Călugăriţa

De Denis Diderot
Filosoful, scriitorul şi esteticianul francez Denis Diderot (1713-1784) este unul dintre cei mai de seamă iluminişti. Deplină măsură a geniului realist al lui Diderot se oglindeşte în opera sa de povestitor şi romancier. Oprea de prozator a lui Diderot înseamnă un moment culminant în istoria realismului francez şi, fără îndoială, în cea a literaturii mondiale. Scrisă prin 1760-1761, după cum rezultă din Corespondenţa literară a lui Grimm, cât şi dintr-o scrisoare a lui Diderot către domnişoara Volland (datată 10 septembrie 1760), Calugăriţa a văzut lumina tiparului abia după treizeci şi cinci de ani mai târziu şi a fost ţinta atacurilor înverşunate ale criticilor şi ale moraliştilor, care s-au străduit din răsputeri să nimicească opera lui Diderot, din pricina ideilor înaintate conţinute în ea. Călugariţa înfătişează chinurile şi lupta Suzannei Simonin împotriva comunitaţilor mănăstireşti în care a fost târâtă fară voia ei, drama ei constituindu-se în cel dintâi roman al lui Diderot. Că Diderot a luat din viaţă faptelele înfricoşătoare descrise în romanul sau ne-o spune nu numai existenţa, neîndoielnică, a Suzannei Saulier-Simonin, care a intentat un proces mănăstirii din Longchamp, ci şi mărturiile vremii şi, printre ele, memoriile Marie Lemonnier publicate, în parte, pe la anul 1845. Propunându-şi să înfăţişeze în toată goliciunea lui misticismul catolic, acolo unde el domnea nestingherit, Diderot şi-a adus la capăt sarcina în mod exemplar. Dar nu s-a mulţumit numai cu biciurea acestui aspect pe dinaintea ochilor cititorilor se ivesc şi figurile laice ale vremii, hibrizi monstruoşi ieşiţi din împreunarea misticismului cu morala burgheză. Familia Suzannei Simonin, pivotând între bani şi pioşenie, e un exemplu izbitor în acest sens. Geneza operei este interesantă pentru că subliniază umorul lui Diderot, ca şi izvorul de inspiraţie al romancierului: lumea cu întâmplările ei mari şi mărunte. Călugăriţa a fost rezultatul unei păcăleli puse la cale de Diderot, Grimm, sotii d’Holbach şi doamna d’Epinay prietenului lor, marchizul de Croismare. În 1759, o tânără călugăriţă, Marguerite Delamarre, se adresase justiţiei pentru a desface un legământ impus de familie, împotriva propriei voinţe. Marchizul, prietenul lui Diderot se interesează de soarta nefericitei călugariţe, însă în ciuda implicării sale, Marguerite pierde procesul, rămânând în mănăstire. Cu un an mai târziu pe când marchizul era în Normandia, Diderot şi Grimm îi scriu în numele protejatei sale, care era aparent evadată şi îi cerea sprijinul. Corespondenţa continua între cei doi glumeţi şi marchizul, însă Diderot nemaiştiind cum să termine farsa, îi scrie acestuia din partea unei vaduve aducându-i la cunoştinţă moartea călugăriţei. Cu mult mai târziu aflase marchizul de păcăleala ce îi fusese pusă la cale. Sora Suzanne Simonin se născuse din realitate şi devenise şi mai vie în imaginaţia realistă a romancierului. Povestea ei patetică Diderot a scris-o cu mânie şi cu dragoste, cu acea participare intensă, vibrantă care dă autenticitate marilor creaţii artistice. Persecutată de familia ei, ca rod al unei iubiri necinstite a doamnei Simonin, Suzanne e trimisă la mănăstire de părinţii haini care vor să scape de grija

Dacă ti legămintele eşti ticălos. Ce amestec de luciditate de amărăciune şi de misticism în vorbele acesteia care sugerează un întreg portret moral. Mesajul ei. Suzanne Simonin se ridică cu toată puterea sufletului ei sănatos. Intrată cu de-a sila în lumea mohorâtă şi înnebunitoare a călugăriţei. care. care-l informează pe Croismare de ultimele nenorociri ale călugăriţei. Viaţa monahală care “înfloreşte” în mănăstiri e una din acele constrângeri puternice ale fiinţei umane şi un mijloc comod de a scăpa de copiii nedoriţi. face legământ de castitate înseamnă ai făgădui lui Dumnezeu încălcarea necontenită a celei mai cuminţi şi mai însemnate dintre legile sale.zestrei. în ultima mănăstire. ipocrizia şi pocăinţa. nebunia şi minciuna. El surprinde şi cauzele pentru care tânăra fată a ajuns la mănăstire. care le vede pe toate. şi mai apoi de moartea ei. lacrimile şi singurătatea care ucid sufletul. cu riscul de a răsturna anumite rânduieli şi de a calca în picioare prejudecaţi şi norme. pe care renunţă să o mai idealizeze. pe patul morţii asemena lui Goriot doamna Simonin e chinuită de celelate fete dornice să intre. Cu o mare forţă anticipativă. Spovedania Suzannei Simonin este poate mărturia cea mai elocventă pe care ne-a lăsat-o veacul al XVIII-lea. corupţia moravurilor şi alienarea tuturor valorilor umane. ca şi Marguerite Delamarre.” Dar Diderot nu se mulţumeşte doar cu protestul Suzannei împotriva monarhismului. Cunoaşte acolo umilinţa şi teroarea. sora Suzanne poate să vadă în fiinţa stareţei efectele schivniciei: contracupiscenţa şi desfrâul chinuie închipuirea şi trupul acesteia. Dar sora Suzanne. sora Suzanne cunoaşte pe rând viaţa din trei mănăstiri. cu un ceas mai devreme. Fugind din mănastire sora Suzanne e adapostită în cele din urmă de o lenjerească milostivă. Silită să fie “mireasa lui Christos”. ascetismul e o monstruozitate în veacul care făcuse din voluptatea bine înţeleasă o chezăşie a fericirii. gândeşte-te că soarta mamei tale pe cealaltă lume depinde în mare masură de purtarea ta în lumea aceasta: Dumnezeu. izbuteşte să rămână cinstită şi neîntinată. La Arpajon. Diderot întrevede şi critică mentalitatea clasei sale. Ascetismul neagă legile firii şi perverteşte natura umană. în posesia moştenirii. care. doamna Moreau-Madin. “A face legământ de săracie înseamnă a te lega prin jurământ să fi trândav şi hoţ. la libertate. Accentele ei de revoltă implică punctul de vedere umanist al filozofului luminat.pune o serie de probleme esenţiale pentru configuraţia epocii. Mai întâi. dacă nu le ţi eşti sperjur. Familia Simonin prezintă simptomele degradante ale familiei burheze de mai tarziu. Prin gura avocatului Manouri apărătorul Suzannei. a face legământ de supunere înseamnă a renunţa la prerogativa inalienabilă a omului. “Copila mea. împotriva practicilor şi mentalităţii lumii feudal-catolice. se trezeşte la viaţa şi-şi cere drepturile. firea ei pătimaşă o duce în cele din urma la nebunie. vă . dupa o subjugare seculară. părinţi şi copii. vorbeşte adesea filozoful materialist şi ateu. a pierdut procesul. Viata monahală e viată de fanatic ori de făţarnic. problema femeii. Cât de balzaciene sunt vorbele şi purtarea familiei Simonin! Şi cum. Romanul oglindeşte realitaţi sociale foarte însemnate. păstrându-se intactă puritatea morală care o mai fac încă să nădăjduiască.mergând de la simpla notaţie de jurnal intim la accentele violente ale rechizitorului anticlerical. Banul şi-a pus pecetea pe relaţiile dintre soţi.

care arată cu câtă nerăbdare aşteaptă clipa când îmi voi da suflarea de pe urmă. ca să pună mâna pe tot ce e în casă. se ceartă pentru lucruri care mă mâhnesc. Cu o asemnea pătrundere în cunoaşterea lumii şi a oamenilor. el mi-a luat-o înainte. surprinsă în adâncurile ei. cară tot. Diderot se afirmă ca unul din cei mai mari realişti ai lumii sale. Încă odată. mamă nefericită! Ah. Adio. ele n-au putinţă să te ajute.întoarce asupra mea tot binele sau tot răul pe care îl vei face. Amândouă oftează după puţinul pe care ţi-l las şi pun doctorului şi îngrijitoarei întrebari neobrăzate. a văzut ziua cea mare şi mă asteptă. lui îi va fi mult mai uşor decat mie în ceasul reântâlnirii. o carte a vieţii reale. Calugăriţa este o adevarată proclamaţie a drepturilor femeii. Suzana. au făcut tot ce au putut ca să mă ridice şi au izbutit”.(nu pretindea oare Emile Faguet ca în povestea aceasta “plictiseala se ia la întrecere cu dezgustul”?). nefericit copil! Au sosit surorile tale. adio! Ah. Când se apropie de patul meu eu întorc capul: ce-aş putea să văd? Două fiinţe în care lipsurile au înabuşit orice simţire omenească.aşa cum ani de zile a fost calomiat de istoria literară tradiţională. Nu ştiu cum de-au bănuit că aş putea avea ceva bani ascunşi între saltele. . nu le cere nimic surorilor tale. Departe de a fi un roman pornografic. nu sunt mulţumită de ele: sub ochii unei mame care îşi dă sufletul ele iau. un manifest anticlerical. nu nădăjdui nimic de la tatăl tau.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful