UNIVERSITATEA din BUCUREŞTI Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării

Prof. Univ. Dr. Mihail–Constantin Eremia Daniel Mihai Dragnea

Dreptul comunicării publice Introducere în Dreptul constituţional
NOTE DE CURS

Prezentele note de curs implică © drept de autor şi nu pot fi reproduse fără acordul autorului, conform normelor în vigoare.

Bucureşti 2007

Privire generală asupra Constituţiei

2

Capitolul I Conceptul de Constituţie şi evoluţia acestuia Istoria culturii şi civilizaţiei umane a conferit Dreptului prestigiu şi autoritate, dovedite de puterea de a cristaliza valorile societăţii şi de a le prezenta ca esenţă şi conţinut juridic, într-o formă adecvată, respectiv norma juridică. Toate societăţile care s-au exprimat prin valori de tip democratic, recunoscute şi în societatea contemporană, au formulat comandamentul juridic ca principii juridice, pe care le-au exprimat în forma unei Legi fundamentale. Termenul CONSTITUŢIE , din punct de vedere etimologic, provine de la cuvântul latin constitutio, care însemna organizare sau aşezare cu temei. (a se vedea Antonie Iorgovan, Drept constituţional şi instituţii politice) Deşi cuvântul constituţie îl găsim în diferite etape istorice pentru a forma termeni, noţiuni şi concepte juridice, de exemplu „Constituţia lui Solon”, „Constituţia lui Licurg” (a se vedea Nistor Prisca, Drept constituţional, adup A. Iorgovan) el se va stabiliza, ca semnificaţie juridică, în Antichitate, la Roma, astfel că în Statul Roman constituţia desemna legea de organizarea a statului, deci Legea cu cea mai mare putere normativă. Jurisconsultul Gaius, în INSTITUTIONES I 5, pentru a explica constituţiile imperiale (legile imperiale), formulează următoarea definiţie: Constitutio principi est quod imperator decreto, vel edicto, vel epistola constituit (Constituţia imperială este ceea ce împăratul decretează, edictează sau ceea ce stabileşte epistola). Constituţia a fost în epoca modernă percepută, în special datorită influenţei curentului politico-juridic al contractului social, ca o Lege a cărei supremaţie juridică asupra tuturor celorlalte norme juridice este recunoscută, pentru a indica organizarea socialpolitică cu scopul asigurării protecţiei juridice a drepturilor cetăţenilor, şi care ca formă juridică se prezintă ca o „Constituţie scrisă”. Thomas Paine afirma: « Nu există Constituţie dacă ea nu poate fi pusă în buzunar. » ( a se vedea explicaţiile profesorului Tudor Drăganu în Drept constituţional şi instituţii politice) Apariţia constituţiei scrise, şi prevalenţa acesteia asupra constituţiei cutumiare, este un efect al evoluţiilor înregistrate de organizarea societăţii în secolul al XVIII-lea, efect care a produs consecinţe în privinţa constituţiei atât în sens material (substanţialitatea, stabilitatea şi conţinutul constituţiei) cât şi în sens formal ( solemnitatea adoptării, procedurile de adoptare, structura, şi forma scrisă sistematică). După cum spune profesorul Antonie Iorgovan, explicând primul val al constituţionalităţii moderne, apariţia constituţiei scrise, în sensul strict al termenului, este legată de procesul de constituire a organizărilor statale în America de Nord, respectiv de revoluţia burgheză din Franţa. Cu sensul modern, sens confirmat de evoluţia organizării constituţionale din etapa ilustrată de secolul al XIII-lea până în etapa contemporană, prima Constituţie este considerată Magna Charta Libertatum de la 1215 din Anglia. Au urmat, în etapa constituirii constituţionalismului modern ( comparativ cu dreptul public roman şi cu dreptul public grecesc din antichitate ) adoptarea primei constituţii americane în 1787, Constituţia de la Philadelphia (Constituţia federală americană), şi respectiv a primei constituţii scrise europene (continental europene) adoptate în Franţa la 1791, în timpul Revoluţiei. Ideea unei legi fundamentale, care să exprime normele juridice (reguli juridice rigide, scrise şi obligatorii) pentru organizarea statului, limitarea puterilor guvernanţilor şi garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, a fost şi este susţinută în filozofie şi axiologie de Teoria Dreptului natural (Jus naturae), Teoria Contractului social, Teoria separaţiei puterilor statului, şi ulterior de Teoria Suveranităţii Naţionale. Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului adoptată în 1789 de revoluţionarii francezi, indică, 3

cu sensul nou atribuit începând din secolul al XVIII-lea, la articolul 16 : « Orice societate în care garanţia drepturilor nu este asigurată, nici separaţia puterilor stabilită, nu are Constituţie. » Cuvintele autorului elveţian Emmerich de Vattel, utilizate de Constantin Stere ca Moto la cursul din 1903 intitulat Introducere în studiul dreptului constituţional, constituie esenţa constituţionalismului modern : «Constituţia şi legile fundamentale sunt planul în temeiul căruia Naţiunea a hotărât să lucreze spre fericirea ei. » Esenţa şi conţinutul constituţiilor sunt generate de realitatea constituţională. Aceasta exprimă relaţiile social-politice şi juridice, sistemul valorilor morale şi religioase, fundamentul tradiţional şi cultural reprezentând bazinul de cultură şi civilizaţie juridică. Constituţiile statelor de azi sunt expresia declaraţiilor, convenţiilor şi pactelor, precum şi a filosofiei care recunoaşte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului ca fundament pentru activitatea de guvernare. Capitolul II Principiile constituţionale şi principiile generale ale dreptului Adunarea Constituantă din România, pentru elaborarea CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI, a valorificat principiile generale ale dreptului, universal recunoscute, armonizându-le cu principiile constituţionale formulate şi consacrate de practica de constituţionalitate românească (a se vedea Geneza Constituţiei României 1991,Lucrările Adunării Constituante). Ideea armonizării principiilor constituţionale cu principiile generale ale dreptului se află la baza celor mai moderne constituţii şi considerăm astfel şi proiectul de Tratat instituind o Constituţie pentru Europa. Pentru elaborarea Constituţiei României, aşa cum indică alocuţiunea domnului Antonie Iorgovan, prezentată în faţa Adunării Constituante din 1991, în calitate de reprezentant al Comisiei de redactare a proiectului Constituţiei României, « …s-au avut în vedere tradiţiile constituţionale democratice ale ţării noastre, printre care şi cele reflectate în Constituţia din 1923, principiile constituţionale moderne, ce stau la baza, îndeosebi, a regimurilor democraţiei moderne, pactele şi convenţiile internaţionale privind consacrarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor omului, precum şi aspiraţiile şi idealurile Revoluţiei din decembrie 1989. » (Geneza Constituţiei României 1991, pag. 56) Constituţia României din 2003 (adoptată în forma iniţială în 1991) valorifică atât principiile juridice generale tradiţionale cât şi principiile constituţionale moderne, consacrate şi recunoscute în realitatea constituţionalismului statelor democratice. Enumerarea şi analiza principiilor constituţionale româneşti, revitalizate de Revoluţia din decembrie 1989, confirmă ideea că nu se poate face o ierarhie a principiilor constituţionale şi că fiecare principiu se află în interdependenţă cu celelalte principii. Constituţia României din 2003, aşa cum a fost revizuită prin Legea de revizuire a Constituţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 22 septembrie 2003, consacră un complex de principii juridice constituţionale, formulate pe baza celor mai reprezentative idei şi teorii filosofice şi politice concepute şi expuse în istoria culturii şi civilizaţiei. În privinţa organizării instituţionale Constituţia consacră principiul Suveranităţii la ARTICOLUL 1 Statul Român, alineat (1) « România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. » De asemenea acest principiu este reafirmat de ARTICOLUL 2 Suveranitatea:

4

« (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român. nu poate fi decât unică. prin ARTICOLUL 1 Statul român. dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme. în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989. aplicabilă întreg acestui sistem. de apartenenţă politică. ( Mihai Constantinescu. La rândul său 5 . chiar dacă se manifestă în modalităţi şi forme diferite. » Acelaşi principiu este reafirmat de ARTICOLUL 20 Tratatele internaţionale privind drepturile omului. Revizuirea Constituţiei României) Considerăm că un rol important pentru funcţionarea eficientă a societăţii revine conlucrării între autorităţile publice. Aceste două principii permit realizarea unui alt principiu. România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi. „puterea să oprească puterea”. care are următoarea formulare constituţională. democratic şi social. libera dezvoltare a personalităţii umane. » Alte principii. constituite prin alegeri libere. alineatul (3): « România este un stat de drept. Primul dintre aceste două principii se referă la organizarea instituţională a Statului iar celălalt principiu se referă la regimul politic de guvernare. astfel încât legea însăşi exprimă voinţa generală numai cu respectarea normei constituţionale. separaţia puterii legislative. (2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu. alineatul (4): « Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă. şi sunt garantate. Întrucât separaţia priveşte cele trei funcţii principale prin care puterea se exercită în stat: funcţia legislativă. » Organizarea constituţională a societăţii româneşti are ca temei armonia în societate. Antonie Iorgovan. apărarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului. declarate de Constituţia României la ARTICOLUL 4 Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni: « (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi. fără deosebire de rasă. de naţionalitate. Principiul supremaţiei Constituţiei şi obligativitatea legilor indică concepţia normativă conform căreia Constituţia se situează pe o poziţie supraordonată. executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale. pentru a evita ruperea însăşi a puterii statului care. astfel ca activităţile din societate să poată fi coordonate către realizarea valorilor şi idealurilor fixate şi indicate de Constituţie. temei care este exprimat de principiul unităţii poporului român şi respectiv de principiul egalităţii şi solidarităţii cetăţenilor. consacrat de ARTICOLUL 1 Statul român. drepturile şi libertăţile cetăţenilor. prin natura ei. în care demnitatea omului. ce colaborează între ele. » Acest principiu are ca obiect evitarea abuzurilor în dauna drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. de origine etnică. principiul demnităţii omului prin recunoaşterea. cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. generând supralegalitatea constituţională. de avere sau de origine socială. cu rol de corolar. ele trebuie îndeplinite de autorităţi diferite. principiu cu rădăcini în istoria organizării statelor moderne. datorită regimului de separaţie. care o exercită prin organele sale reprezentative. Ioan Muraru. » Un alt principiu îl constituie separarea şi colaborarea puterilor şi autorităţilor în stat. declararea. precum şi prin referendum. periodice şi corecte. cea executivă şi funcţia judecătorească. aflate în interdependenţă şi fiind deosebit de importante pentru societăţile contemporane sunt principiul statului de drept şi principiul democraţiei. alineatul (1): «Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. executive şi judecătorească având drept scop ca astfel.

Reafirmând ataşamentul lor profund faţă de aceste libertăţi fundamentale care constituie temelia înseşi a justiţiei şi a păcii în lume şi a căror menţinere se bazează în mod esenţial. » Consacrarea acestor principii constituţionale situează România şi organizarea sa juridică la nivelul societăţilor statelor europene. ce indică trecerea către triada „libertate. a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. în mod expres. aşa cum afirma Mircea Djuvara în Teoria generală a dreptului « realitatea cea mai puternică şi cea mai interesantă în drept » (a se vedea şi analiza profesorului Ion Deleanu în tratatul Drept constituţional şi instituţii politice). pe de o parte. » Revizuirea Constituţiei şi adoptarea prin Referendum a Constituţiei României din 2003 dovedeşte că naţiunea este a tuturor cetăţenilor ( Mihai Constantinescu. iar pe de altă parte. reputatul profesor de Teoria generală a dreptului. Ioan Muraru. ( Mihai Constantinescu. chiar dacă. analizând statul şi Constituţia. în sensul că suveranitatea aparţine cetăţenilor. şi pentru a ilustra aceasta cităm paragrafele al treilea şi al patrulea din preambulul care exprimă considerentele Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale. principiul legalităţii. Hegel. scria: «Statul este lumea pe care şi-a clădit-o spiritul: al are de aceea un curs determinat fiinţând în şi pentru sine. » Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa. Antonie Iorgovan. Ca mod de organizare pentru indivizi. respectarea Constituţiei. alineatul (5) al Constituţiei României din 2003 are următoarea formulare: « În România. prevede. Revizuirea Constituţiei României). 6 . egalitate. care afirma că naţiunea nu trebuie să fie confundată cu poporul şi că statul nu reprezintă doar generaţia prezentă ci este « reprezentantul …tuturor tradiţiilor trecutului şi al spiritualităţii viitoare ». Capitolul III Statul Român şi organizarea constituţională a acestuia Societatea contemporană a reuşit să depăşească acele concepţii care considerau Statul ca fiind deasupra individului şi respectiv a societăţii. având în vedere confederaţia statelor componente. Iorgovan. şi că nu putem uita că libertatea şi propăşirea fiecăruia depind de libertatea şi propăşirea naţiunii. Citându-l pe Mircea Djuvara. că Uniunea Europeană respectă identitatea naţională a statelor membre. organizează şi asigură ordinea de drept. fraternitate” şi respectiv către teza „statul este poporul”). pe un regim politic cu adevărat democratic. Drept constituţional şi instituţii politice. adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950: « Considerând că scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune cât mai strânsă între membrii săi şi că unul dintre mijloacele pentru a atinge acest scop este apărarea şi dezvoltarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Statul nu mai este constituit astăzi ca o „realitate absolută”. Antonie Iorgovan. Revizuirea Constituţiei României) Textul de la ARTICOLUL 1 Statul român.obligativitatea legii. Ioan Muraru. profesorul Ion Deleanu scrie că «Sentimentul naţional constituie astfel cel mai puternic ferment al coeziunii statului şi al permanenţei lui » (Drept constituţional şi instituţii politice). pe o concepţie comună şi cu un respect comun al drepturilor omului din care acestea decurg. Ideea conţinută de afirmaţia regelui francez Ludovic al XIV-lea : „statul sunt eu” a fost destrămată de ideile Revoluţiei franceze (a se vedea A. Caracterul naţional al suveranităţii consacră concepţia suveranităţii populare a lui Jean Jacques Rousseau.

» Organizarea constituţională a Statului român indică pentru forma de stat următoarele coordonate: republica. suveran şi independent. Judecătorescul). respectiv el reprezintă naţiunea română şi societatea românească. spre deosebire de statele federale. a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. pentru regimul politic. fiind aprobate prin Referendum naţional. Conform ARTICOLULUI 1 Statul român. 1). (2) al Art. alineatul (1) : « România este stat naţional. unitar şi indivizibil. România este stat suveran în sensul că nici o altă putere sau autoritate nu este deasupra puterii de comandă a Statului în societate. democratic şi social. prin reprezentantul său. Prevederile din TITLUL VI Integrarea euroatlantică respectă principiul indivizibilităţii Statului român şi respectiv litera şi spiritul Constituţiei. garantate şi respectate. Acest Stat este stat naţional. Respectă funcţiile esenţiale ale statului. întrucât integrarea în Uniunea Europeană şi aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord sunt prevăzute prin chiar textul constituţional. numită independenţă. 2. De asemenea în Proiectul de Tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa la Articolul 5: Relaţiile dintre Uniune şi statele membre se prevede: « 1. 7 . alineatul (2) în privinţa formei de organizare constituţională a societăţii româneşti. Dacă individul este acela care formulează valorile şi idealurile. Nimeni nu este mai presus de lege (alin. prin tradiţii specifice.Ca formă pentru organizarea social-politică a societăţii şi ca modalitate ideală pentru exprimarea şi exercitarea puterii publice Statul reprezintă societatea. ca formă de guvernământ. şi este indivizibil în sensul că nici una dintre prerogativele de putere publică nu pot fi cedate ori trecute altor puteri sau autorităţi. De asemenea libera dezvoltare a personalităţii umane este permisă şi încurajată pentru fiecare persoană şi respectiv atât pentru cetăţenii români cât şi pentru românii din străinătate (cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt). Respectarea Constituţiei. În temeiul principiului cooperării loiale. civilizaţie. 16). Statul este acela care le recunoaşte pentru societate şi le consacră juridic. (alin. Executivul. inclusiv în ceea ce priveşte autonomia locală şi regională. » România este stat de drept deoarece organizarea societăţii româneşti este exprimată numai de LEGE. (5) al Art. În ce priveşte latura externă a suveranităţii. Constituţia României din 2003 consacră la ARTICOLUL 1 Statul român. apărate. Uniunea respectă identitatea naţională a statelor sale membre în ceea ce priveşte structurile lor fundamentale politice şi constituţionale. în special cele care se referă la asigurarea integrităţii teritoriale a statului. Această putere de comandă a societăţii se numeşte supremaţie. aşa cum acestea s-au format din punct de vedere istoric şi cum s-au exprimat şi se exprimă prin identitate de cultură. în virtutea căruia Statul român stabileşte relaţii cu alte state fără imixtiuni din exterior şi totdeauna de pe poziţii de egalitate. sunt încadrate în spiritul Constituţiei. Uniunea şi statele membre se respectă şi se asistă reciproc în îndeplinirea misiunilor ce decurg din Constituţie. se prevede: « Forma de guvernământ a statului român este republica. Statele membre facilitează îndeplinirea de către Uniune a misiunii sale şi se abţin de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea scopurilor enunţate în Constituţie. Statul român este democratic şi social întrucât demnitatea omului şi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului sunt recunoscute. stat de drept. indicăm faptul că aceasta se constituie ca drept recunoscut internaţional. la menţinerea ordinii publice şi la apărarea securităţii interne. Statul român este unitar în sensul că organizarea acestuia este concepută cu un singur centru de comandă (un singur sistem de organe cuprinzând Legislativul. » Statul organizat de societatea românească se numeşte ROMÂNIA.

pe care le-au declarat ca fiind comune. astfel ca acestea să poată conlucra pentru organizarea eficientă a societăţii româneşti. în virtutea puterii de reprezentare pe care a primit-o.» Noua formulare a principiului evidenţiază necesitatea echilibrului între puterile publice. Suveranitatea naţională aparţine poporului. (a se vedea Mihai Constantinescu. Principiul separaţiei puterilor este exprimat. constituite prin alegeri libere. pe cale de reprezentare. Constituţia României din 2003. Acesta. Ioan Muraru. Capitolul IV Suveranitatea naţională a poporului român Pentru ca Statul să poată realiza competenţele pe care le are esenţială este suveranitatea. de Montesquieu. fiind din acest punct de vedere situate în poziţii de tip neutru. 8 . Scopul aplicării principiului separaţiei puterilor în stat este ca «puterea să oprească puterea» şi astfel orice încercare de folosire abuzivă a puterii ori de suprimare a drepturilor şi libertăţilor omului să fie înlăturată. pe baza idealurilor şi valorilor Revoluţiei din decembrie 1989 este dovedită şi de conţinutul ARTICOLULUI 8 Pluralismul şi partidele politice din Constituţia României din 2003. dar acesta o exercită în numele societăţii. şi de şcoala franceză a dreptului (Ch.Democratizarea societăţii româneşti. este separaţia puterilor statului. popor şi respectiv stat. Curtea constituţională. care consacră la alineatul (1): « Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale. la ARTICOLUL 2 Suveranitatea dispune: (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român. odată cu elaborarea primei „constituţii” engleze. Realizând distincţiile necesare dintre naţiune. pe baza legitimităţii de tip naţional. » Unul dintre cele mai importante principii ale organizării constituţionale. al apartenenţei la un bazin de cultură şi civilizaţie. Hobbes). Statului Român. care va asigura atât supremaţia cât şi independenţa. Exerciţiul suveranităţii este transmis. pornind de la realităţile din Anglia. alineatul (4) consacră principiul astfel: «Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă. precum şi prin referendum. respectiv generaţiei comunităţii actuale. în virtutea sentimentului naţional. periodice şi corecte. Revizuirea Constituţiei României) Constituţia României din 2003 la ARTICOLUL 1 Statul român. care o exercită prin organele sale reprezentative. precum Avocatul poporului. începând cu secolul al XIII-lea. Remarcăm că suveranitatea nu aparţine Statului. se constituie ca deţinător al suveranităţii. Să constatăm că termenul juridic cu ajutorul căruia se desemnează suveranitatea este suveranitatea naţională. Antonie Iorgovan. J. principiu care a existat iniţial şi s-a aplicat pentru organizarea cetăţilor greceşti antice şi care a fost apoi formulat de şcoala engleză a dreptului (J. Echilibrul este susţinut şi de instituţii publice care nu fac parte din puterile statului. Locke. reprezentativ pentru statele democrate. executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale. (2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu. Magna Charta Libertatum. conform evoluţiilor înregistrate în societate şi al aspiraţiilor existente în societăţile moderne. este necesar să analizăm şi să explicăm că suveranitatea include şi implică valori şi tradiţii formate şi consacrate de naţiunea română. că şi în cazul suveranităţii intervin elemente ale identităţii naţionale. Rousseau). Th. J. Existenţa naţiunii exprimă îndelungata experienţă a generaţiilor care au preluat valori şi tradiţii.

Teritoriul este delimitat de frontiere statale recunoscute conform dreptului internaţional. fiind instituţii ale dreptului intern. el fiind acela care permite formarea şi exprimarea civilizaţiei naţiuni. Conform dispoziţiilor constituţionale teritoriul românesc este organizat. Alineatul (2) al ARTICOLULUI 3 Teritoriul. astfel că puterea statală desemnată prin alegeri de societatea românească consfinţeşte prin lege organică frontierele. Capitolul VI Fundamentul Statului Român 9 . solicitate pentru actul electoral. a celorlalte norme în materie. Capitolul V Teritoriul României Un element indispensabil pentru existenţa statului îl reprezintă teritoriul. Teritoriul statal este organizat de puterea de stat astfel ca administrarea activităţilor în societate să poată fi desfăşurată normal. Teritoriul este elementul de stabilitate al statului. spaţiile misiunilor diplomatice şi consulare româneşti care reprezintă România în alte ţări. periodice şi corecte. precizăm că trasarea şi consfinţirea frontierelor ţării este de competenţa poporului român în exercitarea suveranităţii. teritoriul cuprinde suprafaţa de pământ şi ape situată între frontierele statului. Preşedintele şi respectiv Administraţia publică locală. coloana de aer situată deasupra teritoriului statului. sunt considerate teritoriu navele şi aeronavele româneşti.Pentru ca nici o persoană ori un grup să nu exercite suveranitatea în nume propriu este imperativ ca autorităţile publice. cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional. Consiliile judeţene şi Consiliile locale să fie constituite numai prin alegeri libere. spre deosebire de exerciţiul prin organele reprezentative (a se vedea şi ARTICOLUL 90 Referendumul). Suveranitatea poate fi exercitată şi de societate (popor). prin complexitatea pe care o prezintă. prin Referendum. ceea ce indică puterea suverană. trebuie îndeplinite cumulativ. subsolul cu bogăţiile naturale. la ARTICOLUL 3 Teritoriul declară la alineatul (1): « Teritoriul României este inalienabil. Conceptul juridic de teritoriu. » Inalienabilitatea este o trăsătură a teritoriului care interzice înstrăinarea în tot sau în parte a teritoriului naţional. alineatul (4). în calitate de deţinător al suveranităţii naţionale. deoarece fiecare ilustrează o componentă a democraţiei constituţionale. oraşe (unele oraşe pot fi declarate municipii) şi judeţe. trasarea acestora se realizează conform principiilor dreptului internaţional. Este necesar să remarcăm periodicitatea alegerilor la intervale de timp cât mai scurte (periodicitatea alegerilor s-a stabilizat în practica de constituţionalitate a fiecărui stat). Parlamentul. din Constituţia României prevede: « Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică. în comune. O dovadă a existenţei regimului politic democratic din România o constituie prevederile constituţionale care interzic strămutarea sau colonizarea de populaţii străine pe teritoriul statului român (a se vedea Constituţia României. înţeles ca „spaţiu” pe care puterea publică exercită suveranitatea naţională. marea teritorială şi zona economică exclusivă. Constituţia României din 2003. » Teritoriul României este cuprins de frontierele ţării. sub aspect administrativ. general admise de dreptul internaţional. ARTICOLUL 3 Teritoriul. indică un spaţiu unitar şi vast. ca teritoriu statal. Aceste calităţi.

de apartenenţă politică. şi mai mult. de limbă. reprezintă patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi. o constituie unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi. alin. de religie. fără deosebire de rasă. respectiv acele persoane care au stabilit legătura politico-juridică fundamentală. (2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi. de naţionalitate. Profesorul de Drept constituţional Ioan Muraru indică diferitele formule utilizate în literatura juridică pentru explicarea cetăţeniei precum « legătură între individ şi stat » fie ca « legătură politico-juridică » după care expune o definiţie considerată exactă conform căreia cetăţenia este legătura politică şi juridică permanentă dintre o persoană fizică şi un anumit stat. de avere sau de origine socială. datorate. Conţinutul acestui articol constituţional se coroborează cu substanţialitatea articolelor care alcătuiesc TITLUL II Drepturile. alin. Capitolul VII Cetăţenia română şi cetăţenia Uniunii Europene Unul din elementele conţinutului statului este populaţia. În sens larg prin populaţie se înţelege ansamblul indivizilor care locuiesc pe teritoriul unui stat. în acest sens exemplificăm enunţând dispoziţiile din ARTICOLUL 57 Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor din Constituţia României din 2003: « Cetăţenii români. evoluţiei de tip istoric. apelul la solidaritate este adresat cetăţenilor care. 10 . în ţara noastră România. România. Indicarea discriminărilor inadmisibile şi care produc efecte juridice de drept constituţional asigură o importantă componentă a democraţiei societăţii româneşti. fără discriminări de ordin constituţional. Ca formă istorică de comunitate umană. indiferent că aceştia sunt cetăţeni români ori au alt statut juridic ( ARTICOLUL 58 Numirea şi rolul Avocatului poporului. Deoarece Statul are în vedere cetăţenii. la ARTICOLUL 4 Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni. prevederile constituţionale consideră unitatea poporului român ca esenţială pentru menţinerea fiinţei naţionale şi de aceea solicită tuturor persoanelor care alcătuiesc poporul român solidaritate. Conform prevederilor Constituţiei României şi al Tratatelor internaţionale privind drepturile omului sunt apărate drepturile şi libertăţile tuturor persoanelor fizice. În sens restrâns populaţia desemnează totalitatea persoanelor care locuind pe teritoriul statal au un statut juridic datorită legăturii politico-juridice cu celelalte persoane care participă la constituirea şi exprimarea puterii publice şi care şi-au asumat drepturi şi obligaţii faţă de stat (puterea de stat). de opinie. libertăţile şi îndatoririle fundamentale. poporul reprezintă totalitatea populaţiei care locuieşte pe teritoriul statal şi care desfăşoară activităţi pentru dezvoltarea societăţii. ţara care asigură condiţiile existenţei poporului român. cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă. solidari. fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi. din Constituţia României). legătură care se exprimă prin totalitatea drepturilor şi obligaţiilor reciproce dintre o persoană şi statul al cărui cetăţean este. » Instituţia competentă să apere drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului este Avocatul Poporului. de exemplu. (1) şi ARTICOLUL 59 Exercitarea atribuţiilor Avocatului Poporului. vor asigura unitatea poporului şi vor apăra statul. de origine etnică.Constituţia României din 2003. consacră: (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi. de sex. Temelia statului român. Întrucât poporul poate avea mai multe componente. (1).

 România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi (Art. 4). la TITLUL II: DREPTURILE FUNDAMENTALE ŞI CETĂŢENIA UNIUNII. în condiţiile dispuse de legea organică (Legea cetăţeniei române nr. Consecinţele juridice ale statutului de cetăţean sunt indicate de chiar primul articol al TITLULUI II Drepturile. Statul român prin Legea cetăţeniei române.  Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea (Art. Pentru a identifica domeniul de aplicare al cetăţeniei să enunţăm formulările textului constituţional :  Suveranitatea naţională aparţine poporului român. 1958 şi de asemenea explicaţiile şi formulările profesorului Ioan Muraru din lucrarea Drept constituţional şi instituţii politice. ca o confirmare a continuităţii societăţii româneşti. reflectată pe plan extern. care dispune (ARTICOLUL 15 Universalitatea.este o legătură juridică specială. 2). Ei au: dreptul la libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre.  Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile. aşa cum sunt acestea trasate prin Proiectul de Tratat instituind o Constituţie pentru Europa. Sirey.  Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi (Art. 15).  Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România (Art. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale Constituţiei României din 2003. cu excepţia acelora ce nu sunt de compatibile cu absenţa lor din ţară (Art. 2. 21/1991 modificată prin Legea 192/1999) Statului Român. cât priveşte dobândirea cetăţeniei române consacră principiul jus sangvinis (dreptul sângelui) conform căruia un copil născut devine cetăţean dacă ambii părinţi sau numai un părinte au/are cetăţenie română. alineatul 165. alineatul (1): « Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea. dreptul de a vota şi de a fi aleşi în Parlamentul european. precum şi în cadrul alegerilor locale în statul membru unde îşi au reşedinţa. fără privilegii şi fără discriminări (Art. Cetăţenele şi cetăţenii Uniunii se bucură de drepturile şi au obligaţiile prevăzute în prezenta Constituţie.17 ). care o exercită prin organele sale reprezentative (Art. 19). Orice persoană care are cetăţenia unui stat membru este cetăţean al Uniunii. » Noile repere trasate în politica românească în privinţa integrării României în Uniunea Europeană indică şi noile repere juridice. Întrucât statul român se bazează pe bazează pe cetăţenii săi pentru asigurarea condiţiilor necesare realizării valorilor sociale şi a idealurilor societăţii româneşti acordarea statutului juridic de cetăţean revine. scris la Ed. în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat. se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică. 4). Articolul 8: Cetăţenia Uniunii. Cetăţenia Uniunii se adaugă la cetăţenia naţională şi nu o înlocuieşte. LUMINA LEX în colaborare cu Simina Tănăsescu). Droit international public. Rec. (2) Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere. 11 . păstrată şi prelungită oriunde s-ar afla persoana (a se vedea Charles Rousseau.  Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice. Constituţia României din 2003 prevede la ARTICOLUL 5 Cetăţenia: (1) Cetăţenia română se dobândeşte. Conceptul juridic cetăţenie înglobează noţiunile de cetăţean şi cetăţenie. Paris. care prevede : « 1. 16).

pe baza valorilor sociale formulate în istoria comună a popoarelor europene şi a civilizaţiei astfel create. una dintre instituţiile create de constituantul român să vegheze în privinţa dreptului la identitate şi respectiv drepturile românilor din străinătate este Avocatul Poporului. În dreptul european petiţiile în privinţa respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului sunt soluţionate de Mediatorul European. culturală. pe teritoriul unei ţări terţe în care statul membru ai cărui resortisanţi sunt nu este reprezentat. lingvistice şi religioase. Recunoaşterea identităţii fiecărui popor şi a fiecărei etnii care şi-au adus aportul la constituirea patrimoniului cultural comun european se înscrie între cerinţele existenţei democraţiei moderne. la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice. » Distinct de activităţile Ministerului Afacerilor Externe. » De asemenea constituantul român a acordat grija cuvenită şi românilor din străinătate. În acest fel se asigură afirmarea şi totodată recunoaşterea identităţii culturale a naţiunii române. (2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea . 3. dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice. în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acelui stat. Capitolul IX Pluralismul de idei. Constituţia României din 2003. pluralismul politic şi partidele politice 12 . de a se adresa Mediatorului European sau de a se adresa instituţiilor şi organelor consultative ale Uniunii într-una dintre limbile Uniunii şi de a primii răspuns în aceeaşi limbă. dreptul de a prezenta petiţii Parlamentului European. ca drept de tip colectiv şi respectiv ca drepturi şi libertăţi individuale : « (1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea. de protecţie din partea autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru. dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.dreptul de a beneficia. are ca scop apropierea popoarelor şi a etniilor continentului european. culturale. respectiv că au şi cetăţenia română ori că sunt numai cetăţeni străini şi indiferent de apartenenţa etnică dacă sunt membrii ai comunităţilor de români ori afirmă relaţii cu acestea. Aceste drepturi se exercită în condiţiile şi limitele definite în prezenta Constituţie şi în dispoziţiile de aplicare a acesteia. la ARTICOLUL 6 Dreptul la identitate prevede. o instituţie nouă pentru societatea românească dar care are un potenţial constituţional enorm şi care se constituie ca barometru al democraţiei. În spiritul culturii şi civilizaţiei societăţii româneşti constituantul român a consacrat ca valoare juridică drepturile şi libertăţile în legătură cu identitatea minorităţilor naţionale. dispune la ARTICOLUL 7 Românii din străinătate : « Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea. lingvistică şi religioasă a cetăţenilor români şi a românilor din străinătate Construcţia edificiului instituţional european. cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt. indiferent de situaţia juridică a acestora. » Capitolul VIII Identitatea etnică. Constituţia României din 2003. culturale. lingvistice şi religioase.

Ideile sunt produse ale gândirii omeneşti ca rezultat al prelucrării percepţiilor şi reprezentărilor din lumea înconjurătoare. Constituţia României din 2003 statuează la ARTICOLUL 8 Pluralismul şi partidele politice. în patronate şi 13 . Bucureşti. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale. ori aderării la acestea. În spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român (a se vedea şi Petre P. dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme ». patronatele şi asociaţiile profesionale ce dispune : « Sindicatele. Dreptul modern recunoaşte diversitatea de idei prin care se exprimă personalitatea umană. prevăzute de Constituţia României sunt cuprinse. integritatea teritorială. (a se vedea şi Dicţionar explicativ al limbii române) Conform prevederilor din Articolul 9 Libertatea de gândire. (2) Libertatea conştiinţei este garantată. Panaitescu. contrare convingerilor sale. » Diversitatea de idei şi opinii permit manifestarea pluralismului în sensul formării şi exprimării concepţiilor despre lume şi viaţă. alineatele (1) şi (2): « (1) Libertatea gândirii şi a opiniilor. Constituţia României din 2003 consacră la ARTICOLUL 29 Libertatea conştiinţei . care este exprimată şi în calitate de concepţie despre societate. ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc. pe baza cărora se formează conştiinţa fiecărui individ. precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Istoria românilor. de substanţialitatea ARTICOLULUI 9 Sindicatele. alineatul (1): « Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale. » Capitolul X Sindicatele. respectând suveranitatea naţională. interzicerea muncii forţate. Libertatea întrunirilor. ordinea de drept şi principiile democraţiei. în condiţiile legii. alături de alte articole care se referă la muncă şi protecţia socială a muncii. » Deoarece Suveranitatea naţională aparţine poporului român şi pentru ca nimeni să nu fie mai presus de lege alineatul al doilea al ARTICOLULUI 8 Pluralismul şi partidele politice din Constituţia României din 2003 dispune : « Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Existenţa sindicatelor. Ideile se transpun în opinii. de conştiinţă şi de religie al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale « orice persoană are dreptul la libertatea de gândire ». » Constatăm că textul constituţional prevede expres şi distinct reglementarea în privinţa asociaţiilor profesionale de reglementarea altor tipuri asociative şi de reglementarea referitoare la drepturile şi libertăţile individuale ale cetăţenilor. al Constituţiei României « libera dezvoltare a personalităţii umane. alineatul (1) reglementează: « Cetăţenii se pot asocia în partide politice. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă. patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutului lor. drept prevăzut de Constituţia României din 2003 la ARTICOLUL 40 Dreptul de asociere. 1990) şi idealurilor Revoluţiei româneşti din decembrie 1989. economice şi sociale ale membrilor săi. Conform conţinutului juridic din ARTICOLUL (1) Statul român. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. ca drept individual. inclusiv în forma doctrinelor politice. cât priveşte conţinutul lor. patronatelor şi a asociaţiilor profesionale este consecinţa exercitării dreptului la asociere. Editura Didactică şi Pedagogică. în sindicate. patronatele şi asociaţiile profesionale Dreptul de asociere. dreptul la grevă al muncitorilor.

». respectiv relaţii paşnice cu toate statele şi de asemenea relaţii de bună vecinătate.» Capitolul XI Relaţiile internaţionale şi dreptul internaţional Pentru a trasa reperele democratice ale societăţii româneşti. ale Constituţiei României din 2003. libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate. cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. Coordonatele politicii externe româneşti şi ale raporturilor juridice de drept internaţional la care participă ca subiect de drept Statul român sunt indicate de conţinutul ARTICOLULUI 10 Relaţii internaţionale şi de conţinutul ARTICOLULUI 11 Dreptul internaţional şi dreptul intern.» Cele mai numeroase asociaţii din societate sunt acelea profesionale. de ARTICOLUL 19 Extrădarea şi expulzarea şi de ARTICOLUL 18 Cetăţenii străini şi apatrizii. cetăţenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European. În acest sens alineatul (5) al articolului 41 garantează: «Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate. alineatul (4) dispune: «Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise. al cărui text enunţă: « În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană. constituantul român a formulat reguli fundamentale şi în ce priveşte exerciţiul suveranităţii în relaţiile cu alte state.» Este necesar să observăm că la dezvoltarea societăţii româneşti contribuie şi patronatele astfel că şi acestea. întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional ( Constituţia României din 2003. » Contextul ce permite aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord şi de integrarea României în Uniunea Europeană este susţinut de caracterele relaţiilor internaţionale ale României. în Constituţia României din 2003 : « Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale. Conform prevederilor fundamentale înscrise la ARTICOLUL 80 Rolul Preşedintelui. Dispoziţii esenţiale pentru cetăţenii români şi pentru relaţiile juridice internaţionale ale Statului român sunt evocate de ARTICOLUL 38 Dreptul de a fi ales în Parlamentul European. patronatele şi asociaţiile profesionale. al Constituţiei României din 2003. activităţi care «contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale. ele având practic şi numărul cel mai mare de membrii deoarece activităţile de muncă reprezintă principala preocupare în societate. ARTICOLUL 10 Relaţii internaţionale ). este realizată în primul rând de ARTICOLUL 20 Tratatele internaţionale privind drepturile omului dar şi de ARTICOLUL 17 Cetăţenii români în străinătate. economice şi sociale ale membrilor lor ».în alte forme de asociere. Armonizarea dispoziţiilor constituţionale româneşti cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Cu o deosebită importanţă pentru cetăţenii români şi pentru beneficiul societăţii româneşti se constituie dispoziţiile constituţionale din ARTICOLUL 45 Libertatea economică : « Accesul liber al persoanei la o activitate economică. » Un rol important acordă sistemul juridic constituţional românesc dispoziţiilor în privinţa drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi respectiv drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. pe baza prevederilor constituţionale de la ARTICOLUL 9 Sindicatele. alineatul (1). ca asociaţii profesionale. desfăşoară. Munca şi protecţia socială a muncii uneşte pe cetăţeni în asociaţii profesionale. 14 .

» Capitala ţării este centrul politico-administrativ al statului şi de aceea municipiul care este desemnat cu această calitate este reprezentativ pentru societate şi pentru stat.(2). simbolizând unitatea naţiunii române.53) în TITLUL II Drepturile. ARTICOLUL 16 Egalitatea în drepturi. Realizarea unirii tuturor românilor şi proclamarea unirii tuturor teritoriilor româneşti într-un singur Stat s-au înfăptuit la 1 Decembrie 1918 pe marele platou de la Alba Iulia. ARTICOLUL 15 Universalitatea. Conţinutul şi structura unei constituţii conferă caracterele societăţii şi de aceea analiza textului constituţional dezvăluie toate coordonatele realităţilor politicojuridice. imnul naţional.(1). care identifică statul respectiv şi care exprimă istoria societăţii pe care statul o reprezintă. drepturile şi libertăţile fundamentale cetăţeneşti. roşu. (alin. De asemenea din punct de vedere structural cel de-al doilea titlu constituţional distribuie articolele în cadrul a patru capitole. Constituţiile ţărilor democratice acordă un loc prioritar capitolului care declară şi consacră drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor. propriu-zis. limba oficială şi capitala ţării Fiecare stat din lume dispune de simboluri naţionale.» Capitolul XII Simboluri naţionale. limba oficială este limba română. Dintre scriitorii ardeleni se remarcă ANDREI MUREŞANU care este autorul marşului Deşteaptă-te Române. primele două conţinând. Imnul naţional al României este „Deşteaptă-te române” (alin. galben. în ordinea următoare începând de la lance: albastru. a cărei structură conţine opt titluri. 15 la art. Declararea ca simbol naţional a zilei 1 Decembrie reprezintă consecinţa semnificaţiei istorice a acestei zile pentru poporul român şi societatea românească. libertăţile şi îndatoririle fundamentale. Constituţia României din 2003 declară prin dispoziţiile ARTICOLULUI 13 Limba oficială: « În România. (3). 15 . » Capitolul XIII Drepturile şi Libertăţile fundamentale ale omului A. ziua naţională. ARTICOLUL 14 Capitala al Constituţiei României din 2003 stabileşte: « Capitala României este municipiul Bucureşti. Totodată în fiecare stat se declară limba oficială şi se stabileşte capitala ţării. Constituţia României din 2003. include articolele referitoare la drepturile şi libertăţile cetăţeneşti (de la art. stema şi sigiliul statului.Direcţionarea relaţiilor juridice internaţionale ale Statului român este realizată de alineatul (1) al ARTICOLULUI 11 Dreptul internaţional şi dreptul intern : «Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Revoluţiile desfăşurate în ţările române la 1848 au fost şi consecinţa dezvoltării culturale a poporului român. Simbolurile naţionale ale statului sunt: drapelul. articolele principii ale acestui titlu. Conform dispoziţiilor înscrise în Constituţia României din 2003 ARTICOLULUI 12 Simboluri naţionale: Drapelul României este tricolor şi colorile sunt aşezate vertical. Ziua naţională a României este 1 Decembrie (alin.

conform prevederilor de la ARTICOLUL 39 Libertatea întrunirilor şi ARTICOLUL 40 Dreptul de asociere. ARTICOLUL 46 Dreptul la moştenire. familiale şi private.  consacrarea drepturilor politice conform dispoziţiilor de la ARTICOLUL 36 Dreptul de vot. O deosebită importanţă o are ARTICOLUL 20 Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi de aceea acest articol este inclus în Capitolul I Dispoziţii comune al Titlului II. conferă unitate şi funcţionalitate dispoziţiilor constituţionale.ARTICOLUL 21 Accesul liber la justiţie. consacrate şi garantate la ARTICOLUL 29 Libertatea conştiinţei. reglementată la ARTICOLUL 41 Munca şi protecţia socială a muncii. garantarea dreptului la apărare. consacrată şi garantată la ARTICOLUL 32 Dreptul la învăţătură şi ARTICOLUL 33 Accesul la cultură. declarând şi consacrând seturile de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. consacrarea şi garantarea drepturilor economice. conform prevederilor de la ARTICOLUL 44 Dreptul de proprietate privată.  inviolabilitatea secretului corespondenţei. familială şi privată. reglementată de ARTICOLUL 27 Inviolabilitatea domiciliului. garantată de ARTICOLUL 28 Secretul corespondenţei. sfera relaţiilor sociale şi a valorilor juridice ale gândirii.  sfera libertăţilor de asociere şi de opinie. ARTICOLUL 42 Interzicerea muncii forţate.  ARTICOLUL 25 sfera relaţiilor sociale în privinţa inviolabilităţii domiciliului. sfera socială în privinţa dreptului la muncă şi a protecţiei sociale a muncii. opiniilor.    sfera socială în privinţa dreptului la educaţie şi la cultură. a valorilor sociale şi de materia în care acestea se aplică:  sfera vieţii.  protecţia mediului înconjurător. ARTICOLUL 38 Dreptul de a fi ales în Parlamentul European. ARTICOLUL 37 Dreptul de a fi ales. sfera libertăţii individuale. asigurată prin intermediul reglementării constituţionale de la ARTICOLUL 35 Dreptul la mediu sănătos. conştiinţei. Capitolul II Drepturile şi libertăţile fundamentale al Titlului II este un substanţial. ARTICOLUL 43 Dreptul la grevă. ARTICOLUL 45 Libertatea economică. conform prevederilor ARTICOLULUI 26 Viaţa intimă. în funcţie de sfera relaţiilor din societate. conferită de Libera circulaţie. conform prevederilor de la ARTICOLUL 23 Libertatea individuală. prin intermediul ARTICOLULUI 24 Dreptul la apărare.  sfera vieţii intime. sfera libertăţilor de presă indicată prin reglementarea constituţională de la ARTICOLUL 30 Libertatea de exprimare şi ARTICOLUL 31 Dreptul la informaţie. sănătăţii şi a integrităţii fizice şi psihice a individului apărată de ARTICOLUL 22 Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi ARTICOLUL 34 Dreptul la ocrotirea sănătăţii.   16 . alături de articolele care consacră principiile constituţionale în materia drepturilor şi libertăţilor fundamentale cetăţeneşti.    garantarea dreptului la liberă circulaţie.

Egalitatea în drepturi.   limitarea şi condiţionarea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. de ordin naţional şi internaţional. Recunoaşterea şi înscrierea în DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI. Ocrotirea prin Autoritatea legii a drepturilor omului. Credinţa tuturor popoarelor în drepturile fundamentale ale omului. Libertatea. iar prin măsuri progresive. •               Preambulul acestui act juridic universal proclamă ca valori juridice: Demnitatea inerentă tuturor membrilor familiei umane. 17 . precum şi a drepturilor şi libertăţilor care le întruchipează. dispusă numai conform prevederilor ARTICOLULUI 53 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi al Constituţiei României din 2003. Dezvoltarea relaţiilor prieteneşti între naţiuni. despre drepturile şi libertăţile Respectul universal şi efectiv faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. ARTICOLUL 49 Protecţia copiilor şi a tinerilor. Libertatea convingerilor şi Libertatea cuvântului. Progresul social şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în cadrul unei libertăţi mai mari în societate. Drepturi egale pentru femei şi bărbaţi. B. Credinţa tuturor popoarelor în demnitatea şi în valoarea persoanei umane. prin dispoziţiile de la ARTICOLUL 51 Dreptul de petiţionare şi ARTICOLUL 52 Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.  sfera relaţiilor sociale în privinţa familiei care se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi. adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 decembrie 1948. Inalienabilitatea drepturilor. consacrarea şi garantarea drepturilor de petiţionare. astfel cum prevăd dispoziţiile de la ARTICOLUL 48 Familia. recunoaşterea lor universală şi efectivă. Conştiinţa omenirii. Dreptatea şi Pacea în lume. a valorilor şi a idealului comun tuturor popoarelor şi naţiunilor. materia drepturilor protecţiei sociale. prin învăţătură şi educaţie. a permis. O concepţie comună fundamentale ale omului. dezvoltarea respectului pentru aceste drepturi şi libertăţi. ARTICOLUL 50 Protecţia persoanelor cu handicap. precum şi respectarea lor universală şi efectivă. reglementată prin ARTICOLUL 47 Nivelul de trai.

constituite din seturi de relaţii sociale şi din valori proclamate. Dreptul de a căuta azil şi de a beneficia de azil. Neretroactivitatea legii penale stabilită de Articolul 11. alineatul 1. consacrate de Articolul 18 16. consacrată la Articolul 8. Dreptul la cetăţenie. în calitate de fiinţă umană. înscris la Articolul 14. • Drepturile şi libertăţile fundamentale recunoscute. statuate prin Articolul 5. înscrise la Articolul 7.• Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de ONU se constituie drept ideal comun către care trebuie să tindă toate popoarele şi toate naţiunile. a domiciliului. Dreptul la căsătorie şi Dreptul de a întemeia o familie. Interzicerea sclaviei. Dreptul de a părăsi orice ţară. a corespondenţei. Interzicerea atingerilor aduse onoarei şi reputaţiei. alineatul 2. care se bazează pe libertatea naturală şi pe egalitatea în demnitate şi în drepturi. apărate şi garantate astfel:     4. conform dispoziţiilor de la Articolul 6. Nediscriminarea universală prevăzută în conţinutul Articolului 2. Viaţa. a pedepselor sau tratamentelor crude. consacrat la Articolul 15. conform Articolului 12. conform Articolului 9. Aplicarea legii penale mai favorabile afirmată de Articolul 11. . conform Articolului 3. şi alineatul 2. alineatul 1. Prezumţia de nevinovăţie stabilită de Articolul 11. alineatul 2. Dreptul de a circula în mod liber şi de a alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat. Interzicerea arestărilor arbitrare ori a deţinerii sau exilării arbitrare. Egalitatea în faţa legii şi dreptul la o egală protecţie a legii. conform Articolului 12. Audierea în deplină egalitate şi în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial. precum şi dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări sau oricărei provocări la o asemenea discriminare care ar viola prevederile declaraţiei. statuate prin Articolul                 Interzicerea torturii. consacrate şi prevăzute în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948 vizează cele mai importante sfere ale societăţii. libertatea şi securitatea fiecărei persoane. alineatul 2. Interzicerea imixtiunilor arbitrare în privinţa vieţii personale. înscris la Articolul 13. şi de a reveni în ţara sa. Recunoaşterea personalităţii juridice (persoană de drept) fiecărui om. înscrisă la Articolul 10. indicată la Articolul 1. inumane sau degradante. înscris la Articolul 13. alineatul 1. a servituţii şi a comerţului cu sclavi. Fraternitatea generată de raţiune şi conştiinţă. în caz de persecuţie. Satisfacţia echitabilă efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente. a familiei. inclusiv a sa. alineatul 1.

Dreptul la învăţătură. şi la Articolul 19. Dreptul la odihnă şi recreaţie. ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică. indispensabile pentru asigurarea demnităţii persoanei şi pentru libera dezvoltare a personalităţii sale. alineatul 1. alineatul 4. Libertăţile şi drepturile de tip cultural ori afirmate datorită progresului ştiinţific. alineatul 1. şi 3. sociale şi culturale. alineatul 3. voinţă exprimată prin alegeri nefalsificate şi periodice. acordată de Articolul 25. alineatul 1. consacrată la Articolul 20. şi la Articolul 24. Dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate. alineatul 2. precum şi alte libertăţi şi drepturi de muncă. conform Articolului 27. şi alineatul 2. înscrise la Articolul 21. consacrat la Articolul 28. Dreptul la muncă. Dreptul oricărui om la un nivel de trai care să asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi a familiei sale. Libertăţile de conştiinţă. prevăzut de Articolul 24. Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor exclusiv prin recunoaşterea şi respectarea drepturilor şi a libertăţilor altora şi numai prin îngrădiri stabilite de lege pentru satisfacerea justelor cerinţe ale moralei.  Interpretarea juridică în litera şi spiritul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului prin interzicerea desfiinţării ori limitării drepturilor şi libertăţilor. alineatul 1. Recunoaşterea şi ocrotirea drepturilor de autor. accesibil tuturor pe bază de merit. alineatul 1. stabilită de Articolul 30.. alineatul 2. susţinute prin sufragiu universal şi egal. indicate la Articolul 23. Libertatea de întrunire şi de asociere paşnică. alineatul 2.. Dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite acordate pentru mama şi copilul. prevăzută de Articolul 29. Dreptul de a participa la conducerea treburilor publice ale ţării şi dreptul de acces egal la funcţiile publice. astfel cum stabileşte Articolul 21. Dreptul la asigurare în caz de pierdere a mijloacelor de subzistenţă în urma unor împrejurări independente de voinţa sa. consacrate la Articolul 18.               Dreptul la securitate socială concretizabil prin realizarea drepturilor economice. consemnată de Articolul 26. înscris la Articolul 17. precum şi Dreptul la învăţământ elementar şi general gratuit şi învăţământ superior egal. 19 . aşa cum indică Articolul 25. prevăzute la Articolul 26. înscris la Articolul 22. alineatele 1. Protecţie socială egală pentru copilul născut în cadrul unei căsătorii şi pentru copilul născut în afara căsătoriei. 2. Existenţa şi manifestarea voinţei poporului ca singura bază a puterii de stat. conform prevederilor Articolului 25. indicat printr-un vot secret şi liber exprimat. alineatul 2. Prioritatea acordată părinţilor în alegerea felului de învăţământ pentru copiii lor minori.     Dreptul la proprietate. Dreptul la o orânduire socială şi internaţională în care drepturile şi libertăţile omului să poată fi pe deplin înfăptuite. înscris la Articolul 25. prevăzut la Articolul 23. alineatul 3. prevăzute prin Articolul 27.

economice şi culturale. Iorgovan. au fost definite şi numite fie ca libertăţi necesare (Esmein) fie ca drepturi esenţiale (J. Drept constituţional şi instituţii politice. indicând în acelaşi timp şi cristalizarea noilor valori şi idealuri. în societatea democrată actuală. drepturile şi libertăţile aferente specificului vârstei. de asemenea. din perspectiva dreptului public internaţional. protecţia socială a persoanelor cu handicap. astfel că autori consacraţi confirmă atât evoluţiile înregistrate de practica socială şi juridică cât şi tendinţele noi ale constituţionalismului. accesul liber la o activitate economică şi libera iniţiativă. acesta trebuind să le recunoască şi să le consacre). este a drepturilor cu natură juridică de drept pozitiv. Toate aceste drepturi şi libertăţi. Drepturile şi libertăţile omului de a treia generaţie. Ele exprimă rafinamentul vieţii societăţii şi evoluţia conştiinţei generale. general acceptată. Drept constituţional şi instituţii politice). indicându-se astfel atât drumul parcurs cât şi stadiul în plan teoretic şi în sfera practicii din societate. la început de mileniu. numite şi drepturi de solidaritate. 1994). accesul la cultura naţională şi universală. În acest sens profesorul Antonie Iorgovan susţine că putem constata « amplificarea sferei drepturilor fundamentale » şi totodată « nuanţarea teoriei. Este vorba despre dreptul la mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. natura lor juridică şi caracterele lor de drepturi fundamentale. la diversificare şi multiplicare. În acest fel se acordă copilului. În acest sens Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia cu privire la drepturile copilului. creşterea nivelului conştiinţei de tip individual cât şi de tip general au determinat evoluţii substanţiale pentru teoria şi practica drepturilor omului. concretizate prin drepturile civile şi politice. prin considerarea nevoilor şi cerinţelor unei dezvoltări armonioase. D. Dezvoltarea societăţii. ca premise pentru accesul.C. rezultat al experienţei sociale şi a cercetărilor ştiinţifice de la sfârşitul celui de-al doilea mileniu. „Galeriile J. le garantează şi desfăşoară. reprezintă concretizarea cerinţelor societăţii din a doua jumătate a secolului XX. progresul tehnic şi tehnologic generat de amplificarea cercetării ştiinţifice. la educaţie. despotismului şi în general a arbitrariului guvernanţilor (a se vedea I. acţiuni statale pentru realizarea lor. A. Ed.J. filosofice şi politice în privinţa libertăţilor şi a drepturilor omului. în literatura juridică. protecţia copiilor şi a tinerilor. Problematica drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului tinde. care a intrat în vigoare şi care este deschisă aderării oricărui stat. cultură şi la cele mai noi descoperiri ale ştiinţei şi tehnicii.L. ele depind de Stat în sensul că acesta le acordă. Muraru. dreptul la dezvoltare. doctrinele juridice. Literatura juridică valorifică. care îşi află esenţa în dreptul natural şi care sunt evocate atât de teoria jusnaturalismului cât şi de teoria contractualistă. Teorie generală. Toţi autorii de drept public vorbesc astăzi despre trei generaţii de drepturi şi de libertăţi fundamentale. fundamentându-se teza succesiunii unor generaţii de drepturi » astfel încât se poate afirma că astăzi există « o sferă. A doua generaţie a drepturilor şi libertăţilor omului . Aceste drepturi sunt drepturile sociale. Bucureşti. iar conţinutul lor şi respectiv domeniul lor de aplicare se pot schimba de la o perioadă la alta în conformitate cu interesul Statului. Calderon” . Rousseau aprecia că sunt daruri esenţiale ale naturii). fiind în fapt libertăţi naturale şi drepturi negative (existenţa lor nu presupune obligaţii de tip subiectiv din partea statului. 20 . Având în vedere scopul existenţei libertăţilor şi drepturilor omului. filosofică şi politică. Prima generaţie a drepturilor şi libertăţilor omului este numită generaţia libertăţilor individuale. atât fizică cât şi psihică. prin învăţământ. s-au afirmat în lupta contra tiraniei. absolutismului. care obligatoriu trebuie să se regăsească în orice Constituţie democratică » (Antonie Iorgovan. Drept constituţional şi instituţii politice. dreptul la pace.

atât la nivel naţional. şi legile interne. dreptul de a fi lăsat în pace. confederaţie. drepturi individuale. Inviolabilităţile. respectiv sunt drepturi de tip subiectiv. de exemplu ca drepturi şi libertăţi europene în virtutea calităţii juridice de cetăţean european. precum şi conform cărora există interdependenţe de substanţialitate care conferă indivizibilitate genetică între toate drepturile şi libertăţile. respectiv acele drepturi şi libertăţi care exprimă esenţa fiinţei umane şi sunt formulate ca drepturi de tip individual. dreptul la un nivel de viaţă decent. cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile. Datorită modului în care se realizează precum şi datorită importanţei lor ele sunt recunoscute şi consacrate numai de acte juridico-politice fundamentale şi instituţionale precum declaraţiile de drepturi. conform cărora se exclude orice încercare de ierarhizare a libertăţilor şi a drepturilor ori a libertăţilor sau a drepturilor în interiorul fiecărei sfere juridice. respectiv ca drepturi fundamentale. precum şi principiile constituţionale enunţate expres prin textul de la ARTICOLUL 20 Tratatele internaţionale privind drepturile omului al Constituţiei României din 2003: « (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 11. ori la nivel regional. libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor din lucrarea Drept constituţional şi instituţii politice). ca efect al globalizării şi al reevaluării drepturilor şi libertăţilor omului. Drepturile şi libertăţile omului. dreptul la nostalgie – unele dintre acestea fiind citate şi comentate de profesorul Ioan Muraru în lucrarea Drept constituţional şi instituţii politice). constituţiile ori actele juridice cu caracter constituţional. la care România este parte. în sensul deja indicat. (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului. cât şi la nivel de federaţie.Libertăţile şi drepturile omului sunt. Subliniem. indiferent de statutul juridic pe care aceasta îl deţine. ca tipologie juridică a drepturilor noi. au prioritate reglementările internaţionale. respectiv ca drepturi individuale. Drepturile. memorandumurile. spre deosebire de toate celelalte drepturi ca sunt de tip obiectiv. ca drepturi cetăţeneşti se clasifică astfel: 1. dreptul naţiunilor la dezvoltare. Pentru înţelegerea corectă a materiei drepturilor şi libertăţilor omului să indicăm şi tipologia clasificatoare ca rezultat al aplicării criteriului conţinutului drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti enunţat şi utilizat în literatura juridică de reputatul profesor Ioan Muraru. cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. convenţiile normative (a se vedea explicaţiile reputatului profesor Ioan Muraru formulate la capitolul XIII. De asemenea trebuie spus că din perspectiva dreptului constituţional drepturile omului sunt receptate nu doar ca drepturi ale cetăţenilor şi din această perspectivă înţelese ca drepturi fundamentale ci sunt considerate în esenţa lor de drepturi ale omului şi de aceea domeniul de aplicare este extins la orice altă persoană. că interdependenţa între dreptul intern şi dreptul internaţional are astăzi alte coordonate şi este susţinută cu alte intensităţi. susţinute juridic ca drepturi naturale consacrate prin declaraţiile de drepturi şi în acelaşi timp ca drepturi cetăţeneşti. Considerăm necesar să constatăm că la început de mileniu materia drepturilor şi libertăţilor omului se amplifică şi se diversifică prin apariţia unor noi drepturi (dreptul la privacy. astfel cum se preconizează în Proiectul de Tratat instituind o Constituţie pentru Europa. ca drepturi consacrate de Constituţie. Pentru consacrarea şi pentru realizarea drepturilor omului sunt de principiu raţionamentele. fiind apărate valori fundamentale 21 . totodată. care valorifică esenţa lor. astfel că existenţa şi exerciţiul unora este de neconceput fără celelalte. dreptul de a te indigna. În acest sens înţelegem existenţa Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale amendată prin Protocolul nr.» În acest sens drepturile omului sunt considerate în primul rând ca drepturi esenţiale.

Dreptul la muncă. Dreptul de proprietate privată. din perspectivă conceptuală. Libertatea individuală. 2. enumerate la alineatul (1): dreptul la viaţă. la exprimarea suveranităţii naţionale şi la actul guvernării. Datorită existenţei acestei categorii de drepturi fiecare individ dispune de vocaţia de a participa la constituirea voinţei generale şi la administrarea societăţii. Se permite astfel manifestarea. Dreptul de a fi ales şi Dreptul de a fi ales în Parlamentul European. Consacrarea. Secretul corespondenţei. Libertatea economică. Libertatea de exprimare. 3. respectiv acele drepturi şi libertăţi care permit desfăşurarea vieţii în societate prin asigurarea climatului necesar societizării şi socializării individului. şi respectiv să se asigure participarea la viaţa socială în cadrul grupurilor sociale constituite pe alte criterii decât criteriile strict politice. libertatea de mişcare. să se exprime liber acestea. întrun cadru legal.» 22 . Interzicerea muncii forţate. Această categorie înglobează Libertatea conştiinţei. dreptul la integritate psihică. Dreptul la moştenire. Dreptul la ocrotirea sănătăţii. respectiv. Dreptul la apărare. Dreptul la mediu sănătos. a vieţii familiale şi a vieţii private. Categoria drepturilor şi libertăţilor social-economice şi culturale. Dreptul la căsătorie. Dreptul la integritate psihică. Dreptul copiilor şi tinerilor la un regim special de protecţie socială. Drepturile şi libertăţile din această categorie sunt cunoscute ca libertăţi de opinie deoarece manifestarea conştiinţei prin intermediul opiniei formează substanţa juridică a acestora. Dreptul la respectarea şi ocrotirea vieţii intime. precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate. să fie respectate şi acceptate ca expresie a vocaţiei plurale. calificat de Aristotel drept „ zoon politikon ” dispunând de „ apetitus societatis ” prin punerea în valoare a conştiinţei sociale. indicându-se calitatea juridică de detentor originar al puterii publice. garantarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor omului ca drepturi fundamentale prin Constituţia României respectă logica de enumerare corespunzătoare conţinutului drepturilor şi libertăţilor şi a sferei de relaţii sociale căreia acestea îi asigură reglementarea. ARTICOLUL 22 Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică este constituit din mai multe drepturi. inviolabilitatea domiciliului. Dreptul la nivel de trai decent.ca viaţa. dreptul la un spaţiu personal etc Categoria inviolabilităţilor include Dreptul la viaţă. Dreptul la integritate fizică. opiniile şi conştiinţa juridică. enunţarea. Această categorie se constituie din Dreptul de vot. Identificăm în cadrul acestei categorii Dreptul la învăţătură. E. Existenţa societăţii nu poate fi concepută fără drepturile şi libertăţile social-politice care instituie echilibrul necesar între individ şi societate. Dreptul la liberă circulaţie. Libertatea întrunirilor. la nivel individual şi la nivel general. « (1) Dreptul la viaţă. dreptul la integritate fizică. Dreptul de asistenţă al copiilor şi tinerilor în realizarea drepturilor lor. integritatea fizică şi psihică. Dreptul la protecţia socială a muncii. Categoria drepturilor exclusiv politice evidenţiază calităţile omului de fiinţă socială. Dreptul la grevă. a receptării lumii înconjurătoare şi formării unor reprezentări pe baza cărora să se constituie gândurile. 4. Sfera drepturilor şi libertăţilor socialeconomice şi culturale indică necesitatea organizării cadrelor sociale şi conferirea de condiţii de natură economică fără care existenţa socială nu este posibilă. Drepturile şi libertăţile social-politice alcătuiesc acea categorie de drepturi cetăţeneşti care se referă la seturile de relaţii sociale care sunt incluse de sfera vieţii societăţii civile. Dreptul la informaţie. Dreptul persoanelor cu handicap la protecţie specială. Dreptul de asociere. Accesul la cultură. Dreptul la o familie. să circule neîngrădit informaţia de interes public.

Interzicerea torturii. ce identifică şi ocroteşte valoarea socială cu reprezentativitate pentru fiinţa umană. La alin. ştiut fiind că magistrat este şi procurorul. poate să reglementeze cazurile şi să prevadă procedurile judiciare pentru percheziţionarea. ca lipsire de libertate. cazurile care pot fi considerate relevante şi respectiv procedurile juridice obligatorii care trebuiesc respectate. Reţinerea unei persoane.Sunt indicate totodată interdicţii. libertatea individuală şi dreptul la siguranţa persoanei. a demnităţii umane. Integritatea şi stabilitatea psihicului conferă pilonii existenţei conştiinţei. respectiv a controlului de tip corporal (a se vedea şi art. este permisă numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. 27 în privinţa percheziţiei domiciliului). (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă. aflate în strânsă legătură. şi de aceea nimeni nu poate să se afle la dispoziţia arbitrară a altcuiva în privinţa acestui drept. Abolirea pedepsei cu moartea a validat conceptual esenţa dreptului la viaţă. prilejuieşte enunţarea unor delicate probleme juridice sesizabile dacă discutăm despre eutanasie. în toate formele sale. Numai legea. ARTICOLUL 23 Libertatea individuală evocă natura şi totodată scopul existenţei drepturilor pozitive cetăţeneşti şi se prezintă ca un articol complex. 23 . ca drept natural. Excepţia poate fi concretizată de trei forme juridice (ele exprimă o singură problematică juridică şi anume privarea de libertate şi încălcarea siguranţei persoanei) astfel: arestarea. Analiza celor două drepturi. 23 se stabileşte excepţia de la regulă. asigură integritatea fizică şi psihică a persoanei şi totodată respectul. ca drept natural al omului şi ca valoare supremă. Percheziţionarea unei persoane. de toate tipurile. » Acest alineat are valoare unui reguli constituţionale deoarece statuează legătura între libertate şi drept şi întrucât acestea sunt indicate ca inviolabilităţi. 23). în calitate de garanţii juridice ale drepturilor enumerate: « (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant. transplantul de organe umane etc Dreptul la integritate psihică. Este în fapt un drept inerent persoanei umane. La alineatul (1) al art. reţinerea.23). (2) al art. percheziţionarea . şi a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. reţinerea sau arestarea unei persoane ( alineatul (2) al art. nu poate depăşi 24 de ore ( alineatul (3) al art. Conform dispoziţiilor constituţionale s-a înlăturat posibilitatea ca această măsură judiciară să poată fi dispusă de procuror. alături de judecător.» Dreptul la viaţă pe care îl are orice om trebuie să fie şi este protejat de lege (internă şi internaţională). Arestarea preventivă (instituţie juridică distinctă şi care are regim juridic specific) se dispune numai în cursul procesului penal şi se dispune de numai de judecător. strictto senssu. a gândurilor şi opiniilor. din această perspectivă. atât în conţinut cât şi în structură. 23 constituantul român consacră. în forma a două drepturi pozitive. Cu atât mai mult interzicerea pedepsei cu moartea garantează şi elogiază viaţa. Dreptul la integritate fizică are în vedere corpul persoanei (viaţa în sensul ei fizic – utilizând formularea profesorului Ioan Muraru) şi vizează „demnitatea fizică” a fiinţei umane astfel că orice atingere sau vătămare este sancţionată de lege. catalogate ca inviolabilităţi : « (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal. .arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile (alin. în faza de judecată.învinuirea se aduce la cunoştinţă. dreptul la apărare. 3. Alineatul (1) consfinţeşte. de tipul recursului. este complet consacrată juridic dacă sunt prevăzute şi garanţiile constituţionale şi legale care să permită realizarea eficientă. 2003. De asemenea Codul de procedură penală dispune: «(2) În cursul procesului penal. 12). 6 Garantarea dreptului de apărare dispune la primul alineat: «Dreptul de apărare este garantat învinuitului. în continuarea reglementării. garanţie constituţională completată prin dispoziţiile legale ale Codului de procedură penală – Art. Caminante. 6). . şi nu mai mult de 180 de zile (alin 5).motivele reţinerii sau ale arestării i se aduc. . Libertatea individuală. 2. 8). 1 din Codul de procedură penală). ce enumeră anumite Decizii ale Curţii Constituţionale prin care s-a pronunţat respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a Art.măsura arestării preventive poate fi revocată deoarece încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac. . sub control judiciar sau pe cauţiune. ca principiu de drept. 5). organele judiciare sunt 24 . . . ca inviolabilitate cu natură constituţională. 8). 6 alin. în conţinut.să dispună punerea în libertate a inculpatului.nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii (alin. precum şi în alte situaţii prevăzute de lege (alin. pe baza căruia orice persoană este considerată nevinovată până la momentul în care hotărârea judecătorească de condamnare este definitivă (alin. dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate (alin. Ed. 6). de îndată. prevăzute de lege (alin. 11). . Codul de procedură penală.durata totală a arestării preventive nu trebuie să depăşească un termen rezonabil. . .dreptul persoanei arestată preventiv de a cere punerea sa în libertate provizorie. Bucureşti.» ARTICOLUL 23 stabileşte imperativ în privinţa arestării preventive şi respectiv a reţinerii. patru seturi de reguli cu natură constituţională: 1. . 9).» (a se vedea şi lucrarea publicată de Societatea de studii penale intitulată Codul de procedură penală. 7). să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.prezumţia de nevinovăţie.arestarea preventivă se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile (alin. fie acesta ales de către parte ori numit din oficiu (alin. ARTICOLUL 24 Dreptul la apărare este consacrat şi se constituie ca drept subiectiv deosebit de important al cetăţenilor. în condiţiile legii. dar nu mai târziu de 60 de zile (alin.Atenţia deosebită acordată de legiuitorul român libertăţii individuale este dovedită şi de limitele juridice stabilite la alineatul (13) al art. 4. de îndată. Ed Rosetti. numai în prezenţa unui avocat. . astfel în Constituţia României din 2003 la ARTICOLUL 24 este prevăzut Dreptul la apărare al persoanei. în limba pe care acesta o înţelege (alin. la cunoştinţă celui reţinut sau arestat.instanţa este obligată. 2003 precum şi lucrarea intitulată Codul penal. 5). 23 care exclud posibilele sancţiuni privative de libertate de altă natură decât aceea penală. dacă motivele acestor măsuri au dispărut. de exemplu de natură administrativă (închisoarea administrativă): « Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală. . în cel mai scurt termen.punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie.

ales sau numit din oficiu. durata aplicării şi domeniul de aplicare al dispoziţiilor legale astfel: « Art. de îndată şi mai înainte de a-l audia. condiţia juridică în privinţa asistării părţilor. Formularea din textul primului alineat este declarativă: « (1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă. care fac parte. familială şi privată» şi atribuie în sarcina Autorităţilor 25 . 6 (4) Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal. existenţa acestor dispoziţii constituţionale nu constituie limitare ori încălcare a dreptului la Libera circulaţie. ARTICOLUL 26 Viaţa intimă. Acest drept se constituie ca împlinire a idealului şi valorilor Revoluţiei române din 1989 şi a fost construit juridic şi consacrat constituţional ca un drept de tip nou (a se vedea în acelaşi sens şi calificarea juridică a profesorului Şi constituţionalistului român Ioan Muraru). stabilindu-se. ce au ca titular pe cetăţeanul român căruia: A) îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară. c) condiţiile şi limitele exercitării Dreptului la viaţa intimă. pe învinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat. dacă acesta nu are apărător ales. alături de libertatea juridică de a circula liber. familială şi privată. 6 Garantarea dreptului de apărare în Codul de procedură penală. Dreptul la apărare este formulat.» . imperativ. C) îi este asigurat dreptul de a reveni în ţară. B) îi este asigurat dreptul de a emigra. 25 se dispune că legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept. la regimul vizelor de acces pe teritoriul statelor etc . despre dreptul de a fi asistat de un apărător. Aplicarea şi respectiv realizarea dispoziţiilor acestui articol au trei coordonate: a) obligaţiile autorităţilor publice.». La alineatul (1) al art. Textul de la alineatul (2) al art. 6 (1) Dreptul de apărare este garantat învinuitului.» . înainte de a i se lua prima declaraţie. părţile au dreptul să fie asistate de un avocat. organele judiciare sunt obligate să ia măsuri pentru asigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau inculpatului. « Art.» Modalităţile exercitării dreptului sunt în directă legătură cu obligaţiile juridice. încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării. « (5) Organele judiciare au obligaţia să încunoştinţeze pe învinuit sau inculpat. inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal.obligate să asigure părţilor deplină exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege şi să administreze probele necesare în apărare. Alineatul (2) indică timpul şi modalităţile exercitării dreptului la apărare astfel: « În tot cursul procesului. În condiţiile şi în cazurile prevăzute de lege. şi ca garanţie legală procesual penală la Art. problematică juridică ce se referă la documente specializate de identificare a persoanei. 25 indică trei drepturi de natură subiectivă distincte. totodată.». 6 astfel: « (3) Organele judiciare au obligaţia să-l încunoştinţeze. din conţinutul dreptului obiectiv.» ARTICOLUL 25 Libera circulaţie din Constituţia României din 2003 consacră şi garantează constituţional un drept obiectiv ce conţine libertatea juridică a fiecărei persoane de a circula liber « în ţară şi în străinătate». precum şi cu protecţia juridică a datelor personale şi cu dreptul la propria imagine. familială şi privată. şi acestea garanţii legale ale dreptului la apărare şi ale exercitării dreptului. consemnându-se aceasta în procesul-verbal de ascultare. b) drepturile şi libertăţile care alcătuiesc dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însăşi. obligaţii legale reglementate de Codul de procedură penală la alineatul (3) şi respectiv alineatul (5) ale Art. este îndeplinită fie că este cazul alegerii unui avocat fie că avocatul a fost numit din oficiu. ca modalitate a exercitării dreptului la apărare şi/sau ca îndeplinire a obligaţiilor legale de tipul garanţii juridice. pe baza dispoziţiilor constituţionale. De asemenea acest drept este în directă legătură cu activităţile de jurnalism. care are un domeniu de aplicare vast.

26 prevede că « Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi». participarea în timpul vieţii la experimente ştiinţifice.publice seturi de obligaţii prin îndeplinirea cărora să se dea satisfacţie atât respectului cât şi ocrotirii fiecărui drept şi/sau libertate care se înscrie în conţinutul dreptului. schimbarea sexului sau acordarea unor instituţii academice a dreptului de a utiliza corpul după momentul încetării vieţii. 26 al Constituţiei României din 2003 nu poate fi exercitat şi nu poate fi invocat dacă: A. Existenţa şi exercitarea acestui drept şi totodată marcarea conţinutului acestui drept aduce în discuţie o problematică juridică. familiale şi private a unui cetăţean normal nu are aceleaşi dimensiuni şi respectiv aceeaşi putere de atracţie cu sfera vieţii intime. Alineatul (2) al Art. în forma derogărilor de la lege. Precizăm că o persoană poate să dispună atât de un domiciliu cât şi de reşedinţă ori reşedinţe. este diferită atât datorită tipului de comportamente specifice naturii activităţii cât şi datorită „interesului” de a se dezvălui anumite comportamente sau atitudini. Alineatul (1) declară « domiciliul şi reşedinţa» inviolabile. familială şi privată (cum se poate constata şi din titulatură) are trei piloni: a)viaţa intimă. reputaţia şi onoarea. se aduce atingere bunelor moravuri ale societăţii. Precizăm că formele juridice şi respectiv modalităţile de exercitare a drepturilor şi (cu atât mai mult) a libertăţilor nu pot fi enumerate limitativ ci numai enunţate exemplificativ. C. aşa cum sunt acestea configurate în fiecare epocă. raportul dintre interesul public şi interesul privat. B. importantă şi interesantă. Dreptul consacrat la Art. b) dreptul fiecărei persoane de a dispune de propriul său corp şi de libertatea sa – este vorba despre planul material şi sunt vizate domenii noi ca transplantul de organe şi ţesuturi umane. Probleme speciale există în privinţa acestui drept atunci când ne referim ori când sunt în cauză persoane publice ori personalităţi din diferite domenii ale societăţii. Alineatul (2) al Art. se încalcă ori este lezată ordinea publică. în privinţa persoanelor care pot intra sub incidenţa dispoziţiilor constituţionale şi legale. care dacă este acordat valabil şi nu este viciat nu ridică problema aplicabilităţii acestui articol.» Condiţia care este situată la fundamentul acestui articol este consimţământul titularului domiciliului şi/sau al reşedinţei. familiale şi private a unei persoane publice sau personalităţi. Dreptul la viaţa intimă. practic toate acestea constituind obiect al protecţiei juridice. Stabilirea «domeniului de aplicare» al interesului public se face în funcţie de natura activităţilor şi de calitatea persoanei aflate în cauză. care se legitimează prin existenţa următoarelor situaţii juridice: « a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti. În acest sens atât doctrina cât şi practica juridică sunt în acord că sfera vieţii intime. euthanasia. 57 Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor din Constituţia României din 2003) . Dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi conţine două coordonate: a) libertatea fiecărei persoane de a-şi căuta fericirea şi de a-şi satisface oricare dorinţă de natură psihologică – este vorba despre planul spiritual şi al conştiinţei individuale. cât şi modalităţile prin care se poate încălca inviolabilitatea domiciliului: «Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia. Componenţa şi consistenţa fiecărei sfere. în privinţa comportamentelor şi a atitudinilor. c)viaţa privată. ARTICOLUL 27 Inviolabilitatea domiciliului se înscrie în categoria inviolabilităţilor constituţionale datorită importanţei conţinutului juridic pentru desfăşurarea vieţii sociale. b)viaţa familială. 27 prevede un set de excepţii. Legiuitorul a considerat demnitatea. ca valori aflate la fundamentul protecţiei vieţii de natură particulară a fiecărui individ. dispoziţie care evocă esenţa şi respectiv originea dreptului cetăţenesc ca drept natural. Totodată alineatul (1) stabileşte domeniul de aplicare. 26 . sunt încălcate drepturile şi libertăţile altora ( a se vedea şi dispoziţiile art.

al telegramelor. Relaţiile din societate sunt alcătuite şi pe baza acestui gen de comunicare şi legiuitorul consideră. Libertatea juridică a conştiinţei este alcătuită. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă. libertatea credinţelor religioase şi existenţa autonomă a cultelor religioase. informaţiile şi conştiinţele nu ar fi cotate juridic. în spitale. (5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia. ideile. «(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor. de a prelucra cunoştinţele şi informaţiile. al altor trimiteri poştale. capacitatea omului de a recepta. d) prevenirea răspândirii unei epidemii. (4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise. Formularea textului constituţional poate fi valorificată pentru a cuprinde orice mijloc legal de comunicare: « Secretul scrisorilor. (3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii. mediul înconjurător. la momentul respectiv. creaţiile. în principal. opiniile. ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc. » Atenţie specială a fost acordată instituţiei juridice a percheziţiei domiciliale datorită faptului că aceasta are girul interesului public şi nu este de admis ca să poată fi folosită pentru alte scopuri decât acelea afirmate prin Constituţie şi prin legi ori să acorde puteri discreţionare: « (3) Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege. prin propriile simţuri. în penitenciare. Fără libertăţile care sunt consacrate de Art.» ARTICOLUL 29 Libertatea conştiinţei recunoaşte şi evocă natura umană. de a le pune în relaţie în cadrul unui întreg pe care îl numim conştiinţă a individului. acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă. integritatea fizică sau bunurile unei persoane. 27 . (4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme. garantarea libertăţii conştiinţei. Este protejat astfel interesul persoanei în privinţa formulării acelor gânduri şi opinii exteriorizate numai. al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. » ARTICOLUL 28 Secretul corespondenţei realizează demarcarea dintre comunicarea privată şi comunicarea publică. pentru comunicarea de tip privat ce are ca valoare intimitatea. de a formula gânduri şi opinii. în afară de cazul infracţiunilor flagrante. din două libertăţi recunoscute şi consacrate internaţional: libertatea gândirii şi a opiniilor şi libertatea credinţelor religioase. în condiţiile legii. mijloace.b) înlăturarea unei primejdii privind viaţa. c) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice. (2) Libertatea conştiinţei este garantată. în azile şi în orfelinate. 29 nu ar fi posibil exerciţiul libertăţilor de opinie deoarece gândurile. precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. contrare convingerilor sale. inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată. în spiritul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi al Convenţiei europene a Drepturilor omului că prin apărarea şi garantarea secretului corespondenţei se asigură protecţia juridică a acelor seturi de relaţii sociale care permit echilibrul în societate între viaţa publică şi viaţa privată. exercitarea dreptului şi a libertăţilor în spirit de toleranţă. dreptul părinţilor sau al tutorilor de a asigura potrivit propriilor convingeri educaţia copiilor minori. Coordonatele protecţiei constituţionale sunt direcţionate pentru: neadmiterea îngrădirilor. care se manifestă atât la nivel individual cât şi prin conştiinţa colectivă. interzicerea constrângerilor.

29. interzicerea suprimării oricăror publicaţii – alin. al postului de radio sau de televiziune. Constituantul român. ideile. creaţiile. în al doilea rând răspunderea civilă revine autorului.alin. » Pentru fapte ilicite. răspunderea administrativă. competenţa stabilirii acestora a fost atribuită exclusiv legii. 30 şi la Art. prin care Constituţia României dispune: « Delictele de presă se stabilesc prin lege. viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. opinii. În privinţa creaţiilor să constatăm folosirea sintagmei «creaţii de orice fel» ca fiind ilustrativă pentru libertatea de conştiinţă. îndemnul la război de agresiune. Este posibilă astfel manifestarea personalităţii în sensul diversităţii prin care se prezintă aceasta şi totodată realizarea transferului de informaţii. incitarea la discriminare. contrare bunelor moravuri. prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public». 30. răspunderea penală. la Art. ARTICOLUL 30 Libertatea de exprimare dispune inviolabilitatea tuturor modalităţilor sau a formelor prin care se exprimă gândurile. acestea nu pot fi reglementate şi sancţionate decât de lege. Referitor la răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică este atât necesar cât şi ilustrativ să constatăm „palierele” pe care acţionează acesta şi anume: în primul rând răspunderea civilă revine editorului sau realizatorului. » Dacă se consideră că este necesară incriminarea anumitor fapte în categoria delictelor de presă. idei. opiniile. potrivit propriilor convingeri. la separatism teritorial sau la violenţă publică. a stabilit limitele exerciţiului libertăţii astfel: « (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea. Dacă se consideră că termenul juridic delict indică fapte ilicite de natură administrativă şi fapte ilicite de natură civilă atunci. respectiv interzicerea cenzurii . de drept civil. Alături de Art. precum şi manifestările obscene. (4). executarea unei pedepse penale. prin scris. rasială. care asigură comunicarea publică a informaţiilor de interes public şi respectiv exteriorizarea în public a conştiinţelor. plata unei amenzi. educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine. la ură naţională. 28 . Esenţa libertăţii de exprimare este relevată de comunicarea de tip public. prin imagini. (7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii. de clasă sau religioasă. Garanţiile juridice de tip constituţional ale acestei importante libertăţi sunt transpuse ca instituţii indispensabile libertăţii presei. credinţele. Este vorba despre repararea prejudiciului cauzat. asigurarea libertăţii de a înfiinţa publicaţii – alin. proprietarului mijlocului de multiplicare. respectiv răspunderea juridică civilă. în al treilea rând răspunderea civilă revine organizatorului manifestării artistice. pedepsele şi regimul executării acestora se stabilesc numai prin lege organică. grupul format din drepturile şi libertăţile consacrate la Art. 31 stau la baza construcţiei opiniei publice şi respectiv la formarea şi manifestarea conştiinţei colective. enumerarea lor prin textul constituţional nefiind limitativă: «prin viu grai.(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura. Deosebit de importantă este teza finală a alineatului (8) de la Art. ca delicte de opinie. conştient de anumite excese care ar fi posibile în exercitarea libertăţii de exprimare. 31 sunt consacrate drepturile şi libertăţile de presă. De asemenea dacă prin noţiunea „delicte de presă” se înţelege infracţiuni de presă trebuie să precizăm că există neconcordanţă cu dispoziţiile constituţionale de la ARTICOLUL 73 Categorii de legi. care dispune la alineatul (3) litera h) că infracţiunile. onoarea. Formele de comunicare în public sunt multiple. 30 şi la Art. de drept administrativ şi de drept penal în ramurile dreptului există formele corespunzătoare de răspundere juridică. (2). (3).» În succesiunea reglementării constituţionale. cât timp este în vigoare actuala Constituţie.

al jurnaliştilor etc) iar în ultimă instanţă ţine de echilibrul societăţii şi de formarea opiniei publice. spre deosebire de Libertatea de exprimare. Cel mai important sistem social pentru realizarea educaţiei şi punerea în valoare a culturii este Sistemul de învăţământ. sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice. care asigură atât instrucţia cât şi perfecţionarea profesională.» Chiar dacă textul constituţional al acestui alineat pune accentul pe accesul la orice informaţie. Enunţul textului constituţional este: « Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională. libertatea de a răspândi informaţii. afirmă importanţa interesului public şi a liberei circulaţii a informaţiilor de interes public pentru organizarea societăţii. Că este astfel se dovedeşte prin dispoziţiile alineatului (3) care stabileşte limite ale exerciţiului dreptului la informaţie şi respectiv înlătură obligaţiile autorităţilor publice dacă se află în cauză interese şi respectiv măsuri de protecţie a tinerilor sau de securitate naţionale. fie că acestea sunt publice fie că sunt private. libertatea de a primi informaţii. În societăţile de tip democratic „transparenţa” în privinţa informaţiilor este o condiţie constitutivă. prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat. vizând în special acurateţea informaţiei: «Mijloacele de informare în masă. Legiuitorul român a formulat Art. ARTICOLUL 32 Dreptul la învăţătură reglementează o importantă sferă a societăţii alcătuită din acele relaţii sociale care pun în valoare cultura şi rolul acesteia în societate. în sensul de a avea cunoştinţă despre treburile publice şi totodată în privinţa problemelor de interes personal prin intermediul informaţiilor care circulă în societate. 32 prevede atât formele de instrucţie prin educaţie.social. potrivit competenţelor ce le revin. 31 pe direcţia obligaţiilor care revin autorităţilor publice pentru ca informaţia de interes public să circule liber şi pentru ca cetăţenilor să li se asigure informarea corectă şi promptă. pe lângă existenţa mijloacelor de informare în masă private şi de asigurarea autonomiei Serviciilor publice de radio şi de televiziune. gradele de învăţământ cât şi natura acestora: 29 .» Informarea corectă a opiniei publice este facilitată.Se impune precizarea că în reglementarea românească actuală nu există infracţiuni de presă. Alineatul (2) se adresează direct şi imperativ autorităţilor publice dispunînd: « Autorităţile publice. Alineatul (1) al Art. ARTICOLUL 31 Dreptul la informaţie.» Alineatul (4) se adresează mijloacelor de informare în masă. astfel că alineatul (1) dispune: « Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. în sens normativjuridic. » Problematica verităţii informaţiilor este atât de domeniul legii cât şi de domeniul codurilor deontologice (al funcţionarilor publici. Acest drept constituţional implică şi evocă dreptul la educaţie. precum şi formarea culturală a cetăţenilor prin educaţie. iar în privinţa infracţiunilor de drept comun săvârşite prin presă tendinţa este a dezincriminării penale şi a trecerii faptelor ilicite la regimul juridic civil ori administrativ precum şi a creşterii influenţei codurilor deontologice. este necesar să constatăm că în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi în Convenţia europeană a Drepturilor omului dreptul la informaţie este alcătuit din libertatea de a căuta informaţii. publice şi private. profesional şi juridic – ca Serviciile publice de radio şi televiziune să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Aceeaşi obligaţie la corectă informare impune .

învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională. (3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale.alin. Constatăm că acest drept se recomandă prin chiar conţinutul său şi se află în coroborare cu libertatea conştiinţei: « (1) Accesul la cultură este garantat. În condiţiile legii. promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume. în condiţiile legii. pentru prima dată inclus în sistemul drepturilor fundamentale. stimularea artelor.«(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi. prin învăţământul liceal şi prin cel profesional. 30 .Art. ARTICOLUL 34 Dreptul la ocrotirea sănătăţii este un drept constituţional ce face parte din categoria drepturilor sociale şi este indispensabil unei societăţi de tip modern care are nevoie de cetăţeni sănătoşi şi viguroşi. (3). orice activitate de instrucţie prin educaţie având utilitate publică. la alineatul (4) a statuat: « Învăţământul de stat este gratuit. alin.» şi la alineatul (2) « Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. obligaţii care sunt în sarcina Statului şi care asigură dezvoltarea societăţii româneşti. deoarece progresul societăţii şi nivelul civilizaţiei se află în relaţie de „progresie geometrică” cu efortul public în domeniul instrucţiei prin educaţie. astfel că nu pot exista impedimente de natură să minimalizeze eficacitatea acestui drept. în condiţiile legii. potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult (alin.» Modul de realizare a dreptului la educaţie prin instrucţie este indicat: la alineatul (5) « Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat. (6).» În societatea modernă Statul face eforturi deosebite pentru a instrui cetăţenii. realizarea acestui tip de activitate presupune anumite coordonate pe care le poate asigura la nivel universitar numai autonomia care este garantată . substanţiale şi structurale:   consacrarea şi garantarea dreptului persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a putea fi instruite în limba lor maternă (alin. (1) şi totodată. protejarea şi conservarea moştenirii culturale. Construcţia societăţii româneşti pe baza şi cu idealurile Revoluţiei din 1989 a permis democratizarea învăţământului din ţara noastră şi pe alte două direcţii. Realizarea dreptului subiectiv al cetăţenilor la ocrotirea sănătăţii este garantat.» Dreptul de acces la cultură include libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi respectiv dreptul de a accede la valorile culturii naţionale şi universale şi presupune seturi de obligaţii corelative dreptului de acces la cultură. 32. ca drept ce face parte din categoria drepturilor noi. (7). dezvoltarea creativităţii contemporane. sprijinirea culturii naţionale. prin învăţământul superior. particulare şi confesionale. (2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naţionale şi universale nu poate fi îngrădită. precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.  ARTICOLUL 33 Accesul la cultură consacră un drept constituţional. în condiţiile legii. Pentru aceste motive şi cu aceste scopuri Constituantul român a decis că învăţământul general este obligatoriu . potrivit legii. obligaţia Statului de a asigura libertatea învăţământului religios.» Deşi ca natură juridică activităţile din sistemul de învăţământ sunt calificate drept serviciu public.

exprimată de Aristotel prin afirmaţiile juridico-filosofice zoon politicon şi respectiv apetitus societatis. 31 . . domeniile care fac obiectul dreptului la ocrotirea sănătăţii. Dreptul de vot este dreptul pozitiv ce consacră capacitatea individului de a fi persoană de drept şi de a realiza personalitatea juridică ca voinţă juridică exprimată pentru organizarea societăţii şi astfel pentru afirmarea idealurilor juridice şi a scopurilor concordante acestora.Din perspectiva obligaţiilor ce revin Statului. Este practic soluţionată juridic problematica echilibrului ecologic şi asigurarea mediului înconjurător sănătos. stabilite numai potrivit legii. conform conţinutului ARTICOLULUI 2 Suveranitatea al Constituţiei României din 2003. maternitate şi recuperare. (2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. Eremia. (2). ARTICOLUL 35 Dreptul la mediu sănătos este înscris în Constituţie ca un drept de tip nou. (3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător. (1) au valoare de principii constituţionale. I. dreptul realizează organizarea societăţii nu doar în calitate de modalitate organizatorică dar şi ca scop (ce este totdeauna prioritar altor scopuri sau finalităţi sociale). Popa.C. enunţiativ. astfel că esenţa lor. Cele două drepturi de tip subiectiv enunţate (alin. alineatul (2) statuează garanţiile juridice şi indică obligaţiile juridice ale Statului. [N. a 2-a. mecanismele juridice de funcţionare şi domeniul de aplicare exprimă conţinutul şi nu forma de prezentare juridică. alineatul (3) este calificat în categoria îndatoririlor cetăţeneşti deoarece stabileşte obligaţiile persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice cât priveşte protecţia mediului şi ameliorarea acestuia.» Prin intermediul textului constituţional se enumeră. Mihăilescu. DREPTURILE POLITICE DE BAZĂ ARTICOLUL 36 Dreptul la vot consacră dreptul obiectiv care recunoaşte şi evocă esenţa fiinţei umane.măsuri de natură legislativă. Ed. pe tipuri de activităţi şi pe categorii de măsuri. respectiv ca voinţă a societăţii. pag. Constatăm că structura articolului este complexă deoarece fiecare alineat are conţinut specializat: alineatul (1) consacră principiile şi drepturile. precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii. Sociologie Juridică. « (1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani. în privinţa aplicării Dreptului la ocrotirea sănătăţii. anunţându-se astfel constituirea unei noi generaţii de drepturi fundamentale. Universităţii Bucureşti. Prin dreptul de vot se exprimă acea voinţă individuală prin care se formează voinţa colectivă. conform alineatului (3): « Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală. iar cu ajutorul interpretării juridice se pot identifica şi alte domenii. accidente. » Consacrarea în Legea fundamentală a acestui drept obiectiv desăvârşeşte politica legislativă de armonizare normativă europeană. ca măsuri cu natură administrativă (alin. Fiind bazat pe recunoaşterea colectivă. prevederile constituţionale stabilesc structurarea acestora pe două categorii: . împliniţi până în ziua alegerilor. controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale. şi în acest sens se înscrie în setul de drepturi naturale. Ed. înţeleasă ca voinţă generală.adoptarea de măsuri care să fie eficiente pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. M. declarate pozitiv ca drepturi universale. 5]. « (1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.

percepute ca drepturi electorale. ARTICOLUL 38 Dreptul de a fi ales în Parlamentul European Înţeles ca drept instituţional de armonizare acest drept se constituie şi este consacrat în calitate de corolar al Dreptului de vot evocând recunoaşterea europeană a României. procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic. ca drepturi de bază. vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României». Nu este consacrat dreptul de a fi ales aceluia care nu beneficiază de dreptul de vot. » ARTICOLUL 37 Dreptul de a fi ales este afirmat ca drept corelativ dreptului de vot şi exprimă. satisfac idealurile de tip social ale persoanelor şi ale societăţii. prin diversitate. respectiv de organizare în mod paşnic a unor manifestări de tip grupal.» Drepturile politice de bază. conform voinţei generale pronunţate prin drepturile electorale. 40 indică dreptul de asociere liberă şi enumeră enunţiativ cele mai importante forme de asociere: « Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice. până în ziua alegerilor inclusiv. Dreptul de a fi ales se poate realiza numai prin îndeplinirea condiţiilor constituţionale substanţiale participative (a se vedea Art. în patronate şi în alte forme de asociere. Totodată Dreptul de asociere. în mod natural. opinii şi atitudini ce reprezintă gruparea respectivă. Respectând regulile de tip juridic şi afirmând consistenţa morală şi politică a societăţii româneşti ARTICOLUL 38 al Constituţiei României din 2003 consacră: « În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană. înţelese ca principii constituţionale şi ca drepturi de tip colectiv.» 32 . 9 Sindicatele. (3). prin care sunt exprimate public. a acelor idei. ARTICOLUL 39 Libertatea întrunirilor înscrie constituţional un drept pozitiv din categoria drepturilor social-politice prin intermediul căruia sunt consacrate libertăţile de întrunire. în sindicate. puşi sub interdicţie. la pierderea drepturilor electorale. prin hotărâre judecătorească definitivă. 16 alin. a administrării societăţii. exponente ale voinţei statale. Prin conţinutul pe care îl enunţă acest articol este un articol constitutiv deoarece stabileşte condiţiile minimale pentru a ocupa funcţii publice. eficienţa. şi afirmată ca voinţă de guvernare. şi nici persoanele condamnate. cu scopul sensibilizării opiniei publice. 8 Pluralismul şi partidele politice şi a Art. Alineatul (1) al Art. permite punerea în valoare a Art. 40 alin. fără nici un fel de arme. (3) şi respectiv Art. ca perspectivă axiologică şi valorizatoare a personalităţii juridice şi a vocaţiei constructive. vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale. demonstraţiile. » ARTICOLUL 40 Dreptul de asociere din Constituţia României din 2003 prezintă conţinutul unui drept social-politic care este situat de constituţionalismul modern în imediata apropiere a drepturilor politice. patronatele şi asociaţiile profesionale. ca drept de tip individual. « Mitingurile. cetăţenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European.(3) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal. Totodată exerciţiul Dreptului de a fi ales devine efectiv dacă sunt împlinite cerinţele alineatului (2): « Candidaţii trebuie să fi împlinit.

a ocupaţiei. magistraţii. Măsurile de protecţie (Art. sănătatea salariaţilor. a scopurilor ori a tipurilor de activităţi către care poate fi îndreptată neconstituţionalitatea: « Partidele sau organizaţiile care. Astfel nu se poate constitui şi nu poate activa. Alineatul (2) stabileşte condiţiile de respectare a constituţionalităţi prin indicarea principiilor. instituirea legală şi legitimă a unui salariu minim brut pe ţară. nelegale. pentru a se indica astfel indisolubila legătură care există între toate drepturile şi toate libertăţile care alcătuiesc setul constituţional. a principiilor statului de drept ori a suveranităţii. (2) privesc: securitatea salariaţilor. asociaţia (latto senssu) care are caracter secret. incompatibilitate şi prin interdicţii sunt evocate totodată principii constituţionale cu scopul asigurării bunei funcţionări a mecanismelor juridice constituţionale şi a realizării valorilor societăţii. a locului de muncă. existenţa şi aplicarea măsurii prin care fiecare individ să beneficieze de formarea profesională. de cel mult 8 ore. prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale. (4): « Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise. acordarea de concediu de odihnă plătit. 41 alin. a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale. Este necesar să constatăm că prin constituţionalitate. Fiecare măsură vizează un domeniu distinct din sfera muncii şi respectiv din sfera protecţiei sociale a muncii astfel încât să fie asigurată eficacitatea protecţiei. Acelaşi alineat afirmă libertatea în privinţa alegerii profesiei. regimul de muncă al tinerilor. Dealtfel diversitatea formelor de asociere ilustrează multitudinea domeniilor vieţii sociale şi indică importanţa fiecăruia pentru cuprinderea în ansamblul social atât a interesului public cât şi a interesului privat şi pentru armonizarea acestora. anticonstituţionale care sunt îndreptate împotriva spiritului şi atitudinilor de tip democratic şi de aceea. de o manieră legitimă şi legală. prin scopurile ori prin activitatea lor. membrii activi ai armatei. Alineatul (3) statuează regula în privinţa timpului de muncă pe zi de lucru apreciinduse că: « Durata normală a zilei de lucru este. Cetăţenii care au calitatea de salariaţi dispun de un grup de măsuri juridice prin care se asigură protecţia socială. » 33 . militează împotriva pluralismului politic. regimul de muncă al femeilor. » Alineatul (4) dispune cu putere imperativă în privinţa obligaţiei constituţionale de a declara legal ca publice asociaţiile. Se recunoaşte astfel activitatea prin intermediul căreia fiecare individ îşi asigură veniturile necesare traiului zilnic.» Alineatul (3) statuează în privinţa condiţiilor de incompatibilitate şi enunţă care sunt categoriile de funcţionari publici cărora li se aplică incompatibilităţile: « Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale. Este de fapt vorba despre activităţile obscure. în medie. a meseriei. » ARTICOLUL 41 Munca şi protecţia socială a muncii Textul constituţional prezintă un set de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti cu referire la muncă şi la protecţia socială a muncii. constituţional şi legal. conform dispoziţiilor de la ARTICOLUL 40 alin. condiţii de incompatibilitate. existenţa repausului săptămânal.Celelalte alineate ale articolului constituţional stabilesc condiţiile de legalitate pentru ca dreptul de asociere să poată fi exercitat. La alineatul (1) constituantul a consacrat dreptul la muncă şi a stabilit că acesta nu poate fi îngrădit. Este de fapt un drept pozitiv conceput cu o structură complexă. condiţii de stabilire a unor interdicţii. poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică. Aceste condiţii le încadrăm juridic astfel: condiţii de respectare a constituţionalităţii. Pot fi luate în considerare şi alte situaţii specifice care să necesite adoptarea unor reglementări de tip normativ ori adoptarea unor măsuri specifice. avocaţii poporului.

indiferent de titular (individul. construcţiile pot fi dobândite. economice şi sociale.Constituţia României din 2003 a formulat în privinţa retribuţiei muncii principiul potrivit căruia « la muncă egală. dintre care identificăm pe acelea în privinţa dreptului la negocieri colective în materie de muncă şi respectiv în privinţa caracterului obligatoriu al convenţiilor colective de muncă. astfel că dreptul la grevă nu poate fi exercitat în scop politic. proprietatea publică este reglementată de alte norme constituţionale. femeile au salariu egal cu bărbaţii». Categoriile de interese enumerate prin textul constituţional. în condiţiile legii. » Nu se încadrează în dispoziţiile de la alineatul (1) munca. în condiţiile prevăzute prin lege organică (alin. care pot avea proprietăţi şi în regim de proprietate privată a statului). ARTICOLUL 44 Dreptul de proprietate privată este un drept constituţional esenţial din categoria drepturilor social-economice. Deoarece exerciţiul acestui drept poate genera efecte negative în activităţile productive şi astfel afecta echilibrul social. indicarea limitelor acestor drepturi pozitive se face prin lege (alin. Înlăturarea oricărei forme a exploatării muncii este realizată şi prin afirmarea. (1). proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege (alin. c). garantarea constituţională a dreptului de proprietate privată şi a creanţelor asupra statului (alin. Statul şi unităţile administrativ-teritoriale. cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte. (1). economice şi sociale pot valorifica dreptul la grevă. a dreptului la negocieri colective în materie de muncă şi a asigurării caracterului obligatoriu al convenţiilor colective de muncă. (1). ARTICOLUL 43 Dreptul la grevă este adresat de asemenea salariaţilor care numai în scopul apărării intereselor profesionale. Progresul constituţionalismului român este dovedit şi prin numeroasele garanţii constituţionale. pe bază de reciprocitate. de cetăţenii străini şi apatrizi. b). stabilirea conţinutului dreptului de proprietate privată precum şi conţinutul şi natura juridică a creanţelor asupra statului revine legii (alin. (2). (1). (2). Totodată interdicţia constituţională dispusă la ARTICOLUL 42 Interzicerea muncii forţate valorifică libertatea muncii şi califică munca în plan axiologic. Acest drept pozitiv are în vedere proprietatea privată. Instituţiile juridice care există pe baza acestui drept pozitiv sunt importante şi numeroase:        consacrarea dreptului de proprietate privată (alin. Ca drept de tradiţie în setul drepturilor şi libertăţilor acordate cetăţeanului dreptul de proprietate privată conferă persoanei măreţia individualităţii şi îi recunoaşte capacitatea de a se organiza pentru propriile activităţi. legiuitorul a impus condiţii şi limite pentru exerciţiul acestui drept. 34 . Conform alineatului (1): « Munca forţată este interzisă. activităţile şi prestaţiile identificate de textul constituţional de la alineatul (2) literele a). sunt în directă legătură cu munca şi cu traiul zilnic al individului. cu natură constituţională. (1). recunoaşterea creanţelor asupra statului (alin. respectiv profesionale.

autoritatea publică poate folosi pentru lucrări de interes general. prevederile legale. astfel că se aplică atât cetăţenilor români cât şi cetăţenilor străini şi apatrizilor. Prin intermediul acestei libertăţi juridice se confirmă caracterul democratic şi liber al vieţii economice şi sociale din România. (4). 3) ori pentru lucrări de interes general (alin. precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii (alin. proprietatea este publică sau privată (alin. plantaţiilor sau construcţiilor. numai pentru o cauză de utilitate publică. conform standardelor internaţionale şi resurselor de care dispune acea societate. politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor (alin. sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale. caracterul licit al dobândirii proprietăţii private (averii) se prezumă (alin. 46 în privinţa dreptului la moştenire a fost extins. care din punctul de vedere al structurii de tip constituţional este încadrat în Titlul IV Economia şi finanţele publice. folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii (alin. în caz de divergenţă. averea (proprietatea privată) dobândită licit nu poate fi confiscată (alin. proprietarul. în condiţiile legii organice.      despăgubirile care se acordă pentru expropriere (alin. ARTICOLUL 46 Dreptul la moştenire statuează un drept sacru. Libertatea economică este situată la congruenţa cu Dreptul de proprietate privată şi cu Dreptul la moştenire. (8). ARTICOLUL 47 Nivelul de trai conţine norme juridice prin care este indicat nivelul considerat de o societate democratică. ca asigurând fiecărui cetăţean român un trai decent. şi numai cu dreaptă şi prealabilă despăgubire (alin. în virtutea dreptului de proprietate. se dispune imperativ: « Proprietatea privată este inviolabilă. (3). exproprierea este totuşi admisă. asigurarea bunei vecinătăţi. subsolul oricărei proprietăţi imobiliare. (8). (6). etnice. numai dacă este stabilită potrivit legii.     cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor prin moştenire legală (alin. 5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau. (5). existente ca obicei (alin. » ARTICOLUL 45 Libertatea economică consacră un drept pozitiv care conţine acea libertate ce permite accesul liber al oricărei persoane la o activitate economică. (7). numai în condiţiile legii pot fi confiscate bunurile destinate. Instituţia juridică a moştenirii pune în valoare proprietatea şi drepturile generate de aceasta.(9). cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului. care are aceeaşi natură juridică ca şi Dreptul de proprietate privată. religioase. (2). Conform prevederilor constituţionale de la ARTICOLUL 136 Proprietatea . Prin Constituţia României din 2003 domeniul de aplicare al Art. (1). accesul liber al persoanei la o activitate economică şi exercitarea acestora sunt garantate. nimeni nu poate fi expropriat (alin. La alineatul (5) al acestui articol. are obligaţia de a respecta sarcinile generate de protecţia mediului. În acest sens libera iniţiativă. prin justiţie (alin. Pentru realizarea echilibrului în societate şi respectiv pentru a face realizabil traiul 35 . (3). la libera iniţiativă şi respectiv exercitarea acestora în condiţiile legii.

ARTICOLUL 48 Familia se referă la unitatea de bază în organizarea societăţii şi reglementează juridic modul de recunoaştere statală pentru constituirea şi recunoaşterea acesteia. în privinţa egalităţii în drepturi a cetăţenilor. 47 prevede drepturile de natură subiectivă ale cetăţenilor în privinţa asigurărilor sociale şi a formelor acestora precum şi a drepturilor în legătură cu măsurile de asistenţă socială: « Cetăţenii au dreptul la pensie. Articolul 48 consacră la alineatul (3) un principiu constituţional cu aplicare pentru ramura dreptului familiei şi în materie de moştenire şi care este situat în sfera de aplicare a Articolului 16 al Constituţiei României din 2003. moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise. dispuse pe două coordonate: obligaţii de tip general prin care Statul « ia măsuri de dezvoltare economică » (alin. potrivit legii. de lege ferenda Codul Civil ). de desfacere şi de nulitate a căsătoriei. » Normele juridice conţinute de Art. constituantul român stabileşte la alineatul (1) următoarele principii juridice aplicabile în materia Dreptului familiei:    familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi. respectiv condiţiile de încheiere. la concediu de maternitate plătit. Totodată la alineatul (2) se prevede expres că principalele instituţii juridice ale familiei. familia include dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea.decent pentru fiecare individ care trăieşte în societate în calitate de cetăţean reglementarea constituţională stabileşte pe de o parte obligaţii în sarcina Statului. se stabilesc prin lege ( de lege lata Codul Familiei. 47 sunt dispuse în structura Constituţiei astfel încât pe de o parte să afirme existenţa lor ca instituţie juridică distinctă şi pe de altă parte să fie realizată armonizarea cu acele articole constituţionale care permit valorizarea şi respectiv eficacitatea în asigurarea nivelului de trai decent. educaţia şi instruirea copiilor. 48 alin. familia se bazează pe egalitatea între soţi. (1). obligaţii corelative drepturilor de natură subiectivă precum obligaţia Statului de a lua « măsuri de protecţie socială » (alin. la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private. Pentru a confirma atenţia acordată copiilor şi tinerilor şi pentru a înlătura orice obstacol din calea unei dezvoltări fireşti în contextul societăţii româneşti actuale. folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii. » 36 . ARTICOLUL 49 Protecţia copiilor şi a tinerilor evocă interesul acordat generaţiilor de copii şi de tineri care se bucură de « un regim special de protecţie şi de asistenţă » în realizarea drepturilor lor. (3): « Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie ». prevăzute de lege. Alineatul (2) indică valoarea juridică a căsătoriei civile şi a căsătoriei religioase. (1). Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială. Alineatul (2) al Art. Conform Art. la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat. (4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi. prin indicarea normei permisive conform căreia « căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă ». la alineatele (3) şi (4) constituantul român a impus următoarele interdicţii: « (3) Exploatarea minorilor. Confirmând tradiţiile din societatea românească.

culturală şi sportivă a ţării.Statului îi revin seturi de obligaţii juridice ce produc efecte în privinţa protecţiei sociale a copiilor şi a tinerilor şi respectiv pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică. (2). ca o condiţie de validitate. dovedeşte atât democratizarea societăţii româneşti cât şi spiritul modern al societăţii româneşti. aşa cum prevede alin. respectiv petiţia să fie formulată numai în numele semnatarului ( semnatarilor ). să exprime numai opinia semnatarului ( semnatarilor ). constituindu-se astfel ca garanţie a realizării tuturor celorlalte drepturi şi libertăţi cetăţeneşti Dreptul de petiţionare este construit juridic ca drept de a se adresa autorităţilor publice prin petiţii. în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii. ca drept de esenţă democratică. în privinţa activităţilor autorităţilor publice şi a acţiunilor funcţionarilor publici. 49 alin. a dreptului de petiţionare impune în sarcina Autorităţilor publice. respectiv drept din tipologia garanţiilor.(1) ori să fie adresată de organizaţiile legal constituite exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă. socială. Preţuirea acordată acestora. Aplicarea. respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor. părerilor. Structura dreptului de petiţionare are două componente: A. doleanţelor ori pentru a răspunde întrebărilor adresate precum şi pentru a se îndrepta greşelile ori a se înlătura abuzurile. 50: « Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Regimul juridic al petiţiilor impune ca petiţiile să fie semnate ( este vizată identitatea petiţionarului ) şi din acest dacă o singură petiţie este semnată de mai multe persoane ea este constituţional adresată şi necesită. Calificarea juridică atribuită acestui drept. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor. economică. Precizăm că «Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă». termenele în interiorul cărora răspunsul trebuie formulat. 51 alin. dreptul organizaţiilor legal constituite de a adresa petiţii. ARTICOLUL 50 Protecţia persoanelor cu handicap indică un drept care are consistenţa afirmării şi asigurării egalităţii cetăţenilor şi care ţine cont de specificul situaţiilor în care se află anumite persoane. Prevederile constituţionale de la Art. » DREPTURILE GARANŢII ARTICOLUL 51 Dreptul de petiţionare este conceput ca drept pozitiv pus la dispoziţia cetăţenilor pentru valorificarea opiniilor. conform competenţelor care rezultă din funcţiile îndeplinite pentru exercitarea puterii de stat. ce sunt corelative drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. B. obligaţii juridice. condiţiile de respectat pentru formularea răspunsului sau pentru a legitima absenţa acestuia. indicate prin textul constituţional al Art. dreptul cetăţeanului de a se adresa prin petiţii autorităţilor publice. prin care se acordă « ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap» sunt desăvârşite prin protecţia persoanelor cu handicap de la Art. conform alin. de prevenire şi de tratament ale handicapului. » Substanţa şi respectiv natura juridică a acestui drept şi implicit domeniul lui de aplicare aduc în prim plan două componente: A. (2). 37 . (4): « Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii. B. în speţă persoanelor cu handicap. cu efectele scontate. este legitimată întrucât permite fiecărui cetăţean să participe la viaţa cotidiană a societăţii şi la soluţionarea treburilor publice. aspect care dovedeşte dorinţa de a facilita cetăţenilor utilizarea dreptului de petiţionare.

Vătămarea juridică să se fi produs printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri adresate. D. B. de a se restrânge ori de a fi suprimate drepturile şi libertăţile constituţionale.    răspunderea Statului nu înlătură răspunderea magistraţilor . în sensul de prezumţie de legitimitate. formulate la alin. condiţiile şi limitele pentru exercitare (alin. EXERCIŢIUL DREPTURILOR ŞI AL LIBERTĂŢILOR ARTICOLUL 53 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi reglementează condiţiile şi cazurile când se pot manifesta restrângeri în exerciţiul unor drepturi şi al unor libertăţi. pentru realizarea idealurilor Revoluţiei române din 1989. Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Domeniul de aplicare al Articolului 53 cuprinde unele drepturi şi unele libertăţi. respectiv că exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns. repararea pagubei produse. Restrângerea exerciţiului vizează limite stabilite pentru exercitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. recunoaşterea dreptului pretins. recunoaşterea interesului legitim. 52 dispune instituţiile juridice pe care le conţine pe patru paliere de drept:  consacrarea dreptului (alin. dreptul pe care îl are persoana vătămată de o autoritate publică nu poate fi exercitat decât în condiţiile şi cu limitele stabilite prin lege organică.ARTICOLUL 52 Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică Constituţia României din 2003. Orice restrângere va putea fi dispusă numai dacă se impune. este important să indicăm această calificare juridică a legiuitorului pentru a realiza distincţia necesară dintre permisiune (care pretinde aprecieri circumstanţiale) şi obligaţie constituţională. Persoana vătămată este îndreptăţită să obţină. (1). Constituantul român statuează în sensul permisiunii juridice. 53 şi pentru a nu permite manifestarea unor puteri discreţionare Constituţia României din 2003 impune expres şi limitativ cazurile pentru care se poate impune restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. a consemnat şi a consacrat. în cazurile şi situaţiile juridice când persoana a fost lezată de aceste autorităţi. dreptul de natură subiectivă de care poate dispune orice persoană de drept pentru a se apăra chiar împotriva Autorităţilor publice. (2). (1). Datorită puterilor ascunse pe care le presupune existenţa prevederilor Art. care şi-au exercitat funcţia cu rea credinţă sau gravă neglijenţă. în funcţie de cazul invocat: A. care este stabilită în condiţiile legii. ca rezultat al constituţionalismului cu tradiţie românească. înţelese ca drepturi şi libertăţi ale omului. prin enumerare limitativă:  apărarea securităţii naţionale. Este esenţial să indicăm interdicţia de a se stabili limite. Dreptul este atribuit şi poate fi exercitat de orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică. forma de consacrare a acestui drept este îndreptăţirea. Structura Art. Articolul 53 are ca obiect restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. ca atare. anularea actului administrativ. 38 . Nu trebuie să fie confundate drepturile şi libertăţile cu exerciţiul acestora. C.

Înlăturarea oricăror posibilităţi de manifestare a excesului de putere. » 39 . Îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor alcătuiesc alături de drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor temelia societăţii româneşti şi a Statului. prin textul constituţional se dispun (imperativ) condiţiile de existenţă şi aplicare a măsurii de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi: A. precum şi a oricăror interpretări eronate. 53: « Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. uitându-se că acestea asigură atât echilibrul sistemului politico-juridic cât şi afirmarea structurilor de tip instituţional juridic. Capitolul XIV Îndatoririle fundamentale Consacrarea constituţională a seturilor de drepturi şi de libertăţi cetăţeneşti. care dau demnitate şi onorabilitate în îndeplinirea lor.  apărarea sănătăţii publice. fiecare articol încorporează esenţă constituţională şi spirit juridic. le evocă şi le condiţionează juridic fără a le distruge substanţa şi fără a le stânjeni în propria lor existenţă. a abuzului de drept. care generează obligaţii juridice corelative pentru Stat. fără realizarea cărora nu ar fi posibilă integritatea societăţii româneşti şi exerciţiul suveranităţii naţionale. şi care permite funcţionarea suveranităţii.  apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţeneşti. Fiecare îndatorire fundamentală se raportează la seturile de drepturi şi de libertăţi ale omului.  prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale.  apărarea moralei publice. Constatăm că se au în vedere numai cauze de interes public. împletite cu valori şi idealuri. instituirea de îndatoriri fundamentale.  desfăşurarea instrucţiei penale. Pilierul de susţinere al sferei drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti este constituit de Teza I de la alineatul (2) al Art. apărarea ordinii publice. ARTICOLUL 54 Fidelitatea faţă de ţară dispune cu solemnitatea cuvenită o îndatorire care este determinată de apartenenţa la poporul român şi la societatea românească. Dacă drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sunt invocate cu aplomb despre îndatoriri nu prea se vorbeşte. Deşi textul constituţional nu expune decât patru articole care exprimă obligaţiile pozitive construite de legislator. B. C. în virtutea instituţiei cetăţeniei. Măsura trebuie să fie aplicată fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii. a puterilor discreţionare.» Valoare politico-juridică de sinteză democraţia constituţională este stavila din faţa oricărei încercări care ar destabiliza echilibrul din societatea românească şi este de aceea criteriul juridic şi politic pentru aprecierea măsurii necesare care restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi. Măsura trebuie să fie aplicată în mod nediscriminatoriu. Alineatul (1) declară: « Fidelitatea faţă de ţară este sacră. determină.  prevenirea consecinţelor unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună credinţă. unitatea şi integritatea teritorială a României. » În cadrul dispoziţiilor de la TITLUL III Autorităţile publice. Acest articol conţine prevederi constituţionale noi. » ARTICOLUL 55 Apărarea ţării stabileşte o îndatorire fundamentală. » 40 . alineatul (2) se stabileşte: « Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului. respectiv ale sistemului public de venituri astfel ca sarcinile publice să fie susţinute din bani publici. în acest scop. răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi. (3)Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani. » ARTICOLUL 57 Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor Consistenţa constituţională. independenţa. la alin. Articolul 56 statuează la alin. (3) interdicţiile şi respectiv excepţiile acestui aliniat. în situaţii excepţionale. care în substanţă sunt indicate de ideea formării armatei de profesionişti şi de formarea pregătirii pentru apărarea ţării prin alte tipuri de activităţi şi alte mijloace decât serviciul militar obligatoriu. drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor. cu scopul realizării organizării societăţii şi al îndeplinirii idealurilor juridice afirmate prin principiile declaraţiilor de drepturi şi al actelor cu caracter constituţional. CAPITOLUL II Preşedintele României. să apăr democraţia. sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului. în afara celor stabilite prin lege. Conţinutul acestui articol are vocaţia indicării limitelor sau a determinărilor necesare eficienţei drepturilor şi libertăţilor omului. » La ARTICOLUL 70 Mandatul deputaţilor şi al senatorilor alineatul (1) se dispune: « Deputaţii şi senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte. în condiţiile legii organice. în şedinţă comună. să respect Constituţia şi legile ţării. la cheltuielile publice. » ARTICOLUL 56 Contribuţii financiare formulează reguli sociale în materie de impozite şi taxe. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. « (1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România. cu excepţia voluntarilor. ARTICOLUL 82 Validarea mandatului şi depunerea jurământului. prin impozite şi prin taxe. Constituţia României din 2003 stabileşte reglementativ: « Cetăţenii români. « (1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie. (2) principiul juridic în privinţa sistemului public de venituri iar la alin. concis şi fără echivoc prin textul constitutiv. exprimată clar. următorul jurământ: „ Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român. (3) Orice alte prestaţii sunt interzise. Jurământul se stabileşte prin lege organică. suveranitatea. (2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică. ce revine cetăţenilor români. fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi. Aşa să-mi ajute Dumnezeu.La alineatul (2) se dispune: « Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice. vor depune jurământul cerut de lege. (1) obligaţiile juridice. la nivelul reglementărilor internaţionale în materie. precum şi militarii. exprimă îndatorirea cetăţenească ce produce efecte în privinţa tuturor drepturilor şi libertăţilor consacrate de Constituţie.

ca beneficiu al Revoluţiei din 1989. pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. » O deosebită importanţă. Capitolul XV Instituţia Avocatului Poporului Constituţia României din 2003. Pentru realizarea acestui scop juridic Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor. se publică în Monitorul Oficial al României şi au putere numai pentru viitor. Raţiunea existenţei instituţiei Avocatului Poporului este « apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. ARTICOLUL 59 Exercitarea atribuţiilor. Judecătoresc. Competenţele şi modul de funcţionare sunt detaliate. cu titlul de Ombudsman. Deciziile Curţii Constituţionale au caracter general-obligatoriu. 60. Curtea Constituţională a României este. judecătorească). garantul supremaţiei Constituţiei. Astăzi. în dreptul european. Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor nu poate să producă efecte de încălcare a drepturilor şi libertăţilor celorlalţi. în privinţa rolului acestei instituţii în sistemul democratic românesc. pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale să fie eficace. sunt investite de puterea constituantă cu rolul de pilon pentru susţinerea şi asigurarea echilibrului puterilor statului (legislativă. o reprezintă a doua teză a Art. ca natură juridică. 142. dar fără a face parte din Legislativ. CAPITOLUL IV Avocatul Poporului stabileşte competenţele şi modul de funcţionare al instituţiei la ARTICOLUL 58 Numirea şi rolul. pentru a exprima democratizarea societăţii româneşti. Originile acestei instituţii juridice le găsim în spaţiul juridic suedez. Este controlul de constituţionalitate necesar funcţionării oricărei societăţi de tip democratic şi se exercită atât ante-factum cât şi post-factum. Capitolul XVII 41 .Conceptul de bună credinţă se constituie în sensul afirmării acesteia ca ideal juridic şi ca scop pentru politica legislativă dar şi în calitate de criteriu pentru identificarea şi aprecierea modului de exercitare a drepturilor şi a libertăţilor constituţionale. fiind situat între puterea constituantă şi puterea legislativă. ARTICOLUL 60 Raportul în faţa Parlamentului. a consacrat instituţia Avocatului Poporului. care se referă la Rapoartele pe care le prezintă Avocatul Poporului: « Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură. Curtea constituţională. În calitate de garant al supremaţiei Constituţiei. Puterea politico-juridică a acestei instituţii este astăzi recunoscută nu numai cu semnificaţie juridică dar şi în sens politic şi social. conform dispoziţiilor de la TITLUL V Curtea Constituţională prin Lege organică. conform Art. Executiv. o astfel de instituţie se constituie ca barometru al democraţiei şi este numită Mediatorul european. administrativă. » Capitolul XVI Curtea Constituţională a României Respectarea principiilor şi reglementărilor constituţionale este supravegheată şi asigurată în statul de drept de instituţii care fără să fie componente ale puterilor statului. este organism statal cu rol de pilon de susţinere a echilibrului public.

se regăseşte în gradul de civilizaţie al fiecărei societăţi. PARLAMENTUL ROMÂNIEI este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. prin intermediul competenţelor puterea de stat. Administraţia publică (CAPITOLUL V Administraţia publică. Funcţiile indicate sunt cristalizate în calitate juridică de competenţe. Parlamentul are deci rolul de legislator. ce este exercitată ca putere de stat ( în sensul de putere publică. funcţia de gestionare cotidiană a treburilor publice din societate (administrare). structura Autorităţilor şi stabileşte de asemenea toate celelalte reguli constituţionale necesare bunei funcţionări a fiecărei instituţii.  Funcţia de înfăptuire a justiţiei este în competenţa autorităţii publice numite Autoritatea judecătorească (CAPITOLUL VI Autoritatea judecătorească). care. Autorităţile publice lucrează pentru interesul public şi rezolvă toate treburile de tip general (ale societăţii ). Funcţia executivă (administrativă) este inclusă în competenţele mai multor autorităţi publice numite: Preşedintele României (CAPITOLUL II Preşedintele Româniri). Structura Parlamentului este bicamerală. prin dispoziţiile constituţionale. Puterea este deţinută de popor şi exercitată ca suveranitate. Dispunând prin Lege organică ( de organizare şi funcţionare ) de o structură instituţională corespunzătoare realizării competenţelor. şi este transmisă ca putere de reprezentare ( se transmite numai o parte a acestei puteri ). Titlul III Autorităţile publice al Constituţiei României din 2003 reglementează competenţele Autorităţilor. ce conţine cele trei funcţii care generează competenţele necesare asigurării eficienţei ). către Autorităţile Publice. Funcţionarea puterilor statului este asigurată de principiul separaţiei şi echilibrului puterilor. sunt distribuite numai prin Constituţie. aşa cum se prevede la alin. direct. SECŢIUNEA 1 Administraţia publică centrală de specialitate. funcţia de soluţionare a conflictelor din societate (jurisdictio). ca acte juridice normative primare şi originale. care exercită. corespunzătoare fiecărei tipologii de autorităţi publice. Autorităţile publice distribuie funcţionarilor publici atribuţiile specifice fiecărei activităţi de tip public. secret şi liber exprimat. pe al treilea nivel. » Conform dispoziţiilor de la ARTICOLUL 62 Alegerea Camerelor sistemul juridic pentru alegeri este votul universal.Autorităţile publice Organizarea societăţii de tip democratic în România se realizează şi în privinţa Autorităţilor publice. ceea ce înseamnă că numai Parlamentul poate adopta legi. (2): « Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat. Constituţia României din 2003 stabileşte la TITLUL III Autorităţile publice astfel:   Funcţia legislativă este în competenţa autorităţii publice numită Parlament ( CAPITOLUL I Parlamentul ). (alin (3) 42 . precizat de Legea electorală. SECŢIUNEA a 2-a Administraţia publică locală). Eficienţa activităţii instituţiilor publice. Este important să amintim sensul constituţional pe care circulă puterea de reprezentare şi să constatăm natura juridică a fiecărui palier. Guvernul României (CAPITOLUL III Guvernul). egal. în primul rând. Puterea publică conţine şi exprimă funcţia de a stabili comandamentul juridic (imperare). (alin (1) Numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin Legea electorală. Conform dispoziţiilor de la ARTICOLUL 61 Rolul şi structura Parlamentul este calificat juridic ca organul reprezentativ suprem. Din punct de vedere al competenţei şi totodată sub aspect funcţional Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.

sunt adoptate pe baza dispoziţiilor de la ARTICOLUL 76 alin. (2) Orice mandat imperativ este nul. (1) care precizează: « (1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere. (1) Actele juridice adoptate de Camera Deputaţilor şi de Senat sunt: legi.Durata mandatului este de 4 ani şi poate fi prelungită de drept. deoarece pe de o parte înainte de promulgare se poate cere. spre promulgare. » Promulgarea legilor constituie o etapă foarte importantă în procedura de adoptare a legilor. » Iniţiativa legislativă aparţine. Camerele lucrează în două sesiuni ordinare pe an (Art. reexaminarea legii. Şedinţele sunt publice. Legile ordinare. de la vârful piramidei instituţiilor executive către toate palierele inferioare. (1): « Legea se trimite. (3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum. Guvernului. datorită importanţei lor. 74). moţiuni (Art. astfel: A. Camerele sunt alcătuite din deputaţi şi senatori.000 de cetăţeni cu drept de vot ( Art. hotărâri. aşa cum a fost acesta formulat în formă definitivă. » C. senatorilor sau unui număr de cel puţin 100. Această etapă procedurală este alcătuită din două componente care sunt concepute ca instituţii juridice:  Publicarea în Monitorul Oficial al României. (2). cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei camere. până la bază. ca acte juridice cu putere normativă. » Intrarea în vigoare a legilor reprezintă ultima etapă a procedurilor constituţionale de adoptare a legilor şi marchează existenţa legii ca drept obiectiv. Procedura de adoptare a actelor juridice normative este diferenţiată după categoria de legi. Legile organice. respectiv între legislativ şi executiv. deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului. Preşedintelui României. hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. deputaţilor. după caz. şi pe de altă parte fără parcurgerea etapei promulgării legea nu poate să producă efecte juridice deoarece nu poate fi pusă în vigoare. 66 alin. Actele juridice normative sunt stabilite la Articolul 73 Categorii de legi. 43 . Alineatul (1) enunţă: « Parlamentul adoptă legi constituţionale. o singură dată. Camera deputaţilor şi Senatul. Articolul 69 Mandatul reprezentativ dispune: « (1) În exercitarea mandatului. » B. Legile constituţionale se adoptă conform dispoziţiilor de la ARTICOLUL 151 Procedura de revizuire de la TITLUL VII Revizuirea Constituţiei: « (1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat. Semnificaţia promulgării este aceea a colaborării între puterile publice. Articolul 77 prevede la alin. care indică: « (2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră. precum şi a transmiterii comandamentului juridic. în şedinţă comună. 67). » Principala funcţie a Parlamentului României este legiferarea. legi organice şi legi ordinare. „(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord. organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire. sunt adoptate conform dispoziţiilor constituţionale de la ARTICOLUL 76 alin. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.

(3): « Guvernul este alcătuit din prim-ministru. raporturile cu Parlamentul (Art. Conform dispoziţiilor articolului 102 din Constituţia României Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării. 80). miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. Preşedintele este garantul independenţei naţionale. 109 alin. (2). Fiind ales direct de societate Preşedintele reprezintă societatea şi din acest motiv poate cere poporului să-şi exprime. Preşedintele României are şi exercită funcţia de reprezentare şi funcţia de supraveghere şi mediere. statul român (alineatul 1 al Art. program care a fost acceptat de Parlament. în această calitate. egal. Structura guvernului este indicată la alin. Procedurile complexe pentru adoptarea legilor dovedesc importanţa actelor juridice normative pentru reglementarea relaţiilor din societate şi evocă principiul publicităţii. Din perspectiva competenţelor atribuite prin Constituţie instituţia Preşedintelui României este pilonul care susţine şi totodată garantează buna funcţionare a societăţii şi respectiv a puterilor statului ( alin. Fiecare membru al guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia. atribuţii cât priveşte măsurile excepţionale Actele Preşedintelui României sunt Decretele. potrivit programului său de guvernare. De la acest moment legea devine pentru toţi cetăţenii obligatorie. 110 alin. atribuţii în domeniul politicii externe (Art. 89). de exemplu publicarea prin intermediul presei scrise. (1) Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale. 88). direct. (1): « Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Preşedintele este înzestrat cu atribuţii şi în privinţa numirii Guvernului (Art. atribuţii în domeniul apărării (Art. 44 . în general. Preşedintele României este ales prin vot universal. » Activitatea guvernului exprimă complexitatea şi diversitatea relaţiilor din societate şi este calificată ca activitate administrativă. Dizolvarea Parlamentului (Art. al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării (alineatul 1 al Art. secret şi liber exprimat ceea ce îi conferă legitimitate pentru exercitarea atribuţiilor generate de competenţele stabilite de Constituţie. PREŞEDINTELE ROMÂNIEI este instituţia de tip constituţional care este situată la cel mai înalt nivel deoarece Preşedintele României este Şef al Statului şi reprezintă. 85). 80). » Răspunderea membrilor guvernului este stabilită la Art. al participării la activităţile Guvernului (Art. voinţa cu privire la problemele de interes naţional (ARTICOLUL 90 Referendumul). Monitorul Oficial este jurnalul oficial în care se publică actele juridice normative astfel că valoare juridică are numai o astfel de publicare şi nu orice alt tip de publicare. Investirea Guvernului se realizează de Parlament care acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. se produce la trei zile de la data publicării ori în special la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. 92). care. conform Art. Intrarea în vigoare a legii marchează un moment extrem de important deoarece efectele juridice se vor produce numai de la acest moment pentru viitor. Intrarea în vigoare propriu-zisă. GUVERNUL ROMÂNIEI face parte din puterea executivă şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. prin referendum. 91). respectiv aducerea la cunoştinţă a regulilor care au forţă normativă şi care la nevoie pot fi aduse la îndeplinire prin forţa de constrângere a statului. 87). În continuare.

La Art. ARTICOLUL 124 Înfăptuirea justiţiei evocă substanţialitatea activităţilor jurisprudenţiale: « (1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. referitor la statutul procurorilor prevede: « Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii. precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Conform dispoziţiilor de la ARTICOLUL 116 structura Administraţiei publice centrale de specialitate este constituită din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale: « (1) Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului. natura juridică a acestei activităţi şi esenţa juridică concretizată în principiile juridice care guvernează acest tip de activitate. » Aceste principii exprimă ideea valorificării potenţialului local. imparţială şi egală pentru toţi. » ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ În privinţa administraţiei publice locale este necesar să identificăm specificul activităţii acesteia. O anumită importanţă în privinţa raporturilor Parlamentului cu Guvernul o are ARTICOLUL 115 Delegarea legislativă. mecanismele juridice ale realizării competenţelor acesteia. Capitolul XVIII Activităţile economice în societate 45 . sub autoritatea ministrului justiţiei. Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept. direcţiile de acţiune generate de acestea şi scopul juridică politic al societăţilor democratice: « (1) Administraţia publică din unităţile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării. ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ CENTRALĂ DE SPECIALITATE Puterea administrativă îşi identifică o a doua componentă în Administraţia publică centrală de specialitate. (1) se dispune: « În activitatea judiciară. realizată prin structurile instituţionale corespunzătoare competenţelor acesteia. 131 alin. ARTICOLUL 120 Principii de bază consacră la alineatul (1) principiile de activitate. » Consiliul Superior al Magistraturii asigură independenţa justiţiei. al imparţialităţii şi al controlului ierarhic. » Articolul 132 alineatul (1). În sistemul juridico-politic european puterea judecătorească are alte competenţe şi corespunzător alte tipuri de mecanisme juridice pentru îndeplinirea funcţiilor publice în stat.Actele juridice ale Guvernului sunt hotărârile şi ordonanţele. » Reglementarea constituţională de la ARTICOLUL 126 stabileşte: « (1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. (3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice. (3) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome. » Ministerul public este reglementat prin articolele 131 şi 132 care stabilesc rolul Ministerului Public şi statutul procurorilor. (2) Justiţia este unică. AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ A treia putere a statului este Justiţia cu rolul de a soluţiona conflictele ivite în societate.

în condiţiile legii organice (alin. Integrarea euroatlantică şi respectiv aderarea României la convenţiile constitutive ale Europei contemporane valorifică originea culturii şi a civilizaţiei româneşti şi consacră modernitatea vieţii în societatea românească. cu respectarea prevederilor actului de aderare. oraşelor şi ale judeţelor). ce precizează: « Ca urmare a aderării. Progresul juridic şi politic confirmat de evoluţiile domeniilor economic şi social au transformat România într-un spaţiu capabil să asigure transferul unor atribuţii către instituţiile comunitare şi respectiv al exercitării în comun cu celelalte state a competenţelor prevăzute în tratatele constitutive ( nota bene: Proiectul de Tratat instituind o Constituţie pentru Europa ). bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale (ale comunelor. natura umană şi respectul acordat fiinţei umane nu a fost şi nu este indiferent poporului român. apărate şi garantate juridic. economică şi juridică a României în contextul convenţiilor şi al tratatelor cu vocaţie democratică europeană şi de aceea aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene sunt evocate ca scop politico-juridic. 148 Integrarea euroatlantică. iar subdiviziunea acestuia banul. al culturii şi civilizaţiei generate de poporul român. se înscriu dispoziţiile alineatului (2) al Art. 46 . În acest sens Constituţia României din 2003 statuează la ARTICOLUL 135 Economia natura economiei şi finanţelor publice în societatea românească şi sensul de realizare al acestora: « (1) Economia României este economie de piaţă. » Capitolul XIX Integrarea euro-atlantică a României Constituţia României din 2003 a înscris dezvoltarea politică. » Desfăşurarea activităţilor economice implică anumite tipuri de proprietate. consacrat. În condiţiile aderării la Uniunea Europeană. spiritul liber.Revoluţia română din 1989 a deschis perspective noi pentru societatea românească. 5). considerată scutul de rezistenţă al democraţiei a dovedit voinţa poporului român de aderare la valorile democraţiei şi la atitudinea şi respectiv spiritul culturii şi civilizaţiei europene a mileniului al treilea. inovaţiile şi capodoperele culturale şi artistice care au reprezentat şi reprezintă poporul român. » Intrarea României în NATO.(1). precum şi celelelte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. 136 alin. acesta cuprinde Bugetul de stat. Conform dispoziţiilor ARTICOLULUI 138 Bugetul public naţional. au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. susţinute şi afirmate în spaţiul politico-juridic românesc cu vocaţie europeană. conform reperelor europene tradiţionale. bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. în evoluţie progresivă şi în contextul valorificării tradiţiilor democratice româneşti. Proprietatea este publică sau privată (Art. prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. Proprietatea privată este inviolabilă. În sensul constituţional afirmat şi susţinut prin dispoziţiile ARTICOLULUI 11 Dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale ARTICOLULUI 20 Tratatele internaţionale privind drepturile omului. prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene. La ARTICOLUL 137 Sistemul financiar se precizează: « (2) Moneda naţională este leul. socială. Nimic din ceea ce a reprezentat esenţa democratică. Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ teritoriale (alin (2). ca regăsire şi afirmare a tradiţiilor confirmate de invenţiile.

Tratat. nr. 1952. nr. 767 din 31 octombrie 2003. Bucureşti. în temeiul art 152 din Constituţie. Drept constituţional şi instituţii politice. • Antonie Iorgovan. publicată în Monitorul Oficial al României. 1965. în forma iniţială. • Tudor Drăganu. EUROPA NOVA. Legea de revizuire a Constituţiei României nr. • Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi care a intrat în vigoare. a fost adoptată în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991. 135 din 31 mai 1994 şi modificată prin Legea nr. Drept constituţional şi instituţii politice. 1998. art. Ed. nr. Partea I. All Beck. în forma republicată. revizuirea devenind astfel definitivă. Bucureşti. Partea I. 669 din 22 septembrie 2003) a fost aprobată prin Referendumul naţional din 18 – 19 octombrie 2003. Bucureşti 2004. Regia Autonomă „Monitorul Oficial”. Ed. Tratat de drept constituţional contemporan. prin Rezoluţia 217 A (III) la 10 decembrie 1948. I şi Vol. adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţele din 18 septembrie 2003 ( cu respectarea prevederilor articolului 147 alineatul (1) din Constituţia României şi publicată în Monitorul Oficial al României. nr. • Cristian Ionescu. Bucureşti. 3 din 22 octombrie pentru confirmarea rezultatului Referendumului naţional din 18 – 19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituţiei României. Drept constituţional şi instituţii politice. Partea I.U. Teorie generală. 429/2003. „Galeriile J.I şi vol. data publicării în Monitorul Oficial al României. Simina Elena Tănăsescu. 47 . 1994.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Constituţia României. Partea I. 1996. Partea I.L. publicată în Monitorul Oficial al României. Ed. Constituţia României. cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare (art. Bucureşti. 429/2003. 758 din 29 octombrie 2003 şi a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003. 1923. 1938. la 3 septembrie 1953. nr. 79 din 6 iunie 1995 privind ratificarea Protocolului 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin convenţie. 152 a devenit. nr. LUMINA LEX.N. 30 din 1994 publicată în Monitorul Oficial al României. a fost publicată în Monitorul Oficial al României. Ed. • Constituţiile Române . 2003. Bucureşti. Calderon”. vol. încheiat la Strasbourg la 11 mai 1994 publicată în Monitorul Oficial al României. All Beck. 156 ) în Monitorul Oficial al României. Partea I. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotărârii Curţii Constituţionale nr. ratificată de România prin Legea nr.233 din 21 noiembrie 1991 şi a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin Referendumul naţional din 8 decembrie 1991. • Tratat instituind o Constituţie pentru Europa. II. vol. 1998. Lucrările Adunării Constituante. • GENEZA CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI 1991. Tratat elementar. • Declaraţia universală a drepturilor omului adoptată de Adunarea generală a O. Partea I. Bucureşti. nr. Partea I. în urma ratificării ori a semnării. Drept constituţional şi instituţii politice. modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 1948. Ed. • Ion Deleanu. 758 din 29 octombrie 2003. • Ioan Muraru. publicată de Regia Autonomă „Monitorul Oficial”. II. republicată de Consiliul Legislativ. 147 din 13 iulie 1995 (numită şi Convenţia Europeană a Drepturilor omului).culegere ce conţine Constituţiile din 1866. nr.

Simina Elena Tănăsescu. Montchrestien. Explicaţii şi comentarii. • Ioan Muraru. 1993. Drept constituţional. Drept administrativ. Mihai Constantinescu. Gheorghe Iancu. Published in the United States by THE NEW PRESS. Culegere selectivă. All Beck. 1967 • Jean Gicquel. Edited by Peter Irons and Stephanie Guitton. Bucureşti. POLIROM. Curs de Drept constituţional român. 1915. 2000. 2003 • Ioan Vida. The idea of justice. Bucureşti. • Constantin Dissescu. Marian Enache. 1997 • Paul Negulescu. Iaşi. Doctrină şi practică. • Otto A. Adler. 2003. Ed. Simina Tănăsescu. Hauriou. • Hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului. Constituţia României revizuită – comentarii şi explicaţii. Bucureşti. • A. 2004 • Mihai Constantinescu. 2005 • Antonie Iorgovan. Bucureşti 2005 • Dana Apostol Tofan. Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. volumul I. Bird. 1994 • Ioan Muraru. Tratat de drept administrativ. Droit constitutionnel et institutions politiques. 2002. Publishers. New York. ediţia 4. vol. 1927. Bucureşti. Ed. Editura Regia autonomă „Monitorul Oficial". PRAEGER. General editor: Mortimer J. Antonie Iorgovan. Ioan Muraru. Ed Montchrestien. Avocatul poporului – instituţie de tip ombudsman. Bucureşti 2004 • Viorel Mihai Ciobanu. Concepts in western thought series. LUMINA LEX. Ed. I. Bucureşti. Ed. Mihai Constantinescu. All Beck. All Beck. Published in the United States of America in 1967. Ed. • Ioan Muraru. Ed. New York. Curtea Constituţională. Ed. Institute for Philosophical Research. Ed.• Mihai Constantinescu. Legile electorale – comentarii şi explicaţii. Bucureşti. All Beck. Bucureşti. Washington. • May It Please the Court…. Paris. Bucureşti. Bucureşti. Ioan Muraru. London. Naţional. Puterea executivă şi administraţia publică. Ed. Ed. Ed. 2001. Library of Congress Catalog Card Number: 67-20472. Droit Constitutionnel et institutions politique. Interpretarea Constituţiei. Rosetti. All Beck. 1997 48 . FREDERICK A. Bucureşti. Drept parlamentar românesc. Bucureşti • Elena Simina Tănăsescu. All Beck. Antonie Iorgovan. • Jurisprudenţa Curţii Constituţionale:1999. Revizuirea Constituţiei României.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful