CAPITOLUL 2

SERII FOURIER

2.1. Serii trigonometrice. Serii Fourier
Fie funcţia f :[ a, b] → . Reamintim că punctul x0 ∈ [a, b] se numeşte punct de discontinuitate de prima speţă al funcţiei f dacă limitele laterale f ( x0 − 0) şi f ( x0 + 0) există şi sunt finite.
y

Definiţia 2.1.1. Funcţia f :[ a, b] → se numeşte continuă pe porţiuni dacă este continuă pe [a, b] cu excepţia unui număr finit de puncte de discontinuitate de prima speţă (fig. 1.1). O astfel de funcţie este integrabilă.
a b x

O

Fig. 1.1 Lema 2.1.1. Fie f :
a + 2π

Reamintim că funcţia f : → este periodică de perioadă T dacă f ( x + T ) = f ( x) , ∀x ∈ .

π

o funcţie periodică de perioadă 2π . Atunci


a

f ( x ) dx =

−π

∫ f ( x ) dx .
a + 2π

Demonstraţie. Pentru aceasta este suficient să observăm că
π

∫π f ( x)dx = ∫π f ( x)dx + ∫
− a

a

π

f ( x ) dx +
a

a+2

∫ πf ( x)dx .

Cu schimbarea de variabilă x = t − 2π , obţinem
π
a + 2π

−π

f ( x ) dx =
π


a

f (t )dt = − ∫ f (t )dt ,
−π

deci
−π

a

f ( x ) dx +

a + 2π

∫ f ( x ) dx = 0 ,

de unde rezultă lema. ■ În general, dacă f are perioada T , atunci
a +T


a

f ( x)dx = ∫ f ( x)dx .
0

T

2. Serii Fourier

3

Definiţia 2.1.2. Fie (α n ) n≥ 0 , ( β n ) n≥1 două şiruri de numere reale. Seria de funcţii α0 ∞ (1) + ∑ (α n cos nx + β n sin nx ) 2 n =1 se numeşte serie trigonometrică de coeficienţi α n , n ≥ 0 , β n , n ≥ 0 . Sumele parţiale ale unei astfel de serii de funcţii

α0

2 k =1 se numesc polinoame trigonometrice.

+ ∑ (α k cos kx + β k sin kx)

n

Definiţia 2.1.3. Fie funcţia f : → , periodică de perioadă 2π , continuă pe porţiuni pe orice interval compact şi fie π π π 1 1 1 a 0 = ∫ f ( x)dx , a n = ∫ f ( x) cos nxdx , bn = ∫ f ( x) sin nxdx , n ≥ 1 .

π

−π

π

−π

π

−π

Atunci seria trigonometrică a0 ∞ (2) + ∑ (a n cos nx + bn sin nx ) 2 n =1 se numeşte seria Fourier ataşată funcţiei f , iar coeficienţii a n , bn se numesc coeficienţii Fourier ai funcţiei f . Definiţia 2.1.4. Funcţia f :[ a, b] → se numeşte continuu diferenţiabilă pe porţiuni (sau netedă pe porţiuni) pe [a, b] dacă este derivabilă pe [a, b] cu excepţia unui număr finit de puncte şi f ′ este continuă pe [a, b] cu excepţia acestor puncte în care are limite laterale finite. Teorema 2.1.1. (Dirichlet). Fie f : → o funcţie periodică de perioadă 2π , continuu diferenţiabilă pe porţiuni pe orice interval compact [ a, b] ⊂ . Atunci seria Fourier (2) este convergentă pe şi avem ∞ a0 f ( x − 0 ) + f ( x + 0) , ∀x ∈ , + ∑ (a n cos nx + bn sin nx ) = 2 n =1 2 unde π π 1 1 a n = ∫ f ( x) cos nxdx , n ∈ , bn = ∫ f ( x) sin nxdx , n ∈ * .

π

−π

π

−π

Observaţia 2.1.1. Dacă, în plus, f este continuă pe , avem ∞ a f ( x) = 0 + ∑ (a n cos nx + bn sin nx ) , ∀x ∈ . 2 n =1 ( f se dezvoltă în serie Fourier pe ). Observaţia 2.1.2. Dacă funcţia f este pară, atunci bn = 0 , n ∈ este impară, atunci a n = 0 , n ∈ .
*

. Dacă funcţia f

4

ECUAŢII

Exemplu. Să se dezvolte în serie Fourier pe intervalul [−π , π ] funcţia f ( x) = x 2 . Fie f * : → , funcţia obţinută prin prelungirea prin periodicitate, cu perioada T = 2π , a funcţiei f . Deoarece funcţia este pară, coeficienţii bn sunt nuli. Vom calcula coeficienţii a n . Avem:
π
−π 2 ∫ x dx =

2π 3 , 3
π
2

sin nx ∫π x cos nxdx = x n −
2

π


−π

2 x sin nxdx = n −∫ ∞

π ⎞ 4π (−1) n 2⎛ cos nx 1 = − ⎜− x + ∫ cos nxdx ⎟ = , n ≥ 1. ⎟ n⎜ n −π n −π n2 ⎝ ⎠ 2 n (−1) 2π În consecinţă a 0 = , a n = 4 ⋅ 2 , bn = 0 , n ≥ 1 , deci 3 n 2 n ∞ (−1) π x2 = + 4 ⋅ ∑ 2 ⋅ cos nx , ∀x ∈ [ −π , π ] . 3 n =1 n

π

În particular, pentru x = π obţinem o identitate cunoscută, datorată lui Euler: ∞ 1 π2 = ∑ n2 6 . n =1 Teorema 2.1.2. (Fejér). Fie f :

o funcţie continuă, periodică de perioadă

2π ,
n a0 + ∑ (a k cos kx + bk sin kx ) , n ∈ 2 k =1 şi sumele Fejér de ordinul n , s + s + ... + s n −1 σn = 0 1 , n∈ * . n Atunci şirul de funcţii (σ n ) n converge uniform la f pe

sn =

.

Teorema 2.1.3. (Weierstrass). Fie f : → o funcţie continuă, periodică de perioadă 2π . Atunci pentru orice ε > 0 există un polinom trigonometric Tε astfel încât

f − Tε < ε .
Demonstraţie. Fie mε ∈
*

astfel încât σ p − f < ε , pentru orice p ≥ mε . Putem alege

Tε = σ mε , unde σ mε este dat de Teorema lui Fejér. ■

Teorema 2.1.4. (Weierstrass). Dacă funcţia f :[ a, b] →

este continuă, atunci

pentru orice ε > 0 există un polinom algebric Pε astfel încât f − Pε < ε .

2. Serii Fourier

5

Demonstraţie. Pentru început, fie f :[0, 2π ] → o funcţie continuă care satisface a funcţiei f . Conform Teoremei f (0) = f ( 2π ) şi f * prelungirea prin periodicitate pe ε 2.1.3, pentru orice ε > 0 există un polinom trigonometric Tε astfel încât f − Tε < , cu 2

2 k =1 Dezvoltând în serie funcţiile cos şi sin , rezultă că există un rang mε astfel încât Tε − ∑ a k x k <
k =1 mε mε

Tε =

α0

+ ∑ (α k cos kx + β k sin kx) .

p

ε
2

.

Notând Pε ( x) = ∑ a k x k , rezultă că
k =1

f − Pε < ε .
Să presupunem acum că funcţia f nu mai satisface condiţia f (0) = f ( 2π ) , deci f (0) ≠ f ( 2π ) . Considerăm funcţia continuă f (0) − f (2π ) g :[0, 2π ] → , g ( x ) = f ( x ) + x. 2π Atunci g (0) = f (0) , g ( 2π ) = f (0) , deci g (0) = g ( 2π ) . Conform celor de mai sus, pentru orice ε > 0 există un polinom Pε astfel încât g − Pε < ε , adică
f (0) − f (2π ) x − Pε ( x) < ε , ∀x ∈ [0,2π ] . 2π f (0) − f (2π ) Notând Qε ( x ) = Pε ( x) − x , rezultă că 2π f − Qε < ε . f ( x) +

o funcţie continuă şi b−a h : [0,2π ] → [ a, b] , h(t ) = a + t. 2π Evident, h este un homeomorfism. Considerăm funcţia g :[0, 2π ] → , g (t ) = f ( h(t )) , ∀t ∈ [0,2π ] . Ţinând seama de cele de mai sus, rezultă că pentru orice ε > 0 există un polinom Pε astfel încât g − Pε < ε , adică

În sfârşit, fie f :[ a, b] →

f (h(t )) − Pε (t ) < ε , ∀t ∈ [0,2π ] . În consecinţă, f ( x) − Pε ( h −1 ( x)) < ε , ∀x ∈ [ a, b] .
Notând Qε = Pε h −1 , rezultă că

f − Qε < ε . ■

6

ECUAŢII

2.2. Serii Fourier generalizate
Fie ( H , < ⋅,⋅ >) un spaţiu prehilbertian real şi fie {e1 , e2 ,..., en ,...} un sistem ortonormal de elemente din H . Aşadar avem: ⎧1, dacă i = j . < ei , e j >= δ ij = ⎨ ⎩0, dacă i ≠ j Fie x ∈ H oarecare. Coeficienţii Fourier (generalizaţi) ai lui x în raport cu sistemul ortonormal {e1 , e2 ,..., en ,...} se definesc astfel:

ξ n =< x, en > , n ∈
iar seria

*

,

(1) (2)

∑ξ
n =1

n n

e ,

se numeşte seria Fourier ataşată lui x în raport cu sistemul ortonormal {e1 , e2 ,..., en ,...} . Teorema 2.2.1. x − ∑ ξ i ei ≤ x − ∑ ci ei , ∀ci ∈
i =1 i =1 n n

, 1≤ i ≤ n.

Demonstraţie. Într-adevăr:

x − ∑ c i ei
i =1

n

2

=< x − ∑ ci ei , x − ∑ c j e j >=
i =1 j =1
n n 2 n n

n

n

= x − 2∑ ciξ i + ∑ ci2 = x + ∑ (ci − ξ i ) 2 − ∑ ξ i2 .
2 i =1 i =1 i =1 i =1

Aşadar, avem

x − ∑ c i ei
i =1
n

n

2

= x + ∑ (ci − ξ i ) 2 − ∑ ξ i2 .
2 i =1 i =1
n

n

n

(3)

Evident această expresie este minimă dacă ci = ξ i , 1 ≤ i ≤ n . Rezultă că x − ∑ ξ i ei ≤ x − ∑ ci ei , ∀ci ∈
i =1 i =1

, 1≤ i ≤ n. ■

Corolarul 1. Dacă ξ n , n ∈ * , sunt coeficienţii Fourier ai lui x în raport cu sistemul ortonormal {e1 , e2 ,..., en ,...} , atunci are loc inegalitatea lui Bessel:

∑ξ
i =1

2 i

≤ x .

2

(4)

Demonstraţie. Din (3) rezultă că

0 ≤ x − ∑ ξ i ei
i =1

n

2

≤ x − ∑ ξ i2 ,
2 i =1

n

deci

2. Serii Fourier

7

∑ξ
i =1

n

2 i

≤ x .

2

Făcând n → ∞ , se obţine (4). ■ Definiţia 2.2.1. Sistemul ortonormal {en }n≥1 se numeşte închis dacă Sp ({en }n≥1 ) este dens în H , deci dacă pentru orice x ∈ H şi orice ε > 0 există c1 , c2 ,..., cn ∈ astfel încât x − ∑ c i ei < ε .
i =1 n

Teorema 2.2.2. Dacă sistemul ortonormal {en }n≥1 este închis atunci are loc identitatea lui Parseval:
x
2

= ∑ ξ i2 .
i =1

(5)

Demonstraţie. Este suficient să arătăm că
x
2

≤ ∑ ξ i2 .
i =1

(6) astfel încât

Fie ε > 0 . Atunci există c1 , c2 ,..., cn ∈ x − ∑ c i ei < ε .
i =1 n

Din (3) obţinem

ε > x − ∑ ci ei
2 i =1

n

2

= x + ∑ (ci − ξ i ) 2 − ∑ ξ i2 ≥ x − ∑ ξ i2 .
2 2 i =1 i =1 i =1

n

n

n

Aşadar

∑ξ
i =1

n

2 i

+ε2 > x .

2

Cum ε este arbitrar, făcând n → ∞ , rezultă (6). ■ Definiţia 2.2.2. Un sistem ortonormal {en }n≥1 se numeşte complet (total) dacă orice

x ∈ H care satisface ξ i =< x, ei >= 0 , pentru orice i ∈ deci x = 0 H .

*

, coincide cu elementul nul din H ,

Teorema 2.2.3. Orice sistem ortonormal închis este complet. Demonstraţie. Deoarece ξ i = 0 , ∀i ∈ ■ Afirmaţia reciprocă nu este adevărată în general. Se poate arăta că într-un spaţiu Hilbert cele două noţiuni coincid.
*

, din egalitatea lui Parseval rezultă că x = 0 H .

8

ECUAŢII

~ Fie [ a, b] ⊂ . Vom nota cu C ([a, b]) spaţiul vectorial al funcţiilor continue pe porţiuni pe [a, b] care satisfac 1 f ( x ) = ⋅ [ f ( x − 0) + f ( x + 0)] , ∀x ∈ [ a, b] . 2 ~ ~ Evident C ([ a, b]) ⊂ C ([ a, b]) . Pe C ([a, b]) definim următorul produs scalar

< f , g >=

∫ f ( x) g ( x)dx , ∀f , g ∈ C ([a, b]) .
a

b

~

~ Într-adevăr, se verifică uşor că dacă f , g , f 1 , f 2 ∈ C ([a, b]) , atunci: < f1 + f 2 , g >=< f1 , g > + < f 2 , g > , < αf , g >= α < f , g > , ∀α ∈ , < f , g >=< g , f > , < f , f >≥ 0 . Vom arăta acum că din < f , f >= 0 , rezultă că f ≡ 0 . Să presupunem că

∫f
a

b

2

( x)dx = 0 .

Fie Δ : a = x0 < x1 < ... < xi −1 < xi < ... < x n = b o diviziune a intervalului [a, b] , astfel încât funcţia f este continuă pe intervalul ( xi −1 , xi ) . Considerăm funcţiile gi :[ xi −1 , xi ] → , 1 ≤ i ≤ n ,

⎧ f ( xi −1 + 0), dacă x = xi −1 , ⎪ ⎪ ⎪ g i ( x) = ⎨ f ( x), dacă x ∈ ( xi −1 , xi ), ⎪ ⎪ ⎪ f ( xi − 0), dacă x = xi . ⎩ Funcţia g i este continuă pe [ xi −1 , xi ] şi 0 =
xi xi −1

∫f

2

( x)dx = ∫ g i2 ( x)dx . În consecinţă
xi −1

xi

g i ( x) = 0 , ∀x ∈ [ xi −1 , xi ] , deci f ( x ) = 0 , ∀x ∈ ( xi −1 , xi ) , f ( xi −1 + 0) = 0 , f ( xi − 0) = 0 . Atunci pentru orice i, 1 ≤ i ≤ n − 1 , 1 f ( xi ) = ⋅ [ f ( xi − 0) + f ( xi + 0)] = 0 . 2 Prin urmare f ( x ) = 0 , ∀x ∈ [ a, b] . ~ În concluzie, C ([a, b]) este un spaţiu prehilbertian.
~ Fie acum spaţiul prehilbertian H = C ([ −π , π ]) Să considerăm în acest spaţiu şirul de funcţii trigonometrice (7) 1, cos x, sin x, cos 2 x, sin 2 x,..., cos nx, sin nx,... . Se deduc cu uşurinţă următoarele formule importante:
π
−π

∫ 1 ⋅ dx = 2π ,

(8)

2. Serii Fourier
π

9

∫π cos mx dx = 0 , m ∈ ∫π sin mx dx = 0 , m ∈

*

, ,
*

(9) (10) , (11) (12) (13)

π

*

π

∫π cos mx ⋅ cos nx dx = ⎨π , ⎩

⎧ 0, dacă m ≠ n , m, n ∈ dacă m = n

⎧ 0, dacă m ≠ n sin mx ⋅ sin nx dx = ⎨ , m, n ∈ ∫ ⎩π , dacă m = n −π
π

π

*

,

∫π sin mx ⋅ cos nx dx = 0 , m, n ∈

*

.

Să dovedim, de exemplu, (11). Dacă m ≠ n , atunci din egalitatea 1 cos mx ⋅ cos nx = ⋅ [cos( m + n) x + cos( m − n) x] , 2 rezultă că π π π ⎤ 1 ⎡ 1 1 cos mx ⋅ cos nx dx = ⋅ ⎢ ⋅ sin(m + n) x − ⋅ sin(m − n) x ⎥ = 0 . ∫ 2 ⎢m + n m−n −π −π ⎥ −π ⎣ ⎦ De asemenea 1 1 1 ∫π cos mx dx = 2 ⋅ −∫π (1 + cos 2mx)dx = 2 ⋅ ( x + 2m ⋅ sin 2mx) −π = π . −
2

π

π

π

Din egalităţile (8)-(13), rezultă că şirul (7) este un sistem ortogonal. Pe de altă parte, cum f = < f , f > , din aceste egalităţi rezultă că 1 = 2π , cos nx = sin nx = π , n ∈ * . În consecinţă, sistemul de funcţii 1 1 1 1 1 1 1 , cos x, sin x, cos 2 x, sin 2 x,..., cos nx, sin nx,... . 2π π π π π π π este un sistem ortonormal de funcţii. Fie a n , bn , coeficienţii Fourier din Teorema lui Dirichlet. Notăm cu c0 , c1 , d1 , c 2 , d 2 ,..., c n , d n ,... , coeficienţii Fourier generalizaţi în raport cu sistemul ortonormal (14). Atunci: π 1 1 π c0 =< f , >= ∫π f ( x)dx = 2 ⋅ a0 , 2π 2π −

(14)

c n =< f , d n =< f ,

1

π
1

cos nx >= sin nx >=

1

π

π
1

∫π f ( x) cos nxdx =

π ⋅ an , n ∈ π ⋅ bn , n ∈

*

,

π

π

π

∫π f ( x) sin nxdx =

*

.

Inegalitatea lui Bessel devine

10

ECUAŢII

π
2
sau

a + π ∑ (a + b ) ≤
2 0 n =1 2 n 2 n

π

∫π f
π

2

( x)dx

1 2 ∞ 2 1 2 a 0 + ∑ (a n + bn ) ≤ ∫ f 2 ( x)dx . (15) 2 π −π n =1 Se poate arăta că sistemul trigonometric (14) este închis. Rezultă că are loc egalitatea lui Parseval, adică π 1 2 ∞ 2 1 2 a 0 + ∑ (a n + bn ) = ∫ f 2 ( x)dx . (16) 2 π −π n =1
Exemplu. În cazul funcţiei f : [ −π , π ] → R , f ( x) =

π
2 shπ
*

⋅ e x , coeficienţii Fourier

sunt a0 = 1 , an = Pe de altă parte
π

(−1) n n , bn = ( −1) n +1 ⋅ , n∈ 2 1+ n 1+ n2

.

chπ . 2shπ − Din egalitatea lui Parseval obţinem π chπ 1 ∞ 1 , +∑ = 2 2 n =1 1 + n 2 shπ de unde rezultă că ∞ π chπ − shπ 1 ∑ 1 + n 2 = 2shπ . n =1

∫π f

2

( x)dx =

2.3. Serii Fourier pentru funcţii periodice de perioadă T = 2l
Fie f : → o funcţie periodică de perioadă 2l , continuă pe porţiuni, h : → , l h(t ) = t şi g : → , g = f h . Funcţia g este periodică de perioadă 2π . π Într-adevăr l ⎛l ⎞ g (t + 2π ) = f (h(t + 2π ) ) = f ⎜ t + 2l ⎟ = f ( t ) = g (t ) , ∀t ∈ . π ⎝π ⎠ Dacă f este continuu diferenţiabilă pe porţiuni pe orice interval compact din , atunci şi g are această proprietate. Dacă, în plus, f este continuă, din Teorema lui Dirichlet rezultă că ∞ a g (t ) = 0 + ∑ (a n cos nt + bn sin nt ) , ∀t ∈ , 2 n =1 unde

2. Serii Fourier

11

an =
Cum t =

1

π

π

π
l

∫π g (t ) cos nt dt , n ∈

,

bn =

1

π

π

∫π g (t ) sin nt dt , n ∈
,

*

.

x , obţinem

∞ a0 nπ nπ x + bn sin f ( x) = + ∑ (a n cos x) , ∀x ∈ l l 2 n =1

unde

1 nπ 1 nπ a n = ⋅ ∫ f ( x) cos x dx , n ∈ , bn = ⋅ ∫ f ( x) sin x dx , n ∈ l −l l −l l l
l l

*

.

Exemplu. Să se dezvolte în serie Fourier pe intervalul (−l , l ) funcţia f ( x ) = x .

Funcţia fiind impară, rezultă că a n = 0 , n ∈ . Prin calcul obţinem 2l bn = ( −1) n +1 . nπ Atunci nπ 2l ∞ (−1) n +1 x = ⋅∑ ⋅ sin x , x ∈ ( −l , l ) . l π n =1 n

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful