Professional Documents
Culture Documents
Indicativ: GP 052-2000
Cuprins
1. GENERALITĂŢI
1.1.1. Prezentul ghid se aplică ca instrument de lucru complementar la normativul I.7, în proiectarea şi executarea lucrărilor de instalaţii electrice, reabilitările
(reparaţiile capitale) şi modernizările acestora.
1.1.2. Principalele prescripţii tehnice conexe ale ghidului sunt cuprinse în anexa 1.
1.2.1. Proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice se face astfel încât acestea să realizeze şi să menţină, pe întreaga durată de utilizare, următoarele
cerinţe:
- rezistenţa şi stabilitatea;
- siguranţa în exploatare;
- siguranţa la foc;
- economia de energie;
1.2.2. Materialele electrice (conductoare, cabluri, aparate, echipamente, receptoare) noi, utilizate în instalaţiile electrice, trebuie să aibă caracteristici tehnice
ale căror performanţe să conducă la îndeplinirea cerinţelor esenţiale de calitate, conform Legii 10/95 a calităţii în construcţii şi să aibă certificarea de
conformitate a calităţii potrivit prevederilor regulamentului privind certificarea de conformitate a calităţii produselor folosite în construcţii aprobat cu HG nr.
766/97.
1.2.3. Facilităţile de exploatare a instalaţiilor electrice se asigură prin prevederea în proiecte şi realizarea în execuţie a unor dispozitive de:
1.2.4. Facilităţile de întreţinere se asigură prin alegerea corespunzătoare a materialelor electrice şi prin amplasarea acestora astfel încât să fie accesibile
personalului calificat.
1.3.1 Continuitatea în alimentarea cu energie electrică se asigură, în condiţiile prevăzute în normativul I.7, prin prevederea unor surse de alimentare de
rezervă, destinate alimentării consumatorului în cazul întreruperii alimentării normale şi care pot fi:
- grup electrogen;
- baterii de acumulatoare;
1.3.2. Puterea surselor alimentare de rezervă se stabileşte ţinând seama de puterea cerută de instalaţia electrică sau partea din instalaţia electrică care trebuie
alimentată de acestea (puterea receptoarelor "de importanţă deosebită" în funcţiune simultană) şi de recomandările furnizorului acestor surse.
1.4.1. Materialele electrice trebuie să poată suporta în funcţionare normală fără să se defecteze, influenţele externe existente la locul de amplasare, în mod
special praful, umiditatea şi şocurile mecanice.
1.4.3. Aparatele electrice de comandă şi protecţie, precum şi clemele de legătură se amplasează în tablouri electrice cu grad de protecţie IP corespunzător.
1.5.1. Instalaţiile electrice se proiectează şi se execută astfel încât la folosirea lor în condiţii care pot fi în mod normal prevăzute, utilizatorii, bunurile acestora şi
materialele instalaţiilor electrice să fie protejate împotriva pericolelor şi a pierderilor ce ar putea rezulta.
- supracurenţilor;
- curenţilor de defect;
- supratensiunilor;
1.5.3. Protecţia utilizatorilor împotriva atingerilor directe nu trebuie să permită atingerea părţilor aflate sub tensiune în timpul funcţionării normale.
1.5.4. Protecţia utilizatorilor împotriva atingerilor indirecte nu trebuie să permită atingerea unor mase puse sub tensiune ca urmare a unui defect de izolaţie.
1.5.5. Clasele de protecţie în care se încadrează materialele electrice din punct de vedere al protecţiei la şocuri electrice, trebuie să fie conform STAS 11054.
1.5.6. Protecţia împotriva efectelor termice în funcţionare normală trebuie realizată instalând materialele electrice astfel încât să fie eliminate atât riscul
aprinderii materialelor şi substanţelor inflamabile şi a materialelor combustibile datorită temperaturilor ridicate sau a arcurilor electrice cât şi riscul ca utilizatorii
să sufere arsuri.
1.5.7. Protecţia împotriva supracurenţilor, de suprasarcină sau de scurtcircuit, trebuie să asigure utilizatorilor, materialelor instalaţiilor electrice şi bunurilor
utilizatorilor protecţia împotriva temperaturilor foarte ridicate sau a solicitărilor mecanice datorate supracurenţilor din conductoare active,
1.5.8. Protecţia împotriva curenţilor de defect trebuie să asigure protecţia conductoarelor, altele decât cele active, şi a altor părţi destinate a fi parcurse de
curenţii de defect, astfel încât să poată suporta curenţii respectivi fără a atinge temperaturi foarte ridicate şi tensiunile de atingere să nu depăşească tensiunea
maximă admisă (50V).
1.5.9. Protecţia împotriva supratensiunilor trebuie să asigure protecţia utilizatorilor şi a bunurilor acestora precum şi a materialelor electrice împotriva efectelor
unui defect între părţi active ale circuitelor de tensiuni diferite şi să limiteze tensiunile interne de comutaţie sau externe din descărcări atmosferice la valori
admise de ţinere ale izolaţiei aparatelor electrice.
1.5.10. Protecţia împotriva căderilor de tensiune trebuie să deconecteze echipamentele elecrice la căderi de tensiune sub valoarea minimă admisă sau la
dispariţia tensiunii, evitând repornirea motoarelor la revenirea tensiunii. Ea este foarte importantă pentru motoare în general şi pentru motoarele sincrone în
special.
[top]
2.1. La instalaţiile electrice, conform normativului I.7, sunt avute în vedere trei tipuri de scheme de legare la pământ: TT, TN şi IT.
2.2. Schemele de legare la pământ sunt simbolizate conform SR CEI 364 prin 2, 3 sau 4 litere având următoarele semnificaţii:
T - masele sunt legate direct la pământ, independent de eventuala legare la pământ a alimentării;
N - masele instalaţiei alimentate sunt legate direct la punctul neutru al sursei de alimentare care este legat la pământ;
C - conductor PEN, funcţiile conductorului neutru (N) şi conductorului de protecţie (PE) sunt îndeplinite de acelaşi conductor (PEN);
S - funcţiile conductorului neutru (N) şi a conductorului de protecţie (PE) sunt îndeplinite de conductoare separate.
SCHEMA TT
2.3. Schema TT are următoarele caracteristici (vezi fig. 2.1 şi fig. 2.2):
- punctul neutru al alimentării este legat direct la pământ;
- masele instalaţiei electrice sunt legate la prize de pământ distincte, din punct de vedere electric, de priza de pământ a alimentării.
2.4. În schema TT, curentul de defect Id dintre fază şi masă are o valoare inferioară curentului de scurtcircuit dar poate fi suficient de mare pentru a provoca
apariţia unei tensiuni de atingere periculoase.
Rezistenţa de dispersie Rm a prizei de pământ a maselor trebuie să aibă o valoare astfel aleasă încât, în cazul unui defect, tensiunea de atingere să nu
depăşească valoarea limită admisă de 50 V.c.a. şi 120 V.c.c. Curentul de defect Id trebuie să îndeplinească condiţia:
în care:
Id, curentul de defect (A);
Rm, rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a maselor instalaţiei electrice (Ω );
UL, tensiunea limită admisă (V).
2.5. În cazul schemei TT se pot folosi pentru protecţia împotriva defectelor de izolaţie dispozitive diferenţiale reziduale al căror curent diferenţial nominal (I∆ n)
se alege astfel încât să fie respectată condiţia:
I∆ n ≤ Id
2.6. În cazul în care curentul de defect Id calculat depăşeşte curentul de rupere al întreruptorului asociat dispozitivului diferenţial rezidual utilizat, acesta trebuie
însoţit obligatoriu de dispozitive de protecţie împotriva curenţilor de scurt circuit (siguranţe fuzibile sau întreruptoare automate).
Siguranţele fuzibile se aleg conform relaţiei:
If ≤ In
în care:
If, curentul de funcţionare al fuzibilului într-un timp t ≤ 0,4 s pentru tensiunea de 230/400 V.c.a. (A);
In, curentul pe care dispozitivul diferenţial îl suportă în funcţionare normală (A).
Releele electromagnetice ale întreruptoarelor automate se aleg ţinând seama de relaţia:
Im ≤ In
în care:
Im, curentul de funcţionare instantanee a releului electromagnetic (A).
2.7. Toate masele protejate de acelaşi dispozitiv diferenţial trebuie legat la aceeaşi priză de pământ.
2.8. Toate masele simultan accesibile trebuie legate la aceeaşi priză de pământ.
SCHEMA TN
2.9. Schema TN are următoarele caracteristici:
- punctul neutru al alimentării este legat direct la pământ;
- masele instalaţiei electrice sunt legate la punctul neutru prin conductoare de protecţie.
2.10. Se disting trei tipuri de scheme TN, în funcţie de modul dispunere a conductorului neutru şi a conductorului de protecţie:
- Schema TN-S, în care conductorul de protecţie (PE) este diferit de conductorul neutru (N) şi este utilizat în întreaga instalaţie (vezi fig. 2.3.)
- Schema TN-C-S, în care funcţiile de neutru (N) şi de protecţie (PE) sunt îndeplinite de un singur conductor (PEN) pentru o porţiune a schemei (vezi fig. 2.4.)
- Schema TN-C, care în funcţiile de neutru (N) şi de protecţie (PE) sunt îndeplinite de acelaşi conductor (PEN) în întreaga schemă (vezi fig. 2.5 şi fig. 2.6).
Schema TN-S şi schema TN-C pot fi utilizate în aceeaşi instalaţie cu condiţia ca schema TN-S să fie realizată întotdeauna în aval şi niciodată în amonte faţă
de TN-C.
2.11. În schema TN, deoarece valoarea impedanţei Z a buclei de defect este mică (aceasta fiind constituită numai din elemente galvanice - conductoare active
şi de protecţie) şi curentul de defect Id, între fază şi masă, ia valori mari.
Relaţia pentru determinarea lui Id este următoarea:
în care:
Uf, tensiunea de fază (V);
Z, impedanţa buclei de defect (Ω ).
În exploatare, pentru Z cu valori de cca. 0,1 Ω rezultă un curent de defect:
Curentul de defect Id în schema TN este practic un curent de scurtcircuit. În schema TN trebuie deci să se prevadă o protecţie la scurtcircuit ca şi în schema TT
(vezi art. 2.6.).
2.12. În caz de defect, tensiunea de atingere nu trebuie să depăşească valoarea limită admisă şi deci trebuie să fie îndeplinită relaţia:
ZB x Im = UL ≤ 50 V.c.a. sau 120 V.c.c.
în care:
ZB, impedanţa buclei de defect (Ω );
Im, curentul de funcţionare instantanee a releului electromagnetic (A);
UL, tensiunea limită admisă (V).
Dacă această condiţie nu poate fi îndeplinită, se impune realizarea de legături echipotenţiale suplimentare sau prevederea de dispozitive diferenţiale reziduale
de protecţie.
Face excepţie schema TN-C în care executarea legăturilor echipotenţiale este obligatorie în orice situaţie.
2.13. În cazul schemei TN-S se pot folosi dispozitive diferenţiale reziduale pentru protecţia împotriva defectelor de izolaţie (protecţia instalaţiei şi a utilizatorilor
împotriva efectelor curenţilor de defect), deoarece datorită separării conductorului neutru (N) de conductorul de protecţie (PE), funcţionarea dispozitivului
diferenţial este posibilă.
2.14. În cazul schemei TN-C nu se pot folosi dispozitive diferenţiale împotriva curenţilor de defect datorită utilizării unui singur conductor cu funcţia de neutru şi
de protecţie (PEN). În acest caz funcţionarea dispozitivelor diferenţiale reziduale nu este posibilă.
2.15. În schema TN, dispozitivele de protecţie la scurtcircuit (siguranţe fuzibile sau relee electromagnetice) pot asigura şi protecţia împotriva şocurilor electrice
prin atingere indirectă.
2.16. Pe conductorul PEN (schema TN-C) este interzisă montarea oricărui dispozitiv de separare, protecţie sau comandă.
2.17. Schema TN este recomandată în cazul alimentării consumatorilor echipaţi cu receptoare care au curent de fugă mare (reţele de calculatoare, receptoare
electrotermice etc.).
NOTĂ: Curentul de fugă este curentul care circulă necontrolat la pământ sau între elemente conductoare externe într-un circuit fără defect.
SCHEMA IT
2.18. Schema IT are următoarele caracteristici:
- punctul neutru al alimentării este fie izolat faţă de pământ, fie legat de pământ printr-o impedanţă Z;
- masele instalaţiei electrice alimentate sunt legate la pământ separat faţă de neutrul alimentării.
Schema IT (vezi fig. 2.7) este specifică în cazul alimentării consumatorilor din posturi de transformare proprii, prevăzute cu personal calificat de întreţinere.
2.19. În schema IT, curentul Idl care apare la primul defect între o fază şi masă (vezi fig. 2.8) are o valoare prea mică pentru a putea provoca apariţia unei
tensiuni periculoase, dar permite continuarea alimentării.
Relaţia pentru determinarea lui Idl în schema IT este următoarea:
în care:
Uf, tensiunea de fază (V);
Rs, rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a surse (Ω );
Rc, rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a consumatorului (Ω );
Z, impedanţa de legare la pământ a neutrului (Ω );
Zl, impedanţa de defect (Ω ).
Curentul primului defect se poate închide prin impedanţa Z de legare la pământ a neutrului şi în acest fel se poate semnaliza apariţia defectului.
Trebuie prevăzut un echipament de control permanent al izolaţiei (CPI) care la trecerea curentului de defect Idl, semnalizează apariţia primului defect de
izolare.
În schema IT, limitarea intensităţii curentului primului defect poate fi obţinută fie prin absenţa legăturii la pământ a punctului neutru, fie prin folosirea unei valori
mari prin impedanţa Z inserate între neutru şi pământ.
În practică se alege o impedanţă Z cu valori cuprinse între 1000...2000 Ω . Rezultă următorul domeniu de valori pentru curentul primului defect Idl.
Zl, Rs, Rc pot fi neglijate în relaţie.
2.20. În cazul apariţiei celui de-al doilea defect, impedanţa Zj a buclei de defect scade până la valori apropiate de zero, ceea ce conduce la apariţia unui curent
de defect Id2, practic un curent de scurtcircuit care poate fi stabilit cu relaţia:
în care:
U, tensiunea de linie (V);
Z2, impedanţa circuitului (Ω ).
Pentru o valoare a impedanţei Z2 de 0,1V se obţine:
În schema IT este deci necesară prevederea unor dispozitive de protecţie împotriva curenţilor de scurtcircuit (siguranţe fuzibile sau relee electromagnetice)
care se aleg conform relaţiilor de la art. 2.6.
2.21. Schema IT impune legături echipotenţiale suplimentare pentru masele instalaţiei sau, în lipsa acestora, dispozitive diferenţiale reziduale având
caracteristici alese conform art. 2.5.
2.22. În schema IT, la apariţia unui al doilea defect, protecţia împotriva şocurilor electrice se asigură:
- în aceleaşi condiţii ca şi în cazul schemei TN, dacă toate masele sunt conectate între ele;
- în aceleaşi condiţii ca şi în cazul schemei TT, dacă masele nu sunt legate între ele.
Situaţii practice de utilizare a schemelor de legare la pământ
2.23. În funcţie de particularităţile reţelei de alimentare schemele de legare la pământ se pot alege conform tabelului 2.1.
Tabelul 2.1.
Alegerea tipului schemei de legare la pământ în funcţie de particularitatea reţelei de alimentare
Reţeaua de alimentare Admis Recomandat Neadmis
Protecţie împotriva şocurilor Comportare identică dacă sunt executate şi utilizate conform
electrice normelor
Protecţie contra perturbaţiilor Schemele TT, TN-S şi IT pot satisfae toate criteriile de
electromagnetice compatibilitate electromagnetică.
Lămpi incandenscente - ≈ 1 ≈ 0
3.3.4. Randamentul η al receptoarelor de forţă monofazate, dacă nu este cunoscut din prospectul receptorului, se poate considera egal cu 0,8. El variază,
având valori sub 0,8 la motoare de puteri mici, sub 3 kW şi scade dacă motorul este sub sau supraîncărcat, aşa cum se vede din tabelul 3.2.
vTabelul 3.2.
1 2 3 4
93,5 95 95 94,5
92,5 94 94 93,5
91,5 93 93 92,5
91 92 92 91,5
90 91 91 90
89 90 90 89
88 89 89 88
87 88 88 87
86 87 87 86
85 86 86 85
84 85 85 83,5
83 84 84 82,5
82 83 83 81,5
81 82 82 80,5
80 81 81 79,5
79 80 80 78,5
77 79,5 79 77,5
74 77,5 77 75
73 76 76 74
72 75 75 73
71 74 74 72
70 73 73 71
68 72 72 71
67 71 71 69
66 70 70 68
65 69 69 67
64 67,5 68 66
62 66,5 67 65
61 65 66 64
60 64 66 64
59 63 64 62
57 62 63 61
56 60,5 62 60,5
55 59,5 61 59,5
54 58,5 60 58,5
53 58 59 57
52 57 58 56
51 55 57 55
49 54 56 54
47 52 55 53
46 51 54 52
45 50 53 51
3.3.5. În cazul circuitelor trifazate pentru receptoare de iluminat, curentul de calcul se determină cu relaţia următoare (în condiţiile în care repartizarea pe
circuite este practic uniformă):
în care:
Puterea instalată pe un circuit trifazat de iluminat, conform normativului I.7, trebuie să fie de cel mult 8 kW.
3.3.6. Circuite trifazate pentru circuite de iluminat se utilizează în cazul sistemelor de iluminat cu număr mare de corpuri de iluminat (săli de sport, de
spectacole, în hale industriale etc.) şi atunci când este necesară limitarea la maxim a efectului stroboscopic al lămpilor cu descărcări (în săli de sport, hale
industriale etc.).
3.3.7. Dintr-un circuit trifazat pentru un receptor de forţă, de obicei se alimentează un singur receptor, astfel încât curentul de calcul se poate determina cu
relaţiile următoare:
in care:
Pi, puterea instalată a receptorului de forţă; Pi este o putere electrică activă absorbită, în relaţie nu se foloseşte η ;
Ci, coeficientul de încărcare al receptorului care trebuie stabilit de proiectant sau tehnolog. În tabelele 3.1 şi 3.2 se dau valorile randamentelor şi factorilor de
putere pentru motoarele asincrone la încărcare de 50%, 75%, 100% şi 120%.
În tabelul 3.3 se dau valorile pentru Cc, Ci, cosϕ şi tgϕ pentru o serie de receptoare.
Tabelul 3.3.
Coeficienţi de cerere Cc şi de încărcare Ci factori de putere cosϕ şi tgϕ pentru diferite categorii de receptoare
Nr.
crt.
Categorii de receptoare Ci Cc cosϕ tgϕ
0 1 2 3 4 5
6 Instalaţii de preparare a
0,4...0,5 0,30 0,75 0,88
pământurilor şi nisipurilor
12 Cuptoare de inducţie
15 Instalaţii de iluminat
- depozite 0,5
3.3.8. Un circuit trifazat de forţă poate alimenta mai multe receptoare în cazurile prevăzute în normativul I.7 în următoarele condiţii: dacă ele sunt de aceeaşi
natură şi sunt utilizate în acelaşi scop, puterea lor nedepăşind 15 kw şi dacă au protecţie comună la scurtcircuit.
În anexa 2 se dau, pentru cazul garsonierelor şi apartamentelor din blocuri de locuinţe, valorile coeficientului de cerere, de simultaneitate şi ale curenţilor de
calcul precum şi secţiunile conductoarelor coloanelor.
3.3.9. În cazul coloanelor monofazate pentru tablouri de iluminat şi prize (folosite pentru tablouri cu puteri instalate mici în clădiri de locuit şi social-culturale),
curentul de calcul se stabileşte cu relaţia următoare:
în care:
Pc = Pi, puterea instalată a tabloului, egală cu suma puterilor instalate ale circuitelor alimentate din tablou (W);
cosϕ med factorul de putere mediu al receptoarelor alimentate din tablou, care pentru receptoare preponderent de lumină este cosϕ med = 0,95, iar dacă puterea
receptoarelor alimentate din priză este semnificativă (>30%), se poate lua cosϕ med = 0,9; atunci când se cunoaşte cu precizie destinaţia circuitelor de priză,
respectiv caracteristicile electrice ale receptoarelor, cosϕ med se determină astfel:
unde: lca şi lcr sunt componentele activă şi reactivă ale curentului de calcul care se pot calcula conform relaţiilor de la art. 3.3.10.
3.3.10. Pentru coloanele trifazate pentru tablouri pentru iluminat şi prize având puterea uniform distribuită pe faze, curentul de calcul pe fază se determină cu
relaţia de la art. 3.3.5. Puterea instalată pe tablou, Pi, rezultă din însumarea puterilor instalate ale circuitelor electrice alimentate din tablou.
Dacă circuitele de priză au o putere comparabilă cu cea a receptoarelor de lumină, trebuie să se determine curentul de calcul pentru fiecare fază a tabloului
sau numai pe faza pe care puterea instalată a prizelor este cea mai mare. La alegerea secţiunii coloanei este necesar să fie luată în considerare valoarea cea
mai mare a curentului de fază.
în care:
Ica, componenta activă a curentului de calcul (A), care poate fi stabilită cu relaţia:
unde simbolurile "I" şi "p"se referă la circuitele de iluminat, respectiv de priză ale fazei respective;
3.3.11. La coloanele trifazate cum sunt cele generale de iluminat, coloanele colective ale firidelor de alimentare din clădirile de locuit şi coloanele magistrale,
relaţia generală de la art. 3.3.5. pentru curentul de calcul devine:
în care:
Cs, Ci, Pi, cosϕ , η au semnificaţiile cunoscute din articolele precedente cu următoarele precizări:
Coeficientul de simultaneitate Cs al receptoarelor alimentate din coloană poate avea următoarele valori:
3.3.12. Curentul de calcul al coloanei trifazate pentru tablourile de iluminat şi proze, în cazul în care receptoarele ce vor fi alimentate din prize este comparabilă
cu cea a receptoarelor de iluminat, trebuie stabilit pentru fiecare fază, utilizându-se în vederea alegerii secţiunii coloanei cea mai mare valoare rezultată.
Curentul de calcul se poate stabili cu relaţia:
în care: Ica şi Icr au semnificaţiile şi se determină conform art. 3.3.10.
3.3.13. Coloanele trifazate ale tablourilor secundare de forţă alimentează de obicei tablouri de forţă pentru un număr de receptoare de acelaşi fel. Curentul de
calcul se determină cu relaţia de la art. 3.3.12., în care componentele activă şi reactivă se stabilesc făcând unele ipoteze de calcul. Se consideră că tabloul
respectiv alimentează "N" receptoare (circuite) oarecare, având caracteristicile Pik, cosϕ k, η k unde k = 1...N, numai un număr "m" de receptoare (circuite)
funcţionând simultan. Simultaneitatea se apreciază pentru cazul de funcţionare cel mai dezavantajos. Alegerea celor "m" receptoare se face împreună cu
tehnologul pe baza unei analize atente a utilizării celor "m" receptoare. Se pot folosi următoarele relaţii pentru determinarea componentelor Ica şi Icr ale
curentului de calcul;
în care: Icak şi Icrk se determină conform art. 3.3.10.
3.3.14. În cazul coloanelor trifazate ale tablourilor generale de forţă (coloane generale), curentul de calcul se determină cu relaţia de la art. 3.3.12. în care
componentele activă şi reactivă se stabilesc ca sume ale curenţilor respectivi pentru un număr k = 1...N de coloane ce pleacă din tablou astfel:
în care:
Ick, curentul de calcul pentru coloana k (A);
Cs, coeficientul de simultaneitate în funcţionare a întregii instalaţii de forţă a clădirii stabilit împreună cu tehnologul pentru a evita supra sau subdimensionarea
coloanelor.
3.3.15. În cazul coloanelor trifazate generale ce alimentează un tablou de iluminat şi forţă, utilizate în clădiri în care receptoarele de forţă însumează o putere
redusă faţă de aceea a receptoarelor de lumină sau atunci când tarifarea este unică, curentul de calcul se stabileşte cu relaţiile de la art. 3.3.10.
3.3.16. La circuitele electrice de curent continuu, curentul de calcul se stabileşte cu relaţia:
în care:
P, puterea receptoarelor alimentate din circuit (W);
U, tensiunea de utilizare (V);
3.4. Alegerea secţiunii conductoarelor şi cablurilor electrice
3.4.1. Secţiunea de fază a conductoarelor şi cablurilor electrice pentru circuite şi coloane se stabileşte ca fiind secţiunea minimă care îndeplineşte următoarele
condiţii:
- stabilitate termică în regim normal de funcţionare;
- rezistenţa mecanică în condiţii de funcţionare normale;
- protecţie la suprasarcină şi scurtcicuit conform condiţiilor de la art. 3.5 şi cap. 4;
- stabilitate termică în regim de pornire a receptoarelor;
- pierderi de tensiune în limitele admise;
- stabilitatea termică în condiţii de scurtcircuit.
3.4.2. Stabilitea termică a conductoarelor în regim normal de funcţionare se consideră asigurată dacă secţiunea conductoarelor şi cablurilor se alege încât sunt
respectate următoarele relaţii:
- în regim permanent: Iadm ≥ Ic;
- în regim intermitent: Iadm ≥ a x Ic;
în care:
Iadm, curentul maxim admisibil în conductoare sau cabluri, stabilit în funcţie de natura, izolaţia, modul de pozare, temperatura mediului în condiţiile date de
normativul I. 7 şi art. 3.4.3. (A);
Ic, curentul de calcul determinat pentru situaţia dată conform art. 3.2. (A);
a, coeficientul de supraîncărcare admis în regim intermitent, determinat în condiţiile de la normativul I.7.
3.4.3. Pentru cablurile electrice, în afară de condiţiile din normativul I.7, la stabilirea curentului maxim admisibil corectat se ţine seama de condiţiile concrete de
pozare a cablurilor prin coeficienţii de corecţie daţi în normativul I.7.
3.4.4. Condiţia de rezistenţă mecanică se consideră îndeplinită dacă secţiunea aleasă este cel puţin egală cu secţiunea minimă admisă de normativul I.7.
3.4.5. Secţiunea aleasă pe baza condiţiilor de la art. 3.4.2. şi 3.4.3. şi a condiţiilor de protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit se verifică la condiţia de stabilitate
termică în regim de scurtă durată, la pornire determinându-se densitatea de curent.
3.4.6. Valorile densităţii de curent la pornire trebuie să fie de cel mult:
- 35 A/mm2, pentru conductoare din cupru;
- 20 A/mm2, pentru conductoare din aluminiu.
3.4.7. Densitatea de curent la pornire se poate calcula astfel:
- pentru circuitele motoarelor:
Varianta I
- pentru coloanele secundare de forţă:
în care:
jp, densitatea de curent la pornire (A/mm2);
Sf, secţiunea aleasă pentru conductorul de fază (A);
Ip, curentul de pornire al motorului conform catalogului, plăcuţei motorului sau calculat, în funcţie de modul de pornire şi curentul nominal In al motorului astfel:
Ip = k x In
unde:
k se poate stabili din tabelul 3.4.
Tabelul 3.4.
Coeficientul k pentru calculul curenţilor de pornire
Tipul motorului şi pornirii k
∆ U%
Tipul alimentării
Iluminat Alte utilizări
Tabelul 3.6.
SF ≤ 16 SF
16 < SF ≤ 35 16
SF > 35 SF / 2
În situaţia în care conductorul de protecţie nu face parte din circuitul de alimentare (dintr-un cablu sau conductoare în tuburi), sau este din Al, secţiunea lui
trebuie să fie cel puţin egală cu 4 mm2.
3.4.16. Un conductor PE utilizat în comun pentru mai multe circuite trebuie să aibă secţiunea dimensionată în funcţie de secţiunea de fază cea mai mare.
3.4.17. Secţiunea conductorului PEN trebuie să fie egală cel puţin cu 10 mm2 la Cu şi 16 mm2 pentru Al.
3.4.18. În anexa 8 se prezintă o metodă rapidă de stabilire a secţiunii conductoarelor circuitelor de alimentare pentru gama de motoare produse în ţară, precum
şi a caracteristicilor dispozitivelor de protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit pentru acestea.
[top]
4.1.1. Consecinţele şocului electric la care a fost supusă o persoană depind de intensitatea curentului electric şi de timpul în care acesta străbate corpul uman.
Intensitatea curentului electric depinde de: tensiunea de atingere aplicată utilizatorului, de impedanţa traiectoriei străbătute cât şi de caracteristicile corpului
uman (umiditatea pielii, transpiraţie, prezenţa unor răni etc.).
4.1.2. Efectele curentului electric asupra corpului uman depind de natura acestuia: alternativ sau continuu.
4.1.3. Curentul alternativ cu frecvenţa cuprinsă între 15 ÷ 100 Hz, conform SR CEI 60497-1, produce următoarele efecte (vezi fig. 4.1):
4.1.4. În curent continuu, conform SR CEI 60497-1, curentul care prezintă aceeaşi probabilitate de a provoca fibrilaţie ventriculară se stabileşte pe baza
multiplicării cu factorul K de echivalare între curent continuu şi curent alternativ.
De exemplu, pentru durate de şoc mai mari decât durata unui ciclu cardiac (peste 400 ms) factorul K de echivalare are valoarea:
- electrotermice.
- atingerilor directe;
- atingerilor indirecte.
4.1.7. Măsurile de protecţie diferite aplicate într-o instalaţie nu trebuie să se influenţeze şi nici să se anuleze mutual.
4.1.8. Protecţia împotriva atingerilor directe sau indirecte (protecţia completă) se consideră realizată dacă se aplică protecţia prin "alimentare la tensiune foarte
joasă de securitate" cu circuitul de protecţie nelegat la pământ (TFJS) sau cu circuitul de protecţie legat la pământ (TFJP) şi dacă următoarele condiţii sunt
simultan îndeplinite:
- tensiunea nominală este mai mică decât limita superioară a domeniului I de tensiuni (50V c.a. sau 120 V c.c.);
- sursa de alimentare este conform normativului I.7 şi art. 4.1.9. şi art. 4.1.10.;
- circuitele TFJS sau TFJP îndeplinesc condiţiile din normativul I.7 cu precizările de la art. 4.1.11...4.1.17.
- transformatoare de separare;
- surse de curent cu grad de siguranţă echivalent cu gradul unui transformator de separare (de ex. motor şi generator separate, grup motor - generator cu
înfăşurări separate electric);
- surse electrochimice (acumulatoare) sau alte surse ce nu depind de circuite de alte tensiuni (grup motor termic - generator);
4.1.11. Toate conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP trebuie să fie separate fizic de orice alt circuit, în condiţiile date în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1.
Condiţie Simbol
4.1.12. Prizele de curent pentru circuitele TFJS sau TFJP trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
Fişele circuitelor TFJS şi TFJP trebuie realizate astfel încât să nu poată fi introduse în prizele circuitelor de alte tensiuni.
4.1.13. Părţile active ale circuitelor TFJS nu trebuie să fie legate electric nici la pământ, nici la părţile active şi nici la conductoarele de protecţie ale altor circuite
electrice.
- la pământ;
4.1.15. Dacă tensiunea nominală a circuitului este mai mare de 25 V c.a. sau 60V c.c., toate părţile active trebuie să fie protejate suplimentar împotriva
atingerilor directe fie prin bariere sau învelişuri cu grad de protecţie minim IP 2X, fie printr-o izolaţie care să poată suporta tensiunea de încercare de 500 V
timp de 1 minut.
Pentru tensiuni nominale sub aceste valori nu este necesară protecţia împotriva atingerilor directe.
4.1.16. Atunci când circuitele de protecţie sunt legate la pământ şi nu se impune TFJS, trebuie asigurată protecţia împotriva atingerilor directe prin:
- o izolaţie care să suporte o tensiune alternativă de 500 V, valoare eficace, timp de 1 minut.
Protecţia împotriva atingerilor directe nu este necesară pentru materialele electrice aflate în interiorul zonei de influenţă a unei legături echipotenţiale şi dacă
tensiunea nominală nu este superioară tensiunii de 25V c.a. sau 60V c.c.
4.1.18. Măsurile de protecţie împotriva atingerilor directe pot fi complete, parţiale şi suplimentare. Ele au în general numai aplicare locală (nu se aplică întregii
instalaţii electrice), aşa cum se vede în tabelul 4.2.
Tabelul 4.2.
Măsuri complete
- cabluri;
- aparate de uz casnic;
- aparate mici.
- cofrete;
- tablouri
Măsuri parţiale
- băi;
- duşuri;
- piscine.
Măsuri suplimentare
- instalaţii de şantier.
4.1.19. Excepţii de la regula generală de protecţie împotriva atingerilor directe se admit în condiţiile date, în următoarele cazuri:
a) În încăperile destinate echipamentelor electrice în care au acces numai persoane special instruite;
d) În încăperile şi zonele de lucru pentru operaţii de sudare cu arc electric şi în cele pentru instalaţii de electroliză dacă tensiunile de lucru nu depăşesc 1000V
c.a. sau 1500V c.c.;
e) În încăperile şi zonele de lucru pentru celule de electroliză şi în cele pentru galvanoplastic dacă tensiunile de lucru nu depăşesc 500V c.a. sau 750V c.c.;
f) În situaţiile în care instalaţiile electrice sunt realizate astfel încât persoanele nu pot fi simultan în contact, nici direct, nici prin intermediul unor obiecte care în
mod obişnuit le manevrează sau transportă, cu mase cu defecte accidentale de izolaţie, cu două părţi conductoare (părţi active, mase sau elemente
conductoare) în care diferenţa de potenţial poate fi mai mare de:
- pentru picioarele şi mâinile personalului de lucru se vor folosi materiale izolante corespunzătoare naturii şi condiţiilor de lucru;
h) La racordul părţilor mobile ale materialelor electrice, cum sunt de exemplu cărucioarele podurilor rulante sau chiar podurile rulante, dacă acesta se
realizează cu ajutorul unor distribuţii electrice flexibile sau prin linii de contact fixe, protejate împotriva atingerilor directe.
Liniile de contact al podurilor rulante pentru care nu este posibil să fie îndeplinite condiţiile enumerate datorită radiaţiilor calorice de la materialele sau
produsele manevrate, se pot realiza cu conductoare neizolate dacă:
- tensiunea de serviciu a liniilor de contact nu depăşeşte 1000V c.a. sau 1500V c.c.;
- condiţiile referitoare la inaccesibilitate sunt respectate pentru personalul însărcinat cu manevrarea podului, atât la locul de lucru cât şi pe căile de acces spre
locul de lucru.
4.1.20. Protecţia prin "izolare" se realizează prin acoperirea completă a părţilor active cu o izolaţie care să nu poată fi scoasă decât prin distrugere. Izolaţia
trebuie să fie realizată dintr-un material izolant adaptat la tensiunea instalaţiei şi care să aibă caracteristici care îi garantează menţinerea în stare
corespunzătoare în condiţii de solicitare mecanică, termică şi electrică la care poate fi supus. Lacurile, vopselele şi produsele analoge nu constituie un material
izolant corespunzător asigurării protecţiei.
4.1.21. Protecţia prin "bariere sau carcase" trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- părţile active trebuie să fie amplasate în interiorul unei carcase sau în spatele unui obstacol care să aibă gradul de protecţie cel puţin IP 2X;
Materialele electrice care nu corespund acestor cerinţe trebuie să fie protejate prin bariere sau carcase suplimentare.
- conductoarele neizolate ale distribuţiilor aeriene care fac legătura între instalaţiile electrice dintre două clădiri aflate în aceeaşi incintă deservite exclusiv de
personal special instruit, respectându-se distanţele prevăzute în normativul I.7;
- încăperile pentru producerea, transformarea şi distribuţia energiei electrice, încăperile pentru echipamente electrice precum şi încăperile asimilate acestora
(laboratoare şi platforme de încercare a materialelor electrice) deservite exclusiv de personal special instruit, în condiţiile normativului I.7.
Pe uşile acestor încăperi trebuie instalate indicatoare de avertizare care să semnalizeze existenţa părţilor active neizolate sub tensiune şi interdicţia accesului
tuturor persoanelor neautorizate.
NOTĂ: În alte cazuri, această protecţie se aplică ca protecţie parţială (băi, duşuri etc.)
4.1.23. În încăperea bateriilor de acumulatoare cu tensiunea de cel puţin 120 V, cu părţi active sub tensiune neizolate, pardoseala din jurul bateriei trebuie
acoperită cu material izolant, iar bateriile vor fi dispuse astfel încât persoanele să nu poată atinge simultan părţi sub tensiune aflate la o diferenţă de potenţial
mai mare de 120 V.
4.1.24. Protecţia împotriva atingerilor indirecte se realizează cu măsuri prin care se asigură protecţia utilizatorilor împotriva pericolelor ce pot să apară în urma
atingerii unor mase puse accidental sub tensiune ca urmare a unui defect de izolaţie.
4.1.26. Măsurile de protecţie "fără întreruperea automată a alimentării" se pot aplica materialelor electrice sau anumitor părţi din instalaţie şi trebuie să
împiedice orice atingere simultană dintre o masă şi un element conductor aflate la potenţiale diferite şi constă în:
- izolarea suplimentară;
- separarea electrică;
- amplasarea la distanţă sau intercalarea de obstacole;
4.1.27. Măsura de protecţie "prin întreruperea automată a alimentării" se aplică prin utilizarea unui dispozitiv de protecţie care trebuie să separe automat, într-
un anumit timp, funcţie de mărimea şi durata tensiunii de atingere, alimentarea circuitului sau materialului protejat împotriva contactelor indirecte, în caz de
defect.
Măsura de protecţie "prin întreruperea automată a alimentării" necesită coordonarea între schemele de legare la pământ şi caracteristicile conductoarelor de
protecţie şi dispozitivele de protecţie.
- cabluri armate sau cu înveliş metalic, cu condiţia ca armătura sau învelişul metalic să fie izolate la extremităţi astfel încât să se evite orice risc de contact între
acesta şi o masă, un element conductor sau o parte activă din punct de vedere electric.
Clasa II de protecţie este eficientă numai dacă se respectă condiţiile de alegere a gradului de protecţie în funcţie de influenţele externe. Atunci când această
protecţie nu este asigurată prin construcţie (de ex. maşini unelte portabile utilizat în mediu umed sau exterior), trebuie luată o măsură suplimentară de
protecţie, care constă de regulă în utilizarea unui dispozitiv diferenţial de înaltă sensibilitate (de cel mult 30 mA).
Izolarea suplimentară
4.1.29. Protecţia prin "izolare suplimentară" se foloseşte la materialele electrice care au numai o izolaţie principală şi se realizează în timpul execuţiei instalaţiei
electrice care au numai o izolaţie principală şi se realizează în timpul execuţiei instalaţiei electrice (de exemplu folosind conductoare electrice izolate protejate
în tuburi izolante.
Izolaţia suplimentară trebuie să fie capabilă să suporte solicitările electrice, mecanice sau termic care pot să apară în funcţionarea normală.
Izolaţia suplimentară nu trebui să fie traversată cu elemente conductoare, iar masele interne ei nu trebuie legate la un conductor de protecţie.
În cazul în care izolaţia suplimentară se realizează dintr-o carcasă metalică, vopseaua şi materialele similare nu sunt considerate materiale electroizolante.
Separarea electrică
4.1.30. Măsura de protecţie prin "separare electrică" se aplică ţinându-se seama de condiţiile normativului I.7 şi de următoarele precizări:
U x L ≤ 100000
în care:
- în cazul alimentării mai multor aparate dintr-o singură sursă de separare, dacă nu pot fi respectate condiţiile generale din normativul I.7 şi circuitul secundar
este prea lung, trebuie aplicate condiţiile de protecţie schemei IT;
- dacă masele circuitului de separare pot veni în contact cu masele altor circuite, pentru acest circuit se aplică condiţiile impuse pentru protecţia prin "separare
electrică", iar celorlalte circuite li se aplică măsuri de protecţie adaptate pentru aceste mase.
4.1.31. Pentru măsura de protecţie prin "amplasare la distanţă sau intercalare de obstacole", prevederile normativului I.7 sunt îndeplinite dacă se respectă una
din condiţiile următoare:
- izolaţia trebuie să aibă o rezistenţă mecanică suficientă şi să poată suporta o tensiune de încercare de cel puţin 2000 V, iar curentul de fugă trebuie să fie de
cel mult 1 mA, în condiţii normale de funcţionare;
- pereţii şi planşeele încăperilor izolante trebuie să aibă o rezistenţă cel puţin egală cu:
• 0,5 MΩ pentru tensiuni nominale ale instalaţiei cel mult egale cu 500 V;
• 1 MΩ , pentru tensiuni nominale ale instalaţiei mai mari de 500 V măsurate în toate punctele de măsură, conform normativului I.7.
Dacă valorile nu sunt respectate în toate punctele de măsură, atunci aceeaşi pereţi sau aceste pardoseli sunt considerate conductoare electric din punct de
vedere al protecţiei la şoc electric.
Legături echipotenţiale locale nelegate la pământ
4.1.32. Măsura de protecţie prin "legături echipotenţiale locale nelegate la pământ" se aplică în condiţiile normativului I.7 cu următoarele precizări:
- conductoarele de echipotenţializare trebuie să lege toate masele şi toate elementele conductoare simultan accesibile;
- legătura echipotenţială nu trebuie să fie în legătură cu pământul nici direct nici prin intermediul maselor sau elementelor conductoare;
- trebuie luate măsuri pentru asigurarea accesului persoanelor la amplasamentul considerat, fără ca ele să poată fi supuse unei diferenţe de potenţial
periculoase (de exemplu în cazul unei pardoseli conductoare racordată la legăturile echipotenţiale dar izolată faţă de pământ).
Măsuri de protecţie prin "întreruperea automată a alimentării"
4.1.33. Măsura de protecţie prin "întreruperea automată a alimentării" trebuie realizată astfel încât să împiedice ca, la apariţia unui defect de izolaţie, utilizatorul
să fie supus la o tensiune de atingere periculoasă, peste 50V c.a. sau 120V c.c., un interval de timp suficient pentru a provoca efecte patofiziologice
periculoase.
Orice defect apărut într-un echipament electric şi care provoacă circulaţia unui curent, trebuie întrerupt într-un interval de timp care să asigure protecţia
persoanelor.
4.1.34. La aplicarea măsurii prin "întreruperea automată a alimentării" trebuie asigurate două condiţii:
a) Realizarea sau existenţa unui circuit, denumit "buclă de defect" pentru a permite circulaţia curentului de defect. Construcţia acestei bucle de defect depinde
de schema de legare la pământ (TN, TT, IT).
Alegerea dispozitivului de întrerupere automată a alimentării va respecta condiţia:
în care:
IREM, curentul de reglaj al declanşatoarelor electromagnetice (A);
Uf, tensiunea de fază (când neutrul este distribuit);
Sf, secţiunea conductoarelor de fază (mm2);
ρ , rezistivitatea la temperatura normală de funcţionare;
unde SPE, secţiunea conductorului de protecţie;
L, lungimea conductorului.
b) Întreruperea curentului de defect printr-un dispozitiv de protecţie corespunzător, într-un timp depinzând de anumiţi parametri, cum ar fi tensiunea de atingere
la care poate fi supusă fără risc o persoană, probabilitatea de defect şi atingere cu părţile defecte.
4.1.35. În tabelul 4.3. se prezintă timpii maxim admişi ai dispozitivului de protecţie în care o persoană poate fi supusă fără pericol la o anumită tensiune de
atingere.
Tabelul 4.3.
Timpii maxim admişi ai dispozitivului de protecţie în funcţie de tensiunea de stingere
Tensiunea de stingere Timpi maximi de întrerupere ai dispozitivului de protecţie
prezumată [s]
[V]
Curent alternativ Curent continuu
1 2 3
< 50 5 5
50 5 5
75 0,60 5
90 0,45 5
120 0,34 5
150 0,27 1
1000 50 25
650 76 38
Dispozitive diferenţiale
500 100 50
de medie sensibilitate
300 166 83
4.1.76. În cazul în care nu este posibil să se realizeze o rezistenţă Rm mai mică de 500 Ω pentru UL = 50V c.a. şi 250 Ω pentru UL = 25V c.a., se recomandă
să se utilizeze un dispozitiv diferenţial de înaltă sensibilitate (I∆ = 6, 10, 30mA valori uzuale). Se pot utiliza şi dispozitive pentru care I∆ este 12 sau 16 mA.
4.1.77. La montaj, circuitul magnetic al dispozitivului diferenţial trebuie să cuprindă toate conductoarele active ale circuitului protejat, inclusiv neutrul.
Conductorul de protecţie PE al circuitului trebuie să rămână în exteriorul circuitului magnetic (fig. 4.8).
4.1.78. Dacă instalaţiile electrice alimentează echipamente care au curenţi de fugă permanenţi, incompatibili cu utilizarea dispozitivelor diferenţiale, atunci se
foloseşte o altă măsură de protecţie (de ex. separarea de protecţie).
4.1.79. Aparatul general de comandă şi protecţie al unei instalaţii electrice alimentare din reţeaua publică de joasă tensiune, adică disjunctorul de branşament,
poate să nu aibă şi funcţie diferenţială.
4.1.80. Disjunctorul de branşament cu funcţie diferenţială poate fi utilizat în cazul protecţiei la atingeri indirecte pentru valori ale rezistenţei Rm conform tabelului
4.4. În cazul unui defect de izolaţie, întreaga instalaţie electrică este scoasă de sub tensiune de către disjunctorul de branşament. Pentru a se evita această
situaţie trebuie instalate dispozitive diferenţiale la plecarea fiecărui circuit sau grupuri de circuite; conform schemelor de selectivitate din fig. 4.9. şi fig. 4.10.
4.1.81. În cazul utilizării dispozitivelor diferenţiale de protecţie, selectivitatea poate fi realizată pe orizontală (fig. 4.10) sau pe verticală (în cascadă - fig. 4.11).
4.1.82 Selectivitatea orizontală poate asigura protecţia unui singur circuit sau a unui grup de circuite şi în acest caz trebuie să fie de medie sau înaltă
sensibilitate.
4.1.83. Selectivitatea verticală (în cascadă) poate fi realizată fie în două trepte (fig. 4.11.a) fie în trei trepte (fig. 4.11.b).
4.1.84. Disjunctorul de branşament de tip S (selectiv) permite asigurarea selectivităţii verticale în două sau trei trepte prin utilizarea dispozitivelor diferenţiale de
100 mA sau 30 mA amplasate în aval de acesta.
4.1.85. În instalaţiile electrice mari, cu număr mare de nivele de distribuţie, se pot combina cele două sisteme de selectivitate (orizontală şi verticală). În acest
caz, în tabloul general de distribuţie se montează un disjunctor general fără funcţie diferenţială (fig. 4.10).
4.1.86. În instalaţia electrică protejată cu dispozitive diferenţiale de înaltă sensibilitate, masele trebuie legate la pământ.
4.1.87. Dispozitivele diferenţiale de înaltă sensibilitate se utilizează pentru protecţia:
a) circuitelor de priză:
- cu curenţi nominali mai mici sau egali cu 32 A, indiferent de locul de amplasare;
- din încăperile de clasă AD4 (U3);
- din instalaţiile electrice provizorii (de exemplu, în instalaţii de şantier) indiferent de curentul nominal;
- din săli de baie, duşuri şi piscine (numai în volumul 3);
- pentru încălzirea electrică prin pardoseală sau plafon;
b) instalaţiilor electrice utilizate în condiţii grele.
4.2. Protecţia circuitelor electrice
Protecţia împotriva supracurenţilor
4.2.1. Conductoarele electrice trebuie protejate împotriva supracurenţilor prin unul sau mai multe dispozitive de protecţie automată.
Această protecţie poate fi:
- împotriva curenţilor de suprasarcină şi/sau
- împotriva curenţilor de scurtcircuit.
Protecţia la suprasarcină
4.2.3. Dispozitivele de protecţie la suprasarcină, pentru a asigura protecţia unei distribuţii, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii generale (vezi fig.
4.12):
IC ≤ IN ≤ Iadm
I2 ≤ 1,45Iadm
în care:
IC, curentul de calcul al distribuţiei;
IN, curentul nominal al dispozitivului de protecţie;
Iadm, curentul admisibil în conductorul distribuţiei;
I2, curentul convenţional (curent care asigură efectiv declanşarea dispozitivului de protecţie stabilit în norme sau în documentaţia de referinţă a produsului).
Caracteristicile de referinţă ale distribuţiei electrice (circuit, coloană)
4.2.4. În cazul în care protecţia la suprasarcină este asigurată cu siguranţe fuzibile, atunci acestea trebuie să respecte următoarele două condiţii:
vI F ≥ I C
I2 ≤ 1,45Iadm sau
unde:
în care:
K2, este raportul dintre curentul I2, asigurând efectiv funcţionarea dispozitivului de protecţie şi curentul său nominal IN (în acest caz, IF).
Valoarea raportului K2 variază în funcţie de natura dispozitivului de protecţie, conform tabelului 4.5.
Tabelul 4.5.
NOTA:
1. Pentru siguranţe fuzibile la care K2 este cuprins între 1,6 şi 1,9 rezultă:
Protecţia la scurtcircuit
4.2.5. Dispozitivele de protecţie la scurtcircuit trebuie să îndeplinească condiţiile normativului I.7 privind capacitatea de rupere şi timpul de rupere.
4.2.6. Pentru scurtcircuite a căror durată este de maxim 5 secunde, timpul în care conductorul atinge temperatura limită admisă la scurtcircuit se determină cu
relaţia:
în care:
t, timpul (s);
Tabelul 4.6.
4.2.7. Pentru conductoare neizolate, temperaturile limită admise la scurtcircuit trebuie alese ţinându-se seama de caracteristicile mecanice ale conductoarelor
şi de natura materialelor izolante învecinate.
4.2.8. În cazuri speciale se impune reducerea temperaturii limită admisă în funcţie de caracteristicile mecanice ale conductoarelor sau cablurilor (de exemplu şi
de natura materialelor izolante învecinate).
4.2.8. În cazuri speciale se impune reducerea temperaturii limită admisă în funcţie de caracteristicile mecanice ale conductoarelor sau cablurilor (de exemplu
pentru cabluri autoportante).
4.2.9. În tabelul 4.7. se dau, pentru exemplificare, caracteristicile dispozitivelor de protecţie pentru circuitele electrice din domeniul casnic.
Tabelul 4.7.
- boiler 2,5 20 25
- maşini de spălat
2,5 20 25
vase
- maşini de gătit 6 32 40
4.2.10. Supratensiunile la care pot fi supuse instalaţiile electrice pot fi generate de:
- descărcări atmosferice;
- fenomene de rezonanţă;
- tip C, pentru clădiri cu branşament subteran sau aerian prevăzute sau nu cu IPT;
Aceste dispozitive se montează în tabloul electric general, după siguranţe şi înaintea aparatelor de măsură şi înregistrare şi au în componenţă eclatoare,
separatoare termice şi varistoare cu oxid metalic.
Echiparea instalaţiei electrice cu astfel de aparate este necesară numai în cazul în care construcţia este prevăzută cu instalaţie de protecţie împotriva
trăsnetelor sau este alimentată prin racord aerian la reţeaua de joasă tensiune.
4.2.13. Protecţia instalaţiei electrice la supratensiuni accidentale generate de comutaţie pe sarcini inductive sau capacitive (acţionări ale echipamentelor
electrice) se face cu aparate de protecţie la supratensiuni de comutaţie de tip C pentru reţele de 75 – 500V în reţeaua de alimentare de joasa tensiune.
Echiparea cu aparate de acest tip este necesară atât în cazul construcţiilor echipate cu instalaţie de protecţie împotriva trăsnetelor, cât şi în cazul celor
neechipate, indiferent de modul de racordare (aerian sau subteran) la reţeaua de joasă tensiune.
Aceste aparate pot conţine protecţie dinamică, protecţie termică, varistor cu oxid metalic şi eclator cu descărcare în gaz şi se montează în tabloul principal sau
secundar.
4.2.14. Aparatele de protecţie la supratensiuni de tip B şi C care nu sunt prevăzute cu cartuşe interşanjabile, trebuie separate în tabloul electric printr-un
separator legat în paralel, care să permită înlocuirea aparatului defect şi realimentarea instalaţiei generale.
4.2.15. Protecţia individuală a receptoarelor (protecţie finală) la supratensiuni induse şi remanente se face cu aparate de protecţie la supratensiuni de tip D
pentru reţele de 230 V. Pentru aparate de laborator, echipamente electrice şi tehnică de calcul, aparatele de protecţie sunt echipate cu control termic de
funcţionare pentru echilibrarea de potenţial între cablurile de antenă şi alimentare electrică şi cu filtre antiparazite de bandă largă.
4.2.16. Toate aparatele de protecţie la supratensiuni asigură o protecţie eficientă numai dacă rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a instalaţiei electrice
este corespunzătoare (R ≤ 1 Ω pentru priza comună cu priza IPT, R ≤ 5 Ω pentru priza de pământ separată naturală sau R = 1 Ω pentru priza de pământ
artificială).
4.2.17. Protecţia împotriva tensiunilor minime se aplică în special instalaţiilor electrice care sunt dotate cu motoare concepute să pornească automat după
oprirea provocată de o tensiune scăzută sub o anumită valoare.
4.2.18. Dispozitivele de protecţie la tensiuni scăzute sunt necesare în instalaţiile electrice ale clădirilor prevăzute cu echipamente de siguranţă sau cu
alimentare de rezervă. Aceste dispozitive trebuie să asigure punerea în funcţiune a surselor de siguranţă sau de înlocuire şi alimentarea echipamentelor
corespunzătoare atunci când tensiunea este inferioară limitei de funcţionare normală a aparatelor.
[top]
5. MATERIALE ELECTRICE
- aparatajelor şi aparatelor electrice: prize, întreruptoare, dispozitive de protecţie, aparate de măsură etc.;
5.2. Materialele electrice noi trebuie să fie agrementate tehnic conform legii şi să aibă certificarea de conformitate a calităţii. Aceste materiale, aparate şi
receptoare trebuie să fie însoţite de certificate de calitate.
5.3. Pentru a asigura securitatea persoanelor şi a bunurilor materialelor electrice trebuie să-şi păstreze în timp calităţile şi caracteristicile tehnice sub acţiunea
influenţelor externe din încăperile sau amplasamentele în care ele au fost instalate.
5.4. Gradele de protecţie impuse pentru materialele electrice pot fi asigurate prin:
- carcasa proprie;
În anexele 2, 3 şi 4 sunt definite gradele de protecţie Ip la corpuri străine, apă şi protecţia la şoc mecanic.
5.5. În funcţie de clasele de protecţie la şocuri electrice, materialele electrice se clasifică conform tabelului 5.1.
Tabelul 5.1.
Clase de protecţie şi simboluri pentru materialele electrice
Distribuţii
5.6. Modurile în care pot fi pozate conductoarele şi cablurile electrice sunt prezentate în tabelul 5.2.
Tabelul 5.2.
*) Cu condiţia ca profilele să aibă pereţi plini şi să fie prevăzute cu un capac ce poate fi demontat numai cu ajutorul unei scule.
**) Numai pe porţiuni scurte pentru un racord la utilaje, treceri prin pereţi, planşee etc.
5.7. Conductele electrice trebuie protejate mecanic pe toată lungimea lor, fără discontinuităţi.
5.8. Atunci când tuburile de protecţie sunt montate înglobat în elementele de construcţie, accesoriile de îmbinare ale acestora trebuie să asigure etanşeitate în
timpul prizei cimentului.
5.9. Stabilirea traseului tuburilor de protecţie trebuie să se facă astfel încât să nu fie posibilă acumularea apei de condensaţie în nici un punct al acestuia.
5.10. Tuburile de protecţie trebuie pozate astfel încât să nu fie posibilă pătrunderea apei.
5.11. Tragerea conductelor electrice în tuburile de protecţie, în plinte sau în profile se face numai după montarea lor şi a accesoriilor acestora.
5.12. Pentru a îndeplini condiţiile de instalare a conductelor electrice şi pentru a îndeplini condiţia de limitare a temperaturii de funcţionare normală, secţiunea
totală a acestora (conducte izolate) trebuie să fie cel mult egală cu 1/3 din secţiunea interioară a tubului de protecţie sau a profilelor. În cazul tragerii unui
singur cablu în tub, raportul dintre diametrul interior al tubului şi diametrul exterior al cablului trebuie să fie de cel puţin 1,5.
5.13. Atunci când se utilizează tuburi de protecţie metalice, acestea trebuie legate la pământ. Tuburile metalice nu trebuie utilizate drept conductoare de legare
la pământ sau drept conductoare de protecţie.
Atunci când se utilizează tuburi de protecţie metalice din materiale feromagnetice, toate conductoarele aceluiaşi circuit electric, inclusiv conductorul de
protecţie trebuie instalate în acelaşi tub. Face excepţie conductorul PE fără izolaţie care trebuie instalat separat.
5.14. Tuburile de protecţie pozate în canale tehnice şi îmbinările lor trebuie să fie etanşe. Tuburile de protecţie metalice trebuie montate astfel încât să se
asigure evacuarea apei de condensaţie.
5.15. Pozarea tuburilor de protecţie ale instalaţiei electrice în şliţuri practicate în planşee este interzisă. Tuburile de protecţie pot fi înglobate în planşee la
turnarea acestora sau pot fi montate peste placă şi înglobate în şapa de egalizare.
5.16. Capacele dozelor derivate trebuie să rămână accesibile şi demontabile după încastrarea în elementul de construcţie.
5.17. Golurile pentru traseele electrice din construcţie trebuie să permită trecerea liberă a tuburilor de protecţie.
5.18. Tuburile de protecţie care se montează în golurile construcţiei trebuie să fie etanşe în situaţiile în care este cazul.
5.19. Atunci când plafoanele false sunt formate din panouri demontabile, distribuţiile electrice trebuie să fie fixate independent de aceste panouri (vezi fig. 5.1).
5.20. Plintele sau profilele trebuie alese şi pozate astfel încât să nu dăuneze conductoarelor electrice. Ele trebuie suporte, fără a crea pericole, influenţele
externe la care sunt supuse.
5.21. În plinte sau profile cu capac demontabil cu ajutorul unei scule, sunt admise conexiuni realizate conform paragrafului "Conexiuni" din prezentul ghid.
5.22. Plintele sau profilele ale căror capace sunt demontabile fără ajutorul unei scule sau au pereţi perforaţi, pot fi utilizate numai în încăperi pentru
echipamente electrice.
5.23. De preferinţă, în plinte sau profile, conductoarele electrice se pozează într-un singur strat.
5.24. Un tub sau un compartiment al unei plinte, poate să conţină conductoare izolate aparţinând unor circuite diferite alimentate la aceeaşi tensiune nominală.
Dacă conductoarele izolate care trec prin acelaşi tub sau compartiment al unei plinte aparţinând unor circuite diferite, alimentează acelaşi aparat sau
echipament, atunci fiecare circuit trebuie protejat separat împotriva supracurenţilor.
5.25. Nu se admite utilizarea aceluiaşi conductor neutru (N) pentru mai multe circuite individuale.
5.26. În cazul distribuţiilor prefabricate de tip industrial, producătorul trebuie să precizeze următoarele valori pentru calculul impedanţelor buclelor de defect
necesare verificării condiţiilor de protecţie împotriva atingerilor indirecte:
- Rr - rezistenţa fiecărui conductor activ atunci când echilibrul termic este atins;
- X - impedanţa medie pe metru de lungime a conductoarelor active, în regim trifazat echilibrat, pentru curentul şi frecvenţa nominală;
- Zb - impedanţa pe metru de lungime a buclei de defect având configuraţia cea mai defavorabilă;
5.27. Distribuţiile prefabricate trebuie să aibă gradul de protecţie corespunzător încăperii sau amplasamentului în care se instalează, conform normativului I.7.
5.28. Nu este permisă utilizarea distribuţiilor prefabricate în băi sau în încăperi cu duşuri.
5.29. Amplasarea elementelor şi accesoriilor (elemente de îmbinare, de schimbare a direcţiei, de ramificaţie etc.) precum şi fixarea lor, trebuie să se facă
conform indicaţiilor date de producător.
5.30. Aparatele şi accesoriile integrate în distribuţiile prefabricate destinate să alimenteze conductoare externe (de exemplu prize, blocuri de joncţiuni) trebuie
să fie corespunzătoare normelor produs).
5.31. Instalaţiile electrice în distribuţii prefabricate trebuie să aibă curentul nominal şi căderea de tensiune corespunzătoare cel puţin puterii transportate în
funcţionare normală.
Distribuţii în cabluri
- fixate pe elemente de construcţie cu ajutorul colierelor de prindere sau alte mijloace de fixare;
5.33. Pot fi utilizate cabluri flexibile, dar numai pe distanţe scurte, pentru alimentarea receptoarelor fixe care nu necesită racordare prin priză şi pentru cazurile
în care trebuie evitată o conexiune suplimentară.
5.34. Cablurile pot fi pozate în golurile construcţiei dacă se respectă următoarele două condiţii simultan:
La trecerea cablurilor prin pereţi şi planşee antifoc sau rezistente la foc se vor lua măsuri corespunzătoare de etanşare a golurilor din jurul acestora cu alcătuiri
rezistente la foc, potrivit prevederilor normativului P118 şi ale normativului PE 107.
Nu se admite montarea cablurilor care alimentează receptoare vitale direct pe elementele combustibile (clasele C3-CA2c şi C4-CA2d).
5.35. De regulă, un cablu sau o distribuţie prefabricată conţine numai conductoarele aceluiaşi circuit. Excepţie fac circuitele destinate pentru un ansamblu de
instalaţii de comandă - control şi telemecanică.
Conexiuni
5.36. Conexiunile trebuie efectuate astfel încât să fie sigure şi durabile şi să permită verificarea contactelor.
- accesibile pentru a se putea verifica eventuala creştere anormală a temperaturii (cu excepţia conexiunilor cablurilor subterane);
5.38. Conexiunile sunt admise în doze al căror capac se fixează prin clipsare sau cu şuruburi, în tablouri, în plinte sau profile prefabricate.
5.39. Conexiunile trebuie să permită eventuala înlocuire a conductorului sau modificarea conexiunilor în cazul schimbărilor schemei.
5.40. Conexiunile trebuie realizate astfel încât să nu fie posibilă desfacerea legăturilor în timpul funcţionării datorită încălzirii, variaţiilor de sarcină sau vibraţiilor.
5.41. Conexiunile nu trebuie să fie supuse la nici un efort de tracţiune, cu excepţia acelora care sunt executate ţinându-se seama de acest efort.
5.43. Nu se admit conexiuni în tuburile de protecţie şi în accesoriile acestora (coturi, ramificaţii, curbe).
5.44. Se admite ca legătura armăturii construcţiei la pământ să nu fie accesibilă cu condiţia ca aceasta să fie realizată printr-un procedeu sigur şi durabil.
5.45. Nu se admit conexiuni în plafoane false nedemontabile, decât dacă ele sunt fixate pe un aparat sau receptor electric. Ele trebuie să rămână accesibile
pentru o eventuală demontare (de exemplu a unui corp de iluminat pentru a-l curăţa).
5.46. Dozele şi cutiile de derivaţie trebuie să asigure un spaţiu suficient conductoarelor şi bornelor de conexiuni şi accesul fără riscuri la acestea.
5.47. Bornele de conexiuni ale circuitelor de siguranţă nu trebuie să fie amplasate în aceeaşi doză cu acelea ale altor circuite.
5.48. Aparatele şi receptoarele electrice trebuie să aibă gradul de protecţie corespunzător influenţelor externe ale mediului în care urmează să funcţioneze,
conform normativului I.7.
5.49. Majoritatea aparatelor şi echipamentelor electrice sunt concepute să funcţioneze normal la o temperatură ambiantă cuprinsă în intervalul +5° C...+140° C.
Aparate de separare
5.51. Toate circuitele trebuie să poată fi separate de orice sursă de energie prin scoaterea de sub tensiune a conductoarelor active (inclusiv conductorul
neutru) în scopul executării lucrărilor de întreţinere sau reparaţie.
5.52. Pentru tensiuni mai mari de 500 V separarea se realizează cu un aparat prevăzut cu un dispozitiv de blocare pe poziţia deschis.
5.53. Separatoarele nu au putere de rupere fiind caracterizate prin tensiune nominală, curent nominal (curentul care le străbate permanent) şi număr de poli.
Ele realizează separarea vizibilă a circuitelor în gol.
5.54. Pentru circuitele monofazate, realizarea separării se poate face cu dispozitive de separare dacă acestea sunt bipolare.
5.55. În circuitele trifazate fără neutru, separarea se realizează cu un disjunctor tripolar sau un întreruptor tripolar care asigură întreruperea simultană a
conductoarelor active.
În circuitele trifazate cu conductor neutru, separarea se face cu disjunctor tetrapolar sau cu disjunctor tetrapolar care asigură întreruperea simultană a
conductoarelor active şi conductorului neutru.
În schema TN-C conductorul PEN nu trebuie să fie întrerupt. În acest caz aparatele de separare sunt tripolare.
5.56. În cazul în care în circuitele trifazate se utilizează dispozitive de separare unipolare pentru fiecare conductor de fază, atunci acestea trebuie grupate şi
etichetate distinct pentru identificarea corectă faţă de alte dispozitive similare.
5.57. Întreruptoarele şi comutatoarele sunt aparate de comandă şi sunt caracterizate prin curentul nominal, prin curenţii pe care îi post stabili (putere de
închidere) şi întrerupe, tensiunea nominală şi numărul de poli. Acestea pot fi:
5.58. Întreruptoarele circuitelor de lumină trebuie să aibă cel puţin curentul nominal al acestora, dar nu mai mic de 10 A pentru circuitele cu lămpi fluorescente,
conform normativului I.7.
- aparente;
Se recomandă să se lase la conductoare o lungime de rezervă pentru conexiuni la aparataje astfel încât montarea şi demontarea acestora să se poată efectua
uşor.
5.60. Toate prizele de 10/16 A trebuie să fie cu contact de protecţie şi, dacă este posibil, să fie prevăzute cu obturatoare.
Se recomandă ca circuitele care alimentează aceste prize să fie protejate cu dispozitive de protecţie diferenţiale de înaltă sensibilitate (I∆ n ≤ 30 mA).
5.61. Alegerea întreruptorului manual se face respectându-se relaţia de mai jos care ţine seama de faptul că la aceste aparate curentul de rupere Ir este mai
mic decât curentul lui nominal (vezi tabelul 5.2.).
Ir ≥ Ic
în care:
Tabelul 5.2.
25 19 6 16 12,5 - -
63 45 15 48 30 24 18
100 80 25 80 50 40 30
INC ≥ IC [A]
în care: INC, curentul nominal al contactorului care este mult mai mic decât curentul de rupere Ir (Ir = (8...10)INC) [A].
Pentru motoarele mici, dacă condiţiile de pornire o permit, se pot prevedea contactoare asociate cu relee termice.
Contactoarele se utilizează numai în asociaţie cu siguranţe astfel încât condiţia de stabilitatea termică şi dinamică să corespundă locului de instalare.
5.63. Se recomandă ca aparatele de protecţie împotriva supracurenţilor cât şi cele pentru protecţia împotriva atingerilor indirecte să fie grupate în tablourile
electrice.
5.64. Caracteristicile dispozitivelor de protecţie sunt alese astfel încât, în caz de defect, să nu fie eliminat decât circuitul afectat de acest defect.
5.65. Selectivitatea dispozitivelor de protecţie presupune compararea caracteristicilor de funcţionare ale acestora. Pentru fuzibile, selectivitatea este asigurată
atunci când curentul nominal al fuzibilului din amonte este cel puţin egal cu 2 ori curentul nominal al fuzibilului din aval.
5.66. Selectivitatea între două dispozitive de protecţie diferenţiale se asigură atunci când curentul diferenţial nominal al dispozitivului din amonte este mai mare
de cel puţin 2 ori decât curentul diferenţial nominal al dispozitivului din aval şi/sau atunci când dispozitivul din amonte are o întârziere constantă superioară
timpului de funcţionare al dispozitivului din aval.
5.67. Siguranţele fuzibile, în funcţie de caracteristicile lor de funcţionare, pot fi utilizate pentru:
- protecţia la scurtcircuit a conductoarelor de forţă (protecţia la suprasarcină putând fi asigurată prin relee termice) şi a coloanelor tablourilor electrice;
- deconectarea circuitelor şi coloanelor electrice atunci când acestea nu sunt prevăzute cu aparate de comutare.
5.68. Alegerea întreruptorului automat se face respectând condiţia prezentată pentru contactoare. Faţă de contactoare, întreruptoarele permit un număr mult
mai mic de acţionări, pot rupe curenţi foarte mari, de ordinul kiloamperilor şi au poziţiile "închis" şi "deschis" uşor vizibile şi de identificat.
Pot fi echipate şi cu echipamente diferenţiale (cu ∆ I = 100 – 300 – 500mA sau 1 A).
5.69. Întreruptorul general de pe tablourile generale, în caz de urgenţă trebuie să poată scoate de sub tensiune, printr-o singură manevră, toate conductoarele
active. Acest aparat trebuie să aibă dispozitivul de acţionare amplasat în exteriorul tabloului electric.
Disjunctoarele sunt prevăzute cu echipamente pentru protecţia la suprasarcină, pentru protecţia la scurtcircuit, cu reglaj fin sau în trepte şi opţional şi cu
echipament diferenţial.
- pentru protecţia diferenţială, valoarea curentului nominal al echipamentului diferenţial se stabileşte pe considerente de selectivitate dorită astfel:
• pentru selectivitate pe orizontală (vezi cap. 4) nu sunt impuse condiţii, echipamentele diferenţiale funcţionând în paralel;
• pentru selectivitatea pe verticală se impune ca valoarea curentului nominal al echipamentului diferenţial din amonte să fie cel puţin dublu faţă de
valoarea cea mai mare a echipamentului din aval.
vIreglare ≈ Ic [A]
Pentru protecţia la scurtcircuit a releelor termice în cazul asocierii cu siguranţe trebuie asigurată o coordonare a caracteristicilor lor cu acelea ale siguranţelor
fuzibile (vezi tabelul 5.3.)
Tabelul 5.3.
Curentul 0,19 0,29 0,4 0,55 0,75 1 1,3 1,8 2,4 3,3 4,5 6 8 11 15
de
serviciu al
RT
[A]
Curentii
maximi ai
fuzibilului 0,5 0,8 2 2 2 4 4 6 6 10 10 16 20 25 35
sigurantei
[A]
Curentul
de
serviciu al 20 25 32 40 63 80 100 125 160 200 250 315 400 500 630
RT
[A]
Curentii
maximi ai
fuzibilului 50 63 80 100 125 160 200 250 250 315 315 500 630 *** ***
sigurantei
[A]
5.72. Alegerea şi reglarea releelor electromagnetice din construcţia disjunctoarelor se face respectându-se următoarele relaţii:
5.73. Se recomandă utilizarea unui dispozitiv specializat în detectarea lipsei unei faze pentru protecţia motoarelor trifazate. Acest dispozitiv asigură scoaterea
de sub tensiune a motorului în cazul întreruperii unei faze.
Aparate de măsură
5.74. Voltmetrele se prevăd în scopul măsurării tensiunilor de fază şi de linie. Ele se conectează la intrarea în tabloul electric prin intermediul unui comutator
voltmetric (cheie voltmetrică) care permite utilizarea unui singur voltmetru pentru măsurări.
UV = 1,1UN [V]
în care:
5.75. Ampermetrele se prevăd pentru măsurarea curentului pe circuitele de alimentare. La tablourile de lumină se instalează de obicei pe fiecare fază câte un
ampermetru pentru a se putea face echilibrarea în timp a încărcării fazelor.
IA ≈ 1,3IC [A]
în care:
IA, valoarea maximă a curentului pe care o poate măsura ampermetrul; dacă se foloseşte un reductor de curent, se pot utiliza ampermetre de 5A (sau mai rar
de 1A) instalate pe secundarul transformatorului de curent, curentul de măsurat trecând prin primarul acestuia;
5.76. Wattmetrele se instalează conform instrucţiunilor producătorilor, ele putând avea rezistenţe adiţionale pentru extinderea domeniului de măsură a tensiunii
şi şunturi sau transformatoare de curent, pentru extinderea domeniului de măsură a curentului.
5.77. Contoarele de energie activă sau reactivă se aleg în funcţie de condiţiile de măsurare, putând fi conectate direct sau prin transformatoare de curent şi de
tensiune.
Dacă există tarife diferenţiale la energia electrică, se instalează contoare cu dublu tarif, echipate cu ceas de comutare.
[top]
6. VERIFICĂRI
6.1. Toate instalaţiile electrice trebuie verificate pentru a se asigura o bună funcţionare şi pentru a preveni apariţia unor accidente sau incendii.
Verificările se fac:
- după modificări, reparaţii capitale, modernizări, extinderi ale instalaţiilor, în conformitate cu reglementările de exploatare şi instrucţiunile întocmite de
proiectant şi de producătorii de echipamente, aparate, receptoare şi materiale electrice;
Verificarea periodică se efectuează de către personal calificat care posedă cunoştinţe aprofundate de protecţia muncii şi în domeniul prevenirii riscurilor de şoc
electric.
6.2. Alimentarea cu energie electrică a consumatorilor se face numai în baza unui "certificat de conformitate" cu normele în vigoare a instalaţiei electrice
executate, privind siguranţa în exploatare şi protecţia utilizatorilor.
Acest "certificat de conformitate" se eliberează executantului după realizarea de către acesta a instalaţiei electrice, de către o societate al cărei obiect de
activitate este verificarea instalaţiilor electrice.
Este obligatoriu ca beneficiarul (consumatorul) să ceară executantului lucrărilor de instalaţii electrice o copie a "certificatului de conformitate" cu reglementările
tehnice în vigoare, pentru instalaţia electrică executată, certificat în baza căruia i s-a făcut punerea sub tensiune a acesteia.
6.3. Verificările instalaţiilor electrice se fac prin examinare vizuală şi măsurători (încercări).
6.4. Verificările prin examinare vizuală se fac înaintea verificărilor prin măsurători.
6.5. La verificarea prin examinare a materialelor electrice, care în funcţionare normală se află permanent sub tensiune, se urmăreşte să se stabilească dacă
acestea îndeplinesc următoarele condiţii:
- sunt alese şi montate corect, conform prevederilor din normativul I.7, din prezentul ghid, instrucţiunilor producătorului şi cu alte norme specifice;
- nu prezintă nici un defect vizibil care ar putea afecta buna funcţionare şi securitatea bunurilor şi a persoanelor.
- măsurile de protecţie împotriva incendiului (prezenţa barierelor antifoc sau rezistente la foc şi a altor elemente pentru împiedicarea propagării flăcării, fumului
şi gazelor şi protecţia împotriva efectelor termice);
Încercări-măsurători
6.7. Încercările la care sunt supuse instalaţiile electrice se efectuează în următoarea ordine:
- separarea circuitelor;
Pentru circuitele cu intensitatea nominală mai mică sau egală cu 30 A, se recomandă ca încercarea să fie efectuată cu o sursă de tensiune de 4...24 V la mers
în gol, de curent continuu sau alternativ şi cu un curent de cel puţin 0,1 A.
Curentul utilizat pentru încercarea continuităţii trebuie să fie corespunzător clasei de influenţă externă a încăperii respective.
Încercarea este considerată satisfăcătoare dacă dispozitivul utilizat pentru aceasta dă o indicaţie corectă şi stabilă.
Măsurătorile se efectuează cu instalaţia scoasă de sub tensiune şi cu aparatele aferente acesteia, deconectate.
Rezistenţa de izolaţie măsurată între fiecare conductor activ şi pământ (conductoarele de fază şi conductorul neutru pot fi legate împreună), consumatorii fiind
deconectaţi, trebuie să fie cel puţin egală cu valoarea corespunzătoare din tabelul 6.1.
Măsurătorile se efectuează în curent continuu. Aparatul utilizat trebuie să fie capabil să furnizeze tensiunea de încercare menţionată în tabelul 6.1. cu un
curent de 1 m A.
Tabelul 6.1.
În cazul rezistenţei de izolaţie a cablurilor electrice de încălzire înglobate în elemente de construcţie trebuie să se ţină seama de următoarele:
- Rezistenţa de izolaţie măsurată după înglobarea acestora în beton trebuie să fie egală cu 1000Ω /volt tensiune nominală şi element de încălzire, dar nu mai
puţin de 250000Ω ;
- În funcţie de valoarea tensiunii nominale a elementelor încălzitoare, rezistenţa de izolaţie trebuie să fie cel puţin egală cu:
În cazul cablurilor de încălzire cu izolaţie minerală, dacă valoarea prescrisă nu este atinsă la verificarea iniţială, trebuie supravegheată evoluţia rezistenţei de
izolaţie. Aceasta trebuie să ajungă la valoarea necesară într-un interval de timp acceptabil.
6.10. Verificarea separării circuitelor
Separarea părţilor active de cele ale altor circuite şi de pământ (cu excepţia TFJP) trebuie verificată prin măsurarea rezistenţei de izolaţie. Valorile măsurate
trebuie să fie cele din tabelul 6.1.
6.11. Verificarea rezistenţei de izolaţie a pardoselilor
Pentru această verificarea se utilizează un ohmmetru cu magnetou sau un aparat pentru măsurarea izolaţiei cu baterii încorporate care dă o tensiune la mers
în gol de 500 V c.c. (sau de 1000 V c.c. dacă tensiunea nominală a instalaţiei este mai mare de 500 V).
Rezistenţa se măsoară între electrodul de măsură aplicat la suprafaţa pardoselii şi un conductor de protecţie al instalaţiei.
6.12. Verificarea întreruperii automate a alimentării
6.12.1. Verificarea eficacităţii măsurii de protecţie împotriva atingerilor indirecte se face ţinând seama de schema de legare la pământ.
În schema TN încercarea constă în verificarea valorii curentului minim de defect între fază şi conductorul de protecţie. Această valoare trebuie să fie cel puţin
egală cu valoarea curentului care asigură funcţionarea dispozitivului de protecţie în intervalul de timp corespunzător.
Verificarea conformităţii instalaţiei cu nota de calcul a proiectantului se face numai prin examinare în ceea ce priveşte:
- secţiunile şi lungimile circuitelor;
- tensiunea nominală (pentru fuzibile) şi reglajul dispozitivelor de întrerupere automată (pentru disjunctoare).
6.12.2. Pentru verificarea funcţionării dispozitivelor diferenţiale se pot folosi următoarele trei metode de încercare:
a) O rezistenţă variabilă Rp este montată între un conductor activ şi în aval de masele legate la conductorul de protecţie (fig. 6.1). Curentul este măsurat
reducând valoarea rezistenţei variabile Rp. Curentul I∆ pentru care funcţionează dispozitivul nu trebuie să fie superior curentului diferenţial rezidual nominal I∆ n.
Metoda se poate aplica pentru schemele TN-S, TT, IT.
b) În cea de-a doua metodă de verificare (fig. 6.2) rezistenţa variabilă este montată între un conductor activ (în amonte) şi un alt conductor activ (în aval).
Curentul I∆ pentru care dispozitivul funcţionează nu trebuie să fie mai mare decât I∆ n.
Metoda se poate aplica pentru schemele TN, TT, IT.
c) Cea de a treia metodă utilizează un electrod auxiliar (fig. 6.3). Valoarea curentului este mărită prin reducerea valorii rezistenţei variabile Rp. Se măsoară
tensiunea între mase şi un electrod auxiliar.
Se măsoară curentul I∆ care nu trebuie să fie mai mare decât I∆ n, după care se verifică următoarea relaţie:
unde UL este tensiunea limită admisă (V).
Această metodă se utilizează în schemele TN-S, TT şi IT. În schema IT poate fi necesară legarea la pământ a unui punct din instalaţie în timpul încercărilor
pentru a se obţine funcţionarea dispozitivului.
6.13. Încercările funcţionale pentru echipamente neasamblate de producător se fac împreună cu tehnologul sau specialistul proiectant, pe baza instrucţiunilor
producătorilor.
[top]
7. INSTALAŢII ELECTRICE ÎN SPAŢII SPECIALE
7.1. Compensarea puterii reactive
7.1.1. Compensarea puterii reactive se aplică în instalaţiile electrice avându-se în vedere faptul că această compensare aduce importante avantaje, cum sunt:
- reducerea secţiunii conductorului (vezi tabelul 7.1.);
- reducerea pierderilor în reţea;
- reducerea şocurilor de tensiune;
- creşterea puterii disponibile la consumator (se poate realiza de exemplu extinderea instalaţiei electrice).
Tabelul 7.1.
Indicele de majorare a secţiunii conductoarelor în funcţie de valoarea factorului de putere
Indicele de majorare a
1 1,25 1,76 2,5
secţiunii conductoarelor
7.1.2. O indicaţie asupra energiei reactive, respectiv a puterii reactive pe care o consumă instalaţia electrică se obţine determinând tgϕ cu relaţia:
în care:
puterea activă P[W] este, în:
- monofazat P = UfIcosϕ
- trifazat:
puterea reactivă Q[VAR] este, în:
- monofazat: Q = UfIsinϕ
- trifazat:
puterea aparentă S[VA] este, în:
- monofazat: S = UfI
- trifazat:
unde:
I, curentul de fază (A):
Uf, tensiunea de fază (V);
U, tensiunea de linie (V);
(conform diagramei puterilor), puterea aparentă (VA);
, factorul de putere.
Cu cât valoarea tgϕ este mai mică, cu atât ponderea energiei, respectiv puterii reactive este mai mică şi deci instalaţia electrică funcţionează optim.
În tabelul 3.1. se dau valorile cosϕ şi tgϕ pentru cele mai uzuale receptoare electrice.
7.1.3. Compensarea puterii reactive se poate face pe cale naturală sau pe cale artificială.
7.1.4. Compensarea puterii reactive se face pe cale naturală, prin măsuri privind montarea şi funcţionarea receptoarelor.
Măsurile de compensare pe cale naturală sunt:
- înlocuirea motoarelor asincrone, puţin încărcate, cu motoare asincrone cu putere mai mică;
- evitarea mersului în gol al motoarelor;
- desfiinţarea, pe cât posibil, a transmisiilor;
- îmbunătăţirea calităţii reparaţiilor motoarelor;
- înlocuirea motoarelor asincrone cu motoare sincrone;
- înlocuirea transformatoarelor puţin încărcate şi deconectarea transformatoarelor în timpul mersului în gol utilizând limitatoare de mers în gol.
7.1.5. Compensarea puterii reactive se poate face pe cale artificială, prin montarea de instalaţii sau echipamente care să compenseze energia reactivă
necesară funcţionării consumatorilor industriali, cum ar fi:
- Compensatorul sincron care este un motor sincron, care se utilizează exclusiv pentru îmbunătăţirea factorului de putere, fără sarcină la arbore. El poate fi
uşor reglat (prin variaţia excitaţiei) la necesităţile de moment ale instalaţiilor privind compensarea puterii reactive a acestora.
- Condensatoare statice individuale sau grupate în baterii.
- Instalaţii de compensare automată cu condensatoare statice.
7.1.6. Condensatoarele statice se fabrică pentru diferite tensiuni şi ele se montează:
- centralizat, pentru o întreagă instalaţie pe care o deserveşte;
- descentralizat, în diferite puncte ale instalaţiei;
- direct la receptoare inductive.
7.1.7. Dacă puterea reactivă de compensat este mai mică de 15% din puterea aparentă a transformatorului, atunci se utilizează baterii de condensatoare
statice cu o singură treaptă.
Dacă puterea reactivă de compensat este mai mare de 15% din puterea aparentă a transformatorului, atunci se utilizează condensatoare statice în trepte, cu
reglaj automat.
7.1.8. Condensatoarele statice individuale sau grupate în baterii au putere unitară constantă şi punerea lor în funcţiune se face:
- cu ajutorul unui disjunctor sau întreruptor;
- cu ajutorul unui contactor;
- direct la bornele receptorului.
Condensatoarele statice individuale sau grupate în baterii se utilizează:
- la bornele receptoarelor de tip inductiv (motoare şi transformatoare);
- pe un grup de motoare mici la care compensarea ar fi prea scumpă dacă s-ar face individual;
- în cazul în care fluctuaţia de sarcină a consumatorului este mică şi factorul de putere are variaţii mici.
7.1.9. Instalaţiile de condensatoare statice în trepte cu reglaj automat, permit adaptarea automată a puterii reactive compensată de bateriile de condensatoare
în funcţie de un cosϕ şi impus în permanenţă.
Instalaţiile de condensatoare statice în trepte cu reglaj automat se utilizează în cazul în care puterea reactivă consumată sau puterea activă variază între limite
largi (de ex. la bornele tablourilor generale de joasă tensiune).
7.1.10. După deconectarea unui condensator acesta rămâne încărcat cu o sarcină electrică, tensiunea la bornele lui fiind egală cu tensiunea instalaţiei în
momentul întreruperii, fiind necesară descărcarea lui rapidă pentru:
- a proteja personalul împotriva unor descărcări accidentale;
- a nu se reconecta încărcat la instalaţie.
Descărcarea se face cu reactanţe inductive sau rezistenţe de descărcare, montate în paralel cu condensatoarele.
În cazul în care condensatoarele sunt montate direct la receptor şi în paralel cu înfăşurările motorului sau transformatorului, aceste înfăşurări servesc şi ca
rezistenţe de descărcare.
7.1.11. Măsura de protecţie la şoc electric prin limitarea energiei de descărcare, care se aplică în special condensatoarelor, trebuie să satisfacă două condiţii:
- să limiteze energia de descărcare la maximum 50µ C;
- să limiteze curentul permanent care poate să se scurgă după descărcare la:
• 1 mA în curent alternativ sau 3 mA în curent continuu, pentru părţile care pot fi atinse în funcţionare normală;
• 3,5 mA în curent alternativ sau 10 mA în curent continuu, pentru alte părţi.
În tabelul 7.2. se dau orientativ, valorile puterii bateriilor de condensatoare în funcţie de puterea nominală a motoarelor pentru un factor de putere compensat
de cca. 0,92.
Tabelul 7.2.
Valorile puterii bateriilor de condensatoare în funcţie de puterea nominală a motorului
Puterea nominală a Puterea reactivă necesară în (kvar) în funcţie de
motorului viteza de rotaţie (t/min) a motorului
22 30 6 8 9 10
30 40 7,5 10 11 12,5
37 50 9 11 12,5 16
45 60 11 13 14 17
55 75 13 17 18 21
75 100 17 22 25 28
90 125 20 25 27 30
110 150 24 29 33 37
132 180 31 36 38 43
160 218 35 41 44 52
200 274 43 47 53 61
250 240 52 57 63 71
280 380 57 63 70 79
355 482 67 76 86 98
De exemplu, pentru un motor cu putere nominală 22 kW şi n = 3000 rot/min, la sarcină nominală cosϕ = 0,83, iar după compensare cu 6 kvar, factorul de
putere devine cosϕ = 0,93.
7.1.12. Echipamentele care conţin electronică de putere (punţi redresoare, surse de alimentare fără întrerupere - UPS-uri, motoare cu viteză variabilă, cuptoare
cu arc electric, aparate de sudare, balasturile tuburilor fluorescente etc.), introduc în reţea armonici. Aceste armonici perturbă funcţionarea multor echipamente
electrice. În particular, condensatoarele sunt foarte sensibile la armonice diferite datorită faptului că impedanţa lor scade proporţional cu rangul armonicilor
prezente în reţea.
Condensatoarele în sine nu sunt generatoare de armonici. Atunci când frecvenţa proprie a ansamblului condensatoare - reţea se aproprie de rangul unei
armonici, apare fenomenul de rezonanţă prin amplificarea armonicii respective.
Frecvenţa de rezonanţă fr depinde de impedanţa reţelei şi este dată de relaţia:
în care:
S∞, puterea de scurcircuit a reţelei în (kVA);
Q, puterea bateriei de condensatoare, în (kVAR);
Această rezonanţă conduce la apariţia unui curent de suprasarcină în condensatoare care provoacă încălzirea acestora, apoi îmbătrânirea prematură şi în
final, la defectarea lor.
Pentru a împiedica apariţia acestor fenomene se utilizează:
- condensatoare supradimensionate la tensiune (de ex. de 440 V pentru o reţea de 400 V c.a.);
- reactanţe inductive pentru filtrarea armonicilor asociate condensatoarelor.
7.1.13. Un exemplu de calcul a puterii bateriei de condensatoare la un consumator, se dă în Anexa 6.
7.2. Instalaţii electrice pentru băi, duşuri sau piscine
7.2.1. În încăperile pentru băi, duşuri sau piscine, instalaţiile electrice trebuie să respecte anumite condiţii datorită conductibilităţii crescute a corpului uman
aflat în stare umedă sau imersată.
7.2.2. În băi, duşuri sau piscine este obligatorie:
- limitarea amplasării materialelor şi echipamentelor electrice în imediata apropiere a căzilor de baie, duşurilor sau piscinelor;
- realizarea egalizării potenţialelor tuturor elementelor conductoare electric accesibile utilizatorilor.
Încăperi pentru băi sau duşuri
7.2.3. În încăperi pentru băi sau duşuri se definesc următoarele volume de protecţie (vezi fig. 7.2.1.a., fig. 7.2.1.b., fig. 7.2.2., fig. 7.2.3.):
- volumul 0 este volumul interior al căzii de baie sau de duş;
- volumul 1, este situat deasupra căzii de baie sau de duş limitat de:
• suprafaţa verticală circumscrisă căzii de baie sau de duş în general, iar în cazul unui duş cu tija fixă sau flexibilă şi fără cadă, o suprafaţă cilindrică
verticală cu raza de 0,6 m, a cărei axă trece prin tija duşului;
• pardoseala şi planul orizontal situat la 2,25 m înălţime faţă de aceasta, iar dacă fundul căzii de baie sau de duş este la mai mult de 0,15 m deasupra
pardoselii, planul orizontal este situat la 2,25 m deasupra fundului căzii sau duşului; în cazul în care cada de baie este încastrată în pardoseală,
volumul 1 este limitat de suprafaţa verticală circumscrisă marginilor exterioare ale acesteia, vezi fig. 7.2.3.;
7.2.4. Spaţiul situat sub cada de baie sau de duş (dacă există) nu face parte din volumele 0, 1, 2, 3 dacă acesta este închis şi accesibil numai printr-un capac
ce poate fi deschis numai cu ajutorul unei scule speciale.
Prin analogie, dacă la o înălţime mai mică de 2,25 m deasupra solului se află un plafon fals, spaţiul situat deasupra plafonului nu face parte din volumele 0, 1,
2, 3.
Volumele din aceeaşi încăpere situate deasupra volumelor 1, 2 şi 3 se supun condiţiilor din volumul 3 de protecţie.
7.2.5. Volumele de protecţie din încăperile de baie sau de duş se încadrează în clasele de influenţe externe conform tabelului 7.3.
Tabelul 7.3.
Clasele de influenţe externe funcţie de volumele de protecţie pentru băi şi duşuri
Volumul de protecţie 0 1 2 3
Temperatura ambiantă AA 4 4 4 4
Umiditate AB 4 4 4 4
Prezenţa apei AD 7 4 3 2
Rezistenţa electrică BB 3 3 2 2
Contacte BC 3 3 3 3
7.2.6. Materialele electrice pot fi utilizate în volumele de protecţie din încăperi pentru băi şi duşuri în condiţiile date în tabelul 7.4.
Tabelul 7.4.
Condiţii de utilizare a materialelor electrice în volumele de protecţie din încăperi de baie sau de duş
Volum de 0 1 2 3
protectie
Materialul
electric
• radiatoarele instalaţiei de încălzire centrală (sunt suficient să se lege pe tur sau pe retur);
• gurile de ventilare mecanică, atunci când aceste guri şi tubulatura de ventilare sunt metalice; această legătură poate fi efectuată pe tubulatura
principală de ventilare chiar dacă conexiunea este inaccesibilă, putând fi verificată însă continuitatea electrică între legătura propriu-zisă şi o parte
accesibilă a tubulaturii iar dacă gura de ventilare este din material izolant, se leagă la legătura echipotenţială tubulatura de ventilare dacă aceasta este
metalică.
7.2.22. Nu este necesară legarea gurilor sau tubulaturii de ventilare la legătura echipotenţială în următoarele situaţii:
- gura de ventilare se găseşte, în orice punct al ei, în afara volumului 2 de protecţie şi se află la o înălţime cel puţin egală cu 2 m deasupra pardoselii finite;
- gura de ventilare este separată de tubulatura de ventilare printr-un element izolant fix (caracteristicile izolante ale acestui element fiind verificate printr-o
încercare a rigidităţii dielectrice la o tensiune de 1500 V timp de 1 min.) cu o lungime de cel puţin 3 cm;
- tubulatura principală de ventilare este din material neconducător electric (de ex. beton nearmat), indiferent de natura racordului gurii de ventilare.
Condiţiile de racordare a conductelor şi gurilor de ventilare la legătura echipotenţială a încăperii de baie sau de duş sunt date în tabelul 7.5.
Tabelul 7.5.
Condiţii pentru racordarea conductelor şi gurilor de ventilare la legătura echipotenţială a încăperii de baie sau de duş
Natura conductelor şi gurilor de ventilare Legarea gurii de ventilare la
legătura echipotenţială a încăperii
Conducta Derivaţie Gura de ventilare de baie sau de duş
principală
Metalică Metalică Metalică sau Da*
nemetalică
Clase de
influente externe
1 2 3 4
Temperatura ambiantă AA 4 4 4
Umiditatea AB 4 4 4
Prezenţa apei AE 8 5 2*
Rezistenţa electrică BB 3 3 2
Contacte BC 3 3 3
NOTĂ:
* 4. dacă piscina este exterioră
Protecţia împotriva şocurilor
7.2.33. Dacă pompa de alimentare a piscinei este amplasată într-o încăpere adiacentă acesteia şi accesibilă printr-o trapă sau uşă situată pe plaja care
înconjoară piscina, poate fi utilizată protecţia împotriva şocurilor electrice prin "întreruperea automată a alimentării", dacă următoarele două condiţii sunt
îndeplinite simultan:
a) pompa este racordată la bazinul piscinei printr-o:
- conductă de apă izolantă din punct de vedere electric;
- conductă de apă metalică racordată la legătura echipotenţială a bazinului piscinei;
b) trapa sau uşa de acces nu poate fi deschisă decât cu ajutorul unei chei sau a unei scule.
Incinta în care se află pompa este considerată ca fiind exterioară volumelor 1 şi 2 de protecţie.
7.2.34. O legătură echipotenţială suplimentară locală trebuie să lege, în condiţiile de la art. 7.2.14., 7.2.23, toate elementele conductoare din volumele 1, 2 sau
3 la conductoarele de protecţie ale maselor situate în aceste volume.
Elementele care trebuie racordate la legătura echipotenţială suplimentară sunt de exemplu:
- armăturile pardoselii (dacă există);
- conductele metalice ale instalaţiilor;
- şarpantele metalice accesibile;
- grilajele de la gurile de intrare şi de evacuare a apei şi aerului (numai dacă conductele lor sunt din material izolante);
- scările şi barele bazinului.
7.2.35. Pot să nu fie legate la legătura echipotenţială suplimentară, de exemplu, următoarele elemente de construcţie:
- scările trambulinelor;
- trambulinele.
7.2.36. Condiţiile în care materialele electrice pot fi utilizate în volumele de protecţie ale piscinelor sunt prezentate în tabelul 7.7.
Tabelul 7.7.
Materialele electrice care pot fi utilizate în funcţie de volumele de protecţie ale piscinelor
Volumul de
protecţie
0 1 2
Materialul
electric
Distributii III II II
(A)
- TFJS DR 30 mA
II**
Aparate X X - separatie
- TFJS DR 30 mA
NOTĂ:
X - interzis (în afara TFJS limitată la 12 V c.a. sau 30 V c.c., cu sursa în afara volumelor 0, 1 şi 2);
II - de clasă II de protecţie sau echivalent;
III - în TFJS;
A - corpuri de iluminat înglobate în pardoseală, cu plasă metalică sau înveliş metalic conectat la legătura echipotenţială a încăperii;
* - o priză de curent protejată de un dispozitiv diferenţial de 30 mA este admis la peste 1,25 m distanţă de marginea bazinului în piscine mici;
** - pentru iluminat.
Distribuţii electrice
7.2.37. Distribuţiile electrice din încăperile pentru piscine se realizează cu conductoare izolate, protejate în tuburi izolante sau din cabluri cu manta izolantă.
7.2.38. Este interzisă utilizarea cablurilor armate sau cu manta metalică şi utilizarea altor tuburi de protecţie decât cele electroizolante.
7.2.39. Interdicţia de a utiliza alte tuburi de protecţie decât cele electroizolante se aplică chiar dacă:
- tubul este acoperit cu un înveliş exterior care îi conferă calităţi de rezistenţă la agenţi chimic, de nepropagare a flăcării şi de etanşeitate;
- tubul este introdus într-un înveliş sau alt tub izolant.
7.2.40. Tuburile de protecţie pot fi introduse în pereţii încălzitori numai dacă temperatura în instalaţia de încălzire nu poate depăşi în nici un caz +60° C.
7.2.41. În cazul în care traversarea unui perete impune o protecţie mecanică suplimentară se pot folosi tronsoane de conducte metalice şi blindate şi nu este
necesară racordarea lor la legătura echipotenţială suplimentară datorită lungimilor mici ale acestora.
7.3. Instalaţii electrice de şantier
7.3.1. Instalaţiile electrice de şantier trebuie realizat astfel încât să permită în funcţionare normală, accesul unei anumite categorii de persoane şi efectuarea
următoarelor manevre de exploatare:
- manevre obişnuite (de ex. racordarea unui aparat la o priză) executate de către o persoană oarecare (clasa BA I);
- toate manevrele fără acces la părţile active (de ex. înlocuirea fuzibilelor), executate de personal instruit sau calificat (clasa BA4);
- toate operaţiile şi manevrele care necesită accesul la părţile active, executate numai de către personal calificat (clasa BA 5).
7.3.2. Clasele de influenţe externe minime întîlnite în instalaţiile de şantier sunt:
AA - temperatură ambiantă AA4
AB - umiditate AB4
Necesită întreţinere
• dereglarea proceselor tehnologice în flux continuu necesitând perioade lungi pentru reluarea activităţii la parametrii cantitativi şi calitativi existenţi în
momentul întreruperii;
• rebuturi importante de materii prime, materialele auxiliare, scule tehnologice, semifabricate etc.;
• pierderi materiale importante prin nerealizarea producţiei planificate şi imposibilitatea recuperării acesteia;
• repercusiuni asupra altor unităţi importante;
• perturbarea vieţii sociale în centrele urbane.
- Categoria a II-a, la care întreruperea alimentării duce la nerealizări de producţie, practic, numai pe durata întreruperii, iar producţia nerealizată poate fi, de
regulă, recuperată.
- Categoria a III-a, care cuprinde receptoare ce nu se încadrează în categoriile precedente.
Clasificarea receptoarelor pe categorii, cu stabilirea duratelor admisibile a întreruperilor în alimentarea cu energie electrică se efectuează de proiectantul
general împreună cu factorii interesaţi şi se cuprinde în documentaţia tehnică - economică pentru cerere de putere, urmând a fi aprobată odată cu aceasta.
Încadrarea receptoarelor în categoriile 0 şi 1 se va face numai cu avizul expres al CTE al institutelor de proiectare.
La stabilirea categoriei se va ţine seama de:
a) cerinţele de continuitate în funcţionarea receptoarelor;
b) cerinţele speciale în ceea ce priveşte calitatea tensiunii şi frecvenţei din sistemul electric de alimentare;
c) indicatori valorici ai daunelor provocate de întreruperile accidentale în alimentarea cu energie electrică.
Alegerea caracteristicilor receptoarelor de energie electrică trebuie să fie făcută ţinând seama de condiţiile tehnice de alimentare cu energie electrică în sistem
de precizie prin Regulamentul de furnizare şi utilizare a energiei electrice.
Pentru receptoarele de categoria zero, proiectantul general va prevedea instalarea în cadrul sistemului intern de alimentare cu energie electrică a unor surse
de intervenţie care vor asigura continuitatea în funcţionare a receptoarelor respective, independent de sursa de alimentare de bază - sistemul electroenergetic.
Numărul de căi de alimentare din sursa de bază a acestor receptoare se va stabili în funcţie de condiţiile locale (structura reţelei, gruparea receptoarelor de
diverse categorii, amplasarea surselor etc.).
Natura sursei şi forma de energie utilizată se vor stabili în funcţie de puterea cerută de receptoarele respective, de durata critică de realimentare a acestora şi
de alte caracteristici ale procesului tehnologic, putându-se lua în considerare surse ca:
- baterii de acumulatoare:
- generatoare sincrone mici, acţionate prin intermediul unor sisteme inerţiale de motoare cu ardere internă;
- grupuri Diesel electrice;
- centralele electrice de platformă;
- acţionarea cu turbine de abur sau gaze.
În funcţie de durata reluării procesului de producţie şi de efectele economice ale întreruperilor în alimentarea cu energie electrică se va urmări realizarea unor
căi de alimentare cu grade de siguranţă diferenţiate pentru categorii de receptoare I, II şi III.
Căile de alimentare sunt considerate între sursă (punct de primire) şi ultimul punct (tablou) de distribuţie.
Astfel:
- Pentru receptoarele de categoria i se vor prevedea două căi de alimentare racodate în puncte distincte din sistemul intern (bare distincte SRA, PT, PD sau
staţia centralei proprii);
- Pentru receptoarele de categoria a II-a, se va adopta, de regulă, o cale de alimentare, a doua cale şi modul de racordare a acesteia urmând a fi justificate
tehnico-economic în situaţii speciale.
- Pentru receptoarele de categoria a III-a, se recomandă alimentarea printr-o singură cale. În cazul în care, în acelaşi punct de consum, există receptoare din
categorii diferite, care nu pot fi separate, se admite realizarea condiţiilor de alimentare potrivit cerinţelor receptoarelor din categoria superioară; dacă rezultă
necesară alimentarea pe două căi, acestea vor fi dimensionate astfel încât, în caz de întrerupere simplă pe o cale, cealaltă cale să poată prelua numai
consumul pentru care s-a justificat dubla alimentare.
Pentru consumatorii izolaţi, care necesită puteri reduse pentru receptoarele din categoria I, se va analiza oportunitatea utilizării unor surse de energie
neconvenţională.
În staţii şi posturi de transformare, numărul de unităţi şi puterea total instalată în transformatoare trebuie să corespundă sarcinii maxime de durată, cu
considerarea capacităţii de suprasarcină prevăzută de instrucţiunea 3 RE-I 12-83. Verificarea funcţionării economice a transformatoarelor se va face în
conformitate cu prevederile normativului PE145.
În cazul existenţei unor transformatoare în rezervă rece (neinstalate) de acelaşi tip cu transformatoarele în funcţiune, în dotarea unităţii, întreprinderii,
platformei industriale, transformatoarele în funcţiune vor trebui să asigure, la întrerupere simplă, numai sarcina de categoria I.
Prevederea unei centrale electrice proprii la consumator poate fi determinată de:
- necesitatea recuperării, economic justificate, a resurselor energetice secundare sau valorificarea complexă a produselor;
- necesitatea producerii combinate de energie electrică şi termică, economic fundamentală prin calcule tehnico-economice;
- existenţa unui procent important de receptoare de categoria zero;
- eficienţa economică a alimentării unor receptoare de categoria I pentru care duratele de revenire a tensiunii în caz de întrerupere în sistem nu sunt
satisfăcătoare.
În cazul existenţei unei centrale electrice proprii, care alimentează un grup de receptoare de categoriile zero şi I, în funcţie de condiţiile de siguranţă cerute,
centrala va fi dotată cu automatică de separare rapidă, în caz de avarii în sistem, în conformitate cu prevederile normativului PE 025/94 privind insularizarea
centralelor electrice de pe platformele industriale.
7.7.2. Încadrarea şi soluţionarea alimentării cu energie electrică a receptoarelor cu rol de siguranţă la foc se face în conformitate cu prevederile normativului
I.7.
7.7.3. Se permite ca sursa de rezervă să asigure alimentarea întregii instalaţii electrice sau numai a unei părţi din aceasta.
7.7.4. Rezerva de energie trebuie să fie menţinută în permanenţă la o valoare care să permită funcţionarea autonomă a instalaţiilor de rezervă atât timp cât
este necesar.
7.8. Instalaţii electrice în încăperi cu pericol de incendiu categoriile C (clasa BE2) şi PC (clasa AE5)
• radiatoarele instalaţiei de încălzire centrală (sunt suficient să se lege pe tur sau pe retur);
• gurile de ventilare mecanică, atunci când aceste guri şi tubulatura de ventilare sunt metalice; această legătură poate fi efectuată pe tubulatura
principală de ventilare chiar dacă conexiunea este inaccesibilă, putând fi verificată însă continuitatea electrică între legătura propriu-zisă şi o parte
accesibilă a tubulaturii iar dacă gura de ventilare este din material izolant, se leagă la legătura echipotenţială tubulatura de ventilare dacă aceasta este
metalică.
7.2.22. Nu este necesară legarea gurilor sau tubulaturii de ventilare la legătura echipotenţială în următoarele situaţii:
- gura de ventilare se găseşte, în orice punct al ei, în afara volumului 2 de protecţie şi se află la o înălţime cel puţin egală cu 2 m deasupra pardoselii finite;
- gura de ventilare este separată de tubulatura de ventilare printr-un element izolant fix (caracteristicile izolante ale acestui element fiind verificate printr-o
încercare a rigidităţii dielectrice la o tensiune de 1500 V timp de 1 min.) cu o lungime de cel puţin 3 cm;
- tubulatura principală de ventilare este din material neconducător electric (de ex. beton nearmat), indiferent de natura racordului gurii de ventilare.
Condiţiile de racordare a conductelor şi gurilor de ventilare la legătura echipotenţială a încăperii de baie sau de duş sunt date în tabelul 7.5.
Tabelul 7.5.
Condiţii pentru racordarea conductelor şi gurilor de ventilare la legătura echipotenţială a încăperii de baie sau de duş
Natura conductelor şi gurilor de ventilare Legarea gurii de ventilare la
legătura echipotenţială a încăperii
Conducta Derivaţie Gura de ventilare de baie sau de duş
principală
Clase de
influente externe
1 2 3 4
Temperatura ambiantă AA 4 4 4
Umiditatea AB 4 4 4
Prezenţa apei AE 8 5 2*
Rezistenţa electrică BB 3 3 2
Contacte BC 3 3 3
NOTĂ:
* 4. dacă piscina este exterioră
Protecţia împotriva şocurilor
7.2.33. Dacă pompa de alimentare a piscinei este amplasată într-o încăpere adiacentă acesteia şi accesibilă printr-o trapă sau uşă situată pe plaja care
înconjoară piscina, poate fi utilizată protecţia împotriva şocurilor electrice prin "întreruperea automată a alimentării", dacă următoarele două condiţii sunt
îndeplinite simultan:
a) pompa este racordată la bazinul piscinei printr-o:
- conductă de apă izolantă din punct de vedere electric;
- conductă de apă metalică racordată la legătura echipotenţială a bazinului piscinei;
b) trapa sau uşa de acces nu poate fi deschisă decât cu ajutorul unei chei sau a unei scule.
Incinta în care se află pompa este considerată ca fiind exterioară volumelor 1 şi 2 de protecţie.
7.2.34. O legătură echipotenţială suplimentară locală trebuie să lege, în condiţiile de la art. 7.2.14., 7.2.23, toate elementele conductoare din volumele 1, 2 sau
3 la conductoarele de protecţie ale maselor situate în aceste volume.
Elementele care trebuie racordate la legătura echipotenţială suplimentară sunt de exemplu:
- armăturile pardoselii (dacă există);
- conductele metalice ale instalaţiilor;
- şarpantele metalice accesibile;
- grilajele de la gurile de intrare şi de evacuare a apei şi aerului (numai dacă conductele lor sunt din material izolante);
- scările şi barele bazinului.
7.2.35. Pot să nu fie legate la legătura echipotenţială suplimentară, de exemplu, următoarele elemente de construcţie:
- scările trambulinelor;
- trambulinele.
7.2.36. Condiţiile în care materialele electrice pot fi utilizate în volumele de protecţie ale piscinelor sunt prezentate în tabelul 7.7.
Tabelul 7.7.
Materialele electrice care pot fi utilizate în funcţie de volumele de protecţie ale piscinelor
Volumul de
protecţie
0 1 2
Materialul
electric
Distributii III II II
(A)
- TFJS DR 30 mA
II**
Aparate X X - separatie
- TFJS DR 30 mA
NOTĂ:
X - interzis (în afara TFJS limitată la 12 V c.a. sau 30 V c.c., cu sursa în afara volumelor 0, 1 şi 2);
II - de clasă II de protecţie sau echivalent;
III - în TFJS;
A - corpuri de iluminat înglobate în pardoseală, cu plasă metalică sau înveliş metalic conectat la legătura echipotenţială a încăperii;
* - o priză de curent protejată de un dispozitiv diferenţial de 30 mA este admis la peste 1,25 m distanţă de marginea bazinului în piscine mici;
** - pentru iluminat.
Distribuţii electrice
7.2.37. Distribuţiile electrice din încăperile pentru piscine se realizează cu conductoare izolate, protejate în tuburi izolante sau din cabluri cu manta izolantă.
7.2.38. Este interzisă utilizarea cablurilor armate sau cu manta metalică şi utilizarea altor tuburi de protecţie decât cele electroizolante.
7.2.39. Interdicţia de a utiliza alte tuburi de protecţie decât cele electroizolante se aplică chiar dacă:
- tubul este acoperit cu un înveliş exterior care îi conferă calităţi de rezistenţă la agenţi chimic, de nepropagare a flăcării şi de etanşeitate;
- tubul este introdus într-un înveliş sau alt tub izolant.
7.2.40. Tuburile de protecţie pot fi introduse în pereţii încălzitori numai dacă temperatura în instalaţia de încălzire nu poate depăşi în nici un caz +60° C.
7.2.41. În cazul în care traversarea unui perete impune o protecţie mecanică suplimentară se pot folosi tronsoane de conducte metalice şi blindate şi nu este
necesară racordarea lor la legătura echipotenţială suplimentară datorită lungimilor mici ale acestora.
7.3. Instalaţii electrice de şantier
7.3.1. Instalaţiile electrice de şantier trebuie realizat astfel încât să permită în funcţionare normală, accesul unei anumite categorii de persoane şi efectuarea
următoarelor manevre de exploatare:
- manevre obişnuite (de ex. racordarea unui aparat la o priză) executate de către o persoană oarecare (clasa BA I);
- toate manevrele fără acces la părţile active (de ex. înlocuirea fuzibilelor), executate de personal instruit sau calificat (clasa BA4);
- toate operaţiile şi manevrele care necesită accesul la părţile active, executate numai de către personal calificat (clasa BA 5).
7.3.2. Clasele de influenţe externe minime întîlnite în instalaţiile de şantier sunt:
AA - temperatură ambiantă AA4
AB - umiditate AB4
Necesită întreţinere
• dereglarea proceselor tehnologice în flux continuu necesitând perioade lungi pentru reluarea activităţii la parametrii cantitativi şi calitativi existenţi în
momentul întreruperii;
• rebuturi importante de materii prime, materialele auxiliare, scule tehnologice, semifabricate etc.;
• pierderi materiale importante prin nerealizarea producţiei planificate şi imposibilitatea recuperării acesteia;
• repercusiuni asupra altor unităţi importante;
• perturbarea vieţii sociale în centrele urbane.
- Categoria a II-a, la care întreruperea alimentării duce la nerealizări de producţie, practic, numai pe durata întreruperii, iar producţia nerealizată poate fi, de
regulă, recuperată.
- Categoria a III-a, care cuprinde receptoare ce nu se încadrează în categoriile precedente.
Clasificarea receptoarelor pe categorii, cu stabilirea duratelor admisibile a întreruperilor în alimentarea cu energie electrică se efectuează de proiectantul
general împreună cu factorii interesaţi şi se cuprinde în documentaţia tehnică - economică pentru cerere de putere, urmând a fi aprobată odată cu aceasta.
Încadrarea receptoarelor în categoriile 0 şi 1 se va face numai cu avizul expres al CTE al institutelor de proiectare.
La stabilirea categoriei se va ţine seama de:
a) cerinţele de continuitate în funcţionarea receptoarelor;
b) cerinţele speciale în ceea ce priveşte calitatea tensiunii şi frecvenţei din sistemul electric de alimentare;
c) indicatori valorici ai daunelor provocate de întreruperile accidentale în alimentarea cu energie electrică.
Alegerea caracteristicilor receptoarelor de energie electrică trebuie să fie făcută ţinând seama de condiţiile tehnice de alimentare cu energie electrică în sistem
de precizie prin Regulamentul de furnizare şi utilizare a energiei electrice.
Pentru receptoarele de categoria zero, proiectantul general va prevedea instalarea în cadrul sistemului intern de alimentare cu energie electrică a unor surse
de intervenţie care vor asigura continuitatea în funcţionare a receptoarelor respective, independent de sursa de alimentare de bază - sistemul electroenergetic.
Numărul de căi de alimentare din sursa de bază a acestor receptoare se va stabili în funcţie de condiţiile locale (structura reţelei, gruparea receptoarelor de
diverse categorii, amplasarea surselor etc.).
Natura sursei şi forma de energie utilizată se vor stabili în funcţie de puterea cerută de receptoarele respective, de durata critică de realimentare a acestora şi
de alte caracteristici ale procesului tehnologic, putându-se lua în considerare surse ca:
- baterii de acumulatoare:
- generatoare sincrone mici, acţionate prin intermediul unor sisteme inerţiale de motoare cu ardere internă;
- grupuri Diesel electrice;
- centralele electrice de platformă;
- acţionarea cu turbine de abur sau gaze.
În funcţie de durata reluării procesului de producţie şi de efectele economice ale întreruperilor în alimentarea cu energie electrică se va urmări realizarea unor
căi de alimentare cu grade de siguranţă diferenţiate pentru categorii de receptoare I, II şi III.
Căile de alimentare sunt considerate între sursă (punct de primire) şi ultimul punct (tablou) de distribuţie.
Astfel:
- Pentru receptoarele de categoria i se vor prevedea două căi de alimentare racodate în puncte distincte din sistemul intern (bare distincte SRA, PT, PD sau
staţia centralei proprii);
- Pentru receptoarele de categoria a II-a, se va adopta, de regulă, o cale de alimentare, a doua cale şi modul de racordare a acesteia urmând a fi justificate
tehnico-economic în situaţii speciale.
- Pentru receptoarele de categoria a III-a, se recomandă alimentarea printr-o singură cale. În cazul în care, în acelaşi punct de consum, există receptoare din
categorii diferite, care nu pot fi separate, se admite realizarea condiţiilor de alimentare potrivit cerinţelor receptoarelor din categoria superioară; dacă rezultă
necesară alimentarea pe două căi, acestea vor fi dimensionate astfel încât, în caz de întrerupere simplă pe o cale, cealaltă cale să poată prelua numai
consumul pentru care s-a justificat dubla alimentare.
Pentru consumatorii izolaţi, care necesită puteri reduse pentru receptoarele din categoria I, se va analiza oportunitatea utilizării unor surse de energie
neconvenţională.
În staţii şi posturi de transformare, numărul de unităţi şi puterea total instalată în transformatoare trebuie să corespundă sarcinii maxime de durată, cu
considerarea capacităţii de suprasarcină prevăzută de instrucţiunea 3 RE-I 12-83. Verificarea funcţionării economice a transformatoarelor se va face în
conformitate cu prevederile normativului PE145.
În cazul existenţei unor transformatoare în rezervă rece (neinstalate) de acelaşi tip cu transformatoarele în funcţiune, în dotarea unităţii, întreprinderii,
platformei industriale, transformatoarele în funcţiune vor trebui să asigure, la întrerupere simplă, numai sarcina de categoria I.
Prevederea unei centrale electrice proprii la consumator poate fi determinată de:
- necesitatea recuperării, economic justificate, a resurselor energetice secundare sau valorificarea complexă a produselor;
- necesitatea producerii combinate de energie electrică şi termică, economic fundamentală prin calcule tehnico-economice;
- existenţa unui procent important de receptoare de categoria zero;
- eficienţa economică a alimentării unor receptoare de categoria I pentru care duratele de revenire a tensiunii în caz de întrerupere în sistem nu sunt
satisfăcătoare.
În cazul existenţei unei centrale electrice proprii, care alimentează un grup de receptoare de categoriile zero şi I, în funcţie de condiţiile de siguranţă cerute,
centrala va fi dotată cu automatică de separare rapidă, în caz de avarii în sistem, în conformitate cu prevederile normativului PE 025/94 privind insularizarea
centralelor electrice de pe platformele industriale.
7.7.2. Încadrarea şi soluţionarea alimentării cu energie electrică a receptoarelor cu rol de siguranţă la foc se face în conformitate cu prevederile normativului
I.7.
7.7.3. Se permite ca sursa de rezervă să asigure alimentarea întregii instalaţii electrice sau numai a unei părţi din aceasta.
7.7.4. Rezerva de energie trebuie să fie menţinută în permanenţă la o valoare care să permită funcţionarea autonomă a instalaţiilor de rezervă atât timp cât
este necesar.
7.8. Instalaţii electrice în încăperi cu pericol de incendiu categoriile C (clasa BE2) şi PC (clasa AE5)
7.8.1. Distribuţiile instalaţiilor electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie realizate astfel încât acestea să nu permită propagarea flăcării.
Această prevedere este valabilă şi pentru distribuţii dispuse la exterior, pe pereţi care pot să transmită căldura (de ex. pereţi metalici).
7.8.2. Aparatele utilizate în instalaţiile electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie concepute astfel încât în funcţionarea normală, cu arc electric ce se
produce în interiorul acestora să nu poată provoca incendii în exteriorul lor, avînd gradul de protecţie stabilit potrivit prevederilor normativului I.7.
7.8.3. Echipamentele electrice utilizate în aceste încăperi trebuie limitate la strictul necesar procesului tehnologic. Celelalte echipamente electrice (care nu sunt
strict necesare exploatării) se recomandă să fie amplasate într-o incintă separată de încăperile cu pericol de incendiu prin pereţi rezistenţi la foc.
7.8.4. Este permisă traversarea acestor încăperi cu pericol de incendiu cu circuite care deservesc alte încăperi dacă se respectă simultan următoarele condiţii:
- circuitele sunt protejate la suprasarcină şi scurtcircuit prin dispozitive de protecţie amplasate în amonte de traversare;
- circuitele nu conţin nici o conexiune pe parcursul din interiorul încăperii cu pericol de incendiu; dacă totuşi acestea există ele trebuie închise în manşoane şi
trebuie să aibă gradul de protecţie IP 4X, în absenţa prafului şi IP 5X, în prezenţa prafului.
7.8.5. Se recomandă protejarea cricuitelor care deservesc aceste încăperi cu dispozitive de protecţie diferenţiale având un curent diferenţial rezidual nominal
mai mic sau egal cu 500mA.
Nu este necesară prevederea unui dispozitiv de protecţie diferenţial pe fiecare din circuitele care deservesc aceste încăperi dacă un asemenea dispozitiv este
amplasat în amonte de aceste circuite. (de ex. la originea instalaţiei).
7.8.6. Traversarea pereţilor şi planşeelor acestor încăperi de către instalaţiile electrice nu trebuie să diminueze rezistenţa la foc a acestor elemente de
construcţii luându-se măsuri corespunzătoare de etanşare a golurilor din jurul acestora cu alcătuiri rezistente la foc, potrivit prevederilor normativelor I.7, P 118
şi P 107.
7.8.8. Corpurile de iluminat din aceste tipuri de încăperi trebuie să aibă gradul de protecţie IP 4X, în absenţa prafului şi IP 5X, în prezenţa prafului.
7.8.9. Elementele uşor de deteriorat ale instalaţiilor electrice (de ex. lămpile corpurilor de iluminat) trebuie protejate împotriva şocurilor (de ex. prin capace de
plastic, grilaje etc.).
7.9.2. Instalaţiile electrice din zone cu atmosferă explozivă formată din gaze, vapori sau ceţuri trebuie să fie:
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuţie Exi sau Exia II, atunci când atmosfera explozivă este prezentă permanent sau pe perioade
îndelungate;
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuţie Ex (d, p, i), dacă atmosfera explozivă se formează intermitent în funcţionare normală.
7.9.3. Materialele utilizate în instalaţii electrice din încăperi cu pericol de explozie trebuie să fie alese şi instalate astfel încât încălzirea normală în acest caz de
defect să nu poată provoca incendiu.
7.9.5. Distribuţiile electrice nu trebuie să fie propagatoare de flacără şi să fie protejate împotriva şocurilor mecanice şi acţiunii produselor utilizate sau fabricate
în aceste încăperi.
7.9.6. Trecerile distribuţiilor între încăperi cu pericol de explozie şi alte încăperi sau amplasamente trebuie să fie realizate astfel încât să împiedice trecerea
atmosferei explozive.
7.9.7. Cablurile cu tensiunea nominală de 1000V pot fi utilizate dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
a) Cablurile nu trebuie să fie supuse nici unui risc de deteriorări mecanice:
- dacă distribuţia electrică se află în încăperi cu riscuri mecanice, acestea trebuie să aibă, fie prin construcţie, fie prin instalare, o protecţie mecanică
corespunzătoare riscurilor mecanice la care sunt expuse.
c) Toate circuitele trebuie protejate împotriva suprasarcinilor. Amplasarea acestor dispozitive se face conform normativului I.7 şi nu se admite deplasarea
punctului de instalare.
e) Modul de racordare al cablurilor la aparatele şi echipamentele necesare trebuie să fie corespunzător condiţiilor impuse astfel încât să se elimine riscurile de
explozie.
7.9.8. În cazul în care atmosfera explozivă este formată din prafuri sau fibre, instalaţiile electrice trebuie să aibă gradul de protecţie IP 5X sau IP 6X în funcţie
de riscul pe care îl prezintă zona şi având temperatura de suprafaţă conform normativului I.7.
La realizarea distribuţiei instalaţiilor electrice trebuie luate măsuri pentru a se evita depunerile de praf sau fibre pe acele părţi ale instalaţiei care pot provoca o
încălzire periculoasă. Aceste zone trebuie limitate prin proiectare, astfel încât în funcţionare normală, temperatura pe suprafaţa lor să nu producă aprinderea
prafului sau a fibrelor depuse.
Dacă distribuţiile sunt pozate în tuburi de protecţie acestea trebuie etanşate la extremitatea plasată în zona cu pericol de explozie.
7.9.9. Zonele de protecţie pentru gurile de descărcare a carburanţilor din rezervoarele de stocaj, pentru guri de aerisire şi pentru aparate de distribuţie sunt
definite în normativul NP 004.
7.9.10. Distribuţiile electrice executate în aceste zone trebuie realizate cu cabluri rezistente la solicitări mecanice şi la hidrocarburi.
Dacă distribuţiile sunt pozate în tuburi de protecţie, acestea trebuie etanşate la extinderea plasată în zona cu pericol de explozie.
7.9.11. În zonele cu pericol de explozie nu trebuie să se instaleze şi nu trebuie să treacă decât distribuţiile electrice care servesc exploatării acestor zone.
7.9.12. Aparatele de protecţie ale instalaţiei electrice trebuie grupate pe unul sau mai multe tablouri care vor fi instalate:
- în încăperi sau amplasamente care au condiţii normale cu privire la influenţele externe;
- în dulapuri închise situate în afara zonelor cu pericol de explozie, a zonelor de spălare sau a zonelor de gresaj.
7.9.13. Asigurarea legării la pământ a maselor instalaţiei electrice a conductelor metalice şi a părţilor metalice ale elementelor de construcţie şi a rezervoarelor
din zona respectivă se realizează printr-o priză sau un ansamblu de prize de pământ.
7.10.1. Instalaţiile electrice montate pe elemente de construcţie combustibile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- distribuţia trebuie realizată astfel încât să nu fie propagatoare de flacără; este interzisă pozarea conductoarelor cu izolaţie de cauciuc pe lemn;
- toate aparatele electrice, echipamentele, conductoarele, cablurile şi ţevile de protecţie trebuie montate conform normativului I.7.
[top]
ANEXA 1
STANDARDE
SR CEI 60446 - Identificarea conductoarelor prin culori sau prin repere numerice
STAS 452/1 - Siguranţe cu filet tip D. Condiţii tehnice generale de calitate (M-
SR/2/83).
STAS 6646/3 - Iluminatul artificial. Condiţii speciale pentru iluminatul în clădiri civile
SR CEI 60245-4
- Iluminat artificial. Iluminat de siguranţă în industrie
SR 12294
STAS 12993/11 - Simboluri grafice pentu scheme. Partea II: Scheme şi planuri de
instalaţie, arhitectură şi topografie.
SR CEI 354-1 - Instalaţii electrice ale clădirilor. Domeniu de aplicare, obiect, principii
fundamentale
[top]
ANEXA 2
[top]
ANEXA 3
ANEXA 4
slabe 1
medii 5
mari 7
foarte mari 9
7.8.1. Distribuţiile instalaţiilor electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie realizate astfel încât acestea să nu permită propagarea flăcării.
Această prevedere este valabilă şi pentru distribuţii dispuse la exterior, pe pereţi care pot să transmită căldura (de ex. pereţi metalici).
7.8.2. Aparatele utilizate în instalaţiile electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie concepute astfel încât în funcţionarea normală, cu arc electric ce se
produce în interiorul acestora să nu poată provoca incendii în exteriorul lor, avînd gradul de protecţie stabilit potrivit prevederilor normativului I.7.
7.8.3. Echipamentele electrice utilizate în aceste încăperi trebuie limitate la strictul necesar procesului tehnologic. Celelalte echipamente electrice (care nu sunt
strict necesare exploatării) se recomandă să fie amplasate într-o incintă separată de încăperile cu pericol de incendiu prin pereţi rezistenţi la foc.
7.8.4. Este permisă traversarea acestor încăperi cu pericol de incendiu cu circuite care deservesc alte încăperi dacă se respectă simultan următoarele condiţii:
- circuitele sunt protejate la suprasarcină şi scurtcircuit prin dispozitive de protecţie amplasate în amonte de traversare;
- circuitele nu conţin nici o conexiune pe parcursul din interiorul încăperii cu pericol de incendiu; dacă totuşi acestea există ele trebuie închise în manşoane şi
trebuie să aibă gradul de protecţie IP 4X, în absenţa prafului şi IP 5X, în prezenţa prafului.
7.8.5. Se recomandă protejarea cricuitelor care deservesc aceste încăperi cu dispozitive de protecţie diferenţiale având un curent diferenţial rezidual nominal
mai mic sau egal cu 500mA.
Nu este necesară prevederea unui dispozitiv de protecţie diferenţial pe fiecare din circuitele care deservesc aceste încăperi dacă un asemenea dispozitiv este
amplasat în amonte de aceste circuite. (de ex. la originea instalaţiei).
7.8.6. Traversarea pereţilor şi planşeelor acestor încăperi de către instalaţiile electrice nu trebuie să diminueze rezistenţa la foc a acestor elemente de
construcţii luându-se măsuri corespunzătoare de etanşare a golurilor din jurul acestora cu alcătuiri rezistente la foc, potrivit prevederilor normativelor I.7, P 118
şi P 107.
- prevăzute cu o izolaţie completă care să suporte o tensiune de încercare de 500 V timp de un minut.
7.8.8. Corpurile de iluminat din aceste tipuri de încăperi trebuie să aibă gradul de protecţie IP 4X, în absenţa prafului şi IP 5X, în prezenţa prafului.
7.8.9. Elementele uşor de deteriorat ale instalaţiilor electrice (de ex. lămpile corpurilor de iluminat) trebuie protejate împotriva şocurilor (de ex. prin capace de
plastic, grilaje etc.).
7.9.2. Instalaţiile electrice din zone cu atmosferă explozivă formată din gaze, vapori sau ceţuri trebuie să fie:
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuţie Exi sau Exia II, atunci când atmosfera explozivă este prezentă permanent sau pe perioade
îndelungate;
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuţie Ex (d, p, i), dacă atmosfera explozivă se formează intermitent în funcţionare normală.
7.9.3. Materialele utilizate în instalaţii electrice din încăperi cu pericol de explozie trebuie să fie alese şi instalate astfel încât încălzirea normală în acest caz de
defect să nu poată provoca incendiu.
7.9.4. Instalaţiile electrice trebuie proiectate şi executate astfel încât:
7.9.5. Distribuţiile electrice nu trebuie să fie propagatoare de flacără şi să fie protejate împotriva şocurilor mecanice şi acţiunii produselor utilizate sau fabricate
în aceste încăperi.
7.9.6. Trecerile distribuţiilor între încăperi cu pericol de explozie şi alte încăperi sau amplasamente trebuie să fie realizate astfel încât să împiedice trecerea
atmosferei explozive.
7.9.7. Cablurile cu tensiunea nominală de 1000V pot fi utilizate dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- dacă distribuţia electrică se află în încăperi cu riscuri mecanice, acestea trebuie să aibă, fie prin construcţie, fie prin instalare, o protecţie mecanică
corespunzătoare riscurilor mecanice la care sunt expuse.
c) Toate circuitele trebuie protejate împotriva suprasarcinilor. Amplasarea acestor dispozitive se face conform normativului I.7 şi nu se admite deplasarea
punctului de instalare.
e) Modul de racordare al cablurilor la aparatele şi echipamentele necesare trebuie să fie corespunzător condiţiilor impuse astfel încât să se elimine riscurile de
explozie.
7.9.8. În cazul în care atmosfera explozivă este formată din prafuri sau fibre, instalaţiile electrice trebuie să aibă gradul de protecţie IP 5X sau IP 6X în funcţie
de riscul pe care îl prezintă zona şi având temperatura de suprafaţă conform normativului I.7.
La realizarea distribuţiei instalaţiilor electrice trebuie luate măsuri pentru a se evita depunerile de praf sau fibre pe acele părţi ale instalaţiei care pot provoca o
încălzire periculoasă. Aceste zone trebuie limitate prin proiectare, astfel încât în funcţionare normală, temperatura pe suprafaţa lor să nu producă aprinderea
prafului sau a fibrelor depuse.
Dacă distribuţiile sunt pozate în tuburi de protecţie acestea trebuie etanşate la extremitatea plasată în zona cu pericol de explozie.
7.9.9. Zonele de protecţie pentru gurile de descărcare a carburanţilor din rezervoarele de stocaj, pentru guri de aerisire şi pentru aparate de distribuţie sunt
definite în normativul NP 004.
7.9.10. Distribuţiile electrice executate în aceste zone trebuie realizate cu cabluri rezistente la solicitări mecanice şi la hidrocarburi.
Dacă distribuţiile sunt pozate în tuburi de protecţie, acestea trebuie etanşate la extinderea plasată în zona cu pericol de explozie.
7.9.11. În zonele cu pericol de explozie nu trebuie să se instaleze şi nu trebuie să treacă decât distribuţiile electrice care servesc exploatării acestor zone.
7.9.12. Aparatele de protecţie ale instalaţiei electrice trebuie grupate pe unul sau mai multe tablouri care vor fi instalate:
- în dulapuri închise situate în afara zonelor cu pericol de explozie, a zonelor de spălare sau a zonelor de gresaj.
7.9.13. Asigurarea legării la pământ a maselor instalaţiei electrice a conductelor metalice şi a părţilor metalice ale elementelor de construcţie şi a rezervoarelor
din zona respectivă se realizează printr-o priză sau un ansamblu de prize de pământ.
7.10.1. Instalaţiile electrice montate pe elemente de construcţie combustibile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- distribuţia trebuie realizată astfel încât să nu fie propagatoare de flacără; este interzisă pozarea conductoarelor cu izolaţie de cauciuc pe lemn;
- toate aparatele electrice, echipamentele, conductoarele, cablurile şi ţevile de protecţie trebuie montate conform normativului I.7.
[top]
ANEXA 1
SR CEI 60446 - Identificarea conductoarelor prin culori sau prin repere numerice
STAS 452/1 - Siguranţe cu filet tip D. Condiţii tehnice generale de calitate (M-
SR/2/83).
STAS 6646/3 - Iluminatul artificial. Condiţii speciale pentru iluminatul în clădiri civile
SR CEI 60245-4
- Iluminat artificial. Iluminat de siguranţă în industrie
SR 12294
STAS 12993/11 - Simboluri grafice pentu scheme. Partea II: Scheme şi planuri de
instalaţie, arhitectură şi topografie.
SR CEI 354-1 - Instalaţii electrice ale clădirilor. Domeniu de aplicare, obiect, principii
fundamentale
[top]
ANEXA 2
[top]
ANEXA 3
[top]
ANEXA 4
slabe 1
medii 5
mari 7
foarte mari 9
7.8.1. Distribuţiile instalaţiilor electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie realizate astfel încât acestea să nu permită propagarea flăcării.
Această prevedere este valabilă şi pentru distribuţii dispuse la exterior, pe pereţi care pot să transmită căldura (de ex. pereţi metalici).
7.8.2. Aparatele utilizate în instalaţiile electrice din încăperi cu pericol de incendiu trebuie concepute astfel încât în funcţionarea normală, cu arc electric ce se
produce în interiorul acestora să nu poată provoca incendii în exteriorul lor, avînd gradul de protecţie stabilit potrivit prevederilor normativului I.7.
7.8.3. Echipamentele electrice utilizate în aceste încăperi trebuie limitate la strictul necesar procesului tehnologic. Celelalte echipamente electrice (care nu sunt
strict necesare exploatării) se recomandă să fie amplasate într-o incintă separată de încăperile cu pericol de incendiu prin pereţi rezistenţi la foc.
7.8.4. Este permisă traversarea acestor încăperi cu pericol de incendiu cu circuite care deservesc alte încăperi dacă se respectă simultan următoarele condiţii:
- circuitele sunt protejate la suprasarcină şi scurtcircuit prin dispozitive de protecţie amplasate în amonte de traversare;
- circuitele nu conţin nici o conexiune pe parcursul din interiorul încăperii cu pericol de incendiu; dacă totuşi acestea există ele trebuie închise în manşoane şi
trebuie să aibă gradul de protecţie IP 4X, în absenţa prafului şi IP 5X, în prezenţa prafului.
7.8.5. Se recomandă protejarea cricuitelor care deservesc aceste încăperi cu dispozitive de protecţie diferenţiale având un curent diferenţial rezidual nominal
mai mic sau egal cu 500mA.
Nu este necesară prevederea unui dispozitiv de protecţie diferenţial pe fiecare din circuitele care deservesc aceste încăperi dacă un asemenea dispozitiv este
amplasat în amonte de aceste circuite. (de ex. la originea instalaţiei).
7.8.6. Traversarea pereţilor şi planşeelor acestor încăperi de către instalaţiile electrice nu trebuie să diminueze rezistenţa la foc a acestor elemente de
construcţii luându-se măsuri corespunzătoare de etanşare a golurilor din jurul acestora cu alcătuiri rezistente la foc, potrivit prevederilor normativelor I.7, P 118
şi P 107.
- prevăzute cu o izolaţie completă care să suporte o tensiune de încercare de 500 V timp de un minut.
7.8.8. Corpurile de iluminat din aceste tipuri de încăperi trebuie să aibă gradul de protecţie IP 4X, în absenţa prafului şi IP 5X, în prezenţa prafului.
7.8.9. Elementele uşor de deteriorat ale instalaţiilor electrice (de ex. lămpile corpurilor de iluminat) trebuie protejate împotriva şocurilor (de ex. prin capace de
plastic, grilaje etc.).
7.9.2. Instalaţiile electrice din zone cu atmosferă explozivă formată din gaze, vapori sau ceţuri trebuie să fie:
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuţie Exi sau Exia II, atunci când atmosfera explozivă este prezentă permanent sau pe perioade
îndelungate;
- în totalitate construite cu materiale electrice în execuţie Ex (d, p, i), dacă atmosfera explozivă se formează intermitent în funcţionare normală.
7.9.3. Materialele utilizate în instalaţii electrice din încăperi cu pericol de explozie trebuie să fie alese şi instalate astfel încât încălzirea normală în acest caz de
defect să nu poată provoca incendiu.
7.9.5. Distribuţiile electrice nu trebuie să fie propagatoare de flacără şi să fie protejate împotriva şocurilor mecanice şi acţiunii produselor utilizate sau fabricate
în aceste încăperi.
7.9.6. Trecerile distribuţiilor între încăperi cu pericol de explozie şi alte încăperi sau amplasamente trebuie să fie realizate astfel încât să împiedice trecerea
atmosferei explozive.
7.9.7. Cablurile cu tensiunea nominală de 1000V pot fi utilizate dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
c) Toate circuitele trebuie protejate împotriva suprasarcinilor. Amplasarea acestor dispozitive se face conform normativului I.7 şi nu se admite deplasarea
punctului de instalare.
e) Modul de racordare al cablurilor la aparatele şi echipamentele necesare trebuie să fie corespunzător condiţiilor impuse astfel încât să se elimine riscurile de
explozie.
7.9.8. În cazul în care atmosfera explozivă este formată din prafuri sau fibre, instalaţiile electrice trebuie să aibă gradul de protecţie IP 5X sau IP 6X în funcţie
de riscul pe care îl prezintă zona şi având temperatura de suprafaţă conform normativului I.7.
La realizarea distribuţiei instalaţiilor electrice trebuie luate măsuri pentru a se evita depunerile de praf sau fibre pe acele părţi ale instalaţiei care pot provoca o
încălzire periculoasă. Aceste zone trebuie limitate prin proiectare, astfel încât în funcţionare normală, temperatura pe suprafaţa lor să nu producă aprinderea
prafului sau a fibrelor depuse.
Dacă distribuţiile sunt pozate în tuburi de protecţie acestea trebuie etanşate la extremitatea plasată în zona cu pericol de explozie.
7.9.9. Zonele de protecţie pentru gurile de descărcare a carburanţilor din rezervoarele de stocaj, pentru guri de aerisire şi pentru aparate de distribuţie sunt
definite în normativul NP 004.
7.9.10. Distribuţiile electrice executate în aceste zone trebuie realizate cu cabluri rezistente la solicitări mecanice şi la hidrocarburi.
Dacă distribuţiile sunt pozate în tuburi de protecţie, acestea trebuie etanşate la extinderea plasată în zona cu pericol de explozie.
7.9.11. În zonele cu pericol de explozie nu trebuie să se instaleze şi nu trebuie să treacă decât distribuţiile electrice care servesc exploatării acestor zone.
7.9.12. Aparatele de protecţie ale instalaţiei electrice trebuie grupate pe unul sau mai multe tablouri care vor fi instalate:
7.9.13. Asigurarea legării la pământ a maselor instalaţiei electrice a conductelor metalice şi a părţilor metalice ale elementelor de construcţie şi a rezervoarelor
din zona respectivă se realizează printr-o priză sau un ansamblu de prize de pământ.
7.10.1. Instalaţiile electrice montate pe elemente de construcţie combustibile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- distribuţia trebuie realizată astfel încât să nu fie propagatoare de flacără; este interzisă pozarea conductoarelor cu izolaţie de cauciuc pe lemn;
- toate aparatele electrice, echipamentele, conductoarele, cablurile şi ţevile de protecţie trebuie montate conform normativului I.7.
[top]
ANEXA 1
STANDARDE
SR CEI 60446 - Identificarea conductoarelor prin culori sau prin repere numerice
STAS 452/1 - Siguranţe cu filet tip D. Condiţii tehnice generale de calitate (M-
SR/2/83).
STAS 6646/3 - Iluminatul artificial. Condiţii speciale pentru iluminatul în clădiri civile
SR CEI 60245-4
- Iluminat artificial. Iluminat de siguranţă în industrie
SR 12294
SR CEI 354-1 - Instalaţii electrice ale clădirilor. Domeniu de aplicare, obiect, principii
fundamentale
[top]
ANEXA 2
[top]
ANEXA 3
ANEXA 4
slabe 1
medii 5
mari 7
foarte mari 9
[top]
ANEXA 5
Conductoare de cupru
Curentul nominal al dispozitivului de Secţiuni minime ale Pierderea de tensiune
protecţie conductoarelor %
(A) (mm2)
Conductoare de aluminiu
16 20 20 4 4 4 40 0,15 80 0,075
20 25 25 6 6 6 45 0,13 80 0,066
32 38 40 10 10 10 50 0,12 95 0,063
[top]
ANEXA 6
- valoarea factorului de putere mediu al instalaţiei cosϕ 1 pe intervalul considerat (de ex. 1 an) care se calculează cu relaţia:
• energia activă consumată (Wa) în intervalul de timp considerat (de ex. 1 an)
• energie reactivă consumată (Wr) în intervalul de timp considerat.
- valoarea factorului de putere mediu cosϕ 2 cu care dorim să funcţioneze instalaţia (de regulă cosϕ 2 = 0,92);
- energie reactivă, care va trebui produsă de bateria de condensatoare (Wrc) în acelaşi interval de timp (1 an) care se calculează cu relaţia:
Wrc = Wa(tgϕ 1 - tgϕ 2) [kvar h/anual]
- puterea bateriei de condensatoare determinată cu relaţia
în care: T, durata de utilizare în ore a instalaţiei pe an.
Acest calcul se poate aplica atunci când nu se prevede reglarea puterii bateriei.
În cazul în care factorul de putere mediu este corespunzător puterii (sarcinii) maxime active P, puterea bateriei de condensatoare se calculează cu relaţia:
Qc = P(tgϕ 1 - tgϕ 2) = kP [kvar]
în care k are valorile din tabelul 6.
B. Calculul puterii reactive Qc pentru instalaţii electrice noi.
Pe baza datelor de proiectare se determină:
- puterea activă P şi puterea reactivă Q ale tuturor receptoarelor instalaţiei;
- tgϕ = Q / P pentru fiecare parte de instalaţie electrică (atelier, hală, laborator etc.);
- cosϕ 2 (de obicei cosϕ 2 ≥ 0,92);
- puterea bateriei de condensatoare
Qc = P(tgϕ 1 - tgϕ 2) = kP [kvar]
în care:
- tgϕ 1 corespunde unui cosϕ 1 al instalaţiei necompensate (estimat sau calculat);
- tgϕ 2 = 0,43 pentru cosϕ 2 = 0,92 compensat;
- k are valorile din tabelul 6.
Tabelul 6
Valorile coeficientului k pentru calculul puterii bateriei condensatoare
Înainte de Puterea condensatorului în kvar-kW de sarcină pentru creşterea factorului de
compensare putere la o valoare dată
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1,73 0,50 1,303 1,337 1,369 1,403 1,441 1,481 1,529 1,590 1,732
1,69 0,51 1,257 1,291 1,323 1,357 1,393 1,435 1,483 1,544 1,686
1,64 0,52 1,215 1,249 1,281 1,315 1,353 1,393 1,441 1,502 1,644
1,60 0,53 1,171 1,205 1,237 1,271 1,309 1,349 1,397 1,458 1,600
1,56 0,54 1,130 1,164 1,196 1,230 1,268 1,308 1,356 1,417 1,559
1,52 0,55 1,090 1,124 1,156 1,190 1,228 1,268 1,316 1,377 1,519
1,48 0,56 1,051 1,085 1,117 1,151 1,189 1,229 1,277 1,338 1,480
1,44 0,57 1,013 1,047 1,079 1,113 1,151 1,191 1,239 1,300 1,442
1,40 0,58 0,976 1,010 1,042 1,076 1,114 1,154 1,202 1,263 1,405
1,37 0,59 0,939 0,973 1,005 1,039 1,077 1,117 1,165 1,226 1,368
1,33 0,60 0,905 0,939 0,971 1,005 1,043 1,083 1,131 1,192 1,334
1,30 0,61 0,870 0,904 0,936 0,970 1,008 1,048 1,096 1,157 1,299
1,27 0,62 0,836 0,870 0,902 0,936 0,974 1,014 1,062 1,123 1,265
1,23 0,63 0,804 0,838 0,870 0,904 0,942 0,982 1,030 1,091 1,233
1,20 0,64 0,771 0,805 0,837 0,871 0,909 0,949 0,997 0,058 1,200
1,17 0,65 0,740 0,774 0,806 0,840 0,878 0,918 0,966 0,007 1,169
1,14 0,66 0,709 0,743 0,775 0,809 0,847 0,887 0,935 0,996 1,138
1,11 0,67 0,679 0,713 0,745 0,770 0,817 0,857 0,905 0,966 1,108
1,08 0,68 0,650 0,684 0,716 0,750 0,788 0,828 0,876 0,937 1,079
1,05 0,69 0,620 0,654 0,686 0,720 0,758 0,798 0,840 0,907 1,049
1,02 0,70 0,591 0,652 0,657 0,691 0,729 0,769 0,811 0,878 1,020
0,99 0,71 0,563 0,597 0,629 0,663 0,701 0,741 0,783 0,850 0,992
0,96 0,72 0,534 0,568 0,600 0,634 0,672 0,712 0,754 0,821 0,963
0,94 0,73 0,507 0,541 0,573 0,607 0,645 0,685 0,727 0,794 0,936
0,91 0,74 0,480 0,514 0,546 0,580 0,618 0,658 0,700 0,767 0,909
0,88 0,75 0,453 0,487 0,519 0,553 0,591 0,631 0,673 0,740 0,882
0,86 0,76 0,426 0,460 0,492 0,526 0,564 0,604 0,652 0,713 0,855
0,83 0,77 0,400 0,434 0,466 0,500 0,538 0,578 0,620 0,687 0,829
0,80 0,78 0,374 0,408 0,440 0,474 0,512 0,552 0,594 0,661 0,803
0,78 0,79 0,347 0,381 0,413 0,447 0,485 0,525 0,567 0,634 0,776
0,75 0,80 0,321 0,355 0,387 0,421 0,459 0,499 0,541 0,608 0,750
0,72 0,81 0,295 0,329 0,361 0,395 0,433 0,473 0,515 0,582 0,724
0,70 0,82 0,269 0,303 0,335 0,369 0,407 0,447 0,489 0,556 0,698
0,67 0,83 0,243 0,277 0,309 0,343 0,381 0,421 0,463 0,530 0,672
0,65 0,84 0,217 0,251 0,283 0,317 0,355 0,395 0,437 0,504 0,645
0,62 0,85 0,191 0,225 0,257 0,291 0,329 0,369 0,417 0,478 0,620
0,59 0,86 0,167 0,198 0,230 0,264 0,301 0,343 0,390 0,450 0,593
0,57 0,87 0,141 0,172 0,204 0,238 0,275 0,317 0,364 0,424 0,567
[top]
ANEXA 8
Releu
Demaroare Conductoare Tuburi Teava otel10
cos 2 Contactor termic Cablu3
Nr. Putere ln Siguranta (Cont +
rt. [kW] η ϕ [A]
Ip/In
[A]
RG Ie [A] (RT)
RT) Ie/Ir [A]
ACYY (ACY Obs.
COD Ie/Ir [A] AbY) [mm2] AFY FY
COD IPEY IPEY Conductoare1 Cabluri
COD [mm2] [mm2]
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
3 5
½
1 0,37 0,66 0,79 1,1 5,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20 1 EMT
(1/2)
3 5
½
2 0,55 0,71 0,81 1,4 5,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20 1 EMT
(1/2)
3 5
½
3 0,75 0,73 0,82 1,9 6,0 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20 1 EMT
(1/2)
3 5
½
4 1,1 0,74 0,84 2,7 6,0 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20 1 EMT
(1/2)
3 5
½
5 1,5 0,77 0,85 3,5 6,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 25 1 EMT
(1/2)
3 5
¾
6 2,2 0,79 0,855 5,0 6,5 4x4,0 3x4+FY4,0 3x2,5+4,0 25 25 1 EMT
(1/2)
3 5
¾
7 3 0,80 0,86 6,6 6,5 4x4,0 3x6+FY4,0 4x4,0 25 25 1 EMT
(1/2)
3 5
1
8 4 0,82 0,865 8,6 7,0 4x6,0 3x10+FY6 4x6,0 32 25 1 EMT
(3/4)
3 5
1¼
9 5,5 0,83 0,865 11,7 7,0 4x10,0 3x16+FY10 4x10 40 32 1¼ EMT
(1)
3 5
1½
10 7,5 0,85 0,87 15,4 7,0 4x16,0 3x25+FY10 4x16 40 40 1½ EMT
(1¼)
3 5
2
11 11 0,86 0,87 22,4 7,0 3x25+16 3x35+FY10 3x2,5+16 40 40 2 EMT
(1½)
4 5
2½
12 15 0,87 0,87 30,2 7,0 3x50+25 3x70+FY25 3x50+25 50 50 2½ EMT
(2)
4 5
2½
13 18,5 0,875 0,88 36,5 7,0 3x50+25 3x70+FY25 3x50+25 63 50 2½ EMT
(2)
9
4 5
2½
14 22 0,88 0,885 43,0 7,0 3x70+35 3x95+FY35 3x70+35 63 2½ EMT
(2½)
75
9 9
4 6
3
15 30 0,89 0,89 57,6 7,0 3x95+50 3x120+FY50 3x95+50 3 EMT
(2½)
90 75
4 6 9 9
16 37 0,895 0,89 70,9 7,0 3x120+50 3x150+FY50 3x120+50 3 3 EMT
(3)
90 90
9
4 6
-
17 45 0,90 0,89 85,5 7,0 --- 2(3x95+50) - 3x150+70 - 2(3) EMT
(3)
90
9
4 6
-
18 55 0,90 0,90 103,5 7,0 --- 2(3x95+50) - 3x150+70 - 2(3) EPC
(3)
90
9
4 6
-
19 75 0,94 0,92 132,0 7,0 2(3x95+50) - 3x150+70 - 2(3) EPC
(3)
90
4 6
-
20 90 0,94 0,92 158,0 7,0 2(3x120+70) - - - - 2(3) EPC
(-)
4 6
-
21 110 0,94 0,91 0,91 195 --- 2(3x120+70) - - - - 2(3) EPC
(-)
NOTĂ:
1. Caracteristicile motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit sunt date pentru turaţia sincronă de 3000 rot/min.;
2. Curentul este indicat conform cataloagelor, pentru tensiunea de 380 V. Tensiunea nominală în reţele de JT este conform SRCEI 60038+A1/97 de 400 V;
8. Alegerea cablurilor s-a făcut conform Tabel 4.8. şi s-au verificat conform Tabel 4.9. din 17/98. Suplimentar se vor verifica la căderea de tensiune în regim de
pornire;
9. Tuburi PVC-U;
* Siguranţele nu au fost dimensionate după formula Ip/k unde k = 2,5, ci din caracteristica timp-curent dată de furnizor.
[top]
ANEXA 9
COEFICIENŢI DE SIMULTANEITATE ŞI CURENŢI DE CALCUL PENTRU COLOANELE BLOCURILOR CU APARTAMENTE AVÂND GAZE LA
BUCĂTĂRIE ŞI SIMILARE
Coloane
Total Total
Nr. P.i. IC Isig
P.i. C.s. C.u. P.u.
ap. kW/ap (A) (A) Conductori
(kW) (kW) Conductori FY Tub Tub
AFY
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
5 10 50 0,87 0,80 34,8 56,8 63/63 3FY16 FY16 OL IPY39 4AFY25+OL IPY39
[top]
ANEXA 10
Exemple de scheme electrice pentru alimentarea receptoarelor cu rol de siguranţă la foc şi pentru iluminat de siguranţă
10.1. Pe două căi de alimentare, în condiţiile prevăzute în normativul I7-98 la art. 7.5.1.b.
Legendă:
NOTĂ:
La receptoarele pentru iluminatul de siguranţă se pot utiliza în locul grupului electrogen fie o baterie de acumulatoare, fie o sursă neîntreruptibilă (UPS).
10.2. Pe o singură cale de alimenare, în condiţiile prevăzute în normativul I7-98 la art. 7.5.1.a.
Legendă:
[top]
[top]
ANEXA 8
Nr. Putere η cos ln2 Ip/In Siguranta Contactor Releu Demaroare Cablu3 Conductoare Tuburi Teava otel10 Obs.
rt. [kW] [A] [A] RG Ie [A] termic (Cont + ACYY (ACY
(RT)
RT) Ie/Ir [A] AFY FY
ϕ COD Ie/Ir [A]
COD
AbY) [mm2]
[mm2] [mm2]
IPEY IPEY Conductoare1 Cabluri
COD
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
3 5
½
1 0,37 0,66 0,79 1,1 5,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20 1 EMT
(1/2)
3 5
½
2 0,55 0,71 0,81 1,4 5,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20 1 EMT
(1/2)
3 5
½
3 0,75 0,73 0,82 1,9 6,0 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20 1 EMT
(1/2)
3 5
½
4 1,1 0,74 0,84 2,7 6,0 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 20 1 EMT
(1/2)
3 5
½
5 1,5 0,77 0,85 3,5 6,5 4x4,0 3x2,5+FY4,0 3x1,5+4,0 25 25 1 EMT
(1/2)
3 5
¾
6 2,2 0,79 0,855 5,0 6,5 4x4,0 3x4+FY4,0 3x2,5+4,0 25 25 1 EMT
(1/2)
3 5
¾
7 3 0,80 0,86 6,6 6,5 4x4,0 3x6+FY4,0 4x4,0 25 25 1 EMT
(1/2)
3 5
1
8 4 0,82 0,865 8,6 7,0 4x6,0 3x10+FY6 4x6,0 32 25 1 EMT
(3/4)
3 5
1¼
9 5,5 0,83 0,865 11,7 7,0 4x10,0 3x16+FY10 4x10 40 32 1¼ EMT
(1)
3 5
1½
10 7,5 0,85 0,87 15,4 7,0 4x16,0 3x25+FY10 4x16 40 40 1½ EMT
(1¼)
3 5
2
11 11 0,86 0,87 22,4 7,0 3x25+16 3x35+FY10 3x2,5+16 40 40 2 EMT
(1½)
4 5
2½
12 15 0,87 0,87 30,2 7,0 3x50+25 3x70+FY25 3x50+25 50 50 2½ EMT
(2)
4 5
2½
13 18,5 0,875 0,88 36,5 7,0 3x50+25 3x70+FY25 3x50+25 63 50 2½ EMT
(2)
9
4 5
2½
14 22 0,88 0,885 43,0 7,0 3x70+35 3x95+FY35 3x70+35 63 2½ EMT
(2½)
75
9 9
4 6
3
15 30 0,89 0,89 57,6 7,0 3x95+50 3x120+FY50 3x95+50 3 EMT
(2½)
90 75
9 9
4 6
3
16 37 0,895 0,89 70,9 7,0 3x120+50 3x150+FY50 3x120+50 3 EMT
(3)
90 90
9
4 6
-
17 45 0,90 0,89 85,5 7,0 --- 2(3x95+50) - 3x150+70 - 2(3) EMT
(3)
90
9
4 6
-
18 55 0,90 0,90 103,5 7,0 --- 2(3x95+50) - 3x150+70 - 2(3) EPC
(3)
90
9
4 6
-
19 75 0,94 0,92 132,0 7,0 2(3x95+50) - 3x150+70 - 2(3) EPC
(3)
90
4 6
-
20 90 0,94 0,92 158,0 7,0 2(3x120+70) - - - - 2(3) EPC
(-)
4 6
-
21 110 0,94 0,91 0,91 195 --- 2(3x120+70) - - - - 2(3) EPC
(-)
NOTĂ:
1. Caracteristicile motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit sunt date pentru turaţia sincronă de 3000 rot/min.;
2. Curentul este indicat conform cataloagelor, pentru tensiunea de 380 V. Tensiunea nominală în reţele de JT este conform SRCEI 60038+A1/97 de 400 V;
7. Demaroare (contactoare + RT) tip DRG - Electroaparataj Bucureşti. Acolo unde este linie, demaroarele alese după Ir nu sunt compatibile cu siguranţa
impusă;
8. Alegerea cablurilor s-a făcut conform Tabel 4.8. şi s-au verificat conform Tabel 4.9. din 17/98. Suplimentar se vor verifica la căderea de tensiune în regim de
pornire;
9. Tuburi PVC-U;
* Siguranţele nu au fost dimensionate după formula Ip/k unde k = 2,5, ci din caracteristica timp-curent dată de furnizor.
[top]
ANEXA 9
COEFICIENŢI DE SIMULTANEITATE ŞI CURENŢI DE CALCUL PENTRU COLOANELE BLOCURILOR CU APARTAMENTE AVÂND GAZE LA
BUCĂTĂRIE ŞI SIMILARE
Coloane
Total Total
Nr. P.i. IC Isig
P.i. C.s. C.u. P.u.
ap. kW/ap (A) (A) Conductori
(kW) (kW) Conductori FY Tub Tub
AFY
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
5 10 50 0,87 0,80 34,8 56,8 63/63 3FY16 FY16 OL IPY39 4AFY25+OL IPY39
ANEXA 10
Exemple de scheme electrice pentru alimentarea receptoarelor cu rol de siguranţă la foc şi pentru iluminat de siguranţă
10.1. Pe două căi de alimentare, în condiţiile prevăzute în normativul I7-98 la art. 7.5.1.b.
Legendă:
NOTĂ:
La receptoarele pentru iluminatul de siguranţă se pot utiliza în locul grupului electrogen fie o baterie de acumulatoare, fie o sursă neîntreruptibilă (UPS).
10.2. Pe o singură cale de alimenare, în condiţiile prevăzute în normativul I7-98 la art. 7.5.1.a.
Legendă:
[top]