are o structură bazată pe o ierarhie cu sarcini prevăzute pentru membrii săi. Comisia Van Traa. plecând de la acestea. se poate vorbi de crima organizată atunci când grupurile de persoane: a) sunt îndreptate în primul rând spre profiturile ilegale. Aceasta a optat pentru utilizarea unei definiţii mai elastice. să fie definite.

care are nucleul format din persoane legate între ele pe motive rasiale. Raport la Congresul AIDP – 1997 Napoli.8 (Herbert Edelhertz. The Impact – 25/1986. al cumulării acţiunilor a trei componente . ierarhie. Guvernul olandez nu s-a declarat mulţumit nici cu această definiţie. include şi bandele de stradă. tong-urile chinezeşti sau alte organizaţii criminale. succesiune.83 Alţi specialişti afirmă că o definiţie singulară s-ar impune să fie abandonată în favoarea unei precizări a caracteristicilor structurale principale ale crimei organizate. Definiţia se poate referi la spectrul complet al criminalităţii de grup care implică violenţa82. ed. 81 . exprimând efortul specialiştilor în domeniu. . 1095. şi anume: . apelând la corupţie sau alte metode. ed. RIDP vol. Se afirma că: “Crima organizată este rezultatul colectiv al angajării.grupul criminal. continuitate. Încercările cercetătorilor de definire în sens criminologic au avut mai mult succes faţă de cele în sens juridic.aspecte ce implică asocierea în scopul comiterii unor acţiuni antisociale. Steffensmeier – A Public Policy Agenda for Combating Organized Crime in Crime and Public Policy – 269. acest aspect nu interesează din punct de vedere al competenţei autorităţilor federale. . 1987).A.c) sunt capabile să ascundă eficient aceste delicte în special prin folosirea forţei fizice sau prin eliminarea persoanelor. ameninţarea cu violenţă. autoapărare. p. corupţia. mai ales în procurarea ilegală de bunuri şi servicii şi încercarea de a menţine şi extinde pieţele de desfacere. Departamentul Justiţiei. 69. Kelly – Natura crimei organizate şi opraţiunile ei specifice în Probleme majore ale controlului crimei organizate 5. incluzând: durabilitate. Cercetătorii americani apreciază că o definiţie a crimei organizate este folositoare pentru a stabili eficienţa incriminărilor menite să o combată81.au formată o reputaţie (bazată pe violenţă sau încredere) de natură să asigure succesul acţiunilor întreprinse şi avantajele dorite. . .85 Dorean Marguerite Koening – Confruntarea dintre sistemul justiţiei penale şi crima organizată. astfel încât să atragă atenţia şi spre grupurile din afara lui care protejează sau fac servicii grupărilor criminale. şi către Procurorul General al Preşedintelui Comisiei pentru Crima Organizată. etnice sau de alt tip. Cu toate că unele grupuri au caracter interstatal sau chiar transnaţional. violenţă.folosesc corupţia şi violenţa pentru facilitarea activităţilor economice proprii. grupările jamaicane. multiplicitate. Preşedintele Comisiei pentru Crima organizată definea fenomenul în 1986. U. Astfel. de asemenea. Barlow. persoane care cu ştiinţă îşi oferă ad-hoc serviciile pentru mărirea foloaselor (interesului) grupului”. potrivit cercetătorilor americani. 269-270 (Hugh D.84 Cele mai multe studii efectuate asupra crimei organizate de către cercetătorii americani evidenţiază] elementele esenţiale ce desemnează crima organizată. aceste activităţi necesită o serioasă cooperare şi organizare.ca orice altă asociere. implicate în traficul de droguri. 1102 (1995). 1995). au o structură de comandă care implică mecanisme de conducere. rezolvarea diferendelor şi desfăşurarea acţiunilor ilicite. 83 Raport către Preşedintele S.U. lingvistice. 85 Dorrell J. Cele mai sofisticate organizaţii sunt ierarhizate (trei sau patru niveluri de putere) şi. protectorii. specialiştii. 46 Hastings L. 306 82 Vezi John Jeffries şi John Glesson – Federalizarea crimei organizate – Avantaje ale urmăririi penale federale. persoane care protejează interesele grupurilor. având o bază de susţinere şi o continuitate considerabilă în viaţa organizaţiilor sau reţelelor criminale. 84 Robert J.J.implicarea în activităţi ilegale. crima organizată.S. recrutare şi soluţionarea disputelor interne. care privesc calitatea de membru.

Dezbateri. Ca o primă abordare. 839. în condiţiile în care instituţii de stat. se diferenţiază crima organizată şi de alte instituţii ale dreptului penal . cum ar fi: 1. în special. mai ales când este însoţită de premeditare (scop definit înaintea acţiunii de comitere a unei crime sau a unui delict determinat88). Mult timp. dar sub aspectul definirii se confruntă cu unele greutăţi. de Greef – Introducere în Criminologie. şedinţa din 13 feb. cum este cazul criminalităţii intenţionate (sau voluntare). cu tinereţea societăţii americane. Crima organizată americană a fost influenţată în mod esenţial ca un efect pervers al celui de-al XVIII-lea amendament al Constituţiei (1920). 98 şi 164. 2. P. formele de participare criminală. 89 P. un alt autor scrie că delicventul american este “un tip de om mult mai aproape de normal” decât în Europa91. Europa nu a cunoscut aceeaşi formă de criminalitate ca ţările noi. evoluţia “armonioasă” a vechiului continent. 88 Articolul 132-72 din Codul penal francez. în cazurile când ei folosesc 86 87 Jean Cedras – op. cit. criminalitatea dezinteresată. realitatea criminologică europeană este diferită faţă de cea americană şi de aici pasul înainte al acesteia din urmă sub aspectul definirilor şi reglementărilor legale. crimele şi delictele înfăptuite de persoane morale (juridice). . În Germania. Ed. cu o evoluţie lentă şi armonioasă. tribunale) definesc crima organizată ca fiind “comiterea metodică a infracţiunilor. Aceasta deoarece în opinia lui Jean Cedras. slab organizate sau neorganizate. este un mod de a spune. în opinia autorului. Criminalitatea americană a fost întotdeauna mult mai ridicată şi mult mai gravă. Originalitatea noţiunii de crimă organizată poate fi detectată. şi a criminologilor vechiului continent. 1959 citat de R. 1981 p.F. determinate de urmărirea profitului şi puterii. Spiteri – Vederi de ansamblu criminologice asupra crimei organizate – Mélanges Hébrand. expresia acoperă o infracţiune gravă comisă de mai multe persoane acţionând în sânul unei organizaţii ierarhizate şi structurate.87 Această abordare permite. Totodată şi legiuitorul francez apreciază că denumirea de crimă organizată are un caracter sociologic. 341 J. sunt de o importanţă considerabilă”. pe parcursul istoriei.Cercetătorii francezi86 atestă existenţa crimei organizate ca o realitate de necontestat. în general. Mergând mai departe. fapte ce pot fi considerate cu prisosinţă de domeniul crimei organizate. care s-a interferat cu vechea mafie89. înalţi demnitari din stat sau biserică au desfăşurat.. deoarece crima organizată nu face obiectul nici unei incriminări specifice dreptului penal special francez şi nici al unui concept din dreptul penal general.Adunarea naţională. au fost comparate particularităţile vechii societăţi europene. Paris. Această optică se aplică doar acolo unde doi sau mai mulţi participanţi lucrează împreună de mai mult timp sau de o perioadă nedefinită. totuşi. . p. Un asemenea factor declanşator nu a existat în Europa. 1996. O. îndrumarele administraţiei interne (poliţie. Gassin şi Jean Cedras 91 E. cum sunt complicitatea sau coacţiunea (reuniunea). 1948. Kinbery – Probleme fundamentale ale criminologiei.U. Cujas. Pentru a explica aceste diferenţe între criminalitatea nordamericană şi criminalitatea europeană. Pe de altă parte. separat sau ca un întreg. a II-a Paris. iar introducerea acesteia în dreptul pozitiv este nepotrivită. în special Statele Unite. care declara prin edict prohibiţia. p. în limbajul folosit de legiuitor prin diferite texte specifice. unde infracţiunile. Acest text a dat naştere involuntar sindicatului crimei. bazaţi pe diviziunea muncii. 3. aflată într-o permanentă stare de efervescenţă90. Într-o asemenea opinie. diferenţierea crimei organizate de alte forme de criminalitate care cer un grad minimal de organizare. 90 O.

p. creând aşa-zisa societate paralelă. Totodată. cu intenţia de a comite diferite infracţiuni continue şi de a-şi atinge scopurile prin corupţie. întrebuinţarea forţei şi a armelor” (Serviciul pentru lupta contra criminalităţii organizate al Direcţiei Generale a Poliţiei). 466. fie violenţa sau alte metode de intimidare sau influenţa lor în politică. cercetătorii au înaintat propuneri legislativului pentru definirea crimei organizate pe baza unor concepte definite. mass-media. precum şi dezvoltarea altor legături locale şi internaţionale. . 69 p. . RIDP. după caz. tehnologia modernă. simptomele şi caracteristicile crimei organizate.întrebuinţarea frecventă a violenţei. în cazul când ele constituie cel puţin un fragment din activitatea criminală a unei asemenea organizaţii”95. în mod egal. 2. administraţia şi societatea. 139. raport la Congresul AIDP – 1977. fie “întreprinderea” sau “puterea ilegală a întreprinderii” (Japonia)94. 92 Hans Lilie – Infracţiuni specifice ale crimei organizate în Legea penală germană.natura internaţională a activităţii criminale. 20 din Codul penal ceh. care sunt ţinuţi la colaborare prin legea tăcerii (omerta) şi care se bucură de beneficiile implicite pe care le oferă o astfel de relaţie. în Proiectul polonez al Convenţiei Naţiunilor Unite. precum şi toleranţa sau chiar protecţia din partea unor oficiali guvernamentali corupţi din administraţie.măsurile preventive luate de organizaţie împotriva descoperirii şi a incriminărilor sale. şantaj. Abundenţa de resurse financiare. administraţie. . scăpările legale. . 94 Hitoshi Saeki – op. 4. Cercetătorii polonezi au elaborat o definiţie a crimei organizate ca fiind o “asociaţie criminală organizată atrasă de câştig. tribunale sau economie. altele decât cele prevăzute de legiuitor în art. 69. se propune definirea crimei organizate ca fiind “acţiunile comise de un membru al unei organizaţii criminale. . privind combaterea criminalităţii. Utilizarea ameninţărilor cu violenţa sau a violenţei în vederea atingerii scopurilor grupului. să nu dea rezultat. patru elemente de bază pot permite definirea criminologică a crimei organizate: 1. 95 Barbara Kunicka-Michalska – op. mai ales în domeniul afacerilor cu bunuri şi servicii de aceeaşi natură. acestea fiind: . dar numai cu condiţia ca folosirea altor mijloace mai puţin violente. O activitate ilicită bine calculată şi planificată care ţinteşte sume mari de bani sau alte profituri prin asumarea unui risc minim. folosite ca mijloace de derulare a activităţilor ilicite.efortul de a influenţa viaţa publică. politică.92 În opinia criminologilor greci93. În literatura juridică şi criminologică cehă. 93 A se vedea Nastor Kourakis – Crima organizată Raport la Congresul AIDP – RIDP p. cit. 3.caracterul întreprinderii activităţii criminale. cum ar fi: traficul de droguri şi prostituţia. făptuitorul trebuie să fie în cunoştinţă de cauză cu privire la scopurile ilicite ale asociaţiei şi că prin comportamentul său susţine astfel de scopuri. . p. O organizare ierarhică internă (distribuţia strictă a sarcinilor) cu un nucleu limitat ca număr de membrii şi cu o reţea întinsă de colaboratori atraşi dintr-o paletă largă de medii sociale. 89 alin.fie structuri comerciale sau de afaceri.structura ierarhizată a organizaţiei. poliţie şi alţii. sunt menţionate. În alte state ale lumii. cit. influenţa politică. . 419 . – RIDP vol. 371. cum ar fi mituirea. vol.

3/1997 şi RRSJ nr. p. 228 100 Idem 101 Opinia autorului 96 . Damian Miclea – Prevenirea criminalităţii în România în Anualele Institutului de Afaceri Publice din Polonia nr 1/1999 şi Revista Academiei Române nr.G. Criminologii din România98 au abordat problema definirii crimei organizate.o anumită structură internă şi diviziune a rolurilor între membrii asociaţiei. afective psihice ori tehnico-mixaje video sau audio etc. Sunt reţinute însă următoarele elemente ale crimei organizate: corupţie. În opinia majorităţii criminologilor şi penaliştilor români. Raport la Congresul AIDP – 1977. RDP. existenţa structurilor mafiote având un set de particularităţi minime obligatorii. sociale şi politice. C. în justiţie şi poliţie). după 1990. şi anume: . fără legătură între acestea. utilizarea forţei (intimidarea. rapiditate şi capacitatea de infiltrare (infiltrare în piaţa legală a finanţelor. desfăşurate prin diverse metode şi Jan Musil – Sistemul penal în combaterea crimei organizate. iar pe de altă parte. Păun – Crima organizată sau organizarea crimei. . cit. familiale. crima organizată este definită ca reprezentând “segmentul la care se raportează activităţi ilegale de natură să afecteze doar anumite sectoare ale vieţii economice. de evitare a penetrării propriilor rânduri de către organismele abilitate de lege). Aspecte criminologice privind crima organizată. ermetism şi conspirativitate (nevoia de autoprotecţie. se apreciază că una din caracteristicile termenului “crimă organizată” este aceea că este un concept popular.scopul principal al asocierii infracţionale să fie obţinerea unor câştiguri importante. înzestrat cu un înţeles universal. diversificare. orientarea spre profit (caracteristică esenţială a crimei organizate). De asemenea. continuitate. 97 Balasz Jozsef Gelcer şi Lenki Peher op. p.). membrii reţelei au sarcini şi responsabilităţi în funcţie de pregătirea şi abilitatea specifică fiecăruia). şi perversitatea101 (atragerea spre compromitere prin diverse forme – daruri onomastice substanţiale şi împrumuturi fără dobânzi ori nerambursate.activitatea infracţională să fie profesionalizată.continuitatea şi sistematizarea activităţii infracţionale. Caracteristicile crimei organizate identificate de unii autori sunt: . pe de o parte. în clasa politică. Nistoreanu şi C. cit. structură. Cuza 1993. Ed. înlăturarea din postul incomod prin promovare. violenţă. implicarea în afaceri legale97. întinderea de capcane financiare.Majoritatea autorilor cehi apreciază ca fiind imposibilă definirea netă şi exhaustivă a crimei organizate. 1/1999. 488. 3/1997. C.stabilitate în cadrul asociaţiei infracţionale. – Ploieşti 1/1998. 98 A se vedea : Gh. Nistoreanu şi C. RIDP vol. Europa Nova . corupţia şi violenţa sunt utilizate în două direcţii – în primul rând pentru a menţine disciplina în interiorul propriei structuri şi în al doilea rând pentru a pedepsi acele persoane care acţionează împotriva lor)100. formate din infractori profesionişti. Păun – op. Astfel. avându-se în vedere varietatea acesteia96. ideologie. p. I. disciplină.structura (caracterizată prin ierarhie strictă şi autoritate. RDP.. flexibilitate. 389. în scopul obţinerii unor importante venituri ilicite”99. imediat după ce acest fenomen şi-a făcut simţită prezenţa în societatea românească. În definirea crimei organizate s-a avut în vedere existenţa. atragerea şi cultivarea tinerilor din instituţiile cheie ce au dificultăţi materiale. George Antoniu – Reflecţii asupra crimei organizate. Anualele Academiei de Poliţie Al. . . şantajul. 99 Gh. crima organizată este definită într-o variantă clasică ca fiind “activităţile infracţionale ale unor grupuri constituite pe principii conspirative. 1/1997. specularea unor hobby-uri. femei. întreprinderi multiple. Păun – Legea penală română şi crima organizată.1996. În doctrina ungară se apreciază că definiţia crimei organizate poate varia de la o jurisdicţie la alta. Anualele Universităţii P.a unor grupuri independente. Păun – Criminologie. care îl face aproape nefolositor în context legal. nr.. 69. . nr.

existenţa liderului şi ierarhia subordonării. De asemenea. Barkesley– op. 40. din punct de vedere legal. sunt nominalizate căile şi mijloacele specifice asociaţiilor criminale. dar aceştia nu sunt definiţi juridic. ca fiind: . Evident. . 102 Christopher L. Dacă am adăuga că definirea respectivă nu exclude. membrii săi să fie asociaţi cu intenţia ascunsă de a comite una sau mai multe infracţiuni.2. . ca mijloc. cit. 1999). . cu o ierarhie bine determinată. în mod deosebit a specialiştilor din sistemul justiţiei penale. . Definirea respectivă cuprinde în conţinut caracteristicile esenţiale ale fenomenului. grupurile crimei organizate trebuie să fie definite. planificată. conspirată. de autorităţile naţionale competente. . cu caracter de continuitate. şi folosirea violenţei fizice şi psihice. Această activitate intensă a penaliştilor s-a desfăşurat în ultima perioadă atât la nivel naţional cât şi în plan internaţional. decurgând din divizarea atribuţiilor. existând chiar confuzii sub aspectul delimitării lor. b. ca fiind obţinerea de profituri ilicite. se operează în multe state şi la nivelul unor foruri ştiinţifice cu termeni cum sunt: „crima organizată” şi „organizaţii criminale”. în scopul obţinerii de profituri ilicite. având capacitatea de a comite infracţiunile respective. Fără a se reuşi să se dea crimei organizate o definiţie juridică. la cote deosebit de ridicate. Încercări de definire juridică a crimei organizate Primele încercări de definire juridică a crimei organizate au demonstrat o preocupare evidentă din partea specialiştilor pentru a înfrunta fenomenul prin studiul ştiinţific al acestuia. pag. 5. scopul este inclus în concept. sociale. Preocupările penaliştilor în definirea crimei organizate s-au evidenţiat şi cu prilejul Colocviului desfăşurat în 1997 în Egipt la Alexandria. grupul să fie format din minimum trei persoane. planificat şi conspirat de către asociaţii de indivizi. .existenţa unor mecanisme de neutralizare a controlului social. grupul să aibă o structură permanentă.gradul sporit de periculozitate al acestor activităţi ce afectează grav anumite sectoare ale vieţii economice. la cote ridicate”. universal valabilă tuturor sistemelor de drept penal până în prezent. considerăm că acest concept ar întruni elementele unei definiri criminologice a conceptului de crimă organizată. sociale şi politice. sunt reţinute următoarele exigenţe juridice:102 a. dar nu întotdeauna au reuşite notabile pe plan legislativ. în mod constant. compatibile cu acest concept ca fiind coruperea persoanelor influente din toate sectoarele vieţii economice. iar această definire trebuie să fie fundamentată pe necesităţile şi particularităţile proprii fiecărei ţări.specializarea membrilor. c.activitatea infracţională este sistematizată. d. sept. Astfel. cu structuri specializate şi mecanisme de autoapărare.mijloace.stabilitatea unităţii infracţionale. preparator al Congresului Asociaţiei Internaţionale de Drept Penal (Budapesta. juridice şi politice.

extorcări etc. Legiuitorul francez a refuzat să definească crima organizată. 41 104 Hitoshi Saeki – Sistemul de Justiţie criminală înfruntând provocarea crimei organizate – Revue internationale de droit penale.. pentru care membrii organizaţiei folosesc forţa sau intimidarea. h. În acelaşi sens se exprimă şi M. elementul moral presupune ca membrul grupului să fie conştient de scopurile asociaţiei criminale şi de faptul că actele sale susţin aceste scopuri. 69. 3) organizaţia trebuie să fie bazată pe o structură ierarhică. 41. Bassinai – Acţiunea naţională şi internaţională eficientă împotriva crimei organizate şi a activităţilor teroriste criminale Raportul general la Colocviul A. definiţiile trebuie să includă elemente specifice care să dea o descriere clară a elementului material (actus reus) şi a elementului moral (mens rea) care se combină pentru a provoca o pagubă socială. g. Planul structural cuprinde trei condiţii: 1) scopul. au fost propuse şi discutate mai multe definiţii. vol. de membrii săi. la acte violente şi ilegale. “organizaţie criminală” (spălarea capitalurilor ilicite şi relaţii financiare cu străinătatea) concept însă nedefinit. 2) procentajul de membrii care au un trecut penal trebuie să-l depăşească pe cel raportat la întreaga populaţie. 1997. cum ar fi omucideri voluntare. În Japonia. până în prezent. “întreprindere” (de demoralizare a armatei sau de terorism). crima organizată a fost definită atât pe plan structural cât şi funcţional. de obicei. de a fi executat o activitate. dreptul s-a dovedit incapabil de a ajunge la o definiţie concisă. “plan concertat” (genocid şi alte crime împotriva umanităţii). noţiunea de crimă organizată poate fi detectată în limbajul folosit de legiuitor prin texte specifice ce incriminează comportamentele colective destinate să comită infracţiuni grave. p. în ceea ce priveşte definirea juridică a crimei organizate. Comisia de cenzori le-a refuzat pe toate considerând că termenii şi elementele lor erau mult prea imprecise şi vagi pentru a satisface principiul Constituţional al legalităţii incriminării delictelor.”104 Jean Cedras – Raportul prezentat la Colocviul de la Alexandria – AIDP – nov. în special de stupefiante). Revue internationale de droit penale. L.P. legiuitorul canadian şi cel japonez au dat o definiţie crimei organizate. Planul funcţional este definit prin actele comise. Ca alternativă – această asociere sau participare exterioară la grup nu trebuie incriminată decât în lumina complicităţii clasice. În timpul dezbaterilor pregătitoare pentru Legea împotriva spălării banilor din 13 mai 1996. “modalitate concertată” (piedici sau libertăţi publice). 1997. făcând uz de o structură organizată: “grupare” sau “asociaţie” („bandă organizată şi “asociere de răufăcători”) uneori dotată cu o “organizare ierarhică” (grup de luptă). el trebuie să cuprindă cel puţin fapta de a fi membru al structurii permanente a organizaţiei şi. 69 pag. Alexandria.D.I. şi anume: „se dedau în grupuri mari sau mici. jaf armat. în general. Jean Cedras arată că. sunt poziţii divergente care merită a fi comentate. vol. vol. o persoană poate să fie declarată membră a unui grup dacă actele pe care le emite îi aduc profituri sau avantaje substanţiale şi face servicii esenţiale grupului respectiv. atentate la integritatea corporală. Conform opiniei lui Jean Cedras. 103 .e. constrângeri. “grupare” (în materie de trafic. 69. elementul material trebuie definit funcţional. Fără a nega existenţa fenomenului crimei organizate cu care sunt de acord în quasi totalitate criminologii şi penaliştii. Pe de altă parte. incontestabilă şi suficient de precisă a acestui fenomen sociologic pentru a satisface exigenţele constituţionale103. în vederea îndeplinirii scopurilor organizaţiei. f. după caz.

d) scop – intenţia trebuie. 108 Balazs Jozsef Geller şi Lenke Feher– Folosirea părţii speciale a legii penale în lupta împotriva crimei organizate în Ungaria – Raport la cel de-al XVI-lea Congres Internaţional al L.încălcarea legii este îndreptată împotriva vieţii. care deşi nu definesc noţiunea de crimă organizată. specificare . inclusiv acelora care nu au folosit violenţa. falsificarea banilor.primirea de valori monetare mari sau influenţă ridicată în domeniul politicii sau economiei. atât bandelor cu o structură inferioară. prin Legea LXXIII/1997 de modificare a Codului penal.D. au cuprins în codurile penale respective trăsăturile acesteia. sau care au fost angajaţi în ultimii 5 ani.D. defineşte organizaţia criminală ca fiind „orice grup. terorism sau măsuri speciale pentru a scăpa de acuzaţiile ce ar putea apărea.-RIDP vol. 20. Codul penal ceh. de delicte internaţionale107. libertăţii sau proprietăţii.P.P. 399. Această definiţie se întinde dincolo de conceptul de „bandă organizată” şi este aplicabilă. Cristoph Mayerhofer – Sistemul juridic penal înfruntând provocarea crimei organizate. e) comiterea. de asemenea. sănătăţii.Codul penal canadian. O poziţie avansată o au legiuitorii din Austria şi Cehia. în sensul că. să fi săvârşit astfel de infracţiuni. . Codul penal austriac a inclus în 1966 în cap. c) repartizarea funcţiilor şi împărţirea activităţilor în interiorul organizaţiei. în mod continuu. asociaţie sau organ public. traficul cu materiale nucleare. alcătuit din una sau mai multe persoane organizate oficial sau neoficial. sau toţi membrii care sunt implicaţi. completat prin legea C-95. b) structură internă de organizare. 67 p. 69 pag. 488. Astfel. un pas în faţă. scopul ei fiind obţinerea unor câştiguri financiare permanente”108. în capitolul 2. 248. defineşte organizaţia criminală ca fiind: „o alianţă criminală bazată pe diviziunea muncii şi formată pentru comiterea permanentă de infracţiuni. prezintă următoarele trăsături ale acestora: a) asocierea mai multor persoane. . . pentru care pedeapsa maximă este de peste 5 ani. b) oricare. ca fiind: „comiterea metodică a infracţiunilor care sunt determinate de urmărirea profitului şi puterii. totuşi. 278 „a” definiţia organizaţiei criminale cu următoarele elemente ale structurii106: a) un grup de peste 10 persoane angajate în structura criminală.P. exploatarea prostituţiei.I. O soluţie originală este adoptată de sistemul de drept german unde crima organizată. R. cu îndeplinirea următoarelor condiţii: a) având ca activitate principală comiterea unei infracţiuni penale. cât şi celor cu o structură dezvoltată. 89 alin. este suficient pentru a se reţine existenţa crimei organizate105. nefiind definită legal în legislaţia penală. vol. în definirea făcută organizaţiilor criminale în art. aceasta se aplică doar acolo unde doi sau mai mulţi participanţi lucrează 105 106 Donald Stuart – Legislaţia penală împotriva bandelor. ca un fel de întreprindere. cuprinsă în această definire sau altă lege a Parlamentului. 67 p. b) continuitate (pentru o mai lungă perioadă de timp). Tribunale). este definită în sistemul administraţiei interne (Poliţie. R. c) activităţile sunt enumerate şi descrise prin specificare şi scop. d) orientarea către obţinerea de beneficiu. toxice sau droguri. 157 107 Jan Musil – Sistemul penal – probă a crimei organizate. RIDP – 69 P.I. Sistemul penal ungar în materia combaterii crimei organizate are. Dacă doar unul din grup a comis mai multe infracţiuni în ultimii cinci ani. să fie îndreptată către: . – vol. în cea mai mare parte.repetarea infracţiunilor severe.corupţie.

P. “Faptul că foarte multe reglementări privind crima organizată în ţările arabe erau tratate prin prisma şi în cadrul normelor de urgenţă şi sub autoritatea şi jurisdicţia Curţii Securităţii Statului a ridicat un curent critic. 114 Maurice Cusson – La notion de crime organise. cit. R.. Blakesley – op. Reţinerea de a da o conceptualizare concretă. sunt numeroase probleme în definirea juridică a crimei organizate110. 112 Mohamed Zaid – Particularităţi ale incriminării crimei organizate.D. asupra noţiunilor de “autor al crimei” şi “organizaţie” decât asupra celui de “act criminal” şi „crimă organizată”. – vol. Croaţia. nu definesc juridic crima organizată. în sfera aplicării dreptului.I. În soluţionarea acestei probleme. mass-media. Polonia ş. România. cercetătorii pro-americani au propus următoarea definiţie: “prin crimă organizată se înţelege. activitate bazată pe diviziunea muncii. al IX-lea Congres al Naţiunilor Unite cu privire la prevenirea criminalităţii şi tratamentul inculpaţilor – Cairo 1995. De asemenea. 39.I. creează o reţinere pentru o definire pur tehnică a crimei organizate. fie violenţa sau alte metode de intimidare ori influenţa lor în politică.U. practicienii simt o nevoie acută de clarificare a acestei probleme. Alte sisteme de drept. Cehia. În incriminarea unor infracţiuni se folosesc sintagme specifice „crimei organizate” (Franţa. sau nu evidenţiază trăsăturile specifice ale acesteia.P. În primul rând în statele occidentale.D. cu un sistem legislativ mai puţin democratic (de exemplu: statele arabe) se apreciază că introducerea unor definiţii de “forţă”. Existenţa unei neconcordanţe între conceptul socio-criminologic şi reglementările legale naţionale a făcut ca la toate întâlnirile internaţionale în domeniu113 să se ceară elaborarea unei definiţii clare şi precise a crimei organizate. Congresul al XVI-lea al A.P. Macedonia. 139 110 Cristopher L. în cazurile când ei folosesc fie structuri comerciale sau de afaceri. în sfera doctrinei încă se mai discută şi se caută soluţii de definire a crimei organizate. cu atât mai mult. în multe state fenomenul este relativ nou. comuniste au produs modificări legislative ca urmare a apariţiei crimei organizate într-o sută de ţări: C.împreună de mai mult timp sau de o perioadă nedefinită. în alte state.I. – Napoli 1997.I.D. tribunale sau economie”109.cu cât nu se poate opera cu noţiuni cum este “crima – Hans Lilie Infracţiuni specifice ale crimei organizate în legea penală germană – Raport la cel de-al XVI-lea Congres A. Iugoslavia. China. Aceasta nu ca o lipsă de interes. Napoli – 1997. Italia. Statutul de urgenţă este clar evidenţiat în mediul italian. Japonia.D. Grecia. Polonia. în general. din multe alte zone ale globului.a. Toate definirile date s-au orientat. P.I. Statele Arabe. exploziv şi insuficient cercetat criminologic şi juridic111.P. P.P. vol 69 pag. în structuri specifice care urmează nişte reguli prestabilite şi care urmăresc comiterea de fapte ilicite şi acapararea puterii prin folosirea sistematică a violenţei”114. orice asociere a unor infractori profesionişti.D. Dacă. După cum se observă. cit. 69 p.a. Aceasta. Unele state. Pe de altă parte. S. 41. ar aduce deservicii dreptului112. R. i-a obligat pe cercetătorii în domeniu să se concentreze asupra trăsăturilor şi caracteristicilor organizaţiilor criminale.A. 111 Este cunoscut faptul că schimbarea regimurilor totalitare. op. în doctină. teama de a nu încălca drepturile omului şi prevederile constituţionale. cum sunt Polonia sau România. Ungaria. s. 109 . administraţie. Slovenia. România. 518. Slovacia. de la Napoli din 1997” 113 A se avea în vedere Conferinţa Ministerială Mondială Asupra Criminalităţii Transnaţionale Organizate – Neapole 21-23 nov. decisivă şi universală.. Bulgaria. în primul rând. ca un prim pas spre sintetizarea unei definiţii globale. Toate iniţiativele din actuala doctrină juridică au progresat într-o mică măsură în a da un răspuns convingător în problema acestei definiţii. au iniţiat proiecte pentru modificarea legii penale şi definirea juridică a unor concepte privind crima organizată.). Cotloque Aix-en-Provence. 1994.S.I. care de altfel a şi devenit subiect de divergenţe la prima întrunire A.

nedefinită juridic. mai ales. 5. elementele următoare permit a caracteriza crima organizată: organizare de grupuri cu scopuri de activităţi criminale. c) Pentru a detecta. preşedinţii de state să se întâlnească la cel mai înalt nivel şi să-şi exprime poziţia faţă de pericolul social al fenomenului ce ameninţă siguranţa naţională. de principiile din dreptul penal naţional. în primul rând. legături ierarhice sau relaţii personale care permit anumitor indivizi să conducă grupul. extinderea fenomenului a făcut ca organisme guvernamentale şi neguvernamentale să îşi dea mâna până la cel mai înalt nivel pentru cunoaşterea. potenţial de expansiune în orice nouă activitate şi dincolo de frontierele naţionale. pe rând.. acestea prin voinţă politică au fost înlăturate. următoarele puncte: a) Comunitatea internaţională trebuie să se pună de acord asupra unei definiţii comune a conceptului de criminalitate organizată pentru a face mai omogene măsurile luate la nivel naţional şi mai eficace cooperarea internaţională.U. Preocupări ale Organizaţiei Naţiunilor Unite Combaterea crimei organizate a preocupat comunitatea internaţională pe măsură ce fenomenul a fost perceput în formele sale de manifestare. pentru găsirea unor soluţii optime privind conceptul general de combatere şi pentru crearea de organisme internaţionale. comunitatea internaţională trebuie să întărească cunoaşterea 115 Cristopher l. de sfera frontierelor. criminologic.N. Dintre multiplele reuniuni ce s-au desfăşurat. fenomenul este foarte dezvoltat şi cu mult înaintea evoluţiei dreptului. a fenomenului şi apoi în găsirea căilor şi mijloacelor de contracarare. Dacă la început au existat reţineri legate de regimul politic al unor state. preveni şi combate într-o manieră judicioasă activităţile criminale transnaţionale organizate. apte să pună în practică măsurile adoptate. statele lumii. continentale şi regionale. spălarea profiturilor ilicite atât în sensul unei activităţi criminale cât şi pentru infiltrarea economiei legale. sfera acestor acţiuni s-a regăsit în principal în mijloacele naţionale de combatere. Amploarea fenomenului a făcut ca. legi sau alte măsuri. iniţial. b) Pentru combaterea efectivă a criminalităţii organizate.1. sub egida O. Dacă. 41 . în condiţiile în care.3. Blakesley – op. un loc aparte îl reprezintă Reuniunea Ministerială a Preşedinţilor de state de la Neapoli din 1994. ce cuprinde printre altele. P. Iniţiative ale organismelor internaţionale pe linia definirii combaterii crimei organizate 5.organizată”. recurgerea la violenţă.3. Deşi nu se constituie într-o definiţie juridică sau exhaustivă a fenomenului. lăsându-i libertate aspectului popular şi non-juridic115. politici. Sesizând pericolul social ce-l reprezintă. cooperarea cu alte grupuri criminale organizate transnaţional. continental şi regional au căutat diverse formule de combatere. Aceasta. unde a fost adoptat Planul Mondial de acţiune contra criminalităţii transnaţionale organizate. cit. comunitatea internaţională trebuie să ţină cont de caracteristicile sale structurale şi metodele specifice pentru a elabora strategii. la nivel global. intimidare şi corupţie în vederea realizării de profituri sau pentru a obţine sechestru pe teritorii sau pieţe.

să creeze celule speciale de cercetare şi să le doteze pentru cunoaşterea aprofundată a caracteristicilor structurale şi a metodelor de funcţionare a grupurilor criminale organizate. în special. Statele trebuie. programele de protecţie a martorilor şi familiilor lor iar în limitele impuse de legislaţia naţională de un tratament mai favorabil.organizaţiilor criminale şi a dinamicii lor. în primul rând garanţii contra corupţiei. dacă este necesar. atunci când este justificat. operaţiunile clandestine şi livrările supravegheate.N. în conformitate cu dispoziţiile Declaraţiei de principii fundamentale de justiţie.U. să pună la punct modele şi directive practice în materie de drept material şi de drept procesual bazându-se pe experienţa şi cunoştinţele specializate ale statelor şi pe contribuţiile organizaţiilor interesate. dacă este cazul. şi organizaţiile mondiale şi regionale competente trebuie. d) Fiecare stat trebuie să studieze experienţa statelor care au fost obligate să facă faţă criminalităţii organizate şi să interpreteze informaţiile reieşite din studiul şi analiza structurii şi activităţilor criminale ale acesteia pentru a încerca să elaboreze principii directoare care i-ar putea fi utile pentru determinarea măsurilor legislative în materie de drept penal şi procedură penală. la cererea lor. a unei supervizări judiciare. pentru a întări capacitatea de luptă contra criminalităţii organizate în interiorul frontierelor lor şi pentru a îmbunătăţi cooperarea internaţională. ţinând cont de practicile existente şi tradiţiile culturale. intimidării şi violenţei. O. j) Statele trebuie să examineze posibilitatea adoptării măsurilor de restituire sau de indemnizaţie adecvate în favoarea victimelor criminalităţii organizate. să se străduiască să asigure membrilor acestor celule formarea şi resursele necesare. şi aceste organizaţii trebuie de asemenea să ajute statele. adoptată de Adunarea Generală prin rezoluţia sa 40/34 din 29 noiembrie 1985. să planifice şi să întreprindă reforme. Statele trebuie să strângă. să examineze şi să evalueze legislaţia lor. Importante sunt şi măsurile vizate să încurajeze membrii organizaţiilor criminale să coopereze şi să depună mărturie. f) Statele trebuie să asigure condiţiile ca justiţia penală să dispună de structuri şi mijloace suficiente pentru a face faţă activităţilor complexe ale criminalităţii organizate. referitoare la victimele criminalităţii şi victimele abuzului de putere. dispoziţii regulamentare şi structuri organizatorice care sunt necesare pentru a preveni şi combate acest fenomen. juridice şi sociale. statele trebuie să depăşească codul de tăcere şi intimidare. Ele trebuie să examineze posibilitatea recurgerii la tehnici fiabile de strângere de probe. g) Pentru combaterea eficace a criminalităţii organizate. ca recompensă pentru colaborarea în derularea cercetărilor şi judecăţii. când aceasta este prevăzută în legislaţia naţională şi cu respectarea deplină a drepturilor individuale şi. e) Statele trebuie să examineze. k) O. dacă este cazul. în scopul ca aceştia să-şi poată concentra eforturile asupra strângerii şi analizei informaţiilor asupra criminalităţii transnaţionale organizate. a dreptului la respectul vieţii private şi sub rezerva.N. posibilitatea de a adopta reglementări legislative care să califice ca infracţiune participarea la o organizaţie criminală sau o asociaţie de răufăcători şi instaurând o responsabilitate penală a persoanelor fizice. analizeze şi să difuzeze statistici şi informaţii fiabile asupra acestui fenomen. de asemenea.U. h) Statele trebuie să se străduiască. în special. cum ar fi: supravegherea electronică. i) Statele trebuie să pună la punct programe educative pentru crearea unei culturi de moralitate şi legalitate şi să elaboreze şi să aplice măsuri destinate să aducă la cunoştinţa publicului efectele nefaste ale criminalităţii organizate şi să obţină ataşamentul comunităţii în sprijinirea eforturilor naţionale şi internaţionale de luptă contra criminalităţii organizate. .

P. Grupul are un secretariat care este condus de un secretar general şi îşi desfăşoară activitatea în baza unor programe de lucru. C. unele structuri specializate. creat în 1957. în stabilirea unei poziţii comune a statelor membre în problematica protecţiei victimei. anual sunt organizate Conferinţe şi Colocvii de cercetări criminologice. acordând prioritate mijloacelor preventive şi demersurilor pentru evitarea intervenţiei sistemului justiţiei penale în cazuri individuale minore. de curând.C. Din anul 1980.C. De asemenea.C. constând în elaborarea a 16 convenţii şi 4 protocoale care depăşesc principiile tradiţionale ale dreptului penal. s-a implicat în cercetarea criminologică a fenomenului criminalităţii organizate.M.D. şia continuat activitatea în cadrul Consiliului Europei.N.C..P. în organizarea şi desfăşurarea conferinţelor miniştrilor europeni ai justiţiei şi. a jucat un rol important în adoptarea Rezoluţiei privind Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deţinuţilor şi a Recomandării privind Regulile penitenciare europene. vizează două aspecte de mare importanţă.P.P. Comitetul european pentru probleme criminale (prescurtat C.P. 5.. şi implicit a Consiliului Europei.).M. şi anume: armonizarea legislaţiilor ţărilor membre şi asistenţa juridică în materie penală.E.E. Concomitent.E. Grupul de cooperare în materia luptei împotriva abuzului şi traficului ilicit de droguri (grupul Pompidou). O. O. îşi bazează activitatea pe subcomitete şi grupuri de lucru şi acţionează pentru realizarea unor proiecte de convenţii şi de rezoluţii. sau C.). conciliere şi mediere. C. prin intermediul lor justiţia penală încetează de a se mai opri la frontierele naţionale apreciindu-se că un spaţiu judiciar european este pe cale de a fi creat.Interpol. precum şi prin promovarea unor măsuri de înlocuire a pedepselor privative de libertate. in decursul timpului.E. În anii 1991 şi 1994.P. prin măsuri de dejudiciarizare.C. În anul 1963 a fost creat Consiliul Ştiinţific Criminologic. soldate cu adoptarea unor Declaraţii Finale prin care sunt reiterate angajamentele statelor participante de a susţine cooperarea europeană în domeniu în cadrul unei strategii globale. atenuarea cererii şi găsirea de soluţii noi de îngrădire a traficului ilicit de droguri prin perfecţionarea cooperării internaţionale. constituit în 1971 la iniţiativa fostului preşedinte francez. transmise spre adoptare Comitetului Miniştrilor. iar din 1963.P.C. În acest ultim domeniu. opera Consiliului Europei s-a materializat în următoarele documente: .P.V. O. aprobate de Conferinţa ministerială care urmăreşte reducerea rolului sistemului penal în domeniu. echilibrate şi multidisciplinare. C.3 Asistenţa juridică internaţională în materie penală În acest domeniu. stabilite pentru perioade de patru ani. la care au luat parte şi reprezentanţii unor importante organizaţii internaţionale (O.U.E.E. C. a creat o operă importantă.. acordă atenţie deosebită evoluţiei ideilor privitoare la justiţia penală şi tratamentul delincvenţilor.I.5.3.C.2. Grupul a organizat două conferinţe ministeriale paneuropene asupra cooperării în problemele abuzului şi traficului ilicit de droguri. ai celor de interne. Activitatea C.C.S.3. Structuri ale Consiliului Europei cu atribuţiuni în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii La nivelul Consiliului Europei au fost înfiinţate.

5.3.3.1. Convenţia europeană privind asistenţa juridică în materie penală Deschisă spre semnare la 20 aprilie 1962, stipulează că asistenţa judiciară penală este independentă de extrădare, putând interveni chiar în cazurile în care extrădarea ar fi refuzată. În acelaşi timp, asistenţa judiciară poate fi furnizată chiar şi pentru contravenţii, şi, de regulă, dubla incriminare nu este cerută, cu excepţia comisiilor rogatorii în scop de percheziţie şi confiscare, când Părţile vor putea deroga de la aceste reguli. Potrivit Convenţiei, asistenţa juridică se acordă în orice procedură care vizează infracţiuni a căror reprimare este, în momentul solicitării, de competenţa autorităţilor judiciare ale părţii solicitate, cu excepţia hotărârilor de arestare, a condamnărilor definitive şi infracţiunilor care îmbracă un caracter militar. De asemenea, asistenţa judiciară poate fi refuzată pentru infracţiuni politice sau conexe unor infracţiuni politice sau fiscale. Concomitent, un alt motiv de refuz al asistenţei judiciare îl poate constitui aprecierea Părţii solicitate că executarea cererii este de natură să aducă atingere suveranităţii, securităţii, ordinii publice sau altor interese esenţiale ale ţării sale (ale Statului şi nu ale individului), incluzând şi interese de ordin economic. Convenţia reglementează modul de executare a comisiilor rogatorii care vizează audierea de martori, experţi şi învinuiţi, cercetarea la faţa locului, percheziţiile şi confiscările de obiecte. Sunt instituite reguli privind transmiterea de obiecte, remiterea actelor de procedură şi a hotărârilor judiciare, sunt prevăzute o serie de imunităţi pentru martorii şi experţii citaţi să compară în faţa autorităţilor judiciare ale Părţii solicitante şi, de asemenea, se statuează asupra modului de comunicare a datelor din cazierul judiciar şi a schimbului de informaţii privind condamnările. Totodată, convenţia conţine prevederi referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererile de asistenţă judiciară, căile de transmitere a comisiilor rogatorii internaţionale, denunţarea în scop de urmărire şi comunicarea condamnărilor. După intrarea în vigoare a convenţiei, practica judiciară a statelor semnatare a impus adoptarea unor rezoluţii şi recomandări ale instanţelor Consiliului Europei menite să favorizeze aplicarea prevederilor acesteia, respectiv: rezoluţia (71)43 din 14 decembrie 1971, rezoluţia (77)36 din 2 decembrie 1977, recomandarea R(80)8 din 27 iunie 1980, recomandarea R(83)12 din 23 septembrie 1983 şi recomandarea R(85)10 din 28 iunie 1985, toate adoptate de Comitetul Miniştrilor. 5.3.3.2. Protocolul adiţional la Convenţia europeană privind asistenţa juridică în materie penală Conştiente de slăbiciunile, de ordin practic ale Convenţiei menţionate în privinţa reprimării infracţiunilor fiscale care provoacă daune însemnate economiilor naţionale, statele membre ale Consiliului Europei au considerat necesară completarea prevederilor convenţiei printr-un Protocol adiţional, elaborat de un comitet de experţi şi adoptat de Comitetul Miniştrilor la 14 martie 1978. Acesta prevede că asistenţa judiciară nu poate fi refuzată pentru simplul motiv că cererea priveşte o infracţiune pe care Partea solicitată o consideră drept o infracţiune fiscală, modificând pe fond conţinutul convenţiei. Totuşi, dat fiind că legile interne ale Statelor membre diferă în ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunilor fiscale, Protocolul precizează

că dubla incriminare va fi considerată îndeplinită dacă infracţiunea corespunde unei infracţiuni de aceeaşi natură, conform legislaţiei Statului solicitat. Completată cu Protocolul său adiţional, Convenţia reprezintă un model în domeniu, motiv pentru care a servit de referinţă la pregătirea proiectului Tratatului tip Universal de asistenţă judiciară în materie penală, care a fost adoptat de către cel de-al 8-lea Congres al Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi tratamentul delicvenţilor din 1990. Cu ocazia semnării, ratificării, aprobării sau aderării la Convenţie şi Protocolul său adiţional, un număr de 20 de state, între care şi România, au făcut declaraţii şi au formulat unele rezerve în legătură cu conţinutul acestora.

5.3.3.3. Protocolul adiţional la Convenţia Europeană privind informaţia asupra dreptului străin La 17 iunie 1968, Statele membre ale Consiliului Europei au semnat Convenţia europeană în domeniul informaţiei asupra dreptului străin prin care se stabilea sistemul de asistenţă şi consultare juridică în materie civilă şi comercială, în domeniul procedurii civile şi comerciale şi al organizării juridice. Ţările semnatare au devenit conştiente de faptul că, pentru a uşura accesul la justiţie şi al unor persoane defavorizate din punct de vedere economic, în scopul de a-şi susţine mai bine drepturile lor, este necesară extinderea sistemului de asistenţă internaţională în domeniul penal şi procesual penal. De aceea, la 15 martie 1978, a fost deschis spre semnare Protocolul adiţional la Convenţia europeană privind informaţia asupra dreptului străin prin care Părţile Contractante se angajează să-şi furnizeze informaţii privind dreptul lor material şi procedural, organizarea juridică în domeniul penal, inclusiv date privind Ministerul Public, precum şi informaţii referitoare la executarea sancţiunilor penale. Cererile de informaţii pot proveni de la orice autoritate juridică competentă în materie de urmărire penală sau de executare a sentinţelor definitive, nu numai în cursul unei proceduri de urmărire, dar chiar şi atunci când se are în vedere declanşarea unei astfel de proceduri. Protocolul prevede şi posibilitatea formulării unei cereri de informaţii în contul unor persoane defavorizate din punct de vedere economic, de către orice autoritate sau persoană care acţionează în cadrul unui sistem oficial de asistenţă juridică sau de consultaţie juridică. 5.3.3.4. Documente ale Consiliului Europei în materia extrădării Problema extrădării s-a situat în atenţia Consiliului Europei încă de la începutul existenţei acesteia. Astfel, prin Recomandarea 16 (1951) din 8 decembrie 1951, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a sugerat măsurile pregătitoare ce trebuie luate în vederea încheierii unei Convenţii europene de extrădare. Comitetul Miniştrilor a însărcinat un comitet de experţi să examineze această recomandare, precum şi Recomandare 66 (1954) care i-a urmat, astfel încât, în cursul lunii septembrie 1957, Convenţia europeană de extrădare era deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei. Semnată la Paris, la 13 decembrie 1957, Convenţia a intrat în vigoare la 18 aprilie 1960 şi a fost semnată de un număr de 36 de ţări. Convenţia reglementează obligaţia de extrădare, faptele pasibile de extrădare, cu excepţia infracţiunilor politice, militare şi fiscale, problema extrădării resortisanţilor proprii, cazurile în

care extrădarea poate fi refuzată sau nu este acordată, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o cerere de extrădare, instituie regula specialităţii extrădării, stabileşte condiţiile de arestare provizorie în vederea extrădării, ordinea de preferinţă în cazul concursului de cereri de extrădare, modalitatea de predare a extrădatului şi a obiectelor, problema tranzitării persoanei extrădate pe teritoriul unui stat terţ, precum şi o serie de reguli procedurale. Convenţia a fost completată cu două protocoale adiţionale. Primul Protocol adiţional, din 15 octombrie 1975, a adus unele precizări în legătură cu articolul 3 al Convenţiei privind infracţiunile politice, iar prin cel de-al doilea Protocol adiţional, din 17 martie 1978 a fost modificat articolul 5 al convenţiei referitor la infracţiunile fiscale, astfel încât şi acesta să poată face obiectul unor cereri de extrădare. De asemenea, ultimul protocol a modificat sau completat şi alte prevederi ale convenţiei privind cazurile în care extrădarea nu va fi acordată şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de extrădare. În vederea aplicării unitare a prevederilor convenţiei şi a protocoalelor sale adiţionale, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a adoptat o serie de recomandări şi rezoluţii, respectiv Rezoluţia (75) 12, Rezoluţia (78) 43, Recomandarea R (80) 7, Recomandarea R (80) 9 şi Recomandarea R (86) 13. Cu ocazia semnării Convenţiei şi a depunerii instrumentelor lor de ratificare, un număr de 22 de ţări, printre care şi România, au formulat declaraţii şi rezerve privind unele prevederi ale acestora. 5.3.3.5. Supravegherea şi executarea hotărârilor judecătoreşti În acest domeniu deosebit de important al aplicării în practică a hotărârilor judecătoreşti, prin organismele sale specializate, Consiliul Europei, a adoptat de trei convenţii având ca obiect supravegherea persoanelor condamnate sau liberate condiţionat, valoarea internaţională a sentinţelor de condamnare şi transferarea persoanelor condamnate.

5.3.3.5.1. Convenţia europeană pentru supravegherea persoanelor condamnate sau liberate condiţionat
Elaborată de C.E.P.C., şi deschisă spre semnare la 30 mai 1964, convenţia urmăreşte instituirea unui sistem de cooperare internaţională, susceptibil să permită, pe teritoriul unui stat semnatar, punerea în aplicare a măsurilor condiţionate (suspendare, probare, liberare anticipată sau măsuri analoage) concomitente sau posterioare pronunţate într-un Stat Parte la convenţie. Asistenţa internaţională, pe care această convenţie o reglementează, vizează prevenirea recidivei criminale, prin promovarea, dincolo de frontiere, a metodelor de amendament individual şi de reclasare socială în cadrul naţional. Prin elaborarea acestei convenţii, Statele membre ale Consiliului Europei, afirmând voinţa lor de cooperare în lupta împotriva criminalităţii, consideră că sunt obligate, pentru orice decizie care emană de la unul din ele să asigure, pe teritoriul celorlalte, reabilitarea socială a delincvenţilor condamnaţi sau puşi în libertate condiţionată, respectiv punerea în executare a sancţiunii penale, în cazul în care condiţiile prescrise nu sunt satisfăcute. Cele 40 de articole ale convenţiei, după ce enunţă principiile fundamentale care stau la baza ei, prevăd că autorităţile statului în care delincventul a fost condamnat sau liberat condiţionat vor dispune de trei posibilităţi de acţiune: supravegherea, executarea condamnării şi

a sentinţelor represive străine. ceea ce împiedică. cererea de executare. respectiv Rezoluţia 70 (1) din 26 ianuarie 1970 privind organizarea practică a măsurilor de supraveghere. cât şi la cele ale practicii lor penale. un număr de 7 ţări au formulat unele declaraţii şi rezerve faţă de conţinutul Convenţiei. Convenţia formează un ansamblu. germană. Convenţia europeană asupra valorii internaţionale a sentinţelor represive Deschisă spre semnare la 28 mai 1970. a doua conţine lista infracţiunilor.desistarea în favoarea Statului solicitat şi enumeră situaţiile în care măsurile prevăzute de convenţie nu pot fi refuzate. Prin prevederile sale.3. altele decât cele penale. iar a treia lista ordonanţelor penale din Statele membre care. . precum şi luarea în considerare a sentinţelor represive europene. italiană şi olandeză. care înlocuieşte căile de recurs obişnuite şi naţionale. Convenţia prevede o cale de recurs deosebită şi anume opoziţia declarată în Statul solicitat şi depusă fie în acest Stat. de asistenţă şi de ajutor penitenciar şi Recomandarea R (79) 14 din 14 iunie 1979. şi anume: recunoaşterea. Convenţia conţine şi trei anexe: prima enumeră cele şase rezerve de care Statele contractante se pot prevala. Această cale de recurs reprezintă o dispoziţie specifică dreptului european. Convenţia cuprinde dispoziţii generale privind executarea sentinţelor represive. convenţia europeană asupra valorii internaţionale a sentinţelor represive consacră o serie de principii fundamentale. procedura de executare. cu ocazia celei de-a VI-a Conferinţe a miniştrilor de justiţie ai Statelor membre ale Consiliului Europei. condiţiile în care poate fi cerută executarea unei sancţiuni. atât la exigenţele legilor lor naţionale. de asemenea. de o mare supleţe. Prevederile convenţiei au fost completate cu o serie de recomandări ale Comitetului Miniştrilor. fie în statul solicitant. Convenţia a fost semnată până în prezent de 17 state. ca regulă generală. precum şi cele legate de realizarea supravegherii şi a executării. Sunt reglementate o serie de reguli comune şi tipurile de proceduri. la Haga. întemeiată exclusiv pe prevederile acestei Convenţii. mai precis ale principiului “non bis in idem”. dintre care 13 au şi ratificat-o. Sunt reglementate. menite să faciliteze aplicarea acesteia.5. considerarea “in concreto” a dublei incriminări a faptelor în cele două state (prescripţia sancţiunii să nu fie împlinită. amnistia să nu fi intervenit. 5. Cu ocazia semnării sau depunerii instrumentelor de ratificare. problemele privind măsurile provizorii. sunt asimilate sentinţelor represive europene. astfel cum sunt prevăzute în legislaţia franceză. recunoaşterea sentinţelor pronunţate în străinătate) şi procedura utilizată în statul solicitant care trebuie să fie conformă cu dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. efectele internaţionale ale sentinţelor represive europene. în anumite condiţii. în temeiul articolului 21. referitoare la cererea de supraveghere. efectele transmiterii executării şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererile de executare a sentinţelor. suportarea cheltuielilor de urmărire şi de judecată.3. Pentru sentinţele pronunţate în lipsa inculpatului. care lasă Statelor interesate largi posibilităţi de alegere în privinţa procedurilor şi în adaptarea măsurilor.2. situaţia cererilor de executare în cazul unor amenzi sau confiscării unei sume de bani ori a unui obiect.

Pentru facilitarea aplicării în cele mai bune condiţii a Convenţiei, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a adoptat Rezoluţia (75) 11 din 21 mai 1975 privind criteriile de urmat în procedura de judecată în absenţa prevenitului şi Recomandarea R(79) 13 din 13 iunie 1979. Convenţia a fost semnată de 16 state, din care 9 au şi ratificat-o, iar dintre ele şapte au formulat declaraţii şi rezerve. România nu a semnat încă această Convenţie. 5.3.3.6. Transferarea persoanelor condamnate Convenţia asupra transferării persoanelor condamnate, deschisă spre semnare la 21 martie 1983, are ca obiect facilitarea transferului deţinuţilor străini către ţările lor de origine, creând o procedură simplă, rapidă şi suplă. Titulatura convenţiei nu include şi adjectivul “europeană”, tocmai pentru a permite ratificarea ei şi de către Statele democratice neeuropene, dintre care două – Canada şi S.U.A. – au participat activ la elaborarea textului. Convenţia defineşte termenii fundamentali pentru mecanismul de transfer şi principiile generale pe care se bazează şi prevede condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească transferarea, documentele necesare şi consimţământul condamnatului, consecinţele transferării, procedura exequaturului, reglementarea tranzitului condamnatului şi suportarea cheltuielilor legate de transferare. În vederea facilitării aplicării Convenţiei, Comitetul Miniştrilor a adoptat Recomandarea R(84)11 din 29 iunie 1984, Recomandarea R (88) 13 din 22 septembrie 1988 şi Recomandarea R (92) 18 din 19 octombrie 1992. Convenţia a fost semnată, până în prezent, de un număr de 39 de ţări, dintre care şi România, fiind ratificată de 37 de ţări, dintre care 18 au formulat şi o serie de declaraţii şi rezerve. 5.3.3.7.Transmiterea procedurilor represive Urmarea Recomandării Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 22 ianuarie 1965 privind reglementarea conflictelor de competenţa în materie represivă, Comitetul Miniştrilor a însărcinat C.E.P.C. cu elaborarea unui proiect de convenţie europeană în acest domeniu. La 15 mai 1972, Convenţia europeană asupra transmiterii procedurilor represive a fost deschisă spre semnare Statelor membre. Convenţia defineşte termenii de infracţiune şi sancţiune, stabileşte condiţiile transmiterii urmărilor, competenţa judiciară şi dreptul aplicabil, efectul cererii de urmărire asupra Statului solicitant, comunicarea între autorităţile Statului solicitant şi cele ale Statului solicitat, valoarea cercetării şi instrucţiei, probleme legate de prescripţie, situaţia infracţiunilor pentru care este necesară o plângere, măsurile provizorii în statul solicitat, pluritatea procedurilor represive şi principiul non bis in idem. În cele trei anexe, Convenţia enumeră cele opt rezerve de care Statele Contractante pot face uz la depunerea instrumentelor de ratificare, aderare sau acceptare, cele două declaraţii pe care Statele Contractante le pot face în aplicarea articolului 41.1, respectiv lista infracţiunilor asimilate şi a infracţiunilor penale, astfel cum sunt prevăzute în Franţa, Germania şi Italia. Convenţia a fost semnată până acum de 19 ţări, din care 8 au şi ratificat-o, iar 7 dintre ele au exprimat şi unele rezerve cu ocazia depunerii instrumentelor de ratificare. România nu a semnat încă această convenţie.

5.3.3.8. Reguli speciale şi metode ale cooperării interstatale referitoare la anumite infracţiuni şi persoane implicate în comiterea lor

2.3.3.8.1. Referitor la combaterea terorismului internaţional
Izvorâtă din necesitatea luptei împotriva actelor teroriste, tot mai frecvente şi tot mai violente, Convenţia Europeană pentru reprimarea terorismului a fost deschisă spre semnare Statelor membre ale Consiliului Europei la 27 ianuarie 1977. Convenţia modifică şi completează convenţiile de extrădare care permiteau, limitat şi lacunar, luarea unor măsuri concrete împotriva criminalităţii de mare violenţă. Considerând că, gravitatea şi consecinţele actelor teroriste sunt de aşa natură încât elementul lor penal primează asupra eventualelor aspecte politice, Convenţia permite ca teroriştii să fie urmăriţi şi pedepsiţi, atât timp cât se află pe teritoriul Statelor membre ale Consiliului Europei. Pentru a cuprinde o arie cât mai largă de infracţiuni grave, Convenţia enumeră infracţiunile care nu sunt considerate ca infracţiuni politice, în vederea acceptării extrădării, precum şi infracţiunile conexe infracţiunilor politice şi cele inspirate de mobiluri politice. Pentru facilitarea cooperării internaţionale în materie antiteroristă, Convenţia conţine o clauză deosebit de importantă, în sensul că prevederile oricăror tratate şi acorduri de extrădare aplicabile între Statele contractante, inclusiv Convenţia europeană de extrădare, sunt modificate, în ceea ce priveşte relaţiile între Statele Contractante, în măsura în care ele nu sunt compatibile cu Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului. Totodată, infracţiunile menţionate sunt considerate a face parte de drept de pe lista de cazuri de extrădare a unui tratat sau convenţie, aflată în vigoare între Părţile contractante. Convenţia a fost ratificată de 29 de ţări membre ale Consiliului Europei, între care şi România, 17 dintre acestea formulând declaraţii sau exprimând unele rezerve cu ocazia depunerii instrumentelor de ratificare.

5.3.3.8.2. Privind protecţia patrimoniului cultural al popoarelor
În conformitate cu programul definit prin Convenţia culturală europeană care consacră existenţa unui patrimoniu cultural comun al Europei şi angajamentul Statelor membre ale Consiliului Europei de a-l salvgarda, C.E.P.C. a pregătit un proiect de convenţie europeană privind infracţiunile care vizează bunuri culturale, care a fost adoptat de Consiliul Miniştrilor şi deschis spre semnare la 23 iunie 1985. Convenţia are ca obiectiv prezervarea bunurilor culturale de principalul pericol care le ameninţă: criminalitatea. Definind infracţiunea, urmărirea, sentinţa şi sancţiunea, ca termeni utilizaţi în cuprinsul său, Convenţia stabileşte categoriile de bunuri culturale şi infracţiunile avute în vedere, instituie obligaţia statelor de a lua măsurile necesare pentru a promova în rândurile publicului conştiinţa necesităţii protecţiei bunurilor culturale, precum şi angajamentul general de a colabora pentru prevenirea infracţiunilor ce vizează bunuri culturale şi descoperirea bunurilor culturale sustrase ca urmare a acestora. Convenţia clarifică problema restituirii bunurilor culturale, prin două forme de cooperare: avizarea unui Stat semnatar în legătură cu bunurile culturale sustrase ori găsite pentru a facilita descoperirea acestora şi instituirea unei proceduri în vederea restituirii şi executarea comisiilor rogatorii. De asemenea, sunt reglementate, în ordine, reprimarea actelor care aduc atingere patrimoniului cultural, regulile de competenţă internaţională

pentru urmărirea şi judecarea infracţiunilor vizând bunuri culturale, conflictele de competenţă şi principiul „non bis in idem”. Convenţia a fost semnată, până în prezent, de 6 ţări, însă nu a intrat în vigoare, nefiind ratificată de minimum trei state.

5.3.3.8.3. În legătură cu repatrierea minorilor
Necesitatea unei asistenţe eficace în ceea ce priveşte transferarea minorilor, pe cale de autoritate, a impus elaborarea Convenţiei europene privind repatrierea minorilor, deschisă spre semnare la 28 mai 1970. Convenţia priveşte persoanele calificate drept “minori” după legea aplicabilă conform regulilor de drept internaţional privat al Statului solicitant şi care nu au capacitatea de a-şi fixa singure reşedinţa lor. De altfel, această incapacitate este cea care justifică regimul special al transferării minorilor pe cale de autoritate. Convenţia precizează motivele pe care se fondează cererea de repatriere, reglementează organizarea asistenţei în cazul repatrierii minorilor, instituie obligaţia de a da curs cererii de asistenţă, stabileşte procedura repatrierii şi clarifică distincţia ce trebuie făcută între repatrierea minorilor şi asistenţa judiciară în materie de extrădare. Semnată de 9 ţări, nici această convenţie n-a intrat încă în vigoare, nefiind ratificată decât de un singur stat.

5.3.3.8.4. Cât priveşte confiscarea produsului criminalităţii
Importanţa acestei probleme a fost evidenţiată cu ocazia multor reuniuni internaţionale, la cel mai înalt nivel, îndeosebi în ceea ce priveşte combaterea unor forme grave ale criminalităţii transnaţionale organizate, cum ar fi: traficul cu droguri, de arme şi explozivi, terorismul internaţional etc. Având în vedere activitatea desfăşurată, în acelaşi scop, şi de alte organisme internaţionale, în special O.N.U., Consiliul Europei a adoptat în această materie două importante instrumente juridice internaţionale: 5.3.3.8.4.1. Referitor la spălarea, depistarea, sechestrul şi confiscarea produselor infracţiunii Proiectul unei convenţii pe această temă a fost elaborat în cursul a nouă reuniuni ale unui comitet de experţi al C.E.P.C., astfel că, la reuniunea din septembrie 1990, Comitetul Miniştrilor a aprobat textul propus şi a decis să-l deschidă spre semnare la 8 noiembrie 1990. Convenţia defineşte termenii care constituie baza mecanismului de cooperare internaţională în materie, respectiv: produs, bun, instrumente, confiscare şi infracţiune principală. În al doilea rând, Convenţia stabileşte măsurile ce trebuie luate la nivel naţional, de Statele membre: confiscarea, măsuri de investigaţie şi măsuri provizorii. Ea obligă Părţile să adopte prerogative şi tehnici speciale de investigaţie şi instituie obligaţia pentru Părţi de a conferi caracter de infracţiune unor acte care constituie infracţiuni de spălare. Convenţia reglementează totodată principiile generale şi măsurile de cooperare internaţională, asistenţa în scop de investigaţii, măsurile provizorii ce trebuie dispuse la cererea altei Părţi, confiscarea şi modul de executare a acesteia în cazul instrumentelor sau produselor, motivele de refuz şi amânare a confiscării. Convenţia tratează, de asemenea, procedura în lipsa inculpatului, notificarea unor documente şi protejarea drepturilor terţilor, problema secretului bancar, recunoaşterea hotărârilor

persoană. pentru punerea în aplicare a articolului 17 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope. suportarea cheltuielilor şi a daunelor-interese. conţinutul cererilor. Convenţia a fost semnată de 27 de state. Acordul a fost semnat de cinci ţări.Controlul achiziţionării şi deţinerii armelor de foc de către persoane particulare Importanţa unei asemenea măsuri în lupta împotriva violenţei criminale a determinat Consiliul Europei să elaboreze Convenţia europeană asupra controlului dobândirii şi deţinerii armelor de foc de către particulari.3. este instituit un comitet de supraveghere.3. din care 14 au ratificat-o deja. deschisă spre semnare statelor membre la 28 iunie 1978. format din experţi ai tuturor Părţilor. în cele cinci secţiuni ale sale. Convenţia defineşte termenii utilizaţi în text. stabileşte obligaţiile părţilor în reprimarea traficului ilicit cu arme de foc. având ca sarcină examinarea aplicării Acordului şi propunerea unor măsuri adecvate. paragraful 9 al articolului 17 prevede că Părţile vor încheia acorduri sau aranjamente bilaterale sau regionale pentru a face efective dispoziţiile articolului sau pentru a-i întări eficacitatea. 5. cu orice titlu unei persoane cu reşedinţa pe teritoriul altei Părţi Contractante. mai precis: autorităţile competente. informarea proprietarilor şi căpitanilor de navă. Acordul defineşte în capitolul I termenii utilizaţi în cuprinsul textului: Statul care intervine.5. forma cererilor şi limba în care sunt redactate. Este exact ceea ce urmăreşte Acordul referitor la traficul ilicit pe mare. respectiv: armă de foc.8.2. transferată sau cedată. în vigoare. Nu sunt omise două aspecte importante ale luptei împotriva criminalităţii: problema confidenţialităţii şi problema despăgubirilor în caz de responsabilitate pentru daune provocate unei persoane. încă.străine. trebuie să notifice acest lucru acelei Părţi. problemele esenţiale ale cooperării internaţionale în scopul reprimării traficului de stupefiante în marea liberă: principii generale. Capitolul II tratează.4. competenţă preferenţială. infracţiune pertinentă şi navă. procedurile navelor şi executarea acestora. . Reglementări specifice privind cooperarea referitoare la armele de foc şi la despăgubirea victimelor unor infracţiuni violente. deschis spre semnare Statelor membre ale Consiliului Europei la 31 ianuarie 1995. În acest scop. Potrivit articolului 5 al Convenţiei. însă tace sau omite să dea orientări suficiente pentru a asigura aplicarea sa practică în condiţii optime. notificarea tranzacţiilor cu arme de foc este obligatorie. acestea având libertatea deplină de a elabora reglementările legale necesare. Statul Contractant pe teritoriul căruia o armă este vândută. dispoziţii privind exercitarea competenţei de către Statul care intervine şi Statul pavilionului. precum şi o serie de reguli generale de procedură. 5.8. însă nu a intrat. regulile de procedură şi de cooperare în această materie.3. menite să asigure eficacitatea funcţionării acestuia. Pentru verificarea aplicării Acordului şi rezolvarea diferendelor. armurier şi rezident. Referitor la combaterea traficului ilicit de droguri desfăşurat în marea liberă Convenţia Naţiunilor Unite din 1988 de la Viena împotriva traficului ilicit de stupefiante şi de substanţe psihotrope conţine în articolul 17 dispoziţii referitoare la traficul pe mare. utilizarea restrânsă a informaţiilor.3.

Convenţia a fost semnată de 16 state (între care şi România). . persoanele cărora li se acordă despăgubiri şi condiţiile acordării acestora. Convenţia a fost semnată de 14 ţări. Convenţia are două anexe: Anexa I defineşte în detaliu ce se înţelege prin “armă de foc”. respectiv cooperarea internaţională în domeniu.P. ale căror concluzii s-au materializat în Convenţia europeană relativă la despăgubirea victimelor unor infracţiuni violente deschisă spre semnare Statelor membre ale Consiliului Europei la 24 noiembrie 1983. R (84) 23. de principiu. România nu a semnat încă această Convenţie. care sugerează Statelor o serie de măsuri ce vizează ţinerea sub control. sub toate aspectele. aprobării sau acceptării Convenţiei.Despăgubirea victimelor unor infracţiuni violente Consiliul Europei a acordat o atenţie deosebită poziţiei victimei în cadrul infracţiunii şi protecţiei intereselor sale. despăgubirea victimei ar trebui să cadă în sarcina infractorului. dintre acestea 8 făcând declaraţii. mai ales că de multe ori infractorul nu este descoperit sau nu este insolvabil. transferată sau cedată sub orice titlu unei persoane care nu este rezidentă acolo şi care nu a obţinut. a problemei armelor de foc. fiind ratificată de 10 State semnatare. includerea despăgubirii victimelor străine de către Statul pe teritoriul căruia s-a comis infracţiunea şi asistenţa mutuală asupra tuturor problemelor referitoare la despăgubiri. iar Anexa II prevede rezervele care pot fi făcute de Părţi cu ocazia semnării. în prealabil. 10 state au făcut declaraţii sau au formulat rezerve. Specific acestei convenţii este faptul că ea nu se aplică direct de către State. dintre care 9 au şi ratificat-o deja.. Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a adoptat Recomandarea nr.Convenţia instituie şi un alt sistem de control internaţional. în practică acest lucru se întâmplă foarte rar. la 7 decembrie 1984. Deşi. . Ca atare. în acest domeniu. R (85) 11 din 28 iunie 1985.E. începând din 1970. ratificării. În completarea dispoziţiilor convenţiei. ci Părţile se angajează să-şi adapteze legislaţia prezentă şi viitoare. Convenţia conţine prevederi referitoare la angajamentul Statelor de a asigura aplicarea principiilor convenţiei. Cu ocazia semnării sau depunerii instrumentelor de ratificare. în legătură cu poziţia victimei în cadrul dreptului penal şi procedurii penale. Scopurile Convenţiei sunt: . Comitetul Miniştrilor a adoptat Recomandarea nr. această problemă a făcut obiectul unor studii şi lucrări ale C. autorizaţia autorităţilor competente ale Părţii Contractante respective. Completând prevederile Convenţiei.C.asigurarea cooperării între Părţile Contractante. cel al dublei autorizări.armonizarea pe plan european a principiilor directoare (dispoziţii minimale) relative la despăgubirea victimelor infracţiunilor violente. la nivel naţional. precum şi practica administrativă la principiile enunţate de Convenţie. . Convenţia prevede şi posibilitatea ca aceste autorizaţii să fie înlocuite printr-un permis internaţional. conform căreia fiecare Parte Contractantă ia măsurile potrivite pentru a se asigura că nici o armă de foc aflată pe teritoriul său nu va fi vândută. fiecare Stat desemnând o autoritate centrală însărcinată să primească cereri de asistenţă şi să le dea curs.

.P.3. . aplicarea în timp.E. R (87) 1 din 19 ianuarie 1987. potrivit mandatului încredinţat.10. Programul de acţiune împotriva corupţiei Cea de-a 19-a Conferinţă a Miniştrilor europeni de Justiţie a recomandat Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei crearea unui Grup multidisciplinar asupra corupţiei. transmiterea procedurilor represive. mass-media şi lupta împotriva corupţiei. din februarie 1980.1. adoptate de către Consiliul Miniştrilor cu ocazia celei de-a 113-a reuniuni din 1963 şi celei de-a 315-a reuniuni.distincţia între ce este permis şi ce este interzis în materie de corupţie. aplicarea teritorială.3.3.10. Aceste dispoziţii se referă la: semnare.subiecte cu caracter general.3. 5. precum şi la ratificarea şi intrarea în vigoare a acestuia din urmă. formularea de declaraţii şi rezerve. o serie de clauze menite să asigure aplicarea uniformă şi în cele mai bune condiţii a prevederilor înscrise în textul tratatelor respective. 5. privind coexistenţa între tratatele deja existente în acest domeniu şi tratatul multilateral propus.3.C. obligaţia de a adopta. al cărui text definitiv a fost aprobat de Comitetul de experţi ai C. dispoziţiile necesare punerii în aplicare a convenţiilor. combaterea. cu scadenţă în anul 2000.3.9. format din patru capitole: . supravegherea şi executarea sancţiunilor). aderare. de regulă. . a Delegaţiilor Miniştrilor. asistenţa judiciară în materie penală. adoptate sub egida Consiliului Europei conţin. care conţine dispoziţiile comune aplicabile celor patru metode specifice ale cooperării interstatale în domeniul penal (extrădarea. Consiliul Europei a întreprins în ultimii 10 ani noi demersuri în acest sens: 5. prin care Statele membre sunt invitate să ratifice. importante pentru lupta împotriva corupţiei.3. Recomandarea nr. retragerea rezervelor. . intrare în vigoare.prevenirea. într-un număr cât mai mare. în dreptul intern. pe “modele de clauze finale ale convenţiilor şi acordurilor încheiate în cadrul Consiliului Europei”. rolul Comitetului European pentru Probleme Criminale şi obligaţiile Secretariatului General al Consiliului Europei. cu ocazia reuniunii sale din 21-25 martie 1994. Proiectul Convenţiei europene generale asupra cooperării interstatale în domeniul penal. în cea mai mare parte.instituţii şi categorii de persoane cu roluri şi responsabilităţi specifice în raport cu corupţia. denunţarea. şi-a alcătuit un Program de lucru detaliat. Aceste dispoziţii se bazează.5. care.2.3.3. normele relative.3. despre care se face vorbire în cuprinsul lucrării. Noi demersuri vizând perfecţionarea cooperării interstatale în materie penală şi armonizarea legislaţiilor statelor membre ale Consiliului Europei Preocupat să contracareze sfidarea pe care evoluţia criminalităţii o reprezintă pentru societăţile democratice.10.10. şase dintre cele mai importante convenţii europene în materie penală şi patru protocoale adiţionale. raporturile cu alte convenţii. rolul grupurilor de presiune.3. într-un capitol intitulat “dispoziţii finale”. între care finanţarea partidelor politice. Dispoziţii comune privind clauzele finale ale convenţiilor europene în materie penală Convenţiile europene în materie penală. 5. sancţionarea corupţiei şi cooperarea internaţională.

. se apreciază că. în 1950. Prezentat pentru prima dată în 1977. uniformizarea legislaţiilor penale ale ţărilor membre ale Consiliului Europei întâmpină inerente dificultăţi. statele au trasat o strategie de luptă ale cărei direcţii le vom prezenta în rândurile următoare. pot influenţa în mod negativ rezultatele ce se scontează a fi obţinute. Cu cât legătura dintre aceste elemente este mai raţională. 5. uşor de pus în aplicare la nivel naţional şi internaţional. b) reducerea posibilităţilor de acumulare şi folosire a profiturilor obţinute din activităţi ilicite. proiectul “spaţiului judiciar penal european” şi-a găsit concretizarea în activitatea normativă a Consiliului Europei. conţin un adevărat corp de drept european în acest domeniu.1. dezmembrarea şi lichidarea organizaţiilor criminale prin urmărirea şi condamnarea acestora. ci prin realizări concrete care să creeze mai întâi o solidaritate de fapt”. în privinţa noilor forme ale crimei organizate transnaţionale.U. Strategii de luptă împotriva crimei organizate. Obiectivele specifice ce se au în vedere în elaborarea strategiilor de prevenire şi combatere a crimei organizate sunt: a) reducerea vulnerabilităţii societăţii la infiltrarea organizaţiilor criminale.3.6. Elemente obiective şi subiective. O importanţă deosebită în elaborarea strategiilor de combatere a fenomenului crimei organizate o au elementele obiective care. va fi convenabilă tuturor. care. ţinând seamă de obiectivele urmărite. completate printr-un mare număr de recomandări. de către fostul preşedinte francez Valery Giscard d’Estaing. ambientală. nucleară etc. spunea: “Europa nu se va face dintr-o dată. întrucât experienţa în materie a ţărilor europene este încă neînsemnată.. în mod obligatoriu. confiscarea bunurilor obţinute din infracţiuni şi a celor folosite în astfel de scopuri. Concluzii despre activitatea Consiliului Europei în domeniul combaterii crimei organizate În aproape 40 de ani. nici într-o construcţie de ansamblu. a cărui operă penală este astfel concepută încât să nu afecteze atributele suveranităţii naţionale a Statelor membre. respectiv: obiectivele urmărite şi metodele folosite. cum ar fi criminalitatea informatică. fiind gata oricând să accepte anumite constrângeri politice şi legale minime. Acest lucru nu va face decât să întărească cuvintele omului politic francez Robert Schumann. Obiective.În cadrul aceluiaşi program.3. Consiliul Europei a elaborat un întreg ansamblu de convenţii privind cooperarea internaţională în materie penală care. cu atât este mai eficient sistemul de prevenire şi reprimare a fenomenului crimei organizate. majoritatea convenţiilor penale conţinând prevederi în acest sens. Dacă în domeniul clasic al asistenţei juridice penale internaţionale. neluate în calcul. Stimulate de activitatea intensă a Consiliului Europei. la nivel continental. reglementată prin convenţiile amintite în rândurile anterioare. Grupul multidisciplinar asupra corupţiei şi-a propus şi realizarea unor cercetări criminologice asupra fenomenului corupţiei.3. luarea în calcul a două elemente principale. această uniformizare va fi mult mai uşor de realizat. Ca elemente obiective se pot menţiona: 2. Raţionalitatea legăturii dintre cele două elemente se manifestă prin aceea că o comunitate sau o anumită ţară va trebui să-şi determine priorităţile. a altor organisme internaţionale. O abordare sistematică vizând identificarea celor mai eficiente strategii de luptă împotriva crimei organizate presupune.N.3. iar o reglementare unitară. a O.11. c) stabilirea..

prin mecanisme economico-financiare de reglare care să favorizeze concurenţa şi să evite riscul ca organizaţiile criminale să recurgă la violenţă ori la acte de corupţie pentru a obţine monopolul în anumite domenii.reducerea vulnerabilităţii sectoarelor economice legale. Metodele preventive presupun acţiuni defensive care vizează. Strategii de luptă împotriva crimei organizate.legăturile de complicitate existente între grupările criminale organizate şi anumite elemente ale sistemului politic. Prin accentuarea transparenţei în sectoarele economiei legale. se poate realiza o mai bună monitorizare a activităţilor ce se desfăşoară în cadrul acestora. . în special ca mod de acţiune.3.nivelul corupţiei şi vulnerabilitatea faţă de acest fenomen. . integrează ca metode: .asigurarea unei poziţii respectabile în societate pentru membrii acestora. . . .nivelul resurselor disponibile. Strategiile care vizează reducerea posibilităţilor organizaţiilor criminale de a desfăşura activităţi compatibile cu crima organizată. în anumite privinţe. în principal. Ca elemente subiective se au în vedere: . . Reducerea vulnerabilităţii economiei legale trebuie să se facă în mod echilibrat. . Strategiile preventive.recuperarea bunurilor şi serviciilor monopolizate de către organizaţiile criminale. îngustarea ariei de operare a organizaţiilor criminale.11. .2.conştientizarea populaţiei asupra pericolului pe care crima organizată îl reprezintă pentru societate.consolidarea valorilor moralităţii şi ale legalităţii.exercitarea unui control mai riguros asupra ariei de acţiune în scopul obţinerii de profituri maxime. Strategiile care urmăresc reducerea vulnerabilităţii economiei legale pun un accent deosebit pe transparenţa cât mai mare a sectoarelor economico-financiare.. Strategiile de prevenire a crimei organizate diferă. sporind posibilităţile de depistare a acţiunilor de penetrare din partea organizaţiilor criminale. pe cât posibil.calificarea şi competenţa cadrelor. economic şi administrativ. Potrivit raportului întocmit de Secretariatul General al Naţiunilor Unite şi prezentat la cel de-al VIII-lea Congres ţinut la Havana în 1990. dezmembrarea şi lichidarea structurilor criminale. în timp ce metodele de reprimare implică măsuri ofensive.diminuarea.spălarea şi investirea veniturilor ilicite. în special a celor care îşi desfăşoară activitatea în sistemul justiţiei penale şi în serviciile de reprimare a crimei organizate. Strategiile preventive pun accent pe următoarele obiective: . a riscurilor acţiunilor represive din partea autorităţilor statale. 5. . întrucât organizaţiile criminale sunt interesate să penetreze în economia legală pentru: . respectiv de prevenirea acestora. metodele de prevenire şi cele de reprimare a crimei organizate diferă între ele.reducerea posibilităţii organizaţiilor criminale de a desfăşura activităţi infracţionale. de cele de prevenire a criminalităţii. având drept scop slăbirea. strategiile de prevenire a criminalităţii sunt categorisite în strategii directe şi strategii indirecte. Metode Un rol primordial în elaborarea strategiilor de combatere a crimei organizate îl are identificarea celor mai eficiente metode ce vor fi folosite în scop preventiv şi de reprimare a acestui fenomen. Deşi interdependente din punct de vedere al efectelor produse. .3.diminuarea cererii de bunuri şi servicii ilicite.

supravegherea transportului public.Strategiile directe cumulează.reducerea potenţialului de comitere a infracţiunilor. structurarea şi influenţarea posibilităţilor societăţii pentru îmbunătăţirea calităţii generale a vieţii. pornindu-se de la premisa că sărăcia este o componentă esenţială a cauzalităţii creşterii ratei infracţionalităţii. pe de altă parte. paleta măsurilor ce fac obiectul strategiilor de prevenire a fenomenului infracţional este mult mai largă. împreună cu alte structuri din justiţie. . administraţie sau de natură obştească. . .marcarea obiectivelor de valoare pentru o identificare individuală.patrularea preventivă stradală şi zonală. bine concepute şi susţinute material de stat sau organizate de poliţie. . . În categoria strategiilor şi măsurilor preventive directe. se includ cele vizând: .protecţia fizică împotriva furturilor. .a. . iar.asigurarea de către organele de poliţie a unor servicii de consultanţă antiinfracţională. Desigur. categoria măsurilor preventive cu un pronunţat caracter practic-aplicativ ce urmăresc restrângerea posibilităţilor de comitere a faptelor infracţionale. în funcţie de nivelul de dezvoltare. aceasta variind de la o ţară la alta. . .promovarea de programe de măsuri pentru îmbunătăţirea sistemului de învăţământ şi al protecţiei sociale. Strategiile indirecte au ca finalitate. rata criminalităţii ş.înfiinţarea de asociaţii cetăţeneşti cu atribuţiuni pe linia prevenirii criminalităţii. .elaborarea unor programe de măsuri specifice. restrângerea câmpului de acţiune al criminalităţii. cu implicarea mass-media etc. gradul de educare al populaţiei. identificarea. în special. pentru ocuparea timpului liber al adolescenţilor într-un mod cât mai plăcut şi util.ridicarea standardului de viaţă al comunităţilor. pe de-o parte.desfăşurarea de campanii publicitare antiinfracţionale. În categoria măsurilor ce pot face obiectul strategiilor indirecte intră: .

acestea fiind separate în timp.278”a”. iar părţile participante la conspiraţie pot fi pedepsite atât pentru conspiraţie.Art.121 Ea intenţionează să “eradicheze în Statele Unite crima organizată prin întărirea instrumentelor juridice de strângere a probelor. Revista de drept 1281.A.69.. Conspiraţia (conspiracy) este acordul între cel puţin doi indivizi pentru a comite sau a pune să se comită un act legal prin mijloace ilegale116.1. C.1. op.Dispoziţiile cele mai importante sunt art.pag. 118 Aceiaşi formă a incriminării a cuprins şi alte sisteme penale.O. 892-893 (l980). Actele preparatorii sunt pedepsite prin ele însele. 33 Revista Americană de Drept 929(1966).310.E.vol. cât şi pentru infracţiunea principală118. una dintre cele mai eficiente.C.65.C.1.C. cât şi realizarea conspiraţiei. dacă sunt de natură a fi interzise într-un anume fel117.art. cere ca acuzarea să dovedească atât existenţa unei “întreprinderi”.Codul penal român.O. 18 USC. cât şi civile120.O.şi Extrădarea internaţională nr. fără a fi definită denumirea juridică a acesteia.cit. şi a unor remedii noi pentru a face faţă activităţilor ilegale ale celor care fac parte din crima organizată”122. cât şi federal. 923 (1970).C. Codul penal austriac.55 Ibidem. 6. Acordul are în vedere atât actele preparatorii.62. R. cât şi asistenţa conexă a unei activităţi de racket124.I.“Confruntarea dintre sistemul justiţiei penasle şi crima organizată” RIDP. S.E. e) trebuie să se fi comis un act ilegal. Pentru a lupta împotriva fenomenului prin mijloace de drept penal. Bradley-Racketeers . 84. sunt necesare întrunirea a cinci elemente123: a) în cauză trebuie să fie o “întreprindere”.. SPECIFICE ALTOR STATE ALE LUMII 6. c) trebuie demonstrată obişnuinţa unei asemenea activităţi. mai severe. 6.I.1. prin stabilirea de noi interdicţii penale şi prin stabilirea de noi pedepse. b) să fi comis cel puţin două infracţiuni prealabile de racket în zece ani precedenţi.O.I.1285 (1989). De exemplu.2.I.. Legea americană R. legiuitorul pune la dispoziţie precizări.Capitolul 6 PARTICULARITĂŢI LEGISLATIVE ÎN MATERIA CRIMEI ORGANIZATE.I. 117 116 . d) trebuie demonstrată atingerea adusă circuitului interstatal sau internaţional.C. Art. 122 Legea de control a crimei organizate din 1970.19611968. 123 Dorean Koening. Legea R. Cristopher Blakesley. pentru încălcarea R. 121 Barbara Sicolides.pag.U. 922.323.1961 la 1964. având atât prevederi penale. Conspiraţia nu se absoarbe cu infracţiunea principală. promulgată în acest secol şi. 120 Gleen Beard.O. 119 Promulgat de legea de control a crimei organizate din 1970 (ACCA).titlul IX.I.O (The Racketeer Influenced and Corrupt Organizations – Statutul privitor la influenţa gangsterilor şi organizaţiilor complete)119 a fost promulgată ca o armă contra crimei organizate. Congresul şi Tribunalele nr. privind instituţia “conspiraţiei” şi condiţiile R. este una din cele mai controversate legi. în acelaşi timp.C. R. Sistemul penal american incriminează infracţiunile din sfera crimei organizate la nivel de stat. Revista de drept din Iawa 837. “Influenţa gansterilor şi a organizaţiilor corupte”. S-a considerat că. tentativa.

51 (A)-(D). uniţi de acelaşi scop şi organizaţi.1962 (b) 125 124 ..S. 130 U. Aceste infracţiuni prealabile sunt: acte sau ameninţări cu moartea. în sensul că cele două sunt separate şi trebuie probat acest lucru. concluzionează că aceasta ar putea fi “o structură durabilă formată din indivizi asociaţi în timp. societate. Obişnuinţa activităţii ilicite desfăşurate şi atingerea adusă comerţului interstatal sau internaţional (punctele 3 şi 4 din Legea RICO) trebuiesc demonstrate de procurorul federal.Procesul Rodgers.S.Procesul Chang-Cheng. 127 U.C.583.1961(1).Revista de drept 1884-1286.C.art. falsificarea.S.89.502 (D. Activitatea de racket 131enumeră anumite acte sau infracţiuni locale sau federale prealabile care trebuiesc probate de procurorul federal..1337. corupţie.&Pol.C.1962. 126 U.1961(1).Cuvântul “întreprindere” nu se aplică din punct de vedere juridic.S. fie după un model ierarhic. U.Circ. Este foarte important de demonstrat existenţa separată a celor două componente pentru a fi aplicabilă Legea R.1996).196l(4).196l(4).art.C.576. trebuie să aibă o structură.1996).Procesul Turkette. U.7. Unele curţi declară “că nu este necesar să se arate că “întreprinderea” are doar câteva funcţii total independente de activitatea de racket”129. 128 U. prostituţia. 132 U. acuzarea trebuie să prezinte probe suficiente pentru a demonstra că întreprinderea este o entitate separată de practica de racket căreia i s-a dedicat130. obstrucţionarea justiţiei. 490. b) de a deţine un interes într-o asemenea întreprindere prin mijloacele unei activităţi de racket în mod obişnuit134. art. Codul Statelor Unite – U.I. Pentru a proba elementul de “întreprindere”. Practica Curţii Supreme a Statelor Unite.Circ. chiar dacă se admite existenţa unei anumite “structuri”.573..1293.S. pentru a stabili existenţa de fapt a unei “întreprinderi”.art. Peter Burke. gangsterismul.1961. Pe de altă parte.1326. aceasta este importantă pentru a o deosebi de conspiraţie şi nu are o semnificaţie prea mare127.Procesul Williams-Davis..I.S.S. c) să angajezi sau să te asociezi cu o întreprindere care face uz în mod obişnuit de activitate de racket135.S.O “ întreprindere ”125 este definită ca fiind “orice individ.L. Procesul Turquette. referitor la structură.O. 12 J.1300 (9 Circ. uşor de recunoscut şi diferită de cea inerentă unei activităţi obişnuite de racket126. decât Legii RICO. art. Procesul Rodgers (“ar fi absurd să cerem dovada că “întreprinderea” urmărea scopuri separate de practica obişnuită a unei activităţi de racket”. Deşi cercurile federale au păreri împărţite cu privire la natura exactă a cerinţelor unei “întreprinderi”.578-82 (1966).1326. furtul prin efracţie.1962 (a) 134 U. 133 U.C. extorcarea. A se vedea şi Comentariu RICO.pag. fie consensual”128. Alţii susţin că. sunt discuţii privind legătura cu activitatea de racket.Procesul Turkette.S. Note:Aplicarea RICO la activitatea de proteste politice: O analogie cu legile antitrust.5 din Legea RICO) e reprezentat de activităţile de racket interzise în art. frauda poştală sau telegrafică. acestea fiind: a) folosirea sau investirea fondurilor sau produselor fondurilor care derivă dintr-un mod obişnuit de activitate de racket pentru a achiziţiona sau a înfiinţa o întreprindere angajată în comerţul interstatal sau care poate să-l afecteze133.art. producţia sau traficul de droguri132.Procesul Chang-Cheng. se pare că o întreprindere R.art.C.S. 452.1295.C. 131 U.1996. răpirea.1377 129 U.C. jocurile de noroc.452.art.582 (1981).S.O. furtul cu violenţă. asociaţie sau o altă entitate legală şi orice uniune sau grup de indivizi asociaţi în fapt sau de drept”.Procesul Rodgers.S. Actul ilegal comis (pct.C.Procesul Chang-Cheng.C.1962 © şi (d).80 F3 d.3 Ed. incendierea voluntară.

O conspiraţie de tip RICO cere să se probeze că părţile au căzut de acord să participe în mod direct sau indirect la afacerile unei întreprinderi prin practica obişnuită a unei activităţi de racket136.312 (când avocaţii anti-avort au protestat. iar cei chemaţi în instanţă să răspundă civil.1962 (c) şi (d).253.1962 © U. pe motiv că avocaţii anti-avort au realizat o conspiraţie prin comiterea unor acte de santaj (boicot) cu scopul de a închide clinicile de avorturi.1994. Acest fapt a dus la o interpretare destul de largă a legii. art.. U. agreată de instanţe.S. incluzând şi o plată rezonabilă pentru prestaţia procurorului”141. – Statutul întreprinderilor criminale (Continuing Criminal Enterprise Statute) a fost adoptat în 1988 şi este un RICO ce se aplică numai în domeniul drogurilor. art.Comiterea a două sau mai multe acte de racket constituie “activitate de racket”.Blickennsderfev. 136 135 145 C.cit.1964 (a).S. pag. art. 140 U. poate intenta proces în orice instanţă districtuală competentă din Statele Unite. amendată de Legea publică nr. cât şi organizaţiilor (întreprinderilor) criminale137.contra Turkette. C. Legea RICO este aplicabilă atât întreprinderilor constituite legal. cerându-li-se despăgubiri. 144 Id. cuprinzând numai o singură prevedere penală “o activitate (întreprindere) criminală cu caracter continuu este comiterea continuă de infracţiuni privind drogurile de către o persoană în concurs cu alte cinci sau mai multe.Policy 867. 56-57 (1966) 143 Id.758. 507 U.S.pag. 89 F citează procesul Reeves contra Erast / Zong.C. Curtea Supremă a Statelor Unite declară că “nici textul. se cheamă “persoana responsabilă civilmente”. Există totuşi teama că acest tip de răspundere civilă va acţiona asupra dreptului la libertatea expresiei şi va determina o nesiguranţă în aprecierea limitelor dintre conduita protejată (legală) şi cea neprotejată prin lege144. Legislaţia penală şi interesul public. 142 Donglas E. Dorean Koenig. Revista de drept 33. Este ceea ce în unele sisteme de drept. dar şi activităţile grupurilor ilegale sau criminale139. folosirea acesteia luând amploare143.1288.869.C. 141 U.C.stat 737.O. au fost daţi în judecată de cei ce apărau dreptul la avort. sec. art. astfel coalizarea lor constituind sus-numita “întreprindere”). aşadar.lo4-67.E.E.S. “Orice persoană căreia i se aduce atingere în ceea ce priveşte proprietatea sau afacerile prin încălcarea art.I. op.580-583. .C.107. la 890.C. 176-179. printre care şi cel român. pag. 137 U. în care o persoană ocupă loc de conducere şi din care o persoană obţine venituri substanţiale” 145.S.. pag. Aplicarea legii RICO şi la organizaţiile criminale nu duce la nici o incompatibilitate structurală cu nici o parte a textului de lege…”138.140 RICO – partea civilă. 17 Hary J&L PUB. Unleashing RICO.I.C. 1962 (d).C.pag. nu trebuie neapărat să fie inculpaţi penal R.312. nu numai operaţiunile de comerţ legitim împletite cu o conduită ilegală. are un câmp foarte larg de aplicare. nici structura RICO nu limitează aplicarea sa la întreprinderile legale. costurile legale de proces. op.576-587 (1981) 139 Comentariu: RICO..S.1962. putând cere întreit recuperarea prejudiciului reclamat.contra Turkette. Domeniul de aplicare a RICO include. inclusiv de Curtea Supremă.cit. pag. dar care îşi împletesc activităţile cu cele de racket. Procesul SUA contra Castro. art.S.109. Dorean Koening. Mathew C. astfel.O142. prin Legea R. CCE.C.Asochans. 138 U. Acţiunea civilă.

262. dar posibila legislaţie penală incorectă. 151 Donald Stuard.O. dar şi pe acelea cu o legătură temporară.1(1) şi (2).95 în 1997 .I. R. pedeapsa maximă fiind de peste 5 ani pentru fiecare. ca fiind „orice grup.I.. . vol. b) participarea la comiterea unei infracţiuni în beneficiul personal la ordinul sau în asociere cu o organizaţie criminală. unde cuantumul pedepsei aplicate pentru două sau mai multe sancţiuni este consecutiv (se însumează) şi nu cumulativ.A se vedea Donald Stuard “Avantajul poliţiei. cap. cuprinzând atât bandele structurale. 147 Codul Penal Canadian.. b) oricare sau toţi membrii sunt implicaţi sau au fost angajaţi în ultimii 5 ani în comiterea unor astfel de infracţiuni”147.. R. dar se defineşte organizaţia criminală. în primul rând prin procedura de adaptare (a fost adoptată într-o singură zi de cele două camere ale Parlamentului.D. Această definiţie se întinde dincolo de o bandă organizată implicată în acte de violenţă.69.D. Raport la Colectivul preparator ce a avut loc la Alexandria. se încalcă principiul proporţionalităţii (al totalităţii) vinovăţiei cu pedeapsa aplicată. dar posibila legislaţie penală incorectă împotriva bandelor. înaintea dizolvării).R. 1997.146 ce completează Codul penal canadian. Ea este extrem de controversată de penaliştii canadieni.I. Adoptarea acestei definiri şi incriminări în partea generală a Codului penal a făcut ca să fie incriminată în partea specială infracţiunea de “participare la o organizaţie criminală” 148. Avantaj politic. care constă în: a) participarea sau contribuţia substanţială la activitatea unor organizaţii criminale. op. împotriva bandelor”. septembrie 1999. 1997.22/6. Principiul totalităţii cere unui judecător. 12.2.7 dă o putere nelimitată Poliţiei. 149 Donald Stuard. contrar principiilor “Cartei drepturilor şi libertăţilor canadiene”. 148 Codul Penal Canadian.pag. ce cuprinde amendamente detaliate cuprinse în Codul penal canadian.I. alcătuit din 5 sau mai multe persoane. promovându-se o pedeapsă dură şi neobişnuită150.467.C. organizate oficial sau neoficial: a) având ca activitate principală comiterea unei infracţiuni penale cuprinsă în această definire sau altă lege a Parlamentului pentru care pedeapsa maximă este de peste 5 ani. sau oricare altă lege a Parlamentului. fără a exista o cerinţă privind continuitatea. să aibă serioase critici149. CANADA Parlamentul a adoptat Legea canadiană 95. pag.Raport A. 146 Adoptarea L. American) prin faptul că având unele prevederi ambigue şi nelimitate. Astfel. asociaţie sau organ public.D. va fi pedepsită cu închisoare de peste 5 ani ori se face vinovat de un delict federal grav şi este pasibil cu închisoare până la 14 ani. ştiind că unul sau toţi membrii organizaţiei au fost implicaţi în ultimii 5 ani în comiterea unor infracţiuni grave cuprinse în această lege.P. cap. cap. In al doilea rând este considerată ca fiind o lege deosebit de dură (s-a dorit a fi o replică a R. Prin această lege nu se defineşte crima organizată. în vederea Congresului al XVI-lea al Asociaţiei Internaţionale de Drept Penal – AIDP – Budapesta. A fost determinată de atacurile violente efectuate de grupurile “Ingerii Iadului“ şi RockMachine. denumită Legea Anti-bandă.C.pag.2. cu încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. cit. Textul adoptat de legiuitor în această formă face ca.6. în ultima zi de activitate a acestuia. art. vol. Alexandria. 150 “Carta drepturilor şi libertăţilor canadiene”.P.262. să se asigure că sentinţa cumulată pronunţată nu depăşeşte întreaga vină a infractorului151. 69.este o lege extrem de complexă cu peste 50 de pagini. ce condamnă un infractor la executarea de sentinţe consecutive. potrivit legislaţiei penale canadiene.

Opozanţii criticau noua strategie adoptată în politia penală italiană.1. prin caracterul său extrem de general. Raport general la reuniunea de lucru de la Alexandria.D.467. la art. art.416. I. pag. în lupta împotriva crimei organizate.11.A se vedea în acest sens G. De asemenea.P.cit.V. ambiguu şi nelimitat.69-1997.I. în opinia specialiştilor. susţinând următoarele argumente:a) noua strategie va duce la un impas. cap.416 din Codul penal italian prevede că. atunci „Când trei sau mai multe persoane se asociază în scopul comiterii de infracţiuni. Capitolul “Delicte împotriva ordinii publice”. Codul penal canadian.. pag.P. se adaugă la lista excepţiilor de liberare condiţionată.416 şi 416 Bis. 515 (6) (a) 154 Donald Stuard.416 Bis a intrat în vigoare după lungi dispute şi conflicte între jurişti şi autorităţile judiciare. ca urmare a influenţei şcolii pozitiviste prin care se introduce noţiunea de “pericol social” pentru activităţile infracţionale comise de indivizi izolaţi sau în asociere (participaţie). pentru infracţiunea de “asociere la o organizaţie criminală”.519. 1966. op. totuşi aceasta în plan internaţional. 156 Mohamed Zaid – “Particularităţi ale cunoaşterii crimei organizate” Colectivul de la Alexandria al A. 1977. 158 Zonardelli / Rocco – 1930.pag.In partea specială a Codului penal italian157. 153 152 . ITALIA Dreptul penal italian este considerat un important model european în combaterea crimei organizate156. 1977 a A. acela sau aceea care Idem. op. începând cu 1982 a declanşat o adevărată furtună din partea partidelor politice.D. R. în special în corelarea dintre art.vol. art.467.P. Primul articol menţine o legătură istorică cu codul penal anterior158. Deşi criticată sever. 155 “Christopher Polakeley Sistemele dreptului penal în confruntarea cu provocarea reprezentată de crima organizată”. Mafia şi Casa Nostra din America (1975)159.Legea Canadiană 95 introduce.cit. pag.520. Menţinerea art.pag. c) interpretarea aduce cele două articole la acelaşi nivel în ceea ce priveşte protecţia asigurată. 159 Art.416 şi 416 Bis. publicat in Revista Internaţională de Drept Penal. din conflictul politic între partide şi din binecunoscuta “sinusioza” dintre mafie şi politicienii de toate culorile. O parte a doctrinei a justificat că necesitatea art. îndeosebi154. art. Astfel.Mulino..3.C.. considerând Mafia şi organizaţiile de tip mafiot simple organizaţii criminale. 264.P. vol.416 rezidă din participarea membrilor Mafiei alături de trupele americane în cel de al II-lea Război Mondial.522. 254.. potrivit căreia “statul trebuie să prezinte un motiv pentru arestarea dinaintea procesului”152. noua infracţiune prevăzută în art. 157 Codul Penal Italian. ceea ce arată clar tendinţa de utilizare a instrumentului penal pentru satisfacerea intereselor forţelor politice. Legea 95 aduce excepţii principiului cardinal stabilit prin Legea Cauţiunii din 1971. Al doilea articol a fost introdus după promulgarea Legii controlului organizaţiilor criminale.416 şi „asociaţiile de tip mafiot” (Associazione di tipo mafioso).1(1)(b):“…în beneficiul personal. op.C153. există două articole care definesc cele două forme de asociaţii: „asociaţii în vederea comiterii de infracţiuni” (Associazione per delinquere). Mohamed Zaid.160 Associazione per delinquere – Art. care doreau o nouă reformă penală. în campania de eliberare a Italiei.D.I.C. pag.I. A se vedea în acest sens şi Mohamed Zaid. la ordinul sau în asociere cu o organizaţie” măsura confiscării speciale a profitului rezultat din infracţiune. este considerată un model legislativ prin largheţea dar şi severitatea sa155.69. 160 Idem. fiind considerată o lege puţin productivă şi fără a putea rezolva problemele bandelor de motociclişti. 6. art. b) noul articol are o funcţie simbolică în ceea ce priveşte procedura de urgenţă.416 bis.Isolerra “Dreptul penal şi crima organizată”..cit.

atât în cazul deţinerii fără drept. . Simplul act de apartenenţă la asociere va fi pedepsit cu închisoare de la l la 5 ani.în ceea ce-l priveşte pe cel implicat în activităţile enumerate mai sus. luată anterior confiscării şi prin faptul că se aplică numai în sfera răspunderii penale. însă se deosebeşte de aceasta prin măsura sechestrării bunurilor. . 520. art.promovează sau angajează asocierea vor fi pedepsiţi numai pentru acest act cu închisoarea de la 3 la 7 ani. . dacă modul de viaţă al acesteia nu corespunde venitului său nominal sau declarat. în condiţiile enumerate la al doilea paragraf. numai pentru acest act. sancţiunile arătate în paragrafele precedente cresc cu 1/3 din jumătatea pedepsei. a fost completat în 1990 şi 1992.416 Bis.asociaţia va fi considerată de tip mafiot când membrii acesteia folosesc forţa sau intimidarea asociaţilor. constrângerea sau legea tăcerii (omerta) pentru comiterea de infracţiuni şi încearcă să dobândească direct sau indirect controlul unor activităţi economice prin funcţiile de conducere pe care le îndeplinesc.413 bis alin. produsul sau profitul obţinut din activităţi ilicite. autorizări. A se vedea în acest sens şi Mohamed Zaid – op. conduce sau organizează o astfel de asociere va fi. Asociaţii de tip mafiot – Art.oricine promovează. Conducătorii vor fi pedepsiţi cu aceiaşi pedeapsă ca şi organizatorii. în afara acestora sau pe drumurile publice. precum şi a tuturor profiturilor realizate din comiterea infracţiunilor. prevăzută în art. va opera confiscarea obligatorie a tuturor mijloacelor sau a obiectelor care au folosit la comiterea infracţiunii sau care au rezultat din comiterea infracţiunii.. Pedeapsa creşte dacă numărul membrilor asociaţiei este de zece sau mai mulţi”161. pentru care tribunalul este autorizat să dispună sechestrarea bunurilor ce aparţin unei persoane.dacă asociaţia devine paramilitară. Cea de a doua modalitate Codul Penal Italian. p. Legislaţia penală italiană este singura care consfiinţeşte juridic organizaţiile criminale de tip mafiot. In cazul în care persoana în cauză poate dovedi că bunurile au fost dobândite pe căi legale va fi autorizat să le păstreze162. pedepsit cu închisoare de la 4 la 9 ani. compuse din 3 sau mai multe persoane.416 bis stipulează că: . împiedicarea exprimării libere a votului sau cumpărarea de voturi pentru ei sau pentru alţii în timpul alegerilor. contracte sau servicii publice. Dacă membrii folosesc arme în oraşe.„oricine devine membru al unei asociaţii de tip mafiot.paragrafele de mai sus se aplică şi împotriva Camorrei sau a altor asociaţii cu altă denumire care folosesc intimidarea pentru realizarea unor scopuri similare cu cele specifice asociaţiilor de tip mafiot”. . în situaţia comiterii unor infracţiuni. cât şi în cazul procurării în vederea atingerii scopurilor ilicite ale asociaţiei. legea italiană prevede două modalităţi de confiscare. . Sub această formă această prevedre legală se aseamănă cu Legea 18/1968 din legislaţia românească .Apreciem că este poate cel mai eficient 161 . Referitor la confiscare. pedeapsa aplicată este închisoarea de la 5 la l5 ani.atunci când activităţile economice pe care membrii asociaţiei le controlează sau intenţionează să le controleze sunt finanţate total sau parţial cu preţul. 162 Sarcina dovedirii proprietăţii aparţin proprietarului şi nu magistratului.asociaţia va fi considerată paramilitară atunci când membrii deţin sau dispun de arme şi substanţe explozive. cit. . lege abrogată în urma adoptării Constituţiei României din 1991. concesiuni. sancţiunea este închisoarea de la 4 la l0 ani pentru cazurile de la primul paragraf sau de la 5 la 15 ani. Prima cu caracter preventiv. . va fi pedepsit cu închisoare de la 3 la 6 ani.7. realizarea de profituri sau foloase necuvenite pentru ei sau pentru alţii.

pag. nu subzistă.de confiscare se referă la bunuri ce au fost utilizate pentru comiterea unei infracţiuni sau care reprezintă beneficiul acesteia. Art. Revista I. A se vedea în acest sens Jean Cedras “Sistemele penale şi crima organizată”. bandele de tâlhari au infestat anumite regiuni şi legiuitorul napoleonian le-a păstrat amintirea. care a fost suprimată”. 50. vol. caracterizată prin unul sau mai multe fapte materiale. art. în cazul comiterii în “bandă”. 169 Art. 1977. 166 Codul penal francez – Cartea a IV-a. Franţa Legea penală franceză privind combaterea crimei organizate prevede. op. ca urmare a faptului că infracţiunile cuprinse în această categorie trebuie să aibă sancţiuni de peste 10 ani închisoare168. cit. pag. denumită asocierea de răufăcători (association de malfaiteures) pentru anumite infracţiuni specifice crimei organizate. In această formulare.p. colocviul A.a. Alexandria. o infracţiune distinctă. 132-71 C. “Banda organizată”169 nu este o infracţiune separată. Asociaţia de răufăcători este o infracţiune autonomă. se sancţionează cu 20 ani închisoare. 168 Codul penal francez are sancţiuni foarte severe în cazul infracţiunilor din sfera crimei organizate:traficul de droguri. crim.132+71 C.transportul. art.311-9 se sancţionează cu 15 ani închisoare şi 1 milion franci amendă penală. pag.f.Delmas Saint-Hilaire. în 1893 şi 1981. Confiscarea în ambele cazuri este imperativă din momentul în care acuzatul este inculpat pentru săvârşirea unei infracţiuni ce are legătură cu utilizarea sau dobândirea proprietăţii în cauză.P. art.f. 30 ani închisoare şi 3 milioane franci amendă ş. 164 Actualul cod penal a fost adoptat în 1994.p. “Infracţiunea se consumă în momentul în care asociaţia intenţionează să comită orice fel de infracţiune. sancţionată separat.265 şi urm. Cedras.p.115. autonomă. 164 mijloc de combatere a câştigului ilicit obţinut prin crima organizată din toate legislaţiile penale actuale. op . 69.4. Asociaţia de răufăcători 163 este reglementată în art. forme agravante. J.proxenetismul. art. de 10 ani”. 167 J.224+1 C... ca şi alte sisteme de drept.450 -1 la 450 – 3 din Codul penal francez . această banalizare a incriminării. statului şi păcii publice”166. în vederea comiterii unei infracţiuni sau delict pentru care este prevăzută închisoarea.D..furtul.. 163 Această infracţiune era deja prevăzută în Codul penal francez din 1810 (art. Aceste texte au fost modificate în puncte minore. fapt ce o deosebeşte de asociaţiile de răufăcători. creată pentru a combate mai eficient crima organizată şi care completează dreptul comun.. pentru care este prevăzută închisoarea de 10 ani165. pentru infracţiunea pentru care legea prevede sancţiunea închisorii de “asociere de răufacători”.răpirea şi sechestrarea de persoane. 348.450 – 1 prevede că “constituie o asociere de răufăcători orice grupare constituită sau în curs de constituire. Autorul apreciază că “Această generalizare a textului. contra bunurilor sau contra naţiunii.).Deci. a fîcut de prisos infracţiunea de asociere în vederea comiterii unui trafic de stupefiante. este o circumstanţă agravantă a infracţiunilor deja comise170. închisoare pe viaţă şi 50 milioane franci amendă.349.222+24 C. 165 A se vedea Cristopher Blakesley. fie că este vorba de infracţiuni contra persoanei. punerea în circulaţie sau deţinerea de monedă falsă. incriminarea “asociaţiei de răufăcători”167 nu mai poate fi un instrument puternic de combatere a crimei organizate.P. se sancţionează cu 20 ani închisoare şi 20 milioane franci amendă penală. pag.P.p.f. Revista sc. După tulburările provocate de Revoluţia din 1799.cit.I.D.f. 6. adoptat fără teama încălcării unor drepturi universale. . 1997.

art. pag. transportul.166. o prezumţie de vinovăţie a proxenetului sau a persoanei care spală banii. art. Codul penal francez menţine prezumţia de vinovăţie atât pentru persoanele fizice. Rev. cât şi juridice. în bandă organizată. Sancţiunile penale şi persoanele judiciare.Cedras. punerea în circulaţie sau deţinerea de monedă falsă în bandă organizată. răpierea şi sechestrarea.222-39-1. cu condiţia de nu depăşi limitele rezonabile177. Persoana juridică poate fi veşmântul juridic al unei grupări de crimă organizată. etc. în formă agravantă. în bandă organizată.soc. 121-2 C. punerea în circulaţie sau deţinerea de monedă falsă. distrugerile. escrocheria.cit.341-343.Soc. 174 A se vedea în acest sens şi La Cannu A. 1990. Opinia autorului comportă comentarii.C. Pedepsele complementare175 ce se aplică sunt: .P. Buffelan-Lonore I. banda organizată poate fi calificată ca o asociaţie de răufăcători. pe linia combaterii crimei organizate. Răspunderea persoanei juridice nu poate fi antrenată decât pentru infracţiunile pentru care legea prevede expres acest tip de răspundere. deci.. Procedura aplicabilă infracţiunilor comise de către persoanele juridice.f. 172 Art. în bandă organizată. 170 . în bandă organizată. op.p. spălarea banilor174.D. Rev. fabrici.dizolvarea (dacă persoana juridică a fost creată sau deturnată de la obiectul său pentru a comite faptele incriminate). întreprinderi). feemeture d!etoblissement. . privind infracţiunea de spălare. 173 J.343.interdicţia profesională (a obiectului de activitate). pag. este problema răspunderii penale a persoanelor juridice.). tăinuirea.. extorcarea. în acelaşi timp trăind în mod obişnuit” pune. Sarcina dovezii revine învinuitului.cit.363. Cedras. înseamnă a nu ţine cont de voinţa legiuitorului. variantă pe care dreptul penal clasic nu o acceptă decât cu circumspecţie. transportul. ce a hotărât o singură sancţiune.738. numai în situaţia comiterii infracţiunilor de proxenetism în bandă şi spălarea banilor176. A proceda astfel. “Faptul de a nu justifica resursele corespunzând felului său de viaţă. (Revista de Drept Penal Comparat). atunci când sunt comise infracţiuni pe seama lor de organele sau reprezentanţii acestora172. ca o sancţiune complementară obligatorie: traficul de droguri.. .1993.Cedras. în bandă organizată. tăinuirea.P. D Haeanus J. Infracţiunile incriminate în forma agravantă a bandei organizate sunt: traficul de droguri.315. destul de aspră ce absoarebe infracţiunea de “asociere de răufăcători”. Clavendar Oxford Press. considerându-se că ea a fost înfiinţată special pentru comiterea acelor infracţiuni171. escrocheria. fiind o fiinţă socială creată sau folosită pentru a comite infracţiuni173. proxenetismul. 177 J.. . Specific Codului penal francez.cit. instalaţii.închiderea stabilimentului (societăţi. 1993.Dissolution. 171 J.131-39. 176 Prin legea din 13 mai 1996 privind spălarea banilor s-a introdus un nou articol în Codul penal. Sub aspectul confiscării.15+16.confiscarea instrumentelor (ustensile.In cazul infracţiunilor continuate. pag. pag. extorcarea. proxenetismul.pag.. distrugerile în bandă organizată. . comise în banda organizată.confiscarea produsului infracţiunii.pag.F. Rev. op. spălarea banilor. 175 C.pag.1995. op. Corporaţiile şi răspunderea penală. Această prezumţie a fost recunoscută odinioară conform Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

P. traficul cu imigranţi. . constituie o organizaţie criminală. Infracţiunea este autonomă.526. inclusiv pe cele în formare. în tot sau în parte. dacă intenţia grupului este. comerciale sau civile. deţinerea de arme. C..comiterea de infracţiuni. traficul ilegal de arme. 6. 450 – 1 – privind “asociaţia de răufăcători”. . adoptat în 1996. pe linia combaterii crimei organizate. Comisia Legislativă a Adunării Naţionale a votat. “O persoană este pedepsită dacă formează o asociaţie similară cu o întreprindere .obţinerea. influenţarea votului sau a autorităţilor publice şi au ca scop: . Acestea se regăsesc în textul adoptat de Codul penal. libertăţii sau proprietăţii sau a infracţiunilor grave referitoare la prostituţie. 178 179 Mohamed Zaid. . b) continuitate179 .sau realizarea pentru ei sau pentru alţii a controlului. Aceste schimbări legislative modifică substanţial art.constituirea de bande organizate. abrogă art. Asociaţia cunoaşte două tipuri de organizare în codul penal tradiţional: conspiraţia (Komplott) şi bandă (Bande) organizată180. 3.132/71 şi aduce câteva elemente noi ce privesc realizarea controlului unor activităţi economice ilicite în plan transnaţional. a unor activităţi economico-financiare. dacă urmăreşte: . In aceste cazuri pedeapsa va fi între 6 luni şi 5 ani”. sau o persoană care participă ca membru. explozivi sau droguri. falsificarea banilor sau droguri. material nuclear şi radioactiv.A. după o lungă dezbatere. ori a unor bunuri. pag. AUSTRIA Codul penal austriac nu dă o definire a crimei organizate şi nici a asociaţiei. cu un număr considerabil de persoane pentru o perioadă mai lungă de timp. chiar dacă nu exclusiv. ca un fel de întreprindere. a pieţelor publice la nivel naţional. op. enumerând doar elementele acesteia: a)structura . dar.art. 2. . următorul text pentru definirea organizaţiei criminale: “Orice grup. 180 Idem. în situaţia unor infracţiuni apare ca o formă agravantă.pentru o perioadă mai lungă de timp..un grup de peste 10 persoane angajate în asociaţie.278 a. dacă grupul încearcă aceasta prin metodele corupţiei. 1. dacă grupul ţinteşte profiturile pe scară înaltă sau să devină foarte puternic din punct de vedere politic sau economic.157. transportul.traficul de influenţă. deşeuri toxice. orientată către comiterea repetată şi planificată a infracţiunilor grave împotriva vieţii. cit. regional sau internaţional. c) activităţi infracţionale – desfăşurate în mod organizat. este în plină reformă178. In ianuarie 1996. terorismului sau printr-o disciplină specială de protecţie împotriva acuzării. a ajutoarelor. vinderea bunurilor ilicite. subvenţiilor sau regulilor contractuale publice”. pag.5.Sistemul penal francez.

cit.a. 182 C. unde constituirea în bandă nu este infracţiune de sine stătătoare. Este infracţiune autonomă. abs. precizându-i însă trăsăturile: “1. legiuitorul sancţionează formele participative – instigarea. comise frecvent de crima organizată. dimensiuni juridice” PUF-Pris.A. dar infracţiunile nu sunt planificate în detaliu de la început.Conspiraţia presupune o înţelegere între cel puţin două persoane pentru a comite un delict. tăinuirea şi favorizarea: “Oricine cu bună ştiinţă acţionează spre binele sau în interesul unei organizaţii criminale. . Procuratura Federală Elveţiană face unele precizări privind modul de interpretare al structurii şi caracteristicilor organizaţiei. superfluă şi neîntreruptă.simpla participaţie este considerată infracţiune fără a fi necesară comiterea altor fapte şi nici existenţa unui scop ilegal. dar ca şi la aceasta faptele comise în bandă sunt nominalizate de legiuitor în mod special: omorul. oricine comite infracţiuni violente sau dobândeşte profituri pentru comiterea de infracţiuni. traficul cu femei (infracţiunea are două variante: aducerea de femei în Austria şi. judecătorul poate micşora pedeapsa oricui încearcă să împiedice desfăşurarea activităţilor ilicite ale organizaţiei. Banda181 este o înţelegere între trei sau mai multe persoane care se hotărăsc să comită infracţiuni împreună. incendierea voluntară. iar tentativa se pedepseşte. complicitatea. Jean Luis Herail / Patrick Rameol “Spălarea banilor şi crima organizată. furtul cu violenţă (tâlhăria). dacă organizaţia din care face parte execută sau se presupune că execută activităţile ilegale în totalitate sau în parte în Elveţia”184. răpirea de persoane.P. pag. Oricare participă la o organizaţie care îşi ţine structura şi efectivele secrete. a doua varianta. art.25.000 şilingi austrieci va fi pasibil cu închisoarea pe un termen de la 6 luni la 5 ani” 182.organizaţiile să fie compuse din cel puţin trei persoane. .2 183 C. Oricine comite infracţiuni în afara graniţelor statului este de asemenea pedepsit.termenul de “secret”185 este considerat ca o activitate sistematică de disimulare. se pedepseşte cu închisoare de maximum 3 ani.278. Din oficiu. 260-Ter. rulează sau le transferă unei terţe părţi. ce se sancţionează cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. investeşte.etc.6. . exploatarea sexuală a acestora) traficul ilegal cu imigranţi183.160. A se vedea în acest sens Mohamed Zaid. 1996.pag. 6.cit. deţine obiecte aparţinând acelei organizaţii în custodie. Prin incriminare separată. Astfel: . Introdus în codul penal în 1996. 3. oricine comite infracţiunea de deţinere a obiectelor cu valoare mai mare de 500. 185 Se consideră a fi introdus din considerente politice. va fi pasibil de închisoare pe un termen de maximum 3 ani. o structură solidă şi o existenţă permanentă. op.pag. oricine susţine astfel de organizaţii în activitatea lor infracţională va fi pedepsit cu închisoare sau detenţie pentru o perioadă maximă de până la 5 ani. Infracţiunile tipice. administrează. op. ELVETIA Codul penal elveţian din 1994 foloseşte termenul “organizaţie” fără a o defini. converteşte. 2.524.art. Mayerhofer.. 184 Codul penal elveţian. 181 Infracţiunea este diferită faţă de versiunea franceză. sunt: spălarea banilor.

.140 din cod este o infracţiune primară. e) Grupul investeşte în înalta societate.447 . prezumţia de vinovăţie este mult accentuată.. Deşi nu se face nici o referire cu privire la confiscare. se aplică prevederile generale prevăzute în Codul penal187. 3. art. op.cit. termenele de închisoare pot creşte cu o treime”. 191 Pinar Olger. 6.39. Aplicarea acestor dispoziţii se complementează cu prev. Incriminarea este autonomă şi nu are în vedere participarea într-o organizaţie în scopul comiterii anumitor infracţiuni. op. frauda fiscală şi vamală. iar faptele de crimă organizată prevăzute în legile speciale190 sunt infracţiuni secundare.451.260-1 se precizează că. Codul penal elveţian.pag. fără a se face referire la forme de organizare în planul crimei organizate. În acest sens. sau amendă categoria 3. Participarea într-o organizaţie care intenţionează să comită delicte va fi pedepsită cu închisoare de maxim 5 ani sau o amendă de categoria 4.140 C. d) Grupul are legături infracţionale cu înalta societate. Codul penal prevede188 următoarele: „1. Participarea la funcţionarea continuă a unei persoane juridice care a fost declarată irevocabil ilegală şi de aceea dizolvată va fi pedepsită cu închisoarea de maxim l an. spălarea banilor. având lideri şi subordonaţi cu sarcini stabilite.art. 189 Pinar Olger. op. Bunurile oricărei persoane care participă sau susţine organizaţia criminală sunt considerate ca fiind la dispoziţia acelei organizaţii. în concordanţă cu gravitatea faptelor. 187 186 . 2. Potrivit doctrinei penale olandeze189. 188 Codul penal olandez. Acest articol cuprinde una dintre cele mai vechi infracţiuni din codul penal şi nu a fost în nici un fel modificat pentru a creşte în timp puterea împotriva crimei organizate. op cit.452. 190 Legile speciale incriminează traficul de droguri. în doctrina penală olandeză191 sunt evidenţiate caracteristicile acesteia: a) Structura grupului este ierarhică. Legiuitorul lasă o marjă considerabilă instanţelor de judecată în fixarea sancţiunilor.7. în acest sens.C. par. în art.“obţinerea de profit” având o interpretare suficient de clasică presupune atât activităţi ilicite cât şi licite186. dacă nu se dovedeşte contrariul”.3. A se vedea în acest sens Pinar Olger. infracţiunea prevăzută de art. de arme şi muniţii. Deşi legiuitorul nu face precizări privind “organizaţia”. Din perspectiva legiuitorului.pag525.cit. C. OLANDA Sistemul penal olandez cuprinde prevederi pe linia combaterii crimei organizate atât în Codul penal.cit.. cât şi în legi speciale. Referitor la fondatori sau manageri. “Judecătorul va dispune confiscarea tuturor mijloacelor asupra cărora organizaţia criminală îşi exercită posesia.pag. art. iar instituţia confiscării apare ca fiind deosebit de dură şi mult mai eficientă din toate sistemele penale contemporane. Mohamed Zaid. dar fără a se putea depăşi termenul de 5 ani de închisoare. c) Este orientat să comită în principal infracţiuni de acelaşi tip.140 C. b) Grupul are un sistem de sancţiuni interne pentru păstrarea ordinii în organizaţii.

pag. comiterea lor de către organizaţie constituie circumstanţă agravantă195 şi pedeapsa este mărită. Idem.Potrivit opiniei autorului “amenda pe proprietate” nu este o măsură eficientă de combatere a veniturilor ilicite. 195 Codul penal german .147.142.C. 196 Codul penal german . prevăzute separat în Codul penal sau legi speciale. g) Principalii membrii lucrează împreună de mai bine de 3 ani.237. par. art.43 G.f) Întreprinderile cinstite sunt folosite ca paravane. luarea de ostatici etc.C. potrivit principiului răspunderii pentru vinovăţia faptei comise aceste sancţiuni nu sunt prea mari. conform art. Aceasta se aplică pe lângă pedeapsa închisorii până la 2 ani pentru anumite infracţiuni.). privind traficul deşeurilor (transportul ilegal în.cit. introdus în 1994. pag. GERMANIA In Codul penal german. pe lângă “amendă”. op. 194 Idem “O singură excepţie.1804.art.236. imigranţi).129 este aplicat strict infracţiunilor legate de crima organizată. Totuşi. Articolul menţionat precizează: “Oricine formează o asociaţie ale cărei obiective sau activităţi sunt îndreptate către comiterea de acte criminale. legiuitorul a introdus. h) Grupul foloseşte sancţiuni extreme în cazul intruşilor. 199 Legea privitoare la spălarea banilor (băncile şi instituţiile similare sunt obligate să identifice clienţii ce fac tranzacţii mai mari de 20. din şi înspre Germania. sau oricine participă la o astfel de asociaţie ca membru. 197 Hans Lilie. o formă originală “amenda pe proprietate”196. o parte din cartierul general să se afle în Germania194. în mai multe rânduri de atunci192. Referitor la confiscare.. In situaţia infracţiunilor grave (omucideri.143. pentru că se aplică infracţiunilor cu până la 2 ani închisoare ori.2. în Germania operează principiul de nevinovăţie.art. Conform doctrinei penale germane193.000DM şi de a comunica poliţiei orice bănuială de spălare a banilor şi să oprească orice fel 193 192 .326. copii. depozitare ori procurarea documentelor în mod ilegal). Această estimare făcută de instanţă obligă acuzatul să facă dovada realităţii valorii şi implicit să-şi dovedească provenienţa licită197. 198 Art. op. De asemenea. 6. organizaţia trebuie să cuprindă cel puţin trei persoane. . Hans Lilie. Cuantumul amenzii pe proprietate se stabileşte avându-se în vedere valoarea averii acuzatului. să existe o legătură între aceştia.8. va fi pedepsit cu închisoare de până la 5 ani sau amendă”. sistemul penal german în vederea combaterii crimei organizate a adoptat o serie de legi speciale ce prevăd infracţiuni a căror comitere de către organizaţie constituie o agravantă199. dreptul la proprietate fiind apărat şi garantat de Constituţie. Codul penal a fost completat prin incriminarea unor infracţiuni din sfera crimei organizate comise de organizaţii criminale198. să desfăşoare o activitate criminală continuă. ca pedeapsă complementară.129 “a”. iar cartierul general se află în afara acesteia”.cit. fiecare membru să se supună voinţei asociaţiei. privind traficul uman (femei. Acest capitol a fost în întregime rescris în 1951 şi modificat. valoare cunoscută sau estimată de instanţă.art.pag.181. răpiri.30 b a Legii drogurilor se aplică în cazul în care scopul asociaţiei este distribuirea ilegală de droguri în Germania. cotizează pentru ea sau o sprijină.

187 . a constituit preocuparea principală a legiuitorului. decât o eventuală modificare a Codului penal200. va fi pedepsită cu închisoarea de minimum 6 luni.Orice persoană care se înţelege cu o alta pentru comiterea unei anumite infracţiuni sau se alătură altora pentru comiterea mai multor infracţiuni nespecificate încă. 6. este extrem de sărac şi mult limitat în combaterea crimei organizate).” 6.Orice persoană care se înţelege cu o alta sau se alătură alteia pentru comiterea uneia sau mai multor infracţiuni pentru care pedeapsa stipulată este închisoarea de minimum un an. De altfel. traficul în trei spre Germania). problema combaterii crimei organizate în Germania încă nu este rezolvată şi se consideră a fi mult mai eficientă introducerea unor prevederi penale în legi speciale.295-3303. sancţionează şi modul “profesionist” de săvârşire a acestora. Alexandria. In opinia autorului sunt necesare revederea prevederilor privind cuantumul pedepselor. se prevede: “1. în particular201. de tranzacţii timp de 2 zile).10. Legea transportului de organe (trafic. tehnologii. 3. intrat în vigoare în 1990.69. cu pedepse drastice. nici în Codul penal şi nici în legi speciale203. plăţi străine prin mijloace necinstite. Comiterea însă a infracţiunilor comune sau specifice crimei organizate. legi ce au fost abrogate ulterior. comercializarea. 2.Totodată. dacă acestea nu conduc şi la incriminarea faptelor (Altfel spus.G.. 201 Terorismul în Grecia.ş.pag. trafic de droguri.a. încearcă să dea totuşi un contur legal formelor crimei organizate202. Un făptuitor va fi scutit de pedeapsa prevăzută în paragrafele precedente dacă prin informarea autorităţilor face posibilă împiedicarea produceri infracţiunii. Colocviu AIDP. art. Legea comerţului şi plăţilor străine (export ilegal de bunuri. RIDP.cit. intitulat “Organizaţia şi conspiraţia”.P. documente. Legea de control a armelor de război (A.pag. în general. 200 Hans Lilie. SPANIA Legislaţia penală spaniolă nu dă o definire a formelor organizate de comitere a infracţiunilor. Codul penal grec. Astfel. 202 C.187. ca şi în alte ţări. Tările Arabe. distrugerile. contrabanda organizată). este fără eficienţă extinderea legală a metodelor de investigare a organizaţiilor criminale. schimbarea sistemului politic.Legile speciale.378.cit. În opinia penaliştilor germani. şi a terorismului. Legea străinilor (contrabanda cu străini). efectuarea de transplante sau acceptarea neautorizată a unui organ). op.153. În art. în Grecia. în dreptul penal german. procedura penală este extrem de permisivă în strângerea probelor. cum sunt: Spania. însă dreptul penal – partea generală şi specială.W). dar şi optica legiuitorului privind proprietatea. au fost adoptate legile antiteroriste 774/1978 şi Legea 1916/1990. se pedepseşte cu închisoare. pag. cum sunt: terorismul. acestea fiind bariere în combaterea crimei organizate prin mijloace de drept penal. . care nu întotdeauna sunt drastice. op. Legea narcoticelor (producerea. în afara comiterii de către organizaţie.C. Legiuitorul încearcă să-şi facă o similitudine de enunţare cu “asociaţia de răufăcători” din sistemul penal francez şi “asocierea în vederea comiterii de infracţiuni” din cel italian.9. vol. pentru a sublinia caracterul agravant al unor infracţiuni. succesiv a dus la abrogări ori promulgări de legi. ambele abrogate din considerente politice. 203 Jose Ramon Serrano-Piedecasas “Răspuns penal la crima organizată în Spania”. A se vedea în acest sens Nestor Courakis. 1977. GRECIA Prevederile legale specifice crimei organizate în sistemul penal grec au fost cuprinse în legile speciale adoptate în vederea combaterii crimei organizate.

distrugerea unei clădiri. contrabandă.207 Comitetul. 6. cap. distrugerea unei clădiri şi practicarea ilegală a jocurilor de noroc pedeapsa maximă creşte de la 5 la 7 ani. Membrii grupului trebuie să fie uniţi. pedeapsa minimă creşte de la 3 la 5 ani.III – “Delicte împotriva sănătăţii publice”. escrocheria. . . sechestrarea. b) Suspendarea activităţilor organizaţiei. sub următoarele aspecte: .trafic de arme. defineşte “întreprinderea” ca fiind “o unitate permanentă” a mai multor indivizi. cu scop comun.S. jucătorii de noroc.pag. obstrucţionarea justiţiei. JAPONIA În codul penal japonez. atac sau distrugere a proprietăţii sau prin impunerea forţei unei întreprinderi sau grup. art.. crima organizată a captat atenţia la nivel naţional206 şi a obligat Guvernul să gândească la o serioasă revizuire a legii penale. constituit din experţi ai Ministerului Justiţiei.cit.-419.”Legea Anti-Boryokudan – este o schemă reglementativă pentru a încerca stabilizeze zona gri (suspectă). constrângerea..omucidere şi răpire în scopul răscumpărării.cit. asociaţiei sau a localurilor deschise publicului pentru o durată de până la 5 ani. fraudele.constrângerea. faţă de care se propun sancţiuni grave208. ce se pedepsesc cu o amendă de până la 300. ce a dus la moartea a 12 persoane şi rănirea a 5500. care se angajează în activitatea ei prin grupul ce o conţine. jocurile de noroc. C. la data de 20 martie 1995. nu există nici o reglementare care să trateze în mod special crima organizată.modificarea procedurii penale prin permiterea folosirii legale a interceptărilor convorbirilor ca probă de investigare criminală şi o nouă prevedere privind protecţia martorilor. exceptând cazurile de agravarea pedepsei persoanelor care comit acte de intimidare. 207 Hitaschi Saeki. op. Infracţiunile specifice crimei organizate sunt considerate ca fiind omorul.adoptat în 1995. In aceste împrejurări. împătimiţi.000 yeni sau închisoare de până la 3 ani205. Comitetul defineşte “puterea legală a întreprinderii” ca puterea necesară pentru întreprindere şi membrii săi de a acumula venituri continuu prin infracţiuni sau activităţi ilegale. 205 Hitoshi Saeki.sechestrarea.. organizaţie sau grup sunt forme agravante.368-369. autoritatea judiciară poate hotărî una din următoarele măsuri împotriva persoanei juridice: a) “Dizolvarea organizaţiei sau asocierii sau închiderea definitivă a localurilor sale şi a stabilimentelor deschise publicului. titlul XVII “Protecţia securităţii publice”. 208 Sancţiunile grave propuse sunt:. pedeapsa minimă va fi de l an. cu pedepse aspre. conform rolului lor încredinţat de superiori.. pe baza unei structuri ierarhice. în bandă. 206 A se vedea atacul comis de membrii cultului “Adevărul Suprem” (AUM SHINRIKYO) folosind gazul sarin în metroul din Tokio. răpirea în vederea răscumpărării.definirea juridică a conceptelor cheie “întreprindere” şi „puterea legală a “întreprinderii” pentru a se defini crima organizată”. c) Interzicerea acelor organizaţii sau asociaţii comerciale ori de afaceri care în cursul exerciţiului lor ar fi facilitat sau protejat infracţiunea pentru o durată nu mai mare de 5 ani” 204. să întocmească un proiect de modificare a acesteia. pedeapsa maximă creşte de la 3 la 5 ani. op.frauda şi extorcare. ce se sancţionează cu pedepse foarte mari.. 204 . spălarea banilor. Nu are nimic de a face cu pedepsirea crimelor serioase comise de membrii crimei organizate”.430.P.pag. In situaţia traficului de droguri.crearea unui nou delict care să interzică infiltrarea într-o afacere legală prin investirea de bani murdari proveniţi din escrocherii şi spălarea banilor.11.

sau dobândesc profituri de pe urma activităţilor ilegale sau le asigură adăpost”216. care formează o bandă sau o dirijează. 215 Art. art. care. compuse din mai multe persoane.pag.33/D din Legea 122/1989 (Protecţia împotriva drogurilor şi prevenirea folosirii de către organizaţii criminale a drogurilor în scopuri comerciale”. TARILE ARABE 210 Legislaţia penală din unele ţări arabe incriminează „conspiraţia” şi „bandele criminale” . sancţiunea este închisoarea de 12 ani”215. Atât timp cât există cerere pentru bunuri şi servicii ilegale se vor găsi bande care vor satisface astfel de bunuri şi servicii. EGIPT Referitor la „conspiraţie” şi la „bandele criminale”.1. 214 Art. “Orice persoană implicată într-o bandă sau asociaţie care are ca scop comiterea unor fapte indicate în articolul precedent va fi pedepsită cu închisoare de 6 ani. pentru a-şi obţine drepturile.131 Codul Penal Tunisian (în acest sens s-a adoptat Legea 29/1989 pentru completarea Codului penal.48 212 Art. chiar şi în afara Egiptului.12.cit. penal tunisian. C. op. ci pe Boryokudon” 210 Mohamed Zaid.Deşi în fapt se doreşte o reformă a sistemului penal în lupta cu crima organizată.cit. specialiştii sunt sceptici privind succesul acesteia209. dacă infracţiunea este considerată un mijloc de realizare a acestui scop”211. Pentru persoanele care conduc astfel de grupuri. serviciilor publice sau aduce atingere drepturilor şi libertăţilor garantate prin Constituţie şi legi sau atentează la unitatea naţională şi pacea socială”213. Codul penal tunisian. participă. de asemenea.pag. conduce sau administrează o societate. 211 Codul Penal Egiptean. 209 . b) “Constituie infracţiune contra securităţii publice constituirea în bande. “Oricine constituie. 213 Art.12. voluntar asigură loc de întrunire sau sume de bani membrilor. “Oricine. Există conspiraţie şi în cazul urmăririi unor scopuri legale sau ilegale. care prin art. “Pedeapsa amintită la primul paragraf al articolului precedent se va aplica şi oricărei persoane. Acest articol priveşte şi incriminarea terorismului.421. organizaţie.86 Bis-A (modificat prin Legea 97/1997 este sancţionat cu pedeapsa capitală sau detenţia pe viaţă). Egiptean. legislaţia penală egipteană cuprinde mai multe reglementări: “a) Conspiraţie există atunci când două sau mai multe persoane se pun de acord să comită o infracţiune ori efectuează acte premergătoare sau acte ce facilitează comiterea infracţiunii.528. comiţând una din infracţiunile stabilite în acest articol.86 Bis . indiferent de durata existenţei acestora. 6. P.133. grup sau bandă cu încălcarea normelor legale care are ca scop împiedicarea realizării prevederilor constituţionale sau legale. “Nimeni nu crede că noua lege va fi capabilă să elimine crima organizată din societatea japoneză. In al doilea rând această deficienţă conduce pe unii oameni să se bazeze nu pe sistemul juridic .132 Codul. pe teritoriul statului” 212. 216 Art. finalitatea procesului nefiind un succes. o conduce sau o organizează. 6. o subvenţionează sau se asociază. Acest proiect de lege va duce la accentuarea a două probleme existente deja. sau obturarea activităţii instituţiilor statului. orice iniţiativă în vederea comiterii oricărei infracţiuni îndreptate împotriva persoanei sau a proprietăţii”214. Hitaschi Saeki. In priml rând al crizei justiţiei. op.

va fi pedepsit cu închisoare de la 5 la 10 ani”225.294 Codul penal marocan. “Membrii bandei sau actul de înţelegere în vederea comiterii de infracţiuni va fi pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani” 220.177 Cod penal algerian 225 Art. “Oricine ajută. acordarea de refugiu sau asigurarea de ascunzători. “Orice persoană care participă la asocierile sau înţelegerile enunţate la art.V intitulat”Infracţiuni contra securităţii pubice”. explozivi sau alte instrumente. mijloace de comunicare. “Oricare dintre făptuitori.293 Codul penal marocan 220 Art. bani.1 223 Art. Titlul III. termenul folosit de legislator fiind de “bande criminale” şi „cooperarea cu infractorii”.2.178 Cod penal algerian 226 Art. 222 Codul penal algerian din 1966. “Este incriminată calitatea de răufăcător a oricărei persoane care cu intenţie participă la activităţile oricărei asocieri sau înţelegeri. Secţiunea a VI-a. 217 218 Art. indiferent de numărul membrilor şi durata în timp şi a căror scop este comiterea de infracţiuni contra persoanelor şi proprietăţii”223. “Orice persoană care ajută voluntar cu orice mijloc organizaţia. ascunzători sau locuri de refugiu şi oricine ajută în orice mod la comiterea activităţii infracţionale.295&1 Codul penal marocan. ALGERIA Sub acelaşi titlu. 221 Art. adoptat în 1914. persoanele prevăzute la art.176 prin procurarea de instrumente necesare comiterii de infracţiuni sau mijloace de comunicare. Codul penal marocan. 219 Art. scopurile specifice fiind comiterea de infracţiuni împotriva persoanei şi proprietăţii”219.52”226. dacă informează autorităţile despre înţelegerea sau asociaţia criminală înainte de comiterea infracţiunii sau înainte ca informaţii despre asociaţie sau faptele comise să parvină autorităţilor va fi exceptat de la pedeapsă în condiţiile art. va fi pedepsit cu închisoare de la 5 la 10 ani”221. MAROC O abordare asemănătoare este instituită şi în legislaţia penală marocană218. înainte de pronunţarea sentinţei”217.134 Codul penal tunisian. cap. indiferent de numărul membrilor bandei şi timpul de existenţă al asociaţiei. partea specială. pentru comiterea infracţiunii. 6. în orice mod.12. transport. cap.176 Cod penal algerian 224 Art.179 Cod penal algerian. locuri de întrunire. . ”Infracţiuni contra securităţii publice”222 legiuitorul algerian incriminează „bandele criminale” şi „ajutorul acordat infractorilor”. Pedeapsa este de la 10 la 20 ani pentru organizatorii acestor asociaţii sau pentru cei care exercită orice tip de rol conducător”224.12. va fi pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 ani. ca urmare a unui acord comun între membrii acesteia există intenţia comiterii unei agresiuni.“Oricine comite infracţiunile prevăzute la articolele precedente va fi exceptat de la pedeapsă dacă informează instanţa despre înţelegerea în vederea comiterii de infracţiuni. 6.3. “O bandă criminala există şi este incriminată atunci când.176.

deosebit de sever.173 Cod penal E. iar înţelegerea lor. ”Înlăturarea răspunderii”. ascunde sau falsifică un document care facilitează descoperirea infracţiunii sau orice altă probă necesară condamnării infractorilor. Oricine informează autorităţile judiciare despre persoanele ce au de gând să comită infracţiuni sau despre pregătirea comiterii infracţiunii.U. locuri de întâlnire sau alte facilităţi.172 Cod penal E.12. ascunde orice obiect folosit sau ce trebuia folosit la comiterea infracţiunii sau care constituie produs al infracţiunii. ascunzători. (A se vedea în acest sens “Abordarea conceptului de crimă 228 227 .498 şi 499 din Legea Pedepsirii Islamice). cu ştiinţă distruge. Dacă scopul asocierii este comiterea unei anumite infracţiuni sau dacă infracţiunea respectivă este comisă în scopul îndeplinirii planurilor asociaţiei. ”Participaţia penală”.183 Cod Penal Irakian.U. 3. 231 Art.” “Oricine participă la o înţelegere prevăzută în acest capitol sau foloseşte diverse mijloace pentru comiterea acestor infracţiuni va fi pedepsit cu închisoare sau detenţie. I. 230 Art. I.U. Oricine are cunoştinţă despre intenţia unor persoane de a comite infracţiuni şi le ajută prin furnizarea de: mijloace de supravieţuire.186. Cap. chiar dacă infracţiunea este comisă în Iran sau în străinătate. de asemenea. reţine.A. refugii. Orice persoană care. pedeapsa va fi cea prevăzută pentru respectiva infracţiune.5. 2. Orice persoană care.171 Codul Penal E. înainte de comiterea ei sau înainte de demararea investigaţiilor va fi exceptat de la sancţiunile prevăzute pentru infracţiunile indicate în acest capitol” 230. Oricine instigă pe alta să adere la o astfel de asociere va fi pedepsit cu detenţie”229. 6. cu ştiinţă. 232 Art. IRAK Legiuitorul irakian incriminează “conspiraţia criminală”231: “conspiraţia criminală există atunci când două sau mai multe persoane se înţeleg să comită furturi. Mult mai detaliat este incriminată “asocierea în vederea comiterii de infracţiuni contra siguranţei statului”232 aceasta şi ca urmare a sistemului politic dictatorial actual din Irak. Incriminează însă asocierile în vederea comiterii de infracţiuni contra siguranţei statului (art.A. Secţiunea I-a “Infracţiuni contra intereselor şi securităţii statelor”. oricine înlesneşte comunicarea unor astfel de persoane sau le facilitează acestora accesul la obiectul activităţii lor infracţionale sau ascunde ori transportă bunuri ce fac obiectul unor astfel de activităţi sau dă informaţii despre aceste bunuri.4. Codul penal al E.A.U.Anumite infracţiuni comune sunt incriminate în forma agravată dacă sunt comise de două sau mai multe persoane. Art. adoptat în 1969. Orice persoană care instigă pe alţii de a participa la o astfel de asociere sau întreţine relaţii de colaborare cu conducătorii unor astfel de asocieri va fi pedepsită cu închisoare.12. Emiratele Arabe Unite Legiuitorul din Emiratele Arabe Unite227 incriminează înţelegerea privind săvârşirea de infracţiuni în trei articole: “Va fi pedepsit ca participant pentru comiterea uneia din infracţiunile prevăzute la acest capitol228: 1. cel puţin la început durează chiar şi pentru o scurtă perioadă de timp”.175 şi art. cap.155 Cod penal irakian.. Codul penal iranian nu prevede reglementări privind crima organizată.6. Aceiaşi politică penală este adoptată şi de legiuitorul iranian. falsuri ori acte preparatorii sau favorizează comiterea de astfel de infracţiuni.A. 229 Art. ”Asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni”.

.58/3 Q8 P.405-411). Partea specială a Codului penal prevede participarea unui grup organizat sau a unei asociaţii cu scopul comiterii de infracţiuni. pag.cit.1. comiterea unui delict într-un grup organizat este o circumstanţă agravantă a responsabilităţii penale.sub aspectul elementului material în mod “organizat” sau în “comun”. op. RIDP. şi sistemul penal a fost adoptat pentru combaterea faptelor penale specifice perioadei respective. Alexandria. efectuând şi acte premergătoare şi fără probabilitatea de a renunţa la înţelegerea lor. independent de genul infracţiunii comise. la unele infracţiuni. a anticipării unor fenomene ale crimei organizate ce s-a comis ori se comite în statele democratice. cât şi în partea specială a dreptului penal unele instituţii pretabile incriminării penale a manifestărilor crimei organizate ori agravării sancţiunii în cazul comiterii unor fapte. Ca urmare. chiar şi indirecte. considerată “licită” prin Legea asupra Poliţiei. Desigur.cit.467. neexistând legi speciale ca în sistemul american. fiind principalul mijloc de combatere a crimei organizate.13.. ori în “înţelegere”. op. în care sunt incriminate “conspiraţia” şi “asocierile criminale” constituite în acest scop. fiecare dintre acestea. de pildă. sistemele penale au început un proces de reformă legislativă. evident.65 Codul penal polonez 236 Art. Codul penal Kuweitian incriminează în art. vor fi pedepsite numai pentru acest act” (art. .58/1”asocierea în vederea comiterii de infracţiuni” ca fiind :“Dacă două sau mai multe persoane se înţeleg să comită o infracţiune. anterioare comunismului.69. 1997. unele cu elemente de oportunitate în combaterea fenomenului crimei organizate. a desfăşurării acţiunii . inspiraţi din legislaţiile penale proprii. Totuşi. Potrivit principiului formulat în partea generală a Codului penal235. a “târguielii” controlate237.pag. 2. (A se vedea Mohamed Zaid. Colectivul AIDP. POLONIA Soluţiile Codului penal polonez233 pe linia combaterii crimei organizate sunt fondate pe următoarele postulate234 : 1. 235 Art.236 3.238 organizată în sistemul legal iranian” – Dr.vol.pag. de combatere a fenomenului .254 Codul penal polonez. considerând perioada totalitarismului o tranziţie în evoluţia dreptului penal. nu există un cadru legislativ penal comun tuturor statelor din fostul bloc comunist. a martorului “pocăit”.C. modificat prin Legea nr. 234 Barbara Cunica-Michalska. exploziv şi evident mai rapid decât mijloacele de combatere penale.) 233 Codul penal polonez a fost adoptat la 6.532).Hossein Mio Mohammad Sadeghi.1997. Dezvoltarea instituţiei martorului “anonim”. Specificarea în partea generală. astfel că. 6. 4. a faptului că actul infracţional este comis cu scopul de a obţine un asemenea avantaj pentru sine sau pentru altul.31/1970 privind infracţiunile contra securităţii statului. 237 Este o formă de provocare poliţienească.VI. fenomenul crimei organizate este relativ nou. Totuşi. potrivit realităţilor infracţionale proprii. STATELE FOST COMUNISTE Caracteristic statelor fost comuniste este sistemul închis în care viaţa socio-economică a trebuit să se desfăşoare şi. nominalizate ca atare de legiuitor. legiuitorii statelor respective. confiscarea avantajelor materiale. sau în dorinţa alinierii legislaţiei penale la cadrul Unitar European.Această abordare o face şi legiuitorul Kuweitian în Codul penal din 1960. 5.6. Problema criminalităţii organizate a fost luată în considerare în formularea definiţiei “avantajului patrimonial”.13. şi-au menţinut atât în partea generală.

240 Codul penal ceh.spălarea banilor în complicitate cu alte persoane. pen.D. condiţionate de mediu.2 C. acestea sunt obligate să restituie în întregime sau în parte profitul obţinut. 1997. Infracţiunile tipice crimei organizate sunt legate de: criminalitatea drogurilor 246. 7. “Oricine va comite actul delictuos participând la asociaţia de răufăcători. . cap. dacă declară la timp.115 C.organizarea obţinerii profitului din trecerea ilegală a frontierei (art. la care agentul ar participa pentru a nu se demasca. . 487..188 Codul penal ceh.34 lit.140/1961 şi modificat succesiv. prevăzută la art.152/1995. 243 Art. dar şi cel care conduce executarea acţiunii ilicite (comiterea direcţională) sau abuzând de dependenţa unei persoane faţă de el (comiterea mandatată)239. 239 Art. cât şi ca membru al bandei organizate ori a asociaţiei242. Prin modificarea Codului penal. pen. Alexandria. ultima modificare fiind făcută în 1995.I.6. a şi nu la alte delicte. CEHIA Codul penal ceh240 diferenţiază sub aspectul sancţiunii mai severe. survenită în 1995. pen.163 lit. al persoanei sau instituţiei în folosul căreia are loc adjudecarea.complicitatea cu o persoană în dauna proprietarului de bunuri. infracţiunile comise în mod organizat..organizarea adopţiei copiilor împotriva dispoziţiilor legii. de cele comise neorganizat241.l.). prin Legea nr. Impunitatea nu se referă decât la infracţiunea distinctă. în Cehia au fost adoptate noi formulări şi incriminări.I. R.D. Deşi dreptul polonez nu cunoaşte responsabilitatea penală a persoanelor juridice.2 C.) ş.253 C. pen. comerţul ilegal de arme. conţine totuşi o dispoziţie.traficul cu stupefiante. a fost adoptat prin Legea nr. pen. 6.264 C. la Poliţie sau procurorului Republicii..P. cap. substanţe explozive şi de material nuclear 248. .2. 242 Art.a. 238 In accepţia dreptului polonez este avantaj patrimonial între altele “avantajul pentru grupul de persoane care exercită o activitate de crimă organizată” (art. p. Totodată. dacă autorul acţionează în vederea obţinerii unui avantaj patrimonial (art.2 din Legea 24/1997). date cu privire la asociaţia de răufăcători”244.P. în vederea obţinerii unui avantaj material (art. 244 Art. conform căreia dacă infracţiunea a fost comisă de autor acţionând în numele său. dintre care amintim: Participarea la asociaţia de răufăcători: “oricine va constitui asociaţia de răufăcători sau oricine va participa la o asemenea asociaţie.).13.1. 241 Jan Musil – Sistemul penal în combaterea crimei organizate.163 “c” Codul penal ceh. trecerea ilegală a frontierei 247.): . oricine va susţine asociaţia de răufăcători va fi pedepsit cu pedeapsa privării de libertate de la 2 ani la 10 ani sau cu confiscarea proprietăţii”243.20 Codul penal polonez. ”g” Codul penal ceh. în interesul unei persoane juridice sau organizaţii fără personalitate juridică şi dacă această infracţiune a adus un avantaj patrimoniului acestei persoane sau organizaţie. .40 al. “Impunitatea agentului secret al Poliţiei” care participă la activitatea asociaţiei răufăcătorilor sau care îi susţine pe aceştia245. în vederea obţinerii unui avantaj patrimonial (art. Responsabil de comiterea infracţiunii este nu numai cel care comite singur actul (comitere autonomă). în scopul obţinerii unui avantaj patrimonial (art. va fi absolvit de pedeapsă.163 “a”(1) Codul penal ceh.187. 246 Art. Colocviul A.299.305.). consideră ca “circumstanţa agravantă” faptul de a fi comis o infracţiune atât ca organizator.163”b” Codul penal ceh 245 Art.

Alianţa criminală nu este o infracţiune de sine stătătoare. prostituţia şi comerţul cu femei 249. 249 Art. traficul cu persoane (art.6. Art. Punctul 11 al aceluiaşi articol prezintă condiţiile ca grupul să fie autor al infracţiunii: “un delict este săvârşit în grup dacă cel puţin 3 persoane participă la comiterea acestuia” 255.312).253 6. 181 “b” Codul penal ceh. Alte infracţiuni care sunt considerate ca fiind comise uneori în cadrul crimei organizate.XXIII/1997. Tot o circumstanţă calificată o reprezintă definirea altui concept. 241.a.251 “a” Codul penal ceh.263). 254 în vederea cuprinderii de mijloace penale în combaterea crimei organizate. (2) Nu este vinovat de comitere: .216”a”. 255 Dr. frauda impozitelor şi securităţii sociale (art.499.3. 252 Art.171”a” şi “b”.137. 256 In Codul penal ungar 24 de infracţiuni prevăzute în Partea Specială prezintă alianţa criminală ca o împrejurare calificată şi prevede o pedeapsă ridicată la acestea.pag. criminalitatea financiară.Feher. într-un mod organizat sau cad de acord asupra acestui lucru. acesta fiind condamnabil numai dacă în definirea infracţiunii este prevăzut în mod expres acest lucru.persoana a cărei retragere voluntară asigură eşuarea delictului.127 Codul Penal Ceh).rackeţii.cit. fiind o circumstanţă calificată a 13 agentului exploziv şi de distrugere (art. folosirea infracţiuni prevăzute în Partea Specială.326). Geller şi Dr. Partea generală defineşte şi conceptul pregătirii delictului.cit. 176 Codul penal ceh.309).pag. şi anume “organizaţie criminală”. în scopul comiterii unei infracţiuni creează condiţiile necesare sau le facilitează. partea generală şi definit prin Legea L. extorcare (art. Codul penal ungar a fost modificat în 1997. In plus. oricine. Art. spălarea banilor 251. furtul (art.185. “infracţiunea regulilor obligatorii ale raportorilor economici(art. preia sau aprobă comiterea delictului în grup. Partea generală a definit două forme de participare multiplă la comiterea unei infracţiuni. jaf (art. op. comerţul cu copii 250. corupţia. frauda (art. 257 Acest concept a fost introdus în Codul penal.392. atât în Partea generală. furtul de maşini terestre cu motor. se oferă voluntar. folosirea de arme de foc şi muniţie (art. 248 247 . 253 Jan Musil. spălarea banilor (art. precizează că există o “alianţă criminală” dacă două sau mai multe persoane comit delicte. trafic în dauna mediului înconjurător252.218): folosirea narcoticelor (art.328) şi primirea şi manevrarea bunurilor furate (art. invită. 231. falsificarea banilor. “ (1) Unde Legea Specială specifică acest lucru. Art.263/A). încălcarea administrării dovezilor (art.204. ci o circumstanţă agravantă calificată ce agravează sancţiunea aplicată 256. Alte forme de trafic pot fi sancţionate ca infracţiuni dacă contravin regulilor legale comerciale: “întreprinderi ilegale” (art.318).246 Codul penal ceh 250 Art. aceasta fiind: “o alianţă criminală bazată pe diviziunea muncii şi formată pentru comiterea permanentă de infracţiuni.186 Codul penal ceh. contrabanda şi primirea bunurile traficate (art. 242 Codul penal ceh.118 Codul Penal Ceh).321).303).13. Balozs J. scopul ei fiind câştigurile financiare obişnuite”257. L. 251 Art. cât şi în Partea specială.282). In primul rând.. UNGARIA Codul penal ungar254 cuprinde reglementări privind combaterea crimei organizate. este pedepsit pentru aceasta. pct.181 “a”. furtul de bunuri culturale şi opere de artă.310).316). ş. op.

263/B). o demască în faţa autorităţilor şi face posibilă stabilirea identităţii altor participanţi la organizaţia criminală.205). va fi pedepsit pentru delict cu închisoare de la l la 5 ani.502. (4) Oricine este membru al organizaţiei criminale definită în partea (1) sau pune la dispoziţie mijloace financiare pentru activităţile unei astfel de organizaţia va fi pedepsit pentru delict cu 3 ani închisoare.166 (1)(2).”258 In Partea specială a Codului penal ungar întâlnim o infracţiune distinctă ”crearea unei organizaţii criminale”259. contrabanda cu arme (art.303(1)(2).261 (1)(2). (2) Oricine conduce o organizaţie criminală creată pentru activităţi de fotografierea pornografică interzisă (art. procurarea de prostituate (art.oricine. cu condiţia ca delictul. jaf (art.207(1)-(3). să nu mai aibă loc. furtul (art. falsificarea (art.P. pentru a evita eşuarea actului îşi retrage invitaţia.răpirea (art. comite o infracţiune şi va fi pedepsit cu închisoare de la 2 la 8 ani.69/78.139/A Codul penal ungar. părăseşte organizaţie criminală. persoana care participă într-o astfel de organizaţie va fi pedepsită cu închisoare de la l la 5 ani.175). extorcare (art. .” RIDP vol. act terorist (art. folosirea de droguri (art. reţinere ilegală (art.4. înainte ca autorităţile să cunoască existenţa acestei organizaţii criminale. oferta. care are următorul conţinut: “ (1) Oricine conduce o organizaţie criminală ai cărei membrii comit: crimă (art.U.273(1).304 (1)-(2). traficul cu persoane (art. va fi pedepsit conform părţii (1).” De asemenea.321). autorul este pedepsit pentru această infracţiune. spălarea banilor (art. asistarea prostituţiei (art. (3) Oricine creează o organizaţie criminală definită în părţile (1)-(2) va fi pedepsit pentru delict cu închisoare de la 1 la 5 ani.316). pentru orice motiv. preluarea sau se străduieşte să convingă pe alţi participanţi să se sustragă de la comiterea delictului.282). 6. conspiraţia eşuează sau dacă ea previne benevol continuarea acesteia”. îşi fac dreptate singuri (art.323). introdus prin Legea L XXIII/1997 260 Art.175/A (1)-(4). legiuitorul incriminează infracţiunea de “conspiraţie” împotriva ordinii constituţionale260 “ (1) Oricine creează sau conduce o organizaţie în scopul aducerii unei schimbări în ordinea constituţională a Republicii Ungaria. (3) Dacă în cazul paragrafului (2) pregătirea infracţiunii este ea însăşi un delict. SLOVENIA Codul Penal Sloven defineşte următoarele situaţii de asociere într-o activitate criminală261: 258 259 Art. 261 Vid Jakulin – “Crima organizată în Legea penală a Republicii Slovenia.263/C(1) C.218). indiferent dacă membrii organizaţiei criminale au comis asemenea delicte împotriva persoanei. prin violenţă sau prin ameninţare.18 Cod penal ungar Art.13.195/A). asalt (art.170 (1)-(2).. (5) Membrul unei organizaţii criminale nu poate fi pedepsit dacă. (2) O persoană nu poate fi pedepsită de conspiraţie împotriva ordinii constituţionale dacă datorită retragerii sale benevole. .oricine raportează delictul autorităţilor. pag.

266 Alte incriminări ale asocierii se regăsesc în Codul penal sloven în cuprinsul unor infracţiuni: “Oricine transportă astfel de bunuri într-un grup”.26 al CC Codul penal sloven 265 Art.297 alin. Vid Jakulin – op. “Oricine formează o asociaţie cu scopul de a săvârşi…”.2). pedeapsa va fi anulată. 267 Art. jaf (art.5. pentru care poate fi aplicată o pedeapsă de peste 5 ani. spălarea banilor. “Oricine se alătură asociaţiei” (infracţiunea de contrabandă). autorul fiind pedepsit pentru infracţiunea comisă de grup. de asemenea. cât şi în cea specială în vederea combaterii crimei organizate272. instigator.3).. “Oricine se alătură asociaţiei…”. şi infracţiuni ce sunt comise ca regulă de grupuri ale crimei organizate de exemplu. Partea specială. a prevenit comiterea infracţiunii penale.503. pentru comiterea cărora s-a înfiinţat grupul. fiind considerat în astfel de cazuri un act preliminar nepedepsit.3).pag.1. Art.196 par. Acordul trebuie să existe între cel puţin 2 persoane şi trebuie să cuprindă definirea infracţiunii şi nu orice acord general privind comiterea de infracţiuni.299 par. Asocierea criminala 262 Oricine înfiinţează un grup în scopul săvârşirii de fapte penale. Cod penal sloven.269 Codul penal sloven conţine. extorcare şi şantaj (art. falsificarea şi comercializarea ilegală de droguri (art. asociaţia criminală îşi pierde caracterul autonom.212 par. 269 Codul Penal Sloven prevede forme agravante la următoarele infracţiuni: omor (art.cit.(1) şi (2) Codul penal sloven nu face diferenţiere privitor la forma de participaţie (autor.4. 264 Art.198 al CC din Codul Penal Sloven. astfel prevenind comiterea infracţiunii. conform articolului precedent va fi condamnat la închisoare de maximum 1 an. comportament violent (art.2).255 Codul Penal Sloven. 267 “Oricine formează o asociaţie…”. Dacă infracţiunile.2). conform paragrafului (1) sau a furnizat informaţii despre aceasta. 266 Art. va fi condamnat la închisoare de maximum 3 ani. conform paragrafului (1) şi (2).213 par. 270 Art. sunt comise ulterior.” Infracţiunea de asociere criminală este o faptă incriminată autonom. va fi pedepsită cu închisoare de maximum 1 an” Aceasta este o infracţiune autonomă care însă este absorbită în situaţia comiterii infracţiunii pentru care poate fi aplicată o pedeapsă de peste 5 ani.12. “Oricine se alătură grupului.13.127 par. Cât priveşte sancţiunea prevăzută de art. 263 262 . In 1994 în Slovenia s-a adoptat Legea de Prevenire a Spălării Banilor ce completează Codul penal.297 al CC.a. Conspiraţia criminală265: “Oricine este de acord cu comiterea de altcineva a unei infracţiuni pentru care poate fi aplicată o pedeapsă de peste 5 ani închisoare. furt major (art. 2. CHINA Sistemul penal chinez actual 271 cuprinde referiri atât în Partea generală.270 6.218 par.310 Codul Penal Sloven.298 al CC din Codul penal sloven. complice)264. 268 Art.2). “Oricine formează o asociaţie…”(infracţiunea de fabricare şi comerţ ilegal de arme sau materiale explozive)268 ş. Dacă autorul infracţiunii. nu şi pentru alăturarea sau formarea unui grup (infracţiunea de asociere criminală este absorbită)263.252 Cod Penal Sloven.

prin art. 272 Anterior actualului Cod penal. vor fi pedepsite cu aprecierea unei amenzi penale.asistenţă la transferarea capitalului prin transferul de conturi în alte părţi.. Existenţa sistemului centralizat şi totalitar a făcut ca manifestările crimei organizate să fie în are parte controlate. ameninţări sau orice altă modalitate..191 Cod penal chinez. Asociaţiile de infractori care comit una din infracţiunile arătate mai sus. iar persoanele implicate direct şi alte persoane responsabile. vor fi pedepsiţi cu închisoare de la 3 la 10 ani. va fi pedepsit:. sub toate aspectele (incriminată în 1979. care comit şi alte infracţiuni. 274 Art. conducătorii şi participanţii activi la organizaţii cu caracter criminal.asistenţă acordată pentru facilitarea transferului de capital în străinătate.acoperirea sau ascunderea surselor şi naturii profiturilor ilicite prin alte mijloace”. sancţiunea fiind până la pedeapsa cu moartea) şi spălarea banilor murdari (incriminată în urma adoptării “Deciziei de interzicere a narcoticelor” în 1988 de către Congresul Naţional al Poporului. În rândurile anterioare am trecut in revistă doar câteva din cele mai semnificative reglementări existente în diverse colţuri ale lumii pe linia definirii juridico-penale a crimei organizate. în scopul acoperirii sau ascunderii surselor sau naturii veniturilor şi profiturilor obţinute din infracţiuni cu narcotice. prin care s-a trecut de la sistemul planificat la cel de economie socialistă de piaţă (a se vedea în acest sens Ding Mu-Ying şi Shan ChangZong “Pedepsirea şi prevenirea crimei organizate în China”. Cei ce săvârşesc infracţiunile arătate în modalităţile de mai sus. aceasta ca umare a politicii “uşilor deschise” . comiterea unor infracţiuni274 de către asociaţiile de infractori constituie o formă agravantă.asistenţă acordată pentru transferarea bunurilor în bani sau alte instrumente financiare. vor fi pedepsiţi conform prevederilor referitoare la aplicarea pedepsei concurente pentru comiterea mai multor infracţiuni”273.“Organizatorii.266-277. Codul Penal Chinez a intrat în vigoare la 1 octombrie 1997 ca urmare a amendărilor făcute la 6 martie 1997 de către Consiliul Naţional al Poporului.118 şi 119. exercită presiuni asupra maselor şi comit fărădelegi sau sabotează ordinea socială şi economică prin mijloace violente. vor fi pedepsite cu până la 5 ani închisoare sau detenţie.. incriminează infracţiunea de spălare a banilor: “făptuitorul care în mod deliberat comite unul din actele enumerate mai jos. pag. infracţiunea săvârşită de organizaţii criminale sau contrabandă.69.. care comit infracţiuni specifice crimei organizate. singura prevedere de combatere prin mijloace de drept penal erau infracţiunile de: contrabandă. însă actualmente fenomenul este în dezvoltare. domină anumite regiuni.294 Cod penal chinez.asigurarea unor conturi de capital. fiind incriminate ca atare. 271 .116. RIDP. vol. De asemenea. 273 Art.

Editura Europa Nova. Drogurile în viaţa românilor. Roşca Victor.. Drept penal. Molnar Ion. 1995. Oancea Ion. Antoniu George. Dobrinoiu Vasile. Dongoroz Vintilă. Bucureşti. 20. Continent XXI. Iaşi. Partea Specială. 7. Editura Academiei.R. 16. Boroi Alexandru. 1975 8. Filipaş Avram.. 1985. 1978. Fodor Iosif.L. Hanga Vladimir. Bulai Constantin. Editura Pygmalion . Stănoiu Rodica. 1939. Ed. Bucureşti. Korten David C. Editura Atlas Lex.L. Militară. Basarab Matei. Bulai Constantin. Culegere de speţe. Bucureşti.. 1996. E. Bucureşti. vol. 1997. Kahane Siegfried. Dincu Aurel. 1971. vol. Cunoasterea crimei organizate . 1993. Stănoiu Rodica.. I. Drăgan Jenică.R. Pascu Ilie. Iliescu Nicoleta. Iliescu Nicoleta.. Dobrinoiu Vasile. Partea Specială. I. 12. 1959. 14. 1994. 1998. Dongoroz Vintilă. Bucureşti. Longhin Octavian. 1997. Corporaţiile conduc lumea. 1992. 22. Casa de Editură şi Presă „Şansa” S. Bucureşti.2001 . 11. Nistoreanu Gheorghe. 13.L. 1994. 1992.BIBLIOGRAFIE Română 1. Lazăr Valerica. Bulai Constantin. Editura Antet. Drept Penal. Bazele Criminologiei. Dongoroz Vintilă. vol. 1980. Drept Penal Român. Editura Academiei. 19. Drept Penal. Kahane Siegfried. Baciu Dan şi Rădulescu Sorin. 1994. Drept Penal. 6. Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român. 9. Bucureşti. Partea specială. Longhin Octavian. Bulai Constantin. Editura Europa Nova. Bucureşti.L. Braunstein Berthold. Cluj-Napoca. Bodunescu I. 2. Nistoreanu Gheorghe. Casa de Editură şi Presă „Şansa” S. Molnar Ion.R. 1992.R. 1994. Casa de Editură şi Presă „Şansa” S. I. Partea generală. Casa de Editură şi Presă „Şansa” S. Bucureşti. Beleiu Gheorghe. 4. 1969. Partea generală.R. III. Boroi Alexandru. Drept Penal. Suian Valer. vol. 15. 18. Istoria Dreptului Românesc. Bucureşti. 5. Partea generală. Moldovan Lidia. Corupţia în Dreptul Penal. vol. Partea Specială. Partea Generală. Oancea Ion. Curs de Drept Penal. 21. Editura Proarcadia. Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român. Fodor Iosif. Drept Penal. 10. Casa de Editură şi Presă „Şansa” S. Lazăr Valerica.L. Drept Civil Român. Editura Magicart Design. Bucureşti. Dobrinoiu Vasile. Editura Academiei. 17. Drept Penal. Bucureşti. Corupţia şi crima organizată în România. Partea specială. Flagelul terorismului internaţional. Partea specială. I. Drept Penal Român. Pascu Ilie. Mitrache Constantin.. Partea generală. Drept Penal. 3. Partea generală. Miclea Damian .

„spălarea” banilor. Suceavă Ion. Apetrei Mihai. Editura M. Voicu Costică. Boroi Alexandru. Miclea Damian . Bucureşti. 36. 27. Stoica A. Laurenţiu Nae. Editura Academiei. 1972. Euro Trading. Daranga Gheorghe. Bucureşti. Editura didactică şi pedagogică. Editura Trei. Drept Penal. Bucureşti. 1986. partea I. 29. Bucureşti. 1981. Neagu Ion. Bucureşti. I. 1969. Crima organizată sau organizarea crimei?. 37. Bucureşti. Voicu Costică. crima organizată. 44. Stătescu Constantin. Pavel Doru.A. Drept Procesual Penal. Daneş Ştefan. Tranziţia şi criminalitatea. Partea specială. Spoliatorii. II. Papadopol Vasile. Molnar Ion. Editura MAI . Editura Aurens. Volonciu Nicolae. 1998. 1993. Daranga Gheorghe. Râpeanu Grigore. 1991. Păun Costică. Curs de Drept Penal.. Dobrinoiu Vasile. 1995. Bucureşti. Stănoiu Rodica Mihaela. Banii murdari şi crima organizată.I. Bucureşti. 39. Editura „Paideia”. Editura Naţional. Paraschiv Carmen Silva. Codul penal comentat şi adnotat. Bucureşti. 28. Păun Costică. Bucureşti. 1991. Tratat de procedură penală. II. 1994. Partea specială. Lazăr Valerica. 1977. Daneş Ştefan. I. Rămureanu Virgil. Banii murdari şi crima organizată.curs . vol. Vasiliu Teodor. Criminologie. 43. Partea specială. Sandu Florin. Al treilea război mondial. Centrul de multiplicare al Universităţii. II. Bucureşti. 1993. Nistoreanu Gheorghe.G. studiu prezentat cu prilejul simpozionului intitulat „Noi forme de criminalitate”. Nistoreanu Gheorghe. Criminalitatea afacerilor. Oliviu. Dascălu Ioan. 1995. Bucureşti. Nistoreanu Gheorghe. Editura S. Tratat de Drept Civil. 35. Pitulescu Ioan. Străină . Drept Penal. Flagelul stupefiantelor. Lucinescu Dumitru. 33. I şi II. Pascu Ilie. C. 45. 1993. Papadopol Vasile. Antoniu George. Dumitru Anca Lelia. 1994... Editura Artprint. Partea generală. 1999. Bucureşti. 38. Partea specială. Editura M. Păun Costică. Drept Penal. Editura ştiinţifică şi enciclopedică. 41. 25. Bucureşti. 1971. 32. Partea specială. Nistoreanu Gheorghe. vol. II.23. Codul penal comentat şi adnotat. 1976. Voicu Costică. 2005 24. Bârsan Corneliu. Drept Procesual Penal. organizat de Societatea Română de Criminologie şi Criminalistică. 26. 42. Brezeanu Ortansa şi Dianu Tiberiu. Frauda în domeniul financiar-bancar şi al pieţei de capital. Criminalitatea financiar-bancară. Editura Continent XXI. Prevenirea criminalităţii prin măsuri de siguranţă. Bucureşti. Editura ştiinţifică şi enciclopedică. 34. Negrea Radu. 30. Bucureşti. 31.I. vol. Rămureanu Virgil. Dumitru Popescu. Analele Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” anul I. Vasiliu Teodor. Voicu Costică. Editura Europa Nova. III. Tipografia I. Combaterea crimei organizate. Antoniu George. Editura didactică şi pedagogică R. vol.P. 1996. Nistoreanu Gheorghe. 1995. Pavel Doru. 40. 1997. Editura Oscar. Oancea Ion. Editura Didactică. Dumitru Popescu. vol. Lucinescu Dumitru.

P. The Crime Estabilishment: Organized Crime and American Society. 447/1994. 1993. Introduction to Criminology ed. London. 443/1993. Le droit penal Special Belge a l’epreuve du crime organise. Nemira. Revue Internationale de Droit Penal. Southern Illinois University.D. 25. Negrier Dormsat. 24. New York. 1984. Organized. Clutterbuck Richard. Edwardsville. 16. P. De Vabres Donneddieu. 10. De Nauw Alain et Deruyck Filip. Corklin J. G. Revue International de Droite Penal..A. l’experienta italiana. Eres. troisieme edition. Paris. London. Fincen-S. De Greef E. L... Sirey.. Ed. New York. Paris. Bell D. Organized Crime in Greece. Harper and Row.. Le Crime Organise in Inde. 1992.D. 15. 6.. New York. Theft of the Nation: The Structure and Operations of Organized Crime in America. Criminal Law – Cases and Materials. Cinelli Carlo. 2. Filiera Falcone. Dinicola A. Bouzat Pierre et Pinatel Lean. Paris. Les systems de justice criminelle face au defi du crime organise. 26. Dalloz. U. Paris.. Adamoli S. 1987. Ed. Eddited by Routledge. Conferinţa internaţională anti-corupţie.. 17. Bruth B. Money Landering – A Practical Guide to the New Legislation. Alexandria. 12. Datta S. 1998. „Revue Internationale de Police Criminelle”. Crime Around the World. 1998. Eres. A. Borovicka V. 1992. Ed. 1988. Bruth B. Cristopher. Spectacular Computer Crimes. Dollorosa Paolo şi Sensini Mario. 11. Hovak David. Irwin. La lotta al reciclaggio. Madrid.I. 1973.U. Raport general A. 20.... Amsterdam. Champman and Hall. nr. Van den Plank. Paris. 1998. Crime as an American Way of Life: A Queer Ladder of Social Mobility. Barlow D. Cressey R. Revue International de Droit Penal. 4. 1946. Savona E. Crima imperfectă: generalul.. New York... Mandadari. Homewood. Hugh. And Saltwarch G. Mafia. Ed. Introduction a la criminologie. 8. Traite de droit penal et de criminologie. Eres. Tome III. 5. Corupţia. 1992. 1963. 21. M. Le Fincen-Reseau Americain de lutte contre les delits financiers. studiu. 1998. Cedras Jean. West Publishing Co. Editura Free Press. 1965. Blombecker B. 1994. Les systemes penaux a l’epreuve du crime organise au France.1. Ed. Blakesley L. Eres.. Davies R. Sharlot Michael.. nr. a II-a. in Europe After 1992.. Terrorism. 23. M. crima organizată şi spălarea mondială a banilor.. 1994. 3. Ed. Bow Jones. Courakis Nestor. 1986. George. Hecmi pub.. 1994. Practice-Hall. 9. 1996 Revue Internationale de Droite Penal. 13. 1980. Italia. 14. 22. Donald. Ed. Opus-Arena. Traite de droir criminel et de legislation penale comparee. Dix E. Cajani Giorgio. El delito informatico. 1993. mafia şi societatea italiană. 1974.. Paris. 18. Ed. Arlacchi Pino. Draft Statue International Criminal Tribunal. Ed. Bessioni Ch. Zoffi P. 19.I. K. Chiesa Nado Dala. Bruxelles. Revue Internationale de Police Criminelle.P. Drugs and Crime. 7. 1998. An Assessement of Narcotics Related Money Landering. . Camacho Losa L.

James. nr. Droit penal special. Revue Internationale de Police Criminelle. Paris.. 1985. Paris. volume ottavo.. 41.. Ianni F. Revue International de Droite Penal. Eres. in Revue International de Criminologie et de Police Technique. Precis Dalloz. 35. Staempfli.. . Deutsches Strafrecht. Evaas E. St. 30. Revue International de Droite Penal. Ellen Eric. M. Chicago. Chicago. Landesco J.. Ce vrem să facem din Uniunea Sovietică?. Iakovlen Alexander. London. Bordas. Ezeldia A. Ed. traducere şi publicare în ziarul „Liberation” din 7. Berne. Paris. Heikinheimo Sanna. 39. Falcone Giorgio şi Padovani Marcelo. Maurach Reinhardt. Terrorism and Political Violence: An Egyptian Perspective? Office of International Criminal Justice. University of Miami. Gonzales G. Ed. Precis de droit penal general. 4/1992. Auflage C. nr. La mafia italienne en fond que modele pour la criminalite organise operant a niveau international. G. 429/1991. Falcone G. The University of Illinois of Chicago. 1998. Ed. Trattato di diritto penale italiano. Ed. The use of the special part of penal law in the fight against organized crime in Hungary. Kunicka-Michalaka Barbara. Lilie Hans. Largnier J. A. Martin’s Press. 1965. Specific Offences of Organized Crime and German Criminal Law. Danubius. Carees in Crime. Organized Crime and Responses to It in Finland. Blanques de fondas de origine ilegal. Revue International de Droit Penal. P. 1998. 32. Paris. Ed. The American Response to International Terrorism.27. Jeandidier W.F. 38. şi Amml de Los Mazos. Koening Dorean Marguerite. Le Roux Renee.. Organized crime in the crimninal legislation of the Republic of Slovenia. publicat în 1991 de Direcţia Generală a Poliţiei din Spania. 1998. Jakulin Vid.. Duncker und Humblot. 1988. 1975. La criminalite organise: une probleme mondiale. Berlin. O femeie înfruntă Mafia. 28. Valdo şi Savas Press. 1980. 45. Manzini Vincenzo. Inciardi A. Allgemainer Tel. 1929. Jozsef Geller Balazs and Feher Lenke.1992. 1933. Torino. La fraude informatique delit du future. 44. 36. The New Mafia. 31. Ed. A. Muller. 40. 51. Greenwood Press. 1998. 29. J. Ed. Eres. Meditaţii de Vară. La Mere J. Goldstein B. Le role de le Republique Islamique d’Iran dans la lutte mondiale contre la trafic des stupefiantes. 1937. 429/1991. Organized Crime in Chicago.10. Eres. in Revue Internationale de Police Criminelle. Havel Vaclav. Calling a trace to terror. Ed. Revue International de Droite Penal. Hosseini Ali Asghar Ghorban. Revue International de Police Criminelle. Jescheck Hans Heinrich. Droit penal des affaires. Dalloz. Lehrbuhh des Strafrechts. Vierte Auflage.. 391/1985. Les Systems de justice penale a l’epreuve du crime organise dans Pologne. La securite informatique – approche methodologique. Largnier A.. Miller H.. 1994. Kiliams M. Chicago. 1998. Fraude. 46. 43.. 50. 52. 33. 1987. Mafia – Judecătorul şi oamenii de onoare. nr. M. Humanitas. 1979. 1998. Allgemainer Teil. Paris. 37. 34. 47. 1991. Wespare. nr. Ed. The Criminal Justice. 1993. 42. 53. Facing the Organized Crime in the United States Today. 3. 48.. La criminalite maritime. Karlsruhe. Eres. 49.

. Eres. Spălarea banilor. Sadeghi Hossein Mir Mohammad.54. 62. Eres. Paris. L’Hartmattar. 57. Feminismes et criminologies. Les defis de la securite privee. Lucky. mormes penale. 73. Tompkins J. Spălarea banilor murdari. Revue Internationale de Police Criminelle. Ed. The Punishment and Prevention of the Organized Crime. 1993. 1992. nr. And Chance C. Ed. 74. Normes juridiques. 1998. 1998. 1990. Plywaczewski Emil. Bultot F. Ocqueteav Frederic. 72. 69. Traite de droit criminel. Ed. 56.E. Rein Edwards. 1997.. puor un sociologic de frontieres. Milano. Revue International de Droite Penal. Edition Cujas. Negrier Dormont Lygia. nr. Nove P. 70. nr. Chicago. Musil Yan. Ed. 61. vol. New York. N. nouveau de la criminalite financiare dans le contexte des regions politiques en transition. Ed. Le trafic de droque au Moyen-Orient. Saeki Hitoshi. Revue International de Droite Penal. 431/1991. Revue International de Droite Penal. Bruylant. 60. Ed. Padovani Tullio. 63. Revue Internationale de Police Criminelle. L’Hartman. nr. Revue International de Droite Penal. 1982.. Ed. Giuffre editore.E. 15).. 1994. 66. 58. Directivele C.. 59. Vintileanu I. Ulise. . 67. 3/1992. Poursuite contre les auteurs d’informations liees a l’ordinateur. Salerno R. 1969. Torna. Parent D.. Le systeme penal a l’epreuve du crime organise dans Republique Tcheque. 431/1991. Smugging Crime and Money Laudering Crime in China.. Protection et surveillance dans la France d’aujourd’hui. Paris. 64. The Criminal Justice System Facing the Challange Organized Crime in Japan.. Le crime organise au Italia... Mayerhofer Cristoph. Sabourin Serga. 1997.. Război contra Mafiei. 76. Droit Penal special. 369/1983. 1993. Paris. nr. Van de Kerchove. Mu-Ying Ding and Chang-Zong Shan. The Criminal Justice System Facing the Challenge of Organized Crime in Autriche… 55. 1998. nr. Maklu. 443/1993. Revue International de Police Criminelle. Ed.. 65. Studiu din Revue International de Criminologie et de Police Technique. Revue Internationale de Police Criminelle. 435/1992. Libraire de la Cour de Cassation 27. Vitu Andre. Paris. La piovra (Caracatiţa. Ed. Pedleton Don. Diritto penale. Palmieri Luigi. 1998. Garden City. 78. Criminologie. Ed. Eres. Nese Marco. The Approach of the Iranian Legal System to the Approach of Organized Crime. Polonia. 71. The Grim Reapers: The Anatomy of Organized Crime in America. 75. 77. Rizvi Iqbql Hussain. Merle Roger. Subiran F. The Crime Confrderation Cosa Nostra and Allied Operations in Organized Crime. Les instruments juridiques belges de lutte contre la fraude aux interets des comunites europeennes. Parlour R. Paillet-M. 1969. The Criminal Justice Systems Facing the Challange of Organized Crime in Pays Bas. Eres. Les presses de l’Universite de Ottawa. 1998. Place Dauphine. Robert Ph. Messienne J. Regnery. Meetarbhan J. Nistoreanu Gh. Paris. L’economie de marche et la criminalite: aspectd. Ed. Les systemes bancaires clandestins – Revue Internationale de Police Criminelle. II. 68. Olger Pinar. L’argent de la drogue. Gern. şi alte reglementări internaţionale.

79. 1998.S. Spots on the Rising Sun. Ed. Tyler Gus. Tofler Elvin and Heidi. 1949. 1962. 82.. Tzitzis S. Revue Internationale de Droite Penale. Sutherland E. 84. 83. Ed. 87. Zaid Mohamed. Place Dauphine..I. 91. La reglementation du marche de la criminalite. 1911.P. University of Nebraska. Revue Internationale de Police Criminelle. Reponse penale du crime organise en Espagne. Tome premier. nr.. Organized Crime in America. Roma. 81. Criminology. Issue 15 summer 1993. Traite de droit penal allemand. nr. . 80. Revue Internationale de Police Criminelle. 88. Serrano-Piedecassas Jese Ramon.S. Paris. Revue International de Criminologie et de Police Technique. Schmitt-Bonafe J. 1997. 36/1990. Drugs Arena (N. Bruxelles. Von Liszt Franz. Rw-Kul. Dryden Press. White Collar Crime. New York. 89. Seck Ismaila.. Ed. 93.C. Widacki Jan. 86. Revue International de Droite Penal. nr. Revue International de Droite Penal. UNICRI. Savona Ernest Ujo. Savona Ernest Ujo.Libraire de la Cour de cassation 27. Lublin. 4/1992. Specific incrimination of organized crime. Bruylant. La lutte contre le crime organise en URSS. Siegel L. Eres. 92. Ed. of Michigan. Paris. 94. 434/1992.S. Ed. Război şi antirăzboi. Stuart Donald. Ed. 1998. 90. 1983. 1998. 1997. Le ministere de l’interieur d’U.. Eres. Omaha. 429/1991. Criminologie de L’acte et philosophie penale (litec). 85.R. Paris. Politically Expedient but Potentially Criminal Legislation Against Gangs. Le trafic de substance psycho-actives en Afrique. Paris. Travail d’interes general et mediation penale. – Londra). Univ. Social Change Organisation of Crime and Criminal Justice Systems. Eres. Ann-Arbar.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful