MINISTERUL TRANSPORTURILOR

CONSTRUCğIILOR ùI TURISMULUI
COD DE PROIECTARE
A CONSTRUCğIILOR CU
PEREğI STRUCTURALI
DE BETON ARMAT
INDICATIV CR2-1-1.1
Responsabil lucrare: Prof. dr. ing. Tudor POSTELNICU
PARTEA I Prevederi de proiectare
Elaboratori: Tudor POSTELNICU
Constantin PAVEL
PARTEA II Comentarii
Elaboratori: Tudor POSTELNICU
CUPRINS
1. PROBLEME GENERALE
1.1. Modul de aplicare
1.2. Relatia cu alte prescripĠii
2. ALCĂTUIREA DE ANSAMBLU
2.1. DefiniĠii. Clasificări
2.2. Alcătuirea generală a clădirilor úi dispoziĠia elementelor structurale verticale
2.3. Alcătuirea elementelor structurale
2.4. Planúee
2.5. Rosturi
2.6. Infrastructura
2.7. Alcătuirea elementelor nestructurale
3. EXIGENğE GENERALE DE PROIECTARE
3.1. Probleme generale
3.2. ExigenĠe privind mecanismul structural de disipare a energiei (mecanismul de
plastificare)
3.3. Exigente de rezistenĠă úi de stabilitate
3.4. ExigenĠe de rigiditate
3.5. ExigenĠe privind ductilitatea locală úi eliminarea ruperilor cu caracter neductil
3.6. ExigenĠe specifice structurilor prefabricate
4. PROIECTAREA PRELIMINARĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE
4.1. Stabilirea încărcărilor verticale
4.2. Dimensionarea preliminară a sectiunilor pereĠilor
4.3. Dimensionarea preliminară a secĠiunilor grinzilor de cuplare
5. CALCULUL STRUCTURILOR CU PEREğI STRUCTURALI LA ACğIUNEA
ÎNCĂRCĂRILOR VERTICALE ùI ORIZONTALE
5.1. IndicaĠii generale
5.2. Schematizarea pentru calcul a structurilor cu pereĠi structurali
5.3. Determinarea eforturilor axiale de compresiune în pereĠii structurali din
acĠiunea încărcărilor verticale
5.4. Metoda simplificată pentru determinarea eforturilor secĠionale, în domeniul
elastic
5.5. Metode de calcul în domeniul postelastic
6. CALCULUL SECğIUNILOR PEREğILOR STRUCTURALI
6.1. GeneralităĠi
6.2. Valorile eforturilor secĠionale de dimnsionare
6.3. Efectul încărcărilor verticale excentrice
6.4. Dimensionarea secĠiunii de beton a pereĠilor structurali
6.5. Calculul armăturilor longitudinale úi transversale din pereĠii structurali
6.6. Calculul armăturilor din grinzile de cuplare
6.7. Calculul planúeelor ca diafragme orizontale
7. PREVEDERI CONSTRUCTIVE
7.1. Materiale utilizate
7.2. Alcătuirea sectiunii de beton a pereĠilor structurali. Dimensiuni minime
7.3. Armarea pereĠilor. Prevederi generale
7.4. Armarea în camp a pereĠilor structurali
7.5. Armări locale ale elementelor verticale
7.6. Armarea grinzilor de cuplare
8. PROBLEME SPECIFICE DE ALCĂTUIRE A STRUCTURILOR PREFABRICATE
8.1. Probleme generale
8.2. Alcătuirea panourilor
8.3. Îmbinările structurilor cu pereĠi din elemente prefabricate de beton armat
9. INFRASTRUCTURI
9.1. Prebleme generale
9.2. Tipuri de infrastructuri
9.3. IndicaĠii privind modul de calcul al elementelor infrastructurii
9.4. Probleme specifice de alcătuire a elementelor infrastructurilor
ANEXA A
PROCEDEU SIMPLIFICAT DE CALCUL STRUCTURAL
INDICAğII PRIVIND APLICAREA PREVEDERILOR CR2-1-1.1. COMENTARII
PROBLEME GENERALE
ALCĂTUIREA DE ANSAMBLU
EXIGENğE GENERALE
PROIECTAREA PRELIMINARĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE
CALCULUL STRUCTURILOR CU PEREğI STRUCTURALI LA ACğIUNEA
ÎNCĂRCĂRILOR VERTICALE ùI ORIZONTALE
CALCULUL SECğIUNILOR PEREğILOR STRUCTURALI
PREVEDERI CONSTRUCTIVE
PROBLEME SPECIFICE DE ALCĂTUIRE A STRUCTURILOR PREFABRICATE
INFRASTRUCTURI
BIBLIOGRAFIE
1.1
1. PROBLEME GENERALE
1.1. Modul de aplicare
1.1.1 Prezentul Ghid cuprinde prevederi referitoare la proiectarea
construcĠiilor cu pereĠi structurali de beton armat monolit úi/sau din elemente
prefabricate.
Prevederile privind alcătuirea de ansamblu úi calculul structurilor cu
pereĠi, cât úi detaliile de alcătuire constructivă úi de armare a pereĠilor, se
referă la tipurile uzuale de structuri care apar în mod curent la clădirile etajate
civile sau industriale, cu până la 20 de niveluri.
Pentru alte categorii de construcĠii, cu forme, alcătuiri úi/sau solicitări
speciale, sau la clădiri mai înalte, prevederile prezentului Ghid vor fi luate în
considerare cu caracter orientativ.
1.1.2 În cazul construcĠiilor situate pe terenuri sensibile la umezire úi, în
general, pe terenuri la care pot apărea tasări diferenĠiale importante, este
necesar ca, pe lângă respectarea prevederilor prezentului Ghid, să se
prevadă úi măsuri suplimentare de alcătuire, dimensionare úi armare
corespunzătoare condiĠiilor de fundare respective. Aceste măsuri nu fac
obiectul prezentei prescripĠii.
1.1.3 Alcătuirea constructivă a structurilor cu pereĠi de beton armat va fi pusă
de acord cu procedeele de execuĠie folosite (sistemul de cofraj utilizat pentru
pereĠii verticali din beton armat monolit, sau realizaĠi din panouri mari
prefabricate, modul de execuĠie al planúeelor, etc.).
Se va urmări ca tehnologia de execuĠie să nu afecteze comportarea
structurală avută în vedere a proiectare.
1.1.4 Prevederile prezentului Ghid trebuie interpretate ca având un caracter
minimal. De la caz la caz proiectanĠii de structuri pot aplica úi alte metode de
calcul úi pot lua úi alte măsuri constructive pentru obĠinerea nivelului dorit de
siguranĠă.
1.2. RelaĠia cu alte prescripĠii
1.2.1 Sub aspectul măsurilor de protecĠie seismică, prezentul ghid de
proiectare este bazat pe prevederile normativului P100/1992, faĠă de care
cuprinde detalieri úi precizări suplimentare.
Proiectarea structurilor cu pereĠi de beton armat va fi orientată pe
satisfacerea exigenĠelor structurale (vezi cap.3):
- conformarea generală favorabilă a construcĠiei;
- asigurarea unei rigidităĠi suficiente la deplasări laterale;
- impunerea unui mecanism structural favorabil de disipare a energiei sub
acĠiuni seismice de intensitate ridicată.
1.2
1.2.2 Metodele de proiectare seismică ale structurilor cu pereĠi structurali de
beton armat, diferenĠiate în funcĠie de modul în care este modelată acĠiunea
seismică, de fidelitatea modelului de calcul în raport cu caracterul, în general,
spaĠial, dinamic úi neliniar al comportării structurale, precum úi de modul
concret în care sunt efectuate verificările ce privesc condiĠiile de conformare
antiseismică úi performanĠele răspunsului seismic, sunt cele prescrise la
pct.2.3 úi tabelul 6.2 din Normativul P100/92, unde sunt precizate úi domeniile
recomandabile de utilizare a acestor metode.
1.2.3 Prevederile prezentului Ghid vor fi completate după necesităĠi cu
prevederile altor prescripĠii sub a căror incidenĠă se află construcĠiile
proiectate, cum sunt:
- standardele din seria STAS 10101, referitoare la acĠiunile în construcĠii;
- standardele din seria STAS 10107, referitoare la proiectarea elementelor
de beton armat din construcĠii civile úi industriale;
- standardele din seria STAS 3300, referitoare la calculul terenului de
fundare;
- “InstrucĠiunile tehnice pentru proiectarea úi executarea armării elementelor
de beton cu plase sudate” – P59/80;
- codul de practică NE012/99 pentru executarea lucrărilor de beton úi beton
armat, etc.
- NP 112/04 – Normativ pentru proiectarea de fundare directă.
2.1
2. ALCĂTUIREA DE ANSAMBLU
2.1. DefiniĠii. Clasificări
2.1.1 ConstrucĠiile cu pereĠi structurali sunt cele la care elementele structurale
verticale sunt constituite în totalitate sau parĠial din pereĠi de beton armat turnaĠi
monolit sau realizaĠi din elemente prefabricate.
La aceste structuri este necesară realizarea planúeelor ca diafragme
orizontale, care asigură deformarea solidară în preluarea forĠelor orizontale (din
acĠiunea cutremurului sau a vântului) a elementelor verticale structurale – pereĠi
sau stâlpi.
2.1.2 După modul de participare a pereĠilor la preluarea încărcărilor verticale úi
orizontale, sistemele structurale se clasifică în următoarele categorii:
A. Sisteme cu pereĠi structurali, la care rezistenĠa la forĠe laterale este
asigurată, practic, în totalitate de către pereĠi structurali de beton armat. Structura
mai poate cuprinde úi alte elemente structurale cu rol numai în preluarea
încărcărilor verticale, a căror contribuĠie în preluarea forĠelor laterale poate fi
neglijată.
B. Sisteme mixte (duale) la care pereĠii structurali conlucrează cu cadre de
beton armat în preluarea forĠelor laterale.
2.1.3 PereĠii structurali se clasifică în:
- pereĠi în consolă individuali (necuplaĠi), legaĠi numai prin placa planúeului;
- pereĠi cuplaĠi, constituiĠi din doi sau mai mulĠi montanĠi (pereĠi în consolă)
conectaĠi într-un mod regulat prin grinzi (grinzi de cuplare) proiectate, după
caz, pentru a avea o comportare ductilă sau în domeniul elastic.
- o categorie specială o constituie pereĠii asamblaĠi sub forma unor tuburi
perforate sau nu.
2.2. Alcătuirea generală a clădirilor úi dispoziĠia elementelor structurale
verticale
2.2.1 La stabilirea formei úi a alcătuirii de ansamblu a construcĠiilor se vor alege,
de preferinĠă, contururi regulate în plan, compacte úi simetrice, evitându-se
disimetriile pronunĠate în distribuĠia volumelor, a maselor, a rigidităĠilor úi a
capacităĠilor de rezistenĠă ale pereĠilor úi a celorlalte subsisteme structurale, în
cadrul aceluiaúi tronson de clădire, în vederea limitării efectelor de torsiune
generală sub acĠiunea seismică úi a altor efecte de interacĠiune defavorabile.
Prin alcătuirea structurii se va realiza un traseu sigur cât mai scurt, al încărcărilor
verticale úi orizontale, de la locul unde sunt aplicate la terenul de fundare.
2.2
La stabilirea configuraĠiei structurii úi a pereĠilor structurilor se vor respecta
prevederile paragrafelor 4.1 úi 4.3 din normativul P100/92 úi prevederile
suplimentare prezentate în continuare.
2.2.2 În cadrul aceluiaúi tronson, suprafaĠa planúeului la fiecare nivel va fi pe cât
posibil aceeaúi, iar distribuĠia în plan a pereĠilor va fi, de regulă, aceeaúi la toate
nivelurile, astfel ca acestea să se suprapună pe verticală. Se admit retrageri la
ultimele niveluri, inclusiv cu suprimări parĠiale sau totale ale unor pereĠi, urmărind
să se evite apariĠia unor disimetrii importante de mase úi de rigidităĠi.
Dimensiunile úi armarea pereĠilor se vor păstra, de regulă, constante pe
înălĠimea clădirii. La clădiri cu înălĠimi mari dimensiunile se pot micúora gradat,
fără salturi bruúte importante, la unul, două din niveluri.
2.2.3 În cazul când la parter sau la alte niveluri intervine necesitatea de a se
crea spaĠii libere mai mari decât la etaje curente, se poate accepta suprimarea
unor pereĠi. Se vor lua măsuri pentru a menĠine úi la aceste niveluri capacităĠi
suficiente de rigiditate, de rezistenĠă úi de ductilitate pe ambele direcĠii prin
continuarea până la fundaĠii a celorlalĠi pereĠi úi prin alcătuirea adecvată a
stâlpilor de la baza pereĠilor întrerupĠi.
2.2.4 La dispunerea pereĠilor în plan se va urmări să se evite efectele negative
rezultate din apariĠia unor excentricităĠi suplimentare ca urmare a plastificării
nesimultane a unor pereĠi la acĠiunea cutremurului după anumite direcĠii. De
asemenea, la poziĠionarea pereĠilor în plan se va urmări ca cerinĠele de ductilitate
să fie cât mai uniform distribuite în pereĠii structurii.
2.2.5 Amplasarea în plan a pereĠilor structurali va urmări cu prioritate
posibilitatea obĠinerii unui sistem avantajos de fundaĠii (incluzând, dacă este
necesar, pereĠii de la subsol úi/sau de la alte niveluri de la partea inferioară), în
măsură să realizeze un transfer cât mai simplu úi mai avantajos al eforturilor de
la baza pereĠilor la terenul de fundare.
2.2.6 PereĠilor structurali cărora le revin cele mai mari valori ale forĠelor
orizontale trebuie să li se asigure o încărcare gravitaĠională suficientă (să fie
suficient “lestaĠi”) astfel încât să se poată obĠine condiĠii avantajoase de preluare
a solicitărilor din încărcări orizontale úi de transmitere a acestora la terenul de
fundare.
2.2.7 La construcĠiile cu forma în plan dreptunghiulară, pereĠii structurali se vor
dispune, de regulă, după două direcĠii perpendiculare între ele. Se recomandă ca
rigidităĠile de ansamblu ale structurii după cele două direcĠii să fie de valori
apropiate între ele.
La clădirile de alte forme, aceleaúi cerinĠe se pot realiza úi prin dispunerea
pereĠilor după direcĠiile principale determinate de forma clădirii.
2.2.8 Se va urmări ca rezultantele încărcărilor verticale (gravitaĠionale) care
acĠionează pereĠii unei structuri să nu ducă la excentricităĠi mari cu acelaúi sens
faĠă de centrele de greutate ale pereĠilor respectivi, neechilibrate pe ansamblul
structurii la fiecare nivel.
2.3
2.2.9 Dintre pereĠii interiori, se recomandă să fie folosiĠi ca pereĠi structurali cu
precădere aceia care separă funcĠiuni diferite sau care trebuie să asigure o
izolare fonică sporită, necesitând ca atare grosimi mai mari úi care, în acelaúi
timp, nu prezintă goluri de uúi sau la care acestea sunt în număr redus. Din
această categorie fac parte:
- la clădirile de locuit, pereĠii dintre apartamente úi pereĠii casei scării;
- la clădirile administrative, pereĠii de la nucleul de circulaĠie verticală úi de la
grupurile sanitare, etc.
2.2.10 PereĠii exteriori pot fi realizaĠi din beton armat úi utilizaĠi ca pereĠi
structurali, cu condiĠia asigurării izolării lor termice prin placare, la exterior, cu un
material termoizolator. Aceúti pereĠi pot fi din beton armat monolit sau din
elemente prefabricate.
2.2.11 La proiectarea structurilor cu pereĠi structurali se va avea în vedere în
afara situaĠiei construcĠiei în faza de exploatare úi situaĠiile care apar pe
parcursul execuĠiei, în care lipsa unor elemente încă neexecutate (de exemplu, a
planúeelor) pot impune măsuri suplimentare în vederea asigurării stabilităĠii úi
capacităĠii de rezistenĠă necesare ale pereĠilor.
2.3. Alcătuirea elementelor structurale
2.3.1 Pentru elementele structurale verticale, pereĠi individuali sau pereĠi cuplaĠi,
se vor alege, de preferinĠă, forme de secĠiuni cât mai simple (fig.2.1).
Astfel, se va urmări realizarea pereĠilor cu
secĠiuni lamelare sau întărite la extremităĠi, în
funcĠie de necesităĠi, prin bulbi úi tălpi cu
dezvoltări limitate úi se vor evita, pe cât posibil,
secĠiunile cu tălpi ample, rezultate din
intersecĠia pereĠilor de pe cele două direcĠii
principale ale clădirii.
Fig.2.1
În cazul construcĠiilor cu pereĠi structurali deúi, dezideratul menĠionat mai
sus se poate realiza printr-o dispunere judicioasă a golurilor úi prin eventuala
fragmentare a pereĠilor.
2.3.2 Se vor adopta, când funcĠiunea clădirii o impune, úiruri de goluri
suprapuse, cu dispoziĠie ordonată, conducând la pereĠi formaĠi din plinuri
verticale (montanĠi), legate între ele prin grinzi (rigle) de cuplare având
configuraĠia generală a unor cadre etajate.
2.4
2.3.3 Grinzile de cuplare vor avea
grosimea egală cu aceea a
inimii pereĠilor verticali sau,
dacă este necesar, dimensiuni
mai mari decât aceasta
(fig.2.2). În acest ultim caz
marginile dinspre gol ale
pereĠilor vor avea cel puĠin
grosimea grinzilor (vezi úi
7.2.4).
2.3.4 În situaĠiile în care se urmăreúte
obĠinerea unor elemente structurale cu
capacităĠi sporite de rigiditate úi de rezistenĠă
(de exemplu, pentru realizarea unei
comportări de element cu secĠiune tubulară
închisă la unele nuclee de pereĠi) se
recomandă decalarea golurilor pe înălĠimea
clădirii, în mod ordonat, ca în fig.2.3.
2.4. Planúee
2.4.1 Planúeele vor fi astfel alcătuite încât să asigure satisfacerea exigenĠelor
funcĠionale (de exemplu, cele de izolare fonică), precum úi cele de rezistenĠă úi
de rigiditate, pentru încărcări verticale úi orizontale.
Modul de alcătuire al planúeelor se va corela cu distanĠele dintre pereĠii
structurali astfel încât planúeele să rezulte, practic, indeformabile pentru încărcări
în planul lor.
2.4.2 Planúeele pot fi realizate úi din elemente prefabricate, cu condiĠia ca
soluĠiile de îmbinare să asigure planúeului exigenĠele menĠionate la 2.4.1.
2.4.3 Se va urmări ca prin forma în plan aleasă pentru planúeu úi prin
dispunerea adecvată a golurilor cu diferite destinaĠii (pentru scări, lifturi, instalaĠii,
echipamente) să nu se slăbească exagerat planúeul după anumite secĠiuni, în
care să apară riscul de rupere la acĠiunea unor cutremur de intensitate mare.
Fig.2.2
Grinda de cuplare
Grinzi de cuplare
Fig.2.3
2.5
2.5. Rosturi
2.5.1 Se vor prevedea, după necesităĠi, rosturi de dilatare-contracĠie, rosturi
seismice úi/sau rosturi de tasare.
Se va urmări ca rosturile să cumuleze două sau toate cele trei roluri menĠionate.
2.5.2 În vederea reducerii sub limite semnificative, din punct de vedere structural,
a eforturilor din acĠiunea contracĠiei betonului úi a variaĠiilor de temperatură,
precum úi a torsiunii generale la acĠiuni seismice, lungimea “L” a tronsoanelor de
clădire, ca úi lungimea “l” între capetele extreme ale pereĠilor (fig.2.4) nu vor
depăúi, de regulă, valorile date în tabelul 1.
Fig.2.4
Tabelul 1
Tipuri de planúeu L (m) l (m)
Planúeu din beton armat monolit sau planúeu cu alcătuire
mixtă (din predale prefabricate cu o placă de beton armat)
60 50
Planúeu prefabricat cu o suprabetonare de 6-7 cm 70 60
DistanĠa dintre rosturi poate fi mai mare decât cea din tabelul 1, dacă se iau
măsuri constructive speciale (utilizarea de betoane cu contracĠie foarte mică,
armări puternice, adoptarea unor rosturi de lucru deschise timp suficient etc.)
úi/sau se justifică prin calcul că se poate controla adecvat procesul de fisurare.
2.5.3 Dispunerea rosturilor seismice úi lăĠimea acestora vor respecta prevederile
din paragraful 4.4 al normativului P100/92.
În cazul unor tronsoane de clădire vecine, cu înălĠime úi alcătuire similare,
lăĠimea rostului poate fi redusă până la dimensiunea minimă realizabilă
constructiv.
2.6
2.5.4 În cazul în care construcĠia este alcătuită din corpuri cu mase pronunĠat
diferite (de exemplu, au înălĠimi foarte diferite), sau când acestea sunt fundate pe
terenuri cu proprietăĠi substanĠial diferite, rosturile vor traversa úi fundaĠiile,
constituind úi rosturi de tasare.
2.6. Infrastructura
2.6.1 PereĠii structurali, individuali (în consolă) sau cuplaĠi vor fi prevăzuĠi la
partea lor inferioară cu elemente structurale care să permită transmiterea
adecvată a solicitărilor pereĠilor la terenul de fundare.
Ansamblul acestor elemente structurale, care pe lângă fundatii, poate
include, atunci când există, pereĠii subsolului sau a mai multor niveluri de la baza
structurii, alcătuieúte infrastructura construcĠiei.
În raport cu mărimea solicitărilor care apar la baza pereĠilor structurali úi
configuraĠia pereĠilor subsolului se pot prevedea diferite soluĠii, dintre care cele
mai importante sunt:
a) FundaĠii izolate de tipul celor adoptate în cazul stâlpilor structurilor în cadre,
dar cu proporĠii úi dimensiuni corelate cu mărimea eforturilor din pereĠii
structurali.
Un tip special de fundaĠii din această categorie îl constituie fundaĠiile realizate
sub pereĠi care se pot roti liber la bază (vezi fig.9.8), de exemplu fundaĠii cu
cuzinet úi bloc de beton simplu.
b) Grinzi de fundaĠii pe una sau două direcĠii, constituind fundaĠiile comune
pentru mai mulĠi pereĠi.
c) Infrastructuri realizate sub forma unor cutii închise cu mare rigiditate úi cu
mare capacitate de rezistenĠă la încovoiere, forĠă tăietoare úi torsiune,
alcătuite din planúeul peste subsol, pereĠii subsolului, fundaĠiile úi radierul
(eventual placa pardoseală de beton armat).
2.7. Alcătuirea elementelor nestructurale
2.7.1 Se recomandă utilizarea elementelor de compartimentare uúoare, care să
poată fi modificate sau înlocuite pe durate de exploatare a construcĠiilor úi care
să fie cât mai puĠin sensibile la deplasări în planul lor.
2.7.2 În cazul pereĠilor executaĠi din materiale rezistente (de exemplu, din
zidărie de cărămidă) se va urmări, ca prin alcătuirea lor (dimensiuni, poziĠia úi
dimensiunea golurilor) úi modul lor de prindere de elementele structurale, să se
evite realizarea unor interacĠiuni nefavorabile úi să se asigure limitarea
degradărilor în pereĠi în conformitate cu prevederile normativului de proiectare
antiseismică.
3.1
3. EXIGENğE GENERALE DE PROIECTARE
3.1. Probleme generale
Proiectarea construcĠiilor cu pereĠi structurali trebuie să urmărească
satisfacerea tuturor exigenĠelor specifice de diferite naturi (funcĠionale,
structurale, estetice, de încadrare în mediul construit, de execuĠie, de întreĠinere
úi de reparare/consolidare, etc), în funcĠie de condiĠiile concrete pe amplasament
(geotehnice, climatice, seismice, vecinătatea cu alte construcĠii, etc.) úi de
importanĠa construcĠiei. Astfel se poate asigura o comportare favorabilă în
exploatare, cu un nivel controlat de siguranĠă.
Satisfacerea exigenĠelor structurale referitoare la preluarea acĠiunilor de
diferite categorii, în particular a celor seismice, se realizează prin:
- concepĠia generală de proiectare a structurii privind mecanismul structural de
deformare elasto-plastica (si implicit de disipare de energie);
- o modelare fidelă în raport cu comportarea reală úi utilizarea unor metode de
calcul adecvate pentru determinarea eforturilor úi dimensionarea elementelor
structurale;
- respectarea prevederilor prezentului Ghid úi ale celorlalte prescripĠii sub
incidenĠa cărora se află construcĠia, referitoare la calculul, alcătuirea úi
execuĠia tuturor elementelor structurale úi nestructurale.
3.2. ExigenĠe privind mecanismul structural de disipare a energiei
(mecanismul de plastificare)
ObĠinerea unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil sub
acĠiuni seismice de intensitate ridicată în cazul construcĠiilor cu pereĠi structurali
de beton armat implică:
- dirijarea deformaĠiilor plastice în grinzile de cuplare úi la baza pereĠilor;
- cerinĠe de ductilitate moderate úi cât mai uniform distribuite în ansamblul
structurii;
- capacităĠi de deformare postelastică substanĠiale úi comportare histeretică
stabilă în zonele plastice;
- eliminarea ruperilor premature, cu caracter fragil, datorate pierderii
ancorajelor, acĠiunii forĠelor tăietoare, etc.;
- eliminarea apariĠiei unor fenomene de instabilitate care să nu permită
atingerea capacităĠilor de rezistenĠă proiectate.
De regulă, prin proiectarea structurală trebuie să se asigure o comportare
în domeniul elastic pentru planúee úi sistemul infrastructurii cu fundaĠiile aferente.
ModalităĠile practice de impunere a mecanismelor de plastificare adecvate sunt
prezentate la 6.2.
3.2
3.3. ExigenĠe de rezistenĠă úi de stabilitate
ExigenĠele de rezistenĠă impun ca acĠiunile seismice de intensitate mare
să nu reducă semnificativ capacitatea de rezistenĠă a secĠiunilor celor mai
solicitate ale structurii.
Practic, se consideră că cerinĠele de rezistenĠă sunt satisfăcute, dacă în
toate secĠiunile capacitatea de rezistenĠă, evaluată pe baza prevederilor din
STAS 10107/0-90, cu precizările din prezentul Ghid úi în condiĠiile respectării
regulilor de alcătuire prevăzute de acestea, este superioară, la limită egală, cu
valorile de calcul maxime ale eforturilor secĠionale.
Elementele structurale trebuie înzestrate cu rezistenĠă necesară în toate
secĠiunile astfel încât să fie posibil un traseu complet, fără întreruperi úi cât mai
scurt, al încărcărilor de la locul unde sunt aplicate până la fundaĠii.
ExigenĠele de stabilitate impun evitarea pierderii stabilităĠii formei (voalării)
pereĠilor în zonele puternic comprimate úi eliminarea fenomenelor de răsturnare
datorate unei suprafeĠe de rezemare pe teren insuficiente.
Tot în categoria fenomenelor de instabilitate, care trebuie evitate, se
încadrează úi situaĠiile în care distribuĠia în plan a pereĠilor duce la excentricităĠi
exagerate ale centrului maselor în raport cu centrul de rigiditate al pereĠilor
structurali, în absenĠa unor pereĠi care să preia în mod eficient momentele de
torsiune generală (vezi 2.2.1; 2.2.4).
3.4. ExigenĠe de rigiditate
ConstrucĠiile cu pereĠi structurali vor fi prevăzute prin proiectare cu o
rigiditate la deplasări laterale în acord cu prevederile normativului de proiectare
seismică.
De asemenea, rigiditatea pereĠilor structurali trebuie să fie suficient de
mare pentru a asigura úi condiĠia de necoliziune la rosturi a tronsoanelor de
clădire vecine, cu caracteristici de vibraĠie pronunĠat diferite.
3.5. ExigenĠe privind ductilitatea locală úi eliminarea ruperilor cu caracter
neductil
CondiĠia de ductilitate în zonele plastice ale structurilor cu pereĠi de beton
armat are în vedere asigurarea unei capacităĠi suficiente de rotire postelastică în
articulaĠiile plastice, fără reduceri semnificative ale capacităĠii de rezistenĠă în
urma unor cicluri ample de solicitare seismică.
În mod practic condiĠia de ductilitate locală se exprimă printr-un criteriu de
limitare a înălĠimii relative a zonei comprimate a secĠiunilor sau, în cazul
3.3
elementelor verticale, pentru evaluări preliminare, printr-un criteriu echivalent,
mai aproximativ, de limitare a efortului unitar mediu de compresiune.
În vederea mobilizării capacităĠii de ductilitate la solicitarea de încovoiere
cu sau fără efort axial, se va asigura, prin dimensionare, un grad superior de
siguranĠă faĠă de ruperile cu caracter fragil sau mai puĠin ductil, cum sunt:
- ruperea la forĠă tăietoare în secĠiunile înclinate;
- ruperea la forĠele de lunecare, în lungul rosturilor de lucru sau în lungul altor
secĠiuni prefisurate;
- pierderea aderenĠei betonului la suprafaĠa armăturilor în zonele de ancorare
úi de înnădire;
- ruperea zonelor întinse armate sub nivelul corespunzător eforturilor de
fisurare.
În acelaúi scop sunt necesare măsuri pentru evitarea fenomenului de
pierdere a stabilităĠii zonelor comprimate de beton úi a armăturilor comprimate
(vezi pct.4.2.3 úi 6.4.1).
3.6. ExigenĠe specifice structurilor prefabricate
Proiectarea structurilor rezultate din asamblarea unor elemente
prefabricate de perete, de suprafaĠă sau liniare, trebuie să urmărească obĠinerea
unei comportări practic identice cu cea structurilor similare realizate din beton
armat monolit.
În acest scop, îmbinările verticale, orizontale sau după alte direcĠii între
elementele prefabricate vor trebui să fie solicitate în domeniul elastic, sub
încărcările care corespund stadiului ultim pentru structura în ansamblu.
Valorile forĠelor de lunecare úi ale celorlalte forĠe care intervin la
dimensionarea elementelor de îmbinare vor fi cel puĠin egale cu valorile asociate
mecanismului de plastificare structural.
4.1
4. PROIECTAREA PRELIMINARĂ A ELEMENTELOR
STRUCTURALE
4.1. Stabilirea încărcărilor verticale
Valorile încărcărilor verticale se stabilesc pe baza prevederilor
standardelor de acĠiuni, corespunzător grupării fundamentale sau speciale de
încărcări, după caz.
Valorile eforturilor axiale din pereĠi úi din celelalte elemente verticale ale
structurii, provenite din încărcările verticale, se determină pe baza suprafeĠelor
aferente secĠiunilor acestora, în funcĠie de alcătuirea (modul de descărcare)
planúeelor (vezi pct.5.3).
4.2. Dimensionarea preliminară a secĠiunilor pereĠilor
4.2.1 Aria totală a inimilor pereĠilor pe o direcĠie (în m
2
) va fi, de regulă, cel puĠin
cea dată de relaĠia:
120
pl s
bi
A n k
A
o
>
¯
(4.1)
în care:
¯
bi
A = aria inimilor, în secĠiune orizontală, ale tuturor pereĠilor structurali, cu
contribuĠie semnificativă în preluarea forĠelor orizontale, orientaĠi paralel
cu acĠiunea forĠelor orizontale;
o = coeficient de importanĠă a construcĠiei, conform P100/1992;
k
s
= coeficientul zonei seismice de calcul, conform P100/1992;
A
pl
= aria suprafeĠei planúeului în m
2
;
n = numărul de niveluri de clădire (numărul de planúee) situate deasupra
secĠiunii considerate.
4.2.2 Grosimea pereĠilor va fi cel puĠin 15 cm. La clădiri cu până la 10÷12
niveluri se recomandă să se păstreze dimensiuni constante ale secĠiunilor
pereĠilor pe toată înălĠimea.
4.2.3 Aria bulbilor sau tălpilor A
t
prevăzute la capetele secĠiunii pereĠilor cu aria
inimii A
i
va respecta relaĠiile:
35 . 0
A
A
5 , 1 n
i
t
o
+ s (4.2)
pentru zonele seismice de calcul A ÷ D úi
4.2
50 . 0
A
A
5 , 1 n
i
t
o
+ s (4.3)
pentru zonele seismice de calcul E úi F.
S-a notat:
c
o
R h b
N
n = (4.4)
unde N este efortul axial de compresiune în pereĠi, b úi h dimensiunile inimii
peretelui, iar R
c
rezistenĠa de calcul a betonului la compresiune.
RelaĠiile (4.2) úi (4.3) servesc úi la evidenĠierea situaĠiilor în care apare
necesitatea prevederii de bulbi sau tălpi la extremităĠile pereĠilor.
4.3. Dimensionarea preliminară a secĠiunilor grinzilor de cuplare
4.3.1 ÎnălĠimea grinzilor de cuplare la clădirile obiúnuite se va lua egală cu
dimensiunea plinului de deasupra golurilor de uúi úi ferestre.
4.3.2 LăĠimea grinzilor se va lua egală, de regulă, cu grosimea pereĠilor.
5.1
5. CALCULUL STRUCTURILOR CU PEREğI STRUCTURALI
LA ACğIUNEA ÎNCĂRCĂRILOR VERTICALE ùI ORIZONTALE
5.1. IndicaĠii generale
5.1.1 Calculul elementelor structurale ale construcĠiilor cu pereĠi de beton armat
se face pentru grupările fundamentală úi specială de încărcări.
Pentru clădirile curente sub aspectul regimului de înălĠime, al valorilor
încărcărilor gravitaĠionale, gruparea specială, incluzând acĠiunea seismică, este
cea care dimensionează, de regulă, în condiĠiile aplicării prescripĠiilor din Ġara
noastră, elementele structurale verticale.
În cadrul prezentului Ghid de proiectare se are în vedere, cu prioritate,
calculul în gruparea specială de încărcări pentru aceste elemente.
5.1.2 Proiectarea seismică a structurilor cu pereĠi structurali, pe baza prezentei
prescripĠii, are în vedere un răspuns seismic neliniar al ansamblului
suprastructură-infrastructură-teren de fundare, implicând absorbĠia úi disiparea
de energie prin deformaĠii postelastice. Astfel:
a) Se urmăreúte, de regulă, localizarea deformaĠiilor postelastice în elementele
suprastructurii. Prevederile din prezentul Ghid de proiectare au în vedere
asigurarea unei comportări ductile pentru aceste elemente;
b) În cazuri speciale se admite să se realizeze ansamblul structural astfel încât
deformaĠiile postelastice să se dezvolte cu prioritate în elementele
infrastructurii.
În situaĠiile în care se optează pentru această soluĠie se vor lua măsurile de
ductilizare necesare ale elementelor structurale respective, cu reducerea
corespunzătoare a cerinĠelor de ductilitate pentru elementele suprastructurii.
c) În situaĠiile în care soluĠiile de la punctele a) úi b) nu se pot realiza, de
exemplu în cazul unor construcĠii ce urmează să se execute în spaĠiile limitate
dintre alte construcĠii existente (care nu permit dezvoltarea suprafeĠei de
rezemare a structurii), se pot admite deformaĠii inelastice limitate úi în terenul
de fundare, controlate prin procedee de calcul adecvate. ùi în aceste cazuri
se pot diminua măsurile de ductilizare ale elementelor structurale, deoarece
cerinĠele de ductilitate ale acestora sunt mai mici decât cele corespunzătoare
construcĠiilor obiúnuite.
În situaĠiile în care se optează pentru abordări de tip b) úi/sau c) trebuie să
existe condiĠii de acces úi de intervenĠie la elementele proiectate pentru a lucra
ca elemente disipative.
Dirijarea deformaĠiilor neliniare în unul sau mai multe din cele trei părĠi ale
ansamblului suprastructură-infrastructură-teren de fundare se va face prin
metode de calcul omologate. Corelarea capacităĠilor de rezistenĠă ale celor trei
5.2
componente se va face pe baza valorilor medii ale rezistenĠei betonului, armăturii
de oĠel úi, respectiv, a terenului de fundare.
5.1.3 În condiĠiile în care abordarea unui calcul structural, care să reflecte
întreaga complexitate a comportării structurale, nu este încă practic posibilă
decât pentru cazuri particulare, pentru construcĠiile curente se vor utliza
metodele de calcul din categoria A, conform P100/1992, care admit următoarele
simplificări principale:
a) Calculul la acĠiunea seismică se face la încărcările de calcul stabilite conform
capitolului 5 din normativul P100/1992, aplicate static pe structura
considerată ca având o comportare elastică;
b) Dirijarea formării unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil, cu
deformaĠii plastice dezvoltate în grinzile de cuplare úi la baza pereĠilor
structurali, se face prin dimensionarea elementelor structurale la valorile de
eforturi prescrise în paragraful 6.2 în prezentul Ghid de proiectare;
c) CerinĠele de ductilitate se consideră implicit satisfăcute prin respectarea
condiĠiilor de calcul úi de alcătuire constructivă, date în prezentul Ghid de
proiectare;
d) În cazul clădirilor cu forme regulate, cu elementele structurale (pereĠi,
eventual cadre) orientate pe două direcĠii principale de rigiditate ale structurii,
calculul se efectuează separat pe cele două direcĠii. În cazul în care
elementele structurale verticale sunt orientate pe direcĠii care diferă de
direcĠiile principale ale construcĠiei, calculul se efectuează pe mai multe
direcĠii stabilite ca potenĠial nefavorabile din punct de vedere al comportării
structurale la acĠiuni orizontale;
e) DeformaĠiile planúeelor se consideră neglijabile în raport cu deformaĠiile
pereĠilor.
Prevederile din prezentul Ghid de proiectare se referă la cazurile în care
aceste simplificări pot fi acceptate.
În aceste condiĠii, pentru calculul unei structuri cu pereĠi structurali la
acĠiunea încărcărilor verticale úi orizontale sunt necesare următoarele operaĠii
principale:
(i) Alcătuirea iniĠială a structurii (dispunerea pereĠilor structurali, alegerea
formei secĠiunilor, a dimensiunilor elementelor structurale, etc.), inclusiv
ale infrastructurii;
(ii) Modelarea structurii pentru calcul (stabilirea secĠiunilor active ale pereĠilor
structurali, pentru fiecare direcĠie de acĠiune a încărcărilor orizontale úi ale
grinzilor de cuplare, conform prevederilor paragrafului 5.2);
(iii) Stabilirea nivelului la care se consideră încastrarea pereĠilor (conform
cap.9);
5.3
(iv) Determinarea încărcărilor verticale aferente fiecărui perete structural úi a
eforturilor secĠionale de compresiune produse de aceste încărcări
(conform paragrafului 5.3);
(v) Verificarea preliminară a secĠiunilor pereĠilor structurali pe baza criteriilor
din cap.4 din prezentul Ghid de proiectare úi eventual modificarea
acestora (prin mărirea grosimii inimii, prevederea de bulbi la capetele
libere, mărirea clasei betonului de la nivelurile inferioare ale clădirilor cu
înălĠimi mari, etc.);
(vi) Determinarea caracteristicilor de rigiditate ale pereĠilor structurali pentru
fiecare direcĠie de acĠiune a încărcărilor orizontale (conform paragrafelor
5.2 úi 5.4).
(vii) Stabilirea încărcărilor orizontale de calcul conform cap.5 din P100/1992;
(viii) Determinarea eforturilor secĠionale din acĠiunea încărcărilor orizontale. Se
recomandă calculul cu programe de calcul automat care să ia în
considerare comportarea spaĠială a structurii. În cazurile precizate la
paragraful 5.4.3 referitoare la structurile ordonate, cu alcătuire monotonă
pe verticală úi cu înălĠimi mici úi medii (s 9 niveluri), se pot aplica metodele
simplificate prezentate în anexă, efectuând calculul manual sau automat
printr-un program bazat pe ipotezele simplificate respective;
(ix) Determinarea eforturilor secĠionale de dimensionare din încărcările
orizontale pe baza prevederilor paragrafului 6.2;
(x) În cazurile speciale când încărcările verticale se aplică cu excentricităĠi
pronunĠate (de exemplu, construcĠii cu balcoane în consolă pe o singură
parte a clădirii, construcĠii cu nucleu de pereĠi încărcat excentric, etc.),
determinarea pe aceeaúi schemă de calcul úi eforturile secĠionale din
aceste încărcări, care se însumează cu eforturile produse de încărcările
orizontale;
În situaĠiile obiúnuite, la structuri ordonate úi simetrice eforturile de
încovoiere din pereĠi, produse de încărcările verticale nu au, de regulă,
valori semnificative úi pot fi neglijate.
(xi) Calculul úi armarea grinzilor de cuplare, la încovoiere úi la forĠă tăietoare
(conform prevederilor de la 6.6);
(xii) Calculul úi armarea elementelor verticale la compresiune (întindere)
excentrică, la forĠă tăietoare în secĠiuni înclinate úi în rosturile de turnare
(pe baza prevederilor din STAS 10107/0-90 úi a celor de la paragraful 6.5
din prezentul Ghid de proiectare );
(xiii) Calculul, în cazul structurilor prefabricate, al îmbinărilor verticale úi
orizontale ale pereĠilor úi al îmbinărilor dintre planúeu úi pereĠii structurali
(conform 6.5.2 úi 6.5.3);
(xiv) Determinarea eforturilor în diafragmele orizontale formate de planúee úi
calculul armăturilor necesare (conform 6.7);
5.4
(xv) Alcătuirea pereĠilor structurali úi a grinzilor de cuplare (conform cap.7).
(xvi) Evaluarea iniĠială a dimensiunilor elementelor infrastructurii úi a fundaĠiilor;
(xvii) Modelarea infrastructurii pentru calcul: stabilirea încărcărilor (a forĠelor de
legătură cu suprastructura úi cu terenul), modelarea legăturilor structurale
ale elementelor infrastructurii, etc.;
(xviii) Calculul eforturilor secĠionale în elementele infrastructurilor prin metode de
calcul (de regula cu programe de calcul automat) compatibile modelului de
calcul stabilit la xvii);
(xix) Calculul de dimensionare a elementelor infrastructurii úi al fundaĠiilor.
5.2. Schematizarea pentru calcul a structurilor cu pereĠi structurali
5.2.1 SecĠiunile de calcul (active) ale pereĠilor structurali.
În calculul simplificat admis pentru structurile cu pereĠi structurali,
constând în calcule independente pe două sau mai multe direcĠii, problema
secĠiunilor active ale pereĠilor (a conlucrării tălpilor cu inima pereĠilor) intervine la:
(i) Evaluarea rigidităĠilor la deplasare laterală úi implicit la stabilirea eforturilor
secĠionale din acĠiunea forĠelor orizontale care revin pereĠilor structurali;
(ii) Determinarea încărcărilor verticale aferente pereĠilor structurali;
(iii) Evaluarea momentelor capabile úi a forĠei tăietoare de calcul, asociate
capacităĠii de rezistenĠă la încovoiere cu efort axial.
(iv) Evaluarea ductilităĠilor secĠionale;
În cazul în care talpa este constituită dintr-un bulb (fig.5.1a), lăĠimea activă
b
p
se ia egală cu lăĠimea reală a bulbului, B
p
.
Fig.5.1
În cazul pereĠilor structurali a căror secĠiune prezintă tălpi la una sau
ambele extremităĠi (rezultate, de exemplu, din intersecĠia pereĠilor de pe cele
(b)
5.5
două direcĠii, fig.5.1b), lăĠimea activă b
p
de conlucrare a tălpilor este dată de
relaĠia (5.1):
dr st p
b b b b A + A + = (5.1)
unde b A se stabileúte pe baza relaĠiilor (fig.5.2):
i o
1 i i
i
h 5 , 1 l
h h
h
b s
+
= A
+
(5.2)
úi s Ab distanĠa până la primul gol (până la marginea peretelui).
Fig.5.2
S-a notat:
b = grosimea inimii;
h
i
,h
i+1
= înălĠimile secĠiunilor unor pereĠi paraleli consecutivi;
l
o
= distanĠa liberă între doi pereĠi consecutivi.
La structurile cu etaje
înalte úi goluri relativ mici se
recomandă considerarea în
calcul a peretelui ca element
unic, cu secĠiunea
indeformabilă, cu condiĠia
asigurării, prin modul de
alcătuire al grinzilor de
cuplare rigide, a unei
comportări în domeniul elastic
a acestor grinzi.
În situaĠiile în care
pereĠii se intersectează
formând un nucleu, întreg
nucleul poate fi considerat un
element unic (fig. 5.3).
Pentru calculul
deformaĠiilor produse de
forĠele tăietoare secĠiunea
Fig.5.3
Grinzi de cuplare
rigide si rezistente
5.6
activă se ia egală cu
secĠiunea inimii.
Fig.5.4
5.2.2 SecĠiunile de calcul (active) ale grinzilor de cuplare
a) Pentru calculul
deformaĠiilor produse de
momentele încovoietoare, la
determinarea eforturilor
secĠionale secĠiunea activă a
grinzii de cuplare se ia
conform fig.5.4:
Fig.5.5
- dacă planúeele se toarnă odată cu pereĠii sau dacă se toarnă în etape
distincte, dar se prevăd măsuri de realizare a conlucrării plăcii cu grinda, se Ġine
seama de conlucrarea plăcii ca în fig.5.4 luând:
p o dr st
h 2 l 25 , 0 b , b s = A A (5.5)
unde l
o
= lumina liberă a golului;
h
p
= grosimea plăcii.
- dacă planúeele sunt prefabricate sau turnate ulterior pereĠilor úi nu se
realizează conlucrarea plăcii cu grinda, secĠiunea se consideră dreptunghiulară
ca în fig.5.5 cu înălĠimea h
r
până sub placa planúeului;
Pentru calculul deformaĠiilor produse de forĠele tăietoare, secĠiunea se ia
egală cu secĠiunea inimii.
b) Pentru evaluarea capacităĠii de rezistenĠă se aplică prevederile STAS
10107/0-90.
5.3. Determinarea eforturilor axiale de compresiune în pereĠii structurali din
acĠiunea încărcărilor verticale
Încărcările verticale transmise de planúeu pereĠilor structurali se
determină pe baza suprafeĠelor aferente secĠiunilor acestora, Ġinând seama de
alcătuirea planúeelor care influenĠează distribuĠia reacĠiunilor pe contur (plăci
5.7
armate pe o singură direcĠie sau pe două direcĠii, plăci cu grinzi). Se admite că
eforturile unitare de compresiune din încărcările verticale sunt uniform distribuite
pe suprafaĠa secĠiunii transversale a pereĠilor.
Valoarea forĠei axiale de compresiune din încărcările gravitaĠionale se
obĠine prin înmulĠirea valorii medii a eforturilor unitare de compresiune cu
suprafaĠa secĠiunii active a peretelui.
Pentru încărcările locale, concentrate sau distribuite, se admite că
repartizarea în corpul pereĠilor se face cu o pantă de 2/3 ca în fig.5.6a. În cazul
golurilor în pereĠii structurali, linia de descărcare se deviază conform fig.5.6b.
În cazurile
obiúnuite se admite că
rezultanta încărcărilor
verticale este aplicată în
centrul de greutate al
secĠiunii active a
peretelui. Dacă distanĠa
dintre centrul de
greutate al încărcărilor
verticale úi centrul de
greutate al secĠiunii
peretelui este relativ
Fig.5.6
mare úi dacă efectul excentricităĠilor nu se echilibrează pe ansamblul structurii
(fig.6.5), se efectuează un calcul separat, pentru stabilirea eforturilor din
încărcările verticale, utilizând metode de calcul prezentată la paragraful 5.4.
5.4. Metoda simplificată pentru determinarea eforturilor secĠionale, în
domeniul elastic
În prezenta secĠiune se fac precizări privind modul de utilizare al
metodelor simplificate de calcul al structurilor cu pereĠi structurali în domeniul
elastic, bazate pe modelarea pereĠilor structurali prin cadre etajate (structuri
alcătuite din elemente de tip bară).
5.4.1 Ipoteze úi scheme de bază
5.8
a) În calculul cu structura formată
din bare, se Ġine seama de toate
tipurile de deformaĠii produse de
acĠiunea diferitelor eforturi secĠionale:
momente încovoietoare, forĠă
tăietoare úi eforturi axiale. În cazurile
curente se admite să se neglijeze
deformaĠiile datorate eforturilor axiale
în grinzile de cuplare, precum úi
eforturile axiale din pereĠii structurali
datorate încărcărilor verticale.
b) Deschiderile teoretice ale cadrului
etajat, care schematizează pereĠii
cuplaĠi cu goluri suprapuse, se iau
între axele elementelor verticale.
Pentru grinzile de cuplare (fig.5.7) se
consideră deformabilă (la încovoiere
úi la forĠă tăietoare) numai porĠiunea
centrală l
o
, având lungimea luminii
Fig.5.7
(deschiderii libere) golului, iar
porĠiunile laterale (L - l
o
) se admit a fi
indeformabile (aria secĠiunii se
consideră în calcul infinită).
c) În cazul pereĠilor cu grinzi de
cuplare înalte în raport cu înălĠimea
nivelului, se va Ġine seama de variaĠia
secĠiunii montanĠilor, considerând ca
deformabile zonele cuprinse între
grinzile de cuplare (lumina), iar în
rest indeformabile (fig.5.8b).
Fig.5.8
5.4.2 Valorile de calcul ale rigidităĠilor elementelor structurale
În prezentul paragraf se dau valori pentru determinarea caracteristicilor
de rigiditate, utilizate la calculul eforturilor secĠionale.
În cazurile curente aceste valori ale caracteristicilor de rigiditate se pot
utiliza úi la determinarea caracteristicilor vibraĠiilor proprii, inclusiv a perioadelor
de oscilaĠie în diferite moduri proprii, precum úi la calculul deplasărilor orizontale
la verificarea condiĠiilor de deplasare relativă de nivel sau la dimensionarea
rosturilor seismice între diferitele tronsoane ale unei clădiri sau între clădiri
vecine.
b)
a)
5.9
În situaĠiile în care sunt necesare evaluări mai precise ale deformaĠiilor
structurale, se aplică procedeele de calcul specifice pentru barele de beton
armat, respectiv prin integrarea în lungul elementelor a deformaĠiilor specifice
(axiale úi de rotire) stabilite prin considerarea simultană a condiĠiilor statice,
geometrice úi a legilor o - c ale betonului úi oĠelului.
Valorile de calcul (echivalente) ale caracteristicilor geometrice secĠionale
utilizate în determinarea caracteristicilor de rigiditate a elementelor structurale se
iau după cum urmează:
a) Pentru pereĠi structurali:
- dacă
b e
c b
I 8 , 0 I 4 , 0
R A
N
= ÷ = (5.6)
b e
A 9 , 0 A = (5.7)
bi ei
A 8 , 0 A = (5.8)
- dacă
b e
c b
I 4 , 0 I 0 , 0
R A
N
= ÷ = (5.9)
b e
A 6 , 0 A = (5.10)
bi ei
A 5 , 0 A = (5.11)
- dacă
b e
c b
I 1 , 0 I 2 , 0
R A
N
= ÷ ÷ = (5.12)
b e
A 4 , 0 A = (5.13)
bi ei
A 2 , 0 A = (5.14)
Pentru valori intermediare ale raportului N/A
b
R
c
, valorile de calcul ale I
e
,
A
e
, A
ei
se stabilesc prin interpolare liniară, unde I
e
, A
e
, A
ei
sunt valorile de calcul
(echivalente)ale momentului de inerĠie, ariei secĠiunii transversale úi ariei
secĠiunii de forfecare, iar I
b
, A
b
, A
bi
sunt valorile corespunzătoare ale secĠiunii
de beton (nefisurate).
Cu N úi R
c
s-au notat valoarea de calcul a forĠei axiale (pozitivă pentru
compresiune) în secĠiune úi respectiv, valoarea rezistenĠei betonului la
compresiune.
În vederea reducerii numărului de ipoteze de încărcare cu forĠe orizontale
la evaluarea eforturilor secĠionale de calcul, în cazul structurilor de tip obiúnuit se
admite să se utilizeze valorile caracteristicilor de rigiditate ale secĠiunilor
nefisurate (I
b
, A
b
, A
bi
) ale montanĠilor. Valorile momentelor de încovoiere úi
forĠelor tăietoare astfel obĠinute, se pot corecta, în vederea obĠinerii unor valori
de dimensionare mai potrivite în raport cu comportarea reală a structurii, prin
redistribuĠia adecvată a eforturilor între elementele verticale, care să Ġină seama
de gradul diferit de fisurare al acestora. Acest procedeu de calcul simplificat
furnizează úi valorile de calcul ale deplasărilor orizontale.
b) Pentru grinzile de cuplare:
5.10
- în cazul armării cu bare ortogonale (bare longitudinale úi etrieri):
b e
I 4 , 0 I = (5.15)
b e
A 4 , 0 A = (5.16)
- în cazul armării cu carcase diagonale:
b e
I 6 , 0 I = (5.17)
b e
A 6 , 0 A = (5.18)
În calculul deformaĠiilor se va utiliza o valoare unică a modulului de
elasticitate al betonului E
b
corespunzător clasei prescrisă prin proiect.
5.4.3 Metode de calcul structural
Pentru stabilirea eforturilor secĠionale în elementele structurilor cu pereĠi
de beton armat se pot utiliza metodele de calcul pentru structurile spaĠiale
alcătuite din bare.
În cazurile curente în care planúeele de beton armat satisfac condiĠia de
diafragme, practic infinit rigide úi rezistente pentru forĠe aplicate în planul lor, se
vor aplica metode de calcul în care deformaĠiile solidare ale pereĠilor pot fi
definite de numai trei componente ale deplasării la fiecare nivel (două translaĠii úi
o rotire).
În cazul unor structuri nu prea înalte (orientativ, cu până la 10 niveluri), cu
alcătuire regulată úi la care pereĠii structurali prezintă monotonie geometrică pe
verticală se admite utilizarea procedeului de calcul structural simplificat descris în
anexă. Metoda poate fi aplicată úi la structuri mai înalte sau cu o alcătuire mai
puĠin regulată în evaluările iniĠiale din faza predimensionării.
Pentru structuri cu alcătuire complexă, cu forme complicate de secĠiuni de
pereĠi rezultate din intersecĠia pereĠilor structurali, cu goluri de dimensiuni diferite
de la nivel la nivel sau/úi care nu sunt dispuse ordonat sau în cazurile în care
este necesar să se determine starea de eforturi pentru direcĠii ale forĠelor
orizontale care nu se suprapun cu direcĠiile principale ale structurii, se
recomandă utilizarea modelării pereĠilor din elemente finite de tip panou, grindă
úi stâlpi. În acest scop se pot folosi programele de calcul care permit o
asemenea abordare.
5.5. Metode de calcul în domeniul postelastic
Clasificarea, caracterizarea úi domeniile de utilizare ale metodelor de
calcul al structurilor în domeniul postelastic sunt date în cap.5.8 úi tabelul 6.2 din
P100/1992.
În cele ce urmează se fac precizări referitoare la particularităĠile utilizării
acestor metode în cazul structurilor cu pereĠi structurali.
5.11
5.5.1 Clasificarea metodelor de calcul
Metodele de calcul în domeniul postelastic se aplică unor structuri cu
capacităĠile de rezistenĠă cunoscute, respectiv la structuri la care armăturile
longitudinale sunt cunoscute.
În raport cu ipotezele simplificatoare admise în calcul, metodele de calcul
în domeniul postelastic se clasifică în următoarele trei categorii principale:
a) Procedee de primă aproximaĠie, care constau în exprimarea echilibrului limită
pe un mecanism cinematic de plastificare cu articulaĠii plastice formate la
capetele tuturor grinzilor de cuplare úi la baza pereĠilor structurali, fără să se
poată pune condiĠii privind încadrarea rotirilor din aceste articulaĠii plastice, în
capacităĠile de rotire respective.
b) Procedee de calcul static neliniar, care constau într-un calcul static pas cu
pas al structurii (“calcul biografic”), mărind treptat încărcările laterale,
determinând la fiecare treaptă de încărcare eforturile secĠionale úi
deformaĠiile structurii úi verificând compatibilitatea rotirilor în articulaĠiile
plastice formate la capetele grinzilor de cuplare úi la baza pereĠilor. Stadiul
ultim de solicitare a structurii se consideră stadiul în care se atinge deformaĠia
limită într-una din articulaĠiile plastice formate la baza pereĠilor structurali.
c) Metode de calcul dinamic neliniar, obĠinute prin adaptarea metodelor de
calcul dinamic a structurilor în bare sau a structurilor bidirecĠionale. Pornind
de la accelerogramele unor cutremure reale înregistrate sau de la
accelerogramele etalon caracteristice amplasamentului se determină
elementele răspunsului structural în evoluĠia lor pe durata acĠiunii seismice,
diagramele de eforturi secĠionale, tabloul articulaĠiilor plastice în fiecare
moment, cerinĠele de ductilitate, energia absorbită úi energia disipată în
articulaĠiile plastice, etc.
Calculul în domeniul postelastic prin procedeele din categoriile (b) úi (c)
permit verificarea următoarelor condiĠii de bună conformare a structurii în raport
cu acĠiunile seismice:
- dezvoltarea unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil, care, în
cazurile curente, presupune formarea articulaĠiilor plastice la extremităĠile
grinzilor de cuplare úi la baza pereĠilor structurali, în această ordine, la
cutremure de intensitate ridicată (cu perioade de revenire mari);
- structura posedă capacitatea necesară de ductilitate (de absorbĠie úi de
disipare de energie) pentru a putea rezista la un cutremur de intensitatea
maximă considerată prin codurile de proiectare;
- capacităĠile de deformare postelastică a elementelor verticale să fie
echilibrate (la cerinĠe de ductilitate apropiate) în sensul evitării apariĠiei de
ruperi premature ale unora dintre acestea, în timp ce celelalte prezintă încă
rezerve mari de ductilitate;
- structura să nu înregistreze, pe durata acĠiunii seismice, deplasări mai mari
decât cele admise.
5.12
5.5.2 Metode de primă aproximaĠie
Ca metodă de verificare (de determinare a forĠei orizontale capabile a
structurii), aceea bazată pe echilibrul la limită al structurii poate fi utilizată la
stabilirea valorii gradului de asigurare la acĠiuni seismice definite prin valoarea
forĠei laterale asociate mecanismului structural de plastificare. Aplicarea
echilibrului limită al structurii presupune că nu apar ruperi premature, cu caracter
neductil, prin acĠiunea forĠelor tăietoare sau a ruperii ancorajului armăturilor, iar
capacitatea de deformare în articulaĠiile plastice este suficientă.
Metoda poate fi utilizată úi la proiectarea construcĠiilor noi pentru
dimensionarea mai raĠională a grinzilor de cuplare úi a pereĠilor structurali, în
situaĠiile când, pe baza unui calcul în domeniul elastic, rezultă solicitări úi armări
mult diferite în elementele structurale similare úi este indicată operarea unor
redistribuĠii de eforturi (vezi 6.2.1 úi 6.2.4).
5.5.3 Metode de calcul static neliniar
a) Date generale
Pe baza unui calcul prealabil în domeniul elastic, efectuat conform
paragrafului 5.4 din prezentul Ghid de proiectare, se stabilesc secĠiunile úi
armarea pereĠilor structurali. SecĠiunile astfel dimensionate urmează a fi apoi
corectate după necesităĠi de rezultatele calculului în domeniul postelastic.
Pentru efectuarea calculului în domeniul postelastic este necesar să se
determine valorile momentelor de plastificare ale secĠiunilor caracteristice ale
elementelor structurale (secĠiunile de la extremităĠile grinzilor de cuplare úi a
secĠiunilor de la baza pereĠilor), precum úi caracteristicile de deformare ale
zonelor care înregistrează deformaĠii plastice. La stabilirea acestora se utilizează
valorile medii ale rezistenĠelor betonului úi oĠelului, conform STAS 10107/0-90.
a a
R 35 . 1 R =
c c
R 75 . 1 R =
b) Scurtă descriere a procedeului
Se efectuează un calcul static, la încărcări orizontale seismice având
distribuĠia forĠelor seismice convenĠionale, care se măresc progresiv. Este
recomandabil să se considere 2 distribuĠii ale forĠelor orizontale, înfăúurătoare
(de exemplu o distribuĠie triunghiulară úi una uniformă). La fiecare treaptă de
încărcare se determină starea de eforturi úi de deformaĠie a structurii, se
identifică secĠiunile în care apar deformaĠii plastice úi se stabilesc mărimile
rotirilor în articulaĠiile plastice convenĠionale formate la capetele grinzilor de
cuplare úi la baza montanĠilor. Se verifică dacă rotirile în articulaĠiile plastice se
încadrează în valorile rotirilor capabile ale elementelor structurale în care apar
aceste articulaĠii.
Pentru analizarea unor stări de solicitare avansate se pot admite depăúiri
ale capacităĠii de rotire a articulaĠiilor plastice din grinzile de cuplare (ruperi).
5.13
Aceasta implică modificarea schemei statice pentru etapele de calcul ulterioare,
în sensul înlocuirii barelor ieúite din lucru prin penduli articulaĠi la capete, capabili
să preia numai eforturi axiale. Ca stadiu limită de solicitare a structurii se
consideră stadiul în care se atinge deformaĠia limită la baza unuia din montanĠi.
Rezultanta încărcărilor orizontale, corespunzătoare acestui stadiu,
reprezintă forĠa orizontală capabilă a structurii, iar deplasările înregistrate,
reprezintă deplasările maxime pe care le poate suporta aceasta.
c) Caracteristici de deformare plastică a pereĠilor structurali
Aplicarea procedeului de calcul descris la punctul anterior implică verificarea
compatibilităĠii deformaĠiilor (rotirilor) plastice în articulaĠiile plastice teoretice
formate în secĠiunile de la capetele riglelor úi la baza montanĠilor. Pentru
aceasta, valorile u ale rotirilor înregistrate în articulaĠiile plastice la diferite niveluri
ale încărcării orizontale se compară cu valorile limită u
p
ale rotirilor ce se pot
dezvolta în articulaĠiile plastice, denumite, în mod curent, rotiri capabile (u
cap
).
CondiĠia ca un element să nu se rupă în zona unei “articulaĠii plastice” se
exprimă prin relaĠia:
p cap
ș ș ș = s
Valorile u
cap
se determină prin însumarea rotirilor specifice (curburilor) pe
lungimea zonelor plastice, în situaĠiile în care în secĠiunea cea mai solicitată s-au
atins deformaĠiile specifice ultime a betonului, c
bu
(corespunzător gradului de
confinare a betonului prin armături transversale) sau a armăturii de oĠel întinse,
c
au
.
5.5.4 Metode de calcul dinamic neliniar
Metodologia calculului dinamic neliniar úi datele privind parametrii seismici
ai excitaĠiei (accelerograme înregistrate pe amplasament sau accelerograme
generate, compatibile cu spectrul de răspuns) úi ai răspunsului seismic al
structurii (legile constitutive ale comportării elementelor structurale, Ġinând seama
úi de degradările structurale, proprietăĠile de amortizare, etc.) sunt precizate în
P100/1992 úi în manualele de utilizare a metodelor de calcul dinamic neliniar.
6.1
6. CALCULUL SECğIUNILOR PEREğILOR STRUCTURALI
6.1. GeneralităĠi
La proiectarea construcĠiilor cu pereĠi structurali se va avea în vedere
satisfacerea unor condiĠii care să confere acestor elemente o ductilitate suficientă, iar
pentru structura în ansamblu să permită dezvoltarea unui mecanism structural de
disipare a energiei favorabil (cap.3).
Principalele măsuri legate de dimensionarea úi armarea pereĠilor structurali
prin care se urmăreúte realizarea acestei cerinĠe sunt următoarele:
- adoptarea unor valori ale eforturilor de dimensionare care să asigure, cu un grad
mare de credibilitate, formarea unui mecanism structural de plastificare cât mai
favorabil (pct. 6.2);
- moderarea eforturilor axiale de compresiune în elementele verticale úi, mai
general, limitarea dezvoltării zonelor comprimate ale secĠiunilor (pct. 6.4.1);
- eliminarea fenomenelor de instabilitate (pct. 6.4.2);
- moderarea eforturilor tangenĠiale medii în beton în vederea eliminării riscului
ruperii betonului la eforturi unitare principale de compresiune (pct. 6.4.3);
- asigurarea lungimii de ancorare úi a lungimii de suprapunere, la înnădire,
suficiente pentru armăturile longitudinale úi cele transversale ale elementelor
structurale;
- folosirea unor oĠeluri cu suficientă capacitate de deformare plastică (OB 37, PC
52, PC 60) la armarea elementelor în zonele cu solicitări importante la acĠiuni
seismice (în zonele plastice potenĠiale);
- prevederea unor procente de armare suficiente în zonele întinse pentru
asigurarea unei comportări specifice elementelor de beton armat.
CondiĠiile de dimensionare úi cele de alcătuire constructivă se diferenĠiază, în
conformitate cu prevederile P100/1992, în funcĠie de zona seismică de calcul,
precum úi funcĠie de categoria (participante sau neparticipante la acĠiuni seismice) úi
de clasa (a, b sau c) din care face parte elementul, conform STAS 10107/0-90.
De asemenea, condiĠiile menĠionate se diferenĠiază între zonele în care se
aúteaptă să se producă deformaĠiile plastice ("zonele plastice potenĠiale") úi restul
zonelor aparĠinând unui anumit element structural.
Zonele plastice, în cazul pereĠilor
structurali, sunt considerate următoarele:
- la grinzile de cuplare, întreaga deschidere
liberă (lumina), dacă l
o
s 3h
g
úi zonele cu
lungimea h
g
, la grinzi cu l
o
> 3h
g
;
- la pereĠii structurali, izolaĠi sau cuplaĠi, zona de
la baza acestora (situată deasupra nivelului
superior al infrastructurii), având lungimea:
H 05 . 0 h 4 . 0 l
p
+ = (6.1)
În cazul clădirilor etajate, această dimensiune se
rotunjeúte în plus la un număr întreg de niveluri,
dacă limita zonei plastice astfel calculată
depăúeúte înălĠimea unui nivel cu mai mult de
0,2H
nivel
úi în minus, în cazul contrar. Zona de la
baza peretelui structural delimitată în acest fel,
Fig.6.1
6.2
având cerinĠe de alcătuire specifice, este denumită în prezentul Ghid de proiectare,
zona A; restul peretelui cu solicitări mai mici úi cerinĠe de alcătuire mai reduse faĠă de
cele ale zonei A este denumită zona B (fig. 6.1).
6.2. Valorile eforturilor secĠionale de dimensionare
6.2.1 În cazul în care calculul eforturilor a fost efectuat pe baza caracteristicilor de
rigiditate, conform relaĠiilor (5.6 ÷ 5.14), valorile acestora se pot redistribui între
pereĠii structurali de pe aceeaúi direcĠie, atunci când prin aceasta se obĠin avantaje
sub aspectul preluării eforturilor. În această situaĠie valorile redistribuite nu vor depăúi
30 % din valorea maximă obĠinută prin calcul (fig. 6.2.a).
RedistribuĠia postelastică a eforturilor nu modifică valorile forĠei tăietoare totale
úi a momentului total de răsturnare.
6.2.2 Valorile de dimensionare, M, ale momentelor încovoietoare în secĠiunile
orizontale ale pereĠilor structurali se determină cu relaĠiile (fig. 6.3.b):
a) în suprastructură, pentru zona A:
M = M
so
(6.2)
b) în suprastructură, pe înălĠimea zonei B:
M = k
M
e M
s
s e M
so
(6.2’)
Pentru calculul eforturilor de dimensionare în secĠiunile orizontale úi verticale
ale elementelor infrastructurii, valoarea momentelor la baza pereĠilor (la baza zonei
A) se ia:
M = k
M
e M
so
(6.3)
S-a notat:
M
s
= momentul încovoietor din încărcările seismice de calcul; la baza peretelui,
acesta are valoarea M
s,o
.
e = raportul dintre valoarea momentului capabil de răsturnare, M
o,cap
, calculat la
baza suprastructurii (la baza zonei A), asociat mecanismului de plastificare a
peretelui structural, individual sau cuplat, úi valoarea momentului de răsturnare,
M
o
, corespunzător încărcărilor seismice de calcul (fig.6.4).
` 4
M
L N M
M
M
Ȧ
o
i i cap , i
o
cap , o
s
+
= =
¯ ¯
(6.4)
Fig.6.2
6.3
M
i,cap
= momentul capabil la baza montantului i;
N
i
= efortul axial din montantul i, produs de forĠele orizontale corespunzătoare
formării mecanismului de plastificare al peretelui;
L
i
= distanĠele de la axa montantului i până la un punct, convenabil ales, în raport
cu care se calculează momentele forĠelor axiale N
i
;
k
M
= coeficient de corecĠie a eforturilor de încovoiere din pereĠi (fig. 6.3.d).
k
M
= 1,25 pe înălĠimea zonei B;
k
M
= 1,00 pe înălĠimea zonei A úi pentru elementele infrastructurii;
k
M
= 1,25 în elementele infrastructurii.
Fig.6.3
Obs. 1: Momentul de răsturnare M
o
este definit aici ca momentul forĠelor
orizontale seismice de calcul aplicate peretelui considerat (sau, după caz, structurii în
ansamblu) în raport cu secĠiunea de la baza. Aceasta se poate calcula indirect prin
momentul reacĠiunilor (momente încovoietoare úi forĠe axiale) în aceeaúi secĠiune,
care echilibrează momentul forĠelor orizontale (fig.6.4).
Obs. 2: În fig.6.3.b s-a figurat úi diagrama momentelor capabile
corespunzătoare armării minime constructive M
cap,min
.
Obs. 3: Diagramele de moment úi forĠă tăietoare sub cota teoretică de
încastrare a peretelui sunt desenate principial pentru cazul unei infrastructuri rigide
cu 2 niveluri, considerând un grad oarecare de deformabilitate a terenului.
6.2.3 În cazul structurilor la care forĠele seismice sunt preluate practic în totalitate de
pereĠii structurali, valorile de dimensionare Q ale forĠelor tăietoare în pereĠii verticali
se determină cu relaĠia (fig. 6.3.c):
s s Q s
Q 5 Q k Q Q 5 , 1 s e = s (6.5)
S-a notat:
Q
s
= forĠa tăietoare din încărcările seismice de calcul;
k
Q
= coeficient de corecĠie a forĠelor tăietoare (fig.6.3.e)
k
Q
= 1,2 (6.6)
6.2.4 Valorile eforturilor secĠionale din calculul la încărcările seismice se pot
redistribui între grinzile de cuplare situate pe aceeaúi verticală. CorecĠiile efectuate
nu vor depăúi 20 % din valorile rezultate din calcul, iar suma valorilor eforturilor din
grinzile de pe aceeaúi verticală, rezultate în urma redistribuirii, nu va fi inferioară
valorii corespunzătoare rezultată din calcul.
6.4
6.2.5 Valoarea forĠei tăietoare de calcul pentru grinzile de cuplare se determină cu
relaĠia:
r
inf
cap
sup
cap
l
M M
25 , 1 Q
+
= (6.7)
unde:
inf
cap
sup
cap
M , M - valorile absolute ale momentelor capabile în secĠiunile de la
extremităĠile grinzii de cuplare, corespunzătoare celor două sensuri
de acĠiune a momentelor, stabilite pe baza rezistenĠei de calcul a
armăturii R
a
; la stabilirea lui M
cap
sup
se va Ġine seama úi de contribuĠia
armăturilor din zona activă a plăcii;
l
r
=l
0
- deschiderea grinzii de cuplare (vezi 5.4.1).
În cazul grinzilor de cuplare de mare rigiditate úi cu o capacitate mare de
rezistenĠă, care nu sunt proiectate ca elemente de disipare a energiei seismice (de
exemplu grinzile cu deschidere mică la construcĠii cu înălĠime de nivel mare cu
răspuns probabil în domeniul elastic), calculul eforturilor se efectuează pe baza
echilibrului mecanismului de plastificare format în acest caz.
6.2.6 ForĠele axiale de dimensionare din pereĠii cuplaĠi se stabilesc pe baza
echilibrului peretelui în starea de mecanism de plastificare. În cazul (frecvent) în care
mecanismul implică plastificarea grinzilor de cuplare, forĠa tăietoare asociată din
grinzi se ia fără sporul de 25 % al capacităĠii de rezistenĠă la încovoiere considerat în
relaĠia (6.7).
6.3. Efectul încărcărilor verticale excentrice
În cazul structurilor la care rezultanta încărcărilor verticale aferente pereĠilor
se aplică excentric în raport cu centrul de greutate al secĠiunii lor úi dacă aceste
încărcări excentrice nu se echilibrează pe ansamblul structurii (fig.6.5) úi produc
deplasări orizontale semnificative ale structurii, se vor evalua separat eforturile
corespunzătoare úi se vor însuma cu cele din acĠiunea încărcărilor orizontale din
gruparea specială de încărcări.
Fig.6.4
6.5
Pentru determinarea eforturilor din încărcările verticale se utilizează acelaúi
model structural ca pentru încărcările orizontale.
6.4. Dimensionarea secĠiunii de beton a pereĠilor structurali
6.4.1 Grosimea necesară a peretelui structural úi oportunitatea prevederii de bulbi
sau tălpi la capetele libere se stabilesc punând condiĠia:
lim
h
x
c s = c (6.8)
în care x este înălĠimea zonei comprimate stabilită pe baza rezistenĠelor de calcul ale
betonului úi armăturii la starea limită de rezistenĠă în gruparea specială.
Valorile c
lim
se iau:
0,10(e + 2) în cazul zonelor seismice de calcul A ÷ D;
0,15(e + 2) în cazul zonei seismice E úi F.
În cazul în care condiĠia (6.8) nu este îndeplinită sunt necesare măsuri
speciale de confinare a zonei comprimate de beton conform paragrafului 7.5.2.
6.4.2 În zona plastică potenĠială a pereĠilor, în situaĠia când înălĠimea x a zonei
comprimate depăúeúte cea mai mică dintre valorile 5b (b - grosimea peretelui) úi 0.4h
(fig.6.6a) este necesară verificarea pentru evitarea pierderii stabilităĠii.
Fig.6.5
6.6
Asemenea verificări sunt necesare úi la
extremităĠile tălpilor, dacă înălĠimea
zonei comprimate x > 2h
p
, în porĠiunile
care depăúesc dimensiunile 4h
p
de
fiecare parte a inimii (fig.6.6.b).
În cazurile curente se admite că
se împiedică pierderea stabilităĠii
peretelui dacă în zonele menĠionate este
îndeplinită condiĠia:
15
H
b
e
> sau
15
H
h
e
p
>
în care H
e
este înălĠimea liberă a
nivelului.
În caz contrar extremităĠile respective ale
pereĠilor trebuie întărite cu bulbi (vezi
7.2.3).
Dacă la capătul lamelar, peretele
structural este legat printr-o grindă de
cuplare de un alt perete, în locul valorii
H
e
, în relaĠiile de mai sus se va
considera dimensiunea golului H
g
(fig.6.6.c).
Fig.6.6
6.4.3 La stabilirea dimensiunilor pereĠilor structurali se va respecta úi condiĠia:
t
bhR 5 . 2 Q s (6.9)
6.5. Calculul armăturilor longitudinale úi transversale din pereĠii structurali
6.5.1 Calculul armăturilor longitudinale
Calculul la compresiune (întindere) excentrică al pereĠilor structurali se face în
conformitate cu ipotezele úi metodele prescrise în STAS 10107/0-90.
În calcul se va lua în considerare aportul tălpilor intermediare úi al armăturilor
verticale dispuse în inima peretelui úi în intersecĠiile intermediare cu pereĠii
perpendiculari pe peretele structural care se dimensionează.
Se recomandă aplicarea metodei generale de calcul prin utilizarea unui
program de calcul automat adecvat.
6.5.2 Calculul pereĠilor structurali la forĠă tăietoare.
Calculul la forĠă tăietoare se face în secĠiuni înclinate úi în secĠiunile orizontale
de la nivelul rosturilor de turnare.
a) Calculul în secĠiuni înclinate.
În cazul pereĠilor structurali cu raportul între înălĠimea în elevaĠie a peretelui úi
înălĠimea secĠiunii
H
h
> 1, dimensionarea armăturii orizontale A
ao
la forĠă tăietoare
în secĠiunile înclinate se face pe baza relaĠiei:
x > 5b
0,4h
6.7
a ao b
R A 8 , 0 Q Q + s (6.10)
unde:
A
ao
=suma secĠiunilor armăturilor orizontale intersectate de o fisura înclinată la 45
o
,
incluzând armăturile din centuri úi armătura continuă din zona aferentă de
placă (înglobând două grosimi de placă de fiecare parte a peretelui) a
planúeului, dacă fisura traversează planúeul;
Q
b
= forĠa tăietoare preluată de beton, care se ia cu valorile:
Q
b
= 0.3 b h o
0
s 0.6 b h R
t
(6.11)
în zona A a peretelui úi
Q
b
= b h (0.7 R
t
+ 0.2 o
0
) > 0 (6.12)
în zona B.
unde o
0
este efortul unitar mediu în secĠiune.
FracĠiunea din o
o
corespunzătoare încărcărilor verticale se obĠine prin
raportarea întregii încărcări verticale la nivelul considerat la aria totală a secĠiunilor
orizontale efective ale tuturor pereĠilor verticali (vezi 5.3).
FracĠiunea din o
0
din efectele indirecte ale forĠelor orizontale se obĠin prin
raportarea forĠelor axiale respective la secĠiunea activă de calcul, conform 5.2.1.
În relaĠiile (6.11) úi (6.12), o
0
ia semnul plus pentru compresiune.
În cazul întinderii, o
0
se ia cu semnul minus în relaĠia (6.12) úi zero în relaĠia
(6.11).
În cazul pereĠilor cu raportul 1
h
H
< secĠiunile armăturilor orizontale úi verticale
din inima pereĠilor vor respecta relaĠia:

÷
+ + s
av ao a b
A
h
H h
A R 8 , 0 Q Q (6.13)
unde:
A
av
- suma secĠiunilor armăturilor verticale.
Cantitatea de armătura A
ao
nu va fi mai
mică decât cea corespunzătoare
"suspendării" încărcării seismice orizontale
aplicate la nivelul planúeelor pe o schemă de
comportare de grindă cu zăbrele cu diagonala
comprimată la 45
0
, conform fig.6.7.
¯ >
i i a ao
H q R A 8 , 0 (6.14)
În fig. 6.7 úi în relaĠia (6.14), q
i
reprezintă forĠele orizontale, considerate
uniform distribuite, transmise de planúeu la
perete la nivelul i, iar H
i
, distanĠa de la bază
la nivelul i.
Fig.6.7
b) Calculul în secĠiunile orizontale de la nivelurile rosturilor de turnare.
Dimensionarea armăturilor verticale de conectare în rosturile orizontale de
turnare din pereĠii structurali de beton armat monolit úi în îmbinările orizontale ale
structurii din panouri mari se determină conform prevederilor din STAS 10107/0-90.
6.8
Ca armături active de conectare se consideră armăturile din inima pereĠilor úi
armăturile situate în talpa (bulbul) întinsă.
În cazul pereĠilor cuplaĠi armăturile de conectare rezultă din condiĠia preluării
lunecării ansamblului pereĠilor pe întreg rostul, având lungimea egală cu suma
lungimilor pereĠilor cuplaĠi.
6.5.3 Calculul armăturilor orizontale în îmbinările verticale ale structurilor
prefabricate.
Valoarea eforturilor de lunecare în lungul îmbinărilor verticale în structurile cu
pereĠi din elemente prefabricate de beton armat cu diferite alcătuiri se determină pe
baza condiĠiei de echilibru al forĠelor în mecanismul de plastificare al structurii (de
regulă, cu secĠiunile de la extremităĠile riglelor de cuplare úi de la baza pereĠilor
structurali solicitate la capacitatea lor de rezistenĠă (fig. 6.8)).
Armătura orizontală A
ao
în îmbinările verticale ale panourilor cu profilatura sub
formă de dinĠi incluzând armătura orizontală din centuri, se determină pe baza
relaĠiei:
¯ ¯ + s
a ao d
R A L L (6.15)
unde:
¯
d
L = suma eforturilor de lunecare capabile ale dinĠilor panoului sau ale dinĠilor
monolitizării, care este mai mică.
Efortul de lunecare capabil a unui dinte se va lua egal cu cea mai mică dintre
valorile (fig. 6.9):
Fig.6.8
6.9
- rezistenĠei la strivire pe capătul
dintelui:
c 1 d
R c b L =
(6.16)
(b, c sunt dimensiunile în proiecĠie
orizontală a dintelui)
- rezistenĠei la forfecare a dintelui
t d f d 2 d
R b h 5 , 1 R b h L = = (6.17)
(h
d
= înălĠimea dintelui;
R
f
= 1,5 R
t
= rezistenĠa la forfecare,
în care R
t
se ia minima rezistenĠelor
la întindere a betoanelor din panoul
prefabricat, respectiv din îmbinare.
Fig.6.9
6.6. Calculul armăturilor din grinzile de cuplare
6.6.1 Calculul armăturilor longitudinale ale grinzilor de cuplare se face în
conformitate cu prevederile STAS 10107/0-90 privind calculul la încovoiere, la
valorile momentelor rezultate din calcul la acĠiuni seismice, eventual redistribuite pe
înălĠimea clădirii conform indicaĠiilor de la paragraful 6.2.4. În cazurile curente ale
deschiderilor de uúi s 1,0m se pot neglija momentele din acĠiunea încărcărilor
verticale.
Se recomandă ca secĠiunea armăturilor efective să nu depăúească secĠiunea
rezultată din calcul.
6.6.2 SecĠiunea de beton a grinzilor de cuplare armate cu bare ortogonale va
respecta relaĠia:
Q s 2 b h
o
R
t
(6.18)
În cazul grinzilor armate cu carcase înclinate după diagonală, condiĠia (6.18)
se înlocuieúte cu:
Q < 3,5 b h
o
R
t
(6.19)
Armarea cu carcase diagonale se recomandă când proporĠiile grinzilor úi
grosimea lor satisfac condiĠiile precizate la pct.7.2.5.
6.6.3 În cazul grinzilor de cuplare cu proporĠii obiúnuite
|
|
.
|

\
|
s 1
l
h
o
r
armate cu bare
orizontale úi etrieri, armăturile transversale se determină din condiĠia ca acestea să
preia în întregime forĠa tăietoare de calcul, conform relaĠiei:
Q ” 0,8 A
av
R
a
(6.20)
În care A
av
este suma secĠiunilor etrierilor care interceptează o fisură înclinată la 45°.
Armatura orizontală intermediară A
ao
(suplimentară faĠă de armatura la încovoiere
concentrată la extremitaĠile secĠiunii) va avea secĠiunea minimă indicată la 7.6.1 (b).
La grinzile cu h
r
> l
o
, calculul la forĠa tăietoare se face cu relatia (6.21).
a ao
r
o r
av
R 8 , 0 A
h
l 5 , 0 h
A Q

|
|
.
|

\
| ÷
+ s (6.21)
Sectiunea armăturilor transversale A
av
va îndeplini condiĠia:
h
d
6.10
r
o
av
h 2
l
Q A >
6.6.4 În cazul în care se adoptă un sistem de armare cu carcase înclinate aria
armăturii înclinate A
ai
după fiecare diagonală se determină cu relaĠia:
o
=
sin R 2
Q
A
a
ai
(6.22)
o = unghiul de înclinare al carcaselor de armătură (fig.7.12).
6.6.5 În cazul în care grinzile de cuplare au o alcătuire mixtă (prefabricat +
suprabetonare) úi se urmăreúte realizarea conlucrării celor două zone de beton de
vârste diferite, armăturile transversale se vor dimensiona úi pentru rolul de conectori,
conform pct. 3.4.2.6 din STAS 10107/0-90.
6.7. Calculul planúeelor ca diafragme orizontale
6.7.1 La structurile cu pereĠi structurali, în vederea asigurării unei comportări
spaĠiale solidare a ansamblului structural, este necesar ca planúeele să prezinte o
alcătuire care să le confere o rigiditate ridicată în planul lor, astfel ca deformaĠiile să
fie neglijabile în raport cu deformaĠiile elementelor verticale (pereĠi structurali, cadre).
În cazurile curente se poate considera că diafragmele sunt infinit rigide în planul lor.
6.7.2 La structurile cu pereĠi deúi la care rigidităĠile pereĠilor de pe aceeaúi direcĠie
sunt comparabile ca mărime, planúeele lucrează ca grinzi cu deschideri reduse,
astfel că de regulă nu este necesară o verificare a lor la eforturile ce le revin din
această solicitare.
6.7.3 La structurile cu pereĠi rari (orientativ, cu distanĠe mai mari de 12 m între
pereĠii structurali), precum úi la cele cu nucleu central de pereĠi úi cadre perimetrale úi
alte structuri similare, planúeele trebuie verificate la solicitările ce le revin ca
diafragme orizontale.
La pct. 6.7.4 ÷ 6.7.7 se prezintă etapele unui procedeu de calcul simplificat pentru
stabilirea eforturilor în diafragma orizontală.
6.7.4 Valorile forĠelor F
1
, F
2
, . . ., F
n
reprezentând reacĠiunile diafragmei asupra
peretelui, la nivelul unui planúeu se pot deduce din calculul de ansamblu. Astfel
pentru peretele i (fig. 6.10 si 6.11), diafragma situată peste nivelul j exercită
reacĠiunea:
1 j
i
j
i
j
i
Q Q F
+
÷ =
unde Q Q
i
j
i
j
,
+1
sunt forĠele tăietoare de calcul în peretele i la nivelurile j úi j + 1 (6.2.4).
6.11
Fig.6.10
Fig.6.11
Mărimea úi repartiĠia încărcărilor orizontale distribuite liniar se stabilesc din
condiĠia ca rezultanta lor să coincidă ca valoare úi poziĠie cu rezultanta forĠelor F
(fig. 6.11).
Momentele încovoietoare úi forĠele tăietoare în planul diafragmei se determină
ca pentru o grindă continuă cu reacĠiunile pe reazeme (F
1
, F
2
, . . . . , F
n
) úi încărcările
orizontale distribuite, q
i
.
Dimensionarea planúeului la încovoiere úi forĠă tăietoare pentru forĠele din
planul său se va face utilizând valori reduse cu 20% ale rezistenĠelor betonului úi
oĠelului.
6.7.5 La clădirile la care intervin suprimări ale unor pereĠi structurali, planúeul dintre
zonele cu număr diferit de pereĠi va fi verificat ca diafragmă pentru a asigura
redistribuĠia la nivelul respectiv a forĠelor orizontale între pereĠii structurali.
6.7.6 Transmiterea forĠelor orizontale din planul planúeului la pereĠi se poate face (fig.
6.12):
- prin compresiune directă pe capătul peretelui (1)
- prin armături întinse care “colectează” forĠele distribuite pe inima grinzilor pereĠi (a
planúeului – diafragmă orizontală) aferente (2)
- prin lunecări între inima peretelui úi diafragmă (3)
F = F
1
+ F
2
+ 2F
3
Fig.6.12
F
1
F
2
F
3
F
3
(a)
(b) (c)
45°
suspensori
colector
6.12
Evaluarea fracĠiunilor F
1
, F
2
, F
3
din forĠa F care revine peretelui la fiecare nivel
se face prin aprecieri inginereúti, considerând mai multe scheme posibile, se va Ġine
seama că mecanismul 1 este mai rigid decât mecanismul 3, iar acesta mai rigid
decât mecanismul 2.
ForĠa F
1
este limitată la rezistenĠa la strivire a betonului. Pentru sporirea
capacităĠii de a prelua compresiuni, zona de legătură între perete úi placa planúeului
se poate îngroúa sub forma unei centuri (fig.6.12c).
Armăturile de colectare constituie armarea centurii peretelui. Aceasta trebuie
să fie suficient de lungă pentru a antrena forĠele din planúeu aferente peretelui. În
placa planúeului mai trebuie prevăzute armături de suspendare a încărcărilor care nu
se află în zona de influenĠă a colectorului (aferentă zonei poúate în figură).
Armătura de colectare cuprinde úi armăturile orizontale continue situate în
planúee, în zonele de lăĠime 5b situate de o parte úi de alta a peretelui.
Preluarea forĠelor F
3
se face prin conectori dimensionaĠi conform STAS
10107/0-90.
Identificarea mecanismului de transmitere a forĠelor de la planúeu la perete
este important mai ales la diafragmele de „transfer”, cum sunt, de exemplu, planúeele
de la contactul suprastructurii cu o infrastructură mult mai rigidă prin prezenĠa
pereĠilor de contur úi, eventual, a altor pereĠi suplimentari.
6.7.7 La construcĠiile cu lungimi mari, cu pereĠi structurali concentraĠi la extremităĠi
sau/úi în situaĠiile în care planúeele sunt perforate prin goluri de dimensiuni relativ
mari în zona lor mediană se va avea în vedere posibilitatea de oscilaĠie asincronă a
diferitelor părĠi ale planúeului. Pentru a evita dezvoltarea unor fisuri rezultate din rolul
de element întins al planúeului în asemenea situaĠii, aria tuturor armăturilor continue
din planúeu în fiecare direcĠie, A
cont
, incluzând armăturile centurilor, va fi la orice
nivel:
a
j
cont
R
F 5 , 0
A = (6.23)
în care F
j
este forĠa seismică de calcul aplicată la nivelul considerat.
7.1
7. PREVEDERI CONSTRUCTIVE
7.1. Materiale utilizate
7.1.1 Clasa minimă a betonului utilizat în pereĠii structurali va fi Bc 15.
La clădirile cu înălĠimi mari (orientativ, cu mai mult de 10 niveluri) se
recomandă utilizarea unor betoane de clasă superioară Bc 30 . . . Bc 40, în special la
nivelurile inferioare.
7.1.2 Pentru armarea pereĠilor structurali se utilizează :
- bare din oĠel beton (PC 60, PC 52, OB 37);
- sârma trasă mată (STNB) sau sârmă profilată sub formă de plase sudate produse
în industrie.
Plasele sudate din STNB pot fi folosite, de regulă, numai la armăturile
constructive (paragraful 7.3.1).
Plasele sudate din sârme ecruisate mai pot fi folosite ca armătură de
rezistenĠă în situaĠiile în care prin asigurarea superioară faĠă de eforturile secĠionale
se asigură o comportare a sârmelor în domeniul liniar elastic.
7.2. Alcătuirea secĠiunii de beton a pereĠilor structurali. Dimensiuni minime
7.2.1 Grosimea minimă a inimilor úi tălpilor pereĠilor structurali va îndeplini condiĠiile:
b > 150 mm úi b >
H
e
20
.
7.2.2 Pentru stabilirea necesităĠii prevederii de bulbi úi tălpi (evazări) la capete se
vor lua ca bază condiĠiile de la paragraful 6.4.1 úi 6.4.2.
Se recomandă ca la clădirile situate în zonele seismice de calcul A ÷ D cu
pereĠi structurali rari sau/úi cu mai mult de 6 niveluri, pereĠii să fie prevăzuĠi la
extremităĠi cu bulbi sau tălpi.
7.2.3 La dimensionarea secĠiunii bulbilor se vor respecta úi condiĠiile:
h
p
> 250 mm si b
p
> 2b
Se consideră tălpi, lamelele transversale cu grosimea minimă de 150 mm úi
lungimea de cel puĠin
H
e
4
(fig. 7.1).
7.2.4 Grinzile de cuplare la pereĠii cu goluri de uúi vor avea, de regulă, aceeaúi
grosime cu restul peretelui. În cazurile în care, din calcul, această grosime rezultă
insuficientă, grinzile se vor îngroúa cu condiĠia îngroúării úi a peretelui pe o lungime
suficientă pentru a asigura ancorarea armăturilor longitudinale din grindă (fig. 2.2).
7.2.5 În cazul în care se adoptă armarea grinzilor de cuplare cu carcase înclinate de
armătură grosimea acestora va fi cel puĠin 250 mm.
7.2
7.2.6 Se va evita amplasarea golurilor pentru uúi
sau ferestre în apropierea capetelor libere ale
pereĠilor structurali. Se recomandă ca distanĠa de
la extremitatea peretelui structural până la
marginea primului gol să fie mai mare de
1200 mm (fig. 7.1).
În cazurile când această condiĠie nu poate
fi respectată, montantul de capăt va fi prevăzut cu
bulb la marginea golului.
7.2.7 La pereĠii având goluri decalate pe
verticală (fig. 7.2), se recomandă ca plinul dintre
golurile la două niveluri succesive să fie de
minimum 600 mm lungime.
7.2.8 Se admite înglobarea în pereĠii structurali a
tuburilor verticale de instalaĠii electrice,
respectând condiĠia ca în grosimea peretelui să
nu se afle mai mult de un tub, iar distanĠa minimă
între două tuburi, în lungul peretelui să fie 200
mm. Tuburile vor avea diametrul de maximum 1/8
din grosimea peretelui úi se vor poza între cele
două plase de armare curentă.
Fig.7.1
Fig.7.2
7.3. Armarea pereĠilor. Prevederi generale
7.3.1 Armăturile pereĠilor structurali se clasifică în:
a) armături de rezistenĠă, a căror necesitate úi dimensionare rezultă din
calculul la eforturile din acĠiunea încărcărilor verticale úi orizontale, pe baza
prevederilor din cap.6. În această categorie intră:
- armături longitudinale (verticale) cu aport în capacitatea de rezistenĠă la
încovoiere;
- armături transversale (orizontale) cu rol în preluarea forĠei tăietoare; la pereĠii
scurĠi (pct. 6.5.2) úi armăturile longitudinale verticale contribuie la capacitatea de
rezistenĠă la forĠă tăietoare;
- armături longitudinale de conectare în lungul rosturilor de turnare;
- armături de confinare a betonului din zona comprimată;
- armături transversale pentru evitarea flambajului armăturilor longitudinale
comprimate.
b) armături constructive, a căror necesitate nu se stabileúte de regulă prin
calcul, prevederea lor fiind determinată de acoperirea unor solicitări neevidenĠiate în
calcule curente (cum sunt cele produse de contracĠia betonului, variaĠiile de
temperatură, cele datorate redistribuĠiilor în timp ale solicitărilor datorită deformaĠiilor
de curgere lentă a betonului, etc.) úi confirmată de comportarea în exploatare a
clădirilor. În această categorie se încadrează úi armăturile cu rol de montaj.
7.3
7.3.2 În cazul utilizării plaselor sudate, se vor respecta prevederile "InstrucĠiunilor
tehnice pentru proiectarea úi executarea armării elementelor de beton cu plase
sudate" P59-80.
În cazul armării cu plase formate din bare independente, fără sudură, barele
orizontale se vor dispune spre faĠa exterioară a peretelui (fig. 7.3).
Fig.7.3
7.3.3 Acoperirea cu beton a armăturilor va respecta condiĠiile prevăzute în
paragraful 6.1 din STAS 10107/0-90.
7.3.4 Înnădirea armăturilor
a) De regulă nu se admit înnădiri ale armăturilor verticale în zona A, în special
a celor de diametre mai mari concentrate la extremităĠile secĠiunii, utilizând bare cu
lungime suficientă.
b) Dacă nu se poate evita înnădirea armăturilor în zona A, se recomandă ca
înnădirea armăturilor principale concentrate de la extremităĠile secĠiunilor pereĠilor să
se facă prin sudare, de preferinĠă cu procedee de sudare cap la cap sau prin
manúoane sau alte dispozitive similare. În cazul adoptării înnădirii prin suprapunere,
lungimile minime de înnădire sunt date în tabelul 2.
Tabelul 2
Armături Lungimile minime de înnădire pentru bare din:
OB 37 PC 52, PC 60
Barele orizontale inclusiv cele din centură úi barele verticale din armarea de câmp.
Fără cârlige: 70d
Cu cârlige: 50d 50d
Barele verticale de rezistenĠă cu secĠiunea A
a
situate în zona de capăt, (vezi 6.5.1)
Barele cu d s 20
-
- 50d
Minimum 600 mm
În aceeaúi secĠiune se
înnădeúte 50% sau mai puĠin
din aria totală de armătură.
Barele cu d > 20 mm se înnădesc cu sudură
Barele cu d <16 mm
-
- 60d
În aceeaúi secĠiune se
înnădeúte mai mult de 50%
din aria totală de armătură.
Barele cu d > 16 mm se înnădesc cu sudură
7.4
Înnădirile cu sudura vor respecta "InstrucĠiunile tehnice pentru sudarea
armaturilor din otel beton C28-83".
Pentru zona B lungimile minime de înnădire sunt cu 10d mai mici decât cele
din tabelul 2. De asemenea, în zona B nu este necesară înnădirea prin sudură a
armăturilor cu d > 16 (20) mm.
c) Se recomandă ca barele verticale de armătură să fie realizate fără cârlige.
d) În cazul utilizării plaselor sudate, în condiĠiile precizate la 7.1.2, lungimile
minime de înnădire se iau egale cu un ochi + 50 mm úi cel puĠin 40d
7.3.5 Ancorarea armăturilor
Problema ancorării
se pune de regulă pentru:
a) Barele orizontale
din centuri úi barele
orizontale independente
din inima pereĠilor la
intersecĠiile în formă de T
sau L (fig. 7.4.a);
b) Barele orizontale
din grinzile de cuplare
(fig. 7.11, 7.12);
c) Barele verticale din
pereĠi ancorate în
infrastructură (fig.7.4.b);
d) Barele verticale de
bordare a golurilor
(fig.7.5).
Pentru barele de la
pct. a) se va prevedea o
lungime de ancorare de
40d pentru bare din PC
52, PC 60 úi OB 37 cu
cârlige. În cazul barelor
din OB 37 fără cârlige se
va prevedea o lungime de
ancoraj de 60d.
Fig.7.4
Fig.7.5
Pentru barele din grinzile de cuplare úi cele ancorate în fundaĠii (pct.b, c) se
vor prevedea lungimile de ancoraj prevăzute în STAS 10107/0-90.
Pentru barele de bordare a golurilor (pct. d), lungimea de ancorare (l
s,o
,
respectiv l
s,v
) se stabileúte astfel încât să se antreneze cel puĠin numărul de bare
întrerupte în fiecare direcĠie. În fig.7.5 l
a
reprezintă lungimea de ancorare conform
STAS 10107/0-90.
Armăturile orizontale de bordaj pot include úi armătura centurii planúeului.
Armătura orizontală prevăzută la partea superioară a golului trebuie să preia úi
la
7.5
eforturile de încovoiere a grinzii create prin introducerea golului.
7.3.6 Plasele care formează armarea continuă a pereĠilor se vor lega cu agrafe care
să le asigure poziĠia în timpul turnării.
De regulă se vor dispune cel puĠin (fig.7.3):
- 4 agrafe o6/m
2
în cazul barelor cu d s 10 mm;
- 6 agrafe o8/m
2
în cazul barelor cu d > 10 mm.
7.4. Armarea în câmp a pereĠilor structurali
7.4.1 Prin armare în câmp se înĠelege armătura cuprinsă în inima pereĠilor în zona
dintre două intersecĠii succesive de pereĠi, între o intersecĠie úi o zonă de capăt sau
între două zone de capăt (definite la 7.5.1) fără intersecĠii intermediare cu alĠi pereĠi.
În funcĠie de încadrarea în prevederile paragrafului 7.3.1, armarea în câmp
poate fi o armare de rezistenĠă (paragraful 7.4.2) sau o armare constructivă
(paragraful 7.4.3).
7.4.2 Armarea de rezistenĠă, se prevede:
- în zona A (definită conform paragafului 6.1);
- în zona B (definită conform paragrafului 6.1);
- în pereĠii scurĠi |
.
|

\
|
< 1
h
H
în conformitate cu prevederile paragrafului 6.5.2.
În zona A indiferent de tipul pereĠilor (lungi sau scurĠi), procentele minime de
armare sunt cele din tabelul 3. În procentul de armare se consideră armăturile de la
ambele feĠe ale peretelui.
În afara zonei A se vor adopta ca procente minime de armare valorile indicate
în tabelul 3 pentru zona seismică F.
Tabelul 3
Zona Procentul minim de armare pentru
seismică Barele orizontale Barele verticale
de calcul OB 37 PC 52, PC 60 OB 37 PC 52, PC 60
A, B, C, D,E 0,30% 0,25% 0,35% 0,30%
F 0,25% 0,20% 0,25% 0,20%
Armăturile din categoria STNB pot fi utilizate pentru armarea de rezistenĠă
numai în situaĠiile specificate la 7.1.2. Procentele minime în aceste cazuri sunt 0,25%
pentru armături orizontale úi 0,20% pentru cele verticale.
Armătura de rezistenĠă se realizează din două plase dispuse câte una la
fiecare faĠă a peretelui (fig. 7.3).
Barele se înnădesc conform 7.3.4 úi indicaĠiilor din tabelul 2.
Diametrul minim al barelor se va lua 8 mm pentru armăturile orizontale úi 10
mm pentru cele verticale, în cazul armării cu bare independente. DistanĠele maxime
între bare se vor lua 350 mm pe orizontală úi 250 mm pe verticală.
7.6
7.4.3 Armarea constructivă se realizează din două plase o 5 mm la 200 mm, din
STNB, dispuse câte una la fiecare faĠă a peretelui, sau cu armături cu secĠiuni
echivalente din alte oĠeluri.
La pereĠii de la calcane úi de la rosturi úi la cei care mărginesc casa scării, pe
toată înălĠimea acesteia, precum úi la ultimul nivel în toate cazurile, se vor prevedea
armături orizontale care corespund cel puĠin unor procente de armare de 0,30% în
cazul oĠelului OB 37 úi 0,25% pentru oĠel PC 52 sau PC 60.
7.5. Armări locale ale elementelor verticale
7.5.1 Armarea zonelor de la extremităĠile pereĠilor structurali.
În zonele de la extremităĠile secĠiunilor pereĠilor structurali, pe suprafeĠele
indicate în fig.7.6a, pentru secĠiuni lamelare, în fig.7.6b, pentru secĠiuni prevăzute cu
bulbi úi tălpi úi în fig.7.6c pentru secĠiunile pereĠilor cuplaĠi, armarea se realizează cu
carcase de tipul celor utilizate la armarea stâlpilor.
Procentele de armare verticală a acestor zone nu vor fi mai mici decât valorile
indicate în tabelul 4.
Tabelul 4
Zona seismică Procente de armare minime pentru
armături din:
de calcul OB 37 PC 52, PC 60
zona A zona B zona A zona B
A, B, C, D, E 0,7% 0.5% 0,6% 0.5%
F 0.4% 0,4%
Diametrul minim al armăturilor este 12 mm.
Armarea locală va respecta, de regulă, din punct de vedere a distribuĠiei úi
numărului minim de bare, detaliile din fig. 7.7 ; 7.8 úi 7.9. Se recomandă ca barele
orizontale ale plaselor sudate să fie în acelaúi plan vertical cu ramurile etrierilor din
inimă.
Armătura concentrată împreună cu armătura verticală prevăzută în inima úi tălpile
pereĠilor, inclusiv cea din intersecĠiile intermediare (paragraful 7.5.2), trebuie să
confere secĠiunii peretelui structural o capacitate de rezistenĠă la încovoiere
superioară valorii momentului de fisurare M
f
al secĠiunii determinat cu:
t f pl s f
R W c 5 , 0 Nr M + = (7.1)
în care:
r
s
= distanĠa de la centrul de greutate al secĠiunii până la limita sâmburelui central
situată pe aceeaúi parte cu forĠa excentrică N;
W
f
= modulul de rezistenĠă la fisurare al secĠiunii, calculat considerând zona întinsă
integral plastificată;
c
pl
= coeficient care Ġine seama de plastificarea parĠială a zonei întinse a
secĠiunii (tabelul 15, STAS 10107/0-90).
7.7
Fig. 7.6
Fig.7.7
Fig.7.8
Fig.7.9
7.8
SecĠiunile se vor alcătui astfel încât armăturile longitudinale să se găsească la
punctul de îndoire al etrierilor perimetrali, al celor intermediari sau al agrafelor.
Diametrul minim al etrierilor: o 6 mm úi d/4 (d = diametrul minim al barelor
verticale al armăturii). DistanĠele maxime admise între etrieri úi agrafe sunt:
- în zona A: - 150 mm în zona seismică de calcul F;
- 120 mm, dar nu mai mult de 10d, pentru zonele seismice de
calcul A ÷ E;
- în zona B: - 200 mm, dar nu mai mult de 15d.
Etrierii carcasei se vor realiza astfel încât aria lor să prezinte cel puĠin aceeaúi
rezistenĠă cu cea a armăturilor orizontale din inima peretelui cu care se înnădesc (fig.
7.7, 7.8 úi 7.9).
7.5.2 Armătura de confinare a zonelor comprimate.
În condiĠiile în care înălĠimea zonei comprimate a secĠiunilor corespunzătoare
capacităĠii de rezistenĠă depăúeúte valoarea limită stabilită cu relaĠia (6.8): x > x
lim
se
va prevedea o armătură specială de confinare a zonei comprimate, pe o lungime cel
puĠin egală cu x/2.
Cantitatea de armătură de confinare A
ao
, în fiecare direcĠie se calculează cu
relaĠia:
|
.
|

\
|
+ =
h
x
5 , 0
R
R
c a 10 , 0 A
a
c
e ao
(7.2)
în care:
a
e
= distanĠa interax, pe verticală, între seturile de etrieri de confinare;
c = dimensiunea miezului de beton cuprins de etrierii de confinare măsurată
perpendicular pe direcĠia braĠelor etrierilor.
În armătura A
ao
se poate considera úi armătura orizontală a inimii dacă
aceasta este îndoită după barele verticale úi ancorată corespunzător.
În zonele în care procentul de armare longitudinală depăúeúte valoarea 2/R
a
(N/mm
2
) se vor lua măsuri suplimentare de a evita flambajul barelor în zona plastică
potenĠială. Armătura de confinare A
ao
poate juca úi acest rol. În aceste zone, barele
verticale de diametru d > 14 mm se vor lega transversal prin etrieri úi agrafe la
distanĠe de cel mult 6d.
7.5.3 Armarea intersecĠiilor de pereĠi structurali.
IntersecĠiile situate la capetele pereĠilor se alcătuiesc conform paragrafului
7.5.1. IntersecĠiile interioare cu dimensiunile precizate în fig. 7.10 se armează cu
carcase cu 2 etrieri în cruce, care fac legătura cu armarea orizontală a pereĠilor.
Etrierii carcaselor din intersecĠii vor respecta condiĠiile de la 7.5.1 privind
secĠiunea minimă úi înnădirea cu armătură orizontală din inima pereĠilor.
DistanĠa maximă între etrieri: 200 mm.
Armarea verticală minimă a zonelor în intersecĠie: 12o12 în zona A úi 4o12 +
8o10 în zona B.
7.9
Fig.7.10
7.5.4 Armarea în jurul golurilor
a) În cazul úirurilor de goluri suprapuse pe verticală, limitate de montanĠi úi
grinzi de cuplare, armarea de contur se face conform paragrafului 7.5.1 úi fig. 7.6.
b) În cazul golurilor izolate de dimensiuni mari úi al golurilor care nu se
suprapun pe verticală, armările în jurul acestora se vor prevedea în corelare cu
starea de eforturi stabilită Ġinând seama în calcul de aceste goluri.
c) În jurul golurilor de dimensiuni mici în raport cu cele ale peretelui úi care nu
influenĠează în mod semnificativ comportarea ansamblului acesteia, se va prevedea
o armare constructivă având pe fiecare latură cel puĠin două bare o 10 mm úi cel
puĠin secĠiunea echivalentă armăturilor întrerupte pe porĠiunea de gol aferentă.
Armarea din jurul golurilor va respecta regulile indicate în fig. 7.5.
7.5.5 Armarea intersecĠiilor pereĠilor cu planúeele.
Pe grosimea planúeului în perete se prevede o armare de centură, formată din
cel puĠin 4 bare.
SecĠiunea barelor continue din centuri va fi stabilită Ġinând seama de cerinĠele
de rezistenĠă rezultate din solicitările de diafragmă orizontală (vezi 6.7).
Se va utiliza oĠel PC 52, PC 60 sau OB 37. Diametrul minim al armăturilor 10
mm.
La înnădirea úi ancorarea armăturilor se vor respecta condiĠiile indicate în
fig.7.4.
7.6. Armarea grinzilor de cuplare
7.6.1 În sistemul de armare cu bare longitudinale úi etrieri verticali, armarea unei
grinzi de cuplare este formată din (fig.7.11):
a) Bare longitudinale rezultate din dimensionarea la moment încovoietor,
dispuse la partea superioară úi inferioară a secĠiunii.
7.10
Diametrul minim al barelor: o 12 mm. Mărcile de oĠel recomandate: PC 52, PC
60.
La detalierea armăturii longitudinale se va Ġine seama de cerinĠele de execuĠie
privind o bună betonare úi compactare a betonului.
b) Bare longitudinale intermediare dispuse pe feĠele laterale cu diametrul
minim o 12 mm. Barele intermediare vor realiza un procent de armare minim de:
- pentru grinzi de cuplare la care
2
l
h
o
r
s
g ao
bh
100
25 . 0
A >
, in zonele seismice A...D
si
g ao
bh
100
20 . 0
A >
, in zonele E si F
- pentru grinzi de cuplare la care
o r
o
l h
2
l
s <
g ao
bh
100
50 . 0
A >
, in zonele seismice A...D
si
g ao
bh
100
35 . 0
A >
, in zonele E si F.
c) Etrieri, care vor avea diametrul minim: o 6 mm. Procentul minim de armare
transversală: 0,20 %. DistanĠa maximă admisă între etrieri a
e
va fi:
mm 150 a
d 8 a
e
e
s
s
d = diametrul armăturilor longitudinale de la partea superioară úi de la partea
inferioară.
La grinzile turnate în două etape la care se contează pe întreaga înălĠime,
etrierii se prevăd pe întreaga înălĠime a acestora, úi care se dimensionează pentru a
îndeplini úi rolul de conectori.
Fig.7.11
7.11
d) Armarea grinzilor se prezintă ca în fig. 7.11 unde se indică úi lungimile de
ancorări necesare. În cazul utilizării unor armături longitudinale cu d • 22mm se
recomandă ca extremităĠile barelor să fie curbate úi înnădite prin sudură (fig.7.11).
7.6.2 Grinzile de cuplare cu armături principale înclinate încruciúate, se utilizează úi
se dimensionează conform prevederilor paragrafelor 6.6.2 úi 6.6.4. În fig. 7.12 se
prezintă un exemplu de alcătuire a acestui tip de grinzi.
Diagonalele pot fi realizate úi din profile metalice.
Armăturile înclinate se asamblează sub formă de carcase cu câte cel puĠin 4
bare. Lungimea de ancorare a barelor înclinate va fi minimum 60d. Se recomandă
închiderea la capete a barelor înclinate prin bucle sudate. Ori de câte ori
dimensiunile grinzii permit, acest sistem de armare este cel mai indicat.
Armarea transversală se poate realiza cu etrieri sau cu freta continuă.
DistanĠa dintre etrieri sau pasul fretei nu va fi mai mare de 6d (diametrul
armăturilor înclinate).
Diametrul minim al etrierilor sau al fretei d/4.
Armăturile orizontale úi etrierii se dispun constructiv.
Procentul tuturor armăturilor orizontale va reprezenta cel puĠin 0,25 %, iar
procentul de armare transversală cu etrieri va fi cel puĠin 0.20% .
Fig.7.12
8.1
8. PROBLEME SPECIFICE DE ALCĂTUIRE
A STRUCTURILOR PREFABRICATE
8.1. Probleme generale
În prezentul capitol se dau prevederi specifice proiectării pereĠilor realizaĠi din
elemente prefabricate care au în vedere aspectele de ordin structural. Problemele
referitoare la proiectarea de arhitectură, a izolaĠiilor termice úi fonice precum úi la
proiectarea tehnologiei de execuĠie nu fac obiectul prezentului Ghid de proiectare.
Prin măsurile de alcătuire a elementelor prefabricate úi a îmbinărilor dintre
acestea se urmăreúte obĠinerea unei comportări structurale, inclusiv în raport cu
acĠiunile seismice, similare cu cea a structurilor cu pereĠi din beton monolit.
Regulile generale de alcătuire a structurilor cu pereĠi din elemente
prefabricate, privind configuraĠia structurii, forma pereĠilor úi modul de dispunere în
plan sunt cele indicate la capitolul 2.
De asemenea, planúeul realizat din panouri prefabricate, va fi astfel conceput
încât să se asigure comportarea lui ca diafragmă practic infinit rigidă úi rezistentă în
planul ei.
8.2. Alcătuirea panourilor
8.2.1 Elementele prefabricate care alcătuiesc structura clădirii vor fi realizate, de
regulă, sub formă de elemente plane - panouri mari. În funcĠie de forma concretă a
pereĠilor, de tehnologia de execuĠie úi de mijloacele de ridicare úi transport de care se
dispune, se pot adopta úi forme spaĠiale sau de bară a unora din elementele
prefabricate.
Forma elementelor prefabricate rezultă prin secĠionarea pereĠilor prin tăieturi
orizontale (fig. 8.1a) sau prin tăieturi orizontale úi verticale (fig. 8.1b,c).
Fig.8.1
8.2.2 Elementele prefabricate se realizează din beton de clasă minimă Bc20.
8.2.3 Panourile de pereĠi interiori vor avea o grosime de cel puĠin 140 mm pentru
clădirile cu maxim 5 niveluri úi de minim 160 mm pentru clădirile mai înalte.
8.2
8.2.4 Panourile de pereĠi exteriori vor fi, de regulă, alcătuite din 3 straturi úi anume:
- un strat interior de rezistenĠă din beton armat; grosimea minimă a acestuia
poate fi cu 20 mm mai mică decât cea indicată pentru pereĠii interiori úi va fi
corelată cu numărul, poziĠia úi natura elementelor de legatură (nervuri de beton
armat sau/úi agrafe) cu stratul exterior;
- un strat termoizolator intermediar, realizat de regulă dintr-un material rigid
(polistiren celular, vată minerală) dimensionat pe baza calculului termotehnic;
- un strat exterior de protecĠie, din beton armat, în grosime de minimum 60 mm.
Nervurile de legătură dintre straturile interior úi exterior se vor executa cu
grosime între 40 úi 60 mm. PoziĠia úi numărul nervurilor se vor stabili în funcĠie de
dimensiunile úi forma panoului úi a golurilor, de valoarea solicitărilor, modul de
execuĠie úi de necesitatea de a reduce la minim punĠile termice.
8.2.5 Panourile de planúeu vor avea grosimea stabilită pe criterii de rezistenĠă,
rigiditate úi izolare fonică necoborând sub 120 mm.
În funcĠie de forma úi dimensiunile camerelor, vecinătatea cu logii úi balcoane,
úi de dispunerea pereĠilor, panourile se pot rezema pe 4, 3 sau chiar 2 laturi.
Panourile de balcon se vor realiza, de regulă, prin scoaterea în consolă a
panourilor de planúeu.
8.2.6 Armarea panourilor se va face cu bare de oĠel beton PC52, PC60, OB37 úi
STNB, de preferinĠă sub formă de plase úi carcase sudate.
Armarea de câmp a pereĠilor se va realiza din două plase, care vor respecta
condiĠiile de armare minimă pentru armăturile orizontale úi verticale date la cap. 7.
Plasele din sârmă ecruisată pot fi folosite úi la armarea panourilor de la bază,
în zona A a structurii, cu condiĠia ca printr-o dimensionare adecvată, armăturile
orizontale să nu depăúească stadiul de comportare liniar elastic sub forĠele tăietoare
asociate mecanismului de plastificare.
Pe conturul panourilor se va prevedea o armătura de bordare, alcătuită din
bare izolate sau carcase sudate în vederea preluării solicitărilor care apar în timpul
fazelor de manipulare, transport úi montaj. La panourile cu goluri de uúi pentru a
micúora eforturile care apar în grinzile de cuplare în aceste faze, la partea inferioară
a golurilor se vor prevedea dispozitive speciale recuperabile de rigidizare provizorie.
Golurile de uúi úi de ferestre vor fi bordate cu bare izolate sau carcase, având
dimensiunile în funcĠie de solicitările panoului. Se recomandă armarea suplimentară
a colĠurilor cu bare înclinate, cu rol în reducerea fisurării, la colĠurile intrânde, în
special la manipularea panourilor.
Grinzile de cuplare se vor arma conform prevederilor de la 7.6. Dacă se
urmăreúte conlucrarea cu centura, etrierii grinzilor se vor dimensiona úi pentru rolul
de conectori.
Barele verticale rezultate ca fiind necesare din calculul de încovoiere cu efort
axial, de compresiune sau de întindere, úi care nu se pot dispune în monolitizările
verticale se dispun cât mai aproape de marginile panourilor. În cazul panourilor cu
goluri de uúi, barele verticale ale armăturii continue se vor plasa în imediata
apropiere a golului. Acoperirea minimă a acestor armături 50 mm.
8.3
Armăturile scoase din panou sub formă de mustăĠi drepte sau sub formă de
bucle se vor dispune la interiorul celor două plase de armare a inimii pereĠilor. În
cazul armăturilor realizate sub formă de bucle de diametru relativ mare se vor lua
măsuri de asigurare a unui ancoraj corespunzător prin prevederea a 2-3 bare
transversale sudate (fig.8.2).
Fig.8.2
Atât mustăĠile care pătrund în îmbinările verticale, cât úi mustăĠile prin care se
asigură continuitatea armăturilor verticale intermediare trebuie plasate centric pentru
o transmitere directă, fară excentricitate, a eforturilor de întindere. Pentru aceasta
este necesar să se prevadă dispozitive úi armături suplimentare pentru a asigura
poziĠia mustăĠilor pe durata betonării úi a transportului.
8.3. Îmbinările structurilor cu pereĠi din elemente prefabricate de beton armat
8.3.1 Prin modul de realizare, îmbinările dintre elementele prefabricate care
alcătuiesc pereĠii structurali, trebuie să le asigure acestora o comportare similară cu
cea a pereĠilor monoliĠi, sub aspectul rigidităĠii, capacităĠii de rezistenĠă úi de
ductilitate (vezi 8.1).
În toate cazurile îmbinările vor fi de tip umed cu beton armat.
8.3.2 După poziĠia lor în structură úi după rolul lor structural îmbinările pereĠilor se
clasifică în două categorii:
- îmbinări verticale, care asigură legăturile orizontale de continuitate, după caz,
între panourile adiacente, între panouri úi bulbi, etc.
- îmbinări orizontale, sub formă de centuri turnate în spaĠiile orizontale între
panouri, care asigură legătura verticală între panouri úi în acelaúi timp legătura
între pereĠii prefabricaĠi úi planúeul prefabricat.
8.3.3 La alcătuirea îmbinărilor se vor avea în vedere următoarele principii:
a) Prin dimensionarea elementelor de îmbinare se va realiza o comportare a
îmbinărilor în domeniul elastic de comportare pentru solicitarea de lunecare. Pentru
aceasta îmbinările vor avea un grad superior de asigurare (cedarea lor corespunde la
forĠe orizontale mai mari faĠă de alte secĠiuni úi alte solicitări).
b) ForĠele de compresiune se transmit de la panou la panou prin contact
nemijlocit prin intermediul betonului din îmbinări.
c) ForĠele de întindere se transmit exclusiv prin armăturile înnădite prin diferite
procedee: sudură, petrecere prin bucle petrecute;
8.4
d) ForĠele de lunecare între panouri se transmit prin alveole, praguri (dinĠi),
armături care traversează îmbinarea úi care sunt corespunzător ancorate. Prin
întinderea acestor armături se crează, în beton, un efect de diagonală comprimată
sau un efect echivalent de frecare pe suprafaĠa de separaĠie între betoane de vârste
diferite;
e) Transmiterea eforturilor normale úi tangenĠiale se va face cât mai uniform
distribuit pentru a evita concentrarea de eforturi în anumite zone;
f) Alegerea gabaritelor elementelor de îmbinare (secĠiunile stâlpilor úi
centurilor) va avea în vedere crearea spaĠiilor necesare pentru montarea úi înnădirea
armăturilor, o betonare úi o compactare a betonului în condiĠii corespunzătoare.
8.3.4 Îmbinările dintre panouri, atât cele verticale cât úi cele orizontale, vor fi
obligatoriu de tip deschis pentru a permite controlul vizual al calităĠii betonului turnat.
8.3.5 Îmbinările verticale ale panourilor.
FeĠele laterale ale panourilor vor
fi profilate sub forma de dinĠi având de
regulă configuraĠia din fig. 8.3.
Se recomandă ca raportul h/d
între dimensiunile dinĠilor să fie mai mic
de 8, iar unghiul o să nu depăúească
30
0
.
Lungimea totală a secĠiunilor de
forfecare a dinĠilor (
d
h ¯ ) va fi circa
jumătate din înălĠimea panoului.
MustăĠile orizontale se pot
realiza cu bare drepte, în care caz
poziĠia lor este la jumătatea grosimii
peretelui, iar înnădirea lor se face prin
sudură, sau sub formă de bucle
petrecute ca în fig. 8.4a úi b, soluĠie
recomandabilă.
Numărul legăturilor de armatură
pe înălĠimea unui etaj va fi minim 5.
Armăturile sub formă de mustăĠi se vor
lăsa din intrândurile dintre dinĠi
(alveole).
În cazul mustăĠilor sub formă de
bucle de tip semicircular se vor
respecta condiĠiile privind raza minimă
de curbură prescrisă în STAS 10107/0-
90, condiĠii care stabilesc úi diametrul
maxim al buclei.
Zonele de îmbinare verticală vor
fi alcătuite după regulile de alcătuire a
intersecĠiilor de pereĠi, prevăzându-se
etrieri suplimentari între bucle.
Fig.8.3
Fig.8.4
Bucla
orizontală
8.5
Diametrul minim al etrierilor, care pot fi rectangulari sau cu forme ce urmăresc
forma buclelor, 6 mm. DistanĠa maximă între legăturile transversale ale barelor
verticale 10d.
8.3.6 Îmbinările orizontale ale panourilor
La feĠele superioare úi inferioare ale panourilor de pereĠi se pot adopta alveole
(amprente) pe adâncimi de 20-25 mm sau chiar suprafeĠe plane cu rugozitate sporită.
Îmbinările se alcătuiesc sub forma unor centuri continue având, de regulă, o
înălĠime egală cu grosimea panourilor de planúeu.
Panourile de planúeu vor
avea dimensiunile egale cu
lumina deschiderilor între pereĠi,
mai puĠin 150 mm (fig. 8.5). Ele
se vor monta provizoriu pe popi
sau cricuri de perete, juguri, etc.
Se admite rezemarea
panourilor de planúeu pe
peretele inferior prin intermediul
unor bucle întărite.
Se recomandă ca feĠele
laterale ale panourilor de
planúeu să fie realizate cu o
uúoară înclinare faĠă de verticală
de cca. 10
0
(fig. 8.6).
Rezemarea panourilor de
pereĠi pe îmbinarea orizontală
se poate realiza în două moduri:
- pe un strat de mortar
vârtos matat sub panou într-un
spaĠiu de 15-20 mm deasupra
centurii realizat prin montarea
corespunză-toare a panoului pe
calaje;
a) Perete exterior b) Perete interior
Fig.8.5
Fig.8.6
- direct pe betonul din centură, turnat după montarea pereĠilor de deasupra
(subbetonare).
Al doilea procedeu este preferabil. Se recomandă ca în acest caz marginea
inferioară a panoului de perete să fie înecată 20-30 mm în grosimea centurii.
Armăturile verticale din panouri cu rol de conectori úi armătura de rezistenĠă
intermediară de încovoiere se realizează de regulă din bare mai puĠine úi cu diametru
mai mare ( > 14 mm) care se înnădesc prin sudură în niúe special prevăzute la
partea inferioară a panourilor de perete, cu dimensiuni corelate cu lungimile necesare
înnădirii. Se va urmări, prin modul de realizare a detaliilor de înnădire, în special prin
modul de dispunere al ecliselor, transmiterea centrică fără devieri a eforturilor de
întindere din armături.
Se admit úi alte soluĠii de realizare a armăturilor verticale care traversează
îmbinarea orizontală cum este de exemplu soluĠia cu bucle petrecute, dacă acestea
8.6
satisfac condiĠiile structurale privind transmiterea eforturilor ce le revin úi dacă permit
o execuĠie simplă úi sigură.
Armătura longitudinală a centurii, din cel puĠin două bare, va îndeplini condiĠiile
specificate la 7.3.5 referitoare la modul lor de ancorare.
Armătura transversală a centurilor este realizată de mustăĠile din panourile de
planúeu, alcătuite, de regulă, sub formă de bucle úi, după caz, de etrieri suplimentari
cu diametrul minim de 6 mm.
9.1
9. INFRASTRUCTURI
9.1. Probleme generale
9.1.1 CondiĠiile de alcătuire úi modelarea lor pentru calcul fac obiectul
prescripĠiilor specifice acestei componente structurale.
Prevederile date în acest capitol au ca principal obiect evidenĠierea
concepĠiei de bază a alcătuirii infrastructurilor clădirilor cu pereĠi structurali de
beton armat.
Aceste prevederi au un caracter limitat, nefiind în măsura să acopere
întreaga problematică specifică úi/sau toate situaĠiile posibile.
În ce priveúte modelele úi procedeele de calcul, precum úi soluĠionarea
unor probleme de detaliu, prevederile din prezentul capitol al Ghidului, care se
referă la un număr limitat de situaĠii, au de regulă un caracter orientativ.
În absenĠă unor date certe privind distribuĠia úi mărimea reacĠiunilor pe
teren, în special în regim seismic de solicitare, se vor adopta ipoteze cu caracter
acoperitor pentru dimensionarea capacităĠii de rezistenĠă a elementelor
infrastructurii.
9.1.2 Clasificări ale infrastructurilor úi a sistemelor de fundaĠie sub aspectul
comportării la acĠiuni seismice:
a) După modul în care sunt distribuite presiunile pe tălpile fundaĠiilor se
identifică următoarele cazuri:
- fundaĠii în contact permanent cu terenul (în orice stadiu de solicitare
posibilă se dezvoltă presiuni pe toată suprafaĠa de rezemare) care prezintă
numai deformaĠii elastice;
- fundaĠii care în stadiile de solicitare maximă se desprind parĠial de teren;
presiunile pe teren pot depăúi sau nu limita comportării elastice;
- fundaĠii care pot dezvolta eforturi de întindere la contactul cu terenul prin
intermediul piloĠilor úi/sau pereĠilor mulaĠi.
b) După nivelul solicitării în elementele infrastructurilor:
- infrastructuri cu comportare elastică;
- infrastructuri cu incursiuni în domeniul postelastic de deformare.
9.1.3 Proiectarea seismică a ansamblului suprastructură-infrastructură-teren, în
situaĠiile construcĠiilor obiúnuite în care intervin solicitări în domeniul postelastic,
va urmări dirijarea deformaĠiilor postelastice cu prioritate în elementele
suprastructurii.
Se vor lua măsuri, prin dimensionarea suprafeĠelor de rezemare pe teren,
pentru încadrarea în limite admisibile a deformaĠiilor remanente.
De asemenea, cu excepĠia unor cazuri speciale, se va urmări, prin
proiectare, limitarea, eventual eliminarea deformării postelastice a elementelor
9.2
infrastructurii, a căror degradări sunt dificil de depistat úi în multe situaĠii dificil de
reparat sau de consolidat.
Prin concepĠia proiectării úi prin detaliile adoptate trebuie eliminate soluĠiile
în care pot apărea deformaĠii plastice úi implicit degradări semnificative în
elemente ale infrastructurilor inaccesibile pentru examinare după un eveniment
seismic.
9.2. Tipuri de infrastructuri
În prezentul paragraf se prezintă, cu caracter exemplificativ úi în mod
schematic, câteva tipuri caracteristice de soluĠii de infrastructură ale clădirilor cu
structura din pereĠi structurali, cu mecanisme diferite de plastificare.
a) FundaĠii izolate pentru pereĠi individuali sau grupuri de pereĠi
(fig.9.1)
În situaĠiile unor clădiri în care s unt prevăzuĠi pereĠi individuali sau nuclee
de pereĠi cu o comportare specifică de consolă verticală se poate adopta un
sistem de fundare similar celui utilizat pentru fundarea stâlpilor în cadre.
FundaĠiile se vor prevedea cu dimensiunile necesare pentru transmiterea la teren
a solicitărilor de la baza suprastructurii. FundaĠia va putea îngloba, când aceútia
există, pereĠii de subsol.
b) Infrastructuri cu elemente de fundare la adâncime
În situaĠiile în care suprafaĠa de fundare sau capacitatea de rezistenĠă a
terenului sunt insuficiente se poate recurge la fundarea la adâncime prin piloĠi
sau/úi pereĠi mulaĠi de beton armat, capabili să se încarce la eforturi de
compresiune úi de întindere. În vederea sporirii capacităĠii de preluare a
momentelor de răsturnare la teren úi pentru a asigura condiĠiile necesare pentru
dezvoltarea unor mecanisme structurale de plastificare în zona de la baza
pereĠilor, se poate adopta soluĠia din fig. 9.2a, cu piloĠi evazaĠi la bază. În cazul în
Fig.9.1
9.3
care piloĠii traversează structuri moi până la stratul de bază se vor lua măsuri
speciale pentru preluarea forĠelor tăietoare. Se vor putea alege soluĠii cu:
-piloĠi înclinaĠi, capabili să preia, prin compresiune axială, forĠele orizontale
aferente (fig.9.3);
-pereĠi mulaĠi (sau barete);
-piloĠi verticali dimensionaĠi adecvat la forĠele tăietoare aferente.
c) FundaĠii comune pentru mai mulĠi pereĠi structurali
În fig.9.4a se prezintă cazul unor pereĠi structurali legaĠi printr-o fundaĠie
comună, iar în fig.9.4b cazul unor pereĠi cuplaĠi cu o bază unică. ProporĠiile
fundaĠiilor sunt corelate cu dimensiunile pereĠilor.
PorĠiunile de perete situate sub cota teoretică de încastrare sunt solicitate
la eforturi de natura celor ce apar în nodurile structurilor în cadre si vor fi
dimensionate în consecinĠă.
După scopul propus, se vor lua masuri pentru evitarea apariĠiei
deformaĠiilor plastice în grinda de legătură a bazelor pereĠilor sau, dimpotrivă,
aceste elemente vor fi proiectate ca disipatori de energie, cu măsurile de
ductilizare asociate (fig.9.5).
Fig.9.2 Fig.9.3
Fig.9.4
b a
9.4
d) Infrastructuri care realizează un efect de încastrare (efect de
"menghină") al pereĠilor prin intermediul planúeului peste subsol (fig.9.6)
Acest tip de infrastructură poate fi aplicat, de exemplu, în situaĠiile în care
funcĠiunea subsolului nu permite dispunerea unor pereĠi interiori, dar sunt
prevăzuĠi pereĠi perimetrali. Mobilizarea unui asemenea mecanism este
condiĠionată de capacitatea planúeului de a îndeplini rolul de diafragmă de
transfer a eforturilor de la baza suprastructurii la pereĠii de contur. “Descărcarea”
de momente a pereĠilor pe înălĠimea subsolului este însoĠită de dezvoltare a unor
forĠe tăietoare înalte, a căror valori depind de rotirea bazei peretelui în teren (fig.
9.6c).
e) Infrastructura alcătuită sub
formă de reĠele de grinzi.
În condiĠiile în care clădirea are
subsol cu pereĠi exteriori úi interiori,
infrastructura se poate realiza ca o
reĠea de grinzi de fundare constituite
de pereĠii subsolului úi evazările lor la
partea inferioara sub formă de tălpi
(9.7). După caz, reĠeaua de grinzi se
poate dezvolta úi sub cota pardoselii
subsolului.
f) Infrastructura alcătuită ca o
cutie închisă.
În cazul unor structuri cu
solicitări importante (clădiri înalte cu
pereĠi structurali rari) infrastructura se
poate realiza ca o cutie practic infinit
rigidă úi înzestrată cu capacitatea
necesară de rezistenĠă, prin închiderea
reĠelei de grinzi de fundare la partea
superioară prin planúeul de peste
subsol, iar la partea inferioară printr-un
radier sau o placă de beton armat.
Fig.9.5
Fig.9.6
9.5
g) FundaĠii pentru pereĠi care se pot roti liber la bază (fig. 9.8)
Această soluĠie este indicată în situaĠiile în care nu sunt necesare armături
verticale la baza pereĠilor pentru preluarea momentelor de răsturnare, ca de
exemplu, în cazul clădirilor cu pereĠi deúi cu puĠine niveluri.
În acest caz, la fel ca la pereĠii de zidărie simplă, momentul de răsturnare
este echilibrat de momentul dat de rezultanta presiunilor pe teren (respectiv, al
presiunilor pe blocul de fundaĠie) în raport cu planul în care se aplică încărcarea
verticală.
Răspunsul seismic al ansamblului structural nu implică deformaĠii plastice
semnificative, astfel încât la calculul eforturilor se vor considera forĠe seismice
sporite corespunzător.
9.3. IndicaĠii privind modul de calcul al elementelor infrastructurii
9.3.1 Modul de calcul al eforturilor secĠionale.
Un model de calcul riguros, la acĠiunea seismică, implică considerarea
ansamblului spaĠial suprastructură-infrastructură-teren de fundare, cu proprietăĠi
definite prin legi constitutive fidele comportării reale a elementelor care alcătuiesc
fiecare din cele trei componente. După caz, acĠiunile sunt modelate fie prin
intermediul forĠelor orizontale de calcul, fie prin intermediul accelerogramelor.
Dacă nu există condiĠii pentru abordarea calculului în întreaga sa
complexitate se admite să se determine eforturile secĠionale în elementele
infrastructurii prin studiul echilibrului infrastructurii izolate, solicitate la forĠele de
legătură cu suprastructura úi la presiunile reciproce dintre tălpile fundaĠiilor úi
terenul de fundare.
În situaĠiile obiúnuite, când se urmăreúte ca mecanismul de plastificare al
ansamblului să aibă zonele plastice localizate în suprastructură, forĠele de
legătură dintre supra úi infrastructură vor fi asociate mecanismului de plastificare
al suprastructurii. ProprietăĠile terenului se vor exprima prin legi de deformare
Fig.9.7 Fig.9.8
9.6
elastică sau prin legi constitutive mai riguroase. Se va Ġine seama de posibilitatea
ridicării parĠiale a fundaĠiei de pe teren.
În fig. 9.9 se prezintă, cu caracter exemplificativ, schema de principiu a
echilibrului unei zone de infrastructură, care include un perete úi zonele aferente
ale radierului úi planúeului peste subsol.
Se recomandă utilizarea unor programe de calcul care să permită luarea
în considerare a cât mai multor componente ale mecanismului de rezistenĠă al
infrastructurii úi a efectelor de comportare structurală spaĠială, cum sunt
capacitatea de rezistenĠă la torsiune a ansamblului infrastructurii în cazul
realizării acesteia ca o cutie închisă, redistribuĠia forĠelor orizontale între pereĠii
subsolului sub cota teoretică de încastrare a suprastructurii.
În cazul în care pereĠii reazemă pe teren prin intermediul unor fundaĠii
izolate (a), unor fundaĠii continue sau al unor reĠele de grinzi (e), calculul
fundaĠiilor se efectuează în mod similar cu cel al fundaĠiilor stâlpilor structurilor în
cadre.
Se vor determina, pe baza unor scheme de calcul în concordanĠă cu rolul
conferit prin proiectare planúeului peste subsol, eforturile secĠionale din acest
element structural, de regulă, substanĠial mai mari decât în cazul planúeelor
curente ale construcĠiei.
Schemele de calcul adoptate pentru planúee trebuie să furnizeze úi
valorile eforturilor pentru dimensionarea “colectorilor” (armături care “adună”
încărcările orizontale din planúeu úi le transmit pereĠilor) úi “suspensorilor”,
armături prin care se ancorează în masa planúeului încărcările care produc
întinderi în planúeu.
9.3.2 Probleme de dimensionare specifice.
Elementele infrastructurilor (pereĠi structurali, grinzi de fundare) prezintă
de multe ori, ca urmare a proporĠiilor úi a modului de solicitare, comportare de
elemente scurte de beton armat úi vor fi dimensionate potrivit procedeelor
specifice acestora:
Fig.9.9
9.7
Armătura longitudinală (orizontală) rezultă din calculul de dimensionare la
încovoiere, potrivit prevederilor STAS 10107-0-90. În funcĠie de proporĠiile
pereĠilor úi de distanĠele dintre punctele de contact cu elementele suprastructurii,
în calculul la forĠe tăietoare, armăturile verticale sau cele orizontale sunt, după
caz, cele mai eficiente. În cazul unor proporĠii de grinzi scurte se vor aplica
metodele de calcul specifice grinzilor pereĠi sau metode bazate pe mecanismul
de grindă cu zăbrele.
Armăturile verticale care traversează rosturile de lucru dintre talpa
(cuzinetul) fundaĠiei úi perete, precum úi rostul de lucru de sub planúeu vor fi
dimensionate pentru rolul de conectare a zonelor de betoane cu vârste diferite.
Alcătuirea infrastructurii úi modul specific de solicitare a elementelor
acesteia implică de multe ori, rezemări indirecte, care impune prevederea unor
armături de suspendare la intersecĠia fundaĠiilor dimensionate adecvat.
La dimensionarea armăturii planúeului peste subsol, precum úi a radierului
se va Ġine seama de faptul că solicitările de încovoiere rezultate din acĠiunea
încărcărilor normale pe planul lor sunt însoĠite de eforturi de întindere sau
compresiune din încovoiere generală a infrastructurii rezultată din transmiterea
încărcărilor orizontale úi verticale la terenul de fundare.
9.4. Probleme specifice de alcătuire a elementelor infrastructurilor
9.4.1 Prezentele prevederi se referă la situaĠiile curente în care prin proiectare
se dirijează apariĠia deformaĠiilor postelastice la acĠiuni seismice de mare
intensitate în suprastructură, infrastructura rămânând solicitată în domeniul
elastic.
Infrastructura poate fi constituită din pereĠii unui nivel sau pereĠii mai
multor niveluri de la partea inferioară a clădirii cu fundaĠiile lor (nivelurile
subsolului plus, eventual, primul sau primele niveluri supraterane).
9.4.2 PereĠii infrastructurii vor avea, de regulă, o grosime superioară grosimii
adoptate în suprastructură.
PereĠii de contur ai subsolului vor avea o grosime de cel puĠin 250 mm, iar
cei interiori cel puĠin 200 mm.
9.4.3 Se va adopta o înălĠime a infrastructurii (incluzând, în funcĠie de situaĠie,
înălĠimea pereĠilor de subsol sau a mai multor niveluri de la baza structurii) în
măsură să asigure optim funcĠiile structurale pe care le are acest subansamblu.
9.4.4 Golurile pentru instalaĠii vor avea dimensiuni minime úi vor fi dispuse în
afara zonelor celor mai solicitate. Astfel, în cazul pereĠilor de subsol, cu proporĠii
de pereĠi scurĠi, golurile se vor plasa de preferinĠă în afara traseelor diagonalelor
comprimate corespunzătoare mecanismului de grindă cu zăbrele (fig.9.10).
Se va evita dispunerea golurilor în poziĠii care să creeze riscul unor ruperi
la forĠă tăietoare în secĠiuni înclinate (fig.9.11).
9.8
În cazul golurilor de dimensiuni mari se vor prefera golurile rotunde sau cu
colĠuri teúite, în locul golurilor dreptunghiulare.
În jurul golurilor se va prevedea o armătura de bordaj reprezentând cel
puĠin secĠiunea barelor întrerupte prin prezenĠa golurilor.
9.4.5 La alegerea deschiderilor úi traveelor se va urmări ca distanĠele dintre
punctele de încărcare verticală a infrastructurii să nu depăúească, de regulă, 6m.
9.4.6 Procentele de armare orizontală úi verticală în inima pereĠilor considerând
ambele plase vor fi cel puĠin 0,30%.
9.4.7 Planúeul peste subsol, la structurile cu pereĠi rari, va avea cel puĠin o
grosime de 150 mm. Armarea minimă în ambele direcĠii va reprezenta, pe fiecare
faĠă, un procent de minim 0,25 % úi cel puĠin 6 bare o 8 mm/m.
Planúeul trebuie să conĠină, pe lângă armăturile necesare pentru
preluarea încărcărilor normale pe planul său úi armăturile rezultate din
încovoierea de ansamblu a infrastructuri, precum úi armăturile rezultate pentru
forĠele din planul plaúeului inclusiv armăturile cu rol de colectori úi suspensori.
Fig.9.10 Fig.9.11
A.1
ANEXA A
PROCEDEU SIMPLIFICAT DE CALCUL STRUCTURAL
În cazul clădirilor cu până la 10 niveluri cu structuri ordonate úi fără nesimetrii
importante, la care pereĠii structurali prezintă monotonie geometrică se admite
utilizarea procedeului de calcul structural simplificat descris în prezenta anexa.
CondiĠiile de monotonie structurală pe înălĠimea clădirii presupun următoarele:
-caracteristicile geometrice úi de material ale pereĠilor sunt constante pe
înălĠimea clădirii;
-înălĠimile nivelurilor sunt egale;
-golurile sunt suprapuse úi au aceleaúi dimensiuni la toate nivelurile;
-încărcările orizontale variază pe înălĠimea clădirii după o lege simplă (în
general se admite distribuĠia uniformă pentru încărcările date de vânt úi distribuĠia
triunghiulară pentru încărcările seismice conform fig.A.1.a).
Fig.A.1
Procedeul este bazat pe aproximaĠia repartizării încărcărilor orizontale între
pereĠii structurii pe baza condiĠiei de egalitate a deplasărilor orizontale la un singur
nivel, ceea ce corespunde la a admite ipoteza că deformaĠiile tuturor pereĠilor sunt
afine. Se recomandă ca distribuĠia forĠelor orizontale să se facă pe baza valorilor
rigidităĠilor la deplasarea laterală la nivelul caracteristic, considerat a fi situat la nivelul
planúeului cel mai apropiat de 0,8H (H = înălĠimea clădirii, fig.A.1.b).
În condiĠiile admiterii ipotezelor simplificatoare de mai sus, încărcările
orizontale repartizate fiecărui perete structural păstrează legea de variaĠie pe
verticală admisă pentru încărcarea ansamblului structurii úi ca atare fiecare perete
poate fi calculat ca o structură monotonă, pentru care pot fi stabiliĠi coeficienĠi pentru
calculul direct al valorilor eforturilor secĠionale úi a deformaĠiilor.
Pentru încărcări orizontale aplicate centric pe structură (punctul de aplicaĠie al
rezultantei coincide cu centrul de rigiditate al structurii), distribuĠia între pereĠii
structurali se face proporĠional cu rigidităĠile lor la deplasare laterală. În corelare cu
schema de calcul adoptată, rigiditatea unui perete structural la deplasare laterală (p),
pentru o încărcare orizontală distribuită pe verticală după o lege dată, se defineúte ca
încărcarea orizontală necesară pentru a produce peretelui o săgeată orizontală de
1 m la nivelul caracteristic.
A.2
Pentru încărcări orizontale aplicate excentric, distribuĠia momentului de
torsiune generală rezultat din excentricitatea rezultantei în raport cu centrul de
rigiditate al structurii se face considerând, ca úi în cazul aplicării centrice, deplasarea
solidară a pereĠilor pe baza ipotezei planúeului infinit rigid în planul sau.
Din acĠiunea unui moment de torsiune generală M
t
asupra ansamblului
structurii (fig.A.2), un perete structural (j) se încarcă cu o forĠă orizontală ale cărei
componente după direcĠiile axelor Ox úi Oy sunt F
jx
úi F
jy
.
Fig.A.2
SecĠiunile de calcul pe cele două direcĠii se stabilesc în conformitate cu
indicaĠiile de la 5.2. Centrele de greutate corespunzătoare j
x
úi j
y
se pot considera, de
regulă, cu suficientă aproximaĠie că se află în axul inimii de pe direcĠia respectivă
dacă talpa este evazată nesimetric.
În schema de calcul, secĠiunea unui perete structural apare deci cu centrele
de greutate j
x
úi j
y
diferite după cele două direcĠii, situate la distanĠele y
j
úi x
j
în raport
cu centrul de rigiditate "o" al ansamblului. ForĠele F
jx
úi F
jy
se consideră aplicate în j
x
úi j
y
.
Alte notaĠii:
x
o
, y
o
- coordonatele centrului de rigiditate 0 în raport cu originea sistemului de axe;
o j j o j j
y y y ; x x x + = + = - coordonatele centrelor de greutate ale secĠiunilor de calcul
ale peretelui ( j ) după direcĠiile x úi y în raport cu originea sistemului de axe;
jy jx
,p p - rigidităĠile peretelui ( j ) la deplasări laterale după direcĠiile x úi y;
p p
jx jy
,
¯ ¯
- sumele rigidităĠilor pe ansamblul structurii:

¯
¯
¯
¯
= =
jx
j jx
o
jy
j jy
o
ȡ
y ȡ
y ;
ȡ
x ȡ
x (A.1)
I - momentul de inerĠie la torsiune al ansamblului secĠiunilor pereĠilor structurali,
definit prin relaĠia:
¯ ¯p + p =
2
j
jy
2
j
jx
x y I (A.2)
A.3
F
x
, F
y
- rezultantele forĠelor orizontale care acĠionează după direcĠiile x úi y;
e
x
, e
y
- excentricităĠile în raport cu centrul de rigiditate (incluzând úi excentricităĠile
adiĠionale prevăzute de normativul P100/92).
RigidităĠile proprii ale pereĠilor structurali la torsiune se neglijează în calcul.
Rezultă că o forĠă orizontală excentrică F
x
, încarcă peretele ( j ):
- după direcĠia ( x ), cu forĠa:
I
y
e F F F
j jx
y x
jx
jx
x jx
p
±
p
p
=
¯
(A.3)
- după direcĠia ( y ), cu forĠa:
I
x
e F F
j jy
y x jy
p
± =
(A.4)
Similar, o forĠă orizontală F
y
încarcă peretele (j) :
- după direcĠia ( x ), cu forĠa:
I
y
e F F
j jx
x y jx
p
± =
(A.5)
- după direcĠia ( y ), cu forĠa:
I
x
e F F F
j jy
x y
jy
jy
y jy
p
±
p
p
=
¯
(A.6)
Monotonia structurală úi adoptarea unor legi simple pentru încărcările
orizontale permit o simplificare maximă a calculului.
În literatură există numeroase lucrări, cu valori de calcul intabulate sau
reprezentate grafic sub forma unor abace, care furnizează direct valorile
caracteristicilor de rigiditate úi ale eforturilor secĠionale în pereĠi úi grinzile de cuplare.
C.1
PROBLEME GENERALE
C.1.1. Caracterul obiúnuit al structurilor cu pereĠi de beton armat menĠionat la
domeniul de aplicare al Ghidului se referă în special la monotonia sau
quasimonotonia acestora. Nu fac, de exemplu, obiectul Ghidului structurile cu niveluri
inferioare slabe (la care prin absenĠa pereĠilor la acĠiuni seismice de mare intensitate
se pot manifesta mecanisme cinematice de plastificare de tip nivel slab), structurile
cu pereĠi cu goluri distribuite intr-un mod neordonat, etc.
PuĠinele referiri ale prevederilor Ghidului la aceste tipuri de structuri se
limitează doar la unele aspecte de ordin conceptual.
ALCĂTUIREA DE ANSAMBLU
C.2.1.2 úi C.2.2.4 Prevederile prezentului Ghid sunt destinate categoriei A de
structuri. Cu caracter provizoriu, până la redactarea úi intrarea în vigoare a unor
instrucĠiuni specifice pentru structuri duale, prevederile prezentului Ghid se pot aplica
úi la calculul úi alcătuirea pereĠilor structurali din categoria B de structuri, completate
cu măsuri specifice acestor structuri.
C.2.2.1 Lipsa de compactitate úi de simetrie a structurii poate conduce úi la alte
efecte negative în afara celor de torsiune generală.
În fig.C.2.1 se dă un asemenea
exemplu, reprezentând o clădire având în
plan forma de U cu aripi lungi, care pot
oscila defazat în timpul unui cutremur.
Este de menĠionat faptul că úi la
construcĠii aparent simetrice este posibil
ca, pentru anumite direcĠii, să apară
excentricităĠi importante ale maselor în
raport cu centrul de rigiditate, al cărui
poziĠie depinde de direcĠia de acĠiune a
forĠei seismice.
În cazul structurii cu 3 axe de simetrie din fig.C.2.2, pentru direcĠia de acĠiune
a forĠei orizontale indicate, aplicate în centrul maselor care coincide cu centrul de
rigiditate, este foarte probabil ca plastificarea celor 3 pereĠi úi nu fie simultană.
Alcătuirea efectivă a celor 3 pereĠi, diferenĠele inevitabile, practic, în ceea ce priveúte
rezistenĠa efectivă a betonului úi oĠelului úi poziĠia armăturilor din cei trei pereĠi
proiectaĠi identic, conduc la această situaĠie.
AdmiĠând că peretele C se plastifică înaintea celorlalĠi doi, centrul de rigiditate
se mută în apropierea axelor pereĠilor A úi B. Ca efect, deformaĠiile, úi implicit
cerinĠele de ductilitate ale peretelui C, cresc substanĠial (fig.C.2.2b).
Dacă rigiditatea în domeniul postelastic a peretelui este neglijabilă úi dacă
contribuĠia cadrelor la preluarea forĠelor orizontale ar fi, de asemenea, neglijabilă, ar
apărea chiar un fenomen de instabilitate la torsiune generală, centrul de rigiditate
mutându-se la intersecĠia planurilor pereĠilor A úi B.
Fig.C.2.1
C.2
O situaĠie asemănătoare apare úi în fig.C.2.3a. Plastificarea în prima fază a
peretelui A, pentru direcĠia úi sensul indicate ale forĠei orizontale, expune structura
unui efect de tip pierdere a stabilităĠii prin deplasarea centrului de rigiditate spre
planul pereĠilor B úi C.
Pentru a evita asemenea efecte nefavorabile este necesar ca prin forma
construcĠiei úi prin modul de dispunere a pereĠilor să se asigure pentru orice direcĠie
de acĠiune a cutremurului posibilitatea preluării momentelor de torsiune de ansamblu,
prin pereĠi orientaĠi perpendicular pe direcĠia forĠelor orizontale, lucrând în domeniul
elastic (fig. C.2.3b).
Sistemele de tipul celor din fig.C.2.2 úi C.2.3a sunt denumite sisteme cu
răsucire neîmpiedicată (sau cu răsucire liberă), iar cele ca în fig.C.2.3b, sisteme cu
răsucire împiedicată.
După plastificarea pereĠilor structurali analiza echilibrului úi a mecanismelor
cinematice are în vedere, ca element esenĠial de referinĠă, poziĠia centrului de
rezistenĠă al structurii, definit ca punctul de aplicaĠie al rezultantei forĠelor capabile
din pereĠi. Centrul de rezistenĠă are un rol similar cu cel al centrului de rigiditate din
cazul comportării elastice.
ConsideraĠiile precedente s-au referit la cazul unei acĠiuni statice a torsiunii de
ansamblu. În realitate răspunsul seismic de torsiune al structurilor, cu caracter
neliniar úi dinamic, poate diferi substanĠial de răspunsul static.
Efectele dinamice depind de numeroúi parametri: pe lângă distribuĠia
rigidităĠilor úi maselor, de distribuĠia capacităĠilor de rezistenĠă, de natura acĠiunii
seismice, de legile histeretice de comportare ale elementelor structurale, etc.
Fig.C.2.2
Fig.C.2.3
C.3
Ignorată până nu de mult, problema efectelor de torsiune de ansamblu în
domeniul inelastic de deformare constituie în prezent o preocupare de prim ordin pe
plan mondial a specialiútilor în domeniul structurilor în zone seismice.
C.2.2.3 Structurile cu nivel (niveluri) inferior slab sunt contraindicate în zonele
seismice. Dezvoltarea mecanismelor de plastificare de tip etaj slab implică cerinĠe de
ductilitate excesive, asociate unor forĠe axiale foarte mari în stâlpii comprimaĠi prin
efectul "indirect" al forĠelor orizontale.
Dacă se păstrează continuitatea
unui număr suficient de pereĠi pe toată
înălĠimea clădirii, se poate păstra
comportarea de ansamblu a unei
structuri cu pereĠi. În acest caz forĠele
tăietoare colectate de pereĠii întrerupĠi la
un anumit nivel la partea inferioară se
transferă la acest nivel, prin intermediul
planúeelor, alcătuite corespunzător, la
ceilalĠi pereĠi ai structurii (fig.C.2.4b).
Chiar în situaĠia întreruperii tuturor pereĠilor la nivelul inferior úi înlocuirea lor
cu stâlpi, prin adoptarea unor secĠiuni de beton úi a unei armări longitudinale úi
transversale substanĠiale se poate evita plastificarea stâlpilor la nivelul fără pereĠi úi
dirija dezvoltarea deformaĠiilor plastice deasupra acestui nivel. În acest caz stâlpii cu
răspuns elastic ai parterului se pot considera că fac parte din infrastructura clădirii.
Este de observat că întreruperea unor pereĠi se poate face la orice nivel dacă
se iau măsurile necesare.
C.2.2.5 Spre deosebire de cazul structurilor în cadre care, de regulă, prezintă o
anumită omogenitate a alcătuirii, în cazul construcĠiilor cu pereĠi structurali, cea mai
mare parte a momentului de răsturnare úi a forĠei tăietoare de bază sunt concentrate
în pereĠi. Ca urmare, eforturile ce trebuie transmise de la baza pereĠilor la
infrastructură úi la terenul de fundare pot avea valori foarte importante. Preluarea
acestor eforturi într-un mod favorabil de către elementele infrastructurii úi de către
fundaĠii trebuie să fie, din acest motiv, una din preocupările principale la conformarea
structurii. Astfel, poziĠia pereĠilor structurali în plan se va alege în zonele în care úi la
nivelul infrastructurii se pot obĠine soluĠii avantajoase.
Alte aspecte legate de proporĠionarea pereĠilor sunt evidenĠiate în fig. C.2.5a,
b, c úi d, unde se prezintă câteva exemple de amplasare a unui perete structural în
raport cu peretele de la nivelul subsolului, care constituie inima fundaĠiei peretelui
structural.
Rezolvările din fig. C.2.5a úi b pot fi considerate nefavorabile. Astfel, în cazul
din fig. C.2.5a, golurile de dimensiuni mari din peretele de subsol reduc substanĠial
capacitatea de rezistenĠă a acestuia la forĠe tăietoare, plafonând forĠa orizontală
preluată de peretele structural.
Plasarea excentrică, la marginea clădirii, a peretelui structural conduce la
solicitarea nefavorabilă a peretelui de subsol (fig. C.2.5b). ùi în acest caz este posibil
Fig.C.2.4
C.4
să nu se poată atinge capacitatea de rezistenĠă a peretelui structural, mai cu seama
dacă pe direcĠie perpendiculară pe acesta nu există un perete la nivelul subsolului.
Important este ca prin modul de aranjare al peretilor, sa se realizeze o
solicitare cat mai uniforma a elementelor infrastructurii, cat si a terenului de fundare.
AbsenĠa altor încărcări verticale (de exemplu, aduse de stâlpi) pe grinda de
fundaĠie, care să echilibreze în cât mai mare măsura presiunile pe talpa fundaĠiei
(fig.C.2.5c) este de natură să ducă la dezvoltarea unor eforturi mari în peretele de
subsol.
SituaĠia din fig.C.2.5d în care nu apar asemenea deficienĠe de conformare
reprezintă soluĠia cea mai avantajoasă. Cel mai adesea, condiĠiile cele mai favorabile
le oferă pereĠii de subsol de pe contur, neperforaĠi de goluri.
C.2.2.6 O încărcare gravitaĠionala mai mare are ca efect reducerea armăturii
longitudinale de întindere din perete úi reducerea gradientului presiunilor pe teren.
Plasarea pereĠilor structurali pe conturul construcĠiei este favorabilă
proiectanĠilor pe considerentul unui braĠ de pârghie avantajos pentru efectele de
torsiune generală úi pentru posibilitatea de a "încastra" peretele într-un perete de
subsol fără goluri (vezi C.2.5.d).
PereĠii dispuúi pe conturul clădirii sunt însă, de regulă, mai puĠin încărcaĠi
gravitaĠional decât pereĠii cu aceleaúi dimensiuni, situaĠi la interior úi în consecinĠă la
solicitări de încovoiere egale, necesită o armare verticală sensibil mai mare decât
aceútia.
Din acest motiv, la conformarea structurii, dispunerea pereĠilor pe conturul
clădirii trebuie facută cu discernamant, analizând atât avantajele cât úi
inconvenientele unei asemenea poziĠii. Oricum, dispunerea pereĠilor la colĠul clădirii
este de evitat pentru că în acest caz apare inconvenientul suplimentar al unei
solicitări defavorabile a pereĠilor infrastructurii.
C.2.2.7 În afară de argumentele prezentate la C.2.2.1, recomandarea ca structura să
fie înzestrată cu rigidităĠi apropiate ca valoare pe cele doua direcĠii se justifică prin
faptul că în aceste condiĠii structura este expusă la efecte maxime pe orice direcĠie,
numai pentru acĠiunile seismice caracterizate de un anumit conĠinut de frecvenĠe. Cu
alte cuvinte, valorile spectrale au acelaúi ordin de mărime, pe ambele direcĠii.
Fig.C.2.5
C.5
C.2.2.8 În fig.C.2.6 se prezintă două situaĠii în care încărcările aplicate excentric pe
pereĠi sunt în primul caz (fig. C.2.6a) neechilibrate pe ansamblul structurii, respectiv
echilibrate (fig. C.2.6b).
Din comparaĠia diagramelor de momente în pereĠi se constată solicitarea mult
mai defavorabilă din primul caz când intervine o încovoiere generală a structurii.
Când asemenea situaĠii nu se pot evita, efectul încărcărilor gravitaĠionale aplicate
excentric, de regulă neglijate în proiectarea curentă, trebuie considerate la
dimensionarea pereĠilor structurali.
C.2.3.1 Prevederile de la acest paragraf urmăresc ca prin forma secĠiunii pereĠilor
structurali să se poată controla în cât mai mare măsura, prin calcul, comportarea
acestor elemente la acĠiuni seismice. Gradul de conlucrare a inimilor cu tălpi de
dimensiuni mari nu se poate preciza cu certitudine, această caracteristică depinzând
de mărimea deplasărilor impuse pereĠilor în domeniul postelastic (vezi si 5.2.1).
Limitarea tălpilor este necesară úi pentru protejarea inimilor de efectul forĠelor
tăietoare, a căror valoare este dependentă direct de capacitatea de rezistenĠă la
încovoiere a pereĠilor.
Atunci când pereĠii de pe cele
două direcĠii sunt legaĠi în mod adecvat,
creând profile ca în fig.C.2.7 sau sub
formă de tub, se pot obĠine ansambluri cu
comportare favorabilă (capacitate de
rezistenĠă substanĠială, ductilitate
adecvată).
C.2.3.4 Comportarea deosebit de bună a structurilor cu pereĠi cu goluri decalate de
tipul celor indicaĠi în fig.C.2.8 la cutremurul din 1985 din Chile a provocat un amplu
program de cercetări teoretice úi experimentale, desfăúurat în 4 universităĠi
americane având ca obiect tocmai particularităĠile de comportare sub încărcări de tip
seismic ale acestui tip de pereĠi [12].
Cercetările menĠionate au evidenĠiat faptul că în condiĠiile unei alcătuiri
corecte aceúti pereĠi posedă proprietăĠi de rezistenĠă úi de deformabilitate apropiate
de cele ale pereĠilor fără goluri. Aceleaúi cercetări au semnalat faptul că zonele
critice ale pereĠilor cu goluri decalate sunt constituite nu de zonele dintre goluri, ci de
cele de la extremitatea comprimată a secĠiunilor, dacă golurile sunt prea aproape de
Fig.C.2.6
Fig.C.2.7
C.6
marginea secĠiunii, limitând aria zonei extreme comprimate.
Mecanismul de comportare la încărcări orizontale, similar celui al pereĠilor fără
goluri, este sugerat în fig. C.2.8a úi b. În fig.C.2.8a este evidenĠiat un mecanism de
tip grindă cu zabrele, cu diagonale înscrise în grosimea peretelui, între goluri, iar în
fig.C.2.8b un mecanism constituit din trei console conectate cu elemente de cuplare
foarte rigide.
C.2.4.1 Prevederea de la ultimul aliniat urmăreúte să asigure conlucrarea tuturor
elementelor verticale în preluarea solidară a încărcărilor orizontale. Din punct de
vedere practic, aceasta înseamnă că deplasările elementelor verticale ale structurii
sunt distribuite liniar la fiecare nivel. În felul acesta se poate stabili, prin calcul, cu un
grad mare de credibilitate, forĠele dezvoltate în pereĠii structurali.
CondiĠia de rigiditate menĠionată impune ca planúeele să rămână solicitate în
domeniul elastic de comportare, pentru forĠe din planul lor, cu alte cuvinte, planúeele
trebuie să fie nu numai suficient de rigide dar úi suficient de rezistente.
C.2.5.2 În cazurile în care, din considerente funcĠionale sau din alte motive,
prevederea rosturilor apare inacceptabilă sau este foarte dificilă, se pot adopta
lungimi de tronsoane mai mari decât cele indicate în tabelul 1, dacă se iau măsuri
adecvate pentru limitarea efectelor contracĠiei betonului sau al variaĠiilor de
temperatură. De exemplu, utilizarea unor cimenturi cu contracĠie redusă, prevederea
unor rosturi tehnologice provizorii, asigurarea unei protecĠii termice eficiente,
prevederea unor armături suplimentare care să permită limitarea convenabilă a
deschiderii fisurilor, etc.
C.2.7.2 În cazul construcĠiilor cu pereĠi structurali de beton armat, rigiditatea
specifică la deplasări laterale face ca protecĠia elementelor nestructurale să poate fi
realizată cu mai multă usurinĠă faĠă de cazul structurilor în cadre.
EXIGENğE GENERALE
C.3.1. ÷ 3.6. ExigenĠele de diferite naturi, în particular cele structurale, care se impun
construcĠiilor cu pereĠi structurali sunt puternic influenĠate de acĠiunea seismică ce
afectează practic întreg teritoriul Ġării. Diferitele aspecte conceptuale privind
problematica exigenĠelor structurale sunt tratate în normativul de proiectare seimică,
pe de o parte, iar aspectele concrete privind asigurarea lor sunt discutate pe larg în
celelalte capitole ale prezentei prescripĠii, pe de altă parte. Din aceste motive, dintre
Fig.C.2.8
C.7
problemele cerinĠelor structurale se reĠin, pentru a fi comentate aici, numai acelea
care nu au fost precizate suficient în restul lucrării.
C.3.4. O rigiditate substanĠială la deplasări laterale asigură protecĠia elementelor
nestructurale în cazul unor cutremure cu intensitate moderată úi limitează degradările
acestor elemente la cutremure cu intensitate mai mare. De asemenea, o rigiditate
substanĠială a structurii este de natură să limiteze efectele de ordinul doi úi să evite
apariĠia unor fenomene de instabilitate.
În cazul structurilor aflate în zonele caracterizate de valori înalte ale
perioadelor caracteristice ale oscilaĠiilor seismice (practic, în zonele definite de o
perioada de colĠ T
c
= 1,5 sec.), prevederea structurii cu o rigiditate mare, la care
corespunde o perioada scurtă a oscilaĠiilor structurale în modul fundamental,
îndepărtează construcĠia de condiĠiile răspunsului seismic maxim. Trebuie să se Ġină
seama úi de faptul că fiecare solicitare seismică are ca efect o reducere a rigidităĠii
structurale.
PROIECTAREA PRELIMINARĂ A ELEMENTELOR STRUCTURALE
C.4.2.1 RelaĠia (4.1) exprimă, simplificat, condiĠia ca efortul tangenĠial mediu în
secĠiunile orizontale ale pereĠilor să nu depăúească, la starea limită de rezistenĠă,
valoarea 2,0 N/mm
2
. Acest efort unitar este inferior limitei 2R
t
impusă în Ghid pentru
orice clasă de beton.
Plecând de la expresia forĠei tăietoare de bază în calculul seismic:
S = o k
s
þ v c G
úi considerând valorile acoperitoare:
þ = 2,5 (pentru construcĠiile cu pereĠi structurali obiúnuiĠi în cea mai mare parte
a teritoriului T < T
c
);
c = 1,0;
valoarea v = 0,25, specifică structurilor cu pereĠi de beton armat, úi o valoare
acoperitoare a încărcării masice distribuite echivalente de 16 kN pe m
2
de planúeu
rezultă:
S = o k
s
2,50,2516 n A
pl
= 10 o k
s
n A
pl
Dacă se exprimă efortul unitar admis în
2
m
kN
, condiĠia menĠionată capătă
forma:
1200EA
i
> 10 o k
s
n A
pl
RelaĠia (4.1) poate capăta forme îmbunătăĠite pentru aplicarea la un anume
caz de structură, considerând valori mai potrivite pentru cazul respectiv ale încărcării
pe planúeu sau rezistenĠei betonului. Se observă că relaĠia corespunde unui
coeficient de suprarezistenĠă global al structurii 2 , 1 / R 2
t
.
C.4.2.2 Recomandarea se justifică atât prin argumente ce Ġin de simplitatea
execuĠiei, cât úi prin aceea că valorile forĠelor tăietoare scad relativ lent spre vârful
construcĠiei. De asemenea, studii efectuate cu instrumentul calculului dinamic
neliniar, pentru structuri cu pereĠi cu reduceri de secĠiune pe înălĠimea clădirii, pun în
C.8
evidenĠă faptul că plastificarea în zonele situate deasupra secĠiunilor în care se fac
aceste reduceri este relativ frecventă. Aceasta contravine concepĠiei moderne de
proiectare care urmăreúte dirijarea fenomenelor de deformaĠie postelastică în zona
de la baza pereĠilor.
C.4.2.3 RelaĠiile (4.2) úi (4.3) exprimă condiĠii de ductilitate de curbură similare cu
cele utilizate în proiectarea finală a secĠiunilor (vezi relaĠia 6.8). Modul în care au fost
stabilite este prezentat în [1].
În cazul pereĠilor cuplaĠi, valoarea forĠei axiale N include úi componenta dată
de efectul indirect al forĠelor orizontale. În calculele de proiectare preliminară, se
poate admite să se considere această componentă numai pentru pereĠii cuplaĠi
marginali. Valorile forĠelor axiale produse de forĠele orizontale se pot determina
aproximativ pe baza forĠelor tăietoare din grinzile de cuplare asociate momentelor
capabile din aceste grinzi, corespunzătoare unor procente de armare apreciate
(obiúnuite).
CALCULUL STRUCTURILOR CU PEREğI STRUCTURALI LA
ACğIUNEA ÎNCĂRCĂRILOR VERTICALE ùI ORIZONTALE
C.5.1.2 Concentrarea deformaĠiilor plastice (neliniare) cu prioritate în elementele
suprastructurii reprezintă o componentă esenĠială a filozofiei proiectării seismice
actuale pe plan mondial în special pentru posibilitatea controlului comportării ("la
vedere") la acĠiuni seismice.
Dirijarea deformaĠiilor plastice cu prioritate în elementele infrastructurii (în
special în pereĠii de subsol) sau în teren poate apărea atrăgătoare pentru
posibilitatea funcĠionării neîntrerupte úi neafectate practic a clădirii. Riscul apariĠiei
unor rotiri importante remanente ale bazei structurii (inclusiv din deformarea
remanentă a terenului), greu de corectat, face ca o asemenea soluĠie să fie
acceptată în cazuri rare, de exemplu, la consolidarea unor construcĠii la care
asigurarea unei comportări în întregime în domeniul elastic a infrastructurii să fie
extrem de dificilă tehnic úi economic.
Pot apărea, de asemenea, situaĠii în care să devină avantajoase soluĠii în care
structura sau părĠi din structură să fie prevăzută cu o capacitate de deformare
postelastică (ductilitate) inferioară celei asociate aplicării prescripĠiilor de proiectare
seismice. Acceptarea unei "ductilităĠi limitate" este condiĠionată de considerarea unor
valori ale forĠelor seismice de calcul sporite corespunzător. Asemenea soluĠii pot fi
adoptate atunci când:
(i) Elementele structurale prezintă o capacitate de rezistenĠă în exces faĠă de
cerinĠele impuse de prescripĠii; de exemplu, la elemente de mai mici dimensiuni cu
un aport structural modest sau, dimpotrivă, la elemente de mari dimensiuni (cum este
un perete plin de fronton, la structuri cu puĠine niveluri), la care prin simpla prevedere
a cantităĠilor minime de armare se asigură capacităĠi de rezistenĠă la încovoiere, mult
superioare cerinĠelor.
(ii) Asigurarea ductilităĠii implică măsuri dificile úi costisitoare, în timp ce
sporirea capacităĠii de rezistenĠă este mai simplă úi mai puĠin scumpă (vezi, de
exemplu, C.2.2.3).
C.9
(iii) Comportarea unor elemente cu alcătuire neregulată (de exemplu, a
pereĠilor cu goluri dispuse într-un mod neordonat) este dificil de precizat úi modelarea
lor pentru calcul este foarte dificilă sau insuficient de fidelă în raport cu realitatea. În
asemenea situaĠii apare mai avantajoasă, din punct de vedere al siguranĠei
structurale, sporirea capacităĠii de rezistenĠă în raport cu cerinĠele impuse de
prescripĠii, în detrimentul unor măsuri de ductilizare aplicate unui mecanism de
rezistenĠă insuficient clarificat.
Este de remarcat, că în prezentul Ghid s-a avut în vedere reducerea măsurilor
de ductilizare curente la elementele cu capacitate de rezistenĠă superioară cerinĠelor
impuse prin prescripĠii (vezi, de exemplu, 6.4.1).
C.5.1.3 b) Caracterul favorabil al mecanismului structural de disipare a energiei
seismice precizat la pct.b), este definit în Normativul P100/2004.
Concentrarea deformaĠiilor plastice în câteva zone adecvat alese (cu potenĠial
de deformare ductilă) prezintă avantaje economice întrucât măsurile de armare
suplimentară, în special transversală, necesare pentru preluarea forĠelor tăietoare úi
asigurarea unor deformaĠii plastice substanĠiale, sunt limitate numai la aceste zone.
e) Deformabilitatea planúeelor depinde de grosimea lor, de raportul dintre
înălĠimea secĠiunii planúeului (“b” în fig.C.5.1) úi distanĠa între pereĠii structurali (l
i
si l
c
,
pentru deschiderile interioare úi respectiv deschiderile în consolă în fig.C.5.1), de
schema de comportare a planúeului, de natura legăturilor între planúeu úi perete, de
mărimea úi distribuĠia golurilor din planúeu, etc.
Ipoteza deformabilităĠii admisă la pct.e în cadrul pct.5.1.3 este apropiată de
realitate la grosimile curente de placă úi în absenĠa unor goluri mari, dacă raportul
l
i
/B < 4 sau raportul l
c
/B < 0.5.
C.5.2.1 LăĠimea tălpii active nu se poate determina cu precizie prin calcul, mai cu
seamă că această mărime poate varia cu starea de solicitare. În aceste condiĠii în
proiectarea actuală lăĠimea de conlucrare a tălpii cu inima pereĠilor se face pe baza
unor reguli simple deduse din calcule executate prin teoria elasticităĠii sau deduse
din studii experimentale pe grinzi Ġinând cont numai de o parte din parametrii care pot
influenĠa mărimea tălpii active.
Este cunoscut că, prin schematizările curente, secĠiunile active ale pereĠilor
rezultă diferite pentru cele două direcĠii principale ale clădirii, în special la structurile
cu pereĠi deúi, aceasta implicând printre alte inconveniente úi pe acela al
imposibilităĠii aplicării programelor de calcul riguros spaĠial úi al considerării direcĠiei
oblice de acĠiune a forĠei orizontale în raport cu axele principale la proiectarea
structurilor cu pereĠi.
De asemenea, în calculul pentru fiecare dintre cele doua direcĠii principale ale
clădirii, de regulă numai o parte din secĠiunea efectivă a pereĠilor este cuprinsă în
Fig.C.5.1
C.10
secĠiunile active pentru preluarea forĠelor orizontale, restul considerându-se, potrivit
schematizărilor curent adoptate în proiectare, ca preluând centric încărcarea
verticală aferentă. Prin asemenea modelări se poate ajunge la situaĠii improbabile ca
cea din fig.C.5.2 în care zona dintre tălpile active a doi pereĠi structurali vecini
solicitate la întindere în domeniul plastic, să fie supusă la eforturi de compresiune
importante.
Un alt exemplu, care evidenĠiază dificultatea precizării zonelor active ale
pereĠilor, este acela al unor pereĠi paraleli, cu capacităĠi de rigidităĠi úi rezistenĠe net
diferite, legaĠi printr-o talpă continuă perforată de un gol. Dacă rigiditatea grinzilor de
cuplare este foarte mare (ca în cazul unor grinzi – parapet din faĠadele clădirilor) este
posibil ca inima mai puternică să antreneze zone de talpă situate dincolo de gol.
Cercetările experimentale recente, din care numeroase sunt efectuate în Ġara
noastră la INCERC - UTCB, au evidenĠiat în general valori mai mari ale lăĠimii active
a tălpilor decât cele adoptate în proiectarea actuală.
Din aceste motive apare indicat ca în operaĠiile de dimensionare să se
considere două valori ale lăĠimii active de conlucrare, corespunzând limitelor
apreciate ale domeniului de variaĠie a acestor valori. Se are în vedere faptul că
situarea în domeniul acoperitor este asociată în unele verificări cu valoarea maximă
a dimensiunii b
p
, iar în altele cu dimensiunea minimă. Aceasta însă amplifică
considerabil volumul de calcule.
Pentru a evita aceasta la 5.2.1, în cazul structurilor cu alcătuire obiúnuită, se
dau valori fixe b
p
pentru stabilirea rigidităĠilor utilizate în calculul structural.
CapacităĠile de ductilitate ale pereĠilor structurali, corect proiectaĠi, sunt suficiente
pentru a compensa efectele unei dimensionări la valori de momente uúor diferite de
valorile corespunzătoare rigidităĠilor efective în domeniul elastic (fisurat).
Pentru evaluarea capacităĠii
de rezistenĠă a secĠiunilor de
perete, ar trebui prevăzute valori
diferite ale zonelor active ale
tălpilor pentru situaĠiile când
acestea sunt comprimate,
respectiv întinse. În [22] se
propune ipoteza că distribuĠia
eforturilor verticale induse în tălpi
de forĠele orizontale se face cu o
pantă de 1/2 în zonele întinse úi
Fig.C.5.2
Fig.C.5.3
C.11
cu o pantă de 1/10 în zonele
comprimate (fig.C.5.3).
Antrenarea unei lăĠimi mai mici din talpa profilului în situaĠia în care aceasta
este supusă la eforturi de compresiune se explică prin aceea că, după o deformare
plastică substanĠială prin întindere în ciclul de solicitare anterior, în ciclul următor
contactul se reface numai parĠial pe o anumită zonă, de o parte úi de alta a inimii ca
urmare a lungirilor remanente ale armăturilor.
Este de subliniat că lăĠimea activă mai mare sau mai mică a tălpii din zona
comprimată are efecte relativ mici asupra capacităĠii de rezistenĠă. Din acest motiv,
precum úi din considerente de simplificare a calculului, în Ghid s-au prevăzut
aceleaúi valori ale zonelor active de talpă, atât pentru evaluarea rigidităĠilor, cât úi a
capacităĠilor de rezistenĠă.
Se subliniază, încă o dată, necesitatea de a evita alcătuiri de structuri care nu
se pretează la modelări clare úi la care dirijarea mecanismelor de plastificare este
dificil de realizat.
C.5.2.2 Valorile Ab = 0,25l
o
trebuie considerate ca valori minime úi trebuie avute în
vedere numai pentru stabilirea valorilor rigidităĠilor în calculul structural.
La evaluarea capacităĠilor de
rezistenĠă la încovoiere în vederea stabilirii
unei valori acoperitoare pentru forĠa tăietoare
efectivă (asociată momentului capabil)
trebuie luată o valoare b
r
mai mare.
Considerând că angajarea tălpilor
corespunde schemei de comportare din
fig.C.5.4, b
r
poate atinge o valoare de ordinul
de mărime al deschiderii l
o
. Problema are
importanĠă în special pentru capacitatea de
rezistenta la momente negative, dependentă
de numărul de bare de armătură active din
placă.
C.5.4.1 S-a renunĠat la regulile din vechea ediĠie a Ghidului care considerau o zona
deformabilă mai mare decât lumina golului.
Adoptarea deschiderii de calcul l
r
= l
o
duce úi la valori mai acoperitoare ale
forĠei tăietoare de calcul decât prevederea din P85/82.
C.5.4.2 Valorile date la pct.5.4.2 iau în considerare efectul fisurării betonului întins
asupra rigidităĠii elementelor structurale de beton armat. Reducerea de rigiditate
depinde de natura solicitării úi, din acest motiv, de exemplu, afectarea
caracteristicilor de rigiditate este diferită pentru pereĠii individuali úi pentru pereĠii
cuplaĠi, comprimaĠi sau întinúi prin efectul indirect al forĠelor laterale.
Parametrul esenĠial pentru caracterizarea rigidităĠii montanĠilor este natura úi
mărimea efortului axial. Valorile date la 5.4.2 au fost preluate din [22]. Este de
subliniat faptul că evaluarea eforturilor secĠionale, pe baza rigidităĠilor la încovoiere a
secĠiunilor nefisurate poate duce în multe cazuri la dimensionări neadecvate. Astfel,
de exemplu, pentru cazul a doi pereĠi identici cuplaĠi prin rigle puternice, forĠele axiale
din cei doi montanĠi rezultă foarte diferite. Neglijând diferenĠa de rigiditate foarte
importantă a celor doi montanĠi, calculul duce la valori identice ale momentelor
Fig.C.5.4
C.12
încovoietoare úi forĠelor tăietoare în aceste elemente, dar în realitate acestea sunt
mult mai mari în montantul comprimat prin efectul indirect al forĠelor orizontale úi mult
redus în celălalt.
Ca urmare, armătura verticală este dimensionată de combinaĠia nerealistă
dată de forĠa axială minimă úi momente încovoietoare mult mai mari decât cele care
pot apărea în montantul întins prin efectul forĠelor orizontale. Supradimensionarea
armăturii verticale conduce, pe de altă parte, la supradimensionarea armăturilor
orizontale, obĠinându-se în acest fel o soluĠie neeconomică.
Valorile indicate pentru evaluarea rigidităĠilor grinzilor de cuplare reprezintă
mărimi simplificate pentru calcul. Ele pot fi mărite sau reduse, după cum proiectantul
urmăreúte o cuplare mai puternică sau mai slabă a montanĠilor.
Adoptarea unor valori ale caracteristicilor de rigiditate diferenĠiate în funcĠie de
sensul acĠiunii forĠelor orizontale obligă la efectuarea a două calcule structurale
pentru fiecare direcĠie principală a construcĠiei. În cazul construcĠiilor de tip curent se
pot obĠine valori apropiate ale momentelor de dimensionare efectuând un calcul
structural unic úi corectând momentele în montanĠii marginali aúa cum se indică la
5.4.2.
C.5.5.2 Calculul postelastic simplificat, de “echilibru la limită”, poate furniza soluĠii
avantajoase de armare, în situaĠiile în care calculul elastic utilizat în mod obiúnuit
duce la armări neeconomice sau dezavantajoase din punct de vedere structural. De
exemplu, la pereĠi cu grinzi de cuplare scurte úi relativ înalte, la care forĠele tăietoare
obĠinute din calculul elastic depăúesc nivelul admis (vezi relaĠiile C.18 úi C.19), având
efecte exagerate úi asupra forĠelor axiale din elementele verticale. În alte situaĠii,
dimpotrivă, gradul de cuplare al pereĠilor rezultă mai mic decât cel dorit.
Pentru obĠinerea unor soluĠii adecvate, din punct de vedere al gradului de
cuplare oferit de grinzile de cuplare, se poate proceda în două feluri:
a) Efectuând un calcul elastic al structurii, adoptând valori potrivite ale
caracteristicilor de rigiditate de calcul ale grinzilor de cuplare (I
e
úi A
e
), mai mici sau
mai mari după caz, decât valorile convenĠionale indicate la pct.5.4.2.
b) AdmiĠând momente
de plastificare (capabile) la
extremităĠile grinzilor de
cuplare, pe baza unor armături
prestabilite convenabile.
Aceste momente se introduc
ca mărimi date în calculul
structurilor în vederea stabilirii
eforturilor secĠionale din
montanĠi (fig.C.5.5a).
În calculele de
predimensionare, momentele
plastice M
p
în grinzi pot fi luate
egale la toate nivelurile, pentru
un anume úir de goluri
suprapuse (fig.C.5.5b).
Fig.C.5.5
C.13
În calculul definitiv se recomandă considerarea unor momente M
p
variabile ca
în fig.C.5.5c, proporĠionale cu momentele M
r
furnizate de calculul în domeniul elastic,
situaĠie care implică redistribuĠii mai mici úi mai uniforme ale eforturilor în stadiul
postelastic úi cerinĠe de ductilitate în grinzi, mai mici úi mai uniforme:
M
p
= k M
r
(C.1)
C.5.5.3 (b) Daca structura se echivalează cu un sistem cu un grad de libertate (de
exemplu, exprimând relaĠia între rezultanta forĠelor orizontale úi deplasarea
corespunzătoare punctului său de aplicaĠie), calculul în domeniul elasto-pastic
capătă o formă simplă, avantajoasă (fig.C.5.6), permiĠând construirea unor diagrame
forĠă orizontală-deplasare generalizată a pereĠilor structurali úi, prin însumarea
acestora, pentru întreaga structură (diagrama S-A).
Dacă pentru diferite cutremure luate în considerare se dispune de date pentru
a se stabili valorile deplasărilor impuse, într-o structură cu caracteristicile de
rezistenĠă úi de vibraĠie respective, se poate verifica siguranĠa structurii prin
compararea lor cu valorile capabile.
O problemă importantă, legată de stabilirea diagramelor forĠă-deplasare prin
metoda de calcul static neliniar, o constituie alegerea distribuĠiei forĠelor orizontale.
Metoda de calcul biografic consideră această distribuĠie constantă pentru orice nivel
de solicitare. În consecinĠă, acest parametru influenĠează configuraĠia diagramei S-A.
DistribuĠia reală a forĠelor se poate îndepărta sensibil de distribuĠia adoptată în
calculul seismic convenĠional. Calculul dinamic neliniar evidenĠiază distribuĠia cea
mai probabilă a forĠelor orizontale, care se modifică pe toată durata acĠiunii seismice.
Din acest motiv apare indicat ca la construirea diagramelor S-A să se
considere mai multe distribuĠii ale forĠelor orizontale, pentru a obĠine rezultate
acoperitoare. InvestigaĠiile efectuate cu instrumentul calcului dinamic neliniar au
Fig.C.5.6
C.14
arătat că distribuĠia forĠelor efective se depărtează cu atât mai mult de distribuĠia
adoptată în calculul convenĠional (stabilită prin calcul modal), cu cât structura este
mai defectuos conformată din punct de vedere al distribuĠiei rigidităĠilor úi
capacităĠilor de rezistenĠă.
(c) Valorile rotirilor capabile u
p
se determină integrând valorile curburilor
plastice ale elementului considerat, pe zona în care se dezvoltă deformaĠii plastice.
În fig.C.5.7 se reprezintă exemplificativ zona plastică potenĠială de la baza
unui perete structural.
( ) ( )
l
o ÷ o ~ o ÷ o = u
p
l
o
p
l
c u
dz
c z p
(C.2)
S-au utilizat notaĠiile:
o
c
=curbura (rotirea specifică) la iniĠierea
deformaĠiilor de curgere în armătura întinsă;
o
u
=curbura (rotirea specifică) ultimă în
secĠiunea de la baza elementului;
o
c
si o
u
sunt caracteristici ale secĠiunilor
elementelor depinzând de alcătuirea concretă a
acestora (dimensiunile secĠiunii de beton,
cantitatea úi distribuĠia armăturilor longitudinale
úi transversale) úi de intensitatea efortului axial
în secĠiune;
o
z
=curbura în dreptul unei secĠiuni curente situate la distanĠa z de secĠiunea de la
capătul elementului;
l
p
=lungimea pe care se dezvoltă deformaĠiile plastice (lungimea articulaĠiei
plastice).
Determinarea rotirilor specifice o (curburilor fibrei medii) implică considerarea
ecuaĠiilor de echilibru static, a condiĠiei de compatibilitate a deformaĠiilor (se acceptă
că deformaĠiile specifice pe secĠiune sunt conform ipotezei secĠiunilor plane) úi a
legilor fizice ale materialelor (curbele caracteristice ale betonului úi oĠelului (vezi
STAS 10107/0-90)).
DistribuĠia deformaĠiilor specifice pe secĠiune, la iniĠierea curgerii úi în stadiul
ultim sunt cele din fig.C.5.8, unde cu c
bu
, c
c
úi c
au
sunt notate deformaĠia specifică
ultimă a betonului comprimat, respectiv deformaĠiile specifice ale oĠelului la iniĠierea
curgerii úi în stadiul ultim.
Fig.C.5.7
C.15
Calculul valorilor o
c
úi o
u
implică următoarele operaĠii:
- se alege o valoare a înălĠimii zonei comprimate x(sau altfel spus, valoarea
curburii);
- se stabilesc prin intermediul curbelor caracteristice eforturile pe secĠiune în beton
úi armăturile de oĠel;
- din ecuaĠia de proiecĠie se verifică dacă valorile o au fost bine alese;
- în caz contrar se corectează după necesităĠi valorile o, reluându-se ciclul de
operaĠii de mai sus, până la verificarea ecuaĠiei de proiecĠie.
Din ecuaĠiile de moment se determină valorile M
c
úi respectiv M
u
, la iniĠierea
curgerii úi în stadiul ultim. În calculele curente se admite ca valorile M
c
úi M
u
sunt
apropiate úi pot fi aproximate prin valoarea M
p
a momentului capabil al secĠiunii
determinat conform STAS 10107-0-90 considerând rezistenĠele
c a
R si R .
Pentru calculul valorilor o
u
, o
c
, M
u
úi M
c
se dispune în prezent de numeroase
programe de calcul automat.
Pentru stabilirea valorilor l
p
se pot utiliza următoarele relaĠii:
- pentru montanĠi, relaĠia:

h H 05 , 0 h 4 , 0
p
l s + =
(C.3)
- pentru grinzile de cuplare:

2
o
l
o
l 075 , 0
o
l
r
h
4 , 0
p
l s
|
|
.
|

\
|
+ =
(C.4)
NotaĠiile sunt cele din fig.C.5.7.
Expresiile (C.4) úi (C.5) sunt preluate din lucrări cu valoare recunoscută pe
plan internaĠional, de exemplu din [10] úi [17]. Calibrarea acestor expresii s-a făcut
pe baza rezultatelor unor studii experimentale.
Fig.C.5.8
C.16
Aúa cum s-a arătat úi la pct.5.5.2, referitor la condiĠiile de utilizare a metodelor
de calcul postelastic de primă aproximaĠie, pentru a putea conta pe capacitatea de
deformare la încovoiere în domeniul postelastic a unui perete structural sau a unei
grinzi de cuplare este necesar ca prin modul de armare, longitudinală úi transversală,
să se asigure că nu intervin ruperi premature fragile din acĠiunea forĠelor tăietoare
sau datorită pierderii conlucrării între beton úi armătură.
În descrierea metodei de calcul static neliniar s-a considerat că baza
suprastructurii este fixă. RelaĠia S-A se poate modifica, dacă este necesar, prin
însumarea relaĠiilor respective construite pentru suprastructură úi terenul de fundare
(fig.C.5.9). În evaluarea capacităĠii de rezistenĠă a terenului de fundare se
recomandă să se considere că rezistenĠa medie în stadiul ultim este de 3 - 4 ori
rezistenĠa convenĠională de calcul în gruparea specială. Modificarea de ansamblu a
diagramei S-A prin considerarea deformabilităĠii terenului din fig. C.5.9, unde ambele
curbe S - A sunt aproximate prin diagrame biliniare, presupune că infrastructura este
alcătuită ca un corp practic infinit rigid úi rezistent. În caz contrar, la construirea
diagramelor S-A pentru pereĠii structurali ai sistemului trebuie să Ġină seama atât de
deformaĠiile locale ale terenului cât úi de deformabilitatea infrastructurii.
Încărcarea orizontală maximă cu care se poate încărca ansamblul structural
este cea mai mică dintre forĠele orizontale care corespunde capacităĠilor de
rezistenĠă ale suprastructurii, infrastructurii, fundaĠiilor úi terenului de fundare.
C.5.5.4 Pentru calculul cu aceste metode sunt disponibile programele de tip
ANELISE úi DRAIN, bazate pe ipoteza comportării de bară a elementelor structurale
úi programele de tip ADINA, ABAQUS, ANSIS, atunci când se modelează structura
cu comportare plană sau spaĠială prin elemente finite.
Verificarea capacităĠii structurii de a prelua, fără prăbuúire, solicitarea produsă
de un anumit cutremur impune ca cerinĠele de ductilitate furnizate de calculul dinamic
neliniar să fie mai mici decât capacităĠile de ductilitate ale elementelor structurale
stabilite conform indicaĠiilor de la C.5.5.2c.
Fig.C.5.9
C.17
CALCULUL SECğIUNILOR PEREğILOR STRUCTURALI
C.6.2.1 Aúa cum se stipulează la pct.1.2.1 proiectarea seismică a structurilor cu
pereĠi de beton armat se bazează pe prevederile Normativului P100/92, ceea ce
presupune impunerea unui răspuns seismic cu incursiuni în domeniul postelastic de
deformare. Aceasta implică să se asigure structurilor suficientă ductilitate prin
respectarea condiĠiilor de alcătuire constructivă din prescripĠiile de proiectare. În
particular conformarea zonelor plastice de la baza pereĠilor structurali prin
respectarea prevederilor din P100/2004 úi P85/2004 conferă acestora capacităĠi de
rotire suficiente.
În aceste condiĠii se pot adopta anumite modificări ale valorilor momentelor de
dimensionare, rezultate din calculul structural în domeniul elastic, prin redistribuĠii
între diferiĠii pereĠi structurali.
Aceste redistribuĠii, care nu trebuie să conducă, evident, la reducerea
capacităĠii de ansamblu a structurii de a prelua forĠe orizontale, urmăresc optimizarea
armării, în sensul economiei de oĠel úi al realizării constructive mai simple. De
exemplu, o anumită fracĠiune din momentele pereĠilor din frontoane, cei mai încărcaĠi
relativ din efectul de torsiune generală, dar cu eforturi axiale de compresiune sensibil
mai mici decât în cazul pereĠilor interiori, se poate transfera la aceútia din urmă.
Limitarea redistribuĠiei de momente precizată la 6.2.1 are în vedere limitarea
cerinĠelor de ductilitate în pereĠii structurali la care s-a făcut transferul suplimentar de
eforturi.
C.6.2.2 Prin valorile momentelor de dimensionare în pereĠii structurali stabilite prin
expresia (6.2) se urmăreúte impunerea mecanismului de plastificare cu deformaĠiile
plastice dezvoltate în grinzile de cuplare úi numai la baza pereĠilor. Avantajele
dezvoltării unui asemenea mecanism structural de disipare a energiei sunt limitarea
măsurilor mai severe de armare asociate zonelor plastice potenĠiale numai într-o
zonă restrânsă a peretelui úi controlul sigur al stării de solicitare a peretelui la
incidenĠa unor cutremure puternice. În cazul structurilor cu pereĠi de beton armat,
impunerea acestui mecanism, ca urmare a proporĠiilor specifice ale elementelor
structurale, cu grinzi de cuplare relativ slabe în raport cu montanĠii foarte puternici, se
poate realiza cu un grad mult mai mare de credibilitate decât în cazul structurilor în
cadre. Practic aceasta se poate obĠine dimensionând la fiecare nivel superior bazei,
capacităĠi de rezistenĠă superioare eforturilor secĠionale asociate mecanismului de
plastificare al peretelui, cu articulaĠii plastice la baza, pentru o anumită distribuĠie pe
verticală, suficient de acoperitoare, a forĠelor orizontale. RelaĠia (6.4) furnizează o
valoare globală e pentru ansamblul pereĠilor cuplaĠi. Valoarea care corespunde unui
anumit perete se poate obĠine pe baza echilibrului la limită a montantului considerat
izolat (fig.C.6.1):
C.18
4
oi
M
i
L
j
i , r
Q
1 i
L
j
1 i , r
Q
cap , i
M
Ȧ
' '
s
¯ ¯
+
÷ ÷
+
=
|
|
.
|

\
|
(C.5)
S-a notat:
Q
j
r,I
=forĠa tăietoare într-o grindă de cuplare din úirul i, la nivelul j, la plastificarea
acesteia la ambele capete;
L’
I
=distanĠa din axul grinzilor (mai exact de la secĠiunea de moment nul) din úirul i
la axul montanĠilor;
M
oi
=momentul de răsturnare din încărcările seismice de calcul aferent peretelui i;
M
i,cap
=momentul capabil al secĠiunii de la baza peretelui i.
Produsele din paranteza de la numărătorul expresiei (C.5) reprezintă valorile
momentelor din grinzile de cuplare, determinate în axul montanĠilor.
Limitarea superioară a valorii e (relaĠiile 6.4 úi C.5) corespunde răspunsului
seismic elastic. Pentru structuri cu pereĠi de beton armat, coeficientul de reducere
v = 0,25.
În principiu, această limitare trebuie aplicată ansamblului structurii. Pentru
simplificare, această limitare poate fi aplicată pereĠilor individuali cu pondere mare în
rezistenĠa structurii la forĠe laterale. În cazul pereĠilor de dimensiuni relative mai mici
nu se impune limitarea superioară a valorilor eforturilor de dimensionare.
Coeficientul de corecĠie din relaĠia (6.2’) ia în considerare diferenĠele între
distribuĠia reală úi cea de calcul a momentelor.
Aceste diferenĠe pot proveni din abaterea distribuĠiei pe verticală a forĠelor
orizontale faĠă de cea admisă în calcul (mai ales datorită efectelor modurilor
superioare de vibraĠie în structura plastificată) úi din redistribuĠiile de forĠe între pereĠi.
Este de observat, de exemplu, că după plastificarea grinzilor, care intervine,
de regulă, înainte de plastificarea la bază a peretelui, sporul de forĠe orizontale, în
fazele ulterioare de solicitare seismică, este preluat numai de perete. Astfel, în
montanĠi pot apărea configuraĠii de momente încovoietoare mai defavorabile decât
cele rezultate din calculul structural elastic.
Fig.C.6.1
C.19
Deúi mai mare decât valoarea adoptată în
P85/82, factorul 1.30 este sensibil inferior celui
adoptat în prescripĠii străine cum sunt Eurocode 8
úi normele neo-zeelandeze (fig.C.6.2).
Translatarea diagramei momentelor de
dimensionare cu lungimea h, are în vedere efectul
fisurării înclinate de propagare a eforturilor de
curgere dincolo de secĠiunea normală în care se
iniĠiază curgerea.
În vederea calibrării sale cât mai corecte
sunt necesare studii parametrice executate cu
instrumentul calculului dinamic neliniar, utilizând
accelerogramele cutremurelor specifice Ġării
noastre.
Studiile cu acest obiectiv efectuate până în
prezent la Universitatea Tehnică de ConstrucĠii din
Bucureúti confirmă valoarea 1.30 prescrisă de
prezentul Cod.
În cazul structurilor de tip dual se pot accepta, în mod acoperitor, aceleaúi
procedee úi valori de coeficienĠi pentru stabilirea momentelor încovoietoare de
dimensionare în pereĠii structurali. În schimb valorile coeficienĠilor de amplificare a
momentelor din stâlpi pot avea valori mai mici în raport cu situaĠia structurilor în
cadre pure. În fig.C.6.3 se reprezintă propunerile de valori ale coeficienĠilor de
amplificare a momentelor din stâlpi în structuri duale, conform [21]. Se consideră
două situaĠii úi anume: pereĠii sunt continui pe toată înălĠimea, respectiv se întrerup la
un anumit nivel.
C.6.2.3 Prin aplicarea coeficientului supraunitar k
Q
valorii forĠei tăietoare asociate
momentului capabil al peretelui se urmăreúte să se Ġină seama de efectul diferenĠelor
între distribuĠia reală a forĠelor tăietoare úi distribuĠia rezultată prin adoptarea
ipotezelor curente de calcul.
Fig.C.6.2
Fig. C.6.3
M
cap,min
perete
cuplat
perete
necuplat
C.20
În Codul Model CEB se dau următoarele expresii pentru acest coeficient,
numit factor de amplificare dinamică:
- pentru clădiri cu pănâ la 5 niveluri:
9 , 0 n 1 , 0 k
Q
+ = (C.6)
- pentru clădiri cu mai mult de 5 niveluri:

( )
8 , 1
10
5 n 4 , 0
4 , 1 k
Q
s
÷
+ = (C.7)
unde n este numărul de niveluri al clădirii.
În comentariile la aceste valori ale Codului Model se dă următorul text [32]:
"Se poate arăta că pe durata răspunsului seismic inelastic al peretelui, cu o
capacitate dată la moment încovoietor, forĠele tăietoare maxime care pot fi generate
sunt considerabil mai mari decât cele rezultate din calculul static elastic. Valorile
recomandate pentru k
Q
se bazează pe experienĠa unui număr limitat de cazuri úi pot
fi modificate dacă se dispune de date suplimentare din studii ulterioare".
InstrucĠiunile P85/82 nu prevedeau asemenea factori de amplificare. În
absenĠa unor date care să poată fundamenta calibrarea valorilor coeficientului k
Q
, în
anexa D a Normativului P100/92 s-a adoptat o valoare intermediară, 1,25, între cele
prevăzute în Codul Model CEB úi factorul 1 pe care îl implică prevederile din P85/82.
În Eurocode 8, care reprezintă finalizarea Codului Model, s-a adoptat însă
valoarea constantă k
q
= 1,2, probabil pe baza unor calibrări recente. În mod firesc
această valoare a fost preluată úi în Ghid.
Valoarea de calcul a forĠei tăietoare este limitată în (6.5) atât superior, cât úi
inferior. Limitarea superioară are o explicaĠie similară cu cea dată pentru limitarea
valorii (6.4). Limita 5 reprezintă rotunjirea produsului 4 x 1,2.
În cazul structurilor duale forĠa tăietoare de bază se poate calcula cu relaĠia
(6.5). Pentru stabilirea distribuĠiei forĠelor tăietoare de dimensionare pe înălĠimea
clădirii sunt necesare metode mai avansate de calcul, coeficienĠii k
Q
depinzând în
mare măsură de raportul caracteristicilor de rigiditate úi rezistenĠă ale pereĠilor úi
cadrelor.
Este interesant de analizat diagrama forĠelor tăietoare de dimensionare în
pereĠii structurilor de tip dual recomandată în [21], diagramă reprezentată în fig.C.6.4.
Valoarea de baza a forĠei tăietoare de calcul se determină cu relaĠia:
C.21
s
o
o , cap
Q
Q
M
M
k Q = (C.8)
unde
( )¸ ÷ + = 1 k 1 k
Q Q
(C.9)
în care k
Q
este factorul de amplificare dinamică a forĠei
tăietoare pentru structuri cu pereĠi, iar ¸ este "factorul
de participare" al pereĠilor structurali definit de raportul:
S
Q
o , s ¯
= ¸ între suma forĠelor tăietoare preluate de toĠi
pereĠii de la baza structurii úi valoarea forĠei tăietoare
totale la baza structurii.
Goodsir [13] a stabilit că pentru o anumită
excitaĠie seismică forĠa tăietoare indusă dinamic la
baza pereĠilor în structuri duale creúte pe măsura
creúterii factorului de participare ¸, efect luat în
considerare prin intermediul lui k
Q
.
Deúi calculul structural în domeniul elastic indică o angajare mai redusă a
pereĠilor la partea superioară a clădirii, calculul dinamic neliniar la acĠiunea unor
cutremure puternice evidenĠiază faptul ca la nivelurile superioare se dezvoltă valori
de forĠe tăietoare, sensibil mai mari decât cele furnizate de calculul elastic curent.
Diagrama de forĠe tăietoare din fig.C.6.4 Ġine seama de această constatare.
C.6.2.4 Justificarea prevederilor acestui articol este similară cu cea dată pentru
posibilitatea redistribuĠiei eforturilor secĠionale între pereĠi.
Prin redistribuĠia momentelor obĠinute din calculul structural între grinzile de
cuplare se pot obĠine úi anumite facilităĠi de armare constând în adoptarea unei
armături identice pentru mai multe grinzi de cuplare.
C.6.2.5 Coeficientul de amplificare 1,25 din relaĠia 6.7 se bazează pe faptul că
incursiunile în domeniul postelastic ale armăturilor longitudinale din grinzile de
cuplare pot fi, în cazul cutremurelor de mare intensitate, foarte ample, solicitând
oĠelul în domeniul de consolidare.
În cazul unor grinzi cu armătura longitudinală redusă este posibil ca
momentul de fisurare al secĠiunii, pentru sensul care întinde fibrele de la partea
superioară, să fie mai mare decât momentul capabil al secĠiunii de beton armat, ca
urmare a conlucrării inimii cu o zona amplă de placă (fig. C.6.5a).
Fig.C.6.5
Fig.C.6.4
C.22
Aceasta înseamnă că pe durata încărcării către rupere grinda este acĠionată la
un moment dat de o forĠă tăietoare superioară valorii ultime. Ca urmare pentru
evitarea ruperii inimii este necesar ca armătura transversală să fie calculată în
această ipoteză. Deci în acest caz
r
fis
inf
cap
l
M M 25 . 1
Q
+
= (C.10)
Pentru notaĠiile din fig. C.6.5, vezi úi 7.5.2.
C.6.2.6 Probabilitatea de plastificare practic a tuturor grinzilor de cuplare a pereĠilor
la acĠiuni seismice de mare intensitate este foarte mare. Ca urmare a raportului de
dimensiuni între grinzi úi montanĠi, grinzile sunt supuse la distorsiuni foarte ample
care implică incursiuni substanĠiale în domeniul postelastic ale acestor elemente.
Schema de calcul a efectelor acĠiunii indirecte ale forĠelor orizontale indicate la
6.2.6 apare din acest motiv perfect justificată. De altfel, aceste scheme trebuie avute
în vedere cu unele corecĠii úi la structurile în cadre.
C.6.4.1 Inegalitatea (6.8) reprezintă o condiĠie de ductilitate de curbură minimă. Spre
deosebire de P85/82, această condiĠie este exprimată într-o formă mai generală úi
mai riguroasă, prin intermediul limitării înălĠimii zonei comprimate a secĠiunilor de
beton. Pe această cale se poate lua în considerare influenĠa tuturor factorilor de care
depinde mărimea acesteia (cantitatea de armătură pe inimă, tălpile intermediare,
etc.).
Valorile c
lim
s-au stabilit considerând cazul pereĠilor lungi (cu raportul între
lungimea úi lăĠimea secĠiunii H/h > 4) úi valori ale ductilităĠii de structură în domeniul
4-6. Convertind condiĠia de ductilitate de deplasare a structurii în condiĠii de
ductilitate de curbură úi Ġinând seama de raportul dintre rezistenĠele de calcul úi cele
medii considerate de regulă în calculul deformaĠiilor efective, se obĠine o valoare c
lim
~ 0,30. Pentru a Ġine seama de faptul că cerinĠele de ductilitate scad pe măsura
sporirii capacităĠii de rezistenĠă, valoarea c
lim
a fost corectată prin includerea
raportului e definit la pct.6.2.2.
C.6.4.2 CondiĠiile privind necesitatea unor verificări a stabilităĠii de formă ca úi
regulile constructive prin care se consideră că se evită pericolul pierderii stabilităĠii
sunt preluate din [22] úi [32], fără ca în aceste surse să se găsească úi
fundamentarea lor.
CondiĠiile respective Ġin seama de efectul principalilor factori care influenĠează
fenomenul: mărimea zonei comprimate, vecinătatea cu elementele de rigidizare
transversale úi cu zonele întinse.
C.6.4.3 CondiĠia (6.9), urmăreúte reducerea riscului de rupere la forĠe tăietoare
(inclusiv de rupere a betonului prin eforturi principale de compresiune) prin limitarea
superioară a eforturilor tangenĠiale medii. CondiĠia este modificată faĠă de cea din
P85/82 considerată prea severă în raport cu condiĠiile similare din celelalte prescripĠii
de proiectare naĠionale sau cu valabilitate internaĠională.
În ACI 318 (2002) condiĠia corespunzătoare este exprimată sub forma:
'
c
f bh
3
2
Q s (C.11)
C.23
unde
'
c
f poate fi asimilată cu rezistenĠa caracteristică a betonului din normele
româneúti.
Luând, de exemplu,
2 '
c
mm / N 20 f = , rezultă o valoare admisibilă:
t
max
~ 3 N/mm
2
substanĠial mai mare decât valoarea
2
t
mm / N 4 , 1 7 , 0 2 R 2 = × = admisă în
reglementările româneúti.
C.6.5.1 La data apariĠiei Instructiunilor P85/82, programele de calcul automat pentru
dimensionarea la încovoiere cu efort axial a secĠiunilor de formă úi armare oarecare
(cum sunt în multe cazuri secĠiunile pereĠilor structurali) bazate pe metoda generală
de calcul aveau o răspândire foarte limitată. Din acest motiv P85/82 admitea
aplicarea unor procedee aproximative de dimensionare-verificare, inclusiv prin
utilizarea abacelor din Anexa acestei prescriptii. Calculul astfel efectuat poate fi în
multe situaĠii descoperitor ca urmare a subaprecierii valorii momentelor capabile úi
implicit a forĠelor tăietoare, fapt care poate expune pereĠii la ruperi premature
neductile.
În prezent, programele de calcul riguros la starea limită de rezistenĠă a
secĠiunilor de formă si armare oarecare sunt practic la îndemâna oricărui proiectant
de structuri, astfel că renunĠarea la procedeele de calcul aproximative, din păcate
încă folosite datorită simplităĠii, se impune de la sine.
C.6.5.2 (a) Expresia (6.10) preluată din P85/82 are în vedere echilibrul forĠelor
normale la axa peretelui într-o secĠiune înclinată.
Ipoteza înclinării fisurii la 45
o
prezintă avantajul simplităĠii de calcul. Expresia
poate apărea uneori neacoperitoare, la înclinări sub acest unghi aportul armăturilor
orizontale fiind supraapreciat. Pe ansamblu însă, expresia oferă rezultate
acoperitoare (prin subaprecierea contribuĠiei betonului comprimat), fapt atestat de
numeroasele studii experimentale efectuate la INCERC Cluj, Timiúoara sau
Bucureúti.
FaĠă de prevederile din P85/82 relaĠia de calcul (6.10) introduce două corecĠii
úi anume:
(i) Valoarea Q
b
a forĠei tăietoare preluată de beton variază în funcĠie de
intensitatea încărcării axiale de compresiune în secĠiunea peretelui. DependenĠa
capacităĠii de rezistenĠă a betonului de mărimea efortului unitar de compresiune o
o
a
fost evidenĠiată în majoritatea studiilor experimentale pe modele de pereĠi structurali
úi este luată în considerare în majoritatea normelor de proiectare din alte Ġări [29],
[32].
Este de precizat faptul că determinarea lui o
o
trebuie făcută prin raportarea
forĠei axiale la întreaga secĠiune de calcul a peretelui úi nu numai la aria inimii.
De asemenea, la pereĠii cuplaĠi trebuie să se Ġină seama de gradul de fisurare
al montanĠilor marginali atât la evaluarea forĠelor tăietoare de calcul, cât úi la
determinarea capacităĠilor de rezistenĠă la forĠă tăietoare a acestora (vezi si 6.2.1).
Astfel, de exemplu, pentru cazul limită din fig. C.6.6, al unui perete plin cu un gol la
parter, secĠiunea de la bază (prin gol) se comportă ca o unică secĠiune, respectând
legea secĠiunilor plane. În consecinĠă montantul întins este solicitat la un moment
neînsemnat, în timp ce montantul comprimat preia practic în întregime momentul úi
C.24
forĠa tăietoare de etaj (fig. C.6.6.a,b úi c) úi va fi dimensionat în consecinĠă. Este de
observat că în acest caz nerespectarea condiĠiei (6.8) în montantul din dreapta nu
trebuie interpretată ca o insuficienĠă de ductilitate. SecĠiunile celor doi montanĠi
lucrând ca o singură secĠiune, condiĠia respectivă trebuie exprimată în raport cu
întreaga secĠiune a peretelui. De asemenea, relaĠia (6.10) se va aplica ansamblului
secĠiunii celor doi montanĠi, inclusiv cu considerarea armăturii orizontale efective care
interceptează fisura înclinată la 45
0
, întreruptă de gol.
(ii) Armătura continuă din centură úi de pe o anumită zona a planúeului din
apropierea peretelui este o armătura activă în preluarea forĠei tăietoare în pereĠi,
astfel că neglijarea aportului acesteia, cum impunea P85/82, nu este justificată. În
prezentul Ghid s-a făcut corecĠia necesară.
Deúi studiile experimentale consacrate comportării pereĠilor scurĠi pe plan
mondial sunt relativ numeroase [5], [17], [25], ele nu au reuúit să furnizeze un model
de calcul satisfăcător pentru aceste elemente structurale. Modurile de cedare úi
diferitele mecanisme de rezistenĠă corespunzătoare depind de numeroúi parametri
cum sunt forma secĠiunii, cantitatea úi modul de distribuĠie a armăturii verticale,
valoarea efortului unitar mediu de compresiune în secĠiune, modul de aplicare a
încărcării orizontale, etc.
Diferitele relaĠii de calcul propuse nu pot acoperi diferitele tipuri de comportare
sub încărcări, úi din acest motiv, în P85/2004 s-a propus relaĠia (6.13) care prezintă
avantajul simplităĠii úi pe acela al caracterului acoperitor. Desigur, relaĠia insuficient
testată, va trebui îmbunătăĠită pe măsura obĠinerii de noi informaĠii printr-o condiĠie
mai fundamentată.
Expresia (6.13) rezultă din aplicarea unui model de grindă cu zăbrele (“strut
and tie”), la calculul peretelui scurt. Metoda, simplă úi sugestivă, se dovedeúte foarte
eficientă la evaluarea eforturilor în elemente úi zone de elemente structurale, la care
proporĠiile úi modul de încărcare nu permit adoptarea ipotezei secĠiunilor plane.
Modelul este exemplificat în fig.C.6.7 pentru cazul simplu al unui perete cu un
nivel.
Fig.C.6.6
C.25
Din analiza modelului rezultă că:
÷ forĠele orizontale aplicate zonei (1) se transmit direct la fundaĠie prin
diagonalele comprimate formate între fisurile înclinate consecutive, al căror efect
este echilibrat de eforturile din armăturile verticale asociate acestor zone.
ForĠa tăietoare capabilă aferentă acestor zone este (1-H/h)A
av
R
a
.
÷ forĠele orizontale aplicate zonei (2) se transmit indirect la fundaĠie prin
transferul la zona (3), prin intermediul armăturilor orizontale.
ForĠa tăietoare capabilă asociată este A
ao
R
a
.
Suma celor două forĠe furnizează valoarea forĠei tăietoare capabile
corepunzătoare modelului adoptat. RelaĠia (6.13) dată în Ghid introduce două corecĠii
faĠă de această valoare. Prima se referă la reducerea, în mod acoperitor, cu 20% a
efortului capabil din armăturile întinse, pentru a acoperi incertitudinile legate de
fidelitatea modelului în raport cu realitatea. A doua se referă la introducerea unui
termen care să Ġină cont úi de aportul betonului comprimat (Q
b
în fig6.13) la preluarea
forĠei tăietoare, aúa cum se procedează úi în calculul la forĠă tăietoare a elementelor
de beton armat cu proporĠii de bară.
În comentariile din Codul ACI 318 consacrată calculului pereĠilor scurĠi
(articolul 11.10.9) se afirmă, pe baza rezultatelor unor studii experimentale, că în
cazul acestui tip de pereĠi sunt necesare atât armătura orizontală cât úi cea verticală:
"Pe măsură ce raportul H/h scade, armătura orizontală devine mai puĠin eficientă, în
timp ce eficienĠa armăturii verticale creúte". RelaĠia (6.13) evidenĠiază această
dependenĠă.
În codul american ACI 318/2002 armătura orizontală se determină cu o relaĠie
unică, indiferent de proporĠiile peretelui:
y a
'
c
f A f bh Q + o s (C.12)
unde:
f
y
= rezistenĠa de proiectare a armăturii
o = coeficient ce Ġine seama de proporĠiile peretelui
Fig.C.6.7
C.26
Acest coeficient ia valorile
4
1
= o pentru 5 , 1 s
h
H
si
6
1
= o pentru 0 , 2
h
H
> , cu valori
variind linear între acestea pentru domeniul 0 , 2
h
H
5 , 1 < < .
Se constată că aportul betonului este mai mare la pereĠii scurĠi (!), probabil
pentru a considera, în mod indirect în relaĠia (C.12) contribuĠia armăturilor verticale.
Armatura verticala rezulta din relatia:
( ) , p 25 , 0 p
h
H
5 , 2 50 , 0 25 , 0 p
o o v
s ÷ |
.
|

\
|
÷ + =
În care p
v
úi p
o
sunt procentele armăturilor orizontale respectiv verticale.
Este de observat că în relaĠia D.11 propusă în anexa D a Normativului
P100/92 care este înlocuită de relaĠia (6.13) din P85, aportul betonului s-a neglijat ca
urmare în special a faptului că la pereĠii scurĠi efortul unitar mediu o
o
este mic. În
ceea ce priveúte aportul armăturii verticale, manifestat prin efectul de conectare a
zonelor de perete separate prin fisura de rupere, acesta este conform (6.13) cu atât
mai mare cu cât raportul H/h este mai mic.
Cantitatea de armatură A
ao
din relaĠia (6.13) nu va fi mai mică decât cea
corespunzătoare "suspendării" încărcării orizontale aplicate la nivelul planúeelor pe o
schemă de grindă cu contrafiúă, cu diagonalele comprimate la 45
o
(fig.6.7).
La forĠele indicate în schema din fig. 6.7, care corespunde unui perete plin, se
adaugă, pentru a fi preluate prin armătura de suspendare, úi forĠele orizontale
aferente zonelor pe care peretele nu este legat de planúeu, ca urmare a unor goluri
practicate în perete sau în planúeu, în vecinătatea pereĠilor (fig.C.6.8 a úi b).
Studii teoretice úi experimentale recente (cum sunt cele citate în [25]) au
evidenĠiat eficienĠa, în cazul pereĠilor scurĠi, a armării cu bare diagonale care poate
asigura un mecanism de rezistenĠă stabil, ca úi în cazul grinzilor scurte sau al
stâlpilor scurĠi.
C.6.5.2 (b) Calculul la forĠă tăietoare în lungul unor secĠiuni prefisurate, cum sunt úi
cele ale rosturilor de turnare, este tratat pentru prima oară în normele de proiectare
din România în STAS 10107/0-90, pe baza mecanismului rezistenĠei la forfecare prin
frecare ("shear friction strength") unanim acceptat pe plan internaĠional. Date
suplimentare pentru această problemă se pot găsi în [2].
Prevederea de la ultimul aliniat al punctului 6.5.2 face precizarea modului în
Fig.C.6.8
C.27
care trebuie considerate armăturile active în conectare la pereĠii cuplaĠi. Aceasta Ġine
seama de mecanismul real de transmitere al forĠelor de forfecare al ansamblului
peretelui cu goluri, inclusiv de transferul de forĠă tăietoare între montantul întins, prin
efectul indirect al forĠelor orizontale, úi cel comprimat de acestea, ca urmare a
fisurării lor diferite.
Aceasta este valabil, numai dacă gradul de cuplare al montanĠilor este
suficient. În [22] se arată că verificarea rostului pentru ansamblul peretelui cu goluri
se poate face numai dacă NL/M
o
> 0,3. S-a notat N forĠa axială din efectul indirect al
forĠelor orizontale, iar L deschiderea interax.
C.6.5.3 Proiectarea structurilor cu pereĠi prefabricaĠi a fost reglementată în perioada
dinaintea intrării în vigoare a Codului P85/96, prin InstrucĠiunile tehnice P101/81 care
menĠineau încă, pentru această categorie de structuri, modele de calcul din perioada
de început a utilizării betonului armat, bazate pe ipotezele rezistenĠei materialelor
elastice.
Este dovedit astăzi, în mod incontestabil, că în condiĠiile asigurării conlucrării
între panouri, pereĠii structurali prefabricaĠi se comportă în esenĠă ca pereĠi monoliĠi,
cu o capacitate asemănătoare de deformabilitate în domeniul postelastic.
În ultima ediĠie, P85 îúi extinde obiectul úi asupra structurilor în panouri mari
prefabricate, aplicând úi pentru aceste structuri conceptele moderne ale răspunsului
seismic inelastic.
Prevederile de la 6.5.3 se referă la problema determinării forĠei de lunecare în
rosturile verticale ale elementelor în panouri mari, pentru care P101/81 prevede un
procedeu cu totul nesatisfacător. În proiectarea bazată pe P101/81 forĠa de lunecare
verticală se stabileúte pe baza relaĠiilor din rezistenĠa materialelor pentru calculul
eforturilor tangenĠiale t (cu formula lui Juravsky). Astfel, forĠa de lunecare L
e
pe
lungimea unui etaj H
e
se ia:
e
H
b
I
b
S
e
Q
e
bH
e
L = t =
(C.12)
S-a notat:
Q
e
=forĠa tăietoare maximă pe înălĠimea nivelului considerat; în condiĠiile adoptării
unui panou unic pe toată înălĠimea clădirii, dimensionantă este valoarea Q
eo
a forĠei
tăietoare la baza montantului;
b =grosimea peretelui;
S
b
=momentul static al zonei care lunecă (al zonei delimitate de rostul vertical) în
raport cu centrul de greutate al secĠiunii transversale a peretelui;
I
b
=momentul de inerĠie al secĠiunii montantului.
Pe lângă inconvenientul legat de baza conceptuală nesatisfacătoare, expresia
(C.13), mai prezintă inconvenientul major de a furniza valori neacoperitoare ale forĠei
de lunecare în raport cu comportarea reală.
Având în vedere răspunsul inelastic al structurilor cu pereĠi de beton armat la
cutremure puternice schema de calcul a forĠei de lunecare în rostul vertical trebuie să
aibă la bază echilibrul mecanismului de plastificare. RelaĠia de calcul trebuie să
exprime condiĠia de echilibru între eforturile de lunecare însumate pe toată lungimea
C.28
rostului vertical pe de o parte, încărcările pe planúee úi forĠele de legătură cu
infrastructura pe zona delimitată de rost, pe de altă parte.
RelaĠia de calcul (C.12) presupune comportarea perfect elastică a materialului
úi continuitatea de material în secĠiunile orizontale ale pereĠilor, astfel încât valorile
forĠelor de lunecare depind numai de variaĠia momentelor încovoietoare. Spre
deosebire de aceasta, în cazul structurilor de beton armat, prin desprinderea care
intervine în zona întinsă úi reducerea sensibilă a dimensiunilor zonei comprimate în
stadiul de cedare, o fracĠiune foarte importantă din încărcările verticale pe planúee,
iar în unele cazuri, practic, totalitatea acestora sunt echilibrate, tot de forĠele de
lunecare. De aici decurge caracterul neacoperitor al relaĠiei (C.12).
O altă problemă legată de verificarea rosturilor verticale la structurile în
panouri mari se referă la modul în care sunt distribuite eforturile unitare de lunecare
în lungul acestui rost.
În condiĠiile ipotezelor generale ale RezistenĠei materialelor continue,
omogene úi elastice úi a acceptării unei distribuĠii triunghiulare a forĠelor orizontale pe
înălĠimea H a clădirii rezultă o distribuĠie parabolică a eforturilor unitare tangenĠiale t
y
:

|
.
|

\
|
÷ t = t
2
o y
H
y
1
(C.13)
în care:
t
o
=valoarea efortului tangenĠial maxim la baza peretelui;
y =înălĠimea nivelului curent în raport cu secĠiunea de încastrare.
Însumând valorile eforturilor unitare tangenĠiale în lungul rostului vertical,
rezultă, pentru forĠa totală de lunecare L, valoarea:
l
t =
l
÷ t = t =
|
|
.
|

\
| H
o
o
H b
3
2
dy b
H
o
2
H
2
y
1
o
dy b
o
L
(C.14)
Valoarea maximă a forĠei de lunecare pe un nivel, cel de bază este:
n
L
1,5 1,5L
3
3n
1
n
1
n
H
0
bdy
2
H
2
y
1
o max e
L ~ ÷ =
l
÷ t =
|
|
.
|

\
|
|
|
.
|

\
|
(C.15)
unde n este numărul de niveluri al clădirii.
ForĠa de lunecare verticală (fig.6.8) este, în principiu, constituită din două părĠi,
una care echilibrează sporul forĠei de întindere din armătura pe înălĠime úi alta care
echilibrează încărcările verticale pe planúee.
DistribuĠia eforturilor tangenĠiale verticale dată de relaĠia (C.13) poate fi
considerată acceptabilă pentru ambele componente, evidenĠiind o concentrare a
acestor eforturi spre baza clădirii.
Valoarea eforturilor în armătura întinsă este proporĠională cu valoarea
momentelor încovoietoare distribuite aproximativ după o parabolă de gradul trei, iar
variaĠia acestor eforturi are legea unei parabole de gradul doi.
În cazul componenĠei forĠei de lunecare care echilibrează încărcările verticale
pe planúeele aferente, este de presupus, de asemenea, o variaĠie crescătoare spre
C.29
bază, ca urmare a gradului diferit de fisurare pe înălĠimea clădirii. Pentru acest
termen al forĠei L, distribuĠia dată de relaĠia (C.15) implică o aproximaĠie mai grosieră.
Problema distribuĠiei eforturilor unitare t
y
prezintă o importanĠă deosebită, de
aceasta depinzând nivelul armării orizontale a rosturilor. Pentru elucidarea ei se
poate acĠiona atât prin efectuarea unor cercetări experimentale, cât úi prin studii
teoretice cu ajutorul unor programe de calcul automat specifice elementelor
bidirecĠionale de beton armat.
Propuneri referitoare la această distribuĠie se dau în lucrări cu caracter de
cercetare [26], [29].
Privitor la relaĠia de calcul 6.15, aceasta a rezultat în urma interpretării unui
număr mare de cercetări experimentale úi are caracter acoperitor dacă aria
armăturilor de conectare satisface anumite criterii.
În legătură cu această relaĠie se impun unele precizări:
a) Cei doi termeni ai expresiei reprezintă două forĠe rezistente care au
direcĠiile perpendiculare una pe cealaltă úi astfel nu are nici o semnificaĠie adunarea
lor scalară (fig.C.6.9).
b) Dacă ar lipsi armătura perpendiculară pe rost (orizontală), A
ao
, rezistenĠa
dinĠilor, mobilizată prin diagonala comprimată, nu se poate dezvolta.
c) La un unghi de 45
0
a forĠelor diagonale din îmbinare (fig.C.6.10), din
rezistenĠa la lunecare a dinĠilor nu se poate mobiliza decât o fracĠiune de cel mult
A
ao
R
a
.
Fig.C.6.9 Fig.C.6.10
C.30
În felul acesta, relaĠia (6.15) nu corespunde unui model (mecanism) de
comportare, ci trebuie interpretată ca o relaĠie empirică, care îmbracă în mod
rezonabil rezultatele unui mare număr de cercetări experimentale.
Capacitatea dinĠilor de a prelua forĠe de lunecare este dictată, în funcĠie de
dimensiuni, de rezistenĠa la forfecare (respectiv de întindere) sau de rezistenĠa la
strivire a betonului.
C.6.6. Prevederile pentru calculul armăturilor longitudinale úi transversale din grinzile
de cuplare cu h< l
o
sunt preluate practic din vechea ediĠie a InstrucĠiunilor P85.
Ele nu se abat de la prescripĠiile generale de calcul din STAS 10107/0-90,
inclusiv în ceea ce priveúte neglijarea aportului betonului la preluarea forĠei tăietoare,
ca urmare a solicitării alternante la forĠă tăietoare cu valori relativ mari. În această
situaĠie se admite, în mod aproximativ, că fisura de rupere are o înclinare la 45
o
.
RelaĠia nu este satisfăcătoare pentru grinzile de cuplare scurte úi foarte scurte,
la care mecanismul de rezistenĠă este diferit, mobilizând úi armăturile orizontale.
Aplicarea relaĠiei 6.20 la grinzi scurte úi înalte, cu capacitate mare de
rezistenĠă la încovoiere, pe de altă parte, duce la o armare transversală cu etrieri,
excesiv de puternică, de multe ori imposibil de prevăzut în lucrare, în timp ce
armătura longitudinală intermediară era derizorie.
În mod firesc, în prezenta lucrare, pentru grinzile scurte s-a adoptat modelul
de grindă cu zăbrele, folosit úi pentru pereĠii scurĠi. De fapt, fiecare din jumătăĠile unei
grinzi de cuplare (fig. C.6.11) este solicitată într-un mod absolut similar cu peretele
scurt din fig. C.6.11.
Fig. C.6.11
Înlocuind în relaĠia (6.13) pe baza rolului reciproc jucat, A
ao
cu A
av
, A
av
cu A
ao
,
úi dimensiunea H cu
2
l
o
, iar h cu h
r
se obĠine relaĠia 6.21.
C.31
Armătura
r
o
ao
h 2
l
Q A > , pentru a suspenda încărcarea aferentă la partea
superioară a grinzii.
În ceea ce priveúte relaĠia (6.22) trebuie remarcat că aceasta implică
preluarea forĠelor pe o schemă de grindă cu zabrele, metalica, cu o diagonală întinsă
úi una comprimată.
Mecanismul de rezistenĠă al grinzii, constituit din elemente metalice poate
asigura o comportare histeretică foarte stabila, cu condiĠia împiedicării flambajului
barelor comprimate. Măsurile de armare transversală a carcaselor diagonale date la
7.6.2 au în vedere tocmai acest scop.
C.6.7.1 Rigiditatea practic infinită a diafragmelor orizontale conduce la deplasări ale
pereĠilor distribuite liniar în plan, asigurându-se o interacĠiune eficientă a
componentelor sistemului structural. În acest sens trebuie înĠeleasă acĠiunea solidară
la care se face referire în 6.7.1 (vezi úi 2.1.1).
C.6.7.3 Caracterul aproximativ al metodei decurge din adoptarea unor ipoteze
simplificatoare ca:
(i) ForĠele masice aplicate la nivelul fiecărui planúeu sunt aproximate prin
forĠele elastice care echilibrează forĠele tăietoare din pereĠi (vezi 6.7.4). În realitate
forĠele de inerĠie dezvoltate la nivelul planúeelor înglobează úi forĠele de amortizare
care intervin în echilibrul dinamic. Considerarea acestor forĠe conduce la o distribuĠie
mult mai uniformă a forĠelor orizontale din planúee, faĠă de cea adoptată în mod
obiúnuit, cu valori mari spre partea superioară a construcĠiei.
(ii) DistribuĠia forĠelor masice aplicate la nivelul fiecărui planseu este liniară.
Este de remarcat că aceste ipoteze nu sunt acoperitoare úi efectele lor trebuie
compensate prin măsuri de armare suplimentare. De exemplu, prin adoptarea la
toate nivelurile a armăturii planúeului celui mai solicitat de pe înălĠimea clădirii.
C.6.7.4 În legătură cu procedeul de la 6.7.4 sunt utile unele precizări:
(i) Exemplificativ pentru situaĠia din fig.6.11 (în care nu s-au figurat pentru
simplitate pereĠii longitudinali), valorile extreme q
mqx
úi q
min
ale încărcării distribuite
în planul planúeului se determină cu relaĠiile:
2
L
Fe 6
L
F
max
q + =
(C.16)
2
L
Fe 6
L
F
min
q ÷ =
S-a notat F = EF
i
; e, distanĠa dintre centrul suprafeĠei planúeului úi punctul de
aplicaĠie al forĠelor F
i
; L, dimensiunea în plan a planúeului.
ForĠele F, fiind calculate pe baza forĠelor tăietoare de calcul, conform pct.
6.7.4, corespund mecanismului de plastificare al pereĠilor.
Dimensionarea armăturilor pentru eforturile din planul planúeului trebuie să
asigure comportarea lor în domeniul elastic.
C.32
Este de observat că în cazul structurilor monotone, condiĠiile de solicitare
maxime, dimensionante pentru planúeele clădirii sunt cele de la ultimul nivel, unde
forĠele de inerĠie orizontale sunt cele mai mari.
(ii) Trebuie avut în vedere că plastificarea succesivă a pereĠilor structurali
conduce la scheme de solicitare mai defavorabile decât cea corespunzătoare
comportării elastice a pereĠilor.
În fig.C.6.10 se prezintă o asemenea situaĠie, indicându-se efectele plastificării
diferiĠilor pereĠi ai structurii. Pentru cazul respectiv planúeul îúi dublează practic
deschiderea, dacă peretele median este primul plastificat (fig.C.6.9b), sau îúi
măreúte de patru ori deschiderea consolei dacă se plastifică la început un perete
marginal (fig.C.6.10c).
În cazul planúeelor cu pereĠi situaĠi la distanĠe mari úi cu încărcări mari, se
recomandă efectuarea unui calcul static neliniar (calcul "biografic") pentru a evidenĠia
efectele plastificării pereĠilor asupra stării de eforturi din planúeu.
(iii) În cazul planúeelor cu goluri mari, pentru stabilirea stării de eforturi,
acestea se pot modela ca grinzi cu zăbrele, cu diagonale înscrise între goluri.
Procedeul reprezintă o adaptare a cunoscutei metode "strut and tie" (în traducere
aproximativă "diagonale úi tiranĠi"), care oferă rezolvări simple úi suficient de
riguroase pentru practica proiectării pentru numeroase probleme în care metodele
rezistenĠei materialelor destinate elementelor de tip bară nu pot fi aplicate. În
fig.C.6.12 se exemplifică modelarea unui planúeu cu goluri de dimensiuni mari,
pentru ambele sensuri de acĠiune în direcĠie transversală a forĠelor orizontale.
(iv) Prin utilizarea unor valori reduse ale rezistenĠelor se urmăreúte ca
planúeele să lucreze in domeniul elastic.
C.6.7.5 Pentru clarificarea prevederilor de la acest punct se discută un caz limită,
acela din fig.C.6.13 în care se presupune că pereĠii 1 úi 2 se întrerup la nivelul
parterului, continuându-se la acest nivel prin stâlpi aliniaĠi cu ceilalĠi stâlpi ai structurii.
În acest caz valorile F
1
, F
2
din schema forĠelor din figura C.6.13.b reprezintă valorile
forĠelor tăietoare din pereĠi, imediat deasupra planúeului, care împreuna cu
încărcările masice aferente planúeului peste parter îúi fac echilibru cu forĠele
tăietoare din stâlpii parterului. Rezultă că în această situaĠie particulară, eforturile în
planúeu sunt proporĠionale cu încărcările masice însumate pe întreaga structura,
spre deosebire de situaĠia planúeelor curente în care se dezvoltă eforturi
proporĠionale cu forĠele de inerĠie aferente nivelului respectiv.
Fig.C.6.12
C.33
C.6.7.6 Dacă se acceptă ipoteza că forĠele
aplicate de planúeu pereĠilor sunt practic
uniform distribuite se poate aprecia că circa
jumatate din acestea trebuie suspendate prin
armături în zona comprimată.
C.6.7.7 OscilaĠiile asincrone din planul
planúeului pot conduce la solicitarea acestuia
la compresiune sau întindere, ultima situaĠie
fiind cea mai defavorabilă. RelaĠia (6.23) are
la bază ipoteza că aceste forĠe au valoarea
jumătate din cea corespunzătoare situaĠiei
oscilaĠiei în opoziĠie de fază a celor două
jumătăĠi ale planúeului. Armăturile prevăzute
pentru preluarea eforturilor din încovoierea
generală a planúeului pot fi considerate
active úi în preluarea forĠelor de întindere,
întrucât cele două eforturi corespund unor
situaĠii de încărcare distincte.
PREVEDERI CONSTRUCTIVE
C.7.1.1 Sporirea clasei de beton reprezintă principala cale de a reduce greutatea
proprie a structurii, care la construcĠiile înalte intervine cu o pondere însemnată în
masa construcĠiei.
În acelaúi timp ridicarea calităĠii betonului poate asigura preluarea în condiĠii
corespunzătoare a eforturilor de compresiune úi de forfecare la pereĠii la care condiĠii
funcĠionale sau estetice nu permit dezvoltarea secĠiunilor peste anumite dimensiuni.
C.7.1.2 STNB este un oĠel ecruisat, cu capacitate redusă de deformare postelastică
(ductilitate).
Cu toate acestea, dacă sub formă de plase úi carcase aduce avantaje, din
punct de vedere al execuĠiei, folosirea lui poate fi admisă pentru solicitări care nu
implică deformaĠii care depăúesc domeniul liniar elastic.
De exemplu, la clădirile în panouri mari, în vederea reducerii numărului de
tipuri, de regulă, pentru o anumită poziĠie în plan, se are în vedere utilizarea aceluiaúi
tip de panou pe toată înălĠimea construcĠiei, atât în zona plastică, cât úi în afara ei.
Se pot folosi plase STNB pentru armarea inimii, dacă prin secĠiunile de armături
alese se asigură comportarea lor în domeniul liniar elastic la solicitarea de forĠă
tăietoare asociată momentului capabil în tot peretele, inclusiv în zona plastică
potenĠială de la bază. În aceste condiĠii se poate atinge capacitatea de rezistenĠă la
încovoiere a peretelui prefabricat mobilizând proprietăĠile de ductilitate a armăturilor
longitudinale ductile din îmbinări.
Fig.C.6.13
C.34
C.7.2.1 Dimensiunile minime indicate au în vedere reducerea sensibilităĠii la
acĠiunea forĠelor tăietoare úi la pierderea stabilităĠii, precum úi asigurarea unor
condiĠii corespunzătoare de betonare.
C.7.2.3 Pentru comparaĠie în fig.C.7.1 se reproduc recomandările din [22] pentru
dimensiunile minime ale bulbilor úi tălpilor.
16
H
b
b b
b b
e
p
cr p
p
>
>
>
16
H
b
b
b
b
b 10
h b
b
e
1
p
2
cr
1
p
cr
1
>
>
>
CondiĠiile respective decurg din condiĠia mai generală:
¦
¹
¦
´
¦
>
10
h b
b
A
cr
2
cr
) talpi ( bulbi
(C.17)
în care b
cr
are semnificaĠia unei grosimi critice faĠă de fenomenul de pierdere a
stabilităĠii. Valoarea b
cr
depinde de lungimea peretelui úi de cerinĠa de ductilitate de
curbură la baza diafragmei:
o
u ~ h 02 , 0 b
cr
(C.18)
Aceste prevederi nu sunt susĠinute de o justificare satisfacătoare în lucrarea
citată úi sunt relativ complicate. Din acest motiv în actuala redactare s-au preluat
prevederile din precedenta ediĠie, care nu au fost infirmate de aplicarea lor timp de
mulĠi ani.
C.7.2.4 Îngroúarea pereĠilor sub formă de bulbi în aceste cazuri este necesară úi
pentru realizarea unor condiĠii structurale care să asigure funcĠionarea nodului
grindă-stâlp (zona de la extremitatea dinspre gol a peretelui).
C.7.2.5 CondiĠia urmăreúte asigurarea grosimii necesare pentru înglobarea
carcaselor de armătură. În P85/96 se mai impunea úi condiĠia 2 , 1
h
l
r
o
s . Prin această
limitare se urmărea obĠinerea eficienĠei armăturii înclinate în preluarea forĠei
tăietoare. Se pierdea din vedere însă faptul că armarea înclinată asigură úi armarea
la moment încovoietor, astfel încât în toate cazurile consumul de armătură în varianta
de armare cu bare înclinate este inferior celui corespunzător armării cu bare
orizontale úi verticale.
Fig.C.7.1
h
r
l
o
(a)
(b)
h
r
l
o
Fig. C.7.2
C.35
ConsideraĠii geometrice simple arată că volumul armăturilor în variantă de
armare cu bare înclinate (fig. C.7.2a) este:
r
2
r
2
o
a
a
h
h l
R
Q
V
+
= (C.19)
în timp ce în cazul armării cu carcase ortogonale volumul total al armăturilor
orizontale úi verticale este dat de relaĠia:

+ =
o
r
2
o
a
a
l
h
l
R
Q
V
(C.20)
S-au adoptat schemele simplificate din fig. C.7.2, neglijând acoperirea cu
beton a armăturilor úi s-a considerat că rezistenĠa armării longitudinale úi a celei
transversale este aceeaúi, R
a
.
Se constată că pentru:
o r
l h =
b a
V V = , iar pentru
o r
l 5 , 0 h =
b a
V
12
5
V =
Deúi superioritatea comportării grinzilor armate cu carcase diagonale este de
mult constatată úi recunoscută, în Ġara noastră folosirea acestui mod de armare este
foarte restrănsă, datorită rezistenĠei constructorilor, pe motivul unei execuĠii mai
complicate. Se impune cu evidenĠă depăúirea acestei stări de lucruri úi aplicarea pe
scară largă a armării diagonale a grinzilor.
C.7.2.6 În zona dintre cele două goluri decalate pe verticală úi pe orizontală apar
concentrări de eforturi. Pentru preluarea eforturilor principale dezvoltate după direcĠii
înclinate, se pot prevedea armături înclinate sau/úi îngroúarea sub formă de bulbi a
zonei respective pe cele două niveluri implicate.
C.7.3.2 Utilizarea plaselor úi a carcaselor sudate este recomandabilă pentru
armarea pereĠilor ca urmare a avantajelor ce decurg în ceea ce priveúte reducerea
manoperei pe úantier la montarea armăturilor úi posibilitatea menĠinerii lor în poziĠie
corectă în timpul turnării betonului.
În cazul utilizării plaselor din STNB se vor avea în vedere condiĠiile discutate la
C.7.1.2.
C.7.3.4 Înnădirea armăturilor longitudinale în zonele plastice potenĠiale trebuie
evitată ori de câte ori este posibil, pentru că afectează negativ funcĠia disipativă a
acestor zone.
Înnădirea prin suprapunere este cea mai neindicată pentru că perturbă în
modul cel mai nefavorabil această funcĠie. Astfel, dacă lungimile de suprapunere nu
sunt prea mari, aderenĠa betonului la armături poate fi distrusă progresiv în urma
ciclurilor alternante de solicitare dincolo de pragul de curgere al armăturilor. Dacă
lungimea de suprapunere este excesivă, armăturile nu mai ajung să curgă pe o zonă
importantă a înnădirii, úi ca urmare deformaĠiile plastice se vor dezvolta necontrolat úi
pe zone mai puĠin extinse.
C.36
Înnădirea prin sudură, deúi superioară, în principiu, înnădirii prin petrecere,
prezintă, de asemenea, inconveniente importante, cum sunt: manopera excesivă,
fragilizarea locală a armăturilor, concentrările de eforturi produse în beton úi
neintrarea în stare de curgere a armăturii pe lungimea îmbinării sudate.
Atunci când condiĠiile de execuĠie nu permit mutarea înnădirilor în zona B a
pereĠilor, pot fi avute în vedere înnădiri cu bucle ale armăturilor verticale, de tipul
celor folosite la îmbinarea panourilor obĠinute prin folosirea altor sisteme, dar implică
sporuri de materiale úi manoperă.
Prevederea de la pct. c) are în vedere înlesnirea turnării úi compactării
betonului în spaĠiile relativ înguste ale cofrajelor pentru pereĠii structurilor curente.
Prevederile privind lungimile de înnădire úi de ancorare a armăturilor sunt
rezultate din aplicarea condiĠiilor din STAS 10107/0-90 pentru cazul pereĠilor
structurali de tip curent. Ele sunt diferenĠiate în funcĠie de condiĠiile de solicitare úi de
condiĠiile de aderenĠă conform 6.2.1.2 din STAS 10107/0-90.
C.7.3.5 (d) În proiectele de structuri apar frecvent detalii de bordare a golurilor de
uúi úi ferestre, dar úi a golurilor din plăcile planúeelor, în care armăturile sunt
prelungite dincolo de marginea golurilor numai cu lungimea de ancorare l
a
, a barelor,
ceea ce reprezintă o soluĠie incorectă úi descoperitoare.
Detaliul concret este cel din fig. 7.5, care prevede lungimi suficiente ale armăturilor
de bordare, în măsură să preia întreg efortul corespunzător barelor întrerupte.
C.7.4.2 Prevederile de armare minimă din tabelul 3 sunt modificate în raport cu cele
din P85/1996, unde procentele de armare minimă erau mai mari pentru armăturile
orizontale, de forĠă tăietoare, în raport cu armăturile verticale de încovoiere. RaĠiunea
pentru alegerea acelor valori era că asigurarea la forĠă tăietoare reprezintă condiĠia
de rezistenĠă esenĠială pentru pereĠi, elemente cu secĠiuni dezvoltate úi în
consecinĠă, cu capacitate de rezistenĠă substanĠiale mari la încovoiere, chiar la
procente de armare relativ reduse.
Aceste procente au fost considerate de inginerii proiectanĠi ca prea mici pentru a
obĠine o comportare specifică elementelor de beton armat supuse la compresiune,
motiv pentru care procentele armării verticale s-au mărit cu 30 – 40%. Este de
remarcat totuúi, că totuúi normele americane de proiectare, de exemplu ACI 318,
procentele de armare minimă a inimii pereĠilor, pe verticală úi pe orizontală sunt
numai de 0,25 %.
C.7.5.1 Zonele de la extremităĠile pereĠilor indicate în fig.7.7, 7.8, 7.9 se alcătuiesc
ca stâlpi cu armături longitudinale úi transversale mai substanĠiale în raport cu cele
din restul pereĠilor. În felul acesta în zonele respective se crează condiĠii pentru o
comportare mai stabilă la eforturile alternante întindere-compresiune care au valorile
maxime la extremităĠile secĠiunii peretelui.
Din acest motiv procentele minime de armare pentru armătura de la
extremităĠile pereĠilor din tabelul 4 se referă la suprafaĠa acestor zone spre deosebire
de ediĠia anterioară a InstrucĠiunilor P85 unde această armătura era raportată la aria
inimii peretelui.
Studii experimentale pe modele de pereĠi structurali de beton armat au
evidenĠiat faptul că dacă elementele de margine au armăturile verticale bine legate
prin armături transversale suficiente ele pot prelua forĠe tăietoare semnificative după
C.37
eventuala rupere a panoului inimii, printr-un mecanism de tip stâlp scurt sau de dorn
de beton armat.
O asemenea situaĠie este de evitat prin dimensionarea corespunzătoare a
armăturii inimii, dar este de reĠinut posibilitatea obĠinerii unei a doua linii de rezistenĠă
constituite de zonele de margine ale pereĠilor.
Într-o lucrare recentă [23] se exprimă opinia că soluĠiile de armare cu armături
verticale distribuite uniform sunt superioare celor în care o parte a acestor armături
este concentrată la capete. Avantajele ar consta în:
(i) o fisurare mai fină (fisuri mai numeroase úi mai puĠin deschise) a zonelor
întinse;
(ii) o zona comprimată mai extinsă, care permite o preluare mai sigură a forĠei
tăietoare în rostul de lucru;
(iii) în absenĠa armăturilor verticale mai groase la extremităĠile secĠiunii se pot
diminua sau chiar elimină armăturile transversale suplimentare din aceste zone;
Cel puĠin ultimul argument ar putea apărea discutabil. De altfel, chiar autorul
lucrării recomandă în finalul acesteia aplicarea acestui sistem de armare în zone cu
seismicitate mai puĠin intensă, unde sunt de aúteptat cerinĠe mai mici de ductilitate.
La punctul 7.5.1, prin relaĠia 7.1, se introduce o nouă condiĠie de armare
minimă care urmăreúte să asigure pereĠilor structurali o capacitate de rezistenĠă
superioară eforturilor care produc fisurarea zonelor întinse. Procentele foarte mici de
armare practicate la armarea pereĠilor structurali, în special în perioada dinainte de
intrarea în vigoare a InstrucĠiunilor P85/82, conduceau, în cazul pereĠilor cu tălpi
dezvoltate în zonele întinse, la comportare de elemente subarmate.
Pentru a Ġine seama de existenĠa rosturilor de turnare úi de posibilitatea
redusă ca la nivelul acestora să se poată dezvolta în întregime rezistenĠa la întindere
(de fapt, de aderenĠă) a betonului, în expresia (7.1) care furnizează valoarea
momentului de fisurare s-a considerat pentru aceasta o valoare egală cu jumătate
din rezistenĠa de calcul la întindere.
C.7.5.2 În situaĠiile în care nu este asigurată condiĠia privind limitarea zonei
comprimate, asigurarea ductilităĠii de curbură se poate obĠine prin sporirea
deformaĠiei limită a betonului comprimat % 5 , 3
bu
*
bu
~ c > c (fig.C.7.2). Aceasta se
poate utiliza prin sporirea efectului de confinare exercitat de armături transversale
sporite.
Din fig.C.7.2 rezultă că zona pe
care trebuie luate măsuri speciale de
confinare este:
|
.
|

\
|
÷ =
x
x
1 x s
lim
(C.19)
În condiĠiile unei proiectări
corecte x nu poate fi mai mare de 2x
lim
úi în consecinĠă se poate admite s
max
=
0,5x, condiĠie preluată în Ghid.
Pe verticală, această armătura
trebuie prevăzută în toată zona plastică Fig.C.7.3
C.38
(în zona A de la baza peretelui).
Expresia (7.2) care furnizează cantitatea armăturii de confinare a rezultat din
adaptarea expresiei dată în [32] pe baza unor cercetări experimentale:
|
.
|

\
|
+ =
h
x
9 , 0 5 , 0
f
f
c a 12 , 0 A
y
'
c
e ao
(C.21)
În relaĠia (C.20)
'
c
f reprezintă rezistenĠa specifică la compresiune a betonului
(apropiată de rezistenĠa caracteristică), iar
y
f , rezistenĠa similară a armăturii
transversale.
Aceleaúi cercetari au condus la concluzia că eficienĠa armăturii de confinare
este maximă dacă a
e
s 0,5b úi s 150 mm.
Un alt rol al armăturii transversale este acela de a împiedica flambajul barelor
longitudinale. Se apreciază că în zonele plastice potenĠiale trebuie sprijinite lateral
numai barele comprimate care contribuie substanĠial la rezistenĠa zonei comprimate.
În [29] se consideră că această situaĠie intervine în zonele secĠiunii peretelui unde
coeficientul armăturii longitudinale este
( )
2
f MPa
y
. În P85/96 condiĠia s-a preluat sub
forma
( )
2
R MPa
a
, care este mai puĠin severă.
În prescripĠia citată se prevede ca armătura A
af
dispusă sub formă de agrafe úi
etrieri în scopul împiedicării flambajului barelor comprimate să fie cel puĠin:
( ) MPa
100
a
f 16
f A
A
e
y
y a
af
¯
= (C.22)
în care ¯
a
A reprezintă suma ariilor barelor longitudinale aferente, iar f
y
rezistenĠa
acestor armături.
RelaĠia (C.21) se bazează pe ipoteza că
rezistenĠa la întindere a unei ramuri de etrier nu
trebuie să fie mai mică decât 1/16 din forĠa
asociată curgerii barelor longitudinale aferente, în
situaĠia în care distanĠa între armăturile
transversale este de 100mm. Se consideră că
etrierii sunt eficienĠi úi în legarea barelor
intermediare (úi nu numai a celor aflate în
colĠurile etrierilor), dacă distanĠa dintre ramurile
etrierului este mai mică decât 200 mm (fig.C.7.3).
În P85/2004 s-a adoptat o condiĠie mai simplă care constă în necesitatea
prevederii unor legături transversale la 6d, în concordanĠă cu rezultatele unor
cercetări experimentale, care atestă că prin această măsura se poate evita flambajul
plastic al armăturii longitudinale.
În fig.C.7.4 se dă un exemplu de secĠiune de perete structural, indicându-se
zonele unde este necesar să se prevadă armături de confinare sau pentru
Fig.C.7.4
C.39
împiedicarea flambajului armăturilor longitudinale comprimate, pentru ambele sensuri
de acĠiune a forĠei orizontale seismice.
C.7.6.1 (b) Barele longitudinale intermediare au un rol important în limitarea
deschiderii fisurilor în cazul grinzilor armate cu bare ortogonale. Fisurarea înclinată úi
lunecarea armăturilor principale de încovoiere, cu atât mai importantă cu cât raportul
h/l
r
este mai mare, duc la propagarea eforturilor de întindere în armături dincolo de
punctul teoretic de anulare a momentelor din mijlocul grinzii úi la un efect de
întindere de ansamblu a grinzilor.
C.7.6.2 Ca urmare a mecanismului specific de comportare a grinzilor scurte armate
cu carcase înclinate, principala problemă care se pune la alcătuirea armării acestor
elemente este ancorarea corespunzătoare a armăturilor diagonale întinse.
Măsurile constructive indicate în fig.7.12 urmăresc asigurarea acestor condiĠii.
Eficacitatea ancorării armăturilor înclinate sporeúte, dacă ele sunt închise sub formă
de bucle.
PROBLEME SPECIFICE DE ALCĂTUIRE A STRUCTURILOR
PREFABRICATE
C.8.1. Prevederile de la cap.8 destinate detaliilor de alcătuire constructivă úi de
armare a elementelor prefabricate úi a îmbinărilor dintre ele au un caracter minimal úi
orientativ. În consecinĠă diferitele detalii prezentate pe parcursul capitolului nu trebuie
considerate ca limitative, ci exemplificative. EsenĠial este ca soluĠiile alese să
satisfacă principiile de alcătuire prezentate la 8.1 si 8.3.8.
C.8.2.1 Deúi aparent soluĠia din fig.8.1.a este cea mai avantajoasă prin desfiinĠarea
rosturilor (îmbinărilor) verticale, se pot ridica probleme legate de dificultăĠile de
transport (prin greutate), de fixare provizorie úi mai ales în ceea ce priveúte
realizarea continuităĠii armăturilor verticale prin sudură, operaĠie foarte migăloasă úi
care reclamă precizie de execuĠie.
C.(8.2.2 úi 8.2.3) Prevederile acestor articole urmăresc preluarea eficientă a
eforturilor de compresiune úi de forfecare, în condiĠiile în care utilizarea
Fig.C.7.5
C.40
prefabricatelor impune grosimi cât mai mici de elemente pentru reducerea greutăĠii
acestora.
C.8.2.4 Sunt de evitat soluĠiile în care izolaĠia termică este realizată din BCA.
Acestea sunt ineficiente úi nejustificate din punct de vedere tehnic úi economic.
C.8.2.5 În situaĠia în care panourile de planúeu interioare prezintă o prelungire în
consolă pentru realizarea balconului se vor lua măsuri pentru obĠinerea unei
rezemări continue - prin matare de mortar cu conĠinut mic de apa - úi pentru
realizarea continuităĠii armăturilor care leagă buiandrugii de parapeĠi.
C.8.2.6 FuncĠie de tehnologia de execuĠie (de exemplu, în tipare orizontale sau în
casete verticale), panourile de perete pot fi turnate în poziĠie orizontală sau verticală.
Alcătuirea panourilor úi armarea acestora va Ġine seama de specificul legat de poziĠia
de turnare úi de particularităĠile de realizare a cofrajelor prin prevederea tuturor
dispozitivelor necesare operaĠiilor de decofrare, ridicare, eventual basculare,
transport, depozitare, montaj provizoriu úi îmbinare structurală. Armarea panourilor
trebuie să acopere eventualele eforturi suplimentare în raport cu situaĠia de
exploatare care pot apărea în aceste faze úi să împiedice deschiderea peste limitele
admise a fisurilor produse de tratamentul termic sau datorită intervalului mai scurt de
decofrare.
C.8.3.1 În raport cu îmbinările de tip uscat prin elemente metalice, care implică
prevederea de plăci úi profile înglobate, ancorate prin praznuri, îmbinările prezintă
importante avantaje ca:
- posibilitatea transmiterii continue a eforturilor de compresiune úi de lunecare;
- limitarea sau chiar eliminarea eforturilor de întindere transversală rezultate din
devierea eforturilor, practic totdeauna prezente în cazul îmbinărilor prin piese
metalice;
- simplitatea execuĠiei, inclusiv ca urmare a posibilităĠii de admitere a unor
toleranĠe specifice sensibil mai mari;
- economii de oĠel.
Pe această bază, îmbinările umede cu beton armat sunt, practic, totdeauna
preferabile.
C.8.3.3 (a) Pentru structurile cu pereĠi structurali proiectate în conformitate cu
prescripĠiile în vigoare în Ġara noastră, în primul rând P100/92, este esenĠială
posibilitatea mobilizării capacităĠii de deformare postelastică asociată solicitării la
încovoiere. În consecinĠă, structurile prefabricate nu trebuie să se rupă prematur în
îmbinări.
De exemplu, în cazul îmbinărilor verticale cu dinĠi úi armături transversale
dintre elementele prefabricate, o concepĠie de proiectare corectă trebuie să aibă în
vedere dezvoltarea unei forĠe de lunecare maxime în îmbinare, sensibil mai mici
decât valoarea lunecării capabile în regim de solicitare monoton crescătoare
(fig.C.8.1).
C.41
Aceasta deoarece solicitarea
în apropierea forĠei maxime este
asociată cu ruperea dinĠilor,
preluarea lunecărilor în rost fiind
asigurată după aceasta numai prin
efectul de coasere al armăturilor
transversale prin intermediul unui
beton degradat. Intervine o
degradare dramatică a rezistenĠei
îmbinării care afectează
capacitatea de rezistenĠă, de
absorbĠie úi de disipare de energie
a pereĠilor structurali la forĠe
orizontale úi implicit a siguranĠei de
ansamblu.
Pe de alta parte, consolidarea îmbinărilor verticale este foarte dificilă. DinĠii
avariaĠi nu se pot reface, fiind necesare introducerea unor elemente structurale noi în
locul acestora.
C.8.3.3 (d) Preluarea lunecării se realizează printr-un mecanism de tip grindă cu
zabrele, în care efortul din armătura care traversează rostul echilibrează componenta
orizontală a efortului de compresiune din diagonala comprimată formată între
pragurile dinĠilor (fig.C.6.9), sau printr-un mecanism echivalent de frecare (vezi STAS
10107/0-90, pct.3.4.2). Primul mecanism este activ în îmbinările verticale cu dinĠi, iar
cel de-al doilea în îmbinările orizontale de la nivelul planúeelor, úi în îmbinările
verticale după ruperea dinĠilor.
C.8.3.3 (f) Asigurarea turnării unui beton compact úi rezistent care să umple spaĠiile
dintre dinĠi este vitală pentru rezistenĠa îmbinării verticale, având în vedere
mecanismul ei de rezistenĠă.
ConstrucĠiile în panouri mari executate la noi în Ġară nu au beneficiat, din
pacate, în marea majoritate, de o execuĠie satisfăcătoare a îmbinărilor, ca urmare úi
a faptului că spaĠiile de betonare prevăzute în proiect erau cu totul insuficiente faĠă
de tehnologiile de turnare a betonului pe úantier. Adoptarea unor soluĠii de îmbinări
verticale, cu panorile de pereĠi practic în contact în îmbinare (de tip "închis"), pe
lângă alte inconveniente, nu permite o bună turnare úi vibrare a betonului, precum úi
controlul calităĠii acestuia.
Prevederile de la C.8.3.3(b), de la 8.3.4, ca úi o parte a prevederilor de la
8.3.5 si 8.3.6 au în vedere tocmai eliminarea unui astfel de risc.
C.8.3.5 Profilul optim al dinĠilor úi dimensiunile acestora depind úi de distanĠa dintre
marginile panourilor de perete, faĠă în faĠă în îmbinare, în vederea realizării unui
unghi favorabil al diagonalelor comprimate. Pe măsură ce înclinarea diagonalei
creúte, scade efortul de compresiune în beton úi se sporeúte efortul din armătura
orizontală din rost úi invers.
La rândul ei distanĠa dintre feĠele panourilor este dictată de grosimea
panourilor úi de spaĠiul necesar unei bune betonări úi vibrări. Din acest motiv profilul
marginii panourilor trebuie să rezulte dintr-o analiză de optim pe baza
considerentelor menĠionate.
Fig.C.8.1
C.42
Prevederile de la 8.3.5 privind lungimea totală a dinĠilor are în vedere faptul că
la rezistenĠe egale (clase de beton identice) rezistenĠa dinĠilor panoului prefabricat úi
a celor din monolitizări trebuie să fie egală.
Limitarea inferioară a numărului de dinĠi pe înălĠimea unui nivel urmăreúte
trasmiterea cât mai uniformă a eforturilor în lungul îmbinării.
Prevederea privind poziĠionarea buclelor orizontale în intervalul dintre dinĠi
urmăreúte conservarea integrităĠii dinĠilor, vitală pentru asigurarea capacităĠii de
rezistenĠă la lunecare. ExperienĠa de care se dispune arată că în condiĠiile plasării
acestor armături în dreptul dinĠilor, la decofrarea panourilor , betonul dinĠilor apare
afectat pe zone relativ importante.
C.8.3.6 P85/96 impune, pentru prima oară în prescripĠiile noastre, eliminarea
rezemării directe a panourilor de placă pe pereĠi, prin intermediul dinĠilor. Această
soluĠie, practic generalizată în perioada anterioară, conduce la întreruperea, pe zone
relativ mari, a continuităĠii pereĠilor, ca urmare a execuĠiei imperfecte úi a
imposibilităĠii, din punct de vedere practic, a prevederii unui mortar de poză, turnat
sau matat ulterior montării. De asemenea, secĠiunile centurilor rezultă în acest caz cu
gâtuiri în anumite zone, în care nu există spaĠiul necesar dispunerii barelor
longitudinale úi înglobării lor în beton.
INFRASTRUCTURI
C.9.1. Prin infrastructură nu trebuie înĠeleasă, în mod automat, partea de structura
situată sub planúeul de subsol.
În funcĠie de situaĠie, se poate dirija dezvoltarea deformaĠiilor plastice într-unul
din nivelurile situate deasupra subsolului. Ansamblul elementelor structurale pe mai
multe niveluri, situate sub zona plastică, poate fi considerat în totalitate ca
infrastructura construcĠiei.
C.9.2. (b) Încărcarea alternantă a piloĠilor poate conduce la degradarea, în cea mai
mare măsură, a capacităĠii de a prelua eforturi tangenĠiale la interfaĠă pilot-teren,
motiv care justifică prevederea din Ghid.
SecĠiunea de armătura longitudinală din piloĠi va fi stabilită din condiĠia de a
elimina apariĠia deformaĠiilor plastice în aceste armături prin solicitarea de întindere,
condiĠie esenĠială pentru concentrarea deformaĠiilor plastice la baza peretelui.
C.9.2. (c) úi (e) SoluĠia (c) prezintă avantajul reducerii presiunilor pe teren prin
preluarea unei fracĠiuni substanĠiale din momentul de răsturnare prin solicitarea
elementului de legătura dintre pereĠi. Având în vedere solicitările deosebit de
importante la forĠe tăietoare din aceste elemente se poate avea în vedere úi soluĠia
de armare cu carcase din bare diagonale.
SoluĠia unor fundaĠii comune se poate extinde úi la structurile de tip dual, la
care forĠele gravitaĠionale aduse de stâlpi contribuie la o uniformizare a presiunilor pe
teren úi la reducerea tendinĠei de rotire a bazei pereĠilor structurali la acĠiuni
orizontale (fig. C.2.5d).
SoluĠia (e) este în esenĠă similară, beneficiind însă de efecte favorabile
suplimentare. Astfel, practic întreaga încărcare verticală a clădirii contribuie la
stabilitatea structurii iar comportarea infrastructurii este bidirecĠională.
C.43
Dacă eforturile la baza peretelui nu sunt prea mari, respectiv numărul de
niveluri al clădirii nu este prea mare, soluĠia prezintă avantaje maxime când pereĠii
structurali sunt plasaĠi la marginea clădirii, în această situaĠie pereĠii de subsol
putând fi realizaĠi fără goluri (sau cu goluri mici) pe toată lungimea clădirii.
C.9.2. (d) Cea mai mare parte a momentului de plastificare la baza pereĠilor, în
soluĠiile de infrastructură de la 9.2.d se pot transfera la pereĠii perimetrali prin cuplul
de forĠe dezvoltate la nivelul planúeului peste subsol úi la nivelul fundaĠiei. Planúeul
trebuie dimensionat la eforturile ce revin din această schemă de comportare.
În aceste condiĠii, fundaĠia proprie a peretelui va transmite în principal
încărcarea verticală aferentă.
Gradul de încastrare al bazei peretelui este dificil de evaluat neputâdu-se
preciza cu exactitate rotirea peretelui pe teren. Din acest motiv este indicat să se
facă mai multe ipoteze cu caracter acoperitor privind distribuĠia momentelor în perete,
pe înălĠimea subsolului (fig.9.6).
Descărcarea de momente a peretelui pe înălĠimea infrastructurii este însoĠită
de forĠe tăietoare foarte importante. Preluarea acestora reprezintă o componentă de
bază a proiectării pereĠilor.
C.9.2. (f) În cazul acestui tip de infrastructură se beneficiază de efectul de lestare
realizat prin încărcarea stâlpilor de la nodurile reĠelei de grinzi (ca în cazul tipului c de
infrastructură), de transferul de eforturi sub nivelul planúeului peste subsol la pereĠii
suplimentari din subsol prin efectul de "menghină", ca în soluĠiile de tip d), úi în plus
de rigiditatea úi de rezistenĠa la torsiune a ansamblului infrastructurii.
C.9.2. (g) SoluĠia indicată la 9.2g (fig. 9.7) referitoare la fundaĠiile pe care pereĠii
structurali se pot roti liber este indicată în situaĠiile în care pereĠii structurali au
secĠiuni ample úi forĠe verticale de compresiune importante, astfel încât pentru
preluarea forĠelor seismice de calcul nu sunt necesare armături de întindere. În
aceste cazuri nu apare necesitatea ancorării armăturilor verticale din pereĠi în
elementele infrastructurii, iar soluĠia ce implică posibilitatea rotirii libere pe fundaĠie
prezintă avantajul unei transmiteri simple úi clare a încărcărilor la teren
SuprafaĠa de rezemare a fundaĠiilor trebuie să asigure ca terenul de fundaĠie
să nu cedeze înainte de atingerea capacităĠii de rezistenĠă a peretelui.
De asemenea, o preocupare specială trebuie să fie constituită de proiectarea
blocului de beton de sub perete (a cuzinetului de sub acesta) care poate fi supus la
eforturi mari sub acĠiunea presiunilor pe rostul dintre cele două elemente. Preluarea
acestor eforturi poate face necesară luarea de masuri cum sunt armarea
longitudinală a blocului sau legarea acestuia de cuzinetul de la baza peretelui, printr-
o armare judicioasă.
Pentru exemplificare, în fig. C.9.9 se prezintă un perete lungitudinal de coridor
cu grinzi de cuplare slabe, cum se întâlnesc în unele clădiri realizate înainte de 1977.
După fisurarea (úi ruperea) grinzilor de cuplare slabe montanĠii lucrează ca
pereĠii care se rotesc pe fundaĠie úi încarcă talpa de beton simplu cu forĠe
concentrate. Talpa lucrează ca o grindă pe mediu elastic încărcată cu forĠe
concentrate. Apar momente încovoietoare mari care rup în bucăĠi talpa de beton
simplu. Această situaĠie s-ar fi putut evita dacă talpa ar fi fost armată adecvat,
longitudinal úi transversal.
C.44
C.9.3.1 Cu caracter exemplificativ în fig. C.9.10 se prezintă situaĠia deosebită de
solicitare care poate apărea la un perete structural pe înălĠimea subsolului úi
măsurile de armare speciale care se impun.
Peretele considerat, situat la marginea clădirii, nu are contact lateral cu
planúeul peste subsol. Descărcarea necesară de moment pe înălĠimea subsolului,
prin aúa numitul mecanism de menghină, impune fixarea peretelui la nivelul acestui
planúeu. În acest scop reacĠiunea de fixare reclamă prevederea unor armături de
suspendare suficiente în centura peretelui cu un ancoraj suficient de lung pentru
transmiterea acesteia la planúeu. Armăturile necesare trebuie să preia prin întindere
suma forĠelor tăietoare din perete, de deasupra.
Fig.C.9.9
Fig.C.9.10
BIBLIOGRAFIE
1. Agent, R., Postelnicu, T., "Calculul structurilor cu diafragme din beton
armat", vol.1, 1982; vol.2, 1983.
2. Agent, R., Postelnicu, T., "Îndrumător pentru calculul úi alcătuirea
elementelor din beton armat", 1992.
3. Aktan, A.E., and Bertero, V.V., “Conceptual Seismic Design of Frame-Wall
Structures", Journal of Structural Engineering, ASCE, nov.1984.
4. Bertero, V.V., Popov, E.P., Wang, T.Y., and Vallenas, J., "Seismic Design
Implications of Hysteretic Behaviour of RC Structural Walls", 6th WCEE, New
Delhi, 1977, vol.5.
5. Barda, F., Hanson, J.M., and Corley G., "Shear Strength of Low-Rise Walls
with Boundary Elemnts", Reinforced Concrete Structures in Seismic Zones, ACI
Publication SP-63, ACI 1977.
6. Bertero, V.V., "Seismic Behaviour of RC Wall Structural Systems",
Proceedings of the 7th WCEE, Instanbul, 1980, vol.6.
7. Bertero, V.V., "Lessons Learned from Recent Earthquakes and Research
and Implications for Earthquake Resistant Design of Building Structures in
U.S., Earthquake Spectre”, vol.2, 1986.
8. Bertero, V.V., "State of the Art Practice in Seismic Resistant Design of RC
Concrete Frame-Wall Structural Systems", Proceedings of the 8th WCEE, San
Francisco, 1984, vol.V.
9. Bertero, V.V., "Implications of Recent Earthquakes and Reserch on
Earthquakes-Resistant Design and Construction of Buildings", raport UCB-
EERC 86/03.
10. Corley, W.G., Fiorato, A.E., and Oesterle, R.G., "Structural Walls", ACI
Publication SP-72, ACI, 1989.
11. Chaney, F.A, and Bertero, V.V., "An Analytical Evaluation of the Design
and Analytical Seismic Response of a Seven Story RC Frame-Wall Structure",
Raport UCB-EERC.
12. Degaz, A., and Weight, R.C., "Structural Walls with staggered Door
Openings, Journal of Structural Engineering ASCE, May 1991.
13. Goodsir, W.J., The Design of Compled Frame-Wall Structures for Seismic
Actions, Research Report 85-8, Department of Civil Engineering, University on
Canterbury, 1985.
14. Igbal,, M., and Derecho, A.T., "Inertia Forces over Height of RC Structural
Walls During Earthquakes, in Reinforced Concrete Structures Subjected to
Wind and Earthquake Forces, ACI Publication SP-63, ACI 1980.
15. Morgan, B., Hiraishi, H., and Corley, W.G., "Medium Scale Wall Assemblies:
Comparison of Analysis and Test Results", Earthquake Effects on RC Structures,
US Japan Research, ACI Publications SP-84, ACI 1995.
16. Oesterle, R.G., Fiorato, A.E., Aristazabal-Ochoa, J.D., and Corley, W.G.,
"Hysteretic Response of RC Structural Walls", Reinforced Concrete Structures
Subjected to Wind and Earthquake Forces, ACI Publication SP-63, ACI 1980.
17. Park, R., and Paulay, T., Reonforced Concrete Structures, 1975.
18. Paulay, T., "Coupling Beams of Reinforced Concrete Shear Walls",
Journal of the Structural Division, ASCE, March 1979.
19. Paulay, T., "Simulated Seismic Loading of Spandrel Beams" Journal of the
Structural Division, ASCE, September, 1971.
20. Paulay, T., "The Ductility of Renforced Concrete Shear Walls for Seismic
Areas", Reinforced Concrete Structures in Seismic Zones, ACI Publication SP-53,
ACI, 1977.
21. Paulay, T., "A Seismic Design Strategy for Hybrid Structures",
Proceedings of the 5th Canadian Conference on Proceedings of the 5th Canadian
Conference on Earthquake Engineering, 1987.
22. Paulay, T., Priestley, M.J.N., "Seismic Design of Reinforced Concrete and
Masonry Buildings", 1992.
23. Paulay, T., “Special Issues in Seismic Design”, Structural Engineering
International, August 1995.
24. Pavel, C., Postelnicu, T., "Precizări privind schematizarea pentru calcul a
structurilor cu diafragme de beton armat pentru clădiri multietajate", ConstrucĠii
nr.9-10/1988.
25. Synge, A.J., "Ductility of Squat Shear Walls”, Research Report, Department
of Civil Engineering, Univeristy of Canterbury Cristchurch, 1980.
26. Tsoukantas, S., Lewicki, B. „Behaviour of joints in precast walls. General
Raport 4, Session 4.
27. Titaru, E., CăpăĠână, D., "Aspecte ale efectelor de interacĠiune la
structurile de beton armat alcătuite din cadre úi pereĠi structurali", ConstrucĠii 4-
5/1985.
28. Vallenas, J.M., Bertero, V. V., and Popov, E.P."Hysteretic Behaviour of
Reinforced Concrete Structural Walls", Report UCB-EERC, 79/20, August
197_R9.
29. Vlaicu, Gh., “ContribuĠii la perfecĠionarea metodelor de proiectare
antiseismică a structurilor mixte cu diafragme prefabrciate úi cadre din beton
armat”, Teză de doctorat, U.T.C.B., Bucureúti, 1999.
30.ACI Commitee 318, Building Code Requirements for Reinforced Concrete
(ACI 318-89) and Commentary, ACI, 1989.29. New Zealand Standard Code of
Practice for the Design of Concrete Structures, NZS 3101. Commentary NZS
3101, 1995.
31. Seismology Comittee, Structural Engineers Association of California,
Recommend Lateral Force Requirement and Tentative Commentary, 1980.
32. Uniform Building Code, International Conference of Buildings officials, 1988.
33. Comite Euro International du Beton, Seismic Design of Concrete
Structures, 1987.
34. Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcĠiilor de locuinĠe,
social-culturale, agrozootehnice úi industriale: P100-92.
35. STAS 10107/0-90 "Calculul úi alcătuirea elementelor structurale din
beton, beton armat úi beton precomprimat".
36. InstrucĠiuni tehnice pentru proiectarea construcĠiilor cu structura din
diafragme de beton P85-82.
37. InstrucĠiuni tehnice privind proiectarea clădirilor de locuit cu structura
de rezistenĠă din panouri mari P101-70.

CUPRINS

1. PROBLEME GENERALE 1.1. Modul de aplicare 1.2. Relatia cu alte prescrip ii 2. ALC TUIREA DE ANSAMBLU 2.1. Defini ii. Clasific ri 2.2. Alc tuirea general a cl dirilor i dispozi ia elementelor structurale verticale 2.3. Alc tuirea elementelor structurale 2.4. Plan ee 2.5. Rosturi 2.6. Infrastructura 2.7. Alc tuirea elementelor nestructurale 3. EXIGEN E GENERALE DE PROIECTARE 3.1. Probleme generale 3.2. Exigen e privind mecanismul structural de disipare a energiei (mecanismul de plastificare) 3.3. Exigente de rezisten i de stabilitate 3.4. Exigen e de rigiditate 3.5. Exigen e privind ductilitatea local i eliminarea ruperilor cu caracter neductil 3.6. Exigen e specifice structurilor prefabricate 4. PROIECTAREA PRELIMINAR A ELEMENTELOR STRUCTURALE 4.1. Stabilirea înc rc rilor verticale 4.2. Dimensionarea preliminar a sectiunilor pere ilor 4.3. Dimensionarea preliminar a sec iunilor grinzilor de cuplare 5. CALCULUL STRUCTURILOR CU PERE I STRUCTURALI LA AC IUNEA ÎNC RC RILOR VERTICALE I ORIZONTALE 5.1. Indica ii generale 5.2. Schematizarea pentru calcul a structurilor cu pere i structurali 5.3. Determinarea eforturilor axiale de compresiune în pere ii structurali din ac iunea înc rc rilor verticale 5.4. Metoda simplificat pentru determinarea eforturilor sec ionale, în domeniul elastic 5.5. Metode de calcul în domeniul postelastic 6. CALCULUL SEC IUNILOR PERE ILOR STRUCTURALI 6.1. Generalit i 6.2. Valorile eforturilor sec ionale de dimnsionare 6.3. Efectul înc rc rilor verticale excentrice 6.4. Dimensionarea sec iunii de beton a pere ilor structurali 6.5. Calculul arm turilor longitudinale i transversale din pere ii structurali 6.6. Calculul arm turilor din grinzile de cuplare 6.7. Calculul plan eelor ca diafragme orizontale

7. PREVEDERI CONSTRUCTIVE 7.1. Materiale utilizate 7.2. Alc tuirea sectiunii de beton a pere ilor structurali. Dimensiuni minime 7.3. Armarea pere ilor. Prevederi generale 7.4. Armarea în camp a pere ilor structurali 7.5. Arm ri locale ale elementelor verticale 7.6. Armarea grinzilor de cuplare 8. PROBLEME SPECIFICE DE ALC TUIRE A STRUCTURILOR PREFABRICATE 8.1. Probleme generale 8.2. Alc tuirea panourilor 8.3. Îmbin rile structurilor cu pere i din elemente prefabricate de beton armat 9. INFRASTRUCTURI 9.1. Prebleme generale 9.2. Tipuri de infrastructuri 9.3. Indica ii privind modul de calcul al elementelor infrastructurii 9.4. Probleme specifice de alc tuire a elementelor infrastructurilor ANEXA A PROCEDEU SIMPLIFICAT DE CALCUL STRUCTURAL INDICA II PRIVIND APLICAREA PREVEDERILOR CR2-1-1.1. COMENTARII PROBLEME GENERALE ALC TUIREA DE ANSAMBLU EXIGEN E GENERALE PROIECTAREA PRELIMINAR A ELEMENTELOR STRUCTURALE CALCULUL STRUCTURILOR CU PERE I STRUCTURALI LA AC IUNEA ÎNC RC RILOR VERTICALE I ORIZONTALE CALCULUL SEC IUNILOR PERE ILOR STRUCTURALI PREVEDERI CONSTRUCTIVE PROBLEME SPECIFICE DE ALC TUIRE A STRUCTURILOR PREFABRICATE INFRASTRUCTURI BIBLIOGRAFIE

1. PROBLEME GENERALE
1.1. Modul de aplicare 1.1.1 Prezentul Ghid cuprinde prevederi referitoare la proiectarea construc iilor cu pere i structurali de beton armat monolit i/sau din elemente prefabricate. Prevederile privind alc tuirea de ansamblu i calculul structurilor cu pere i, cât i detaliile de alc tuire constructiv i de armare a pere ilor, se refer la tipurile uzuale de structuri care apar în mod curent la cl dirile etajate civile sau industriale, cu pân la 20 de niveluri. Pentru alte categorii de construc ii, cu forme, alc tuiri i/sau solicit ri speciale, sau la cl diri mai înalte, prevederile prezentului Ghid vor fi luate în considerare cu caracter orientativ. 1.1.2 În cazul construc iilor situate pe terenuri sensibile la umezire i, în general, pe terenuri la care pot ap rea tas ri diferen iale importante, este necesar ca, pe lâng respectarea prevederilor prezentului Ghid, s se prevad i m suri suplimentare de alc tuire, dimensionare i armare corespunz toare condi iilor de fundare respective. Aceste m suri nu fac obiectul prezentei prescrip ii. 1.1.3 Alc tuirea constructiv a structurilor cu pere i de beton armat va fi pus de acord cu procedeele de execu ie folosite (sistemul de cofraj utilizat pentru pere ii verticali din beton armat monolit, sau realiza i din panouri mari prefabricate, modul de execu ie al plan eelor, etc.). Se va urm ri ca tehnologia de execu ie s structural avut în vedere a proiectare. nu afecteze comportarea

1.1.4 Prevederile prezentului Ghid trebuie interpretate ca având un caracter minimal. De la caz la caz proiectan ii de structuri pot aplica i alte metode de calcul i pot lua i alte m suri constructive pentru ob inerea nivelului dorit de siguran . 1.2. Rela ia cu alte prescrip ii 1.2.1 Sub aspectul m surilor de protec ie seismic , prezentul ghid de proiectare este bazat pe prevederile normativului P100/1992, fa de care cuprinde detalieri i preciz ri suplimentare. Proiectarea structurilor cu pere i de beton armat va fi orientat pe satisfacerea exigen elor structurale (vezi cap.3): - conformarea general favorabil a construc iei; - asigurarea unei rigidit i suficiente la deplas ri laterale; - impunerea unui mecanism structural favorabil de disipare a energiei sub ac iuni seismice de intensitate ridicat .

1.1

1.2.2 Metodele de proiectare seismic ale structurilor cu pere i structurali de beton armat, diferen iate în func ie de modul în care este modelat ac iunea seismic , de fidelitatea modelului de calcul în raport cu caracterul, în general, spa ial, dinamic i neliniar al comport rii structurale, precum i de modul concret în care sunt efectuate verific rile ce privesc condi iile de conformare antiseismic i performan ele r spunsului seismic, sunt cele prescrise la pct.2.3 i tabelul 6.2 din Normativul P100/92, unde sunt precizate i domeniile recomandabile de utilizare a acestor metode. 1.2.3 Prevederile prezentului Ghid vor fi completate dup necesit i cu prevederile altor prescrip ii sub a c ror inciden se afl construc iile proiectate, cum sunt: - standardele din seria STAS 10101, referitoare la ac iunile în construc ii; - standardele din seria STAS 10107, referitoare la proiectarea elementelor de beton armat din construc ii civile i industriale; - standardele din seria STAS 3300, referitoare la calculul terenului de fundare; - “Instruc iunile tehnice pentru proiectarea i executarea arm rii elementelor de beton cu plase sudate” – P59/80; - codul de practic NE012/99 pentru executarea lucr rilor de beton i beton armat, etc. - NP 112/04 – Normativ pentru proiectarea de fundare direct .

1.2

2. ALC TUIREA DE ANSAMBLU
2.1. Defini ii. Clasific ri 2.1.1 Construc iile cu pere i structurali sunt cele la care elementele structurale verticale sunt constituite în totalitate sau par ial din pere i de beton armat turna i monolit sau realiza i din elemente prefabricate. La aceste structuri este necesar realizarea plan eelor ca diafragme orizontale, care asigur deformarea solidar în preluarea for elor orizontale (din ac iunea cutremurului sau a vântului) a elementelor verticale structurale – pere i sau stâlpi. 2.1.2 Dup modul de participare a pere ilor la preluarea înc rc rilor verticale i orizontale, sistemele structurale se clasific în urm toarele categorii: A. Sisteme cu pere i structurali, la care rezisten a la for e laterale este asigurat , practic, în totalitate de c tre pere i structurali de beton armat. Structura mai poate cuprinde i alte elemente structurale cu rol numai în preluarea înc rc rilor verticale, a c ror contribu ie în preluarea for elor laterale poate fi neglijat . B. Sisteme mixte (duale) la care pere ii structurali conlucreaz beton armat în preluarea for elor laterale. cu cadre de

2.1.3 Pere ii structurali se clasific în: - pere i în consol individuali (necupla i), lega i numai prin placa plan eului; - pere i cupla i, constitui i din doi sau mai mul i montan i (pere i în consol ) conecta i într-un mod regulat prin grinzi (grinzi de cuplare) proiectate, dup caz, pentru a avea o comportare ductil sau în domeniul elastic. - o categorie special o constituie pere ii asambla i sub forma unor tuburi perforate sau nu. 2.2. Alc tuirea general verticale a cl dirilor i dispozi ia elementelor structurale

2.2.1 La stabilirea formei i a alc tuirii de ansamblu a construc iilor se vor alege, de preferin , contururi regulate în plan, compacte i simetrice, evitându-se disimetriile pronun ate în distribu ia volumelor, a maselor, a rigidit ilor i a capacit ilor de rezisten ale pere ilor i a celorlalte subsisteme structurale, în cadrul aceluia i tronson de cl dire, în vederea limit rii efectelor de torsiune general sub ac iunea seismic i a altor efecte de interac iune defavorabile. Prin alc tuirea structurii se va realiza un traseu sigur cât mai scurt, al înc rc rilor verticale i orizontale, de la locul unde sunt aplicate la terenul de fundare.

2.1

dup dou direc ii perpendiculare între ele. La cl dirile de alte forme. 2. 2. Se admit retrageri la ultimele niveluri. Dimensiunile i armarea pere ilor se vor p stra. iar distribu ia în plan a pere ilor va fi.7 La construc iile cu forma în plan dreptunghiular .2. de rezisten i de ductilitate pe ambele direc ii prin continuarea pân la funda ii a celorlal i pere i i prin alc tuirea adecvat a stâlpilor de la baza pere ilor întrerup i. La cl diri cu în l imi mari dimensiunile se pot mic ora gradat. astfel ca acestea s se suprapun pe vertical . inclusiv cu suprim ri par iale sau totale ale unor pere i. de regul . Se recomand ca rigidit ile de ansamblu ale structurii dup cele dou direc ii s fie de valori apropiate între ele. 2. la pozi ionarea pere ilor în plan se va urm ri ca cerin ele de ductilitate s fie cât mai uniform distribuite în pere ii structurii.La stabilirea configura iei structurii i a pere ilor structurilor se vor respecta prevederile paragrafelor 4. Se vor lua m suri pentru a men ine i la aceste niveluri capacit i suficiente de rigiditate. 2. constante pe în l imea cl dirii. în m sur s realizeze un transfer cât mai simplu i mai avantajos al eforturilor de la baza pere ilor la terenul de fundare.5 Amplasarea în plan a pere ilor structurali va urm ri cu prioritate posibilitatea ob inerii unui sistem avantajos de funda ii (incluzând. f r salturi bru te importante. 2.2. de regul .8 Se va urm ri ca rezultantele înc rc rilor verticale (gravita ionale) care ac ioneaz pere ii unei structuri s nu duc la excentricit i mari cu acela i sens fa de centrele de greutate ale pere ilor respectivi.2 În cadrul aceluia i tronson. De asemenea. pere ii structurali se vor dispune. 2.2.2. 2. se poate accepta suprimarea unor pere i.2.2.2 .1 i 4. urm rind s se evite apari ia unor disimetrii importante de mase i de rigidit i. aceea i la toate nivelurile. de regul . dou din niveluri. suprafa a plan eului la fiecare nivel va fi pe cât posibil aceea i. neechilibrate pe ansamblul structurii la fiecare nivel.4 La dispunerea pere ilor în plan se va urm ri s se evite efectele negative rezultate din apari ia unor excentricit i suplimentare ca urmare a plastific rii nesimultane a unor pere i la ac iunea cutremurului dup anumite direc ii.2. 2. pere ii de la subsol i/sau de la alte niveluri de la partea inferioar ). acelea i cerin e se pot realiza i prin dispunerea pere ilor dup direc iile principale determinate de forma cl dirii.6 Pere ilor structurali c rora le revin cele mai mari valori ale for elor orizontale trebuie s li se asigure o înc rcare gravita ional suficient (s fie suficient “lesta i”) astfel încât s se poat ob ine condi ii avantajoase de preluare a solicit rilor din înc rc ri orizontale i de transmitere a acestora la terenul de fundare. dac este necesar. la unul.3 din normativul P100/92 i prevederile suplimentare prezentate în continuare.3 În cazul când la parter sau la alte niveluri intervine necesitatea de a se crea spa ii libere mai mari decât la etaje curente.

11 La proiectarea structurilor cu pere i structurali se va avea în vedere în afara situa iei construc iei în faza de exploatare i situa iile care apar pe parcursul execu iei.la cl dirile de locuit. rezultate din intersec ia pere ilor de pe cele dou direc ii principale ale cl dirii.1 Pentru elementele structurale verticale. sec iunile cu t lpi ample.10 Pere ii exteriori pot fi realiza i din beton armat i utiliza i ca pere i structurali.2 Se vor adopta. prin bulbi i t lpi cu dezvolt ri limitate i se vor evita. pe cât posibil. pere ii dintre apartamente i pere ii casei sc rii. forme de sec iuni cât mai simple (fig.2. 2. la exterior.3.3. Din aceast categorie fac parte: . 2. se vor alege.2. Alc tuirea elementelor structurale 2. cu condi ia asigur rii izol rii lor termice prin placare. necesitând ca atare grosimi mai mari i care. a plan eelor) pot impune m suri suplimentare în vederea asigur rii stabilit ii i capacit ii de rezisten necesare ale pere ilor.2.2. 2.2.9 Dintre pere ii interiori. când func iunea cl dirii o impune. iruri de goluri suprapuse. . Ace ti pere i pot fi din beton armat monolit sau din elemente prefabricate. cu dispozi ie ordonat .3.1 În cazul construc iilor cu pere i structurali de i. conducând la pere i forma i din plinuri verticale (montan i). se recomand s fie folosi i ca pere i structurali cu prec dere aceia care separ func iuni diferite sau care trebuie s asigure o izolare fonic sporit . se va urm ri realizarea pere ilor cu sec iuni lamelare sau înt rite la extremit i. în func ie de necesit i. Astfel. în care lipsa unor elemente înc neexecutate (de exemplu. nu prezint goluri de u i sau la care acestea sunt în num r redus. etc. Fig. pere ii de la nucleul de circula ie vertical i de la grupurile sanitare. legate între ele prin grinzi (rigle) de cuplare având configura ia general a unor cadre etajate.1). 2. cu un material termoizolator.la cl dirile administrative.3 .2. 2. de preferin . dezideratul men ionat mai sus se poate realiza printr-o dispunere judicioas a golurilor i prin eventuala fragmentare a pere ilor. în acela i timp. pere i individuali sau pere i cupla i.

4 . Modul de alc tuire al plan eelor se va corela cu distan ele dintre pere ii structurali astfel încât plan eele s rezulte. Plan ee 2.1 Plan eele vor fi astfel alc tuite încât s asigure satisfacerea exigen elor func ionale (de exemplu. în care s apar riscul de rupere la ac iunea unor cutremur de intensitate mare. instala ii. echipamente) s nu se sl beasc exagerat plan eul dup anumite sec iuni. ca în fig. 2. 2. indeformabile pentru înc rc ri în planul lor.2.4. pentru realizarea unei comport ri de element cu sec iune tubular închis la unele nuclee de pere i) se recomand decalarea golurilor pe în l imea cl dirii.2.2.2.4.2).3 2. în mod ordonat.Grinda de cuplare 2. cele de izolare fonic ).3.2 Plan eele pot fi realizate i din elemente prefabricate.3.3 Grinzile de cuplare vor avea grosimea egal cu aceea a inimii pere ilor verticali sau. practic.4.2 2. pentru înc rc ri verticale i orizontale.3 Se va urm ri ca prin forma în plan aleas pentru plan eu i prin dispunerea adecvat a golurilor cu diferite destina ii (pentru sc ri.4). lifturi.4.1.2.3. Fig. În acest ultim caz marginile dinspre gol ale pere ilor vor avea cel pu in grosimea grinzilor (vezi i 7. 2.4 În situa iile în care se urm re te ob inerea unor elemente structurale cu capacit i sporite de rigiditate i de rezisten (de exemplu. dimensiuni mai mari decât aceasta (fig. dac este necesar. precum i cele de rezisten i de rigiditate.4. Grinzi de cuplare Fig. cu condi ia ca solu iile de îmbinare s asigure plan eului exigen ele men ionate la 2.

4 al normativului P100/92. precum i a torsiunii generale la ac iuni seismice.2. arm ri puternice.5.1 Se vor prevedea. l imea rostului poate fi redus pân la dimensiunea minim realizabil constructiv. a eforturilor din ac iunea contrac iei betonului i a varia iilor de temperatur .5. dup necesit i. 2. Se va urm ri ca rosturile s cumuleze dou sau toate cele trei roluri men ionate. rosturi seismice i/sau rosturi de tasare. ca i lungimea “l” între capetele extreme ale pere ilor (fig. dac se iau m suri constructive speciale (utilizarea de betoane cu contrac ie foarte mic . 2. 2. cu în l ime i alc tuire similare.4 Tabelul 1 Tipuri de plan eu Plan eu din beton armat monolit sau plan eu cu alc tuire mixt (din predale prefabricate cu o plac de beton armat) Plan eu prefabricat cu o suprabetonare de 6-7 cm L (m) 60 70 l (m) 50 60 Distan a dintre rosturi poate fi mai mare decât cea din tabelul 1. din punct de vedere structural. Fig.5 .3 Dispunerea rosturilor seismice i l imea acestora vor respecta prevederile din paragraful 4. adoptarea unor rosturi de lucru deschise timp suficient etc.) i/sau se justific prin calcul c se poate controla adecvat procesul de fisurare. lungimea “L” a tronsoanelor de cl dire.4) nu vor dep i.2.5. de regul .2 În vederea reducerii sub limite semnificative.2. valorile date în tabelul 1.5. rosturi de dilatare-contrac ie. În cazul unor tronsoane de cl dire vecine. Rosturi 2.

rosturile vor traversa i funda iile. pozi ia i dimensiunea golurilor) i modul lor de prindere de elementele structurale. funda iile i radierul (eventual placa pardoseal de beton armat). 2. constituind i rosturi de tasare.8). Alc tuirea elementelor nestructurale 2. Un tip special de funda ii din aceast categorie îl constituie funda iile realizate sub pere i care se pot roti liber la baz (vezi fig.1 Pere ii structurali. 2. pere ii subsolului. care pe lâng fundatii.6. alc tuie te infrastructura construc iei.7. Infrastructura 2. pere ii subsolului sau a mai multor niveluri de la baza structurii. alc tuite din plan eul peste subsol.7. dar cu propor ii i dimensiuni corelate cu m rimea eforturilor din pere ii structurali. atunci când exist . c) Infrastructuri realizate sub forma unor cutii închise cu mare rigiditate i cu mare capacitate de rezisten la încovoiere. 2.6. s se evite realizarea unor interac iuni nefavorabile i s se asigure limitarea degrad rilor în pere i în conformitate cu prevederile normativului de proiectare antiseismic . poate include. for t ietoare i torsiune. În raport cu m rimea solicit rilor care apar la baza pere ilor structurali i configura ia pere ilor subsolului se pot prevedea diferite solu ii. din zid rie de c r mid ) se va urm ri.2 În cazul pere ilor executa i din materiale rezistente (de exemplu.4 În cazul în care construc ia este alc tuit din corpuri cu mase pronun at diferite (de exemplu. ca prin alc tuirea lor (dimensiuni. dintre care cele mai importante sunt: a) Funda ii izolate de tipul celor adoptate în cazul stâlpilor structurilor în cadre. constituind funda iile comune pentru mai mul i pere i. 2.6 . de exemplu funda ii cu cuzinet i bloc de beton simplu.2. sau când acestea sunt fundate pe terenuri cu propriet i substan ial diferite. individuali (în consol ) sau cupla i vor fi prev zu i la partea lor inferioar cu elemente structurale care s permit transmiterea adecvat a solicit rilor pere ilor la terenul de fundare. au în l imi foarte diferite).7.1 Se recomand utilizarea elementelor de compartimentare u oare.5. b) Grinzi de funda ii pe una sau dou direc ii. care s poat fi modificate sau înlocuite pe durate de exploatare a construc iilor i care s fie cât mai pu in sensibile la deplas ri în planul lor.9. Ansamblul acestor elemente structurale.

. vecin tatea cu alte construc ii. 3. datorate pierderii ancorajelor. alc tuirea i execu ia tuturor elementelor structurale i nestructurale. referitoare la calculul.capacit i de deformare postelastic substan iale i comportare histeretic stabil în zonele plastice. climatice.) i de importan a construc iei.respectarea prevederilor prezentului Ghid i ale celorlalte prescrip ii sub inciden a c rora se afl construc ia.concep ia general de proiectare a structurii privind mecanismul structural de deformare elasto-plastica (si implicit de disipare de energie). în particular a celor seismice. estetice. .cerin e de ductilitate moderate i cât mai uniform distribuite în ansamblul structurii.2. în func ie de condi iile concrete pe amplasament (geotehnice. se realizeaz prin: . de între inere i de reparare/consolidare. de încadrare în mediul construit. . EXIGEN E GENERALE DE PROIECTARE 3. . structurale. Exigen e privind mecanismul structural de disipare a energiei (mecanismul de plastificare) Ob inerea unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil sub ac iuni seismice de intensitate ridicat în cazul construc iilor cu pere i structurali de beton armat implic : . .. ac iunii for elor t ietoare. etc. de execu ie. 3. Astfel se poate asigura o comportare favorabil în exploatare. etc).eliminarea ruperilor premature.2. etc.eliminarea apari iei unor fenomene de instabilitate care s nu permit atingerea capacit ilor de rezisten proiectate. De regul .3.dirijarea deforma iilor plastice în grinzile de cuplare i la baza pere ilor. cu caracter fragil.o modelare fidel în raport cu comportarea real i utilizarea unor metode de calcul adecvate pentru determinarea eforturilor i dimensionarea elementelor structurale. seismice.1. .1 . Modalit ile practice de impunere a mecanismelor de plastificare adecvate sunt prezentate la 6. prin proiectarea structural trebuie s se asigure o comportare în domeniul elastic pentru plan ee i sistemul infrastructurii cu funda iile aferente. Satisfacerea exigen elor structurale referitoare la preluarea ac iunilor de diferite categorii. cu un nivel controlat de siguran . Probleme generale Proiectarea construc iilor cu pere i structurali trebuie s urm reasc satisfacerea tuturor exigen elor specifice de diferite naturi (func ionale.

În mod practic condi ia de ductilitate local se exprim printr-un criteriu de limitare a în l imii relative a zonei comprimate a sec iunilor sau.3. Elementele structurale trebuie înzestrate cu rezisten necesar în toate sec iunile astfel încât s fie posibil un traseu complet.5. Exigen e de rezisten i de stabilitate Exigen ele de rezisten impun ca ac iunile seismice de intensitate mare s nu reduc semnificativ capacitatea de rezisten a sec iunilor celor mai solicitate ale structurii. Exigen e privind ductilitatea local neductil i eliminarea ruperilor cu caracter Condi ia de ductilitate în zonele plastice ale structurilor cu pere i de beton armat are în vedere asigurarea unei capacit i suficiente de rotire postelastic în articula iile plastice. Tot în categoria fenomenelor de instabilitate.2. De asemenea. se consider c cerin ele de rezisten sunt satisf cute. f r întreruperi i cât mai scurt. al înc rc rilor de la locul unde sunt aplicate pân la funda ii. cu valorile de calcul maxime ale eforturilor sec ionale. dac în toate sec iunile capacitatea de rezisten . cu preciz rile din prezentul Ghid i în condi iile respect rii regulilor de alc tuire prev zute de acestea. este superioar . se încadreaz i situa iile în care distribu ia în plan a pere ilor duce la excentricit i exagerate ale centrului maselor în raport cu centrul de rigiditate al pere ilor structurali. în cazul 3.3.2 . Exigen ele de stabilitate impun evitarea pierderii stabilit ii formei (voal rii) pere ilor în zonele puternic comprimate i eliminarea fenomenelor de r sturnare datorate unei suprafe e de rezemare pe teren insuficiente.2. care trebuie evitate. 3.4. la limit egal .4). 2.1. evaluat pe baza prevederilor din STAS 10107/0-90. rigiditatea pere ilor structurali trebuie s fie suficient de mare pentru a asigura i condi ia de necoliziune la rosturi a tronsoanelor de cl dire vecine. f r reduceri semnificative ale capacit ii de rezisten în urma unor cicluri ample de solicitare seismic . Practic. în absen a unor pere i care s preia în mod eficient momentele de torsiune general (vezi 2. 3. Exigen e de rigiditate Construc iile cu pere i structurali vor fi prev zute prin proiectare cu o rigiditate la deplas ri laterale în acord cu prevederile normativului de proiectare seismic . cu caracteristici de vibra ie pronun at diferite.

3. Valorile for elor de lunecare i ale celorlalte for e care intervin la dimensionarea elementelor de îmbinare vor fi cel pu in egale cu valorile asociate mecanismului de plastificare structural. de limitare a efortului unitar mediu de compresiune.1). pentru evalu ri preliminare. printr-un criteriu echivalent. .ruperea la for t ietoare în sec iunile înclinate. sub înc rc rile care corespund stadiului ultim pentru structura în ansamblu. Exigen e specifice structurilor prefabricate Proiectarea structurilor rezultate din asamblarea unor elemente prefabricate de perete. În acela i scop sunt necesare m suri pentru evitarea fenomenului de pierdere a stabilit ii zonelor comprimate de beton i a arm turilor comprimate (vezi pct. În vederea mobiliz rii capacit ii de ductilitate la solicitarea de încovoiere cu sau f r efort axial. prin dimensionare. în lungul rosturilor de lucru sau în lungul altor sec iuni prefisurate. îmbin rile verticale. cum sunt: .ruperea zonelor întinse armate sub nivelul corespunz tor eforturilor de fisurare.4. orizontale sau dup alte direc ii între elementele prefabricate vor trebui s fie solicitate în domeniul elastic.3 i 6. .2. de suprafa sau liniare.6.4. . trebuie s urm reasc ob inerea unei comport ri practic identice cu cea structurilor similare realizate din beton armat monolit. mai aproximativ.elementelor verticale. se va asigura.ruperea la for ele de lunecare.pierderea aderen ei betonului la suprafa a arm turilor în zonele de ancorare i de înn dire. În acest scop.3 . 3. un grad superior de siguran fa de ruperile cu caracter fragil sau mai pu in ductil.

dup caz.5.2 Grosimea pere ilor va fi cel pu in 15 cm. = coeficient de importan a construc iei. conform P100/1992.5 At Ai 0.3 Aria bulbilor sau t lpilor At prev zute la capetele sec iunii pere ilor cu aria inimii Ai va respecta rela iile: no 1. = coeficientul zonei seismice de calcul.1 . în func ie de alc tuirea (modul de desc rcare) plan eelor (vezi pct. ks Apl = aria suprafe ei plan eului în m2. provenite din înc rc rile verticale. n = num rul de niveluri de cl dire (num rul de plan ee) situate deasupra sec iunii considerate. 4. Dimensionarea preliminar a sec iunilor pere ilor 4. orienta i paralel cu ac iunea for elor orizontale. cel pu in cea dat de rela ia: Abi în care: A bi = aria inimilor.2.35 k s n A pl 120 (4. La cl diri cu pân la 10÷12 niveluri se recomand s se p streze dimensiuni constante ale sec iunilor pere ilor pe toat în l imea. se determin pe baza suprafe elor aferente sec iunilor acestora. corespunz tor grup rii fundamentale sau speciale de înc rc ri.2.2) pentru zonele seismice de calcul A ÷ D i 4.1 Aria total a inimilor pere ilor pe o direc ie (în m2) va fi. Valorile eforturilor axiale din pere i i din celelalte elemente verticale ale structurii. 4. de regul .1. 4.1) (4.4. ale tuturor pere ilor structurali.2.3). conform P100/1992. cu contribu ie semnificativ în preluarea for elor orizontale. în sec iune orizontal . Stabilirea înc rc rilor verticale A ELEMENTELOR Valorile înc rc rilor verticale se stabilesc pe baza prevederilor standardelor de ac iuni. PROIECTAREA PRELIMINAR STRUCTURALE 4.2.

2 . S-a notat: no N b h Rc (4. cu grosimea pere ilor.4) unde N este efortul axial de compresiune în pere i. b i h dimensiunile inimii peretelui.3.5 At Ai 0. cu 4. 4.50 (4.no 1. de regul .1 În l imea grinzilor de cuplare la cl dirile obi nuite se va lua egal dimensiunea plinului de deasupra golurilor de u i i ferestre.3. iar Rc rezisten a de calcul a betonului la compresiune. Dimensionarea preliminar a sec iunilor grinzilor de cuplare 4.3) servesc i la eviden ierea situa iilor în care apare necesitatea prevederii de bulbi sau t lpi la extremit ile pere ilor. Rela iile (4. 4.2) i (4.3.3) pentru zonele seismice de calcul E i F.2 L imea grinzilor se va lua egal .

pe baza prezentei prescrip ii. i în aceste cazuri se pot diminua m surile de ductilizare ale elementelor structurale. elementele structurale verticale. b) În cazuri speciale se admite s se realizeze ansamblul structural astfel încât deforma iile postelastice s se dezvolte cu prioritate în elementele infrastructurii. în condi iile aplic rii prescrip iilor din ara noastr . Corelarea capacit ilor de rezisten ale celor trei 5. Prevederile din prezentul Ghid de proiectare au în vedere asigurarea unei comport ri ductile pentru aceste elemente. În cadrul prezentului Ghid de proiectare se are în vedere. deoarece cerin ele de ductilitate ale acestora sunt mai mici decât cele corespunz toare construc iilor obi nuite. cu reducerea corespunz toare a cerin elor de ductilitate pentru elementele suprastructurii.2 Proiectarea seismic a structurilor cu pere i structurali.1 . Astfel: a) Se urm re te. controlate prin procedee de calcul adecvate. implicând absorb ia i disiparea de energie prin deforma ii postelastice.5.1. de exemplu în cazul unor construc ii ce urmeaz s se execute în spa iile limitate dintre alte construc ii existente (care nu permit dezvoltarea suprafe ei de rezemare a structurii). În situa iile în care se opteaz pentru abord ri de tip b) i/sau c) trebuie s existe condi ii de acces i de interven ie la elementele proiectate pentru a lucra ca elemente disipative. c) În situa iile în care solu iile de la punctele a) i b) nu se pot realiza. gruparea special . de regul . În situa iile în care se opteaz pentru aceast solu ie se vor lua m surile de ductilizare necesare ale elementelor structurale respective. localizarea deforma iilor postelastice în elementele suprastructurii. cu prioritate. 5. calculul în gruparea special de înc rc ri pentru aceste elemente. Dirijarea deforma iilor neliniare în unul sau mai multe din cele trei p r i ale ansamblului suprastructur -infrastructur -teren de fundare se va face prin metode de calcul omologate. incluzând ac iunea seismic . Indica ii generale 5.1. are în vedere un r spuns seismic neliniar al ansamblului suprastructur -infrastructur -teren de fundare.1 Calculul elementelor structurale ale construc iilor cu pere i de beton armat se face pentru grup rile fundamental i special de înc rc ri.1. al valorilor înc rc rilor gravita ionale. este cea care dimensioneaz . CALCULUL STRUCTURILOR CU PERE I STRUCTURALI LA AC IUNEA ÎNC RC RILOR VERTICALE I ORIZONTALE 5. de regul . se pot admite deforma ii inelastice limitate i în terenul de fundare. Pentru cl dirile curente sub aspectul regimului de în l ime.

eventual cadre) orientate pe dou direc ii principale de rigiditate ale structurii. cu elementele structurale (pere i.1. nu este înc practic posibil decât pentru cazuri particulare.3 În condi iile în care abordarea unui calcul structural. a dimensiunilor elementelor structurale. Stabilirea nivelului la care se consider cap. calculul se efectueaz pe mai multe direc ii stabilite ca poten ial nefavorabile din punct de vedere al comport rii structurale la ac iuni orizontale.). inclusiv ale infrastructurii. care s reflecte întreaga complexitate a comport rii structurale. În aceste condi ii. b) Dirijarea form rii unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil. Modelarea structurii pentru calcul (stabilirea sec iunilor active ale pere ilor structurali. c) Cerin ele de ductilitate se consider implicit satisf cute prin respectarea condi iilor de calcul i de alc tuire constructiv . alegerea formei sec iunilor. conform P100/1992.componente se va face pe baza valorilor medii ale rezisten ei betonului. încastrarea pere ilor (conform (ii) (iii) 5. etc. a terenului de fundare. conform prevederilor paragrafului 5.9). cu deforma ii plastice dezvoltate în grinzile de cuplare i la baza pere ilor structurali. respectiv. pentru fiecare direc ie de ac iune a înc rc rilor orizontale i ale grinzilor de cuplare.2). 5. pentru construc iile curente se vor utliza metodele de calcul din categoria A. calculul se efectueaz separat pe cele dou direc ii. date în prezentul Ghid de proiectare. e) Deforma iile plan eelor se consider pere ilor. d) În cazul cl dirilor cu forme regulate.2 în prezentul Ghid de proiectare. care admit urm toarele simplific ri principale: a) Calculul la ac iunea seismic se face la înc rc rile de calcul stabilite conform capitolului 5 din normativul P100/1992. neglijabile în raport cu deforma iile Prevederile din prezentul Ghid de proiectare se refer la cazurile în care aceste simplific ri pot fi acceptate. arm turii de o el i.2 . În cazul în care elementele structurale verticale sunt orientate pe direc ii care difer de direc iile principale ale construc iei. pentru calculul unei structuri cu pere i structurali la ac iunea înc rc rilor verticale i orizontale sunt necesare urm toarele opera ii principale: (i) Alc tuirea ini ial a structurii (dispunerea pere ilor structurali. aplicate static pe structura considerat ca având o comportare elastic . se face prin dimensionarea elementelor structurale la valorile de eforturi prescrise în paragraful 6.

Determinarea eforturilor sec ionale din ac iunea înc rc rilor orizontale. valori semnificative i pot fi neglijate.5 din prezentul Ghid de proiectare ). efectuând calculul manual sau automat printr-un program bazat pe ipotezele simplificate respective. Stabilirea înc rc rilor orizontale de calcul conform cap.4. al îmbin rilor verticale i orizontale ale pere ilor i al îmbin rilor dintre plan eu i pere ii structurali (conform 6. de regul .5. produse de înc rc rile verticale nu au.6). construc ii cu nucleu de pere i înc rcat excentric. Calculul. (xiii) (xiv) 5. (v) (vi) (vii) (viii) (ix) (x) (xi) (xii) Calculul i armarea grinzilor de cuplare.4 din prezentul Ghid de proiectare i eventual modificarea acestora (prin m rirea grosimii inimii.2 i 5. la for t ietoare în sec iuni înclinate i în rosturile de turnare (pe baza prevederilor din STAS 10107/0-90 i a celor de la paragraful 6. În situa iile obi nuite. în cazul structurilor prefabricate.2. se pot aplica metodele simplificate prezentate în anex .5. care se însumeaz cu eforturile produse de înc rc rile orizontale. Determinarea eforturilor în diafragmele orizontale formate de plan ee i calculul arm turilor necesare (conform 6.3). la încovoiere i la for (conform prevederilor de la 6. determinarea pe aceea i schem de calcul i eforturile sec ionale din aceste înc rc ri. etc.2 i 6. Se recomand calculul cu programe de calcul automat care s ia în considerare comportarea spa ial a structurii. etc. Determinarea caracteristicilor de rigiditate ale pere ilor structurali pentru fiecare direc ie de ac iune a înc rc rilor orizontale (conform paragrafelor 5. cu alc tuire monoton pe vertical i cu în l imi mici i medii ( 9 niveluri). prevederea de bulbi la capetele libere.3 referitoare la structurile ordonate.). construc ii cu balcoane în consol pe o singur parte a cl dirii. Determinarea eforturilor sec ionale de dimensionare din înc rc rile orizontale pe baza prevederilor paragrafului 6.7).3 . Verificarea preliminar a sec iunilor pere ilor structurali pe baza criteriilor din cap.). t ietoare Calculul i armarea elementelor verticale la compresiune (întindere) excentric .(iv) Determinarea înc rc rilor verticale aferente fiec rui perete structural i a eforturilor sec ionale de compresiune produse de aceste înc rc ri (conform paragrafului 5.3). În cazurile precizate la paragraful 5. m rirea clasei betonului de la nivelurile inferioare ale cl dirilor cu în l imi mari.5 din P100/1992. În cazurile speciale când înc rc rile verticale se aplic cu excentricit i pronun ate (de exemplu. la structuri ordonate i simetrice eforturile de încovoiere din pere i.4).

7). (xix) Calculul de dimensionare a elementelor infrastructurii i al funda iilor. În calculul simplificat admis pentru structurile cu pere i structurali. modelarea leg turilor structurale ale elementelor infrastructurii. de exemplu. Bp. Fig. Determinarea înc rc rilor verticale aferente pere ilor structurali.(xv) (xvi) Alc tuirea pere ilor structurali i a grinzilor de cuplare (conform cap. Schematizarea pentru calcul a structurilor cu pere i structurali 5.1 În cazul pere ilor structurali a c ror sec iune prezint t lpi la una sau ambele extremit i (rezultate. asociate capacit ii de rezisten la încovoiere cu efort axial.5. constând în calcule independente pe dou sau mai multe direc ii. l imea activ bp se ia egal cu l imea real a bulbului.1a). 5. În cazul în care talpa este constituit dintr-un bulb (fig.2. etc. (xvii) Modelarea infrastructurii pentru calcul: stabilirea înc rc rilor (a for elor de leg tur cu suprastructura i cu terenul).5. Evaluarea ini ial a dimensiunilor elementelor infrastructurii i a funda iilor.4 (b) . din intersec ia pere ilor de pe cele 5. problema sec iunilor active ale pere ilor (a conlucr rii t lpilor cu inima pere ilor) intervine la: (i) (ii) (iii) (iv) Evaluarea rigidit ilor la deplasare lateral i implicit la stabilirea eforturilor sec ionale din ac iunea for elor orizontale care revin pere ilor structurali. Evaluarea ductilit ilor sec ionale.1 Sec iunile de calcul (active) ale pere ilor structurali. Evaluarea momentelor capabile i a for ei t ietoare de calcul.2.. (xviii) Calculul eforturilor sec ionale în elementele infrastructurilor prin metode de calcul (de regula cu programe de calcul automat) compatibile modelului de calcul stabilit la xvii).

prin modul de alc tuire al grinzilor de cuplare rigide.2 S-a notat: b = grosimea inimii. 5. fig.dou direc ii. = distan a liber între doi pere i consecutivi.5. Fig. lo La structurile cu etaje înalte i goluri relativ mici se recomand considerarea în calcul a peretelui ca element unic.5. întreg nucleul poate fi considerat un element unic (fig.5.1b).5 .1) unde b se stabile te pe baza rela iilor (fig.2): b hi lo h i hi 1 1.2) i b distan a pân la primul gol (pân la marginea peretelui).1): bp b b st b dr bp de conlucrare a t lpilor este dat de (5. În situa iile în care pere ii se intersecteaz formând un nucleu. cu condi ia asigur rii. hi .3 Grinzi de cuplare rigide si rezistente 5. cu sec iunea indeformabil .5. Pentru calculul produse de deforma iilor for ele t ietoare sec iunea Fig.3).5 hi (5. a unei comport ri în domeniul elastic a acestor grinzi.hi+1= în l imile sec iunilor unor pere i paraleli consecutivi. l imea activ rela ia (5.

la determinarea eforturilor sec ionale sec iunea activ a grinzii de cuplare se ia conform fig.activ se ia sec iunea inimii.5 .25 lo 2 hp (5.5. dar se prev d m suri de realizare a conlucr rii pl cii cu grinda.3.dac plan eele sunt prefabricate sau turnate ulterior pere ilor i nu se realizeaz conlucrarea pl cii cu grinda. .5.5. hp = grosimea pl cii.dac plan eele se toarn odat cu pere ii sau dac se toarn în etape distincte. se ine seama de conlucrarea pl cii ca în fig. Pentru calculul deforma iilor produse de for ele t ietoare.5. egal cu Fig. sec iunea se consider dreptunghiular ca în fig.4 5.5.6 . se aplic prevederile STAS 5.2.4 luând: b st .5) unde lo = lumina liber a golului. inând seama de alc tuirea plan eelor care influen eaz distribu ia reac iunilor pe contur (pl ci 5. b) Pentru evaluarea capacit ii de rezisten 10107/0-90. sec iunea se ia egal cu sec iunea inimii.2 Sec iunile de calcul (active) ale grinzilor de cuplare a) Pentru calculul deforma iilor produse de momentele încovoietoare.4: Fig. Determinarea eforturilor axiale de compresiune în pere ii structurali din ac iunea înc rc rilor verticale Înc rc rile verticale transmise de plan eu pere ilor structurali se determin pe baza suprafe elor aferente sec iunilor acestora. b dr 0.5 cu în l imea hr pân sub placa plan eului.

se admite c repartizarea în corpul pere ilor se face cu o pant de 2/3 ca în fig. Pentru înc rc rile locale. 5.1 Ipoteze i scheme de baz 5.6a.4.7 . pl ci cu grinzi).6b. În cazurile obi nuite se admite c rezultanta înc rc rilor verticale este aplicat în centrul de greutate al sec iunii active a peretelui.4. Metoda simplificat domeniul elastic pentru determinarea eforturilor sec ionale.5). concentrate sau distribuite. 5.armate pe o singur direc ie sau pe dou direc ii. Se admite c eforturile unitare de compresiune din înc rc rile verticale sunt uniform distribuite pe suprafa a sec iunii transversale a pere ilor. Valoarea for ei axiale de compresiune din înc rc rile gravita ionale se ob ine prin înmul irea valorii medii a eforturilor unitare de compresiune cu suprafa a sec iunii active a peretelui. în În prezenta sec iune se fac preciz ri privind modul de utilizare al metodelor simplificate de calcul al structurilor cu pere i structurali în domeniul elastic. Dac distan a dintre centrul de greutate al înc rc rilor verticale i centrul de Fig. utilizând metode de calcul prezentat la paragraful 5. pentru stabilirea eforturilor din înc rc rile verticale.6.6 greutate al sec iunii peretelui este relativ mare i dac efectul excentricit ilor nu se echilibreaz pe ansamblul structurii (fig. se efectueaz un calcul separat.4. bazate pe modelarea pere ilor structurali prin cadre etajate (structuri alc tuite din elemente de tip bar ).5.5.5. linia de desc rcare se deviaz conform fig. În cazul golurilor în pere ii structurali.

5. c) În cazul pere ilor cu grinzi de cuplare înalte în raport cu în l imea nivelului. se iau între axele elementelor verticale.5. Pentru grinzile de cuplare (fig.8b).8 .5. se va ine seama de varia ia sec iunii montan ilor. b) Deschiderile teoretice ale cadrului etajat. inclusiv a perioadelor de oscila ie în diferite moduri proprii. care schematizeaz pere ii cupla i cu goluri suprapuse. precum i eforturile axiale din pere ii structurali datorate înc rc rilor verticale. utilizate la calculul eforturilor sec ionale.lo) se admit a fi indeformabile (aria sec iunii se consider în calcul infinit ).a) În calculul cu structura format din bare. În cazurile curente aceste valori ale caracteristicilor de rigiditate se pot utiliza i la determinarea caracteristicilor vibra iilor proprii.8 5. având lungimea luminii (deschiderii libere) golului.4. for t ietoare i eforturi axiale. se ine seama de toate tipurile de deforma ii produse de ac iunea diferitelor eforturi sec ionale: momente încovoietoare. considerând ca deformabile zonele cuprinse între grinzile de cuplare (lumina). precum i la calculul deplas rilor orizontale la verificarea condi iilor de deplasare relativ de nivel sau la dimensionarea rosturilor seismice între diferitele tronsoane ale unei cl diri sau între cl diri vecine.7) se consider deformabil (la încovoiere i la for t ietoare) numai por iunea central lo.2 Valorile de calcul ale rigidit ilor elementelor structurale În prezentul paragraf se dau valori pentru determinarea caracteristicilor de rigiditate.5. În cazurile curente se admite s se neglijeze deforma iile datorate eforturilor axiale în grinzile de cuplare. 5. iar în rest indeformabile (fig.7 a) Fig. iar por iunile laterale (L . b) Fig.

geometrice i a legilor . se pot corecta. respectiv prin integrarea în lungul elementelor a deforma iilor specifice (axiale i de rotire) stabilite prin considerarea simultan a condi iilor statice.10) (5. Cu N i Rc s-au notat valoarea de calcul a for ei axiale (pozitiv pentru compresiune) în sec iune i respectiv. Ab . valoarea rezisten ei betonului la compresiune.2 Ie 0. unde Ie . prin redistribu ia adecvat a eforturilor între elementele verticale.9 . se aplic procedeele de calcul specifice pentru barele de beton armat. Aei se stabilesc prin interpolare liniar .5 A bi dac N A bR c 0. în cazul structurilor de tip obi nuit se admite s se utilizeze valorile caracteristicilor de rigiditate ale sec iunilor nefisurate (Ib . în vederea ob inerii unor valori de dimensionare mai potrivite în raport cu comportarea real a structurii.0 Ie 0. Valorile momentelor de încovoiere i for elor t ietoare astfel ob inute.În situa iile în care sunt necesare evalu ri mai precise ale deforma iilor structurale.12) (5. valorile de calcul ale Ie .11) (5. În vederea reducerii num rului de ipoteze de înc rcare cu for e orizontale la evaluarea eforturilor sec ionale de calcul. Ae . Acest procedeu de calcul simplificat furnizeaz i valorile de calcul ale deplas rilor orizontale.14) A e 0. iar Ib .6 A b A ei 0.ale betonului i o elului. Valorile de calcul (echivalente) ale caracteristicilor geometrice sec ionale utilizate în determinarea caracteristicilor de rigiditate a elementelor structurale se iau dup cum urmeaz : a) Pentru pere i structurali: dac N A bR c 0. b) Pentru grinzile de cuplare: 5.9) (5.9 A b A ei 0. Abi sunt valorile corespunz toare ale sec iunii de beton (nefisurate).2 A bi Pentru valori intermediare ale raportului N/AbRc.6) (5. Aei sunt valorile de calcul (echivalente)ale momentului de iner ie.4 Ie 0. ariei sec iunii transversale i ariei sec iunii de forfecare.8 Ib (5.4 Ib (5.13) (5.8 A bi dac N A bR c 0.7) (5. care s in seama de gradul diferit de fisurare al acestora. Abi ) ale montan ilor.4 A b A ei 0.8) A e 0. Ab . Ae .1 Ib A e 0.

În cazurile curente în care plan eele de beton armat satisfac condi ia de diafragme. practic infinit rigide i rezistente pentru for e aplicate în planul lor.15) (5.8 i tabelul 6. 5. cu goluri de dimensiuni diferite de la nivel la nivel sau/ i care nu sunt dispuse ordonat sau în cazurile în care este necesar s se determine starea de eforturi pentru direc ii ale for elor orizontale care nu se suprapun cu direc iile principale ale structurii.3 Metode de calcul structural Pentru stabilirea eforturilor sec ionale în elementele structurilor cu pere i de beton armat se pot utiliza metodele de calcul pentru structurile spa iale alc tuite din bare. cu forme complicate de sec iuni de pere i rezultate din intersec ia pere ilor structurali. 5.2 din P100/1992.4 A b în cazul arm rii cu carcase diagonale: Ie 0. se vor aplica metode de calcul în care deforma iile solidare ale pere ilor pot fi definite de numai trei componente ale deplas rii la fiecare nivel (dou transla ii i o rotire). Metode de calcul în domeniul postelastic Clasificarea. cu pân la 10 niveluri). 5.5. caracterizarea i domeniile de utilizare ale metodelor de calcul al structurilor în domeniul postelastic sunt date în cap.în cazul arm rii cu bare ortogonale (bare longitudinale i etrieri): Ie 0.5.6 A b (5.17) (5. cu alc tuire regulat i la care pere ii structurali prezint monotonie geometric pe vertical se admite utilizarea procedeului de calcul structural simplificat descris în anex . În acest scop se pot folosi programele de calcul care permit o asemenea abordare.6 Ib A e 0. În cele ce urmeaz se fac preciz ri referitoare la particularit ile utiliz rii acestor metode în cazul structurilor cu pere i structurali. În cazul unor structuri nu prea înalte (orientativ.4.16) (5. grind i stâlpi. Pentru structuri cu alc tuire complex . Metoda poate fi aplicat i la structuri mai înalte sau cu o alc tuire mai pu in regulat în evalu rile ini iale din faza predimension rii.4 Ib A e 0.10 . se recomand utilizarea model rii pere ilor din elemente finite de tip panou.18) În calculul deforma iilor se va utiliza o valoare unic a modulului de elasticitate al betonului Eb corespunz tor clasei prescris prin proiect.

structura s nu înregistreze. Stadiul ultim de solicitare a structurii se consider stadiul în care se atinge deforma ia limit într-una din articula iile plastice formate la baza pere ilor structurali. structura posed capacitatea necesar de ductilitate (de absorb ie i de disipare de energie) pentru a putea rezista la un cutremur de intensitatea maxim considerat prin codurile de proiectare. care.5. metodele de calcul în domeniul postelastic se clasific în urm toarele trei categorii principale: a) Procedee de prim aproxima ie. capacit ile de deformare postelastic a elementelor verticale s fie echilibrate (la cerin e de ductilitate apropiate) în sensul evit rii apari iei de ruperi premature ale unora dintre acestea. Pornind de la accelerogramele unor cutremure reale înregistrate sau de la accelerogramele etalon caracteristice amplasamentului se determin elementele r spunsului structural în evolu ia lor pe durata ac iunii seismice. Calculul în domeniul postelastic prin procedeele din categoriile (b) i (c) permit verificarea urm toarelor condi ii de bun conformare a structurii în raport cu ac iunile seismice: dezvoltarea unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil. în cazurile curente. în aceast ordine. la cutremure de intensitate ridicat (cu perioade de revenire mari). În raport cu ipotezele simplificatoare admise în calcul. b) Procedee de calcul static neliniar. energia absorbit i energia disipat în articula iile plastice. m rind treptat înc rc rile laterale. deplas ri mai mari decât cele admise. care constau într-un calcul static pas cu pas al structurii (“calcul biografic”). determinând la fiecare treapt de înc rcare eforturile sec ionale i deforma iile structurii i verificând compatibilitatea rotirilor în articula iile plastice formate la capetele grinzilor de cuplare i la baza pere ilor.5. în capacit ile de rotire respective. c) Metode de calcul dinamic neliniar. pe durata ac iunii seismice. ob inute prin adaptarea metodelor de calcul dinamic a structurilor în bare sau a structurilor bidirec ionale. presupune formarea articula iilor plastice la extremit ile grinzilor de cuplare i la baza pere ilor structurali. în timp ce celelalte prezint înc rezerve mari de ductilitate. respectiv la structuri la care arm turile longitudinale sunt cunoscute. f r s se poat pune condi ii privind încadrarea rotirilor din aceste articula ii plastice. etc. diagramele de eforturi sec ionale.1 Clasificarea metodelor de calcul Metodele de calcul în domeniul postelastic se aplic unor structuri cu capacit ile de rezisten cunoscute. cerin ele de ductilitate. care constau în exprimarea echilibrului limit pe un mecanism cinematic de plastificare cu articula ii plastice formate la capetele tuturor grinzilor de cuplare i la baza pere ilor structurali.11 . - - - 5. tabloul articula iilor plastice în fiecare moment.

La stabilirea acestora se utilizeaz valorile medii ale rezisten elor betonului i o elului.4 din prezentul Ghid de proiectare. efectuat conform paragrafului 5. prin ac iunea for elor t ietoare sau a ruperii ancorajului arm turilor. Pentru analizarea unor st ri de solicitare avansate se pot admite dep iri ale capacit ii de rotire a articula iilor plastice din grinzile de cuplare (ruperi).5.4). Este recomandabil s se considere 2 distribu ii ale for elor orizontale. La fiecare treapt de înc rcare se determin starea de eforturi i de deforma ie a structurii. în situa iile când. Se verific dac rotirile în articula iile plastice se încadreaz în valorile rotirilor capabile ale elementelor structurale în care apar aceste articula ii. pe baza unui calcul în domeniul elastic. se stabilesc sec iunile i armarea pere ilor structurali. Pentru efectuarea calculului în domeniul postelastic este necesar s se determine valorile momentelor de plastificare ale sec iunilor caracteristice ale elementelor structurale (sec iunile de la extremit ile grinzilor de cuplare i a sec iunilor de la baza pere ilor).3 Metode de calcul static neliniar a) Date generale Pe baza unui calcul prealabil în domeniul elastic. Sec iunile astfel dimensionate urmeaz a fi apoi corectate dup necesit i de rezultatele calculului în domeniul postelastic. 5.5. la înc rc ri orizontale seismice având distribu ia for elor seismice conven ionale. care se m resc progresiv. rezult solicit ri i arm ri mult diferite în elementele structurale similare i este indicat operarea unor redistribu ii de eforturi (vezi 6.5. conform STAS 10107/0-90. aceea bazat pe echilibrul la limit al structurii poate fi utilizat la stabilirea valorii gradului de asigurare la ac iuni seismice definite prin valoarea for ei laterale asociate mecanismului structural de plastificare.2. 5. Metoda poate fi utilizat i la proiectarea construc iilor noi pentru dimensionarea mai ra ional a grinzilor de cuplare i a pere ilor structurali.35 R a 1. se identific sec iunile în care apar deforma ii plastice i se stabilesc m rimile rotirilor în articula iile plastice conven ionale formate la capetele grinzilor de cuplare i la baza montan ilor. cu caracter neductil.2 Metode de prim aproxima ie Ca metod de verificare (de determinare a for ei orizontale capabile a structurii).2.12 .75 R c b) Scurt descriere a procedeului Se efectueaz un calcul static. Aplicarea echilibrului limit al structurii presupune c nu apar ruperi premature. iar capacitatea de deformare în articula iile plastice este suficient .1 i 6. înf ur toare (de exemplu o distribu ie triunghiular i una uniform ). Ra Rc 1. precum i caracteristicile de deformare ale zonelor care înregistreaz deforma ii plastice.

valorile ale rotirilor înregistrate în articula iile plastice la diferite niveluri ale înc rc rii orizontale se compar cu valorile limit p ale rotirilor ce se pot dezvolta în articula iile plastice. Pentru aceasta. compatibile cu spectrul de r spuns) i ai r spunsului seismic al structurii (legile constitutive ale comport rii elementelor structurale. au. reprezint for a orizontal capabil a structurii. în situa iile în care în sec iunea cea mai solicitat s-au atins deforma iile specifice ultime a betonului. corespunz toare acestui stadiu. 5. în mod curent. inând seama i de degrad rile structurale. bu (corespunz tor gradului de confinare a betonului prin arm turi transversale) sau a arm turii de o el întinse. reprezint deplas rile maxime pe care le poate suporta aceasta. c) Caracteristici de deformare plastic a pere ilor structurali Aplicarea procedeului de calcul descris la punctul anterior implic verificarea compatibilit ii deforma iilor (rotirilor) plastice în articula iile plastice teoretice formate în sec iunile de la capetele riglelor i la baza montan ilor.5. capabili s preia numai eforturi axiale. etc.13 .) sunt precizate în P100/1992 i în manualele de utilizare a metodelor de calcul dinamic neliniar. propriet ile de amortizare. Ca stadiu limit de solicitare a structurii se consider stadiul în care se atinge deforma ia limit la baza unuia din montan i.4 Metode de calcul dinamic neliniar Metodologia calculului dinamic neliniar i datele privind parametrii seismici ai excita iei (accelerograme înregistrate pe amplasament sau accelerograme generate. 5. iar deplas rile înregistrate. Rezultanta înc rc rilor orizontale. denumite. rotiri capabile ( cap). în sensul înlocuirii barelor ie ite din lucru prin penduli articula i la capete. Condi ia ca un element s nu se rup în zona unei “articula ii plastice” se exprim prin rela ia: cap p Valorile cap se determin prin însumarea rotirilor specifice (curburilor) pe lungimea zonelor plastice.Aceasta implic modificarea schemei statice pentru etapele de calcul ulterioare.

.

în func ie de zona seismic de calcul. sunt considerate urm toarele: la grinzile de cuplare.2). CALCULUL SEC IUNILOR PERE ILOR STRUCTURALI 6.1 6. având lungimea: lp 0.6.1 . 6. în conformitate cu prevederile P100/1992.1). folosirea unor o eluri cu suficient capacitate de deformare plastic (OB 37. PC 60) la armarea elementelor în zonele cu solicit ri importante la ac iuni seismice (în zonele plastice poten iale). întreaga deschidere liber (lumina).1) În cazul cl dirilor etajate. zona de la baza acestora (situat deasupra nivelului superior al infrastructurii). dac limita zonei plastice astfel calculat dep e te în l imea unui nivel cu mai mult de 0.6. condi iile men ionate se diferen iaz între zonele în care se a teapt s se produc deforma iile plastice ("zonele plastice poten iale") i restul zonelor apar inând unui anumit element structural.4. prevederea unor procente de armare suficiente în zonele întinse pentru asigurarea unei comport ri specifice elementelor de beton armat. aceast dimensiune se rotunje te în plus la un num r întreg de niveluri. Condi iile de dimensionare i cele de alc tuire constructiv se diferen iaz . la pere ii structurali.3). 6. 6. dac lo 3hg i zonele cu lungimea hg. moderarea eforturilor tangen iale medii în beton în vederea elimin rii riscului ruperii betonului la eforturi unitare principale de compresiune (pct. iar pentru structura în ansamblu s permit dezvoltarea unui mecanism structural de disipare a energiei favorabil (cap. b sau c) din care face parte elementul. eliminarea fenomenelor de instabilitate (pct. mai general. conform STAS 10107/0-90. Zona de la baza peretelui structural delimitat în acest fel. 6. izola i sau cupla i. formarea unui mecanism structural de plastificare cât mai favorabil (pct. în cazul contrar. în cazul pere ilor structurali. Generalit i La proiectarea construc iilor cu pere i structurali se va avea în vedere satisfacerea unor condi ii care s confere acestor elemente o ductilitate suficient .3). Principalele m suri legate de dimensionarea i armarea pere ilor structurali prin care se urm re te realizarea acestei cerin e sunt urm toarele: adoptarea unor valori ale eforturilor de dimensionare care s asigure.4. la grinzi cu lo 3hg. Fig.05H (6. limitarea dezvolt rii zonelor comprimate ale sec iunilor (pct. cu un grad mare de credibilitate.4. la înn dire.2Hnivel i în minus. asigurarea lungimii de ancorare i a lungimii de suprapunere. Zonele plastice.1. precum i func ie de categoria (participante sau neparticipante la ac iuni seismice) i de clasa (a.2). suficiente pentru arm turile longitudinale i cele transversale ale elementelor structurale.4h 0. PC 52. De asemenea. moderarea eforturilor axiale de compresiune în elementele verticale i.

În aceast situa ie valorile redistribuite nu vor dep i 30 % din valorea maxim ob inut prin calcul (fig.o.6.2 Valorile de dimensionare.b): a) în suprastructur . atunci când prin aceasta se ob in avantaje sub aspectul prelu rii eforturilor. = raportul dintre valoarea momentului capabil de r sturnare. 6. i valoarea momentului de r sturnare. individual sau cuplat. Mo . Fig.2.2’) Pentru calculul eforturilor de dimensionare în sec iunile orizontale i verticale ale elementelor infrastructurii.2 6.având cerin e de alc tuire specifice. 6. Mo. M. ale momentelor încovoietoare în sec iunile orizontale ale pere ilor structurali se determin cu rela iile (fig.6.2) .4).2.cap . calculat la baza suprastructurii (la baza zonei A).2. conform rela iilor (5.1). la baza peretelui. asociat mecanismului de plastificare a peretelui structural.cap 4 (6. pe în l imea zonei B: M = kM Ms Mso (6. zona A.3) S-a notat: Ms= momentul încovoietor din înc rc rile seismice de calcul. corespunz tor înc rc rilor seismice de calcul (fig. Mi. este denumit în prezentul Ghid de proiectare.2 (6.1 În cazul în care calculul eforturilor a fost efectuat pe baza caracteristicilor de rigiditate. 6.a). valoarea momentelor la baza pere ilor (la baza zonei A) se ia: M = kM Mso (6. restul peretelui cu solicit ri mai mici i cerin e de alc tuire mai reduse fa de cele ale zonei A este denumit zona B (fig.4) ` Mo Mo 6. pentru zona A: M = Mso b) în suprastructur .6 5. Redistribu ia postelastic a eforturilor nu modific valorile for ei t ietoare totale i a momentului total de r sturnare. 6.2.3. valorile acestora se pot redistribui între pere ii structurali de pe aceea i direc ie.cap Ni L i Mo. Valorile eforturilor sec ionale de dimensionare 6.14). acesta are valoarea Ms.

rezultate în urma redistribuirii. 6.6) 6.2 (6.3.2. nu va fi inferioar valorii corespunz toare rezultat din calcul.6.min. convenabil ales.3 .3.3. Li = distan ele de la axa montantului i pân la un punct. Corec iile efectuate nu vor dep i 20 % din valorile rezultate din calcul.5) S-a notat: Qs = for a t ietoare din înc rc rile seismice de calcul.3 În cazul structurilor la care for ele seismice sunt preluate practic în totalitate de pere ii structurali.e) kQ kQ = 1. 3: Diagramele de moment i for t ietoare sub cota teoretic de încastrare a peretelui sunt desenate principial pentru cazul unei infrastructuri rigide cu 2 niveluri. structurii în ansamblu) în raport cu sec iunea de la baza. valorile de dimensionare Q ale for elor t ietoare în pere ii verticali se determin cu rela ia (fig. produs de for ele orizontale corespunz toare Ni form rii mecanismului de plastificare al peretelui.b s-a figurat i diagrama momentelor capabile corespunz toare arm rii minime constructive Mcap. Aceasta se poate calcula indirect prin momentul reac iunilor (momente încovoietoare i for e axiale) în aceea i sec iune. 1: Momentul de r sturnare Mo este definit aici ca momentul for elor orizontale seismice de calcul aplicate peretelui considerat (sau.3. 2: În fig. kM = 1.5Q s Q k Q Qs 5Q s (6.6.25 Fig. 6. care echilibreaz momentul for elor orizontale (fig. iar suma valorilor eforturilor din grinzile de pe aceea i vertical . considerând un grad oarecare de deformabilitate a terenului. Obs. = coeficient de corec ie a for elor t ietoare (fig. = coeficient de corec ie a eforturilor de încovoiere din pere i (fig. pe în l imea zonei A i pentru elementele infrastructurii. = efortul axial din montantul i.25 pe în l imea zonei B.6. 6.00 în elementele infrastructurii.cap = momentul capabil la baza montantului i. dup caz.4 Valorile eforturilor sec ionale din calculul la înc rc rile seismice se pot redistribui între grinzile de cuplare situate pe aceea i vertical . kM = 1.4). Obs.3 Obs.d). 6.Mi.6.c): 1. în raport cu care se calculeaz momentele for elor axiale Ni. kM kM = 1.2.

4 6. Efectul înc rc rilor verticale excentrice În cazul structurilor la care rezultanta înc rc rilor verticale aferente pere ilor se aplic excentric în raport cu centrul de greutate al sec iunii lor i dac aceste înc rc ri excentrice nu se echilibreaz pe ansamblul structurii (fig.6. se vor evalua separat eforturile corespunz toare i se vor însuma cu cele din ac iunea înc rc rilor orizontale din gruparea special de înc rc ri. 6. corespunz toare celor dou sensuri de ac iune a momentelor.valorile absolute ale momentelor capabile în sec iunile de la extremit ile grinzii de cuplare. .3.6.4 .5) i produc deplas ri orizontale semnificative ale structurii.1). stabilite pe baza rezisten ei de calcul a arm turii Ra.2. for a t ietoare asociat din grinzi se ia f r sporul de 25 % al capacit ii de rezisten la încovoiere considerat în rela ia (6.2.deschiderea grinzii de cuplare (vezi 5. Minf cap 1.6.7) .25 sup Mcap Minf cap lr (6. calculul eforturilor se efectueaz pe baza echilibrului mecanismului de plastificare format în acest caz. În cazul grinzilor de cuplare de mare rigiditate i cu o capacitate mare de rezisten . Fig. care nu sunt proiectate ca elemente de disipare a energiei seismice (de exemplu grinzile cu deschidere mic la construc ii cu în l ime de nivel mare cu r spuns probabil în domeniul elastic).6 For ele axiale de dimensionare din pere ii cupla i se stabilesc pe baza echilibrului peretelui în starea de mecanism de plastificare.4.5 Valoarea for ei t ietoare de calcul pentru grinzile de cuplare se determin cu rela ia: Q unde: sup Mcap . 6. În cazul (frecvent) în care mecanismul implic plastificarea grinzilor de cuplare.7). la stabilirea lui M sup se va ine seama i de contribu ia cap lr=l0 arm turilor din zona activ a pl cii.

în situa ia când în l imea x a zonei comprimate dep e te cea mai mic dintre valorile 5b (b .5.5 Pentru determinarea eforturilor din înc rc rile verticale se utilizeaz model structural ca pentru înc rc rile orizontale.8) nu este îndeplinit sunt necesare m suri speciale de confinare a zonei comprimate de beton conform paragrafului 7.1 Grosimea necesar a peretelui structural i oportunitatea prevederii de bulbi sau t lpi la capetele libere se stabilesc punând condi ia: x (6.4h (fig.6a) este necesar verificarea pentru evitarea pierderii stabilit ii. Dimensionarea sec iunii de beton a pere ilor structurali acela i 6. 6.4. Valorile lim se iau: 0.8) lim h în care x este în l imea zonei comprimate stabilit pe baza rezisten elor de calcul ale betonului i arm turii la starea limit de rezisten în gruparea special .15( + 2) în cazul zonei seismice E i F.10( + 2) în cazul zonelor seismice de calcul A ÷ D.5 . În cazul în care condi ia (6.Fig.6.2 În zona plastic poten ial a pere ilor.4. 6.grosimea peretelui) i 0. 0.6.2.4. 6.

dac în l imea zonei comprimate x > 2hp . în locul valorii He. Se recomand aplicarea metodei generale de calcul prin utilizarea unui program de calcul automat adecvat. Calculul arm turilor longitudinale i transversale din pere ii structurali 6.4. În calcul se va lua în considerare aportul t lpilor intermediare i al arm turilor verticale dispuse în inima peretelui i în intersec iile intermediare cu pere ii perpendiculari pe peretele structural care se dimensioneaz . în rela iile de mai sus se va considera dimensiunea golului Hg (fig.6. În caz contrar extremit ile respective ale pere ilor trebuie înt rite cu bulbi (vezi 7.2.5.5. x > 5b 0.1 Calculul arm turilor longitudinale Calculul la compresiune (întindere) excentric al pere ilor structurali se face în conformitate cu ipotezele i metodele prescrise în STAS 10107/0-90. în por iunile care dep esc dimensiunile 4hp de fiecare parte a inimii (fig.4h Fig. 6. Dac la cap tul lamelar. a) Calculul în sec iuni înclinate.5.6.5bhR t (6.3 La stabilirea dimensiunilor pere ilor structurali se va respecta i condi ia: Q 2. peretele structural este legat printr-o grind de cuplare de un alt perete.2 Calculul pere ilor structurali la for t ietoare.b).6.6 6.6.3).Asemenea verific ri sunt necesare i la extremit ile t lpilor. În cazul pere ilor structurali cu raportul între în l imea în eleva ie a peretelui i în l imea sec iunii H h 1 .9) 6.6.c).6 . Calculul la for t ietoare se face în sec iuni înclinate i în sec iunile orizontale de la nivelul rosturilor de turnare. dimensionarea arm turii orizontale Aao la for t ietoare în sec iunile înclinate se face pe baza rela iei: 6. În cazurile curente se admite c se împiedic pierderea stabilit ii peretelui dac în zonele men ionate este îndeplinit condi ia: He He b sau h p 15 15 în care He este în l imea liber a nivelului.

13) unde: Aav . Dimensionarea arm turilor verticale de conectare în rosturile orizontale de turnare din pere ii structurali de beton armat monolit i în îmbin rile orizontale ale structurii din panouri mari se determin conform prevederilor din STAS 10107/0-90. conform 5.2. (6. H 1 sec iunile arm turilor orizontale i verticale h din inima pere ilor vor respecta rela ia: În cazul pere ilor cu raportul 0 0 ia semnul plus pentru compresiune. 6.6.11) în zona A a peretelui i (6.14) În fig.1. conform fig.12) Qb = b h (0.8 R a A ao h H A av h (6.8 A aoR a (6. dac fisura traverseaz plan eul.8 A aoR a qiHi (6. Frac iunea din o corespunz toare înc rc rilor verticale se ob ine prin raportarea întregii înc rc ri verticale la nivelul considerat la aria total a sec iunilor orizontale efective ale tuturor pere ilor verticali (vezi 5. În cazul întinderii.12).11). distan a de la baz la nivelul i.6. iar H i . 6.7 .suma sec iunilor arm turilor verticale.7 b) Calculul în sec iunile orizontale de la nivelurile rosturilor de turnare. transmise de plan eu la perete la nivelul i.14).3 b h 0 0.Q Qb 0. care se ia cu valorile: Qb Qb = 0.10) unde: Aao =suma sec iunilor arm turilor orizontale intersectate de o fisura înclinat la 45o. Frac iunea din 0 din efectele indirecte ale for elor orizontale se ob in prin raportarea for elor axiale respective la sec iunea activ de calcul.7 i în rela ia (6. În rela iile (6. incluzând arm turile din centuri i arm tura continu din zona aferent de plac (înglobând dou grosimi de plac de fiecare parte a peretelui) a plan eului. Cantitatea de arm tura Aao nu va fi mai mic decât cea corespunz toare "suspend rii" înc rc rii seismice orizontale aplicate la nivelul plan eelor pe o schem de comportare de grind cu z brele cu diagonala comprimat la 450. = for a t ietoare preluat de beton.6 b h Rt (6. unde 0 este efortul unitar mediu în sec iune.12) i zero în rela ia Q Qb 0. 0.7 Rt + 0.7.3).11) i (6.2 0) 0 în zona B. se ia cu semnul minus în rela ia (6. Fig. considerate uniform distribuite. qi reprezint for ele orizontale.

6. 6.8 Arm tura orizontal Aao în îmbin rile verticale ale panourilor cu profilatura sub form de din i incluzând arm tura orizontal din centuri.9): 6.8 .5. cu sec iunile de la extremit ile riglelor de cuplare i de la baza pere ilor structurali solicitate la capacitatea lor de rezisten (fig. având lungimea egal cu suma lungimilor pere ilor cupla i. 6.6. În cazul pere ilor cupla i arm turile de conectare rezult din condi ia prelu rii lunec rii ansamblului pere ilor pe întreg rostul. se determin pe baza rela iei: L Ld A aoR a (6. Efortul de lunecare capabil a unui dinte se va lua egal cu cea mai mic dintre valorile (fig.Ca arm turi active de conectare se consider arm turile din inima pere ilor i arm turile situate în talpa (bulbul) întins .8)).15) unde: L d = suma eforturilor de lunecare capabile ale din ilor panoului sau ale din ilor monolitiz rii. Fig. care este mai mic . arm turilor orizontale în îmbin rile verticale ale structurilor Valoarea eforturilor de lunecare în lungul îmbin rilor verticale în structurile cu pere i din elemente prefabricate de beton armat cu diferite alc tuiri se determin pe baza condi iei de echilibru al for elor în mecanismul de plastificare al structurii (de regul .3 Calculul prefabricate.

21) hr 6.6. condi ia (6.5 b ho Rt Armarea cu carcase diagonale se recomand grosimea lor satisfac condi iile precizate la pct.6. Rf = 1.1 Calculul arm turilor longitudinale ale grinzilor de cuplare se face în conformitate cu prevederile STAS 10107/0-90 privind calculul la încovoiere.6.17) (hd = în l imea dintelui.2 Sec iunea de beton a grinzilor de cuplare armate cu bare ortogonale va respecta rela ia: Q 2 b ho Rt (6.18) se înlocuie te cu: Q < 3. Armatura orizontal intermediar Aao (suplimentar fa de armatura la încovoiere concentrat la extremita ile sec iunii) va avea sec iunea minim indicat la 7. arm turile transversale se determin din condi ia ca acestea s preia în întregime for a t ietoare de calcul.0m se pot neglija momentele din ac iunea înc rc rilor verticale. 6. (6.21). La grinzile cu hr > lo.9 Se recomand ca sec iunea arm turilor efective s nu dep rezultat din calcul. în care Rt se ia minima rezisten elor la întindere a betoanelor din panoul prefabricat.6.3 În cazul grinzilor de cuplare cu propor ii obi nuite Sectiunea arm turilor transversale Aav va îndeplini condi ia: 6.16) (b.8 Aav Ra (6.18) În cazul grinzilor armate cu carcase înclinate dup diagonal . În cazurile curente ale deschiderilor de u i 1.5. calculul la for a t ietoare se face cu relatia (6.9 .6.7. easc sec iunea 6. hd Fig.2. h r 0.19) când propor iile grinzilor i hr 1 armate cu bare lo orizontale i etrieri.5l o Q A av A ao 0.5 Rt = rezisten a la forfecare. c sunt dimensiunile în proiec ie orizontal a dintelui) rezisten ei la forfecare a dintelui L d2 h d b R f 1.2.8R a (6. la valorile momentelor rezultate din calcul la ac iuni seismice.1 (b).20) În care Aav este suma sec iunilor etrierilor care intercepteaz o fisur înclinat la 45 . respectiv din îmbinare.5 h d b R t (6. eventual redistribuite pe în l imea cl dirii conform indica iilor de la paragraful 6.rezisten ei la strivire pe cap tul dintelui: L d1 b c R c (6. Calculul arm turilor din grinzile de cuplare 6. conform rela iei: Q 0.6.4.

.6. Q ij sunt for ele t ietoare de calcul în peretele i la nivelurile j i j + 1 (6.4 ÷ 6. conform pct. cadre).7. Calculul plan eelor ca diafragme orizontale 6.4.2.. . 6. 6. A av Q 6.22) 2R a sin = unghiul de înclinare al carcaselor de arm tur (fig.6 din STAS 10107/0-90. Astfel pentru peretele i (fig. 6. 3. plan eele lucreaz ca grinzi cu deschideri reduse. la nivelul unui plan eu se pot deduce din calculul de ansamblu. 6.4 În cazul în care se adopt un sistem de armare cu carcase înclinate aria arm turii înclinate Aai dup fiecare diagonal se determin cu rela ia: Q A ai (6.4 Valorile for elor F1. 6.11). 6.7.7. plan eele trebuie verificate la solicit rile ce le revin ca diafragme orizontale.7. cu distan e mai mari de 12 m între pere ii structurali). La pct.5 În cazul în care grinzile de cuplare au o alc tuire mixt (prefabricat + suprabetonare) i se urm re te realizarea conlucr rii celor dou zone de beton de vârste diferite.4). diafragma situat peste nivelul j exercit reac iunea: Fi j Q ij 1 Q ij 1 unde Q ij .2 La structurile cu pere i de i la care rigidit ile pere ilor de pe aceea i direc ie sunt comparabile ca m rime. . precum i la cele cu nucleu central de pere i i cadre perimetrale i alte structuri similare.7.7.7 se prezint etapele unui procedeu de calcul simplificat pentru stabilirea eforturilor în diafragma orizontal . În cazurile curente se poate considera c diafragmele sunt infinit rigide în planul lor.10 si 6. astfel c de regul nu este necesar o verificare a lor la eforturile ce le revin din aceast solicitare.6.lo 2hr 6.7. 6.1 La structurile cu pere i structurali. arm turile transversale se vor dimensiona i pentru rolul de conectori. F2.2.3 La structurile cu pere i rari (orientativ.12).10 . astfel ca deforma iile s fie neglijabile în raport cu deforma iile elementelor verticale (pere i structurali.7. Fn reprezentând reac iunile diafragmei asupra peretelui. este necesar ca plan eele s prezinte o alc tuire care s le confere o rigiditate ridicat în planul lor. în vederea asigur rii unei comport ri spa iale solidare a ansamblului structural.

Dimensionarea plan eului la încovoiere i for t ietoare pentru for ele din planul s u se va face utilizând valori reduse cu 20% ale rezisten elor betonului i o elului.11 M rimea i reparti ia înc rc rilor orizontale distribuite liniar se stabilesc din condi ia ca rezultanta lor s coincid ca valoare i pozi ie cu rezultanta for elor F (fig.10 Fig. .6. Fn) i înc rc rile orizontale distribuite. plan eul dintre zonele cu num r diferit de pere i va fi verificat ca diafragm pentru a asigura redistribu ia la nivelul respectiv a for elor orizontale între pere ii structurali. 6.prin lunec ri între inima peretelui i diafragm (3) F1 F3 suspensori 45° F3 F2 colector (a) (b) (c) F = F1 + F2 + 2F3 Fig. qi. 6. . 6. .6 Transmiterea for elor orizontale din planul plan eului la pere i se poate face (fig.12): .6.7.5 La cl dirile la care intervin suprim ri ale unor pere i structurali. 6.11).prin arm turi întinse care “colecteaz ” for ele distribuite pe inima grinzilor pere i (a plan eului – diafragm orizontal ) aferente (2) .prin compresiune direct pe cap tul peretelui (1) . . Momentele încovoietoare i for ele t ietoare în planul diafragmei se determin ca pentru o grind continu cu reac iunile pe reazeme (F1.12 6. F2.6.7.11 . .Fig.

For a F1 este limitat la rezisten a la strivire a betonului. în zonele de l ime 5b situate de o parte i de alta a peretelui.7 La construc iile cu lungimi mari.12 .5 Fj A cont (6. F3 din for a F care revine peretelui la fiecare nivel se face prin aprecieri inginere ti. cu pere i structurali concentra i la extremit i sau/ i în situa iile în care plan eele sunt perforate prin goluri de dimensiuni relativ mari în zona lor median se va avea în vedere posibilitatea de oscila ie asincron a diferitelor p r i ale plan eului. se va ine seama c mecanismul 1 este mai rigid decât mecanismul 3. F2.23) Ra în care Fj este for a seismic de calcul aplicat la nivelul considerat. aria tuturor arm turilor continue din plan eu în fiecare direc ie. iar acesta mai rigid decât mecanismul 2. zona de leg tur între perete i placa plan eului se poate îngro a sub forma unei centuri (fig. cum sunt. va fi la orice nivel: 0.6. Identificarea mecanismului de transmitere a for elor de la plan eu la perete este important mai ales la diafragmele de „transfer”. 6.Evaluarea frac iunilor F1. eventual. În placa plan eului mai trebuie prev zute arm turi de suspendare a înc rc rilor care nu se afl în zona de influen a colectorului (aferent zonei po ate în figur ). 6.7. Acont.12c). Preluarea for elor F3 se face prin conectori dimensiona i conform STAS 10107/0-90. Pentru sporirea capacit ii de a prelua compresiuni. de exemplu. a altor pere i suplimentari. plan eele de la contactul suprastructurii cu o infrastructur mult mai rigid prin prezen a pere ilor de contur i. Arm tura de colectare cuprinde i arm turile orizontale continue situate în plan ee. Aceasta trebuie s fie suficient de lung pentru a antrena for ele din plan eu aferente peretelui. considerând mai multe scheme posibile. incluzând arm turile centurilor. Arm turile de colectare constituie armarea centurii peretelui. Pentru a evita dezvoltarea unor fisuri rezultate din rolul de element întins al plan eului în asemenea situa ii.

În cazurile în care.sârma tras mat (STNB) sau sârm profilat sub form de plase sudate produse în industrie. . aceea i grosime cu restul peretelui. Plasele sudate din sârme ecruisate mai pot fi folosite ca arm tur de rezisten în situa iile în care prin asigurarea superioar fa de eforturile sec ionale se asigur o comportare a sârmelor în domeniul liniar elastic.2. .1). Plasele sudate din STNB pot fi folosite. din calcul.1).2.1 . 20 7.3 La dimensionarea sec iunii bulbilor se vor respecta i condi iile: hp 250 mm si bp 2b Se consider t lpi.2.bare din o el beton (PC 60. aceast grosime rezult insuficient . în special la nivelurile inferioare. PC 52. cu mai mult de 10 niveluri) se recomand utilizarea unor betoane de clas superioar Bc 30 .2. 7.2 Pentru stabilirea necesit ii prevederii de bulbi i t lpi (evaz ri) la capete se vor lua ca baz condi iile de la paragraful 6.2. pere ii s fie prev zu i la extremit i cu bulbi sau t lpi.1. 7.2. 7. Materiale utilizate 7.5 În cazul în care se adopt armarea grinzilor de cuplare cu carcase înclinate de arm tur grosimea acestora va fi cel pu in 250 mm.2). La cl dirile cu în l imi mari (orientativ.7. Alc tuirea sec iunii de beton a pere ilor structurali.4.4 Grinzile de cuplare la pere ii cu goluri de u i vor avea.2 Pentru armarea pere ilor structurali se utilizeaz : .1. 7. 2. lamelele transversale cu grosimea minim de 150 mm i lungimea de cel pu in He (fig. 7. 7.1 Clasa minim a betonului utilizat în pere ii structurali va fi Bc 15. 4 7. grinzile se vor îngro a cu condi ia îngro rii i a peretelui pe o lungime suficient pentru a asigura ancorarea arm turilor longitudinale din grind (fig. OB 37).1 i 6. PREVEDERI CONSTRUCTIVE 7. de regul .2.4.1. .1 Grosimea minim a inimilor i t lpilor pere ilor structurali va îndeplini condi iile: b 150 mm i b He . Bc 40. de regul . numai la arm turile constructive (paragraful 7. Se recomand ca la cl dirile situate în zonele seismice de calcul A ÷ D cu pere i structurali rari sau/ i cu mai mult de 6 niveluri.3. Dimensiuni minime 7.

2 7. arm turi transversale (orizontale) cu rol în preluarea for ei t ietoare. 7. Armarea pere ilor. etc. Se recomand ca distan a de la extremitatea peretelui structural pân la marginea primului gol s fie mai mare de 1200 mm (fig.2) i arm turile longitudinale verticale contribuie la capacitatea de rezisten la for t ietoare.2. arm turi longitudinale de conectare în lungul rosturilor de turnare. arm turi de confinare a betonului din zona comprimat . varia iile de temperatur . În cazurile când aceast condi ie nu poate fi respectat .7.7 La pere ii având goluri decalate pe vertical (fig.7.) i confirmat de comportarea în exploatare a cl dirilor.3. se recomand ca plinul dintre golurile la dou niveluri succesive s fie de minimum 600 mm lungime. pe baza prevederilor din cap. prevederea lor fiind determinat de acoperirea unor solicit ri neeviden iate în calcule curente (cum sunt cele produse de contrac ia betonului. la pere ii scur i (pct. În aceast categorie intr : arm turi longitudinale (verticale) cu aport în capacitatea de rezisten la încovoiere.2.2.8 Se admite înglobarea în pere ii structurali a tuburilor verticale de instala ii electrice. cele datorate redistribu iilor în timp ale solicit rilor datorit deforma iilor de curgere lent a betonului. arm turi transversale pentru evitarea flambajului arm turilor longitudinale comprimate.1 Arm turile pere ilor structurali se clasific în: a) arm turi de rezisten .6.6 Se va evita amplasarea golurilor pentru u i sau ferestre în apropierea capetelor libere ale pere ilor structurali. a c ror necesitate i dimensionare rezult din calculul la eforturile din ac iunea înc rc rilor verticale i orizontale.1 Fig. a c ror necesitate nu se stabile te de regul prin calcul. respectând condi ia ca în grosimea peretelui s nu se afle mai mult de un tub. 7. 6.2 . 7. Prevederi generale 7. 7. În aceast categorie se încadreaz i arm turile cu rol de montaj. b) arm turi constructive. iar distan a minim între dou tuburi.2). Tuburile vor avea diametrul de maximum 1/8 din grosimea peretelui i se vor poza între cele dou plase de armare curent . Fig. 7. montantul de cap t va fi prev zut cu bulb la marginea golului.5. în lungul peretelui s fie 200 mm.7.1).3.

3. Tabelul 2 Arm turi Lungimile minime de înn dire pentru bare din: OB 37 Barele orizontale inclusiv cele din centur PC 52.3.3).4 Înn direa arm turilor a) De regul nu se admit înn diri ale arm turilor verticale în zona A. de preferin cu procedee de sudare cap la cap sau prin man oane sau alte dispozitive similare. în special a celor de diametre mai mari concentrate la extremit ile sec iunii. Barele cu d 60d 16 mm se înn desc cu sudur 7. 7. În cazul adopt rii înn dirii prin suprapunere. Minimum 600 mm Barele cu d > 20 mm se înn desc cu sudur Barele cu d 16 mm 50d În aceea i sec iune se înn de te mai mult de 50% din aria total de arm tur . (vezi 6. F r cârlige: 70d Cu cârlige: 50d Barele verticale de rezisten 50d cu sec iunea Aa situate în zona de cap t. se vor respecta prevederile "Instruc iunilor tehnice pentru proiectarea i executarea arm rii elementelor de beton cu plase sudate" P59-80.1) Barele cu d 20 În aceea i sec iune se înn de te 50% sau mai pu in din aria total de arm tur .3 Acoperirea cu beton a arm turilor va respecta condi iile prev zute în paragraful 6. În cazul arm rii cu plase formate din bare independente. b) Dac nu se poate evita înn direa arm turilor în zona A. 7.2 În cazul utiliz rii plaselor sudate.5. PC 60 i barele verticale din armarea de câmp.3 .7.3. f r sudur .3 7. utilizând bare cu lungime suficient . lungimile minime de înn dire sunt date în tabelul 2. Fig.7. barele orizontale se vor dispune spre fa a exterioar a peretelui (fig. se recomand ca înn direa arm turilor principale concentrate de la extremit ile sec iunilor pere ilor s se fac prin sudare.1 din STAS 10107/0-90.

1.12).5 Ancorarea arm turilor Problema ancor rii se pune de regul pentru: a) Barele orizontale din centuri i barele orizontale independente din inima pere ilor la intersec iile în form de T sau L (fig. 7.7.b).7. De asemenea.3. Arm tura orizontal prev zut la partea superioar a golului trebuie s preia i 7. În cazul barelor din OB 37 f r cârlige se va prevedea o lungime de ancoraj de 60d. respectiv ls.b. PC 60 i OB 37 cu cârlige.5). d) În cazul utiliz rii plaselor sudate. Pentru barele de bordare a golurilor (pct.7.5 la reprezint lungimea de ancorare conform STAS 10107/0-90. d) Barele verticale de bordare a golurilor (fig. lungimea de ancorare (ls.4 . în condi iile precizate la 7.11. c) Se recomand ca barele verticale de arm tur s fie realizate f r cârlige. Pentru zona B lungimile minime de înn dire sunt cu 10d mai mici decât cele din tabelul 2.4.a).5 Pentru barele din grinzile de cuplare i cele ancorate în funda ii (pct. la Fig.2. d). lungimile minime de înn dire se iau egale cu un ochi + 50 mm i cel pu in 40d 7. c) se vor prevedea lungimile de ancoraj prev zute în STAS 10107/0-90.7. în zona B nu este necesar înn direa prin sudur a arm turilor cu d 16 (20) mm. Arm turile orizontale de bordaj pot include i arm tura centurii plan eului. c) Barele verticale din pere i ancorate în infrastructur (fig. 7.4 Fig.4.7.o. 7. a) se va prevedea o lungime de ancorare de 40d pentru bare din PC 52. b) Barele orizontale din grinzile de cuplare (fig.v) se stabile te astfel încât s se antreneze cel pu in num rul de bare întrerupte în fiecare direc ie. În fig. Pentru barele de la pct.Înn dirile cu sudura vor respecta "Instruc iunile tehnice pentru sudarea armaturilor din otel beton C28-83".

Tabelul 3 Zona seismic de calcul A.1. Arm tura de rezisten se realizeaz fiecare fa a peretelui (fig.5.4. armarea în câmp poate fi o armare de rezisten (paragraful 7.4 agrafe 6/m2 în cazul barelor cu d 10 mm. PC 60 0.20% Barele verticale OB 37 0.1). procentele minime de armare sunt cele din tabelul 3.20% pentru cele verticale.3.4.30% 0.E F OB 37 0.2. din dou plase dispuse câte una la Barele se înn desc conform 7. 7.7. B.3).30% 0. se prevede: .în zona A (definit conform paragafului 6.în pere ii scur i În afara zonei A se vor adopta ca procente minime de armare valorile indicate în tabelul 3 pentru zona seismic F.4.2) sau o armare constructiv (paragraful 7.6 agrafe 8/m2 în cazul barelor cu d > 10 mm. . h În zona A indiferent de tipul pere ilor (lungi sau scur i).6 Plasele care formeaz armarea continu a pere ilor se vor lega cu agrafe care s le asigure pozi ia în timpul turn rii.eforturile de încovoiere a grinzii create prin introducerea golului. Procentele minime în aceste cazuri sunt 0. Armarea în câmp a pere ilor structurali 7. 7. 7.3).4 i indica iilor din tabelul 2. . C.35% 0.25% PC 52. Diametrul minim al barelor se va lua 8 mm pentru arm turile orizontale i 10 mm pentru cele verticale.1) f r intersec ii intermediare cu al i pere i. De regul se vor dispune cel pu in (fig.1 Prin armare în câmp se în elege arm tura cuprins în inima pere ilor în zona dintre dou intersec ii succesive de pere i.3. PC 60 0. 7.20% Arm turile din categoria STNB pot fi utilizate pentru armarea de rezisten numai în situa iile specificate la 7.4. .5.1).4.5 .25% Procentul minim de armare pentru Barele orizontale PC 52.2.1. H 1 în conformitate cu prevederile paragrafului 6.25% 0. în cazul arm rii cu bare independente. D. În procentul de armare se consider arm turile de la ambele fe e ale peretelui.3): . între o intersec ie i o zon de cap t sau între dou zone de cap t (definite la 7. Distan ele maxime între bare se vor lua 350 mm pe orizontal i 250 mm pe vertical . 7.3.2 Armarea de rezisten .25% pentru arm turi orizontale i 0.în zona B (definit conform paragrafului 6. În func ie de încadrarea în prevederile paragrafului 7.

calculat considerând zona întins integral plastificat . din punct de vedere a distribu iei i num rului minim de bare.7.6c pentru sec iunile pere ilor cupla i. de regul .5.5% 0. D.6b.6% 0.5% zona B 0. inclusiv cea din intersec iile intermediare (paragraful 7. C.5c pl Wf R t PC 52. 7. PC 60 zona A zona B 0.6a.2). precum i la ultimul nivel în toate cazurile. În zonele de la extremit ile sec iunilor pere ilor structurali.8 i 7. pe suprafe ele indicate în fig. din STNB. Procentele de armare vertical a acestor zone nu vor fi mai mici decât valorile indicate în tabelul 4. trebuie s confere sec iunii peretelui structural o capacitate de rezisten la încovoiere superioar valorii momentului de fisurare Mf al sec iunii determinat cu: Mf Nrs 0.1 Armarea zonelor de la extremit ile pere ilor structurali.1) în care: rs = distan a de la centrul de greutate al sec iunii pân la limita sâmburelui central situat pe aceea i parte cu for a excentric N.30% în cazul o elului OB 37 i 0. Tabelul 4 Zona seismic de calcul Procente de armare minime pentru arm turi din: OB 37 zona A A. detaliile din fig.7 . armarea se realizeaz cu carcase de tipul celor utilizate la armarea stâlpilor. B.7. 7. se vor prevedea arm turi orizontale care corespund cel pu in unor procente de armare de 0.5. Armarea local va respecta. pentru sec iuni lamelare. pentru sec iuni prev zute cu bulbi i t lpi i în fig. 7.6 . Arm ri locale ale elementelor verticale 7. dispuse câte una la fiecare fa a peretelui. 7. E F Diametrul minim al arm turilor este 12 mm.7% 0.4. Arm tura concentrat împreun cu arm tura vertical prev zut în inima i t lpile pere ilor.25% pentru o el PC 52 sau PC 60. sau cu arm turi cu sec iuni echivalente din alte o eluri. cpl = coeficient care ine seama de plastificarea par ial a zonei întinse a sec iunii (tabelul 15. pe toat în l imea acesteia. La pere ii de la calcane i de la rosturi i la cei care m rginesc casa sc rii.3 Armarea constructiv se realizeaz din dou plase 5 mm la 200 mm. Wf = modulul de rezisten la fisurare al sec iunii.7.4% (7. în fig.7.5.4% 0. STAS 10107/0-90).9. Se recomand ca barele orizontale ale plaselor sudate s fie în acela i plan vertical cu ramurile etrierilor din inim .

6 Fig.8 Fig.7.9 7.7 .Fig.7.7 Fig. 7.7.

150 mm în zona seismic de calcul F.8 .2) în care: ae = distan a interax. 7.5 Ra x h (7. Intersec iile interioare cu dimensiunile precizate în fig. 7.7.9). a inimii dac În zonele în care procentul de armare longitudinal dep e te valoarea 2/Ra (N/mm2) se vor lua m suri suplimentare de a evita flambajul barelor în zona plastic poten ial . Distan ele maxime admise între etrieri i agrafe sunt: în zona A: . între seturile de etrieri de confinare. Armarea vertical minim a zonelor în intersec ie: 12 12 în zona A i 4 12 + 8 10 în zona B.8): x > xlim se va prevedea o arm tur special de confinare a zonei comprimate. pe o lungime cel pu in egal cu x/2.1. Arm tura de confinare Aao poate juca i acest rol. dar nu mai mult de 10d.5.2 Arm tura de confinare a zonelor comprimate.3 Armarea intersec iilor de pere i structurali. pentru zonele seismice de calcul A ÷ E. În aceste zone. 7.10a e c Rc 0. Distan a maxim între etrieri: 200 mm. 7. . în fiecare direc ie se calculeaz cu rela ia: A ao 0. Cantitatea de arm tur de confinare Aao . c = dimensiunea miezului de beton cuprins de etrierii de confinare m surat perpendicular pe direc ia bra elor etrierilor.5. Etrierii carcasei se vor realiza astfel încât aria lor s prezinte cel pu in aceea i rezisten cu cea a arm turilor orizontale din inima peretelui cu care se înn desc (fig.120 mm.200 mm. Diametrul minim al etrierilor: 6 mm i d/4 (d = diametrul minim al barelor verticale al arm turii). care fac leg tura cu armarea orizontal a pere ilor. dar nu mai mult de 15d. 7. În arm tura Aao se poate considera i arm tura orizontal aceasta este îndoit dup barele verticale i ancorat corespunz tor. În condi iile în care în l imea zonei comprimate a sec iunilor corespunz toare capacit ii de rezisten dep e te valoarea limit stabilit cu rela ia (6.8 i 7. în zona B: .5.5. 7. al celor intermediari sau al agrafelor. Intersec iile situate la capetele pere ilor se alc tuiesc conform paragrafului 7.Sec iunile se vor alc tui astfel încât arm turile longitudinale s se g seasc la punctul de îndoire al etrierilor perimetrali. pe vertical . Etrierii carcaselor din intersec ii vor respecta condi iile de la 7.10 se armeaz cu carcase cu 2 etrieri în cruce. barele verticale de diametru d > 14 mm se vor lega transversal prin etrieri i agrafe la distan e de cel mult 6d.1 privind sec iunea minim i înn direa cu arm tur orizontal din inima pere ilor.

Fig.7.10
7.5.4 Armarea în jurul golurilor a) În cazul irurilor de goluri suprapuse pe vertical , limitate de montan i i grinzi de cuplare, armarea de contur se face conform paragrafului 7.5.1 i fig. 7.6. b) În cazul golurilor izolate de dimensiuni mari i al golurilor care nu se suprapun pe vertical , arm rile în jurul acestora se vor prevedea în corelare cu starea de eforturi stabilit inând seama în calcul de aceste goluri. c) În jurul golurilor de dimensiuni mici în raport cu cele ale peretelui i care nu influen eaz în mod semnificativ comportarea ansamblului acesteia, se va prevedea o armare constructiv având pe fiecare latur cel pu in dou bare 10 mm i cel pu in sec iunea echivalent arm turilor întrerupte pe por iunea de gol aferent .

Armarea din jurul golurilor va respecta regulile indicate în fig. 7.5.
7.5.5 Armarea intersec iilor pere ilor cu plan eele.

Pe grosimea plan eului în perete se prevede o armare de centur , format din cel pu in 4 bare. Sec iunea barelor continue din centuri va fi stabilit inând seama de cerin ele de rezisten rezultate din solicit rile de diafragm orizontal (vezi 6.7). Se va utiliza o el PC 52, PC 60 sau OB 37. Diametrul minim al arm turilor 10 mm. La înn direa fig.7.4. i ancorarea arm turilor se vor respecta condi iile indicate în

7.6. Armarea grinzilor de cuplare 7.6.1 În sistemul de armare cu bare longitudinale i etrieri verticali, armarea unei grinzi de cuplare este format din (fig.7.11): a) Bare longitudinale rezultate din dimensionarea la moment încovoietor, dispuse la partea superioar i inferioar a sec iunii.
7.9

Diametrul minim al barelor: 60.

12 mm. M rcile de o el recomandate: PC 52, PC

La detalierea arm turii longitudinale se va ine seama de cerin ele de execu ie privind o bun betonare i compactare a betonului.
b) Bare longitudinale intermediare dispuse pe fe ele laterale cu diametrul minim 12 mm. Barele intermediare vor realiza un procent de armare minim de:

- pentru grinzi de cuplare la care h r
A ao

lo 2

0 . 25 bh g , in zonele seismice A...D 100

si
A ao 0 . 20 bh g , in zonele E si F 100
2 hr lo

- pentru grinzi de cuplare la care l o
A ao

0 . 50 bh g , in zonele seismice A...D 100

si
A ao 0 . 35 bh g , in zonele E si F. 100

c) Etrieri, care vor avea diametrul minim: 6 mm. Procentul minim de armare transversal : 0,20 %. Distan a maxim admis între etrieri ae va fi:
ae ae 8d 150 mm

d = diametrul arm turilor longitudinale de la partea superioar inferioar .

i de la partea

La grinzile turnate în dou etape la care se conteaz pe întreaga în l ime, etrierii se prev d pe întreaga în l ime a acestora, i care se dimensioneaz pentru a îndeplini i rolul de conectori.

Fig.7.11
7.10

d) Armarea grinzilor se prezint ca în fig. 7.11 unde se indic i lungimile de ancor ri necesare. În cazul utiliz rii unor arm turi longitudinale cu d 22mm se recomand ca extremit ile barelor s fie curbate i înn dite prin sudur (fig.7.11). 7.6.2 Grinzile de cuplare cu arm turi principale înclinate încruci ate, se utilizeaz i se dimensioneaz conform prevederilor paragrafelor 6.6.2 i 6.6.4. În fig. 7.12 se prezint un exemplu de alc tuire a acestui tip de grinzi.

Diagonalele pot fi realizate i din profile metalice. Arm turile înclinate se asambleaz sub form de carcase cu câte cel pu in 4 bare. Lungimea de ancorare a barelor înclinate va fi minimum 60d. Se recomand închiderea la capete a barelor înclinate prin bucle sudate. Ori de câte ori dimensiunile grinzii permit, acest sistem de armare este cel mai indicat. Armarea transversal se poate realiza cu etrieri sau cu freta continu . Distan a dintre etrieri sau pasul fretei nu va fi mai mare de 6d (diametrul arm turilor înclinate). Diametrul minim al etrierilor sau al fretei d/4. Arm turile orizontale i etrierii se dispun constructiv. Procentul tuturor arm turilor orizontale va reprezenta cel pu in 0,25 %, iar procentul de armare transversal cu etrieri va fi cel pu in 0.20% .

Fig.7.12

7.11

.

privind configura ia structurii.1a) sau prin t ieturi orizontale i verticale (fig. de tehnologia de execu ie i de mijloacele de ridicare i transport de care se dispune.panouri mari.1 8. Fig. De asemenea. 8. sub form de elemente plane .1b.2. inclusiv în raport cu ac iunile seismice. Forma elementelor prefabricate rezult prin sec ionarea pere ilor prin t ieturi orizontale (fig.8. Regulile generale de alc tuire a structurilor cu pere i din elemente prefabricate.2.2 Elementele prefabricate se realizeaz din beton de clas minim Bc20. de regul .c). PROBLEME SPECIFICE DE ALC TUIRE A STRUCTURILOR PREFABRICATE 8. 8.1 . 8. Probleme generale În prezentul capitol se dau prevederi specifice proiect rii pere ilor realiza i din elemente prefabricate care au în vedere aspectele de ordin structural. Problemele referitoare la proiectarea de arhitectur . se pot adopta i forme spa iale sau de bar a unora din elementele prefabricate. În func ie de forma concret a pere ilor.1. forma pere ilor i modul de dispunere în plan sunt cele indicate la capitolul 2.1 Elementele prefabricate care alc tuiesc structura cl dirii vor fi realizate. Prin m surile de alc tuire a elementelor prefabricate i a îmbin rilor dintre acestea se urm re te ob inerea unei comport ri structurale. a izola iilor termice i fonice precum i la proiectarea tehnologiei de execu ie nu fac obiectul prezentului Ghid de proiectare. 8.8.2.2. plan eul realizat din panouri prefabricate. Alc tuirea panourilor 8. va fi astfel conceput încât s se asigure comportarea lui ca diafragm practic infinit rigid i rezistent în planul ei.3 Panourile de pere i interiori vor avea o grosime de cel pu in 140 mm pentru cl dirile cu maxim 5 niveluri i de minim 160 mm pentru cl dirile mai înalte. 8. similare cu cea a structurilor cu pere i din beton monolit.

2. pozi ia i natura elementelor de legatur (nervuri de beton armat sau/ i agrafe) cu stratul exterior.5 Panourile de plan eu vor avea grosimea stabilit rigiditate i izolare fonic necoborând sub 120 mm. de compresiune sau de întindere. de preferin sub form de plase i carcase sudate. grosimea minim a acestuia poate fi cu 20 mm mai mic decât cea indicat pentru pere ii interiori i va fi corelat cu num rul. Plasele din sârm ecruisat pot fi folosite i la armarea panourilor de la baz . pe criterii de rezisten . Armarea de câmp a pere ilor se va realiza din dou plase. arm turile orizontale s nu dep easc stadiul de comportare liniar elastic sub for ele t ietoare asociate mecanismului de plastificare. în zona A a structurii. cu rol în reducerea fisur rii. în special la manipularea panourilor. În cazul panourilor cu goluri de u i. etrierii grinzilor se vor dimensiona i pentru rolul de conectori.2.2. Barele verticale rezultate ca fiind necesare din calculul de încovoiere cu efort axial. un strat exterior de protec ie. vecin tatea cu logii i balcoane. barele verticale ale arm turii continue se vor plasa în imediata apropiere a golului. Grinzile de cuplare se vor arma conform prevederilor de la 7. alc tuit din bare izolate sau carcase sudate în vederea prelu rii solicit rilor care apar în timpul fazelor de manipulare. În func ie de forma i dimensiunile camerelor. realizat de regul dintr-un material rigid (polistiren celular. Dac se urm re te conlucrarea cu centura. 7. în grosime de minimum 60 mm. cu condi ia ca printr-o dimensionare adecvat . modul de execu ie i de necesitatea de a reduce la minim pun ile termice. i de dispunerea pere ilor. i care nu se pot dispune în monolitiz rile verticale se dispun cât mai aproape de marginile panourilor. prin scoaterea în consol panourilor de plan eu. alc tuite din 3 straturi i anume: un strat interior de rezisten din beton armat. La panourile cu goluri de u i pentru a mic ora eforturile care apar în grinzile de cuplare în aceste faze. de regul . care vor respecta condi iile de armare minim pentru arm turile orizontale i verticale date la cap.2 .6. PC60. de valoarea solicit rilor. 8. un strat termoizolator intermediar. din beton armat.6 Armarea panourilor se va face cu bare de o el beton PC52. vat mineral ) dimensionat pe baza calculului termotehnic.8. Golurile de u i i de ferestre vor fi bordate cu bare izolate sau carcase. Nervurile de leg tur dintre straturile interior i exterior se vor executa cu grosime între 40 i 60 mm. la partea inferioar a golurilor se vor prevedea dispozitive speciale recuperabile de rigidizare provizorie. transport i montaj. a 8. de regul . OB37 i STNB. 3 sau chiar 2 laturi. Pe conturul panourilor se va prevedea o arm tura de bordare. Acoperirea minim a acestor arm turi 50 mm.4 Panourile de pere i exteriori vor fi. Pozi ia i num rul nervurilor se vor stabili în func ie de dimensiunile i forma panoului i a golurilor. Se recomand armarea suplimentar a col urilor cu bare înclinate. Panourile de balcon se vor realiza. la col urile intrânde. 8. având dimensiunile în func ie de solicit rile panoului. panourile se pot rezema pe 4.

Îmbin rile structurilor cu pere i din elemente prefabricate de beton armat 8.3.3.3.Arm turile scoase din panou sub form de must i drepte sau sub form de bucle se vor dispune la interiorul celor dou plase de armare a inimii pere ilor.2 Dup pozi ia lor în structur clasific în dou categorii: i dup rolul lor structural îmbin rile pere ilor se îmbin ri verticale. sub aspectul rigidit ii. cât i must ile prin care se asigur continuitatea arm turilor verticale intermediare trebuie plasate centric pentru o transmitere direct . între panouri i bulbi. 8. Pentru aceasta este necesar s se prevad dispozitive i arm turi suplimentare pentru a asigura pozi ia must ilor pe durata beton rii i a transportului.2). În cazul arm turilor realizate sub form de bucle de diametru relativ mare se vor lua m suri de asigurare a unui ancoraj corespunz tor prin prevederea a 2-3 bare transversale sudate (fig. petrecere prin bucle petrecute. far excentricitate.2 Atât must ile care p trund în îmbin rile verticale. capacit ii de rezisten i de ductilitate (vezi 8.3 . dup caz. trebuie s le asigure acestora o comportare similar cu cea a pere ilor monoli i. În toate cazurile îmbin rile vor fi de tip umed cu beton armat. care asigur leg tura vertical între panouri i în acela i timp leg tura între pere ii prefabrica i i plan eul prefabricat. 8. sub form de centuri turnate în spa iile orizontale între panouri. Pentru aceasta îmbin rile vor avea un grad superior de asigurare (cedarea lor corespunde la for e orizontale mai mari fa de alte sec iuni i alte solicit ri).1 Prin modul de realizare. îmbin rile dintre elementele prefabricate care alc tuiesc pere ii structurali.8. b) For ele de compresiune se transmit de la panou la panou prin contact nemijlocit prin intermediul betonului din îmbin ri. 8.1). Fig. a eforturilor de întindere. îmbin ri orizontale.3 La alc tuirea îmbin rilor se vor avea în vedere urm toarele principii: a) Prin dimensionarea elementelor de îmbinare se va realiza o comportare a îmbin rilor în domeniul elastic de comportare pentru solicitarea de lunecare. care asigur leg turile orizontale de continuitate. între panourile adiacente.8.3. 8. etc. c) For ele de întindere se transmit exclusiv prin arm turile înn dite prin diferite procedee: sudur .

iar înn direa lor se face prin sudur .3.5 Îmbin rile verticale ale panourilor. sau sub form de bucle petrecute ca în fig. condi ii care stabilesc i diametrul maxim al buclei.d) For ele de lunecare între panouri se transmit prin alveole. 8. Fe ele laterale ale panourilor vor fi profilate sub forma de din i având de regul configura ia din fig. 8. Prin întinderea acestor arm turi se creaz . în care caz pozi ia lor este la jum tatea grosimii peretelui. Fig. Must ile orizontale se pot realiza cu bare drepte.4 . 8.3 8. f) Alegerea gabaritelor elementelor de îmbinare (sec iunile stâlpilor i centurilor) va avea în vedere crearea spa iilor necesare pentru montarea i înn direa arm turilor. 8.8. iar unghiul s nu dep easc 0 30 . Arm turile sub form de must i se vor l sa din intrândurile dintre din i (alveole). e) Transmiterea eforturilor normale i tangen iale se va face cât mai uniform distribuit pentru a evita concentrarea de eforturi în anumite zone.4 Bucla orizontal Fig. Num rul leg turilor de armatur pe în l imea unui etaj va fi minim 5. arm turi care traverseaz îmbinarea i care sunt corespunz tor ancorate. Lungimea total a sec iunilor de forfecare a din ilor ( h d ) va fi circa jum tate din în l imea panoului. solu ie recomandabil .4a i b. o betonare i o compactare a betonului în condi ii corespunz toare.3.3. vor fi obligatoriu de tip deschis pentru a permite controlul vizual al calit ii betonului turnat. atât cele verticale cât i cele orizontale. prev zându-se etrieri suplimentari între bucle.4 Îmbin rile dintre panouri. În cazul must ilor sub form de bucle de tip semicircular se vor respecta condi iile privind raza minim de curbur prescris în STAS 10107/090. Zonele de îmbinare vertical vor fi alc tuite dup regulile de alc tuire a intersec iilor de pere i. Se recomand ca raportul h/d între dimensiunile din ilor s fie mai mic de 8. praguri (din i).8. în beton. un efect de diagonal comprimat sau un efect echivalent de frecare pe suprafa a de separa ie între betoane de vârste diferite.

Se recomand ca în acest caz marginea inferioar a panoului de perete s fie înecat 20-30 mm în grosimea centurii. Se admite rezemarea panourilor de plan eu pe peretele inferior prin intermediul unor bucle înt rite. o în l ime egal cu grosimea panourilor de plan eu.8.6).3. 8. 8.Diametrul minim al etrierilor. în special prin modul de dispunere al ecliselor. Se admit i alte solu ii de realizare a arm turilor verticale care traverseaz îmbinarea orizontal cum este de exemplu solu ia cu bucle petrecute. mai pu in 150 mm (fig.6 montarea pere ilor de deasupra Al doilea procedeu este preferabil. care pot fi rectangulari sau cu forme ce urm resc forma buclelor. dac acestea 8. Se va urm ri.5 Fig. 8. transmiterea centric f r devieri a eforturilor de întindere din arm turi.5 . Îmbin rile se alc tuiesc sub forma unor centuri continue având. Distan a maxim între leg turile transversale ale barelor verticale 10d. 6 mm. turnat dup (subbetonare). Se recomand ca fe ele laterale ale panourilor de plan eu s fie realizate cu o u oar înclinare fa de vertical de cca.8. Ele se vor monta provizoriu pe popi sau cricuri de perete. Arm turile verticale din panouri cu rol de conectori i arm tura de rezisten intermediar de încovoiere se realizeaz de regul din bare mai pu ine i cu diametru mai mare ( 14 mm) care se înn desc prin sudur în ni e special prev zute la partea inferioar a panourilor de perete.5).6 Îmbin rile orizontale ale panourilor La fe ele superioare i inferioare ale panourilor de pere i se pot adopta alveole (amprente) pe adâncimi de 20-25 mm sau chiar suprafe e plane cu rugozitate sporit . direct pe betonul din centur . etc. a) Perete exterior b) Perete interior Fig. 100 (fig. cu dimensiuni corelate cu lungimile necesare înn dirii. Rezemarea panourilor de pere i pe îmbinarea orizontal se poate realiza în dou moduri: pe un strat de mortar vârtos matat sub panou într-un spa iu de 15-20 mm deasupra centurii realizat prin montarea corespunz -toare a panoului pe calaje. de regul . prin modul de realizare a detaliilor de înn dire. juguri. Panourile de plan eu vor avea dimensiunile egale cu lumina deschiderilor între pere i.

6 . sub form de bucle i. dup caz. alc tuite. de etrieri suplimentari cu diametrul minim de 6 mm. din cel pu in dou bare. de regul .3.5 referitoare la modul lor de ancorare.satisfac condi iile structurale privind transmiterea eforturilor ce le revin i dac permit o execu ie simpl i sigur . 8. Arm tura longitudinal a centurii. Arm tura transversal a centurilor este realizat de must ile din panourile de plan eu. va îndeplini condi iile specificate la 7.

1.1.1.infrastructuri cu incursiuni în domeniul postelastic de deformare. Prevederile date în acest capitol au ca principal obiect eviden ierea concep iei de baz a alc tuirii infrastructurilor cl dirilor cu pere i structurali de beton armat.1 Condi iile de alc tuire i modelarea lor pentru calcul fac obiectul prescrip iilor specifice acestei componente structurale. se va urm ri.infrastructuri cu comportare elastic . va urm ri dirijarea deforma iilor postelastice cu prioritate în elementele suprastructurii. b) Dup nivelul solicit rii în elementele infrastructurilor: . . care se refer la un num r limitat de situa ii.1 . 9. cu excep ia unor cazuri speciale. limitarea.9. prin proiectare.3 Proiectarea seismic a ansamblului suprastructur -infrastructur -teren. Probleme generale 9. prin dimensionarea suprafe elor de rezemare pe teren. se vor adopta ipoteze cu caracter acoperitor pentru dimensionarea capacit ii de rezisten a elementelor infrastructurii. în special în regim seismic de solicitare. nefiind în m sura s întreaga problematic specific i/sau toate situa iile posibile.2 Clasific ri ale infrastructurilor comport rii la ac iuni seismice: i a sistemelor de funda ie sub aspectul a) Dup modul în care sunt distribuite presiunile pe t lpile funda iilor se identific urm toarele cazuri: . 9. .funda ii care pot dezvolta eforturi de întindere la contactul cu terenul prin intermediul pilo ilor i/sau pere ilor mula i. Aceste prevederi au un caracter limitat. De asemenea. INFRASTRUCTURI 9. presiunile pe teren pot dep i sau nu limita comport rii elastice. Se vor lua m suri. pentru încadrarea în limite admisibile a deforma iilor remanente.1. precum i solu ionarea unor probleme de detaliu. acopere În ce prive te modelele i procedeele de calcul. . prevederile din prezentul capitol al Ghidului. în situa iile construc iilor obi nuite în care intervin solicit ri în domeniul postelastic.funda ii în contact permanent cu terenul (în orice stadiu de solicitare posibil se dezvolt presiuni pe toat suprafa a de rezemare) care prezint numai deforma ii elastice. au de regul un caracter orientativ. eventual eliminarea deform rii postelastice a elementelor 9. În absen unor date certe privind distribu ia i m rimea reac iunilor pe teren.funda ii care în stadiile de solicitare maxim se desprind par ial de teren.

2a. se poate adopta solu ia din fig. cu pilo i evaza i la baz . 9. În vederea sporirii capacit ii de preluare a momentelor de r sturnare la teren i pentru a asigura condi iile necesare pentru dezvoltarea unor mecanisme structurale de plastificare în zona de la baza pere ilor.9. Tipuri de infrastructuri În prezentul paragraf se prezint .1) În situa iile unor cl diri în care s unt prev zu i pere i individuali sau nuclee de pere i cu o comportare specific de consol vertical se poate adopta un sistem de fundare similar celui utilizat pentru fundarea stâlpilor în cadre. câteva tipuri caracteristice de solu ii de infrastructur ale cl dirilor cu structura din pere i structurali. Funda ia va putea îngloba. când ace tia exist . Funda iile se vor prevedea cu dimensiunile necesare pentru transmiterea la teren a solicit rilor de la baza suprastructurii.2 . pere ii de subsol. 9.2. a c ror degrad ri sunt dificil de depistat i în multe situa ii dificil de reparat sau de consolidat.9. În cazul în 9. cu caracter exemplificativ i în mod schematic.1 b) Infrastructuri cu elemente de fundare la adâncime În situa iile în care suprafa a de fundare sau capacitatea de rezisten a terenului sunt insuficiente se poate recurge la fundarea la adâncime prin pilo i sau/ i pere i mula i de beton armat. Prin concep ia proiect rii i prin detaliile adoptate trebuie eliminate solu iile în care pot ap rea deforma ii plastice i implicit degrad ri semnificative în elemente ale infrastructurilor inaccesibile pentru examinare dup un eveniment seismic. capabili s se încarce la eforturi de compresiune i de întindere. Fig. a) Funda ii izolate pentru pere i individuali sau grupuri de pere i (fig.infrastructurii. cu mecanisme diferite de plastificare.

9.9.4 b Dup scopul propus.4a se prezint cazul unor pere i structurali lega i printr-o funda ie comun . se vor lua masuri pentru evitarea apari iei deforma iilor plastice în grinda de leg tur a bazelor pere ilor sau. capabili s preia. Se vor putea alege solu ii cu: -pilo i înclina i.9.9. iar în fig.3).3 .2 Fig. prin compresiune axial . -pilo i verticali dimensiona i adecvat la for ele t ietoare aferente.3 -pere i mula i (sau barete). Por iunile de perete situate sub cota teoretic de încastrare sunt solicitate la eforturi de natura celor ce apar în nodurile structurilor în cadre si vor fi dimensionate în consecin . dimpotriv . aceste elemente vor fi proiectate ca disipatori de energie. 9.9. for ele orizontale aferente (fig. c) Funda ii comune pentru mai mul i pere i structurali În fig. Fig.4b cazul unor pere i cupla i cu o baz unic .9.9. a Fig.care pilo ii traverseaz structuri moi pân la stratul de baz se vor lua m suri speciale pentru preluarea for elor t ietoare. Propor iile funda iilor sunt corelate cu dimensiunile pere ilor.5). cu m surile de ductilizare asociate (fig.

d) Infrastructuri care realizeaz un efect de încastrare (efect de "menghin ") al pere ilor prin intermediul plan eului peste subsol (fig. Mobilizarea unui asemenea mecanism este condi ionat de capacitatea plan eului de a îndeplini rolul de diafragm de transfer a eforturilor de la baza suprastructurii la pere ii de contur. f) Infrastructura alc tuit ca o cutie închis .5 Fig.6c).4 .7).9.6) Acest tip de infrastructur poate fi aplicat. În condi iile în care cl direa are subsol cu pere i exteriori i interiori. prin închiderea re elei de grinzi de fundare la partea superioar prin plan eul de peste subsol. infrastructura se poate realiza ca o re ea de grinzi de fundare constituite de pere ii subsolului i evaz rile lor la partea inferioara sub form de t lpi (9. e) Infrastructura alc tuit sub form de re ele de grinzi. de exemplu. re eaua de grinzi se poate dezvolta i sub cota pardoselii subsolului. în situa iile în care func iunea subsolului nu permite dispunerea unor pere i interiori. Dup caz.6 9. iar la partea inferioar printr-un radier sau o plac de beton armat.9. 9. “Desc rcarea” de momente a pere ilor pe în l imea subsolului este înso it de dezvoltare a unor for e t ietoare înalte.9. În cazul unor structuri cu solicit ri importante (cl diri înalte cu pere i structurali rari) infrastructura se poate realiza ca o cutie practic infinit rigid i înzestrat cu capacitatea necesar de rezisten . Fig. dar sunt prev zu i pere i perimetrali. a c ror valori depind de rotirea bazei peretelui în teren (fig.

3.3. for ele de leg tur dintre supra i infrastructur vor fi asociate mecanismului de plastificare al suprastructurii. Indica ii privind modul de calcul al elementelor infrastructurii 9. Un model de calcul riguros. În situa iile obi nuite. Dup caz. Fig. cu propriet i definite prin legi constitutive fidele comport rii reale a elementelor care alc tuiesc fiecare din cele trei componente. la fel ca la pere ii de zid rie simpl . ca de exemplu.1 Modul de calcul al eforturilor sec ionale.8 R spunsul seismic al ansamblului structural nu implic deforma ii plastice semnificative.8) Aceast solu ie este indicat în situa iile în care nu sunt necesare arm turi verticale la baza pere ilor pentru preluarea momentelor de r sturnare. 9.9. Dac nu exist condi ii pentru abordarea calculului în întreaga sa complexitate se admite s se determine eforturile sec ionale în elementele infrastructurii prin studiul echilibrului infrastructurii izolate.9. când se urm re te ca mecanismul de plastificare al ansamblului s aib zonele plastice localizate în suprastructur . în cazul cl dirilor cu pere i de i cu pu ine niveluri.5 . al presiunilor pe blocul de funda ie) în raport cu planul în care se aplic înc rcarea vertical . solicitate la for ele de leg tur cu suprastructura i la presiunile reciproce dintre t lpile funda iilor i terenul de fundare. În acest caz.7 Fig. astfel încât la calculul eforturilor se vor considera for e seismice sporite corespunz tor.g) Funda ii pentru pere i care se pot roti liber la baz (fig. implic considerarea ansamblului spa ial suprastructur -infrastructur -teren de fundare. ac iunile sunt modelate fie prin intermediul for elor orizontale de calcul. 9. momentul de r sturnare este echilibrat de momentul dat de rezultanta presiunilor pe teren (respectiv. Propriet ile terenului se vor exprima prin legi de deformare 9. fie prin intermediul accelerogramelor. la ac iunea seismic .

care include un perete i zonele aferente ale radierului i plan eului peste subsol. Elementele infrastructurilor (pere i structurali.9. ca urmare a propor iilor i a modului de solicitare. 9. Fig. 9.9 se prezint . Schemele de calcul adoptate pentru plan ee trebuie s furnizeze i valorile eforturilor pentru dimensionarea “colectorilor” (arm turi care “adun ” înc rc rile orizontale din plan eu i le transmit pere ilor) i “suspensorilor”. cum sunt capacitatea de rezisten la torsiune a ansamblului infrastructurii în cazul realiz rii acesteia ca o cutie închis . comportare de elemente scurte de beton armat i vor fi dimensionate potrivit procedeelor specifice acestora: 9. În cazul în care pere ii reazem pe teren prin intermediul unor funda ii izolate (a). cu caracter exemplificativ.3. substan ial mai mari decât în cazul plan eelor curente ale construc iei. Se va ine seama de posibilitatea ridic rii par iale a funda iei de pe teren. În fig. redistribu ia for elor orizontale între pere ii subsolului sub cota teoretic de încastrare a suprastructurii.9 Se vor determina. grinzi de fundare) prezint de multe ori. unor funda ii continue sau al unor re ele de grinzi (e). de regul .6 .elastic sau prin legi constitutive mai riguroase. Se recomand utilizarea unor programe de calcul care s permit luarea în considerare a cât mai multor componente ale mecanismului de rezisten al infrastructurii i a efectelor de comportare structural spa ial . arm turi prin care se ancoreaz în masa plan eului înc rc rile care produc întinderi în plan eu.2 Probleme de dimensionare specifice. eforturile sec ionale din acest element structural. pe baza unor scheme de calcul în concordan cu rolul conferit prin proiectare plan eului peste subsol. calculul funda iilor se efectueaz în mod similar cu cel al funda iilor stâlpilor structurilor în cadre. schema de principiu a echilibrului unei zone de infrastructur .

de regul . În cazul unor propor ii de grinzi scurte se vor aplica metodele de calcul specifice grinzilor pere i sau metode bazate pe mecanismul de grind cu z brele. iar cei interiori cel pu in 200 mm.4. eventual.1 Prezentele prevederi se refer la situa iile curente în care prin proiectare se dirijeaz apari ia deforma iilor postelastice la ac iuni seismice de mare intensitate în suprastructur .9. 9. Se va evita dispunerea golurilor în pozi ii care s creeze riscul unor ruperi la for t ietoare în sec iuni înclinate (fig. 9. Astfel. Arm turile verticale care traverseaz rosturile de lucru dintre talpa (cuzinetul) funda iei i perete. potrivit prevederilor STAS 10107-0-90. golurile se vor plasa de preferin în afara traseelor diagonalelor comprimate corespunz toare mecanismului de grind cu z brele (fig.10).4 Golurile pentru instala ii vor avea dimensiuni minime i vor fi dispuse în afara zonelor celor mai solicitate. precum i rostul de lucru de sub plan eu vor fi dimensionate pentru rolul de conectare a zonelor de betoane cu vârste diferite. dup caz. rezem ri indirecte. în func ie de situa ie. precum i a radierului se va ine seama de faptul c solicit rile de încovoiere rezultate din ac iunea înc rc rilor normale pe planul lor sunt înso ite de eforturi de întindere sau compresiune din încovoiere general a infrastructurii rezultat din transmiterea înc rc rilor orizontale i verticale la terenul de fundare. Probleme specifice de alc tuire a elementelor infrastructurilor 9. grosimii Pere ii de contur ai subsolului vor avea o grosime de cel pu in 250 mm.7 .4. În func ie de propor iile pere ilor i de distan ele dintre punctele de contact cu elementele suprastructurii. în calculul la for e t ietoare. infrastructura r mânând solicitat în domeniul elastic. 9. La dimensionarea arm turii plan eului peste subsol.9. 9. cu propor ii de pere i scur i. arm turile verticale sau cele orizontale sunt.4. în cazul pere ilor de subsol.4. 9. în l imea pere ilor de subsol sau a mai multor niveluri de la baza structurii) în m sur s asigure optim func iile structurale pe care le are acest subansamblu. primul sau primele niveluri supraterane).4.Arm tura longitudinal (orizontal ) rezult din calculul de dimensionare la încovoiere. o grosime superioar adoptate în suprastructur .2 Pere ii infrastructurii vor avea. cele mai eficiente. Alc tuirea infrastructurii i modul specific de solicitare a elementelor acesteia implic de multe ori. care impune prevederea unor arm turi de suspendare la intersec ia funda iilor dimensionate adecvat.3 Se va adopta o în l ime a infrastructurii (incluzând. Infrastructura poate fi constituit din pere ii unui nivel sau pere ii mai multor niveluri de la partea inferioar a cl dirii cu funda iile lor (nivelurile subsolului plus.11).

în locul golurilor dreptunghiulare.9. de regul . va avea cel pu in o grosime de 150 mm.4.4. pe lâng arm turile necesare pentru preluarea înc rc rilor normale pe planul s u i arm turile rezultate din încovoierea de ansamblu a infrastructuri. i vertical în inima pere ilor considerând 9.30%.6 Procentele de armare orizontal ambele plase vor fi cel pu in 0.8 . În jurul golurilor se va prevedea o arm tura de bordaj reprezentând cel pu in sec iunea barelor întrerupte prin prezen a golurilor. un procent de minim 0. Plan eul trebuie s con in .25 % i cel pu in 6 bare 8 mm/m. 9.4. precum i arm turile rezultate pentru for ele din planul pla eului inclusiv arm turile cu rol de colectori i suspensori. 6m. 9. pe fiecare fa . la structurile cu pere i rari.10 Fig.9.5 La alegerea deschiderilor i traveelor se va urm ri ca distan ele dintre punctele de înc rcare vertical a infrastructurii s nu dep easc .11 În cazul golurilor de dimensiuni mari se vor prefera golurile rotunde sau cu col uri te ite.7 Plan eul peste subsol. Armarea minim în ambele direc ii va reprezenta.Fig. 9.

În corelare cu schema de calcul adoptat . fig. Pentru înc rc ri orizontale aplicate centric pe structur (punctul de aplica ie al rezultantei coincide cu centrul de rigiditate al structurii). i de material ale pere ilor sunt constante pe -în l imile nivelurilor sunt egale.1 .A. la care pere ii structurali prezint monotonie geometric se admite utilizarea procedeului de calcul structural simplificat descris în prezenta anexa. distribu ia între pere ii structurali se face propor ional cu rigidit ile lor la deplasare lateral . Se recomand ca distribu ia for elor orizontale s se fac pe baza valorilor rigidit ilor la deplasarea lateral la nivelul caracteristic. pentru care pot fi stabili i coeficien i pentru calculul direct al valorilor eforturilor sec ionale i a deforma iilor.1.1. -golurile sunt suprapuse i au acelea i dimensiuni la toate nivelurile.A. Fig. rigiditatea unui perete structural la deplasare lateral ( ). A. considerat a fi situat la nivelul plan eului cel mai apropiat de 0. se define te ca înc rcarea orizontal necesar pentru a produce peretelui o s geat orizontal de 1 m la nivelul caracteristic. ceea ce corespunde la a admite ipoteza c deforma iile tuturor pere ilor sunt afine. În condi iile admiterii ipotezelor simplificatoare de mai sus. -înc rc rile orizontale variaz pe în l imea cl dirii dup o lege simpl (în general se admite distribu ia uniform pentru înc rc rile date de vânt i distribu ia triunghiular pentru înc rc rile seismice conform fig.8H (H = în l imea cl dirii.A. Condi iile de monotonie structural pe în l imea cl dirii presupun urm toarele: -caracteristicile geometrice în l imea cl dirii.ANEXA A PROCEDEU SIMPLIFICAT DE CALCUL STRUCTURAL În cazul cl dirilor cu pân la 10 niveluri cu structuri ordonate i f r nesimetrii importante.b). pentru o înc rcare orizontal distribuit pe vertical dup o lege dat .1 Procedeul este bazat pe aproxima ia repartiz rii înc rc rilor orizontale între pere ii structurii pe baza condi iei de egalitate a deplas rilor orizontale la un singur nivel. înc rc rile orizontale repartizate fiec rui perete structural p streaz legea de varia ie pe vertical admis pentru înc rcarea ansamblului structurii i ca atare fiecare perete poate fi calculat ca o structur monoton .a).

yo .2 .y j yj y o . situate la distan ele yj i xj în raport cu centrul de rigiditate "o" al ansamblului. Fig. .Pentru înc rc ri orizontale aplicate excentric. xj xj x o .coordonatele centrului de rigiditate 0 în raport cu originea sistemului de axe. un perete structural (j) se încarc cu o for orizontal ale c rei componente dup direc iile axelor Ox i Oy sunt Fjx i Fjy. jy jx .momentul de iner ie la torsiune al ansamblului sec iunilor pere ilor structurali.1) I . Alte nota ii: xo.coordonatele centrelor de greutate ale sec iunilor de calcul ale peretelui ( j ) dup direc iile x i y în raport cu originea sistemului de axe. yo jx yj jx (A.rigidit ile peretelui ( j ) la deplas ri laterale dup direc iile x i y. În schema de calcul. distribu ia momentului de torsiune general rezultat din excentricitatea rezultantei în raport cu centrul de rigiditate al structurii se face considerând.2). cu suficient aproxima ie c se afl în axul inimii de pe direc ia respectiv dac talpa este evazat nesimetric.sumele rigidit ilor pe ansamblul structurii: xo jy xj jy .A. Din ac iunea unui moment de torsiune general Mt asupra ansamblului structurii (fig. Centrele de greutate corespunz toare jx i jy se pot considera. sec iunea unui perete structural apare deci cu centrele de greutate jx i jy diferite dup cele dou direc ii. definit prin rela ia: I 2 jx y j 2 jy x j (A. de regul .A.2 Sec iunile de calcul pe cele dou direc ii se stabilesc în conformitate cu indica iile de la 5.2) A. jx . ca i în cazul aplic rii centrice.2. For ele Fjx i Fjy se consider aplicate în jx i jy. jy . deplasarea solidar a pere ilor pe baza ipotezei plan eului infinit rigid în planul sau.

o for orizontal Fy încarc peretele (j) : jx y j .dup direc ia ( y ).dup direc ia ( x ).dup direc ia ( x ).3) .rezultantele for elor orizontale care ac ioneaz dup direc iile x i y. ey .3 . A. ex. cu for a: F jy Fx e y jy x j (A. Fy . cu for a: Fjx Fx jx jx Fx e y I (A.6) Monotonia structural i adoptarea unor legi simple pentru înc rc rile orizontale permit o simplificare maxim a calculului. cu for a: Fjy Fy jy jy Fy e x jy x j I (A.excentricit ile în raport cu centrul de rigiditate (incluzând i excentricit ile adi ionale prev zute de normativul P100/92). încarc peretele ( j ): jx y j . Rigidit ile proprii ale pere ilor structurali la torsiune se neglijeaz în calcul.5) . cu valori de calcul intabulate sau reprezentate grafic sub forma unor abace. cu for a: F jx Fy e x I (A. Rezult c o for orizontal excentric Fx .4) I Similar.Fx. În literatur exist numeroase lucr ri. care furnizeaz direct valorile caracteristicilor de rigiditate i ale eforturilor sec ionale în pere i i grinzile de cuplare.dup direc ia ( y ).

.

Cu caracter provizoriu.1 .2. i implicit cerin ele de ductilitate ale peretelui C. Ca efect. C.2. Admi ând c peretele C se plastific înaintea celorlal i doi. deforma iile. Alc tuirea efectiv a celor 3 pere i. conduc la aceast situa ie.2.1. este foarte probabil ca plastificarea celor 3 pere i i nu fie simultan .2.2. Pu inele referiri ale prevederilor Ghidului la aceste tipuri de structuri se limiteaz doar la unele aspecte de ordin conceptual. pentru direc ia de ac iune a for ei orizontale indicate. prevederile prezentului Ghid se pot aplica i la calculul i alc tuirea pere ilor structurali din categoria B de structuri.1. neglijabil .1 Lipsa de compactitate i de simetrie a structurii poate conduce i la alte efecte negative în afara celor de torsiune general .1. completate cu m suri specifice acestor structuri. aplicate în centrul maselor care coincide cu centrul de rigiditate. reprezentând o cl dire având în plan forma de U cu aripi lungi.4 Prevederile prezentului Ghid sunt destinate categoriei A de structuri. pân la redactarea i intrarea în vigoare a unor instruc iuni specifice pentru structuri duale.PROBLEME GENERALE C. C. cresc substan ial (fig. obiectul Ghidului structurile cu niveluri inferioare slabe (la care prin absen a pere ilor la ac iuni seismice de mare intensitate se pot manifesta mecanisme cinematice de plastificare de tip nivel slab). Este de men ionat faptul c i la construc ii aparent simetrice este posibil ca. practic. Dac rigiditatea în domeniul postelastic a peretelui este neglijabil i dac contribu ia cadrelor la preluarea for elor orizontale ar fi.1 se d un asemenea exemplu. diferen ele inevitabile.2. pentru anumite direc ii. de asemenea. centrul de rigiditate se mut în apropierea axelor pere ilor A i B.2. ALC TUIREA DE ANSAMBLU C. Caracterul obi nuit al structurilor cu pere i de beton armat men ionat la domeniul de aplicare al Ghidului se refer în special la monotonia sau quasimonotonia acestora.2. Nu fac.C. în ceea ce prive te rezisten a efectiv a betonului i o elului i pozi ia arm turilor din cei trei pere i proiecta i identic. centrul de rigiditate mutându-se la intersec ia planurilor pere ilor A i B.2b). care pot oscila defazat în timpul unui cutremur.1 În cazul structurii cu 3 axe de simetrie din fig. ar ap rea chiar un fenomen de instabilitate la torsiune general . de exemplu. structurile cu pere i cu goluri distribuite intr-un mod neordonat. s apar excentricit i importante ale maselor în raport cu centrul de rigiditate.2. Fig.C.2 i C. al c rui pozi ie depinde de direc ia de ac iune a for ei seismice. etc.C.C. În fig.2.

Efectele dinamice depind de numero i parametri: pe lâng distribu ia rigidit ilor i maselor.2.3a.2. prin pere i orienta i perpendicular pe direc ia for elor orizontale.Fig.C. cu caracter neliniar i dinamic.2. Centrul de rezisten are un rol similar cu cel al centrului de rigiditate din cazul comport rii elastice. poate diferi substan ial de r spunsul static.2. de distribu ia capacit ilor de rezisten . de legile histeretice de comportare ale elementelor structurale. lucrând în domeniul elastic (fig. Sistemele de tipul celor din fig.C. pentru direc ia i sensul indicate ale for ei orizontale. În realitate r spunsul seismic de torsiune al structurilor. definit ca punctul de aplica ie al rezultantei for elor capabile din pere i.3 Pentru a evita asemenea efecte nefavorabile este necesar ca prin forma construc iei i prin modul de dispunere a pere ilor s se asigure pentru orice direc ie de ac iune a cutremurului posibilitatea prelu rii momentelor de torsiune de ansamblu. ca element esen ial de referin .C. iar cele ca în fig. Dup plastificarea pere ilor structurali analiza echilibrului i a mecanismelor cinematice are în vedere. expune structura unui efect de tip pierdere a stabilit ii prin deplasarea centrului de rigiditate spre planul pere ilor B i C.2 O situa ie asem n toare apare i în fig.C. Plastificarea în prima faz a peretelui A. Fig.3a sunt denumite sisteme cu r sucire neîmpiedicat (sau cu r sucire liber ).2 .C. C.2. de natura ac iunii seismice. Considera iile precedente s-au referit la cazul unei ac iuni statice a torsiunii de ansamblu. etc. pozi ia centrului de rezisten al structurii.2.2 i C.2. sisteme cu r sucire împiedicat .3b.3b). C.

2.C. prezint o anumit omogenitate a alc tuirii. C. Astfel.2. prin adoptarea unor sec iuni de beton i a unei arm ri longitudinale i transversale substan iale se poate evita plastificarea stâlpilor la nivelul f r pere i i dirija dezvoltarea deforma iilor plastice deasupra acestui nivel. la ceilal i pere i ai structurii (fig.2. Preluarea acestor eforturi într-un mod favorabil de c tre elementele infrastructurii i de c tre funda ii trebuie s fie. pozi ia pere ilor structurali în plan se va alege în zonele în care i la nivelul infrastructurii se pot ob ine solu ii avantajoase. care constituie inima funda iei peretelui structural. eforturile ce trebuie transmise de la baza pere ilor la infrastructur i la terenul de fundare pot avea valori foarte importante.2. C.2.2. cea mai mare parte a momentului de r sturnare i a for ei t ietoare de baz sunt concentrate în pere i.2. C.2.5 Spre deosebire de cazul structurilor în cadre care. golurile de dimensiuni mari din peretele de subsol reduc substan ial capacitatea de rezisten a acestuia la for e t ietoare. din acest motiv. Plasarea excentric . În acest caz for ele t ietoare colectate de pere ii întrerup i la un anumit nivel la partea inferioar se transfer la acest nivel. Dezvoltarea mecanismelor de plastificare de tip etaj slab implic cerin e de ductilitate excesive. a peretelui structural conduce la solicitarea nefavorabil a peretelui de subsol (fig. unde se prezint câteva exemple de amplasare a unui perete structural în raport cu peretele de la nivelul subsolului. de regul . i în acest caz este posibil C. c i d. Ca urmare. la marginea cl dirii. una din preocup rile principale la conformarea structurii. C.3 .2. plafonând for a orizontal preluat de peretele structural.5a. Rezolv rile din fig.2.4b). Astfel. alc tuite corespunz tor.3 Structurile cu nivel (niveluri) inferior slab sunt contraindicate în zonele seismice.Ignorat pân nu de mult. b. prin intermediul plan eelor.5a. Este de observat c întreruperea unor pere i se poate face la orice nivel dac se iau m surile necesare. asociate unor for e axiale foarte mari în stâlpii comprima i prin efectul "indirect" al for elor orizontale. C. în cazul construc iilor cu pere i structurali. în cazul din fig. problema efectelor de torsiune de ansamblu în domeniul inelastic de deformare constituie în prezent o preocupare de prim ordin pe plan mondial a speciali tilor în domeniul structurilor în zone seismice. Dac se p streaz continuitatea unui num r suficient de pere i pe toat în l imea cl dirii.C.5a i b pot fi considerate nefavorabile.4 Chiar în situa ia întreruperii tuturor pere ilor la nivelul inferior i înlocuirea lor cu stâlpi. se poate p stra comportarea de ansamblu a unei structuri cu pere i.5b). C. Alte aspecte legate de propor ionarea pere ilor sunt eviden iate în fig. Fig. În acest caz stâlpii cu r spuns elastic ai parterului se pot considera c fac parte din infrastructura cl dirii.

Cel mai adesea.d).2. situa i la interior i în consecin la solicit ri de încovoiere egale.2.C. mai cu seama dac pe direc ie perpendicular pe acesta nu exist un perete la nivelul subsolului. C.2. aduse de stâlpi) pe grinda de funda ie.s nu se poat atinge capacitatea de rezisten a peretelui structural.2. Fig. cat si a terenului de fundare. care s echilibreze în cât mai mare m sura presiunile pe talpa funda iei (fig. dispunerea pere ilor la col ul cl dirii este de evitat pentru c în acest caz apare inconvenientul suplimentar al unei solicit ri defavorabile a pere ilor infrastructurii.2.7 În afar de argumentele prezentate la C.C. Important este ca prin modul de aranjare al peretilor. pe ambele direc ii. Cu alte cuvinte. Plasarea pere ilor structurali pe conturul construc iei este favorabil proiectan ilor pe considerentul unui bra de pârghie avantajos pentru efectele de torsiune general i pentru posibilitatea de a "încastra" peretele într-un perete de subsol f r goluri (vezi C.4 . Absen a altor înc rc ri verticale (de exemplu. Oricum. dispunerea pere ilor pe conturul cl dirii trebuie facut cu discernamant. mai pu in înc rca i gravita ional decât pere ii cu acelea i dimensiuni. Din acest motiv.C. la conformarea structurii. analizând atât avantajele cât i inconvenientele unei asemenea pozi ii. neperfora i de goluri.2. necesit o armare vertical sensibil mai mare decât ace tia.5d în care nu apar asemenea deficien e de conformare reprezint solu ia cea mai avantajoas .5 Situa ia din fig. condi iile cele mai favorabile le ofer pere ii de subsol de pe contur. C.1. C. recomandarea ca structura s fie înzestrat cu rigidit i apropiate ca valoare pe cele doua direc ii se justific prin faptul c în aceste condi ii structura este expus la efecte maxime pe orice direc ie.5. valorile spectrale au acela i ordin de m rime. de regul .6 O înc rcare gravita ionala mai mare are ca efect reducerea arm turii longitudinale de întindere din perete i reducerea gradientului presiunilor pe teren. numai pentru ac iunile seismice caracterizate de un anumit con inut de frecven e.2.2.2.5c) este de natur s duc la dezvoltarea unor eforturi mari în peretele de subsol. sa se realizeze o solicitare cat mai uniforma a elementelor infrastructurii. Pere ii dispu i pe conturul cl dirii sunt îns .2.

2. ci de cele de la extremitatea comprimat a sec iunilor. prin calcul. Fig.7 C. Gradul de conlucrare a inimilor cu t lpi de dimensiuni mari nu se poate preciza cu certitudine.2.C.2.8 În fig.Fig.2. Când asemenea situa ii nu se pot evita.2.8 la cutremurul din 1985 din Chile a provocat un amplu program de cercet ri teoretice i experimentale.3. a c ror valoare este dependent direct de capacitatea de rezisten la încovoiere a pere ilor.C. respectiv echilibrate (fig.6 se prezint dou situa ii în care înc rc rile aplicate excentric pe pere i sunt în primul caz (fig.7 sau sub form de tub. de regul neglijate în proiectarea curent . desf urat în 4 universit i americane având ca obiect tocmai particularit ile de comportare sub înc rc ri de tip seismic ale acestui tip de pere i [12].5 .2.C. creând profile ca în fig.2.2. Acelea i cercet ri au semnalat faptul c zonele critice ale pere ilor cu goluri decalate sunt constituite nu de zonele dintre goluri.6 C.3. Limitarea t lpilor este necesar i pentru protejarea inimilor de efectul for elor t ietoare.C.1). C. C.6b).1 Prevederile de la acest paragraf urm resc ca prin forma sec iunii pere ilor structurali s se poat controla în cât mai mare m sura.6a) neechilibrate pe ansamblul structurii. C. se pot ob ine ansambluri cu comportare favorabil (capacitate de rezisten substan ial .2. trebuie considerate la dimensionarea pere ilor structurali. Atunci când pere ii de pe cele dou direc ii sunt lega i în mod adecvat. comportarea acestor elemente la ac iuni seismice. Din compara ia diagramelor de momente în pere i se constat solicitarea mult mai defavorabil din primul caz când intervine o încovoiere general a structurii. dac golurile sunt prea aproape de C. aceast caracteristic depinzând de m rimea deplas rilor impuse pere ilor în domeniul postelastic (vezi si 5.4 Comportarea deosebit de bun a structurilor cu pere i cu goluri decalate de tipul celor indica i în fig. ductilitate adecvat ). efectul înc rc rilor gravita ionale aplicate excentric.2. Cercet rile men ionate au eviden iat faptul c în condi iile unei alc tuiri corecte ace ti pere i posed propriet i de rezisten i de deformabilitate apropiate de cele ale pere ilor f r goluri.2.C.2.

rigiditatea specific la deplas ri laterale face ca protec ia elementelor nestructurale s poate fi realizat cu mai mult usurin fa de cazul structurilor în cadre. cu diagonale înscrise în grosimea peretelui. dac se iau m suri adecvate pentru limitarea efectelor contrac iei betonului sau al varia iilor de temperatur . asigurarea unei protec ii termice eficiente. De exemplu.1. prevederea unor rosturi tehnologice provizorii.2 În cazul construc iilor cu pere i structurali de beton armat.2. pe de o parte.8a i b.4. C. între goluri. În fig.5.6. C. similar celui al pere ilor f r goluri. C. prin calcul. limitând aria zonei extreme comprimate.2.2.2. prevederea unor arm turi suplimentare care s permit limitarea convenabil a deschiderii fisurilor. iar în fig. dintre C.C. aceasta înseamn c deplas rile elementelor verticale ale structurii sunt distribuite liniar la fiecare nivel. Diferitele aspecte conceptuale privind problematica exigen elor structurale sunt tratate în normativul de proiectare seimic . pe de alt parte. Din punct de vedere practic.8 Mecanismul de comportare la înc rc ri orizontale. plan eele trebuie s fie nu numai suficient de rigide dar i suficient de rezistente.6 .marginea sec iunii.C. pentru for e din planul lor. Condi ia de rigiditate men ionat impune ca plan eele s r mân solicitate în domeniul elastic de comportare. EXIGEN E GENERALE C. utilizarea unor cimenturi cu contrac ie redus .7.2. cu alte cuvinte.C. 3. este sugerat în fig.3.8a este eviden iat un mecanism de tip grind cu zabrele.1 Prevederea de la ultimul aliniat urm re te s asigure conlucrarea tuturor elementelor verticale în preluarea solidar a înc rc rilor orizontale. etc. iar aspectele concrete privind asigurarea lor sunt discutate pe larg în celelalte capitole ale prezentei prescrip ii.8b un mecanism constituit din trei console conectate cu elemente de cuplare foarte rigide.2. C. care se impun construc iilor cu pere i structurali sunt puternic influen ate de ac iunea seismic ce afecteaz practic întreg teritoriul rii. prevederea rosturilor apare inacceptabil sau este foarte dificil .2 În cazurile în care. se pot adopta lungimi de tronsoane mai mari decât cele indicate în tabelul 1. În felul acesta se poate stabili. în particular cele structurale.2. Din aceste motive. for ele dezvoltate în pere ii structurali. Exigen ele de diferite naturi. cu un grad mare de credibilitate. din considerente func ionale sau din alte motive. Fig.

0 N/mm2. De asemenea. C.2.1) poate cap ta forme îmbun t ite pentru aplicarea la un anume caz de structur . pun în C.problemele cerin elor structurale se re in. condi ia men ionat cap t forma: 1200 Ai > 10 ks n Apl Rela ia (4.5 0.4. valoarea 2.2 . Trebuie s se in seama i de faptul c fiecare solicitare seismic are ca efect o reducere a rigidit ii structurale. De asemenea.2 Recomandarea se justific atât prin argumente ce in de simplitatea execu iei. pentru structuri cu pere i cu reduceri de sec iune pe în l imea cl dirii. = 1. în zonele definite de o perioada de col Tc = 1. simplificat.5 sec. pentru a fi comentate aici. PROIECTAREA PRELIMINAR A ELEMENTELOR STRUCTURALE C. Acest efort unitar este inferior limitei 2Rt impus în Ghid pentru orice clas de beton.4. îndep rteaz construc ia de condi iile r spunsului seismic maxim.4. Se observ c rela ia corespunde unui coeficient de suprarezisten global al structurii 2R t / 1. prevederea structurii cu o rigiditate mare. O rigiditate substan ial la deplas ri laterale asigur protec ia elementelor nestructurale în cazul unor cutremure cu intensitate moderat i limiteaz degrad rile acestor elemente la cutremure cu intensitate mai mare. C.1) exprim .7 .3.25.2.). condi ia ca efortul tangen ial mediu în sec iunile orizontale ale pere ilor s nu dep easc . studii efectuate cu instrumentul calculului dinamic neliniar. i o valoare acoperitoare a înc rc rii masice distribuite echivalente de 16 kN pe m2 de plan eu rezult : S= Dac ks 2. În cazul structurilor aflate în zonele caracterizate de valori înalte ale perioadelor caracteristice ale oscila iilor seismice (practic. considerând valori mai potrivite pentru cazul respectiv ale înc rc rii pe plan eu sau rezisten ei betonului.5 (pentru construc iile cu pere i structurali obi nui i în cea mai mare parte a teritoriului T < Tc). valoarea = 0. o rigiditate substan ial a structurii este de natur s limiteze efectele de ordinul doi i s evite apari ia unor fenomene de instabilitate. Plecând de la expresia for ei t ietoare de baz în calculul seismic: S= ks G i considerând valorile acoperitoare: = 2.25 16 n Apl = 10 se exprim ks n Apl efortul unitar admis în kN m2 .1 Rela ia (4. la starea limit de rezisten . numai acelea care nu au fost precizate suficient în restul lucr rii. la care corespunde o perioada scurt a oscila iilor structurale în modul fundamental.0. specific structurilor cu pere i de beton armat. cât i prin aceea c valorile for elor t ietoare scad relativ lent spre vârful construc iei.

2) i (4. de exemplu. Pot ap rea.3). situa ii în care s devin avantajoase solu ii în care structura sau p r i din structur s fie prev zut cu o capacitate de deformare postelastic (ductilitate) inferioar celei asociate aplic rii prescrip iilor de proiectare seismice. în timp ce sporirea capacit ii de rezisten este mai simpl i mai pu in scump (vezi. valoarea for ei axiale N include i componenta dat de efectul indirect al for elor orizontale.2 Concentrarea deforma iilor plastice (neliniare) cu prioritate în elementele suprastructurii reprezint o component esen ial a filozofiei proiect rii seismice actuale pe plan mondial în special pentru posibilitatea controlului comport rii ("la vedere") la ac iuni seismice.3) exprim condi ii de ductilitate de curbur similare cu cele utilizate în proiectarea final a sec iunilor (vezi rela ia 6. face ca o asemenea solu ie s fie acceptat în cazuri rare. În cazul pere ilor cupla i.2. În calculele de proiectare preliminar . de exemplu. la elemente de mai mici dimensiuni cu un aport structural modest sau.4. C. se poate admite s se considere aceast component numai pentru pere ii cupla i marginali. Modul în care au fost stabilite este prezentat în [1]. Valorile for elor axiale produse de for ele orizontale se pot determina aproximativ pe baza for elor t ietoare din grinzile de cuplare asociate momentelor capabile din aceste grinzi. CALCULUL STRUCTURILOR CU PERE I STRUCTURALI AC IUNEA ÎNC RC RILOR VERTICALE I ORIZONTALE LA C.8 . de asemenea.2.1. corespunz toare unor procente de armare apreciate (obi nuite). (ii) Asigurarea ductilit ii implic m suri dificile i costisitoare. la care prin simpla prevedere a cantit ilor minime de armare se asigur capacit i de rezisten la încovoiere. Dirijarea deforma iilor plastice cu prioritate în elementele infrastructurii (în special în pere ii de subsol) sau în teren poate ap rea atr g toare pentru posibilitatea func ion rii neîntrerupte i neafectate practic a cl dirii. mult superioare cerin elor. greu de corectat. de exemplu.8). la elemente de mari dimensiuni (cum este un perete plin de fronton. dimpotriv . la consolidarea unor construc ii la care asigurarea unei comport ri în întregime în domeniul elastic a infrastructurii s fie extrem de dificil tehnic i economic.5.2. Acceptarea unei "ductilit i limitate" este condi ionat de considerarea unor valori ale for elor seismice de calcul sporite corespunz tor. C. Aceasta contravine concep iei moderne de proiectare care urm re te dirijarea fenomenelor de deforma ie postelastic în zona de la baza pere ilor. Asemenea solu ii pot fi adoptate atunci când: (i) Elementele structurale prezint o capacitate de rezisten în exces fa de cerin ele impuse de prescrip ii.3 Rela iile (4.eviden faptul c plastificarea în zonele situate deasupra sec iunilor în care se fac aceste reduceri este relativ frecvent . C. Riscul apari iei unor rotiri importante remanente ale bazei structurii (inclusiv din deformarea remanent a terenului). la structuri cu pu ine niveluri).

pentru deschiderile interioare i respectiv deschiderile în consol în fig.4.5. în special transversal . 6.C. de regul numai o parte din sec iunea efectiv a pere ilor este cuprins în C.2. Concentrarea deforma iilor plastice în câteva zone adecvat alese (cu poten ial de deformare ductil ) prezint avantaje economice întrucât m surile de armare suplimentar . de schema de comportare a plan eului. C. Fig.1) i distan a între pere ii structurali (li si lc. dac raportul li/B < 4 sau raportul lc/B < 0. mai cu seam c aceast m rime poate varia cu starea de solicitare. sporirea capacit ii de rezisten în raport cu cerin ele impuse de prescrip ii. În aceste condi ii în proiectarea actual l imea de conlucrare a t lpii cu inima pere ilor se face pe baza unor reguli simple deduse din calcule executate prin teoria elasticit ii sau deduse din studii experimentale pe grinzi inând cont numai de o parte din parametrii care pot influen a m rimea t lpii active. Este de remarcat.1).5.1. de natura leg turilor între plan eu i perete. etc.9 . sec iunile active ale pere ilor rezult diferite pentru cele dou direc ii principale ale cl dirii.1 L imea t lpii active nu se poate determina cu precizie prin calcul.(iii) Comportarea unor elemente cu alc tuire neregulat (de exemplu.5. în calculul pentru fiecare dintre cele doua direc ii principale ale cl dirii. de raportul dintre în l imea sec iunii plan eului (“b” în fig.1 Ipoteza deformabilit ii admis la pct. e) Deformabilitatea plan eelor depinde de grosimea lor.5. în detrimentul unor m suri de ductilizare aplicate unui mecanism de rezisten insuficient clarificat. sunt limitate numai la aceste zone. din punct de vedere al siguran ei structurale.e în cadrul pct.3 b) Caracterul favorabil al mecanismului structural de disipare a energiei seismice precizat la pct. de m rimea i distribu ia golurilor din plan eu. a pere ilor cu goluri dispuse într-un mod neordonat) este dificil de precizat i modelarea lor pentru calcul este foarte dificil sau insuficient de fidel în raport cu realitatea.5. necesare pentru preluarea for elor t ietoare i asigurarea unor deforma ii plastice substan iale. De asemenea.1).b).5. prin schematiz rile curente.3 este apropiat de realitate la grosimile curente de plac i în absen a unor goluri mari.1. aceasta implicând printre alte inconveniente i pe acela al imposibilit ii aplic rii programelor de calcul riguros spa ial i al consider rii direc iei oblice de ac iune a for ei orizontale în raport cu axele principale la proiectarea structurilor cu pere i. de exemplu. Este cunoscut c .C.C. este definit în Normativul P100/2004. în special la structurile cu pere i de i. C.5. În asemenea situa ii apare mai avantajoas . c în prezentul Ghid s-a avut în vedere reducerea m surilor de ductilizare curente la elementele cu capacitate de rezisten superioar cerin elor impuse prin prescrip ii (vezi.

cu capacit i de rigidit i i rezisten e net diferite. iar în altele cu dimensiunea minim .5. În [22] se propune ipoteza c distribu ia eforturilor verticale induse în t lpi de for ele orizontale se face cu o pant de 1/2 în zonele întinse i C. ar trebui prev zute valori diferite ale zonelor active ale t lpilor pentru situa iile când acestea sunt comprimate. din care numeroase sunt efectuate în ara noastr la INCERC . au eviden iat în general valori mai mari ale l imii active a t lpilor decât cele adoptate în proiectarea actual .C. lega i printr-o talp continu perforat de un gol.5. Capacit ile de ductilitate ale pere ilor structurali. Pentru evaluarea capacit ii de rezisten a sec iunilor de perete.sec iunile active pentru preluarea for elor orizontale. Prin asemenea model ri se poate ajunge la situa ii improbabile ca cea din fig.1.2 Un alt exemplu. restul considerându-se.2. Din aceste motive apare indicat ca în opera iile de dimensionare s se considere dou valori ale l imii active de conlucrare. Cercet rile experimentale recente. Aceasta îns amplific considerabil volumul de calcule. se dau valori fixe bp pentru stabilirea rigidit ilor utilizate în calculul structural. Fig.2 în care zona dintre t lpile active a doi pere i structurali vecini solicitate la întindere în domeniul plastic. Dac rigiditatea grinzilor de cuplare este foarte mare (ca în cazul unor grinzi – parapet din fa adele cl dirilor) este posibil ca inima mai puternic s antreneze zone de talp situate dincolo de gol. este acela al unor pere i paraleli.C. care eviden iaz dificultatea preciz rii zonelor active ale pere ilor. respectiv întinse.5.UTCB.C. în cazul structurilor cu alc tuire obi nuit . sunt suficiente pentru a compensa efectele unei dimension ri la valori de momente u or diferite de valorile corespunz toare rigidit ilor efective în domeniul elastic (fisurat).3 . ca preluând centric înc rcarea vertical aferent . Pentru a evita aceasta la 5. Se are în vedere faptul c situarea în domeniul acoperitor este asociat în unele verific ri cu valoarea maxim a dimensiunii bp.10 Fig. corespunzând limitelor apreciate ale domeniului de varia ie a acestor valori. corect proiecta i. s fie supus la eforturi de compresiune importante. potrivit schematiz rilor curent adoptate în proiectare.

Astfel.2 Valorile date la pct.5.4. calculul duce la valori identice ale momentelor C. de exemplu. Antrenarea unei l imi mai mici din talpa profilului în situa ia în care aceasta este supus la eforturi de compresiune se explic prin aceea c .4. în Ghid s-au prev zut acelea i valori ale zonelor active de talp .3). Este de subliniat faptul c evaluarea eforturilor sec ionale.5.5.2. dependent de num rul de bare de arm tur active din plac .C. în ciclul urm tor contactul se reface numai par ial pe o anumit zon .C.4.5. Se subliniaz . înc o dat .5.4.2 au fost preluate din [22]. for ele axiale din cei doi montan i rezult foarte diferite. comprima i sau întin i prin efectul indirect al for elor laterale. br poate atinge o valoare de ordinul de m rime al deschiderii lo.1 S-a renun at la regulile din vechea edi ie a Ghidului care considerau o zona deformabil mai mare decât lumina golului. Considerând c angajarea t lpilor corespunde schemei de comportare din fig. Adoptarea deschiderii de calcul lr = lo duce i la valori mai acoperitoare ale for ei t ietoare de calcul decât prevederea din P85/82. pe baza rigidit ilor la încovoiere a sec iunilor nefisurate poate duce în multe cazuri la dimension ri neadecvate. atât pentru evaluarea rigidit ilor. C. Problema are importan în special pentru capacitatea de rezistenta la momente negative. Fig.cu o pant de 1/10 în zonele comprimate (fig. Reducerea de rigiditate depinde de natura solicit rii i. Valorile date la 5. necesitatea de a evita alc tuiri de structuri care nu se preteaz la model ri clare i la care dirijarea mecanismelor de plastificare este dificil de realizat. C. cât i a capacit ilor de rezisten . afectarea caracteristicilor de rigiditate este diferit pentru pere ii individuali i pentru pere ii cupla i.4.4 C. din acest motiv. de exemplu.25lo trebuie considerate ca valori minime i trebuie avute în vedere numai pentru stabilirea valorilor rigidit ilor în calculul structural. dup o deformare plastic substan ial prin întindere în ciclul de solicitare anterior. precum i din considerente de simplificare a calculului.2 Valorile b = 0. Este de subliniat c l imea activ mai mare sau mai mic a t lpii din zona comprimat are efecte relativ mici asupra capacit ii de rezisten .2 iau în considerare efectul fisur rii betonului întins asupra rigidit ii elementelor structurale de beton armat. La evaluarea capacit ilor de rezisten la încovoiere în vederea stabilirii unei valori acoperitoare pentru for a t ietoare efectiv (asociat momentului capabil) trebuie luat o valoare br mai mare. Parametrul esen ial pentru caracterizarea rigidit ii montan ilor este natura i m rimea efortului axial.5. Neglijând diferen a de rigiditate foarte important a celor doi montan i. de o parte i de alta a inimii ca urmare a lungirilor remanente ale arm turilor.C. pentru cazul a doi pere i identici cupla i prin rigle puternice.11 . Din acest motiv.5.

b) Admi ând momente de plastificare (capabile) la extremit ile grinzilor de cuplare. De exemplu. Pentru ob inerea unor solu ii adecvate.5. În alte situa ii. C. Ele pot fi m rite sau reduse.C. mai mici sau mai mari dup caz. Valorile indicate pentru evaluarea rigidit ilor grinzilor de cuplare reprezint m rimi simplificate pentru calcul. la supradimensionarea arm turilor orizontale. ob inându-se în acest fel o solu ie neeconomic . În calculele de predimensionare. momentele plastice Mp în grinzi pot fi luate egale la toate nivelurile. se poate proceda în dou feluri: a) Efectuând un calcul elastic al structurii.18 i C. pentru un anume ir de goluri suprapuse (fig. din punct de vedere al gradului de cuplare oferit de grinzile de cuplare. de “echilibru la limit ”.5. având efecte exagerate i asupra for elor axiale din elementele verticale. Ca urmare.4. Adoptarea unor valori ale caracteristicilor de rigiditate diferen iate în func ie de sensul ac iunii for elor orizontale oblig la efectuarea a dou calcule structurale pentru fiecare direc ie principal a construc iei.4.2.5.5a). Supradimensionarea arm turii verticale conduce.5. poate furniza solu ii avantajoase de armare.C. la pere i cu grinzi de cuplare scurte i relativ înalte.19).5. pe baza unor arm turi prestabilite convenabile.încovoietoare i for elor t ietoare în aceste elemente. pe de alt parte.5.12 . decât valorile conven ionale indicate la pct. adoptând valori potrivite ale caracteristicilor de rigiditate de calcul ale grinzilor de cuplare (Ie i Ae). la care for ele t ietoare ob inute din calculul elastic dep esc nivelul admis (vezi rela iile C. dar în realitate acestea sunt mult mai mari în montantul comprimat prin efectul indirect al for elor orizontale i mult redus în cel lalt.2. dimpotriv . în situa iile în care calculul elastic utilizat în mod obi nuit duce la arm ri neeconomice sau dezavantajoase din punct de vedere structural. gradul de cuplare al pere ilor rezult mai mic decât cel dorit.2 Calculul postelastic simplificat.5b). În cazul construc iilor de tip curent se pot ob ine valori apropiate ale momentelor de dimensionare efectuând un calcul structural unic i corectând momentele în montan ii marginali a a cum se indic la 5. arm tura vertical este dimensionat de combina ia nerealist dat de for a axial minim i momente încovoietoare mult mai mari decât cele care pot ap rea în montantul întins prin efectul for elor orizontale.5 C. Aceste momente se introduc ca m rimi date în calculul structurilor în vederea stabilirii eforturilor sec ionale din montan i (fig.C. dup cum proiectantul urm re te o cuplare mai puternic sau mai slab a montan ilor. Fig.

3 (b) Daca structura se echivaleaz cu un sistem cu un grad de libertate (de exemplu. se poate verifica siguran a structurii prin compararea lor cu valorile capabile. Investiga iile efectuate cu instrumentul calcului dinamic neliniar au C.5. Din acest motiv apare indicat ca la construirea diagramelor S. o constituie alegerea distribu iei for elor orizontale. propor ionale cu momentele Mr furnizate de calculul în domeniul elastic. legat de stabilirea diagramelor for -deplasare prin metoda de calcul static neliniar.5. mai mici i mai uniforme: M p = k Mr (C.s se considere mai multe distribu ii ale for elor orizontale.13 .1) C..C. într-o structur cu caracteristicile de rezisten i de vibra ie respective. Fig.5. O problem important .5c. care se modific pe toat durata ac iunii seismice. În consecin . prin însumarea acestora.În calculul definitiv se recomand considerarea unor momente Mp variabile ca în fig. pentru a ob ine rezultate acoperitoare.). Metoda de calcul biografic consider aceast distribu ie constant pentru orice nivel de solicitare. acest parametru influen eaz configura ia diagramei S.C.6). pentru întreaga structur (diagrama S. calculul în domeniul elasto-pastic cap t o form simpl .5.6 Dac pentru diferite cutremure luate în considerare se dispune de date pentru a se stabili valorile deplas rilor impuse.5. Calculul dinamic neliniar eviden iaz distribu ia cea mai probabil a for elor orizontale. situa ie care implic redistribu ii mai mici i mai uniforme ale eforturilor în stadiul postelastic i cerin e de ductilitate în grinzi. Distribu ia real a for elor se poate îndep rta sensibil de distribu ia adoptat în calculul seismic conven ional. exprimând rela ia între rezultanta for elor orizontale i deplasarea corespunz toare punctului s u de aplica ie). permi ând construirea unor diagrame for orizontal -deplasare generalizat a pere ilor structurali i.C. avantajoas (fig.

respectiv deforma iile specifice ale o elului la ini ierea curgerii i în stadiul ultim. (c) Valorile rotirilor capabile p se determin integrând valorile curburilor plastice ale elementului considerat. C. cu cât structura este mai defectuos conformat din punct de vedere al distribu iei rigidit ilor i capacit ilor de rezisten .ar tat c distribu ia for elor efective se dep rteaz cu atât mai mult de distribu ia adoptat în calculul conven ional (stabilit prin calcul modal).C. c =curbura (rotirea specific ) sec iunea de la baza elementului. Fig. cantitatea i distribu ia arm turilor longitudinale i transversale) i de intensitatea efortului axial în sec iune.8. c i au sunt notate deforma ia specific ultim a betonului comprimat.5.7 =curbura în dreptul unei sec iuni curente situate la distan a z de sec iunea de la z cap tul elementului. unde cu bu.14 . În fig. Distribu ia deforma iilor specifice pe sec iune. lp =lungimea pe care se dezvolt plastice). deforma iile plastice (lungimea articula iei Determinarea rotirilor specifice (curburilor fibrei medii) implic considerarea ecua iilor de echilibru static.2) S-au utilizat nota iile: =curbura (rotirea specific ) la ini ierea deforma iilor de curgere în arm tura întins .5. lp p o z c dz exemplificativ zona plastic poten ial de la baza u c lp (C. la ini ierea curgerii i în stadiul ultim sunt cele din fig. a condi iei de compatibilitate a deforma iilor (se accept c deforma iile specifice pe sec iune sunt conform ipotezei sec iunilor plane) i a legilor fizice ale materialelor (curbele caracteristice ale betonului i o elului (vezi STAS 10107/0-90)).7 se reprezint unui perete structural.5.C.C. pe zona în care se dezvolt deforma ii plastice. u ultim în c si u sunt caracteristici ale sec iunilor elementelor depinzând de alc tuirea concret a acestora (dimensiunile sec iunii de beton.

de exemplu din [10] i [17].7. Din ecua iile de moment se determin valorile Mc i respectiv Mu. din ecua ia de proiec ie se verific dac valorile au fost bine alese.5.5) sunt preluate din lucr ri cu valoare recunoscut pe plan interna ional. c.4h 0.5.3) .4) i (C. valoarea curburii).05H h u.pentru grinzile de cuplare: lp h 0. În calculele curente se admite ca valorile Mc i Mu sunt apropiate i pot fi aproximate prin valoarea Mp a momentului capabil al sec iunii determinat conform STAS 10107-0-90 considerând rezisten ele Ra si Rc . Calibrarea acestor expresii s-a f cut pe baza rezultatelor unor studii experimentale. pân la verificarea ecua iei de proiec ie.075 l o lo 2 (C. la ini ierea curgerii i în stadiul ultim. Mu i Mc se dispune în prezent de numeroase Pentru stabilirea valorilor lp se pot utiliza urm toarele rela ii: (C. Expresiile (C. C. reluându-se ciclul de opera ii de mai sus.15 . rela ia: lp 0. se stabilesc prin intermediul curbelor caracteristice eforturile pe sec iune în beton i arm turile de o el.C.C. .Fig. Pentru calculul valorilor programe de calcul automat.pentru montan i.4) Nota iile sunt cele din fig.8 Calculul valorilor c i u implic urm toarele opera ii: se alege o valoare a în l imii zonei comprimate x(sau altfel spus.4 r lo 0. în caz contrar se corecteaz dup necesit i valorile .

C. ABAQUS. pentru a putea conta pe capacitatea de deformare la încovoiere în domeniul postelastic a unui perete structural sau a unei grinzi de cuplare este necesar ca prin modul de armare. f r pr bu ire.5.2c. Rela ia S.pentru pere ii structurali ai sistemului trebuie s in seama atât de deforma iile locale ale terenului cât i de deformabilitatea infrastructurii.sunt aproximate prin diagrame biliniare.C.9.5.2.5. dac este necesar. C. C.5. atunci când se modeleaz structura cu comportare plan sau spa ial prin elemente finite.prin considerarea deformabilit ii terenului din fig. infrastructurii. Modificarea de ansamblu a diagramei S.C.5.5. prin însumarea rela iilor respective construite pentru suprastructur i terenul de fundare (fig. funda iilor i terenului de fundare.9). În evaluarea capacit ii de rezisten a terenului de fundare se recomand s se considere c rezisten a medie în stadiul ultim este de 3 . bazate pe ipoteza comport rii de bar a elementelor structurale i programele de tip ADINA. Fig.5. longitudinal i transversal . Verificarea capacit ii structurii de a prelua.5. Înc rcarea orizontal maxim cu care se poate înc rca ansamblul structural este cea mai mic dintre for ele orizontale care corespunde capacit ilor de rezisten ale suprastructurii. la construirea diagramelor S.4 ori rezisten a conven ional de calcul în gruparea special .5.A a cum s-a ar tat i la pct. unde ambele curbe S . s se asigure c nu intervin ruperi premature fragile din ac iunea for elor t ietoare sau datorit pierderii conlucr rii între beton i arm tur .se poate modifica.9 În descrierea metodei de calcul static neliniar s-a considerat c baza suprastructurii este fix .16 . presupune c infrastructura este alc tuit ca un corp practic infinit rigid i rezistent. solicitarea produs de un anumit cutremur impune ca cerin ele de ductilitate furnizate de calculul dinamic neliniar s fie mai mici decât capacit ile de ductilitate ale elementelor structurale stabilite conform indica iilor de la C.4 Pentru calculul cu aceste metode sunt disponibile programele de tip ANELISE i DRAIN. ANSIS. În caz contrar. referitor la condi iile de utilizare a metodelor de calcul postelastic de prim aproxima ie.

C. Rela ia (6. Aceasta implic s se asigure structurilor suficient ductilitate prin respectarea condi iilor de alc tuire constructiv din prescrip iile de proiectare. dar cu eforturi axiale de compresiune sensibil mai mici decât în cazul pere ilor interiori.6. În particular conformarea zonelor plastice de la baza pere ilor structurali prin respectarea prevederilor din P100/2004 i P85/2004 confer acestora capacit i de rotire suficiente. cu grinzi de cuplare relativ slabe în raport cu montan ii foarte puternici. rezultate din calculul structural în domeniul elastic. urm resc optimizarea arm rii.6.1 are în vedere limitarea cerin elor de ductilitate în pere ii structurali la care s-a f cut transferul suplimentar de eforturi. Aceste redistribu ii. prin redistribu ii între diferi ii pere i structurali. ceea ce presupune impunerea unui r spuns seismic cu incursiuni în domeniul postelastic de deformare. în sensul economiei de o el i al realiz rii constructive mai simple. Valoarea care corespunde unui valoare global anumit perete se poate ob ine pe baza echilibrului la limit a montantului considerat izolat (fig. se poate transfera la ace tia din urm .2.1 proiectarea seismic a structurilor cu pere i de beton armat se bazeaz pe prevederile Normativului P100/92. ca urmare a propor iilor specifice ale elementelor structurale.2. C. În aceste condi ii se pot adopta anumite modific ri ale valorilor momentelor de dimensionare.6. pentru o anumit distribu ie pe vertical .2. cei mai înc rca i relativ din efectul de torsiune general . De exemplu. Avantajele dezvolt rii unui asemenea mecanism structural de disipare a energiei sunt limitarea m surilor mai severe de armare asociate zonelor plastice poten iale numai într-o zon restrâns a peretelui i controlul sigur al st rii de solicitare a peretelui la inciden a unor cutremure puternice. Limitarea redistribu iei de momente precizat la 6.CALCULUL SEC IUNILOR PERE ILOR STRUCTURALI C.1.2. impunerea acestui mecanism. a for elor orizontale.17 . la reducerea capacit ii de ansamblu a structurii de a prelua for e orizontale. Practic aceasta se poate ob ine dimensionând la fiecare nivel superior bazei.4) furnizeaz o pentru ansamblul pere ilor cupla i.2 Prin valorile momentelor de dimensionare în pere ii structurali stabilite prin expresia (6. suficient de acoperitoare.1 A a cum se stipuleaz la pct. o anumit frac iune din momentele pere ilor din frontoane.2) se urm re te impunerea mecanismului de plastificare cu deforma iile plastice dezvoltate în grinzile de cuplare i numai la baza pere ilor. cu articula ii plastice la baza. În cazul structurilor cu pere i de beton armat. capacit i de rezisten superioare eforturilor sec ionale asociate mecanismului de plastificare al peretelui. se poate realiza cu un grad mult mai mare de credibilitate decât în cazul structurilor în cadre. evident. care nu trebuie s conduc .1): C.

4 i C. Coeficientul de corec ie din rela ia (6. de exemplu. sporul de for e orizontale. coeficientul de reducere = 0. în montan i pot ap rea configura ii de momente încovoietoare mai defavorabile decât cele rezultate din calculul structural elastic. În principiu. înainte de plastificarea la baz a peretelui. în fazele ulterioare de solicitare seismic . de regul .Fig. Astfel. aceast limitare trebuie aplicat ansamblului structurii. Este de observat. aceast limitare poate fi aplicat pere ilor individuali cu pondere mare în rezisten a structurii la for e laterale.i i ' (C. determinate în axul montan ilor. este preluat numai de perete. Moi =momentul de r sturnare din înc rc rile seismice de calcul aferent peretelui i. C. În cazul pere ilor de dimensiuni relative mai mici nu se impune limitarea superioar a valorilor eforturilor de dimensionare.2’) ia în considerare diferen ele între distribu ia real i cea de calcul a momentelor.6. care intervine.C.I =for a t ietoare într-o grind de cuplare din irul i.18 j .25. Aceste diferen e pot proveni din abaterea distribu iei pe vertical a for elor orizontale fa de cea admis în calcul (mai ales datorit efectelor modurilor superioare de vibra ie în structura plastificat ) i din redistribu iile de for e între pere i. la plastificarea acesteia la ambele capete. c dup plastificarea grinzilor. L’I =distan a din axul grinzilor (mai exact de la sec iunea de moment nul) din irul i la axul montan ilor.cap=momentul capabil al sec iunii de la baza peretelui i. Produsele din paranteza de la num r torul expresiei (C. Mi.5) corespunde r spunsului Limitarea superioar a valorii seismic elastic.i 1 i 1 M oi ' Qj L r. la nivelul j. Pentru simplificare.5) 4 S-a notat: Q r.5) reprezint valorile momentelor din grinzile de cuplare. (rela iile 6.cap Qj L r.1 M i. Pentru structuri cu pere i de beton armat.

Se consider dou situa ii i anume: pere ii sunt continui pe toat în l imea. perete necuplat perete cuplat Mcap.3 În cazul structurilor de tip dual se pot accepta. În vederea calibr rii sale cât mai corecte sunt necesare studii parametrice executate cu instrumentul calculului dinamic neliniar.3 se reprezint propunerile de valori ale coeficien ilor de amplificare a momentelor din stâlpi în structuri duale. C.min Fig. în mod acoperitor.6.3 Prin aplicarea coeficientului supraunitar kQ valorii for ei t ietoare asociate momentului capabil al peretelui se urm re te s se in seama de efectul diferen elor între distribu ia real a for elor t ietoare i distribu ia rezultat prin adoptarea ipotezelor curente de calcul. conform [21].6. respectiv se întrerup la un anumit nivel.30 este sensibil inferior celui adoptat în prescrip ii str ine cum sunt Eurocode 8 i normele neo-zeelandeze (fig. Studiile cu acest obiectiv efectuate pân în prezent la Universitatea Tehnic de Construc ii din Bucure ti confirm valoarea 1. Translatarea diagramei momentelor de dimensionare cu lungimea h.30 prescris de prezentul Cod.6. factorul 1.2).6. C. are în vedere efectul fisur rii înclinate de propagare a eforturilor de curgere dincolo de sec iunea normal în care se ini iaz curgerea. În fig. utilizând accelerogramele cutremurelor specifice rii noastre.C.C.2 Fig.C.6.De i mai mare decât valoarea adoptat în P85/82. În schimb valorile coeficien ilor de amplificare a momentelor din stâlpi pot avea valori mai mici în raport cu situa ia structurilor în cadre pure. acelea i procedee i valori de coeficien i pentru stabilirea momentelor încovoietoare de dimensionare în pere ii structurali.19 . C.2.

pentru cl diri cu p nâ la 5 niveluri: kQ 0. În mod firesc aceast valoare a fost preluat i în Ghid. coeficien ii kQ depinzând în mare m sur de raportul caracteristicilor de rigiditate i rezisten ale pere ilor i cadrelor. între cele prev zute în Codul Model CEB i factorul 1 pe care îl implic prevederile din P85/82.6) . cu o capacitate dat la moment încovoietor. cât i inferior. s-a adoptat îns valoarea constant kq = 1. probabil pe baza unor calibr ri recente. În comentariile la aceste valori ale Codului Model se d urm torul text [32]: "Se poate ar ta c pe durata r spunsului seismic inelastic al peretelui.8 (C. Pentru stabilirea distribu iei for elor t ietoare de dimensionare pe în l imea cl dirii sunt necesare metode mai avansate de calcul. for ele t ietoare maxime care pot fi generate sunt considerabil mai mari decât cele rezultate din calculul static elastic. În cazul structurilor duale for a t ietoare de baz se poate calcula cu rela ia (6. În Eurocode 8.C.2. 1. Valoarea de baza a for ei t ietoare de calcul se determin cu rela ia: C. Limitarea superioar are o explica ie similar cu cea dat pentru limitarea valorii (6.25. diagram reprezentat în fig. numit factor de amplificare dinamic : .4 n 5 10 1. care reprezint finalizarea Codului Model.În Codul Model CEB se dau urm toarele expresii pentru acest coeficient. Limita 5 reprezint rotunjirea produsului 4 x 1.5) atât superior.1n 0.pentru cl diri cu mai mult de 5 niveluri: kQ 14 . Valoarea de calcul a for ei t ietoare este limitat în (6. În absen a unor date care s poat fundamenta calibrarea valorilor coeficientului kQ.20 .5).4).6.7) unde n este num rul de niveluri al cl dirii. Instruc iunile P85/82 nu prevedeau asemenea factori de amplificare. Valorile recomandate pentru kQ se bazeaz pe experien a unui num r limitat de cazuri i pot fi modificate dac se dispune de date suplimentare din studii ulterioare". în anexa D a Normativului P100/92 s-a adoptat o valoare intermediar .4.2. 0. Este interesant de analizat diagrama for elor t ietoare de dimensionare în pere ii structurilor de tip dual recomandat în [21].9 (C.

2.6. foarte ample. efect luat în considerare prin intermediul lui k Q .o Mo Qs (C. cu cea dat pentru Prin redistribu ia momentelor ob inute din calculul structural între grinzile de cuplare se pot ob ine i anumite facilit i de armare constând în adoptarea unei arm turi identice pentru mai multe grinzi de cuplare.6.4 De i calculul structural în domeniul elastic indic o angajare mai redus a pere ilor la partea superioar a cl dirii. C.o S între suma for elor t ietoare preluate de to i pere ii de la baza structurii i valoarea for ei t ietoare totale la baza structurii.6. Fig. s fie mai mare decât momentul capabil al sec iunii de beton armat. solicitând o elul în domeniul de consolidare.5a). calculul dinamic neliniar la ac iunea unor cutremure puternice eviden iaz faptul ca la nivelurile superioare se dezvolt valori de for e t ietoare.C. C.Q unde kQ kQ Mcap. Diagrama de for e t ietoare din fig.C.6.7 se bazeaz pe faptul c incursiunile în domeniul postelastic ale arm turilor longitudinale din grinzile de cuplare pot fi.21 .C. C. sensibil mai mari decât cele furnizate de calculul elastic curent. pentru sensul care întinde fibrele de la partea superioar . iar este "factorul de participare" al pere ilor structurali definit de raportul: Q s. Goodsir [13] a stabilit c pentru o anumit excita ie seismic for a t ietoare indus dinamic la baza pere ilor în structuri duale cre te pe m sura cre terii factorului de participare . ca urmare a conlucr rii inimii cu o zona ampl de plac (fig.2.25 din rela ia 6.4 ine seama de aceast constatare. Fig. În cazul unor grinzi cu arm tura longitudinal redus este posibil ca momentul de fisurare al sec iunii.4 Justificarea prevederilor acestui articol este similar posibilitatea redistribu iei eforturilor sec ionale între pere i.6. în cazul cutremurelor de mare intensitate.9) în care kQ este factorul de amplificare dinamic a for ei t ietoare pentru structuri cu pere i.8) 1 kQ 1 (C.5 Coeficientul de amplificare 1.6.5 C.

C.6.4.1 Inegalitatea (6. Ca urmare pentru evitarea ruperii inimii este necesar ca arm tura transversal s fie calculat în aceast ipotez .2 Condi iile privind necesitatea unor verific ri a stabilit ii de form ca i regulile constructive prin care se consider c se evit pericolul pierderii stabilit ii sunt preluate din [22] i [32]. vezi i 7. C. valoarea lim a fost corectat prin includerea raportului definit la pct.5.2. Pe aceast cale se poate lua în considerare influen a tuturor factorilor de care depinde m rimea acesteia (cantitatea de arm tur pe inim .2. În ACI 318 (2002) condi ia corespunz toare este exprimat sub forma: Q 2 bh f c' 3 (C. etc.6 apare din acest motiv perfect justificat .2.2. t lpile intermediare.6.Aceasta înseamn c pe durata înc rc rii c tre rupere grinda este ac ionat la un moment dat de o for t ietoare superioar valorii ultime.30. De altfel. Pentru a ine seama de faptul c cerin ele de ductilitate scad pe m sura sporirii capacit ii de rezisten .25 Minf cap lr M fis (C. f r ca în aceste surse s se g seasc i fundamentarea lor.4. urm re te reducerea riscului de rupere la for e t ietoare (inclusiv de rupere a betonului prin eforturi principale de compresiune) prin limitarea superioar a eforturilor tangen iale medii. se ob ine o valoare lim 0.5. Spre deosebire de P85/82. C. Ca urmare a raportului de dimensiuni între grinzi i montan i.). aceast condi ie este exprimat într-o form mai general i mai riguroas . grinzile sunt supuse la distorsiuni foarte ample care implic incursiuni substan iale în domeniul postelastic ale acestor elemente. Condi ia este modificat fa de cea din P85/82 considerat prea sever în raport cu condi iile similare din celelalte prescrip ii de proiectare na ionale sau cu valabilitate interna ional .6.3 Condi ia (6. C.22 .9).10) Pentru nota iile din fig.6. Condi iile respective in seama de efectul principalilor factori care influen eaz fenomenul: m rimea zonei comprimate. Deci în acest caz Q 1.6. C.6 Probabilitatea de plastificare practic a tuturor grinzilor de cuplare a pere ilor la ac iuni seismice de mare intensitate este foarte mare.2. Valorile lim s-au stabilit considerând cazul pere ilor lungi (cu raportul între lungimea i l imea sec iunii H/h > 4) i valori ale ductilit ii de structur în domeniul 4-6.6. vecin tatea cu elementele de rigidizare transversale i cu zonele întinse. prin intermediul limit rii în l imii zonei comprimate a sec iunilor de beton. Convertind condi ia de ductilitate de deplasare a structurii în condi ii de ductilitate de curbur i inând seama de raportul dintre rezisten ele de calcul i cele medii considerate de regul în calculul deforma iilor efective.8) reprezint o condi ie de ductilitate de curbur minim . aceste scheme trebuie avute în vedere cu unele corec ii i la structurile în cadre.4. Schema de calcul a efectelor ac iunii indirecte ale for elor orizontale indicate la 6.11) C.

[32]. rezult o valoare admisibil : max 3 N/mm2 2R t 2 0. C. respectând legea sec iunilor plane.2 (a) Expresia (6.2. din p cate înc folosite datorit simplit ii. Fa i anume: de prevederile din P85/82 rela ia de calcul (6. Dependen a capacit ii de rezisten a betonului de m rimea efortului unitar de compresiune o a fost eviden iat în majoritatea studiilor experimentale pe modele de pere i structurali i este luat în considerare în majoritatea normelor de proiectare din alte ri [29]. În consecin montantul întins este solicitat la un moment neînsemnat. de exemplu.5.1 La data apari iei Instructiunilor P85/82. Pe ansamblu îns . fc' cu rezisten a caracteristic a betonului din normele 20N / mm 2 . în timp ce montantul comprimat preia practic în întregime momentul i C. pentru cazul limit din fig.6. expresia ofer rezultate acoperitoare (prin subaprecierea contribu iei betonului comprimat). Din acest motiv P85/82 admitea aplicarea unor procedee aproximative de dimensionare-verificare.1).6. fapt atestat de numeroasele studii experimentale efectuate la INCERC Cluj. sec iunea de la baz (prin gol) se comport ca o unic sec iune. fapt care poate expune pere ii la ruperi premature neductile. C. Calculul astfel efectuat poate fi în multe situa ii descoperitor ca urmare a subaprecierii valorii momentelor capabile i implicit a for elor t ietoare. Este de precizat faptul c determinarea lui o trebuie f cut prin raportarea for ei axiale la întreaga sec iune de calcul a peretelui i nu numai la aria inimii.10) preluat din P85/82 are în vedere echilibrul for elor normale la axa peretelui într-o sec iune înclinat .7 1 4N / mm 2 . Timi oara sau Bucure ti. se impune de la sine.10) introduce dou corec ii (i) Valoarea Qb a for ei t ietoare preluat de beton variaz în func ie de intensitatea înc rc rii axiale de compresiune în sec iunea peretelui. În prezent. Expresia poate ap rea uneori neacoperitoare. la înclin ri sub acest unghi aportul arm turilor orizontale fiind supraapreciat. al unui perete plin cu un gol la parter.5. astfel c renun area la procedeele de calcul aproximative. cât i la determinarea capacit ilor de rezisten la for t ietoare a acestora (vezi si 6. Luând.unde f c' poate fi asimilat române ti. inclusiv prin utilizarea abacelor din Anexa acestei prescriptii. la pere ii cupla i trebuie s se in seama de gradul de fisurare al montan ilor marginali atât la evaluarea for elor t ietoare de calcul.6. Ipoteza înclin rii fisurii la 45o prezint avantajul simplit ii de calcul. de exemplu. programele de calcul riguros la starea limit de rezisten a sec iunilor de form si armare oarecare sunt practic la îndemâna oric rui proiectant de structuri. valoarea admis în C. programele de calcul automat pentru dimensionarea la încovoiere cu efort axial a sec iunilor de form i armare oarecare (cum sunt în multe cazuri sec iunile pere ilor structurali) bazate pe metoda general de calcul aveau o r spândire foarte limitat .23 . substan ial mai mare decât reglement rile române ti. Astfel. De asemenea.6.

a.C.7 pentru cazul simplu al unui perete cu un nivel.C. inclusiv cu considerarea arm turii orizontale efective care intercepteaz fisura înclinat la 450. Diferitele rela ii de calcul propuse nu pot acoperi diferitele tipuri de comportare sub înc rc ri. Sec iunile celor doi montan i lucrând ca o singur sec iune. cantitatea i modul de distribu ie a arm turii verticale. Fig. rela ia insuficient testat . condi ia respectiv trebuie exprimat în raport cu întreaga sec iune a peretelui. la calculul peretelui scurt. ele nu au reu it s furnizeze un model de calcul satisf c tor pentru aceste elemente structurale. cum impunea P85/82. la care propor iile i modul de înc rcare nu permit adoptarea ipotezei sec iunilor plane. Modelul este exemplificat în fig. Desigur. [25]. Metoda. C. astfel c neglijarea aportului acesteia. Expresia (6. Modurile de cedare i diferitele mecanisme de rezisten corespunz toare depind de numero i parametri cum sunt forma sec iunii.6. întrerupt de gol. nu este justificat . rela ia (6.13) care prezint avantajul simplit ii i pe acela al caracterului acoperitor. se dovede te foarte eficient la evaluarea eforturilor în elemente i zone de elemente structurale. modul de aplicare a înc rc rii orizontale. simpl i sugestiv . etc.6.10) se va aplica ansamblului sec iunii celor doi montan i. i din acest motiv.24 .6 (ii) Arm tura continu din centur i de pe o anumit zona a plan eului din apropierea peretelui este o arm tura activ în preluarea for ei t ietoare în pere i. va trebui îmbun t it pe m sura ob inerii de noi informa ii printr-o condi ie mai fundamentat .for a t ietoare de etaj (fig. [17]. în P85/2004 s-a propus rela ia (6. De asemenea. valoarea efortului unitar mediu de compresiune în sec iune.6.b i c) i va fi dimensionat în consecin . În prezentul Ghid s-a f cut corec ia necesar .6. De i studiile experimentale consacrate comport rii pere ilor scur i pe plan mondial sunt relativ numeroase [5].8) în montantul din dreapta nu trebuie interpretat ca o insuficien de ductilitate. C.13) rezult din aplicarea unui model de grind cu z brele (“strut and tie”). Este de observat c în acest caz nerespectarea condi iei (6.

13) la preluarea for ei t ietoare.6.13) eviden iaz aceast dependen . În comentariile din Codul ACI 318 consacrat calculului pere ilor scur i (articolul 11. în timp ce eficien a arm turii verticale cre te". pentru a acoperi incertitudinile legate de fidelitatea modelului în raport cu realitatea. prin intermediul arm turilor orizontale.7 Din analiza modelului rezult c : for ele orizontale aplicate zonei (1) se transmit direct la funda ie prin diagonalele comprimate formate între fisurile înclinate consecutive.9) se afirm . For a t ietoare capabil aferent acestor zone este (1-H/h)AavRa.10. cu 20% a efortului capabil din arm turile întinse. Suma celor dou for e furnizeaz valoarea for ei t ietoare capabile corepunz toare modelului adoptat.13) dat în Ghid introduce dou corec ii fa de aceast valoare.Fig. indiferent de propor iile peretelui: Q bh f c' A a fy (C. for ele orizontale aplicate zonei (2) se transmit indirect la funda ie prin transferul la zona (3). pe baza rezultatelor unor studii experimentale. c în cazul acestui tip de pere i sunt necesare atât arm tura orizontal cât i cea vertical : "Pe m sur ce raportul H/h scade. al c ror efect este echilibrat de eforturile din arm turile verticale asociate acestor zone. arm tura orizontal devine mai pu in eficient . Rela ia (6. Prima se refer la reducerea. în mod acoperitor. For a t ietoare capabil asociat este AaoRa.C.12) unde: fy = rezisten a de proiectare a arm turii = coeficient ce ine seama de propor iile peretelui C.25 . a a cum se procedeaz i în calculul la for t ietoare a elementelor de beton armat cu propor ii de bar . Rela ia (6. În codul american ACI 318/2002 arm tura orizontal se determin cu o rela ie unic . A doua se refer la introducerea unui termen care s in cont i de aportul betonului comprimat (Qb în fig6.

În care pv i po sunt procentele arm turilor orizontale respectiv verticale. pe baza mecanismului rezisten ei la forfecare prin frecare ("shear friction strength") unanim acceptat pe plan interna ional. în mod indirect în rela ia (C. în cazul pere ilor scur i. se adaug .8 La for ele indicate în schema din fig.13) cu atât mai mare cu cât raportul H/h este mai mic.11 propus în anexa D a Normativului P100/92 care este înlocuit de rela ia (6. Prevederea de la ultimul aliniat al punctului 6. a arm rii cu bare diagonale care poate asigura un mecanism de rezisten stabil. Cantitatea de armatur Aao din rela ia (6.26 . în vecin tatea pere ilor (fig.12) contribu ia arm turilor verticale. cu diagonalele comprimate la 45o (fig. Date suplimentare pentru aceast problem se pot g si în [2].5 H po h 0. probabil pentru a considera.2 face precizarea modului în C.25 0.6.6. C.13) din P85.0 .6.2 (b) Calculul la for t ietoare în lungul unor sec iuni prefisurate.7. aportul betonului s-a neglijat ca urmare în special a faptului c la pere ii scur i efortul unitar mediu o este mic.5. cu valori variind linear între acestea pentru domeniul 1. ca urmare a unor goluri practicate în perete sau în plan eu. Este de observat c în rela ia D. Armatura verticala rezulta din relatia: pv 0. În ceea ce prive te aportul arm turii verticale.13) nu va fi mai mic decât cea corespunz toare "suspend rii" înc rc rii orizontale aplicate la nivelul plan eelor pe o schem de grind cu contrafi .8 a i b).C.0 . manifestat prin efectul de conectare a zonelor de perete separate prin fisura de rupere. i for ele orizontale aferente zonelor pe care peretele nu este legat de plan eu.5 H h Se constat c aportul betonului este mai mare la pere ii scur i (!). Fig.6.5 si 1 H pentru 6 h 2. pentru a fi preluate prin arm tura de suspendare. este tratat pentru prima oar în normele de proiectare din România în STAS 10107/0-90.Acest coeficient ia valorile 1 H pentru 4 h 1. 6.7). acesta este conform (6. care corespunde unui perete plin. Studii teoretice i experimentale recente (cum sunt cele citate în [25]) au eviden iat eficien a.50 2.C. ca i în cazul grinzilor scurte sau al stâlpilor scur i.5. cum sunt i cele ale rosturilor de turnare.25 po . 2.

În proiectarea bazat pe P101/81 for a de lunecare vertical se stabile te pe baza rela iilor din rezisten a materialelor pentru calculul eforturilor tangen iale (cu formula lui Juravsky). modele de calcul din perioada de început a utiliz rii betonului armat. Având în vedere r spunsul inelastic al structurilor cu pere i de beton armat la cutremure puternice schema de calcul a for ei de lunecare în rostul vertical trebuie s aib la baz echilibrul mecanismului de plastificare. cu o capacitate asem n toare de deformabilitate în domeniul postelastic. pere ii structurali prefabrica i se comport în esen ca pere i monoli i.3. dimensionant este valoarea Qeo a for ei t ietoare la baza montantului. S-a notat N for a axial din efectul indirect al for elor orizontale. mai prezint inconvenientul major de a furniza valori neacoperitoare ale for ei de lunecare în raport cu comportarea real . numai dac gradul de cuplare al montan ilor este suficient.6. b =grosimea peretelui. inclusiv de transferul de for t ietoare între montantul întins. expresia (C. Ib =momentul de iner ie al sec iunii montantului.care trebuie considerate arm turile active în conectare la pere ii cupla i. bazate pe ipotezele rezisten ei materialelor elastice. în condi iile adopt rii unui panou unic pe toat în l imea cl dirii. Astfel. c în condi iile asigur rii conlucr rii între panouri. aplicând i pentru aceste structuri conceptele moderne ale r spunsului seismic inelastic. C. Aceasta ine seama de mecanismul real de transmitere al for elor de forfecare al ansamblului peretelui cu goluri.5.13). Este dovedit ast zi. Pe lâng inconvenientul legat de baza conceptual nesatisfac toare.27 . în mod incontestabil.3 Proiectarea structurilor cu pere i prefabrica i a fost reglementat în perioada dinaintea intr rii în vigoare a Codului P85/96. pentru care P101/81 prevede un procedeu cu totul nesatisfac tor. pentru aceast categorie de structuri. În ultima edi ie. Sb =momentul static al zonei care lunec (al zonei delimitate de rostul vertical) în raport cu centrul de greutate al sec iunii transversale a peretelui. i cel comprimat de acestea. P85 î i extinde obiectul i asupra structurilor în panouri mari prefabricate. prin Instruc iunile tehnice P101/81 care men ineau înc .3 se refer la problema determin rii for ei de lunecare în rosturile verticale ale elementelor în panouri mari.12) S-a notat: Qe =for a t ietoare maxim pe în l imea nivelului considerat. Rela ia de calcul trebuie s exprime condi ia de echilibru între eforturile de lunecare însumate pe toat lungimea C. În [22] se arat c verificarea rostului pentru ansamblul peretelui cu goluri se poate face numai dac NL/Mo > 0. iar L deschiderea interax.5. ca urmare a fisur rii lor diferite. Prevederile de la 6. for a de lunecare Le pe lungimea unui etaj He se ia: Le bH e Q eSb He Ib (C. prin efectul indirect al for elor orizontale. Aceasta este valabil.

în principiu. de asemenea. rezult . cel de baz (C.12). prin desprinderea care intervine în zona întins i reducerea sensibil a dimensiunilor zonei comprimate în stadiul de cedare. tot de for ele de lunecare. practic. Spre deosebire de aceasta. astfel încât valorile for elor de lunecare depind numai de varia ia momentelor încovoietoare. pentru for a total de lunecare L. În cazul componen ei for ei de lunecare care echilibreaz înc rc rile verticale pe plan eele aferente.8) este. y Însumând valorile eforturilor unitare tangen iale în lungul rostului vertical. =în l imea nivelului curent în raport cu sec iunea de încastrare.rostului vertical pe de o parte.5 3 n 3n n unde n este num rul de niveluri al cl dirii. una care echilibreaz sporul for ei de întindere din arm tura pe în l ime i alta care echilibreaz înc rc rile verticale pe plan ee. i for ele de leg tur cu Rela ia de calcul (C. o frac iune foarte important din înc rc rile verticale pe plan ee. constituit din dou p r i.5L 1.13) poate fi considerat acceptabil pentru ambele componente.15) 1 1 L 1. For a de lunecare vertical (fig. înc rc rile pe plan ee infrastructura pe zona delimitat de rost.28 . omogene i elastice i a accept rii unei distribu ii triunghiulare a for elor orizontale pe în l imea H a cl dirii rezult o distribu ie parabolic a eforturilor unitare tangen iale y: y o 1 y H 2 (C. O alt problem legat de verificarea rosturilor verticale la structurile în panouri mari se refer la modul în care sunt distribuite eforturile unitare de lunecare în lungul acestui rost.13) în care: o =valoarea efortului tangen ial maxim la baza peretelui. totalitatea acestora sunt echilibrate.14) este: Valoarea maxim Lemax H n 0 o1 y2 bdy H2 a for ei de lunecare pe un nivel. În condi iile ipotezelor generale ale Rezisten ei materialelor continue. în cazul structurilor de beton armat.12) presupune comportarea perfect elastic a materialului i continuitatea de material în sec iunile orizontale ale pere ilor. Distribu ia eforturilor tangen iale verticale dat de rela ia (C.6. pe de alt parte. o varia ie cresc toare spre C. valoarea: H L o o b dy H o o 1 y2 b dy H2 2 bH o 3 (C. Valoarea eforturilor în arm tura întins este propor ional cu valoarea momentelor încovoietoare distribuite aproximativ dup o parabol de gradul trei. iar varia ia acestor eforturi are legea unei parabole de gradul doi. De aici decurge caracterul neacoperitor al rela iei (C. este de presupus. iar în unele cazuri. eviden iind o concentrare a acestor eforturi spre baza cl dirii.

6.C. C. mobilizat prin diagonala comprimat . Aao. de aceasta depinzând nivelul arm rii orizontale a rosturilor.6.9).6. Fig. Pentru acest termen al for ei L.9 Fig.C. cât i prin studii teoretice cu ajutorul unor programe de calcul automat specifice elementelor bidirec ionale de beton armat.10). distribu ie se dau în lucr ri cu caracter de Privitor la rela ia de calcul 6. din rezisten a la lunecare a din ilor nu se poate mobiliza decât o frac iune de cel mult AaoRa.C. ca urmare a gradului diferit de fisurare pe în l imea cl dirii. rezisten a din ilor.10 Problema distribu iei eforturilor unitare y prezint o importan deosebit .29 . În leg tur cu aceast rela ie se impun unele preciz ri: a) Cei doi termeni ai expresiei reprezint dou for e rezistente care au direc iile perpendiculare una pe cealalt i astfel nu are nici o semnifica ie adunarea lor scalar (fig.C. aceasta a rezultat în urma interpret rii unui num r mare de cercet ri experimentale i are caracter acoperitor dac aria arm turilor de conectare satisface anumite criterii.baz .15) implic o aproxima ie mai grosier . Propuneri referitoare la aceast cercetare [26]. nu se poate dezvolta.15.6. b) Dac ar lipsi arm tura perpendicular pe rost (orizontal ). c) La un unghi de 450 a for elor diagonale din îmbinare (fig. Pentru elucidarea ei se poate ac iona atât prin efectuarea unor cercet ri experimentale. [29]. distribu ia dat de rela ia (C.

2 C. C.13) pe baza rolului reciproc jucat. duce la o armare transversal cu etrieri. în mod aproximativ. cu capacitate mare de rezisten la încovoiere.6. Rela ia nu este satisf c toare pentru grinzile de cuplare scurte i foarte scurte. ci trebuie interpretat ca o rela ie empiric . ca urmare a solicit rii alternante la for t ietoare cu valori relativ mari.21.30 .11. C. c fisura de rupere are o înclinare la 45o. pentru grinzile scurte s-a adoptat modelul de grind cu z brele. Prevederile pentru calculul arm turilor longitudinale i transversale din grinzile de cuplare cu h lo sunt preluate practic din vechea edi ie a Instruc iunilor P85. folosit i pentru pere ii scur i. pe de alt parte.În felul acesta. iar h cu hr se ob ine rela ia 6. la care mecanismul de rezisten este diferit. de rezisten a la forfecare (respectiv de întindere) sau de rezisten a la strivire a betonului. C.20 la grinzi scurte i înalte.11 Înlocuind în rela ia (6.6. Ele nu se abat de la prescrip iile generale de calcul din STAS 10107/0-90. În mod firesc. De fapt. C. Aplicarea rela iei 6. în func ie de dimensiuni. În aceast situa ie se admite. mobilizând i arm turile orizontale. Aav cu Aao. Fig. Capacitatea din ilor de a prelua for e de lunecare este dictat . în timp ce arm tura longitudinal intermediar era derizorie. fiecare din jum t ile unei grinzi de cuplare (fig.6. Aao cu Aav. i dimensiunea H cu lo .15) nu corespunde unui model (mecanism) de comportare. care îmbrac în mod rezonabil rezultatele unui mare num r de cercet ri experimentale. inclusiv în ceea ce prive te neglijarea aportului betonului la preluarea for ei t ietoare.6. excesiv de puternic .11) este solicitat într-un mod absolut similar cu peretele scurt din fig. în prezenta lucrare.6. rela ia (6. de multe ori imposibil de prev zut în lucrare.

fa de cea adoptat în mod obi nuit.1 (vezi i 2. 6. Mecanismul de rezisten al grinzii.1.7.31 . pentru a suspenda înc rcarea aferent 2h r la partea În ceea ce prive te rela ia (6.3 Caracterul aproximativ al metodei decurge din adoptarea unor ipoteze simplificatoare ca: (i) For ele masice aplicate la nivelul fiec rui plan eu sunt aproximate prin for ele elastice care echilibreaz for ele t ietoare din pere i (vezi 6.7.6. For ele F.7.6. Dimensionarea arm turilor pentru eforturile din planul plan eului trebuie s asigure comportarea lor în domeniul elastic.7.4). Q lo .11 (în care nu s-au figurat pentru simplitate pere ii longitudinali).16) q min F L 6 Fe L2 S-a notat F = Fi. În acest sens trebuie în eleas ac iunea solidar la care se face referire în 6.7. corespund mecanismului de plastificare al pere ilor. distan a dintre centrul suprafe ei plan eului i punctul de aplica ie al for elor Fi.7. Este de remarcat c aceste ipoteze nu sunt acoperitoare i efectele lor trebuie compensate prin m suri de armare suplimentare. Considerarea acestor for e conduce la o distribu ie mult mai uniform a for elor orizontale din plan ee. cu valori mari spre partea superioar a construc iei. L. De exemplu.6. cu condi ia împiedic rii flambajului barelor comprimate. fiind calculate pe baza for elor t ietoare de calcul. asigurându-se o interac iune eficient a componentelor sistemului structural. C.Arm tura A ao superioar a grinzii.1 Rigiditatea practic infinit a diafragmelor orizontale conduce la deplas ri ale pere ilor distribuite liniar în plan. C. prin adoptarea la toate nivelurile a arm turii plan eului celui mai solicitat de pe în l imea cl dirii.4 sunt utile unele preciz ri: (i) Exemplificativ pentru situa ia din fig. dimensiunea în plan a plan eului. constituit din elemente metalice poate asigura o comportare histeretic foarte stabila.6.7. (ii) Distribu ia for elor masice aplicate la nivelul fiec rui planseu este liniar .1). cu o diagonal întins i una comprimat .22) trebuie remarcat c aceasta implic preluarea for elor pe o schem de grind cu zabrele.4 În leg tur cu procedeul de la 6. C.6. conform pct. metalica. C. În realitate for ele de iner ie dezvoltate la nivelul plan eelor înglobeaz i for ele de amortizare care intervin în echilibrul dinamic. e.2 au în vedere tocmai acest scop. M surile de armare transversal a carcaselor diagonale date la 7.4. valorile extreme qmqx i qmin ale înc rc rii distribuite în planul plan eului se determin cu rela iile: qmax F L 6Fe L2 (C.

Rezult c în aceast situa ie particular . continuându-se la acest nivel prin stâlpi alinia i cu ceilal i stâlpi ai structurii. acestea se pot modela ca grinzi cu z brele.12 (iv) Prin utilizarea unor valori reduse ale rezisten elor se urm re te ca plan eele s lucreze in domeniul elastic.13. dimensionante pentru plan eele cl dirii sunt cele de la ultimul nivel.7. În fig. eforturile în plan eu sunt propor ionale cu înc rc rile masice însumate pe întreaga structura. spre deosebire de situa ia plan eelor curente în care se dezvolt eforturi propor ionale cu for ele de iner ie aferente nivelului respectiv. care ofer rezolv ri simple i suficient de riguroase pentru practica proiect rii pentru numeroase probleme în care metodele rezisten ei materialelor destinate elementelor de tip bar nu pot fi aplicate.C. C. condi iile de solicitare maxime. În fig.6. sau î i m re te de patru ori deschiderea consolei dac se plastific la început un perete marginal (fig. imediat deasupra plan eului. Procedeul reprezint o adaptare a cunoscutei metode "strut and tie" (în traducere aproximativ "diagonale i tiran i"). se recomand efectuarea unui calcul static neliniar (calcul "biografic") pentru a eviden ia efectele plastific rii pere ilor asupra st rii de eforturi din plan eu. unde for ele de iner ie orizontale sunt cele mai mari.32 . În cazul plan eelor cu pere i situa i la distan e mari i cu înc rc ri mari. F2 din schema for elor din figura C.10c). care împreuna cu înc rc rile masice aferente plan eului peste parter î i fac echilibru cu for ele t ietoare din stâlpii parterului. pentru ambele sensuri de ac iune în direc ie transversal a for elor orizontale. (ii) Trebuie avut în vedere c plastificarea succesiv a pere ilor structurali conduce la scheme de solicitare mai defavorabile decât cea corespunz toare comport rii elastice a pere ilor. (iii) În cazul plan eelor cu goluri mari.6.10 se prezint o asemenea situa ie. acela din fig.C. Fig.6. indicându-se efectele plastific rii diferi ilor pere i ai structurii. cu diagonale înscrise între goluri.C.6. În acest caz valorile F1.Este de observat c în cazul structurilor monotone. Pentru cazul respectiv plan eul î i dubleaz practic deschiderea.C. dac peretele median este primul plastificat (fig.6.12 se exemplific modelarea unui plan eu cu goluri de dimensiuni mari.b reprezint valorile for elor t ietoare din pere i. C.C.9b).13 în care se presupune c pere ii 1 i 2 se întrerup la nivelul parterului.6.6.5 Pentru clarificarea prevederilor de la acest punct se discut un caz limit .6. pentru stabilirea st rii de eforturi.C.

1. În aceste condi ii se poate atinge capacitatea de rezisten la încovoiere a peretelui prefabricat mobilizând propriet ile de ductilitate a arm turilor longitudinale ductile din îmbin ri.7. cât i în afara ei.C.7 Oscila iile asincrone din planul plan eului pot conduce la solicitarea acestuia la compresiune sau întindere. pentru o anumit pozi ie în plan.6 Dac se accept ipoteza c for ele aplicate de plan eu pere ilor sunt practic uniform distribuite se poate aprecia c circa jumatate din acestea trebuie suspendate prin arm turi în zona comprimat . C. din punct de vedere al execu iei. De exemplu. cu capacitate redus de deformare postelastic (ductilitate).6. se are în vedere utilizarea aceluia i tip de panou pe toat în l imea construc iei. Se pot folosi plase STNB pentru armarea inimii. în vederea reducerii num rului de tipuri. care la construc iile înalte intervine cu o pondere însemnat în masa construc iei. la cl dirile în panouri mari. C. de regul .6.7. ultima situa ie fiind cea mai defavorabil . inclusiv în zona plastic poten ial de la baz . dac prin sec iunile de arm turi alese se asigur comportarea lor în domeniul liniar elastic la solicitarea de for t ietoare asociat momentului capabil în tot peretele. dac sub form de plase i carcase aduce avantaje. Cu toate acestea. Rela ia (6.1 Sporirea clasei de beton reprezint principala cale de a reduce greutatea proprie a structurii.23) are la baz ipoteza c aceste for e au valoarea jum tate din cea corespunz toare situa iei oscila iei în opozi ie de faz a celor dou jum t i ale plan eului.1. C.C. În acela i timp ridicarea calit ii betonului poate asigura preluarea în condi ii corespunz toare a eforturilor de compresiune i de forfecare la pere ii la care condi ii func ionale sau estetice nu permit dezvoltarea sec iunilor peste anumite dimensiuni.7. atât în zona plastic .6.13 PREVEDERI CONSTRUCTIVE C.2 STNB este un o el ecruisat.7.33 . Fig. Arm turile prev zute pentru preluarea eforturilor din încovoierea general a plan eului pot fi considerate active i în preluarea for elor de întindere. întrucât cele dou eforturi corespund unor situa ii de înc rcare distincte. folosirea lui poate fi admis pentru solicit ri care nu implic deforma ii care dep esc domeniul liniar elastic.

2.7. C.C. care nu au fost infirmate de aplicarea lor timp de mul i ani.1 Dimensiunile minime indicate au în vedere reducerea sensibilit ii la ac iunea for elor t ietoare i la pierderea stabilit ii.7. C.5 Condi ia urm re te asigurarea grosimii necesare lo hr pentru înglobarea carcaselor de arm tur .7.2. Se pierdea din vedere îns faptul c armarea înclinat asigur i armarea la moment încovoietor.3 Pentru compara ie în fig.2.34 (b) .4 Îngro area pere ilor sub form de bulbi în aceste cazuri este necesar i pentru realizarea unor condi ii structurale care s asigure func ionarea nodului grind -stâlp (zona de la extremitatea dinspre gol a peretelui). b cr h 10bp 2 b cr bp b1 bp bp bp b b cr He 16 b1 b1 He 16 Fig. C.18) Aceste prevederi nu sunt sus inute de o justificare satisfac toare în lucrarea citat i sunt relativ complicate.7. precum i asigurarea unor condi ii corespunz toare de betonare.1 Condi iile respective decurg din condi ia mai general : 2 b cr A bulbi( talpi) b cr h 10 (C. C.7.C.17) în care bcr are semnifica ia unei grosimi critice fa de fenomenul de pierdere a stabilit ii.C.02h (C. În P85/96 se mai impunea i condi ia 1. Prin aceast limitare se urm rea ob inerea eficien ei arm turii înclinate în preluarea for ei t ietoare.7.1 se reproduc recomand rile din [22] pentru dimensiunile minime ale bulbilor i t lpilor. hr lo (a) lo hr Fig. astfel încât în toate cazurile consumul de arm tur în varianta de armare cu bare înclinate este inferior celui corespunz tor arm rii cu bare orizontale i verticale.2 C. Din acest motiv în actuala redactare s-au preluat prevederile din precedenta edi ie. Valoarea bcr depinde de lungimea peretelui i de cerin a de ductilitate de curbur la baza diafragmei: b cr 0.2 .2.7.

arm turile nu mai ajung s curg pe o zon important a înn dirii. Astfel. În cazul utiliz rii plaselor din STNB se vor avea în vedere condi iile discutate la C. C.6 În zona dintre cele dou goluri decalate pe vertical i pe orizontal apar concentr ri de eforturi. neglijând acoperirea cu beton a arm turilor i s-a considerat c rezisten a arm rii longitudinale i a celei transversale este aceea i. iar pentru 0. C. Se impune cu eviden dep irea acestei st ri de lucruri i aplicarea pe scar larg a arm rii diagonale a grinzilor.4 Înn direa arm turilor longitudinale în zonele plastice poten iale trebuie evitat ori de câte ori este posibil.7.5l o Va 5 Vb 12 De i superioritatea comport rii grinzilor armate cu carcase diagonale este de mult constatat i recunoscut . Ra. C. Se constat c pentru: hr lo Va hr Vb .2.7.35 .3.7.2a) este: Va 2 Q l o h r2 R a hr c volumul arm turilor în variant de (C. datorit rezisten ei constructorilor.20) S-au adoptat schemele simplificate din fig. pe motivul unei execu ii mai complicate. în ara noastr folosirea acestui mod de armare este foarte restr ns .7. pentru c afecteaz negativ func ia disipativ a acestor zone. C.7. aderen a betonului la arm turi poate fi distrus progresiv în urma ciclurilor alternante de solicitare dincolo de pragul de curgere al arm turilor.2.19) în timp ce în cazul arm rii cu carcase ortogonale volumul total al arm turilor orizontale i verticale este dat de rela ia: Va 2 Q lo R a hr lo (C. C.1. i ca urmare deforma iile plastice se vor dezvolta necontrolat i pe zone mai pu in extinse. Dac lungimea de suprapunere este excesiv . C. dac lungimile de suprapunere nu sunt prea mari. se pot prevedea arm turi înclinate sau/ i îngro area sub form de bulbi a zonei respective pe cele dou niveluri implicate.2 Utilizarea plaselor i a carcaselor sudate este recomandabil pentru armarea pere ilor ca urmare a avantajelor ce decurg în ceea ce prive te reducerea manoperei pe antier la montarea arm turilor i posibilitatea men inerii lor în pozi ie corect în timpul turn rii betonului. Pentru preluarea eforturilor principale dezvoltate dup direc ii înclinate.2.Considera ii geometrice simple arat armare cu bare înclinate (fig.3. Înn direa prin suprapunere este cea mai neindicat pentru c perturb în modul cel mai nefavorabil aceast func ie.7.

2 din STAS 10107/0-90.9 se alc tuiesc ca stâlpi cu arm turi longitudinale i transversale mai substan iale în raport cu cele din restul pere ilor.36 . Studii experimentale pe modele de pere i structurali de beton armat au eviden iat faptul c dac elementele de margine au arm turile verticale bine legate prin arm turi transversale suficiente ele pot prelua for e t ietoare semnificative dup C.7. motiv pentru care procentele arm rii verticale s-au m rit cu 30 – 40%.7. Prevederile privind lungimile de înn dire i de ancorare a arm turilor sunt rezultate din aplicarea condi iilor din STAS 10107/0-90 pentru cazul pere ilor structurali de tip curent.1 Zonele de la extremit ile pere ilor indicate în fig. Este de remarcat totu i. 7. cu capacitate de rezisten substan iale mari la încovoiere.2 Prevederile de armare minim din tabelul 3 sunt modificate în raport cu cele din P85/1996.5.3. inconveniente importante. Detaliul concret este cel din fig. de tipul celor folosite la îmbinarea panourilor ob inute prin folosirea altor sisteme. chiar la procente de armare relativ reduse. 7.2.5.8. procentele de armare minim a inimii pere ilor. Ele sunt diferen iate în func ie de condi iile de solicitare i de condi iile de aderen conform 6. pot fi avute în vedere înn diri cu bucle ale arm turilor verticale. Aceste procente au fost considerate de inginerii proiectan i ca prea mici pentru a ob ine o comportare specific elementelor de beton armat supuse la compresiune. c totu i normele americane de proiectare. care prevede lungimi suficiente ale arm turilor de bordare. în m sur s preia întreg efortul corespunz tor barelor întrerupte. c) are în vedere înlesnirea turn rii i compact rii betonului în spa iile relativ înguste ale cofrajelor pentru pere ii structurilor curente. în raport cu arm turile verticale de încovoiere. Prevederea de la pct. cum sunt: manopera excesiv . fragilizarea local a arm turilor.7. de asemenea. C. de for t ietoare. în care arm turile sunt prelungite dincolo de marginea golurilor numai cu lungimea de ancorare la. dar implic sporuri de materiale i manoper . Atunci când condi iile de execu ie nu permit mutarea înn dirilor în zona B a pere ilor. 7.1. de exemplu ACI 318.7.Înn direa prin sudur .4. dar i a golurilor din pl cile plan eelor. concentr rile de eforturi produse în beton i neintrarea în stare de curgere a arm turii pe lungimea îmbin rii sudate. a barelor. Ra iunea pentru alegerea acelor valori era c asigurarea la for t ietoare reprezint condi ia de rezisten esen ial pentru pere i.5 (d) În proiectele de structuri apar frecvent detalii de bordare a golurilor de u i i ferestre. pe vertical i pe orizontal sunt numai de 0. în principiu. C. ceea ce reprezint o solu ie incorect i descoperitoare. prezint .25 %. unde procentele de armare minim erau mai mari pentru arm turile orizontale. Din acest motiv procentele minime de armare pentru arm tura de la extremit ile pere ilor din tabelul 4 se refer la suprafa a acestor zone spre deosebire de edi ia anterioar a Instruc iunilor P85 unde aceast arm tura era raportat la aria inimii peretelui.7. înn dirii prin petrecere. În felul acesta în zonele respective se creaz condi ii pentru o comportare mai stabil la eforturile alternante întindere-compresiune care au valorile maxime la extremit ile sec iunii peretelui. elemente cu sec iuni dezvoltate i în consecin . C. de i superioar .

37 Fig. condi ie preluat în Ghid.2 În situa iile în care nu este asigurat condi ia privind limitarea zonei comprimate.C. la comportare de elemente subarmate.2 rezult c zona pe care trebuie luate m suri speciale de confinare este: s x 1 x lim x (C. în special în perioada dinainte de intrarea în vigoare a Instruc iunilor P85/82. în expresia (7. Din fig.C. printr-un mecanism de tip stâlp scurt sau de dorn de beton armat. unde sunt de a teptat cerin e mai mici de ductilitate. De altfel. se introduce o nou condi ie de armare minim care urm re te s asigure pere ilor structurali o capacitate de rezisten superioar eforturilor care produc fisurarea zonelor întinse.1. de aderen ) a betonului. chiar autorul lucr rii recomand în finalul acesteia aplicarea acestui sistem de armare în zone cu seismicitate mai pu in intens . Pe vertical . (iii) în absen a arm turilor verticale mai groase la extremit ile sec iunii se pot diminua sau chiar elimin arm turile transversale suplimentare din aceste zone. aceast arm tura trebuie prev zut în toat zona plastic C. asigurarea ductilit ii de curbur se poate ob ine prin sporirea * deforma iei limit a betonului comprimat bu 3.3 .7. care permite o preluare mai sigur a for ei t ietoare în rostul de lucru.5% (fig. Cel pu in ultimul argument ar putea ap rea discutabil. conduceau.eventuala rupere a panoului inimii.1. Procentele foarte mici de armare practicate la armarea pere ilor structurali. O asemenea situa ie este de evitat prin dimensionarea corespunz toare a arm turii inimii. Într-o lucrare recent [23] se exprim opinia c solu iile de armare cu arm turi verticale distribuite uniform sunt superioare celor în care o parte a acestor arm turi este concentrat la capete. Aceasta se bu poate utiliza prin sporirea efectului de confinare exercitat de arm turi transversale sporite. C.5. prin rela ia 7.2).7. în cazul pere ilor cu t lpi dezvoltate în zonele întinse. (ii) o zona comprimat mai extins .7. dar este de re inut posibilitatea ob inerii unei a doua linii de rezisten constituite de zonele de margine ale pere ilor.C.7. La punctul 7. Avantajele ar consta în: (i) o fisurare mai fin (fisuri mai numeroase i mai pu in deschise) a zonelor întinse.1) care furnizeaz valoarea momentului de fisurare s-a considerat pentru aceasta o valoare egal cu jum tate din rezisten a de calcul la întindere.5x.19) În condi iile unei proiect ri corecte x nu poate fi mai mare de 2xlim i în consecin se poate admite smax = 0. Pentru a ine seama de existen a rosturilor de turnare i de posibilitatea redus ca la nivelul acestora s se poat dezvolta în întregime rezisten a la întindere (de fapt.5.

2) care furnizeaz cantitatea arm turii de confinare a rezultat din adaptarea expresiei dat în [32] pe baza unor cercet ri experimentale: A ao 0.C. Un alt rol al arm turii transversale este acela de a împiedica flambajul barelor longitudinale.21) În rela ia (C. care atest c prin aceast m sura se poate evita flambajul plastic al arm turii longitudinale. suma ariilor barelor longitudinale aferente.7. rezisten a similar a arm turii transversale.5 0.5b i 150 mm. Acelea i cercetari au condus la concluzia c eficien a arm turii de confinare este maxim dac ae 0. Expresia (7.(în zona A de la baza peretelui). Se consider c etrierii sunt eficien i i în legarea barelor intermediare ( i nu numai a celor aflate în col urile etrierilor). în situa ia în care distan a între arm turile transversale este de 100mm.9 fy h (C.C. în concordan cu rezultatele unor cercet ri experimentale. iar f y . R a MPa În prescrip ia citat se prevede ca arm tura Aaf dispus sub form de agrafe i etrieri în scopul împiedic rii flambajului barelor comprimate s fie cel pu in: A af A a fy ae MPa 16f y 100 (C. În [29] se consider c aceast situa ie intervine în zonele sec iunii peretelui unde coeficientul arm turii longitudinale este forma 2 . iar fy rezisten a Rela ia (C.C.20) fc' reprezint rezisten a specific la compresiune a betonului (apropiat de rezisten a caracteristic ). În P85/96 condi ia s-a preluat sub f y MPa 2 .4 În P85/2004 s-a adoptat o condi ie mai simpl care const în necesitatea prevederii unor leg turi transversale la 6d.22) în care A a reprezint acestor arm turi. Fig. Se apreciaz c în zonele plastice poten iale trebuie sprijinite lateral numai barele comprimate care contribuie substan ial la rezisten a zonei comprimate. În fig.7.7. care este mai pu in sever .12a e c fc' x 0. dac distan a dintre ramurile etrierului este mai mic decât 200 mm (fig.21) se bazeaz pe ipoteza c rezisten a la întindere a unei ramuri de etrier nu trebuie s fie mai mic decât 1/16 din for a asociat curgerii barelor longitudinale aferente.3).38 .4 se d un exemplu de sec iune de perete structural. indicându-se zonele unde este necesar s se prevad arm turi de confinare sau pentru C.

în condi iile în care utilizarea C. Eficacitatea ancor rii arm turilor înclinate spore te.8.(8.1.8.7. dac ele sunt închise sub form de bucle.8.7. C. duc la propagarea eforturilor de întindere în arm turi dincolo de punctul teoretic de anulare a momentelor din mijlocul grinzii i la un efect de întindere de ansamblu a grinzilor.7. Prevederile de la cap. pentru ambele sensuri de ac iune a for ei orizontale seismice. Fig. Esen ial este ca solu iile alese s satisfac principiile de alc tuire prezentate la 8. opera ie foarte mig loas i care reclam precizie de execu ie.2.5 C.C. principala problem care se pune la alc tuirea arm rii acestor elemente este ancorarea corespunz toare a arm turilor diagonale întinse. se pot ridica probleme legate de dificult ile de transport (prin greutate).1. În consecin diferitele detalii prezentate pe parcursul capitolului nu trebuie considerate ca limitative.a este cea mai avantajoas prin desfiin area rosturilor (îmbin rilor) verticale.2 i 8.2 Ca urmare a mecanismului specific de comportare a grinzilor scurte armate cu carcase înclinate. ci exemplificative. cu atât mai important cu cât raportul h/lr este mai mare.2.1 (b) Barele longitudinale intermediare au un rol important în limitarea deschiderii fisurilor în cazul grinzilor armate cu bare ortogonale.3) Prevederile acestor articole urm resc preluarea eficient a eforturilor de compresiune i de forfecare. Fisurarea înclinat i lunecarea arm turilor principale de încovoiere.1 si 8.3.8.2.împiedicarea flambajului arm turilor longitudinale comprimate.7. C. PROBLEME SPECIFICE PREFABRICATE DE ALC TUIRE A STRUCTURILOR C.12 urm resc asigurarea acestor condi ii.39 .8 destinate detaliilor de alc tuire constructiv i de armare a elementelor prefabricate i a îmbin rilor dintre ele au un caracter minimal i orientativ. C.6.6. de fixare provizorie i mai ales în ceea ce prive te realizarea continuit ii arm turilor verticale prin sudur . M surile constructive indicate în fig.1 De i aparent solu ia din fig.

2. C.8. în tipare orizontale sau în casete verticale). Alc tuirea panourilor i armarea acestora va ine seama de specificul legat de pozi ia de turnare i de particularit ile de realizare a cofrajelor prin prevederea tuturor dispozitivelor necesare opera iilor de decofrare. ancorate prin praznuri.8.3 (a) Pentru structurile cu pere i structurali proiectate în conformitate cu prescrip iile în vigoare în ara noastr . depozitare. în cazul îmbin rilor verticale cu din i i arm turi transversale dintre elementele prefabricate.8.5 În situa ia în care panourile de plan eu interioare prezint o prelungire în consol pentru realizarea balconului se vor lua m suri pentru ob inerea unei rezem ri continue . C.8.1 În raport cu îmbin rile de tip uscat prin elemente metalice. structurile prefabricate nu trebuie s se rup prematur în îmbin ri. panourile de perete pot fi turnate în pozi ie orizontal sau vertical . inclusiv ca urmare a posibilit ii de admitere a unor toleran e specifice sensibil mai mari. sensibil mai mici decât valoarea lunec rii capabile în regim de solicitare monoton cresc toare (fig.3. C.1). practic.8. în primul rând P100/92. eventual basculare. simplitatea execu iei. transport.C. C. îmbin rile umede cu beton armat sunt.40 . Armarea panourilor trebuie s acopere eventualele eforturi suplimentare în raport cu situa ia de exploatare care pot ap rea în aceste faze i s împiedice deschiderea peste limitele admise a fisurilor produse de tratamentul termic sau datorit intervalului mai scurt de decofrare.2. Pe aceast baz . care implic prevederea de pl ci i profile înglobate.3. ridicare. montaj provizoriu i îmbinare structural .4 Sunt de evitat solu iile în care izola ia termic este realizat din BCA. Acestea sunt ineficiente i nejustificate din punct de vedere tehnic i economic. C. limitarea sau chiar eliminarea eforturilor de întindere transversal rezultate din devierea eforturilor.8.prin matare de mortar cu con inut mic de apa .prefabricatelor impune grosimi cât mai mici de elemente pentru reducerea greut ii acestora. este esen ial posibilitatea mobiliz rii capacit ii de deformare postelastic asociat solicit rii la încovoiere. practic totdeauna prezente în cazul îmbin rilor prin piese metalice. totdeauna preferabile. De exemplu. C.i pentru realizarea continuit ii arm turilor care leag buiandrugii de parape i.6 Func ie de tehnologia de execu ie (de exemplu. În consecin .2. îmbin rile prezint importante avantaje ca: posibilitatea transmiterii continue a eforturilor de compresiune i de lunecare. o concep ie de proiectare corect trebuie s aib în vedere dezvoltarea unei for e de lunecare maxime în îmbinare. economii de o el.

6 au în vedere tocmai eliminarea unui astfel de risc. în marea majoritate.3. Adoptarea unor solu ii de îmbin ri verticale. Construc iile în panouri mari executate la noi în ar nu au beneficiat.3 (f) Asigurarea turn rii unui beton compact i rezistent care s umple spa iile dintre din i este vital pentru rezisten a îmbin rii verticale.3. din pacate. ca urmare i a faptului c spa iile de betonare prev zute în proiect erau cu totul insuficiente fa de tehnologiile de turnare a betonului pe antier. având în vedere mecanismul ei de rezisten . nu permite o bun turnare i vibrare a betonului.3 (d) Preluarea lunec rii se realizeaz printr-un mecanism de tip grind cu zabrele.8. C. Fig.C. de o execu ie satisf c toare a îmbin rilor. C.5 si 8.9).8.8.4.4.3. pct. scade efortul de compresiune în beton i se spore te efortul din arm tura orizontal din rost i invers. iar cel de-al doilea în îmbin rile orizontale de la nivelul plan eelor.3. C. în vederea realiz rii unui unghi favorabil al diagonalelor comprimate.3. preluarea lunec rilor în rost fiind asigurat dup aceasta numai prin efectul de coasere al arm turilor transversale prin intermediul unui beton degradat.Aceasta deoarece solicitarea în apropierea for ei maxime este asociat cu ruperea din ilor. fa în fa în îmbinare. ca i o parte a prevederilor de la 8. C.8. sau printr-un mecanism echivalent de frecare (vezi STAS 10107/0-90.3. pe lâng alte inconveniente.6. în care efortul din arm tura care traverseaz rostul echilibreaz componenta orizontal a efortului de compresiune din diagonala comprimat format între pragurile din ilor (fig. La rândul ei distan a dintre fe ele panourilor este dictat de grosimea panourilor i de spa iul necesar unei bune beton ri i vibr ri.5 Profilul optim al din ilor i dimensiunile acestora depind i de distan a dintre marginile panourilor de perete. precum i controlul calit ii acestuia. fiind necesare introducerea unor elemente structurale noi în locul acestora. Din ii avaria i nu se pot reface. cu panorile de pere i practic în contact în îmbinare (de tip "închis"). de absorb ie i de disipare de energie a pere ilor structurali la for e orizontale i implicit a siguran ei de ansamblu.1 Pe de alta parte.41 . Din acest motiv profilul marginii panourilor trebuie s rezulte dintr-o analiz de optim pe baza considerentelor men ionate.8. Primul mecanism este activ în îmbin rile verticale cu din i.3(b). i în îmbin rile verticale dup ruperea din ilor. de la 8. Pe m sur ce înclinarea diagonalei cre te.3.2).C.3. Intervine o degradare dramatic a rezisten ei îmbin rii care afecteaz capacitatea de rezisten . consolidarea îmbin rilor verticale este foarte dificil . Prevederile de la C.

situate sub zona plastic . în cea mai mare m sur . C.6 P85/96 impune. în mod automat. Ansamblul elementelor structurale pe mai multe niveluri. a continuit ii pere ilor. vital pentru asigurarea capacit ii de rezisten la lunecare. C.2. condi ie esen ial pentru concentrarea deforma iilor plastice la baza peretelui. pe zone relativ mari. din punct de vedere practic. (c) i (e) Solu ia (c) prezint avantajul reducerii presiunilor pe teren prin preluarea unei frac iuni substan iale din momentul de r sturnare prin solicitarea elementului de leg tura dintre pere i.5 privind lungimea total a din ilor are în vedere faptul c la rezisten e egale (clase de beton identice) rezisten a din ilor panoului prefabricat i a celor din monolitiz ri trebuie s fie egal .3. în care nu exist spa iul necesar dispunerii barelor longitudinale i înglob rii lor în beton.Prevederile de la 8. motiv care justific prevederea din Ghid. pentru prima oar în prescrip iile noastre. Solu ia unor funda ii comune se poate extinde i la structurile de tip dual. se poate dirija dezvoltarea deforma iilor plastice într-unul din nivelurile situate deasupra subsolului. la care for ele gravita ionale aduse de stâlpi contribuie la o uniformizare a presiunilor pe teren i la reducerea tendin ei de rotire a bazei pere ilor structurali la ac iuni orizontale (fig. eliminarea rezem rii directe a panourilor de plac pe pere i. practic generalizat în perioada anterioar . În func ie de situa ie. Limitarea inferioar a num rului de din i pe în l imea unui nivel urm re te trasmiterea cât mai uniform a eforturilor în lungul îmbin rii.9. turnat sau matat ulterior mont rii. INFRASTRUCTURI C. Prin infrastructur nu trebuie în eleas .2. a capacit ii de a prelua eforturi tangen iale la interfa pilot-teren. (b) Înc rcarea alternant a pilo ilor poate conduce la degradarea.5d). Solu ia (e) este în esen similar .9. ca urmare a execu iei imperfecte i a imposibilit ii. practic întreaga înc rcare vertical a cl dirii contribuie la stabilitatea structurii iar comportarea infrastructurii este bidirec ional . partea de structura situat sub plan eul de subsol. Experien a de care se dispune arat c în condi iile plas rii acestor arm turi în dreptul din ilor. C. poate fi considerat în totalitate ca infrastructura construc iei. Sec iunea de arm tura longitudinal din pilo i va fi stabilit din condi ia de a elimina apari ia deforma iilor plastice în aceste arm turi prin solicitarea de întindere.2. Astfel.8. a prevederii unui mortar de poz .42 . betonul din ilor apare afectat pe zone relativ importante. Având în vedere solicit rile deosebit de importante la for e t ietoare din aceste elemente se poate avea în vedere i solu ia de armare cu carcase din bare diagonale.9.3. prin intermediul din ilor. sec iunile centurilor rezult în acest caz cu gâtuiri în anumite zone. Prevederea privind pozi ionarea buclelor orizontale în intervalul dintre din i urm re te conservarea integrit ii din ilor. Aceast solu ie. la decofrarea panourilor . De asemenea. C. beneficiind îns de efecte favorabile suplimentare. C. conduce la întreruperea.1.

9.9.2. (d) Cea mai mare parte a momentului de plastificare la baza pere ilor. De asemenea. în fig.2. Talpa lucreaz ca o grind pe mediu elastic înc rcat cu for e concentrate. În aceste condi ii. Din acest motiv este indicat s se fac mai multe ipoteze cu caracter acoperitor privind distribu ia momentelor în perete. Plan eul trebuie dimensionat la eforturile ce revin din aceast schem de comportare. i în plus de rigiditatea i de rezisten a la torsiune a ansamblului infrastructurii. respectiv num rul de niveluri al cl dirii nu este prea mare. C. (f) În cazul acestui tip de infrastructur se beneficiaz de efectul de lestare realizat prin înc rcarea stâlpilor de la nodurile re elei de grinzi (ca în cazul tipului c de infrastructur ). Preluarea acestora reprezint o component de baz a proiect rii pere ilor. de transferul de eforturi sub nivelul plan eului peste subsol la pere ii suplimentari din subsol prin efectul de "menghin ". Gradul de încastrare al bazei peretelui este dificil de evaluat neputâdu-se preciza cu exactitate rotirea peretelui pe teren.7) referitoare la funda iile pe care pere ii structurali se pot roti liber este indicat în situa iile în care pere ii structurali au sec iuni ample i for e verticale de compresiune importante.Dac eforturile la baza peretelui nu sunt prea mari. solu ia prezint avantaje maxime când pere ii structurali sunt plasa i la marginea cl dirii.9. C. Dup fisurarea ( i ruperea) grinzilor de cuplare slabe montan ii lucreaz ca pere ii care se rotesc pe funda ie i încarc talpa de beton simplu cu for e concentrate.2.9.9 se prezint un perete lungitudinal de coridor cu grinzi de cuplare slabe. cum se întâlnesc în unele cl diri realizate înainte de 1977. în aceast situa ie pere ii de subsol putând fi realiza i f r goluri (sau cu goluri mici) pe toat lungimea cl dirii. C. pe în l imea subsolului (fig.43 . iar solu ia ce implic posibilitatea rotirii libere pe funda ie prezint avantajul unei transmiteri simple i clare a înc rc rilor la teren Suprafa a de rezemare a funda iilor trebuie s asigure ca terenul de funda ie s nu cedeze înainte de atingerea capacit ii de rezisten a peretelui.9.d se pot transfera la pere ii perimetrali prin cuplul de for e dezvoltate la nivelul plan eului peste subsol i la nivelul funda iei. C. 9. longitudinal i transversal. Desc rcarea de momente a peretelui pe în l imea infrastructurii este înso it de for e t ietoare foarte importante. (g) Solu ia indicat la 9. În aceste cazuri nu apare necesitatea ancor rii arm turilor verticale din pere i în elementele infrastructurii. Pentru exemplificare.2.6). printro armare judicioas . în solu iile de infrastructur de la 9. Aceast situa ie s-ar fi putut evita dac talpa ar fi fost armat adecvat. astfel încât pentru preluarea for elor seismice de calcul nu sunt necesare arm turi de întindere.2g (fig. Apar momente încovoietoare mari care rup în buc i talpa de beton simplu. ca în solu iile de tip d). funda ia proprie a peretelui va transmite în principal înc rcarea vertical aferent . o preocupare special trebuie s fie constituit de proiectarea blocului de beton de sub perete (a cuzinetului de sub acesta) care poate fi supus la eforturi mari sub ac iunea presiunilor pe rostul dintre cele dou elemente. Preluarea acestor eforturi poate face necesar luarea de masuri cum sunt armarea longitudinal a blocului sau legarea acestuia de cuzinetul de la baza peretelui. C.

9.44 . C. Desc rcarea necesar de moment pe în l imea subsolului.9. Peretele considerat.10 C.Fig.9.10 se prezint situa ia deosebit de solicitare care poate ap rea la un perete structural pe în l imea subsolului i m surile de armare speciale care se impun. Arm turile necesare trebuie s preia prin întindere suma for elor t ietoare din perete. Fig.C.9 C. de deasupra. situat la marginea cl dirii.3. prin a a numitul mecanism de menghin . nu are contact lateral cu plan eul peste subsol. În acest scop reac iunea de fixare reclam prevederea unor arm turi de suspendare suficiente în centura peretelui cu un ancoraj suficient de lung pentru transmiterea acesteia la plan eu.C.1 Cu caracter exemplificativ în fig. impune fixarea peretelui la nivelul acestui plan eu.9.

The Design of Compled Frame-Wall Structures for Seismic 13. Goodsir. Bertero. "Inertia Forces over Height of RC Structural Walls During Earthquakes. and Bertero. 5.2. 1975. 6.E. B.. Hanson. Hiraishi. 17. Earthquakes-Resistant Design and Construction of Buildings"... T.. 15. Wang. vol. Bertero.. New Delhi. "Shear Strength of Low-Rise Walls with Boundary Elemnts".V.A. Earthquake Spectre”.. W.G. 2.. Openings. vol. Bertero. Fiorato. US Japan Research. 7. V. and Analytical Seismic Response of a Seven Story RC Frame-Wall Structure". Aristazabal-Ochoa. V. and Corley. 18. Instanbul. H. 1989. Bertero. 19.G.. ACI Publication SP-63.... Journal of Structural Engineering ASCE. "Structural Walls". W. R. Paulay. 14. Aktan. A.. September. Oesterle.V. and Vallenas. ACI Publication SP-63. raport UCBEERC 86/03. J. 4. 16. Postelnicu. in Reinforced Concrete Structures Subjected to Wind and Earthquake Forces. 1983. Reonforced Concrete Structures. vol..S..G. Journal of the Structural Division. 1971. R. ACI 1980. F. ACI. May 1991. Postelnicu.V.. R. "An Analytical Evaluation of the Design 11. Earthquake Effects on RC Structures. March 1979.. V. 1986. T.. and Corley.V. Bertero. Park. 1977. Fiorato. ACI Publication SP-63. V.. ASCE. Department of Civil Engineering.. "Structural Walls with staggered Door 12. "Îndrum tor pentru calculul i alc tuirea elementelor din beton armat". University on Canterbury. A...G.. 1980.. and Weight. V. vol. "Implications of Recent Earthquakes and Reserch on 9. nov. vol. ACI 1977. R. Research Report 85-8. and Oesterle. Igbal. F.P..Y. 10.D. T. E.1984. 3. ACI Publication SP-72. W.. "Calculul structurilor cu diafragme din beton armat". Reinforced Concrete Structures Subjected to Wind and Earthquake Forces.V.V. Actions. "Simulated Seismic Loading of Spandrel Beams" Journal of the Structural Division. T. T. R.M. "State of the Art Practice in Seismic Resistant Design of RC 8. T. Raport UCB-EERC.. and Bertero. J. Corley. Popov. V. Barda. .. and Corley G. 6th WCEE. Reinforced Concrete Structures in Seismic Zones. ACI 1980. ACI 1995. vol. Concrete Frame-Wall Structural Systems".BIBLIOGRAFIE 1... M.E.. "Hysteretic Response of RC Structural Walls". J. "Seismic Design Implications of Hysteretic Behaviour of RC Structural Walls". "Seismic Behaviour of RC Wall Structural Systems".T. Agent. “Conceptual Seismic Design of Frame-Wall Structures"... and Paulay.J.2.V.5. "Coupling Beams of Reinforced Concrete Shear Walls". R. 1984... A. Agent.. V.E... W. A.C. San Francisco..V. Journal of Structural Engineering. Degaz. Morgan. ASCE. "Lessons Learned from Recent Earthquakes and Research and Implications for Earthquake Resistant Design of Building Structures in U.6.G. and Derecho.1. ACI Publications SP-84. "Medium Scale Wall Assemblies: Comparison of Analysis and Test Results". 1985. Proceedings of the 8th WCEE. Proceedings of the 7th WCEE.. 1982. Paulay. 1992. Chaney. A. ASCE.

NZS 3101.T. Reinforced Concrete Structures in Seismic Zones. August 1995. 34. Paulay. B. V. V. Structural Engineering International.. D. International Conference of Buildings officials. T.N. Vlaicu. "Ductility of Squat Shear Walls”. Tez de doctorat. STAS 10107/0-90 "Calculul i alc tuirea elementelor structurale din beton. 21. Paulay. C p ân .P. 1977. Lewicki. social-culturale. 29. 35.. . August 197_R9. Instruc iuni tehnice privind proiectarea cl dirilor de locuit cu structura de rezisten din panouri mari P101-70. 28.20. 22. Research Report. U. Comite Euro International du Beton. New Zealand Standard Code of Practice for the Design of Concrete Structures... M. E.J. Commentary NZS 3101. Normativ pentru proiectarea antiseismic a construc iilor de locuin e. Bucure ti. Titaru. T. Priestley.B... "Seismic Design of Reinforced Concrete and Masonry Buildings". ACI. E. 24. Building Code Requirements for Reinforced Concrete (ACI 318-89) and Commentary. Synge. 32. "Preciz ri privind schematizarea pentru calcul a structurilor cu diafragme de beton armat pentru cl diri multietajate". Construc ii 45/1985.29. A. 79/20. Proceedings of the 5th Canadian Conference on Proceedings of the 5th Canadian Conference on Earthquake Engineering. Department of Civil Engineering.. 1992. Tsoukantas. agrozootehnice i industriale: P100-92. Construc ii nr. 31. Session 4. and Popov. 1999.. Recommend Lateral Force Requirement and Tentative Commentary. Univeristy of Canterbury Cristchurch. Paulay. Instruc iuni tehnice pentru proiectarea construc iilor cu structura din diafragme de beton P85-82. Seismology Comittee. 27. S. T. T... Report UCB-EERC. beton armat i beton precomprimat". Uniform Building Code. "Aspecte ale efectelor de interac iune la structurile de beton armat alc tuite din cadre i pere i structurali"... 1995. ACI Publication SP-53. T. 1988. 23. 1989.J..9-10/1988. 1987."Hysteretic Behaviour of Reinforced Concrete Structural Walls". Structural Engineers Association of California. Postelnicu. Bertero. Seismic Design of Concrete Structures. Gh. Paulay. 1987. „Behaviour of joints in precast walls. C. "The Ductility of Renforced Concrete Shear Walls for Seismic Areas". "A Seismic Design Strategy for Hybrid Structures". General Raport 4. J.M. 25. 1980.. “Special Issues in Seismic Design”. Vallenas. Pavel.C. 1980. ACI. 33. 36. 26. “Contribu ii la perfec ionarea metodelor de proiectare antiseismic a structurilor mixte cu diafragme prefabrciate i cadre din beton armat”.ACI Commitee 318. 30.. 37.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful