You are on page 1of 22

CUPRINS

1.Caracterizarea grupei……………………………………………………..……...................pag 2

1.1 Fluorul…………………………………………….………………………………......pag 4

1.2 Clorul………………………………..…………………………….….………………pag 6

1.3 Bromul……………………………………………………....………………..……..pag 10

1.4 Iodul…………………………………………………….…………………………...pag 13

1.5 Astatinul……………………………………………………………………..……....pag 15

2. Obtinerea halogenilor……………………………………….………………...……….….pag 15

3.Structura halogenilor…………………………………………………..…….…………….pag 16

4. Propietati fizice………………………………………………………….………………..pag 17

5. Proprietăţi chimice……………………………………………………………......………pag 18

6. Utilizari………………………………………………………………………..…...……..pag 21

Bibliografie………………………………………………………………………........….....pag 22

Page 1 of 22

Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic

Halogenii

-grupa VII A din sistemul periodic-

1. Caracterizarea grupei

Elementele fluor, clor, brom, iod, cum şi elementul radioactiv astatin, formează grupa VII
A din sistemul periodic, cunoscută şi sub numele de grupa halogenilor. Atomii acestor elemente
conţin şapte elctroni în stratul electronic exterior, având deci configuraţia ns2np5 : Pe penultimul
strat electronic fluorul are doi electroni, clorul opt electroni, iar celelalte elemente din grupă l8
electroni.
Corespunzător poziţiei lor în sistemul periodic, imediat înaintea grupei gazelor rare,
atomii halogenilor manifestă tendinţa de completare a octetului electronic fie prin legătură
ionică, fie prin legătură covalentă.
Astfel, cu elementele electropozitive, formează combinaţii ionice, în care elementele
grupei sunt anioni:
XO + e = X e (XO = elementul grupei)

Ionizarea atomului de halogen este un proces exoterm. De aceea combinaţiile ionice ale
halogeniIor sunt deosebit de stabile, ca de exemplu NaCI.
Atomii elementelor acestei grupe îşi pot completa octetul lor şi prin formarea unei
legături covalente prin participarea electronului p necuplat din stratul electronic exterior.
Asemenea legături sunt formate cu elemente slab electronegative. Între aceste două tipuri de
legături există şi combinaţii intermediare, cum sunt hidracizii, HX.
Cu excepţia fluorului, halogenii pot forma compuşi tri-, penta- şi heptaco-valenţi în care
au stări de oxidare' pozitive. Aceasta se explică prin posibilitatea atomilor de clor, brom şi iod de
a participa cu orbitali d la formarea unor legături.
Fluorul , ca cel mai electronegativ element, nu poate forma combinaţii în care să aibă
stări de oxidare pozitivă. (In combinaţiile lui, are numai starea de oxidare -1.)

Page 2 of 22

d) nu se mai poate realiza decât în măsură redusă. iar diferenţa de energie între orbitalii s şi p din acest strat şi orbitalii d din stratul n =3 este mult prea mare. Astfel. ei pot fi ioni. Intensificarea culorii elementelor (şi a compuşilor lor covalenţi) cu creşterea mărimii atomilor se datoreşte unei deplasări progresive a benzilor de absorbţie electronică spre Iungimi de undă mai mari în spectrul de absorbţie. stratul electronic de valenţă are şi orbitali d în acelaşi strat. In plus. HaIogenii. tot aşa. este posibilă formarea de orbitali hibridizaţi cu implicare de orbitali d. cum si formarea de legături π(p. La atomul de iod. în timp ce la clor singurul oxid stabil este C12O7.d). ClO4 sau molecule neutre. sunt foarte reactivi . sunt mai stabili decât cloraţii ClO3. ClO3. deci formare de orbitali hibridizaţi în care intervin orbltali d. periodaţii IO4 sunt mai puţinstabili decât iodaţii. oxidul cel mai stabil al iodulul nu este I2O7. se închide de la galben deschis (în cazu fIuoruIui) la roşu-violet (în cazul iodului). atracţia nucleului asupra electronilor de valenţă este slăbită din cauza ecranării acestora de către mai multe straturi electronice interioare. electronii de valenţă sunt mai puţin puternic reţinuţi. ci I2O5 . ClO 4. Numarul maxim de oxidare. Halogenii cu stări de oxidare formal pozitive apar în complecşi. Ca urmare. La congenerii fIuorului. formarea legăturilor π(p. de la n= 3. electronii de valenţă sunt puternic atraşi de nucleu. fie cu un alt halogen mai negativ. Diferenţa de energie între orbitalii s şi p şi orbitalii d fiind mai mică decît la fIuor. nu este posibilă o promovare de electroni în aceşti orbitali d. Complecşii sunt formaţi fie cu oxigen. de unde raza mică a atomului de fluor şi deci energia mică a orbitalilor s şi p din stratul de valenţă. La atomul de fIuor. ca de exemplu ClF3 sau IF7 . Cum în stratul n = 2 nu există orbitali d. ca de exemplu : ClO2. la care ecranarea electronilor de valenţă cauzată de straturile electronice interioare este foarte mare. între stratul de valenţă şi nucleu există un singur strat electronic format din doi electroni. este realizat mai greu la iod decât la clor. cauzată de repulsia dintre Page 3 of 22 . în special fluorul. +7. reactivitatea scade de la fIuor la iod. Reaetivitatea mare a fluorului se datoreşt legăturii σ slabe F-F. Ecranarea elctronilor de valenţă produsă de acest unic strat electronic interior este slabă şi ca urmare. Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic Poziţia aparte pe care o ocupă fluorul faţă de congenerii lui la formarea unor compuşi în care halogenul manifestă stări de oxidare pozitivă este o consecinţă a structurii atomilor halogenilor. şi deci raza atomică este foarte mare. pe când percloraţii. Culoarea haIogeniIor. În aceşti complecşi numerele de coordinare variază de Ia 2 1a 7.

). însă. Celula pentru eleetroliză este confecţionată de obicei din oţel special. Catozii sunt din oţel sau cupru iar anozii din carbon negrafitizat. Page 4 of 22 . De aici şi numele de halogeni (în limba greacă = "generator de sare") dat acestor elemente. decât atraşi mai puternic. Afinitatea pentru electron a halogenilor scade de la fIuor la iod. 1. care stabilizează molecula de halogen. El este mai abundent (0. Fluorul se găseşte în natură numai în stare combinată: în fluorină (florura de calciu). În soluţie. Fluorul este un gaz de culoare slab gălbuie. În cantităţi mici. Peoprietăţi.1 Fluorul. O diafragmă de metal. şi KF-HF. atomii de halogen se pot combina mai ales cu atomii metalelor alcaline.065%) decât clorul (0. formînd combinaţii cu caracter tipic de sare. în apatit. care este topit la 70-100°C. Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic electronii neparticipanţi. separă fluorul de hidrogenul rezultat la electroIiză. i se adaugă KF. în criolit. chiar în I2. Preparare. În general. de la care captează unicul electron de valenţă.d) prin participarea orbitalilor p şi d. care este topit la 150-270°C· In topitură rezultă difIuorura acidă de potasiu. Din cauza caracterului puternic electronegativ. fluorul se obţine prin electroliza acidului fluorhidric. este datorită formării şi a unei legături π(p. datorită unei reacţii de solvatare. nefiind conducător. de unde este luat de plante (de aceea cenuşa plantelor conţine fIuor).055%) în scorţa terestră. fluorul se găseşte şi în sol. cu miros foarte pătrunzător şi iritant. electronii exteriori sunt mai apropiaţi de nucleu. Legătura mai puternică X-X în Cl2 şi Br2. Electroliţii uzuali sunt KF-2-3HF. în unele ape minerale. F Răspândire în natură. căruia. etc. trecând într-un lichid de culoare galbenă deschisă. se găsesc alte specii de decât moleculele de halogen. Halogenii au caracter nemetalic pronunţat. În condiţii normale se lichefiază la -188°C. halogenii sunt oxidanţi foarte energici. prepararea lui întâmpină greutăţi tehnice. care se produce foarte repede. Oasele şi smalţul dinţilor conţin cantităţi mici de fluor sub formă de apatit. Halogenii sunt solubili în apă. perforată. hexafluoroaluminat de sodiu. cupru sau metal Monel. acoperit cu un strat nereactiv de florură. Din cauza acţiunii distrugătoare pe care o are fluorul asupra materialelor. (ionul de fIuor avînd raza mai mică. KHF 2. Din cauza afinităţii pentru electron.

De asemenea se combină direct cu bromul. el descompune apa. se aprind în contact cu fluorul. dizolvanţi. formând acid fluorhidric. La rece reacţia este foarte lentă. ea devine foarte rapidă şi chiar violentă la temperaturi foarte înalte. Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic Florul este cel mai reactiv dintre elementele cunoscute. Energia de disociere mică a moleculei de fluor poate fi deci considerată ca fiind cauzată de interacţiunea între fiecare atom de fluor şi electronul din legătură. 1. iliciul. Liber se găseşte numai ca urme. sulful.057 nm) electronul acceptat pentru a completa octetul cauzează o creştere foarte mare a energiei de respingere la electronii din stratul de va1enţă. iodul. eterul.19%). fosforul. intră în proporţie de 0. Intrebuintări:Fluorul a început să aibă imporfanţă industrială. El se combină direct cu hidrogenul cu formare de acid fluorhidric. Datorită dimensiunii excepţional de mici a atomului de fluor (raza atomică 0. CI Răspândire în natură. Reactivitatea mare a fluorului este atribuită în parte energiei de disociere mici a legăturii F-F în molecula de fluor. el produce iritaţii ale căilor respiratorii şi răni pe piele care se vindecă greu. Fluorul reacţioneaza cu acidul clorhidric si cu clorurile. Clorul este relativ mult răspândit în natura (în compoziţia litosferei. punând în libertate clor: 2Cl + F2 → 2F + Cl2 Din cauza tendinţei de a se combina cu hidrogenul. De asemenea se combină cu unele gaze rare. la prepararea hexafluorurii de uraniu. Sub formă combinată este însă foarte Page 5 of 22 . în gazele emanate de vulcani. benzina.2 CLO RU L. UF6 etc. carbonul.. fluorul îl scoate din substanţele compuse. provenit de la celălalt atom de fIuor. Sub formă de fIuoruri metalice este întrebuinţat la prepararea de derivaţi fluoruraţi ai unor hidrocarburi care se utilizează ca agenţi frigorigeni ("freoni"). lubrifianţi etc. ca alcoolul. reacţia se desfăşoară în funcţie de temperatura şi de reactivitatea elementului (aurul şi platina sunt atacate de fluor numai la temperatură înaltă). hidrosferei. punând oxigen în libertate: 2H2O + 2F2 → 4HF + O2 Substanţele organice. arsenul. (cu excepţia oxigenului şi azotului) şi cu toate metalele. etc. De aceea. Fluorul este foarte toxic.

NaCl). care formează zăcăminte. 28-2) se introduce o cantitate de dioxid de mangan mărunţit. Page 6 of 22 . După umplere.bec de gaz 4. Clorul degajat este barbotat într- un vas spălător cu apă . este: 6. restul se cu1ege prin deplasarea aerului.panza m etalica cu azbest 7. KCl).balon 2. Apa conţine aproximativ 3% clorură de sodiu . Drept oxi dant se poate folosi dioxidul de mangan (piroluzita): 4HCl +Mn02 ↔ MnC1z+C12+2H2O. vasul se acoperă imediat cu o placă. mai ales sub formă de sare gemă (clorura de sodiu.vas pentru colectarea acidului 2NaC l+H 2SO 4→2HCl+Na 2SO 4 clorhidric gazoz.tub de legatura acidul sulfuric la temperatura peste 500°C.dop 3. În prima etapă. sau carnalit (clorură dublă de potasiu şi magneziu.palnie 5. b) Precipitarea acidului clorhidric prin sinteză: H2+Cl 2→ 2HCl este o metodă industrială care tinde să înlocuiască celelalte procedee întrucât prezintă avantajul că foloseşte hidrogenul şi clorul rezultate concomitent la electroliza clorurii de sodiu. reacţionează la o tempe ratură mai înaltă. într-un vas ţinut cu gura in sus.în mările şi lacurile sărate. rezultă sulfat acid de sodiu. Pentru aceasta. acest procent este mai ridicat (chiar până la 26%). a) Prepararea acidului clorhidric prin acţiunea acidului sulfuric asupra clo rurii de sodiu este un proces care are loc in două etape. CloruI se prepară prin diferite metode. NaHS0 . P rep arare. Reacţia are loc la început la temperatura obişnuită după care necesită o uşoară încălzire. In laborator se poate obţine din acid clorhidric prin oxidare. cu alta cantitate de clorură de sodiu: NaCI+H2SO4→NaHS04+HCI Fig 28-2 NaHSO4+ NaCl →NaSO4+HCl Dispozitiv pentru prepararea acidului clorhidric in laborator: Reacţia globală care se produce intre clorura de sodiu şi 1. acid clorhidric. care in a 4 doua etapă. silvină (clorură de potasiu. care se di zolvă parţial formând apa de clor. Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic răspândit.în. În afară de acid clorhidric se obţine sulfat de sodiu ca produs secundar. peste care se adaugă treptat. într-un balon (fig. KCI-MgC12·6H20).

Acidul clorhidric Tuburi de absortie in forma de S. În mod obişnuit. Se poate lichefia cu uşurinţă la 10 C si 40 atm. Page 7 of 22 . prin sinteza Prin acest procedeu se obţine un acid clorhidric foarte pur. aproape intreaga producţie de acid clorhidric se fabrică în instalaţii de sinteză. Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic Reacţia este fotochimică şi se desfăşoară după. un mecanism în lanţ. Proprietăţi fizice . la 0 C si 1 atm.64g. cum sunt cele de la Combinatul chimic Tarnaveni. Hidrogenul arde în clar cu o flacără foarte calda (de Fig 28-4 aproape 2400°C). întâlnind acidul clorhidric gazos în contracurent (fig.8°C. ambele gaze fiind sub presiune. Combinatul petrochirmic Borzeşti. Depozitarea si transportul soluţiei de acid clorhidric se face in damigene de sticla in vase de Fig 28-5 ceramică sau in rezervoare de oţel căptuşite cu cauciuc sau cu material plastic. Reactorul (soba) pentru sinteza acidului clorhidric este format dintr-un tub de cuarţ sau de oţel (fig.19). respectiv 510 vol. din care cauză poate fi cules în vase ţinute cu gura în sus (un litru de acid clorhidric gazos 0 cantăreşte1. aşezate unul deasupra altuia. acidul clorhidric se foloseşte sub formă. Acidul clorhidric mai rezultă ca produs secundar la clorurarea unor compuşi organici Prepararea soluţiei de acid clorhidric. El este de 1. Prin unul din tuburi se introduce clorul şi prin celălalt hidrogenul. formând un turn.9°C şi se solidifică la -114. cu dezvoltare de căldură. cu miros înţe pător. 28-4) în care intră două tuburi concentrice ce formează arzătorul.409 moI HCI în l mol H 2 0.3 ori mai greu decât aerul. H 2 0. sau metal La noi in ţara. Pentru dizolvare se folosesc tuburi de absorbţie din cuarţ în formă de S. de soluţii concentrate. Uzinele chimice Turda. Soluţia de acid clorhidric are o concentra ţie uzuală de aproximativ 36% HCl (d=1. etc. din cuart gazos se comprima in tuburi de otel. Acidul clorhidric este un gaz incolor. în care apa circulă de sus în jos. Scena instalatiei fabricarii acidului clorhidric acidul clorhidric format trece în coloanele de absorbţie. 28-5). 0 Acidul clorhidric este solubil in apă. HCI în 1 vol. Se lichefiază la -84. solubilitatea este 0.

Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic Astfel. la un balon de sticlă umplut cu acid clorhidric gazos şi astupat cu un dop străbătut de un tub de sticlă (fig. Astfel.2% HCI. HCI-2H 2O. nichelul la 300°C. Prin electroliza . Compoziţia azeotropului variază cu presiunea. Solubilitatea acidului clorhidric gazos in apa. drept acid clorhidric. Pentru diferenţiere strictă. Acidul clorhidric formează cu apa amestecuri azeotropice. De aceea. a acidului clorhidric gazos. Metalele mai puţin electropozitive decât hidrogenul sunt atacate de acid clorhidric gazos numai în prezenţă de oxigen. Proprietăţi chimice. funcţie decom - Fig28-6 poziţia soluţiei. cu degajări de hidrogen. pană când concentraţia acesteia creşte. El reacţionează cu diverse metale. iar la 1000C distilă un acid clorhidric de compoziţie constantă 20. la fierberea unei soluţii saturate de acid clorhidric distilă vapori mai bogaţi in acid decât soluţia. Tot aşa. La 108. la fierberea unei soluţii diluate de acid clorhidric distilă vapori mai săraci in acid decât soluţia. se consideră HCI gazos drept clorură de hidrogen. mercurul la 5500C. soluţii apoase hidraţii: HCl·3H 20. fierul. 28-6) se introduce tubul de sticlă în apa dintr-un cris - talizator căreia i s-au adăugat câteva picături de soluţie de turnesol albastru. HCl·H 2O.2% (un azeotrop). iar punctul de fierbere creşte. ţaşnind puternic prin vârful deschis al tubului in acelaşi timp culoarea turnesolului se schimbă din albastru în roşu. acidul clorhidric în soluţie concentrată (sau cel gazos) răspândeşte o ceaţă formată din picături mici de soluţie de acid clorhidric rezultate prin dizolvarea în vaporii de apă din aer. aluminiul. iar soluţia apoasă de HCI. Soluţia de acid clorhidric este un acid monoprotic tare. reacţia având loc la diferite temperaturi. În contact cu aerul. funcţie de natura metalului: potasiul la temperatură normală. Acidul clorhidric gazos reacţionează cu oxigen. aurul şi platina nu sunt atacate. in modul acesta concentraţia lichidului scade. Apa se urcă prin aspiraţie in balon.6°C distilă un acid clorhidric de compoziţie constantă 20. ei rezultă clor şi Page 8 of 22 . reacţia de importanţă tehnică (la prepararea c10rului din acid c1orhidric). in prezenţă de catalizator: 4HCl + O2 + 2Cl2 + 2H20. acidul clorhidric foarte concentrat se mai numeşte şi acid clorhidric fumans. La răcire puternică cristalizează din.

H2CO 3→H20+ CO 2 Întrebuinţări . formând cloruri. reacţia se desfăşoară diferit. cu aspect brânzos care este insolubil in acid azotic. Astfel. Aurul este insă atacat de apa regală. dar solubil in soluţie de amoniac. la prepararea cărbunelui activ a pământului decolorant.) sunt atacate energic la rece. Astfel. Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic hidrogen. diferiţi coloranţi. Acidul clorhidric reacţionează cu oxizii de metale şi cu bazele. metalele cu potenţiale de oxidare pozitive (metalele alcaline şi alcalino-pământoase. Deoarece acidul clorhidric în soluţie reacţionează uşor cu metalele uzuale (Fe. foloseşte la identificarea ionului Cl. un precipitat alb. acidul clorhidric este folosit pentru decapajul (curăţirea) foilor Page 9 of 22 . zincul fierul. Acidului clorhidric este unul dintre acizii cej mai folosiţi în industrie. Astfel. Sn). clorura de etil (anestezic cunoscut sub numele de "kelen"). el este consumat in cantităţi mari pentru fabricarea diferitelor cloruri anorganice şi a unor produse organice importante ca: anilina. De asemenea reacţionează şi cu diferite săruri. Ni. din reacţie se dezvoltă hidrogen: Zn + 2HCl -+ ZnCl2 + H2 Metalele cu potenţiale de oxidare negative reacţionează numai în prezenţă de oxigen: 2Cu + 4HCl + O2→2CuCl2 + 2H2O Aurul şi platina nu sunt atacate de soluţii de acid clorhidric. In metalurgie. Tot aşa este caracteristică reacţia între acidul clorhidric şi carbonatul de calciu se produce o efervescenţă datorită degajării dioxidului de carbon rezultat prin descompunerea acidului carbonic: CaCO 3+2HCI→CaCI 2 +H 2CO 3. cit şi in laborator. el nu poate fi manipulat în vase metalice. formând o clorură si apă : ZnO + 2HCI→ZnCl2 + H20. Al. AgNO 3 +HCl→AgCl +HNO 3 Reacţia fiind caracteristică. NaOH + HCI → NaCI + H20. triosulfat si cianura de potasiu. apoi la extragerea gelatinei din oase (acidul clorhidric atacă materia osoasă şi astfel rămane gelatina) etc. clorura de vinil (monomer folosit in industria materialelor plastice). Acidul clorhidric în soluţie reacţionează cu metalele. funcţie de potenţialul de oxidare a metalului. AgNO3 se obţine clorura de argint. la colorarea ţesăturilor textile etc. cu azotatul de argint. etc. la tăbăcirea şi vopsirea pieilor.

se găseşte însă sub formă de bromuri (de sodiu. Bromurile însoţesc clorurile şi în zăcăminte (in raport aproximativ 1 : 150). 1. Unele plante şi animale marine conţin brom în organism. Ele sunt solubile in apă. bromul nu se găseşte în stare liberă în natură.3 Bromul. În laborator. cantităţi mari de bromură de magneziu se găsesc în Marea Moartă (4. 28-7) se introduce bromură de potasiu (sau de sodiu) şi dioxid de mangan. Preparare.sunt electroliţi tari. H2S. H2. Pentru aceasta. Mici cantităţi de brom se găsesc în apele sondelor petroliere. clorurile metalelor se topesc fără descompunere. acidul clorhidric se întrebuinţează la preparare de Cl 2 . Sărurile acidului clorhidric. alături de doruri. nu hidrolizează.F. într-un balon de sticlă (fig. Unele ape minerale conţin brom.8%). Împreună cu zinc se foloseşte (sub numele de"apă tare") pentru lipit metale. Br Răspândire în natură. la Stassfurth (R. S0 2 etc. mercur(I). Balonul se Page 10 of 22 . de obicei dioxid de mangan: 2KBr + 3H 2S04 + Mn0 2 -+ MnS0 4 + 2KHS0 4 + 2H 20 + Br 2 ceea ce revine l a oxidarea acidului bromhidric la brom. de potasiu şi de magneziu) în apa mărilor. bromul se prepară tratând o bromură cu acid sulfuric în prezenţa unui oxidant.cu câteva excepţii . Clorurile metalelor a1caline (cu excepţia litiului) şi alcalino-pământoase (cu excepţia beriliului) formează reţele ionice. De exemplu. Ca şi clorul. MgBr 2·KBr·6H 20). dar în concentra ţie mică (0. cele ale metalelor grele au reţele moleculare în general. iar prin pâlnie se toarnă acid sulfuric (2: 1).) sunt zăcăminte de carnalit care conţin şi brom (brom-carnalit.G. argint(I) şi plumb(II) şi . Clorurile nemetalelor hidrolizează cu formare de acid clorhidric şi un oxoacid al nemetalului: AsC13 + 3H 2O→As(OH) 3 +3HCl Clorurile în care nemetalul are covalenţa maximă. Clorurile (sărurile acidului clorhidric) sunt substanţe solide cristalizate. cum este CCl 4 . In laborator. cu excepţia clorurilor de cupru(I).007%). Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic de tablă de oţel care urmează să fie galvanizate.

S°C). Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic încălzeşte. 3Br2 +6OH Ө→5Br Ө +BrO Ө3+ 3H 2O. Din cauza punctului de fierbere foarte scă zut (5S. De aceea poate fi extras dintr-o soluţie diluată. benzen. Prepararea Bromul se dizolvă puţin în apă (3.2°C) trece într-o masă cristalină cu un slab luciu metalic. Bromul emite vapori de culoare brună- roşiatică. La temperatura de 50-80°C. (Vaporii necondensaţi sunt opriţi de o soluţie de hidroxid de sodiu. răcit cu apă şi gheaţă. în care se condensează. 28-7. în apa de mare sau în apele rămase de la extracţia sărurilor minereurilor care conţin bromuri (ape mame) se introduce un curent de clor: MgBr 2 + Cl 2 -+ MgCl 2 + Br 2 Operaţia se face în coloane în care circulă clor gazos în contracurent cu apele ce conţin brom.. din care cauză soluţiile de BrO se prepară la aproximativ O°C. În acest scop. 2HBrO →2HBr + O 2.36 g în 100g bromului in laborator apă. care este un oxidant mai slab decât apa de clor: Br 2+H2O → HBr+HBrO. de asemenea. disproporţionarea ionului BrO este lentă la tempera tura Ө camerei. Ө In soluţii bazice. Bromul gazos obţinut este apoi condensat în insta laţii de răcire. acţiunii dorului. cloroform. vaporii de brom rezultaţi trec într-un tub în formă de U. Prin solidificare (la -7 . Bromul se dizolvă în dizolvanţi organici (sulfură de carbon. se obţine cantitativ BrOӨ3 . Fig. la 25°C) formând apa de brom.Bromul este singurul nemetal lichid în condiţii obişnuite. folosind dizolvanţi organici.. Are culoarea roşie-brună. tetraclorură de carbon etc. Bromul fiind mai puţin reactiv decât clorul poate fi înlocuit de clor din combinaţiile Page 11 of 22 . Bromul se mai poate extrage şi din apele sondelor petroliere supuse. la temperatura normală.) Prepararea industrialăa bromului se bazează pe proprietatea pe care o are dorul de a înlocui bromul din compuşii săi. Proprietăţi.).

d e o b icclorurile ei şi bromurile. chiar până la proporţia de 1 %. gaze lacrimogene (de exem plu. sub formă de ioduri însoţeşte. I Răspîndire în natură. cenuşa lor conţine iod (sub formă de iodură de potasiu în concentraţie până la 0. după repaus se observă separarea a două straturi: un strat inferior de cloroform. De asemenea se combină direct cu metalele formând bromuri. colorat în brun de către bromul extras din soluţia apoasă. şi deasupra un strat de lichid incolor soluţia de clorură de potasiu.Bromul foloseşte ca agent de bromurare la prepararea unor compuşi organici: coloranţi. de cele mai multe ori foarte energic. soluţia incoloră. formând HBr. El se poate combina direct şi cu nemetalele(excepţie fac oxigenul. Iodul este foarte răspândit în natură. azotul şi carbonul). gât. Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic sale cu hidrogenul şi cu metalele: 2BrӨ+ Cl 2 → 2Cl Ө+Br 2 Astfel. Reacţia serveşte la identificarea bromului. Cum algele marine extrag iodul din apa de mare. ca de exemplu glanda tiroidă şi ficatul unor peşti conţin iod Page 12 of 22 . Platina nu este atacată de brom. în prezenţă de catalizatori. Întrebuinţări. Bromul deplasează iodul din acidul iodhidric sau ioduri: 2IӨ + Br 2→I 2+ 2Br Ө Bromul reacţionează cu hidrogenul la încălzire (150°C). dacă la o soluţie de bromură de potasiu se adaugă apă de clor şi se agită. Apele sondelor petroliere conţin 25-60 g I/m 3. Bromul distruge substanţele organice. 1. se colorează în galben-brun din cauza dizolvării în apă a bromului pus în libertate de către clor. Şi unele organe animale. S u b formă de iodaţi însoţeşte azotatul de potasiu sau azotatul de sodiu. dar se găseşte în cantităţi atât de mici în scoarţa pământului încât extragerea lui este anevoioasă. Dacă în continuare se adaugă cloroform şi se agită. bromacetona) etc. însă în concentraţie mult mai mică decât acestea. ochi). formând tri şi pentahalogenuri.4 Iodul. de aceea sticlele care conţin brom nu se închid cu dopuri de cauciuc sau de plută. medicamente. Fiind oxidant are întrebuinţări ca antiseptic şi de zinfectant.4 %). ca de exemplu PBr 3şi PBr 5. Unele ape minerale conţin de asemenea iod. Bromul are un miros iritant şi o acţiune dăunătoare asupra ţesuturilor organice (nas. chiar în concentraţie foarte mică atacă pielea provo când răni dureroase.

Astfel. De aceea. în prezenţa acidului sulfuric. care se reduce. astfel încât un exces sau o lipsă de iod în organism este cauza unor grave tulburări). fie prin reducerea iodaţilor. Se consideră că în soluţiile brune. Cu ajutorul acestor dizolvanţi se poate extrage iodul din soluţiile lui apoase.033g în l00g apă. iodul se poate prepara prin acţiunea dioxidului de mangan asupra unei ioduri. Iodul se dizolvă în dizolvanţi organici. cu timpul se depun cristale de iod. Pentru a înlesni solubilizarea iodului. Iodul este o substanţă solidă. Iodul este foarte puţin solubil în apă (0. Metodele aplicate depind de materia primă care stă la dispoziţie. cloroform. În laborator. a Proprietăţi. din care apoi se extrage. N . Deşi punctul de fierbere a iodului este de 184°C. ca sulfură de carbon. de culoare violetă-cenuşie şi cu aspect metalic. amestecă cu c1oroform o cantitate de soluţie apoasă de Page 13 of 22 . dacă într-o eprubetă se. Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic (prezenţa iodului în glanda tiroidă are un rol important în funcţio narea normală a organismului. unde se găseşte sub formă de ioduri. Are un miros carac teristic. iodul este absorbit de cărbune activ. eter. S în moleculă se formează compuşi de adiţie. Iodul se extrage uneori din apele sondelor petroliere prin tratarea apei de sondă cu un azotit (de sodiu sau depotasiu). acetonă (soluţiile au o culoare brună) etc. alcool. tetraclorură de carbon (soluţiile au o culoare violetă). care se formează cu dizolvanţi ce conţin O. Încălzit tn condiţii normale sublimează. Cantităţi mari de iod se obţin din apele mame rămase de la extragerea azotatului de sodiu. pe partea de sus a pereţilor vasului în care se păstrează. Preparare. 1a 250C) dând o soluţie de culoare galbenă-brună. -se formează KI3 care are toate proprietăţile iodului în stare liberă. Obţinerea iodului din ioduri se face apoi prin tra tare cu clor sau prin încă1zire cu dioxid de mangan şi acid sulfuric. Obţinerea iodului se face prin oxidarea iodurilor. NaIO . unde se găseşte sub formă de iodai de sodiu. urmată de oxidare la starea elementară.iodul se poate extrage din cenuşa algelor marine. în prezenţă de acid sulfuric: 2NaI + 3H 2SO 4 + MnO 2 → MnSO 4 + 2NaHSO 4 + 2H 2O + I 2 sau prin tratarea unor ioduri cu clor: 2NaI + Cl 2 → 2NaCl + I 2 Industrial. cristalizată în prizme orto rombice. el are presiune de vapori mare chiar la temperatura camerei. se adaugă în apă o cantitate mică de iodură de potasiu (sau iodură de sodiu).

antimoniul. El oxideaza hidrogenul sulfurat până la sulf. (curn sunt cei de ftaleină). I2 + Zn → ZnI 2 Iodul nu se combină direct cu oxigenul. Reacţia cu amidonul foloseşte la identificarea iodului. se formează iodură de zinc. din care cauză trebuie păstrat în vase cu dop de sticlă şlefuit. arsenul. la fabricarea unor săpunuri medicinale. iodul dă cantitativ IO 3 într-o reacţie similară cu aceea a bro mului. proaspăt preparată. Iodul este mai puţin reactiv decât clorul şi bromul. Cu bazele. El se combină mai greu cu hidrogenul 8numai prin încălzire) : I2 + H 2 ↔ 2HI Se combină direct cu sulful. Vaporii de iod sunt toxici şi produc inflamaţii puternice ale mucoaselor nazale şi ale ochilor. la prepararea iodoformului. care este solubilă în apă. după un timp se separă două straturi: un strat inferior de cloroform. Coloraţiile violete se atribuie dizolvării iodului în dizolvanţii respectivi. Iodul este folosit în industria chimică organică pentru prepararea unor coloranţi. ceea ce rezultă din electronegativitatea lui mia mică în raport cu ceilalţi halogeni. fosforul. colorat în violet de către iodul extras din soluţia a poasă şi deasupra stratul apos. a tincturii de iod. Astfel dacă în apă se amestecă pulbere de zinc cu cristale de iod soluţia obţinută este incoloră. Diferite culori date de iod în diverşi coloranţi organici par să fie datorită diferenţei între forţele de atracţie care există între moleculele de iod şi dizolvant. Page 14 of 22 . nu se observă apariţia culorii albastre. Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic iod proaspăt preparată şi se agită puternic. Iodul coloreaza pielea şi hârtia în galben. De asemenea se foloseşte pentru prepararea unor săruri necesare în tehnica fotografică. stabilizată prin adaos deKI) are acţiune antiseptică.coloraţiile brune sunt atribuite formării unor combinaţii moleculare între iod şi moleculele dizolvantului. sau sulfiţii la sulfaţi: I2 + H 2S → 2HI + S. decolorat. cum şi cu majoritatea metalelor. medicamente etc. Dacă în loc de solţie de iod se foloseşte o soluţie de iodură de potasiu. Proprietatea caracteristică a iodului este colorarea în albastru intens a unei soluţii reci de amidon. el atacă pluta. incoloră. Sub formă de "tinctură de iod" (o soluţie de iod în alcool 1 :10.

Anodul este confecţionat din nichel. benzen şi tetraclorură de carbon. ei au tendinta de a capta un electron spre a realiza configuratia electronica a gazului rar urmator. = 56°C). 3HF (ttop. Prin spectroscopie de masă au fost identificati şi unii compuşi de astatin: HAt.pe baza unui proces de ionizare exoterm : Page 15 of 22 . Bromul şi iodul liberi se extrag cu solvenţi organici. care serveşte drept catod. Bromul şi iodul se obţin din ape de sondă prin oxidarea bromurilor şi iodurilor din ele cu ajutorul clorului. cea mai lungă viaţă are At 8timp de înjumătaţire 8. ca de exemplu. Structura halogenilor Halogenii poseda o configuratie electronica exterioara de tip ns2P5 . At În seriile de dezagregare naturală ale uraniului şi toriului au fost identificaţi izotopi ai elementului 85. solubilă în apă din care poate fi extras cu dizolvanţi nepolari. Fluorul se obţine la electroliza topiturii KF .5 Astatinul. În industrie clorul se obţine la electroliza soluţiei de NaCl. 2KMnO4+16HCl = 2MnCl2 + 2KCl + 5Cl2+8H2O. trecand in ioni X. KMnO4. Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic 1. AtBr şi AtCI. AtS.CH3At. În laborator clorul se obţine la tratarea acidului clorhidric concentrat cu un oxidant puternic. de exemplu. Gratie acestei structuri. Acest element a fost obţinut prin reacţia în ciclotron. Obţinerea halogenilor Obţinerea halogenilor se bazează pe oxidarea ionilor de halogenură până la halogeni în stare liberă.3 ore). 3. Electroliza are loc în electrolizor de cupru. 210 Dintre cei 21 izotopi cunoscuţi. Astatinul este o substanţă volatilă. 2. MnO2 (la încălzire): Mn02 + 4HCl = MnCl2+Cl2 + 2H20.

In cazul atomului de iod efectul de ecranare fiind mai pronuntat. efectul de ecranare determinat de unicul invelis interior constituit din doi electroni 1s2 este slab si electronii exteriori sunt puternic atrasi de nucleu. fapt pentru care in conditii normale ei se gasesc sub forma de molecule diatomice X2 in urma cuplarii electronilor p singulari din stratul exterior al atomilor de halogeni . Tendinta de captare a electronului. prin intrepatrunderea unui orbital d vacant de la unul din atomii de halogen. acest lucru este realizabil la clor si brom. Astfel la fluor. La omologii sai.V(V). cu un orbital p ocupat cu doi electroni de la celalalt atom de halogen. U(VI) etc. respectiv efectului de ecranare diferit al electronilor ns2p5 de catre electronii stratelor interioare. P . de unde deriva si numele lor(halogen-generator de sare. determinand totodata si un volum si raza atomica mica. scad in grupa odata cu cresterea numarului atomic Z.Cr(VI). atomii halogenilor isi pot completa octetul si in alte moduri : • prin formarea unei legaturi covalente σ. celelalte molecule de halogeni se stabilizeaza printr-o legatura suplimentara π(pd). iar raza atomica foarte mare . afinitatea electronica a potentialului de ionizare.As. Si. Page 16 of 22 . • prin formarea unei legaturi covalente σ cu alte elemente electronegative (C. razelor atomice care cresc in ordinea : F<Cl<Br<I. Spre deosebire de fluor la care nu este posibila formarea de orbitali π(pd). Pb(IV).aparitia de legaturi π(pd) este nula sau neinsemnata. S si B) sau cu metale in stari de oxidare superioare : Sn(IV). efectul de ecranare este apreciabil . de la care capteaza unicul electron ns1 rezultand compusi foarte stabili cu caracter de sare. 4. O. Comportarea se datoreste pe de o parte structurii atomilor de halogen. ca rezultat al promovarii electronilor din orbitalii 2s si 2p in orbitalii 3d. Proprietăţi fizice Fluorul primul element al grupei si cel mai electronegativ dintre toate elementele cunoscute se deosebeste de ceilalti halogeni si prin faptul ca poate forma combinatii numai in stare de oxidare 1-fara a poseda combinatii si in stari de oxidare pozitive cuprinse intre 1+ si 7+ cu exceptia bromului care nu depaseste starea de oxidare 5+. in limba greaca). Daca molecula de fluor se realizeaza numai printr-o legatura σ. pe de alta. crescand in grupa de sus in jos si slabind atractia electronilor exteriori de catre nucleu. Totodata. Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic X0+e-→X- Asa se explica marea tendinta de a se combina cu atomii elementelor alcaline.

67 H2O. Se dizolva 0. Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic Fluorul si clorul in conditii normale sunt gaze constituite din molecule diatomoce F 2 si Cl2 de culoare slab galbuie respectiv galben-verzuie.250C se solidifica sub forma unor ace colorate in rosu- carmin cu aspect metalic. conservabil in cilindri si cisterne de otel pe care nu le ataca. patrunzator si iritant care reaminteste ozonul. Fluorul se lichefiaza greu (-188 0C). Prin racire la -2230C. emite vapori violeti cu miros caracteristic chiar la temperatura camerei sau la slaba incalzire. in urma formarii unui aduct molecular. Daca in apa solubilitatea este foarte mica el se dizolva usor in solventii organici. se prezinta sub forma unor foite sau placi lucioase cu aspect metalic de culoare violet-cenusie. iritant si toxic.f. in realitate compus de insertie de tipul Cl2x 5. iar la temperaturi scazute formeaza un clatrat de tipul Br2x 5. Din cauza lipsei de polaritate a moleculei. Iodul singurul halogen in stare solida la temperatura ordinara. diamagnetic ce nu ataca sticla in stare perfect uscata.1 volume clor la un volum de apa la 100C). colorat in rosu-brun ce emite vapori grei cu miros puternic. Iodul elementar coloreaza pielea si hartia in galben iar din cauza ca ataca pluta se conserva in vase cu dop de sticla slefuit. sublimand inainte de a se topi. iar clorul la -1020C trece sub forma unei substante cristalizate cu retea moleculara ortorombica. fluorul se solidifica.050C rezultand un lichid galben-verzui (D=1. sufocant si otravitor in cazul clorului.36 g/100 g H2O. In prezenta amidonului da o coloratie albastra. Izotopul cu timpul de injumatatire cel mai mare este At Page 17 of 22 . puternic intepator. La -7. cu miros caracteristic.CCl4.470C. solutiile rezultate fiind diferit colorate : brune in cazul dizolvantilor care contin functii oxigenate.=59. clorul se dizolva putin in apa (3. 210 la unii observandu-se si captura K. neplacut. aproape neagra. acetona) datorita formarii unor compusi de aditie si violete sau violet-rosii in cazul dizolvantilor nepolari(CS 2. de asemenea de culoare rosie- bruna.1). izomorfe cu cele de clor si iod. cloroform).21 moli/l respectiv 3. sufocant. eter. Clorul se lichefiaza usor la -34. cristalizat in prisme ortorombice izomorfe cu cele de brom si clor in stare solida. trecand intr-un lichid galben-deschis (D+1. Fiind mai grele decat aerul. compus de incluziune.65) neionizant . mai ales clorul pot fi culese in vase tinute cu gura in sus. extrem de toxic si corosiv in cazul fluorului. iar la temperaturi scazute formeaza un cristalohidrat. Astatinul este un element radioactiv la care cei mai multi radioizotopi sunt α-activi. Bromul este singurul nemetal lichid la temperatura camerei cu p. Se prezinta sub forma unui lichid asociat in molecule diatomice Br2. Avand presiunea mare de vapori. fiind cunoscute doua modificatii incolore cu punct de transformare -228. Este format din molecule diatomice si are propietati diamagnetice. azotate sau sulfurate in molecula (alcool.67 H2O.50C. cristalizate in sistemul ortorombic.

De altfel. Halogenii reactioneaza direct cu majoritatea nemetalelor (S. fluorul este cel mai reactiv dintre toate elementele cunoscute. De pe suporturile de sticla el se evapora la temperatura camerei putand fi condensat pe o alta suprafata racita si izolat fara purtator. De exemplu in cazul terebentinei are loc reactia : C10H16 + 8Cl2= 16HCl +10C In prezenta luminii hidrocarburile saturate formeaza cu clorul produsi de substitutie. iar flacara fluor- hidrogen. De remarcat faptul ca fluorul se combina direct cu hidrogenul chiar la rece si intuneric reactia fiind violenta. C. Si clorul se combina direct si energetic cu hidrogenul la temperatura obisnuita si in prezenta luminii. argint. propietati care in grupa descresc in ordinea: F>Cl>Br>I. B) . iar cele aromatice compusi de aditie sau substitutie. azotul si carbonul in schimb fluorul este singurul halogen care se combina direct cu carbonul rezultand CF4 gaz stabil. bromul numai la 1500C in prezenta de catalizatori sau sub actiunea descarcarilor electrice. pe baza unor reactii exoterme. Cu hidrogenul toti halogenii se combina direct formand hidruri (HX). iar iodul se combina cel mai greu. Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic (T=8. la incalzire peste 2000C : X2+H2 →← 2HX Marea tendinta de combinare cu hidrogenul explica de ce substantele organice (alcool.72 kJx mol-1) corespunzator energiei de disociere a legaturii F-F din molecula de F2 si energiei de legatura mare a fluorului cu alte elemente. Page 18 of 22 . Proprietăţi chimice Halogenii sunt elemente cu caraceter nemetalic pronuntat. cu exceptia HI endoterm. SI. Astaniul se absoarbe selectiv pe suprafetele metalice in vid. cu dezvoltare de caldura si lumina mai ales fluorul si clorul destul de energetic. Astfel el se absoarbe bine la temperatura camerei pe platina. gratie valorii mici (150. benzina) se aprind in atmosfera de fluor. cele nesaturate compusi de aditie. in special in prezenta catalizatorilor. SB. Acelasi lucru se constata si in cazul clorului. este drept mai atenuat totusi unele hidrocarburi saturate alifatice si cele aromatice ard in clor cu formare de HCl si carbon. AS. gaze incolore. Bromul substituie hidrogenul din compusii organici cu sau fara distrugerea moleculelor mai greu decat clorul. aur si slab pe nichel si cupru 5.3 h). atingand temperaturi de 4000-50000C. Nu reactioneaza direct cu oxigenul. puternic electronegativ si foarte reactive. eter. bromul trecand in halogenuri covalente. P.

. X=Cl. halogenii au capacitatea combinarii intre ei spre a forma compusi interhalogenici de tipul XYn unde n=1. X=F. Iodul reactioneaza cu apa numai in mediu alcalin in urma unui proces complex cand mai intai moleculele de iod se dismuta si apoi formeaza acidul hipoiodos HIO nestabil si disociat : I2→← I++I. Br. brom.5. Datorita acestui character. Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic Dintre halogenii fluorul reactioneaza direct si cu unele gaze rare cum sunt Kr. Br2. iod din halogenurile ionice: 2 MX + F2= X2 + 2 MF.I 2 MX + Cl2= X2+2MCl. X=Cl. Reactioneaza cu metale energetic cu cele puternic electropozitive si formeaza mai ales compusi in starile de oxidare supoerioara. reactia fiind catalizata de lumina solara : X2+H2O→← HX+HXO . I++I-+H++HO-→← HIO+ I-+H+ Hidrogenul sulfurat este oxidat de Cl2. halogenii fiind elemente puternic aelectronegative se dovedesc oxidanti foarte energetici.7. Cl In cazul bromului reactia are loc numai in prezenta apei si in mod reversibil: SO2+Br2+2H2O→← 2HBr+H2SO4 Page 19 of 22 . Xe si Rn la xenon fiind cunoscut si XeCl2. X=Br. clor. I Fluorul si clorul aditioneaza dioxid de sulf rezultand difluorura de sulfuril SO2F2 respectiv diclorura de sulfuril SO2Cl2 : SO2+X2=SO2X2 . si I2 la sulf elementar H2S+X2=S+2HX . singurul compus de gaz rar cu alt halogen.3.49 Kj pe cand clorul si bromul mai intai formeaza apa de clor (amestec de HCl si HClO) respectiv apa de brom (amestec de HBr si HBrO) care ulterior se decompun cu degajare de oxigen. X=Cl. ei se inlocuiesc in ordinea fluor. Datorita diferentei de electronegativitate. Br. Br HXO →HX+ ½ O2 Apa de brom constituie un oxidant mai slab decat apa de clor. Din punct de vedere chimic. I 2 MI +Br2 =I2 +2MBr In cadrul combinatiilor oxigenate halogenii se inlocuiesc in ordine inversa de exemplu: 2KClO3 + I2= Cl2 + 2KIO Cu apa halogenii reactioneaza diferit: astfel fluorul o descompune cu degajare de oxigen: F2 + H2O = 2HF+1/2 O2 ∆H= -347. Desi nu se combina direct cu oxigenul la halogeni se cunosc un numar mare de oxizi in cazul clorului ajungandu-se pana la starea de oxidare 7+.

solutii sulfurice de TI(I) LA TI(III). Propietatile lui sunt foarte interesante si specifice. de Cr(II) la acid cromic cele de Mn(II) la acid permanganic sarurile de Co(II) la Co(III) si asa mai departe. Fluorul se întrebuinţează pentru producerea hexafluorurii de uraniu UF6. Pe de alta parte la fel ca metalele tipice. Dintre toti halogenii iodul este singurul care poate exista ca ion pozitiv. Clorul se utilizează pentru producerea derivaţilor cloruraţi organici şi neorganici. 6.care precipita ionii de Ag+ si Tl+ sub forma de AgAt si TlAt. Pe de o parte la fel ca toti halogenii astatiniul elementar se dizolva in solventi organici ca benzenul si CCl4. independent in toti compusii cum sunt : I(IO3)3. 1+ si 5+. Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic Prin aditia clorului la monoxidul de carbon se obtine fosgenul: CO+Cl2= COCl2 Deosebit de importanta si cu consecinte practice este reactia fluorului cu SiO2 : 2F2+SiO2=SiF4+O2 Fiind oxidanti puternici halogenii actioneaza asupra unui mare numar de compusi ai diferitelor elemente. I(CH3COO)3. a celulozei şi hârtiei şi pentru sterilizarea apei potabile. Fluorul ca oxidant puternic contribuie la stabilizarea gradelor de oxidare Page 20 of 22 . Utilizări Clorul se întrebuinţează la fabricarea acidului clorhidric şi la înălbirea fibrelor textile. Formeaza compusi in care se afla in starile de oxidare 1-. Este raţională întrebuinţarea clorului în industria metalelor rare (de exemplu. In solutii alcaline formeaza ioni de At. C6H5IO. I(NO3)3. trecandu-i in stari de oxidare superioare. a zirconiului şi niobiului) pentru prelucrarea minereurilor. a cloroformului. sarea AgAtO3 fiind analoaga cu AgIO3. hexacloranului etc. cloraţilor. Astfel fluorul oxideaza cloratii la perclorati. tetraclorurii de carbon. Astatiniul din cauza izotopilor sai cu timpul de injumatatire mici a fost studiat exclusiv pe cantitati submicro in solutii extreme de diluate (10-11-10-12 mol/l). iodatii la periodati. De asemenea se cunosc compusii continand ionul iodil IO+ in care iodul este I(III):(IO)2SO4. (IO)2O. astatiniul precipita cu H2S din solutii puternic acide este deplasat pe lame de Zn din solutii de H2SO4 iar la electroliza se depune pe catod. hipocloriţilor. Acidul azotic oxideaza astatiniul la At5+ cand trece in ionul astatinat AtO-3. a clorurilor. necesară în energetica atomică. Concomitent are loc separarea unui şir de elemente.

D. care se întrebuinţează în medicină şi în industria alimentară. Pe bază de iod s-au obţinut preparate cu proprietăţi bactericide.Neniţescu 3. „Chimie generala”. „Chimie anorganică”. (Au fost obţinuţi compuşi ai xenonului şi kriptonului cu fluorul. Soluţia de 10% de iod în alcool etilic se numeşte tinctură de iod şi se aplică la dezinfectarea rănilor. Bibliografie 1.) Bromul şi iodul se întrebuinţează la producerea coloranţilor sintetici şi a medicamentelor. „Chimie anorganică”. Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic superioare ale multor elemente. Edith Beral şi Mihai Zapan Page 21 of 22 . C. ediţia a IV-a 2.

Halogenii – Grupa a VII-a din Sistemul Periodic 1 1 Proiect Inspirat din Cartile de Chimie Organica Chimie Generala Page 22 of 22 .