MASURARE PRESIUNI.MANOMETRE. SENZORI.TRADUCTOARE.

CARACTERIZARE GENERALĂ Presiunea este una din cele mai importante mărimi de stare a fluidelor iar aparatele pentru măsurarea acestei mărimi sunt foarte variate. Unele din ele sunt foarte simple, cum sunt de exemplu cele cu tub în formă de U, iar altele sunt destul de complicate, ca de exemplu cele pentru generarea presiunilor etalon sau cele pentru măsurarea presiunilor foarte mici ori foarte mari. Unele dintre aceste aparate, ca de exemplu manometrele cu tub în U îndeplinesc atât funcţia de senzor-traductor, cât şi funcţia de aparat de măsurare. În cele mai multe cazuri însă, îndeosebi în industrie, măsurarea presiunii se face cu ajutorul unui sistem alcătuit din elemente cu funcţii distincte: senzor sau traductor şi aparat de măsurare În cadrul unui astfel de sistem numai senzorul sau traductorul este specific măsurării presiunii, iar celelalte elemente, convertorul-adaptor şi aparatul de măsurare şi vizualizare, sunt elemente comune în mai multe sisteme de măsurare. Pentru măsurarea presiunii se folosesc o multime de unităţi de măsură. În SI unitatea de măsură este N/m 2, dar în practică se folosesc unităţi ca: bar, dN/cm2, atm, mmHg, mmH2O, pound/inch2 ş.a. Aparatele şi sistemele pentru măsurat presiunea pot fi clasificate după mai multe criterii. După valoarea presiunii măsurate deosebim: − manometre, dacă presiunea măsurată este mai mare decât presiunea atmosferică; − vacumetre, dacă presiunea măsurată este mai mică decât cea atmosferică; − manovacumetre, dacă pot măsura şi presiuni mai mari şi presiuni mai mici decât presiunea atmosferică; − manometre diferenţiale dacă măsoară diferenţa dintre două presiuni. După subordonarea metrologică deosebim: − manometre de lucru; − manometre etalon. După modul de prezentare a rezultatului măsurării distingem: − manometre indicatoare; − manometre înregistratoare, care la rândul lor pot fi: − aparate indicatoare / înregistratoare de tip analogic; − aparate indicatoare / înregistratoare de tip numeric. După principiul care stă la baza funcţionării lor, mai precis, după principiul care stă la baza senzorilor de presiune există: − manometre bazate pe echilibrarea hidrostatică; − manometre bazate pe echilibrarea de forte şi momente; − manometre bazate pe fenomene / proprietăţi electrice, electronice sau ionice. În cele ce urmează vom prezenta cele mai uzuale tipuri de senzori şi traductoare de presiune în ideea ca acestea pot fi folosite direct sau pot fi cuplate cu elemente uzuale de convertire-adaptare şi măsurare-vizualizare a rezultatului măsurării sau pot fi conectate în sisteme pentru achiziţia de date cu ajutorul calculatorului sau în sisteme de reglare, de semnalizare, de protecţie s.a. MANOMETRE BAZATE PE ECHILIBRAREA HIDROSTATICĂ. Principiu de funcţionare. Tipuri. Măsurarea presiunii cu ajutorul acestui tip de aparate se bazează pe echilibrarea presiunii de măsurat cu o presiune cunoscută creată de o coloană de lichid sau produsă într-un cilindru de un piston acţionat cu greutăţi. Unele dintre ele sunt foarte simple şi îndeplinesc şi funcţia de aparat de măsurare pe când celelalte, care se folosesc în industrie, îndeplinesc numai funcţia de senzor sau traductor. Manometre diferenţiale cu lichid. Cele mai uzuale tipuri de manometre cu lichid sunt: − Manometre cu tub în formă de U; − Manometre cu rezervor şi tub; − Manometre cu compensare; − Manometre cu tuburi concentrice; − Manometre cu două lichide. Manometre cu tub în formă de U. Acesta este cel mai simplu tip de manometru, care îndeplineşte şi funcţia de comparare în vederea măsurării diferenţei de presiune aplicate la capetele tubului, dacă acesta este transparent. Rezultatul măsurării poate fi citit de utilizator după denivelarea lichidului din tub. În figura 10.1 este prezentat un astfel de aparat. El este alcătuit din suportul 1 pe care sunt fixate tubul în U, umplut parţial cu lichid, şi o scara gradata 3. Unul dintre capetele tubului este pus în legătură cu mediul ce are presiunea p1, iar celalalt este pus în legătură cu mediul de presiune p2. Din condiţia de echilibru a presiunilor din cele două braţe deducem: (10.1) p1 = p 2 + γ h sau ∆p = p1 − p 2 = γ h , unde γ este greutatea specifică a lichidului din tub, iar h este diferenţa de nivel a lichidului în cele două braţe ale tubului.

Fig. 10.1. Manometru diferenţial cu echilibrare hidrostatică. Cu astfel de aparate se măsoară de obicei diferenţe de presiuni (presiuni diferenţiale) ∆p=p1− 2. Dacă p2 este presiunea p mediului ambiant, iar p1 > p2 aparatul este un manometru deoarece măsoară o diferenţă ∆p pozitivă. Dacă însă p1 < p2 aparatul este un vacuumetru deoarece măsoară o diferenţă ∆p negativă. Aparatul poate fi deci şi manometru şi vacuumetru, adică un manovacuumetru care se foloseşte îndeosebi în laborator. Pentru măsurări curente se folosesc aparate cu lungimi ale scalei gradate de la 100 la 1200 mm sau chiar mai mari (vezi STAS 6526 - 62). Ca lichide se folosesc apă, petrol lampant, alcool etilic, mercur ş.a. Aparatele cu tub în U sunt într-adevăr foarte simple şi destul de precise, însă prezintă două inconveniente majore: domeniul de măsurare este limitat de lungimea braţelor tubului şi ele nu pot fi cuplate direct cu alte aparate. Pentru măsurări de precizie urmează să se facă unele corecţii ale rezultatului măsurării.

În acest fel nivelul în vasul 2 creste. − cu tub înclinabil la diverse unghiuri. astfel de aparate se realizează în întregime din metale netransparente şi în acest caz diferenţa de presiune se determină după nivelul lichidului din rezervor. astfel încât nivelul din el să ajungă în dreptul reperului 10. d − diametrul interior al tubului.5 mm.5 şi 1% din limita superioară a domeniului de măsurare. deoarece la aceeaşi denivelare h2 pe verticală. cum este de exemplu mercurul. b) cu tub înclinat transparent. şi se măreşte până când nivelul din vasul 2 ajunge în dreptul reperului 10. este alcătuit din vasele 1 şi 2 umplute parţial cu apă distilată şi unite printr-un tub elastic 3. iar tamburul 4 în dreptul gradaţiei 0. dar în cadrul operaţiei de reglare iniţială a aparatului. acţionat prin rozeta 9. Tamburul are pe circumferinţă gradaţii reprezentând fracţiuni de mm deplasare pe verticală şi un reper 11. Acestea sunt aparate de precizie folosite ca etaloane de presiune şi vid. Manometrele cu rezervor şi tub înclinat au tubul înclinat cu un unghi α faţă de orizontală. 10. 10. se folosesc lichide cu greutate specifică mare. Fig. Pentru mărirea limitelor de măsurare. Erorile de măsurare cu aceste aparate sunt cuprinse între 0.5 sau 1. Manometre cu rezervor si tub:a) cu tub vertical netransparent. Microvacuumetru cu compensare. − cu ajutorul rozetei 9 se deplasează vasul 2 până când nivelul din acest vas ajunge în dreptul reperului 10. Rezervorul 1 se poate deplasa pe verticală prin rotirea tamburului 4. de-a lungul căruia este plasată scala (fig. micromanovacumetrul se reglează la zero (fără presiuni) în felul următor: − se aşază aparatul cu vasele 1 şi 2 în poziţie verticală. 10. Acestea sunt aparate cu tub în U la care unul dintre braţe este înlocuit cu un rezervor cu secţiune mult mai mare decât secţiunea tubului (fig. gradată în mm H 2O. la aceleaşi dimensiuni ale senzo-rului. rotind tamburul 4 astfel încât. Producerea cu acest aparat a unei presiuni etalon se face în felul următor: presupunând că se doreşte o suprapresiune de 80. D2 (10. pentru gama de presiuni ± 250 N/m 2. Înainte de utilizare. Cu tub înclinat din material transparent. Fig. Dependenta dintre diferenţa de presiune şi denivelarea lichidului este de forma: D2 d2 ) = γ h2 (1 + 2 ) d2 D (10. (circa ± 250 mm H2O).2.3) unde l este lungimea coloanei de lichid în tubul înclinat.3. Se aplică apoi prin racordul 12 o presiune reglabilă.2) ∆ = γh2 (1 + p d2 ) = γl sin α . Pentru a putea urmări nivelul din rezervor se foloseşte un senzor de nivel cu plutitor care transformă acest nivel în deplasare unghiulară. Acest tip de manometre se fabrică în două variante: Cu tub vertical din metal netransparent. Prima variantă. h1. D − diametrul interior al rezervorului. acest aparat. − se aduce reperul 7 la valoarea zero a scalei. deci fac parte din clasele de precizie 0. Manovacumetre de verificare. Pentru a observa mai uşor nivelul faţă de reperul 10 se foloseşte un sistem cu lupă şi oglindă. schematic prezentat în figura 10. corespunde o lungime l mai mare a tubului înclinat. 10.2.5 mm H2O rezervorul 1 se deplasează pe verticală. faţă de cota 0. Această deplasare este transmisă în afara rezervorului sub forma deviaţiei unui ac în faţa unei scale sau este convertită în alt semnal care urmează a fi măsurat cu un aparat uzual corespunzător. poate fi deplasat pe verticală cu ajutorul şurubului 8. Relaţia dintre diferenţa de presiune si denivelare este de forma: ∆p = γ h1 (1 + unde h1 este denivelarea din rezervor faţă de reperul 0. pentru a le mări sensibilitatea. Vasul 2 este fix. Ele se folosesc pentru măsurarea diferenţelor de presiune de până la 200 mm H2O. reperul 7 să ajungă între gradaţiile 80 şi 81. − se aduce şi reperul 11 la valoarea zero a tamburului. faţă de cota 0. Dacă tubul este realizat din material transparent.3. solidar cu şurubul 5. funcţionează ca şi cel prezentat mai înainte. În mod obişnuit însă.a. Manometrele cu tub înclinat se realizează în două subvariante şi anume: − cu tub înclinat la un unghi fix.2. În .Manometre cu rezervor şi tub. γ − greutatea specifică a lichidului din sistem. Spre deosebire de aparatele cu rezervor şi tub vertical.2).b). Un astfel de aparat. iar h2 − denivelarea lichidului din tub faţă de cota 0. aceeaşi care se aplică şi manometrului de verificat. Traductoarele cu rezervor şi plutitor se fabrică pentru utilizări industriale în mai multe dimensiuni pentru diferenţe de presiune de până la 1 bar. Acest rezervor poate fi poziţionat prin intermediul reperului 7 faţă de scala aparatului 6. Manometrul cu rezervor şi tub vertical este prezentat în figura 10.

5. aplicate în cele două tuburi. respectiv p2 şi să nu se combine chimic cu acestea.4) Fig. Schema unui astfel de aparat este prezentată în figura 10. d2 ) γ ∆p D 2 −d 2 . Cele mai importante erori sistematice care pot apărea sunt cauzate de temperatură.5) Fig. iar ∆p = p1 − p2. Manometre cu două lichide. ca măsură a diferenţei presiunilor p1 şi p2. cu γ 1 şi γ 2 cât mai apropiate. asupra rezervorului 1. 10. Lichidul cu greutatea specifică mai mică trebuie astfel ales încât acesta să nu fie miscibil cu celălalt lichid manometric cu mediile având presiunile p1. (10.8) Corecţia pentru gravitaţie este necesară dacă la locul măsurării acceleraţia gravitaţiei g este diferită de valoarea normală. Manometru diferenţial cu tuburi concentrice. cloroform. Dacă hT este denivelarea coloanei de lichid la temperatura de lucru T. Manometru diferenţial cu două lichide. gn (10. În cazul că se doreşte producerea unei depresiuni etalon se procedează în acelaşi mod.7) unde α este coeficientul de dilatare liniară a scării gradate iar T0 − temperatura de referinţă (T0 = 20o C). (10.4. aceasta fiind invers proporţională cu diferenţa γ 1 − γ 2.5 mm Hg). gn=9. d − diametrul exterior al tubului interior.acest fel se generează o presiune (etalon) egală cu cea prescrisă (80. Prin urmare. cu singura deosebire că depresiunea reglabilă se aplică prin ştuţul 13.4). (10. 10. Manometre cu tuburi concentrice. Aceste aparate sunt alcătuite dintr-un tub exterior şi un tub interior concentric. dacă ∆p < 0. se face conform relaţiei: h0 = 1 + α(t − T0 ) hT 1 + β(T − T0 ) (10. denivelarea coloanei corespunzătoare unei temperaturi de referinţă T0 se determină din relaţia: h0 = hT 1 + β(T − T0 ) . suprafaţa lor de separare se distinge cu uşurinţă datorită refracţiei diferite a luminii prin cele două medii. nitrobenzen. Din condiţia de echilibru hidrostatic rezultă: p1 + γ 2 h = p 2 + γ 1 h sau ∆p = p1 − p 2 = ( γ 1 − γ 2 )h . calculul denivelării h0 corespunzătoare temperaturii de referinţă T0 pe baza denivelării hT la temperatura de lucru T. formând două vase comunicante umplute parţial cu lichid (fig. Corecţia pentru temperatură are două componente: una datorită dilatării / contractării lichidului pe verticală. care. Aceste aparate pot fi folosite şi ca vacuumetre. Prin alegerea unor lichide corespunzătoare. iar cealaltă datorită dilatării / contractării scării gradate. transmite în afara tubului nivelul lichidului din vas.a.81 m/s 2. tetraclorura de carbon s. Erori şi corecţii comune manometrelor hidrostatice. Ca lichide manometrice se aleg apa şi unul dintre lichidele: benzina. Dependenta dintre denivelarea din vasul interior şi diferenţa de presiune aplicată este exprimată de relaţia: ∆ ≅ (1 + h unde D este diametrul interior al tubului exterior. se obţine o sensibilitate foarte înaltă. atunci denivelarea hn corespunzătoare unei gravitaţii normale se determină din relaţia: hn = h g . de gravitaţie şi de abaterea de la verticalitate a tuburilor şi scării gradate. În tubul sub formă de U se introduc două lichide manometrice.6) unde β este coeficientul mediu de dilatare volumică a lichidului manometric. γ este greutatea specifică a lichidului din tuburi.9) . cu greutăţile specifice γ 1 şi respectiv γ 2.5. 10. prin intermediul unui mecanism cu pârghii şi articulaţii sau angrenaje. (10. Cu toate ca lichidele manometrice sunt incolore. Pentru corectarea rezultatului măsurării prin eliminarea influentei dilatării scării gradate se foloseşte relaţia: h0 =1 + α(T − T0 ) . cel cu greutatea specifică mai mică situându-se deasupra celuilalt. unde h este denivelarea suprafeţelor de separare a lichidelor. Pe suprafaţa lichidului din vasul interior se află un plutitor.

S4− aria plungerului intermediar. fie adăugând sau scăzând lichid din rezervorul 3.12) unde G reprezintă greutăţile plungerului. MANOMETRE BAZATE PE ECHLIBRARE DE FORŢE ŞI/SAU MOMENTE Măsurarea presiunii cu astfel de aparate are la bază echilibrarea forţelor sau momentelor create de presiunea sau diferenţa de presiune de măsurat asupra unui senzor de forte sau momente reactive ale senzorului respectiv. 10. care este de obicei mercur. Fig. pus în comunicaţie cu un rezervor 3.6.02. S2 − aria plungerului de înaltă presiune. manometre cu piston combinat. Manometre cu plunger şi greutăţi.7. şi o pompă de mână 4. rezervorul 3 se pune în comunicaţie cu spaţiul a cărei depresiune se măsoară sau se .01 şi 0.plunger care funcţionează pe baza legii lui Pascal. 10.a [39]. (10. asupra căruia acţionează greutatea unor piese 3. Manometre cu multiplicator hidrostatic.11) p= GS 4 G ′ + S 2 S8 S 2 . fie cu ajutorul pompei cu piston 4. dintre care vom prezenta: − Manometre cu plunger şi greutăţi. iar S − aria suprafeţei frontale a plungerului. cilindrul 3 şi plungerul 4 de presiune intermediară şi cilindrul 7 cu plungerul 8 de joasă presiune. (10.10) unde hα este denivelarea citită pe scala înclinată. denivelarea se corectează cu relaţia: h = hα cos α . Dependenţa dintre presiunea obţinută la racordul 9 şi greutăţile 10 aplicate pe plungerul de joasă presiune este exprimată de relaţia: G . Ele încadrează în clasele de precizie 0. 0. 0. din când în când. Cu astfel de aparate pot fi create presiuni până la 100 bar. Pentru a funcţiona ca vacumetru este necesar ca greutatea pistonului.005. iar celălalt. iar plungerele 2 si 4 sunt solidarizate cu tija intermediară 6. S8 . în tubul de legătură şi în rezervorul 3. Au ca element specific un ansamblu cilindru . Există mai multe variante de realizare. Manometru etalon cu multiplicator hidrostatic. 10. Acest tip de aparat are ca elemente esenţiale un cilindru 1 cu plunger 2.05. 10. În componenţa acestuia intră trei ansambluri cilindru-plunjer şi anume: cilindrul 1 şi plungerul 2 de înaltă presiune. a talerului şi a greutăţilor de pe taler să fie echilibrată de forţa hidrostatică a coloanei de lichid din rezervorul 3 şi din tubul de legătură. Presiunea creată în interiorul cilindrului este: p= unde G este greutatea plungerului. Corecţia pentru verticalitate se introduce atunci când axa scării gradate este paralelă cu axa tuburilor şi acestea au o înclinare α faţă de verticală. Un manometru cu multiplicator hidrostatic este prezentat principial în figura 10.6. Vacumetre cu plunger şi greutăţi Principial. 10. După mijloacele şi modul de echilibrare distingem: − Manometre bazate pe echilibrare cu greutăţi. Fig. Echilibrarea se face. tijei şi a pieselor aşezate pe taler. Pentru măsurarea depresiunii. S (10. aşezate pe talerul 4 (fig. 0.2. − Manometre cu echilibrare prin forte reactive.8).2. − Manometre cu echilibrare prin momente reactive. − Manometre cu plunger şi multiplicator hidrostatic. Există şi alte tipuri de manometre de acest fel: manometre cu piston dife-renţial. Spatiul intermediar 5 este umplut cu ulei.aria plungerului de joasă presiune iar G' − greutatea plungerelor 2 şi 4 inclusiv greutatea tijei intermediare. prin intermediul unui vas de separare a lichidelor 5 (fig.1. manometre cu piston echilibrat ş.unde h este denivelarea constatată la locul măsurării. 10. 0. Manometre bazate pe echilibrare cu greutăţi Aceste aparate sunt utilizate ca aparate etalon pentru generarea şi măsurarea presiunilor în game foarte largi. Manometru cu plunger şi greutăţi. un astfel de vacumetru este alcătuit din ansamblul plunger 1 cu cilindrul 2.6). rezervorul fiind pus în comunicaţie cu atmosfera. de regulă petrol lampant. talerului şi a pieselor de pe taler.3. tijei. Pentru a crea presiuni mai mari se folosesc cilindrii cu secţiuni mai mici sau se folosesc sisteme cu multiplicarea forţei sau a presiunii hidrostatice. situat deasupra mercurului din vasul de separare şi în pompa 4. Aparatul conţine două lichide de lucru: unul situat în partea inferioară a vasului de separare 5.7.

9. În momentul punerii în comunicaţie echilibrul se strică: pentru a-l reface se scoate de pe taler o parte dintre greutăţi şi anume o parte proporţională cu depresiunea din rezervorul 3. pe înălţimea ∆h. conform relaţiei ∆ = f (∆ ) ≅ K ∆ . S − aria peretelui despărţitor.8. cufundat în lichidul din rezervor (fig. Deformaţia elementului elastic este de obicei amplificată de un mecanism cu angrenaje şi pârghii.10. Sub efectul unei diferenţe de presiune ∆p ≠ 0.3. cu care se pot măsura diferenţe de presiune până la circa 200 mm H2O.4. cu burduf. un astfel de aparat este alcătuit dintr-un rezervor 1. Unghiul de înclinare a torului α constituie o măsură a diferenţei de presiune.4. Alte detalii în [39]. Spaţiul din interiorul clopotului este pus în legătură cu mediul.3. 10. umplut parţial cu lichid şi dintr-un clopot 2. Manometre bazate pe echilibrarea forţelor Manometre cu clopot.10). conform relaţiei: ∆p = p1 − p 2 = unde G este contragreutatea torului. Se formează astfel două camere de presiune: una pentru presiunea p1 iar cealaltă pentru presiunea p2.produce. 10.14) . Manometrul cu clopot este un aparat foarte sensibil. Fig. Fig. Valoarea depresiunii (vidului) astfel măsurate se determină din relaţia p = G/S. Pentru ∆p = p1 − p2 = 0. iar rezervorul comunică cu atmosfera sau cu alt mediu. 10.2 bar. 10. S ⋅r (10. unde G reprezintă greutatea pieselor luate de pe taler. Sub efectul diferenţei de presiune ∆p = p1 − p2 > 0.2% din limita maximă de măsurare. Fig. torul capătă o poziţie de referinţă. cu membrană. x h p (10. care creste cu creşterea deplasării unghiulare. clopotul se ridică până când. Poziţia pe verticală a clopotului faţă de un anumit reper ∆x este depen-dentă de denivelarea ∆h şi constituie o măsură a diferenţei de presiune ∆p. 10. caracterizată prin unghiul α = 0.3. La baza funcţionării acestui tip de aparate stă principiul echilibrării forţelor hidrostatice (gravitaţionale şi arhimedice). l − distanţa pe orizontală dintre centrul de greutate al sistemului mobil şi punctul de articulaţie. G ⋅l sin α . Uneori. Manometru cu tor oscilant. se creează o denivelare a lichidului din tor şi un moment activ care produce o deplasare unghiulară.1.9. deformatia este convertită în altă mărime mai uşor de transmis şi de prelucrat în vederea măsurării sau a altei operaţii.). forţa gravitaţională şi cea arhimedică asupra acestuia. cu erori de 1 . Senzorul toroidal are în partea superioară un perete despărţitor şi două racorduri elastice pentru prize de presiune şi se sprijină pe o articulaţie centrală. iar r − raza medie a torului.13) unde K este un coeficient dependent de dimensiunile clopotului şi rezervorului (diametre şi grosimi) precum şi de greutatea specifică a lichidului din aparat. MANOMETRE ŞI TRADUCTOARE BAZATE PE DEFORMATIA ELASTICĂ 10. având presiunea de măsurat p1. Principial. 10. După forma elementului elastic aparatele de acest tip pot fi: cu tub Bourdon. iar S − suprafaţa frontală a plungerului. se realizează un echilibru al forţelor ce acţionează asupra clopotului: forţa de presiune ascensională. prin denivelarea lichidului de sub clopot şi din rezervor. Manometre bazate pe echilibrarea momentelor Manometre cu tor oscilant. Manometru cu clopot. până când aceasta se echilibrează cu momentul reactiv. şi este folosită ca măsură a presiunii sau diferenţei de presiune aplicate. El are în partea inferioară o contragreutate şi este umplut parţial cu un lichid. de presiunea p2. Cu astfel de aparate se pot măsura diferenţe de presiuni până la 0. 10. Caracterizare generală Funcţionarea acestor aparate se bazează pe dependenta dintre deformaţia elastică a unui element sensibil şi presiunea sau diferenţa de presiune la care este supus. Vacuumetru cu plunger şi greutăţi. cu capsulă. Funcţionarea acestor aparate se bazează pe principiul echilibrării momentului activ de presiune cu un moment reactiv al unui senzor de formă toroidală (fig.

diametrul şi grosimea membranei se aleg în funcţie de diferenţa de presiune de măsurat. cât şi rolul de aparat de măsurare.1 bar la câteva sute de bar.2. Senzori cu mai multe capsule. şi se utilizează la presiuni până la 16 bar. 10. În astfel de cazuri se face distincţia netă între senzor şi aparatul de măsurare. Senzori de presiune: . Pentru a mări sensibilitatea se recurge la tuburi elastice cu mai multe spire (fig. sunt cei mai importanţi parametri de care depind caracteristicile elastice ale acesteia. 10. Sub acţiunea diferenţei de presiune de pe faţa interioară şi cea exterioară. sunt robuste şi se exploatează uşor. sub acţiunea presiunii maxime interne.Aceste aparate sunt în general compacte şi relativ simple. Manometre cu mai multe spire. ambele membrane se deformează. 10. 10. Manometrele cu membrană se construiesc pentru măsurarea de presiuni diferenţiale până la circa 10 bar. Fig.).). Manometre cu membrană elastică Senzorul unui astfel de manometru este realizat dintr-o carcasă C şi o placă subţire elastică P. deformaţie care este transmisă printr-o tijă centrală la un sistem de indicare sau înregistrare. Fig. tubul se confecţionează din aliaje neferoase (alamă.b).14.4. Manometre cu tub elastic Manometre cu tub Bourdon.a. 10. de formă circulară. 10. în unele cazuri. Cu ele se acoperă un domeniu foarte larg de presiuni şi diferenţe de presiuni: de la 0. Deplasarea d a capătului liber a tubului elastic. b) sectiuni transversale ale tubului. direct sau după o prealabilă amplificare. iar pentru presiuni mai mari se confecţionează din otel. b) cu tub spiral. bronz etc.13.12). Pentru a obţine o deformaţie şi mai mare la aceeaşi diferenţă de presiune. gofrată. rezultând o deformaţie dublă faţă de manometrele cu membrană simplă (fig. ci are una din formele prezentate în figura 10. Acestea se realizează în două variante: − Cu tub sub formă elicoidală. prinsă prin şuruburi de carcasă (fig.11. 10. tubul elastic nu este circular. Manometru cu tub Bourdon: a) schema de principiu.b.4. proporţională cu diferenţa dintre presiunea din interiorul capsulelor şi cea din afara acestora. Pentru presiuni până la 300 bar. Deformaţia membranei este în general mică.11). Unele dintre aparatele din această categorie îndeplinesc atât rolul de senzor. Sub acţiunea diferenţei de presiune ∆p.4. Capătul liber al blocului de capsule suferă deplasarea ∆x. în diverse variante şi dimensiuni.12. În secţiune. 10. de aceea. iar raportul dintre presiune şi deplasare reprezintă sensibilitatea senzorului. cum este de exemplu manometrul cu tub Bourdon. la care tubul elastic este pus în legătură directă cu scala aparatului printr-o transmisie mecanică.4.11. proporţională cu ∆p.).14.14. Fig. pentru a mări sensibilitatea. comod de transmis la distantă. 10. ajunge până la 5 mm. Pe acestea le vom numi simplu manometre. Pentru aceeaşi formă şi material. membrana capătă o deformaţie (săgeată) elastică ∆x.3. se recurge la folosirea unei transmisii cu amplificare. Senzori de presiune: a) cu tub elicoidal. se construiesc senzori de presiune alcătuiţi din mai multe capsule (fig. forma şi adâncimea ondulaţiilor. Marea majoritate a manometrelor bazate pe deformaţia elastică au ca senzor un tub elastic sub forma unui arc de cerc cu un unghi la centru de circa 270o − tubul Bourdon (fig. Senzor de presiune cu membrană elastică. Tuburile elicoidale şi cele spirale se confecţionează din alamă sau bronz. − Cu tub sub formă de spirală. pe cele două feţe ale acesteia. ca şi proprietăţile fizice ale materialului din care sunt fabricate. În alte cazuri deformaţia elastică a senzorului este transpusă pe un semnal purtător de informaţie. Manometre cu capsulă elastică Manometrele cu capsulă elastică sunt formate în principal din două membrane ondulate lipite pe contur.13. 10.10. Fig. Diametrul membranei. 10.

compusă din două camere de presiune separate de peretele despărţitor 3. 10. r raza discului de rigidizare iar D − diametrul de încastrare a membranei. pe suprafaţa capsulelor se ataşează câte un arc de formă specială care compensează abaterile de la liniaritate. Efortul de presiune dezvoltat de membrană şi transmis prin tijă este determinat de diferenţa de presiune de pe feţele ei precum şi de suprafaţa echivalentă a acesteia.a). a +b D −d 2 (10. 10. transmis resortului în vederea echilibrării. Traductoare cu membrană flexibilă Un astfel de traductor (fig. precum şi de numărul de ondulaţii şi de proprietăţile mecanice ale materialului din care este confecţionat. Prin intermediul unei transmisii cu articulaţie elastică etanşă. Efortul pe această suprafaţă este: dF = r ⋅ dϕ ⋅ dr ⋅ ∆p . care sub efectul diferenţei presiunilor p1 şi respectiv p2 aplicate în cele două camere de presiune. 10. Manometre cu burduf Burduful simplu este un tub cilindric subţire. Senzor de presiune cu membrană flexibilă.16) . iar dacă ∆p < 0 acesta se scurtează.6. Elasticitatea.d/2.16. Deplasarea ∆x a capătului liber al burdufului este transmisă prin intermediul unei tije către un dispozitiv de indicare/înregistrare sau către un convertor. b 2 D = ∆p ( − r ) rdϕdr .17) este alcătuit din carcasa 1. Senzori de presiune cu burduf: a) Cu burduf simplu.15. prinsă între două discuri centrale rigide 3. 10.în curent electric) şi aceasta să fie folosită ca mărime de intrare în aparatul de măsurare sau în alt aparat de automatizare. (10. care constituie o măsură a diferenţei de presiune. sub acţiunea aceleiaşi diferenţe de presiune. b = D/2 . În unele variante constructive între burduf şi corp se amplasează un resort cilindric care serveşte la liniarizarea caracteristicilor statice de transfer şi la modificarea domeniului presiunilor de măsurat. Această deplasare este dependentă şi de reacţiunea resortului elicoidal 5.15. Fig. membrana flexibilă 2.a) Cu o singură capsulă.4.r. împreună cu caracteristicile elastice ale celor două burdufuri. b) Cu burduf interior. 10. efectuează o deplasare ∆l. din resortul helicoidal 4 şi din tija 5. Fig. Sub acţiunea diferenţei de presiune. Capetele libere ale burdufurilor sunt unite prin tija comună 4. este determinată în principal de diametrul şi grosimea acestuia. 10.17. 10. Dacă ∆p = p1 − p2 >0 burduful se lungeşte. Astfel de senzori pot fi folosiţi la măsurarea diferenţelor de presiune până la 5 bar. Pentru evaluarea suprafeţei echivalente vom arăta modul în care efortul de presiune exercitat pe o suprafaţă infinitezimală a membranei se transmite tijei centrale ţinând seama de faptul ca membrana este încastrată pe contur (fig. poate fi folosită ca mărime de ieşire a manometrului diferenţial sau poate fi convertită în altă mărime (de exemplu . deplasarea axială ∆l este transpusă în deplasare unghiulară ∆α. Senzor de presiune diferenţială cu două burdufuri Fig. Această deplasare unghiulară.15) iar partea care se transmite resortului prin disc este dFD = dF unde a = r . b) cu două capsule. 10. Cele două burdufuri 1 şi 1' sunt montate în carcasa 2.17). care. dar pentru o mai bună liniaritate. Cu senzori de acest tip se pot măsura diferenţe de presiuni de până la circa 5 bar. În figura 10. ondulat şi astupat la capătul mobil (fig. Principiul de funcţionare este asemănător cu cel al blocului de capsule. capătul liber al burdufului efectuează o deplasare proporţională cu diferenţa de presiune ∆p. Suprafaţa echivalentă a membranei reprezintă suprafaţa unui piston ideal fictiv care ar dezvolta acelaşi efort ca şi membrana respectivă.∆p este în general liniară.5.16 este prezentat un senzor de presiune diferenţială cu două burdufuri. Traductoare cu două burdufuri. Efortul total dezvoltat de discul central şi de membrană. deci şi sensibilitatea burdufului.4. Membranele flexibile se confecţionează din ţesături de mătase sau fibre sintetice cauciucate ori impregnate cu alte materiale impermeabile. Caracteristica de transfer ∆x . determină dependenţa ∆l = f(∆p).

suprafaţa echivalentă Se a unei membrane circulare este: Se = iar diametrul echivalent al membranei (10. La o lama de cuarţ cum sunt lamele 1 şi 2 din figura 10. πd 2 2 FT =  +  4 D −d   D 2π 2  D π 2 2  ∫∫ r ( 2 − r )dϕdr ∆p = 12 (d + dD + D )∆p = S e ∆p . Manometre piezoelectrice. Acest curent creează pe rezistorul R o cădere de tensiune. adică pentru măsurarea vidului înaintat de ordinul 10-3 . Deoarece sarcinile electrice care apar sunt foarte mici şi se pot scurge rapid. q x = K c Fx = K c S x p x . şi a gradului de absorbţie a radiaţiilor radioactive. iar R0 este rezistenta senzorului la presiune normală. ci şi ca elemente de execuţie.20) unde kR este sensibilitatea senzorului (coeficientul piezorezistiv). Cel mai uzual element piezoelectric este cuarţul (SiO2) datorită următoarelor calităţi: are rezistentă mecanică mare. cele mai eficace s-au dovedit a fi variaţia cu presiunea a rezistentei electrice. 3 (10. datorită căreia manometrele piezoelectrice se folosesc la măsurarea presiunilor dinamice care variază foarte rapid. Aceste aparate se folosesc pentru măsurarea presiunilor foarte mari.18.18). precum şi efectul piezoelectric şi magnetostrictiv. dependenţa dintre sarcina electrică şi presiune este de forma: (10. (10. Senzor de presiune rezistiv. oscilografe catodice sau oscilografe electromecanice.19) Membranele flexibile sunt folosite nu numai ca senzori de presiune. însă senzorii au o reproductivitate deficitară. care. este necesar ca măsurarea lor să se facă cu aparate având impedanţa de intrare foarte mare: voltmetre electronice de curent continuu. El este alcătuit din două lame de cuarţ 1 şi 2.5.21) unde Kc este constanta piezoelectrică a lamei de cristal.10. Pe celelalte două feţe opuse ale lamelor sunt montate două şaibe metalice 4 şi 5 care asigură contactul cu corpul 6 şi capacul 8 ale senzorului. 12 4 De = d 2 + dD + D 2 . Ionizarea gazului rarefiat se poate face prin mijloace termoelectronice sau cu ajutorul unei surse de radiaţii radioactive. iar curentul ionic ce ia naştere în circuitul electric în care este intercalat gazul ionizat este o măsură a presiunii la care acesta este supus. Aceste aparate se folosesc pentru măsurarea presiunilor foarte mici. O caracteristică importantă a efectului piezoelectric o constituie lipsa de inerţie. Cele mai uzuale sunt manometrele cu senzor din manganină (fig. El este alcătuit din carcasa 1 – o cameră de ionizare – în care se află sursa de radiaţii 2 şi anodul colector de ioni 3. MANOMETRE BAZATE PE PROPRIETĂŢI ELECTRICE Concepţia şi funcţionarea acestor aparate au la bază efecte ale unor proprietăţi (nemecanice) asupra senzorului manometrului respectiv. Sx – suprafaţa lamei în planul xy iar px – presiunea pe direcţia axială.19.18) Prin urmare. turmalită s. aşezate cu feţele de aceeaşi polaritate faţă în faţă. direct sau după o prealabilă amplificare. . ca elemente de conversie s.20. În figura 10. 10. este nehigroscopic şi nu este sensibil la variaţia temperaturii în limite de la 120 la 500o C. Fig. dar separate de o placă metalică de contact 3. realizat sub forma unei bobine neinductive 1 sau un termistor aflat în corpul 2 cu capacul electroizolant 3. în figura 10. Ca exemplu. Aceste aparate se folosesc pentru măsurarea presiunilor foarte mari ori foarte mici sau pentru măsurarea şocurilor de presiune. Erorile de măsurare cu aceste aparate sunt sub 1% din limita maximă de măsurare. constituie măsura presiunii. Ele au ca senzor un rezistor. Senzorul piezoelectric. la care rezistenta unor conductori şi semiconductori variază sensibil cu presiunea la care este supus senzorul respectiv. Gradul de ionizare al gazului rarefiat este proporţional cu presiunea la care este supus.a. Fx – forţa aplicată pe axa x. 10. 10.17) 0 r   π π 2 (d 2 + dD + D 2 ) = De . Senzor de vid radioactiv. milivoltmetre electrostatice. Dintre proprietăţile folosite. Măsurarea presiunii cu astfel de aparate se bazează pe efectul piezoelectric pe care-l prezintă unele cristale (cuarţ. În circuitul electronic alimentat de sursa electrică S se formează un curent dependent de presiune. Fig. Manometre rezistive.) şi care constă în apariţia unor sarcini electrice pe suprafaţa acestor cristale atunci când asupra acestora acţionează forte pe anumite direcţii ale cristalului.20 este prezentat un senzor piezoelectric de uz industrial. Vacumetre bazate pe ionizarea gazelor rarefiate. la care dependenta rezistentă-presiune este de forma: R P = R0 (1 + k R ⋅ p ) (10. de ordinul sutelor sau miilor de bar.10-8 mm Hg.19 este prezentată schema de principiu a unui vacumetru cu sursă de radiaţii.a.

şi modificarea capacităţii condensatorului respectiv. U C K (10. Traductoarele de acest fel sunt în fond traductoare capacitive cu senzori dintr-o folie poliamidică. Lamele de cuarţ şi şaibele sunt strânse între corpul 6 şi piuliţa capac 8. pe o frecventă purtătoare.22). 10. Datorită influentei temperaturii mediului şi a capacităţilor parazite ale conductorilor de legătură cu aparatul de măsurat şi ale aparatului de măsurat.24) Pe aceste principii au fost realizate recent traductoare peliculare cu dielectric solid şi traductoare cu dielectric gazos. care constituie una dintre armăturile unui condensator plan. flexibilă şi elastică. care constituie o măsură a presiunii. având în capăt armatura fixa 4 a condensatorului. uşor de măsurat. de construcţie simplă şi relativ ieftini. =− = C d K (10. Traductoarele cu dielectric solid sunt realizate pe folie de Kapton şi suportă presiuni statice relativ mari. cu tensiunea U şi măsurarea variaţiei de sarcină electrică ∆Q a condensatorului: ∆ Q ∆ p ∆ C = = . cealaltă armatură fiind rigidă şi fixă. SENZORI DE PRESIUNE CAPACITIVI La baza funcţionării acestor senzori stă deformaţia elastică a unei membrane plane.c. modificând capacitatea condensatorului. Fig. iar în acest corp fixat prin înşurubare. Sub acţiunea presiunii. Pe acest principiu pot fi concepuţi şi senzori de presiune inductivi. Grupul lamelor de cuarţ este închis etanş şi separat de camera de intrare prin membrana flexibila 7. care conduc la diferenţierea a trei tipuri de traductoare şi anume: − includerea condensatorului într-o punte capacitivă alimentată în c. Presiunea de măsurat acţionează asupra membranei care supune lamele de cuarţ la eforturi de compresiune variabile şi produce astfel apariţia de sarcini electrice pe feţele acestora. eroarea de măsurare poate ajunge până la 2% din limita maximă de măsurare. stabili. Fig.22. 10. Pe baza măsurării capacităţii se poate deduce valoarea presiunii. obţinându-se astfel variaţia capacităţii. formând un condensator (fig. prin intermediul membranei 7 şi a bilei 9. membrana 2 se deformează elastic. care transformă presiunea în semnal electric.a.23) − alimentarea condensatorului în c.21. la care deformaţia elastică a unui senzor modifică inductanţa unei bobine. TRADUCTOARE PELICULARE DE PRESIUNE Principiu de funcţionare. În interiorul suportului 3 se afla electrodul 5. Senzor de presiune piezoelectric.21 este prezentat un astfel de traductor. Q C K (10. − polarizarea condensatorului de la o sursă de c. 10.c. Există trei posibilităţi de măsurare a variaţiei de capacitate.20. cu inerţie mică. Sensibilitatea lor este dată de relaţia: .22) unde K este un coeficient de proporţionalitate. Senzor de presiune capacitiv. produsă de deformarea armăturii elastice. Utilizarea tehnologiilor peliculelor subţiri la realizarea traductoarelor de presiune oferă posibilitatea de realizare a unor senzori miniaturali. al armăturii fixe. metalizată pe ambele feţe. un suport electroizolant 3. În figura 10. de la o sursă U printr-o impedanţă mare (generator de curent) şi măsurarea diferenţei de potenţial ∆V care apare la bornele impedanţei datorită modificării capacităţii: ∆ p ∆ V ∆ C = = . 10. Sub acţiunea variaţiei presiunii ∆p grosimea foliei variază cu ∆d şi astfel se ajunge la variaţia relativă a capacităţii condensatorului: ∆C ∆d ∆p . alcătuit din corpul 1 cu membrana elastică 2. Senzor de presiune pelicular cu dielectric solid.Fig. celălalt electrod constituindu-l corpul senzorului.

Folia superioară este utilizată ca membrană deformabilă.27) j Traductoarele de acest fel sunt folosite la determinarea profilelor aerodinamice. Descrieţi modul de funcţionare a manometrelor bazate pe echilibrarea forţelor.10. l τ2 a C j = ∆ p 1 Eh3  6 (10. Pentru a evalua sensibilitatea totală. l – înălţimea cavităţii. în sistemele de automatizare a compresoarelor de înaltă precizie. care se evaluează cu relaţia: ∆ C 2 ( − ) 4 ⋅ nC j l a C = 3 ∆ p 1 Eh  Ck + 6 nC τ (10. Traductoarele cu dielectric gazos au cavităţi circulare în folia de Kapton şi se caracterizează printr-o sensibilitate foarte înaltă (fig. 10. ( −( − ).26) unde a este raza cavitaţiei. Descrieţi modul de funcţionare a manometrelor bazate pe echilibrare hidrostatică.23. τ − coeficientul lui Poisson al materialului iar K – modulul de compresiune axiala. Pentru fiecare cavitate sensibilitatea se determină după relaţia: ∆ C j (− ) 4 . în măsurarea presiunii sanguine ş. l τ )1 2 τ = E( − 1 τ) (10. Care sunt principalele surse de erori în măsurarea presiunii? Cum se face verificarea şi etalonarea manometrelor? Descrieţi modul de integrare a unui manometru într-un sistem de monitorizare / automatizare centralizată. Senzor de presiune pelicular cu dielectric gazos. ÎNTREBĂRI / SUBIECTE DE CONTROL Enumeraţi cinci unităţi de măsură uzuale pentru presiune. .∆ C 1 C = ∆ p K unde E este modulul de elasticitate al foliei de Kapton.a. Prezentaţi o clasificare a manometrelor.25) Fig. h – grosimea membranei. iar Cj – capacitatea unei cavităţi.23). Descrieţi modul de funcţionare a manometrelor bazate pe deformare elastică. la realizarea senzorilor tactili ai roboţilor. este necesar să se tină seama şi de capacitatea Ck a pereţilor de Kapton în jurul cavităţilor.