Termenul de „medicină isihastă“ este oarecum nou şi ipotetic.

L-am întrebuinţat începând cu 1990, şi nu am fi prea încântaţi să ştim că noi l-am lansat, atunci. La câteva întâlniri de lucru, am dezbătut teme despre practici terapeutice din mediul monahal, elemente de psihoterapie clericală. Ce este specific şi ce este asimilare (din terapii naturiste de ultimă oră) în aşa-zisa medicină isihastă?Pe lângă mănăstirile româneşti funcţionau bolniţe (adică spitale) care erau în grija monahilor sau a duhovnicilor. Monahii practicau vindecări harice — unii din ei aveau darul vindecării prin pase, prin atingere cu mâna sau prin ritual de sfinţire. Alţii vindecau prin psiho-tehnici duhovniceşti, foarte eficiente (tratau tulburări de personalitate şi sindromul de posesiune). Monahii mai foloseau şi leacuri: plante medicinale, decocturi; manevre osteopatice, orientarea dietei şi valorizarea postului. Esenţială însă, aici, este concepţia de bază, hieratică (numită azi şi holistică), în care trupul este văzut ca un întreg fizic şi spiritual, în el reflectându-se chipul dumnezeirii, ca bază a armoniei şi a sănătăţii sale. În medicina holistică se consideră că boala se datorează pierderii divinului din noi, iar însănătoşirea este rezultatul restabilirii acestei legături. Nu a existat însă un sistem coerent al acestei medicini isihaste — denumită şi sacro-terapie. Nu a existat nici vreun manual în genul tratatului „Ayurveda“ al indienilor sau în genul acelor „Tehnici de viaţă lungă“ ce se învaţă în şcoala Dao Jiao, a chinezilor. Totuşi, din elementele disparate ale practicilor terapeutice monahale, s-ar putea recupera câteva principii de mare interes. Cunoaşterea divină înseamnă cunoaşterea vieţii. Dacă omul nu ar încălca legea care i-a fost revelată, el nu s-ar îmbolnăvi niciodată, iar viaţa lui ar fi lungă şi adevărată. Dar omul este neştiutor şi neputincios, incapabil să respecte legea revelată, iar boala este urmarea firească a ignoranţei. Este importantă, aşadar, îmbunătăţirea atitudinii mentale, ce se poate realiza, în cazul medicilor, prin spiritualizarea actului vindecător, iar în cazul pacienţilor, prin sporirea credinţei. Se constată că cei credincioşi se vindecă mai repede. O modalitate accesibilă de a realiza această îmbunătăţire ar fi redescoperirea Rugăciunii domneşti, care trebuie spusă zilnic, înainte de fiecare masă şi înainte de fiecare acţiune importantă, repetând-o de fiecare dată, de câte două ori. Această rugăciune activează în noi „păstrătorii vieţii“. La fel, repetarea zilnică a celor 9 Fericiri, din Predica de pe Munte. Ele fortifică gândirea pozitivă şi ard afectele negative, convertindu-le în putere. Terapia isihastă este însăşi practica isihastă. Mireanul care zice consecvent, de două ori pe zi, rugăciunea minţii în inimă (Oratio mentis) obţine un efect vindecător, îşi sporeşte imunitatea corpului. Evident, rugăciunea nu trebuie practicată doar pentru motive de sănătate, căci sănătatea nu este un scop, ci un rezultat firesc al purificării şi al iluminării. De aceea, când practicăm rugăciunea sau meditaţia isihastă, nu ne gândim la efectele medicale. Ele survin de la sine. Nu ne încărcăm mintea cu dorinţe sau concepte sau ingenioase rezultate. Scopul este trecerea de la trup la Duh, proces minunat care le vindecă pe toate. Ca şi la vechii evrei, medicina noastră, în vechime, era strâns legată de religie, de credinţă. Religia era văzută în trei ipostaze: vindecătoare a trupului (terapie), vindecătoare a minţii (liniştire, iluminare) şi vindecătoare a sufletului (mântuire). Care sunt argumentele medicinii isihaste? Rugăciunea dezvoltă puterea vindecătoare. Mulţi asceţi, care practică în mod consecvent rugăciunea, au dovedit aceasta. Ei au asociat darul vindecării cu ştiinţa vindecării, îmbinând cunoştinţele de medicină cu harul personal. Părintele Elefterie, din Munţii Neamţului, combina osteopatia cu harul primit prin asceză, rezultatul fiind vindecările miraculoase pe care le făcea. Părintele Arsenie Boca era renumit prin ceea ce am putea numi „terapia de cuplu“ şi disciplină sexuală, corectând medical şi sacerdotal „păcatele prin care se tâlhăreşte energia genetică“. Şi astăzi, în mănăstiri, bolnavii găsesc asistenţă şi ajutor. Se îndreaptă către mănăstiri mai ales două categorii: oameni cu boli incurabile (somatic) şi cei cu tulburări mentale. Terapia isihastă are însă, mai întâi, un caracter de profilaxie şi supraveghere. Spovedania are acest rol. Biserica practică dezlegări, în mod sistematic, cu toată colectivitatea creştină. Acestea (spovedania şi împărtăşania) constituie un mod minunat de îmbunătăţire, de „naştere din nou“, după cum sunt şi modalităţile de vindecare a tensiunilor psihice, înainte ca ele să somatizeze (sau chiar dacă au somatizat). Adesea, după o împărtăşire, urmează o însănătoşire bruscă. Dar, mai ales, aşa se reglează echilibrul psihic al comunităţii. Ştiinţa dezlegărilor este o chestiune pe care preoţii o stăpânesc bine. Dezlegarea dizolvă negativitatea ancestrală şi 1

achiziţionată, ridică păcatele sau desface legăturile oculte. Pentru cel căzut sub legare ocultă, dezlegarea preoţească este mai eficientă decât psihanaliza. A a părut astăzi o ramură nouă, etno– psihiatria, care ţine cont şi de aspectul religios, sacerdotal, al dezlegărilor, în tratamentul psihiatric. Un caz special de dezlegare îl constituie alungarea unui duh rău — exorcizarea. Doctoria rugăciunii pure. Terapia isihastă nu-i o simplă variantă a etno-psihiatriei. Ceea ce o face diferită, superioară, este „doctoria rugăciunii pure“, ca şi principiul unitar conform căruia starea de sănătate este restabilirea legăturii cu divinul. Rugăciunea minţii în inimă, Oratio mentis, este ea însăşi o profilaxie şi un tratament. Liniştea lăuntrică (isihia) este terenul pe care se dizolvă orice conflict, orice boală, orice negativitate. Verbul latin medeor (a îngriji, a vindeca) a dat cei doi termeni de care vorbim acum: medicină şi meditaţie. Medicina se ocupă de vindecare trupului, meditaţia — de vindecarea minţii şi de pregătirea terenului minţii pentru primirea salvării. Acesta este ultimul medicament. Astfel că un demers de medicină isihastă poate fi formulat în două cuvinte: „Rugaţi-vă neîncetat!“ O parabolă monahală zice: „Nu cere de la Dumnezeu darul vindecării, ci darul de a-ţi vedea propriile păcate!“. De ce este mai important al doilea dar? Pentru că dacă-ţi vei vedea păcatele şi le vei îndrepta, tu nu te vei mai îmbolnăvi niciodată, şi deci nu vei avea nevoie de darul vindecării. Care sunt păcatele, cum pot fi cunoscute şi ce boli ne pândesc dinspre ele? Cum se reflectă, în planul sănătăţii, încălcarea poruncilor revelate? Privind cazuistica bolnavilor, privind efectul, vezi că unul dintre tăietorii vieţii sunt grijile: obsesiile, rumegarea gândurilor. Cineva spunea chiar că grijile sunt „păcatul însuşi“. Ele sunt păcatul împotriva propriei tale naturi. Păcate cu urmări asupra sistemului nervos sau acele boli care ţin de somatizări nervoase. Şi păcatul „negru“: mânia, duşmănia, osândirea aproapelui. Pe drept s-a spus într-o parabolă atonită, că: un om care făptuise multe greşeli în viaţa lui, a dobândit totuşi mântuirea pentru că n-a ocărât niciodată! Adică acela a avut o mare virtute: n-a osândit pe semenul său, nici cu vorba, nici cu gândul. Foarte rar se întreabă omul ce legi universale a încălcat. Abia când se îmbolnăveşte, el stă uneori să se întrebe de ce s-a îmbolnăvit. Tratamentul medical este util în crize, dar este ineficient în destin. Căci restabilirea temporară, sau ieşirea din criză, este doar începutul adevăratei vindecări. Trebuie purificată rădăcina. Restabilirea deplină a sănătăţii stă în practicarea respectului faţă de cele trei legi universale: – relaţia armonioasă cu semenul; – relaţia armonioasă cu sacrul; – respectul vieţii în toate formele ei, începând de la nivelul personal, până la forme de viaţă elementare.

* Există o relaţie între erori şi îmbolnăvire? Putem preveni sau remedia o îmbolnăvire prin eliminarea erorilor? Dar între personalitate şi boală, există o relaţie? Da, sigur că există! Un coeficient de personalitate bun presupune armonie, deci sănătate mentală şi sănătate somatică. „Rumegarea gândurilor“ are efect asupra aparatului digestiv, pentru că, deşi este simbolică, se reflectă în planul concret. Simbolurile au o putere foarte mare. Noi „rumegăm“ simboluri, şi dacă nu le digerăm, aparatul digestiv se îmbolnăveşte. Dar nu toate aceste „rumegări“ duc la cancer. Cunosc cazul concret al unui bărbat care făcea curse între soţie şi amantă, una locuind în cartierul Pionerilor–Tineretului, iar alta în Militari. Ele nu au ştiut niciodată una de alta. Personajul masculin nu mai este în viaţă, a murit de cancer la tubul digestiv. El nu a reuşit să digere această situaţie adulterină, deci o situaţie de păcat mortal. În asemenea cazuri se constată îmbolnăvire de cancer — când se săvârşeşte un păcat mortal! El a murit; dacă ar fi reuşit să „digere“ această situaţie duplicitară, credeţi că scăpa de cancer? Este o nedreptate a naturii. În natură există o echilibrare a câmpurilor, iar dacă el ar fi scăpat, nepăsându-i prea mult de adulter, boala s-ar fi reflectat în urmaşul său. Aţi putea să mă întrebaţi: din moment ce întotdeauna binele este recompensat, iar răul este pedepsit, de ce nu sporeşte binele şi răul de ce nu descreşte? Sf. Augustin a dat răspunsul la această 2

întrebare: răul nu scade pentru că, deşi este pedepsit întotdeauna, acest lucru se întâmplă cu mare întârziere. Niciodată imediat. Şi, până la pedeapsă, omul are timp să mai facă 100 de păcate… El primeşte o pedeapsă pentru păcatul pe care l-a făcut acum cinci ani; între timp a mai făcut 100 de păcate, pentru care nu este pedepsit imediat, ci peste alţi cinci ani. Iată de ce mecanismul bio feed–back nu funcţionează atât de perfect la rasa umană. Totuşi întârzierea care se produce în primirea binelui şi la gestionarea răului este bună pentru om. Pentru că se întâmplă atâta rău încât, dacă am fi pedepsiţi imediat, mâine n-am mai fi. Faptul că suntem pedepsiţi cu întârziere este o şansă, pentru unii, să se salveze. Cei sensibili, cei care pot să-şi însuşească o lecţie se salvează prin această întârziere. Ceilalţi — întunecaţii, închişii, îngustaţii, cei care nu simt — acumulează păcate în plus! Acesta ar fi un mecanism lent de întoarcere a culpei, a pedepsei pentru culpă. Trebuie să înţelegem că nu orice „rumegare“ de gânduri va aduce disfuncţii grave în aparatul digestiv. Toţi oamenii digeră gânduri, e drept, dar ei se împart în două categorii: – unii fac păcate împotriva semenului: prin ură, agresivitate, mânie – alţii păcătuiesc împotriva lor înşişi – e vorba de auto-agresivitate, culpabilizare. Urmarea în îmbolnăvire este diferită, la fiecare dintre aceste două categorii. Omul de care vorbeam mai devreme, care făcea curse între soţie şi amantă, comitea un păcat împotriva semenului, un păcat foarte grav, care a avut o urmare la fel de gravă. Păcatul împotriva semenului este mult mai grav decât acela care se produce când rumegi gânduri care te privesc pe tine şi care nu vizează un atac împotriva celui de lângă tine. Şi aici se pot deosebi numeroase situaţii, „nuanţe“. „Rumegi“ gânduri când te-a vexat cineva şi nu eşti destul de pregătit lăuntric să înţelegi că nu te-a vexat ca om, ci o nevroză. Dacă ar înţelege asta, oameni nu ar mai „rumega“ gânduri. Este o categorie mai inofensivă, care nu determină boli incurabile, dar care poate evolua spre o nevroză de caracter. Asta înseamnă blocaje psihice, ineficienţă socială şi o mâhnire care poate să-ţi întunece viaţa şi să-ţi micşoreze bucuriile. Să luăm cazul unei persoane care reacţionează spunându-şi: „Nu merit să trăiesc, mă simt inutil pe acest pământ…“. Dacă nutriţi asemenea gânduri, puteţi fi siguri că vă aşteaptă o pedepsire. Culpa împotriva ta însuţi este mai puţin gravă decât culpa împotriva semenului, dar tot foarte gravă este. Nemulţumirea de sine, neîncrederea în propria persoană duce la dizarmonii psihice, la un randament scăzut şi o micşorare a posibilităţilor, dar mai port duce la dezechilibre somatice. Multe boli ale simţurilor — boli de vedere, de auz, de percepţie — vin din nemulţumirea faţă de sine. Nu este puţin lucru. Bolile văzului vin dintr-o frică de viitor, de pildă, din frica de a vedea înainte. Unele conjunctivite grave vin dintr-o frică de viitor. Uitaţi-vă ce maşinărie complicată este omul, cum neîncrederea în sine poate duce la o boală de vedere. Şi timiditatea este o culpă împotriva ta. Nemulţumire, neîncredere, rejectarea vieţii. Acel „nu merit să trăiesc“, „nu merit prea multe de la viaţă“. Acea stare retractilă. Categoria care se auto-culpabilizează este foarte expusă la îmbolnăviri. Cunosc cazul unei fetiţe de 10 ani, victimă a conflictelor din familie. Părinţii se despart, dar în chip scandalos şi traumatizant pentru copil. Există despărţiri care produc un stres imens, cum sunt cele din cauze adulterine, sau cele legate de dizarmonii mentale ale unuia dintre părinţi, despărţiri care lasă traume asupra copilului. Fetiţa de care spuneam a căpătat o labilitate extremă, a făcut un sindrom de posesiune. Adică a început să se manifeste ca o posedată. Cazul s-a rezolvat foarte greu, cei mai buni terapeuţi căutând să-l elucideze. Un caz elucidat se tratează mai uşor. În mintea sa, copilul inventase un agent pedepsitor: deci demonul care o poseda era o elaborare a minţii sale. Ea se credea vinovată de ruptura părinţilor, ruptură care a avut atâta violenţă încât a născut inconştient, în ea, un mare sentiment de culpabilitate. Ea nu şi-a zis conştient: „Eu, copilul, sunt cauza rupturii dintre părinţi…“, ci sensibilitatea sa copilărească, neavând un prag de toleranţă la agresivitate, a sucombat. A sucomba înseamnă a nu mai putea lupta. A nu mai lupta înseamnă că tu te vezi nu numai ca victimă, ci şi vinovat de ce s-a petrecut. În mintea fetei a apărut deci această idee şi atunci ea a căutat un agent pedepsitor, puternic, care s-o sprijine în acţiunea ei inconştientă de auto-eliminare. Şi atunci a dobândit sindromul de posesiune şi într-însa au apărut manifestări diavoleşti. Sub hipnoză, dialogând cu ea, terapeutul a întrebat: „Cine eşti tu, cel care chinui această fetiţă?“, iar copilul 3

să ştii că eşti o putere în timpul ce ţi s-a dat şi prin ajutorul pe care îl poţi da. a trebuit să fie chemat un preot. Este şi o primejdie şi un avantaj. dacă asişti la un ritual de exorcizare. informaţia trecând direct în subconştient. Dar ştim noi că este chiar fără nici o urmă de conflict? Nu putem şti!. dar. dacă nu chiar un sindrom de posesiune. Acest agent pedepsitor din mintea fetiţei trebuia s-o suprime. nu merit acest lucru…“. însă a fost eliberată prin colaborarea între un preot şi un psiholog. cu o existenţă purificată. Acest lucru se întâmplă mai ales în cazul în care conflictul psihic este de natură să te facă să te învinovăţeşti: şi cine nu se învinovăţeşte? Noi suntem destul de slabi şi ne învinovăţim adesea. încât să o elimine.. de cele mai multe ori. O slujbă de exorcizare — mai ales mediatizată. am văzut oameni cutremurându-se… Sunt lucruri care depăşesc posibilităţile de control ale unui om. vreau să iau viaţa acestei fetiţe!“. mulţi sunt oameni de mare simplitate care vin cu necazuri din familiile lor… Orice conflict din familie măreşte sugestibilitatea şi lasă programul malefic să se strecoare în mintea ta. nu în faţa ta însuţi în primul rând şi în faţa celor cu care convieţuieşti“. în funcţie de conflictele pe care le ai — actuale sau ancestrale —. Sigur. în acelaşi timp. poţi să participi dacă eşti pregătit. iar riscul dobândirii unui sindrom de posesiune. informaţia aceasta cutremurătoare va lăsa o amprentă negativă care. De altfel. Cele de la Mănăstirea Sihăstria. la cei care asistă. cum au fost câteva în ultimul timp — este teribil de răscolitoare anulând etajele conştientului. S-a constatat că în măsura în care te preocupi de soarta ta. Cehov spunea: „Numai în faţa lui Dumnezeu să te smereşti. riscuri pe care ar trebui să le preîntâmpinăm. dacă nu eşti un om puternic şi fără conflicte. de îmbunătăţirea ei.răspundea cu glas schimbat: „Eu sunt diavolul. E ca şi cum ai face o execuţie cu public. predispoziţia de a „achiziţiona“ o boală psihică este şi mai mare. într-adevăr. Fetiţa a fost la un pas de moarte. Eu nu aş îngădui ca slujbele de exorcizare să fie făcute cu public. Sugestibilitatea este mai mare la auto-culpabil. Smerenia nu trebuie să aibă aerul unei înjosiri. De ce era nevoie de un preot? Pentru că noi avem un modelaj cultural atât de profund impregnat de credinţă încât. Avantajul — scapi de îmbolnăviri. acest lucru este o mare greşeală. în primul rând pentru că devii mai primejdios pentru semenii tăi. de mântuire. O exorcizare cu public este la fel de traumatizantă. înseamnă că subconştientul nostru poate fi reparat prin entitatea „sacerdot“. la discreţia subconştientului. măcar parţial. trebuia s-o chinuie atât de tare. Din publicul pe care l-am văzut asistând la exorcizări. E un mare dezavantaj să aduni putere. Adevărata smerenie este să ştii că eşti un zero în faţa lui Dumnezeu şi în faţa eternităţii. programul de demonizare. dacă entitatea „diavol“ se manifestă. Umilinţa în faţa lui Dumnezeu este un lucru extraordinar. Iată dezavantajul… Poţi să ajungi şi aici! Corectaţi-vă deci atitudinea şi înţelegeţi adevărata smerenie. Riscul „contaminării“ este foarte mare. aduni putere. Iar dacă acesta este curat. Oricât de tare ai fi. Nu aceasta-i smerenia. Un om care adună putere dacă este vorbit de rău de semenul său. n-ai de ce te teme. Acestea sunt riscurile auto-culpabilizării. Dezavantajul — că aduni putere. iar dacă ai conflicte psihice eşti sugestionabil. dar nu şi în faţa ta şi a semenilor tăi. Dacă subconştientul nu este suficient de curat. pentru câteva minute. deci. dar şi ele pot să lase în tine un program negativ. însă. dar el în faţa lui Dumnezeu zicea acest lucru. Să 4 . ar putea să nască limitări ale personalităţii. sunt de un dramatism extraordinar. Dar. Acolo. Exorcizările de la Cernica nu sunt de un dramatism prea mare. scena zvârcolirii demonizatului îţi surpă bariera raţională şi tu nu mai eşti stăpân pe conştient. O să ripostaţi că părintele Cleopa zicea adesea „sunt un putregai“. este foarte mare. La noi se face asta. ori până şi cea mai mică idee de învinovăţire este o impuritate care deschide poarta preluării unui program demonic. Atunci te afli. Cum poţi să preîntâmpini riscul acesta? Unii confundă smerenia cu retractilitatea. deoarece un psiholog singur nu ar fi putut duce la capăt terapia acelei fetiţe. cu puternice conflicte psihice. În mod obligatoriu. Numai în faţa lui Dumnezeu noi suntem neînsemnaţi. ca şi predispoziţia de a „achiziţiona“ o boală psihică. Smerenie mai înseamnă să nu-l vexezi pe semenul tău: să renunţi la ego.. oamenii care asistă sunt oameni foarte vulnerabili. şi mai ales dacă ştii că în psihicul tău nu există conflicte. rişti să preiei. În faţa ta însuţi spui „sunt o putere!“ De ce? Pentru că te interesezi de destin. mă mir că mai fac umbră pământului. produce boală în acesta. A fi smerit nu înseamnă să-ţi spui: „Eu sunt un nimic pe această lume. dacă te auto-culpabilizezi.

Când suferi crunt şi când te crezi victimă. este vorba de practica autocontrolului. Deodată. mi-am dat seama că dificultatea lui venea din neîncrederea în sine. care l-a un moment dat. dar nu ca o autoexcludere. partenerul tău ideal ar putea să te înşele chiar mâine. Vă puteţi chiar repeta la culcare. Ei bine. Când spui: „mă îngraş din apă chioară“. deoarece omul are instincte şi deoarece tu nu lupţi. Auto-învinovăţirea poartă cu sine primejdii. am încredere în mine…“. fie lupţi ca acele femei care nu sunt interesate să îşi modifice partenerul. „Sunt un neadaptat!“ Luare de cunoştinţă care trezeşte resursele adaptării… Până una–alta. şi în plus a făcut o depresie psihică. În puţinele întrevederi pe care le-am avut. a aflat că posedă un tezaur. culpabilizarea. într-o zi fata descoperă că acel prieten o înşeală. că abstinenţa sexuală produce fascinaţie în chip natural. deşi el este o persoană arătoasă. l-a ajutat să se lumineze. ci îl vor al lor! Altele îl vor îmbunătăţit! Ei bine. Ea deocamdată se află în stadiul când nu vrea să vadă pe nimeni. sugestionabilitatea — toate.devii un slujitor al semenului — un sens al smereniei şi un sens al încrederii în sine. Va trebui să-i stimulăm adaptabilitatea. Merităm deci. eu i-am spus că primul secret al fascinaţiei lui naturale este abstinenţa sexuală. dintr-o frustrare şi dintr-o neîndemânare totală de a stabili o relaţie cu sexul opus. putem să-i incităm adaptabilitatea. Cunosc cazul unei fete ce avea un prieten pe care îl idealiza. nu ar exista această curioasă dialectică a victoriei şi a înfrângerii. sau. încât tânărul avea tendinţa să devină un Don Juan. ca prim auto-diagnostic şi prim-ajutor să-ţi spui ferm. nu mănâncă. Niciodată să nu spui: „Nu merit să trăiesc…“. dacă spui: „Nu merit să trăiesc mărunt…“. Ei bine. mai trupeşă. asta este altceva. Această descoperire. verificată în timp ca armonioasă şi bună. cum de reuşesc să producă un soi de fascinaţie asupra celor din jur. ca să slăbească. Astfel se va micşora auto-culpabilizarea. „Nu merit să trăiesc mărunt!“ — asta poţi s-o spui. deoarece natura umană este supusă căderii. După un timp am observat că terapia dăduse asemenea roade. Întrebându-mă el de ce unii au succes. Altfel nu ne-am înmulţi. încât poate oferi oricând surprize. El o avea. cu prisosinţă. trăind doar cu apă. dintr-un om „ideal“. posibilitatea de a fi luat prin surprindere scade. De ce însă la alţii nu „prinde“ acest program? De ce acest program nu funcţionează în toate cazurile? 5 . deja ai introdus în subconştient un program de îngrăşare. într-o zi a venit şi mi-a spus: „Mă îngraş din apă chioară!“. Timiditatea. Ele nu îl vor numaidecât îmbunătăţit. şi prin aceasta vei deveni mai puţin sugestionabil. individul a devenit mizerabil şi rejectabil. un om cu reale calităţi. Relaţia durase mult. pentru că facem parte dintr-un plan divin. un cunoscut mi se plângea că are dificultăţi în relaţia cu sexul opus şi că are impresia că nu este plăcut. îmbunătăţeşte-l! Natura umană este supusă căderii. o calitate pe care el o avea. când mintea este în alfa: „Am încredere în mine. Încrederea diminuează culpa. Râvnim la ideal. Un om care are încredere în el nu mai cade în păcatul vulnerabilităţii prin culpă. cumva. A. ceva care ar fi putut să-l ajute la îmbunătăţirea relaţiilor cu lumea. răul vine în primul rând din neadaptarea ei. prăbuşită. El atunci a aflat că avea această calitate şi nu şi-o valoriza din cauza neîncrederii în sine. se vădeşte a fi o persoană care nu luptă. care a făcut o depresie puternică şi s-a izolat total. să trăim şi să facem umbră pământului. a început să ţină dietă severă. O asemenea afirmaţie poate să-ţi dea chiar un elan. şi ştiind aceasta. Pentru un partener lupţi — fie lupţi ca un om care vrea să-şi modifice partenerul. Un adaptat ştie că fiinţa umană are atâtea moduri de a se conduce. ci numai să-l aibă. I-am explicat că doar neîncrederea îl făcea să se ferească. Fiind o persoană inteligentă. dar ne adaptăm la real. tânăra în discuţie. În cazuri din acestea se luptă. Merităm să facem umbră pământului. tocmai a depăşit un episod suicidar. aducătoare de rele — se vor diminua prin această grijă faţă de încrederea în sine. Acum 3 ani. discuţia a avut şi de această dată efect. Adaptare la real. mai bine zis subestima. Tânăra nu l-a mai putut suferi. sentiment care „cheltuia“. se închide în sine. Un alt exemplu… Cunosc o femeie. A fost şocată. ci ca o excludere a mărunţişului din viaţa ta. Deci cum o putem ajuta? În primul rând. Dar cum o putem ajuta pe această tânără femeie? O depresie „nerezolvată“poate să provoace multe stricăciuni în viaţa unui om. Şi atunci a trebuit să indicăm o altă „terapie“. Cum ar trebui privită din exterior această situaţie? Să ne pară rău că ea a descoperit faptul? Observaţi că deodată.

ţinea post. Acestea sunt procedeele insight. la cât de complexată era. Pe un om sau îl îndreptăm sau îl evităm. când s-a tradus un gând în act. pentru că trebuie să fii iniţiat ca să ştii ce să faci cu ea. ca stabilizare mentală şi afectivă. Omul care se analizează. deci. Dacă şi-ar fi zis: „slăbesc mâncând tone de pâine pe zi“. terapiile? Indicăm patru categorii de soluţii: a). a impurităţilor. un păcătos. subconştientul ar fi preluat orice program. Să credem atunci că toţi complexaţii preiau uşor programe? Da. „Nu mă culpabilizez. Iată de ce această formulă putea să treacă direct în subconştient. Pe aceştia nu numai că blestemul nu-i atinge. liniştirea minţii. prin dizolvarea conflictelor. Care sunt soluţiile de purificare a sorţii. Cel osândit creşte. deci vulnerabil. tot ea se află în greşeală?“… Da. Osândirea ei sporeşte meritul lui. b). Luarea la cunoştinţă. euharistia: cu un duhovnic sporit. pentru că programul rău intră uşor în subconştientul nepurificat. când este cazul. e din cauza neadaptării tale şi din cauză că greşeşti undeva. Cum ar fi protopostura. de altfel. iar acest complex crea sugestibilitate. s-a despărţit) că este un netrebnic. după care produce perturbări în câmpul lui. Poate o să spuneţi: „Săraca fată. Oamenii purificaţi sunt oameni foarte rezistenţi. scapă de sindrom şi dobândeşte putere. Întotdeauna însă se începe cu analiza. osânditoarea. adaptabilitatea va spori când va înceta să îl acuze pe prietenul ei (de care. când suferim suntem în greşeală. Totuşi. dar fata se află în greşeală. sistematică şi îndrumată. dar nici propriile lor superstiţii. Persoana despre care vorbeam se îngrăşa din apă rece — nu mânca mai nimic. Una că nu luptă şi a doua că osândeşte un om. Astfel răul va fi limitat. din cauză că. undele mentale ale celor frustraţi sau ale vrăjitorilor nu îi ating. să pui la punct o neputinţă. Iar mai presus de toate. nimic malefic nu va intra în noi. este vorba de „vinovăţia“ de a fi gras sau slab. suferă. sunt programe care pot intra în subconştientul tău dacă mintea este năpădită de conflicte. ca să lucrezi pentru tine. dar suferinţa este exact ceea ce ascute simţul luptei şi naşte strategiile cele mai bune.Iată de ce: subconştientul nu primeşte programele. încât nu ştii când intră răul. Ori de câte ori suferi. probabil. Şi cum în mentalul ei erau suficiente prejudecăţi. Cel care îşi analizează destinul. plus labilitatea — ea era foarte sugestionabilă — „programul“ de îngrăşare cu apă chioară era preluat imediat. iar greşeala este mare cât păcatul! De unde putem atunci să ştim că ne aflăm în greşeală? Din faptul că suferim. Sigur. mai ales cei care au un complex al autoînvinovăţirii. Ea nu ştie să lupte. Acestea sunt marile soluţii. după ce că a fost înşelată. E bine că scapă de boli. dincolo de concepte. află cauza bolii. care cunoaşte şi 6 . ar fi slăbit. Un om care suferă este un om în greşeală. Neîncetat trebuie să faceţi ceva pentru purificarea sorţii. iar ea. Toate sunt soluţii de restaurare a minţii. dar e rău că dobândeşte putere. ea devine act. nici propriile lor programe negative nu au efect! Mintea este un mecanism atât de subtil. ea se află în greşeală. două rele. nu sunt drăcuşori cu corniţe şi codiţă. iar dacă trece în subconştient. Mai sunt procedeele holistice. Mărturisirea. şi atunci ţi s-a dat o încercare ca să ştii. pentru că. nu atac şi nu desfiinţez!“ — iată formula. profunde. şi atunci îl descalifică şi pe el — face. Cazurile de posedare (cel puţin cele cercetate de noi) sunt programe distructive. Vorbirea de rău a unui om otrăveşte mintea celui care vorbeşte. Odată purificaţi. El se află în păcat şi cine ştie în ce mod se va întoarce acest păcat asupra lui! El se află în păcat. Recursul la psihanaliză. Natura te-a înzestrat rău undeva. există o suferinţă până când intervine înţelegerea acestui fapt. lăsarea la o parte a tuturor întrebărilor dizolvă impurităţile… În cazul tinerei femei de care vorbeam mai înainte. Persoana care spunea că se îngraşă cu apă rece avea un complex de auto-învinovăţire. dar era convinsă că se îngraşă cu apă rece şi mereu în mintea ei exista acest program. pentru purificarea subconştientului. Oratio mentis. de aflare a cheiţei conflictului. Iată de ce este esenţial să ne purificăm ancestrele şi mentalul — pentru această rezistenţă la programe aleatorii. iată adaptarea. Putem să asistăm chiar şi la exorcizările de la Sihăstria şi programele malefice nu vor intra în noi. ceea ce otrăveşte. nu se simte destul de vinovat! În cazul particular de care vorbeam. De aceea Hristos spunea: „Vegheaţi neîncetat!“.

E important dacă puteţi să le daţi de fiecare dată. Dacă îţi vine să spui ceva rău. Mila este un sentiment extraordinar. E un mod de a oferi ceva. sunt cu desăvârşire liniştit. Sigur. contracarează-le cu cele bune. atunci priveşte-l între ochi. În 7 . ai introdus într-însul un program bun. Ofranda verbală este iarăşi foarte importantă. ci mila în sensul participării empatice — te pui în situaţia lui. îţi poate produce o migrenă dacă este direcţionat spre cineva. formulează o urare de bine. „Chirurgia“ este întotdeauna o soluţie finală. despre sacrificiu final. o bucată de pâine. Dar şi cea personală. terenul liniştii creează cel mai bun dialog cu resursele noastre lăuntrice. însă. Amintirea legii revelate sau naturale. Atunci el a primit realmente. după ce te-ai uitat la faţa lui. de la tine. Iată un alt mod de-a da ceva: un cuvânt bun. fă-l ca şi când ţi-ai lua o precauţie. şi când le faci sistematic. Sugestia sofronică. un impuls constructiv. şi l-ai fotografiat mental. Fiţi senini. când informaţia intră mai uşor în subconştient. Expresia feţei este foarte importantă. Şopteşte-i subconştientului. Empatia declanşează imediat o dinamică a cerinţelor şi a egalizării câmpurilor.înfrânge întunericul. mila este un element constructiv pentru alţii. Mă uit la oamenii de pe stradă şi îmi spun: „Uite cum aceşti oameni ratează să-mi dăruiască mie acum ceva. spune doar atât: „Am încredere în mine!“ sau „Sunt liniştit. expresia senină a feţei lor…“. care ard multă negativitate în soartă. Gândul rău. Pe locul înalt. îndrumată de terapeut. i-ai introdus un program subconştient agresiv. Dăruiţi zilnic o pâine. A face o muncă pentru altcineva este o ofrandă. pe care i-aş da-o dacă aş avea ocazia“. Este radicală. este chirurgie. Bine este întâi să dizolvăm lent impurităţile sorţii prin postura perfecţiunii. Mai pot fi şi daruri esenţiale. În el se crispează ceva şi în ziua aceea el va înjura. Seara. de altfel. ai vedea că ai ratat multe ocazii.“. Iar dacă vrei să-l influenţezi în bine pe respectivul. o ţuică mică. pe care le faci pentru cineva. Ca să-ţi menţii o expresie senină. desigur. la culcare. să dobândim liniştea minţii pentru a vindeca. Compasiunea şi mila — sentimente mari. Ofranda. ştiind că prin asta purifici ceva din soarta ta. Dacă puteţi. Ar trebui să te pui în situaţia celuilalt ca şi cum tu ai fi acolo. vine ofranda — un mod de ardere în cascadă. Gândiţi-vă de câte ori ratam prilejul să dăruim celorlalţi expresia senină a feţei noastre. Fereşte-te să adresezi gânduri rele — dimpotrivă. d). care este viaţa! Revenim la posibilităţile de a dărui ale românului sărac. soliciţi o pozitivitate nebănuit de mare în tine. Sugestia este un ajutor din afară. Trebuie să poţi să încurajezi oamenii — discret. Până vei învăţa să faci din suflet acest lucru. Toate cele trei moduri de care am vorbit până acum produc dizolvare lentă şi sigură a impurităţilor. Nu că n-ai avut ce dărui. dacă sunteţi pregătiţi — copiilor să le daţi un măr. Dacă te uiţi la un om şi-ţi spui în gând: „Mutra acestuia cere palme…“. Daţi celor săraci şi copiilor. trebuie un pic de empatie. au întotdeauna un cuvânt bun. Aşa cum încrederea în sine este un element constructiv pentru sine. şi atunci vei reuşi să dai un cuvânt bun. Este şi aici un meşteşug — nu e totul să-ţi propui. Nu mila în sensul jeluirii. Un gând bun este şi el o ofrandă. Este vorba de a dărui expresia pozitivă a feţei. în primul rând pentru tine. Ce se poate dărui? Ce poate dărui un român sărac. Dacă te-ai întreba ce ofrandă ai făcut în ultima săptămână. Dacă îl priveşti şi îţi spui: „Mutra acestuia cere o ţuică…. acest lucru. există şi ofrande materiale — atunci când poţi să le faci. c). chiar sacrificii. scapă de boli. sunt copleşiţi de ziua de muncă. Nu vorbesc. seara. Sunt chinuiţi. Drumul se continuă prin exerciţiul spiritual numit liniştire. ci ai ratat ocaziile care ţi s-au oferit. Sugestia este o altă terapie. va violenta pe cineva. trebuie să te şi mobilizezi. preoţii buni. Seninătatea e ofranda ce poate fi făcută sistematic. De ce unii nu pot niciodată să transmită un cuvânt de consolare? Pentru că o fac formal. Dacă dai „valurile“ creierului la o parte. este o ardere în cascadă. ştiind ce te aşteaptă. imediat. întorci privirea în interior şi îţi imaginezi că acel om este fericit. Cenzurează-ţi gândurile rele. Nu te uita direct în ochii acelei persoane. cu un salariu prăpădit — sau chiar fără salariu? Sunt mai multe feluri de-a dărui: primul este să depui o cantitate de muncă. Ofranda este un lucru pe care astăzi îl facem tot mai puţin. să îţi închipui că în acel moment tu eşti el. neprivindu-i în ochi… dacă vrei să convingi pe cineva. Medicii buni. să le daţi pentru că oricum o duc mai rău decât noi. dar numai dacă este făcută cu plăcere. fără să ştie de ce.

căci un prinţ mâhnit face nevroză. încât nu avea cămaşă pe el! Un sărac care suferă. care era plină numai de oameni bombănitori. Acela era omul! Aşa că nu mai rămânea decât să-i ia cămaşa. Cine aleargă după fericire. căci am avut despoţi nevrotici şi aţi văzut ce porunci rele dădeau. trimişii nu mai veneau! În sfârşit. Ei bine. după cum îl arată şi numele: „Tamas“. dar cine aleargă după dreapta vieţuire va avea şi fericirea. o alinta. A fost odată un prinţ melancolic — Tamas. a dobândit detaşare şi este un om longeviv şi sănătos. Gândirea magică judecă aşa. spre o conectare unul la altul. îi zicea cuvinte frumoase deşi arătau a fi căsătoriţi de mult timp. dacă ai două cămăşi. înseamnă întunecat. Iată cum prin ofrandă se merge spre fericire. amărâţi.lumea aceasta. i-au tras de pe umeri o haină jerpelită şi. scăpare de trebuinţe! 8 . ratând ofranda. solii au mers să caute cămaşa în împărăţia respectivă. În consecinţă. au luat aminte cum se poartă cu familia… Îşi răsfăţa soţia. în sanscrită. iar un prinţ nevrotic dă porunci rele. dându-i în schimb aur — aici e vorba de cumpărarea unui simbol. câmpurile biotice tind spre o comunicare între oameni şi spre un răspuns. Era un prinţ mâhnit. trimişii prinţului s-au uitat bine la el. adică având veşnic chipurile crispate. au constatat că sub haina aceea jerpelită omul nu avea cămaşă! S-au dus atunci rapid la prinţ şi i-au spus cum arăta cămaşa fericirii: omul fericit era atât de sărac. Cu copiii se purta la fel. Omul trebăluia ceva cântând — părea să fie fericit. necăjiţi. n-o va avea. una s-o dai aproapelui. când să-i smulgă cămaşa. unul dintre trimişi a ajuns pe undeva unde a găsit un ins foarte vesel. Nu găseau nici un om fericit… Prinţul Tamas aştepta. Nu degeaba Biblia spune că. cei de la curte au încercat să-l optimizeze. simbolul fericirii! S-au repezit la el. Un sărac pe care sărăcia nu-l doare însă. iar simbolurile se vând scump… Aşadar. Fericirea este o rezultantă a dreptei vieţuiri. este un om care-şi scurtează viaţa. Un înţelept de la curte i-a zis că ar putea să fie fericit dacă ar îmbrăca o cămaşă a unui fericit! Iată o sugestie bună: cămaşa unui om fericit ar putea să te facă fericit. „Cămaşa fericirii“ constă în depăşirea frustrării şi în renunţare. grăbiţi. Ştim şi noi. îngrijora pe cei din jur. Aşa arată „cămaşa fericirii“ — o trebuinţă mai puţin. aşa se numea. Prinţul deodată s-a înveselit şi a trimis soli prin toată împărăţia ca să găsească un om fericit şi să smulgă de pe el cămaşa. care este chinuit de sărăcia lui. Şi prinţul acesta mâhnit.

Psihologii au explicat deja că majoritatea impasurilor pe care le vor avea copiii noştri mai târziu sunt cauzate de conflictele din familie. o gândire bazată pe mulţumire fermă va asigura o sănătate bună sau o recuperare rapidă. Ele ne orientează. Starea de bine mintal grăbeşte refacerea fizică Este regula numărul unu. Aceasta se întâmplă deoarece trăim într-o lume în care pierdem adesea condiţia sănătăţii celei bune. întâi înţelegi lumea şi eşti mulţumit că lumea este ceea ce este. Starea de bine mental grăbeşte refacerea fizică… Sănătatea noastră este o funcţie a psihicului şi a gândirii pozitive. e absent din casă. Iată de ce. Dar de ce numim „filocalice“ regulile de mai jos? Pentru că ele urmăresc ceva mai mult decât întărirea „gândirii pozitive“. Este un fapt valabil şi în relaţia dintre doi oameni. Omul este ceea ce gândeşte. Dacă dominanta este intuitivă. se retrage în sine. şi atunci se gândeşte că sentimentele ei faţă de el s-au răcit. din ea va rezulta inteligenţa. Ca să se refacă afectiv. Dinamica masculină este alta. Oscilând între închidere şi deschidere. Sau „fuge“ la mănăstire. Fuga poate fi exprimată divers — un bărbat „fuge“ în cititul presei. care este dată nu numai de absenţa bolii sau infirmităţii“. femeia n-ar trebui să se teamă că sentimentele lui faţă de ea s-au răcit. atunci când vede un bărbat „fugind“. atunci creează-ţi o stare de mulţumire. Depinde cărui tip mental îi aparţii. aprofundând factorul psihic prezent în definiţie: stabilitate emoţională. Dacă dominanta este cerebrală. Dacă aparţii tipului intuitiv. Ea arată că atitudinea mentală este hotărâtoare în restabilirea sănătăţii. la un moment dat.7 reguli filocalice pentru restabilirea sănătăţii Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) defineşte astfel sănătatea: „Starea completă de bine fizic. Definiţia de mai sus este acceptată ştiinţific. parametri spirituali ridicaţi. Bărbatul o vede închisă şi retrasă. Pe acest „nu numai“ îl vom completa acum. Femeia trebuie să înţeleagă că bărbatul are. femeia trebuie înţeleasă din punct de vedere al dinamicii afective. Această idee nu trebuie înţeleasă eronat. conflicte care generează ulterior perturbări de personalitate ale membrilor familiei — fie localizate scurt. De pildă. 9 . ne ajută să conectăm trupul direct la sursa divină a însănătoşirii. 1. Întrebaţi-vă: suntem mulţumiţi? Există o relaţie între mulţumire şi inteligenţă. dacă este mai pios. oscilând între fugă şi revenire. ea ar trebui să ştie că dinamica lui afectivă se reface prin fugă. Dar acel bărbat nu înţelege că aşa-zisa răceală a femeii este o fază naturală prin care ea trebuie să treacă pentru a-şi reface comportamentul afectiv. uneori femeia se închide. pare mâhnită. E şi asta o fugă. între mulţumire şi înţelegere. doi soţi. şi toate celelalte sunt detalii ale ei. Cum se poate dobândi mulţumirea? Mută mintea de la „veacul acesta“ şi mintea se va schimba. Mulţumirea lăuntrică este garantul păstrării acestei stări. bărbatul fuge. întâi îţi creezi starea de mulţumire. V-aţi pus vreodată întrebarea de ce apar frecvent situaţii conflictuale între soţi? Pentru că nici unul nu înţelege natura celuilalt. Dacă eşti tipul cerebral. nevoie să „fugă“. psihic şi social. mulţumire fermă. fie cu amprentă de durată aspra copiilor. deşi are un anume idealism. Sau „fuge“ să joace table cu vreun vecin. atunci înţelegerea creează mulţumire. O gândire care selectează afecte pozitiv. şi va urma înţelegerea. Ca să-şi refacă afectivitatea. afectiv. petrecute în perioada copilăriei acestora. cum că cei care fug au şi dreptate s-o facă. Înţelegerea faptului că asemenea stări sunt naturale ar putea evita numeroase conflicte.

Aceasta este. o atenţionare că am încălcat o lege. că e în India. ca să smulgem tandreţe. ca să ne aducem aminte că suntem trecători. Boala nu trebuie privită ca o catastrofă. Întotdeauna când suntem bolnavi ne amintim de Dumnezeu. Atunci. dacă ne-am corecta atitudinea şi nam mai încălca legea. este o oprire forţată din „mecanica păcatului“. o informaţie. astfel. 45:10). înseamnă înţelegere. ea a devenit „egala cerului“. Dacă până acum nu ştiaţi foarte limpede ce înseamnă „păcat“. Ştiţi că în Pentateuh (Vechiul Testament) sunt 613 porunci?! În afară de cele 10. 3. Omul bolnav se reface mai greu când consideră că a fost bătut de Dumnezeu. Într-o carte celebră. personajul principal este o maimuţă. strică nişte tocmeli… Sfinţii atunci se supără şi se plâng lui Dumnezeu că o maimuţă întoarce totul cu susul în jos. Nu automulţumire. Un răspuns ar fi că ne îmbolnăvim ca să ne amintim de Dumnezeu. Putem spune că de fapt. ai păcate. la un moment dat. pe care le-am interiorizat şi după care ne conducem. cum făcea o poznă mare. de ce ne mai îmbolnăvim? Ne îmbolnăvim ca să smulgem tandreţe. O maimuţă poznaşă. ne-ar lăsa durerea de cap. sună aşa: „Opreşte-te şi cunoaşte!“ („Opriţivă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu“ Ps. cele mai importante. maimuţa tot făcea pozne. născută dintr-o piatră. căldură. prima regulă: sănătatea este o consecinţă a binelui mental. care se cheamă Călătorie înspre soare apune. Iată deci că durerea ei de cap nu era o pedeapsă. l-a pus pe capul maimuţei şi l-a fixat bine. Iată deci că boala nu e o pedeapsă pentru păcat. răstoarnă nişte cazane unde se fierbea elixirul vieţii. Poate e şi situaţia omului: deşi dobândeşte atâta ştiinţă. S-a pus adesea întrebarea: „De ce ne îmbolnăvim?“. face tărăboi printre sfinţi. ci o informaţie că a încălcat o lege sacră. Ia-o şi dă-i un leac să se astâmpere!“ Şi Buddha a luat atunci un cerculeţ de fier. la urma urmei. În afară de asta. Noi nu ştim că în realitate am încălcat o leg. ci ca un prilej de introspecţie. Şi atunci Dumnezeu îi spune lui Buddha: „Ia tu maimuţa asta. sălbăticia din el nu dispare. Însă cu toate că era nemuritoare. „Rumegarea“ gândurilor slăbeşte omul. nimeni nu vrea. fără pastilă şi fără doctor. Iar acest bine mental are la bază înţelegerea şi stare de mulţumire. spunându-i: „De câte ori vei călca o lege divină. iată o definiţie ajutătoare. şi că Atotputernicul i-a dat boala în chip de pedeapsă. de linişte. în cer. Păcat înseamnă să ai griji — dacă ai griji. ca ea să nu-ş poată da jos. ne îmbolnăvim ca să ne smerim. Ei bine. e din ţara ta. ce facem? Ne îmbolnăvim. o lege împotriva vieţii. ce este atunci? Putem vorbi despre boală ca fiind o oprire de la păcat. 2. Boala prilejuieşte această întrerupere a grijilor. Le amintim celor din jur că ne datorează căldură. de întrerupere a gândurilor Definiţia păcatului o ştim. Păcatul sunt grijile şi încălcarea celor trei legi universale revelate. în 10 . Grijile ne împuţinează liniştea. Şi ea s-a dus să caute iniţierea. Un maestru a ajutat-o să obţină iniţierea şi. Dar dacă boala nu este o pedeapsă pentru păcate. Considerăm această frază ca porunca a 11-a. nemuritoare. din mecanica vieţii păcătoase. ajungând această maimuţă. inconştient. deci. cerculeţul o strângea şi atunci se cuminţea. cercul te va strânge!“ Şi a venit maimuţa pe Pământ. În lumea aceasta în care toţi sunt grăbiţi. căci ei uită! Toţi datorăm ceva semenului. ci acea mulţumire care. împuţinează viaţa. Porunca a 11-a apare ca un verset în Psalmul 45. Există o a 11-a poruncă — noi ştim doar 10. Nu considera boala ca o pedeapsă pentru păcate Unii consideră boala ca fiind o pedeapsă pentru păcate: aceasta este o dovadă de slăbire psihică. nu are timp ca să ne dea tandreţe. ci o oprire de la păcat.

Dacă această formulă este repetată de trei ori pe zi. de a (con)vieţui. în inconştient. A treia oprire este oprirea de la mâncarea care ne aprinde. repetă-ţi formule ale însănătoşirii. Afirmaţia poate părea. 4. cu ochii închişi. iar rinencefalul transmite comenzile de refacere acolo unde este nevoie. „OPRIREA“ este o practică. Această a 11-a poruncă este încununarea celor 10 porunci cunoscute. Când lupta vieţii ne copleşeşte. 6. A patra oprire: de la adunarea cu oamenii inferiori moral — deci un îndemn de a te aduna cu oameni sporiţi. Devii sănătos dacă îţi doreşti cu adevărat acest lucru Asta înseamnă. când începi să-ţi descoperi dimensiunea metafizică. trebuie rostită la indicativ prezent. Opreşte-te şi citeşte Filocalia sau Patericul. Ajută-ţi subconştientul să grăbească vindecarea Acest lucru este posibil: să-ţi ajuţi subconştientul. Opreşte-te şi fă un minut de introspecţie. de introspecţie. într-o stare destinsă — mai ales dacă eşti bolnav. la prima vedere. ei sunt bolnavi. de a trăi. care a vindecat. prin ea şi prin climat psihic spiritual.primele 5 Cărţi ale lui Moise apar deci şi multe altele. Iar a 11-a ar fi „Opreşte-te şi cunoaşte!“.. Şi totuşi. devii sănătos. A doua oprire este oprirea de la păcat. admiţând că este un caz cronic sau un caz ceva mai complicat. Cea mai curentă astfel de formulă este: „Mă simt din ce în ce mai bine. După ce au fost bolnavi. Prima oprire este stabilitatea fizică: ea atrage după sine stabilitatea minţii şi lipsa grijilor. Ea a fost dezvoltată în Filocalia. Omul se îmbolnăveşte nu numai pentru că încalcă o lege. 11 . Opreşte-te deci şi cunoaşte înălţimea ta spirituală. precum şi dimensiunea ta cea mare. Acest „opreşte-te“ se poate referi şi la controlul celor 6 surse de agitaţie şi dezorganizare a personalităţii. pentru că subconştientul nu cunoaşte alte timpuri verbale. ei se lasă să fie bolnavi. ci să-şi amintească de o lege sacră. că mulţi sunt bolnavi pentru că. Nu analiza interiorul: analiza este un viciu intelectual. toţi simţim nevoia să fim trataţi precum copiii. cu oameni cu preocupări înalte. 5. Introspecţie înseamnă liniştea interioară. pe zi ce trece şi din toate punctele de vedere“. Şi rugăciunea este tot oprire. în perioadele noastre de slăbire. vom constata că astfel ieşim mai repede din boală. care a propus „exerciţiul celor 6 opriri“. cum ar fi rugăciunea. timp de 21 de zile. Această formulă a fost folosită de dr. atunci subconştientul „cheamă“ o boală. survine întotdeauna o îmbunătăţire. În greceşte. după ce te-ai civilizat. Nu poţi ajunge la cunoaştere din mers. Dacă vrei cu adevărat să devii sănătos. Introspecţia este doar linişte interioară. în primul rând. şocantă.. diencefalul şi formaţiunile reticulare trimit comenzile de refacere acolo unde este slăbită structura noastră. Repetarea acestei formule duce la preluarea ei de către rinencefal. mulţi oameni şi-au schimbat modul de a mânca. Este un proces care se petrece în stare de relaxare. întrucâtva. şi să se schimbe. Oprirea este stazis. Boala este un prilej de schimbare Dacă vom privi boala din acest punct de vedere şi dacă nu ne vom mai teme de ea. Emile Coué. Rinencefalul. sute de cazuri. Noi trebuie să descoperim oprirea spirituală. Aceasta este deci regula a treia: boala este un prilej de oprire. Relaxat. stazis înseamnă exerciţiu spiritual. ca să-şi atragă un beneficiu nevrotic: vor să fie trataţi ca nişte copii.

Acestea sunt regulile restabilirii sănătăţii. adesea. un practicant al religiei. 12 . ele sunt nişte poveri. un impas precum o boală poate să fie un prag iniţiatic Boala nu numai că îţi dă o informaţie despre viaţă. Nomos. Aflând acestea. milostiv? Stând un pic de vorbă cu el. el era bun. merge la biserică. la maturitate putem să observăm că în noi există o predispoziţie la îmbolnăvire în funcţie de anumite coordonate — două la număr. orice femeie simte un mare disconfort. El s-a mirat atunci — de unde agresivitate. Cu toate aceste calităţi. Asta trebuie reţinut: faptul că. puterea noastră de înţelegere. foarte puternică. cum să-şi restabilească sănătatea. El ar trebui să ştie câte ceva despre corelarea dintre greşeală şi boală — ce tip de greşeală naşte o categorie de boală — tocmai pentru a evita îmbolnăvirea. dar îţi poate crea şi condiţia unei schimbări mentale profunde. Există 3 origini reperabile: 1. Dumnezeu nu vrea răul omului. Pentru cei vrednici. Starea aceasta de bine mental poate fi clădită prin autoimpunere şi prin purificare. Cu cât vom supraveghe mai bine mentalul. Nu ştie exact ce este bine şi ce este rău. Originea bolilor depăşeşte. Omul alege răul pentru că este uneori neştiutor. în limba greacă. individul le va resimţi în tot timpul vieţii. Acestea sunt bolile despre care deja am vorbit. o trăire iniţiatică. Alte boli provin din conflictele sau traumele avute în perioada prenatală şi în copilărie. cu atât vom stăpâni starea de sănătate. i-am spus. Agresivul şi vinovatul se îmbolnăvesc mai uşor. prietena lui simţea lângă el un disconfort extraordinar. Alteori omul alege răul din constrângere. E lesne de înţeles că. Iată de ce copilăria. de naşterea lui. Noi alegem răul. omul alege răul. trebuie spus că de multe ori nici nu o conştientizăm. Cei doi au venit la mine să mă întrebe de ce se întâmplă acest lucru. mediul sacru al casei trebuie privire cu mare grijă.7. Dacă o priveai pe acea tânără cu un ochi care vede aura. Adică: (1) ne îmbolnăvim pentru că suntem agresivi şi (2) ne îmbolnăvim pentru că ne simţim vinovaţi. În privinţa agresivităţii. am aflat că mai fusese căsătorit. Boli cu surse nomice. are circa 40 de ani. Unele boli sunt genetice sau ancestrale: te-ai născut cu o povară în soartă. care zdrenţuia aura partenerei sale. Omul ar trebui să ştie nu numai cum poate să îşi revină. Este constrâns să îl aleagă. 3. divorţase şi purta o ură înverşunată primei sale soţii. 2. fac faţă şi mediilor contaminate fără să se îmbolnăvească. Ajungem din nou la regula dintâi: starea de bine mental întreţine starea de bine fizic şi grăbeşte refacerea fizică. venite dintr-o încălcare a Legii revelate. de ce ea simte astfel. bărbatul m-a întrebat ce-i de făcut. Concluzia este că bărbatul avea o agresivitate inconştientă. este un bun închinător. Dacă au existat conflicte puternice sau traume în acea perioadă. înseamnă lege. zdrenţuită parcă. sănătoşi fiind. pentru că el se împotriveşte femeii în sine. Te-ai născut cu ele. femeia din preajma lui. Şi este palierul actual: cumul cotidian de erori. Neagresivul şi nevinovatul fac faţă multor condiţii grele fără să se îmbolnăvească. „Trebuie să-ţi rezolvi agresivitatea inconştientă“. în preajma lui. când se ştia pios. * Predispoziţia noastră pentru boală vine din predispoziţia pe care o avem de a alege răul. constatai că în preajma bărbatului respectiv aura ei era perforată. Pe lângă toate acestea. Vă ştiţi agresivi? Cu siguranţă nu! Există printre cunoştinţele mele un domn care este foarte bisericos. Constrângerea ţine de firea omului. putem să evităm o eventuală îmbolnăvire prin starea de bine mental. Nu eşti răspunzător de aceste boli. familia. În viaţa sa conştientă.

Subconştientul se simte bine când lichidează pe cineva. şi că numai încărcătura lui de ură o făcea pe fosta lui soţie să pară atât de rea. că prima măsură pe care trebuie s-o luaţi este să vă schimbaţi atitudinea faţă de voi. Orice altă depreciere naşte aici vulnerabilitate. însă inconştient era agresiv. Ce se întâmplă când ai o aură zdrenţuită? Eşti vulnerabil. Toţi colegii îţi par răi şi urâcioşi. descreşte agresivitatea inconştientă — foarte simplu. Revenind. Poate tu crezi despre tine că eşti blând. mâncăm asemenea hrană spre împuţinarea vieţii noastre şi spre urâţirea ei. E una dintre cele 6 opriri: oprirea de la hrana care aprinde simţurile. „Dar nu merită să înflorească! Vreau să piară. O doză de agresivitate inconştientă avem cu toţii. „Cum să cer aşa ceva pentru ea? Este o scorpie. sănătate. nu agresiv. Poţi să iei foarte uşor o gripă sau o infecţie. când extermină. E un lucru la îndemâna noastră. Să nu spui niciodată: „Nu merit să trăiesc“. Ea este baza complexului Cain. Nu pot să mă rog pentru ea!“ „Acest nu pot trebuie să-l depăşeşti! Numai dacă te rogi pentru ea o să-ţi dizolvi agresivitatea inconştientă“. Te-ai simţi bine dacă ai reuşi zilnic să elimini câte unul… Inconştient. sănătate şi Har. alţii mai slab. de exemplu. cu atât ea va înflori. Dacă aveţi probleme în zona bazală. a energiilor ancestrale. cred că ţi-ai conştientizat destul de bine de ce. Dacă mănânci verdeţuri. selectăm numai pozitivitatea). Inconştient. la aparatul uretral. partenera are aura zdrenţuită!“. vrei să-l elimini pe semenul tău. să o pomenească pe fosta lui soţie şi să ceară pentru ea putere. când se află lângă tine. să ştiţi. În cele din urmă a început să vadă că nu era chiar aşa de scorpie cum credea el. de la această autodepreciere. Cum dispare agresivitatea inconştientă? La modul practic. Conflictul psihic cu spaţiul predispune la boli de piele. Agresivitatea inconştientă se împarte şi ea în 3 categorii: împotriva ta. Ce înseamnă acest lucru? Să ne gândim la serviciu. împotriva semenului tău şi împotriva spaţiului în care trăieşti. acolo unde se află“. purtăm în noi complexul Cain — unii mai puternic. punea lumânări la biserică — . atunci la rugăciune evocă-i faţa senină şi „dăruieşte-i“ mental: pace. Această agresivitate naşte predispoziţii maladive în zona bazală. În acelaşi timp. cea mai mare scorpie! a ripostat el. Bolile uterului pornesc de la această atitudine. să se roage cu bucurie pentru acea „scorpie“. cu pârâşul tău“. Omul se simte bine dacă elimină un om. pot să vă spun că acel pacient a reuşit până la urmă să se vindece. Ne naştem cu ea. mi-a răspuns. de la această auto-ieftinire a femeii. în rugăciunile sale. „Dar nu merită…“. L-am sfătuit ca în fiecare zi. Cei agresivi împotriva lor înşişi sunt foarte mulţi. de exemplu. Cert este că acest complex produce în noi o anumită vulnerabilitate. gândire bună.milostiv. El ştia că este bun ca pâinea lui Dumnezeu — făcea şi pomeni. dar şi la dizarmonii nervoase. să ştiţi deci. această agresivitate dispare mâncând mai des verdeţuri. Noi nu ne dăm seama. Asta este o agresivitate împotriva ta. „Cum să-mi dizolv agresivitatea inconştientă?“ m-a întrebat. Dacă ai o aversiune faţă de cineva. 13 . când suntem sănătoşi. care aprinde agresivitatea. (Matei 5:23-25). să se usuce!“ „Iată. Dar mai ales terapia iertării şi ofranda remediază agresivitatea inconştientă. „Tocmai pentru că nu merită! Cu cât te rogi mai mult pentru ea. Adesea cei blânzi îi iartă pe toţi ceilalţi şi se atacă pe ei înşişi. sau pur şi simplu din câmpurile din jurul nostru (din care. poţi resimţi influenţa negativă ce vine dinspre o anumită persoană. deci. „Împacă-te cu aproapele tău… cu fratele tău. i-am zis eu atunci.

nu obsesia ei. cei de acolo. fie la pustie. simţurilor. fie la obşte. Pe drept cuvânt: cel copleşit de griji e un păcătos… Bucătăria şi mintea dăruirii Un participant la Cercul de practică isihastă Oratio mentis obiectează: – Dar noi trebuie să avem grija rugăciunii de toată vremea! Înseamnă că grija este un păcat? Răspunsul: Noi trebuie să avem stăruinţa rugăciunii. cu drag şi fără bombăneală. Ce înseamnă a trăi în trup Sunt trei stări de trăire: în trup. cu simţul dăruirii. grejnik înseamnă păcătos. grijile bucătăriei… Înseamnă că noi. Alte ajutoare minunate vin dinspre relicve sfinte.Vindecări miraculoase Cheia vindecărilor: trăirea în duh Pe Sf. O participantă zice: – Ce folos că ne simţim bine şi eliberaţi de griji la întâlnirile Filocalice! Dar. Că dacă înlături bombăneala şi obsesiile şi invidia — capeţi mintea slujirii. Hristos nu dezaprobă faptul că Marta munceşte. Înseamnă a trăi înrobit patimilor. nu grijă. locuri consacrate. Aşa se face trecerea de la trup la Duh. daruri neaşteptate. şi nu în trup. A te gândi doar la mâncare. ei cunosc influenţa puternică a mediului atonit şi. iar mintea ei e pregătită pentru contemplaţia divinului. Ei vin pentru o perioadă limitată. ci pentru că renunţă la bombăneală. salvarea unei obşti. A trăi între griji şi plăcere. sau dinspre asceţi sporiţi. roditoare. călătorii care vin acolo cunosc şi ei trăirea în Duh. Slujirea înseamnă: muncă dezinteresată de a obţine profit personal imediat. Dar şi în acest interval limitat. la satisfacerea nevoilor primare: a te gândi la bani şi la funcţii: a fi dominat de ambiţii şi egoism. A te identifica deci cu trupul. nu grija ei. miracolul este fapt cotidian. în minte şi în duh. nevoitorii. acolo. mintea limpede a bunătăţii şi a sănătăţii. Munte Athos vom auzi adesea că s-au săvârşit minuni. Bucătăria este slujire. dulce. nu apăsarea ei: ci stăruinţa ei… Stăruinţa este senină. Asceţii de pe Munte. Transformă mintea: de la mintea grijii. schimbarea vieţii. la mintea slujirii. ci trăiesc în duh. Grijile înseamnă a trăi în trup. A trăi în trup înseamnă a rămâne conectat la sursa păcatului. măcar pe timpul acela. De ce pe Sfântul Munte se petrec miracole mai mult decât oriunde? Iată de ce. toţi trăiesc în Duh. Un subtil păcat este plăcerea sau satisfacerea imediată a simţurilor. Pentru că ei. nu griji. S-ar putea zice că. gospodinele facem păcate că stăm în bucătărie? Răspunsul: Treburile gospodăriei sunt slujiri. Unii din aceşti călători vor prelungi starea de trăire în duh şi după revenirea în lume. Sunt ajutoare cereşti sau minuni săvârşite prin evlavie şi prin icoana Maicii Domnului: însănătoşiri. Deci. trăiesc în Duh. plăcerea este regresie psihică. după aceea mergem acasă şi ne năpădesc grijile gospodăriei. Un mare păcat este grija. În slavonă. El dezaprobă că Marta bombăneşte şi scânceşte! Hristos o găseşte exemplară pe Maria nu pentru că ar renunţa la muncă. la sex. nu în trup. Chiar şi pelerinii. cu partea ta căzătoare şi vulnerabilă. 14 . Grija este îmbolnăvirea. Parabola „Marta şi Maria“ a fost rău înţeleasă de oameni.

Pavel defineşte astfel condiţia înaltei evoluţii spirituale: „Rugaţi-vă neîncetat. ci el îşi aminteşte sensul duhovnicesc. Principiul plăcerii revendică îndeplinirea imediată a unor trebuinţe. bombăneşte. urlă. Pentru menţinerea în Duh sunt necesare ajutoare. Întru toate mulţumiţi“ (I Tes. prin rugăciune. în alte cazuri. de ce mintea mulţumirii este mintea vieţii lungi. În psihologie. uşa este nu numai un cadru dreptunghiular de ieşire şi intrare. Sf. Prin mulţumire înţelegem un stadiu al minţii foarte stabil. care înseamnă dezbinare. îmbolnăveşte) şi cel mai subtil păcat este plăcerea. Importantă este menţinerea acestei trăiri.Mai amintim că definiţia Iluminării (a doua din cele patru iluminări) este: o continuă bunătate a minţii şi a inimii.“ (Ioan 10:9). o clipă. Căci unii primesc darul treziei în duh. nemulţumiri şi mânie. Omul deschide 12000 de uşi pe an Un exemplu de simbolizare: Uşa. Mulţumirea este stare salvatoare: este stabilitatea emoţională. Ne amintim că symbolon înseamnă unire. se vorbeşte de două principii care guvernează procesele mintale: principiul plăcerii (infantil) şi principiul realităţii (comportament de adaptare. Iar contrarul lui symbolon (unire) este diabolos. Mulţumirea dezvăluie un psihism calm. context salvator. nu înjură când îl frustrezi de zăhărel. dar menţinerea treziei este grea. principiul plăcerii se poate manifesta prin reverie şi vis. întunecă. adică: Dumnezeu dă iertare. pentru că duce la stagnare. prin această referire la etimologie. la regresie infantilă. ferit de fluctuaţii afective. el cade în reverie. un context salvator. „mulţumesc“ se spune bogdaprosti. puternic. senin: nu se încântă când primeşte zăhărelul. prin simboluri religioase. ferit de exaltare. Şi. ca satisfacere iluzorie. înjură. ascundere în boală… La adult. se va mântui. adică îţi urez mulţi ani! Iar în slavonă. o experienţă spirituală. învrăjbire. iar când acestea nu pot fi împlinite. de ajustare la dificultăţi). în cazuri de dizarmonie nervoasă. Şocul iniţiatic şi menţinerea treziei Când sursa impresiilor păcătoase este retezată. omul scânceşte. Obiect comun. rupere. dar şi prin revendicări vehemente. sau. cel rostit de Hristos: „Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine. Căci a mulţumi provine din cuvintele a mulţi–ani. Mintea mulţumirii şi a iertării Facem distincţie între plăcere şi mulţumire. la indiferenţă religioasă. pe de altă parte. Înţelegem. vise compensatorii. fie prin contactul cu locul sacru. pe de o parte şi de scrânteală. de la trup la Duh. şi va intra şi va ieşi. cu care ne întâlnim zilnic… Pentru cel sporit în duh. este mintea iertării. symbolon este şi o imagine care declanşează o amintire divină. Vezi termenul popular întrebuinţat şi de Sadoveanu: mulţănesc. Symbolon este şi „Crezul“ de la Niceea (simbolul credinţei). scindare. mai ales. şi păşune va afla. prin cele 7 taine. procedee. 5:17-18). Aceasta se remediază sau se corectează prin practica despătimirii (vezi rugăciunea lui Efrem Sirul). este mintea care face trecerea de la plăcere la realitate. fie prin puterea unui duhovnic sau maestru. Principiul plăcerii Spuneam că mare păcat este grija (pentru că blochează. asceză exterioară. 15 . Este „mintea de viaţă lungă“. Menţinem mintea în Duh şi în trezie. Omul este slab şi are nevoie de sprijin. începe trăirea în duh. cădere.

fericirea cerească. şi astfel intrările şi ieşirile vor fi binecuvântate… Şi. Arborii: Iisus. Simboluri salvatoare Crucea: simbolul mântuirii. al chiliei. şi spaţiul consacrat: al casei. al lumii. Amin: începutul şi sfârşitul. rememorăm simbolul pâinii (=trup hristic) la fiecare masă. ci urci pe ea prin taine şi înţelesuri. Mâna: simbolul vindecării. zilnic. înţelegem prin simbol un fapt lucrător. Metania: simbolul învierii omului din moartea păcatului. eşti în vestibulul miracolului. lumina vieţii. Tripticul crucea + ancora + inima simbolizează: credinţă. Pâinea şi vinul: simboluri euharistice. Icoana: simbolul întrupării divinului în istorie. Duh. Apa: simbolul purificării. Faceţi-l mereu. Simbolul este o scară: nu idolatrizezi scara. 16 . Învierea corpului (pe morminte). dragoste (I Corinteni 13:13). trăieşti în duh. ar avea ocazia să-şi reactualizeze planul spiritual de 12000 de ori… Deschiderea unei uşi devine un exerciţiu spiritual. şi menţii mintea în tărie. Ca exprimare spirituală. ci este simbolul întrupării şi elucidează taina întrupării. Muntele: simbolul credinţei. Clopotul: vocea exterioară a bisericii. omul botezat faţă de cel nebotezat (copacul verde şi copacul uscat).O uşă desparte două spaţii: spaţiul amorf. Florile: simbolul harurilor Sf. Icoana. al ascultării. al trapezei. nădejde. Piciorul: simbolul slujirii. să-ţi aminteşti de aceasta. nu este idol. al bisericii. Când deschizi o uşă. cum omul deschide 12000 de uşi pe an. Toaca: chemare şi mediere pământ–cer. Fireşte. Cartea: simbolul mărturisirii. Nuca: perfecţiunea omenească. nu un idol. Lumânarea: simbolul hristic.

şi un prim stadiu de isihia: linişte lăuntrică. Se realizează acel stadiu de linişte. contează calitatea adresării.III Cele mai puternice rugăciuni Care sunt cele mai puternice rugăciuni? Sunt cele spuse din inimă şi cu lacrimi. Rugăciunea isihastă este personală. alteori răspunsul nu este cel aşteptat de tine. care se află sub tipar. La toate rugăciunile vei primi un răspuns. la mari înălţimi sufleteşti: Psalmii. este iniţiatică: se întemeiază pe transmiterea de la îndrumător la ucenic. adăugăm şi altele care au salvat existenţe. miluieşte-mă pe mine păcătosul!“. Uneori răspunsul vine cu un decalaj de timp. cum să ne iluminăm şi cum să ne desăvârşim“ (am citat din subtitlul Filocaliei). 17 . premisă a trăirii misterului divin. o stare de trezie. asceza exterioară şi interioară. Vasile cel Mare şi. mutarea cu mintea de la lume la Dumnezeu. cei slabi se descurajează. evlavia. Condiţiile concentrării. la râvnitori. Cei care nu au un îndrumător (duhovnicul poate fi un îndrumător dacă el însuşi a practicat şi a dobândit această lucrare) nu vor depăşi 15-20 minute de rugăciune a minţii în inimă. este tainic. Aşadar. Efrem Sirul. Efectele sunt. îl meriţi. Munte Athos. Putem selecta câteva rugăciuni care au un răsunet particular în fiinţa umană şi produc mai lesne lucrarea vindecătoare. Atitudinea lăuntrică este de primă importanţă. Rugăciunea isihastă este un mare dar pentru cel care caută „cum să ne purificăm. E vorba de Rugăciunea Sf. Fiul lui Dumnezeu. stăruinţa. când „tac gândurile ca să vorbească Dumnezeu“. ca o practică spirituală esenţială. * Rugăciunea isihastă. şi aşa l-am preluat de pe Sf. de cinci cuvinte. un temei de sănătate şi bunătate. Acestea sunt complete şi totale. miluieşte-mă!“. şi nu poate lua tot rodul celor două rugăciuni „totale“. Nu există rugăciune fără răspuns. dar cu o remarcă: lucrătorul în lume (mirean) va trebui să practice numai faza „rugăciunii lucrătoare“. Procedeul „rugăciunii minţii în inimă“ se practică prin repetarea stihului isihast: „Doamne Iisuse Hristoase. în profunzime. Uneori răspunsul este învăluit. Acesta este stihul cel scurt. dar cei vrednici stăruie. le vom expune în volumul anunţat. va fi expusă într-un volum special. au îndreptat patimi şi au adus vindecări. Procedeul rugăciunii lui Iisus poate fi cunoscut de oricine. mereu. Moliftele Sf. Se practică însă cu folos stihul dezvoltat: „Doamne Iisuse Hristoase. meşteşugul. ci acela pe care. mutarea de la trup la duh. Dar pentru că omul este slab şi căzător. În primul loc stau: Rugăciunea Domnească şi Rugăciunea isihastă.

să spui Tatăl nostru de şapte ori. dulce. Împărăţia. o spunea toată noaptea. tehnicistă şi corporală nu a fost practicată. de fiacre dată când e cazul rostirii ei. survine aşa numitul prezent liturgic. Un bătrân spunea: Dacă vrei să ţi se ridice o piedică din cale. al treilea pe inspiraţie şi tot aşa. al doilea pe expiraţie. în timpul rugăciunii. S-au scris tratate întregi despre aceasta. În partea a doua (care e predilect „vindecătoare“) cuvintele cheie sunt: Pâinea. Fiecare din aceste cuvinte are o semnificaţie vastă şi un efect imens. când mintea este eliberată de percepţia temporală convenţională. Prima dată: cursiv. nebăgând de seamă că a trecut noaptea… Căci. Ispită. Izbăveşte. Mântuitorul ne învaţă: „Iată cum trebuie să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri!“(Matei 6:9). cu scopul activării „forţei spirituale cosmice“. nu pentru acest procedeu!). un participant tânăr şi fără ipocrizie a răspuns. cu căldură. El începea această rugăciune seara. şi nu precum lucrare zilnică spirituală. menţinându-le mult timp în minte. De-a dreptul zadarnic şi precar s-a vădit procedeul sincretist. în plină emisiune TV: „Mi-a reamintit rugăciunea Tatăl nostru!“. rugăciunea împărătească se rosteşte înainte de concentrarea monologhică. Deşi autorul acestei metode a ajuns sfânt în calendare (pentru alte fapte. de asociere a acestei rugăciuni cu concentrarea pe fiecare chakra. Tatăl nostru este cea mai puternică rugăciune creştină.Rugăciunea Domnească Întrebat ce foloase „miraculoase“ i-a adus tabăra isihastă din iulie 1995. Părinţii din pustia sketică ne mai îndeamnă s-o rostim „din inimă şi cu lacrimi“. dar în plus. Aşadar. este o cale de purificare şi iluminare. astfel: primul cuvânt e spus pe inspiraţie. o termina dimineaţa. în timpul rugăciunii necontenite. Numele. atestat în Pateric. Rugăciunea împărătească Tatăl nostru se rosteşte simplu. Este limitativă şi recitarea medicală a rugăciunii. să fie spusă de două ori consecutiv. pentru a lăsa mintea să pătrundă adevărul divin şi pentru a obţine starea de isihia (linişte lăuntrică). Cum se rosteşte Tatăl nostru? Mai întâi vrem să înlăturăm entuziasmul unora pentru practici tehniciste sau sincretiste. îndreptând atenţia spre cuvintele cheie. Un isihast. Acest procedeu poate fi aplicat doar în tratamente specifice. evităm orice teologhisire. Deşi în prealabil putem aprofunda sensurile acestor cuvinte. În practica isihastă. În tot acest timp. Iartă. 18 . Voia. totuşi. cum spune Filocalia. Este bine ca. practicianul iese din mecanica rostirii şi realizează o trăire mai profundă. A doua oară: la fel. sau cu anumite plexuri. şi la început de meditaţie isihastă. E un procedeu hibrid şi nefolositor. orice comentariu filosofic sau teologic pa marginea lor. el o recita mintal doar o singură dată. ţinând mintea şi inima „nedezlipite de Dumnezeu“. Care sunt cuvintele cheie? Din prima parte a rugăciunii (partea iluminatorie) acestea sunt: Tatăl. Astfel. asociind fiecare propoziţie cu anumite glande endocrine. metoda sa. folosea un procedeu unic: numai repetarea necontenită a rugăciunii Tatăl nostru. vom zice Tatăl nostru la începutul meselor şi la începutul oricărei lucrări. Într-un trata de „exerciţii spirituale“ (revoluţionar de altfel) se propune procedeul ritmării / sincronizării cu respiraţia.

ci o faci împreună cu Mântuitorul şi îi simţi darul. Iar Duhul curăţiei. puterea ta se restabileşte. Rugăciunea lui Efrem Sirul este un binevenit medicament. a „toxinelor“ psihice. ele sunt date sub formă de teme / lucrări specifice. Numai când ai simţit realmente că nu lucrezi singur. ucenicul primeşte îngăduinţa să practice rugăciunea isihastă văzătoare. Aşa. ca dizarmonie psihică. cu emiteri spontane de unde cerebrale theta. Împărate. „Să nu osândeşti“: este o aprofundare ultimă a poruncii a şasea: Să nu ucizi. deşi este simbolică. cu vorba. purificând mintea. al răbdării şi al dragostei dăruieşte-l mie. Amin. Că binecuvântat eşti în vecii vecilor. pentru conştientizarea impurităţilor. căci ea va suferi tulburări afective. Dar ea trebuie făptuită cu mintea şi cu trupul. şi acest control i-a adus mult bine. al stăpânirii peste alţii şi al grăirii în deşert depărtează-l de la mine. În multe cazuri. împătimirea se manifestă ca psihopatie. cu explozii emoţionale negative. Mai ales pentru persoana care nu-şi controlează osândirea. simte-i prezenţa. Iar despătimirea este o grea lucrare de echilibrare a personalităţii. al grijii de multe. pentru micşorarea egoului.Rugăciunea lui Efrem Sirul pentru despătimire Vindecarea de patimile cele multe se face prin „ascultare“. pentru moderarea aroganţei. Doamne. 19 . De bine. adică nevăzută uneori şi nesângeroasă aparent.“ Osândirea ca omorâre simbolică Esenţa acestei rugăciuni este exprimată în fraza ultimă: să discern în mine însumi şi să nu osândesc pe aproapele meu. omul modern n-a putut înfrâna tendinţa de a osândi. robului tău. Şi. dăruieşte-mi să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe aproapele meu. cu ocara. pentru sporirea smereniei. ca nevroză. sporeşte. cu defăimarea. şi pentru înlăturarea lor din minte. Numai după o bună despătimire. pentru stimularea unei atitudini „slujitoare“ faţă de lucrul mâinilor. ci cu El. Dar el. căci nu poţi reuşi de unul singur. adică de a ucide cu gândul. concentrare) şi mereu sentimentului că nu faci singur această lucrare. Când spui „Doamne“. urmările ei sunt jalnice. al gândului smerit. sub formă de canon sau penitenţă. Se citeşte zilnic. Textul rugăciunii lui Efrem Sirul „Doamne şi Stăpânul vieţii mele! Duhul trândăviei. neuronale şi uneori somatice. omul civilizat a ajuns să-şi controleze tendinţa de a ucide. de rău. dar mai frecvent sub formă de împlinire a unei munci pentru „tăierea voii“. sporind sănătatea psihică. De aceea spunem că osândirea semenului este o ucidere simbolică. nu imaginea. Ascultările sau „slujirile“ sunt indicate de îndrumător sau de duhovnic şi sunt atent observate în timp. Rugăciunea lui Efrem Sirul este folositoare pentru auto-despătimire şi întărire personală. Adică să fie precedată de mătănii şi închinări (ca lucrare a trupului) şi de multă stabilitate în timpul rostirii ei (ca lucrare a minţii.

Doamne. ca întărire a supraeului. dar şi ca întărire: greşelile tale. akedia. eşecurilor. l-am ocărât“. ci ca s-o oprească de la sudalmă. ca validă şi venită de la Dumnezeu. De aceea spuneam. cel puţin această poruncă s-o împlineşti“. omul scăpând de osânda veşnică. A venit acolo un mirean. Bătrânii de la Athos au confirmat această viziune. dar aceasta a atârnat greu. inerţia mentală. dorind să se călugărească. întunecarea rugăciunii. de care este legată o întâmplare petrecută în anii ´50. Premiza eliberării este: discernământul şi expulzarea trufiei. Lazarev povesteşte că o femeie a venit la el cu mari dureri de cap. Dacă ţii mintea nedezlipită de această propoziţie şi o repeţi zilnic interiorizând-o. de unde am aflat-o noi. N. am căutat schitul Colinele Arse. Doctorul i-a observat starea şi i-a spus: „V-aţi supărat crunt pe soţ. nu vei fi nici tu osândit la judecata finală. sunt sursa conflictelor. aici şi acum. Discernământul: vederea greşelilor tale. paranoia. cefaleea: opriri de la păcat Doctorul S. gelozie. legată de hipertrofia egoului. bolilor… Migrenele. infantilism. Doctorul i-a explicat că ocara (nimicirea simbolică a semenului) încalcă o lege divină. eliberarea. sădindu-i un gând pozitiv. este important să repetăm mai des ultima frază a rugăciunii lui Efrem Sirul: „Dăruieşte-mi. Femeia a confirmat uimită: „Da. angoasa. ai creat premiza eliberării. Supărarea este robie. Nu avea pic de chemare. răspândirea minţii. Sunt două trepte de gravitate ale acestui rău: 1) robia minţii. El şi-a zis imediat în gând: „Ticăloase. adică schizoidia. adică păcatul.! Adică avea o singură virtute. să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe aproapele meu“. arată că mânia şi ura persistă şi se fixează în caracter. recapeţi sănătatea. îngustarea minţii. să lucreze ca argat. Aşadar. Cele patru legări sau patimi sunt: 1) Trândăvia. Cele patru robiri şi cele patru dezrobiri Rugăciunea lui Efrem Sirul este o recapitulare a tabloului „legărilor“. Iar migrena a apărut nu ca s-o pedepsească. Dar a fost îngăduit să rămână la schit. prin iertare. zicea acest ascet. ca smerire. El s-a ţinut mereu de această poruncă. ca să nu fiţi judecaţi!“. Este utilă această reamintire. aseară în jurul orei 7“. Munte Athos. autoritarism. Restabilind legea iubirii. era leneş şi fără râvnă. În apropierea morţii. adică blocaj energetic.Viziunea de la Colibele Arse La Sf. primind salvarea. O întâmplare trage pe alta Cultivarea consecventă a unei singure puteri (virtuţi) atrage după sine o suită de alte virtuţi. Deci vei fi mântuit! Şi arhanghelul Mihail a rupt hârtia cu păcate. 3) Patima stăpânirii peste alţii. „Scindarea“ personalităţii. 2) Grijile. 2) scindarea minţii. el a avut o viziune: L-a văzut pe arhanghelul Mihail ţinând în mână o hârtie pe care erau scrise toate păcatele lui şi lipsea de acolo un singur păcat: cel al osândirii aproapelui. nu a batjocorit pe nimeni. Dar mica obşte de la scit a constatat că nu-i bun de călugăr. şi întâmplarea a fost trecută în Pateric. adică rumegarea de gânduri rele. adică nu a osândit pe nimeni. adică absenţa preocupării de mântuire. nici cu gândul. posesivitate. suspiciune. Doctorul Lazarev tratează o cefalee. căci se zice: dacă nu ai osândit. 4) Patima grăirii în deşert. nu era atras de preocupări duhovniceşti. Într-o zi. ajutându-l pe om să-şi mute gândul de la ură la pace. el a auzit la slujbă cuvintele Evangheliei: „Nu judecaţi. osândirea semenului se plăteşte şi pe Pământ. „Nu fi robul supărării!“. 20 . nu ale „adversarului“.

După ce furtuna emoţională a trecut. Osteneşte-ţi trupul şi va seca trufia. se bat câte 3 mătănii. Rugăciunea lui Efrem Sirul se practică mai ales în crize afective. prin evocarea celor patru virtuţi esenţiale. „Dăruieşte-mi“ se repetă de 3 ori în textul rugăciunii. al lui Hristos. cu alte cuvinte. la urmă. În acest timp. prilejuieşte programarea minţii cu trăsături profund pozitive: 1) duhul curăţiei. În perioada de criză. „Seacă stomacul şi mor patimile“ zicea Petru cel Mic. persecutor. Asceza trupului are două aspecte: unul dinamic. Înainte de a repeta rugăciunea. 21 . Când zice „Doamne şi Stăpânul vieţii mele“. după ce starea sufletească se aşează în senin. prin 1000 de mătănii. iar lucrul tău consecvent este doar pregătirea darului. după ce nestăpânirea pătimaşă a fost învinsă. pe timpul practicii: să simţi că nu poţi reuşi prin tine singur. O vor practica şi cei care mai luptă cu patimile lor. Tendinţele agresive sau patimile sexuale se domolesc. ca o profilaxie spirituală. ci cu ajutorul lui Dumnezeu. despătimirea şi minunea sunt daruri. 4) dragostea „agapică“. se bat 3 mătănii. rugăciunea lui Efrem se face de două ori pe zi. Observăm că sunt reluate. altul static: metania şi stabilitatea perfectă. Dispare orice gând de victimizare şi de autocompătimire. Complexul persecuţiei şi al victimei arată că tu osândeşti semenul. După fiecare frază. în şocuri emoţionale. patru din cele 9 Fericiri. se practică un regim alimentar vegetarian şi postul supravegheat. gata pentru despătimire. ea poate fi făcută de 9 ori pe zi.Paragraful următor al rugăciunii lui Efrem Sirul. 2) gândul smerit. Căci. Numai cu El vei reuşi. să-I simţi prezenţa vie. Atonitul († 1958). Şi se încheie cu 3 mătănii. 3) răbdarea. cum El lucrează în tine. Asta înseamnă că tu lucrezi ca să rodească DARUL. Simte mai ales că tu eşti nedotat şi micşorat de patimi. când este cazul. Atitudinea mentală. Cum se practică rugăciunea despătimirii? Cu trupul şi cu mintea. Păstrarea stabilităţii este o lucrare corporală mai grea decât muncirea. îl simţi agresiv.

El se mai practică terapeutic. Astfel că. ca o eliberare de posibila acumulare inconştientă a răului. Exorcismul. dar ele fac bine şi-n cazul unor boli corporale care au o origine psihică. O formă de exorcism se practică regulat la Botezul copiilor. exorcismele. În sens general. Ele se citesc public pentru că „orice om este virtual bolnav şi muritor“. nu trebuie aplicate prea des aceleaşi persoane). Nu reproducem aici textele celor trei rugăciuni. când naşii sunt exorcizaţi (se leapădă de Satana). Molitvele lui Vasile cel Mare sunt tainice. al slavei deşarte. dar citirea personală este oprită. Acestea blochează energii mentale şi conduc la comportament de eşec. În mod general. îi ajută întâi pe cei cu un dezechilibru psihic. în sens specializat. „Orice om este virtual bolnav şi muritor“ S-a statornicit obiceiul ca. în cazul căderii sub legare malefică. a vrăjitoriei. şi puterea Exorcismelor Sfântului Vasile. fie că eşti sub silnicia unei legări oculte. înseamnă: „Putere lăsată de Iisus Hristos bisericii pentru a izgoni diavolii“ (definiţie din „Dicţionar creştin explicativ“ de T. pentru ca efectul lor percutant să nu se tocească. Metaforic. el este supus căderii. la 1 Ianuarie. se citesc Molitvele (sau Exorcismele) lui Vasile cel Mare. Ele se citesc de preoţi special rânduiţi. în psihoterapie. ele se citesc public doar o dată pe an. Aceşti „draci“ îi „leagă“ pe oameni. este operat de preoţi special pregătiţi. extins. ele se află în Molitvelnice. cele care survin prin practica magiei. tendinţe vicioase.Exorcismele Sfântului Vasile cel Mare Exorcizări publice şi private La 1 Ianuarie. în context special. oamenii au şansa să afle şi conţinutul. al mâniei. oamenii cad sub propria lor legare: când acumulează erori. sau ierarhi. Toţi pot să beneficieze de cea mai eficientă „dezlegare“ şi alungare a răului din om şi ardere a impurităţilor adunate un an de zile. Cine cade sub legare? Legările sunt spontane. „entităţile malefice“ sunt complexe psihice personificate. indiferent dacă eşti sub povara unor erori acumulate în timp (legări accidentale). isihaştii vorbesc despre „dracul“ lăcomiei. acre blochează energiile şi produc ratarea. Alteori există legări oculte. Exorcismele anuale se asociază minunat cu dezlegările pe care le dau duhovnicii la spovedanie şi împărtăşanie. orice paraziţi ai minţii. Legările oculte şi autolegările Exorcism. de Anul Nou. exorcisme înseamnă orice alungare a răului. (La fel cum tehnicile proiective. Langa). întâlnită la mulţi semeni ai noştri. ca el să nu prindă rădăcini. alţii le zic „entităţi malefice“. iar curăţirea sau dezlegarea ciclică îl menţin sub binecuvântare şi protecţie divină. Nu trebuie citite prea des. În gândirea animistă. să se citească rugăciunile dezlegării pentru toţi creştinii. 22 . marea dezlegare. frică. Cine este invitat cu precădere să asiste la slujbele în care se citesc exorcisme? Ele. le împuţinează viaţa. adică le îngustează mintea. De aceea sunt necesare dezlegări periodice. boala sau moartea. în bisericile creştine. dar sunt şi „aruncate“ de vrăjitor. De aceea. Ce sunt aceşti paraziţi? Unii le zic „draci“. după liturghie.

A treia molitvă: Umplerea „golului de posesiune“ A treia parte din Molitvele lui Vasile cel Mare prilejuieşte umplerea golului rămas după alungarea răului (golul de posesiune). ca atunci când un penitent sau bolnav le va fructifica mai cu folos. Tăietorii vieţii şi „legătorii“ sunt zdrobiţi prin puterea rugăciunii. deşi rugăciunea este publică. Este bine să ştim că Vasile cel Mare n-a folosit niciodată. adică „te alung pe tine“. fiecare dintre cei ce participă se dezleagă personal şi se reîntoarce la Hristos personal. de către preot. Ruperea legăturii se face prin repetarea poruncii de alungare. desface blocarea hipnotică (sau autohipnotică. alcoolul. A treia rugăciune întăreşte biruinţa alungării răului şi preamăreşte curăţenia şi viaţa. dorinţa de putere. în aceste molitve. El a folosit termenul grecesc „exorkiso se“. cu voce tare sau în gând. chiar dacă prăbuşirea poate fi colectivă… 23 . plictisul. cu numele lui Hristos. ele se citesc când este cazul. Aceasta este partea cu „blestemele“. Oamenii care participă îşi rostesc numele. după Sfântul Maslu. Ele au o succesiune terapeutică şi sfinţitoare foarte precisă. În cele ce urmează. Căci mintea curăţită poate fi inundată rapid de răul alungat. Cine alungă pe Dumnezeu din om? Cine „taie“ viaţa? Iată: neascultarea sau răzvrătirea luciferică. Primul exorcism: Denunţarea tăietorilor vieţii Molitvele sau exorcismele Sfântului Vasile sunt un ansamblu de trei rugăciuni. sunt denunţate forţele răului care alungă pe Dumnezeu din om. mai marele răului şi al hulei“. s-a tradus termenul „te blestem“ pentru a impresiona şi a şoca imaginaţia penitentului. drogurile. la superstiţioşi). Al doilea exorcism: Desfacerea legăturii sau „alungările“ A doua rugăciune rupe legătura malefică sau vicioasă. lenea. Citirea primei rugăciuni. În româneşte. La mănăstirile unde se fac exorcizări. dorinţa de a mânui forţele răului (magia).La unele biserici se citesc săptămânal. cu reinstalarea prezenţei lui Dumnezeu în minte. În timpul rugăciunii sunt denunţaţi „tăietorii vieţii“. De aceea. în numele lui Hristos. termenul „blestem“ („katara“. ca eliberarea să fie mai eficientă. prin memoria divinului din om. Această practică este dezavuată. Formula sa completă este: „Te alung pe tine. ea trebuie umplută cu „păzitorii vieţii“. Despietreşte inima şi activează străfundul religios al omului. Vasile cel Mare mai foloseşte formula „să te certe Domnul“ sau „te cert cu puterea Domnului“: aceasta este o formulă clasică de protecţie psihică şi alungare a răului. în greceşte). lăcomia. Fiecare îşi rosteşte numele său. căci. pregăteşte terenul minţii pentru alungarea răului. dăm însă explicaţii privind acţiunea de purificare şi vindecare prin cele trei molitve. Salvarea este personală. Zdruncină legătura diavolească.

că Tu cu mine eşti. depresie anagapică. Psalmi cere se citesc în caz de boală. 3. Sufletul meu l-a întors. nu mă voi teme de rele. Un Psalm care a fost selectat pentru o trebuinţă psihosomatică va fi citit. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. Toiagul Tău şi varga Ta. Psalmii perfecţiunii. Pacientul e întărit în redescoperirea legii revelate. Psalmul 102 (103) începe cu versetul: „Binecuvântează. de linişte lăuntrică. 4. acestea m-au mângâiat. De exemplu. Psalmul acesta este construit în întregime pe arhetipul renaşterii şi pe simbolul salvării: începând cu salvarea fizică (hrana. Puterea lui constă nu doar în sugestie. dizarmonie. PSALMUL 22 1. al întineririi. după însănătoşire. Tatăl care biruieşte „valea umbrei morţii“ stimulând resursele vieţii. cu uitare de sine. Acesta conţine sugestii puternice. 4. cel puţin în şapte zile la rând. 3. pe Domnul… “. Psalmii profilaxiei. 5. sau ai purificării. La loc de păşune. trăind profund fiecare cuvânt al Psalmului. povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii. psihică sau somatică. am ales 10 ca prioritari în împrospătarea forţelor şi refacerea sănătăţii.. făcându-l favorabil restabilirii sănătăţii. Pe aceştia î-am împărţit în patru mari categorii: 1. cât şi ca terapie autonomă. Psalmii penitenţei. acolo m-a sălăşluit. Efectul medical şi atitudinea mentală imunogenă decurg din identificarea cu realitatea Duhului. Lectura Psalmilor se recomandă şi în profilaxia degenerării. ci în activarea arhetipului Tatălui protector şi dătător de viaţă. pentru numele Lui. lovirea sorţii este resimţită ca operaţie psihică de întărire. poticnire.. Psalmii însănătoşirii: 22 şi 102 Psalmul 22 (în unele Biblii este numerotat ca Psalmul 23) începe cu versetul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi“ („Domnul este păstorul meu“) se citeşte pentru orice fel de „poticnire“ maladivă. 2. fie de către terapeut (care cunoaşte modul adecvat de citire sau de asociere cu practica sa medicală). 24 . ştiu că un medic foloseşte sistematic Psalmul 22 (23) pentru echilibrarea endocrină. pe care le rostesc atât pentru spiritualizarea actului medical clasic. acestea m-au mângâiat… “. Este prin excelenţă un psalm al regenerării. Din cei 150 de Psalmi. I. fie de pacient sau de penitent însuşi. stres de abandon. neutralizând potrivnicii sau tăietorii vieţii. Am auzit despre medici care şi-au selectat un „repertoriu“ de texte biblice. apa). „Toiagul tău şi varga ta. la apa odihnei m-a hrănit.Sufletul meu l-a întors“) şi terminând cu cea pontificală („ca să locuiesc în casa Domnului. 2. sau păstrătorii vieţii.Psalmii şi vindecarea 10 Psalmi cu efecte terapeutice particulare S-a constatat că citirea consecventă a unor texte biblice îmbunătăţeşte climatul psihic. Este un Psalm al însănătoşirii dinspre spirit spre trup. suflete al meu.. Citirea lui se face într-o stare de destindere. pentru cei care. Iată motive pentru care propunem să se facă o corelaţie între Psalmi şi vindecare. “). caută iluminarea. care creează un bine mintal — condiţia restabilirii sănătăţii. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii. continuând cu cea energetică („..

depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. Eroarea. Este un Psalm care ne trezeşte pulsiunile morţii: prin luarea de cunoştinţă a condiţiei noastre de trecători. suflete al meu. 17. Gătit-ai masa înaintea mea. Doamne. PSALMUL 6 1. 20. Psalmul 6 nu lasă păcatul să se încuibe până ajunge boală. PSALMUL 102 1. cei tari la vârtute. Că El a cunoscut zidirea noastră. pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele. 22. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui. El a implantat în om. Amintirea morţii nu naşte tristeţe. ci o oprire de la păcat. ci-l stopează. Trebuie spus că boala nu e o pedeapsă pentru păcat. pe Cel ce te încununează cu mila şi cu îndurări. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri. 12. aşa va înflori. nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine. spre cei ce păzesc legământul Lui 19. Ci cât este departe cerul de pământ. numai poruncile lui Dumnezeu dau sens în acest univers… (În alt Psalm găsim o idee care ar părea şocantă prin paradoxul ei: „minciună sunt fiii oamenilor“. 3. aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El. pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui.6. Psalmul 38 (39) care începe cu «Zis-am: „Păzi-voi căile mele. de pelerini pe acest pământ. Miluieşte-mă. vindecă-mă. 13. În ce chip miluieşte tatăl pe fii. suflete al meu. Binecuvântează. păcatul. adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui. Doamne. Nu după păcatele noastre a făcut nouă. 5. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. spre cei ce se tem de El. Şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu. ci o valorizare corectă a vieţii. Domnul în cer a gătit scaunul Sau şi împărăţia Lui peste toti stăpâneşte. 14. Doamne. Este aici conţinut şi mesajul din Ecleziast: Toate sunt zadarnice. ca să locuiesc în casa Domnului. îndelung–răbdător şi mult-milostiv. Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta. Este un Psalm care evidenţiază relaţia între păcat şi boală. numele cel sfânt al Lui. alteori ca o tulburare de personalitate. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul. spre salvare spirituală). Domnul. 10. legea Sa. 18. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale. pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu. care faceţi voia Lui. împotriva celor ce mă necăjesc. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viata ta. ca o traumă de trezire spre Duh. în tot locul stăpânirii Lui. Îndurat şi milostiv este Domnul. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise. slugile Lui. 11. Boala psihică apare mai întâi ca o îngustare a minţii. 7. 3. ca să le facă pe ele. că s-au tulburat oasele mele. Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui. 2. fiilor lui Israel voile Sale. Când legea este încălcată sau contrazisă. Psalmii profilactici: 6 şi 38 Psalmul 6 începe cu „Doamne. Omul ca iarba. contrazicerea legii. atât este de mare mila Lui. 7. până când? 25 . se manifestă durerea şi boala — nu întru pedeapsă. 2. nici în veac se va mânia. 16. 9. în fiecare celulă a corpului omenesc. binecuvântează suflete al meu pe Domnul. uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. zilele lui ca floarea câmpului. Doamne. şi judecata tuturor celor ce li se face strâmbătate. ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea… “» («Zis-am: "Voi veghe asupra căilor mele… “»). II. Nu până în sfârşit se va iuţi. nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine. Nu concepem un Dumnezeu pedepsitor. 6. 4. Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor. ca o scindare sau o dizarmonie. care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. nici cu urgia Ta să mă cerţi… “. înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Binecuvântează. că neputincios sunt. 15. nici cu urgia Ta să mă cerţi. întru lungime de zile. 8. nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă. au ca urmare o îmbolnăvire somatică sau psihică. Cel ce face milostenie. 21. însă întru restabilirea legii.

III. 7. făcea rugăciunea sa. Psalmii penitenţei sau ai purificării: 21. să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrab. căci în acel moment El îi îndeplineşte profeţia. Zis-am: "Păzi-voi căile mele. ia aminte la mine. pentru mila Ta. 27:46). şi cererea mea ascult-o. Auzit-a Domnul cererea mea. Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi durerea mea s-a înnoit. 9. Poţi trăi şi micşorat. lacrimile mele să nu le treci. Şi numărul zilelor mele care este. pentru ce m-ai părăsit?“ („Dumnezeule. Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele. 10. De toate fărădelegile mele izbăveşte-mă. că Tu eşti Cel ce m-ai făcut pe mine. 12. ci de penitenţă pentru neamul omenesc. 7. deci. Eli! Lama sabahtani?“ (Mat. Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei. 14. Dumnezeul meu. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea. De tăria mâinii Tale. mai înainte de a mă duce şi de a nu mai fi. Nu-i vorba. însoţit însă de următoarea explicaţie: prin greşeală. tot omul ce viază. 31. Pus-am gurii mele pază. eu m-am sfârşit. 5. mediocritate… Poţi trăi micşorat şi sănătos(!). izbăveşte sufletul meu. PSALMUL 38 1. Depărtează de la mine bătăile Tale. te micşorezi. Domnul rugăciunea mea a primit. (afirmativ). 26 . Doamne. Lasă-mă ca să mă odihnesc. Ştim că Iisus. Căci străin sunt eu la Tine şi străin ca toţi părinţii mei. nu Domnul? Şi statul meu de la Tine este. Şi ai subţiat ca pânza de păianjen sufletul său. Şi în iad cine Te va lauda pe Tine? 6. Citind acest Psalm. Apare însă întrebarea: există oare greşeli care nu sunt „socotite“? Greşeli pentru care nu plăteşti prin boală sau moarte? Există greşeli pe care Dumnezeu lear trece cu vederea? Răspunsul. 10. 3. 2. suportând însă toate inconvenientele micşorării tale: marginalizare. Doamne. Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Deşi ca o umbra trece omul. dar în deşert se tulbură tot pământeanul. Dar toate sunt deşertăciuni. 17. ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea. cu palma ai măsurat zilele mele ş i statul meu ca nimic înaintea Ta. Este un Psalm cu putere de întărire. 9. Doamne. Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu. mântuieşte-mă. 16. Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit?“). de o poticnire sau o deznădejde a Sa. Iată. rostind acest Psalm: „Eli. sfârşitul meu. ocară celui fără de minte nu mă da. cu condiţia să nu ieşi de sub binecuvântare. în acest Psalm se spune: „Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele (…) şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi“. că a auzit Domnul glasul plângerii mele. cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda. Fericit bărbatul. dar în zadar se tulbura. spăla-voi în fiecare noapte patul meu. 18. dar şi din observarea unei cazuistici a penitenţei universale. rezultă şi din acest Psalm. Întoarce-Te. 13. Iisus rosteşte acest Psalm.4. reactualizăm penitenţa lui Hristos însuşi. 141 Însănătoşirea presupune două etape: arderea negativităţii ancestrale sau achiziţionate şi restabilirea comunităţii cu armonia divină. 50. Auzi rugăciunea mea. nici nu este în gura lui vicleşug…“ („Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit. Şi acum cine este răbdarea mea? Oare. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om 15. Grăit-am cu limba mea: "Fă-mi cunoscut. ca micşorarea să nu devină nimicire. Psalmul 21 (22) începe cu „Dumnezeul meu. când a stat păcătosul împotriva mea". Amuţit-am şi n-am deschis gura mea. Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea! Ferice de omul căruia Domnul nu-i socoteşte greşala“). îmbătrânit-am între toţi vrăjmaşii mei. căruia nu-i va socoti Domnul păcatul. 5. „Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Penitenţa Lui arde păcatul lumii. 8. Ostenit-am întru suspinul meu. ca să ştiu ce-mi lipseşte". pe cruce. Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu şi în cugetul meu se va aprinde foc. Psalmul 31 (32). 8. 11. 4. 6.

Numărat-au toate oasele mele. Deschis-au asupra mea gura lor. Dumnezeul meu. lăudaţi-L pe El. Dumnezeul meu. Este cel mai important Psalm al penitenţei. 28. „Miluieşte-mă. 20. rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El. 36. în mijlocul adunării Te voi lauda. Şi vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naşte şi ce a făcut Domnul. zicând: 25. Iar Tu întru cele sfinte locuieşti. 21. şi seminţia mea va sluji Lui. 5. Dumnezeul meu. 7. 11. În Tine au nădăjduit părinţii noştri. Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului. m-a auzit. timp de 21 de zile. 23. spre ridicare celor părăsiţi şi spre transformarea singurătăţii în şansă. înaintea Lui vor cădea toţi cei ce se coboară în pământ. „Cu glasul meu către Domnul am strigat. Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile neamurilor. iar cei ce-L caută pe Dansul vii vor fi inimile lor în veacul veacului. şi noaptea şi nu Te vei gândi la mine. spre sprijinul meu ia aminte. în Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat. Mâncat-au şi s-au închinat toţi graşii pământului. 10. 9. 27 . cu glasul meu către Domnul mam rugat. Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece. 30. El conţine şi sugestia arderii păcatului. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. Spre Tine m-am aruncat de la naştere. 34. laudă lui Israel. Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea. dar şi imperativul iertării. 33. pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşelilor mele. nici n-a lepădat ruga săracului. Să se teama de Dânsul toată seminţia lui Israel. Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pântecelui meu. clătinat-au capul zicând: 8. 35. Cei ce vă temeţi de Domnul. 19. 16. după mare mila Ta… (…) Întoarce faţa Ta de la păcatele mele…“. "Nădăjduit-a spre Domnul. Dumnezeule. 15. tauri graşi m-au împresurat. 24. Spune-voi numele Tău fraţilor mei. nu depărta ajutorul Tău de la mine. Este Psalmul asumării sacrificiului de sine. Că n-a defăimat. 29. 4. Înconjuratu-m-au viţei mulţi. Nu Te depărta de la mine. striga-voi ziua şi nu vei auzi. Iar eu sunt vierme şi nu om. Nici n-a întors fala Lui de la mine şi când am strigat către Dansul. şi nu este cine să-mi ajute. ca ultima şansă a purificării.Psalmul 50 (51). Mânca-vor săracii şi se vor satura şi vor lauda pe Domnul. Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara câinelui viaţa mea. Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele. adunarea celor vicleni m-a împresurat.“ („Cu glasul meu strig către Domnul…“). Doamne. că necazul este aproape. de la sânul maicii mele. 2. PSALMUL 21 1. nădăjduit-au în Tine şi i-ai izbăvit pe ei. Şi sufletul meu în El viază. mântuiască-l pe el. Că m-au înconjurat câini mulţi. 13. 31. din pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu. 27. iar ei priveau şi se uitau la mine. 22. Izbăveşte-mă din gura leului şi din coarnele taurilor smerenia mea. 6. Către Tine au strigat şi s-au mântuit. Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit. Că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri. 18. nădejdea mea. De la Tine este lauda mea în adunare mare. grăit-au cu buzele. 14. Iar Tu. izbăvească-l pe el. toată seminţia lui Iacob slăviţi-L pe El! 26. Uneori duhovnicii impun drept canon copierea zilnică a acestui Psalm. 32. 3. ocara oamenilor şi defăimarea poporului. Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele. 17. 12. şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai coborât. ia aminte la mine. Psalmul 141 (142). ca un leu ce răpeşte şi răcneşte. că-l voieşte pe el".

şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă. 2. drepţilor. aţinti-voi spre tine ochii Mei. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. 9. Multe sunt bătăile păcătosului. 14. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce căuta sufletul meu. Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. şterge fărădelegea mea. mila îl va înconjura. 8. pe care vei merge. 6. Că iată adevărul ai iubit. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. 18. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta. întru bună voirea Ta. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Dumnezeul mântuirii mele. PSALMUL 141 l. iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul. 3. Că am tăcut. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge. îmbătrânit-au oasele mele. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Doamne. 4. ţi-aş fi dat. până ce-mi vei răsplăti mie. 6. că s-au întărit mai mult decât mine. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut. Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o. 28 . 5. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. 3. 10. inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. împotriva mea. atunci vor pune pe altarul Tău viţei. Pe mine mă aşteaptă drepţii. izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat. când strigam toată ziua.PSALMUL 31 l. zis-am: „Tu eşti nădejdea mea. 19. 5. şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. 16. 4. În calea aceasta în care am umblat. 20. nici nu este în gura lui vicleşug. căruia nu-i va socoti Domnul păcatul. 5. 11. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi. ca să laude numele Tău. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţa când ghimpele Tău mă împungea. 6. 17. 10. cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale. mi-ai arătat mie. Doamne. bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii. 7. Doamne. Tu ai cunoscut cărările mele. iar potop de ape multe de el nu se va apropia. partea mea eşti în pământul celor vii“. Că de ai fi voit jertfa. Fericit bărbatul. 11. PSALMUL 50 l. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. 3. bucuria mea. 13. bucura-se-vor oasele mele cele smerite. buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. 4. Miluieşte-mă. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde. că m-am smerit foarte. arderile de tot nu le vei binevoi. 8. Şi după mulţimea îndurărilor Tale. 15. 12. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi. Ia aminte la rugăciunea mea. Doamne. Zis-am: "Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului". prinosul şi arderile de tot. şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Cu glasul meu către Domnul am strigat. 12. Auzului meu vei da bucurie şi veselie. 9. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit. Dumnezeule. după mare mila Ta 2. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită. Nu fi ca un cal şi ca un catâr. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea. cu glasul meu către Domnul m-am rugat. 7. Inimă curată zideşte întru mine. Când lipsea dintru mine duhul meu. ascuns-au cursa mie. la care nu este pricepere. cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine. Dumnezeule. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc. spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Scoate din temniţa sufletul meu. Sionului. 2. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. necazul meu înaintea Lui voi spune. Strigat-am către Tine. Fă bine. 7.

de fiecare dată răsplătit. o dereglare endocrină sau circulatorie. ci ca să te oprească de la încălcarea legii universale. nu se va clătina. sprijinitorul nostru. 2. 4. furie. 10. Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui. 4. Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. 10. iar pavezele în foc le va arde. Regăsirea lor cere un travaliu ascetic. care umblă în legea Domnului. Tulburatu-s-au neamurile. Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului. Domnul puterilor cu noi. Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor. Blestemul. sprijinitorul nostru. Domnul puterilor cu noi. înălţa-Mă-voi pe pământ. oamenii moderni. Cele mai importante legi universale pe care le încalcă omul sunt iubirea de Dumnezeu şi iubirea de semen. egoism. O. 7. osândirea. ca să păzesc poruncile Tale! 6. osândirea aproapelui şi neputinţa iertării. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu. Se înţelege că nu numai Psalmii selectaţi de noi aici. Este un tratat de medicină. nu mă părăsi până în sfârşit. Venit-au şi s-au tulburat apele lor. Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii. ajutor întru necazurile ce ne împresoară. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor. o scădere energetică. Psalmii desăvârşirii: 45 şi 118. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale. minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ. PSALMUL 45 1. Psalmul 118 (119). pierdute uneori de noi. ci toţi ceilalţi. Binecuvântat eşti. Adevărata sănătate nu este o problemă medicală. o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă. 9. PSALMUL 118 1. ca să nu greşesc ţie. Îndreptările Tale voi păzi. El reaminteşte secretul restaurării omului — interiorizarea Legii revelate — şi cauza bolilor — încălcarea legilor universale. unde găsim scris: „Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu…“ („Opreşte-te şi cunoaşte…“) (45:10). vorbind despre cele 6 opriri ale realizării. plecatu-s-au împărăţiile. arcul va sfărâma şi va frânge arma. Psihologia numeşte această serie de erori. 3. Scrierile revelate conţin coduri puternice. au o energie benefică salvării noastre. învaţă-mă îndreptările Tale. Este un Psalm al practicii spirituale. Litania Legii Psalmul 45 (46). întru deplina sănătate a trupului şi întru iluminarea minţii. structurate în caracter. Dumnezeul lui Iacob. 2. 11. 29 . Dumnezeul lui Iacob. 3. 5. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine. care umblă în legea Domnului. Nota Bene. Dumnezeu este în mijlocul cetăţii. Doamne. „Fericiţi cei fără prihană în cale. În inima mea am ascuns cuvintele Tale. 7. Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră.IV.“ („Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru…“). 9. Psalmul 118 ne trezeşte în memorie detaliile legii. de exemplu) au dezvoltat acest verset. 11. Această încălcare se numeşte: agresivitate. ura. mândrie. Nu ca să te pedepsească. vanitate. „complexul Cain“: tendinţa omului de-şi elimina semenul. 5. ajutor întru necazurile ce ne împresoară. De aici reiese şi importanţa acestui Psalm al ascezei. Această tendinţă — adesea tradusă în practică — are ca urmare şi ca avertisment o îmbolnăvire. cutremuratu-s-au munţii de tăria lui. rememorarea lor continuă. Fericiţi cei fără prihană în cale. „Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu. 12. au ca primă urmare o cefalee. 8. blasfemia. 8. Unii autori filocalici (Isaia Pustnicul. de mistică. dat-a Cel Preaînalt glasul Lui. ci sufletească. ca sa învăţ judecăţile dreptăţii Tale. Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale. de înţelepciune. dar adesea enigmatice. să nu mă lepezi de la poruncile Tale.“ („Ferice de cei fără prihană în calea lor…“). Psalmul acesta îi „încununează“ pe toţi ceilalţi. cutremuratu-s-a pământul. 6. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu. de s-ar îndrepta căile mele.

De mila Ta. Bunătate ai făcut cu robul Tău. 54. că întru judecăţile Tale am nădăjduit. Străin sunt eu pe pământ. Doamne. zis-am să păzesc legea Ta. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului. 30. Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale. întru dreptatea Ta viază-mă. 17. iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale. Lipitu-s-a de pământ sufletul meu. 36. 53. blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale. 50. Doamne. Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale. 31. Îndepărtează ocară. Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte. 29. Rugatu-m-am feţei Tale. Ia de la mine ocara şi defăimarea. 46. pentru judecăţile dreptăţii Tale. 33. 37. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale. Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu. Iată. În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăţia. după cuvântul Tău. este plin pământul. învaţă-mă îndreptările Tale. Adusu-mi-am aminte de numele Tău. La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale. Împlineşte robului Tău cuvântul Tău. 42. 43. 47. îndreptările Tale mă învaţă. viază-mă. că îndreptările Tale am cautat. Am vorbit despre mărturiile Tale. căci judecăţile Tale sunt bune. Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau. mântuirea Ta. 51. Cântate erau de mine îndreptările Tale. Cei mândri m-au batjocorit peste măsură. 52. Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea. Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale. care este pentru cei ce se tem de Tine. 26. Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat. în calea Ta viază-mă. în toată vremea. pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale. 14. Aceasta s-a făcut mie. Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale. 19. şi nu m-am ruşinat. Doamne. Vestit-am căile mele şi m-ai auzit. 45. 23. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea. 62. 59. Doamne. că poruncile Tale am căutat. în locul pribegiei mele. de care mă tem. iar îndreptările Tale. Doamne. către robul Tău. Să vină peste mine mila Ta. 61. Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta. Şi voi păzi legea Ta pururea. după cuvântul Tău. 49. 28. Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor. 27. că mărturiile Tale am păzit. miluieşte-mă după cuvântul Tău. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea. sfatul meu. 15. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare. 48. Doamne. 34. 16. din toată inima mea. până în sfârşit. La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale. 44. 39. 64. 22. Am umblat întru lărgime. 58. 65. 21. întăreşte-mă întru cuvintele Tale. după cuvântul Tău. 63. La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine. Lege pune mie. că aceasta am voit.13. 35. Partea mea eşti. că am nădăjduit în cuvintele Tale. 56. 41. Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac. care părăsesc legea Ta. am dorit poruncile Tale. Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale. 18. dar de la legea Ta nu m-am abătut. în veac şi în veacul veacului. 38. Certat-ai pe cei mândri. Doamne. 55. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea. dar legea Ta n-am uitat. calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale. şi m-am mângâiat. 60. Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc. să nu mă ruţinezi. 20. să nu ascunzi de la mine poruncile Tale. 32. Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău. 25. 57. Doamne. Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie. ca cuvântul Tău m-a viat. Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea. Lipitu-m-am de mărturiile Tale. 30 . întru care mi-ai dat nădejde. şi am păzit legea Ta. înaintea împăraţilor. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte. 40. 24.

Doamne. după cuvântul Tău. Din poruncile Tale m-am făcut priceput. pentru aceasta cuvântul Tău am păzit. că la mărturiile Tale gândirea mea este. 76. 79. 81. 107. Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale. După rânduiala Ta rămâne ziua. Al Tău sunt eu. Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit. 102. Învaţă-mă bunătatea. că bucurie inimii mele sunt ele. că în poruncile Tale am crezut. dar nu sunt ca legea Ta. 119. De la judecăţile Tale nu m-am abătut. Bun eşti Tu. Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale. 68. Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu. pentru aceasta am iubit mărturiile Tale. 78. 97. că îndreptările Tale am căutat. Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ. 69. şi judecăţile Tale mă învaţă. învaţă-mă îndreptările Tale. Ajuta-mă! 87. 89. dar îndreptările Tale nu le-am uitat. 105. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli. în gura mea! 104. Mai înainte de a fi umilit. mântuieşte-mă. Cât sunt de dulci limbii mele. după cuvântul Tău. pururea. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le Doamne. Doamne. către robul Tău. La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit. Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi. În veac. Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale. 88. ca să păzesc cuvintele Tale. 75. iar eu cu legea Ta m-am desfătat. 117. 86. 111. 110. dar porunca Ta este fără de sfârşit. că legea Ta cugetarea mea este. dar de la poruncile Tale n-am rătăcit. Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie. 80. 100. iar eu voi cugeta la poruncile Tale. ea toată ziua cugetarea mea este. 31 . mai mult decât mii de comori de aur şi argint. Cunoscut-am. Apără-mă. Umilit am fost până în sfârşit: Doamne. că poruncile Tale am căutat. De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea. Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu. 95. Mai mult decât învăţătorii mei am priceput. în cuvântul Tău am nădăjduit. înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale. Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta. Că m-am făcut ca un foale la fum. zicând: „Când mă vei mângâia?“ 83. Doamne. 106. Doamne. După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele. 84. pururea. că în cuvintele Tale am nădăjduit. 115. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit. mila Ta. ca să mă mângâie. Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumina cărărilor mele. 114. şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea. 72. viază-mă. 90. mai mult decât mierea. Bună-mi este mie legea gurii Tale. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire. am greşit. că toate sunt slujitoare ţie. Întemeiat-ai pământul şi rămâne. 94. 82. 98. Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat. 103. 108. dar eu n-am părăsit poruncile Tale. Doamne. 112. Moştenit-am mărturiile Tale în veac. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale. Facă-se dar. atunci aş fi pierit întru necazul meu. 113. învăţătura şi cunoştinţa.66. că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit. 92. ca să învăţ îndreptările Tale. 96. Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri. Mai mult decât bătrânii am înţeles. Toate poruncile Tale sunt adevăr. că pe nedrept m-au nedreptăţit. Mărturiile Tale am priceput. că în veac a mea este. Mai mult decât pe vrăjmaşii mei mai înţelepţit cu porunca Ta. 71. Că am iubit legea Ta. Să se ruşineze cei mândri. cuvântul Tău rămâne în cer. 109. În neam şi în neam adevărul Tău. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele. 77. Doamne. Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni. Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului. că într-însele m-ai viat. în cuvântul Tău am nădăjduit. 99. pe nedrept m-au prigonit. 67. ca să nu mă ruşinez. 74. Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc? 85. 101. 116. că Tu ai pus mie lege. pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii. 70. 93. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale. 73. Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău. cuvintele Tale. pentru că nedrept este gândul lor. iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale. 118. şi întru bunătatea Ta. Bine este mie că m-ai smerit. În veac nu voi uita îndreptările Tale. 91. Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor. după cuvântul Tău.

toată calea nedreaptă am urât. din mărturiile Tale. Doamne. 137. Căpeteniile m-au prigonit în zadar. 171. Topitu-m-a râvna casei Tale. mântuieşte-mă. 131. în veac. Rosti-va limba mea cuvintele Tale. ca să cuget la cuvintele Tale. mai mult decât aurul şi topazul. Să ajungă cererea mea înaintea Ta. 123. Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei. Drept eşti. Departe de păcătoşi este mântuirea. Doamne. 165. 122. Dorit-am mântuirea Ta. după judecata Ta mă viază. Din început am cunoscut. Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam. 162. 136. că de poruncile Tale am dorit. 153. 155. şi drepte sunt judecăţile Tale. Minunate sunt mărturiile Tale. şi poruncile Tale am iubit. 148. dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut. 147. Nedreptatea am urât şi am dispreţuit. 142. dar îndreptările Tale nu le-am uitat. că m-ai învăţat îndreptările Tale. Vremea este să lucreze Domnul. 129. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el. 168. că poruncile Tale nu le-am uitat. Fă cu robul Tău. după cuvântul Tău mă izbăveşte. dar poruncile Tale sunt gândirea mea. Robul Tău sunt eu. Aproape eşti Tu. 135. Strigat-am către Tine. Gura mea am deschis şi am aflat. Vezi smerenia mea şi mă scoate. 125. 157. 169. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale. Doamne. 159: Vezi că poruncile Tale am iubit. Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevărul. Drepte sunt mărturiile Tale. pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu. 143. că îndreptările Tale n-au căutat. pentru ca n-am păzit legea Ta. Caută spre mine şi mă miluieşte. şi legea Ta cugetarea mea este. Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie. 128. şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege. 151. Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte. 176. Mâna Ta să mă izbăvească. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta. 127. De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale. 134. 32 . Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale. 145. Doamne. Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc. nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate. fă-mă viu. 154. după judecata Ta mă viază. Aşteptat-am mântuirea Ta. 126. că poruncile Tale am ales. 173. şi voi păzi mărturiile Tale. Doamne. iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea.120. 146. că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei. după mila Ta. şi toate poruncile Tale sunt adevărul. ca cel ce a aflat comoara mare. 167. Primeşte pe robul Tău în bunătate. 139. Doamne. Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc. după judecata Ta. Doamne! Îndreptările Tale voi cauta. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă. că n-au păzit cuvintele Tale. dar de la legea Ta s-au îndepărtat. că oamenii au stricat legea Ta. Doamne. înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale. ca să nu mă clevetească cei mândri. Tânăr sunt eu şi defăimat. 170. caută pe robul Tău. Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege. 172. Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci. întru cuvintele Tale am nădăjduit. că în veac le-ai întemeiat pe ele. 160. 132. 152. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale. 175. că legea Ta n-am uitat. iar legea Ta am iubit. Din zori m-am sculat şi am strigat. fală de cei ce iubesc numele Tău. Rătăcit-am ca o oaie pierdută. Necazuri şi nevoi au dat peste mine. întru mila Ta mă viază. că de judecăţile Tale m-am temut. 156. 124. 140. 144. înţelepţeşte-mă şi voi fi viu. 161. Îndurările Tale multe sunt Doamne. că toate poruncile Tale sunt drepte. 138. după cuvântul Tău mă înţelepţeşte. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul. Sfârşitu-sau ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale. 130. Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale. Străpunge cu frica Ta trupul meu. 174. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat. 163. 166. 164. Judecă pricina mea şi mă izbăveşte. Doamne. Doamne. 158. Să răspândească buzele mele laudă. Făcut-am judecată şi dreptate. 149. Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău. după cuvântul Tău. 133. şi îndreptările Tale mă învaţă. 121. 150. după mila Ta. Glasul meu auzi-l. 141. că toate căile mele înaintea Ta sunt.