Cezar Bîrzea

CET~|ENIA EUROPEAN~

POLITEIA–SNSPA, 2005

CUPRINS
Introducere /4 Modulul I – Teoria ]i practica cet`\eniei /6 1. Redescoperirea cet`\eniei: dezbaterea contemporan` /6 2. Contextul cultural ]i istoric al cet`\eniei /12 3. Ce este cet`\enia /14 a) Cet`\enia statutar` ]i cet`\enia identitar` /15 b) Cet`\enia normativ` ]i cet`\enia efectiv` /16 c) Defini\ia pragmatic` a cet`\eniei /16 4. Cet`\enia – o nou` paradigm` a ]tiin\elor politice /17 a) Teoria cet`\eniei /18 b) Teritorialitate, stat na\ional, cet`\enie /25 5. Cet`\enia ]i societatea civil` /30 a) Defini\ia societ`\ii civile /32 b) Structura spa\iului public /33 c) Tipologia regimurilor politice /35 d) Globalizarea societ`\ii civile /38 6. Competen\a civic` /39 a) Cultura civic` /39 b) Drepturile ]i responsabilit`\ile /40 c) {nv`\area cet`\eniei /42 Modulul II – Cet`\enia european` ca statut juridic /45 1. Cet`\enii ]i exercitarea puterii [n Uniunea European` /45 2. Statutul juridic al cet`\eanului european /48 3. Sistemul de protec\ie a drepturilor cet`\enilor europeni /49 Modulul III – Identitatea european` /52 1. Formarea con]tiin\ei europene /54 a) Mitul unit`\ii teritoriale /54 b) Mitul destinului istoric /54 c) Mitul imperiului universal /55 d) Mitul unit`\ii cre]tine /57 e) Mitul unit`\ii intelectuale /57 f) Mitul unit`\ii pacificatoare /59 2. Spiritul Europei: reperele identit`\ii culturale europene /60 3. România ]i Europa: dileme identitare /64 Modulul IV – Democra\ia european` /68 1. Uniunea European` ca spa\iu public (“Euro-polity”) /69 2. Sistemul decizional /77 a) Metoda parteneriatului /78 b) Metoda negocierii /79 c) Metoda co-op\iunii /79 d) Metoda consensual` /80 3. Guvernan\a european`: regim, federa\ie sau stat suprana\ional? /83 4. Na\ional ]i suprana\ional în construc\ia european` /91 Modulul V – „Europenizarea” spa\iului public na\ional /98 1. „Europenizarea” ca fenomen istoric ]i politic /99 2. Actorii „europeniz`rii” /105

2

a) Administra\ia public` /106 b) Parlamentele na\ionale /106 c) Partidele politice /107 d) Justi\ia /108 e) Regiunile /108 f) Grupurile de interes /109 3. Societatea civil` transfrontalier` /110 4. Abordarea comparativ` a „europeniz`rii”: convergen\` sau diversitate? /111 Modulul VI – Construc\ia cultural` a cet`\eniei europene /114 1. Cet`\enia european`: mituri fondatoare, simboluri, tradi\ii reconstruite /115 2. Cet`\enia ]i construc\ia identitar` european` /119 3. Cultura organiza\ional` a spa\iului public european /124 4. Rolul educa\iei /129 a) Dimensiunea european` /130 b) Procesul de la Bologna /130 c) Strategia de la Lisabona /131 Concluzii /132 Anexa I – Sensul dat cet`\eniei în diverse contexte culturale /134 Anexa II – Componentele culturii civice /135 Anexa III – Educa\ia civic` în curriculum-ul formal din \`rile europene /136 Anexa IV – Caracteristicile identit`\ii europene /145 Anexa V – Cronologia unific`rii europene /146 Bibliografie /148

3

identitate colectiv`. institu\iilor ]i politicilor U. cet`\enia european`) ca paradigm` a ]tiin\elor politice. ceea ce permite abordarea unor aspecte înrudite. • plaseaz` dezbaterea actual` privind viitorul Uniunii Europene în cadrul explicativ al ]tiin\elor politice. institu\ionalismul (baza teoretic` a „europeniz`rii“) ]i guvernan\a (ca alternativ` la guvernare). particip`rii ]i r`spunderii publice) în contextul specific al cet`\eniei europene. de schimbarea normelor ]i proceselor institu\ionale din fiecare sistem na\ional.INTRODUCERE Ce înseamn` s` fii cet`\ean al Europei? Care sunt drepturile ]i responsabilit`\ile care definesc cet`\enia european`? Este oare suficient` de\inerea actelor civile ale na\ionalit`\ii unui stat membru al Uniunii Europene? Care este spa\iul public în care se exercit` aceast` form` de civitate: statul suprana\ional. care pot interesa direct pe viitorii formatori ]i speciali]ti în politicile publice.E. devenite teme majore ale ]tiin\elor politice. cursul nostru vizeaz` urm`toarele obiective generale: • în\elegerea ]i utilizarea conceptului de cet`\enie (]i a variantei sale. federa\ia interguvernamental` sau coali\ia unor „polity“ na\ionale? Ce fel de identitate colectiv` este cet`\enia U. cursul de fa\` are propria identitate: • el pleac` de la conceptul integrator de „cet`\enie“. Acest proiect trebuie sus\inut de o construc\ie identitar` adecvat`. 4 .. între identitatea cultural` european` ]i identitatea politic` a U.E. considerat ca o paradigm` a ]tiin\elor politice. cultur` organiza\ional` ]i ac\iune social`). la democra\ia european`? Cum se poate transforma cet`\enia na\ional` într-o cet`\enie suprana\ional` ]i care sunt mijloacele acestei construc\ii identitare? Aceste întreb`ri generice sintetizeaz` premisele conceptuale ale acestui curs. În aceast` perspectiv`. suveranitatea ]i declinul statului na\ional. transparen\ei. • circumscrie problematica democra\iei europene (îndeosebi aspectele controversate ale reprezentativit`\ii. pe diver]ii actori ai spa\iului civic comunitar.E. • propune c`i ]i mijloace ale construc\iei identitare a euro-cet`\eniei. Pe scurt. • face distinc\ia între comunitatea cultural` ]i comunitatea politic`. Fa\` de alte demersuri (consacrate „studiilor europene“. • interpreteaz` cet`\enia european` într-o viziune l`rgit` (ca statut juridic. de asumarea drepturilor ]i a responsabilit`\ilor care decurg din cet`\enia european`.). precum ]i tuturor celor interesa\i de problematica integr`rii europene. dreptului comunitar. de redefinirea rolului statului ]i a spa\iului public.E. precum globalizarea.? Care sunt sistemele sale de legitimare ]i mobilizare civic`? Cum se raporteaz` cet`\enia U. cursul de fa\` are în vedere familiarizarea cu problematica general` a Uniunii Europene ca proiect politic. destinat în primul rând studen\ilor în ]tiin\ele sociale ]i politice. în inten\ia noastr`. a]a cum sunt teoria neo-func\ionalist` (care fundamenteaz` metoda consensual` ]i dreptul comunitar).

diferen\ierea comunit`\ii culturale de comunitatea politic` în care se exprim` cet`\enia. În acest fel. Suportul de curs va fi distribuit înc` de la început în form` electronic` sau tip`rit`. folosirea unor metode participative. cursul nostru î]i propune s` promoveze ]i s` aplice câteva elemente-cheie ale asigur`rii calit`\ii: centrarea pe obiective precise. astfel încât înv`\area unuia nu este posibil` f`r` achizi\ionarea cuno]tin\elor ]i a competen\elor prev`zute în modulul precedent. a institu\iilor. urmând ca fiecare modul s` genereze propriile activit`\i de cercetare.E. Le mul\umim tuturor ]i pe aceast` cale. evaluarea formativ`. cu obiectivele sale specifice ]i instrumente proprii de evaluare (teste-gril`. politicilor ]i metodelor de guvernare pe care le-a produs.• • • • • definirea cet`\eniei europene în dubla sa ipostaz`.E. Fiec`ruia din aceste ]ase obiective îi este consacrat câte un modul relativ autonom. construc\ia unor „reader“. ]i în\elegerea mecanismelor care deosebesc identificarea na\ional` de identificarea postna\ional`. caracterizarea identit`\ii culturale europene ca surs` posibil` de legitimare a identit`\ii politice a U. rezolvare de probleme concrete ]i dezvoltare de proiecte de c`tre studen\i. caracterizarea fenomenului de „europenizare“ a spa\iului public na\ional ]i a consecin\elor sale asupra euro-cet`\eniei. de statut juridic (cet`\enia formal` sau ansamblul drepturilor suprana\ionale oficial recunoscute) ]i identitate colectiv` (cet`\enia informal` sau apartenen\a subiectiv`). proiecte personale. 5 . memorat ]i reprodus la o abordare interactiv` ]i responsabil`. în\elegerea democra\iei suprana\ionale a Uniunii Europene. analiza construc\iei culturale a identit`\ii U. cunoscute ]i asumate în prealabil. Ponderea se va deplasa astfel de la cuno]tin\e la activit`\i de înv`\are. folosirea unor criterii clare de m`surare a performan\ei (obiectivele specifice ale fiec`rui modul).. care s` angajeze studen\ii în construirea propriului parcurs academic. aplica\ii în grupuri de lucru). Între aceste module exist` rela\ii de interdependen\` ]i continuitate. În elaborarea acestui curs am beneficiat de sprijinul colegilor de la Facultatea de }tiin\e Politice a SNSPA – Bucure]ti ]i de sus\inerea programului academic New Europe Colege – NEC-Link. de la textul „predat“. dup` fiecare unitate de con\inut (dup` fiecare modul).

politicile publice. Ea une]te comunitatea academic` în jurul unui concept integrator. societatea civil`. culturale ]i istorice ale cet`\eniei. justi\ia social`). într-un model explicativ al societ`\ii democratice. cet`\enia inspir` o serie de norme ]i practici sociale. 1. studiul conceptului de cet`\enie este indispensabil.MODULUL I TEORIA }I PRACTICA CET~|ENIEI Cet`\enia european` este o provocare pentru teoria ]i practica cet`\eniei. rela\ia dintre stat ]i societatea civil`. drepturile omului. În sfâr]it. a identit`\ii. Ea vizeaz` o cet`\enie postna\ional` care. pentru prima dat`. • s` explice consecin\ele acestei dualit`\i asupra cet`\eniei europene. coeziunea social`. El permite în\elegerea fundamentelor legale ]i politice ale drepturilor suprana\ionale ]i definirea practicilor sociale care decurg din aceste drepturi. a drepturilor ]i responsabilit`\ilor. F`r` o în\elegere minimal` a acestui concept. La încheierea acestui modul. • s` foloseasc` cuplul drepturi – responsabilit`\i în situa\iile cotidiene ale vie\ii publice. Acest prim modul precede analiza propriu-zis` a cet`\eniei europene ca proiect cultural ]i politic. a particip`rii politice. Este o introducere în problematica general` a cet`\eniei ]i a consecin\elor sale asupra politicilor publice. • s` defineasc` competen\a civic` ]i cultura politic` subiacent`. • s` conceap` ]i s` dezvolte ac\iuni voluntare inspirate din principiile cet`\eniei ]i s` defineasc` societatea civil` din perspectiva particip`rii politice. Cet`\enia este o paradigm` a ]tiin\elor politice care permite interpretarea proceselor democratice din perspectiva apartenen\ei. cet`\enia face parte din cultura profesional` de baz` a studen\ilor în ]tiin\ele politice ]i sociale. • s` deosebeasc` cet`\enia ca sistem de valori. la o cultur` ]i un stat na\ional. se refer` la un set de valori ]i institu\ii. Studen\ii ]i cercet`torii în ]tiin\ele politice au îns` un motiv suplimentar pentru a se concentra asupra acestui termen. ca institu\ie politic` ]i ac\iune social`. ordinea civic`. Redescoperirea cet`\eniei: dezbaterea contemporan` Conceptul de cet`\enie („citizenship“) este central pentru ]tiin\ele politice ]i sociologie. drepturile omului. capabil s` relanseze interesul public pentru problematica social` ]i politic`. studen\ii vor fi capabili: • s` defineasc` cet`\enia ca statut juridic ]i politic (na\ionalitatea) ]i ca identitate. ar fi dificil s` explic`m probleme conexe precum participarea democratic`. 6 . Ea î]i propune s` construiasc` o comunitate politic` transteritorial` ]i s` fac` din Uniune un spa\iu public comunitar. Ea valorific` diverse concepte-cheie ale teoriei politice (democra\ia participativ`. Din acest motiv. în locul apartenen\ei obligatorii la un teritoriu. un sistem de institu\ii ]i rela\ii care regleaz` comportamentul public ]i orienteaz` ac\iunea colectiv`. • s` în\eleag` fundamentele politice. În aceast` perspectiv`.

în alt` parte a acestui modul. cât ]i cei de stânga (interesa\i mai ales de drepturi ]i libert`\i). de exemplu. A]a cum am ar`tat cu alt` ocazie (Bîrzea. Se poate chiar afirma. Putem identifica astfel trei etape: • Criza democra\iei (anii 1960–1980) a ap`rut pe fondul protestelor contra r`zboiului din Vietnam. afilierea politic`. • Relansarea cet`\eniei (începând cu anii 1990) a coincis cu marile schimb`ri istorice ale anilor ’90 (tranzi\iile postcomuniste. Ca urmare. Huntington ]i Watanuki. o idee normativ` care m`soar` progresul. violen\a social`. 1995). În schimb. caracterizat` prin fragilizarea sistemelor de securitate public`) ar fi participarea cet`\eneasc` bazat` pe vechiul principiu al virtu\ii civice. În contextul de fa\`. Momentele acestei evolu\ii istorice vor fi tratate ulterior. globalizarea economic`. a mi]c`rilor contestatare din 1968 ]i a recesiunii economice consecutive „]ocului petrolului“. Aceast` incertitudine pune în discu\ie îns`]i democra\ia ca proiect istoric ]i politic. insecuritatea ocup`rii. ca ]i anali]tii ]i cercet`torii în ]tiin\ele politice. • Reabilitarea democra\iei (anii 1980) s-a produs ca urmare a celui de „al treilea val al democratiz`rii“ (Huntington. corup\ia) au fost doar amânate. Atât cet`\enii de rând. 1975). singura cale de a ie]i din „societatea de risc“ (sau „modernitatea incomplet`“. Bloom ]i Path. erodarea statului-na\iune). criza statului bun`st`rii. Raportul „Comisiei trilaterale“ (Crozier. odat` cu intrarea în noul mileniu. predominante în anii ’80 ]i care au redus substan\ial serviciile guvernamentale în favoarea unor multiple centre alternative de decizie. c` societ`\ile ]i modul lor de guvernare s-au definit în raport cu sensul dat cet`\eniei. opus simplei „government“ care se exercit` exclusiv în interiorul structurilor statului). deficitele publice. 2004). a ar`tat c` statul este dep`]it de noile presiuni sociale ]i c` el trebuie s`-]i asocieze partenerii din societatea civil` (este ceea ce s-a numit mai târziu „governance“. dup` „momentul Marshall“. s`r`cia. dup` Beck (1992). cât ]i speciali]tii în ]tiin\ele politice au pus în discu\ie capacitatea institu\iilor democratice fondate în secolul al XIX-lea de a gestiona noul context politic ]i social. Atât politicienii de dreapta (care pun accentul pe obliga\ii). democra\ia este un proiect continuu. Între proiect ]i realitate. dezechilibrele demografice. 1998. a]a cum func\ioneaz` infinitatea în matematic` sau fericirea în filosofie. 2000) consider` îns` c` aceste a]tept`ri sunt nerealiste. În pofida acordului relativ asupra termenului. dar el nu aduce solu\ii propriu-zise. autorul care a relansat interesul pentru cet`\enie în epoca modern`. problemele structurale mai vechi (de exemplu.Cet`\enia a marcat gândirea occidental` înc` de la începuturile sale. a]a cum au ar`tat „Eurobarometer Surveys“ ]i datele proiectului „Beliefs in Government“. au formulat mari a]tept`ri de la cet`\enie ca nou contract social. instabilitatea sistemelor de asigurare social`) care accentueaz` sentimentul de incertitudine global`. manipularea genetic`. De exemplu. Cu aceast` ocazie. inechitatea. numi\i de Dahrendorf (1994) „deceniul cet`\eniei“ („decade of citizenship“). Unii autori (Giddens. împreun` cu Heater (1990). Acest proiect va fi întotdeauna perfectibil ]i incomplet. responsabilitatea public`. ne vom concentra asupra dezbaterilor contemporane consacrate cet`\eniei. guvernarea democratic`). a afacerii Watergate. au ap`rut probleme noi (terorismul. degradarea mediului. f`r` o rezolvare durabil`. Conceptul de cet`\enie pare s` uneasc` discursul politic despre problemele publice (asupra unor chestiuni precum participarea. vom examina con\inutul cet`\eniei în gândirea politic` pân` la Marshall (1950). încrederea în democra\ie a fost restabilit` (Klingemann ]i Fuchs. a]a 7 . 1991) ]i a m`surilor luate de guvernele conservatoare ]i neoliberale (legitimate doctrinar de reaganism ]i thatcherism).

o funda\ie independent` care întreprinde anchete periodice asupra valorilor dominante la fiecare 10 ani începând cu anul 1970.. F`r` cet`\eni activi.U. a dedicat raportul din 2002 privind dezvoltarea uman` unei teme sensibile ]i preocupante. Pentru ca proiectul s` se transforme în realitate este nevoie de cet`\enie. se afl` interesul pentru politic`. la mare distan\`. Exist` îns` mari decalaje privind realizarea efectiv` a democra\iei la nivel global: 8 .A. Acest deficit democratic are efecte asupra coeziunii sociale ]i pune sub semnul întreb`rii îns`]i legitimitatea proiectului democratic. OECD sau UNESCO au luat în considerare influen\a cet`\eniei asupra dezvolt`rii.U. Relansarea interesului public pentru cet`\enie în anii ’90 nu se datoreaz` unei mode trec`toare sau motiva\iei pur academice.A. 37%). Tchernia. f`r` participare la institu\iile politice ]i f`r` un minim de încredere în clasa politic`. 2000).10). Conform acestui raport (2002. a]a cum arat` raportul „Noua genera\ie a democra\iei“ (1989) ]i studiile lui Putnam (2000). op\iunile cet`\enilor din Europa l`rgit` (40 de \`ri) au fost relativ stabile la cele trei reprize ale anchetei (1980. cât ]i în Europa. • Timpul liber („leisure“ sau „loisir“. • Politica (8%). • Religia (17%). Conform acestor date (Halman. Acesta este prezent atât în S.. cât ]i a practicilor specifice vie\ii democratice. respectiv: • Familia (86% din op\iuni în 2000). • Prietenii ]i rela\iile sociale (47%). ordinea de preferin\e a r`mas constant`. conform datelor „Eurobarometer 2001“. 1990. 2002). Ca s` devii cet`\ean nu este suficient s` te na]ti într-o societate democratic`. În Europa. de exemplu.cum spune Bobbio (1987). deficitul democratic se manifest` prin apatie politic`.A. individualism. • Munca (54%).U. Mai exact. În S. p. Doar 54% din indivizi particip` la via\a asociativ` ]i doar 37% din ei au încredere în clasa politic`. chiar ]i organiza\iile globale consacrate condi\iei umane precum PNUD. Pe ultimul loc. de asumarea atât a valorilor subiacente. în special la grupul de vârst` 18-26 ani. respectiv „Aprofundarea democra\iei într-o lume fragmentat`“. În SUA. Cea mai complet` analiz` a situa\iei din Europa o g`sim îns` în datele „European Values Study“ (EVS). Pentru aceasta. Cet`\enia nu este îns` un patrimoniu politic ]i nici nu se transmite prin simpl` imita\ie social`. Din acest motiv. neîncredere în clasa politic` ]i rat` sc`zut` a particip`rii civice. guvernarea democratic` ]i democra\ia ca regim politic nu sunt eficiente.. ca ]i în S. 2001. trebuie ca fiecare persoan` s` înve\e codurile ]i conduitele specifice cet`\eniei. exist` deja o îngrijor`toare eroziune a capitalului social ]i a încrederii în institu\iile politice. exist` o tensiune natural` rezultat` din decalajul inerent dintre o structur` simbolic` („democra\ia formal`“) ]i realit`\ile zilnice („democra\ia substantiv`“). rata de participare la alegeri este înc` ]i mai sc`zut`: doar 35%. doar un tân`r din doi particip` la societatea civil` iar rata absenteismului electoral a dep`]it 40%. cu mici fluctua\ii. PNUD. evolu\ia global` a proceselor democratice este mai degrab` încurajatoare. De exemplu. Un public din ce în ce mai larg se intereseaz` ast`zi de cet`\enie deoarece cet`\enii ]i oamenii politici sunt preocupa\i de ceea ce datele statistice ]i speciali]tii au numit deficitul democratic.

doar 82 de \`ri (din 200). 61 de \`ri (38% din popula\ia lumii) înc` nu au libertatea presei.N.N. peste 600 ziari]ti sau organiza\ii ale media au fost atacate fizic sau intimidate.N. Num`rul \`rilor care au ratificat cele ]ase mari conven\ii ale drepturilor omului a crescut semnificativ dup` 1990. Oricum.N.S. N. În 2001. În 10 \`ri peste 30% dintre membrii Parlamentului sunt femei.C.U.P.G.C. (drepturile civice ]i politice) s-a f`cut în 150 de \`ri (fa\` de 90). (Dept. 51 de \`ri nu au ratificat Conven\ia I.R.C.G. Celelalte nu au ajuns înc` la o tranzi\ie prodemocratic`.C. În lume. au revenit la regimuri autoritare sau se afl` în conflict. • • Societatea civil` În anul 2000 erau înregistrate 37. precum Kuweit. Între 1970 ]i 1996. • • Libertatea presei • • 125 de \`ri (62% din popula\ia lumii) au pres` liber` sau par\ial liber`. Ratificarea I. doar 47 sunt regimuri democratice efective. sau \`ri cu un PIB sc`zut dar cu un indice mare al democra\iei (de exemplu.-uri asociate O. cu 20% mai mult decât în 1990. 37 ziari]ti au murit la datorie. 38 de \`ri nu au ratificat sau semnat înc` I.L.U.O.150 O.N. 33 regimuri militare au fost înlocuite cu guverne civile. • Discrepan\e globale Dintre cele 81 noi democra\ii. ea constituie îns` un factor predispozant: regimul democratic favorizeaz` acumularea de capital uman ]i reduce inegalit`\ile sociale. Inf. modernitate ]i dezvoltare economic`.U. România ocup` locul 63.S.U (Consiliul Economic ]i Social) ]i 1550 sunt asociate cu Departamentul Informa\iilor Publice al O. privind libertatea asocierii iar 39 \`ri nu au ratificat conven\ia I. sunt efectiv democratice. În acest sens.O.L. referitoare la marile disparit`\i în realizarea democra\iei ca proiect global.P.G. Peste 2. 118 au fost închi]i. 140 dintre cele aproximativ 200 \`ri ale lumii beneficiaz` de alegeri multipartide.E. 106 \`ri înc` îngr`desc respectarea libert`\ii civice ]i politice.R.000 de O. cât ]i date preocupante. în clasificarea PNUD.775 (sub 9 . Costa Rica). • • Drepturile omului • • Egalitatea de gen • • Acest tablou con\ine atât elemente optimiste (care confirm` teza celui de-al treilea val al democratiz`rii promovat` de Huntington). S` not`m c`. concluziile sunt contradictorii: exist` \`ri cu un PIB înalt dar cu un indice slab al democra\iei. iar 41 \`ri nu au ratificat sau semnat înc` I.-uri interna\ionale.N. 81 de \`ri au realizat pa]i importan\i c`tre democra\ie. doar 14% dintre membrii Parlamentului sunt femei (în 10 \`ri.R.E. respectiv 57% din popula\ia globului. Aceast` rela\ie nu este neap`rat una de cauz`-efect. num`rul ziarelor din \`rile în curs de dezvoltare s-a dublat (de la 29 la 60 de titluri la 1000 de persoane) iar num`rul canalelor de televiziune a crescut de 16 ori. sociale ]i culturale) ]i a I. (drepturile economice.C.R. cu indicele de dezvoltare uman` de 0. a]a cum se observ` din figura 1.O.C. datele raportului PNUD arat` c` exist` o rela\ie pozitiv` între democra\ie. privind negocierea colectiv`. nici o femeie nu este în Parlament).G. Pe ansamblu.N.Progresul general • Regimul politic • Începând cu 1980.-uri au statut consultativ pe lâng` O. Doar 251 dintre cele 1550 O.-urile înc` nu au statut consultativ pe lâng` Adunarea General` a O. Publice) provin din \`rile în curs de dezvoltare.

• emergen\a unor noi minorit`\i în noile state na\ionale. • apari\ia celei de-a treia genera\ii de drepturi ale omului (absente din instrumentele ini\iale de protec\ie) ]i interesul pentru drepturile colective ]i drepturile culturale. dezbaterile contemporane privind cet`\enia („citizenship“) au fost impulsionate în anii ’90 în special datorit` urm`toarelor împrejur`ri: • dezmembrarea marilor entit`\i fondate pe criterii ideologice (de exemplu. a refugia\ilor sau a popula\iei dislocate în urma r`zboaielor. apatia ]i neîncrederea în for\a democra\iei ca liant social).800). rezultate fie din migra\iile umane (dinspre regiunile mai s`race spre zonele mai bogate sau de la cele mai pu\in sigure spre cele mai sigure). • reinventarea democra\iei în \`rile postcomuniste.772 ceea ce denot` o evolu\ie pozitiv` pe calea democratiz`rii ]i dezvolt`rii umane.755 iar în 1995 ajunsese la 0.E.media mondial` de 0. fie din retrasarea frontierelor (la fel ca la încheierea primului r`zboi mondial. • agravarea „deficitului democratic“ în special datorit` aproprierii democra\iei ca bun de consum. situa\ia particular` a popula\iei Roma). Fig. Iugoslavia) ]i apari\ia de noi state na\ionale. • ie]irea la suprafa\` a unor probleme civice alt`dat` doar camuflate de statul totalitar (ex. În 1975 acela]i indice era de 0. prin Tratatul de la Maastricht. Rela\ia dintre democra\ie ]i dezvoltarea uman` DEZVOLTAREA UMANĂ Capacităţi crescute ale persoanelor de a-şi determina condiţiile de viaţă Participarea la viaţa comunităţii Expresia personală Starea de sănătate Condiţii de viaţă Drepturi civice şi politice Dialog social Presiune publică şi acţiune socială Presiune publică şi acţiune socială DEMOCRAŢIA • • • Instituţiile şi practicile democraţiei contestarea puterii participarea cetăţenilor responsabilitatea autorităţilor La nivel european. ru]ii în \`rile baltice sau în Ucraina). 10 . 1. reducerea progresiv` a ratei de participare la alegeri sau la dezbaterile civice. • incapacitatea statului bun`st`rii de a sus\ine cet`\enia efectiv` pentru to\i cet`\enii (în special la nivelul drepturilor sociale) ]i extinderea categoriei de „second class citizens“ sau a cet`\enilor cu drepturi limitate. • noul proiect de cet`\enie suprana\ional` introdus de U. • presiunile asupra cet`\eniei din partea imigran\ilor. URSS. fostele popula\ii majoritare din marile imperii multina\ionale au devenit minoritare în noile state – de exemplu. f`r` sus\inerea civic` adecvat` (de exemplu.

guvernul. Aceast` relativizare a autorit`\ii publice. de]i contest` ordinea instituit`. de]i aceste atitudini pot afecta însu]i proiectul democratic (datorit` lipsei de sus\inere cet`\eneasc`). ci doar reflect` starea de nemul\umire fa\` de modul s`u de func\ionare. înv`\`mântul. 2002) Domeniul Economia Politica Cultura Activit`\i principale (modernitatea) Munca Participarea Recunoa]terea ]i identificarea Atitudini postmoderne Descurajarea ]i demotivarea Indiferen\a ]i apatia Relativismul ]i esen\ialismul Aceast` analiz` a fost confirmat` de o anchet` global` asupra valorilor modernit`\ii ]i postmodernit`\ii realizat` de Inglehart (1997) la începutul anilor ’90. c` cet`\enia ]i drepturile omului sunt un apanaj al modernit`\ii. pe de alta. religia. Apatia ]i dezinteresul public sunt forme de dezavuare a „politicii politicianiste“. 2. ele au pus sub semnul întreb`rii îns`]i tipul modern de societate ]i civiliza\ia subiacent`. p. în care valorile centrale sunt activitatea social`. Ichilov. ci modul s`u de realizare concret` (democra\ia substantiv`). În aceast` societate postmaterial` predomin` „atitudinea postmodern`“ care este de fapt o contestare spontan` a oric`rei forme de autoritate institu\ionalizat`: na\iunea. pe de o parte. Tenzer. Conform acestei cercet`ri de anvergur`. Ceea ce Terrén ]i al\i autori (Wexler. cât ]i aspecte pozitive: pe de o parte. atitudinea postmodern` favorizeaz` cet`\enia prin ponderea pe care o acord` cet`\enilor organiza\i. solidaritatea ]i diversitatea. armata. participarea ]i identificarea cultural` (vezi fig. a egoismului sau demagogiei politice. familia. 2). Dac` ne referim doar la sfera politicii. 1990. 1990. ea sl`be]te capacitatea de influen\` a institu\iilor publice.163) spune astfel c` modernitatea s-a exprimat prin trei tipuri de activit`\i: munca. se pare c` societatea postmodern` este inevitabil o societate depolitizat`. a corup\iei.Dezbaterile pe marginea acestor probleme de societate. parlamentul etc. S-a afirmat de unii autori. \`rile industrializate au trecut de la o „civiliza\ie a penuriei“ (ale c`rei valori principale erau munca. În mod paradoxal. Terrén (2002. are atât p`r\i negative. de exemplu. spune Inglehart. ea deschide calea guvern`rii participative prin redistribuirea puterii într-o multitudine de organiza\ii non-guvernamentale. au generat mari a]tept`ri (uneori nerealiste) fa\` de capacitatea cet`\eniei ]i virtu\ii civice de a mobiliza energiile populare. Atitudinile moderne ]i postmoderne privind cet`\enia (Terrén. structuri reticulare ]i centre alternative. 11 . incivilitatea este o form` natural` de protest ]i contestare public`. Pe de alt` parte. inerent` democra\iei. societatea de mas` ]i bun`starea material`) la o „societate postmaterial`“. Nu valorile democra\iei sunt contestate (democra\ia formal`). în detrimentul autorit`\ii formale. Fig. 1998) numesc „atitudine postmodern`“ nu invalideaz` democra\ia ca model de guvernare. Cu alte cuvinte.

s` încorporeze atât o viziune individual` cât ]i una colectiv` asupra societ`\ii. de exemplu. legat` îndeosebi de asocierea cu virtutea civic` (idealul moral al Romei republicane) ]i de problemele de implementare a cet`\eniei romane. În Anexa I. Într-o cercetare anterioar` (Bîrzea. 2003). În sfâr]it. De atunci. Heater (1960. civil` ]i social`) îl dator`m sociologului englez Marshall (1950) care. în func\ie de tipul de societate ]i modul de guvernare cu care a fost asociat. a reu]it s` capteze interesul lumii academice pentru acest termen paradigmatic. În limbile scandinave. în limba chinez` se pune accentul pe obliga\ii ]i îndatoriri publice. teritoriu). Termenul ca atare vine din gândirea greac`. echivalentul pentru cet`\enie trimite la „obscia“. practic. fiind preluat de limbile europene moderne (în special franceza ]i engleza) prin intermediul limbii latine. în perioada interbelic`. când a fost coroborat pentru prima dat` cu drepturile omului. constat`m c` termenul de „cet`\enie“ este specific limbilor latine ]i limbii engleze. fiind capabil s` desemneze atât drepturile cât ]i obliga\iile. Contextul cultural ]i istoric al cet`\eniei A]a cum am v`zut. care încorporeaz` r`d`cina comun` „civitas“ („civis“ = cetate). Sensul multidimensional de ast`zi (cet`\enia politic`. Acest concept controversat ]i mobilizator1 are meritul de a exprima chintesen\a gândirii politice dintr-o epoc` istoric` ]i de a sintetiza ansamblul problemelor care rezult` din rela\ia stat-cet`\eni. chiar dac` sensul s`u nu este clar pentru toat` lumea. cet`\enia este tradus` frecvent prin patriotism iar în limba arab` ea evoc` apartenen\a la un anumit teritoriu („wand“ = patrie. înaintea statului unitar). În limbile popoarelor din Asia Central`. care înseamn` de fapt comunitate (prima form` de organizare politic`. care sintetizeaz` datele respective. r`d`cina comun` este tot echivalentul pentru „cetate“ (burg) iar în limba german` apar trei referin\e diferite: una care denume]te na\ionalitatea („Staatsangehörigkeit“). alta care desemneaz` statutul de de\in`tor de drepturi („Staatsbürgerschaft“) ]i alta care subîn\elege participarea politic` („Staatsbürgerstatus“). cet`\enia se afl` în centrul dezbaterilor contemporane. denumirea greac` pentru cetatea-stat. Cele mai mari diferen\e se constat` îns` în cadrul culturilor non-occidentale. p. cet`\enia domin` dezbaterea contemporan` din ]tiin\ele politice ]i sociale. Secolul XIX a consacrat rela\ia dintre cet`\enie ]i statul-na\iune pentru ca. caracterizat prin urm`toarele tr`s`turi: a) este o construc\ie cultural`. care au preluat mai târziu acest termen. Aici a cunoscut o nou` dezvoltare. Este un termen paradigmatic. Aceasta. conform doctrinei confucianiste a dependen\ei p`r\ii fa\` de ansamblu ]i a loialit`\ii individului fa\` de stat. este o traducere a cuvântului „polis“. d) are un con\inut contradictoriu. am colectat defini\ii ale cet`\eniei din diverse limbi ]i medii culturale. În limbile slave. termenul de cet`\enie a reap`rut în timpul Revolu\iei Franceze (1789). specific` anumitor valori ]i semnifica\ii. din nou. 1 12 . El a ap`rut mai întâi în cet`\ile-stat din Grecia antic` ]i a fost transferat la Roma o dat` cu alte produse ale culturii antice grece]ti. fiind rezultatul gândirii politice europene care s-a impus în toat` lumea. 293) îl nume]te „buzz word": el capteaz` aten\ia ]i stimuleaz` dezbaterea. s` urmeze o faz` de declin. c) este expresia domina\iei occidentale. b) are o evolu\ie istoric`. la rândul s`u. a]a cum am v`zut în capitolul precedent.2. Uitat mult timp.

propunând micro-comunit`\i politice de tip contractual. statul-partid). republica. • Roma antic` – statutul de cet`\ean roman („civitas“) conferea dreptul de mobilitate ]i drepturi civice (de exemplu. un ideal moral care promova patriotismul ]i devo\iunea fa\` de interesul general. preluat ulterior ca o valoare central` a Rena]terii italiene ]i a Romantismului german. a fost o form` suprana\ional` de civitate. • Comunismul a promovat interesul general.În ce prive]te evolu\ia istoric` a cet`\eniei. participarea public`) acordate inclusiv popula\iei din teritoriile ocupate (de exemplu. • Cet`\enia multipl` a existat înc` din lumea antic` (de exemplu. Statele teritoriale devin state na\ionale („natio“ = comunitate omogen` având o identitate cultural` unic` ]i care adopt` un sistem comun de organizare politic`). cam tot atâ\ia erau sclavi ]i femei. c) identitatea – este ceea ce Aristotel nume]te „methexis“. În timpul nostru. romanii au introdus dou` categorii de cet`\eni: cei care proveneau din metropol` ]i noii cet`\eni. • patriotismul. • Na\ionalismul. cet`\enia revine în aten\ia gândrii politice. na\iunea. Drepturile civile ]i politice se acord` în func\ie de apartenen\a la na\iunea dominant`. care apar\ineau comunit`\ii domestice sau „domos“. societatea civil` ]i pluralismul politic. a accentuat aceast` dimensiune: cet`\enia înseamn` în primul rând drepturi ]i libert`\i acordate individului (diferit de abordarea colectivist` din republica atenian`. Cet`\enia sovietic`. dar ]i dup` dispari\ia acestora. na\iunea. respectiv mândria de a fi grec. cet`\enia dubl` legiferat` de Augustus). Statutul de cet`\ean presupunea: a) apartenen\a la „polis“ (republica atenian`). statele formate prin imigra\ie (SUA. Romanii au p`strat cele trei caracteristici ini\iale (apartenen\a. Statutul de „cet`\ean“ era acordat doar indivizilor liberi (aproximativ 25. a asociat cet`\enia de o construc\ie politic` ]i cultural` nou`. Din acest tablou rezult` c` au existat trei modele de cet`\enie: a) Modelul republican este specific cet`\ilor-stat din lumea antic`. practic. c`rora le-au ad`ugat o codificare elaborat` (dreptul roman) ]i virtutea civic` („virtus“). Spa\iul public de referin\` era partidul-stat ceea ce anula. • accentul pus pe obliga\ii ]i responsabilit`\i. Saul din Tarsus devenit Apostolul Pavel). identitatea). 1789). de exemplu. • Iluminismul – dup` o uitare de aproape o mie de ani. ea poate fi sintetizat` în urm`torul tablou: • Atena – democra\ia („guvernarea de c`tre popor“) presupune cet`\eni. reprezentat de John Stuart Mill.000 în Atena. unde prevala interesul comun). altruismul ]i colectivismul. Pentru a-i diferen\ia. Australia) au încurajat ideea de „cet`\enie multicultural`“. 13 . • Liberalismul. îndeosebi în cadrul marilor imperii coloniale. civis. republicilor italiene ale Rena]terii ]i Revolu\iei Franceze. b) participarea – dreptul de a lua parte la Adunarea Popular` („Ecclesia“). f`r` drept de vot („civitas sine suffragio“). reunite anual în cadrul jocurilor olimpice). Aceast` schem` este perturbat` de migra\iile umane. Canada. în anii 1960. Exista astfel o dubl` identitate: ca cet`\ean al republicii ]i ca grec. în dauna drepturilor omului. corespunde idealului antic de „virtus“. f`r` s` beneficieze de statutul de cet`\ean). specific secolelor XVIII ]i XIX. Se folosesc dou` criterii de acordare a cet`\eniei: „jus sanguinis“ (dreptul descenden\ilor) ]i „jus soli“ (dreptul celor n`scu\i pe teritoriul na\ional). participarea. membru al diasporei (ansamblul comunit`\ilor grece]ti. justificat` ideologic. Acest model se caracterizeaz` prin urm`toarele tr`s`turi: • prevalen\a interesului comun ]i referin\a la o entitate politic` integratoare (polis. Montesquieu reia teza particip`rii populare. Rousseau se inspir` din modelul cet`\eniei la scar` redus` din cet`\ile antice. Cato ]i Titus Livius au exacerbat acest sentiment al loialit`\ii ]i altruismului. ca expresie a loialit`\ii fa\` de stat. • Revolu\ia francez` a asociat cet`\enia cu drepturile omului („Declara\ia Drepturilor Omului ]i ale Cet`\eanului“. Omul politic florentin Machiavelli relanseaz` republica ca alternativ` la guvernarea autocratic`. Cicero.

Canada. • exercitarea mutual benefic` a drepturilor individuale (drepturile unei persoane nu trebuie s` aduc` atingere drepturilor altor persoane). nu pe obliga\ii. care recunosc drepturile colective ale entit`\ilor etnice ]i culturale. • accentul este pus pe identit`\ile colective. Cu toate acestea. exprimat` printr-o negociere continu` a drepturilor ]i obliga\iilor. • rela\iile intercomunitare sunt mai clare ]i mai stabile decât rela\iile interindividuale (se previne astfel posibilitatea prejudiciului reciproc prin exercitarea abuziv` a drepturilor individuale). • • 3. „ownership“). b) Modelul liberal a fost sus\inut de ilumini]ti ]i utilitarism. prin emancipare politic`. ierarhii. guvernarea. Ele au fost combinate într-o viziune multidimensional` de c`tre Marshall. c) Modelul comunitarist pune accentul pe drepturile colective ale comunit`\ilor constituite istoric. Ce este cet`\enia? Cet`\enia („citizenship“) este unul din acele concepte care sufer` de pe urma propriei popularit`\i. Simpla sa rezonan\` „civic`“ ]i referin\a implicit` la rela\ia stat-cet`\eni par satisf`c`toare pentru a asigura un consens terminologic minimal. Se caracterizeaz` prin urm`toarele tr`s`turi: • egalitatea tuturor indivizilor. Acest model presupune urm`toarele tr`s`turi: • recunoa]te drepturile colective ca baz` de referin\` (drepturile omului sunt drepturi individuale care se exercit` îns` colectiv). Australia). • focus pe drepturi. El a fost promovat îndeosebi în societ`\ile multiculturale (de exemplu. • cet`\enia este condi\ionat` de apartenen\a la o comunitate cultural` (nu doar la una politic`). Iat`. Aceste trei modele au interac\ionat continuu. cuvântul cet`\enie pare accesibil ]i clar tocmai pentru c` este folosit de toat` lumea ]i în orice împrejurare. • încurajarea indivizilor s`-]i dep`]easc` condi\ia social` ]i statutul civic.obligativitatea particip`rii civice. negocieri de roluri. literatura specializat` este mult mai eterogen` ]i discordant` decât pare la prima vedere. spre exemplificare. autorul care a reu]it s` fac` din cet`\enie conceptulcheie al dezbaterilor privind societatea democratic`. Ca ]i al\i termeni-cheie din ]tiin\ele sociale ]i politice (societatea civil`. o colec\ie de defini\ii semnate de autori celebri în domeniul nostru de referin\`. • guvernarea este legitimat` prin acordul fiec`rui individ. capitalul social). • comunitatea constituie mediul cel mai favorabil expresiei ]i dezvolt`rii personale. • apartenen\a la o comunitate nu este predeterminat` ]i imuabil`: membrii s`i au libertatea de a alege ]i a decide conform propriilor afinit`\i. 14 . control public. contract civic ]i social). • existen\a unei tensiuni între indivizi ]i stat. • asumarea ordinii civice ]i a responsabilit`\ii comune (engl. existen\a unor raporturi civice care unesc membrii comunit`\ii politice (ceea ce presupune interdependen\e.

c`r\i de identitate. acest statut se limiteaz` la cele 4 drepturi suprana\ionale introduse de Tratatul de la Maastricht (vom reveni pe larg). cet`\enia ca proces social ]i cet`\enia ca institu\ie politic`. a) Cet`\enia statutar` ]i cet`\enia identitar` Din tabloul de mai sus rezult` c` defini\iile oscileaz` în jurul a dou` ipostaze ale cet`\eniei: Statut legal ]i politic În acest sens (care predomin`. ea condi\ioneaz` accesul la drepturile omului de statutul de cet`\ean. Forma cea mai concret` a acestei rela\ii este na\ionalitatea (apartenen\a oficial` la statul na\ional). sub forma unui contract civic inclus în drepturile constitu\ionale: pe de o parte. recunoscut` sub forma diverselor documente publice: certificate de na]tere ]i de deces.“ Kymlicka ]i Norman (1995): „Cet`\enia nu este doar un statut. s` se ajung` la situa\iile de excludere civic` 15 . cet`\enii trebuie s` fie loiali ordinii civice pe care trebuie s` o apere ]i s` o promoveze. fiind mai bine structurat. Este un statut care se aplic` doar cet`\enilor unui stat membru al U. Ea const` în elemente juridice. Ea este de asemenea o identitate. Este statutul legal al cet`\enilor ca subiec\i ai dreptului.“ Hayek (1967): „Cet`\enia este practica unui cod moral – un cod care este orientat spre interesele celorlal\i – fondat mai degrab` pe dezvoltarea personal` ]i cooperarea voluntar` decât pe puterea represiv` ]i interven\ia Statului. culturale. definit de un set de drepturi ]i responsabilit`\i. mai precis ]i mai u]or de codificat). Aceast` dimensiune juridic` a cet`\eniei formale este îns` limitativ`. Între altele.Marshall (1973): „Cet`\enia este statutul acordat tuturor celor care sunt membri efectivi ai comunit`\ii. pa]apoarte. În cazul cet`\eniei U. ]i care completeaz` cet`\enia recunoscut` de constitu\iile na\ionale ale statelor respective. Vom apela astfel la trei criterii: dicotomia statut-identitate. recunoa]te ]i garanteaz` drepturile ]i responsabilit`\ile care decurg din statutul de cet`\ean. care define]te regulile ]i limitele apartenen\ei la o comunitate politic` (de exemplu. un sens al identit`\ii ]i interac\iunii sociale. pe de alta.“ Habermas (1994): „Cet`\enia este lupta pa]nic` de tip «dialogic» pe arena public`..“ Turner (1993): „Cet`\enia se refer` la drepturile legale ]i la expresia lor politic` în via\a public`. cet`\enia recunoscut` de statul na\ional). Cet`\enia presupune un sens direct al apartenen\ei la comunitate bazat pe loialitatea fa\` de civiliza\ia pe care o împ`rt`]esc în comun.“ Janowitz (1983): „Cet`\enia se refer` la rela\iile dintre indivizi ]i stat. de exemplu. cât ]i a drepturilor generice (drepturile politice ]i sociale). Acest statut se bazeaz` pe reciprocitate. cet`\enia const` în ansamblul drepturilor ]i responsabilit`\ilor conferite de stat cet`\enilor s`i. Cei care beneficiaz` de acest statut sunt egali în ce prive]te respectarea drepturilor ]i a obliga\iilor consecutive.E.“ Ichilov (1998): „Cet`\enia este un concept complex ]i multidimensional.“ Barbalet (1988): „Cet`\enia const` în participarea la via\a public` a celor dota\i cu drepturi cet`\ene]ti. expresia apartenen\ei la o comunitate politic`. statul acord`. sociale ]i politice care confer` cet`\enilor anumite drepturi ]i obliga\ii. Hanna Arendt ]i Dahrendorf au recomandat ca drepturile omului s` fie aplicate persoanelor fizice.E. Este loialitatea unor persoane libere dotate cu drepturi ]i protejate de o legisla\ie comun`. Aceasta ar împiedica. nu cet`\enilor.“ Dahrendorf (1994):„Cet`\enia este un concept non-economic care presupune practica atât a drepturilor civice sau fundamentale. Din acest motiv. în schimbul acestora.“ Varietatea acestor defini\ii ne oblig` la o încercare de sistematizare.

aceast` identitate poate excede spa\iul legal de apartenen\`. juridice ]i culturale. ci un artefact cultural. define]te cet`\enia ca „un set de practici politice. la un amplu spa\iu cultural ]i istoric. În acest sens. Cealalt` ipostaz` pune accentul pe cet`\enie ca proces. Ca ]i limbajul. ne intereseaz` capacitatea opera\ional` a cet`\eniei ca program de ac\iune social`: „Cet`\enia nu este o esen\` etern`. tributar` „jocurilor de limbaj“ ale lui Wittgenstein. Aceste practici pun în eviden\` capacitatea individului de a fi cet`\ean efectiv ]i dimensiunea interactiv` a cet`\eniei: nu exist` cet`\eni în sine. spune van Gunsteren (1998. care caracterizeaz` persoana ca membru competent al societ`\ii“. consider` c` cet`\enia are un sens strict sau formal (participarea ]i egalitatea în drepturi ca urmare a statutului de cet`\ean) ]i un sens substantiv care se refer` la capacitatea real` a 16 . ea depinde ]i se modific` în func\ie de utilizare: schimb`rile de regim politic sau de pe agenda public` implic` de obicei schimb`ri în valorificarea ]i semnifica\ia cet`\eniei“. cet`\enia este una din identit`\ile individuale. p. Poate exista astfel un cet`\ean al regiunii. b) Cet`\enia normativ` ]i cet`\enia efectiv` Fa\` de limit`rile distinc\iei anterioare. este contextual` (un individ poate avea simultan mai multe identit`\i civice) ]i fluctuant`. în acest sens identitar ]i cultural. minorit`\i sau persoane dislocate în urma conflictelor militare.oficializate prin acordarea statutului bizar de „non-cet`\ean“ (de exemplu. la o regiune. c) Defini\ia pragmatic` a cet`\eniei Dup` al\i autori. Turner (1993. 1993. cet`\enia se confund` cu existen\a social`. F`r` s` se restrâng` în mod necesar la un teritoriu. de exemplu. p. Dac` statutul de cet`\ean este strict ]i gestionat printr-o legisla\ie precis` (Heater îl nume]te „hard core“ al cet`\eniei). F`r` s` presupun` o constrângere juridic` sau politic` propriu-zis`. dar ]i un cet`\ean european ]i chiar un cet`\ean al lumii. Bernbaum. al na\iunii. astfel încât este iluzoriu ]i imposibil s` o cuprindem într-o ipostaz` unic`. nu ca simplu input al vie\ii publice. sus\in`tor activ al virtu\ii civice. Cet`\enia se define]te astfel nu în raport cu titlurile abstracte recunoscute membrilor de drept ai comunit`\ii juridice. ci doar co-cet`\eni. 11). De exemplu. Prima se refer` la idealul de cet`\ean. ci prin modalit`\ile concrete în care aceste drepturi sunt folosite pentru a regla rela\iile dintre cet`\eni ]i autorit`\ile publice. [n Letonia. Estonia ]i Slovenia) care. identitatea european` poate fi asumat` de orice locuitor al Europei geografice ]i nu numai. Este mai degrab` un sens moral care confer` cet`\eniei valoarea unui cod al conduitei zilnice. 2). Mai degrab`. cet`\enia se poate raporta la o localitate. Identitate ]i rol social În acest sens. de fapt. economice. cet`\enia identitar` este supus` unor mari varia\ii culturale: ea disociaz` apartenen\a de teritorialitate. În acest sens. cet`\enia informal` este o form` de apartenen\` cultural` ]i psihologic` pe care individul ]i-o asum` ]i prin care prefer` s` fie recunoscut. Este ceea ce oamenii reu]esc s` ob\in` de la ea. înseamn` lipsa de acces deplin la drepturi pentru imigran\i. Aceast` interpretare pragmatic`. Bellah (1975) consider` cet`\enia ca o „religie civil`“ capabil` s` regleze ansamblul rela\iilor sociale. 1996) prefer` s` vorbeasc` de o cet`\enie normativ` ]i de una efectiv`. unii autori (Sommers.

dezbateri în 17 . p. prin contesta\ie civic` („cet`\enia critic`“). – capacitatea de a influen\a decizia politic`. Exist` în prezent peste 50 de funda\ii. concluzioneaz` van Gunsteren. Nu întâmpl`tor. o identitate ]i un set de practici sociale. la universit`\ile din Lund. – statutul juridic rezultat din setul de drepturi ]i responsabilit`\i recunoscute oficial (este ceea ce se nume]te de obicei „na\ionalitate“). Pe scurt. Din aceast` defini\ie rezult` urm`toarele caracteristici: – apartenen\a la o comunitate politic`. În aceast` viziune. care au astfel capacitatea de a influen\a politicile publice. în mod egal ]i ne-discriminatoriu. împreun` cu Turner (1993. rezultatul unei explor`ri la intrarea „cet`\enie“ („citizenship“) a ob\inut 1.google. Cet`\enia face obiectul a numeroase proiecte de cercetare ]i reprezint` subiectul principal a numeroase c`r\i. al oamenilor politici ]i al practicienilor. 4. articole ]i rapoarte oficiale. schimbare social` ]i guvernare democratic`. putem afirma f`r` ezitare c` cet`\enia a devenit o nou` paradigm` a ]tiin\elor politice. * * * La cap`tul acestei incursiuni terminologice. la universit`\ile din Geneva. la vot. Cet`\enia. o comunitate politic` ce recunoa]te ]i încurajeaz` diversitatea. studii. ceea ce presupune un minimum de competen\e civice ]i con]tiin\a acestei capacit`\i. În aceast` perspectiv`. Cet`\enia – o nou` paradigm` a ]tiin\elor politice Din defini\ia de mai sus rezult` c` cet`\enia este în acela]i timp un statut politic ]i juridic. prin ac\iuni civice ]i „co-cet`\enie“. Leicester ]i Strasburg).cet`\enilor de a influen\a politica. van Gunsteren dezvolt` o teorie „neo-republican`“ a cet`\eniei bazat` pe trei elemente: • cet`\enia este o institu\ie a vie\ii publice la care are acces fiecare cet`\ean. • cet`\enia este o ac\iune social` care const` în practica efectiv` a drepturilor ]i responsabilit`\ilor într-un context dat. cea mai important` condi\ie a cet`\eniei este utilizarea sa în situa\iile cotidiene ale vie\ii publice. fie ca specialitate principal` (de exemplu. Propunem astfel urm`toarea defini\ie pe care s` o subîn\elegem pe tot parcursul acestui curs: Cet`\enia este apartenen\a ]i participarea activ` la via\a public` a cet`\enilor beneficiari de drepturi ]i responsabilit`\i. este „o ac\iune civic`“ sau ceea ce fac cet`\enii în mod real: prin participare activ` (la institu\iile politice. • cet`\enia este un pluralism organizat. asocia\ii ]i centre specializate de cercetare ]i analiz` a cet`\eniei.uk). Pavia ]i Tübingen).000 r`spunsuri (www. fie ca specializare secundar` (de exemplu. cet`\enia este deja un domeniu de formare universitar`. – participarea activ`. serviciu militar). În martie 2002. via\` asociativ`. 3). S` ad`ug`m ]i evenimentele considerate deja „cotidiene“ (conferin\e. un tip de cultur` organiza\ional`. cee ce confer` un sens comun identit`\ilor personale ]i colective. vom încerca s` propunem o defini\ie operatorie care s` \in` cont de toate aspectele identificate mai sus. seminarii.co. Aceast` l`rgire considerabil` a ariei tematice ]i a problemelor subiacente explic` interesul deosebit al speciali]tilor.560.

284). 7) care identific` trei sfere ale cet`\eniei. responsabilitatea public`. fie reduc „obiectul“ la unele componente ale sale. Unele din aceste aspecte vor fi aprofundate în cele ce urmeaz`. cei care se hazardeaz` s` produc` astfel de teorii fie se limiteaz` la modele (forme inferioare ale analizei teoretice). multiculturalismul. Trei concep\ii asupra cet`\eniei (Giesen ]i Eder. • ofer` o serie de concepte-cheie (de exemplu. beneficiaz` de drepturi ]i libert`\i? Cui poate folosi un astfel de efort? Cu toate ezit`rile sugerate de aceste întreb`ri. a) Teoria cet`\eniei De ce este nevoie de o teorie a cet`\eniei? În ce m`sur` mai poate fi interesat` comunitatea academic` de o astfel de problem`. echilibrul drepturi-responsabilit`\i. din moment ce to\i cet`\enii. fiecare cu tipul s`u de construc\ie teoretic` (vezi fig. s-a procedat la o departajare pragmatic`. p. institu\ionalizarea drepturilor culturale ]i sociale.media. • une]te comunitatea de speciali]ti din acest domeniu în jurul acestor concepte. primordiale pentru domeniul nostru de studiu. interesul comun ]i ordinea civic`. Fie c` este vorba de „welfare liberals“ (Rawls). Teoretizarea asupra cet`\eniei poate fi o teorie a discursului despre cet`\enie. din cel pu\in dou` motive: • o astfel de teorie este poten\ial f`r` limite c`ci „obiectul“ de referin\` (cet`\enia) este extrem de vast. p. sau aproape to\i. aceast` neîncredere privind rolul statului a favorizat deplasarea interesului spre cet`\eni ]i cet`\enia organizat` (societatea civil`). p. Mai exact. • al doilea risc provine din dualitatea cet`\eniei ca statut legal (dedus din apartenen\a la o comunitate politic`) ]i activitate concret` (participarea efectiv` la via\a societ`\ii politice). 3). stagii de formare) ]i vom avea imaginea unui subiect care domin` interesul comunit`\ii de speciali]ti. Aceste distinc\ii sunt cel mai clar exprimate de Giesen ]i Eder (2001. precum societatea civil`. identitatea) intrate deja în patrimoniul comun al vocabularului politic. Pentru a dep`]i aceste adev`rate „obstacole epistemologice“. exist` o reticen\` clar exprimat` fa\` de capacitatea statului de a garanta în continuare justi\ia social`. Unii anali]ti. cet`\enia: • reprezint` un cadru teoretic care orienteaz` cercetarea ]i formarea în domeniul ]tiin\elor politice ]i sociale. • sus\ine alte construc\ii teoretice. studen\i ]i practicieni în ]tiin\ele politice. parteneriatul civic. participarea. Aceste a]tept`ri alimenteaz` încerc`rile de codificare a cet`\eniei sub form` de teorii. De fapt. o teorie a institu\iilor democratice ]i o teorie a practicii sociale. precum Kymlicka ]i Norman (1995. 3. de obicei. Fig. cet`\enia s-a impus ca o tem` major` în special în leg`tur` cu rolul statului în societatea modern`. spune Kelly (1995. spun c` presiunile în favoarea unei teorii a cet`\eniei sunt nerealiste. de „minimalists“ (Hayek ]i Nozick). • inspir` un set de ac\iuni sociale ]i fundamenteaz` unele op\iuni politice majore precum guvernan\a. de conservatori (Oakeshott) sau de comunitari]ti (Nisbet). 2001) Ipostaza cet`\eniei Paradigma individualist` Paradigma politic` (modelul Paradigma identit`\ii 18 . apartenen\a. modele sau practici explicitate. pentru ca teoria cet`\eniei s` nu se limiteze la o teorie a „bunului cet`\ean“. modele ]i practici sociale. echitatea sau coeziunea social`. Aceste argumente confirm` faptul c` cet`\enia este o paradigm` activ` a ]tiin\elor politice. 79).

3: – paradigma individualist` se centreaz` pe garan\iile legale ]i pe realizarea ra\ional` a intereselor individuale. abordarea lui Marshall este esen\ial` pentru c` ea atac` direct rela\ia dintre democra\ie ]i capitalism: cum poate fi armonizat cadrul politic al democra\iei (cet`\enia fiind forma concret` de manifestare a acesteia) cu efectele sociale ale capitalismului ca sistem economic? R`spunsul dat tot de Marshall este unul previzibil. teoria liberal` ]i critica socialist`) Practic` social` Institu\ie Discurs Libert`\i individuale (libertatea negativ`) Beneficii sociale („welfare entitlements”) Drepturi particip`rii. capitalismul poate coexista cu cet`\enia. paradigma identit`\ii colective va fi exemplificat` într-o prim` faz` de modelul lui Leca ]i. În continuare. Din acest motiv. dat fiind faptul c` egalitatea intrinsec` pe care o presupune statutul de cet`\ean este în contradic\ie cu structura social` real`. 19 . teoria democra\iei. ceea ce are drept consecin\` acordarea de drepturi ]i libert`\i egale. s-a ocupat îndeosebi de problema stratific`rii sociale ]i de impactul cet`\eniei egale pentru to\i asupra claselor sociale. Paradigma individualist` va fi sus\inut` de modelele lui Marshall ]i Donati. care a relansat practic interesul academic pentru cet`\enie. În ce m`sur`. am ales câteva contribu\ii teoretice care s` exemplifice aceast` schem`. profesor la London School of Economics. teoria universalist` ]i critica primordialist`) Virtu\i ]i valori comune Cultur` ]i tradi\ii comune Apartenen\` În ultim` analiz`. spun cei doi autori. – paradigma identit`\ii colective asociaz` cet`\enia la o comunitate cultural` istoric constituit`. ac\iunea politic` este v`zut` ca principala surs` a cet`\eniei. ci pe societatea civil`. valorile ]i proiectele comune. critica republican` ]i comunitarist`) Obliga\ii civice (libert`\ile pozitive) Democra\ia ca sfer` public` activ` Obliga\ii colective (modelul apartenen\ei. se focalizeaz` pe coeziune social` ]i construc\ia cultural` a cet`\eniei. cet`\enia este un statut conferit în mod egal tuturor membrilor comunit`\ii politice. negocierea colectiv` ]i critica social` („critical citizenship“). În acest fel. Marshall se str`duie s` concilieze convingerea sa liberal` cu ideea cet`\eniei egale pentru to\i. accentul este pus nu pe drepturile ]i libert`\ile formale. s-a întrebat Marshall. apartenen\a ]i simbolistica identitar`. în sensul c` formula reu]itei este statul bun`st`rii („welfare state“). i) Modelul evolu\ionist al lui Marshall Am evocat de mai multe ori pân` acum numele acestui sociolog englez. ea pune în valoare solidaritatea uman`. – paradigma politic` pune în primul plan participarea activ` pe arena public`. de teoria cet`\eniei multiculturale a lui Kymlicka.(modelul pie\ei. cet`\enia se refer` la rela\ia dintre indivizi ]i societate iar aceast` rela\ie poate fi descris` ]i explicat` în diverse feluri. În sfâr]it. ceea ce d` na]tere la o multitudine de teorii ]i modele. comentatorii ulteriori (Roche. într-o sec\iune ulterioar`. 1971). Paradigma politic` va fi ilustrat` de modelele lui Dahrendorf ]i Turner. Contemporan cu Parsons. organizate inegal. profund inegalitar`? Prin aceasta. Marshall (1950. Diversele interpret`ri posibile converg spre cele trei variante prezentate în fig. aceast` paradigm` se bazeaz` pe ideea liberal` c` fiecare individ trebuie s` ob\in` acces pe scena politic` ]i s` se manifeste în via\a public`. Pentru el. 1994. parteneriatul civic.

Marshall las` deschis` întrebarea dac` exist` o singur` form` de cet`\enie (multidimensional` îns` unitar`. 20 . Aceste drepturi au fost institu\ionalizate prin sistemul parlamentar ]i pluralismul politic. pentru c` analizeaz` componentele cet`\eniei în func\ie de drepturile acordate. o apartenen\` secular` comun` care transcende diferen\ele de gen. Criticii acestui model tripartit (de exemplu. XIV). Componenta politic` se refer` la drepturile politice garantate începând cu secolul XIX: dreptul de vot (recunoscut femeilor abia în secolul XX). – nu este clar` distinc\ia între cet`\enia ca expresie a egalit`\ii ]i cet`\enia ca suport al solidarit`\ii umane în cadrul unui sistem social extrem de stratificat. în func\ie de circumstan\e. în pofida performan\elor ob\inute de statul bun`st`rii. 2 Aceast` evolu\ie se refer` strict la situa\ia din Marea Britanie. dreptul de a participa la exercitarea puterii politice ]i dreptul de asociere. – se ignor` aspectele economice (de exemplu. libertatea cuvântului ]i a credin\ei. egalitatea în fa\a legii) pe care se bazeaz` întreg edificiul democra\iei. cultur`. rolul reglator al statului în rela\ia cu pia\a) ]i drepturile culturale. – modelul este linear ]i simplificator. Drepturile sociale respective se refer` la standarde minimale de via\`. Acest proces este unul istoric ]i presupune urm`toarea evolu\ie2: Componenta civil` a fost prima. Pe scurt. cet`\enia este contextual` ]i multiform`. securitate social`. Institu\iile direct implicate în implementarea acestor drepturi sunt justi\ia ]i statul de drept („the rule of law“). nu este eficient` decât în m`sura în care [ncorporeaz` toate cele trei aspecte. Componenta social` a ap`rut abia în sec. Barbalet. Este vorba de drepturile civile (libertatea de expresie ]i gândire. s`n`tate. pe de o parte. echivalent al „con]tiin\ei colective“ a lui Durkheim. transporturi) sus\inute de stat. proprietate sau grup etnic) sau. în sec. respectiv aspectele civile. XX ]i este înc` în curs de consolidare. un fel de precursor al cunoscutei „a treia cale“. Turner) au invocat urm`toarele lacune: – cele trei dimensiuni nu sunt echivalente ca importan\` ]i nici nu pot fi separate sau tratate ca sedimente succesive. context cultural sau priorit`\i. Oldfield. politice ]i sociale. dreptul la proprietate. acces la serviciile publice etc. fiind localizat` de Marshall în secolul XVIII (de]i primele drepturi civile au fost codificate prin „Habeas Corpus“. Democra\ia. asisten\` ]i protec\ie social`. din contr`. f`r` s` invoce negocierile ]i tensiunile dintre stat ]i cet`\eni pe tema drepturilor omului (cet`\enia poate genera ea îns`]i conflicte sociale). – las` impresia c` drepturile sunt acordate automat ]i echitabil. Se realizeaz` prin serviciile sociale (educa\ie. 1996) l-au considerat pe Marshall un „social liberal“.Birnbaum. Modelul lui Marshall este interesant. Mann. Etapele respective au fost diferite în SUA ]i Europa continental` iar demarca\iile nu au fost întotdeauna atât de nete cum rezult` din analiza lui Marshall. pe de alta. pentru c` ia în considera\ie ansamblul celor trei dimensiuni. ca sistem social.

se însu]esc ]i se aplic` în via\a 21 . spune Donati. lipsit` de garan\ii civice ]i neorganizat`. Accesul la servicii sociale. Dup` Donati (1995. 104-105). imigran\ii). promovat` între al\ii ]i de Dahrendorf (1985. cet`\enia modern` este din ce în ce mai mult privit` ca o sum` de drepturi ]i obliga\ii decât ca apartenen\`. o form` de repartizare a bun`st`rii pe baz` de echitate ]i justi\ie social`. Comunitatea politic` nu se reduce la regulile stricte ale descenden\ei sau teritorialit`\ii. garantat de statul bun`st`rii. cet`\enia este incomplet` ]i ineficace tocmai pentru c` Uniunea r`mâne o pia\` global` (capabil` s` ofere oportunit`\i ]i bun`stare). marginalizate sau excluse social). 17). Ca ]i Rawls (1971). p. „Freedom vs.ii) Modelul „lib-lab“ al lui Dahrendorf În literatura politic` britanic`. În acest fel. nu un simplu mediator între stat ]i pia\`. spune Dahrendorf (1994. p. criza statului bun`st`rii din anii ’90 a f`cut ca principiile cet`\eniei s` fie practic inaplicabile pentru numeroase categorii de cet`\eni (pe care Lister îi nume]te „second class citizens“): – „non-cet`\enii“ (de exemplu. pe de alta. iii) Modelul co-cet`\eniei al lui Donati Donati (1993. – cei care sunt doar par\ial cet`\eni (persoanele f`r` ad`post. Drepturile nu se „acord`“ de c`tre autoritate (ca în cazul schemei lib-lab). ci se raporteaz` la o serie de cercuri concentrice ale apartenen\ei: de la local la general. pe de o parte. caracterizat` prin incompeten\` politic` ]i incapacitate de exercitare efectiv` a drepturilor civice. pune accentul pe echilibrul care trebuie s` existe între oportunit`\ile oferite de economia de pia\` ]i drepturile garantate de stat. Mai mult. În cazul Uniunii Europene. Din punct de vedere sociologic. este corolarul obligatoriu al pie\ei. oportunit`\i ]i drepturi – sunt aspectele dicotomice care caracterizeaz` cet`\enia dual` promovat` de curentul „lib-lab“. Mann (1987) ]i Roche (1992). prin interferen\e. Acordarea de drepturi civile nu anuleaz` inegalit`\ile economice structurale. Rezult` un contract implicit între cet`\eni. ci se decodific`. de\inu\ii). dar care nu asigur` înc` drepturi suprana\ionale corespunz`toare. Cet`\enia nu poate fi realizat` prin simpla extensie a sistemului de securitate social` iar statul bun`st`rii ]i-a pierdut de mult capacitatea de a contracara inegalit`\ile structurale. Politicile publice trebuie s` redistribuie beneficiile ]i prosperitatea astfel încât s` atenueze inegalit`\ile produse de economia de pia\`. de la na\ional la suprana\ional etc. institu\iile care formeaz` comunitatea politic`. 1995) are rezerve fa\` de cet`\enia lib-lab pe care o consider` utopic` ]i inoperant`. to\i ace]tia constituie o „subclas`“ („underclass“). 304). Viziunea lib-lab asupra cet`\eniei. coali\ii ]i jocuri de putere. Cet`\enia ar fi o form` de egalitate redistributiv`. cet`\enia este liantul dintre pia\` ]i stat. modalitatea practic` de a echilibra oportunit`\ile („provisions“) cu drepturile („entitlements“). Dahrendorf consider` c` cet`\enii nu dispun niciodat` de un statut identic. „lib-lab“ desemneaz` combina\ia ideologic` dintre liberalism ]i laburism („liberal-labour“). – cei care nu sunt înc` cet`\eni (tinerii ]i copiii). cet`\enia este un ansamblu de interac\iuni („the complex of citizenship“) care unesc prin rela\ii formale cet`\enii. libertate contra sistem. – cei care nu mai sunt cet`\eni (persoanele f`r` discern`mânt. 1994). p. Pentru Dahrendorf (1985. exprimat prin negocierea continu` a rolurilor ]i atribu\iilor. Cet`\enia este de fapt o co-cet`\enie. Este o zon` alb` a cet`\eniei. system“.

p. ele formeaz` „complexul civit`\ii“. astfel încât rezult` patru tipuri de cet`\enie (vezi fig. ci este contextual` ]i diferen\iat` în func\ie de interac\iunile reale care se produc. atunci nu exist` nici o incompatibilitate între aceasta ]i cet`\enie.cotidian`. pe care mul\i o consider` deja ca o axiom` a analizei politice. Fig. – etatist` centralizat`. Celelalte sunt rezultatul practicii curente. Împreun`. iv) Modelul individualist al lui Leca Problema esen\ial` a ]tiin\elor politice. în m`sura în care cet`\enia formal` nu coincide întotdeauna cu cet`\enia substantiv`. Primele au în vedere drepturile ]i obliga\iile oficiale. recunoscut` de stat. a]a cum considera. Complexul civit`\ii (Donati. Con]tiin\a valorii individului ]i dorin\a de emancipare personal` devin motorul cet`\eniei. spune Leca (1994. sunt interindividuale ]i se bazeaz` pe un contract implicit. Cet`\enia nu este unic` ]i identic` pentru to\i. 149). 4. – societal-corporatist`. În acest sens.)? – în ce m`sur` natura drepturilor ]i obliga\iilor variaz` conform acestor ipostaze particulare ale cet`\eniei? Dat fiind faptul c` drepturile omului sunt drepturi ale individului. individualismul nu este incompatibil cu cet`\enia. Dac` admitem c` individualismul înseamn` de fapt valorificarea în plan colectiv a individualit`\ii (prin „self-interest“ ]i „self-development“). 22 . pl`titor de taxe. posesor de na\ionalitate. Lamennais (individualismul duce la anarhie) sau Cochin (teza coruperii cet`\eniei de c`tre individualism). Mai exact. în versiunea lor institu\ionalizat`. Aceste variante pot fi discordante. de exemplu. Aceste interac\iuni difer` dup` gradul de autonomie ]i afilierea indivizilor. 1995) Apartenen\a Abordare particularist` Abordare universalist` Gradul de autonomie al indivizilor Slab Cet`\enie etatist` difuz` Cet`\enie etatist` centralizat` Puternic Cet`\enie societal` corporatist` Cet`\enie societal` pluralist` Variantele etatiste („state citizenship“) se centreaz` pe rela\ia stat-cet`\eni iar variantele societale („societal citizenship“) sunt ad-hoc. este tranzi\ia de la individ la cet`\ean. a ap`rut ecua\ia individ = cet`\ean. spontane ]i incrementale. Elementul esen\ial al modelului propus de Donati este gradul de autonomie al titularilor de drepturi. membru al unui grup etnic sau religios.4): – etatist` difuz`. individualismul nu înseamn` auto-izolare. Donati nume]te „cet`\enie postmodern`“ aceast` manier` de deconstruc\ie cotidian` a drepturilor ]i obliga\iilor. aceast` întrebare suscit` trei chestiuni particulare: – care este legitimitatea obligativit`\ii politice ]i care sunt limitele acesteia? – care este con\inutul comun al statutului de cet`\ean dat fiind faptul c` punerea sa în aplicare se exprim` prin diferite ipostaze civice (proprietar. cet`\ean european etc. se pune întrebarea în ce m`sur` este posibil` o ordine civic` care depinde de gradul s`u de acceptare ]i sus\inere de c`tre indivizi? Dup` Leca. a]a cum pretindea Marshall. rezident al unui anumit teritoriu. – societal-pluralist`. Ca urmare.

ci ]i prin sentimentul angaj`rii publice.egoism ]i fragmentare social`. care comport` noi referin\e: – axul public-privat opune „civismul“ (referitor la via\a public`) fa\` de „civil“ (restrâns la familie. dup` Leca. Dac` ne concentr`m aten\ia asupra angaj`rii publice ]i nu doar asupra apartenen\ei (care este o dimensiune pasiv` a cet`\eniei). gradul de empatie sau disponibilitatea pentru co-cet`\enie. prin angajare public`: „F`r` o form` oarecare de via\` comunitar` nu exist` cet`\enie c`ci «comunitatea politic`» nu este doar suma indivizilor ce o compune“ (Leca. vecin`tatea). – axul centru-periferie sau central-local define]te apartenen\a la entit`\ile na\ionale sau la comunit`\ile locale. via\` privat`). provin din urm`toarele surse: modul de interpretare personal` a normelor generale. sentimentul de apartenen\` variaz` pe trei axe: – axul particular-general. cet`\enie civil`. contrasteaz` ac\iunea revendicativ` a indivizilor cu acceptarea obliga\iilor intrinseci. – axul comunitate-societate. – cet`\enie participativ` vs. grupurile de interes. – axul revendicarea drepturilor-recunoa]terea obliga\iilor. De]i individul este titularul drepturilor ]i al libert`\ilor. capacitatea individual` de a gestiona tensiunile care rezult` din diferen\ierea social` ]i apartenen\a comun`. Aceste varia\ii. cet`\enia se manifest` doar în plan colectiv. cât ]i la grupurile secundare precum organiza\iile profesionale. Sfera privat` se valorific` astfel în sfera public`. grupul etnic. Identificarea personal` fa\` de aceste coordonate. sub forma urm`toarelor cupluri opozabile: – cet`\enie militant` vs. ci autonomie. civilitate. cealalt` desemneaz` aspectele morale ale convie\uirii. prin cet`\enie. 23 . dup` care cet`\enia are o component` empiric` important` care rezult` din varia\ia individual` a situa\iilor ]i conduitelor. spune Leca. p. nu se traduce doar prin afiliere. care se refer` atât la grupurile primare de apartenen\` colectiv` (familia. ob\inem atunci o alt` tipologie. clasele sociale). Aceast` tipologie confirm` teza sus\inut` de Donati. afirmare de sine ]i dorin\a de a decide asupra propriului destin. 209). rezultate din autonomia actorilor sociali. Dup` Leca. în sfâr]it. Al doilea cuprinde o participare puternic motivat` ]i clar afirmat` pe scena public` (cet`\enia participativ`) fa\` de o apartenen\` discret` ]i bine circumscris` (cet`\enia privat`). ca parte component` a procesului de negociere colectiv` a drepturilor ]i responsabilit`\ilor. Aceast` dinamic` a cet`\eanului-individ are efecte asupra apartenen\ei. Pozi\ionarea indivizilor pe cele dou` tipuri de axe (apartenen\a ]i angajamentul) permite s` se identifice mai multe niveluri de cet`\enie. esen\ial pentru cet`\enie. prima se refer` la aspectele politice ale afirm`rii individului pe arena public`. – axul integrare-autonomie polarizeaz` comportamentele conformiste fa\` de cele individualiste. Primul cuplu se refer` la o cet`\enie bazat` pe apartenen\` exclusivist` ]i angajament puternic (cet`\enia militant`) în contrast cu o apartenen\` flexibil` ]i un angajament diferen\iat (cet`\enia civil`). care permite individului s` se exprime în raport cu o entitate global` (comunitatea politic` amplasat` pe un teritoriu) ]i diverse grupuri particulare (de exemplu. cet`\enie privat`. 1986.

Evident. fascist` ]i socialist-autoritarist`. a fost etnocentrismul: modelul s`u tripartit s-a redus la cazul Angliei. exemplificat prin regimurile totalitare (de exemplu. Germania nazist` descris` de Max Weber ]i Carl Schmitt). De aceea. Cet`\enia nu este unic` ]i unitar`. Ca alternativ`. dar nu exist` o tradi\ie propriu-zis` a luptei pentru cucerirea drepturilor. cet`\enia r`mâne o strategie de reglementare ]i institu\ionalizare a conflictelor sociale a c`ror rezolvare este atribuit` îns` unor institu\ii ]i agen\ii guvernamentale. statul fiind principalul gestionar al spa\iului public. 1996). modelul britanic este considerat o „democra\ie pasiv`“ pentru c` lipse]te cererea popular` ]i elementul de presiune de jos în sus. în func\ie de societatea de referin\`: liberal`. Ea nu este produsul unei singure culturi politice ]i nu se reduce la un tip ideal. impune autoritatea de sus în jos. fiind ast`zi prezent` doar în societ`\ile nonoccidentale. reformist`. pe care Marshall a considerato exemplar` pentru statul capitalist. dar cu recunoa]terea ]i ap`rarea consecvent` a vie\ii private. dup` cum pluralismul liberal nu înseamn` neap`rat dezetatizare (Birnbaum. 24 . absolutist`. autoritarismul plebiscitar. pluralismul liberal. în locul unei teorii standard a cet`\eniei. Aceast` schem` combin` dou` axe (vezi fig. tipologia lui Turner p`streaz` totu]i unele constante: viziunea conservatoare asupra cet`\eniei (considerat` preponderent pasiv` ]i privat`) contrasteaz` cu ideea republican` a unei civit`\i active ]i publice. Mann (1994) a elaborat o analiz` mai complex`. în special de c`tre Mann (1987). se caracterizeaz` prin ample mi]c`ri de jos în sus în favoarea drepturilor individuale. Fig. Chiar dac` nu se mai aplic` întocmai la societ`\ile europene. democra\ia pasiv`. 5. La fel. recunoa]te legitimitatea institu\iilor reprezentative (de exemplu. exemplificat` de pasivismul politic britanic. spune la rândul s`u Turner (1994). 1994) Cet`\enia Conducere Ac\iunea popular` Modelul republican revolu\ionar Democra\ia pasiv` Spa\iul public Pluralismul liberal Autoritarismul plebiscitar Spa\iul privat – – – – Din intersec\ia acestor axe de analiz` rezult` patru modele de cet`\enie: tradi\ia republican` francez` combin` presiunea de jos în sus cu un interes puternic pentru via\a public`.v) Modelul istoric-comparativ al lui Turner Una dintre criticile aduse modelului lui Marshall. specific liberalismului american. corespunz`toare urm`toarelor dimensiuni ale cet`\eniei: – diviziunea privat/public. De exemplu. justi\ia ]i statul de drept). asociat cu reticen\` ]i chiar suspiciune fa\` de sfera privat`. 5). via\a privat` r`mâne un tabú ]i constituie deseori un refugiu pentru contesta\ia cet`\eneasc`. cet`\enii sunt invita\i periodic s`-]i desemneze conduc`torul (deciziile sale nu sunt îns` controlate printr-un sistem curent de responsabilitate public`). extins` la cinci modele istorice de cet`\enie. aceste tipuri istorice primare au evoluat. Tipurile istorice de cet`\enie (Turner. strategia autoritarismului plebiscitar a disp`rut din spa\iul european. exist` dubii privitoare la unele departaj`ri. – distinc\ia conducere / ac\iunea popular`. Turner propune o schem` euristic` capabil` s` surprind` diversele varia\ii culturale ]i istorice.

o comunitate cultural` (unitate de limb`. Dac`. Pe de o parte. origine etnic`. Aceasta demonstreaz` faptul c` este nevoie de analiza ]i în\elegerea cet`\eniei ca fenomen general. la fel ca în cazul altor „obiecte“ complexe. construc\ia na\ional` se diferen\iaz` în vestul ]i estul Europei. fiecare din aceste tentative este subiectiv` ]i incomplet`. nu una etnic`. este cert c` fiecare sistem sau teorie politic` major` include deja cet`\enia ]i explicarea sa ca o component` de baz`. Habermas (1992) ]i Zawadski (1996). sub forma unor teoretiz`ri par\iale ]i contextualizate. una din primele schimb`ri aduse de Constitu\ia Federal` (1787) a fost înlocuirea termenului de supus („subject“) cu cel 3 Chiar ]i ast`zi cet`\enii britanici se numesc „supu]i ai Majest`\ii Sale". Rezultatul acestui demers este dublu: pe de o parte. stat na\ional. în cel mai bun caz. în primul caz. Aceast` denumire relev` îns` mai mult de o excep\ionalitate cultural` decât de o diferen\` de fond privind statutul juridic al cet`\eanului britanic. Oricum. a]a cum observ` Bendix (1964). b) Teritorialitate. Liantul social era asigurat de na\iune. Europa central` ]i oriental` r`mâne ata]at` na\iunii etnice. Se ]tie c` Declara\ia de Independen\` a fost de fapt o negare a servitu\ii ]i a obliga\iilor fiscale fa\` de Coroana Britanic`. statul na\ional s-a transformat într-o comunitate politic`. sub forma unor aser\iuni explicative referitoare la cet`\enie. Europa occidental` este mai mult conectat` ideii de na\iune politic` (modelul Renan) care presupune c` na\iunea este mai întâi o comunitate de cet`\eni. Probabil c`. tradi\ie ]i identitate) care a devenit mai târziu o comunitate politic`.* * * Cele cinci modele sau „teoretiz`ri“ de mai sus au fost alese pentru c` au ceva în comun: ele încearc` ]i pretind c` avanseaz` o „teorie“ a cet`\eniei care s` explice ansamblul situa\iilor. astfel încât. Apartenen\a la acela]i stat se suprapune cu apartenen\a na\ional` iar discursul lor comun de legitimare este na\ionalismul. care s` acopere toate aspectele. cet`\enie Evolu\ia istoric` a apartenen\ei a cunoscut în timpurile moderne trei momente: servitutea („subjecthood“). de tipul celor prezentate mai înainte. 4 În mitologia roman` „Natio” desemna zei\a na]terii ]i a originii. ]i în acest domeniu se va opera în continuare cu defini\ii pragmatice. Cet`\enia r`mâne un termen amplu ]i controversat asupra c`ruia nu exist` înc` o teorie exhaustiv`. în cel`lalt caz na\ionalismul etnic a r`mas principala surs` a identit`\ii ]i suveranit`\ii (vezi în acest sens „principiul na\ionalit`\ilor“ promovat de Pre]edintele Wilson). nu reu]e]te s` explice decât o parte a problematicii. modele sau teorii par\iale. Cealalt` marcheaz` trecerea de la statul teritorial la statul na\ional dup` modelul Fran\ei secolului XVIII. În realitate. Primul se refer` la situa\ia supu]ilor fa\` de autoritatea feudal` având la vârf monarhul absolut3. Un important moment de ruptur` în evolu\ia apartenen\ei este cel al Revolu\iei Americane. Na\iunea devine în acela]i timp o comunitate etnic`4 ]i una politic` iar statul na\ional consfin\e]te aceast` simbioz`. 25 . O dat` cu Revolu\ia Francez`. încorporate îns` în cadrul unor teorii politice mai generale. Din acest motiv. care traverseaz` practic toate activit`\ile umane. Pe de alta. na\ionalitatea ]i cet`\enia. statul na\ional a c`p`tat dreptul la autodeterminare politic`. sub influen\a „spiritului na\ional“ („Volksgeist“) promovat de Herder. pe de alt` parte. Din acest moment. Aceast` form` de afiliere se explic` prin caren\a istoric` a statului ]i prin nevoia unei identit`\i na\ionale care s` contracareze domina\iile imperiale.

Ea s-a realizat prin raportarea la cultura dominant` al c`rei exponent politic a fost na\iunea.de cet`\ean. Din acel moment. 5 26 . devenind o comunitate politic` a cet`\enilor titulari de drepturi ]i obliga\ii. na\ionalitatea (apartenen\a la un anumit stat) a fost combinat` cu identitatea ]i participarea în cadrul conceptului modern de cet`\enie („citizenship“). apartenen\a la comunitatea politic` ]i identificarea cu comunitatea cultural` sunt dou` planuri diferite. În acest fel. vom trata în continuare dou` situa\ii care ne pot ajuta în acest demers. Un individ poate avea astfel mai multe identit`\i în acela]i timp: membru al unei familii sau comunit`\i etnice. Din contr`. exponent al unui grup social. Aceste construc\ii trebuie s` sus\in` efortul de institu\ionalizare a cet`\eniei postna\ionale care reprezint` marele proiect politic al Uniunii Europene la acest început de secol. pe de alta. aderent la o religie sau credin\`. practicant al unei profesii. În noul context al Europei. datorit` migra\iilor umane. La rândul s`u. se concentra asupra statutului de cet`\ean (definit printr-un set de drepturi egale ]i prin na\ionalitate). globaliz`rii ]i jocului f`r` limite al op\iunilor identitare. De exemplu. de apartenen\a la societatea cultural`. Aceast` abordare a devenit prea îngust` în momentul în care s-au luat în considera\ie identitatea5 ]i diversitatea situa\iilor de aplicare a statutului de cet`\ean. s-a constatat c` este foarte greu s` se separe apartenen\a la stat ]i societatea civil`. persoan` cu o apartenen\` de gen etc. Statul se elibereaz` astfel de atributul „na\ional“. la fel de eficace cum au fost la vremea respectiv` na\iunea ]i statul na\ional. etnicitatea ]i teritoriul) cu o platform` secular` comun` care îmbin` na\ionalitatea cu identitatea. cet`\enia înlocuie]te fundamentele tradi\ionale ale coeziunii sociale (religia. Idealul omogenit`\ii culturale ]i politice promovat de statul-na\iune este ast`zi chestionabil. termenul de „citizenship“ sau „citoyenneté“ fiind tradus de obicei prin na\ionalitate. nici o societate european` nu mai vizeaz` s` ob\in` coeziunea social` ]i ordinea civic` prin politici publice deschis integratoare ]i omogenizante. diversitatea ]i pluralismul sunt valori fundamentale ale democra\iei reprezentative care determin` viziunea modern` asupra cet`\eniei. i) Cet`\enia multicultural` Tradi\ional. În aceast` perspectiv`. nici na\iunea nu mai constituie un cadru cert din moment ce ea a fuzionat deja cu statul ]i comunitatea politic` sub forma statului na\ional. p. purt`tor al unui nume propriu. La fel. Acestea sunt cet`\enia multicultural` ]i cet`\enia suprana\ional`. nici statul na\ional nu mai satisface exigen\ele unor societ`\i tot mai diversificate ]i multiculturale. De fapt. Este deci nevoie de alte construc\ii identitare. dar interdependente. preluat ]i de marele public. la fel ]i spa\iul public în care se exprim` cet`\enia. Statul na\ional a fost prima entitate de integrare a celor dou` forme de apartenen\`. Interesul acestora. A]a cum remarc` Parsons (1971. Prin identitate în\elegem acele elemente ale culturii pe care o persoan` ]i le atribuie ]i prin care dore]te s` fie recunoscut`. dezbaterile despre cet`\enie erau ini\iate ]i conduse de juri]ti. Societ`\ile noastre sunt multiculturale. ci la o nou` simbolistic` identitar` centrat` pe valorile textului constitu\ional. apartenen\a cet`\enilor americani nu se mai raporteaz` nici la teritoriul propriu-zis. teritoriul nu mai este o referin\` exclusiv` a apartenen\ei. 13). vorbitor al unei limbi materne. Este ceea ce Bellah (1975) a numit „religie civil`“ iar Anthony Smith (1986) a desemnat prin „na\ionalism civic“ (deosebit de na\ionalismul etnic al statului na\ional). Cu alte cuvinte. pe de o parte. nici la ordinea colonial`.

respectiv: – drepturile de reprezentare special` pentru s`raci. specific` în primul rând contextului canadian. a]a cum sunt popula\iile aborigene. ca m`suri de prezervare ]i afirmare a propriei identit`\i culturale. Aceste ini\iative nu au fost îns` acceptate în contextul european de atunci deoarece unele state nu au fost de acord cu recunoa]terea drepturilor culturale. termenul de minoritate nu-]i mai are sensul: orice individ. grup sau comunitate poate fi minoritate în func\ie de criteriu ]i de context. El pleac` de la o idee formulat` anterior de Young (1989. except`ri fiscale în leg`tur` cu unele practici religioase. profesiunea sau afilierea politic`) dar poate deveni majoritar` dup` alt criteriu ]i în alte împrejur`ri (de exemplu. devenind anacronice de îndat` ce dispare ac\iunea de discriminare. în anii ’80-’90 „Grupul de la Fribourg“ (condus de Meyer-Bisch) ]i Comitetul CAHMIN din cadrul Consiliului Europei au încercat s` institu\ionalizeze drepturile culturale ]i s` înlocuiasc` termenul sensibil de minoritate prin cel de „comunitate cultural`“. solicit`rile acestor comunit`\i vizeaz` dreptul la instruire bilingv`. Kymlicka (1995) a propus o nou` form` de cet`\enie. Dou` situa\ii juridice particulare au complicat discu\ia respectiv`. cum ar fi drepturile diverselor grupuri de imigran\i (de exemplu. în situa\iile de opresiune. al genului sau al religiei). aceste comunit`\i culturale nu solicit` o mai bun` reprezentare în guvern ]i institu\iile centrale. cu o puternic` identitate cultural`. aplicabil` identic în orice fel de societate politic`. 258) conform c`reia nu exist` cet`\enie universal`. din dou` motive: absen\a lor din instrumentele interna\ionale ]i statutul lor ca drepturi colective. inclusiv [n arena public` ]i în sfera privat`. Kymlicka ]i Norman (1995. homosexuali. dar ]i popula\iile care apar\in unui anumit teritoriu (Québec). p. S-a pus astfel sub semnul întreb`rii în special a]a-numitul „droit du regard“. – drepturile de auto-guvernare pentru grupurile constituite istoric. p. 302) vorbesc de o „group differentiated citizenship“ care s` sus\in` politicile de echitate ]i discriminare pozitiv`. În loc s` se refere la cadrul rigid al statului na\ional. ci o cet`\enie diferen\iat` („differentiated citizenship“). – drepturile multiculturale. hispanicii) în SUA. O persoan` poate fi minoritar` dup` o anumit` identitate (de exemplu. Aceste activit`\i se desf`]oar` în domenii variate. ]coli proprii. anume cazul ru]ilor din |`rile Baltice ]i Ucraina (aproximativ 30 de milioane) ]i statutul popula\iei maghiare dispersate în \`rile vecine. afro-americani. Într-o societate multicultural`. dup` criteriul limbii. Aceast` abordare a cet`\eniei ar promova trei tipuri noi de drepturi. drepturile multiculturale promoveaz` mai degrab` integrarea într-o societate pluralist` decât autonomia local`. spre deosebire de drepturile de auto-guvernare. aceste drepturi sunt de obicei acordate temporar. imposibil de aplicat în cazul Canadei ]i SUA. comunit`\ile Roma ]i Shinti (popula\iile arctice). ignorate de statutul uniformizant al cet`\eniei bazate pe na\ionalitate. respectiv dreptul unui stat de a avea un cuvânt de spus asupra drepturilor propriei popula\ii stabilite pe teritoriul \`rilor vecine. vârstnici. Kymlicka valorific` conceptul de „cultur` societal`“ introdus de Dworkin. Din acest motiv.Pornind de la aceste premise. respectiv grupurile sociale care au nevoie de propria reprezentare în cadrul comunit`\ii politice. 27 . Este cet`\enia multicultural`. ci transferul limitat al unor prerogative ]i competen\e legislative c`tre autorit`\ile locale. de]i Kymlicka încearc` s` o generalizeze ]i la alte societ`\i multiculturale. o form` inedit` de articulare a comunit`\ii politice cu mozaicul comunit`\ilor culturale. Este ansamblul semnifica\iilor pe care diverse grupuri ]i comunit`\i le dau activit`\ilor umane ]i produselor acestora. Cet`\enia multicultural` se aplic` în primul rând societ`\ii canadiene.

Spre deosebire de Europa. Ea men\ine îns` caracterul unificator al cet`\eniei c`ci baza politicilor publice r`mâne tot sistemul drepturilor individuale acordate în mod egal pentru to\i. ceea ce explic` faptul c` nu a fost înc` institu\ionalizat` în toate societ`\ile. comunitatea politic` (definit` prin adeziunea la Constitu\ie ]i „The Bill of Rights“) a precedat comunitatea cultural` american`. În aceast` variant`. mobilit`\ii. Oameni ]i comunit`\i foarte diferite s-au stabilit pe acela]i spa\iu geografic devenind cet`\eni americani. Un caz aparte îl reprezint` patriotismul american.Aceste propuneri readuc în discu\ie caracterul dual al cet`\eniei. în cazul american. Pân` în prezent. În aceast` perspectiv`. încurajând multiculturalismul. în orice caz. problema cet`\eniei europene r`mâne în continuare deschis` ]i controversat`. reziden\ei sau securit`\ii sociale. Acest sentiment de devo\iune civic` s-a transmis de la o genera\ie la alta. Ea valorific` apartene\a ]i încurajeaz` diferen\ele culturale ]i sociale prin m`suri de echitate. în SUA patriotismul r`mâne o component` esen\ial` a cet`\eniei identitare. nu garanteaz` decât o cet`\enie limitat`. ii) Cet`\enia suprana\ional` Procesul în care s-au angajat statele membre ale Uniunii Europene este în sens invers: de la state na\ionale la o comunitate politic` suprana\ional`. În acest sens. unde patosul patriotic a disp`rut practic din discursul public. construc\ia cet`\eniei europene a pornit de la drepturile suprana\ionale înaintea Constitu\iei. Din acest motiv. Pe de o parte. ci o mare varietate de situa\ii ]i experien\e individuale. respectiv cet`\enia legal` ]i cet`\enia identitar`. cet`\enia are un rol integrator ]i reprezint` cel mai important factor de coeziune social`. pentru comunit`\ile cu nevoi specifice sau cele care solicit` mai mult sprijin din partea autorit`\ilor publice. a]a cum vom vedea în modulele II ]i III. nu exist` cet`\enie în sine. diversele proiecte de integrare european` au fost relativ u]or de acceptat: ele nu au avut repercusiuni majore asupra ocup`rii. Ideea de „cet`\enie diferen\iat`“ este ea îns`]i contradictorie. chiar dac` ]i-au p`strat r`d`cinile identitare ]i cultura de origine. ca statut universal sau standard unic al democra\iei. M`surile preconizate de „cet`\enia multicultural`“ sunt de fapt demersuri de incluziune social` pentru grupurile care se consider` marginalizate sau chiar excluse. astfel încât ]i ast`zi recuno]tin\a ]i ata]amentul patriotic sunt sentimente foarte puternice printre cet`\enii americani. Primul aduce în discu\ie o versiune de cet`\enie statutar` propus` 28 . etnicitatea ]i na\ionalitatea nu au coincis cu teritoriul. În aceste condi\ii. cet`\enia este o expresie a ordinii civice bazate pe drepturi egale pentru to\i. care ]i-au ob\inut diversitatea prin cuceriri ]i alian\e dinastice. ne vom referi în continuare la dou` exemple care pot ajuta reflec\ia privind cet`\enia european`. Dac`. descentralizare administrativ` ]i responsabilizare politic`. patriotismul ]i Constitu\ia au precedat cet`\enia propriu-zis`. Cele patru drepturi suprana\ionale introduse prin Tratatul de la Maastricht (1992) sunt doar un început ]i. Cea mai eficient` cale de a uni primele comunit`\i de imigran\i a fost cea emo\ional`. identitatea ]i expresia personal`. Spre deosebire de imperiile ]i puterile coloniale europene. de la dreptul interguvernamental la dreptul comunitar ]i de la etnos la demos. pluralismul american s-a realizat prin adi\ionarea de indivizi. prin afilierea la o patrie de adop\iune ]i la valorile constitu\ionale americane. cet`\enia sus\ine pluralismul ]i diversitatea cultural`. În cealalt` ipostaz`. Principala problem` a cet`\eniei suprana\ionale r`mâne îns` dificultatea de a realiza ambele componente. În acest caz. Dificult`\ile propriu-zise au ap`rut din momentul în care s-a pus problema statutului juridic ]i politic al cet`\eniei europene ca atribut al statului suprana\ional.

Astfel de referin\e sunt îns` mai degrab` utopii identitare decât proiecte politice plauzibile. Cet`\enia cosmopolit` Atât Diogene. Patriotismul constitu\ional Ca s` rezolve contradic\iile inerente cet`\eniei. Al doilea are în vedere o form` inedit` de identitate postna\ional`. A]a a ap`rut conceptul de cet`\enie cosmopolit` sus\inut îndeosebi de Linklater (1999) ]i Delanty (2000). f`r` frontiere. Bineîn\eles. participarea ]i identitatea (atribute definitorii ale cet`\eniei) se pot raporta la aceste diverse niveluri ale comunit`\ii politice. cât ]i loialitatea. Ca urmare. Ohmae. La rândul s`u. cât ]i Comenius sau Schiller s-au considerat „cet`\eni ai lumii“. numit` „cosmopolis“. 1993. atât la nivel subna\ional cât ]i la nivel transna\ional. Este o cet`\enie informal` („unbounded citizenship“). singura certitudine era teritoriul ]i statul în interiorul c`ruia î]i puteau exercita puterea. Delanty. Pentru ei.de Habermas. oamenii politici ]i guvernan\ii nu au luat niciodat` în considera\ie astfel de specula\ii identitare. Este „patriotismul constitu\ional“ sau loialitatea fa\` de valorile ]i institu\iile europene în care demos-ul prevaleaz` fa\` de etnos iar apartenen\a se raporteaz` la o comunitate politic`. Chiar dac` guvernele r`mân înc` strâns ancorate de spa\iul politic care le-a emanat (comunitatea electoral` sau cea a propriilor organiza\ii politice). 1994. Unitatea indivizilor rezult` din ata]amentul fa\` de o comunitate politic` („Euro-polity“). Ac\iunea civic` se deruleaz` în societatea global` ]i este legitimat` prin drepturile ]i libert`\ile garantate de instrumentele universale ]i europene (în special „Declara\ia Universal`“ ]i „Carta European` a Drepturilor Omului“). Ele nu fac decât s` prelungeasc` proiec\iile personale dincolo de propria cetate sau stat na\ional spre o entitate global`. Kant în „Pacea etern`“ a sus\inut ideea unei „ius cosmopoliticum“ în care to\i indivizii s` se simt` „cet`\eni ai unui stat universal al umanit`\ii“. cât ]i modelul etatist al cet`\eniei. Noul cosmopolitism are ambi\ia s` defineasc` o cet`\enie global` care s` fie în acela]i timp statut politic ]i identitate. În acest caz. Ea nu se construie]te neap`rat contra altor identit`\i ci printr-o l`rgire considerabil` a apartenen\ei ]i ac\iunii colective. Baubock. Aceast` abordare dep`]e]te atât viziunea utopic` de tip kantian (limitat` la compasiunea ]i solidaritatea universal`). spre deosebire de cet`\enia formal` care este ob\inut` prin na\ionalitate („bounded citizenship“). comunitatea suprana\ional` func\ioneaz` pe baz` de deliberare ]i negociere. 1999. dup` acela]i principiu consensual pe care Aristotel îl numise „phronesis“ iar Thomas d’Aquino îl desemnase prin „prudentia“ (deciziile importante se iau prin reflec\ie ]i consultare cet`\eneasc`). 2000). astfel încât acestea înceteaz` s` mai fie alternative opozabile. 1995. Ei constat` c` au ap`rut ast`zi numeroase centre de autoritate. f`r` s` existe neap`rat ]i o unitate cultural`. Prin diversele acorduri bilaterale 29 . în acela]i fel în care patriotismul ]i constitu\ionalismul alimenteaz` cet`\enia american`. anume cet`\enia cosmopolit`. Identitatea se suprapune cu statutul. atât apartenen\a. Este ceea ce Raymond Aron (1994) a numit „cet`\enie f`r` inamici“. Aceast` viziune strict etatist` a fost îns` pus` la îndoial` de unii autori contemporani (Meehan. Habermas (1995) creeaz` un hibrid statutidentitate pe care îl propune ca nucleu al cet`\eniei europene suprana\ionale. Individul se identific` cu sistemul de drepturi ]i obliga\ii suprana\ionale într-o manier` „patriotic`“. Linklater. nu la un teritoriu. cet`\enii pot deja s` participe sau s` se adreseze unei societ`\i civile globale.

Ar exista astfel un comportament autocentrat („self-interested behaviour“) ]i un comportament altruist („other-interested behavior“). frontierele spa\iului politic devin deschise ]i permeabile. f`r` beneficiu direct ABCD→ Interac\iune limitat` Interac\iune generalizat` 30 . Cet`\enia cosmopolit` este îns` mai mult un principiu ]i o op\iune identitar`. societatea civil` reprezint` atât o oportunitate cât ]i o modalitate de exprimare a cet`\eniei. Ea este astfel un sistem de rela\ii organiza\ionale. se stabilesc în termeni preci]i ]i urm`resc beneficiul direct. negocierea condi\iilor de munc`). Aceste rela\ii au fost sintetizate de Janoski sub forma schemei din tabelul 1. Cet`\enia ]i societatea civil` Societatea civil` este spa\iul public în care interac\ioneaz` cet`\enii organiza\i. de exemplu. Interac\iunea limitat` este specific` pie\ei. Tipologia interac\iunilor civice (Janoski. Ea se reg`se]te doar în analizele politice ]i discursul academic. institu\ionalizat` ]i recunoscut` ca atare de legisla\ia na\ional`. Din acest motiv. p. 1998) De la individ la De la individ la grup De la un grup la alt grup individ (1) (5) (3) Schimbul diadic Reciprocitate limitat` (suprapunerea C`tre un grup limitat par\ial` a intereselor) A↔B A↔CDEFG ABCDEFV↔CDEFGH (2) Schimbul multiplu A↔B (t1) A↔B (t2) A↔B (t3) (7) Secven\iere A→B→C→D→E (4) C`tre o comunitate larg` (societatea. elaboreaz` chiar o tipologie a cet`\eniei în func\ie de participarea în spa\iul public. nu ]i în textele constitu\ionale sau în dreptul interna\ional. unde contractele sunt pragmatice. Forma altruist` ac\ioneaz` pe termen lung ]i vizeaz` scopuri spirituale ]i ideologice.sau sisteme de integrare regional`. rezultat` din interdependen\a ]i globalizarea comunit`\ilor politice. Ea presupune oferta de servicii ]i bunuri de la o persoan` c`tre un grup sau o comunitate. f`r` s` existe neap`rat reciprocitate direct`. un set de valori ]i o ac\iune colectiv`. cele dou` concepte au fost adeseori asociate. Motiva\ia acestei ac\iuni este interesul general sau cea ce anticii au numit „virtute civic`“. între individ-grup sau grup-grup. Primul denot` o op\iune pe termen scurt ]i are în vedere bun`starea material` reciproc`. Tabelul 1. pe baza unei mutualit`\i bine circumscrise: A ofer` ceva lui B iar B îi d` lui A altceva. incriminându-se o rela\ie de interdependen\`. 76). (6) Excluderea reciproc` (între grupuri cu interese similare) ABCDEF↔GHIJKL (10) Schimbul unilateral cu un grup similar. În contextul analizei noastre. unul dintre autorii care s-au ocupat îndeaproape de aceast` rela\ie. Ea se caracterizeaz` prin reciprocitate. indiferent dac` interac\iunea are loc între individ-individ. Janoski (1998. astfel încât drepturile ]i responsabilit`\ile dep`]esc cu u]urin\` spa\iul public al teritoriului na\ional. Este rela\ia de vânzare-cump`rare care s-a extins ]i asupra schimburilor sociale ]i culturale (de exemplu. 5. decât o referin\` explicit`. na\iunea) A↔BCDEFGHIJK (8) Circuit închis A→BCDE. pe baza unui „schimb generalizat“.

el neag` chiar utilitatea particip`rii politice. absenteism) sau se opre]te la o interac\iune limitat`. poate fi angajat în partide politice sau alte organiza\ii ]i se preocup` de interesul general. D→ABCE. Aceast` form` de patos civic. C→ABDE. B→CDEF. ci doar efecte în folosul comunit`\ii sau al altor indivizi. Z→ABCD BCDE→ . fiind neîncrez`tor în oportunitatea unui atare efort. nu din obliga\iile care revin din statutul de cet`\ean. E→ABCD (9) Circuit deschis A→BCDE. cu ocazia votului sau a unor evenimente deosebite. este generoas` ]i unidirec\ionat`. – cet`\eanul activ – ia parte la via\a ob]teasc`. mai ales în situa\ii pre-electorale. pe de alt` parte. C→DEFG. altruismul ]i activismul politic sunt esen\iale pentru disputa cu statul în negocierea drepturilor civile ]i politice. 31 .).. confruntat cu dificult`\ile unui schimb generalizat. într-o manier` altruist`.. 95). exist` ]ase tipuri de cet`\eni: – cet`\eanul încorporat – este parte a elitei sau se consider` ca atare. grupuri sau comunit`\i (de exemplu. Ea nu ob\ine avantaje pentru ini\iatori. Participarea la societatea civil` se bazeaz` în special pe forma altruist` de cet`\enie ]i pe cet`\enii activi (primele trei forme din tipologia lui Janoski). se identific` cu ac\iunea guvernamental` ]i o sus\ine f`r` rezerve. – cet`\eanul cinic – este similar cet`\eanului activ. este categoria celor cu drepturi formale.→A B→ACDE. Motiva\ia acestei forme altruiste de interac\iune este interesul general sau beneficiul în favoarea altor indivizi. – cet`\eanul pasiv – accept` autoritatea ]i conducerea politic` de]i nu este convins c` ac\iunea acestora este cea mai potrivit`. În func\ie de gradul ]i forma particip`rii civice. fiind capabil ]i interesat de participarea politic`. Dup` Janosky (1998. D→EFGH. WXYZ→ XYZA (11) Excludere reciproc` ABCD→ EFGH→ IJKL→ WXYZ→ ABCD Interac\iunea generalizat`. recursul la drepturile omului pentru a ap`ra interesele unor persoane sau grupuri oprimate. de ac\iune în beneficiul general st` la baza societ`\ii civile. lipsi\i îns` de posibilitatea real` de a le exercita. inactiv ]i defetist. fiind deseori implicat în conflicte cu autoritatea public`. p. sensibilizarea public` în favoarea unor idei sau proiecte civice etc. specific societ`\ii civile. Astfel de demersuri sunt voluntare. poate face obiectul manipul`rii politice. A]a cum vom vedea în continuare. ac\iunile filantropice sau caritabile. – cet`\eanul marginalizat – este inactiv ]i alienat. – cet`\eanul fatalist – este apatic. – cet`\eanul oportunist – particip` la activit`\i politice doar în m`sura în care îi convine sau ob\ine un avantaj personal. nu orice de\in`tor al statutului de cet`\ean este capabil ]i dispus s` se implice în societatea civil`. ironie politic`. el/ea se mul\ume]te cu o critic` indirect` (de exemplu. se manifest` incidental ]i periodic. pentru c` decurg din op\iunea moral` a ini\iatorilor. datorit` lipsei de mijloace ]i oportunit`\i.

Seligman (1992) prefer` s` se refere la „ideea de societate civil`“ în locul unei defini\ii standard. al unor persoane sau grupuri oprimate (este sensul introdus de comunit`\ile puritane din SUA în secolul XIX). David Hume. statul r`mâne garantul contractului social o zon` de influen\` a non-statului ca rezultat al capitalismului ]i industrializ`rii. Tabelul 2.a) Defini\ia societ`\ii civile Ca ]i cet`\enia. grupuri. care face posibil controlul vie\ii publice de c`tre moralitatea privat` solidaritatea etic` bazat` pe reciprocitate ]i recunoa]terea mutual` a drepturilor. a]a cum apare în teoria politic`. dup` Schmitter (1997. unde cet`\enii desf`]oar` activit`\i benevole. 240): „Societatea civil` poate fi definit` ca un set sau un sistem de grupuri intermediare auto-organizate care 32 . Este un termen care capteaz` aten\ia ]i beneficiaz` de o larg` circula\ie. XVIII (Adam Smith. în pofida lipsei de acord conceptual. – organiza\iile non-guvernamentale pe baz` voluntar`. AUGUSTIN HOBBES Criteriul participarea politic` separarea Naturii de Gra\ie coeziunea social` Defini\ia un tip de societate (Koinomia) care permite participarea politic` a cet`\enilor egali este „Urbis” (societatea uman`) în opozi\ie cu „civitas Dei” (lumea transcendent`) interesul comun ]i uniunea tuturor entit`\ilor politice (guvernan\i. ca expresie a drepturilor ]i libert`\ilor dobândite la sfâr]itul secolului XIX ]i începutul secolului XX. aceste activit`\i sunt în favoarea interesului comun. pentru a desemna sistemul de solidaritate colectiv` al burgheziei în negocierea drepturilor sale cu statul. p. Din acest motiv. cet`\eni) pe baza unui contract social comunitatea politic` a cet`\enilor pentru a proteja proprietatea privat` un spa\iu public comun unde sunt garantate participarea la structurile civile ]i autonomia indivizilor. în func\ie de context ]i epoc` istoric`. societatea civil` este o sintez` a ra\iunii. unitatea dintre dreptul public ]i etica privat`. În tabelul 2 am sintetizat principalele pozi\ii clasice fa\` de societatea civil`. termenul de societate civil` înseamn` diferite lucruri pentru diverse persoane. Termenul ca atare a fost introdus de Hegel. Sensul acestei sintagme se precizeaz` prin utilizare. Putem decela astfel trei tipuri de defini\ii: – contraputere sau alternativ` fa\` de stat ]i de pia\` („societatea civil` este societate minus stat“ sau ceea ce r`mâne din societate în afar` de stat) – aceast` defini\ie a fost introdus` de iluminismul sco\ian din sec. – sectorul non-profit al societ`\ii. este arena public` unde se desf`]oar` lupta de clas` LOCKE KANT primordialitatea indivizilor fa\` de stat distinc\ia dintre legalitate ]i moralitate HEGEL respectul reciproc al drepturilor individuale (în special a dreptului de proprietate) tensiunea dintre statul capitalist ]i clasa muncitoare exploatat` MARX Acest din urm` sens predomin` în literatura politic` ]i sociologic` din ultimele decenii. egalit`\ii ]i libert`\ii. f`r` beneficii economice. Ceea ce ne intereseaz` în contextul de fa\` este sensul contemporan al societ`\ii civile. Astfel. Francis Hutchinson ]i Adam Ferguson). Defini\ii clasice ale societ`\ii civile Autorul ARISTOTEL SF.

dup` care societatea civil` este spa\iul public al cet`\enilor organiza\i. de promovare a imaginii publice. bursele de valori. rezult` c` societatea civil` nu este o zon` strict delimitat` a societ`\ii globale ]i nici nu se reduce la opozi\ia sistematic` fa\` de puterea public`. vama. sub forma unor în\elegeri civice. menite s` influen\eze deciziile asupra unor probleme care intereseaz` un anumit grup. sindicatele. Asocia\ia Sindromului Down etc.6). pia\a este reprezentat` de firmele private ]i corpora\iile angajate în activit`\i lucrative. stat. armata. autonomi în raport cu statul ]i pia\a. 6 33 . ac\iuni de protest. demonstra\ii. Este al treilea sector al sistemului public. 1998. poate fi util` ]i defini\ia lui Barber (1998. ca expresie a cet`\eniei. b) Structura spa\iului public Din defini\ia de mai sus. pe campanii de pres`. Cea mai apropiat` de pozi\ia noastr` este îns` defini\ia lui Janoski (1998. p. colectare de semn`turi. Rotary Club) sau organizeaz` întrajutorarea (Asocia\ia Bolnavilor Parkinson. pia\` ]i sfera privat`. nici s` accepte responsabilit`\i publice. Aceast` defini\ie ne convine cel mai mult pentru c`: – pune accentul pe negocierea colectiv` a drepturilor ]i responsabilit`\ilor. federa\iile patronale. 14): – partidele politice care nu sunt la guvernare ]i nu sunt subordonate statului. ci toate formele de interac\iune dintre sfera public`. sfera public` cuprinde cel pu\in cinci tipuri de organiza\ii voluntare (Janoski. „un spa\iu pentru noi to\i”. sfera public` reprezentat` de organiza\iile voluntare ]i sfera pie\ei cuprinzând firmele private ]i sindicatele“. – convin s` ac\ioneze conform unor reguli prestabilite. executiv` ]i juridic`).– sunt relativ independente atât fa\` de autorit`\ile publice. care func\ioneaz` prin exercitarea drepturilor ]i responsabilit`\ilor cet`\ene]ti. Janoski se refer` la patru componente interdepedente ale societ`\ii (vezi fig. unde se desf`]oar` „ac\iunea comunicativ`“ (Habermas). – grupurile de interes. p. 12): „Societatea civil` reprezint` sfera discursului dinamic ]i interactiv dintre stat. Ca ]i Habermas (1989). – au capacitatea de a delibera ]i a întreprinde ac\iuni colective în ap`rarea sau promovarea intereselor ]i ideilor lor. unde au loc negocieri ]i dispute. pe baz` de încredere ]i respect reciproc“6. – ia în considera\ie nu doar rela\ia stat-cet`\eni. prietenii. precum ]i institu\iile specializate ale ordinii publice (poli\ia. grupurile profesionale. adic` fa\` de firme ]i familie. – îmbin` discursul civic cu ac\iunea politic`. rela\iile personale ]i intimitatea. Pentru diversitate. sfera privat` include via\a familial`.). sfera public` este zona cea mai complex` ]i mai vizibil` a societ`\ii: este spa\iul civic unde interac\ioneaz` celelalte trei componente (este forum-ul societ`\ii moderne). cât ]i fa\` de unit`\ile private de produc\ie ]i reproduc\ie. informa\iile interne ]i externe). Ea const` în interac\iunile pe care toate componentele sistemului social le angajeaz` pe arena public`. de exemplu. – mi]c`rile sociale se centreaz` pe activit`\ile de „lobby“. asocia\iile consumatorilor. – nu urm`resc s` ia locul func\ionarilor de stat sau al întreprinz`torilor particulari. p. 6): statul cuprinde cele trei puteri (legislativ`. – organiza\iile filantropice („comunitas“) colecteaz` fonduri pentru a completa bugetul public pentru asisten\` sau protec\ie social`. furnizeaz` ajutor direct (Crucea Ro]ie.

ci include: – discursul public (de legitimare. În aceast` reprezentare multidimensional`. parteneriatul social). – ansamblul interac\iunilor dintre componente. funda\iile religioase. mediile politice de stat. 34 . spa\iul public este un câmp de for\e care angajeaz` interac\iuni cu toate celelalte sfere ale vie\ii sociale. 6. eliminarea avorturilor pentru sus\inerea politicii demografice). asisten\` social` ]i medical`) sau propun politici publice alternative (de exemplu. sfera privat`. ca în defini\iile etatiste tradi\ionale. sănătatea Firmele Pieţele Sindicatele Grupurile de întrajutorare Mişcările sociale Viaţa privată analizată de media şi tribunale Firmele de familie. pia\a ]i sfera privat`. statul ]i pia\a. exprimate pe arena public`. argumentare sau contesta\ie). restrâns` la aderen\i) în m`sura în care ofer` servicii de interes comun (de exemplu.– grupurile religioase fac parte din sfera public` (nu din cea privat`. educaţia publică. Componentele sistemului social (Janoski. intr` aici asocia\iile ]i federa\iile. Fig. ci un sistem de ac\iuni ]i negociere colectiv` care angajeaz` toate cele patru componente ale societ`\ii globale: sfera public`. cluburile pe baze confesionale ]i fondurile de caritate. – cele cinci organiza\ii voluntare descrise mai sus. cercetarea ∗ Federaţiile sindicale Asociaţiile patronale Asociaţiile consumatorilor Contractele privind apărarea Reglementările Sfera pieţii Media particulare. mobilizare. respectiv statul. educaţia. cluburile de elite Familia Prietenii şi cunoştinţele Sfera privată Intimitatea Viaţa privată * În aceast` zon` sunt constituite corpora\iile publice sub autoritate tripartit` (de exemplu. societatea civil` nu se reduce la organiza\iile non-guvernamentale. Cet`\enia nu este o rela\ie simpl` între cet`\eni ]i stat. 1998) Executivul Justiţia Legislativul Statul Poliţia Armata Informaţiile interne şi externe Sfera publică Asociaţiile voluntare Securitatea Partidele socială. La rândul s`u.

agen\iile specializate din Suedia. pur ]i simplu. modelul elitist. asocia\iile patronale. pe care Janoski (1998. individualism exacerbat. pentru c` sunt mai stabile (de exemplu.În aceast` optic`. identice pentru toate societ`\ile. astfel încât nu mai este nevoie de interven\ia statului. Norvegia. Janoski a sesizat foarte bine acest aspect ]i a încercat el însu]i s` aplice tipologia binecunoscut` a lui Held (1987) dup` care exist` patru tipuri generice de regimuri politice: modelul pluralist. definirea celor patru sfere interdependente nu anuleaz` posibilitatea comportamentelor impredictibile ]i atipice sau. Danemarca. cluburi recreative. grupuri „watch dog“ sau de monitorizare civic`. statul este practic deconectat de organiza\iile voluntare: el încurajeaz` ini\iativele ]i solu\iile oferite de sectorul privat ]i de „business“ (este modelul care predomin` în SUA. confedera\iile. modelul neo-corporatist ]i modelul societ`\ii de mas`. Exist` îns` ]i alt` surs` de varia\ie. Aceasta explic`. organiza\iile voluntare domin` arena public`. în baza principiului subsidiarit`\ii. grupuri de interes. funda\ii caritabile. de altfel. astfel încât este posibil ca angajamentul civic ]i conduitele colectiviste s` nu fie atitudini dominante. care ofer` cele mai diverse ]i mai reprezentative oportunit`\i de exercitare a cet`\eniei. Spre deosebire de modelul elitist. 110–111) le sintetizeaz` sub forma diagramelor din fig. care influen\eaz` forma concret` de articulare a celor patru componente ale societ`\ii. absenteism. Este vorba de regimul politic ]i ideologia subiacent`. care pot determina ponderea efectiv` a statului. Ele se deosebesc ]i de modelul liberal. Regimul neo-corporatist încurajeaz` comasarea grupurilor de interes sub form` de asocia\ii pe baz` de afinit`\i sau programe (de exemplu. a pie\ei ]i a sferei private în raport cu arena public`. statul acord` un rol important organiza\iilor considerate de elit` (sindicale. c) Tipologia regimurilor politice Configura\ia propus` de Janoski nu trebuie s` ne induc` imaginea unei superorganiza\ii armonioase. Din contr`. Activismul ]i modelul altruist coexist` cu celelalte forme de cet`\enie din clasificarea lui Janoski. p. în care interesul comun prevaleaz` întotdeauna. De exemplu. Fiecare dintre acestea se caracterizeaz` prin anumite rela\ii între componentele vie\ii sociale. În acest model. Ceea ce pare s` diferen\ieze aceste modele este importan\a dat` diverselor organiza\ii ale societ`\ii civile: asocia\ii religioase. fondul de patrimoniu sau fondul de dezvoltare regional`) pentru a implementa politicile sociale. 35 . Modelul elitist. patronale. societatea civil` este comunitatea politic` cea mai dinamic` ]i mai eficient`. Olanda). regionale) în sus\inerea serviciilor sociale. religioase. În regimul liberal. aceste structuri se auto-guverneaz` ]i sunt supuse competi\iei. astfel de organiza\ii non-profit pot utiliza fondurile specializate colectate de stat (fondul de ]omaj. 7. intoleran\`) la care ne-am referit cu alt` ocazie. absen\a cooper`rii între cet`\eni. partide politice. Australia ]i Japonia). Canada. inciden\a destul de mare a manifest`rilor care caracterizeaz` „deficitul democratic“ (apatie. sindicatele de ramur`. exemplificat de Fran\a ]i Germania dore]te s` contracareze imprevizibilitatea ]i inechitatea solu\iilor de tip liberal. parteneriatul social). Ca urmare.

..+ C9 C2 C3 C4 C5 C6 .+ Cn 3. 7. C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 . Tipologia regimurilor politice (Janoski.. Modelul pluralist Statul 2... Modelul societăţii de masă Statul IG1 IG2 IG3 IG4 IG5 IG6 M E D I A U1 U2 U3 E1 E2 E3 E4 C1 C1 +.+ C10 C1 C2 C3 C4 C5 C6 . Modelul elitist Statul IG1 IG2 IG3 SM IG1 IG2 IG3 C1 C2 C3 C4 C5 C6 C7 C8 C9 ..Fig... Modelul neo-corporatist Statul Executivul Partidele de stânga IG1 Federaţiile sindicale IG2 Federaţiile patronale Partidele de dreapta 4. 1998) 1.

.

fiind pus pe acela]i plan cu reclamele comerciale. Riscul în acest caz este ca mesajul civic propriu-zis s`-]i piard` autenticitatea ]i s` se banalizeze. aceste patru atribute sunt mai greu de realizat la nivel global decât în interiorul unei societ`\i na\ionale. încât tinde s` monopolizeze întreaga sfer` public`. patriotismul constitu\ional al lui Habermas) presupune anumite competen\e civice ]i în\elegerea mecanismelor institu\ionale ale democra\iei participative. ceea ce înseamn` c` societatea civil` global`: – se ocup` de problemele transversale ale umanit`\ii.În modelul societ`\ii de mas`. luând ca referin\` drepturile omului. 1996. Cet`\enia se exercit` doar în interiorul acestei entit`\i politice pe care Janoski o desemneaz` prin „sistemul social global“. de asemenea. mediile de informare domin` sfera public`. define]te globalitatea ca o suprateritorialitate. În realitate. Trebuie s` recunoa]tem c`. de exemplu. Scholte (1999. În plus. Aceast` abordare r`mâne tributar` ecua\iei etnocentriste a lui Marshall. Am v`zut. Badie (1995) ]i Ohmae (1995). exemplificat` cel mai bine de SUA. 1999) vorbesc deja de o „societate civil` global`“. Unii autori. p. în pofida aspira\iilor. manipularea politic` ]i propaganda în interes personal. Ele sunt de obicei asociate cu responsabilit`\ile care instrumenteaz` loialitatea fa\` de comunitatea politic` ]i obligativitatea moral` a particip`rii civice. se întreab` în acest context dac` nu cumva centrarea pe drepturile omului nu înseamn` de fapt sfâr]itul cet`\eniei ca paradigm` politic`. „Interac\iunile generalizate“ care caracterizeaz` indivizii altrui]ti ]i responsabili traverseaz` practic întreaga societate. sub forma societ`\ii civile. Aceast` condi\ionare a accesului la drepturi de afilierea statal` ]i de statutul de cet`\ean este ast`zi chestionabil`. care sunt universale. Janoski nu abordeaz` acest subiect. unde media nu constituie doar unul din grupurile de interes (ca în celelalte trei modele). d) Globalizarea societ`\ii civile Una din limitele analizei lui Janoski este c` cele patru sfere de activitate sunt circumscrise statului na\ional. cum cet`\enia postna\ional` se deta]eaz` de un teritoriu anumit. dup` care na\ionalitatea (statutul de cet`\ean) este o precondi\ie a drepturilor omului ]i se exercit` în interiorul unui stat suveran. Modelele sale de societate au fost exemplificate prin regimuri politice specifice unor state ]i guverne. – se sprijin` pe organiza\ii transteritoriale. Puterea lor este atât de important`. îns` al\i anali]ti (Hann ]i Dunn. Este „societatea-spectacol“. 10). Proiectul de unitate politic` european` este o provocare direct` a acestei condi\ion`ri tradi\ionale. ca de exemplu Turner (1993). ci principalul factor de influen\` politic`. – este o form` de solidaritate suprateritorial`. „Lumea“ este mult mai eterogen` ]i mai inegal` decât statele suverane. a]a cum vom vedea imediat. Întrebarea este îns` dac` aceast` interpretare a societ`\ii civile poate fi extins` dincolo de un teritoriu sau tip de societate. Soysal (1994). astfel încât ea este departe de a deveni o . Chiar ]i versiunea postna\ional` a cet`\eniei (de exemplu. Exemplul societ`\ii civile ]i configura\ia multipartit` a lui Janoski ne-au atras îns` aten\ia asupra faptului c` statul nu este singura form` de comunitate public`. drepturile omului în sine nu asigur` automat participarea la comunitatea politic`. – presupune comunicare transfrontalier`. Scholte. drepturile singure nu sunt suficiente ca statutul de cet`\ean s` func\ioneze.

de exemplu. Competen\a civic` Democra\ia nu este de conceput f`r` cet`\enie iar cet`\enia nu este posibil` f`r` cet`\eni competen\i ]i angaja\i. grupurilor ]i comunit`\ilor de a participa activ la via\a public`. a) Cultura civic` Prin cultur` civic` în\elegem ansamblul cuno]tin\elor. respectiv cultura parohial`. Cu alte cuvinte. Cultura civic` specific` unui tip de societate democratic` se caracterizeaz` prin anumite „pattern“-uri psiho-culturale. activismul civic global s-a orientat chiar împotriva acestor organiza\ii. ca ]i referin\a comun` la drepturile omului. Almond ]i Verba (1996. este mult mai plauzibil`. Ea cuprinde competen\ele minimale ale cet`\eniei într-un regim democratic ]i se refer` la valorile ]i institu\iile democra\iei. nu este posibil` o societate civil` global`. p. problemele mondiale globale au fost abordate prin prisma agen\iilor interna\ionale ca ONU. Pân` în prezent. la institu\iile publice ]i la actorii participan\i. valorilor. s` aib` competen\ele adecvate ]i s` beneficieze de ]anse reale de exprimare a acestor competen\e. Este aceea parte a culturii umane care sus\ine cet`\enia ]i comportamentul politic. La nivel european. f`r` participarea efectiv` a tuturor p`r\ilor (statele ]i business-ul). Activismul transfrontalier. În mare parte. Este capacitatea persoanelor. Almond ]i Verba (1996) o plaseaz` la originea cet`\eniei. – oportunit`\i civice. legislative ]i financiare. inclusiv a societ`\ii civile. date fiind contingen\ele istorice ]i elementele unificatoare deja în func\iune (pia\a comun`. la sistemul de decizie colectiv`. în func\ie de cadrul de referin\`: Cultura civic` ideal` este ansamblul cuno]tin\elor ]i abilit`\ilor necesare pentru participarea politic` ]i realizarea democra\iei ca proiect istoric. dincolo de statutul formal al cet`\eniei. la drepturile ]i responsabilit`\ile cet`\eanului. 47). atitudinilor ]i abilit`\ilor referitoare la comunitatea politic`. cultura dependent` ]i cultura participativ`. la cuno]tiin\ele privind procesele politice. dreptul comunitar). pe care Mead (1986). a]a cum preconizeaz` de fapt modelul lui Janosky. la modul de func\ionare a societ`\ii civile. globalizarea societ`\ii. Aceast` rela\ie simpl` st` la baza competen\ei civice. nu sunt suficiente pentru a realiza o societate civil` cu voca\ie universal`. 6. Turner (1993). Cultura civic` a 39 . OSCE. de\in`torul de drepturi ]i responsabilit`\i trebuie s` fie capabil s` le exercite în mod efectiv. solidaritatea interna\ional` a cet`\enilor ]i mobilitatea ONG-urilor. au identificat trei modele predominante. Grupul G8. Exist` trei ipostaze ale culturii civice. în func\ie de condi\iile particulare ale comunit`\ii politice.comunitate politic` propriu-zis`. Cu alte cuvinte. considerate nereprezentative pentru societatea civil` global`. moneda unic`. nu a fost întotdeauna credibil. chiar dac` ele au promovat standarde comune ale democra\iei. ceea ce presupune: – o cultur` civic` minimal`. Vom analiza cele trei aspecte în continuare. Mesajul acestor organiza\ii interguvernamentale. – un set de drepturi ]i responsabilit`\i. sistemul Bretton Woods (Banca Mondial` ]i FMI).

poate fi etichetat` drept „ra\ionalist-activist`“ pentru c` pune accentul pe participarea ra\ional` în interiorul input-urilor sistemului politic. valori ]i abilit`\i. Toate cele trei inventare de competen\e sunt acceptabile în m`sura în care r`mân orientative. ca Twine (1994). modelul ideal are nevoie de adapt`ri ]i contextualiz`ri. Velhuis ]i Civitas). participarea. În momentul în care se trece la definirea politicilor publice dintr-o anumit` comunitate politic` sau la curriculum-ul na\ional dintr-un anumit sistem de înv`\`mânt. fa\` de output-uri (procesele administrative care aplic` politicile publice) ]i fa\` de sine ca participant activ. S-au propus diverse inventare de competen\e care s` defineasc` aceast` ipostaz` a culturii civice. Cultura civic` ]colar` este de fapt o analiz` a „bunului cet`\ean“. care rezult` din judec`\ile ]i opiniile cu privire la sistemul politic ]i realiz`rile sale într-un context dat. Sinteza din anexa II. actori ]i politici publice). Freeden (1998) ]i Janoski (1998) consider` c` atât ideologiile. cultura civic` poate fi considerat` ca un standard sau un referen\ial comun al societ`\ilor democratice doar în m`sura în care lu`m în considera\ie ipostaza sa ideal`. unde am reunit cele mai cunoscute variante (Audigier. „orientarea afectiv`“ sau atitudinile ]i dispozi\iile referitoare la sistemul politic. De o manier` general`. a]a cum este prezentat` în tratatele de ]tiin\e politice. Cu alte cuvinte. pe contribu\ia pie\ei ]i a ini\iativei private. Dincolo de acest consens relativ încep îns` controversele. politice ]i sociale sunt reciproc contradictorii sau unitare? Cum se articuleaz` între ele ]i cum interac\ioneaz` drepturile ]i responsabilit`\ile? Care este statutul lor juridic? Ne referim la obliga\ii ]i îndatoriri sau la responsabilit`\i? Aceste întreb`ri sunt suficiente ca s` ne conving` de faptul c` problema drepturilor ]i responsabilit`\ilor se afl` în centrul dezbaterilor privind cet`\enia. nici folosirea de standarde duble sau realizarea unor hibrizi eufemistici de tip „democratura“ (Schmitter). pune în eviden\` patru tipuri de competen\e: cuno]tin\e. atitudini. a]a cum se prezint` ea în curriculum ]i manualele ]colare. atitudinile ]i ata]amentul cet`\enilor fa\` de sistemul politic în general. ci doar contextualizarea ]i concretizarea cet`\eniei ca ac\iune social`. cât ]i clasificarea regimurilor politice se fac în func\ie de pozi\ia fa\` de drepturi ]i responsabilit`\i. dup` Almond ]i Verba (1996. Este o versiune normativ` dedus` din celelalte dou` (cultura civic` ideal` ]i cultura civic` specific`) care. 59).unei comunit`\i politice se define]te prin cuno]tin\ele. drepturile ]i responsabilit`\ile ce decurg din statutul de cet`\ean. institu\iile ]i actorii s`i. Unii autori. liberalismul a pus accentul pe drepturi ]i poten\ialul lor emancipator. fa\` de input-urile sistemului politic (roluri. p. în func\ie de specificit`\ile culturale ]i priorit`\i. referitoare în special la drepturi ]i responsabilit`\i: Sunt drepturile suficiente pentru a garanta statutul juridic de cet`\ean? Drepturile civile. La polul opus. identitatea. Aceasta nu înseamn` nici denaturarea principiilor democratice. Cultura civic` (pe care Almond ]i Verba o mai numesc ]i „cultur` politic`“) cuprinde astfel trei componente: „orientarea cognitiv`“. doctrinele conservatoare ]i social- 40 . respectiv cuno]tin\ele despre sistemul politic. sub form` de repere curriculare. „orientarea evaluativ`“. b) Drepturile ]i responsabilit`\ile Teoria politic` admite ast`zi f`r` rezerve c` cet`\enia presupune apartenen\a la o comunitate politic`. sub form` de competen\e dezirabile.

prin excluderea sau în opozi\ie fa\` de cealalt`. Comunitatea ]i drepturile individuale formeaz` un ansamblu indivizibil. Prin urmare. nu s-a g`sit un instrument de implementare a responsabilit`\ilor care s` evite recurgerea la statul totalitar. Carta European`. Din acest motiv. 1999): drepturile sunt norme juridice iar responsabilit`\ile sunt norme morale. Responsabilit`\ile. Obliga\iile scot în eviden\` obligativitatea respect`rii legii ]i a deciziilor majorit`\ii iar îndatoririle decurg din loialitatea fa\` de stat. o îndatorire moral`. În consecin\`. toate instrumentele universale ]i europene de protec\ie (Declara\ia Universal`. Ele sunt versante complementare ale ansamblului comun numit competen\` civic`. Carta Drepturilor Fundamentale) se refer` la drepturi. fiind dificil de codificat în form` juridic`: responsabilitatea poate fi surs` (a fi responsabil de ceva). Ele alc`tuiesc împreun` nucleul tare al competen\ei civice ]i dau substan\` statutului de cet`\ean. Pentru a palia acest dezechilibru. nu la responsabilit`\i.democra\ia au acordat mai mult` importan\` obliga\iilor ]i statului ca garant al egalit`\ii ]i ca mediator al conflictelor sociale. în schimb. liberalismul ca doctrin` nu este deloc omogen. Competen\a civic` este mai eficient` în cazul responsabilit`\ii asumate decât ca efect al obligativit`\ii ]i constrângerii. Aceast` opozi\ie este îns` ultrasimplificatoare. în 1999 anul anivers`rii Declara\iei Universale a Drepturilor Omului. Obliga\iile ]i îndatoririle sunt impuse ]i nu se negociaz`. F`r` drepturi ]i responsabilit`\i. Enun\area drepturilor sub form` de enun\uri imperative implic` în mod intrinsec consecin\a moral` a respect`rii lor conform clauzei limit`rii reciproce: drepturile unui individ sunt limitate de drepturile similare ale altui individ iar acordarea de drepturi implic` responsabilitatea moral` a respect`rii lor. fiind imposibil` ac\iunea social` ]i participarea politic`. responsabilitatea este multiform`. Principalul motiv pentru care drepturile ]i responsabilit`\ile au avut un tratament asimetric a fost regimul lor juridic diferit. principala eroare aici este îns`]i interpretarea celor dou` ca alternative opozabile. Responsabilit`\ile sunt enun\uri atât de abstracte ]i difuze (fiind vorba de un principiu moral). nu la obliga\ii ]i îndatoriri. Drepturile ]i responsabilit`\ile sunt inseparabile. a]a cum demonstreaz` Hart (1968. 56). încât este imposibil s` se cupleze direct cu anumite drepturi. În plus. decurg din liberul arbitru ]i exprim` o op\iune. poate avea sensul de 41 . mai ales. Drepturile ]i responsabilit`\ile au fost deseori interpretare ca opozabile pentru c` apar\in unor forme diferite de ra\ionalitate (Kovács. chiar dac` primii teoreticieni (Locke ]i Paine) privilegiau indivizii fa\` de comunitate. p. ideea unui individ deconectat de „polis“ a devenit caduc`. apartenen\a ]i identitatea ar fi sterile. este artificial` ]i prejudiciabil`. De exemplu. a]a cum arat` Faulks (2000. Proiectul a e]uat pentru c` nu s-a c`zut de acord asupra institu\ionaliz`rii acestei Declara\ii ]i. astfel încât orice considerare izolat` a uneia. printr-o rela\ie de la cauz` la efect (un drept – o responsabilitate corespunz`toare). prefer`m s` ne referim la responsabilit`\i.11). p. responsabilit`\ile nu sunt neap`rat o contrapondere a drepturilor sau alternativa lor simetric`. un grup de fo]ti ]efi de state condu]i de Helmut Schmidt („Grupul Interaction“) a înaintat ONU o Declara\ie Universal` a Responsabilit`\ilor. Drepturile au fost concepute pentru a ap`ra libertatea ]i autonomia individului în fa\a statului ]i a oric`rei forme de putere laic`. Ulterior. De fapt. astfel încât nu pot func\iona ca un factor de diferen\iere a ideologiilor ]i regimurilor politice. o decizie personal`.

socializarea politic` are propriile mijloace ]i forme de ac\iune. c) Înv`\area cet`\eniei Cet`\enia este o construc\ie cultural` ]i istoric`. comunicativ`.). Dekker ]i Meyenberg (1991. – dificultatea de a disocia diversele drepturi. Teoria politic` este deci confruntat` cu o tripl` problem` privind rela\ia drepturiresponsabilit`\i: – asimetria ]i opozabilitatea lor. 39-40) au identificat trei forme de ac\iune: – socializarea politic` inten\ionat` ]i direct`. formarea atitudinilor ]i a comportamentelor cet`\ene]ti (de exemplu. Aceste probleme persist` în orice situa\ie de aplicare a competen\ei civice. 42 . În acest context global. p. poate sugera capacitatea de a face ceva („compos mentis“ sau cerin\a de a fi competent mintal ]i legal). Bovens (1998. Ca s` complice ]i mai mult analiza. pe când responsabilitatea poate fi individual`. de grup sau corporativ`. p. inclusiv în cazul cet`\eniei europene. printr-un proces spontan de socializare politic` sau prin demersuri sistematice de educa\ie civic` într-un mediu specializat (de exemplu. chiar dac` analizele politice le ierarhizeaz` sau le separ` conjunctural. împreun` cu alte forme de „alfabetizare“ (cognitiv`. prin participarea la o activitate voluntar`). care r`mân în domeniul op\iunii ]i al judec`\ii morale. tehnologic` etc. drepturile r`mân inseparabile ]i unitare. 51) apreciaz` c` drepturile sunt individuale sau colective. al c`rui scop explicit este dobândirea de cuno]tin\e specializate. digital`. poate fi în\eleas` ca o îns`rcinare public` (de\inerea unei func\ii) sau ca o virtute (ceea ce exprim` o judecat` de valoare: o persoan` are „sim\ul responsabilit`\ii“ sau se comport` în mod „responsabil“). – socializarea politic` inten\ionat` indirect` se realizeaz` prin influen\ele care nu au drept scop principal educa\ia politic` (de exemplu. Societatea ]i comunitatea politic` reprezint` cadrul natural în care se formeaz` ceea ce Crick ]i Porter (1978) au numit „alfabetizarea politic`“ („political literacy“). – imposibilitatea de a codifica juridic responsabilit`\ile. din punct de vedere juridic. poate fi activ` (exprimat` pe parcursul ac\iunii) ]i pasiv` (responsabilitatea „post-factum“ sau reactiv`). Este un mediu polivalent ]i deschis în care competen\ele civice se formeaz` spontan. în ]coal`).„accountability“ (a da seam`). Ea se înva\` de fiecare individ ]i genera\ie de cet`\eni. de exemplu. – socializarea politic` neinten\ionat` ]i indirect` are loc în situa\iile de înv`\are informal`. prin educa\ie civic` sau alte materii ]colare). prin lectura presei sau urm`rirea „spectacolului str`zii“.

– este un spa\iu public în care se pot exercita toate atributele cet`\eniei democratice. identitatea. presa scris`. în acest sens. managerii membrii de rând. 43 . poli\ie ]i armat`. întreaga societate func\ioneaz` ca un mediu colectiv de socializare politic`. campaniile de sensibilizare În ansamblul s`u. partenerii. prin media). liderii partidelor politice Persoane sau grupuri p`rin\ii. ritualul academic. }coala r`mâne unul din mediile cele mai influente ]i o op\iune major` în cadrul demersurilor de socializare politic`. respectiv apartenen\a. curriculum-ul. Internetul. – este un mediu de ac\iune ]i decizie colectiv`. similare cu cele din societatea global`. organiza\iile voluntare. oficialit`\ile din justi\ie. fra\ii ]i surorile. 8): educa\ia formal` (curriculum-ul oficial ]i înv`\area sistematic` a unei materii. – este un mediu complex de socializare politic` care integreaz` trei forme specifice de influen\e educative (vezi fig. colegii Institu\ii. competi\iile companiile ]i firmele. participarea. jocurile interactive cluburile de tineret. partenerii sociali. echipa de munc`. negocierea colectiv`. formatorii de opinie. educa\ia nonformal` (activit`\ile extra]colare) ]i educa\ia informal`. „democra\ia intern`“ a ]colii se inspir` direct din principiile cet`\eniei. ipostaz` valorificat` îndeosebi prin tendin\ele moderne de autonomie ]i responsabilizare a unit`\ilor de înv`\`mânt („selfdevelopment“ ]i „self-improvement schools“). func\ionarii publici. Dekker ]i Meyenberg au descris cu am`nun\ime componentele sistemului global de socializare politic` sub forma din tabelul 3. 1991) Agen\i de socializare politic` grupuri primare familia sistemul de înv`\`mânt ]coala biserica media ]i comunica\iile de mas` colegii ]i prietenii sistemul de ocupare profesional` comunit`\ile politice clerul prezentatorii. cinematografele. radioul. activit`\ile extra]colare serviciile religioase TV. organiza\ii ]i medii sociale mediul familial procesul de înv`\`mânt. finalizat` prin diplome ]i certificate formale). Ca mediu de formare a culturii civice. centrele de formare profesional` partidele politice. cânt`re\ii prefera\i colegii de echip`. – permite transmiterea sistematic` a cuno]tin\elor despre cet`\enie ]i formarea deliberat` a valorilor. – ofer` situa\ii civice reale. inechitatea sau jocurile de putere. Sistemul agen\ilor de socializare politic` (Dekker ]i Meyenberg. serviciul militar. serviciile de informare cet`\eneasc`. manualele. angajatorii. institu\ia ]colar`. realizat` prin înv`\are difuz` ]i spontan` (de exemplu. unde se observ` clar diversitatea agen\ilor de socializare („political socializers“ sau „political socialization agents“). sindicatele. precum rela\ia cu autoritatea. comunit`\ile sociale. persoanele carismatice. activit`\ile recreative ]i sportive. liderii informali patronii. bunicii. organiza\iile de femei ]i de tineret. asocia\iile profesionale. drepturile ]i responsabilit`\ile. actorii. atitudinilor ]i abilit`\ilor necesare vie\ii publice. ]coala are contribu\ii specifice: – cuprinde copiii ]i tinerii reuni\i într-o organiza\ie de integrare social`. structurile electorale.Tabelul 3. vecinii profesorii. grupurile de interes. formatorii. sistemul intern de decizie.

A]a cum se observ` din anexa III. Ungaria. reclamelor. educa\ia juridic` (Ucraina. 2003. ]tiin\ele sociale (Cipru. România). educaţia civică. vor fi utile în mod special studen\ilor de la departamentele de ]tiin\e politice ]i studii europene care sunt interesa\i de o viitoare carier` didactic`. „educa\ia social`“ (Estonia). p. etica ]i instruirea civic` (Slovenia). drepturile omului) Programe integrate (ex. miturilor. Danemarca. s-a constatat c` cea mai frecvent` ]i mai vizibil` cale de realizare a educa\iei civice în ]coal` este curriculum-ul formal (cf. stereotipurilor. Anglia. Letonia. anecdotelor) Educaţia non-formală Activităţile extraşcolare (proiecte. • teme cross-curriculare inserate în toate materiile (Elve\ia. antropologia ]i ]tiin\ele sociale (Ungaria). experienţe de vacanţă) Învăţarea cu ajutorul media (imitarea persoanelor carismatice. 8. influenţa simbolurilor. schimburi şcolare. • programe integrate centrate pe anumite teme (drepturile omului. omul ]i societatea). exist` trei modele de organizare a curriculum-ului destinat educa\iei civice: • o materie aparte cu alocare proprie în planul de înv`\`mânt (1-2 ore pe s`pt`mân`): „educa\ia civic`“ (Austria. „educa\ia politic`“ (Germania). omul şi societatea) Într-o anchet` realizat` de Consiliul Europei în toate cele 46 de \`ri membre. Educa\ia pentru cet`\enie în mediul ]colar Educaţia informală Curriculum ascuns (imitarea colegilor. Olanda. studiile sociale. educaţia politică) Temă cross-curriculară (ex. prin regruparea unor componente din disciplinele apropiate precum istoria ]i instruirea civic` (Italia). etica. educa\ia moral`. Bîrzea. Anglia). Malta. vizite. Polonia). Aceste date. ca ]i analiza precedent` referitoare la competen\a civic`. cluburi. istoria ]i studiile sociale (Finlanda). parlamentul elevilor. relaţiile interetnice.Fig. Suedia. [n calitate de profesori de educa\ie civic`. activităţi voluntare) Etosul şcolar (climatul clasei. Armenia). educa\ia pentru drepturile omului (Turcia. evenimente emoţionante. metaforelor. Grecia. care sintetizeaz` datele respective. „cultura civic`“ (Slovenia ]i România). religia ]i educa\ia moral` (Sco\ia). liderii informali) Luarea deciziei în şcoală (consiliile şcolare. Fran\a. istoria ]i ]tiin\ele sociale (Spania). Croa\ia). cultura organizaţională. studiul societ`\ii. campanii. Norvegia. geografia. Belgia. cultura civică. 18). Italia. 44 . grupurile de interes şi de presiune) Educaţia formală Materie aparte (ex.

• s` identifice instrumentele de protec\ie a drepturilor omului. • s` identifice drepturile suprana\ionale care definesc acest statut. în special cele de care beneficiaz` cet`\enii \`rilor membre ale Uniunii Europene. Acest statut a fost introdus de Tratatul de la Maastricht ]i dezvoltat de Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii sub forma unui set de drepturi suprana\ionale.MODULUL II CET~|ENIA EUROPEAN~ CA STATUT JURIDIC Am precizat la început c` vom folosi cuvântul cet`\enie ca echivalent general al termenului englez de „citizenship“ (fr. • s` deosebeasc` mecanismele juridice ]i cele non-juridice de protec\ie a drepturilor cet`\enilor Uniunii Europene. Acest statut suprana\ional vine în completarea cet`\eniei na\ionale prin exercitarea unui num`r restrâns de drepturi pe teritoriul altui stat membru decât propria \ar`. noul art. studen\ii vor fi în m`sur`: • s` fac` distinc\ia dintre statutul juridic ]i dimensiunea identitar` a cet`\eniei europene. 45 . • s` recunoasc` limitele cet`\eniei europene în raport cu cet`\enia conferit` de statele na\ionale. Mai exact. Cet`\enii ]i exercitarea puterii în Uniunea European` Condi\ia de cet`\ean se bazeaz` pe o rela\ie contractual` între stat ]i indivizi: statul recunoa]te drepturile fundamentale ale individului dar pretinde în schimb obliga\ii civice. Cet`\enia european` se refer` la statutul juridic al cet`\enilor \`rilor membre ale Uniunii Europene. Dup` studierea sa. 17 al „Tratatului de constituire a Comunit`\ii Europene“ (fostul art. vom recurge în acest modul ]i la cuvântul na\ionalitate pentru a desemna statutul juridic ]i legal al cet`\eanului beneficiar de drepturi ]i libert`\i. Chiar incomplet` ]i subordonat`. respect`rii drepturilor omului ]i statului de drept)? La aceste întreb`ri vom încerca s` r`spundem în continuare. În schimb. într-un modul dedicat statutului juridic al cet`\eniei Uniunii Europene. cet`\enia european` suscit` deja controverse politice importante: În ce m`sur` acest statut juridic se deta]eaz` de contextul legisla\iei na\ionale? Care sunt repercusiunile sale asupra suveranit`\ii? Mai putem oare recurge la principiul subsidiarit`\ii pentru a echilibra na\ionalitatea ]i cet`\enia european`? Sunt oare instrumentele actuale de protec\ie compatibile cu noul statut suprana\ional? Care este impactul s`u asupra procesului constitu\ional european? În ce m`sur` cet`\enia european` \ine cont de principiile comune ale democra\iei europene. incluse în Tratatul de la Amsterdam (principiile libert`\ii. pentru a respecta sensul comun din limba român`. 1. 8 al Tratatului de la Maastricht) stipuleaz` c` este cet`\ean al Uniunii Europene orice persoan` care beneficiaz` în prealabil de na\ionalitatea unuia din statele membre. „citoyenneté“). pluralismului.

Suveranitatea ]i exercitarea puterii r`mân cu prec`dere la nivelul statului na\ional. cet`\eanul este de\in`torul unei p`r\i din suveranitatea politic` deoarece. Comunitatea începe s` se intereseze 46 . este sursa puterii ]i a legitimit`\ii politice. s-au f`cut primele demersuri comunitare în acest sens. pa]apoarte. prin vot. cet`\eanul devine un element al exerci\iului puterii ]i al principiului suveranit`\ii. Prin capacitatea sa de a influen\a configura\ia puterii politice. Delanty. dar f`r` o participare popular` propriu-zis`. În acest sens. reconcilierea postbelic`). Meehan. f`r` ca aceast` asociere s` fie obligatorie sau exclusiv`. nu exist` cet`\enie european` deconectat` de cet`\enia na\ional`. procesul construc\iei europene fiind rezultatul deciziei unor elite politice ]i al concert`rii „la vârf“. de principatele sau burgurile medievale. Practic. dup` Neunreither. Neunreither (1995. Este un proces istoric în care principiul cet`\eniei a fost deseori coroborat cu statul na\ional. atât structura puterii politice cât ]i executarea deciziilor luate de guvernan\i depind de voin\a cet`\enilor. 1993) v`d aceast` întârziere ca o disfunc\ie intern` a construc\iei europene. consider` c` problemele cet`\eniei ]i particip`rii populare au fost sacrificate înc` de la început. respectiv subsidiaritatea ]i propor\ionalitatea. vindecarea traumatismelor morale. 1986). În ultim` analiz`. Ansamblul acestor drepturi recunoscute de stat reprezint` statutul juridic de cet`\ean. recunoa]terea ]i opera\ionalizarea cet`\eniei europene nu sunt atât de simple cum au p`rut la începutul anilor ’90 când. Influen\a acestui determinism istoric al cet`\eniei se observ` ]i în cazul cet`\eniei europene. Unii anali]ti (Neunreither. a fost reglementat` de Tratatul de la Roma (1957). Aceast` colectivitate de cet`\eni egali în drepturi. foarte pu\ini cet`\eni întrez`reau importan\a noului proiect european. În plus.). 1995. 1995. au existat trei etape: • „Prima Europ`“. Cet`\enia a fost asociat` unui spa\iu public în continu` evolu\ie. numit` „Philia“ de c`tre greci ]i „comunitate de drept“ de c`tre romani. când priorit`\ile imediate erau de alt` natur` (satisfacerea nevoilor zilnice. aceste patru drepturi.loialitate ]i participare. Din acest motiv. nu sunt de prim` importan\` pentru via\a de zi cu zi a cet`\eanului. de exemplu. p. Majoritatea drepturilor sunt garantate în continuare de cet`\enia na\ional` (francez`. A]a cum am v`zut din analiza precedent`. fie c` a fost vorba de statele-cetate ale lumii antice. cea a Comunit`\ii Europene a C`rbunelui ]i O\elului. buletine sau c`r\i de identitate. suedez`. principiul cet`\eniei nu este neap`rat circumscris cadrului na\ional. în cursul primului modul. printr-o abordare de tip paternalist: guvernan\ii au decis pe baza unui design politic foarte elaborat. de republicile moderne sau de statele-na\iune. prin Tratatul de la Maastricht (1992). care constat` astfel c` cet`\enia european` este ceva posterior ]i secundar. pe care vom încerca s` le clarific`m pe parcursul acestui modul. certificate de deces. 5). ad`ugat la drepturile recunoscute prin constitu\iile na\ionale. ceea ce diminueaz` foarte mult for\a ]i credibilitatea statutului juridic de cet`\ean european. La vremea respectiv`. din ini\iativa primului ministru spaniol Philippe Gonzales. cum vom constata în continuare. Extrapolarea acestui contract civic de la statul na\ional c`tre nivelul suprana\ional ridic` îns` unele probleme de fond. • „A doua Europ`“ a început prin crearea Comunit`\ii Economice Europene sau a pie\ei comune (consfin\it` prin Actul Unic European. poate decide asupra guvern`rii. Ca titular de drepturi. în baza celor dou` principii ale dreptului comunitar. cet`\enia european` constând doar în patru drepturi suprana\ionale introduse destul de târziu. consfin\it în setul de documente oficiale care înso\esc individul-cet`\ean pe toat` durata vie\ii: certificate de na]tere. belgian` etc.

Dup` Neunreither. Problema care se pune în prezent. % foarte sau destul de ataşaţi U. dincolo de reforma institu\iilor ]i consolidarea democra\iei europene.E. diferen\ele sunt foarte mari. 2003) L 24 75 I 36 62 F 45 53 IRL 46 50 P 50 49 A 48 49 B 49 49 D 49 46 DK 53 46 Media U. se pune problema democra\iei ]i guvernan\ei europene. cei mai proeuropeni fiind cet`\enii din Luxemburg (75%). Atât Tratatul de la Maastricht. însu]i Monnet spunea c` „noi unim persoane. inclusiv pentru \`rile candidate precum România. f`r` s` existe o preocupare sistematic` de mobilizare a cet`\enilor. Ca urmare. conform noului slogan al „Europei cet`\enilor“. Pe \`ri. aceast` etap` este dominat` de dou` demersuri coerente privind problemele cet`\ene]ti: pe de o parte. adoptarea vechiului drapel cu 12 stele al Consiliului Europei ca simbol al CEE sau imnul european („Oda Bucuriei“ a lui Beethoven). Fig. Dup` Maastricht.E. pe de alta. • „Cea de a treia Europ`“ a început cu Tratatul de la Maastricht (1992) ]i primele codific`ri ale cet`\eniei suprana\ionale. în termenii lui Neunreither. nu na\iuni“. prin negocieri întreprinse de diploma\i ]i oameni politici. este ceea ce se nume]te „indirect citizenship“. a]a cum arat` datele Eurobarometer 2003 (vezi fig. respectiv construc\ia noii identit`\i colective. cât ]i Tratatul de la Nisa s-au realizat prin consult`ri cu u]ile închise. a construc\iei unui spa\iu public ]i a unei cet`\enii europene. Acestea marcheaz`. Italia (62%) ]i Fran\a (53%). îns` aceast` propozi\ie nu s-a reg`sit în demersurile ini\iale ale construc\iei europene. Esen\ial pentru aceast` nou` faz` este implicarea cet`\enilor. 9. Aceste aspecte devin prioritare pentru politicile publice din spa\iul european. comune tuturor cet`\enilor. este ceea ce autorul nume]te „abordarea func\ionalist`“ care pune accentul pe nevoile directe ale indivizilor sau grupurilor de cet`\eni (aceast` abordare este considerat` ca o „segmented citizenship“). Cele patru decenii de integrare european` s-au desf`]urat aproape exclusiv la nivel birocratic. este cea a preg`tirii ]i con]tientiz`rii cet`\enilor. prin voin\a reprezentan\ilor oficiali. se elaboreaz` primele simboluri ale cet`\eniei europene. trecerea de la „market citizen“ la „political citizen“. \`ri fondatoare 47 . aspecte care fac obiectul principal al cursului nostru. doar 45% din cet`\enii europeni sunt atra]i de Uniunea European`. cum ar fi culoarea ro]ie comun` pentru pa]apoartele europene.E.mai mult de cet`\eni ]i de modul în care pia\a comun` le afecteaz` via\a zilnic`. 52 45 E 55 43 GR 62 38 S 64 34 NL 69 29 UK 68 27 FIN 74 24 % nu foarte sau de loc atraşi de U. Din acest motiv. De altfel. Ata]amentul cet`\enilor fa\` de Uniunea European` (Eurobarometer. 9).

E.E.E. obliga\ii. când cet`\enia european` reprezint` doar câteva drepturi în completarea drepturilor recunoscute prin constitu\iile na\ionale. 72): „Cet`\enia Uniunii este un concept politic ]i juridic care este complet diferit de sensul conceptului de cet`\enie din Constitu\ia Regatului Danemarcei ]i sistemul juridic danez. privilegii sau avantaje inerente cet`\eniei daneze“. prin promovarea coeziunii sociale ]i a dezvolt`rii regionale etc. Statutul juridic al cet`\eanului european Întrebarea care se pune cel mai des în leg`tur` cu acest subiect este dac` cet`\enia european` (în\eleas` ca cet`\enie U. 1995. Cele patru drepturi civice ]i politice introduse prin Tratatul de la Maastricht completeaz` de fapt un ansamblu la baza c`ruia sunt politicile de solidaritate ]i politicile de ac\iune comun`. La fel ca în viziunea multidimensional` a lui Marshall. cet`\enii nu au înc` imaginea clar` a Europei ca spa\iu politic comun. în completarea cet`\eniei recunoscute de statul na\ional. bazat` pe ideea de „drepturi-crean\e“ respectiv drepturi garantate condi\ionat. deja realizate în primele decenii ale construc\iei europene. Rezultatul acestor dezbateri nu este înc` previzibil. Marii Britanii (27%) ]i Olandei (29%). sunt cet`\enii Finlandei (24%). Neuwahl. 2001) ne reamintesc faptul c` cet`\enia european` nu se reduce la statutul juridic propriu-zis iar Europa nu va putea deveni o na\iune extins` la nivel continental. 2. Autorii care preconizeaz` o astfel de abordare (Habermas. adep\ii acestei noi forme de cet`\enie pun accentul pe natura social`. care a f`cut urm`toarele preciz`ri (apud: von Beyne. Construc\ia european` a pus deja bazele acestei cet`\enii suprana\ionale. cei mai pu\in favorabili U. vor asigura cadrul necesar pentru realizarea „celei de a treia Europe“ descrise de Neunreither. Aceste date arat` c` nivelul de participare ]i asumare („ownership“) a cet`\eniei europene este înc` destul de sc`zut. de exemplu. Eder. 2001. în condi\iile actuale. Aceast` limitare a fost clar stipulat` de Curtea Constitu\ional` a Danemarcei. se în\elege un statut suprana\ional acordat automat cet`\enilor \`rilor membre ale U. de exemplu. În schimb. Evalu`rile respective nu au inclus înc` actualele \`ri candidate unde anchetele na\ionale sunt mult prea optimiste (cu un ata]ament declarat de peste 70%. R`mâne de v`zut dac` reforma institu\iilor comunitare ]i revigorarea democra\iei europene. politic` ]i civic` a statutului de cet`\ean. a capitalurilor. 1995. Cet`\enia Uniunii nu confer` dreptul unui cet`\ean al unui alt stat membru s` ob\in` cet`\enia danez` sau orice drepturi. Cet`\enia U.E. Aceast` prelungire „european`“ a na\ionalit`\ii nu este îns` reversibil`: cet`\enii unei \`ri membre a U. Cert este faptul c`. în m`sura în care s-au îndeplinit anumite cerin\e prealabile (de exemplu. nu pot ob\ine automat cet`\enia celorlalte \`ri membre. atunci când se vorbe]te de cet`\enia Uniunii Europene (prescurtat: cet`\enia european`). preconizate prin adoptarea Constitu\iei Europene. p. economic`. datorat probabil insuficientei cunoa]teri a dificult`\ilor integr`rii). este deci o calitate suplimentar`.E.ale C. 48 . bunurilor ]i serviciilor). anumite obliga\ii sau drepturi).E.E. prin recunoa]terea comun` a drepturilor sociale ale angaja\ilor.) poate s` r`mân` ca o simpl` prelungire a cet`\eniilor na\ionale sau trebuie construit` o nou` form` de identitate colectiv`. Cert este îns` faptul c`. prin cele patru libert`\i fundamentale ale pie\ei comune (libertatea de circula\ie a persoanelor.

cum ar fi drepturile consumatorilor sau drepturile sociale. prin Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii. Din acest motiv. ele sunt doar par\ial recunoscute la nivel unional. într-o form` similar` cu amendamentul 14 al Constitu\iei SUA. exist` o multitudine de drepturi particulare. 49 . Sistemul de protec\ie a drepturilor cet`\enilor europeni Cet`\enia european` este de fapt o construc\ie cu dou` niveluri: cet`\enia na\ional` sau na\ionalitatea recunoscut` de un stat membru ]i cet`\enia suprana\ional`. • dreptul de peti\ie la Parlamentul European ]i dreptul de a se adresa Avocatului Poporului („Ombudsman“). Se observ` c`. la nivelul Uniunii. S-ar renun\a astfel la clauza drepturilor-crean\`. situa\ia persoanelor imigrante sau a „non-cet`\enilor“ („denizenship“) nu s-a ameliorat prin introducerea cet`\eniei europene. 8 al Tratatului de la Maastricht. În acest caz. De altfel. subordonat` cet`\eniei europene.E. f`r` s` se mai treac` neap`rat prin cet`\enia recunoscut` de na\ionalit`\ile statelor membre ale U. În plus. cet`\enia na\ional` ar deveni una rezidual`. Aceste persoane nu au acces la drepturile ]i libert`\ile cet`\enilor statelor membre ]i. 8 al acestei Constitu\ii p`streaz` cele 4 drepturi suprana\ionale ale Tratatului de la Maastricht (ad`ugând dreptul de a folosi propria limb` în rela\ia cu institu\iile europene) ]i asociaz` cet`\enia european` cu drepturile fundamentale garantate prin textul constitu\ional (mai exact. Art. aceste drepturi nu devin efective decât în afara spa\iului politic ]i juridic al propriului stat (acoperit prin cet`\enia na\ional`). introdus în anii ’60 între \`rile comunitare (de exemplu. inclus` în cadrul Constitu\iei Europene).. În plus. 3. aferente pie\ei comune („market citizenship“). statutul de „Gastarbeiter“ al muncitorilor italieni din Germania). În ce prive]te drepturile politice ]i civice. În sfâr]it. una din direc\iile de dezbatere în leg`tur` cu statutul juridic de cet`\ean european este tocmai garantarea accesului direct la euro-cet`\enie pentru imigran\i ]i refugia\i. în care propria \ar` nu are reprezentan\` consular`. mai pu\in probabil în actualul context european. Austria sau Luxemburg cet`\enia dual` sau multipl` nu este acceptat`. 8) sub forma a patru drepturi suprana\ionale garantate persoanelor care de\in deja na\ionalitatea uneia din \`rile membre ale U. superioar` vechiului statut de „muncitor str`in“. alt` direc\ie ar fi înt`rirea statutului de cet`\ean european ]i diminuarea ponderii na\ionalit`\ii.E. • dreptul la protec\ie diplomatic` într-o \ar` ter\`. • dreptul de a alege ]i a fi ales în Parlamentul European ]i alegerile locale. Ceea ce se repro]eaz` cet`\eniei europene este lipsa dimensiunii transna\ionale. nu beneficiaz` de drepturile cuprinse în cet`\enia european`. introduse prin art. Este o form` de „external citizenship“. de fapt. reprezentat` de cele patru drepturi adi\ionale. Acest statut se refer` la: • dreptul de mi]care liber` ]i reziden\` în oricare din \`rile membre ale U.E.Statutul de cet`\ean al Uniunii Europene a fost introdus prin Tratatul de la Maastricht (art. introdus imediat dup` r`zboiul civil (1868). în unele \`ri ca Germania. Aceast` inversare a ponderii nu este înc` posibil` ]i nici nu face obiectul Constitu\iei Europene. prin urmare.

în special în raport cu celelalte institu\ii europene. pe care le rezolv` în cooperare cu instan\ele na\ionale (comitetele pentru peti\ii ale parlamentelor na\ionale ]i Avocatul Poporului din statele membre). 208). 8. • dreptul de a se adresa Avocatului Poporului (Ombudsman) la nivel european. Constitu\ia European` face un important pas înainte pentru c` încorporeaz` Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii.Aceast` evolu\ie de la „market citizenship“ c`tre „Union citizenship“ face necesar un nou sistem de protec\ie a drepturilor cet`\ene]ti. cu respectarea confiden\ialit`\ii. la rândul s`u. astfel c` în Cart` (art. Mecanismele juridice de protec\ie a drepturilor cet`\enilor europeni se refer` la sistemele de judecat` la nivel unional. CEJ vegheaz` asupra respect`rii drepturilor ]i obliga\iilor care rezult` din aplicarea Constitu\iei Europene ]i a Tratatelor Uniunii.: • dreptul de a vota ]i a candida la alegerile pentru Parlamentul European. 50 . respectiv: a. Cele 4 drepturi recunoscute de Tratatul de la Maastricht ]i textul Constitu\iei Europene (art. p. reprezentate de: – Comitetul pentru Peti\ii al Parlamentului European ]i – Avocatul Poporului (Ombudsman). Mecanismele non-juridice. CEJ a c`p`tat prerogative sporite. • dreptul de deplasare ]i reziden\` pe teritoriul statelor membre. informeaz` Parlamentul ]i persoanele interesate asupra rezultatelor anchetelor întreprinse. odat` cu adoptarea Constitu\iei Europene. • dreptul la protec\ie diplomatic` ]i consular` într-o \ar` ter\`.E. Ombudsman-ul european propune solu\ii ]i m`suri. El poate realiza propriile investiga\ii în statele membre iar institu\iile europene ]i cele na\ionale sunt obligate s` dea un aviz asupra cauzei. exist` un dublu sistem de protec\ie a drepturilor care decurg din cet`\enia european`. Din acest motiv. • dreptul de peti\ie la Parlamentul European. Primul recep\ioneaz` sesiz`rile ]i plângerile cet`\enilor europeni sau cele ale persoanelor legale rezidente în statele membre. – dreptul fiec`rei persoane de a avea acces la propriul dosar. Avocatul Poporului la nivel european (institu\ie creat` ca urmare a Tratatului de la Maastricht) are mai mult` putere. Pe lâng` obliga\ia de a verifica legalitatea deciziilor europene. înainte de luarea oric`rei decizii individuale care o afecteaz`. – obliga\ia administra\iei europene de a-]i justifica deciziile. Din punctul de vedere al cet`\eniei europene. cuprinde: – dreptul fiec`rei persoane de a fi audiat`. Competen\ele Avocatului Poporului la nivel european r`mân îns` circumscrise „acquis“-urilor comunitare: aceast` institu\ie suprana\ional` ac\ioneaz` numai în situa\iile de sesizare a înc`lc`rii prevederilor Tratatelor Uniunii. în care propria \ar` nu este reprezentat`. b. • dreptul de acces la documentele institu\iilor europene. în termen de trei luni.) sunt completate cu noi preciz`ri. • dreptul la o bun` administra\ie european` care. Titlul V („Drepturile cet`\enilor“) stipuleaz` deja o configura\ie l`rgit` a drepturilor cet`\enilor Uniunii Europene.2. un text politic de baz` pentru consolidarea democra\iei europene. respectiv Curtea European` de Justi\ie (cu sediul la Luxemburg). a secretului profesional ]i de afaceri. Dup` Marias (1995. II 39-46) avem urm`toarea list` a drepturilor care definesc cet`\enia U. • dreptul de a vota ]i a candida pentru alegerile municipale.

de care ne vom ocupa în continuare. Pentru cet`\enii statelor care nu sunt membre ale Uniunii Europene dar care sunt afiliate Consiliului Europei. astfel încât pot beneficia de ambele instrumente juridice de protec\ie. reunite pe baza dreptului interna\ional. îns` rezult` diferen\e care decurg din statutul Uniunii Europene ca institu\ie de integrare (supus` deci dreptului comunitar. respectiv Conven\ia European` pentru Protec\ia Drepturilor Omului (1950) ]i Carta Social` European` (1962). În cazul în care cet`\enii reclam` viol`ri ale drepturilor omului. chiar împotriva propriilor state. |`rile membre ale Uniunii Europene sunt îns` ]i membre ale Consiliului Europei.Se observ` c` acest pachet de drepturi con\ine îndeosebi drepturi politice în raport cu institu\iile europene. Dac` cet`\enia U. Se pune un mai mare accent pe raporturile dintre cet`\ean ]i structurile publice ale guvernan\ei europene. Consiliul Europei r`mâne o organiza\ie interguvernamental`. se pot adresa direct. respectiv Carta Drepturilor Fundamentale ]i Conven\ia European` pentru Protec\ia Drepturilor Omului. În schimb. care nu-]i propune codificarea unui statut legal suprana\ional. acoper` deja unele drepturi politice ]i civice la nivel unional. 51 . prin care statele membre transfer` unele prerogative la nivelul Uniunii). la Curtea European` a Drepturilor Omului cu sediul la Strasburg. respectiv a dimensiunii psihologice ]i culturale a cet`\eniei europene.E. fa\` de Consiliul Europei care este o organiza\ie de cooperare. exist` alte instrumente de protec\ie. Consiliul Europei este mult mai implicat în construirea identit`\ii europene. respectiv un consor\iu de state suverane. ceea ce reprezint` deja o înt`rire a cet`\eniei suprana\ionale. Cele dou` instrumente nu sunt contradictorii.

MODULUL III IDENTITATEA EUROPEAN~ Cet`\enia rezult` dintr-o rela\ie simbolic` între indivizi ]i o organiza\ie social` ]i politic`. În ce prive]te identitatea european`. chiar dac` nu de\ine pa]aportul U. în aceast` form` ideal`. proprii fiec`rei persoane. o form` de atribuire ]i asumare a unor particularisme culturale sau politice. statul na\ional). Cum Uniunea European` nu este reductibil` la un stat ]i nici la cele patru drepturi de importan\` secundar` introduse prin Tratatul de la Maastricht. na\iunea. astfel încât apartenen\a formal` a na\ionalit`\ii (statutul oficial) poate coexista cu diverse identific`ri informale. Am reiterat aceste concluzii ale modulelor precedente pentru a introduce modulul de fa\`. cet`\enia nu devine efectiv` decât în momentul în care apartenen\a formal` recunoscut` prin acte de identitate este asumat` de cet`\eni ca parte component` a personalit`\ii lor. prin cele patru drepturi suprana\ionale. de exemplu. cu Europa (printr-o afiliere pur subiectiv`.) sau cu Lumea (poate fi „cet`\ean al lumii“. cet`\eanul se identific` cu spa\iul public sau cu anumite componente ale acestuia. Acest „Euro-polity“ este reprezentat de sistemul de guvernan\` multipl` ]i multi-centric` care implic` institu\iile europene ]i 52 . consacrat „Identit`\ii europene“. ele sunt complementare: • fiecare individ are de fapt mai multe identit`\i. Statutul a fost definit. Aceast` rela\ie se constituie pe dou` c`i: a) printr-un contract social între stat ]i cet`\enii s`i – statul confer` drepturi ]i pretinde în schimb loialitate ]i participare civic`. în cadrul modulului II. • statutul de cet`\ean este înt`rit prin identificarea cu organiza\ia politic` (de exemplu. în sensul cosmopolit al lui Kant). cet`\enia este o identitate colectiv`. un cet`\ean cu pa]aport românesc se poate identifica cu o regiune cultural-istoric` (Oltenia). Din contr`. regiunea. statul na\ional este referin\a identitar` a na\ionalit`\ii). participarea la activitatea public` preconizat` de statul na\ional este deliberat` ]i explicit`. este necesar s` redefinim spa\iul public de referin\`. Reamintim faptul c` scopul nostru este de a analiza cet`\enia european` în dubla sa ipostaz`. eventual teritorializat` (localitatea. a normelor ]i a comportamentelor specifice entit`\ii politice de referin\`. lumea. Aceste dou` aspecte ale cet`\eniei nu sunt contradictorii. civiliza\ia). de statut juridic ]i nou` identitate colectiv`. urmând s` revenim cu o analiz` mai am`nun\it` în modulul dedicat „Democra\iei europene“. cet`\enia este în acest sens statutul juridic ]i politic al cet`\enilor care beneficiaz` de drepturile recunoscute oficial. sau de o organiza\ie de proximitate. în acest sens psihologic ]i cultural. pentru c` se bazeaz` pe convingere. este nevoie de unele clarific`ri prealabile: • Organiza\ia de referin\` nu se reduce la stat (prin simpl` analogie cu rela\ia dintre na\ionalitate ]i statul na\ional). pe asumarea con]tient` a rolului de cet`\ean. b) prin asumarea culturii organiza\ionale.E. fie c` este vorba de un „polity“ global (Europa. patria.

toate construc\iile identitare au valorificat anumite elemente culturale pe care le-au impus prin decizie politic`. În condi\iile unei legitimit`\i fragile (U. A]a a fost cazul. de exemplu. Astfel de evalu`ri sunt îns` prea severe pentru c`. stemele. Aceast` identificare politic` tinde s` ocupe sau s` se fondeze pe spa\iul identitar al culturii ]i con]tiin\ei europene.E. • s` caracterizeze identitatea cultural` ]i „spiritul european“ prin elementele lor specifice. cet`\enia european` este un atribut al guvernan\ei europene. prin reinventarea tradi\iilor. dup` studierea acestui modul. • s` aplice aceste principii la identitatea cultural` româneasc`. • s` dea exemple proprii referitoare la ac\iunea principiului dialogic ]i a „unit`\ii în diversitate“. valorificarea con]tiin\ei europene. normale ]i procesele U. este produsul deciziei la vârf ]i al negocierilor diplomatice. Apartenen\a comun` la cultura european`. Din acest motiv.actorii na\ionali prin ceea ce vom numi „europenizarea“ statelor na\ionale. drapelele. Prima se refer` la cultura organiza\ional` a democra\iei europene. • Identitatea politic` a U. • s` explice modul de valorificare politic` a identit`\ii culturale europene în cazul identit`\ii politice a U. în pofida dificult`\ilor de a defini conceptul antropologic ]i cultural de Europa. norme de conduit` public` sau simboluri identitare (de exemplu. Aceast` tentativ` de confiscare a istoriei europene în beneficiul unei identit`\i colective care nu dispune înc` de o comunitate politic` proprie este considerat` de unii autori ca artificial` (Smith. stiluri de via\`) fa\` de care europenii se simt ata]a\i ]i prin care se consider` diferi\i.E. prin educa\ie sau birocra\ia oficial`. Este vorba de un fond cultural (idei. identitatea cultural` este un puternic mijloc de justificare ]i mobilizare politic`. Pe scurt.E. devine un puternic suport identitar al cet`\eniei unionale. mituri. opere. norme. de]i interdependente. Importan\a recursului la identitatea cultural` este cu atât mai important` în cazul cet`\eniei europene. conduite. în realitate. cu cet`\enia roman` sau cu formarea statelor na\ionale care au consacrat. simboluri. ]i identitatea cultural` european` sunt dou` aspecte diferite. prin m`suri legislative. Aceast` nou` identitate politic` se raporteaz` la un „Euro-polity“ în curs de afirmare ]i se prezint` drept continuatorul istoric al „ideii europene“. nu al sufragiului popular). nu a unui stat suprana\ional. care nu are un statut juridic solid ]i nu se raporteaz` la o comunitate politic` capabil` s` rivalizeze cu cea a statelor na\ionale. 1991). • s` propun` ac\iuni specifice prin care cet`\enii români î]i pot asuma cet`\enia european` ca propria identitate politic`. analiza care urmeaz` are ca scop eviden\ierea construc\iei culturale a Europei. înt`rirea simbolurilor unionale ]i formarea noii mitologii colective. studen\ii vor fi în m`sur`: • s` fac` distinc\ia dintre o comunitate politic` ]i comunitatea cultural`. imposibil de ob\inut în condi\iile istorice actuale.. evolu\ia „ideii europene“ ]i formarea con]tiin\ei europene ca suport al cet`\eniei comunitare. institu\ii. Aceast` identitate politic` trebuie construit`. Cealalt` const` în valorile ]i patrimoniul cultural pe care popoarele europene ]i le-au format în cadrul unui destin istoric comun. Mai concret. anumite limbi. imnul na\ional). la o identificare suprana\ional` cu institu\iile. 1992) sau chiar imoral` (Pieterse. • Identitatea politic` a cet`\enilor europeni se construie]te în raport cu o comunitate politic` emergent` a c`rei form` juridic` este Uniunea European`. 53 .E.

1. no\iunea de continent european a ap`rut abia în sec. Ceea ce a contat a fost îns` modul în care europenii au ]tiut s` foloseasc` resursele umane ]i s` se impun` asupra altor continente. anulând astfel titlul imperial. pentru ca statele teritoriale s` fie contestate de urma]i sau vecini. Ideea de Europa a fost fabricat` de greci pentru a desemna un spa\iu plasat între nordul Greciei. era îns` subordonat` celei grece]ti care domina spa\iul constituit la intersec\ia a trei continente (Europa. s` asigure ordinea public` pentru c` inoculau ideea transcenden\ei statului: aceast` putere era de origine divin` ]i trebuia aplicat` întocmai în teritoriul de referin\`. Europa este delimitat` pe trei sferturi de coaste maritime. a) Mitul unit`\ii teritoriale Comunitatea politic` se legitimeaz`. corespunz`toare Balcanilor de ast`zi. Europa este un continent mic care. A]a a fost cazul. unitatea teritorial` a generat comunit`\i politice efemere ]i personalizate dup` profilul psihologic. spiritual sau moral al conduc`torilor. cu Imperiul Carolingian. ceea ce creeaz` dificult`\i în a defini o comunitate politic` pe criterii teritoriale. Mai mult. 54 . la fel ]i Turcia. „europenizate“ ]i ele. A]a cum constat` Morin (2002. Aceast` idee simpl` ]i influent` (vezi sloganurile „Casa mare a Europei“ a lui Gorbaciov sau „Europa de la Atlantic la Urali“ a lui De Gaulle) mascheaz` îns` o situa\ie geografic` mai degrab` contradictorie. decât unul de unificare ]i coeziune politic`. 39-40). marea a reprezentat puntea spre alte lumi. Era îns` suficient` dispari\ia fizic` a monarhilor. XVIII d. p. b) Mitul destinului istoric Din punct de vedere geografic. Dun`re (Istros) ]i Don (Tanais).H. în primul rând datorit` „europeniz`rii“ progresive a continentului ]i chiar a întregii lumi. se pot observa ]ase mituri identitare ale unit`\ii europene. unde mo]tenitorii lui Carol cel Mare ]i-au împ`r\it p`mânturile (ac\iune legitimat` de dreptul germanic al jus sanguis). De]i este un teritoriu cu coordonate exacte. teritoriul a fost mai degrab` un factor de dezbinare ]i destabilizare. Formarea con]tiin\ei europene De]i amplasarea geografic` a teritoriului european a fost cunoscut` înc` din sec. pe durata de\inerii puterii. Spre Est. Aceast` identitate confuz`.H. Datorit` împrejur`rilor istorice. dup` ce alte civiliza\ii se afirmaser` în special pe continentul asiatic. Spre vest. Europa a fost o referin\` identitar` constant` (de multe ori implicit`). teritoriul geografic a fost asociat unei apartenen\e culturale globale. 21) o nume]te „Europeanness“. Monarhii medievali reu]eau. (prin Herodot). „Ideea european`“ (Adrian Marino) a traversat întreaga istorie ]i a dus la formarea con]tiin\ei apartenen\ei comune. astfel încât nu a existat niciodat` o demarca\ie clar` între cele dou` continente: Rusia r`mâne o putere euro-asiatic`. printre altele. prin unitatea teritorial` în care func\ioneaz`. ceea ce a favorizat deschiderea ]i apetitul spre expansiune. compatibil` cu diversele proiecte politice ]i militare de unificare continental`. VII î. Pe scurt. Este o identitate colectiv` cu voca\ie continental` care se ata]eaz` diverselor comunit`\i culturale ]i politice cu care a fost identificat` Europa. în lipsa unei frontiere geografice. p. Intrarea în istorie a Europei s-a f`cut destul de târziu. nu-]i justific` suprema\ia. Africa ]i Asia). de exemplu. Asia a fost sursa permanent` de migra\ii ]i invazii. continentul european are un statut imprecis. pe care Shore (2000. În func\ie de con\inutul ]i criteriile de constituire a acestor comunit`\i. la prima vedere.

Tot grecii au fost ]i cei care au inventat primul mit identitar al Europei. Cunoscut prin intermediul lui Herodot, acest mit al originii este semnificativ pentru modul în care grecii î]i proiectau misiunea istoric` în raport cu vecinii. Conform acestui mit, Europa era fiica unui rege fenician, r`pit` de Zeus ]i transferat` în spa\iul grecesc, unde a dat na]tere mai multor copii, între care ]i întemeietorului primei civiliza\ii europene (Minos). Este proiectul unei lumi noi, n`scute într-o mic` peninsul` asiatic` (continentul european), dar cu un destin istoric cu totul special. Europa ]i misiunea sa istoric` a fost reactualizat` de poe\ii cur\ii lui Carol cel Mare, proclamat drept „noul suveran al Europei“. Ulterior, chiar dac` termenul de Europa a disp`rut din istorie pentru multe secole, „ideea european`“ a fost încorporat` în diverse proiecte unificatoare. Sensul ini\ial al Europei n`scute ca s`-]i sfideze propriile r`d`cini asiatice s-a men\inut, chiar dac` mitul destinului istoric a suferit recicl`ri ]i adapt`ri conjuncturale. Valurile succesive de cuceritori, colonizatori, crucia\i, descoperitori, misionari religio]i sau negustori au fost convinse c` au un drept legitim ]i o misiune istoric` care trebuie îndeplinit` cu orice pre\. Cert este c`, urmare a acestei expansiuni sistematice, lumea a fost treptat „europenizat`“. Pân` la al doilea r`zboi mondial, suprema\ia Europei a fost covâr]itoare. Con]tiin\a european` s-a format, pe de o parte, prin diferen\iere de „ceilal\i“ („barbari“, „p`gâni“, „s`lbatici“), care trebuiau s` fie cuceri\i, asimila\i ]i converti\i, pe de alta, printr-o sintez` a gândirii grece]ti, a ordinii romane, a credin\ei cre]tine ]i a libert`\ii germanice. Convin]i de superioritatea lor, europenii s-au întors contra vecinilor, c`rora le-au impus o civiliza\ie pragmatic`, novatoare ]i ra\ional`.

c) Mitul imperiului universal
Unul din premiile U.E. pentru merite europene se nume]te „Carol cel Mare“. Nu întâmpl`tor, cet`\enia european` este deseori comparat` cu cea roman`, ca s` nu mai vorbim de diversele utopii unioniste (apelul lui George Podiehrad, regele Boemiei, „Marele Proiect European“ al regelui Henric al IV-lea sau proiectul lui Laplace, centrat pe misiunea paneuropean` a lui Bonaparte), care plaseaz` Europa în perimetrul unor imperii cu voca\ie universal`. Evident, analogia cu oricare din imperiile europene nu are decât o valoare limitat`. Recursul la istorie are ca scop s` creeze un mit identitar care s` justifice ac\iunile prezente ]i s` sus\in` ideea c` a existat un liant organiza\ional puternic sub forma imperiilor universale. Timp de ]apte secole, între încoronarea lui Carol cel Mare (25 decembrie 800) ]i moartea împ`ratului habsburg Maximilian (1519), Europa continental` a fost dominat` de diverse imperii: carolingian, germanic („Hohenstaufen“), habsburgic, napoleonian. Dac` ad`ug`m ]i imperiile coloniale din sec. XV-XX, constat`m c` imperiul a fost organiza\ia politic` cea mai durabil` din istoria Europei. Aceast` constatare necesit` îns` unele explica\ii suplimentare. Imperiul Roman, de exemplu, este singura entitate politic` recunoscut` ast`zi ca denominator comun al tuturor na\iunilor europene. Indiferent dac` teritoriul lor a f`cut sau nu parte din Imperiul Roman, toate popoarele europene au fost influen\ate de civiliza\ia roman`. Latinitatea s-a constituit astfel într-un mit al originii comune iar statul roman este deseori citat (Sartre, 1992) ca un posibil model al uniunii europene. Acest mit identitar con\ine unele elemente similare cu guvernan\a multipl` ]i policentric` pe care mul\i o revendic` ast`zi pentru Uniunea European`. Iat` câteva exemple: • Statul era descentralizat, l`sând comunit`\ilor locale administrarea problemelor curente. Ca s` nu încarce administra\ia imperial`, foarte costisitoare, romanii au cedat popula\iei

55

autohtone gestiunea problemelor curente, cu excep\ia fiscalit`\ii ]i a men\inerii ordinii publice. • Imperiul Roman s-a format prin absorbirea unor ora]e, state, cet`\i sau comunit`\i sacerdotale care ]i-au p`strat o autonomie relativ`. Dreptul roman se aplica doar în situa\ii excep\ionale, cea mai mare parte a popula\iei fiind supus` în egal` m`sur` dreptului ]i cutumelor locale: dreptul cet`\ilor grece]ti, dreptul iudaic (Torah), regulile tradi\ionale ale triburilor germanice etc. Aceast` juxtapunere de forme de organizare ]i apartenen\e juridice a creat o mare diversitate uman`, unic` în istorie. • Este greu de spus dac` Imperiul Roman a asimilat helenismul sau a fost el însu]i dominat de patrimoniul grecesc. Cert este c` se poate vorbi de o cultur` greco-roman` ca fundament identitar, valorificat ulterior în construc\ia european`. De exemplu, începând cu Claudiu (41-54), la Roma a existat o dubl` cancelarie imperial`, care func\iona în latin` ]i greac`. Acest bilingvism oficial recuno]tea faptul evident c` cele dou` limbi se foloseau curent în majoritatea teritoriului. • Imperiul Roman a tolerat diversitatea religioas`, f`r` s` încerce s`-]i impun` propriile zeit`\i. Mai mult, pentru a înt`ri aceast` integrare greco-roman`, a existat un sistem de echivalen\e între zeit`\ile latine ]i cele grece]ti. • Începând cu anul 212 (Edictul lui Caracalla), s-a instituit cet`\enia roman`, acordat` tuturor locuitorilor liberi, indiferent de apartenen\a etnic` ]i provincial`. Factorii de unificare a acestui imens conglomerat de popoare, culturi, limbi vernaculare ]i credin\e erau: dreptul roman, cultura greco-latin`, cet`\enia, limbile oficiale, sistemul urbanistic ]i re\elele de drumuri ]i poduri. Prin cuceriri succesive, Imperiul Roman s-a extins dincolo de teritoriul Europei geografice. Axul s`u de referin\` identitar` a r`mas îns` Marea Mediteran`, pe care a transformat-o într-un lac roman (mare nostrum). Modelul Imperiului Roman a fost reluat, într-un context diferit, de Sfântul Imperiu Roman proclamat de Otton în 960. Proiectul politic al noului imperiu continental se numea „Imperium romanorum renovatio“ (conform inscrip\iei de pe sceptrul lui Otton) sau, pe scurt, „renovatio imperii“. Ca ]i romanii, împ`ra\ii romano-germani se legitimau printr-o misiune unificatoare ]i un statut mesianic, reclamându-se „un]i ai lui Dumnezeu“. Sfântul Imperiu, se afirma în teologia oficial`, primise investitura divin` de a unifica toate popoarele, iar împ`ratul Carol cel Mare era instrumentul p`mântean al acestui proiect universalist. Problemele au ap`rut în sec. XII, când acela]i rol a fost revendicat de Pap`, ceea ce a dus la o lupt` foarte terestr` pentru suprema\ie. „Republica Christiana“ (sec. XII-XIV) s-a constituit astfel într-o alternativ` la imperiul continental, unitatea diverselor regate, principate, comitate, ducate, burguri sau ora]e libere fiind de ordin spiritual (unitate religioas`, sub sceptrul Papei, nu ]i politic`). De]i nu cuprindea decât statele de limb` german` ]i nordul Italiei, Sfântul Imperiu Roman era un fel de confedera\ie princiar` ]i urban` care încorpora diverse constituente formate pe criterii etnice ]i familiale. Aceste forma\iuni politice eterogene erau reprezentate într-o Diet` suprana\ional` cu sediul la Aachen, care alegea împ`ratul. Aceast` organiza\ie descentralizat` ]i multi-centric` constituia un spa\iu de dispute politice ]i diversitate multicultural` a c`rei unitate era asigurat` de religia catolic` ]i ]coala palatinal`, organizat` în cadrul m`n`stirilor (prima ]coal` din lume a fost înfiin\at` de Alcuin, consilierul lui Carol cel Mare, la începutul anilor 800).

56

Dou` evenimente sunt interesante pentru contextul nostru: apari\ia primelor partide politice, în nordul Italiei (sec. XIII), respectiv „guelfii“ (ata]a\i Papei) ]i „gibelinii“ (favorabili autonomiei cet`\ilor); • angajarea unei adev`rate dezbateri publice, animate de universit`\ile din Bologna (prima universitate din lume, înfiin\at` în 1088) ]i Padova, în leg`tur` cu „disputa investiturii“: fiecare parte se str`duia s` influen\eze opinia popular` ca un element de presiune politic` în favoarea numirii prela\ilor de c`tre Pap` sau de c`tre Împ`rat. Mitul imperiului universal a animat ]i alte tentative de unificare continental`, în primul rând Imperiul Habsburgic (care se considera continuatorul direct al Sfântului Imperiu Roman), Imperiul Universal al lui Carol al V-lea ]i Imperiul lui Napoleon.

d) Mitul unit`\ii cre]tine
De]i este considerat ca unul din principiile fondatoare ale Europei, cre]tinismul provine din Iudeea ]i s-a r`spândit mai întâi în Asia Mic`. Cu toate acestea, timp de dou` milenii, cre]tinismul a fost principalul liant identitar al europenismului. Ca ]i alte identit`\i colective, cre]tinismul s-a afirmat prin decizie politic` ]i diferen\iere: • a devenit religie dominant` printr-un demers „de sus în jos“, o dat` cu evanghelizarea împ`ra\ilor: mai întâi Constantin (313), apoi Clovis (496), ceea ce a asigurat convertirea în mas` atât a cet`\enilor romani, cât ]i a „barbarilor“; • a fost adoptat ca principiu unificator prin diferen\iere fa\` de arabi; se poate chiar spune c` Europa s-a afirmat ca o nou` entitate începând cu sec. VIII, în opozi\ie cu invadatorii musulmani; de exemplu, în cronologia form`rii con]tiin\ei europene, se citeaz` ca prim` referin\` cert` cronica lui Isidor de Badajoz, care descrie „armata europenilor“ înving`tori la Poitiers (732) contra Islamului. În aceast` cronic`, europenii sunt sinonimi cu cre]tinii, adev`ra\ii credincio]i. Din punct de vedere politic, suprapunerea identit`\ii europene cu unitatea credin\ei a dus la folosirea curent` a trei termeni echivalen\i: Occidens = Europa = Christianitas For\a unificatoare a cre]tinismului a sl`bit îns` pe m`sur` ce credin\a a fost folosit` în diverse demersuri de manipulare politic` iar spa\iul public a fost secularizat. Fractura RomaBizan\ (sec. V), schisma catolicism-ortodoxie (sec. XI) ]i ruptura papalitate-imperiu (sec. XIXIII) au f`cut din religie mai degrab` un factor de dezbinare ]i conflicte (vezi r`zboaiele civile religioase ]i r`zboiul de 30 de ani din sec. XVII), decât unul de în\elegere ]i uniune continental`. Aceast` evolu\ie a fost definitivat` de iluminism ]i Revolu\ia Francez` (sec. XVIII), care au dus la evacuarea religiei din sfera public` ]i la diminuarea considerabil` a ]anselor sale de a influen\a unificarea politic`. Ca urmare, în recenta Constitu\ie European` s-a renun\at la men\ionarea cre]tinismului ca valoare identitar` a Europei.

e) Mitul unit`\ii intelectuale
Ceea ce n-au reu]it imperiile, au ob\inut re\elele transfrontaliere ]i organiza\iile de cooperare cultural`. Dup` epuizarea marilor invazii (sec. X), Europa a devenit un spa\iu uman extrem de dinamic, care a realizat mai întâi integrarea în interior, urmat` de o expansiune f`r` precedent spre celelalte continente ]i civiliza\ii. Dup` Nolte (1992), acest dublu proces de „europenizare“ (a propriului continent ]i a întregii lumi) a trecut prin urm`toarele etape:

57

sub forma unui nou tip de interdependen\` global`: comer\ul cu sclavi „export`“ o mân` de lucru ieftin` dinspre colonii spre alte teritorii periferice. Militarii devin guvernatori teritoriali iar industria]ii se mondializeaz`: ei gestioneaz` imperii economice care trancend spa\iul european ]i localizarea întreprinderilor de produc\ie. îndeosebi sub form` militar` (cruciadele ]i campaniile de cre]tinare a popula\iilor slave. europenii impun acela]i sistem de organizare feudal`. au fost foarte vizibile în retorica ]i istoriografia oficial`. patrimoniul comun ]i un mod de via\` care s` apropie ]i s` uneasc`. • Epoca aventurierilor ]i a companiilor (sec. în expansiune economic` (America de Nord. în plan cultural ]i comercial s-a produs o integrare transfrontalier` de facto. Australia). ai c`rei pilieri sunt con]tiin\a ]i identitatea european`. În interiorul acestui nou spa\iu administrativ. dominicanii. Europa s-a constituit ca un spa\iu cultural în care s-au dezvoltat re\ele transfrontaliere ]i focare de convergen\`. XIX) se remarc` prin apari\ia de noi actori sociali. În noile teritorii. foarte rentabile. prin cucerirea propriului teritoriu ]i consolidarea unit`\ilor politico-administrative nou create: prin c`s`torii (Polonia-Lituania). cum sunt companiile comerciale (de exemplu. în Occident au ap`rut germenii competi\iei ]i descentraliz`rii. Europa a fost puternic globalizat`. Iat` îns` câteva exemple: • ordinele c`lug`re]ti (de exemplu. Mai mult. de interdependen\` între centru ]i periferie: suveranii recuno]teau unele drepturi limitate de proprietate. Aceast` autonomie relativ` a componentelor periferice este la originea subsidiarit`\ii. europenii nu reu]esc îns` s` se mobilizeze ca o entitate unit`. Brazilia. se poate spune c` acestea din urm` nu ar fi fost posibile f`r` apropierile ]i cooperarea din domeniul cultural. Apar organiza\ii transfrontaliere. Se dezvolt` rela\ia centru-periferie (metropol`-colonii). franciscanii). În fa\a unor inamici comuni (epidemiile de cium` ]i amenin\area otoman`). de]i proiectele de integrare politic` ]i militar` au e]uat unul dup` altul. maghiare ]i bulgare). r`zboaie ]i rela\ii de domina\ie care. moneda unic` ]i politicile comunitare nu sar fi realizat în zilele noastre dac` nu ar fi existat deja o cultur` a unit`\ii. Chiar dac` puterea politic` ]i militar` era repartizat` în diverse centre antagonice. din motive de legitimitate ]i mobilizare politic`. în schimbul loialit`\ii. a avut loc o „europenizare“ intern`. O list` complet` a acestor re\ele transeuropene este imposibil de stabilit. Vasco da Gama) inaugureaz` epoca descoperirilor geografice (India. America este descoperit` de Columb (1492) iar navigatorii portughezi (Magellan. bazat pe loialitate ]i protec\ie.Epoca negustorilor ]i a cavalerilor (sec. prin alian\e (Ungaria-Austria). capabili s` administreze vastele imperii coloniale. apoi spre Orient: – Într-o prim` faz`. XI-XIV) a fost caracterizat` printr-o expansiune mai întâi intern`. spre deosebire de ierarhia birocratic` din Imperiul Bizantin. • Epoca generalilor ]i a industria]ilor (sec. Aceast` cultur` a unit`\ii ]i interdependen\ei a fost estompat` de conflicte. au loc primele tentative de expansiune spre Est. care se specializeaz` în activit`\i de manufacturare ]i crea\ie tehnologic`. sa dezvoltat un sistem clientelar. Cu toate acestea. cistersienii. unde se produc resurse indispensabile pentru metropole. Pia\a comun`. XV-XVIII) este caracterizat` printr-o puternic` expansiune extracontinental`. în pofida diferen\elor. • 58 . În interior. Compania Olandez` a Indiilor Orientale) ]i Liga hanseatic`. – În aceast` perioad`. Unitatea intelectual` a precedat astfel unitatea politic` ]i integrarea economic`. În acest fel. prin cucerirea militar` a paienilor (Livonia) ]i musulmanilor (Spania). Africa).

Miturile identitare sunt îns` indispensabile pentru c` ele con\in o nara\iune plauzibil` asupra originilor ]i se constituie întrun important factor de legitimare simbolic` de care orice identitate colectiv` are nevoie.: • uniunea european` nu este posibil` f`r` un sistem de garantare a p`cii ]i securit`\ii continentale. Neputincio]i în fa\a conflictelor militare ]i a violen\ei cotidiene. se formau în diverse centre de cultur` ]i practicau activit`\i similare (vân`toarea. deosebit` de realitatea care-i cople]ea. german`. prin în\elegeri la vârf ale ]efilor de state. „Statele Unite ale Europei“ (Victor Hugo. c`rora le confer` o valoare dominant`. pe rând. Sfânta Alian\` (1815) ]i Liga Na\iunilor (1929). dansul. itinerariul Sf. „Federa\ia European`“ (Aristide Briand. * * * Fiecare din cele ]ase mituri fondatoare poate fi actualizat în construc\ia identit`\ii politice a U. 1645). state ]i na\iuni dispersate. 59 . care practicau o cultur` cosmopolit`. Hanovra. luptele. „Pacea etern`“ (Immanuel Kant. • re\eaua universit`\ilor (de exemplu. • unificarea trebuie s` se fac` pe cale pa]nic`. astfel încât nu este de mirare c` pacea ]i securitatea colectiv` au constituit tema favorit` a numeroase proiecte utopice. Winchester. Santiago de Compostela). Aceste utopii au avansat trei idei care se pare c` au inspirat pe fondatorii U.rutele de pelerinaj (de exemplu. 1815). Ioan al Cavalerilor de la Malta. Europa unit` a devenit una din aceste utopii. Gand. Ca orice mit. „Proiectul de pace etern`“ (Abatele Saint-Pierre. multiculturale. „Concertul european“ (Friedrich von Gentz. 1623). vorbeau limbile de circula\ie european`. Leipzig. 1712). ele nu ofer` îns` decât explica\ii par\iale. poezia). • • f) Mitul unit`\ii pacificatoare Europa fost teatrul celor mai multe r`zboaie. slav`).E. „Rena]terea universal`“ (Jan Amos Comenius. 1841). • Liga hanseatic` (confedera\ie a 72 de ora]e libere). Ordinul Sf. institu\ii sau actori istorici. drumul Romei. Ordinul Teutonic). Bruges ]i Amsterdam) ]i b`ncile transfrontaliere (de exemplu. Proiectele utopice respective s-au numit. Aceste re\ele de actori europeni au reu]it s` promoveze ideea unit`\ii dincolo de disputele teritoriale ]i aspira\iile hegemonice. 1795). • bursele de m`rfuri (de exemplu. a]a cum au fost Tratatul de la Westphalia (1648).E. • elitele transfrontaliere. Verona. limitate la anumite simboluri. studiile clasice. • culturile transna\ionale (latin`. „Noua Cynee“ (Emeric Cruce. câteva secole mai târziu. • marile târguri europene (Champagne. oamenii au început s` viseze la o lume mai bun`. ordinele cavalere]ti (de exemplu. • elitele intelectuale ]i conduc`torii lumina\i au un rol major în realizarea efectiv` a unific`rii pan-europene. 1929). care regrupeaz` popoare. Violen\a a fost o realitate cotidian`. programul „peregrinatio academica“ promova mobilitatea studen\ilor ]i a profesorilor). Ordinul Templierilor. Re\elele transeuropene au fost globalizate. pluraliste ]i transfrontaliere înainte ca elitele politice s` încerce s` institu\ionalizeze cooperarea ]i unitatea european`. imperiul financiar al familiei de Medicis). Novgorod).

IX). Cultura ]i civiliza\iile europene au devenit universale. 27-28). este sim\it` ]i recunoscut` ca atare. Dou` împrejur`ri pot explica aceast` situa\ie: Pe de o parte. Alexandru Du\u (1999) prefer` s` vorbeasc` de „ideea de Europa“. Spiritul Europei: reperele identit`\ii culturale europene Con]tiin\a european` este mai mult implicit` decât explicit`: ea face parte din incon]tientul colectiv. Ceea ce numim noi ast`zi spirit european este o atitudine precump`nitor anglo-saxon` care nu izbute]te a încadra decât nord-vestul Europei. „ideea european`“ a fost con]tientizat` destul de târziu (aproximativ în sec. pur ]i simplu. este foarte greu s` se circumscrie ceea ce a r`mas caracteristic doar locuitorilor „b`trânului continent“. institu\iile ]i produsele culturale ale Europei s-au r`spândit în toat` lumea. fa\` de o posibil` identificare colectiv` cu Europa istoric` ]i cultural`. clar`. astfel încât deosebirile pe criterii continentale sunt relative. Cel mai tran]ant este îns` Nae Ionescu (1990. prin înc`rc`tura lor emo\ional`. un proiect utopic ]i un referen\ial comun. Europa are o valoare simbolic` tocmai prin imprecizia ]i complexitatea sa: „Europa se dizolv` atunci când vrei s` o vezi clar ]i distinct. Chiar dac` invocarea trecutului ]i recursul la metafora eco-sistemelor (Europa ca 60 . Dac` mâine prin spirit european se va în\elege acela]i lucru. o preponderen\` istoric` pe o anumit` perioad`. ci însemneaz`. Europa nu a fost decât o referin\` secundar`. Pe de alta. atât cât exist` ea în prezent. Europa r`mâne un puternic pol de atrac\ie identitar`. Mihai Zamfir (2000) se refer` la „visul european“. chiar neîncrez`toare. 91). s` respingem ideea unei esen\e sau substan\e europene primare. f`r` s` fie nevoie de localiz`ri precise. Problema comun` a încerc`rilor de delimitare a Europei ca entitate unitar` este imposibilitatea de a da contururi precise unei realit`\i eterogene ]i fluide. distinct`. A]a cum afirm` Morin (2002. descoperim c` la început nu avea nimic propriu ]i c` ast`zi nu posed` nimic în exclusivitate. Chiar ]i dup` ce a ap`rut în discursul politic ]i nara\iunea identitar`. a]a cum am v`zut. „con]tiin\a european`“ sau „ideea european`“. În spa\iul românesc. Nu exist` unitate spiritual`. au devenit referin\e identitare suficient de atr`g`toare ca s` mobilizeze imagina\ia elitelor ]i entuziasmul popular.Con]tiin\a european`. Cu toate aceste dificult`\i de circumscriere. dar foarte greu de descris ]i conceptualizat. s` alung`m gândul unei realit`\i europene care ar precede diviziunea ]i antagonismul“. trebuie s` abandon`m conceptul de Europ` unic`. C`ci ast`zi spiritul european se define]te prin structura anglo-saxon` cam în acela]i fel în care acum dou` mii cinci sute de ani el se definea prin cea greac`. acum dou` mii prin cea roman` ]i a]a mai departe“. 2. Europa a devenit o idee directoare. l`sând în afara acestei structuri spirituale într-o bun` m`sur` sudul ]i întru totul sud-estul ]i estul continentului. aceast` structur` nici nu define]te spiritul european ca atare. Aceste dificult`\i incontestabile au generat o atitudine mai degrab` rezervat`. se desface în buc`\i dac` vrei s`-i surprinzi unitatea. p. A]adar. De altfel. reductibile la un anumit tip de societate. ar fi lipsit` de con\inut f`r` trama istoric`. alternativ` ]i ocazional`: în opozi\ie cu „ceilal\i“. de exemplu. reperele normative ]i eroii exemplari ai miturilor „pro-europene“.. p. cea care începe cu Rena]terea. în condi\iile în care valorile. e cu totul îndoielnic. în momentele de confruntare militar`. ideologic` sau confesional`. armonioas`.. care apreciaz` c` standardul european (ce zice „Europa“ despre noi?) este relativ ]i chestionabil: „Europa nu exist`. Dac` încerc`m s`-i g`sim o origine fondatoare sau o originalitate intransmisibil`. „Spiritul Europei“. pentru ca T`sl`uanu (1996) s` dedice o carte „obsesiei europene“.

p. Dar. ci ]i o sum` de caracteristici ]i elemente culturale cu care cet`\enii s`i se identific`. cu toate controversele sale. policentrism ]i „anarhie organizatoare“) nu sunt întotdeauna conving`toare. policentric. pe care o va dezvolta îns` prin înt`rirea ideii de unitate în diversitate. Guibernau (2001. ceea ce va înt`ri sentimentul apartenen\ei comune ]i participarea la o societate european`.. Unitatea politic` valorific` „ideea“. latine. p. expresia unei evolu\ii ireversibile care are în Uniune finalizarea cea mai plauzibil` ]i des`vâr]it` a „visului european“. în contextul actual al integr`rii europene. când elitele politice caut` motive de legitimitate istoric` ]i cultural` pentru un proiect economic ]i politic. care nu a putut exista decât în cadrul conflictelor ]i comunica\iilor. la rândul lor. este de a]teptat ca eforturile de definire a Europei identitare s` se intensifice. Comunitatea politic` european` se construie]te pe tiparul identitar al comunit`\ii culturale ]i istorice. ceea ce demonstreaz` c` nu exist` înc` un consens asupra criteriilor care definesc identitatea cultural` european`. Nu întâmpl`tor. Este vorba de: • memoria istoric` a celor dou` „r`zboaie civile europene“. Mai r`mâne ]i o extraordinar` varietate de micro-culturi provinciale. • experien\a imperiilor coloniale. Ultima propozi\ie ne sugereaz` trecerea la un nou ciclu al construc\iei identitare. chiar dac` elementele acestei rela\ii nu sunt foarte clare. De unde problema literalmente bulversant` care se pune: s` c`ut`m în prezent ]i nu în trecut principiul organiz`rii europene. acea metamorfoz` identitar` de care vorbea Morin.. precum Fran\a ]i Anglia. slave) ]i a culturilor na\ionale. inclusiv în na\iunile foarte vechi. preconizeaz` o organiza\ie transversal` („Euro-polity“) ]i o cet`\enie suprana\ional`. acele bog`\ii salvate prin nedes`vâr]irea unit`\ii na\ionale. fondate pe ideea comunalit`\ii culturale ]i a originilor comune. r`spunsurile au fost nea]teptat de variate. Exigen\a vital` de a-]i salva identitatea reclam` Europei o nou` metamorfoz`“. rod al texturii micro-etnice a Europei dup` ultimele invazii. marcate fiecare de o limb` original`. este îns` ]i o oportunitate istoric` pentru c`. de exemplu. de civiliza\ie ]i cultur`. 19-20). Aceste demersuri politice ]i civice. R`mâne chestiunea controversat` a con\inutului propriu-zis a ceea ce numim în continuare „spiritul european“.spa\iu de diversitate. 63-64) sintetizeaz` foarte bine tr`s`turile acestui spa\iu identitar: „Ce mai r`mâne din Europa? ce mai r`mâne din acest complex polinuclear. 61 . este cert c` Europa are propriul s`u etos pe care euro-tehnocra\ii contemporani se str`duiesc s`-l valorifice. vor fi în m`sur` s` stimuleze. un principiu ordonator ]i organizator care s` r`spund` necesit`\ilor noastre de ast`zi? Sau poate c` fundamentul Europei este pierderea fundamentelor (Imperiul. Europa nu este doar un spirit comun sau o „idee“. prin rezisten\a fa\` de hegemoniile politic` ]i cultural`? R`mâne marea diversitate a culturilor transna\ionale (germanice. aceast` pluralitate este specific european`? Nu exist` oare ]i un fundament. ordinea Europei este dezordinea unui ]antier tumultuos. pentru a face acest lucru. geo-istoric. Doar aceast` diversitate. Morin (2002. Unitatea politic`. nicicând în istorie nu s-a scris ]i s-a vorbit despre Europa comun` ca în zilele noastre. stabile]te o list` de cinci caracteristici care pot p`rea mult simplificatoare pentru al\i anali]ti. o unitate. Cre]tinismul). Acest proiect este prezentat drept continuatorul natural al istoriei comune. pentru prima dat`. putem apela la principiul istoric ce leag` identitatea european` de dezvoltare ]i metamorfoz`. Ce une]te ast`zi pe europeni? La aceast` întrebare cu modula\ii retorice. „spiritul“ ]i con]tiin\a european` pentru legitimarea propriului proiect. Mediterana. Cercet`rile pe aceast` tem` sunt înc` la început ]i. Europa nu a fost ea îns`]i decât în anarhia ecoorganizatoare ]i nu a existat niciodat` ca Organiza\ie superioar` componentelor sale.

• recursul la standarde comune de m`sur` cum ar fi sistemul metric. scot în eviden\` paradigmele specifice culturii europene. Cele mai multe cercet`ri consacrate acestei chestiuni se refer` îns` la elementele culturale (idei. de exemplu.emergen\a unei culturi politice transna\ionale. de a ob\ine o mare plusvaloare a materiei prime. pentru c` nu ia în considera\ie decât evenimentele comune ale istoriei moderne. devenite între timp referin\e universale. precum Wright. Al\ii. inclusiv în analiza limbajului artificial. num`r`toarea decimal`. îndeosebi a celei furnizate de colonii. cronologia cre]tin` ]i moneda-etalon. Carta Identit`\ii Europene define]te comunitatea cultural` a europenilor ca o comunitate a destinului istoric. a condi\iilor socioeconomice ]i a responsabilit`\ii comune. XVIII-XIX). Uniunea European` a Jurnali]tilor). cunoscut` sub numele de „globalizare“. apari\ia unor mi]c`ri contestatare care reclam` o nou` ordine social`. hârtia ]i praful de pu]c`. vezi monografia coordonat` de Compagnon ]i Seebacher. • reglementarea rela\iilor dintre individ ]i comunitate: prin sistemul de vasalitate. institu\ii. În alt` viziune. o comunitate de valori. dar europenii le-au exploatat pe cale industrial`. chinezii au inventat por\elanul. Morin. • arta de a reinventa produsul. XIX – începutul sec. paradigme. prin exploatarea c`rbunelui ]i inventarea ma]inii cu aburi (sec. descoperire ]i productivitate (spiritul faustian). Documentul respectiv a fost realizat de un ONG german (Europa Union – Deutschland) ]i sus\inut de societatea civil` european` (ex. exemplificat` prin contribu\ia lui Braudel. Aceast` schem` este clar reduc\ionist`. 2002): • omniprezen\a ra\iunii ]i c`utarea unei metode ]tiin\ifice universale (de exemplu. apoi prin folosirea electricit`\ii (sec. deosebit` de predilec\ia pentru contempla\ie a civiliza\iilor orientale. • omogenizarea cultural` sub influen\a americaniz`rii. propus` de Pre]edintele Vaclav Havel într-un discurs la Parlamentul European (1994). XX). • ini\ierea ]i valorificarea revolu\iei industriale: mai întâi. În sfâr]it. stiluri de via\`) care definesc identitatea european`. prin statutul de cet`\ean ]i persoan` liber`. valori. calendarul iulian. prin legile ]i cutumele tradi\ionale. Din acest tabel rezult` o mare diversitate a criteriilor de definire a identit`\ii culturale europene. indiferent de exprimarea lor concret` prin diverse culturi ]i stiluri de via\`. În anexa IV. a modului de via\`. semnate de autori consacra\i precum Braudel. am reunit câteva din studiile deseori citate7. ceea ce a dus la pozitivarea tuturor ]tiin\elor. ceea ce este cu totul explicabil dac` avem în vedere extensia posibilit`\ilor de interpretare. 7 62 . • munca ]i produc\ia material` ca valori centrale ale modernit`\ii („ora et labora“). Al\i autori adaug` unele elemente culturale absente în inventarul din anexa IV. Unii autori (Huntington ]i Duroselle) au pus accentul pe componentele culturii europene. Huntington sau Duroselle. Federa\ia European` pentru Educa\ie ]i }tiin\`. • • De remarcat contribu\ia Cartei Identit`\ii Europene. „Mathesis universalis“ a lui Leibniz). • înclina\ia spre ac\iune. îndeosebi începând cu sec. îndeosebi pentru societ`\ile moderne. Iat` câteva exemple (pentru detalii. XVIII. cel mai mult conteaz` arhetipurile ]i ideile perene care au traversat istoria civiliza\iilor europene. • introducerea logicii formale ca instrument polivalent. inclusiv a ]tiin\elor umane. într-o perspectiv` evolu\ionist`.

• permanen\a r`zboiului ca realitate social`.).. identitatea european` s-a constituit la început prin diferen\iere ]i deta]are de „ceilal\i“. îndoiala ]i neîncrederea în certitudinile aparente furnizate de ordinea instituit` (social`. spiritual`). evolu\ia „ideii europene“ etc. a c`ror metod` era analitic` ]i descriptiv` (inventarul tr`s`turilor. f`r` s` se piard` dualitatea primar`: „Astfel. ceea ce a impus ideile de progres. Const` în faptul de a fi fost f`r` încetare produc`torul ]i produsul unui vârtej format din interac\iuni ]i interferen\e între multiple dialogici care au legat ]i opus: religia/ra\iunea. moravuri superioare ]i progres tehnic. chiar dac` nu toate persoanele. existen\a/ideea. • spiritul critic. 2002. o comunitate lingvistic` mai mult virtual` pentru c` limbile europene r`mân extrem de diverse. 106-107).iluzia comun` a libert`\ii: de exprimare. credin\a/îndoiala. • principiul de recursie. presupune c` „trebuie s` concepem procesele generatoare sau regeneratoare ca • 63 . de gândire. Cea mai interesant` contribu\ie ni se pare îns` cea a lui Morin (2002. filosofia/]tiin\a. vechiul/noul. legitimate prin credin\`. conform unei logici dialogice: „Originalitatea culturii europene nu const` doar în a fi fost fiica iudeo-cre]tinismului. „istoria Europei este c`utarea permanent` a libert`\ii“. în baza unei misiuni istorice. hamletismul/ prometeismul. ci efectul unei multitudini de programe concuren\iale care au interac\ionat întâmpl`tor ]i spontan.. spre deosebire de cauzalitatea linear` (evolu\ia de la p`r\i la întreg ]i invers). dar în acela]i timp concurent ]i antagonist între aceste instan\e care au. empirismul/ra\ionalismul. • diversificarea alimenta\iei (mai ales dup` aclimatizarea noilor alimente de baz` precum cartoful. o logic` proprie: dialogica“ (Morin. pe criterii religioase. porumbul ]i orezul) ]i a vestimenta\iei (îndeosebi prin valorificarea bumbacului ]i a lânei furnizate de colonii). ceea ce d` unitate culturii europene nu este sinteza iudeo-cre]tino-greco-roman`. nevoia ]i aspira\ia c`tre libertate au fost motiva\ii puternice în ac\iunea europenilor. ca institu\ie geopolitic` (utilizat` pentru constituirea comunit`\ilor politice) ]i mijloc predilect de rezolvare a conflictelor. cre]tere. • promovarea unui complex de superioritate fa\` de alte civiliza\ii. succesiune. unde nici una dintre instan\ele constitutive nu strive]te sau extermin` pe celelalte. mo]tenitoare a gândirii grece]ti. p. • viziunea linear` asupra timpului. ac\iune ]i organizare. produc`toare a }tiin\ei ]i Ra\iunii moderne. nu prin con]tiin\a unit`\ii sau a originii comune. tradi\ia/evolu\ia. juxtapunerea etapelor construc\iei europene. periodicitate. ci jocul complementar. dup` care identitatea cultural` european` nu este produsul unui program preconceput. Jäger. particularul/ universalul. fiecare în parte. evolu\ie. ]i nici m`car nu exercit` în mod durabil o hegemonie ap`s`toare“. • identificarea unor du]mani comuni. spune Karl Jaspers în eseul „Ce este Europa?“ (1946). Morin concepe unitatea european` cu ajutorul a dou` noi metode: • principiul dialogic. comunit`\ile sau na\iunile au beneficiat de libertate. qui]otismul/sancho-panzismul etc. individul/colectivitatea. cultura umanist`/cultura ]tiin\ific`. culturale sau militare. imanentul/transcendentul. p. • promovarea identit`\ii indo-europene (Mylius. metamorfoz`. al unui demers ra\ional. politic`. Specificul culturii europene rezid` în primul rând în continuitatea ]i intensitatea dialogicilor sale. reac\ia/revolu\ia. care leag` într-o unitate dou` sau mai multe „logici“ diferite. 28). problematizarea/reîntemeierea. 1612. Spre deosebire de al\i autori. gândirea mitic`/gîndirea critic`. 1671).

Nu întâmpl`tor. subsidiaritate/ propor\ionalitate. suveranitate/integrare. ]i toate hr`nindu-se printr-o leg`tur` natural` ]i imperceptibil` ce leag` pe cele mai îndep`rtate ]i diferite. în entuziasmul anului 1989 ]i în perioada imediat urm`toare. cât un spa\iu de libertate ]i prosperitate. 28). de „revolu\ia cântat`“ din Estonia. reforma institu\iilor. pentru Ungaria. adoptarea simbolisticii unionale etc. pentru Cehia ]i Slovacia. 3. ca organiza\ie suprana\ional` nu coincide cu comunitatea cultural` european`.E.). Acest principiu este de fapt o aplica\ie a formulei „unitas multiplex“ a lui Pascal: „Toate lucrurile fiind cauzate ]i cauzatoare. difuz` ]i mondializat`. unde fiecare moment. negocierea „acquis“-urilor. identitatea politic` a cet`\enilor U. dar având propriile referin\e dialogice (na\ional/suprana\ional. 64 . Revolu\iile anticomuniste au fost astfel prezentate ca mi]c`ri pro-europene. europeni/non-europeni. ajutate ]i ajut`toare. 2002. hot`rârile Cur\ii Europene de Justi\ie. Europa nu însemna neap`rat Uniunea European` (obiectiv politic prea îndep`rtat pentru momentul respectiv). drept comunitar/drept interna\ional. Europa amintea de m`re\ia de alt` dat` ]i de rolul s`u de putere danubian`. componente sau instan\e“ (Morin.E. În\elegerea identit`\ii europene nu este deci posibil` prin recursul la logica dicotomic`.E. guvernan\`/guvernare. iar referin\a la diversitate presupune doar inventarul elementelor juxtapuse. Ca ]i în basmul „Frumoasei din p`durea adormit`“. se construie]te printr-un proces similar celui care a generat identitatea cultural` european`. revenirea la Europa însemna în primul rând garantarea propriilor identit`\i na\ionale. decât un scop ini\ial. de „revolu\ia televizat`“ din România sau de „revolu\ia diplomatic`“ din Ungaria. România ]i Europa: dileme identitare Unul din sloganurile care au animat schimb`rile politice din 1989 a fost „întoarcerea la Europa“. implementarea fondurilor structurale. opozabil comunismului sovietic. de]i nici una din ele nu avuseser` un program explicit în acest sens. p. uniune/ federa\ie. ci cel mult legitimarea demersului de constituire a acestei organiza\ii. în anul 2000).ni]te bucle productive neîntrerupte. consider c` este imposibil s` cuno]ti p`r\ile f`r` a cunoa]te întregul ori s` cuno]ti întregul f`r` a cunoa]te în particular p`r\ile“. Din aceast` analiz` rezult` dou` limit`ri considerabile ale construc\iei identit`\ii politice a U. extindere/aprofundare a integr`rii etc. ea însemna revendicarea unui statut de putere european` medie (pozi\ie realizat` efectiv prin Tratatul de la Nisa. evocarea istoriei ]i a patrimoniului cultural comun nu explic` în întregime datele actuale ]i nu permite elaborarea unei organiza\ii politice. indirecte ]i directe. „Întoarcerea la Europa“ avea îns` diverse semnifica\ii pentru \`rile postcomuniste (Meyenberg ]i Dekker. • pe de alta. Interesant îns` c`. dup` dezmembrarea Cehoslovaciei. 1992): pentru Polonia. orient`rile politice ale Consiliului European. s-a considerat c` popoarele din centrul ]i estul Europei revin la marea familie european` dup` o somnolen\` istoric` impus` prin experien\a nefericit` a unui despotism de inspira\ie asiatic`. component` sau instan\` a procesului este deopotriv` produs ]i produc`tor al celorlalte momente. unde unitatea anuleaz` ideea de multiplicitate ]i metamorfoz`. aceste patru \`ri au lansat „Ini\iativa Central European`“ („Statele de la Vî]egrad“). comunitatea politic` a U. Fie c` este vorba de „revolu\ia de catifea“ din Cehoslovacia.) ]i propriile „bucle“ decizionale (ratificarea Tratatelor. o tentativ` de restabilire a identit`\ii central europene. primirea de noi membri. „întoarcerea la Europa“ a fost mai mult un efect ulterior. prin recuperarea simbolic` a comunit`\ii culturale: • pe de o parte.

«Nou`» ]i provizorie a fost Europa de dup` 1945. 19-21). Desigur. cultura \`r`neasc`. «integrarea» european` nu e îns` sim\it` ca dobândire a unui statut nou. 1012/1999 ]i 1-3/2000. spiritul contemplativ. cât ca recuperare a celui vechi. ca referin\` colectiv` comun`. p. 477/2002). indiferent de etnie sau provincie).E. precum ]i c`r\ile lui Adrian Marino. Alexandru Du\u ]i Sorin Alexandrescu) au pus accentul pe diverse caracteristici ale identit`\ii române]ti. care pun în eviden\` diversele componente a ceea ce numim „cultur` european`“. în decembrie 1999. majoritatea studiilor descriu diversele componente ale culturii spa\iului european (valori. în versiunea anilor 1990). Este o identitate colectiv` construit` pe o comunitate politic` multina\ional` (Imperiul Austro-Ungar sau „Federa\ia Danubian`“. mai degrab` decât se solu\ioneaz`. Aceast` Europ` redescoperit` a ap`rut pentru cet`\enii români ca o nou` \ar` a f`g`duin\ei. institu\ii. 2004. majoritatea autorilor români (vezi în acest sens numerele speciale ale „Secolului XX“. îns`. sinteza intercultural`. Ne atrage îns` aten\ia cercetarea întreprins` de Funda\ia „A Treia Europ`“ din Timi]oara. stiluri de via\`. Evolu\ia rapid` a integr`rii europene ]i perspectiva ader`rii la U. 65 . grupul respectiv avanseaz` ideea c` în România. De o manier` general`. perspectiva ader`rii la U. au f`cut uitat acest model de federalism danubian fondat pe legalitatea suprana\ional` (statul pur ]i impersonal. contextul e modificat. Neculau ]i Constantin. cei din Est. Departe de a propune o alternativ` de acest gen la omogenitatea proclamat` ]i încurajat` ast`zi. exist` de fapt mai multe identit`\i culturale care interac\ioneaz`. • cei mai mul\i asociaz` Europa ]i aderarea la U. în timp ce postularea ideologic` ]i sus\inerea social-politic` cu orice pre\ a unei omogenit`\i culturale – îndeosebi dup` criteriul etniei – poate conduce la tensiuni care se adâncesc. se constat` urm`toarele tendin\e: • o mare parte din cet`\enii români (45%) nu ]tiu ce înseamn` Uniunea European`. Nu este deci de mirare c`. Pentru unii anali]ti (Alina MungiuPippidi). cultivarea diferen\ei poate deveni mai degrab` un atu decât un handicap. p. a]a cum sunt latinitatea. modernitatea întârziat`. A]a cum am v`zut. În loc s` sus\in` teza unit`\ii apriorice ]i a omogenit`\ii. Pentru România de la începutul anilor ’90. spiritul critic ]i imagina\ia“. Pentru Andrei Ple]u. În consecin\`. «România» este format` din mai multe «Românii»“. „întoarcerea la Europa“ înseamn` în primul rând reg`sirea normalit`\ii istorice: „Pentru noi. opere exemplare) fa\` de care se ata]eaz` procesele de identificare colectiv`.E. toleran\a religioas`. idei. se concureaz` ]i se completeaz` reciproc. • marea majoritate a românilor (68% în noiembrie 2000) sunt pro-europeni. similar P`cii de la Versailles (1918). Iar Europa care urmeaz` s` renasc` dup` dispari\ia zidului berlinez e cea veche. mereu incomplete ]i subiective. 195): „România este mai degrab` eterogen` decât omogen` identitar. [n: „Dilema“. lectura noastr` sugereaz` doar nevoia de abandonare a perspectivei substan\ialiste unificatoare. analize ]i sisteme descriptive. chiar dac` nu ]tiu bine ce înseamn` acest lucru. care a dus la definitivarea unit`\ii na\ionale. ca în orice spa\iu cultural major.dup` modelul „Mitteleuropa“ (sus\inut doctrinar de Franz Palacky). este un eveniment istoric major. cre]tinismul oriental. spune de exemplu Gavrilescu (2002. a c`rei metod` se aseam`n` cu „principiul dialogic“ al lui Morin. Lucian Boia. echilibrul geopolitic. perspectivele se calculeaz` în func\ie de o alt` linie a orizontului“ („Europa. Temere: o asemenea viziune încurajeaz` secesionismul.E. urmat` de invita\ia de începere a negocierilor de aderare la Uniunea European`. cu perspectiva unui trai mai bun (60%). nimic nu poate rena]te dup` o jum`tate de secol în perfect` identitate cu sine: spiritul vremii e altul. „întoarcerea la Europa“ a însemnat în primul rând afilierea la Consiliul Europei (1993). cercet`rile consacrate filia\iei europene a identit`\ii române]ti aplic` aceea]i metod` ca în cazul identit`\ii culturale europene. un spa\iu identitar nebulos dar capabil s` ofere oportunit`\i pe care societatea româneasc` nu este înc` în stare s` le produc`. unde legalitatea administra\iei imperiale se substituia identit`\ilor na\ionale. nr. România este astfel spa\iul mai multor identit`\i de sorginte european`. X. în anchetele Barometrului de Opinie Public` (cf. Au rezultat inventare. În aceea]i manier`.

p. • Pe de alta. a]tept`ri ]i proiecte reciproce mai generoase decât cele proprii unei istorii siluite. confesiune. din moment ce europenii au c`p`tat o con]tiin\` de sine doar în raport cu al\ii iar centrele de domina\ie ]i identificare cultural` s-au mutat de la un col\ la altul al vechiului continent. precum „Mica Antant`“ sau „Mitteleuropa“. A]adar. exist` interferen\e ]i rela\ii de complementaritate. Unitatea politic` este un concept ideologic. care nu se poate aplica întocmai în cazul comunit`\ilor culturale. origine regional`) cu care actorul a construit natural o istorie comun` va genera reprezent`ri. Du\u (1999. 1999. ceea ce este imposibil. referin\a la acela]i cod al drepturilor cet`\ene]ti. indiferent de cet`\enia sa formal`. o reîntoarcere a celor dou` forme de patriotism în matca lor. – prin patriotismul organizat. realitatea local` ]i interac\iunea nemijlocit` cu «cel`lalt» (indiferent de etnie. identit`\ile amplificatoare promoveaz` forme transfrontaliere de solidaritate. regiune). cât ]i Europa au evoluat foarte mult. de exemplu. prin cet`\enie) este un alt tip de referin\` decât apartenen\ele culturale. responsabilitatea comun` în fa\a cet`\enilor. confesiune. Aceast` tez` este interesant` ]i merit` aten\ia. Al. Du\u face distinc\ia între diversele procese de identificare: • Pe de o parte. Ceea ce pare a fi de prim` urgen\` este o reducere drastic` a rolului Statului în via\a societ`\ilor. în care o entitate str`in` realit`\ilor locale impune ce identit`\i se cuvin pre\uite ]i care depreciate“. Atât România. pe când unitatea cultural` este mai degrab` o construc\ie circumstan\ial`. prin raportarea la comunitatea de apartenen\` imediat` (familie. re\elele hanseatice sau uniunile ideologice. Apartenen\a european` este pentru România 66 . promovat de discursul oficial al clasei politice ]i în programele statului. de]i poate fi inacceptabil` pentru unii anali]ti. un sistem coerent de decizie ]i elaborare a politicilor publice. 21).Întotdeauna. care sus\in o solidaritate extins` la frontierele comunit`\ii politice. patrimoniu. Unitatea politic` înseamn` legisla\ie comun`. în aceste condi\ii. Apartenen\a la spa\iul politic (codificat`. „Câte Europe sunt de fapt în Europa?“. Fiecare individ poate s`-]i asume mai multe referin\e informale. În sens cultural. etnie. asociat` anumitor repere identitare: limb`. 14) propune o schem` de analiz` care poate fi util` în contextul românesc. bazate pe consensul relativ al elitelor. un tip de organiza\ie pe care Uniunea European` nu îl poate prelua. legat de diversele forme ale puterii. exist` identit`\ile imediate care se formeaz` prin rela\ia dintre individ ]i reperele sale de proximitate: – sub forma patriotismului organic. convergen\`. deoarece Statul a fost contaminat de maladiile intelectuale ]i politice moderne ]i a ajuns la forme de elefantiasis care favorizeaz` apari\ia ]i consolidarea regimurilor totalitare“ (Du\u. Singura form` de suprapunere a comunit`\ii politice cu comunitatea cultural` a fost statul-na\iune. proces care presupune o reconsiderare a schemelor noastre mentale. Pericolele apar în momentul în care Statul î]i adjudec` ansamblul patriotismelor organice sub forma unei forme speciale de patriotism organizat care este unitatea na\ional`: „O rela\ie fireasc` impune. La fel ca în metoda dialogic` a lui Morin sau în contestarea unit`\ii substan\iale de c`tre grupul de la Timi]oara. A]a au fost imperiile multina\ionale. localitate. istorie. p. ideilor ]i stilurilor. Unitatea este în primul rând un atribut al comunit`\ii politice. armonizare a valorilor. dar ]i formele regionale. „întoarcerea la Europa“ nu este un simplu proces de reconectare la institu\iile ]i modelele europene. astfel încât pentru societatea româneasc` de la începutul secolului XXI provocarea integr`rii în U. coeziune organiza\ional`. dincolo de teritoriul de ac\iune direct` sau spa\iul public al propriei comunit`\i politice.E. unitatea ar însemna omogenitate. Între aceste niveluri de identificare. înseamn` mai mult decât reinventarea identit`\ii europene.

acces la informa\ie ]i bunuri de consum. supus în permanen\` mi]c`rilor ]i metamorfozelor. a]a cum vom vedea în modulul urm`tor. reprezint` o form` de identificare colectiv` cu un spa\iu dialogic.nu doar o modalitate de rezolvare a unor probleme imediate (locuri de munc` în str`in`tate. „Europenizarea“ ]i cet`\enia european`. nici prin accentuarea continuit`\ii istorice sau a comunit`\ii culturale. Este o op\iune a elitelor politice care devine efectiv` doar în momentul în care cet`\enii români î]i asum` cet`\enia european` ca propria identitate colectiv`. formare în universit`\ile europene). circula\ie liber`. în care România este parte participant`. 67 . Aceast` apartenen\` la o comunitate politic` postna\ional` nu se justific` doar prin evocarea unor caracteristici ]i experien\e comune. ci ]i o ]ans` istoric` de refacere a rela\iei dintre libertatea individual` ]i ordinea public`.

• s` identifice elementele care caracterizeaz` guvernan\a ]i societatea civil` european`. ci statele membre. care a func\ionat bine atât timp cât priorit`\ile au fost de ordin economic. Dup` studierea acestui modul. rezult` din coexisten\a dimensiunii federale (dubla guvernare) cu abordarea interguvernamental` (cooperarea între state autonome. guvernarea este bicefal` (Consiliul Mini]trilor plus o institu\ie suprana\ional`. separarea puterilor este chestionabil`.E. 1995. • s` descrie sistemul decizional al Uniunii Europene. se pune problema reformei democra\iei europene. • s` fac` distinc\ia dintre modelul federalist ]i modelul interguvernamental de guvernare european`. Comisia. 57) a numit-o „federalism interguvernamental“. Aceste contradic\ii interne ale Uniunii rezult` din statutul s`u inedit de „federa\ie a unor state na\ionale“ (Jacques Delors). inclusiv actualii no]tri studen\i. 68 . f`r` s` fie legitimat` prin votul direct al cet`\enilor. Parlamentul nu dispune de o veritabil` opozi\ie politic` iar societatea civil` se exprim` aproape exclusiv în raport cu statul ]i spa\iul public na\ional. Uniunea European` (U. desemnat` de ]efii statelor membre). Este îns` un statut inten\ionat ambiguu. p. O dat` cu extinderea masiv` din mai 2004 ]i adoptarea Constitu\iei Europene. U. nu une]te direct cet`\enii. cu suveranitate auto-limitat`). În sfâr]it. puterea legislativ` este împ`r\it` între Parlamentul European (ales prin sufragiu direct ]i universal) ]i Consiliul Mini]trilor. care va angaja mai multe genera\ii de cet`\eni europeni.E. modulul de fa\` î]i propune s` clarifice unele întreb`ri esen\iale legate de specificul Uniunii ca proiect politic. • s` caracterizeaz` principalele proiecte de reform` a democra\iei europene. se bazeaz` pe o imens` pia\` comun` care nu dispune îns` de propriile bunuri publice. ne a]tept`m ca studen\ii s` fie în m`sur`: • s` identifice elementele care definesc „deficitul democratic“ al Uniunii Europene. de]i î]i propune s` realizeze o „Europ` a cet`\enilor“. printr-o guvernare hibrid` pe care Quermonne (apud: Herzog. dar înglobeaz` mai multe state na\ionale. Este un proiect politic de anvergur`. S` ad`ug`m la aceste paradoxuri unele abateri de la modelul consacrat al democra\iei care au surprins mai mul\i anali]ti (Ulrich ]i d’Oliveira. În aceast` perspectiv`.) este o sum` de paradoxuri: ea nu este o na\iune. 2002.MODULUL IV DEMOCRA|IA EUROPEAN~ Din punctul de vedere al analizei politice. 1998): legislativul este de fapt o institu\ie format` din reprezentan\i numi\i ai guvernelor (Consiliul Mini]trilor). • s` aplice principiile guvernan\ei multi-centrice la contextul specific al societ`\ii române]ti. Marks et al.

E. probabil c` s-ar fi ajuns mai repede la un consens. respectiv celebrele „acquis“-uri comunitare (tratatele ]i institu\iile europene). Acest statut este îns` incomplet. Cu toate acestea. ca fiind prea ambi\ioas` ]i abstract`. într-o viziune clar` ]i de perspectiv`. este o crea\ie de drept: ea nu a rezultat din folosirea for\ei. pe care Burke ]i Bentham au contestat-o. separarea puterilor sau con\inutul drepturilor subiective. care face necesar` elaborarea unui text programatic ]i cuprinz`tor. ceea ce conteaz` cel mai mult pentru cet`\enii americani este principiul constitu\ional care asigur` liantul identitar ]i legitimarea politic` a Uniunii. dincolo de diferen\ele de cultur` politic` ale protagoni]tilor. la dou` sute de ani dup` adoptarea sa. din care s` rezulte politicile publice ]i legile specializate. Dac` întregul exerci\iu ar fi vizat un scop mai modest sau mai bine circumscris (de exemplu. extinderea drepturilor suprana\ionale).E. 39-40): • Uniunea ar fi prea complex` pentru a fi simplificat` sub forma unui text legislativ unic. De altfel. pentru c` U. nu este un subiect politic. 2003. 69 . Este ]i ra\iunea pentru care U. Astfel de controverse sunt legitime dac` ne gândim la amploarea demersului politic preconizat. exerci\iul istoric al constitu\ionaliz`rii s-a epuizat o dat` cu formarea statelor na\ionale ]i nu mai poate fi aplicat unei entit`\i politice care nu este stat.E. denumirea de „Constitu\ie European`“ fiind un abuz terminologic. s-a dotat ulterior cu un Tratat constitu\ional. p. Unii nu ezit` s` vorbeasc` chiar de ambiguit`\i fundamentale în chestiuni de substan\` precum natura federalismului. Sus\in`torii constitu\ionalismului european invoc` necesitatea de a formaliza. considerat` ca un model de c`tre constitu\ionali]tii europeni. În fond. Adversarii de ast`zi invoc` de obicei urm`toarele argumente (Magnette. aceasta din urm` r`mâne atributul exclusiv al unui stat. Ceea ce complic` foarte mult dezbaterea privind democra\ia european` ]i deruteaz` anali]tii politici este faptul c` U. ci doar consecin\a unor tratate între state. Uniunea European` ca spa\iu public („Euro-polity“) Discu\iile care au înso\it procesul constitu\ional european au dep`]it cu mult cadrul propriu-zis al Tratatului constitu\ional. Opozi\ia s-a manifestat mai pu\in în leg`tur` cu textul propriu-zis. • Europa nu mai poate fi constitu\ionalizat` din moment ce statele membre au fost deja constitu\ionalizate. în leg`tur` cu Constitu\ia american`. pragmatic ]i consensual. f`r` un proiect de societate sau o viziune politic` de ansamblu. Sistemul comunitar a fost construit prin decizii succesive.1. textul propriu-zis al Constitu\iei Europene nu contrazice nici una din constitu\iile na\ionale ale statelor membre. Realizarea Europei celor 25 este un moment de turnur`. dezbaterea legat` de Constitu\ia European` reia în forme noi vechea opozi\ie dintre adep\ii unui „common law“. ci s-a ob\inut cu ajutorul unor mijloace juridice. realit`\ile politice actuale. de multe ori reactive ]i conjuncturale. Aceast` controvers` a început cu „Declara\ia Universal` a Drepturilor Omului ]i Cet`\eanului“ (1789). În ultim` analiz`. discu\ii similare au loc în zilele noastre. cât fa\` de îns`]i ideea de constitu\ie suprana\ional`. Chiar dac` CEJ a recunoscut în 1999 echivalen\a dintre Tratatele Uniunii ]i o constitu\ie. ]i sus\in`torii unei legi fundamentale.

E. „o cart` constitu\ional` a Uniunii“. inclus deja ca parte component` a noului Tratat al U. cele dou` sunt îns` diferite.. al c`rei scop este unitatea politic`.E. nu formarea unui singur popor. În pofida eforturilor din ultimele 70 . o versiune simplificat` a acestora. pe când Constitu\ia se adopt` prin sufragiu popular (de exemplu. prin referendum sau adun`ri constituante suprana\ionale). astfel de întreb`ri nu fac decât s` proiecteze la nivel suprana\ional modelul democra\iei na\ionale ]i problemele sale specifice. Tratatele devin legitime prin simpla ratificare în parlamentele na\ionale. p. O alt` chestiune controversat` a Constitu\iei Europene este concentrarea pe federalismul politic. 2000). dup` Magnette (2003. • s` stabileasc` o putere suprana\ional`. Ca instrumente juridice. s-a adoptat un instrument comun de protec\ie.E. Este oare posibil s` se creeze un spa\iu public supranan\ional. la fel de legitim ca orice „polity“ na\ional? Poate el s` func\ioneze din moment ce nu exist` un discurs politic european. Altfel spus. Constitu\ia European` fiind o esen\` a Tratatelor U. Federalismul fiscal va fi probabil o mare provocare pentru urm`torii 10 ani.E. a]a cum a fost cazul cu statele na\ionale. Tratatele sunt acorduri între state. Atât tratatele. Interesant este faptul c`. Din acest motiv. se men\ine o ambiguitate semantic` prin care se echivaleaz` Tratatul constitu\ional cu Constitu\ia European` (aceast` suprapunere se observ` chiar ]i în textele oficiale ale U. negocierile pe aceast` tem` fiind pur ]i simplu amânate. rolul noii Constitu\ii Europene este dublu: • s` înt`reasc` prerogativele statelor. în baza principiului „reprezentare f`r` taxare“ (opus sloganului ini\ial al Revolu\iei Americane „no taxation without representation“). pe când Constitu\ia presupune deliberarea public` ]i consultarea direct` a cet`\enilor. majoritatea statelor aderente au recurs la validarea popular` a Tratatului constitu\ional. o pres` european`. o societate civil` sau un sistem de partide politice la nivel european? Ce se va întâmpla cu serviciile publice? Poate fi acceptat` ideea unei democra\ii suprana\ionale? De fapt. constituie o baz` juridic` ampl` ]i reprezint` deja. Dezbaterea constitu\ional` a readus în discu\ie ]i problema spa\iului public european. Un alt aspect interesant al procesului constitu\ional european este rela\ia dintre instrumentul de protec\ie a drepturilor ]i textul Constitu\iei. asupra c`rora statele de\in înc` ultimul cuvânt. 48). inten\ionat sau nu. ci de natur` politic`: unele guverne se tem de riscul ca o constitu\ie s` fie asociat` ideii de stat european. dificult`\ile nu sunt de ordin juridic. (2000). procesul istoric a fost invers: s-a adoptat mai întâi Constitu\ia (1787). La Nisa. În SUA. Dup` Telo (apud: Magnette.Tratatele U.E. printr-un pact federativ între state. respectiv o entitate suprana\ional` cu propria personalitate juridic`. stabilesc valorile comune ]i principiile comunit`\ii politice. urmat` ulterior de „Bill of Rights“ (1791). cât ]i Constitu\ia. în urma negocierilor diplomatice. dar înaintea adopt`rii unei Constitu\ii Europene. s` devin` o unitate politic` ]i juridic` de sine st`t`toare. astfel încât s`-i confere statutul unei Constitu\ii propriu-zise. Democra\ia a fost de la început asociat` identit`\ilor colective strict teritorializate ]i statului na\ional.). Controversatul proces constitu\ional s-a ini\iat îns` pentru ca U. respectiv Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii. Au ap`rut astfel noi dileme ]i controverse.

chiar imperfect` ]i atipic`. deseori transfrontalier`. Problema care se pune în dezbaterile consacrate democra\iei europene nu se refer` îns` doar la existen\a spa\iului public suprana\ional. îndeosebi sub forma discursului contestatar ]i a tensiunii dintre cet`\eni ]i institu\iile statului suprana\ional. dup` independen\a ]i unificarea din 1949. definit` prin afinit`\i suprana\ionale.decenii. monedei unice ]i politicilor comunitare. În ciuda aparen\elor. cet`\enii europeni sunt organiza\i într-o multitudine de centre de ac\iune civic`. dar ]i cea a euro-regiunilor. Democra\ia european`. dep`]it` istoric. presupune dezbateri ]i exprimarea liber` a diversit`\ii. În pofida rezervelor exprimate de unii anali]ti ]i a caracterului s`u contradictoriu fa\` de statul na\ional. încearc` s` identifice primele elemente ale sferei publice europene. este capacitatea statului suprana\ional conceput în anii ’60 de a gestiona un spa\iu uman ]i politic atât de vast. regionale ]i locale. am reprezentat rezultatele transferului gradual al autorit`\ii dinspre statul na\ional spre nivelul european. Se observ` c`. se caut` forme de guvernare adecvate noilor realit`\i. de\ine propriile instrumente de protec\ie a drepturilor fundamentale. nu exist` nici un domeniu al politicilor publice care s` fie gestionat exclusiv de c`tre statul na\ional. comparând construc\ia statului suprana\ional european cu modelul statului multicultural din India care aplic`. Pentru a rezista tenta\iei birocratice ]i a nu supradimensiona ]i mai mult un aparat deja înc`rcat. În sfâr]it. Aceast` logic` dicotomic` nu mai este îns` de actualitate. 1995) consider` c` Uniunea European` nu este decât o încercare disperat` de salvare a statului na\ional a c`rei form` de guvernare. practic. În acest fel. Chiar dac` nu exist` o societate civil` european` bine conturat` în raport cu statul suprana\ional. 1992. cet`\enia european` nu se mai raporteaz` exclusiv la spa\iul public al statului na\ional: „Euro-polity“ înseamn` deja sfera politic` a institu\iilor europene. Statele na\ionale sunt deja sl`bite de auto-limit`rile succesive ale suveranit`\ii consecutive pie\ei comune. unii autori (Milward. exist` elemente certe care definesc „Euro-polity“ sau spa\iul public european. un sistem original de guvernare federal` pe trei nivele. scepticii precum Preuss (1995) ]i Grimm (1995) afirm` tran]ant c` statul european nu este posibil atât timp cât mai exist` înc` state na\ionale europene. 125). precum Meyer (1995) ]i Gamberale (1997). rezultate dintr-o evolu\ie istoric` îndelungat`. De]i opinia public` nu pare s` fi realizat acest lucru. se bazeaz` pe sufragiul direct ]i universal. na\ionale. identitatea european` r`mâne o construc\ie mult mai pu\in solid` decât identit`\ile na\ionale. astfel încât influen\a statului suprana\ional nu mai poate fi pus` în discu\ie. p. Laitin (1997) merge ]i mai departe. preluat dup` Schmitter (1998a. Al\ii. În tabelul 4. competen\ele suprana\ionale sunt deja foarte importante. cet`\enia european` este de fapt o identitate multipl`. Ceea ce preocup` cel mai mult. Habermas. A]a cum a demonstrat Meehan (1993). Din acest motiv. este preluat` la nivel suprana\ional. îndeosebi în contextul extinderii masive din 2004. 71 . func\ioneaz` cu ajutorul unor institu\ii politice suprana\ionale. politicile publice din statele membre sunt deja puternic integrate.

Condi\iile de munc` 2. dup` spusele lui Schmitter (1998. Finan\ele ]i creditele 13.E. Dezvoltarea regional` 10. 5 = toate deciziile se iau la nivelul U. o ordine politic` european` stabil`. Domeniul economic 1. Transporturile 6. Asisten\a militaro-economic` 3.Tabelul 4. Educa\ia ]i cercetarea 5. Fluxul de persoane ]i for\` de munc` 5. ]i la nivel na\ional) 4 = cele mai multe decizii se iau la nivelul U. Asisten\a social` 4. problema spa\iului public european apare într-o nou` lumin`. Cet`\enia 3. Diploma\ia ]i apartenen\a la organiza\iile interna\ionale 4. Ap`rarea 1 1 1 1 1 1 1 1 3 1 2 1 4 1 2 1 5 2 2 2 5 4 4 3 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 1 2 2 3 2 2 1 4 3 2 2 1 1 1 1 1 1 1 2 1 1 2 1 2 3 1 2 1 3 3 1 2 2 2 2 1 3 2 2 3 3 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 1 1 1 2 2 1 2 1 2 2 1 1 1 1 4 4 1 2 2 1 1 2 1 3 2 2 3 3 2 4 4 1 2 3 1 1 2 1 3 2 2 4 3 3 4 4 4 3 2 2 2 3 3 3 2 2 2 2 2 4 4 4 4 3 2 3 3 3 3 3 4 4 3 4 1957 1968 1970 1992 2001 Legend`: 1 = toate deciziile se iau la nivel na\ional 2 = doar unele decizii se iau la nivelul U. 3 = deciziile se iau împreun` (la nivelul U. Participarea 4. S`n`tatea 3. Competi\ia 11. Energia 7. Taxele ]i impozitele 15. Poli\ia ]i ordinea public` IV. Negocierile comerciale 2. p. Integrarea progresiv` a politicilor publice în Europa (1950-2001) 1950 I. Rela\iile de munc` III. 131). Politicile macro-economice II.E. Fa\` de aceast` evolu\ie. Tratatul de la Maastricht a instaurat. Circula\ia capitalurilor 4. Bunuri ]i servicii 2. Mediul 9. Domeniul politico-constitu\ional 1. Agricultur` 3. Domeniul socio-cultural 1. Justi\ia ]i dreptul de proprietate 2. Comunica\iile 8. Schimburile ]i împrumuturile externe 14.E. Industria 12. capabil`: 72 . Rela\iile interna\ionale ]i securitatea extern` 1.E.

– s` încorporeze noi membri. De exemplu. comunit`\ilor ]i indivizilor. – apartenen\a individual` la organiza\iile interna\ionale ]i capacitatea de a semna tratate interna\ionale. – o identitate puternic` prin care s` exercite domina\ia simbolic` asupra propriilor cet`\eni. Pe m`sur` îns` ce comunitatea ]i politicile comune s-au extins. Regula majorit`\ii calificate. – s` declare chiar r`zboi. sau accentuat presiunile asupra institu\iilor europene concepute ca o prelungire suprana\ional` a democra\iei na\ionale. care nu exist` în cazul ONU sau NATO.– s` ia decizii. Comisia European` (echivalentul executivului suprana\ional) poate s` ini\ieze legi ]i s` gestioneze punerea în aplicare a legisla\iei europene. – competen\a clar` a sferei publice. – s` organizeze alegeri. În schimb. metoda neo-func\ionalist` imaginat` de Jean Monnet a func\ionat foarte bine. – s` rezolve conflicte. – teritoriul de referin\` în interiorul c`ruia s`-]i exercite autoritatea. – s` direc\ioneze comportamentul public. dar are limite importante în ce prive]te: • legitimitatea – cu excep\ia membrilor Parlamentului European. Pân` în anii ’70. – s` genereze venituri. capitalului ]i al persoanelor în interiorul propriilor frontiere. – s` reglementeze modul de func\ionare a pie\elor. dar nu poate s` decid` singur`: aceast` prerogativ` r`mâne la nivelul statelor na\ionale. spa\iul public european nu are urm`toarele caracteristici: – localizarea unic` ]i clar definit` a autorit`\ii. – competen\a de a controla fluxul bunurilor. – s` acrediteze ]i s` primeasc` reprezentan\i diplomatici. – s` aloce fonduri. în interiorul c`reia s` se ia decizii obligatorii pentru to\i. de exemplu. Acest sistem a creat propria guvernare cooperativ`. – s` produc` bunuri publice. – s` r`spund` la presiunile grupurilor de interes. de institu\iile publice sau de mass- 73 . – capacitatea unic` a implement`rii directe a propriilor decizii la nivelul grupurilor. to\i reprezentan\ii na\ionali în institu\iile europene sunt numi\i de guvernele în exerci\iu. serviciilor. – ierarhia stabil` ]i centralizat` a serviciilor publice. Pentru ca un stat membru s` nu decid` totu]i unilateral ]i discre\ionar. – s` încheie acorduri interna\ionale. indiferent dac` este vorba de societatea civil`. incit` statele s` coopereze iar co-decizia legislativ` (acordul necesar între Parlamentul European ]i Consiliul Mini]trilor) oblig` la negocieri permanente. • participarea – cet`\enii î]i exprim` drepturile ]i responsabilit`\ile mai ales într-un cadru na\ional. – monopolul efectiv asupra mijloacelor legale de coerci\ie. Aceste atribu\ii ale „Euro-polity“ sunt echivalente cu func\iile ordinii publice într-un stat na\ional. dreptul comunitar a instituit un sistem inedit de decizii consensuale. Pia\a comun` a coexistat cu politicile na\ionale. printr-o simbioz` a federalismului cu guvernarea suprana\ional`.

nici o federa\ie (ca Germania sau Belgia). accesul la subsidiile comunitare). în schimb. statele na\ionale sunt cele care. limitele statului în raport cu cet`\enii. beneficiaz` de propria legitimitate (rezultat` din alegeri) ]i de propriul buget. 68). dreptul constitu\ional modern a introdus deja o abordare mai nuan\at`. federa\ia. moneda). func\ioneaz` printr-un stat federal care se substituie statelor componente în exercitarea anumitor func\ii (ap`rarea. politica extern`. în fond. orice suveranitate na\ional` este limitat` de factori interni (de exemplu. a]a cum demonstreaz` Malberg (cf. – capacitatea de a decide asupra propriilor competen\e. conform c`reia suveranitatea na\ional` comport`: – referin\a la un text juridic fondator. – democra\ia reprezentativ`. r`spunderea public` – fiind numite. – existen\a unui drept na\ional instrumentalizat de un aparat juridic intern. din acest punct de vedere. nici costurile ]i nici sinuozit`\ile nu sunt nejustificate. În continuare. par s` nu se deta]eze de obsesia suveranit`\ii na\ionale. este vorba de rela\ia dintre suveranitatea na\ional` ]i principiul federal. 2002. spre deosebire de federa\ii. A]a cum arat` Bobbio (1998). dialog ]i c`utare a consensului. F`r` excep\ie. scena public` european` pare mai mult preocupat` de lupta pentru influen\` (ponderea voturilor. decid asupra competen\elor pe care le p`streaz` la nivel na\ional. democra\ia european` este o construc\ie inedit`. unde guvernarea se exercit` de reprezentan\i direc\i ai fiec`ruia din guvernele membre. nici Tratatele Uniunii. fa\` de amploarea misiunii asumate (crearea unui nou tip de societate democratic`). datorit` obliga\iei de a respecta drepturile omului) sau factorii externi (de exemplu. atât cei mari cât ]i cei mici. cet`\enia r`mânând un atribut al apartenen\ei na\ionale. diferit` de cadrul na\ional de referin\`. negocierile 74 . b) Pe de alt` parte. aceste procese par rebarbative. nici Comisia ]i nici Consiliul nu sunt obligate s` r`spund` direct în fa\a cet`\enilor. inutile ]i ineficace. Din exterior. De altfel. Uniunea European` nu a reu]it s` creeze aceast` unitate legislativ`: „legile“ unionale sunt de fapt „directive“ pe care fiecare stat le „transpune“ în spa\iul na\ional sau „reglement`ri“ cu aplica\ie direct`. suveranitatea complet` se p`streaz` doar în cazul confedera\iilor. În realitate. pentru c` nu se bazeaz` pe o democra\ie reprezentativ`. Aceast` dependen\` de cadrul statului na\ional este îns` anacronic`. a]a cum este Constitu\ia.• media. nici Tratatul constitu\ional nu sunt incompatibile cu constitu\iile na\ionale. dezbaterile privind democra\ia european` vor avansa în func\ie de solu\iile la urm`toarele dou` chestiuni fundamentale: a) Pe de o parte. Herzog. limitarea ac\iunii externe a unui stat datorit` intereselor sau exigen\elor altor state). decât de o dezbatere privind principiile sau valorile Uniunii. atât membrii vechi cât ]i noii sosi\i. care sunt capabile s` emit` un drept aplicabil în fiecare stat component. num`rul de locuri în Parlament. prin raportare la ra\ionalitatea ]i simplitatea aparent` a cadrului na\ional. „Euro-polity“ ofer` înc` pu\ine oportunit`\i de participare civic`. p. Dac` privim retrospectiv la crizele de cre]tere ]i evolu\ie ale Uniunii (primirea Marii Britanii. A]a cum se prezint` lucrurile în prezent. Sistemul de decizie intern` ]i repartizarea puterii pe baza principiilor generice ale subsidiarit`\ii ]i propor\ionalit`\ii fac necesar un permanent proces de negociere. Uniunea European` nu este nici confedera\ie (ca Elve\ia).

chiar dac` Uniunea European` este rezultatul unui transfer limitat de prerogative dinspre statul na\ional spre structurile suprana\ionale. Constitu\ia). dup` Schmitter. drept comunitar. Schmitter (1998b) încearc` s` impulsioneze reflec\ia asupra acestei chestiuni printr-o analiz` conceptual` care se deta]eaz` de cadrul neo-func\ionalist al p`rin\ilor Uniunii (Schuman. Iat` câteva exemple: acquis comunitar. a]a cum sus\ine Marks et al. În acest sens. 10. moneda unic`. dar extrem de dinamic. De Gasperi. El pleac` de la premisa c` politicile publice se legitimeaz` în primul rând prin reprezentativitate. prin prevalen\a intereselor transna\ionale ]i formarea unui spa\iu public transteritorial. ireductibile la referen\ialul nostru istoric. grupurile de interes. Spa\iul politic („polity“) s-a format prin rela\iile dintre autorit`\ile publice ]i diversele forme de reprezentare teritorial` ]i/sau func\ional` a cet`\enilor. ca „Euro-polity“ s` porneasc` de la propria sa logic`. Adenauer. Spre deosebire de încerc`rile anterioare. propor\ionalitate. Vechile repere terminologice ale democra\iilor na\ionale nu mai corespundeau democra\iei europene. am realizat un astfel de glosar. p. Acest proces nu a rezultat din cuceriri militare sau anex`ri teritoriale. respectiv comitetele. Schmitter face apel la patru tipuri ideale pe care le angreneaz` sub forma din fig. care poate fi util studen\ilor care vor s` aprofundeze chestiunea terminologiei. astfel încât s-au creat. 2001). efect „spill-over“ (angrenaj). institu\ionalizarea euro-cet`\eniei. respectiv prin guvernele statelor na\ionale (este metoda interguvernamental` care a prevalat pân` la Actul Unic European. subsidiaritate. ONG-urile. comisiile ]i structurile birocra\iei europene). Schmitter crede c` putem avansa doar dac` imagin`m scheme noi. Limbajul politic a sesizat foarte bine aceast` evolu\ie. care construiau spa\iul public european pornind de la experien\a cunoscut` a form`rii statelor na\ionale sau de la modelele de integrare regional`. mi]c`rile sociale.cu euro-scepticii. majoritate calificat`. Gondrand (1991) a elaborat în acest sens un dic\ionar al noului limbaj politic european cu peste 1000 de intr`ri. Este posibil. noi referin\e. 1986). ceea ce înseamn` altceva decât o simpl` propensiune comunitar` a democra\iei na\ionale. Guvernan\ii ]i guverna\ii î]i m`resc capacitatea de comunicare ]i interac\iune doar în m`sura în care centrele de autoritate se disperseaz` prin dou` forme de configura\ie politic`: teritorial` ]i func\ional`. geometrie variabil` etc. care deta]eaz` reprezentarea func\ional` de reprezentarea teritorial`. într-un demers istoric f`r` precedent. exist` dou` variante posibile: • prin strategia neo-func\ionalist` ini\ial` a lui Jean Monnet. 75 . trecerea de la Comunitate la Uniune. Spaak). Monnet. În doar jum`tate de secol s-a reu]it nu doar reconcilierea. VII). în care obiectivele integr`rii s-au realizat mai ales prin intermediul reprezent`rii teritoriale. integrarea economic` ]i financiar`. a]a cum sunt partidele politice. uneori artificial ]i incomprehensibil (vezi ceea ce se desemneaz` de obicei prin „comitologie“. Geneza democra\iei europene nu trebuie s` se fondeze neap`rat pe structurile na\ionale. adaptat condi\iilor societ`\ii române]ti. Aceast` interac\iune dintre decizie ]i participan\i („stakeholders“) face posibil` atât autoritatea cât ]i responsabilitatea public` („accountability“). (1998. • printr-o abordare comunitar`. atribute fundamentale ale oric`rui spa\iu public. În ce prive]te formarea „Euro-polity“. dar s-au pus bazele unei noi entit`\i suprana\ionale. observ`m c` procesul a fost dramatic. Întro lucrare anterioar` (Bîrzea. co-decizie. ci s-a ob\inut prin consens ]i liber consim\`mânt.

separarea ar fi foarte costisitoare. odat` consim\it`.Fig. Germania (1815-1866) ]i Iugoslavia (1980-1991). respectiv: • Stato/federatio corespunde modelului de guvernare existent în Germania („Politikverflechtung“) ]i Elve\ia („federalismul cooperativ“). canton. dup` Schmitter. protec\ia mediului. Solu\ia. Fiecare entitate participant` (stat. singurele experien\e fiind Confedera\ia Helvetic` (1291-1848). altminteri. Uniunea se bazeaz` pe un amestec al metodei interguvernamentale (rela\ii între state na\ionale suverane) cu metoda comunitar` (politici comune reglementate prin dreptul comunitar). securitatea colectiv`. SUA (1781-1789). Caracteristicile teritoriale sunt p`strate dar se asigur` o ac\iune consensual` într-un cadru func\ional bine delimitat. 10. schimburile comerciale. Aceast` localizare teritorial` strict` (delimit`ri clare ale unit`\ilor ]i ale federa\iei) coincide cu o specializare func\ional` bine determinat`. Confederatio este astfel constituit` încât s` protejeze unit`\ile fa\` de domina\ia central`. provincie) poate negocia termenii afilierii la confedera\ie dar. Provoc`rile ap`rute în urma extinderii progresive ]i presiunile rezultate din globalizare au perturbat acest echilibru. Consortio este o platform` de cooperare între entit`\i autonome. care se pot oricând retrage din comunitatea politic`. Formarea spa\iului public european Caracteristici teritoriale Variabil Tangen\ial Egalitar Diferen\iat Reversibil Variabil Caracteristici func\ionale Dispersat Partajat Suprapus Stabilizat Cumulativ Separat Coincident Confederatio Stato/Federatio Condominio Consortio Stabilizat Contiguu Ierarhic Identic Ireversibil În prezent. unde unit`\ile subna\ionale ]i na\ionale au propria identitate în interiorul unei ierarhii a autorit`\ii. confedera\ia a fost o structur` destul de fragil`. se citeaz` Comisia Superioar` a Naviga\iei pe Rin (1816). între Suedia ]i Norvegia etc. 10. Din punct de vedere istoric. „Concertul European“ (1823-1914) sau aranjamentele bilaterale speciale între SUA ]i Canada. Aranjamentele func\ionale sunt clar definite ]i au limite precise astfel încât s` nu îngr`deasc` suveranitatea statelor componente. Ca exemplu. Apartenen\a la aceast` structur` este destul de solid` pentru c`. • • 76 . prima organiza\ie cu voca\ie european`. poate fi într-unul din modelele identificate în fig. printr-o alocare fix` a competen\elor la fiecare nivel (federal ]i subfederal). apartenen\a impune reguli comune privind moneda. |`rile de Jos (1581-1795).

ci este produsul negocierilor dure între parteneri înc` puternic acro]a\i egoismelor ]i identit`\ilor na\ionale. Democra\ia politic` ]i cet`\enia european` au ap`rut ca obiective realizabile abia dup` ce pia\a comun` ]i procesul integr`rii au devenit o certitudine (prin Actul Unic European. dar au marcat un progres evident. Schema bipolar` a lui Schmitter (teritorialitate vs. Bromley. cât ]i în raport cu r`spunderea public`. vulnerabil atât în ce prive]te legitimitatea ]i reprezentarea. Exemplul potrivit ar fi cel al „Europei cu mai multe viteze“ sau al Europei cu mai multe institu\ii regionale ac\ionând autonom. la fel de limitative. Noua democra\ie european` nu este deductibil` dintr-un model conceptual imaginat în mediile academice. Tratatul de la Roma (1957) stipula o separare simpl` a puterilor. Limita comun` a acestor patru modele const` în focalizarea pe procese. sistemul decizional al Uniunii Europene este rezultatul unui proces istoric. Func\ia legislativ` revenea Consiliului Mini]trilor. Toate presupun un anumit grad de integrare. s-au adus corec\ii ]i s-au încercat metode care s` contracareze ceea ce Majone (1998) a desemnat prin „deficitul democratic“ al Uniunii Europene. Aceste negocieri au fost dintotdeauna anevoioase. 77 . dar nu reu]esc s` fie mai precise în ce prive]te configura\ia democra\iei europene. Aderarea de noi membri ]i l`rgirea ariei de cuprindere a politicilor comunitare nu fac decât s` pun` în eviden\` limitele sistemului actual de guvernare. Aceste formule conduc îns` la suprapuneri ]i paralelisme. 2. C` ne convine sau nu. care ar favoriza mai mult interesele divergente decât ac\iunea concertat`. solu\ia nu poate veni dintr-o construc\ie de modele sau tipuri ideale. 1998. func\ionalitate) se dovede]te astfel util` doar pentru analiza politic`. De atunci. a]a imperfect cum pare multora. 1986). 1995. a devenit din ce în ce mai clar faptul c` democra\ia european` are propriile institu\ii ]i propriul sistem de guvernare. Veriga slab` a acestei ecua\ii era Parlamentul. democra\ia european` trebuie s` \in` cont de sistemul decizional actual. Acest sistem a fost creat pentru a rezolva doar anumite probleme ]i nu este la fel de polivalent ]i adaptabil ca sistemele na\ionale de guvernare. f`r` prefigurarea clar` a produsului. Pe parcursul evolu\iei care a urmat. format îns` din reprezentan\i desemna\i ai guvernelor na\ionale (mini]trii de externe). ci din efortul comun al guvernan\ilor ]i guverna\ilor de a g`si solu\ii viabile unor probleme politice reale. dup` modelul statului na\ional: Comisia ini\iaz` propuneri legislative. Scharpf. 2001). care nu era nici instan\` executiv` (func\ie de\inut` de Comisie) ]i nici organism legislativ. Parlamentul le avizeaz` iar Consiliul le adopt`. Ca ]i în cazul altor încerc`ri ale anali]tilor politici (Meyer. nu ]i pentru decizia privind viitorul democra\iei europene. Sistemul decizional Inevitabil.• Condominio este cel mai pu\in adecvat construc\iei politice europene pentru c` presupune varia\ii interne atât ale atributelor teritoriale cât ]i ale caracteristicilor func\ionale.

f`r` o participare popular` propriu-zis`. Parlamentul jucând doar un rol simbolic (de eventual` mediere între cei doi poli). El se baza îns` pe efortul unor elite. Fig. Echilibrul era relativ u]or de ob\inut. Ea func\iona prin consensul ob\inut prin negociere între cele dou` for\e. ci doar s` sus\in` reconcilierea postbelic` printr-un sistem asem`n`tor mai mult diploma\iei (negocieri între tehnocra\i. 11. 12.Fig. Metoda parteneriatului a lui Monnet COMISIE CONSILIU decizii colective Curtea Europeană de Justiţie elitele socioeconomice guvernele statelor membre politici naţionale convergente Wallace (1998b) a analizat sistemul decizional al U. în deplin` discre\ie) decât ac\iunii democratice propriu-zise. Metoda negocierii a lui De Gaulle decizii negociate CONSILIUL COMISIA Stat 1 Stat 2 Stat 3 Stat n parlamentele naţionale elitele socio-economice 78 . respectiv Comisia ]i Consiliul. De fapt. într-o perspectiv` istoric`. Ea distinge astfel patru metode: a) Metoda parteneriatului Aceast` metod` avea în centrul s`u tandemul Comisie-Consiliu. dat fiind num`rul redus de \`ri membre. Monnet nici nu-]i propusese s` realizeze o democra\ie suprana\ional` (obiectiv ap`rut de-abia la sfâr]itul anilor ’80).E.

care acorda un rol mai mare statelor na\ionale (implicit ]i Consiliului. s-a ajuns la „compromisul de la Luxemburg“. 79 . S-au stabilit astfel consilii specializate. astfel încât s` r`spund` diverselor interese ]i priorit`\i ale statelor membre. Ea constituie punctul nodal al dezbaterilor privind reforma institu\iilor U. Inevitabil. c) Metoda co-op\iunii În esen\`. Politicile europene au devenit extrem de segmentate. Începând cu Tratatul de la Maastricht (1992). negociatorii na\ionali au devenit mai importan\i decât func\ionarii europeni. Comisia s-a organizat pe direc\ii generale (cunoscutele DG) corespunz`toare domeniilor politicilor publice acoperite de structurile Consiliului. în semn de opozi\ie fa\` de clauza care obliga un stat membru s` se supun` votului majoritar). ECOFIN este Consiliul Mini]trilor de Finan\e). care a marcat trecerea de la Comunitate la Uniunea European` (prin Actul Unic European) ]i asumarea de noi obiective strategice. Uniunea devine posibil` prin conlucrarea abord`rii comunitare (politicile comune sau pilonul I care func\ioneaz` pe baza dreptului comunitar. 14). Comisia primise practic aceea]i pondere ca ]i Consiliul. prin „criza de la Luxemburg“ (boicotarea Consiliului de c`tre Fran\a. La rândul s`u. Contextul politic european a favorizat aceast` schimbare: începând cu anii ’80. unde predomin` metoda negocierii între state suverane. sau metoda lui De Gaulle).E. Comisia având un rol secundar. vechiul consens dintre cre]tin-democra\i ]i social-democra\i a disp`rut.b) Metoda negocierii Prin metoda parteneriatului. negocierile s-au realizat nu numai la nivelul macro (Consiliul). dar ]i la nivelurile meso ]i micro. la care se adaug` peste 150 de grupuri de lucru formate din exper\i na\ionali. a devenit la fel de dificil de ]tiut cine r`spunde de deciziile respective. Ca urmare. aceast` metod` revine la parteneriatul Consiliu-Comisie (metoda Monnet). formatori de opinie sau parteneri sociali. unde particip` mini]trii de resort (de exemplu. Coordonarea intern` a fost tot mai dificil` ]i. care le reprezint`). lucru devenit public în 1965. în mod direct. Ca s` fac` fa\` presiunilor care se exercitau asupra sa. Aceast` duplicitate se men\ine ]i ast`zi (vezi fig. Comitetul Regiunilor). politica intern` ]i justi\ia sau pilonul III. negocierile aveau loc preponderent între statele membre. Ca urmare a pozi\iei lui De Gaulle. p`strând totu]i sistemul de negociere cu statele membre introdus de De Gaulle. Este perioada Delors. Comisia a început s`-]i dezvolte rela\ii strategice cu diverse grupuri de interes ]i s`-]i creeze chiar structuri proprii de consultan\` (de exemplu. 12. ambele reglementate în baza dreptului interna\ional. inclusiv integrarea politic`. A]a cum se observ` din fig. Consiliul ]i-a creat un sistem de comitete ]i grupuri de lucru (de exemplu. au ap`rut probleme în asigurarea r`spunderii publice: dat fiind faptul c` în acest sistem stufos ]i complicat este greu de localizat cine ce a decis. ]i este sursa multor reticen\e pentru c` vizeaz` direct dou` din chestiunile-cheie ale integr`rii: limitele suveranit`\ii na\ionale ]i statul suprana\ional. Comitetul Reprezentan\ilor Permanen\i sau COREPER). ceea ce a permis venirea la putere a unor guverne neo-liberale ]i sl`birea statelor ca autoritate politic`. prin grupuri transna\ionale de exper\i. prin combinarea metodei parteneriatului cu metoda co-op\iunii) cu abordarea interguvernamental` (politica extern` ]i de securitate sau pilonul II. cele dou` au intrat în competi\ie. mai grav. Comitetul Economic ]i Social. În acest fel.

Primul pas a fost renun\area la metoda gaullist` a deciziei prin unanimitate (care d`dea importan\` votului fiec`rei \`ri) în favoarea deciziei prin consens (Tratatul de la Maastricht. a suferit modific`ri importante. Consiliul. 14. mai ales. politica agricolă comună. politica socială.Fig. Metoda co-op\iunii elitele socio-economice şi grupurile de interes CONSILIUL COMISIA Statul 1 Statul 2 Statul n Parlamentele naţionale Parlamentul European Autorităţile regionale d) Metoda consensual` Dup` extinderile din anii ’70-’80 ]i. politica de protecţie a consumatorului) Metoda co-opţiunii Pilonul II: politica externă şi securitatea Pilonul III: politica internă şi justiţia Metoda De Gaulle (varianta forte) Metoda De Gaulle (varianta slabă) Statele membre Metoda Monnet Comisia. dup` cele din 2004 (Europa celor 25). piaţa comună. democra\ia intern` a U. politica mediului. Fig. 1992). politica regională.E. Parlamentul guvernanţa colectivă parteneriatul Consiliul European negociere negociere concertare 80 . 13. Guvernan\a european` (conform Tratatului de la Maastricht) UNIUNEA EUROPEANĂ Pilonul I: domeniul comunitar (Comunitatea Europeană.

sunt posibile urm`toarele tipuri de decizii (instan\ele decizionale sunt ha]urate): Fig. reprezentând guvernele statelor membre) care decide. se prezint` sub forma organigramei din fig. Comisia face propuneri (de exemplu. se introduce criteriul demografic). În interiorul acestui sistem. 15. 15. func\ionarea B`ncii Centrale Europene. Acest sistem încurajeaz` negocierile ]i c`utarea consensului. Asentimentul presupune dreptul de veto al Parlamentului (introdus prin Tratatul de la Maastricht) în probleme de maxim` importan\` cum sunt drepturile cet`\enilor. bugetul. a sistemului dublei majorit`\i: deciziile se iau pe baza a peste 55% din voturile statelor membre. reprezentând minimum 65% din popula\ia \`rilor U. Sistemul institu\ional al U.E.) Organisme de control Curtea Europeană de Conturi (control financiar) Curtea Europeană de Justiţie (control juridic) • • • Consultarea este procedura ini\ial`. acordurile de asociere a noi membri. În prezent. înainte de aprobarea de c`tre Consiliu. are mai multe op\iuni în afar` de simplul aviz: poate respinge propunerea. dup` ce ob\ine avizul Parlamentului.E. prin Tratatul de la Nisa (2000). poate propune amendamente sau o poate adopta prin majoritate simpl` (peste 50% din voturi). introdus` prin Tratatul de la Roma (1957). Cooperarea se bazeaz` pe un circuit reversibil. ini\iative legislative) pe care le transmite Consiliului (mini]trii de externe.Al doilea pas a fost renun\area la dreptul de veto al statelor membre ]i introducerea.E. în care Comisia ini\iaz` texte legislative iar Parlamentul. sistemul institu\ional al U. concurenţa etc. fondurile structurale. dar acord` o importan\` sporit` \`rilor mari (pentru prima dat`. 81 . Autoritate politică (şefii statelor) Consiliul European (orientări generale) Executiv Comisia Europeană (propuneri) Organisme consultative Comitetul Economic şi Social (aviz) Comitetul Regiunilor (aviz) Legislativ Parlamentul European (aviz şi co-decizii) Consiliul Miniştrilor (decizii) Executiv şi decizie operaţională Comisia Europeană (decizii privind execuţia.

Co-decizia a fost introdus` prin Tratatul de la Amsterdam (1997) ]i face din Parlament o co-instan\` legislativ` (al`turi de Consiliul Mini]trilor). Acest rol este limitat la situa\iile de co-decizie (pentru anumite texte legislative) ]i acord` Parlamentului aceea]i putere ca ]i Consiliului.

Uniunea European` este un spa\iu de reguli unde nu exist` o ierarhie a normelor (Tratatul constitu\ional nu are for\a juridic` a textelor constitu\ionale na\ionale). Spre deosebire de dreptul na\ional, care este unitar ]i obligatoriu, dreptul comunitar este un drept de integrare ]i se aplic` doar politicilor ]i prerogativelor transferate în gestiunea Comisiei Europene. Dreptul comunitar comport` patru tipuri de instrumente juridice: • reglementarea are efect general, este obligatorie în toate elementele sale ]i direct aplicabil` în toate statele membre; • directiva comunitar` este o lege-cadru care oblig` statele membre în privin\a rezultatelor, nu ]i a mijloacelor sau c`ilor de realizare; • decizia este obligatorie, îns` nu se adreseaz` decât persoanelor/companiilor ]i statelor membre, luate individual; • recomand`rile, avizele ]i rezolu\iile Consiliului Mini]trilor nu au o valoare constrâng`toare. Adoptarea Constitu\iei Europene va avea drept consecin\` înt`rirea Uniunii ]i transformarea sa în organiza\ie politic` cu propria personalitate juridic`. În prezent, statutul s`u juridic este confuz, datorit` ezit`rii între cooperare ]i integrare, între dreptul interguvernamental ]i dreptul comunitar (vezi compara\ia celor dou` în tabelul 5, preluat dup` Moreau Defarges, 2002, p. 44). În cadrul cooper`rii interguvernamentale, decizia este consecin\a compromisului între state suverane ]i nu are efecte juridice propriu-zise. Prin integrare, statul na\ional nu va fi decât un actor în cadrul uneia dintre institu\iile europene (Consiliul) ]i va pierde monopolul execu\iei ]i al legitimit`\ii. În plus, statele vor fi angrenate într-un dispozitiv juridic care le va obliga s` respecte deciziile comunitare. De fapt, aici este ]i miza real` a Constitu\iei Europene: este simbolul s`u de instrument juridic al supra-statului european, care va marca sfâr]itul suprema\iei statelor na\ionale.
Tabelul 5. Diferen\ele dintre integrare ]i cooperarea interguvernamental` Integrarea Domenii libera circula\ie, concuren\a Cooperarea interguvernamental` politica extern` poli\ia justi\ia Organizare transfer de competen\e dinspre statele membre c`tre Comunitate (organism cu personalitate juridic`) mecanism integrat: Comisia propune, se adopt` prin co-decizie între Consiliu (prin votul cu majoritate calificat`) ]i Parlamentul European de c`tre Comisie ]i/sau statele membre, sub controlul institu\iilor comunitare dubl`: în cadrul statelor ]i al instan\elor comune competen\ele r`mân la nivelul statelor membre simpl` concertare între reprezentan\ii statelor membre consens între statele membre. Eventual, votarea m`surilor de aplicare

Luarea deciziei

Execu\ia Legitimitatea

de c`tre statele membre la nivelul statelor

Analiza dispozitivului institu\ional ]i a sistemului decizional al U.E. ne conduce la câteva concluzii semnificative pentru contextul cet`\eniei europene: • democra\ia intern` a U.E. s-a constituit ini\ial printr-o prelungire suprana\ional` a configura\iei statului na\ional;

82

aceast` proiec\ie suprana\ional` s-a f`cut printr-o abatere de la standardele democra\iei, în primul rând reprezentativitatea direct`, r`spunderea public` ]i separarea puterilor; l`rgirea progresiv` a U.E. a creat noi presiuni asupra sistemului decizional ]i a institu\iilor europene, care au recurs la reforme interne; chiar dac` democra\ia european` nu a fost un obiectiv ini\ial, prioritatea fiind reconcilierea postbelic` ]i integrarea economic`, Uniunea a dovedit capacit`\i de autoreglare ]i adapt`ri progresive, ceea ce a dus la rezultate notabile pe calea democra\iei suprana\ionale: emergen\a spa\iului public european, recursul la decizia consensual` ]i votul cu dubl` majoritate, co-decizia Consiliu-Parlament, extinderea guvernan\ei ]i a structurilor consultative, euro-cet`\enia.

3. Guvernan\a european`: regim, federa\ie sau stat suprana\ional?
Uniunea European`, în mod cert, nu este un guvern. Chiar dac` se pot face unele apropieri între competen\ele Comisiei ]i cele ale executivului într-un stat na\ional (de exemplu, ini\iativa legislativ`, gestiunea unui buget, specializarea pe domenii de activitate), nici comisarii ]i nici direc\iile generale nu au atribu\iile unor ministere: nu au în sarcin` elaborarea politicilor publice, controlul execu\iei, rela\ia direct` cu cet`\enii sau cooperarea interna\ional`. Din acest motiv, unii autori (Buchen, 1993; Scott, 1995; Wallace, 2003) au identificat înc` un paradox al democra\iei europene: Uniunea este guvernat` f`r` s` mai fie nevoie de un guvern. Intervine îns` aici un joc de cuvinte ]i apar unele nuan\e terminologice greu de surprins în limba român`: este distinc\ia dintre guvern („government“) ]i guvernan\` („governance“). Primul se refer` la o ordine ierarhic` ]i o repartizare centralizat` a autorit`\ii publice. Puterea este strict localizat` ]i concentrat` în anumite institu\ii, organizate dup` principiul birocra\iei. Guvernan\a8, în schimb, comport` re\ele interactive ]i dispersarea autorit`\ii publice, în care decizia se ia prin negociere ]i implicarea unei multitudini de centre specializate. Interven\ia central` pe baz` de autoritate (politic`, economic`, ideologic` sau organiza\ional`) este înlocuit` prin parteneriate interorganiza\ionale ]i o abordare „incremental`“ a lu`rii de decizii. Puterea revine unor structuri mixte cum sunt „parteneriatele sociale“ (guvern-patronatsindicate), „complexul profesional-birocratic“ (func\ionari-exper\i), „parteneriatul civic“ (autoritate public`-societatea civil`) sau „parteneriatul public-privat“ (stat-firme particulare). De fapt, îns`]i ideea de organiza\ie non-guvernamental` sau modelul sub-guvernamental (care acord` prioritate proceselor locale ]i interac\iunii între actorii din teren) introdus de sociologia american` sub termenul de „policy network“ (Jordan ]i Schubert, 1992), nu sunt decât forme concrete de „governance“, în sensul de alternativ` la guvern ]i la ac\iunea sa administrativ-birocratic`. În Europa, Rhodes (2003, p. 36–37) a definit „re\elele de politici publice“ („policy networks“) ca un consor\iu temporar de organiza\ii interesate s`-]i utilizeze în comun resursele pentru a ob\ine beneficii reciproce. Aceste re\ele ac\ioneaz` în sfera public` ]i, în consecin\`, sunt supuse obliga\iei de a asigura transparen\a ]i controlul cet`\enesc (este ceea ce le deosebe]te de organiza\iile mafiote, de exemplu).

8 „Dic\ionarul explicativ al limbii române” nu con\ine acest termen. Este un neologism foarte recent, folosit doar de speciali]tii în ]tiin\ele sociale ]i politice, chiar dac` limbajul curent nu l-a adoptat înc`. Vom folosi ]i noi acest termen, cu precau\ia de rigoare.

83

În func\ie de gradul lor de integrare, Rhodes define]te cinci tipuri de „policy networks“: comunit`\ile teritoriale implic` un înalt grad de coeziune, sunt stabile ]i centrate pe interesele majore ale unei unit`\i teritoriale (de exemplu, s`n`tatea public` într-un jude\); în acest exemplu, este vorba de interdependen\a serviciilor publice teritoriale care au competen\e (fie ]i indirecte) în gestionarea st`rii de s`n`tate a popula\iei din jude\ul respectiv: serviciile de igien` public`, spitalele, direc\iile sanitare, oficiile de asisten\` social`, centrele pentru persoane cu nevoi speciale etc; re\elele profesionale se bazeaz` pe interesele particulare ale unui grup de exper\i (de exemplu, profesorii) pe care le promoveaz` în raport cu institu\iile statului sau alte grupuri profesionale; ele pot func\iona sub forma unei re\ele ad-hoc, a unui grup de presiune sau ONG; re\elele interguvernamentale cuprind to\i reprezentan\ii autorit`\ilor locale (de exemplu, consiliile locale, institu\iile ordinii publice, serviciile de protec\ie social`, direc\iile for\ei de munc`, institu\iile culturale etc.); re\elele de produc\ie se caracterizeaz` prin prevalen\a intereselor economice ]i cooperarea patronatului ]i a sectorului privat cu autorit`\ile publice; un exemplu este participarea patronatului la analiza nevoilor locale de formare sau la sus\inerea unui proiect de dezvoltare comunitar`; re\elele tematice sunt foarte diverse, ele fiind deschise tuturor partenerilor institu\ionali interesa\i de un domeniu sau de o problem` specific` a politicilor publice (de exemplu, finan\area înv`\`mântului, protec\ia mediului, organizarea unui festival sau a altui eveniment cultural).

Ca ]i al\i termeni larg folosi\i în ]tiin\ele sociale ]i politice (de exemplu, echitate, societate civil`, calitate, mentalitate), cuvântul „governance“ (fr. „gouvernance“) nu beneficiaz` de un consens terminologic. El a fost introdus în rela\iile interna\ionale pentru a desemna aceea împrejurare consecutiv` globaliz`rii când este posibil s` se guverneze f`r` guverne, de exemplu, prin intermediul re\elelor transna\ionale (Rosenau ]i Czempiel, 1992). Al\ii îl reduc la activitatea opera\ional` a guvernelor (Nugent, 1999), în\elegând prin aceasta c` guvernele r`mân pivotul politicilor publice dar coopereaz` ]i cu al\i actori sociali. Al\ii, în schimb, precum March ]i Olsen (1995, p. 6) introduc o interpretare mult extins`, dup` care „guvernan\a este contextul în care se produce ac\iunea cet`\enilor ]i a oficialilor, în care se implementeaz` politicile ]i unde se exprim` identit`\ile ]i institu\iile societ`\ii civile“. Guvernan\a („governance“) nu este deci spa\iul public dominat de ac\iunea guvernului, ci un cadru opera\ional unde politicile publice sunt sus\inute de diver]i actori. Centrul aten\iei nu mai este implementarea administrativ`, ci ac\iunea politic` în cadrul unui spa\iu public determinat.

Aceste diferen\e sunt clar sintetizate de Stoker (1998, p.20): „Guvernul se refer` la institu\iile oficiale ale statului ]i la puterea coercitiv` legitim` asupra c`reia au monopolul. Guvernul se caracterizeaz` prin capacitatea de a lua decizii ]i prin puterea de a le aplica. Cuvântul «guvern» se aplic` în special proceselor formale ]i institu\ionale care, la nivelul statului na\ional, au ca scop s` asigure men\inerea ordinii publice ]i facilitarea ac\iunii colective.“ „Guvernan\a vizeaz`, în ultim` analiz`, tot crearea condi\iilor puterii organizate ]i ale ac\iunii colective. Rezultatele guvernan\ei nu sunt deci diferite de cele ale guvernului. Diferen\ele rezult` mai ales din metodele utilizate. Guvernan\a se refer` la elaborarea

84

Rhodes (2003. interac\iunea orizontal` a actorilor sociali (Mayntz. 7-8). p. pe când guvernan\a const` într-un sistem participativ ]i deliberativ. dezvoltarea de proiecte convergente. prin puteri considerabile acordate Consiliului Mini]trilor ]i responsabilitate ministerial` direct`. Acest sistem. negocieri colective. tind s` se estompeze. Este interesant de notat. guvernan\a pune în discu\ie îns`]i actualitatea statului unitar. rolurilor ]i atribu\iilor. printr-un nou echilibru între stat ]i ONG-uri. negocierea colectiv` a deciziilor (Schmitter. reprezentat de „modelul Westminster“ ]i caracterizat prin suveranitatea Parlamentului. ci rezult` din interac\iunea unui mare num`r de participan\i care se influen\eaz` reciproc. Într-o versiune succint`. integrarea european` s-a realizat preponderent prin decizii ale executivului. dar ]i r`spundere public` în comun. Aceasta implic` parteneriate ]i consor\ii. se pot aplica democra\iei europene. • responsabilizarea societ`\ii civile. sfera privat` ]i activit`\ile voluntare devin irelevante. 2002. 2000. c` implementarea „acquis“-urilor în \`rile membre s-a f`cut pân` în prezent cu participarea redus` a parlamentelor ]i a partidelor politice na\ionale. nu fa\` de stat. interac\iunea dintre stat ]i societate. în care echilibrul de for\e se schimb` continuu. Cu alte cuvinte. p. ci comport` activitatea politic` concertat` a diverselor for\e care se manifest` pe arena public`. p. precum ]i în interiorul fiec`ruia din acestea. • autonomia fa\` de stat. 1998. astfel încât departaj`rile dintre sectorul public. Pentru a contracara concentrarea puterii la nivelul guvernului central. p. Guvernan\a nu se reduce la ac\iunea de implementare a politicilor publice de c`tre guverne ]i structurile lor subordonate. p.22). Esen\a guvernan\ei este c` ea privilegiaz` mecanismele de guvernare care. 23) rezum` astfel atributele guvernan\ei ca alternativ` la ac\iunea guvernelor na\ionale: • interdependen\a organiza\iilor. prin extrapolare. 2001. guvernan\a dep`]e]te limitele guvernului. 53). p. de exemplu) este superioar` ]i asimetric` în 85 . p. • dinamica permanent` a interac\iunilor. re\inem unele consecin\e interesante pentru contextul nostru: importan\a dat` institu\iilor politice (Pierre ]i Peters. parteneriatul public-privat (Héritier. referitor la puterea excesiv` a executivului în cadrul „statului unitar“ (descris de literatura britanic` prin „modelul Westminster“). Din aceast` trecere în revist`. • gestionarea ac\iunii colective f`r` interven\ia obligatorie a autorit`\ii statului. negocieri. puterea reprezentan\ilor executivului în institu\iile europene (Consiliul. unde nucleele de influen\` sunt difuze ]i multiple. nu au nevoie de autoritate ]i de sanc\iunile date de puterea public`. • emergen\a re\elelor de parteneriat. 55). Stoker propune cinci principii ale guvernan\ei care. în sensul c` re\elele sunt responsabile fa\` de cet`\eni ]i proprii participan\i („stakeholders“). ceea ce presupune schimburi permanente. guvernul (sistemul de institu\ii oficiale ale statului na\ional) ]i ac\iunea sa (guvernarea) presupun exercitarea legal` a puterii.“ Cu alte cuvinte. 185). 12). este similar cu un joc cu reguli. • implicarea re\elelor de actori autonomi. nu mai reflect` complexitatea societ`\ilor europene. • interdependen\a institu\iilor participante la ac\iunea colectiv`. unde ordinea nu mai este impus` de sus în jos. Acestea sunt: • implicarea institu\iilor ]i a actorilor care nu apar\in de sfera guvernului. pentru a func\iona. Dup` Stoker (1998. 1998. Nu întâmpl`tor. dintre sfera public` ]i cea privat`. rolul consor\iilor ]i al grup`rilor pe baz` de interese (Armstrong ]i Bulmer.structurilor de guvernare prin care frontierele dintre sectorul public ]i sectorul privat. bazat pe premisa unui centru unic de putere.

Din acest motiv. • introducerea subsidiarit`\ii în guvernarea local` (decizia se ia cât mai aproape de nivelul de execu\ie). Aceste dou` pozi\ii. abordarea preferat` de exper\ii britanici nu agreeaz` ideea cadrului politic unic. abordarea anali]tilor germani. dar nu rezolv` problema propriu-zis` a lu`rii deciziilor care preocup` atât de mult pe guvernan\ii europeni. Iat` câteva exemple: • reducerea func\iei reglatorii a statului (de exemplu. Aceste noi repere au atras aten\ia speciali]tilor care se ocup` de viitorul democra\iei europene. care poate rezolva unele din contradic\iile interne ale democra\iei europene. aceste dezbateri s-au coagulat în jurul a doi poli conceptuali (Wallace. op\iunea pentru guvernan\` ]i tipul de ac\iune colectiv` pe care îl presupune este o direc\ie promi\`toare. • dezvoltarea de re\ele de cooperare la nivelul meso. 42) a ini\iat o serie de dezbateri privind alternativele posibile la statul modern. stabilirea unor rezultate ]i beneficii concrete în raport cu resursele alocate. ci multiplelor procese transfrontaliere. Hooghe. format` din guverne na\ionale ]i state teritorializate. 1998. 3): Pe de o parte. aparent antagonice. dup` care U. Pierre ]i Peters. apropierea de cet`\ean. Ponderea nu mai revine unui „Euro-polity“ global ]i integrator. prin practica direct` a guvernan\ei. Pe de alta. 1996. capacitatea de auto-reglare ]i auto-dezvoltare. Este greu de anticipat care din cele dou` pozi\ii va fi confirmat` de evolu\ia ulterioar`.raport cu al\i actori na\ionali. În ultim` instan\`.E. unde guvernele na\ionale sunt doar unul dintre participan\ii la guvernan\`. domin` climatul intelectual actual privind integrarea european`. Ca ]i în alte situa\ii. teoria guvernan\ei (Kooiman.E. Astfel. 2003. 2001. U. inspirat de modelul federalist. definirea unor criterii clare de m`surare a performan\ei. în care spa\iul public european integreaz` spa\iile na\ionale ]i regionale într-o viziune normativ` bine structurat`. Modelul german aduce o structur` coerent`. 2000) a introdus unele elemente interesante pentru situa\ia atipic` a Uniunii Europene. Statele \`rilor membre sunt circumscrise acestui cadru operatoriu unic. p. În locul unui „design“ suprana\ional. a]a cum 86 . introducerea auto-regl`rii ]i a autoevalu`rii ca alternativ` la reglarea extern` prin mecanisme de coerci\ie ]i control). o metod` de opera\ionalizare a politicilor publice prin recursul la manageri profesioni]ti. într-o serie de publica\ii consacrate guvernan\ei europene. Modelul britanic este mai dinamic ]i mai inclusiv. un sistem auto-definit ]i legitimat prin propriile sale obiective politice. este cadrul opera\ional primordial în interiorul c`ruia trebuie s` se desf`]oare guvernan\a european`. modelul britanic este mai apropiat logicii concuren\iale ]i pluraliste a pie\ei. este un „polity“ nu un stat.. a]a cum sunt regiunile în cadrul U. • implementarea „noului sistem de management public“ („new public management“). Pe scurt. Ei favorizeaz` parteneriatele transna\ionale limitate în timp ]i spa\iu. • promovarea conducerii corporatiste. printre mul\i al\ii. care ]i-a dovedit eficacitatea în statele federale. în func\ie de condi\ii ]i interese. unde parteneriatele ]i consor\iile transfrontaliere se schimb` perpetuu. prin re\ele de parteneriat ]i consor\ii interguvernamentale.E. centrarea pe obiective. probabil c` solu\ia va ap`rea pe parcurs. „Unitatea de prospectiv`“ a Comisiei (De Munck ]i Lenoble. centrate pe probleme precise. 1993 ]i 2002. mai u]or de gestionat din perspectiva guvernan\ei. p. Mayntz.

În locul ierarhiei ]i ordinii inerente modelului federal. Pentru anali]tii britanici. în mai 2000). dup` Wallace. ea pare s` exprime foarte bine situa\ia actual`. Ea nu este îns` nici federa\ie. R`mâne de v`zut cât de mult guvernarea european` va fi de tip federal sau în ce m`sur` va r`mâne o form` de regim politic. Wallace (1998a.E. Aceast` dilem` st` în centrul analizei într-un studiu semnat de Wallace (1998b) care pleac` de la urm`toarea propozi\ie: U. caracterizat` printr-un cumul de paradoxuri ]i incertitudini. nu este obligatoriu s` for\`m constituirea unui „Europolity“ atât timp cât structurile na\ionale pot fi mobilizate s` sus\in` interese comune. Banca Central` European`. incertitudinea ]i reglarea spontan` nu sunt decât atribute ale guvernan\ei europene. • probleme de rezolvat. • un cadru institu\ional. p. Aceste „policy networks“ sunt deja transfrontaliere ]i au condi\ii favorabile de REGIM 87 . • un sistem de implementare a acestor politici într-un cadru na\ional. cât ]i invers (vezi rela\iile din fig. Exist` în acest sens urm`toarele ingrediente (Wallace. Ca s` exprime mai fidel realitatea politic` a U. Curtea European` de Justi\ie ]i Parlamentul European sunt puternice Influen\` redus` a guvernelor na\ionale FEDERA|IE U. Chiar dac` aceast` reprezentare nu ofer` o solu\ie propriu-zis`. • politici comune. 1998a): • interese comune. 16).E. îl refuteaz` din start. prin „governance“. 13) folose]te metafora pendulului. Uniunea European`: regim sau federa\ie? Domina\ia Consiliului Guverne na\ionale puternice Competi\ie între Consiliu ]i Comisie Decizie la nivel na\ional ]i european Comisia. în care majoritatea deciziilor se vor lua la nivel na\ional. Fig. dar ]i mai neclar`. adic` o anumit` ordine instituit` prin sistemul de putere al institu\iilor europene. nu este doar un regim. ca orice analist britanic. pendulul sugereaz` o situa\ie mult mai complex`.E. dar mai pu\in decât o federa\ie. de]i Germania dore]te cu insisten\` s` se ajung` la o rela\ie de tip federal între prerogativele suprana\ionale (de exemplu. Aceast` afirma\ie las` îns` impresia unei evolu\ii lineare ]i ireversibile c`tre modelul federal pe care Wallace. este mai mult decât un regim. pe care Helen Wallace îi reprezint` foarte bine prin euro-pendulul s`u. p. Dup` Wallace (1998b.s-a început deja prin metoda consensual` introdus` de Actul Unic European. în care construc\ia european` oscileaz` permanent între polul na\ional ]i cel suprana\ional. 16. constituit` dup` modelul lui Bundesbank) ]i competen\ele statelor. 40) exist` de fapt o dubl` mi]care. atât dinspre regim spre federa\ie. Cu alte cuvinte. pe baza subsidiarit`\ii ]i propor\ionalit`\ii (vezi în acest sens celebrul discurs al lui Joschka Fischer de la Universitatea „Humboldt“ din Berlin.

companii sau autorit`\i publice locale. ci prin agen\ii specializate. • problema juridic` a deleg`rii autorit`\ii (în ce m`sur` Comisia poate transfera în afar` prerogativele sale definite prin Tratate). Au fost create agen\ii specializate (câte una în fiecare din cele 15 state membre.). a]a cum arat` experien\a de pân` acum. aten\ia noastr` trebuie s` se concentreze asupra structurilor opera\ionale din interiorul fiec`rui stat na\ional. Aceea]i idee este sus\inut` ]i de al\i autori. Politicile unionale ar fi astfel implementate nu sub forma unui super-stat. capabile s` coaguleze sub form` de proiecte concrete atât resursele locale. • reticen\a unor state membre fa\` de noile agen\ii. • comunitatea bilateral` prin suprapunerea intereselor. moneda unic`. grupuri de exper\i. Anderson ]i Den Boer (1994). de exemplu Buchan (1993). În locul descentraliz`rii sistemice presupuse de modelul federal. mult mai eficiente ar fi consor\iile sectoriale. sus\inut de metoda consensual` care prevaleaz` în practica U. dotate în acela]i timp cu competen\e executive. deschis` rela\iilor directe cu beneficiarii. În acest sens. asocierile pe baz` de interese comune ]i rezultate direct verificabile.. func\ionând dincolo de controlul na\ional ]i în afara institu\iilor europene. Bulmer (1994) ]i Scott (1995). este nevoie de l`rgirea bazei de participare.lucru în comun. Comisia a devenit o organiza\ie complex`. mediate de administra\ia central` din fiecare stat membru. 2001): • riscul politiz`rii (tenta\ia controlului politic). În aceste „policy networks“. • guvernan\a multilateral`. deschis` diver]ilor parteneri. ca urmare a Tratatului de la Maastricht ]i a reformelor întreprinse de Jacques Delors. comitete de exper\i. Deja. grupuri de „lobby“. p. este cel mai apropiat guvernan\ei europene. organisme consultative. cât ]i cele europene. se spune. fondurile structurale). 17. se pot observa trei situa\ii: • cooperarea bilateral`. centrate pe diverse politici publice: protec\ia mediului. Guvernan\a european` ar implica deci rela\ii directe între Comisie ]i beneficiarii politicilor europene. Acest ultim model. cercetarea. Ca s` se compenseze deficitul democratic al Uniunii (datorat slabei reprezentativit`\i ]i lipsei sistemelor de responsabilitate public`). Aceste structuri descentralizate ]i specializate. nu raporturi birocratice interguvernamentale. legislative ]i juridice. au dat îns` na]tere altor preocup`ri (Everson ]i Majone. preluat` dup` Wallace (1998b. protec\ia consumatorului etc. 1997). datorit` globaliz`rii ]i deschiderii interne a spa\iului public european (prin pia\a comun`. partidele politice ]i parlamentele na\ionale au jucat un rol minor (Ladeur. 41). condi\iile de munc`. formarea profesional`. 88 . În fig.E.

spune Dehousse. care face parte atât din executiv (membru al Cabinetului). Pe de o parte. Pe de alta. în sistemul de institu\ii ]i agen\ii guvernamentale care au controlat mecanismul pie\ei în contextul lui New Deal din SUA anilor ’30. p. cât ]i din legislativ (Pre]edinte sau „Speaker“ al Camerei Lorzilor) ]i justi\ie (este ]i „Chief Law Lord“ sau pre]edinte al „Final Court Appeal“). S2. Modele de guvernan\` european` A S1 B Cooperarea bilaterală simplă S1 = guvernare comună A S2 B Comunitatea bilaterală S2 = zonă extinsă de guvernare comună A S1 B S2 C S4 S3 Guvernanţa multilaterală S1. S3 = diverse arii de guvernare comună S4 = zona de guvernanţă multilaterală Dincolo de obiectivele imediate. pe care mul\i o revendic` în mod riguros pentru Uniunea European`. procesul de decizie din democra\iile na\ionale nu este cu mult diferit de cel din institu\iile europene: legisla\ia este adoptat` de parlamente. 89 . prin institu\ia atipic` a Lordului Cancelar. venerabila democra\ie britanic` trece cu vederea o abatere evident` de la principiul separ`rii puterilor. La fel. a încetat de mult s` mai fie infailibil`. În aceea]i ordine de idei. este iluzoriu s` mai credem în aceast` rela\ie statistic` (reprezentan\ii ale]i constituie un e]antion reprezentativ pentru popula\ia electoral` care i-a emanat) din moment ce rata de participare electoral` este extrem de mic`: în jur de 35% în SUA. Motiva\ia electoratului. de 50% în Europa. care sunt centrate pe ob\inerea. Deja Schumpeter demonstrase c` este eronat s` mai credem c` poporul se pronun\` în mod decisiv prin alegeri. legat` de rezolvarea unor probleme imediate. aceste structuri descentralizate au readus în discu\ie fundamentele ]i a]a chestionabile ale democra\iei europene. de exemplu. Pentru a g`si o solu\ie convenabil` la aceast` dezbatere. De altfel. dar este preg`tit` de executiv ]i condi\ionat` de avizul exper\ilor. gestionarea ]i conservarea puterii. 187) ne semnaleaz` c` democra\ia reprezentativ`. legate de instituirea unui sistem opera\ional de guvernan\` european`. 17. Grecia sau Australia nu rezolv` decât formal problema democra\iei reprezentative. de negocierea cu partenerii sociali sau cu alte structuri consultative. ale]ii nu sunt întotdeauna reprezentativi (din punct de vedere social ]i moral) pentru configura\ia de interese ]i a]tept`ri ale aleg`torilor. în declin în toate statele democratice: civitatea nu se impune. nu coincide întotdeauna cu obiectivele ale]ilor. Majone (1996) a reamintit faptul c` abateri de la principiul separ`rii puterilor au existat ]i în alte societ`\i democratice. Obligativitatea particip`rii la vot în \`ri ca Belgia.Fig. Dehousse (2001. ci este o op\iune a indivizilor liberi ]i con]tien\i.

Reamintim în treac`t c` acestea sunt. blocajul vine din insisten\a de a aborda repartizarea competen\elor în loc s` se treac` la fondul problemei. 1999). exist` tot mai pu\ine ]anse ca o oligarhie s`-]i impun` voin\a. Un grup de exper\i ai „Celulei de prospectiv`“ a Comisiei. face ca „scenariile“ s` nu fie decât accente unilaterale asupra uneia sau alteia din politicile comune. cât ]i în centrele de reflec\ie în ]tiin\ele politice. Dou` dintre scenarii favorizeaz` pia\a comun` ca element integrator (cu unele dominante în favoarea politicilor sociale ]i. Dup` Calame (2001. consor\ii sau „joint ventures“. în sensul c` acest demers comport` proiecte comune care angajeaz` o multitudine de actori sociali. Scharpf. la fel ca în democra\iile na\ionale. cele dou` abord`ri par s` se constituie în doi poli care se exclud reciproc.eu.htm). Centrul controverselor r`mâne problema suveranit`\ii ]i a statelor na\ionale. Celelalte trei acord` prioritate altor aspecte ale politicilor publice (dezvoltarea regional`. bineîn\eles. Cu toate acestea.europa. simpla diversificare a competen\elor Parlamentului European nu este decât nu artefact. Astfel de c`ut`ri au dat na]tere unei veritabile efervescen\e intelectuale. Chiar ]i în aceste condi\ii. care a plecat de la premisa c` Parlamentul European trebuie s` joace un rol-cheie. Aplicat în contextul european actual. avansând conceptul de subsidiaritate activ`. SUA a fost completat` în urma victoriei nordiste ]i prin impunerea unui protectorat militaro-administrativ în statele confederale din sud. caracteristici pe care al\i autori le atribuie guvernan\ei (htt://www. de exemplu.int/comm/cdp/scenario/index-fr. drept sau administra\ie public` (http:// www. 1996) ar fi aplicarea principiului federalismului pe care Madison (fondatorul constitu\ionalismului american) l-a sintetizat în „Federalist No. care este modul de articulare a competen\elor. Federalismul american nu a plecat de la constitu\ii ]i state na\ionale. nu ar fi pentru prima dat` în istoria construc\iei europene când aparentele incompatibilit`\i de interese au fost dep`]ite mai u]or decât se credea. de subsidiaritate pentru c` se plaseaz` ac\iunea public` la baza sistemului politic ]i social. pe o perioad` de 10 ani („Reconstruc\ia“ dup` r`zboiul civil). prin parteneriate. Majone. 1992. Diversitatea devine mai mare. noilor tehnologii). 10“: pe m`sur` ce trecem de la un nivel la altul (local regional statal unional). care implic` o participare diversificat`.harvard. cet`\enia ]i securitatea extern`) ceea ce. Calame (2001) recurge la un artificiu terminologic. de concertare ]i negociere colectiv`. se adaug` dimensiunea orizontal`. Întrebarea este dac` între guvernan\a multi-centric` britanic` ]i modelul german al subsidiarit`\ii (continuator al gestiunii carolingiene ]i al catolicismului social) diferen\ele sunt atât de mari încât s` fie imposibil s` se elaboreze un proiect politic comun. Pentru moment. dac` nici la nivel na\ional democra\ia reprezentativ` ]i parlamentele nu sunt eficiente. 1994. Ca s` inspire un astfel de compromis. Fa\` de sensul tradi\ional de transfer ierarhic (deplasarea deciziei spre baza de execu\ie). respectiv. p. de fapt.Aceast` constatare pune îns` în discu\ie îns`]i esen\a reformei institu\ionale din anii ’90. f`r` s` imagineze o alternativ` propriu-zis` la statul na\ional. fapt mai pu\in pus în eviden\`. 247). a elaborat cinci scenarii privind evolu\ia democra\iei europene (Bertrand. Pench. atât în mediile euro-tehnocra\ilor. Solu\ia recomandat` de unii autori (Delors. Este vorba. la care popula\ia european` nu este înc` preg`tit` s` renun\e. Or. astfel încât este nevoie de pluralism. în ultim` instan\`. 90 . acest principiu ar avea drept consecin\` l`rgirea particip`rii la decizie (dincolo de iluzia reprezentativit`\ii prin alegeri directe) ]i dezvoltarea instan\elor de guvernan\` multipl`. Michalski. care pot fi utile pentru cei interesa\i în aprofundarea analizei. ci de la comunit`\i ]i grupuri eterogene care ]i-au construit singurul lor liant politic în jurul patriotismului ]i al Constitu\iei unionale.edu/law school). dar într-o viziune activ`.

Cele trei cercuri succesive ale integr`rii (spa\iul economic european. 2001). ci pentru c` el corespunde unei necesit`\i istorice. schema lui Duff ]i Williams (2001) ne intereseaz` cel mai mult pentru c`. la fel ca în textul Tratatului constitu\ional (iunie 2004). Este o experien\` unic`. Fondul Social European. nu fac altceva decât s` reia într-o form` sistematic` diversele teme la care ne-am referit mai sus. existen\a spa\iului public european va fi garan\ia integr`rii politice a Uniunii Europene.F`r` s` fie cazul s` ne gândim c` exist` deja o „scenarit`“ în domeniu. pentru care autorii schi\eaz` chiar o Constitu\ie suprana\ional`. în final. este evident c` nu poate exista o cet`\enie european` f`r` referin\a obligatorie la un „Euro-polity“. Rood ]i van Staden. astfel de demersuri ne intereseaz` îns` ]i din perspectiva euro-cet`\eniei: ele încearc` s` defineasc` un spa\iu public de referin\` pentru democra\ia european`. de intelectuali vizionari sau de politicieni lumina\i. de cinci (Labohm. dup` modelul german. În fond. în esen\`. realizeaz` proiecte comune ]i î]i formeaz` o con]tiin\` civic` a interdependen\ei ]i a responsabilit`\ii comune. în linii mari. cuceriri teritoriale sau aranjamente matrimoniale la nivel înalt. 4. au ap`rut deja numeroase structuri opera\ionale care angajeaz` regiunile. drepturi nesemnificative în ansamblul drepturilor umane. Fondul PHARE). Na\ional ]i suprana\ional în construc\ia european` Aventura integr`rii europene este unic` în istorie: pentru prima dat` se trece de la state na\ionale suverane la o entitate suprana\ional` f`r` s` se mai recurg` la r`zboaie. Acest demers merit` tot interesul pentru c` miza. uniunea flexibil` ]i Europa cu mai multe viteze) converg spre „Uniunea Federal` European`“. În ultim` analiz`. avem suficiente motive de optimism: acest proiect se va realiza nu pentru c` el este dorit de euro-birocra\i. Inginerie social` sau proces de înv`\are colectiv`? Efort al imaginarului politic sau efect al pragmatismului. exist` deja o intens` activitate de construc\ie de facto a spa\iului public european. Dintre acestea. care este de natur` politic`. modele sau proiecte institu\ionale. dincolo de c`ut`rile exper\ilor ]i cercet`rile specializate. Chiar dac` proiectul politic european este mai dificil. fa\` de care statele membre manifest` înc` destule reticen\e. cele trei scenarii (supra-statul Europa. este de anvergur`: construirea societ`\ii ]i a democra\iei europene. Este greu de prev`zut care va fi rezultatul efortului de imagina\ie politic` materializat în scenarii. Chiar dac` nu este clar ce fel de stat va func\iona la nivel comunitar. Dincolo de efortul de a g`si solu\ii la provoc`rile extinderii ]i integr`rii politice. În aceast` perspectiv`. Fondul European de Dezvoltare Regional`. Ace]tia conlucreaz` în utilizarea fondurilor structurale (de exemplu. cet`\enii ]i actorii locali. cum am mai spus. Este vorba de trei scenarii (Duff ]i Williams. al intereselor comune ]i al globaliz`rii? Demers de auto-reflec\ie ]i reform` intern` sau produs al mi]c`rii populare? Design prospectiv al elitelor transna\ionale sau 91 . respectiv statul na\ional. Aceast` cerin\` dep`]e]te miza celor patru drepturi suprana\ionale introduse dup` Maastricht. 1998) etc. dar ]i o provocare pentru cet`\enii europeni. Art. cet`\enia european` ]i moneda unic`) au creat deja premisele trecerii la ultimul nivel al integr`rii. indiferent care va fi pân` la urm` balan\a institu\ional` ]i repartizarea puterii între state ]i uniune. Cert este doar faptul c` aceast` c`utare constituie deja o mare provocare dar ]i o oportunitate pentru ]tiin\ele sociale ]i politice. 1991). de patru (Federal Trust. vom men\iona ]i alte tentative care. pentru c` atinge direct cadrul de referin\` al modernit`\ii europene. incitant` pentru analiza politic`. 2 al acestei Constitu\ii se refer` la cet`\enia european` definit`.

în care unele \`ri ]i-au asumat dintotdeauna ini\iativa. îndeosebi dup` primul val de extindere din 1972 (Marea Britanie. a fost marcat` de crize succesive de cre]tere ]i dezvoltare. costurile ]i riscurile. Turcia. Norvegia. unde un stat membru poate opta pentru anumite obiective comune ]i pentru o participare limitat` la unele politici comunitare (este cazul. ne a]tept`m ca unele \`ri s` fie mai dinamice ]i mai interesate decât altele în realizarea Europei politice. este o organiza\ie de cooperare militar`.O. membrii asocia\i (Islanda. 1996. Cehia. de exemplu. pân` la urm`.E.consecin\a natural` a interdependen\elor economice. ci a devenit deja un mod de guvernare care are propriile norme. implementate îns` diferen\iat: un grup de \`ri î]i asum` riscul de a ini\ia un program sau o politic`. 9 92 . Indiferent care va fi pân` la urm` rezultatul acestei evolu\ii. Care sunt metodele ]i solu\iile organiza\ionale concrete ale integr`rii politice? R`spunsurile la aceast` întrebare sunt foarte diverse. (cu excep\ia Austriei. f`r` s` mai a]tepte asentimentul tuturor. la cap`tul unui proces de interdependen\e efective. Irlandei ]i Suediei). înfiin\at` în 1984. Cu alte cuvinte. Polonia ]i Ungaria). a]a cum a fost cazul cu moneda unic` ]i Uniunea Europei Occidentale9. Danemarcei. \`rile fondatoare ale Uniunii (în primul rând Germania ]i Fran\a) sunt deja dispuse s` treac` la o nou` etap` a integr`rii politice pe principii federale. Pe de o parte. mai ales dup` transform`rile din 2004. În schimb. Ele sus\in constatarea realist` dup` care întreaga istorie a integr`rii europene. 2003) par s` convearg` spre urm`toarele modele de integrare: • Europa cu o geometrie variabil` („Kerneuropa“ sau strategia cercurilor concentrice) presupune integrarea diferen\iat`. este evident` preocuparea Uniunii de a-]i reforma U. este posibil ca integrarea politic` s` consfin\easc` mai degrab` o evolu\ie de facto. va avea repercusiuni asupra coeziunii interne ]i eficien\ei Uniunii ca entitate politic`. Austria ]i Irlanda). Democra\ia european` nu mai este doar o form` de regim politic. al Marii Britanii care aplic` doar par\ial Protocolul asupra Politicilor Sociale). }i în cazul integr`rii politice. cu patru statute diferite: statele membre ale U. de]i nu face parte din Spa\iul Schengen sau din Uniunea Economic` ]i Monetar` ]i a aderat par\ial la Carta Drepturilor Sociale. spre deosebire de Italia sau Portugalia. introdus` de Strategia de la Lisabona. pe obiective bine delimitate. În contextul extinderii la 25 de membri ]i al disputelor privind Constitu\ia European`. culturale ]i sociale? Integrarea politic` este.E. De exemplu. inclusiv România) ]i observatorii (\`rile scandinave. • Europa „à la carte“ (integrarea „opt-in“. 2000. putem deja constata un dublu proces de armonizare. ceea ce. Marea Britanie este membr` a Uniunii. Finlandei. îns` formulele propuse de cei mai mul\i autori (Rometsch ]i Wessels. care implic` formarea de consor\ii de state interesate în implementarea anumitor obiective. Punctul comun al acestor trei strategii este integrarea diferen\iat`. evident. Un alt exemplu este „metoda deschis` de coordonare“. Irlanda ]i Danemarca). decât s` înceap` cu o decizie unanim`. Cuprinde 28 de \`ri. Marea Britanie este interesat` de înfiin\area unei Agen\ii Europene pentru Industria Armamentului. în func\ie de interese ]i priorit`\i. Integrarea politic` r`mâne la latitudinea \`rilor membre. Magnette. partenerii (\`rile candidate. pe anumite politici. „opt out“ sau „ad libitum“) este tot o strategie de integrare diferen\iat`. o sintez` a tuturor acestor aspecte particulare. impus` din start prin autoritatea birocra\iei suprana\ionale. institu\ii ]i structuri opera\ionale. obiective sau instrumente comunitare. • Europa cu mai multe viteze („Abgestufte Integration“) se realizeaz` pe baza unor obiective comune. Héritier ]i Knill.

federalismul poate deveni o piedic` pentru democra\ie doar dac` în\elegem federa\ia ca o separare rigid` a competen\elor. Modelul german implic` îns` atât rela\ii pe orizontal`. p. subsidiaritatea este referin\a comun` atât pentru „federali]tii“ europeni cât ]i pentru „interguvernamentali]ti“. în mod paradoxal. în 1931) pentru a desemna un principiu al ac\iunii publice: „Omul este beneficiarul. în interiorul „Länder“. În aceste condi\ii. Spre deosebire de „comunitatea interna\ional`“. intitulat „Principiul Federa\iei”. preluat de doctrina social` a catolicismului (enciclica „Quadragesimo anno” a Papei Pius XI. având ca autor principal pe Carl Schmitt. f`r` ele. federa\ia este o uniune durabil`. în schimb. este momentul s` ne întreb`m de ce federalismul pare unora un mod de guvernare atât de incompatibil cu proiectul politic european. a]a cum vom vedea în modulul V. este mai actual` ca oricând. nu pot fi considerate teorii politice propriu-zise. Op\iunea sa pentru guvernan\a multi-centric` ]i la mai multe niveluri.sistemul institu\ional. prin Nici pamfletele „Federaliste” ale lui Madison ]i Hamilton. A]a cum a ar`tat chiar Schmitt la începutul secolului. cu participarea efectiv` a elitelor locale. creatorul ]i scopul tuturor institu\iilor sociale”. astfel încât statele ]i cet`\enii s` nu aib` oportunit`\i de exprimare la nivel federal. Spre deosebire de domeniile coloniale. clar exprimat` printr-o Carte Alb` asupra „European Governance“ (2001). Ea define]te principiile de baz` ale federa\iei. 30). În aceea]i categorie intr` ]i „Manifestul pentru Europa liber` ]i unit`”. guverne ]i cur\i de justi\ie). f`r` s`-]i piard` totu]i suveranitatea). ceea ce face ca statele na\ionale s` aib` deja o ac\iune limitat` ]i convergent`. nici eseul filosofic al lui Proudhon. este exemplul tipic al federa\iei continentale. statele constitutive ale federa\iei sunt entit`\i politice de sine st`t`toare (au propriile parlamente. 11 Din lat. înse]i statele na\ionale fac eforturi de „europenizare“ a propriilor politici publice. care cuprinde \`ri care consimt s`-]i regleze rela\iile reciproce pe baza dreptului interna\ional (temporar. care integreaz` entit`\i cu autonomie limitat`. precum ]i disputele actuale dintre „interguvernamentali]ti“ (care favorizeaz` Consiliul Mini]trilor) ]i „suprana\ionali]ti“ sau „federali]ti“ (care p`streaz` Comisia ca organ executiv dar acord` un rol mai mare Parlamentului) ilustreaz` foarte bine aceste preocup`ri. „subsidium”. elaborat` de Schmitt în 1928. Formulat` de Schmitt într-o propozi\ie adaptat` federalismului („este suveran cel ce decide asupra situa\iei de excep\ionalitate“). Federa\ia func\ioneaz` conform principiului subsidiarit`\ii11. datorit` „acquis“-urilor comunitare. Pe de alta. este cea mai puternic` garan\ie a supravie\uirii constituentelor: federa\ia nu se justific` decât prin statele sale componente c`ci. De fapt. ajutor. Tratatul federal are for\a unei constitu\ii ]i. un text al antifasci]tilor italieni (Altiero Spinelli) pe care unii îl consider` la originea federalismului european. Germania. cât ]i pe vertical`. care reprezint` fundamentul conceptual al guvernan\ei europene. 10 93 . Cele mai multe din politicile publice din \`rile europene sunt de fapt politici comune. Înainte de a intra în fondul acestei dezbateri. A]a cum apreciaz` Kühnhardt (1992. O explica\ie ar putea veni din r`d`cinile istorice ale pozi\iilor actuale: Marea Britanie este produsul unui imperiu multina\ional gestionat de un aparat militaro-administrativ descentralizat. p. Criticii federalismului european invoc` uneori incompatibilitatea dintre democra\ie ]i federa\ie. nu este de mirare c` teoria politic` a federalismului este un produs al culturii germane10. s-ar transforma într-un super-stat (Schmitt. „Teoria constitu\ional` a Federa\iei“. 85). care înseamn` trup` de rezerv`. 1992. care pot fi actualizate ]i în contextul Uniunii Europene. care nu erau autonome de]i conduse în cooperare cu reprezentan\ii locali. condi\iile suveranit`\ii s-au schimbat. astfel încât subsidiaritatea este metoda cea mai bun` de guvernare. realizat` prin uniunea unor principate cu suveranitate limitat`.

Tabelul 6. administrative ]i fiscale. • federa\ia func\ioneaz` prin dubl` guvernare. proiectul s`u este contestat a priori pentru c` este asociat imediat statului german ]i.29). atât institu\iile federale cât ]i cele regionale sunt puternice. la nivel central ]i regional). Federalismul european sau. guvernele regionale mediind între cet`\eni ]i structurile confederale. prin alegerile pentru „Bundesrat“ sau Parlamentul Federal). ap`rarea sau dezvoltarea regional`). preluat dup` Watts (2001. a]a cum rezult` din tabelul 6. dar cu pre\ul amplific`rii administrative ]i al unei legisla\ii pletorice. exist` o mare varietate de structuri federale dintre care cele mai importante sunt: • uniunea este un sistem politic în care entit`\ile î]i conserv` integritatea dar recurg la organe comune de guvernare (f`r` structuri duble. influen\ei sale ca cel mai puternic membru al Uniunii. îns` guvernul comun este dependent de guvernele statelor componente. p. mai precis. baza electoral` ]i fiscal` a guvernului confederal nu este decât indirect`. ambele având puterea de a trata direct cu cet`\enii în exercitarea competen\elor legislative. cu structuri similare la nivel federal ]i la nivelul componentelor.posibilitatea tuturor cet`\enilor de a participa la instan\ele federale (de exemplu. • confedera\ia se realizeaz` prin asocierea temporar` ]i pe obiective limitate (de exemplu. implicit. 94 . În realitate. Modele de organizare federal` Uniunea Camerun China Columbia Italia Japonia Olanda Marea Britanie Sudan Tanzania Ucraina Federa\ia Africa de Sud Argentina Australia Austria Belgia Brazilia Canada Elve\ia Emiratele Arabe Unite Etiopia Germania India Malaezia Mexic Nigeria Pakistan Rusia SerbiaMontenegro Spania SUA Venezuela Confedera\ia Uniunea Economic` Benelux Comunitatea Caraibelor (CARICOM) Comunitatea Statelor Independente Uniunea European` Bosnia ]i Herzegovina Asocia\ia de tip federal SUA – Insulele Mariane SUA – Porto Rico Danemarca – Feroe Finlanda – Aaland India – Ca]mir Portugalia – Azore Portugalia – Madera Marea Britanie – Jersey Statele asociate Fran\a – Monaco India – Bhutan Italia – San Marino Noua Zeeland` – Cook Olanda – Antilele olandeze Elve\ia – Liechtenstein Condominium Andorra ]i Fran\a / Spania Liga Adunarea Baltic` Asocia\ia Asiei de Sud pentru Cooperarea Regional` (SAARC) Asocia\ia Na\iunilor Asiei de Sud-Est (ANASE) Commonwealth Consiliul Nordic Liga Arab` NATO Ceea ce se ignor` de multe ori în astfel de dezbateri este faptul c` nu orice fel de federalism este adecvat integr`rii europene.

• • • • asocia\ia de tip federal se ob\ine prin rela\ia dintre o component` mai slab` (un stat mic sau slab dezvoltat) ]i o component` puternic`.E. 2001. care s` permit` rezolvarea litigiilor privind competen\ele constitu\ionale ale guvernelor.E. de obicei sub forma tribunalelor federale sau a referendum-ului. asocia\ia între state comport` un grad mare de suveranitate. re\inem îns` criteriile federalismului ca sistem de guvernare. Acest hibrid poate s` se numeasc` „federalism interguvernamental“ (Quermonne). prin asentimentul unei mari p`r\i a componentelor). precum ]i a resurselor provenite din impozitare. ci doar în condi\ii foarte restrictive (de exemplu. dominatoare. alegerea Parlamentului European prin vot direct. efectul direct ]i suprema\ia dreptului comunitar asupra dreptului na\ional. Aceast` exprimare este ambigu` ]i inactual` dac` avem în vedere evolu\iile recente ale Uniunii Europene. existen\a unei Cur\i de Justi\ie ]i a unei B`nci Centrale 95 . comport` rela\ii interguvernamentale. rela\ia de acest tip devine asimetric`. Transformarea Uniunii într-un stat federal european nu este atât de îndep`rtat` cum pare la prima vedere. care constat` c` avem deja suficiente elemente pentru a considera Uniunea ca un stat incipient: concep\ia federalist` intrinsec` a tratatelor (de exemplu. Uniunea European` este considerat` „o corpora\ie. începând cu anii ’90. doar unele criterii (guvernarea pe mai multe niveluri. p. Din analiza lui Watts. f`r` un guvern suprana\ional. • posibilitatea cooper`rii interguvernamentale în domenii unde guvernele participante au competen\e comune. miza Constitu\iei Europene care încearc` s` consfin\easc` aceast` evolu\ie). votul cu majoritate calificat`. • repartizarea constitu\ional` a autorit`\ii legislative ]i executive. care nu poate fi amendat` unilateral. „confedera\ie economic`“ (Forsyth) sau pur ]i simplu „putere public` confederal`“.: • co-existen\a a cel pu\in dou` niveluri de guvernare.27). A]a cum vom vedea în continuare. Dintre acestea. la diversele niveluri de guvernare. care pot fi valorificate în dezbaterea privind viitorul politic al U. 61). Cu alte cuvinte. inevitabil. • suprema\ia Constitu\iei. fiecare din p`r\i putând decide separat. dup` definitivarea integr`rii economice ]i monetare. Cel pu\in acesta este punctul de vedere al lui Magnette (2003. care ac\ioneaz` direct asupra cet`\enilor. Interesant este c` în aceast` clasificare. ca ]i în analiza comparativ` a lui Elazar (1994). este clar c` Federa\ia European` va fi diferit` de experien\ele cunoscute ]i de modelul standard al organiz`rii federale. cu un secretariat comun. este o confedera\ie care. p. cum propune Burgess (2000. care accept` autonomia statului plasat sub protec\ie. „federa\ie de state na\ionale“ (Delors). repartizarea autorit`\ii. • existen\a unei instan\e de arbitraj. tinde s` devin` o federa\ie cu personalitate juridic` proprie (de aici. cert este c` U. • garantarea reprezent`rii regiunilor în cadrul institu\iilor federale îns`rcinate cu elaborarea politicilor publice ( de regul`. chiar dac` se va opta pentru acest sistem de guvernare. unde membrii se pot retrage unilateral. condominionul presupune o unitate politic` sub tutela comun` a unor puteri exterioare. chiar dac` î]i adjudec` din ce în ce mai mult tr`s`turile unei federa\ii“ (Watts. arbitrajul ]i cooperarea interguvernamental`) se aplic` federalismului european. Indiferent de denumire. liga este o entitate politic` independent`. este posibil s` rezulte un hibrid politic care s` combine subsidiaritatea cu institu\ionalismul ]i guvernan\a participativ`.260). p. în cea de a doua camer` legislativ`).

c) rezolvarea par\ial` a problemei responsabilit`\ii. Este vorba de urm`toarele clauze: • institu\iile ]i procedurile trebuie s` aduc` solu\ii efective la problemele politice. presupune: a) institu\ionalizarea diverselor niveluri de reprezentare. delegare a suveranit`\ii (Banca Central`) . super-statul continental al lui Schmitt sau mutualismul utopic al lui Proudhon. p. guvernan\a multi-centric` ]i pluralist`. Schmidt. ap`rarea ]i afacerile externe) în cadrul politicilor comune.E. Aceste criterii au fost luate în considera\ie de diversele proiecte de reform` ale Uniunii ]i de Cartea Alb` a „European Governance“ (2001). ]i prin votul cu majoritate calificat` în Consiliu. 2000).E. numire ]i validare suprana\ional` (Comisia). Teoria politic` a furnizat deja un cadru normativ al legitimit`\ii. 1998. prin co-existen\a a dou` moduri de reprezentare.E. b) guvernarea bicefal`. Nu în ultimul rând. • integrarea pilierilor interguvernamentali (justi\ia ]i securitatea intern`. Este vorba de o variant` suprana\ional` de federalism care. ]i a prefigura unele direc\ii de reform`. prin alegeri directe (P.E. prin co-decizia Parlamentului European ]i a Consiliului (asem`n`toare cu legislatura bicameral` din sistemul federal german). are putere de veto. dotarea cu propria Constitu\ie care confer` U. 85). împreun` cu procedura de co-decizie. • toate autorit`\ile publice trebuie s` fie r`spunz`toare pentru deciziile ]i ac\iunile lor. dubla responsabilitate (Consiliul. personalitate juridic`. cum sunt constitu\ionalismul lui Madison. în fa\a parlamentelor na\ionale. 46-54) ]i Benz (2003. federalismul european va fi deosebit de modelele clasice.E. R`mâne de v`zut îns` în ce m`sur`. cunoscut sub numele de „teoria democra\iei complexe“ (Scharpf.E.. Acest cadru a fost folosit de unii autori (Benz. S-a creat astfel un nou cadru institu\ional. ar fi suficient` o ratificare parlamentar` sau un referendum paneuropean. fa\` de electoratul s`u. ne intereseaz` maniera în care Federa\ia European` va reu]i s`-]i legitimeze existen\a în afara sau deasupra cadrului conceptual al statului. 2003. • sistemul politic trebuie s` respecte interesele cet`\enilor ]i s` le includ` pe agenda guvern`rii. unde P. cet`\enii europeni).E. plus unele m`suri imediate menite s` corecteze deficitul democratic ]i s` consolideze componentele federaliste. P. 96 . Pentru definitivarea acestei evolu\ii. care s` r`spund` mai bine cerin\elor „democra\iei complexe“ (Kincaid.suprana\ionale). p. • generalizarea votului cu majoritate calificat`. dup` Lord (1998. 1999). • delegarea mai multor competen\e executive c`tre Comisie. de aici. ceea ce asigur` un ascendent politic în favoarea P. p. d) desemnarea conducerii Comisiei cu avizul P. 83) pentru a evalua „deficitul democratic“ al U. cum ar fi: • cre]terea puterilor Parlamentului European. dac` se va impune..).

În ultim` instan\`. Analiza de mai sus ne-a ajutat s` aprofund`m rela\ia dintre individul titular de drepturi ]i comunitatea politic` de referin\`. în ce m`sur` statele na\ionale membre ale U. + – acceptabil.E. reglementat prin instrumente juridice circumscrise unei anumite entit`\i politice: statul na\ional ]i.E. fie c` modul de definire ]i monitorizare a politicilor publice r`mâne ancorat la paradigma interesului na\ional.Tabelul 7.E. uniunea politic` european`. cert este c` parlamentele na\ionale nu-]i asum` suficient aceast` responsabilitate european` care le revine prin Tratatele Uniunii. Într-o analiz` realizat` de Benz (2003. Democra\ia reprezentativ` în cadrul U. 97 . Aceast` incursiune în problematica democra\iei europene ]i a reformelor politice ale Uniunii are un obiectiv explicit. – negativ Aceste demersuri nu rezolv` îns` toate problemele „deficitului democratic“ al U. în continuare. se constat` c` cea mai preocupant` r`mâne problema r`spunderii publice. Au ap`rut astfel referin\ele inevitabile la guvernan\a pluralist` ]i la problemele deficitului democratic al Uniunii. În ciuda aparen\elor. sintetizat` în tabelul 7. p. astfel încât s` sus\in` eforturile de constituire a spa\iului public comun. Ea se plaseaz` în contextul cet`\eniei europene. R`mâne de v`zut. dificult`\ile cele mai mari nu sunt la nivelul institu\iilor europene (ale c`ror decizii sunt transparente ]i accesibile marelui public). care r`mâne preocuparea noastr` principal` ]i pe care dorim s` o raport`m la spa\iul public european. pe care reformele recente încearc` s`-l atenueze. 104). ci în zona parlamentelor na\ionale care nu acord` înc` o aten\ie adecvat` problematicii integr`rii. în perspectiv`. cet`\enia nu poate s` se manifeste decât într-un cadru de drepturi ]i responsabilit`\i. Fie c` informa\ia „european`“ nu este transmis` c`tre public. sunt preg`tite s` se reformeze ele însele. spune Benz. a]a cum am afirmat înc` din primul modul. + pozitiv. Consor\ii ]i parteneriate (modele de asociere) Comitete consultative ]i re\ele Consiliul ]i parlamentele na\ionale Considerarea diverselor interese ++ +– Eficien\a rezolv`rii problemelor + + + Responsabilitatea public` – – – Consiliul ]i Parlamentul + European + + foarte pozitiv.

În acest sens restrâns. politicile publice ale statelor membre ale Uniunii sunt puternic „europenizate“. „europenizarea“. prin semnifica\ia sa „european`“. Mai mult decât apare la prima vedere. Cu toate acestea. Uniunea European` devine un centru de putere din ce în ce mai puternic (buget în continu` cre]tere. a]a cum sunt suveranitatea. de transformare a politicilor publice ale statelor membre ca urmare a apartenen\ei la Uniunea European`. O alt` explica\ie ar putea fi faptul c` atributele cet`\eniei (participarea. În contextul acestui modul. A ap`rut astfel un termen ciudat ]i ambiguu. probabil cu prea mult` u]urin\`. exercitarea drepturilor ]i a responsabilit`\ilor) continu` s` se raporteze la spa\iul public circumscris de teritoriul na\ional. a]a cum vom vedea pe parcursul acestui modul. discursul politic promovat de mass-media. în sens minimalist. „europenizarea“ înseamn` transformarea politicilor publice ]i a spa\iului civic din statele membre sub influen\a politicilor comune ]i a institu\iilor europene. dar nu spune nimic f`r` o clarificare a con\inutului s`u opera\ional. În consecin\`. Chiar dac` participarea electoral` local` ]i na\ional` atinge cote mediocre (în jur de 50%). de]i Europa a devenit deja un „polity“ cu propria identitate ]i cu institu\ii specializate. În general. apartenen\a. cuprindere geografic`). „europenizarea“ este o condi\ie a cet`\eniei europene. totu]i. prerogative m`rite. O prim` explica\ie a acestei situa\ii este atitudinea clasei politice care depinde. Aparent. cet`\enii europeni nu sesizeaz` cu promptitudine aceast` evolu\ie ]i continu` s` fie preocupa\i mai mult de problemele de proximitate (local`. doar 45% din cet`\eni revendic` o identitate european`. dup` care „europenizarea“ se refer` la influen\a Europei ca actor global: vorbim în acest caz de „europenizarea“ civiliza\iei mondiale. 98 . pe care ]tiin\ele politice lau adoptat cu u]urin\`. • pe de alta. Cet`\enia european` nu constituie înc` un pol de atrac\ie civic` ]i politic` care s` contracareze interesul pentru problematica na\ional`. vom trata „europenizarea“ doar în sensul s`u minimalist. discursul public continu` s` fie dominat de referin\ele na\ionale. de electoratul local ]i na\ional. teritorialitatea. spa\iul public na\ional este tot mai mult influen\at de politicile comune ]i de institu\iile suprana\ionale. „europenizarea“ poate induce dou` tipuri de interpret`ri: • pe de o parte. chiar dac` discursul politic nu sus\ine suficient aceast` tendin\`. sensul maximalist. În realitate. apartenen\a ]i interesul na\ional. a]a cum arat` datele Eurobarometer din 2003. regional`. de institu\iile publice ]i liderii politici continu` s` fie dominat de problematica statului na\ional.MODULUL V „EUROPENIZAREA“ SPA|IULUI PUBLIC NA|IONAL Cet`\enii europeni sunt ast`zi confrunta\i cu un paradox: pe de o parte. Acest termen pare u]or accesibil. ea este înc` superioar` ratei de participare la alegerile europene (45% în 2004). pe de alta. f`r` suficiente analize ]i decant`ri conceptuale. ceea ce justific` abordarea subiectului în cadrul acestui curs. na\ional`) decât de Europa îndep`rtat` ]i abstract`.

Cu alte cuvinte. 99 . este vorba de un proces inedit de adaptare a politicilor publice la presiuni externe. Pe de o parte. 574). Este vorba de un amplu proces de înv`\are social` ]i convergen\` politic`. „europenizarea“ face referin\` la procesele de adaptare ]i transformare intern` ca reac\ie la dinamismul suprana\ional. dar ]i mai precise ]i compatibile cu analiza empiric`. • s` defineasc` ac\iunea specific` a societ`\ii civile europene. Defini\iile propuse au fost tot mai variate. realizat nu prin impunere din exterior sau de sus în jos. „europenizarea“ avea un sens istoric precis: desemna procesul de expansiune a culturii europene. • s` în\eleag` avantajele ]i limitele abord`rii comparative a „europeniz`rii“. nu este de mirare c` „europenizarea“ a devenit un subiect de cercetare din ce în ce mai des abordat. 1. 1999. norme ]i atitudini colective. studen\ii vor fi capabili: • s` defineasc` „europenizarea“ ca fenomen politic ]i istoric. practici cet`\ene]ti. descoperirilor geografice ]i imperiilor coloniale. care a reu]it s` se impun` ]i în alte continente (mai ales în America ]i Australia) datorit` revolu\iei industriale. „europenizarea“ spa\iului public na\ional este o realitate incontestabil` ]i reprezint` deja o provocare pentru diver]ii actori sociali. actori individuali ]i colectivi). Pe de alta. chiar dac` nu beneficiaz` de suficient` vizibilitate. Spre deosebire de integrare. printr-o varietate de strategii ]i modele. Iat` câteva tendin\e: • „europenizarea“ este procesul prin care politicile interne devin subiect al politicilor europene (Börzel. Acest proces nu este unul formal. • s` analizeze efectele „europeniz`rii“ asupra societ`\ii române]ti. îndeosebi dup` ce Tratatul de la Maastricht (1992) a relansat proiectul uniunii politice ]i a codificat cet`\enia european`. „europenizarea“ comport` o schimbare de substan\` atât a cadrului formal cât ]i a comportamentului informal. Dup` studierea acestui modul. Fa\` de aceast` perspectiv`. în pofida lejerit`\ii sale terminologice. • s` caracterizeze „europenizarea“ ca proces de înv`\are social` ]i institu\ionalizare. ci prin eforturile proprii ale actorilor na\ionali. manifestat prin studii ]i proiecte de cercetare. care a p`rut multora ca o subminare a suveranit`\ii na\ionale. Un exemplu edificator este implementarea „acquis“-urilor comunitare în plan na\ional. Aceast` „europenizare“ a întregii lumi (Borneman ]i Fowler. Între altele. c`reia am considerat oportun s`-i dedic`m modulul de fa\`. cât ]i adaptarea institu\iilor de resort. În ultim` analiz`. din dou` motive. „Europenizarea“ ca fenomen istoric ]i politic Pân` la începutul anilor ’90. • s` disting` influen\a specific` a „europeniz`rii“ asupra diver]ilor actori na\ionali (institu\ii ]i organiza\ii. „Europenizarea“ a c`p`tat un sens politic ]i institu\ional în contextul Uniunii Europene. în proceduri. rela\ii publice. am considerat util s` acord`m o aten\ie aparte „europeniz`rii“ ]i consecin\elor sale asupra euro-cet`\eniei. p. 1997) a f`cut chestionabil însu]i conceptul antropologic de Europa ]i a extins identitatea european` dincolo de spa\iul s`u geografic de referin\`.Mai precis. care are drept consecin\` atât modificarea cadrului legislativ intern. „europenizarea“ se prezint` ca o tem` aparte. ceea ce va avea ca efect erodarea statului na\ional ca referin\` istoric` dominant`. „europenizarea“ se constituie deja într-un domeniu de cercetare fa\` de care exist` un interes apreciabil. pentru c` presupune transpunerea tratatelor în comportamente cotidiene. asupra c`ruia vom reveni în detaliu pe parcursul acestui modul.

a paradigmelor politice.„europenizarea“ const` în dezvoltarea la nivel european a unor structuri distincte de guvernare. Radaelli. p. • „europenizarea“ asigur` dimensiunea european` a politicilor na\ionale.E. 2003. O serie de autori (Caporaso. p. 2001. convergen\a sau transferul de „know-how“. Este vorba de un proces în dublu sens. cât ]i capacitatea Uniunii de a influen\a politicile comune ca urmare a transform`rii politicilor na\ionale. Schmidt. 3). 2003. 35). care pune accentul pe procesele de înv`\are. Giuliani. vom folosi termenul de „europenizare“ în sensul dat de Radaelli. a procedurilor. (Radaelli. juridice ]i sociale specializate. 1996. Analiza comparativ` ]i empiric` a mers ]i mai departe decât simpla situare a „europeniz`rii“ în raport cu spa\iul public na\ional. 2003) au construit indicatori de evaluare ]i au propus chiar instrumente capabile s` m`soare gradul de „europenizare“ a politicilor publice sau a unor segmente ale acestora. Risse. 30). • „europenizarea“ este procesul de construc\ie. de exemplu. p. 2001). pentru fiecare. Caporaso. În contextul nostru. 1997.E. 1994. respectiv a unor institu\ii politice. difuzare ]i institu\ionalizare în plan na\ional a regulilor formale ]i informale.. propune patru rezultate concrete ]i o scar` de evaluare a fiec`rui rezultat. care presupune atât adaptarea politicilor na\ionale la politicile europene. În acest sens. a stilurilor ]i metodelor de lucru. „europenizarea“ înseamn` mai mult decât armonizarea. define]te trei domenii ale „europeniz`rii“ ]i. p. adaptare ]i construc\ie. (Stone Sweet et al. a ideilor ]i normelor care fac s` func\ioneze U. este procesul de reorientare a politicilor publice na\ionale astfel încât dinamica integr`rii economice ]i politice europene s` fie încorporat` în logica organiza\ional` a politicilor na\ionale (Ladrech. Rezult` urm`toarea configura\ie: structurile interne – structurile politice • institu\iile • administra\ia public` • rela\iile interguvernamentale • cadrul legal – structurile de reprezentare • partidele politice • grupurile de presiune • fragment`rile sociale politicile publice – actorii – problemele-tip – stilurile de lucru – instrumentele – resursele structurile cognitive ]i normative – discursul public – normele ]i valorile – legitimarea politic` • 100 . precum ]i a unor re\ele transna\ionale care implementeaz` politicile europene (Cowles. Radaelli (2003. • „europenizarea“ const` în asimilarea intern` a politicilor U. 69).

• iner\ia – similar` cu absen\a schimb`rii (de exemplu. dup` Radaelli (2003. de la centru la periferie. se m`soar` prin indicatori de progres. ar însemna ca „europenizarea“ s` se transmit`. de jos în sus ]i prin implicarea larg` a diver]ilor actori sociali. Aceast` gril` pleac` de la premisa c`. În sfâr]it. pentru fiecare din categorii ]i tipuri de rezultate. indicatori de asigurare a calit`\ii sau evalu`ri comparative ale performan\elor. Aceast` transformare. • transformarea – se refer` la modific`rile sistemice (de exemplu. sistemele publice na\ionale sunt mult mai preocupate decât instan\ele unionale de propria legitimitate. chiar dac` sistemul decizional european este mai pu\in democratic decât cel din cadrul na\ional. astfel încât rezult` o gril` complex` de analiz` institu\ional`. reprezentativitate ]i r`spundere public`. atunci situa\ia devine ]i mai complicat` decât rela\ia unilateral` dintre Uniune ]i sistemul public al unei singure \`ri. Apar astfel dou` dimensiuni distincte ale „europeniz`rii“: 101 . comport` patru procese distincte. de transformare a institu\iilor autohtone ca urmare a rela\iilor de interdependen\` cu institu\iile europene (de exemplu. • absorb\ia – const` în adaptarea par\ial` a sistemului propriu. • consolidarea – respectiv înt`rirea institu\iilor interne (de exemplu. Din acest motiv. Pentru fiecare din aceste categorii se iau în considera\ie patru tipuri de rezultate ale „europeniz`rii“: • respingerea – care înseamn` de fapt o „europenizare“ negativ`. Astfel de analize. profesionalizarea conducerii sau cre]terea coeziunii organiza\ionale) sub influen\a politicilor europene din domeniul respectiv. În realitate. • reajustarea – const` în modificarea modului de func\ionare intern` ca urmare a unei situa\ii de criz` sau de inadaptare. m`surat` prin anchete de opinie sau indicatori privind capitalul social. f`r` consultare popular`). Dac` aplic`m aceea]i metod` ca în cazul adopt`rii Tratatelor Uniunii (decizie la vârf. reforma sistemului intern al pensiilor ca urmare a unui mesaj electoral al popula\iei vârstnice în cadrul alegerilor europene). „europenizarea“ trebuie s` respecte a]tept`rile cet`\enilor în materie de democra\ie intern` ]i s` procedeze la o abordare participativ`. Dac` avem în vedere „europenizarea“ în ansamblul statelor membre. schimbarea propriei politici monetare) ca urmare a unor politici comunitare. pe anumite componente sau obiective. acest parametru poate fi m`surat prin indicatori de coeziune intern` a institu\iei. f`r` s` mai fie nevoie de atâtea eforturi de conceptualizare ]i argumentare. care presupune asimil`ri ]i adapt`ri ale schemelor mintale. de transparen\`. p. 39). par destul de complicate ]i prea elaborate fa\` de simplitatea aparent` a fenomenului. întârzierea în implementarea unor directive comunitare). institu\iile se transform` printr-un proces de dezvoltare organiza\ional` (schimbarea structurilor operatorii ca urmare a unui nou mediu politic ]i legislativ). care se preteaz` la m`surare ]i opera\ionalizare: • interac\iunea – este procesul de rezonan\` interinstitu\ional`. ca de altfel întreaga literatur` consacrat` acestui nou subiect de atrac\ie pentru lumea academic`. se stabile]te o scar` de evaluare inspirat` din psihologia organiza\ional`.– identit`\ile – tradi\iile de guvernare – paradigmele politice ]i cadrul conceptual. • legitimarea – se refer` la credibilitatea politicilor de integrare. ca o und` de ]oc. spre deosebire de înv`\area individual`.

precum Cowles. Ar rezulta urm`toarea schem` func\ional`: • Europenizarea (procese. De exemplu.centre de influenţă .grupuri de interes . împreun` cu institu\iile europene care le aplic`). în primul rând Héritier (1999). • pe de alta. politic` („politics“) ]i activit`\i publice („polity“). 1999) au scos în eviden\` jocurile transna\ionale de putere ]i au descris mecanismele verticale ]i cele orizontale ale „europeniz`rii“. dimensiunea intern`. Olsen (1997). Al\i autori.forme de reprezentare . 60) apreciaz` c` influen\a „europeniz`rii“ asupra cadrului na\ional se exercit` pe trei canale: prin politici („policies“). insist` asupra diversit`\ii sistemelor de guvernare. p. Caporoso ]i Risse. dimensiunea extern` se refer` la diferen\ele dintre statele membre în ce prive]te implementarea „acquis“-urilor ]i a politicilor europene. Altfel spus..pe de o parte. instituţii) Politici standarde instrumente metode de rezolvare a problemelor discurs de legitimare Politică . între tipurile de administra\ie public` ]i stilurile guvern`rii etc. În contextul nostru. pe de alt` parte.E. 1999. în schimb. ne intereseaz` mai pu\in analiza comparativ` cât abordarea politic` a „europeniz`rii“ ca rela\ie între un cadru suprana\ional ]i efectele acestuia asupra spa\iului public na\ional. politici. vede în „europenizare“ o sum` de oportunit`\i politice ]i civice de care trebuie s` profite actorii na\ionali. „europenizarea“ fiind un proces de înv`\are sistemic` ]i realocare a resurselor în func\ie de condi\iile concrete din fiecare stat na\ional. 102 . în cadrul unui singur stat na\ional. între vechii ]i noii membri. Al\i autori (KohlerKoch ]i Eising. Din aceast` perspectiv`. Cowles. Börzel ]i Risse (2003. „europenizarea“ dinamizeaz` spa\iul public na\ional ]i instituie noi posibilit`\i de exprimare ]i organizare colectiv`. unde intereseaz` diferen\ele între diversele politici publice în asimilarea „acquis“-ului comunitar (reamintim faptul c` „acquis“-ul desemneaz` ansamblul tratatelor ]i legisla\iei U. avem astfel diferen\e între statele mari ]i cele mici. interac\iunea ]i participarea civic`. multe din ele fiind prea ra\ionale ca s` cuprind` ansamblul situa\iilor. Caporaso ]i Risse (2001). acord` prioritate gradului de compatibilitate institu\ional` („goodness of fit“) dintre Uniune ]i politicile na\ionale. Al\i. 2001). dispunem deja de câteva tentative de explicare (Kohler-Koch ]i Eising. „Europenizarea“ creeaz` noi situa\ii de mobilizare social` ]i politic` prin care se faciliteaz` cooperarea.discurs public Sfera publică instituţii politice relaţii interguvernamentale justiţie administraţie publică tipul de stat instituţii economice relaţii stat-societate identităţi colective - - Aceast` schem` pare c` reduce totul la o rela\ie de cauz` la efect.

legisla\iei ]i institu\iilor). prin adaptarea anumitor componente ale politicilor ]i institu\iilor na\ionale. iniţiatori. La acest nivel. „Europenizarea“ este un amplu proces de schimbare social` care parcurge etapele din fig. reţele informale Redistribuirea resurselor Învăţare socială şi socializare Responsabilizare şi participare Asumarea normelor Formare de noi identităţi Schimbare internă În ultim` analiz`. În fig. dup` Börzel ]i Risse (2003. ca urmare a realoc`rii resurselor ]i atribuirii de noi roluri sociale. 18. pot interveni trei tipuri de schimb`ri interne: • absorb\ia – prin simpla încorporare a normelor ]i politicilor europene în cadrul opera\ional na\ional. schimbarea intern` este nesemnificativ`. Se observ` c` schimbarea se produce în principal din dou` direc\ii: prin crearea de oportunit`\i ]i redistribuirea resurselor. formatori de opinie). f`r` ca acesta s` se schimbe substan\ial. 69). pe de o parte. 69-70). \inta este schimbarea intern` (a politicilor. • acomodarea – presupune o schimbare moderat`. 18. prin înv`\are social` ]i implicarea actorilor sociali. Algoritmul „europeniz`rii“ Incompatibilitate (la nivelul politicilor şi al instituţiilor) Presiune în favoarea adaptării Noi oportunităţi şi constrângeri Noi norme. normelor. pe de alta. idei şi reprezentări colective Factori favorabili: reducerea surselor de opoziţie. conform studiului lui Börzel ]i Risse (2003. o implementare mecanic` a deciziilor suprana\ionale sau o simpl` convergen\`.Fig. „europenizarea“ nu este un transfer de „know-how“. sprijin din partea instituţiilor formale Factori favorabili: agenţi ai schimbării (comunităţi epistemice. p. este o abordare „patching up“: 103 . p. 18.

transformarea – implic` deja înlocuirea politicilor, proceselor ]i institu\iilor existente cu altele noi, diferite substan\ial, care servesc mai bine implementarea „acquis“-ului comunitar. Situa\ia este diferit` în \`rile candidate la aderare, a]a cum este cazul României. De]i cercet`rile sunt înc` incipiente (un bun exemplu este seria de studii de impact realizat` de Institutul European din Bucure]ti), se pot eviden\ia dou` planuri de analiz`, respectiv dou` etape ale „europeniz`rii“: • pe de o parte, etapa negocierilor ]i a preg`tirii ader`rii, când „acquis“-urile sunt transpuse formal, prin modific`ri ale legisla\iei, institu\iilor ]i structurilor oficiale; • pe de alta, etapa implement`rii propriu-zise, când politicile ]i institu\iile europene induc schimb`ri reale ale c`ror efecte pot fi vizibile în via\a de zi cu zi. Acest decalaj între criteriile de aderare (politic, economic ]i institu\ional) ]i adoptarea formal` a „acquis“-rilor prin angajamente politice ]i texte normative, pe de o parte, opera\ionalizarea „europeniz`rii“ sub form` de procese cotidiene ]i metode de lucru, pe de alta, face obiectul celebrelor rapoarte de \ar`, elaborate anual pentru fiecare \ar` candidat`. Dintre cercet`rile dedicate „europeniz`rii“ în \`rile candidate, am re\inut cea a lui Grabbe (2003) care consider` c` „Europa“ func\ioneaz` în primul rând ca un cadru integrator care ac\ioneaz` dup` logica globaliz`rii. Mai exact, cel pu\in în \`rile candidate (unde influen\a U.E. poate fi direct` ]i oficial`, dar ]i indirect`, informal` ]i spontan`), exist` cinci mecanisme ale „europeniz`rii“: • modelele – respectiv „acquis“-urile comunitare; • suportul financiar – prin fondurile de aderare ]i fondurile structurale la care \`rile candidate au acces; • monitorizarea ]i evaluarea pe baz` de criterii precise (“benchmarking and monitoring“); • asisten\a ]i parteneriatele; • negocierea condi\ionat` – asocierea progresului în negociere de anumite reforme interne (de exemplu, privatizarea utilit`\ilor publice în România, securizarea centralelor nucleare în Bulgaria etc.). În esen\a sa, „europenizarea“ este un proces de institu\ionalizare, în sensul pe care ]tiin\ele politice îl dau acestui termen (March ]i Olsen, 1989; Powell ]i Di Maggio, 1991; Scott, 2004). „Europenizarea“ poate fi interpretat` ca un demers de schimbare institu\ional` care se produce fie prin ac\iunea de guvernare ]i exercitare a puterii (pe cale descendent`, de sus în jos), fie prin procese ascendente, ini\iate de în]i]i actorii sociali (vezi în acest sens configura\ia câmpului institu\ional din fig.19, preluat` dup` Scott, 2004, p.239).

104

Fig.19. Procesele schimb`rii institu\ionale (Scott, 2004)

Câmpuri
propagare constrângere

propagare constrângere

Politicile europene creeaz` noi reguli ]i norme care influen\eaz` scopul ]i misiunea institu\iilor na\ionale în a]a m`sur` încât, a]a cum am v`zut din algoritmul din fig. 18, se declan]eaz` un amplu proces de schimbare a codurilor institu\ionale. Aceste noi reguli ale ac\iunii sociale sunt interpretare diferit de actorii na\ionali, astfel încât mesajul politic ]i juridic „european“ poate fi diferit în func\ie de context. Intervine astfel, dup` cum spune Mörth (2003), un triplu proces: de „interpretare“, de „traducere“ ]i de „editare“. „Acquis“urile ar presupune, dup` Mörth (2003, p. 162), dou` tipuri de reglement`ri: documentele legale (tratatele, directivele, deciziile, rezolu\iile) ]i regulile constitutive. De obicei, atât negocierile politice cât ]i demersurile de implementare se concentreaz` pe versantul legalistic al „acquis“-urilor, de]i „europenizarea“ nu este posibil` f`r` regulile constitutive, respectiv interpret`rile, rolurile ]i contextul institu\ional efectiv în care ac\ioneaz` actorii na\ionali. „Europenizarea“ devine opera\ional` doar prin institu\ionalizare ]i crearea de noi reguli constitutive. Cu alte cuvinte, „europenizarea“ nu este efectiv` decât în m`sura în care coboar` la nivelul institu\iilor ]i al actorilor sociali.

2. Actorii „europeniz`rii“
Mai r`mâne un aspect pe care institu\ionalismul nu îl clarific`: cine se „europenizeaz`“? Héritier (1999), Börzel (1999) ]i Giuliani (2003) insist` asupra diferen\elor de opera\ionalizare, în func\ie de actorii implica\i, iar Duina (1999) ]i Mörth (2003) favorizeaz` mai degrab` similitudinile ]i aspectele transversale rezultate din regulile comune ale institu\ionalismului. Când vorbim îns` de statul na\ional ]i de modul în care acesta este influen\at de procesele de integrare european`, trebuie s` avem în vedere dou` lucruri: pe de o parte, în civiliza\ia globaliz`rii, statul westphalian (perfect teritorializat ]i cu frontiere greu permeabile) este înlocuit de un stat deschis influen\elor externe ]i proceselor transfrontaliere (finan\e globale, companii multina\ionale, informa\ie liber`); pe de alta, în interiorul s`u, statul na\ional este eterogen ]i dispersat, prin implicarea unor actori diver]i, care ac\ioneaz` într-o mare varietate de structuri ale sferei publice (vezi în acest sens reprezentarea spa\iului public

105

din fig. 6). Cu alte cuvinte, „europenizarea“ nu se reduce la o rela\ie între entit`\i globale ]i compacte, cum ar fi raportul dintre o structur` suprana\ional` unic` ]i unit`\ile sale componente. Statele membre sunt p`r\i participante, actori ai procesului european, nu simple entit`\i subordonate. Prin îns`]i logica integr`rii, Uniunea nu poate exista f`r` statele constitutive iar „europenizarea“ nu ar avea obiect f`r` suportul activ al actorilor ]i al institu\iilor din fiecare stat na\ional. Revenind la întrebarea de mai sus, se pot distinge mai multe categorii de actori sociali:

a) Administra\ia public`
Scopul principal al fiec`rei administra\ii publice este s` rezolve problemele interne ale propriei societ`\i. Dimensiunea european` s-a ad`ugat o dat` cu aderarea ]i s-a amplificat concomitent cu reformele institu\iilor europene din anii ’80 ]i ’90. A]a cum arat` Kassim (2003, p. 90), dimensiunea european` nu se reduce la câteva noi obiective ]i structuri subordonate, juxtapuse sau asimilate de administra\ia na\ional`. Ea presupune o reorientare a politicilor publice ca urmare a apartenen\ei la o institu\ie suprana\ional` de integrare. Conform analizei comparative întreprinse de Kassim, aceast` reorientare a administra\iei publice se exprim` prin urm`toarele tendin\e: • ]efii de state ]i guverne ]i-au instituit propriile structuri de expertiz` ]i analiz` a politicilor europene (de exemplu, Secretariatul European în Marea Britanie); • mini]trii de resort contribuie direct la activitatea comitetelor specializate ale Consiliului ]i interac\ioneaz` continuu cu omologii lor europeni; • coordonarea politicilor pro-europene la nivel na\ional se face fie centralizat, prin structuri interdepartamentale coordonate de primul ministru (Fran\a, Suedia, Danemarca), fie prin comitete exterioare administra\iei centrale (Italia, Germania, Belgia); • în fiecare minister, cu excep\ia Spaniei, s-au înfiin\at unit`\i interne de implementare a politicilor europene; • în implementarea „europeniz`rii“ este implicat în special executivul, ceea ce duce la „deparlamentarizarea“ politicilor publice; • s-au constituit ministere specializate în integrarea european` dar care, cu excep\ia Fran\ei, au un rol minor în cadrul cabinetelor; • s-au instalat misiuni permanente pe lâng` Comisie.

b) Parlamentele na\ionale
Dup` Pöhle (citat de Maurer, Mittag ]i Wessels, 2003, p. 71), parlamentele na\ionale sunt adev`ra\ii perdan\i ai integr`rii europene. Ele au un rol minor în „europenizare“ ]i au pierdut unele prerogative na\ionale f`r` s` ob\in` nimic în schimb la nivelul U.E. Aceast` concluzie comport` îns` unele preciz`ri. Dup` Benz (2003, p. 97), trebuie f`cute urm`toarele distinc\ii: • rolul parlamentelor na\ionale depinde de cadrul na\ional (în Fran\a, executivul este mai puternic, pe când în Germania cele dou` camere parlamentare reprezint` adev`rata aren` pentru participarea reprezentan\ilor landurilor); • unele parlamente na\ionale au reac\ionat la „europenizare“ prin ajust`ri structurale (de exemplu, „Délégation de l’Assemblée Nationale pour l’Union Européenne“ a fost creat` în Fran\a prin îns`]i amendarea Constitu\iei);

106

Nu este de neglijat îns` ]i situa\ia invers`. care a ocupat al doilea loc la alegerile europene ]i locale din 2004. s` ia în considera\ie problematica european` ]i influen\a sa asupra aleg`torilor. fostul Partid Comunist Italian a devenit cel mai pro-european. Partidul Independent din Marea Britanie. Pe de alt` parte. noul partid RPR înfiin\at de Jacques Chirac în 1999 în perioada alegerilor parlamentare europene a folosit cu succes atú-ul european. care se ocup` de modul în care partidele politice se preg`tesc pentru alegerile europene. ne atrage aten\ia analiza lui Ladrech (2001). din contr`. • schimb`ri organiza\ionale la nivelul statutului astfel încât s` se permit` cooper`ri interparlamentare directe ]i definirea unei strategii de partid pentru propriile delega\ii la Parlamentul European. schimburi. partidele politice trebuie. de interesul oamenilor politici fa\` de „europenizare“. de influen\a problematicii europene asupra programelor politice. ele încearc` s` influen\eze guvernele prin presiuni în mass-media. • schimbarea tacticii ]i a strategiei politice. prin intermediul reprezentan\ilor na\ionali în structurile comunitare. la rândul lor. • rela\iile din afara sistemului na\ional de partide politice – de exemplu.exist` rela\ii informale (contacte. opozi\ia din parlamentele na\ionale a folosit „europenizarea“ ]i unele din efectele sale controversate (subven\ionarea agriculturii. ]i-a construit identitatea electoral` cu un program de scoatere a \`rii din Uniunea European`. de exemplu. Implicarea parlamentelor nu se mai reduce la func\iile tradi\ionale de control al executivului ]i la elaborarea legisla\iei (Maurer ]i Wessels. partidul bavarez CSU condus de Stoiber ]i-a centrat strategia în opozi\ie cu op\iunea partidului na\ional CDU în favoarea monedei unice. astfel încât s` se capitalizeze „interesul european“: de exemplu. în cazul negocierii „Agendei 2000“). Ele particip` deja la definirea politicilor ]i pot ini\ia texte legislative europene. sub denumirea Democra\ii de Stânga. 2001). de exemplu. de exemplu. prin campanii electorale sau ac\iuni parlamentare. cotele la pescuit. Ca urmare. Dintre pu\inele studii consacrate acestei chestiuni. politica social`) pentru a sanc\iona propriile guverne (Norton. Mai precis. cele trei mari grupuri de partide din Parlamentul European promoveaz` rela\ii partizane cu partidele 107 . Ladrech pune în eviden\` cinci domenii de interes: • schimbarea con\inutului programelor politice – Europa apare tot mai frecvent ca o referin\` în doctrinele ]i documentele de partid. 1995). • rela\iile partid-guvern – cum partidele au o influen\` redus` în plan suprana\ional. adoptarea euro în Italia). alimentând astfel euro-scepticismul. când parlamentele na\ionale au captat ]i speculat nemul\umirile populare fa\` de unele politici europene (de exemplu. ]eful delega\iei Partidului Laburist Britanic la Parlamentul European este automat membru al Comitetului Executiv Na\ional (organismul de conducere al partidului). îndeosebi dup` Tratatul de la Nisa (2000). divergen\ele dintre guvernul suedez ]i Partidul Social Democrat (majoritar) în privin\a adopt`rii euro s-au exprimat prin dispute parlamentare. parlamentele na\ionale sunt asociate la definirea ]i implementarea politicilor europene. de asemenea. • c) Partidele politice „Europenizarea“ afecteaz` contextul politic intern. În astfel de cazuri. proiecte comune) între parlamentele na\ionale ]i Parlamentul European (de exemplu. al`turi de cel na\ionalist (RPR fiind descendentul direct al partidului gaullist).

• controlul comun al frontierelor externe ale U. Irlanda. principalul rol în „europenizare“ revine guvernelor. d) Justi\ia Curtea European` de Justi\ie nu este o institu\ie politic`. respectiv: • Partidul Popular European este cre]tin-democrat ]i sus\ine federalismul atât la nivel na\ional. în Germania mini]trii regionali particip` direct la activitatea Consiliului. comunitatea. Fran\a.E. ]i aparatului birocratic pe care l-au creat în acest scop. p. conform principiului prevalen\ei legilor comunitare asupra legilor na\ionale. Eder ]i Trenz argumenteaz` prin apari\ia unei dinamici orizontale. • politici comune în materie de refugia\i. Luxemburg. precum echitatea.na\ionale înrudite. Grecia. Cu toate acestea. cuprinde mai ales politicieni de orientare liberal`. institu\iile interne se transform` ]i se acomodeaz` cu „europenizarea“ prin ceea ce Eder ]i Trenz (2003. în sensul trecerii de la simple negocieri interguvernamentale la o guvernan\` pe mai multe niveluri.) au fost considerate un domeniu de cooperare interguvernamental`. cât ]i la nivel european. de unde interesul pentru justi\ie social` ]i valorile tradi\ionale (familia. 2003.E. • Partidul Sociali]tilor Europeni este integrat Interna\ionalei Socialiste ]i promoveaz` ideile socialiste ]i social-democrate. accesul la munc` ]i servicii sociale. Finlanda. la care statele membre nu doresc s` renun\e. p. regiunile sunt încurajate s` implementeze direct politicile U. De asemenea. De exemplu.E. Belgia ]i Germania). • Federa\ia partidelor liberale. precum Forza Italia a lui Berlusconi. cooperarea în domeniul JAI a evoluat foarte mult. ele reprezint` fundamentul suveranit`\ii na\ionale sau prerogativa definitorie a acesteia. Spania) ]i în cele federale (Austria. În statele descentralizate (Italia. Mittag ]i Wessels. reforma fondurilor structurale din 1999. începând cu Tratatul de la Maastricht. p. Chiar dac` JAI r`mâne înc` un domeniu interguvernamental (subiect al cooper`rii între state suverane). Justi\ia ]i Afacerile Interne (al treilea pilier al U. ini\iativa particular`. 2002. 73). îns` ea este implicat` în sistemul institu\ional european: Curtea na\ional` controleaz` implementarea dreptului comunitar în statele membre. ca ]i Agenda 108 . se bazeaz` pe o viziune cre]tin` asupra omului. de unde prioritatea dat` unor valori definitorii ale liberalismului precum libertatea. e) Regiunile În statele centralizate (Danemarca. a]a cum arat` Eder ]i Trenz (2003. p. Cele trei mari familii politice din Parlamentul European reflect` principalele orient`ri ideologice ale partidelor na\ionale (Quermonne. optimismul ]i elitismul. datorit` competen\elor în rela\ia cu U. De exemplu. care se manifest` prin: • re\ele transna\ionale de criticism public. 126). unele dintre partidele na\ionale. implicarea regiunilor este mai mare. • integrarea institu\ional` din Spa\iul Schengen. se legitimeaz` prin înrudirea cu Partidul Popular European. democrate ]i reformatoare europene este destul de eterogen`. religia). Marea Britanie ]i Portugalia). 130) numesc „structuri de rezonan\` transna\ional`“. f`r` o direc\ie ideologic` unic`.. Olanda.E. Împreun` cu pilierul II (Securitatea ]i Afacerile Externe). autorit`\ile locale ]i regionale au început s`-]i adapteze structurile la sistemul comunitar de decizie (Maurer. 84-85). Chiar ]i în statele centralizate.

E. 235).51) au calculat indicele de autonomie regional`. * * * 109 . principala barier` în calea uniunii politice. Ray ]i Salk (1998). ceea ce se repercuteaz` asupra „europeniz`rii“. Keating ]i Hooghe (1996) v`d în aceast` tendin\` un demers deliberat de sl`bire a statului na\ional.E. Marks et al. Diversitatea administra\iilor r`mâne o important` surs` de varia\ie a condi\iilor politice. Nelsen. dup` datele lui Marks. (1998) Federalism (0 – 4) Belgia Danemarca Fran\a Teritoriile „outre-mer” Germania Grecia Irlanda Italia Luxemburg Marea Britanie Anglia Sco\ia. Tabelul 8. flexibilizarea structurii organiza\ionale). Aceste date arat` c` regionalizarea este foarte diferit` printre statele membre ]i c`. colaboreaz` mai mult cu guvernele centrale. Începând cu anii ’90. (1998. Ca s` ilustreze aceast` situa\ie. |ara Galilor ]i Irlanda de Nord Olanda Portugalia Madera ]i Azore Spania „Regimen extraordinario” „Regimen ordinario” 3 0 1 1 4 0 0 1 0 0 0 0 0 0 3 3 Autonomie teritorial` (0 – 2) 1 0 0 1 0 0 0 0 0 0 1 0 0 2 2 1 Participarea la guvernarea central` (0 – 2) 2 0 0 0 2 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 Scor global (indicele de autonomie regional`) 6 0 1 2 6 0 0 1 0 0 1 0 0 2 5 0 f) Grupurile de interes Este vorba aici în primul rând de firmele particulare ]i de partenerii sociali (sindicate + patronat + guvern). în general. Aceast` form` de cooperare permite o mai bun` mobilizare a resurselor ]i comunicarea direct` cu actorii locali.2000. prin agregarea datelor referitoare la federalism. încurajeaz` regionalizarea ]i implementarea regional` direct` a politicilor europene. [ncurajarea avantajului comparativ). Uniunea European` recunoa]te guvernele subna\ionale ca parteneri oficiali. • m`suri îndreptate spre exteriorul organiza\iei (de exemplu. Indicele de autonomie regional` în \`rile membre ale U. Dup` Grote ]i Lang (2003. p. Ca urmare. grupurile de interes pot realiza dou` tipuri de schimb`ri organiza\ionale: • m`suri interne de absorb\ie (de exemplu. U. p. 54 de guverne regionale ]i locale au oficii de reprezentare la Bruxelles. autonomia teritorial` ]i participarea regiunilor la guvernarea central` (vezi sinteza din tabelul 8).

ini\iativa privat` ]i expresia opiniilor. a]a cum am v`zut în capitolul consacrat democra\iei europene. analiza de mai sus ne-a ar`tat c` exist` mai multe tipuri de actori care s` gestioneze implementarea „acquis“-urilor în statele membre. • administra\ia public`. definirea politicilor în domeniul patrimoniului cultural). ea cap`t` o responsabilitate direct` în „europenizare“. sfera privat` ]i mass-media în implementarea „acquis“-urilor comunitare. garanteaz` libertatea. Pe scurt.4): ea desemna ordinea pa]nic`. Este îns` cazul s` ne întreb`m în ce m`sur` „europenizarea“ afecteaz` aceast` rela\ie dintre stat ]i societatea civil`. „societas civilis“ era un atribut al statului na\ional (Comaroff ]i Comaroff. Sau. în consor\ii sau parteneriate). Am asista astfel la reconstituirea în plan european a schemei dicotomice dup` care orice stat trebuie s` co-existe cu o societate civil`. inclusiv cet`\enii organiza\i. • grupurile de interes ]i sectorul privat. În aceast` viziune. Ca urmare a deschiderii frontierelor ]i a apartenen\ei la U. 1999. capabil` s` mobilizeze interesul cet`\enilor prin mijloace noncoercitive ]i dialog social. 2003). 3. spa\iul public suprana\ional func\ioneaz` altfel decât un stat na\ional.. p. Aceast` abordare este îns` limitativ` pentru c`. Spre deosebire de stat. b) Pe de alt` parte. Societatea civil` transfrontalier` La originea sa. pe dou` c`i: prin preluarea unor competen\e opera\ionale de la propriul stat. ]i-au creat propriile instrumente de protec\ie a drepturilor omului. În ce prive]te societatea civil`. Chiar dac` presupun un deficit de legitimare ]i de reprezentare inacceptabil pentru orice democra\ie na\ional`. ca dou` componente inseparabile ale spa\iului public. între cet`\enii beneficiari de drepturi civice. XVIII. societatea civil` î]i desf`]oar` activitatea în interiorul unui spa\iu public na\ional. actorii din spa\iul public na\ional desf`]oar` ac\iuni transfrontaliere ]i particip` la procesele de „europenizare“ din alte \`ri membre (de exemplu. ob\inut` prin consens implicit sau explicit. justi\ia sau autorit`\ile locale. asigur` separarea 110 . institu\iile europene sunt capabile s` gestioneze pluralismul politic. Aceast` întrebare comport` dou` aspecte distincte: a) Pe de o parte. în sec. libert`\ile promovate de pia\a comun` ]i drepturile suprana\ionale institu\ionalizate prin recenta versiune a Tratatului Uniunii au creat noi oportunit`\i de participare ]i ac\iune civic` pentru toate tipurile de ONG-uri na\ionale. forumuri sau parteneriate). este posibil s` se constituie ]i o societate civil` european`. sistemul politic. • autorit`\ile subna\ionale. societatea civil` a început s` apar` ca o alternativ` non-violent`.„Cine se europenizeaz`“? La aceast` întrebare am reu]it s` g`sim o varietate de r`spunsuri. În ambele situa\ii. statul ]i societatea civil` s-au asociat într-o rela\ie de simbioz` (Kaldor. o dat` cu formarea statului suprana\ional ]i a sferei publice europene. ne referim la participarea societ`\ii civile la „europenizarea“ spa\iului public na\ional de care apar\ine. „Europenizarea“ implic` to\i actorii sociali. unde interac\ioneaz` cu statul. în cadrul unor proiecte comune. Era considerat` o form` consensual` de pace social` garantat` de stat în interiorul frontierelor sale na\ionale.E. În acest fel. regionale ]i locale. Ace]tia sunt: • institu\iile – fie ca actori colectivi (sub form` de consor\ii. fie ca actori individuali. ceea ce face ca anumite func\ii publice s` fie transferate unor componente ale societ`\ii civile (de exemplu. care ac\iona pe baz` de autoritate. ca actor colectiv. ceea ce îi permite mai mult` libertate de ac\iune transfrontalier`. prin implementarea guvernan\ei suprana\ionale. la fel ca administra\ia public`. responsabili de implementarea anumitor politici publice sau a unor componente ale acestora. ne intereseaz` s` afl`m dac` societatea civil` este un actor colectiv al „europeniz`rii“. a unor activit`\i inter-regionale. mai exact.

esen\ialul „europeniz`rii“ se produce în interiorul statelor membre (Schmidt. valabil pentru toate \`rile membre. În acest fel. ci ]i de num`rul VP („veto players“). Decizia este consensual` ]i implic` un amplu proces de consultare ]i negociere public`. • pe de alta. prin politica sa regional` ]i guvernan\a multicentric`. „europenizarea“ aduce o nou` perspectiv` asupra vie\ii publice. ar asigura func\ionarea unei democra\ii consensuale la nivelul U. deta]at` de teritorialitate ]i cadrul statului na\ional. Este drept c`. a ap`rut ]i preocuparea de a compara diferitele reac\ii ale sistemelor na\ionale fa\` de „europenizare“. dup` care „europenizarea“ const` în extensia democra\iei ]i a spa\iului public na\ional la nivel suprana\ional. îns` spa\iul public european este mai eficient în promovarea ]i institu\ionalizarea dialogului social: prin Comitetul Economic ]i Social. 4. Din acest motiv. R`spunsurile la aceast` întrebare sunt destul de variate. unde prevaleaz` criteriul statistic): are un executiv format prin consens (Comisia). Elementul esen\ial care. Dac` aplic`m criteriile de analiz` comparativ` ale lui Lijphart (1999). este bicameral` (Parlamentul ]i Consiliul Mini]trilor). Fa\` de aceast` constatare. Giuliani (2003) preia aceste idei ]i le structureaz` sub forma urm`toarei ipoteze: gradul de „europenizare“ depinde nu numai de capacitatea de înv`\are a sistemului social ]i de congruen\a structural` a institu\iilor. factori predispozan\i. comport` un sistem multipartid ales direct de cet`\eni. gradul de preg`tire ]i anticipare a schimb`rii. dup` Lijphard. la rândul s`u.E. Plecând de la 111 . este sensul defini\iei date de Kohler-Koch ]i Eising (1999). care const` într-un sistem compatibil de institu\ii între statele membre. în care societatea civil` de\ine un rol tot mai important. ar fi izomorfismul institu\ional. structura puterii. p. Uniunea European` poate fi considerat` ca un sistem consensual de democra\ie (diferit de sistemul majorit`\ii. prin consultarea partenerilor sociali (de exemplu. priorit`\i.136). la nivel european. condi\ii. 1997). se pune imediat întrebarea dac` poate s` existe acela]i grad de similitudine între institu\iile europene ]i sistemele na\ionale. prin practica sistematic` a sensibiliz`rii publice (exist` peste 600 grupuri de „lobby“ pe lâng` institu\iile europene). introduce conceptul de „veto player“. a]a cum pare s` rezulte din prezum\ia izomorfismului. A]a cum am v`zut. Katzenstein (apud: Giuliani. În plus. invoc` o „congruen\` structural`“ care ar explica integrarea rapid` a Germaniei al`turi de \`rile europene mult mai mici ]i total deosebite din punct de vedere cultural.func\ional` a puterilor. are o Curte Suprem` ]i o Banc` Central` independent`. sistemul intern al fiec`rui stat na\ional se adapteaz` la dinamica suprana\ional` în func\ie de cultura sa organiza\ional`. care nu mai are statul na\ional ca ax` de putere. influen\a partidelor politice este mai mic`. Abordarea comparativ` a „europeniz`rii“: convergen\` sau diversitate? Analiza care precede nu trebuie s` ne duc` la concluzia c` exist` un proces unic al „europeniz`rii“. care se refer` la actorii sociali al c`ror consim\`mânt este indispensabil pentru a produce o schimbare social` de anvergur` cum este „europenizarea“. Tsebelis (2002). precum ]i situa\iile reale sunt extrem de diferite de la o societate la alta. al`turi de interesul justificat pentru explica\ii comune ]i tendin\e generale. Uniunea European` este pe cale s` construiasc` un spa\iu public de un tip nou. „europenizarea“ comport` un dublu proces de schimbare: • pe de o parte. 2003. chiar dac` spa\iul public european nu mai reproduce dualismul func\ional de la nivel na\ional (stat – societate civil`). În realitate. UNICE). de exemplu. fa\` de care \`rile membre trebuie s` \in` pasul. la nivel european intervine un proces de institu\ionalizare ]i guvernan\` participativ`.

cele mai reu]ite exemple furnizate de Germania.E. confirm` întârzierile în implementarea „acquis“urilor în Italia. F`r` îndoial`. Este vorba de macrostatistici extrapolate unor fenomene care se produc îndeosebi la nivel microsocial. autorit`\i locale. dup` cum demonstreaz` foarte conving`tor un studiu al lui Börzel (2001). la cap`tul unui studiu comparativ privind utilizarea fondurilor structurale. sau de tentative de a explica procesele institu\ionale prin date cantitative. În cazul fondurilor structurale. spune Lang. Grecia ]i Belgia. Ironia face îns` c` aceste ultime dou` \`ri. ONGuri. Giuliani calculeaz` indicele de adaptare prin agregarea urm`toarelor date: • rata de transpunere a directivelor comunitare. precum ]i preg`tirea mai bun` pentru „europenizare“ a unor \`ri ca Danemarca ]i Marea Britanie. agen\iile. care au un indice de adaptare negativ. • frecven\a apelurilor la Curtea European` de Justi\ie. ci vizeaz` îns`]i concep\ia: ce trebuie s` m`sur`m. Succesul „europeniz`rii“. gradul de convergen\` sau nivelul de divergen\`? Ne intereseaz` asem`n`rile ]i solu\iile comune. din contr`. trebuie s` ne concentr`m aten\ia 112 . Fig. sintetizat` [n fig. este o democra\ie consensual` sau. • frecven\a scrisorilor oficiale de notificare (din partea U. lideri de opinie) care se opun unei „europeniz`ri“ prea avansate. Explica\ia vine din num`rul mare de VP sau actori negativi (de exemplu.20.). problema nu este doar de metod`. în baza ipotezei dup` care U.modelul de opera\ionalizare a democra\iei consensuale utilizat de Lijphart. astfel încât a devenit parte integrant` a mecanismului intern de implementare a politicilor publice. Cel pu\in aceasta este concluzia lui Lang (2003). legisla\ia) s` interac\ioneze cu obiectivele ]i instrumentele europene. este destul de contradictoriu. 20. astfel încât obiectivele ]i instrumentele na\ionale (de exemplu. • nivelul sprijinului popular (de exemplu. în pofida compatibilit`\ii lor cu „europenizarea“. Sistemul de date al U. patronate. (1986-2000) Implementarea „acquis“-urilor depinde în cea mai mare m`sur` de voin\a politic` ]i de capacitatea de absorb\ie a statelor membre. astfel de analize trebuie privite cu suficient` circumspec\ie.E. În ultim` analiz`. conform anchetelor de opinie).E. Indicele de adaptare în \`rile membre ale U. Analiza lui Giuliani. a]a cum arat` Falkner (2001) ]i Héritier (2001). depinde de disponibilitatea fiec`rui stat de a-]i restructura sistemele proprii de implementare. fondurile publice. s` fie ]i cele mai euro-sceptice. Irlanda ]i Suedia au fost cele în care contribu\ia fondurilor europene a fost planificat` din timp. cum ar fi introducerea euro sau adoptarea unui model social comun.E.

dinamica organiza\ional`. stilurile administrative. identit`\ile colective). vom preciza c`. a]a cum apare din experien\a de pân` acum. modul de alocare a resurselor. înso\it` îns` de o mare diversitate la nivel micro (actorii implica\i. este posibil` convergen\a la nivel macro (datorit` isomorfismului institu\ional ]i politicilor comune).asupra varia\iilor interne ]i a modului în care fiecare stat membru rezolv` problemele de implementare a „europeniz`rii“? La aceste întreb`ri nu exist` un r`spuns unic ]i simplu. ci de a simplifica ]i de a face accesibil conceptul de „europenizare“. Chiar ideea de convergen\` antreneaz` alte controverse care. 113 . de similitudinea institu\iilor sau de omogenizarea produselor? Cum scopul nostru nu este de a complica inutil analiza. la rândul lor. ne provoac` ]i mai mari dificult`\i: este vorba de convergen\a politicilor.

un alt p`rinte fondator al comunit`\ii europene. religie („Republica Christiana“) sau ra\iuni geopolitice ]i militare (de exemplu.44) o consider` simplist` ]i mecanic`. 1993. prin pia\a comun` care. odat` realizat`. scria în testamentul s`u politic intitulat „Pour l’Europe“: „Înainte ca Europa s` devin` o alian\` militar` sau o unitate economic`. Pakkuski. prezum\ie contrazis` îns` de realitate. integrarea european` trebuia s` se fac` în pa]i mici („step-by-step“). cele dou` planuri sunt greu de separat. care presupune cel pu\in trei elemente: statul suprana\ional. Construc\ia european` nu a devenit posibil` decât în momentul în care s-au îndeplinit dou` condi\ii indispensabile. astfel încât s` nu se contrarieze statele membre. de ruptur` epistemologic` fa\` de vechile forme de apartenen\`. 114 . politice ]i culturale. respectiv reconcilierea postbelic` (Planul Schuman) ]i liberalizarea pie\ei interne (ai c`ror ideologi au fost Jeremy Bentham ]i Richard Cobden). cea a unit`\ii politice. Este etapa cea mai dificil`. Criticii acestei abord`ri (George. Conform metodei „neo-func\ionaliste“ a lui Monnet ]i a celorlal\i autori clasici. Meehen. Integrarea nu a devenit efectiv` decât prin liberalizarea schimburilor sociale ]i economice. ideea european` nu a fost suficient`. Se începea cu integrarea economic` ce urma s` declan]eze. Pân` atunci. A]a cum vom vedea în cele ce urmeaz`. La fel. centrat` prea mult pe m`suri economice: ea presupune c` înt`rirea progresiv` a institu\iilor europene va antrena spontan transferul gradual al loialit`\ii cet`\enilor c`tre o comunitate socio-psihologic` transna\ional`. ea trebuie s` fie o comunitate cultural` în sensul cel mai nobil al cuvântului“. personalitatea juridic` a Uniunii ]i o nou` identitate colectiv`. 1997) este dac` ne propunem doar s` extrapol`m construc\ia identitar` de la nivel na\ional sau dac`. De]i a fost sus\inut` de mari personalit`\i culturale ]i politice. convergen\a politicilor sociale. face obiectul acestui modul. mai controversat. Robert Schuman. a f`cut posibil` trecerea la unificarea politic`. Formarea cet`\eniei europene urmeaz` traseul istoric al tuturor identit`\ilor colective. toate proiectele fondate pe utopii („Statele Unite ale Europei“ în viziunea lui Victor Hugo). 2001a. din contr`. ideologie („Tineretul European“ al lui Giuseppe Mazzini). ap`rarea comun` contra invaziei turce]ti) au e]uat. avem în vedere un proces de negare a identit`\ilor na\ionale. Cel de al treilea. apud: Shore. preocupate de p`strarea suveranit`\ii. sunt cuvintele atribuite lui Jean Monnet ca un regret tardiv fa\` de prevalen\a economicului în construc\ia european`. prin efectul de „angrenare“ („spill-over“). p.MODULUL VI CONSTRUC|IA CULTURAL~ A CET~|ENIEI EUROPENE „Dac` ar fi s` încerc din nou. 2000. Întrebarea pe care mul\i anali]ti o pun în leg`tur` cu aceast` tem` (de exemplu: Eder. S-a ajuns astfel la un moment de r`scruce pe care nu l-au prev`zut nici p`rin\ii fondatori ]i nici eurocra\ii anilor ‘60-’70. Primele dou` aspecte au fost abordate în modulul consacrat democra\iei europene. a] începe cu cultura“. prin ceea ce sociologia cunoa]terii a numit construc\ia social` a realit`\ii.

în construc\ia noii identit`\i colective trebuie evitat` tenta\ia rezolv`rii superficiale.E. nu este o realitate ca atare. realizate de tehnocra\ii ]i elitele comunitare. autoritatea politic` înt`re]te influen\a acelora care convin obiectivelor sale ideologice. de înv`\are social`. De aceea. o anumit` cultur` sau anumite simboluri. la fel ca orice proces de „making of a nation“ (Gehlen)? Aceast` întrebare are implica\ii mult mai profunde decât ne putem imagina la prima vedere. cât ]i discu\ia anterioar` privind „europenizarea“ ca proces de schimbare social` ]i institu\ionalizare. • s` precizeze rolul educa\iei în acest proces.E. identit`\ile colective s-au format pe dou` c`i: prin procese spontane. printr-o simbolistic` for\at` ]i un discurs artificial. acest modul completeaz` datele referitoare la identitatea european` (care au f`cut obiectul modulului III). În aceast` perspectiv`. prin decizii politice în favoarea anumitor simboluri sau elemente identitare. De asemenea. ca statut politic ]i identitate colectiv`. a]a a fost cazul. tradi\ii reconstruite • • În cursul istoriei. unde am tratat cet`\enia european` în dubla sa ipostaz`. f`r` transform`ri de substan\` ale societ`\ilor europene. El finalizeaz` atât analiza spa\iului public european (acel „Euro-polity“ în care se manifest` civitatea european`). precum ]i introducerea general` din primul modul. fa\` de diversitatea imens` a op\iunilor culturale. care nu au nici for\a politic` ]i nici argumentele culturale ]i economice care s` previn` instalarea st`rii de „form` f`r` fond“. nici solu\ia unei construc\ii artificiale. De asemenea. • s` stabileasc` direc\iile de ac\iune necesare pentru sus\inerea cet`\eniei europene ca nou` identitate colectiv`. naturale. 1. mituri ]i mentalit`\i au fost asumate de o comunitate uman` ca fiind propriile sale semne distincte. înv`\area social` este orientat` în favoarea identit`\ilor colective promovate de putere. în acest caz. simboluri. nu rezist` în timp. • s` defineasc` specificul cet`\eniei europene ca nou` identitate politic` a cet`\enilor U. de alte identit`\i colective. • s` caracterizeze cultura organiza\ional` a spa\iului public european. ne a]tept`m ca studen\ii s` fie în m`sur`: • s` deosebeasc` procesele identitare care au stat la baza na\iunii ]i cele implicate în construc\ia identit`\ii U. în acest fel.Poate fi Europa inventat`. Aceast` tenta\ie este cu atât mai pernicioas` în cazul \`rilor mici sau al celor dependente. interesat` eventual s`-]i ob\in` legitimitatea sau s` creeze o pârghie de mobilizare politic`. f`r` suport popular ]i f`r` s` corespund` unor realit`\i sociale durabile. • s` analizeze condi\iile construc\iei identitare europene în România. care trebuie doar descoperit` ]i desemnat` prin noi simboluri ]i noi concepte.. Cet`\enia european`: mituri fondatoare. de alte culturi. identificarea cu aceast` cultur` sau cu elementele sale s-a f`cut pentru a se demarca de alte comunit`\i umane. cu care s-a confruntat modernitatea româneasc` la începuturile sale. Dup` studierea acestui ultim modul. de suprafa\`. modulul de fa\` este foarte important pentru în\elegerea întregului nostru demers. Cet`\enia european`. în sens identitar. de 115 .. Istoria a ar`tat ce efecte perverse poate avea construc\ia unor na\iuni prin demersuri pur intelectuale.

alegerile europene. oficialii europeni au instituit o simbolistic` suprana\ional` artificial`. moneda unic` ]i crearea Uniunii. nu a avut când s` formeze o nou` identitate colectiv`. XIX sau cu tricolorul na\ional (referin\` la triada valorilor Revolu\iei Franceze: libertate-egalitate-fraternitate).exemplu. al „halo"-ului sfânt al Fecioarei Maria („Revela\iile”. juxtapus` programelor ]i manualelor ]colare. XX. prima solu\ie nu a avut timpul istoric necesar pentru o elaborare e]alonat`. „europenizarea“ a început în 1951 (prin Comunitatea European` a C`rbunelui ]i O\elului) ]i. al lunilor anului. Problematica european` apare ca o dimensiune ad`ugat`.m. Practic. ]tiin\ele umane). nu s-a impus în incon]tientul colectiv al cet`\enilor europeni. simbolismul num`rului 12 este adânc ancorat în cultura european`: 12 este simbolul unit`\ii ]i al plenitudinii. al orelor dintr-o zi. num`rul apostolilor. p. 47). utilizarea lor episodic`. al semnelor Zodiacului. astfel încât simbolistica european` nu beneficiaz` de ata]amentul afectiv necesar construc\iei unei identit`\i colective. p. al fiilor lui Iacob. în pres`. teritoriu ]i tradi\ii istorice este înc` mult mai solid` decât referin\ele recente la Europa ]i institu\iile sale.d. misiunea civilizatoare) ]i s-au lansat sloganuri adecvate („unitatea în diversitate“. De altfel. dar ]i printr-o campanie de alfabetizare în limba respectiv`. cet`\enii europeni nu cunosc suficient de bine reperele noii ordini culturale la care sunt chema\i s` contribuie. sinteza greac`-iudeo-cre]tin`. Aceste ocazii sunt rare ]i nesemnificative în raport cu omniprezen\a ]i for\a emo\ional` a simbolurilor na\ionale.5% din popula\ie. cu limbile na\ionale12 din noile state formate în sec. Pentru a accelera procesul form`rii noii identit`\i colective. 12 116 . În cazul cet`\eniei europene. limb` ]i literatur`. Hobsbawm (1990. al tablelor dreptului roman. Na\iunea ]i statul na\ional sunt înc` puternice tocmai pentru c` sunt rezultatul unui proces de înv`\are istoric`. 60) citeaz` cazul limbii italiene care. în pofida progreselor înregistrate prin pia\a comun`. citând o surs` a Consiliului Europei. în momentul unific`rii politice (1860). Din acest motiv. „Europa cet`\enilor“. 12:1) ]. era vorbit` curent doar de 2. Cet`\enia european`. care r`mân fidele paradigmei na\ionaliste (îndeosebi manualele de istorie. Cet`\enia european` s-a identificat astfel cu drapelul albastru cu 12 stele galbene13. festivit`\ile sau premierile legate de merite „europene“. Aceast` nou` simbolistic`. prin sus\inere politic`. De asemenea. care a ap`rut simultan în drapelul majorit`\ii republicilor fondate dup` dezmembrarea imperiilor europene din sec. create ]i impuse de elite care nu conving pe toat` lumea. la care au participat to\i actorii sociali. atât timp cât procesele culturale r`mân în apanajul Limba na\ional` a rezultat uneori din impunerea unei limbi minoritare. Aceast` limb` s-a impus ulterior datorit` utiliz`rii sale în administra\ia public`. XIX ]i începutul sec. Din acest motiv. a]a cum arat` Shore (2000. revolta contra originilor asiatice.a. comemor`rile. a întâmpinat dou` dificult`\i notabile. produs al înv`\`rii istorice ]i al exerci\iului cotidian. cultura european` a continuat s` fie dominat` de reperele na\ionale. 13 Acest simbol a fost ales tocmai pentru c` avea o oarecare notorietate: a fost folosit ini\ial de Consiliul Europei timp de patru decenii. cu imnul european (muzica din „Oda bucuriei“ a lui Beethoven. În al doilea rând. în completarea simbolurilor na\ionale. Mai întâi. cu pa]apoartele de culoare unic` (ro]u-bordeaux). geografie. în pofida eforturilor recente. suprapus` referen\ialului na\ional. este mult prea puternic` pentru a ceda în fa\a „europeniz`rii“ ]i a mesajelor sale destul de abstracte. al muncilor lui Hercule. suficient pentru a se fixa în memoria colectiv`. „întoarcerea la Europa“). înv`\area cet`\eniei europene este ineficient`. au fost reactualizate miturile fondatoare (de exemplu. Experien\a anilor ’90 a ar`tat c` introducerea simbolurilor europene nu ajut` foarte mult în construirea noii identit`\i colective. în ocazii strict „europene“: 9 mai „Ziua Europei“. Atrac\ia emo\ional` a apartenen\ei na\ionale. în contrast cu tendin\ele suprana\ionale de integrare economic` ]i politic`. dar f`r` text) ]i înscrierea apartenen\ei la Uniune pe pa]apoartele na\ionale. Comunitatea de limb`.

În cazul care ne intereseaz`. Acest exemplu confirm` analiza lui Hobsbawm (1990) referitoare la rolul agen\ilor de socializare în formarea na\iunilor. Aceste noi entit`\i na\ionale s-au fondat pe veleit`\ile autonomiste ale administra\iei locale. Atât Uniunea European`. cât ]i na\iunea sunt comunit`\i politice care trebuie imaginate sub forma unor noi identit`\i colective care nu au existat în prealabil. profesioni]tii „europeniz`rii“ ]i participan\ii la programele europene au devenit o elit` sau un grup de interes care sus\ine integrarea ]i formarea con]tiin\ei europene. el const` în inventarea lor acolo unde nu exist`“. p. lanseaz` teza interdependen\ei dintre organiza\ie ]i identitate: structura administrativ` creeaz` noi semnifica\ii care legitimeaz` organiza\ia social` ]i se constituie astfel în noi identit`\i colective. Aceast` metod` de construc\ie identitar` nu mai este posibil` în cazul cet`\eniei europene. Specificul na\ional a fost principala for\` de coeziune ]i identificare a popula\iei care împ`rt`]ea cultura dominant` din interiorul unui teritoriu bine delimitat. Este vorba de educa\ia de mas`. A rezultat astfel un dublu proces: de incluziune (a co-na\ionalilor) ]i de excludere (a „celorlal\i“). na\iunile s-au format îndeosebi prin accentuarea diferen\elor specifice: fa\` de vecini. XIX. legitimate prin structurile centrifuge ale administra\iei locale. de sus\inerea politic` a unor limbi sau institu\ii culturale. Ea s-a fragmentat în mai multe na\iuni autonome. de exemplu. fa\` de „ceilal\i“. Anumite elemente ale culturii sunt astfel interpretate ]i structurate (sub form` de scheme mentale. Între construc\ia european` ]i formarea na\iunilor exist` îns` ]i similitudini. Emergen\a spa\iului public european ]i prioritatea acordat` unit`\ii politice fac posibil îns` un alt tip de abordare. Aceast` form` de explica\ie. 33-34) pune în eviden\` dou` mijloace comune de ac\iune: • pe de o parte. În cazul în care s-ar urma totu]i modelul na\ional al diferen\ierii. Gellner (1994. cum sunt na\iunea ]i comunitatea european`. în cartea sa fundamental` „Imagined Communities“. este vorba de mijloacele de comunicare în mas`. de exemplu. religie ]i tradi\ii culturale. A]a a fost cazul unit`\ilor administrative coloniale ]i al birocra\ilor locali din zonele periferice ale imperiilor coloniale (de exemplu. 66) au numit construc\ia social` a realit`\ii. Anderson (1983. paradigme. încât s` atrag` ]i s` stimuleze adeziunea emo\ional` a subiec\ilor. unele studii au insistat asupra aspectelor comune ale diverselor construc\ii identitare. p. prin care construc\ia identit`\ii europene s` nu repete în mod inexorabil experien\a construc\iei na\ionale.politicilor na\ionale. În sec. coduri normative sau explica\ii simbolice). rolul intelectualilor ]i al managerilor. de armata de voluntari ]i de cultura scris` („modern print capitalism“) care au sus\inut afirmarea noilor identit`\i na\ionale. • pe de alta. în pofida comunit`\ii de limb`. 55). Referindu-se direct la asem`narea dintre formarea na\iunilor ]i construc\ia european`. nu a devenit o unitate politic` de sine st`t`toare. de exemplu. definit` prin drepturi suprana\ionale ]i deta]area de teritoriul na\ional. la fel ca în formarea na\iunilor. interpretare ]i organizare simbolic` trebuie inventat`. dezvoltat` ]i asumat` de participan\i. 17): „na\ionalismul nu înseamn` trezirea statelor na\ionale prin con]tiin\` de sine. construc\ia european` poate valorifica experien\a na\iunilor în folosirea tehnologiei politice pentru a incita ]i orienta con]tiin\a public`. de 117 . p. astfel c` America Latin`. prin ceea ce Berger ]i Luckman (1999. revendicând identit`\i na\ionale proprii. Venezuela ]i Argentina) care au evoluat spre constituirea unor „patrias“. fa\` de alte civiliza\ii ]i alte culturi. A]a cum afirm`. ar însemna ca identitatea european` s` se auto-defineasc` în opozi\ie cu o alt` identitate colectiv`: Islamul politic sau cet`\enia american`. p. Shore (2000.

Cet`\enia european` \ine de o anumit` cultur` organiza\ional` ]i se refer` la identitatea U. A]a cum afirm` foarte conving`tor Thiesse (2000. Sentimentul na\ional nu r`bufne]te decât atunci când a fost perfect asimilat. În acest scop. precum „Europa“. este definit` prin criterii relativ precise. Aceast` identitate colectiv` este foarte veche ]i. p. La aceasta trebuie ad`ugat rolul simbolurilor în consolidarea diverselor comportamente identitare. precum ]i identific`ri de ordin pitoresc: costum. este recent` (a fost lansat` ca un concept politic oficial în 1973. dau sens ]i explic` op\iunile identitare.E. teritoriu geografic. cel de cet`\enie european`. spre deosebire de identitatea cultural` european`. în schimb. care îi instruie]te pe indivizi asupra identit`\ilor.. este de a]teptat ca integrarea s` duc` la afirmarea identit`\ii suprana\ionale ca una din identit`\ile multiple ale cet`\eanului european. a]a cum a fost definit` în modulul III. ele direc\ioneaz` ]i capteaz` sentimentul popular. Aceast` identitate se construie]te într-un anumit spa\iu public.E. Dar ea nu fiin\eaz` decât prin adeziunea la aceast` fic\iune. al c`rui statut este înc` neclar. Ast`zi se poate întocmi cu precizie lista elementelor simbolice ]i materiale pe care trebuie s` le întruneasc` o na\iune demn` de acest nume: o istorie ce statueaz` continuitatea în raport cu marii înainta]i. identitatea politic` a U. Astfel în\eleas`. Identitatea U. Identificarea cu acest spa\iu public se face nu doar prin diferen\iere (în contrast cu alte „polity“). „uniunea“.E. „Cet`\enia european` ca statut legal“) în explicarea procesului de identificare suprana\ional`. în sensul în\elegerii ]i asum`rii „europeniz`rii“ de c`tre cet`\eni. Cu alte cuvinte. În aceast` abordare. se deosebe]te de identitatea cultural` european`. valorific` apartenen\a la cultura european` pentru a 118 . „cet`\enia“. 9): „Na\iunea este rodul unui postulat ]i al unei inven\ii.fixarea unor idei sau a unor mesaje sub form` de programe. o limb`. Cu alte cuvinte. adecvat` identit`\ilor postna\ionale. în sensul de patrimoniu cultural. când Comunitatea European` a adoptat „Documentul privind Identitatea European`“) ]i mult mai greu de realizat: este o identitate politic`. ca identitate colectiv`. Simbolurile nu au doar un rol estetic. cli]ee sau stereotipuri identitare. universalism vs. sloganuri. Mai exact. focus pe diferen\e ]i/sau pe similitudini). vom încerca s` valorific`m datele din primele dou` module („Teoria ]i practica cet`\eniei“. o mentalitate specific`.“ Aceast` analiz` ne permite s` reiter`m în acest context conceptul nostru de baz`. locuri memorabile ]i un peisaj tipic. cet`\enia european` va fi definit` independent de teritoriul na\ional. este mai mult un proiect decât o realitate. Este cazul îns` s` facem o precizare important`. la rândul lor.. o serie de eroi pilduitori pentru virtu\ile na\ionale. un folclor. monumente culturale. simbolurile confer` semnifica\ii unor concepte cu care opereaz` comunitatea politic`. aceast` referin\` colectiv`.E. vom integra aspectele culturale ]i cele politice („cet`\enia identitar`“ ]i „cet`\enia statutar`“) într-o viziune compozit`.. îns` el trebuie s` fi fost mai întâi de toate înv`\at . identitatea U. în pofida dificult`\ilor metodologice (spa\iu cultural vs. Cet`\enia european` ]i identitatea U.E. Iar succesele sunt rezultatul unui prozelitism sus\inut. „interesul comun“ etc. politici ]i ac\iuni cet`\ene]ti. specialit`\i culinare sau un animal emblematic. ci ]i prin interiorizare. destin istoric ]i valori comune. de care depinde discu\ia noastr` în continuare. incluziune ]i/sau excludere. Dup` Berger ]i Luckman. particularism. atributul unei entit`\i suprana\ionale controversate. însemne oficiale – imn ]i drapel –. caracterizat prin institu\ii specializate. Încerc`rile nereu]ite sunt numeroase. ca un produs al unui anumit cadru organiza\ional (institu\iile europene). le inculc` datoria de a se conforma ei ]i îi îndeamn` s` r`spândeasc`. Cele dou` sunt îns` complementare ]i se sus\in reciproc. care acoper` toate aspectele ]i corespunde unui mod de via\` deja instituit.

E. de altfel. Folosirea normelor comune de consum nu reprezint` un proces de identificare.E. • exercitarea drepturilor ]i responsabilit`\ilor civice care decurg din statutul de cet`\ean. În aceast` viziune optimist`. grupurilor ]i comunit`\ilor în dificultate. în pofida unor similitudini incontestabile (modul de via\` ]i sistemul de valori). 87). cât ]i în societatea civil`. a]a cum arat` Shore (2000. Ca urmare. f`r` ca acestea s` fie neap`rat contradictorii. anume con]tiin\a european`. 119 . spune Shore (2000. p. Aceast` ac\iune const` în: • participarea activ` la activit`\ile ]i institu\iile politice. identificarea politic` este mult mai lent`. ap`rate atât de Consiliul Europei. De altfel. a]a cum sunt setul de p`pu]i ruse]ti sau cutiile chineze]ti interpozabile. aceast` apreciere este prea drastic` ]i prea tran]ant` în raport cu evolu\ia procesului de integrare politic`. tocmai pentru c` încearc` s` legitimeze o form` de stat (institu\iile europene) renun\ând la suportul lor cultural. atât identit`\ile individuale cât ]i cele colective sunt multiple: fiecare persoan` sau comunitate se poate identifica în acela]i timp cu mai multe repere culturale. cet`\enia european` ]i identitatea U. participant activ la constituirea pie\ei comune. Aceast` imagine se reg`se]te în cazul studiilor (Delanty. Ceea ce s-a reu]it. na\iunea ]i „demos“-ul. pluralismul politic ]i statul de drept).E.E. Aceste trei elemente se reg`sesc. La rândul s`u. atât în sectorul public. cu atât mai pu\in unul de identificare politic`. • organizarea dialogului civic cu puterea instituit`. Pia\a nu poate rezolva îns` toate situa\iile: ca s` func\ioneze. pia\a comun` trebuie coroborat` cu cet`\enia european` ]i cadrul institu\ional suprana\ional. istoric vorbind. 228) ]i Guibernau (2001). p. • cau\ionarea modului în care statul respect` drepturile omului ]i r`spunde de deciziile sale în fa\a cet`\enilor. f`r` s` se ob\in` ceea ce este cel mai important. ar fi apogeul unui proces evolutiv care nu se poate finaliza decât prin integrarea politic`. spune Shore (2000. ea îns`]i are nevoie de o societate democratic` ]i de o cultur` organiza\ional` favorabil` cooper`rii. avem de a face cu o ierarhie de loialit`\i interdependente. • participarea la diversele activit`\i de solidaritate uman`. care se exercit` într-un spa\iu public bine determinat. Astfel de construc\ii la nivelul meta includ diverse cercuri concentrice de apartenen\`. identitatea cultural` european` a inclus deja în patrimoniul comun valorile recente ale democra\iei (drepturile omului. identitatea regional` ]i identitatea na\ional`. În cazul unei apartenen\e supraordonate precum identitatea U..justifica unitatea politic` ]i ac\iunea comun`. cum este identitatea local`. 42). Cet`\enia ]i construc\ia identitar` european` În acest capitol vom pleca de la urm`toarea premis`: cet`\enia comport` un anumit tip de ac\iune social`. în criteriile de aderare („criteriile de la Copenhaga“) ]i reprezint` substan\a „europeniz`rii“ sau contextul organiza\ional în care se va forma identitatea U. de sprijin moral ]i material a persoanelor. p. În realitate. 1995) care afirm` c` o identitate politic` (identitatea U.) încapsuleaz` mai multe straturi succesive de apartenen\` ]i valorific` diversele forme particulare de identificare. Pia\a comun` are meritele sale incontestabile ]i. Cu alte cuvinte. a fost cea care a declan]at ]i a f`cut posibil` construc\ia european`. cât ]i de Uniunea European`. Evident. a fost formarea cet`\eanului-consumator. 2. identitatea politic` european` este contradictorie.

cet`\enia european` nu mai poate fi în\eleas` doar în sensul s`u legalistic. Ele se dezvolt` într-un „polity“ pe mai multe niveluri. literatur`. XX. astfel încât î]i schimb` legisla\ia. conduse de regimuri diferite dar care accept` regulile comune de drept. istoriografie. este recunoscut` ]i valorificat`. Absen\a „poporului european“ ]i a unei clase politice europene face imposibil` democra\ia suprana\ional`: institu\iile europene ]i sistemul decizional func\ioneaz` doar pe baza canalelor na\ionale de influen\`. realizat prin interac\iunea celor trei instan\e (regional`. Cet`\enia european` este o form` extins` de „patriotism constitu\ional“. a]a cum evoc` originea latin` a cuvântului. Acest „polity“ european este îns` recent ]i fragmentat într-o multitudine de culturi na\ionale. imposibil de realizat. sunt ireversibile (costurile renun\`rii ar fi prohibitive): • pe de o parte. • pe de alta. Cu alte cuvinte. care presupune adeziunea fa\` de valorile ]i institu\iile europene. Elitele culturale ]i mass media vor avea un rol important de jucat în acest scop. Habermas propune ca cet`\enia european` s` se sprijine pe o cultur` civic` în m`sur` s` transceand` diferen\ele na\ionale: „În general. La rândul lor. promoveaz` con]tiin\a european` ]i ideea apartenen\ei la aceea]i comunitate politic`. Penn ]i Aristide Briand au fost convin]i de importan\a elitelor culturale ]i politice în asigurarea p`cii europene. filosofie etc. sferele publice na\ionale sunt izolate cultural una fa\` de alta. metodele de lucru ]i sistemul de rela\ii publice. care cuprinde regiunile. statele na\ionale. Cheia de bolt` a culturii politice europene este patriotismul constitu\ional. în locul unei identit`\i culturale unice. Chiar dac` democra\ia european` depinde înc` foarte mult de deciziile statelor na\ionale.Aceste ac\iuni civice nu se mai exercit` exclusiv într-un spa\iu public na\ional ]i nu se raporteaz` doar la statul na\ional. 266). p. va trebui s` intervin` o diferen\iere în cadrul culturii europene. Aceast` pozi\ie pesimist` nu corespunde cu rezultatele „europeniz`rii“. Ea const` în ac\iunea civic` desf`]urat` de actorii individuali ]i colectivi în noul spa\iu public instituit prin „europenizare“. În viitor îns`. În aceast` perspectiv`. prin cele patru drepturi suprana\ionale introduse de Tratatul de la Maastricht. care se aplic` întregului proces de construc\ie a 120 . Mai exact. Spre deosebire de varianta american`. El nu poate fi integrat decât printr-o cultur` politic` european` care s` dea substan\` cet`\eniei europene. a]a cum arat` datele concrete invocate în modulele IV ]i V.E. conform Raportului Cecchini (1988). dar ]i cultura politic` aferent`. Comenius. Voltaire imaginase acest spa\iu sub forma unei utopii. pentru simplul motiv c` democra\ia nu poate func\iona la nivel suprana\ional. aceast` nou` cultur` politic` motiveaz` ac\iunea civic` transfrontalier`. patriotismul constitu\ional european trebuie s` rezulte din diferitele interpret`ri ale acelora]i drepturi universale ]i din principii constitu\ionale marcate de diverse istorii na\ionale“. politicile ]i institu\iile na\ionale sunt vizibil influen\ate de apartenen\a la U. guvernan\a transna\ional` ]i institu\iile europene. Dup` Habermas (1995.E. diver]i actori na\ionali se adapteaz` la influen\ele comunitare. se constat` deja dou` procese care. Republica European` compus` din na\iuni distincte. Patria nu mai este p`mântul str`mo]esc. Ele sunt ancorate de un context în care aspectele politice sunt relevante numai în raport cu istoria ]i experien\a na\ional`. „europenizarea“ schimb` organiza\iile (prin procesul de înv`\are social` numit „institu\ionalizare“). A]a cum am constatat în modulele IV ]i V. Wolton ]i Dahrendorf consider` Europa Unit` drept ultima utopie politic` a sec. na\ional` ]i european`) unde identitatea politic` a U. chiar ]i în Marea Britanie. ci spa\iul simbolic în care se dezvolt` ac\iunea cet`\eneasc`. „europenizarea“ a creat un spa\iu public suprana\ional. organizarea. între o cultur` politic` comun` ]i manifest`rile na\ionale prin art`.

anumite competen\e civice ]i politice (cultura politic` a „europeniz`rii“). statut juridic ]i cultur` politic`) se exercit` preponderent în cadrul na\ional. limitarea cet`\eniei europene la cele patru drepturi suprana\ionale nesemnificative nu face decât s` ne priveze de un instrument extrem de influent prin care proiectul politic european ar c`p`ta substan\` ]i suport cet`\enesc. critica ordinii instituite. rezultat` din contopirea interesului comun (reprezentat de stat ]i na\iunea care l-a emanat) cu interesele individuale ale co-na\ionalilor. • în al doilea rând. Prin „europenizare“. pe m`sur` ce proiectul politic european va c`p`ta consisten\` iar Uniunea va deveni instan\a decizional` predominant`. în sensul l`rgit de mai sus (statut juridic + identitate colectiv` + cultur` politic` + ac\iune social`). un sistem de identificare colectiv` (identitatea politic` a U.]i transna\ional constituit prin „europenizare“. chiar incomplete ]i superficiale. statele na\ionale au realizat o form` superioar` de coeziune social`. Ea comport`. identitate colectiv`. unde loialitatea era ata]at` unui spa\iu gestionat autarhic. Ea nu se mai raporteaz` la un anumit stat ]i este decuplat` de teritoriu ]i na\ionalitate. non-discriminare. fiind considerate chiar sinonime. Etapa reconcilierii ]i a pie\ei comune s-a realizat printr-o abordare minimalist` a cet`\eniei (cele patru libert`\i de circula\ie: a bunurilor. Surprinz`tor. Acestea sunt. XVIII. statele na\ionale au cedat din prerogativele lor tradi\ionale (politicile comune gestionate la Bruxelles) ]i î]i transform` propriile politici ]i institu\ii în coniven\` cu evolu\iile comunitare. prin drepturi civile ]i politice acordate persoanelor care au statutul de cet`\ean. Spre deosebire de statele teritoriale. extinderea sferei de ac\iune a cet`\eniei europene la întreg spa\iul public creat prin „europenizare“. politice în sec. bineîn\eles. dar ]i ac\iunile sociale specifice oric`rei forme de cet`\enie democratic`: participarea politic`. de altfel. XIX ]i sociale în sec. sunt necesare dou` demersuri: • mai întâi. Din acest motiv. a serviciilor ]i a persoanelor).). În modelul evolu\ionist al lui Marshall. Statele na\ionale sunt referin\e institu\ionale ]i politice înc` foarte influente. schema evolutiv` a lui Marshall poate s` se aplice ]i în cazul cet`\eniei europene. responsabilitatea public`. calcat pe particularismul istoric ]i politic al Marii Britanii. încurajarea diversit`\ii culturale ]i a pluralismului politic. Comunitatea politic` a cet`\enilor – subiec\i de drept s-a constituit ca o identitate colectiv` extrem de puternic`. dup` ini\ierea integr`rii politice în anii ’80. exercitarea drepturilor ]i a obliga\iilor cet`\ene]ti. aceasta presupune noi cercet`ri ]i analize dedicate cet`\eniei în rela\ie cu spa\iul public supra. S` nu uit`m faptul c` cet`\enia a fost unul din pilierii construc\iei na\iunilor ]i a statelor na\ionale. protec\ie consular`. se impune definirea opera\ional` a cet`\eniei europene. cet`\enia ]i na\ionalitatea (apartenen\a civil` oficial recunoscut` ]i garantat` de statul na\ional) au devenit interpozabile. Cet`\enia european` este un alt tip de identitate colectiv`. cet`\enii î]i exprim` loialitatea fa\` de institu\iile U. istorie sau tradi\ii. elementele constitutive ale cet`\eniei europene ca atribut al culturii politice a „europeniz`rii“. ]i particip` la o guvernan\` transfrontalier`. un amplu proces de înv`\are social` (prin institu\ionalism ]i schimbarea culturii organiza\ionale). Ulterior. a]a cum am v`zut.democra\iei suprana\ionale. participare la 121 .E. promovarea echit`\ii ]i justi\iei sociale.E. XX. Indiferent de limb`. solidaritatea uman`. s-a sim\it nevoia codific`rii. Pentru aceasta. cet`\enia s-a transformat prin adi\ionarea de noi drepturi: civile în sec. Pentru moment. în prezent. În perspectiv`. a drepturilor politice (dreptul la circula\ie liber`. cet`\enia european` va fi mult mai vizibil` ]i influent` decât cet`\eniile na\ionale. fa\` de care se raporteaz` majoritatea ac\iunilor cet`\ene]ti. auto-organizarea civic`. cet`\enia (în sensul de ac\iune social`. a capitalurilor.

Este posibil s` asist`m chiar la o revizuire important` a listei de drepturi ]i a modului lor de implementare la nivel european. dreptul de participare la institu\iile U. p`rerile sunt îns` împ`r\ite. prin extinderea masiv` a Uniunii (2004). Ca ]i cet`\enia na\ional`. modelul tripartit al lui Marshall a fost aplicat de o manier` sistematic` la cet`\enia U. Rezult` astfel trei etape. Dezbaterile actuale în leg`tur` cu democra\ia european` ]i reforma institu\iilor dovedesc aceast` nou` focalizare pe aspectele politice ]i culturale. precaritatea pie\ei muncii. Eder (2001b) ]i Quermonne (2002). degradarea ecologic`. dreptul la munc` ]i condi\ii adecvate de salarizare etc. Aceste analize au în vedere situa\ia cet`\eniei europene în etapa Maastricht. corespunz`toare celor trei tipuri de drepturi: • institu\ionalizarea drepturilor civile sau legale – de exemplu. nu s-a admis dreptul de alegere: cet`\enia U. religioase. titularii prealabili ai cet`\eniei unui stat membru. sunt optimi]ti ]i prev`d o evolu\ie spre consolidarea drepturilor politice ]i codificarea drepturilor sociale. cet`\enia european` a devenit obligatorie pentru to\i cei eligibili. conjunctura a evoluat considerabil. apel la Curtea European`). o alt` abatere de la logica cet`\eniei este faptul c` drepturile nu sunt acompaniate de responsabilit`\i. În leg`tur` cu ]ansele de afirmare a cet`\eniei unionale. dreptul la informare privind activitatea Comisiei ]i a Parlamentului.E. precum Shaw (1998). în continuare. Între timp. de c`tre Shaw (1998). Uniunea nu este asigurat` c`. Interesant` este ]i metoda prin care cet`\enia european` a fost instituit`. Al\ii. De]i principiul subsidiarit`\ii ar fi permis acest lucru. Curtea European` de Justi\ie prevaleaz` fa\` de legisla\ia na\ional` în cazuri de discriminare pe baz` de diferen\e etnice. a]a cum a preconizat Marshall pentru statele na\ionale. • garantarea drepturilor politice – de exemplu. ad`ugându-se automat cet`\eniei na\ionale. 77). într-o abordare mult extins` fa\` de Tratatul de la Maastricht. incertitudinea sistemelor de asigur`ri sociale) au înt`rit ideea unit`\ii politice. invoc@nd influen\a nesemnificativ` a drepturilor suprana\ionale. Institu\ionalizarea sa ar dovedi c` statul suprana\ional (sau echivalentul s`u) începe s` func\ioneze. precum Delanty (1997). dar conceptul juridic de „community national“ a fost introdus abia în 1992. lingvistice sau de gen. în schimbul drepturilor suprana\ionale. este obligatorie. • recunoa]terea drepturilor sociale – de exemplu. s` se abordeze problema spinoas` a drepturilor sociale. În plus. Aceast` dezbatere nu era posibil` ]i nici nu interesa în anii ’50-’70.alegerile europene. 122 .E. Unii. Closa (2001) ]i Wallace (2003) sunt mult mai rezerva\i. Astfel de abord`ri ne arat` c` acceptarea cet`\eniei europene de c`tre statele membre este doar începutul unui proces mult mai complex. De altfel. Acest autor distinge trei domenii ale drepturilor suprana\ionale. p. revizuirea Tratatului Uniunii (2000) ]i adoptarea Tratatului constitu\ional (2004). în cazul respectiv. când cet`\enia european` era greu de imaginat. Ideea a ap`rut pentru prima dat` în 1976 (Raportul Tindemans). cet`\enii accept` c` au ]i responsabilit`\i europene. estimeaz` c` cet`\enia unional` a fost ad`ugat` la Tratatul de la Maastricht doar pentru a-i da mai mult` credibilitate într-un moment de cump`n` (vezi referendum-urile din Fran\a ]i Danemarca). drepturile consumatorilor. de exemplu.E. Cet`\enia european` este o condi\ie major` a „europeniz`rii“. Shore (2000.. prin Tratatul de la Maastricht. c` exist` o democra\ie european` ]i c` spa\iul public intrinsec „europeniz`rii“ constituie un pol de atrac\ie pentru cet`\enii europeni. Provoc`rile globaliz`rii ]i apari\ia unor noi factori de insecuritate colectiv` (terorismul. urmând ca.

p. pe care se poate construi con]tiin\a european`. – includerea educa\iei. actul de identitate. astfel încât s` sus\in` „europenizarea“ ]i formarea cet`\eniei europene.E. Aceast` dimensiune a construc\iei identitare r`mâne înc` destul de îndep`rtat`. cum este în prezent). a limbilor na\ionale sau a unui tip de institu\ii publice. anume ce trebuie f`cut pentru a consolida cet`\enia european` ]i a forma actorii sociali de care are nevoie „europenizarea“. ordinele cavalere]ti). care reflect` stadiul actual al cuno]tin\elor noastre ]i. 65) ]i Shore (2000. p. Aceste aspecte au fost abordate în analiza precedent`. televiziune. astfel de interven\ii dirijiste au vizat impunerea unor simboluri. Unul din impedimentele actuale ale unific`rii politice europene. 62) sugereaz` câteva piste: – liberalizarea pie\ei comunic`rii ]i a informa\iei transfrontaliere (pres`. p. – încurajarea cercet`rilor consacrate patrimoniului cultural european. Aceste date. similare structurilor de integrare intelectual` din sec. târgurile. rezultatele de pân` acum în opera\ionalizarea cet`\eniei unionale. ne sugereaz` unele direc\ii de ac\iune semnificative pentru afirmarea cet`\eniei europene ca realitate istoric`: a) Reforma politicii culturale a U. este necesar ca Europa s` se „subiectivizeze“ (în sensul psihologiei sociale). biblioteci electronice). În formarea na\iunilor. a]a cum am v`zut din primul modul. presupune îns` nu numai o cet`\enie european` (chiar incipient` ]i marginalizat`. baze de date. heraldica). a]a cum se prefigureaz` în diversele proiecte unionale. nu va fi doar atribuit` (sub form` de simboluri artificiale. articolul 128 al Tratatului de la Maastricht define]te noua „arie cultural`“ în politicile comune). f`r` rezonan\` afectiv` în personalitatea subiec\ilor). Încerc`rile de r`spuns la aceast` întrebare nu pot evita referin\ele la experien\a istoric` a construc\iei na\ionale ]i la emergen\a statului modern. – valorificarea miturilor fondatoare ale identit`\ii europene în construc\ia noilor mituri identitare. drapelul. S-ar putea îns` ca rezultatele „europeniz`rii“ ]i presiunile politice s` devin` atât de pregnante. ci ]i cet`\eni europeni. b) Utilizarea diverselor tehnologii politice prin care Shore (2001. R`mâne de discutat o alt` chestiune. f`r` de care conduita cotidian` ar r`mâne incomplet`. ci asumat` ca un sistem propriu de valori. imnul. Kastoryano (1998. adic` s` fie interiorizat` sub form` de norme operatorii. culturii ]i tineretului ca noi domenii ale jurisdic\iei comunitare (de exemplu.. sistemul hanseatic. 30) în\elege „acele structuri ale cunoa]terii ]i puterii care sunt mobilizate în direc\ia influen\`rii modului de gândire ]i ac\iune al indivizilor“.Transformarea statelor na\ionale în unit`\i ale Federa\iei Europene.E. XII–XV (universit`\ile. – infiltrarea spa\iului simbolistic na\ional cu simboluri suprana\ionale care folosesc acela]i tip de suporturi ]i acela]i mod de captare emo\ional` (de exemplu. – sus\inerea re\elelor transfrontaliere. încât s` accelereze formarea con]tiin\ei ]i cet`\eniei europene. fondat pe principiul drepturilor omului ]i ale cet`\eanului. Pentru aceasta. Experien\a identit`\ilor na\ionale ]i constituirea istoric` a „ideii europene“ (de care ne-am ocupat în modulul III) ne permit deja s` anticip`m tendin\e sau s` formul`m unele a]tept`ri în leg`tur` cu ce ar trebui s` fie cet`\enia european`. coduri institu\ionale ]i repere ale ac\iunii colective. la fel de important`. care limiteaz` analogia cu 123 . mai ales. rutele de pelerinaj. Identitatea politic` a U.

acest sistem de transparen\` ]i r`spundere public` este indispensabil pentru democra\ia european`. p. organiza\iile de tineret. este Eurobarometer ]i statisticile Eurostat. respectiv ansamblul de competen\e care permit cet`\eanului s` influen\eze deciziile politice. p. interesat` de problematica cet`\eniei europene ]i de activitatea autorit`\ilor publice comunitare.. prin inventarea de noi simboluri ]i referin\e identitare. imperiul. e) Constituirea ]i utilizarea agen\ilor de socializare politic` european`. statisticile europene sunt puternice instrumente de influen\` politic`: – ele introduc categoriile politice subîn\elese de cet`\enia european` („spa\iul european“. Este vorba de anumite competen\e ale cet`\eniei europene prin care se exprim` „patriotismul constitu\ional“ ]i care fac posibil` participarea la „europenizare“.identificarea na\ional`. „cet`\enii comunitari“). înfiin\area de departamente sau centre specializate. Dependente de fondurile puse la dispozi\ie de U.E. pe care le inoculeaz` în incon]tientul colectiv (de exemplu. dintre care 21 sunt deja limbi oficiale ale U. Este o cultur` organiza\ional` inedit` prin care o nou` configura\ie institu\ional` î]i creeaz` o identitate politic` adecvat`. limba englez`) celelalte fiind p`strate ca limbi oficiale secundare. Aceste programe de preg`tire sunt extrem de utile pentru asigurarea cuno]tin\elor de baz` ]i formarea con]tiin\ei europene a noii genera\ii de cet`\eni. „publicul european“. institu\iile de formare. este marea diversitate lingvistic`: 43 limbi vorbite în Europa. prin catedrele Jean Monnet. f) Formarea opiniei publice. • apartenen\a la o comunitate politic`. a]a cum observ` Shore. fiind înlocuite de aderen\a la o comunitate politic` suprana\ional`. republica) sunt deconstruite ]i demitizate. • exercitarea drepturilor ]i a responsabilit`\ilor. conform analizei lui Shore (2000. este faptul c` „perspectiva european`“ se substituie ideologiei na\ionaliste. grupurile de ac\iune civic` etc. „dimensiunea european`“ se reduce la reliefarea evenimentelor cu semnifica\ie „european`“ din istoria na\ional` ]i estomparea celor care fuseser` folosite ca suport al con]tiin\ei na\ionale. 186). „popula\ia european`“. O solu\ie ar fi încurajarea prin m`suri politice a unei „lingua franca“ (de exemplu. universit`\ile se orienteaz` din ce în ce mai mult spre problematica „europeniz`rii“. spune Drulak (2001). – folosesc meta-concepte politice. Vechile apartenen\e colective (na\iunea. Dincolo de informa\ia furnizat` de aceste servicii specializate. de exemplu. Cultura organiza\ional` a spa\iului public european La începutul acestui curs. • 124 .E. vom trata mai îndeaproape o anumit` form` a culturii civice. 3. respectiv cultura organiza\ional` a spa\iului public european. Un instrument pertinent în acest sens. 31) ]i Guibernau (2001. astfel încât. am definit cet`\enia prin urm`toarele patru elemente: participarea. de cele mai multe ori. Interesant. – constituie un mod de raportare public` („public accountability“) privind progresele „europeniz`rii“. Dintre acestea. „identitatea european`“). „opinia public` european`“. c) Dezvoltarea „studiilor europene“ ca domeniu de cercetare ]i formare. Intr` aici elitele politice. 173). p. • cultura civic`. formatorii de opinie. d) „Europenizarea“ manualelor de istorie ]i adaptarea curricular`.

companiile suprana\ionale.Aceasta ofer` noi oportunit`\i de manifestare a drepturilor ]i libert`\ilor. Este un spa\iu public unde func\iile statului sunt de\inute de mai multe instan\e opera\ionale. politicile comunitare ]i tratatele Uniunii. în cadrul „europeniz`rii“. acesta nu este ]i cazul Europei. 125 . ci prin valorificarea ata]amentului individual ]i colectiv fa\` de unele principii universale (drepturile omului) ]i reperele specifice ale integr`rii politice europene (respectiv. Wolton (1993) ]i Pérez-Diaz (1998) apreciaz` c` exist` diferen\e notabile între sfera public` na\ional` ]i spa\iul public emergent al „europeniz`rii“: • primul a rezultat dintr-o istorie îndelungat` ]i comport` o comunitate politic` func\ional`. oficiile de consultan\` ]i „lobby“. organiza\iile de patronat. un agregat de „polity“ na\ionale. dar un proiect care a început deja s` prind` contur. • majoritatea spa\iilor publice na\ionale s-au constituit pe baza unei limbi comune. structurile de dialog social ]i civic). dintre care 21 sunt limbi oficiale ale U. • primul are avantajul localiz`rii precise (frontierele na\ionale. cu imperiul roman ]i cet`\enia roman`.. în interiorul c`rora drepturile ]i responsabilit`\ile pot fi opera\ionalizate). • prin cet`\enia european`. fie pentru c` aceste valori au devenit universale (democra\ia. Reamintim faptul c` teza principal` sus\inut` în capitolul anterior a fost cea a rela\iei dintre tipul de organiza\ie ]i identitate. mass-media. În situa\ia nou` a Uniunii Europene. cel`lalt. dar se poate baza doar pe suportul economic. respectul drepturilor omului. anticomunismul etc. eventual. identitatea colectiv` nu se mai construie]te în raport cu teritoriul ]i cultura na\ional`. parteneriatul social. sindicatele. raportate la „acquis“-urile comunitare. Este un spa\iu public în care apar noi tipuri de organiza\ii (de exemplu. Probabil c` aceste observa\ii sunt corecte. aceast` rela\ie s-a stabilit între o comunitate politic` („polity“ sau spa\iul public unde se manifest` cele patru atribute generice ale cet`\eniei la care ne-am referit mai sus) ]i identitatea colectiv` care asigur` coeziunea ]i specificitatea acestei comunit`\i. unde se vorbesc 43 de limbi. liberalismul. Constitu\ia European`). cu statele na\ionale ]i cet`\enia na\ional` (asimilat` na\ionalit`\ii). ci guvernan\a multi-centric`. Acest spa\iu rezult` din interac\iunea actorilor na\ionali cu institu\iile europene. de tipul „de la Atlantic la Urali“ (expresia lui de Gaulle). A]a a fost cazul cu cet`\ile-stat ]i cet`\enia antic`.). cu republicile medievale ]i cet`\eniile teritoriale. cel`lalt face referiri confuze. greu de transpus în ac\iunea public`. institu\iile europene. economia de pia\`). comunitatea de valori nu mai poate fi un criteriu de identificare. • dezbaterea public` la nivel european este incipient` ]i sporadic`. Este un domeniu al ac\iunii politice unde actorii tradi\ionali (parlamentele ]i partidele politice) împart puterea cu noile centre de influen\` precum agen\iile specializate. Aceast` tez` este confirmat` atât de sociologia politic` ]i psihologia social`. prin fuzionarea ]i transformarea institu\iilor tradi\ionale. nu numai c` este recent. Spa\iul public european este un proiect. a ini\iativei ]i particip`rii cet`\ene]ti. fie pentru c` ele nu mai pot fi definitorii pentru Europa (cre]tinismul. cât ]i de cercet`rile recente privind construc\ia cultural` a identit`\ilor colective. În cazul cet`\eniei. atât comunitatea cât ]i identitatea politic` sunt atipice: organiza\ia de referin\` nu mai este exclusiv statul. puternic ata]ate identit`\ilor na\ionale.E. • cet`\enia european` este mai mult un ideal decât o realitate. participarea cet`\eneasc` în plan european vizeaz` tot problemele interne. prin ceea ce se nume]te guvernan\`.

Ideea de guvernan\` pluralist`. Mai exact. Interesul atât de mare pentru cet`\enia european`. asupra celor doi factori ai construc\iei culturale a „europeniz`rii“.E. centralizat` ]i etatist` instituit` de statele na\ionale. Optând pentru aceast` form` de organizare social` ]i politic`. ]i activitatea Celulei de Prospectiv` a Comisiei. U. inspirat` din conceptul de „consciational democracy“ al lui Lijphart (1999). SUA sau Belgia. f`r` s` se mai recurg` la mijloacele coercitive ale guvern`rii. dezbaterile privind „reforma institu\ional`“ nu se refer` doar la democratizarea U. În aceast` perspectiv`.E. Bruxelles. pe care mul\i o întrev`d ca solu\ie organiza\ional`. sub forma re\elelor transfrontaliere. ceea ce presupune descentralizarea deciziei. aplicat unui consor\iu de state suverane. este legat de problemele-cheie ale suveranit`\ii ]i viitorului statului na\ional. ca ]i în cazul Constitu\iei Europene. participarea actorilor non-guvernamentali (ONG-urile. prin interdependen\a institu\iilor europene cu actorii na\ionali ]i prin convergen\a de facto. presupune interac\iunea institu\iilor suprana\ionale cu actorii na\ionali.Aceast` situa\ie inedit` constituie deja o provocare pentru ]tiin\ele sociale ]i politice.E. 14 126 . anume statul na\ional. consultan\` ]i „lobby“. Aceast` metod` presupune c` uniunea politic` se realizeaz` prin acordul între state suverane. Cât despre „cet`\enia european`”. pe care am discutat-o în modulul IV. ci vizeaz` multe aspecte domestice pe care guvernan\ii ar fi fost nevoi\i s` le trateze cu sau f`r` existen\a U. nu este cea a câtorva drepturi suprana\ionale. nu va fi identic` cu cea care func\ioneaz` în Germania. La acestea. Miza cet`\eniei europene. Cultura organiza\ional` a acestei noi ordini politice poate fi caracterizat` prin patru elemente: a) Guvernan\a multi-centric` ]i pluralist`. Strasburg.. Chiar ]i federa\ia european`. În ultim` instan\`. centrele de expertiz`. consider`m oportun s` insist`m.E. unde deciziile se iau prin negocieri ]i cooperare. fie printr-un curs interdisciplinar sau prin departamente specializate). „studiile europene” constituie un numitor comun al tuturor universit`\ilor europene (fie sub forma unui pachet de op\iuni. ad`ugate mai degrab` din ra\iuni psihologice (inocularea ideii de unitate) decât din considerente politice ]i juridice. apartenen\`. mass-media). Aceast` arhitectur` politic` se baza pe trei pilieri. Noua ordine introdus` de guvernan\a european` este o alternativ` istoric` la organizarea ierarhic`. în continuare. Torino ]i Berlin. participare politic` ]i identitate colectiv`. Este o ordine bazat` pe metoda comunitar` a consensului. este de fapt întreaga ordine politic` a modernit`\ii. drepturile omului ]i cet`\enia. Democra\ia european` nu reproduce modelul statului na\ional. respectiv organiza\ia ]i identitatea. precum ]i centrele de cercetare ]i monitorizare a „europeniz`rii”. realizat` începând cu revolu\ia industrial` ]i afirmarea na\iunilor ca identit`\i colective dominante. Uniunea European` nu este un stat suprana\ional care s` practice un sistem parlamentar de guvernare. se adaug` proiectele finan\ate de U. în acest context extrem de complicat. de unde ]i interesul major pentru cet`\enia european` ca domeniu de studiu în universit`\i14. a proiectelor transna\ionale ]i a integr`rii economice. Floren\a. în aceast` aparent` confruntare de idei. ea apare deja ca domeniu de studiu în universit`\ile din Bruges. Ceea ce este în joc. aspir` s` devin` Practic. implicarea diverselor institu\ii politice (nu doar a statului na\ional). ne vom ocupa mai pe larg de cultura organiza\ional` a guvernan\ei europene ]i de oportunit`\ile create pentru formarea cet`\eniei europene ca statut. în care nici statele na\ionale nu mai sunt suficient de autoritare ca s` monopolizeze deciziile cele mai importante ]i nici institu\iile europene nu au for\a politic` ]i legal` a unui stat suprana\ional. Este o metod` de organizare consensual`.

cine ]i cum r`spunde în fa\a cet`\enilor din moment ce luarea deciziei este atât de dispersat`? b) Emergen\a unor noi actori colectivi. permite armonizarea drepturilor sociale ale „cet`\eniei industriale“ la nivel european. 1991). discursuri carismatice. patru organiza\ii paneuropene sunt deja reprezentate la Bruxelles ]i pe lâng` Curtea European` de Justi\ie. comune tuturor societ`\ilor europene. ci de la interac\iunea persoanelor ]i a elitelor. p. barierele actuale sunt îns` la nivel na\ional. centre de „lobby“ ]i rela\ii cu publicul). exist` paradoxul dup` care firmele devin tot mai multina\ionale. c) Informalizarea deciziei sau ceea ce Benz (2003. Într-un studiu exhaustiv consacrat acestei chestiuni. o form` de organizare transfrontalier` a muncitorilor (echivalent` sindicatelor) care. grupurile feministe. prin multiplicarea workshop-urilor ]i a reuniunilor informale. 29). Benz constat` c` astfel de rela\ii informale au început s` apar` ]i în cazul colabor`rii dintre Consiliu ]i Parlamentul European. ace]ti autori identific` trei mari domenii unde se formeaz` noii actori europeni: • sindicalismul transna\ional – în prezent. Alte exemple sunt „Comitetul Economic ]i Social“ (organiza\ie european` de parteneriat social) ]i consor\iile inter-regionale (de exemplu. organiza\ii cet`\ene]ti. Aceast` informalizare a rela\iilor oficiale este un pas important spre formarea comunit`\ii politice ]i a coeziunii organiza\ionale care stau la baza cet`\eniei europene. Pentru a contracara aceast` evolu\ie. Un exemplu este cel al „European Works Council“. direct. Aceste forme corporatiste de actori sociali sunt descentralizate ]i relativ autonome.. ac\iunile de solidaritate cu Lumea a Treia etc. în timp ce sindicatele sunt tot mai fragmentate ]i limitate la cadrul na\ional. se deta]eaz` de ierarhia social` ]i trateaz` probleme transversale. „lobby“ politic. sindicate. mi]c`rile anti-nucleare. 100) nume]te „dezinstitu\ionalizarea lu`rii deciziei“ se refer` la procesul de consultare ]i negociere direct` între indivizi ]i noii actori colectivi. p. 2001. a]a cum sunt „policy networks“ (Rhodes. agen\iile ]i parteneriatele sociale (Streeck ]i Schmitter. f`r` s` mai treac` prin controlul central) ]i au format propriile structuri opera\ionale (de exemplu. asocia\ii de profesioni]ti ]i institu\ii suprana\ionale pune dubla problem` a coeren\ei ]i a responsabilit`\ii: cum se asigur` coeziunea organiza\ional`. Luarea deciziei nu mai este strict interguvernamental`: ea comport` rela\ii interpersoanle. 2000). Marks ]i MacAdam (1998. ac\iuni de captare a bun`voin\ei („confidence-building“). Pozi\iile de negociere nu sunt neap`rat interstatale ]i nu pleac` de la raporturi de putere. 104) consider` c` politicile sociale europene sunt domeniul cel mai propice pentru parteneriat ]i dialog social. interesant este faptul c` regiunile au personalitate juridic` (se pot angaja în nume propriu. Pentru unii autori (Guibernau. • „noile mi]c`ri sociale“ (NMS) care. 129).prima „network society“ din istorie (Tallberg. alian\e. au libertate de mi]care ]i sunt competente în anumite domenii ale vie\ii publice. aceast` asociere atipic` între guverne. unde legisla\ia ]i modul de organizare sunt extrem de rigide. 2003). jocuri cu roluri. reprezentând peste 40 de federa\ii ]i peste 20 de \`ri. p. influen\e. p. Alpi-Adria). s-a creat Confedera\ia European` a Sindicatelor (ETUC) în 1973. fie sub form` de grupuri de interes ]i consor\ii. 127 . dup` Streeck (2001. spre deosebire de „vechile“ forme (Inglehart. • mi]c`rile regionale au început s` se organizeze fie la nivel global (Asocia\ia European` a Regiunilor). negocieri. 1990). Iat` câteva exemple: mi]c`rile ecologice.

aceast` form` sacralizat` de loialitate.E. incluse în reglement`ri care nu se refer` direct la euro-cet`\enie. Statutul de cet`\enie european` deschide accesul la alte drepturi. capabil` s` capteze identificarea politic` a cet`\enilor. nu au reu]it totu]i s` impun` cet`\enia european` ca o identitate colectiv` atr`g`toare. este vorba de drepturi egale pentru to\i cet`\enii statelor na\ionale. protec\ia împotriva subculturilor etc. Schmitter avanseaz` ]ase propuneri de reform` politic` vizând relansarea interesului pentru cet`\enia european`: • organizarea unor referendum-uri na\ionale o dat` cu alegerile europene. spune Schmitter (2001.E. protec\ia mediului. Aceste modific`ri ale tipului ideal de cet`\enie... În acest scop. r`mâne ca un supliment la „polity“ na\ional. Cu alte cuvinte. p. care va fi capabil` s`-]i dezvolte ulterior propria identitate colectiv`. astfel încât cet`\enii s` aib` mai multe informa\ii despre candida\i. sus\inut` de serviciul militar obligatoriu. astfel încât cet`\enii statelor membre au o dubl` cet`\enie (na\ional` ]i european`). Solu\ia const` nu în a începe cu inventarea miturilor identitare.E. asisten\a medical` a persoanelor care se deplaseaz` în interiorul U. 109). regiunile. ea este înlocuit` de ritualuri pur simbolice (salutul drapelului sau respectul imnului) ]i de „patriotismul constitu\ional“ al lui Habermas. practicile competi\ionale între firme. municipalit`\ile) ]i a institu\iilor europene specifice (Ombudsman. ac\iunea politic` trebuie s` sus\in` cu prioritate organiza\ia. • apartenen\a la o comunitate politic` ]i cultural` care nu mai este legat` în mod necesar de na\iune ]i teritoriu. Parlamentul European.. Cet`\enia U. Curtea European` de Justi\ie). ca organiza\ie politic`.d) Adaptarea normelor de civitate la contextul specific al cet`\eniei europene. p. • folosirea sistemelor indirecte (vot electronic) ]i introducerea deliber`rii colective (de exemplu.E. a disp`rut în cazul euro-cet`\eniei. ceea ce trebuie realizat mai întâi este consolidarea organiza\ional` a „Euro-polity“ astfel încât cet`\enia european` s` devin` un concurent puternic pentru cet`\enia na\ional`. tratamentul angaja\ilor sezonieri sau pe termen redus. aceast` m`sur` ar da legitimitate ]i ar atrage aten\ia asupra U. Dup` Schmitter. prin forum-uri Internet). euro-cet`\enia este o condi\ie favorizant` pentru alte drepturi prev`zute în reglement`rile specializate referitoare la egalitatea de gen. cet`\enia european` este o variant` a tipului ideal de cet`\enie prin ajust`ri conjuncturale care vizeaz` urm`toarele aspecte: • egalitatea în drepturi pentru to\i cet`\enii U. • participarea la activitatea unit`\ilor subna\ionale (de exemplu. cu toate acestea. drepturile consumatorilor. 128 . • na\ionalitatea este dublat` de cet`\enia U. 88). • beneficiile individuale de pe urma cet`\eniei europene nu sunt foarte conving`toare (drepturile suprana\ionale nu influen\eaz` foarte mult via\a zilnic` a cet`\enilor). fiind incapabil` s` rezolve problema legitimit`\ii ]i democra\iei europene.E. Dup` Brubaker (apud: Schmitter. 2001. • introducerea unui dublu sistem de votare pentru Parlamentul European: pe liste de partid ]i pe liste individuale. recunoscute ]i la nivelul Uniunii. a tradi\iilor ]i a simbolisticii aferente. standardele minimale de s`n`tate ]i siguran\` social`. • loialitatea nu se mai exprim` prin disponibilitatea la sacrificiu în interesul „patrieimam`“.

implicit. au f`cut ca cet`\enia s` devin` piatra de încercare a politicilor publice ]i m`sura capacit`\ii statelor na\ionale de a gestiona echilibrul dintre drepturi ]i responsabilit`\i. la Conven\ia European` a Drepturilor Omului. 129 . în schimb.) introduse artificial. Cet`\enia european` este mai mult decât suma cet`\eniilor na\ionale. nu dispunem de un proiect la fel de mobilizator pe baza c`ruia s` se construiasc` identitatea colectiv` a U. ci ]i azilan\ilor politici. Educa\ia pentru cet`\enie european` nu mai poate opera în acelea]i condi\ii.E. solicitan\ilor de reziden\` iar U. imnul. drepturile copilului.E. respectiv participarea politic` ]i justi\ia social`. Cet`\enia european` trebuie s` reprezinte activitatea unei comunit`\i inclusive care func\ioneaz` într-un spa\iu public transna\ional. • 4. acest demers trebuie completat prin codificarea drepturilor din genera\ia a 3a ]i a 4a (de exemplu. Aspectele intervenite ulterior. refugia\ilor de r`zboi. ca suport al form`rii noii identit`\i colective. ar c`p`ta responsabilit`\i efective în gestionarea acestei zone de „non-citizenship“.aderarea U. drepturile consumatorului. care continu` s` monopolizeze activit`\ile civice ]i politice. Ea va ocupa treptat spa\iul transna\ional al societ`\ii europene prin valorificarea celui mai recent mit identitar: mitul cet`\eanului.E.E. pentru c` identitatea colectiv` a U. prozelitismul. înv`\`mântul na\ional. nu a devenit înc` un referen\ial politic capabil s` concureze spa\iul public na\ional. mai eficace decât recursul la for\`. pa]aportul etc. Ea va fi efectiv` doar în momentul în care va îndeplini toate criteriile cet`\eniei ]i va fi capabil` s` capteze adeziunea cet`\enilor cel pu\in în aceea]i m`sur` ca cet`\enia na\ional`. protejate de instrumentele na\ionale. cere loialitate ]i respectarea obliga\iilor civile. viitorii cet`\eni au fost sensibiliza\i în favoarea virtu\ii civice ]i a loialit`\ii fa\` de statul-na\iune. prin imitarea sistemelor de identificare na\ional`. Ea nu se reduce la cele patru drepturi suprana\ionale recunoscute de Tratatul de la Maastricht ]i nici nu se limiteaz` la simbolurile „europene“ (drapelul. }coala a fost spa\iul cultural în care s-a înv`\at limba. • legiferarea statutului „Euro-denizens“. Pentru moment. secularizat ]i accesibil a fost un instrument activ în inculcarea sentimentului na\ional. Toate aceste m`suri au drept scop s` fac` din cet`\enia european` o alternativ` ]i nu un derivat al cet`\eniei na\ionale. de exemplu. Aceast` identitate va dep`]i stadiul actual de „market membership“. drepturile sociale. Prin instruire. devenind astfel eligibil` pentru Curtea European` a Drepturilor Omului cu sediul la Strasburg. Rolul educa\iei Formarea con]tiin\elor individuale ]i colective se face cel mai temeinic prin educa\ie. specifice spa\iului public european. guvernan\ii au folosit educa\ia ca un mijloc de influen\` social`. Este un mit care a mobilizat energiile populare în perioada form`rii na\iunilor ]i a reu]it s` confere legitimitate statelor na\ionale pe baza unui contract social foarte simplu: cet`\enii primesc drepturi garantate ]i recunoscute de stat care. istoria ]i geografia na\ional`. În formarea na\iunilor. a persoanelor care nu au acces la drepturi pentru c` nu au statutul de cet`\ean na\ional. îndoctrinarea sau exorcizarea.E. drepturile ecologice). Îndeosebi în epoca modern`. Ele vizeaz` înt`rirea „Euro-polity“ ca organiza\ie de integrare politic` ]i. cet`\enia european` ar fi un statut juridic acordat nu numai „comunity nationals“. care tr`iesc în afara Uniunii. dar ]i un mediu pentru socializarea politic` precoce. aceste drepturi ar fi complementare celor din genera\ia 1a ]i a 2a. drepturile culturale. • garantarea cet`\eniei europene pentru descenden\ii cet`\enilor statelor membre ale U. Pe de o parte.

E. Ea înseamn`: • educa\ia în Europa. chiar prin materii aparte dedicate studiilor europene. care vizeaz` formarea identit`\ii ]i cet`\eniei europene. se preocup` de rela\ia sa cu cet`\enii ]i î]i asum` politici care alt`dat` erau l`sate în apanajul exclusiv al statelor na\ionale (educa\ia. astfel încât s-a sim\it nevoia unor dezvolt`ri mai consistente. cercet`rii ]i tineretului. cu excep\ia unor competen\e legate de libertatea de circula\ie a persoanelor (dreptul la educa\ie al copiilor lucr`torilor migran\i. conform Tratatului Uniunii. educa\ia ]i cultura r`mân atribute definitorii ale statului na\ional. b) Procesul de la Bologna Este vorba de o mi]care ad hoc a universit`\ilor europene în favoarea unei „Arii Europene a Înv`\`mântului Superior“. 149-150 din Tratatul Uniunii. ap`rarea. Programele Leonardo ]i Socrates). este de a]teptat ca educa\ia pentru cet`\enie european` s` beneficieze de o sus\inere masiv`.Pe de alt` parte. dimensiunea european` desemna o finalitate ad`ugat` politicilor na\ionale în domeniul înv`\`mântului ceea ce. recunoa]terea calific`rilor) incluse în art. Acest din urm` aspect a devenit o prioritate în programele de cooperare în domeniul educa\iei. a) Dimensiunea european` Ideea de „dimensiune“ evoc` deschiderea european` a sistemelor educative na\ionale. educa\ia este în atribu\ia statelor membre. cultura ]i tineretul). educa\ia ]i cultura au devenit. Adi\ionarea acestor specifica\ii la edificiul na\ional al educa\iei nu a mai corespuns a]tept`rilor. priorit`\i strategice ale politicilor europene. se pot identifica trei momente de referin\`. În baza subsidiarit`\ii. de cooperare direct` între institu\iile de înv`\`mânt (Procesul Bologna. rela\iile interna\ionale). Introdus` în 1983 printr-o recomandare a Parlamentului European. când s-a constatat o r`mânere în urm` a Europei fa\` de principalii s`i concuren\i (SUA ]i Japonia). • educa\ia pentru Europa. Ea nu face obiectul unei politici comune. educa\ia ]i formarea profesional` au primit tot mai mult sprijin comunitar. care pune accentul pe apartenen\a la un spa\iu cultural comun. în „Carta Noii Europe“ (adoptat` o dat` cu Tratatul de la Maastricht). politicienii ]iau adus aminte de educa\ie. aceste momente sunt importante pentru formarea prin educa\ie a con]tiin\ei europene ]i a identit`\ii politice corespunz`toare. respectiv introducerea dimensiunii europene. începând cu Summit-ul de la Lisabona (2000). practic. În condi\iile dubl`rii bugetului comunitar pentru educa\ie ]i tripl`rii fondurilor pentru cercetare în exerci\iul 2005-2008. Aceasta presupune armonizarea politicilor. studiul limbilor str`ine ]i al „acquis“-urilor. „dimensiunea“ a c`p`tat un contur mai precis. Mai mult. pentru prima oar` în istoria U. a 130 . Începând cu 1993. se traduce prin teme ]i con\inuturi europene în cadrul unor materii precum geografia ]i istoria. Chiar dac` nu se refer` direct la cet`\enia european`. Cele trei demersuri la care ne vom referi în continuare sunt rezultatul unei schimb`ri de atitudine în favoarea educa\iei ]i form`rii profesionale la nivelul Uniunii care începe s` se comporte ca un stat suprana\ional: ]i-a creat un aparat birocratic organizat pe domenii ale politicilor publice (inclusiv educa\ia. Procesul de la Bologna ]i Strategia de la Lisabona. Aceast` contradic\ie dintre nevoia de educa\ie pro-european` ]i absen\a politicilor comunitare în acest domeniu a devenit preocupant` la sfâr]itul anilor ’90. Ca de obicei în situa\iile de criz` (vezi ]ocul Sputnik-ului ]i efectele sale asupra educa\iei americane sau mobilizarea na\ional` prin educa\ie în Japonia postbelic` ]i în perioada Meiji). a structurilor. • educa\ia despre Europa. securitatea. circumscrise jurisdic\iei statelor membre. În acest proces de valorificare a educa\iei în construc\ia european`. La început prin procese spontane.. care se refer` la con\inuturile ]i materiile care studiaz` diversele aspecte ale societ`\ii europene.

pentru prima dat` în istoria U. Cum sistemele na\ionale de înv`\`mânt sunt foarte variate (structuri. c` statul na\ional nu mai este singur pe arena public` ]i c` este nevoit s` împart` puterea ]i responsabilitatea cu al\i parteneri.E. inclusiv la cele considerate alt`dat` ca atribu\ii inviolabile ale statului na\ional. care s` cuprind` dou` cicluri. c` U. ceea ce dep`]e]te cu mult simpla „dimensiune“ injectat` în sistemele na\ionale. echivalent pentru toate universit`\ile europene. doctoratul va fi al 3-lea ciclu universitar. prin programele TEMPUS ]i ERASMUS). Aceste tendin\e exprim` interesul statelor membre ]i al U. s-au fixat trei obiective strategice. aceste evolu\ii ne arat`. ECTS sau Sistemul European de Credite Transferabile).E.. respectiv: • un sistem comparabil de diplome ]i acte de studii (de exemplu. prin European Network of Quality Assurance in Higher Education. similar` înv`\`mântului superior american.E. sub numele generic „Strategia de la Lisabona“. legisla\ie. realizate îns` printr-o mare diversitate de programe. • cooperarea în materie de asigurare a calit`\ii. 131 . • o structur` echivalent`. curriculum. ECTS presupune o scar` unic` de evaluare cu ]apte calificative. „Bachelor“ sau „undergraduate“ cu durata de 3 ani) ]i nivelul Master („graduate“) cu durata de 2 ani. pe de alta. • prin adoptarea unor standarde comune de performan\` („indicators and benchmarks“) care s` permit` evaluarea dup` criterii comune. comparabilitatea ]i planificarea unor ac\iuni comune. „Europenizarea“ se extinde astfel la toate sectoarele. s-a convenit s` se men\in` aceast` diversitate dar s` se ob\in` convergen\a ]i armonizarea politicilor educa\ionale pe dou` c`i: • prin stabilirea unor obiective comune. ca în România) ]i va avea o durat` de 3 ani. pe de o parte. „foaia matricol`“). examene ]i certificate. care s` înlocuiasc` sistemul de notare de la 1 la 10. management ]i finan\are). • facilitarea accesului la sistemele de educa\ie ]i formare din statele membre. 45 ore s`pt`mânal = 2 credite dintre care 30 ore de interfa\` (cu prezen\`) ]i 15 ore de lucru individual. unde un semestru = 30 credite. inclus în înv`\`mântul superior (nu va mai fi considerat înv`\`mânt postuniversitar.modului de recunoa]tere a studiilor universitare. formarea profesorilor. • deschiderea sistemelor de educa\ie ]i formare c`tre societate. F`r` îndoial`. c) Strategia de la Lisabona Consiliul European de la Lisabona (2000) a proclamat. respectiv: • îmbun`t`\irea calit`\ii ]i eficien\ei sistemelor de educa\ie ]i formare profesional` din cadrul U. Ca urmare. inclusiv România) antreneaz` schimb`ri de substan\`. Cele 6 obiective ale Procesului de la Bologna (validat în 1999 prin sus\inerea oficial` a mini]trilor de resort din \`rile semnatare. actori ]i stiluri manageriale. c` educa\ia ]i cultura devin priorit`\i ale politicilor comune. • un sistem transferabil de credite (de exemplu. afla\i în afara teritoriului na\ional. respectiv licen\a (ciclul inferior. tipuri de institu\ii. • intensificarea mobilit`\ii studen\ilor ]i a cadrelor universitare (de exemplu.. de a sus\ine demersurile de integrare politic` prin ac\iuni tot mai consistente în domeniul educa\iei ]i form`rii profesionale.E. tinde s`-]i asume toate prerogativele unei entit`\i politice func\ionale. • promovarea studiilor europene ]i a educa\iei pentru Europa. de exemplu.

Altfel spus. a]a cum a ap`rut în interiorul frontierelor juridice ale statului na\ional. cu o educa\ie multicultural` ]i dispuse la mobilitate. ca rela\ie direct` între cet`\enii statelor membre ]i Uniune. spre deosebire de aportul mobilizator ]i egalitar al cet`\eniilor na\ionale. cet`\eanul trebuie s` admit` c` exist` un corp de drepturi europene ]i instrumente de protec\ie care se aplic` direct. cet`\enia european` este ambigu`. Aceast` nou` form` de organiza\ie nu se mai reduce la stat ]i la polaritatea putere-opozi\ie. marginalizarea. Pe de o parte. legislativul ]i juridicul). Ea este pluralist`. ireductibil` la suma societ`\ilor ]i statelor na\ionale. practici diplomatice ]i structuri federaliste. în sensul juridic al termenului (ele nu stabilesc o rela\ie juridic` între cet`\eni ]i Uniune). Pe de alta. statutul de cet`\ean european desemneaz` drepturile cet`\eanului ca membru al propriului stat ]i al Uniunii. care se refer` la istoria. Ea aduce un amestec ciudat de principii. unde drepturile se aplic` direct cet`\eanului (f`r` filtrul decizional al entit`\ilor intermediare). a fi cet`\ean al Uniunii presupune s` fii membrul unei noi comunit`\i politice. într-o structur` reticular` complet diferit` de sistemul centralizat ]i ierarhizat al statului na\ional. caracterizat prin cele trei puteri clar definite (executivul. democra\ia european` este prea complicat`. între entit`\i politice autonome. toate acestea într-un ansamblu compozit greu de explicat prin reperele anterioare. a]a cum am v`zut. de coabitare a dreptului comunitar cu reglementarea interguvernamental`. scena politic` a democra\iei europene ofer` ]anse de participare îndeosebi pentru elite. prin rela\ii manicheiste între stat ]i societatea civil`. În sfâr]it. chiar dac` cercet`torii în ]tiin\ele sociale ]i politice sunt entuziasma\i de faptul c` au lansat un nou termen: guvernan\a multipl`. Este identitatea U. cet`\enia european` trebuie în\eleas` în primul rând ca o identitate politic`. valorile ]i patrimoniul cultural comun al popoarelor europene. În acest sens. XIX. trebuie s` înceap` cu organiza\ia politic`. întreprinz`tori ]i tehnocra\i. cu demarcarea spa\iului public în care se va desf`]ura ac\iunea cet`\enilor europeni. în deplin` logic` federal`.E. reprezentat` de o cultur` politic` comun` care trebuie construit` ]i inventat` printr-un proces similar form`rii statelor na\ionale în sec. euro-scepticismul ]i non-participarea. între acestea ]i institu\iile suprana\ionale. cet`\enia european` desemneaz` un nou tip de identitate colectiv`. 132 . De]i a înv`\at înc` din ]coal` c` cet`\enia nu are existen\` juridic` decât în interiorul propriului stat. multicentric` ]i pe mai multe niveluri. care asigur` liantul politic ]i cultural între statele membre. în concluzia acestei lucr`ri. de subsidiaritate ]i pluralism institu\ional. statele na\ionale accept` totu]i deciziile unor institu\ii suprana\ionale care le limiteaz` suveranitatea. În schimb. s` m`reasc` clivajele ]i s` încurajeze inechitatea. Cet`\enia na\ional` s-a format în interiorul spa\iului public na\ional. pentru persoanele poliglote. între guvernan\i ]i opozi\ia politic`. Apare astfel riscul ca cet`\enia european`.. ci principii de cooperare pe orizontal`. de]i guvernele na\ionale r`mân puternice ]i foarte vizibile. Acestea nu sunt îns` drepturi subiective. Cet`\eanul de rând este derutat de faptul c`. Acest proces. Spre deosebire de identitatea cultural` european`.CONCLUZII Statutul Uniunii Europene provoac` pentru moment confuzie. Ca în orice sistem federal. ea conserv` sensul ini\ial al cet`\eniei.

Aceast` form` de organiza\ie politic` decurge din noua ordine european` care a reu]it s` aduc` nu numai stabilitate. ]i nici nu mai poate fi explicat` prin logica guvern`rii. El nu mai poate fi cuprins prin tiparele obi]nuite. este greu de conceptualizat. la fel de complexe ]i dificil de încadrat. „guvernan\a“. „globalizarea“ etc. împ`r\it` între o multitudine de actori na\ionali ]i europeni. 133 . „societatea reticular`“. „societatea civil`“. precum „europenizarea“. astfel încât este nevoie de alte încerc`ri explicative. „drepturile omului“.Uniunea European` este o provocare pentru ]tiin\ele sociale ]i politice tocmai prin caracterul s`u inedit ]i contradictoriu. R`mâne ca proiectul de integrare politic`. Ea nu se limiteaz` la termenii specifici statului. În sistemul de guvernan\` pluralist` al Uniunii. nici un participant nu mai este atât de puternic încât s`-i domine autoritar pe ceilal\i. utile în via\a de zi cu zi a viitorilor cet`\eni europeni. Dezbaterea pe care am ini\iat-o în acest curs poate deschide accesul spre concepte înrudite. Puterea este descentralizat`. de alte cercet`ri. dar ]i prosperitate. început în anii ’90. ceea ce incit` la cooperare ]i formarea parteneriatelor. am considerat interesant ]i oportun s` introducem conceptul integrator de cet`\enie european` în formarea studen\ilor în ]tiin\ele sociale ]i politice. Tocmai din acest motiv. s` definitiveze acest proces. Acestea sunt nu numai provoc`ri intelectuale de mare atractivitate. facilit`\i economice. comerciale ]i financiare f`r` precedent. de alte concepte. „identitatea european`“. nici chiar la versiunea sa federal`. între un stat federal ]i o organiza\ie suprana\ional`. Hibridul juridic al Uniunii ca îmbinare între dreptul interna\ional ]i dreptul comunitar. dar ]i concepte opera\ionale.

statut juridic statut politic şi juridic. apartenenţă statut juridic. naţionalitate patriotism statut civil cetăţenie. naţionalitate loialitate şi obligaţii drepturile civile. loialitate faţă de stat statut juridic. statut juridic statut juridic naţionalitate cetăţenie. patrie) ‫اطواطف‬ 134 . statut juridic patriotism. titular de drepturi apartenenţă. statut juridic statutul de cetăţean. statut civil cetăţenie. naţionalitate cetăţenie. statut civil naţionalitate statut civil. ansamblu de drepturi şi obligaţii naţionalitate apartenenţă. identitate. apartenenţă statut civil apartenenţă (občia = comunitate). statut politic şi juridic apartenenţă. naţionalitate naţionalitate.ANEXA I – SENSUL DAT CET~|ENIEI ÎN DIVERSE CONTEXTE CULTURALE Ţara ARMENIA AUSTRIA AZERBAIJAN BOSNIA ŞI HERZEGOVINA BULGARIA CHINA CROAŢIA REPUBLICA CEHĂ ESTONIA FINLANDA FRANŢA GEORGIA GERMANIA GRECIA ITALIA KAZAHSTAN KIRGHISTAN LETONIA MALTA MAREA BRITANIE OLANDA POLONIA ROMÂNIA RUSIA SERBIA SLOVACIA SLOVENIA SPANIA SUEDIA TURCIA UCRAINA UNGARIA LIMBA ROMANI LIMBA ARABĂ Denumirea kaghokatsintyum Staatsbürgerschaft vatandaslig državljanstvo grajdanstvo državljanstvo občanstvi kodakondsus kansalaisuus citoyenneté nokalaksoba Staatsangehörigkeit Staatsbürgerstatus Υπυκοότυτα (ipikootita) cittadinanza atuldyk grajdanstvo atuulduk pilsoniba cittadinanza citizenship burgerschap obywatelstwo cetăţenie grajdanstvo državljanstvo grajdanstvo občianstvo državljanstvo ciudadania medborgare vatandaşlik gromadyanstvo allampolgársag romaniphen al mwatana Semnificaţia statut civil. patriotism (watan = pământ. obligaţii civice naţionalitate naţionalitate. cetate. naţionalitate naţionalitate apartenenţă. participare politică apartenenţă la polis naţionalitate. teritoriu. naţionalitate loialitate şi obedienţă faţă de comunitate şi legea tradiţională (romani criss = tribunalul tradiţional) apartenenţă. naţionalitate cetăţean al statului (borg = burg. naţionalitate patriotism (atuul = patriot). naţionalitate statut civil. participare. oraş) naţionalitate.

politicilor ]i opiniilor • deprinderi de comunicare (capacitatea de a ra\iona. Ele se definesc prin urm`toarele verbe: • a identifica • a descrie • a explica • a evalua o pozi\ie (o idee sau o afirma\ie) • a lua pozi\ie (fa\` de mai multe op\iuni) • a ap`ra o pozi\ie (un punct de vedere) Competen\e de participare • capacitatea de a influen\a politica ]i deciziile prin ac\iuni colective • exprimarea clar` a intereselor în aten\ia deciden\ilor ]i politicienilor • construirea de coali\ii. regulile ac\iunii politice ]i ale exercit`rii libert`\ii individuale • cuno]tin\e despre lumea contemporan` • competen\e de natur` procedural`: abilitatea de a argumenta ]i dezbate. guvernarea democratic`. drepturile ]i responsabilit`\ile cet`\eanului.ANEXA II – COMPONENTELE CULTURII CIVICE Civitas (1994) Standarde de con\inut cuno]tin\ele de baz` despre valorile ]i principiile democra\iei. de a argumenta ]i a exprima un punct de vedere) 135 . sistemul politic (american). de a reflecta ]i evalua argumentele ]i ac\iunile altora • cunoa]terea principiilor drepturilor omului ]i ale cet`\eniei democratice Competen\e sociale (necesare co-cet`\eniei) • capacitatea de a convie\ui • capacitatea de a coopera • capacitatea de a rezolva conflictele pe baza legilor ]i principiilor democra\iei • capacitatea de a lua parte la dezbaterea public` Veldhuis (1997) Cuno]tin\e de baz` • democra\ia ca valoare ]i regim politic • cet`\enia democratic` • func\ionarea democra\iei • influen\a societ`\ii asupra indivizilor • decizia politic` ]i legislativ` • drepturile ]i obliga\iile cet`\ene]ti • rolul partidelor politice ]i al grupurilor de interes • participarea la luarea deciziilor • modul de influen\are a politicilor publice • problemele curente ale politicilor publice Atitudini ]i opinii • interesul fa\` de problemele sociale ]i politice • identitatea na\ional` • atitudinea fa\` de democra\ie ]i cet`\enie • încrederea în institu\iile politice • loialitatea • toleran\a ]i recunoa]terea prejudiciilor • respectul fa\` de ceilal\i • valorificarea identit`\ii europene • ata]amentul fa\` de valorile democra\iei europene Competen\e intelectuale • colectarea ]i valorificarea informa\iei din diverse media • abordarea critic` a informa\iei. distribuirea puterilor în societatea democratic`. institu\iile publice. via\a civic`. negocierea. rela\iile interna\ionale Competen\e intelectuale reprezint` opera\iile mintale care ajut` înv`\area standardelor de con\inut. realizarea compromisului ]i c`utarea consensului • gestiunea conflictelor Audigier (1998) Competen\e cognitive • cuno]tin\e privind legisla\ia ]i activitatea politic`: regulile vie\ii colective.

obligatorie materie distinct`. examen obligatoriu la sfâr]itul ]colariz`rii Nivelul de înv`\`mânt primar (clasele I-IV) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-VIII) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele IX-X) primar (clasele I-VI) secundar (clasele VII-X) primar ]i secundar (clasele I-VII) secundar (clasa a VIII-a) secundar (clasele IX-X) primar secundar (ISCED 2 ]i 3) primar ]i secundar secundar (clasa a IX-a) secundar (clasele VIII-XI) Abordarea materie distinct`. obligatorie materie distinct`. obligatorie materie distinct`. obligatorie integrat` integrat` integrat` materie distinct`. obligatorie Timpul alocat 5% din orele de predare 4% din orele de predare 11% din orele de predare „blocuri” transcurriculare . obligatorie abordare transcurricular` nou` materie obligatorie transcurricular` materie distinct`.ANEXA III – EDUCA|IA CIVIC~ ÎN CURRICULUM-UL FORMAL DIN |~RILE EUROPENE |ara Albania Denumirea educa\ie civic` educa\ie civic` educa\ie civic` Andorra Armenia ]tiin\e sociale ]tiin\e sociale ]i umane competen\e cotidiene drepturile omului statul de drept Austria Azerbaijan educa\ie civic` istorie ]i educa\ie civic` instruire civic` studii constitu\ionale omul ]i societatea Belgia Comunitatea francofon` Comunitatea flamand` Bulgaria educa\ie civic` educa\ie cet`\eneasc` ]tiin\e sociale ]i educa\ie civic` primar ]i secundar primar ]i secundar primar ]i secundar (clasele I-XII) teme transcurriculare teme transcurriculare combina\ie de con\inuturi transcurriculare ]i materie distinct` cercuri tematice o or` pe s`pt`mân`. obligatorie materie distinct`.

|ara Denumirea omul ]i lumea Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XII-a) primar (clasele I-VI) primul ciclu de înv`\`mânt secundar sau gimnazial (clasele VII-IX) primar ]i secundar (clasele I ]i IX) primar ]i secundar (clasele I-IX ]i XXII) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XII) primar ]i secundar primar (clasa a IV-a) secundar (clasele IX ]i XII) primar (clasele I-IV) primar (clasele I-IV) op\ional` Abordarea Timpul alocat Cipru studii sociale istorie. obligatorie facultativ` Elve\ia Estonia Federa\ia Rus` studii sociale educa\ie social` educa\ie social` introducere în educa\ia civic` ]i juridic` materiile asociate dreptului (dreptul ]i politica. dreptul ]i politica. fundamentele cet`\eniei materiile auxiliare dreptului 1 or` pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-IX) facultativ` primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-IX) facultativ` 137 . integrat` materie distinct`. instruirea civic`) introducere în studiile sociale („obchestvovedenie”). obligatorie non-obligatorie. educa\ie civic` ]i economie materie distinct` materie distinct` o or` pe s`pt`mân` timp de un semestru (educa\ia civic` este materie distinct`) program pilot Croa\ia Danemarca educa\ia pentru drepturile omului ]i cet`\enie democrat` ]tiin\e sociale istorie ]i instruire civic` materie op\ional` materie distinct`. obligatorie materie distinct`. fundamentele cet`\eniei. obligatorie materie distinct`. instruirea civic`. fundamentele dreptului. obligatorie materie distinct`.

non-obligatorie activit`\i transcurriculare Timpul alocat Finlanda istorie ]i studii sociale 114 lec\ii s`pt`mânale în 6 ani istorie ]i studii sociale cet`\enie ]i spirit antreprenorial Fran\a a tr`i împreun` („vivre ensemble”) educa\ie civic` educa\ie social`. instruirea civic` face parte din studiul mediului ]i a naturii (570 lec\ii pe un interval de 6 ani) materie distinct`. obligatorie con\inuturi transcurriculare materie distinct`. civic` ]i juridic` Germania studii sociale (Sozialkunde) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VII-IX) secundar (clasele VII-XII) primar (vârsta 6-8 ani) primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (ISCED 1 ]i 2) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar primar 288 ore s`pt`mânale în 3 ani consiliere (76 ore în 3 ani.4 ore din totalul de 26 de ore s`pt`mânal inclus în curriculum-ul formal din toate statele federale (Länder) op\ional pentru concursul de admitere la universitate studii sociale Grecia educa\ie civic` al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar primar 138 . obligatorie integrat`. obligatorie. obligatorie facultativ` materie distinct`. obligatorie materie distinct`. fundamentele dreptului drepturile omului. obligatorie trunchi comun obligatoriu. geografie ]i economie). ]tiin\e politice. bazele culturii civice ]i juridice Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XI) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XI) primar (clasele I-VI) Abordarea materie distinct`.|ara Denumirea studii sociale. separat ]i integrat (cu istoria ]i geografia) materie auxiliar` ]i parte component` a altor materii (istorie. clasele VII-IX) materie la examenul na\ional 3 .

eu ]i ceilal\i. psihologia. istoria ]i ]tiin\ele sociale. 3 lec\ii pe s`pt`mân` (clasa a VII-a) o or` pe s`pt`mân` (clase IV-X) competen\e de via\` („life skills”) studii sociale primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele IV-X a ]colarit`\ii obligatorii) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VIII-X) al doilea ciclu secundar (clasele XIXIII) primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar integrat` integrat` 3 ore pe s`pt`mân` (clasa a VIII-a). istoria. 4 lec\ii pe s`pt`mân` (clasele V-VI). personal` ]i pentru s`n`tate educa\ie civic`. social` ]i politic` «Leaving Certificate Applied» ]i «Transition Year Programme» primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar al doilea ciclu secundar integrat` materie distinct`. 2 ore pe s`pt`mân` (clasele IX-X) o or` pe s`pt`mân` (clasa a XIa) competen\e de via\` Italia studii sociale istorie ]i educa\ie civic` integrat` integrat` materie distinct` 139 . eu ]i lumea obiect la examenul de capacitate („junior certificate”) Islanda studii sociale integrate cu studiile religioase primar (clasele I-VII) 3 lec\ii pe s`pt`mân` (clasele IIV). sociologia.|ara Denumirea literatura greac` veche. ]tiin\ele mediului Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar Abordarea materii specifice Timpul alocat Irlanda educa\ie social`. dreptul civil ]i institu\iile politice. istoriei. civiliza\ia ]i identitatea european`. geografiei) integrat` trei teme: eu. tehnologia comunic`rii. obligatorie parte integrant` a programelor speciale respective (în cadrul limbii engleze.

|ara Denumirea istorie ]i educa\ie civic`. integrat` în toate materiile fiecare ]coal` trebuie s`-]i elaboreze propriul curriculum pe baza unor standarde na\ionale o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` în func\ie de necesit`\i. etica. economia ]i istoria ]tiin\e sociale Liechtenstein cuno]tin\e civice al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XII) pre]colar primar secundar integrat` integrat` integrat` integrat` materie distinct` materie distinct` materie distinct` curs op\ional materie distinct` inserturi specifice în diverse programe transcurricular`. obligatorie materie distinct`. pe vârste ]i niveluri Lituania Luxemburg Macedonia (FYROM) principiile societ`\ii civile principiile societ`\ii civile educa\ie civic` („cours d'instruction civique”) educa\ie civic` educa\ie civic` sistemul politic ]i cultura civic` primar (clasele VII-VIII) secundar (clasa a X-a) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XII-a) primar (clasele VII-VIII) ]colile secundare profesionale ]colile secundare generale (clasele IXXII) primar ]i secundar Malta înv`\area democra\iei Moldova educa\ie civic` educa\ie civic` primar (clasele I-IV) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-IX) materie distinct`. obligatorie 140 . economie Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar Abordarea autonom ]i transcurricular (instruirea civic` asociat` cu istoria. geografia ]i economia) integrat` Timpul alocat Letonia ]tiin\e sociale primul ciclu de înv`\`mânt secundar instruirea civic` face parte dintrun bloc de materii („]tiin\ele sociale”) al`turi de educa\ia pentru s`n`tate.

ca parte integrat` a ariei op\ionale „educa\ie personal`. social`. geografia ]i instruirea civic`) integrat` integrat` integrat` materie distinct` predat` în cadrul „attainment target” despre om ]i societate Timpul alocat o or` pe s`pt`mân` 2-3 ore pe s`pt`mân` Norvegia ]tiin\e sociale activit`\i de consiliere ]tiin\e sociale activit`\i de consiliere instruire civic` 3-4 ore pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` în acest „attainment target” mai intr` geografia. studiul societ`\ii ]i mediului. obligatorie integrat` (istoria. istoria.|ara Denumirea educa\ie civic` Nivelul de înv`\`mânt al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele X-XII) primar (clasele I-VII) primar (clasele I-VII) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VIII-X) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VIII-X) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XII-a) primar Abordarea materie distinct`. X-XII) Regatul Unit Anglia educa\ie pentru cet`\enie („citizenship education”) cet`\enie primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar 141 . sanitar` ]i civic`” transcurricular` la alegere la nivelul fiec`rei ]coli predomin` educa\ia nonformal` ]i activit`\ile crosscurriculare ciclul secundar superior (cls. educa\ia pentru s`n`tate Olanda educa\ie pentru cet`\enie studii sociale („Maatschappijleer”) Polonia Portugalia istorie ]i societate cunoa]terea societ`\ii dezvoltare personal` ]i social` secundar primul ciclu de înv`\`mânt secundar al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar primar teme transcurriculare arie curricular` integrat` materie distinct` fiecare ]coal` î\i define]te propriul cadru curricular pe baza unui curriculum na\ional activit`\i cross-curriculare transcurricular`.

obligatorie materie distinct` o or` pe s`pt`mân` proiect pilot o or` pe s`pt`mân` 142 . optional` materie distinct`. cursurile op\ionale „comunicarea în sfera public`” ]i „rezolvarea de conflicte”) integrat` materie distinct` materie distinct` San Marino studii sociale istorie ]i educa\ie civic` istorie ]i educa\ie civic`. economie primar primul ciclu de înv`\`mânt secundar al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar SerbiaMuntenegro Serbia Muntenegro Slovacia educa\ie pentru cet`\enie educa\ie pentru cet`\enie instruire civic` ]tiin\ele societ`\ii primar ]i secundar primar ]i secundar primar (clasele VI-IX) secundar (clasele IX-XI) materie distinct`. 1 or` pe s`pt`mân` în curriculum-ul colii de Baz` 1-2 ore pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` România educa\ie civic` cultur` civic` cultur` civic` primar (clasele III-IV) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele V-VI) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VII-VIII) materie distinct`. educa\iei ecologice ]i filosofiei Timpul alocat Republica Ceh` educa\ie civic` ]tiin\e sociale ]i educa\ie cet`\eneasc` 1-2 ore pe s`pt`mân` 2 ore pe s`pt`mân` în curriculum-ul colii Na\ionale.|ara Sco\ia Denumirea dezvoltare personal` ]i social` educa\ie religioas` ]i moral` Nivelul de înv`\`mânt primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (vârsta 5-14 ani) primar ]i primul ciclu de înv`\`mânt secundar (nivelul de vârst` 5-14 ani) primar (clasele VI-IX) secundar (clasele XII-XIII) Abordarea integrat` ]i transcurricular` (arie tematic`) integrat` ]i transcurricular` (arie tematic`) materie distinct` integrat` ]tiin\elor sociale. obligatorie (aria curricular` „om ]i societate”) curs op\ional materie obligatorie completat` de con\inuturi transcurriculare (ex. obligatorie materie distinct`.

|ara Slovenia

Denumirea educa\ie civic` ]i etic` cultur` civic` ]tiin\e sociale

Nivelul de înv`\`mânt primar (clasele VII-VIII) secundar (clasa a IX-a) ]colile secundare profesionale

Abordarea materie distinct`, obligatorie materie distinct`, curs op\ional în cadrul modulului „]tiin\e umane” materie distinct`, obligatorie

Timpul alocat o or` pe s`pt`mân` o or` pe s`pt`mân` (32 ore întrun an ]colar) 85 ore într-un an ]colar (ciclul de 2 ani), 70 ore pe an ]colar (ciclul de 3 ani)

Spania

]tiin\e, geografie ]i istorie etic`, ]tiin\e sociale, geografie ]i istorie filosofie ]i istorie; istoria lumii contemporane (filiera ]tiin\e sociale)

primar secundar (ambele cicluri) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (Bachillerato) primar (clasele I-VI) secundar (clasele VII-IX) primar (clasele I-III) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasele VII-VIII) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a XI-a) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a IX-a) primul ciclu de înv`\`mânt secundar (clasa a IX-a) al doilea ciclu de înv`\`mânt secundar (clsasele IX-XI) primar (clasele V-VIII) primar (clasa a VII-a)

materie distinct` materie distinct` materie distinct` ]i teme transcurriculare materie distinct` materie distinct`, obligatorie materie distinct`, obligatorie materie distinct`, curs facultativ materie distinct`, obligatorie materie distinct`, obligatorie materie distinct`, obligatorie trunchi comun obligatoriu (parte a ariei curriculare „om ]i societate”) 10 - 14% din orele din curriculum ultimul an de ]colaritate 855 ore în 9 ani de înv`\`mânt obligatoriu

Suedia Turcia

studii sociale democra\ie ]i educa\ie pentru drepturile omului instruire civic` ]i drepturile omului democra\ie ]i educa\ie pentru drepturile omului

Ucraina

„Suntem cet`\eni” educa\ie juridic` educa\ie pentru cet`\enie

Ungaria

istorie ]i cet`\enie antropologie ]i studii sociale

143

|ara

Denumirea studii sociale studiul omului ]i etica introducere în filosofie istorie ]i cet`\enie

Nivelul de înv`\`mânt secundar (clasele IX-XII) secundar (clasa a XI-a) secundar (clasa a XII-a) secundar profesional (clasa a XII-a) integrat` integrat` integrat`

Abordarea

Timpul alocat aloc`ri variabile în curriculumul la dispozi\ia ]colii

materie distinct` Sursa: C. Bîrzea (2003) EDC Policies in Europe: A Synthesis, Strasbourg, Council of Europe.

144

ANEXA IV – CARACTERISTICILE IDENTIT~|II EUROPENE
HUNTINGTON Mo]tenirea clasic` Cre]tinismul Separarea autorit`\ii temporale de autoritatea spiritual` Diversitatea lingvistic` Statul de drept Institu\iile politice bazate pe reprezentativitate Individualismul DUROSELLE Dreptul roman Morala iudeo-cre]tin` Arta clasic` Umanismul ]i individualismul Rena]terii Ra\ionalismul ]i ]tiin\a iluminismului Romantismul BRAUDEL Interpretarea cantitativ` a existen\ei Revolta prometeic` Atrac\ia originilor ]i mitul eternului retur Atrac\ia fa\` de interzis, necunoscut, îndep`rtat Încrederea în ra\iune, mitul suprema\iei subiectului Spiritul critic ]i autocritic WRIGHT Umanismul: tendin\a de a considera omul ca m`sura tuturor lucrurilor ]i un scop în sine Liberalismul: încrederea în individ ]i dreptul fiec`ruia de a-]i dezvolta propriul poten\ial Pragmatismul: convingerea c` nu exist` adev`ruri absolute, ci doar cele confirmate de practic` Relativismul: circumscrierea oric`rei experien\e într-un context (]tiin\ific, social sau cultural) care limiteaz` capacitatea noastr` de generalizare MORIN Caracterul dialogic al identit`\ii europene, rezultat dintr-o serie de antagonisme interne: religia/ra\iunea credin\a/îndoiala gândirea mitic`/gândirea critic` empirismul/ra\ionalismul existen\a/ ideea particularul/universalul problematizarea/reîntemeierea filosofia/]tiin\a cultura umanist`/cultura ]tiin\ific` vechiul/noul tradi\ia/evolu\ia reac\ia/revolu\ia individul/colectivitatea imanentul/trancendentul hamletismul/prometeismul qui]otismul/sancho-panzismul CARTA IDENTIT~|II EUROPENE Comunitatea destinului istoric Comunitatea valorilor Comunitatea modului de via\` Comunitatea social` ]i economic` Comunitatea responsabilit`\ii

145

Italia. Belgia ]i Luxemburg proiectul Comunit`\ii Europene a Ap`r`rii (e]uat in 1954) Tratatele de la Roma privind constituirea Comunit`\ii Economice Europene ]i. p`rinte al Europei „Republica Christiana“ Dante: „Despre monarhie“ (unificarea european` sub o monarhie unic`) George Podiehrad (regele Boemiei): „Tratat de alian\` ]i de confedera\ie pentru a rezista in fa\a turcilor“ (model federal cre]tin) Emeric Cruce (c`lug`r-pedagog francez): „Noua Cynee“ Ducele de Sully (ministrul Finan\elor a1 regelui protestant Henric al IV-lea): „Marele Proiect a1 Regelui Henric al IV-lea“ Jan Amos Comenius: „Rena]terea universal`“ William Penn (quaker englez. fondatorul Pennsylvaniei americane): „Prezentul ]i viitorul p`cii in Europa“ Abatele Saint-Pierre: „Proiect de pace etern`“ Jean-Jacques Rousseau: „Contribu\ie la Proiectul de pace etern`“ Jeremy Bentham (fondatorul utilitarismului): „Principiile legii interna\ionale“ Immanuel Kant: „Pacea etern`“ Friedrich von Gentz (consilierul lui Mätternich. respectiv. secretarul Congresului de la Viena): „Despre pacea etern`“ Laplace: „Europa sub Napoleon cel Mare“ (proiectul de unificare imperial` al lui Bonaparte) Henri de Saint-Simon (teoretician al socialismului): „Despre reorganizarea Societ`\ii Europene“ Giuseppe Mazzini: mi]carea „Tineretul european“ (Risorgimento la scar` european`) Richard Cobden (economist britanic): „Schimbul liber în Europa“ Victor Hugo: „Statele Unite ale Europei“ Pierre-Joseph Proudhon: „Despre principiul federativ“ Johann Kaspar Bluntschli: „Organizarea Societ`\ii Statelor Europene“ (dup` modelul helvetic) Constantin Frantz (diplomat prusac): „Despre federalism ca principiu conduc`tor“ Richard Coudenhove-Kalergi (diplomat austriac. a Euratom .ANEXA V – CRONOLOGIA UNIFIC~RII EUROPENE 768. fondatorul mi]c`rii paneuropene): „Pan-Europa“ Alfred Nossia: „Noua Europ`“ Aristide Briand (ministru de externe francez): „Liga Na\iunilor“ înfiin\area Consiliului Europei.814 1100-1300 1308 1463 1623 1638 1645 1654 1712 1761 1789 1795 1800 1800-1813 1814 1834 1846 1851 1863 1878 1879 1923 1924 1929 1949 1950 1951 1952 1957 Carol cel Mare. Olanda. RFG. cu sediul la Strasburg Planul Schuman privind integrarea limitat` ]i progresiv` a Europei (metoda neofunc\ionalist`) Tratatul de la Paris prin care se creeaz` Comunitatea European` a C`rbunelui ]i O\elului (CECO). la care ader` Fran\a.

ini\ierea politicii agricole comune (PAC) proiectul Kennedy. primele alegeri prin sufragiu universal direct pentru Parlamentul European aderarea Spaniei ]i a Portugaliei. privind parteneriatu1 euro-atlantic realizarea uniunii vamale a celor ]ase \`ri membre Tratatele de aderare a Marii Britanii. Sloveniei ]i Ungariei adoptarea Tratatului constitu\ional 147 . Poloniei. Maltei. Irlandei. prima încercare de aderare a Marii Britanii e]ecul Planului Fouchet de Uniune politic`. Danemarcei ]i Norvegiei (ultimul fiind respins de popula\ie) crearea . Conven\ia privind Spa\iul Schengen Actul Unic European (prima mare revizuire a Tratatului de la Roma) Planul Delors de uniune economic` ]i monetar` Tratatul Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht) sau cea de a doua mare modificare a Tratatului de la Roma institu\ionalizarea cet`\eniei europene prin Tratatul de la Maastricht realizarea pie\ei unice cea de a doua etap` a Uniunii Economice ]i Monetare Tratatul de la Amsterdam (cea de a treia revizuire major` a Tratatului de la Roma) Tratatul de la Nisa (sau cea de a patra revizuire major` a Tratatului Uniunii) ]i adoptarea Cartei Drepturilor Fundamentale ale Uniunii. ca parte integrant` a Tratatului Uniunii cea mai mare extindere a UE.]arpelui monetar european“ (stabilizarea cursurilor interne de schimb) Raportul Tindemans.. Estoniei. privind crearea Uniunii Europene prin înt`rirea cooper`rii politice intrarea în vigoare a Sistemului Monetar European (SME).1961 1962 1962 1968 1972 1972 1976 1979 1985 1986 1989 1992 1992 1993 1994 1997 2000 2004 2004 lansarea proiectului de uniune politic`. Slovaciei. prin aderarea Cehiei. Ciprului. Letoniei. Lituaniei.

R. Bucure]ti. Cheah. Editura DU Style. (1998) Democracy in Europe. Struggle and Class Inequality. Hutchings. R. Paris. ELIASSEN. In: P. H. Aldershot. State University of New York Press. St. (1998) The Governance of the Single European Market. BEETHAM. HELD. London. (1983) Imagined Communities. p. AUDIGIER. (1998) Cosmopolitan Patriots. K. State University of New York Press.A. Multi-level Governance or Flexible Gatekeeping. BARBALET. ALEXANDRESCU. (1994) Transnational Citizenship. P. ARMSTRONG. Minneapolis. Sheffield Academic Press. (1998) Paradoxul român.A. B. KÖHLER. (1993) (eds. New York. INRP. S.: Cet`\enia. Sheffield. (1996) (eds. Editura DU Style. p. C. (1996) Cultura civic`.) Re-Imagining Political Community: Studies in Cosmopolitan Democracy. R. G. ARCHIBUGI. Polity Press. Manchester.. 279-291.A. D. Macmillan. (1999) L’éducation à la citoyenneté. In: R. London. p. ANDERSEN. R. ELIASSEN. Dannreuther (eds. London. ANDREWS. BULMER. Bucure]ti. ANDERSON. E. (1991) (ed. Robbins (eds. (1988) Citizenship: Rights.A.. VERBA. (1994) Is Multinational Citizenship Possible? In: B. 83-120. S. F. Sage. 1997).M. K. U. (1995) Why Citizenship Constitutes a Theoretical Problem in the Last Decade of the Century.) Cosmopolitics: Thinking and Feeling beyond the Nation. Hamilton (eds. Sage. (1995) La fin des territoires.. Sage. Z. Manchester University Press. Albany. Univers. ALEJANDRO.) Theorizing Citizenship. Critical Concepts.BIBLIOGRAFIE ABROMEIT. Albany.) The European Union: How Democratic Is It?. B.) Citizenship. Ed. University of Minnesota Press. London. Berghan Books. Martin’s Press. Turner. K. Longman. Lawrence and Wishart. BADIE. ALMOND. (1998) A Place for US: How to Make Society Civil and Democracy Strong. Hill and Wang. University of Minnesota Press (trad. BEINER. (1998) (eds. CHRISTODOULIDIS. K. Beiner (ed.) Citizenship. BAUBOCK. Fayard. BECK. G. R. BANKOWSKI. S. J. London. S. D. (1992) The Risk Society. Minneapolis. New York. Citizenship and the Public Sphere. In: K. M. London.. Verso. (1993) Hermeneutics. (1998) The Politics of European Union Regional Policy.. LORD. London. B. APPIAH. 1-28.S.R.. II. B. Paris. ANDERSEN. I.) Making Policy in Europe: The Europeification of National Policy-Making. D. Cambridge. Bucure]ti.. Oxford.) Cosmopolitan Citizenship. vol. Edward Elgar. ARON. (1999) Citizenship Bound and Citizenship Unbound.S. Routledge. BARBER. How to Legitimize Politics in a Nation-State Polity. London. S. rom. 148 . (1998) Legitimacy and the EU. BACHE..

Ed. C. L’Année sociologique.803-824. RISSE. nr. J. B. vol. (1998) Between Cosmopolis and Community: Three Models of Rights and Democracy within the European Union. (2001) Politicile ]i institu\iile Uniunii Europene. Identité et démocratie. Oxford. BOBBIO. C.. 1. 1995-2000. BÎRZEA. (1987) The Future of Democracy. Aldershot. M. B. R. BIRNBAUM. 277. 4. (2000) Social Capitalism and Human Diversity. BRÉCHON. vol.BELLAH. Paris. (2000) Federalism and European Union: The Building of Europe. D. (1998) L’Etat et la démocratie internationale.A.487-514. Univers. BÎRZEA.. Lenoble. 46. (1999) Construirea social` a realit`\ii. European Commission. nr. BENDIX. N. BELLAMY. M. Cambridge. Polity Press. Oxford University Press. 149 . LUCKMANN. GAGNON. Accountability and Citizenship in Complex Organizations. London. BÎRZEA. P.. In: J. Editions Esprit. (1994) The Culture of Citizenship. L. Featherstone. Bucure]ti.8. p. 57-85. T. (2003) Conceptualizing the Domestic Impact of Europe.57-80. BULMER. OECD. Cambridge. BRIDGES.26. In: Grammaire des civilisations. (1998) The Quest for Responsibility. In: The Creative Society of the 21st Century..) Comparative Federalism and Federation: Competing Traditions and Future Directions. (2000) Education for Democratic Citizenship: A Lifelong Learning Perspective. Seabury. Brussels. BERTEN. (2002) Des valeurs politiques entre pérennité et changement. BOBBIO. BERGER. M. 1998. N. p. Strasbourg. p. D. (2001) Non-compliance in the European Union: Pathology or Statistical Artifact? Journal of European Public Policy. vol. S. (1996) The Governance of the European Union: A New Institutionalist Approach.) The Politics of Europeanization. 95-128. New York. Harvester Wheatsheaf. N. (1999) Scenarios Europe 2010. (1997) Europeanization.. p. nr. Ed. Bucure]ti. p. Cambridge University Press. Albany. The Polity Press. Paris.. A. Dewandre (eds. vol. BERCEANU. 25-77. R. 16. R.G. C. R. Th. BLOOM.R.M. p. State University of New York Press.. FOWLER. Dartmouth. Köhler (eds. P. Corint. p. BRAUDEL. Complexe. Five Possible Futures for Europe. (1996) Sur la citoyenneté. D.. New York. (1993) La civilisation européenne. Strasbourg. 351-380. G. J. (2004) Learning Democracy. (1993) Europe: The Strange Superpower. London. Council of Europe Press. nr. In: D. Cambridge. Strasbourg. C. Journal of Public Policy. T. BURGESS. BORNEMAN. Wiley and Sons.) L’Europe au soir du siècle. 81-97. A. Bruxelles. une ou multiple? Réflexion sur les processus de formation de l’identité. BERTRAND. Council of Europe Press. MICHALSKI. (1975) The Broken Covenant: American Civil Religion in Time of Trial. D. M. Council of Europe Press. Routledge.L. (1964) Nation-Building and Citizenship. (2003) EDC Policies in Europe: A Synthesis.5. CASTIGLIONE. BÖRZEL. (1993) (eds. Th. Paris. PENCH.Radaelli (eds. Annual Review of Anthropology. BUCHAN. Th. A. Futuribles. N. Archibugi. P. C. (1999) Cet`\enia. In: K. Ed. Held.) Re-Imagining Political Community: Studies in Cosmopolitan Democracy.E. (1992) Identité européenne. BÎRZEA. p. All Beck. Monografie juridic`. BURGESS. BÖRZEL. PATH. Bucure]ti. Flammarion. F. BOVENS.

CHRISTIANSEN. MIT Press. 1. Ithaca. New York. In: K. W. vol.) Transforming Europe. Calabasas. Ed.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. WATANUKI. Maryland.34. Rowan and Littlefield. CHECKEL. (1995) The European Union and Forms of State: Westphalian. R.) Transforming Europe: Europeanization and Domestic Change. LENOBLE. Commission Européenne. N. Ithaca. HUNTINGTON. p. Wallace (ed.T. De Schutter. Self and the Institutionalization of Citizenship. (2001) (eds. R. Regulatory or PostModern? Journal of Common Market Studies. DAHRENDORF. Oxford University Press. (1996) Citizenship in a Fragile World. C.P. New Jersey.180-197. Paterson (eds. Lebessis. CRUM. (2001) The Europeanization of Citizenship? In: M. B.. p. A. CRICK. COMAROFF. (1999) The Social Construction of European Integration.) La gouvernance dans l’Union Européenne. nr. ARATO. CLARKE. T. J.) Civil Society and the Political Imagination in Africa: Critical Perspectives. Sage. 4. CALAME. CAPORASO. (1996) Citizen Politics. Chicago. Commission Européenne.. (1992) Civil Society and Political Theory. J.29-52. London.. DE SCHOUTHEETE.. Oxford. JORGENSEN. Ia]i. Boulder. In: O.) The Dynamics of European Integration. (1994) The Challenging Quality of Citizenship. TH. Eder. p. DAGGER. CIVITAS (1994) National Standards for Civics and Government. (2003) Towards Effective and Accountable Leadership of the Union: Options and Guidelines for Reform.) La gouvernance dans l’Union Européenne.Y. Concilier unité et diversité. Chatham House. 41. Mass. Cambridge. W. R. (1992) The European Community and its Sub-Systems. Bruxelles. Giesen (eds. Cowles. DAHRENDORF. London. Ph. COHEN. COMAROFF. Van Steenbergen (ed. p. CROZIER.1. J.E. 673-701. (1975) The Crisis of Democracy: Report on the Governability of Democracies to the Trilateral Commission. p. J. P. J. (2001) Requirements of a European Public Sphere. SEEBACHER. (2001) Le principe de subsidiarité active.. J. 31-54.CAIRNS. (1994) Citizenship.A. Oxford. S. B. R. CAPORASO. Risse (eds. In: W. Journal of European Public Policy. Universal` Dalsi. Th. Europeanization and Domestic Change. (1978) Political Education and Political Literacy. CLARKE. (1985) Law and Order. 528-544. M. 106-124. p. K. (2001) Introducere în legisla\ia Uniunii Europene. London. Caporaso.. N. London. nr. J. COMPAGNON.) The Condition of Citizenship. 3 vol. B. Peterson (eds. Longman. University of Chicago Press. 10-19. P. Bucure]ti.. (1999) (eds. WIENER. J. Romanian Journal of European Affairs. J. nr. In: O.. COWLES. p. (1997) Civic Virtues. A.. Cornell University Press. Lebessis. 3. (1974) Citizenship and Beyond: The Social Dynamics of an Idea. J. Social Research. B. 150 . Pluto Press. DAUENHAUER.. Cornell University Press. (1996) Deep Citizenship. DALTON. Pluto Press. J. Westview Press. 247-260. Polirom. N.L. p. Bruxelles. p. DAHRENDORF. A. vol. J. 180-201.G. PORTER. London. California. 6. New York University Press. DE MUNCK. p.G. M. 5-38. vol.. Center for Civic Education. A.. B. Oxford University Press. In: B. De Schutter.. (2001) Les mutations de l’art de gouverner. RISSE. Pinter. (2002) Spiritul Europei. Civil Society.L. COUSSENS. CLOSA. R. vol. J.

In: K. FEATHERSTONE. Harlow. London. K. DELANTY. Eder. G. Open University Press. ELAZAR. Oxford University Press. Central and Eastern Europe.) Politics and the European Younger Generation. Bucure]ti.) Europeanized Politics? European Integration and National Political Systems. DU|U.) National and European Identities in E. DUROSELLE. Giesen (eds. (2001b) Citizenship and the Making of a European Society. Alternative Scenarios for 2010. J. Paris. (1999) Harmonizing Europe. DUCULESCU.) La gouvernance dans l’Union Européenne. R. Eder.M. In: O. Reality. R.. 247-260.111-134. Macmillan. G. Identity.DEHOUSSE. Enlargement. nr.94-120. H. Paris. London. Confederal and Autonomy Arrangements. Peterson (eds. (1991) (eds. B.-J. 151 . Crown.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. Citizenship Studies. From the Political to the Social Integration of Europe.B. Longman.) Linking EU and National Governance. DUFF. Roma. EDER. K. TRENZ. K. 10. In: B. DEKKER. Bruxelles.C. Lumina Lex. University of Oldenburg. vol. Prague. Washington D. International Sociology. Buckingham. Oxford. p. The Federal Trust. In: K.. FAULKS. Oxford University Press. EDER. N. Giesen (eds. p. EUROPEAN COUNCIL (2001) The Future of the EU: Declaration of Laeken. Institute of International Relations. H. Oxford. (2003) (eds. EUROPEAN COMMISSION (2001) European Governance: a White Paper. DONATI. Tratat elementar. J. 1. DUINA. (2001) Policy Networks in a Multi-Level System: Convergence Towards Moderate Diversity? In: K. (1994) (ed. Sh. (1999) Ideea de Europa ]i evolu\ia con]tiin\ei europene. De Schutter. EDER.G. B.. Democracy’s Next Generation (1989). 15 December. Commission of the European Communities. People for American Way. MEYENBERG. All. Frank Cass.H. S. London. (1997) Models of Citizenship: Defining European Identity and Citizenship. G. State University of New York Press. P. DRULAK. Al. p. (1992) Le nouveau concert européen.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. RADAELLI. K. Nation-States within the Common Market. P. (2001a) Integration through Culture? The Paradox of the Search for a European Identity. (2003) Dreptul integr`rii europene.. J. (2003) The Making of a European Public Space: The Case of Justice and Home Affairs. vol. Lebessis. (1993) La citadinanza societaria. (1995) Identity and Solidarity in the Complex of Citizenship: The Relational Approach. 222-244. (1995) Inventing Europe: Idea. V. G. Routledge. Oxford University Press. C. London. Laterza. Brussels. (2001) European Futures. (1965) L’idée de l’Europe dans l’histoire. D. (2001) Les institutions européennes en quête de légitimité: nécessité d’une approche privilégiant la procédure. Political Socialization in Western. FALKNER. New York. (2000) Citizenship. Denoël. K. F. ETZIONI.J.. Kohler-Koch (ed. New York. Oxford. Oldenburg. DELANTY. Commission Européenne. Hix (eds. DELANTY. 2nd edition. Oxford University Press. (2001) (ed. A. p. Oxford.U. (2000) Citizenship in a Global Age. p. Editions Odile Jacob. Bucure]ti. Goetz. p. DELORS. 3. DONATI. P. (1993) The Spirit of Community. Ed. 299-314. 245-269. A.) The Politics of Europeanization.) Federal Systems of the World: A Handbook of Federal. Ed. WILLIAMS.

p. GRABBE. K.) The Condition of Citizenship. (1989) The Structural Transformation of the Public Sphere. GUNSTEREN. Cambridge. Bucure]ti. p. p. A. EDER. Bucure]ti. Oxford University Press. (1992) Pertinence du postnational. (1998) Drepturile.-M. (2002) Imaginar identitar ]i a]tept`ri sociale în vestul României. Esprit.R. p. Featherstone. 90-107. 1. (1998) (eds. (1997) European Citizenship and Political Identity. E. J. Sage.. Featherstone. In: J. Giesen (eds. HABERMAS.-M. FONTAINE. Dewandre (sous dir. Lenoble.. FOLLESDAL. HABERMAS. (1995) Les grands débats européennes. vol. L. (1995) Are There Collective Rights? Political Studies. (1995) Does Europe Need a Constitution? European Law Journal.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. M. GRIMM. London. 36-48. C. Space and Polity. Radaelli (eds. In: B. In: B. N. Ia]i. Oxford. Neculau (coord. GIESEN. J. P. Editura DU Style. (2001) European Citizenship: An Avenue for the Social Integration of Europe. rom. nr.) Democracy and the European Union. Newbury Park. van Steenbergen (ed. Seuil. p. R.) European Identity in Search for Legitimacy. (1992) Citoyenneté et identité nationale. (2000) From Confederacy to Federation. N. Paris. Réflexions sur l’avenir de l’Europe. A. FREEDEN. (2003) Europeanization in Comparative Perspective: Institutional Fit and National Adaptation. FERRY. Universitetsforlaget. Hachette. A. (1973) The European Community: A Superpower in the Making. P. Oxford University Press. În: A. (1994) Civil Citizenship against Social Citizenship. Gallimard. J.303-330.) The Politics of Europeanization. London. Fr. 1-16. M. H. speech at the Humboldt University.) L’Europe au soir du siècle. C.. FRIES. (1993) (ed. 12 May.) The Politics of Europeanization. Paris. J. N. Bruxelles. p. (1991) Parlez-vous Eurocrate?.Radaelli (eds. B. p. C. (2003) Europeanization and Organizational Change in National Trade Associations: An Organizational Ecology Perspective. GONDRAND. H. Commission Européenne. (1993) L’Europe des citoyens. Oxford. In: K. J.M. Springer. GROTE. The Polity Press (trad.M. GORDON. Featherstone. GELLNER. Radaelli (eds. Sage. p. 17-39. p. (2000) La question de l’Etat européen. Paris. (1998) The Third Way.) L’Europe au soir du siècle. Pinter. GIDDENS. p. Oxford University Press. Lenoble. 43. In: K. p. 152 . Ed. (2003) Europeanization Goes East: Power and Uncertainty in the EU Accession Process. (1994) Na\iuni ]i na\ionalism. J.M. 39-57. nr. FISCHER. Dewandre (eds. In: J. C. Berlin.) The Condition of Citizenship. 194-221. Polirom. Eder. Editions Esprit. In: K. Antet/CEU. FERRY. Identités et conscience européennes au XXe siècle. GIULIANI. Oxford University Press. Editions d’Organisation. M.) The Politics of Europeanization. GAMBERALE. Paris. Oxford. F. GARCIA. GIRAULT. KOSLOWSKI. Oxford. LANG. Oslo.) Noi ]i Europa. A. Paris. In: K. FRAZER.FEDERAL TRUST (1991) Europe’s Future: Four Scenarios. 1. 3759. p. VAN (1994) Four Conceptions of Citizenship. GALTUNG. J. Paris. California. van Steenbergen (ed.134-155. MIT Press. 25-40.). D. FREEMAN. B. GAVRELIUC.282-302. London. S.. Cambridge.225-254. Identité et démocratie.

. Grolier. Editions De Boeck Université. Andrews (ed. J. Sage. Symbolic Politics: Europe between Unity and Fragmentation. vol. HABERMAS. M.L. HOOGHE. Les voies d’une métamorphose.) Citizenship. Paris. (1995) Citizenship and National Identity: Some Reflections on the Future of Europe. Beiner (ed. (1994) Citizenship and National Identity. Cambridge University Press. (1999) Au-delà de l’Etat-nation. p. E. In: The American Intellectual Encyclopedia.) Citizenship. Routledge. Lawrence and Wishart.A. HELD. 742-745. HANN. (1995) The European Nation-State: Its Achievements and its Limits. (2001) Multi-Level Governance and European Integration. Cambridge. Andrews (ed. Oxford University Press. (1999) Policy-making and Diversity in Europe. Stanford. 46. In: G.) The Condition of Citizenship. L’Année sociologique. S. Cambridge. J. P. (1990) Nations and Nationalism since 1780. 127-149. On the Past and Future of Sovereignty and Citizenship. KELLER. New York. HIX. p. p. Paris. E. nr. Open University Press. Max Planck. Politics and Economics. (2001) Differential Europe : New Opportunities and Restrictions for PolicyMaking in Member States. HEATER. 153 . New York. HÉRITIER. In: R. HAYEK. (1990) Citizenship: The Civic Ideal in World History. (1996) Civil Society: Challenging Western Models. Newbury Park. (1998) (ed. London. S. DUNN. Milton Keynes. Rowman and Littlefield Publishers. Bruxelles. 1. 27-36. (2002) L’Europe après l’Europe. (1967) Studies in Philosophy. Escape from Deadlock. (1991) Between State and Civil Society: Citizenship. Oxford. HART. (2001) The European Values Study: A Third Wave. A. California. HÉRITIER. Cambridge University Press. HALMAN. L. MD. Lanham. et al. Ch. HERZOG. Tilburg. HAMON. Routledge. (1968) Punishment and Responsibility: Essays in the Philosophy of Law. London. HOOGHE. London. St. D. Aldershot. In: B. J. (1997) Fondements et étapes de la construction européenne. Lanham. Free Press. (2002) (ed. nr. HASSENTEUFEL. Rivista Europea di diritto. HABERMAS. MARKS. p. D. I. A. PUF. Martin’s Press. L. London. HELD. H. 20-35. New York. Tilburg University/EVS. HEDETOF. A. D. HÉRITIER. HABERMAS.. G. 19-25. Ashgate. filosofia e informática. Albany.) Common Goods : Reinventing European and International Governance. Fayard. 255-282.. Lanham. HOBSBAWM. HOWE. Rowman and Littlefield.S. Bonn. (2000) Differential Responses to European Integration: A Comparison. Rowman and Littlefield. F. p. A. C.. U. van Steenbergen (ed.) European Integration and Cohesion Policy: Building Multi-Level Governance. J. HAVENS. (1991) Citizenship. D.) Theorizing Citizenship.) Political Symbols. (1999) The Political System of the European Union. 2. Stanford University Press. (1996) L’Etat-Providence ou les métamorphoses de la citoyenneté. (1987) Models of Democracy. KNILL. Ph. Longman. HERITIER. (1991) Citizenship in the New Europe: A Last Chance for the Enlightenment? In: G. (1996) (ed. L.HABERMAS. p. State University of New York Press.

B. p. JORDAN.) Citizens and the State. Political and Societal Implications. B. Oxford. (1991) The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century. Lancaster.) Theorizing Citizenship.. Albany. B. (1996) By-passing the Nation-State? Regions in the European Union. O. A. In: J. Oxford University Press. A. p. EISING. In: O. J. J. Norman. BASANEZ. Oxford University Press. Oxford.) Compounded Representation in West European Federations. Economic and Political Change in 43 Societies. R. KOHLER-KOCH. D. FUCHS.M. In: B. Beiner (ed. Chicago. In: J. In: K.B. The University of Oklahoma Press. 79-104. (1995) Who Needs a Theory of Citizenship? In: R.Human Development Report 2002. (1990) Între realit`\ile noastre. Tuschhoff (eds. Opladen. D.) European Union: Power and Policy Making. 1-2. B. HOOGHE.P.-D. KALDOR.A. vol. (1995) (eds. Routledge. KEATING. (1998) Human Values and Beliefs: A Cross – Cultural Sourcebook. Oxford. R. Princeton. In: J. (1993) (ed. Cultural. (1998) Citizenship and Civil Society. Sage. Gbikpi (eds. p. Ch.) Participation and Policy-making in the European Union. Political. (1983) The Reconstruction of Patriotism. Oxford. p.R. J. KOHLER-KOCH. INGLEHART. MORENO. N. The University of Chicago Press. Frank Cass. INGLEHART.) Linking EU and National Governance. M (2003) Global Civil Society. Cambridge University Press. L. C. În: Roza vânturilor. KOOIMAN. Cambridge. Ichilov (ed. H.) Linking EU and National Governance.83-111. (1997) Modernization and Postmodernization. The University of Michigan Press. London. Featherstone. nr. KOHLER-KOCH. K. J. Wallace. KASSIM. Cambridge. Special issue of the „European Journal of Political Science“. Religious. (2003 b) Interdependent European Governance..) Participatory Governance. Deepening Democracy in a Fragmented World (2002). H. Ann Arbor. Bucure]ti. ICHILOV. KOHLER-KOCH. (1992) (eds. Oxford University Press. and Economic Norms in 43 Societies. S. Oxford University Press. KLINGEMANN. Oxford. Kohler-Koch (ed. p. G.) Policy Networks. KELLY. SCHUBERT. IONESCU.) The Politics of Europeanization. (1999) (eds.) Modern Governance. R. State University of New York Press.10-23. London. Polity. 21. B. (1998) Patterns of Citizenship in a Changing World. Routledge. (2003) Meeting the Demands of EU Membership: The Europeanization of National Administrative Systems. 42-68. Oxford. 11-27. M. The Woburn Press. (1997) Organized Interests in European Integration: The Evolution of a New Type of Governance? In: H. Sexual. p. Oxford University Press. 121-139.. Princeton University Press. Grote. (2003a) (eds.Radaelli (eds. JANOWITZ. Clarendon Press. Richardson (ed. 154 . M. Findings from the 1990-1993 World Values Survey. p. Th. London. (2002) Governance: A Social-Political Perspective. A. New York. London. HUNTINGTON... Leske and Budrich.. KINCAID. Young (eds. M. Th.) The Transformation of Governance in the European Union. JANOSKI. Brzisnki. London. KOOIMAN.216-229.) Citizenship and Citizenship Education in a Changing World. UNDP. (1999) Confederal Federalism and Citizens Representation in the European Union.G. Education for Civic Consciousness.

Politics and Society.) A Citizens’ Europe. Oxford. E. Colas. VAN STADEN. Martin’s Press. European Law Journal. In: K. P. (1999) The Rights and Responsibilities of the Citizen in Europe. p. LANG. In: B.1-11.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. National Contexts and European Construction. nr. p. p. LECA. LABOHM. A. Rosas. Yale University Press.) Linking EU and National Governance. C. J. p. (2000) La Constitution Européenne.. LINKLATER. 148-187. Oxford University Press. W. p. R. LEPSIUS. 3. (1992) Federalism and Subsidiarity. Government Forms and Performance in Thirty-Six Countries. (1997) Citizenship: Feminist Perspective. 1. In: D.D. PUF. R. Université Libre de Bruxelles. Council of Europe. Droits politiques.. institutions. Eder. (1997) The Cultural Identities of a European State. Zylberberg (sous dir. W. Beiner (ed.KOVÁCS. (1998) Democracy in the European Union. p. LUNDBERG. In: P. K. (1997) Towards a Legal Theory of Supranationality: The Viability of the Network Concept. Albany. A Liberal Theory of Minority Rights. LISTER. Dannreuther (eds. (1990) The Exclusive Society. H. p. K. (1993) Civil Society: An Inquiry into the Usefulness of an Historical Term. St. CPAG.Hamilton (eds. L. 3-7. LECA. Citizenship and the Poor.S. 35-59. P. MAGNETTE. LISTER. vol. (1999) La citoyenneté européenne. 25. (1999) Patterns of Democracy. In: A.M.-H. vol. 44. 283-322. MAGNETTE. (1995) Multicultural Citizenship. p. Strasbourg.Q. In Search of a New Order. 113-134.) Citoyenneté et nationalité.) Cosmopolitan Citizenship. Clingendael – Study. A. nr. Giesen (eds. Th. W. vol. (2001) The European Union: Economic and Political Integration and Cultural Plurality. Routledge. Bruxelles. Presses de FNSP. Macmillan. The Hague. D.H. LAITIN. 77-83. A Quarterly Journal of Critical Thought. nr. J. E.. Oxford. Kohler-Koch (ed. vol. (1986) Individualisme et citoyenneté. KYMLICKA. p.) Citizenship: Critical Concepts. P. P. J. W. (1995) Political Freedoms in the European Union. Telos. Bruxelles. Emeri. 176-209. Sheffield. LADEUR. LADRECH. p. Oxford. R. In: B.) Citizenship in Diverse Societies. p. (1995) Return of the Citizen: A Survey of Recent Work on Citizenship Theory. New Haven. 91. London. Clarendon Press. R. p. Sheffield Academic Press. (1991) La citoyenneté entre la nation et la société. In: Queen’s Papers on Europeanization. In: R. KUMAR.154-174. 277-302. (1999) Cosmopolitan Citizenship. In: Concepts of Democratic Citizenship. (2000) (eds. Paris. Oxford University Press. LECA. J. LORD. 155 . London. LIJPHART. Oxford. KYMLICKA. A.) Theorizing Citizenship. Sage Publications. B. Turner. W. London. 375-395. 205-221. London. KÜHNHARDT. Macmillan. J. I. London. R. (2001) Europeanization and Political Parties: Towards a Framework for Analysis. NORMAN. Editions de l’Université de Bruxelles. Sur l’individualisme. Ch.). KYMLICKA..2. State University of New York Press. NORMAN. Birnbaum (sous dir. (2003) Policy Implementation in a Multi-Level System: The Dynamics of Domestic Response. New York. Paris. ROOD.J. J. Oxford University Press. British Journal of Sociology. Hutchings. 33-53. p. (1994) Individualism and Citizenship. (1998) Europe on the Threshold of the 21st Century: Five Scenarios. In: K. Antola (eds.

London.) Adjusting to Europe: The Impact of the European Union on National Institutions and Policies. Ph. Paris. 1. (1993) Citizenship and the European Community.. MARSHALL. Florence. Bordas... p. L. T. (1993) L’Europe et l’idée fédérale. MARCH. (1992) (eds. MARCH.. J. Oldenburg. Cracks and Conflicts: Regional Mobilization in the European Union. (1992) Structural Policy in the European Community. A. SCHMITTER. E. MAJONE. The Free Press. (2002) L’Union européenne. MAURER. 4.H. QUERMONNE. (1998) Competencies. MEYER. (1995) Mechanisms of Protection of Union Citizens’ Rights.) A Citizens’ Europe.) Citizenship: Critical Concepts. New York. p.) Démocratie et construction européenne. Turner. In: M.A. Routledge.W. J.MAJONE. (1996) (eds. SCHARPF. I. Ph. Routledge.) Perceptions of Europe in East and West.. Ph. R.C. DEKKER.C. P. A. E. D. European University Institute. MARKS. Sage. Teló(ed. (1995) Pentru Europa. NIELSEN. (1995) Democratic Governance. L. PUF. OLSEN. MATHIEUX. MARINO. MOUGENOT. In: B. (1998) Governance in the European Union. J. Y. MULLER. 40-63. WESSELS. G. MARITAIN. E. J.. Brooking Institution. M... (1998) New Challenges to Governance Theory. Schmitter. p... Polirom.P. Chicago. MEYENBERG. J. 5-28. (1996) Regulating Europe. Free Press.P. Nomos. (1998) Europe’s „Democratic Deficit“: The Question of Standards. Hamilton (eds. OLSEN. (2001) (eds. MANN.S. Antola (eds. H. MAYNTZ. In: A. Washington D. Sage. 123-140. Marks. MILWARD. In: A. MARKS. University of Chicago Press. London. vol.. J. F. G. Free Press. C. In Search of a New Order. Sage. J... W. 63-79. Streeck (eds. J. G. European Law Journal. Ia]i. vol. (1995) Europa ]i specificul european. (1973) Class. Rosas. London. Bruxelles.I. Mame. p. empire démocratique?. Paris. Nathan..S. G. F. (1992) The European Rescue of the Nation State. G. In: G.G. MILLON-DELSOL. (1993) Le principe de subsidiarité.. New York. Sbragia (ed. London. p. Scharpf. Paris. (1993) La Communauté européenne: marché ou Etat? Paris. 156 . J. (1986) Beyond Entitlement: The Social Obligations of Citizenship. Filosofia unific`rii europene. University Press. P. W. (1994) Ruling Class Strategies and Citizenship. MOREAU DEFARGES. MARKS. Biblioteca Apostrof. 207-233. Citizenship and Social Development.W. MARIAS. C. MEEHAN. Newbury. RAY. W. T. Paris.) National Parliaments on their Ways to Europe: Losers or Latecomers? Baden-Baden. London.) Euro-Politics: Institutions and Policy-making in the „New“ European Community. MATHIEU. MARGA. R. (1989) Rediscovering Institutions. New York. MENY.-L. Sage Publications. Routledge. Cluj. London. STREECK. Editions de l’Université Libre de Bruxelles. Routledge. nr. (1994) La civilisation européenne.) Governance in the European Union. Institut Français des Relations Internationales. London. F. MEAD. A. SALK. California. MOREAUX. P. A. (1995) European Public Sphere and Societal Politics.

) A Citizens’ Europe. (1995) Problems of a Concept of European Citizenship. Frank Cass.) Citizenship: Critical Concepts. 20-34.P. Prentice Hall. C. Routledge. Englewood Cliffs. V.. L. Neculau (coord. Oxford University Press. A. H. J. (1991) (eds. 157 . G. Ed. NEILL. C. p. p. NECULAU. London. Humanitas. NOLTE. PARSONS. P. In Search of a New Order. 1. University of Chicago Press. Ph. J. Macmillan. CONSTANTIN. (1996) Europeanization and Nation – State Dynamics. vol. 1. Translation and Editing of Public Policies. In: K. (1993) Reinventing Government. Politics and the State. T. A. Bucure]ti. In: Praxis International.B. radiografia unei atitudini. (1995) The End of the Nation State. London. (1992) Changing Conceptions of Citizenship. (1998) The Public Sphere and a European Civil Society.159-178. OLIVER D. Routledge. Chicago. 1. D. and Ethnicity. (1995) The Government and Politics of the European Community. In: G. T.M. In: B. HEATER. (2002) Românii ]i integrarea european`. London.MÖRTH.-H. p. (1993) Modelul cultural curopean.. In: S. (1999) The Government and Politics of the European Union. 1-18. DI MAGGIO. J. vol. Metode de analiz` economic`. New York.) Noi ]i Europa. Polity Press. Dordrecht. PAKKUSKI. Rosas. Cambridge. (1971) The System of Modern Societies. nr. Antola (eds. J. NORTON. W. (1997) European Challenges to the Nation State. OOMMEN.157-188. L. (1997) Citizenship. Routledge. Sage Publications. Turner. London. (1994) The Foundations of Citizenship. (1991) Citizenship and Feminist Theory.Radaelli (eds. Kluwer. PREUSS. (2000) Governance. OSBORNE. PEREZ-DIAZ. Bucure]ti. E. 131. OLDFIELD. ed.. nr. In: J. 4th ed.) Political Institutions and Public Policy. 73-86. Gustavsson. K. NOICA. Macmillan. European Law Journal. 267-281. R. Harvester Wheatsheaf.. N. p. Revue internationale des sciences sociales. Simon and Schuster. nr. PHILLIPS. GAEBLER. T. (2003) Europeanization as Interpretation. Lawrence and Wishart. A. OLSEN. PELKMANS.C. Houndsmills. New York. (1992) L’Europe dans la société planétaire jusqu’au XXe siècle. NUGENT. J.K. NEUNREITHER. p. van Vught (eds. 76-88. A. London. N. PIERRE. II-a. (2000) Bowling Alone: The Colapse and Revival of American Community. Oxford. p. D. Duke University Press. OHMAE. I. E. F. POWELL. U. Ia]i. PUTNAM. 12. OLSEN. P. London.) National Parliaments and the European Union. (1995) (ed. Durham. Alexander (ed. Polirom.) Real Civil Societies. London.S. U. Nationality. PETERS. p.) The Politics of Europeanization. p. vol. În: A. New York. Andrews (ed.) The Future of the Nation-State. London. Steunberg. 13-28.) The New Institutionalism in Organizational Analysis. (1997) Cultural Citizenship. OLDFIELD. Lewin (eds. 25-43. p. (1995) Citizens and the Exercise of Power in the European Union: Towards a New Social Contract? In: A. 188-198. p. N. NAUTA. K. (1990) Citizenship and Community: Civic Republicanism and the Modern World. Basingstoke. 245-285.P. Sage. Featherstone. (2003) Integrarea european`.) Citizenship. Penguin. Citizenship Studies... p. Institutul European din România. Free Press. Hamilton (eds. (1994) Citizenship: An Unnatural Practice? In: B.

(1995) (eds. Sage. (1998) Negative and Positive Integration in the Political Economy of European Welfare States. In Search of a New Order. M. C. ROCHE. WESSELS. (1991) Crisis and Choice in European Social Democracy. 15-39. p. (eds. p. p. (2003) The Europeanization of Public Policy. 219-242. RHODES. (1992) (ed. p. Turner. SCHMIDT. vol. nr. vol. Oxford University Press.A. In: B. ROMETSCH. (1992) (eds. E. (1994) Citizenship. p.) Governance in the European Union. Schmitt. (1996) (eds. E. Marks et al. London. I. (2001) A European Identity? Europeanization and the Evolution of Nation-State Identities. (1992) L’Empire romain comme modèle. Oxford. nr. C. (eds. Cornell University Press. A.) A Citizen’s Europe. (1994) Community and Autonomy: Multi-Level Policy-making in the European Union.) Governance in the European Union. SCHARPF. SCHARPF. In: G. SCHMITTER. RADAELLI. (1998a) Examining the Present Euro-Polity with the Help of Past Theories.) Governance in the European Union. Manchester University Press. V. London. p. 158 . Oxford University Press.) The European Union and Member States. London. 57. Routledge. Brookings Institution. Cambridge.QUERMONNE. p.198-216. Caporaso.-L.) Citizenship Today.) Governance without Government: Order and Change in World Politics.. Sage.W. I. Featherstone. RISSE. University of North Carolina Press. SCHMITTER. J. Maidenhead. 1-14. F. Marks et al.. 121-150.S. (eds.N.128-145. M. Sage. 5e édition. Chapel Hill. C.1. ROCHE. Cambridge. Commentaire. vol.) Euro-Politics: Institutions and Policy-making in the „New“ European Community. Th.-O. J. Harvard University Press. London. In: G. M. Sage. (1996) (ed. Cornell University Press. Oxford University Press. (2003) Understanding Governance. Oxford. Mass..) Transforming Europe. A.M. REISENBERG. 80-110. P. ROSAS. (1998b) Imaging the Future of the Euro-Polity with the Help of New Concepts. Montchrestien. A. Paris. p. SCHMITT. Telos. (1992) The Constitutional Theory of Federalism. J.W. Open University Press. Ph. D. C. In: G.M. Europeanization and Domestic Change.) Citizenship: Critical Concepts. Ithaca. 25-46. nr. Governance. p.W.Cowles. 26-56.. Th. ANTOLA. Ph. R. Cambridge. p.27-56. J. Social Theory and Social Change. SCHEUER. In: K.M.C. SCHARPF. Washington D. Journal of European Public Policy. (1992) Citizenship in the Western Tradition.4. RAWLS.A. Policy Networks. 2. P. nr.) Political Representation and Legitimacy in the European Union. (1999) A Political Community? In: H. J. p. (1997) European Integration and Democracy: The Differences Among Member States. Journal of European Public Policy. F. London.. Marks et al. SBRAGIA. (2002) Le système politique de l’Union Européenne. Hamilton (eds. UCL.W. 27-35. Risse (eds. ROSENAU. Oxford.W. (1998) Governing Europe: Efficient and Democratic.G. In: M.. SCHARPF. F. Reflexivity and Accountability. A. (1971) A Theory of Justice. (1992) Rethinking Citizenship. SARTRE. W. CZEMPIEL. Cambridge University Press. REES. 91. F. A Quarterly Journal of Critical Thought. Towards Institutional Fusion? Manchester. Ithaca. Radaelli (eds. Thomassen (eds. Polity Press.) The Politics of Europeanization. C. London.

SOYSAL. Polirom. Qu’est – ce que c’est la citoyenneté?. Ed. (1963) Pour l’Europe. Polirom. Paris. London. Baltimore. Political and Societal Implications. The Free Press. TALLBERG. J. Ia]i. American Sociological Review. (1999) Global Civil Society: Changing the World?. J. (1994) The Boundaries of Citizenship. (2002). B. B. I.) A Question of Identity. D. Ph. 37. Harvard University Press.S. University of Chicago Press. (1993) Psychology and Citizenship: Identity and Belonging. Ed.D. Polirom. Oxford. SHORE. Ch. 2000. J. 2. (1994) The Limits of Citizenship. University of Warwick. Gallimard. D. Ia]i.) Citizenship: Critical Concepts. SHKLAR. Essai sur les fondements de la politique. A. no.) Participatory Governance. (1998) Cinq propositions pour une théorie de la gouvernance. C. Routledge. STOKER. J. SCHNAPPER. Oxford. Sage. 58.A. 159 . 19-30. SCOTT. 122-158. Nagel. Turner. Brussels. Gbikpi (eds. p. vol. Coventry. In: J. London. New York. STREECK. SOMMERS. Harvard. Turner (ed. California. SPINNER. SHAW. (1995) Development Dilemmas in the European Community. J.O. In: A. SCHNAPPER. R. G. SHOTTER. Futuribles.W. Gallimard. A.SCHMITTER. TAYLOR. STRAUSS. (2002) Participation in Governance Arrangements. Newbury Park.-F. Bucure]ti. vol. (2001) Citizenship under Regime Competition: The Case of the ‘European Works Council’. (2004) Institu\ii ]i organiza\ii. E. TENZER. (1998) A Concept of EU Citizenship. SCOTT. Paris. (1991) American Citizenship: The Quest for Inclusion. Leske and Budrich. Oxford University Press. London. J. SELIGMAN. Center for the Study of Globalisation and Legislation. D. Paris. L. (1992) L’avenir fédéraliste de l’Europe. SCHUMAN. Opladen. J. Paris. (2000) Crearea identit`\ilor na\ionale în Europa. Chicago. (1999) Cetatea ]i omul. A. Eder. N. (2000) Europe at the Eve of the 21st Century: Deep Trends and Policy Analysis. Kershen (ed. R. PUF. (1990) La société dépolitisée. (2002) Les enquêtes sur les valeurs des Européens. (1996) Obsesia european`. Ashgate. 155. Polirom. TCHERNIA.) Citizenship and Social Theory. Basil Blackwell. (1993) Citizenship and the Place of the Public Sphere. p. p. Buckingham. (1994) Citizenship and Social Power. p.) European Citizenship between National Legacies and Postnational Projects. Ia]i. Giesen (eds. 115-138. T~SL~UANU.. vol. In: B. European Commission. J. M. C (2000) Building Europe: The Cultural Politics of European Integration. Routledge. nr. Hamilton (eds. Paris. European Journal of Education. J. Open University Press. 136-147. 7.-M. Revue internationale des sciences sociales. Grote. BACHELIER. SMITH. John Hopkins University Press. 51-69. 587-620. C. W. (1994) La Communauté des citoyens. PUF. (2001) Ce este cet`\enia?. p. THIESSE. (1992) The Idea of Civil Society. P. In: K. TERREN. Ia]i. p. nr. Post-modern Attitudes: A Challenge to Democratic Education. 161-177. (1986) The Ethnic Origins of Nations. 277. p. Scripta. SCHOLTE. D.S. p. Secolele XVIII-XX. SIDJANSKI. In: B.

W. organizare.) The Frontiers of Citizenship. London. (1992) (eds. In: K. Wallace. Revue internationale des sciences sociales. Oxford University Press. Wallace (eds. (2003) The Idea of the European Social Model: Limits and Paradoxes of Europeanization. DAWSON. p.. Martin’s Press. In: B. London.) Citizenship: Critical Concepts. In: Ch.) Policy-making in the European Union. H. p. VOYENNE. P. W. New York. J.) The Frontiers of Citizenship. B. VOGEL. TURNER. WALLACE.S.279-302. St. WINCOTT.) A Citizens’ Europe. London. Oxford University Press. T. Vogel. 199-226. WALLACE. Greenwood Press. In: B. p. H. H.) Theories of Modernity and Postmodernity.M. Payot. Variables and International Activities. WALLACE. Oxford University Press. W. p. WALDINGER. S. London. R.S. Oxford University Press. Turner. 58-85. (1998a) Politics and Policy in the EU: The Challenge of Governance. H. p. Rosas. Paris. 37-70. Organizing Plurality in Contemporary Democracies. WOLOCH. Antola (eds. (2003) Contrasting Images of European Governance. MORAN. Bucure]ti. TURNER.. Flammarion.) Policy-making in the European Union. Paideia. Radaelli (eds. D’OLIVEIRA. TURNER. (1998) Policy-making in the European Union. VELDHUIS.1-9. P. R. Westview Press. p. In: A. In: B. WALLACE. Antola (eds. Oxford University Press. WATTS...S.) The Politics of Europeanization. 58-84. Wallace (eds. (1990) Citizenship in the Semiotic Society. R. 3-36. WOLTON. B. In: B. 19-38. (1993) Citizenship and Social Theory. Sage Publications.) Citizenship and Social Theory. vol. Community. I. (1990) (ed. U. Newbury Park. In Search of a New Order. Rosas. (1995) Union Citizenship: Pie in the Sky? In: A. WALLACE. Sage Publications. Sage. (1994) Social Rights and Citizenship. (1992) La dernière utopie: naissance de l’Europe démocratique. U. St. (2001) Les modèles de partage fédéral des compétences. 25-35.) Dimensions of Radical Democracy: Pluralism. Allen and Unwin. B. (1999) The Constitution of Europe. In: H. VOGEL. p. TURNER. p. M.S. Paris. H. London. C. London. London. WALLACE. 1-18. London. F. nr. Martin’s Press. M. London. D. Sage. E. (1992) Outline of a Theory of Citizenship. Sage. B.. (1991) (eds. Moran (eds. California. Hamilton (eds. (1996) Sectorul non-profit: contexte. ULRICH. Cambridge. W. 164-175. VL~SCEANU.S. p. In: H. 3rd edition. TWINE. R. Oxford. WEXLER. B. (1993) Contemporary Problems in the Theory of Citizenship. TURNER. Boulder.) Linking EU and National Governance. I. (1964) Histoire de l’Idée européenne. WEILER. (1997) Education for Democratic Citizenship: Dimensions of Citizenship. 160 . Turner (ed. Featherstone. 167. (1995) The Problem of Democracy in the European Union. (1998b) The Institutions of the EU: Experience and Experiments. Co. Oxford. Kohler-Koch (ed. Wallace. p. In Search of a New Order. Core Competencies. (1994) Outline of a Theory of Citizenship. VAN GUNSTERREN. Routledge. Sage. Cambridge University Press. Ed. H. Oxford. Oxford. Citizenship. R.TIILIKAINEN. Moufe (ed. B. Verso. (1998) A Theory of Citizenship.. D. E. Pinter. London.) The French Revolution and the Meaning of Citizenship. (1986) Citizenship and Capitalism. conducere. (1991) Is Citizenship Gender-Specific? In: U. Council of Europe.) A Citizens’ Europe.S. New York. Turner (ed. Oxford. p. M.) The Dynamics of European Integration. J.S. Strasbourg.

(1996) Le nationalisme contre la citoyenneté. p. ZAWADSKI. 46. (1989) Polity and Group Difference: A Critique of the Ideal of Universal Citizenship. 250-274. 99. YOUNG.M. Merlin. Ethics. I. p. In: R. 169-185. L’Année sociologique. London.M. Miliband at al. vol. nr. vol.) Socialist Register. (1990) The Uses and Abuses of Civil Society. 161 . 1. P.WOOD. E. (eds.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful