CAPITOLUL 3

ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL AL DOILEA

3.1. Clasificarea ecuaţiilor cu derivate parţiale cvasiliniare de ordinul al doilea
Formularea matematică a unor probleme fizice conduce la ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al doilea. Multe astfel de ecuaţii întâlnite în fizică şi tehnică sunt ecuaţii liniare în raport cu funcţia necunoscută şi derivatele parţiale ale acesteia sau pot fi aduse la această formă în urma unor aproximaţii convenabile. În acest capitol ne vom ocupa de ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al doilea pentru funcţii de două variabile. Definiţia 3.1.1. Fie Ω ⊂ 2 o mulţime deschisă. Se numeşte ecuaţie cvasiliniară de ordinul al doilea o ecuaţie cu derivate parţiale de forma ⎛ ∂ 2u ∂ 2u ∂ 2u ∂u ∂u ⎞ A( x, y ) ⋅ 2 + 2 B( x, y ) ⋅ + C ( x , y ) ⋅ 2 + D ⎜ x, y , u , , ⎟ = 0 , (1) ⎜ ∂x∂y ∂x ∂y ⎟ ∂x ∂y ⎝ ⎠ unde ( x, y ) ∈ Ω , A 2 + B 2 + C 2 ≠ 0 pe Ω , A, B, C sunt funcţii continue pe Ω , iar funcţia D este continuă pe Ω . Necunoscuta este funcţia u ∈ C 2 (Ω) . Vom începe cu clasificarea acestor ecuaţii. În acest scop vom determina formulele de transformare a coeficienţilor ecuaţiei (1) la o schimbare a variabilelor independente x, y . Fie Ω, Ω1 ⊂ 2 mulţimi deschise şi fie F : Ω → Ω1 , definită astfel:

F ( x, y ) = (ξ ( x, y ),η ( x, y ) ) , ∀( x, y ) ∈ Ω , cu proprietăţile: a) F este bijectivă; b) F ∈C 1 (Ω) ; ∂ξ ∂ξ ∂x ∂y c) det J F ( x, y ) = ( x , y ) ≠ 0 , ∀( x , y ) ∈ Ω . ∂η ∂η ∂x ∂y

Fie acum funcţia v = u F −1 : Ω1 → . Atunci u = v F , deci u ( x, y ) = v(ξ ( x, y ),η ( x, y ) ) . (2) Cu această schimbare de variabile, ecuaţia (1) se va transforma într-o nouă ecuaţie cu derivate parţiale pentru funcţia v . Reamintim formulele de derivare a funcţiilor compuse învăţate la cursul de Analiză matematică: ∂u ∂v ∂ξ ∂v ∂η = ⋅ + ⋅ , ∂x ∂ξ ∂x ∂η ∂x

3. Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al doilea

13

∂u ∂v ∂ξ ∂v ∂η = ⋅ + ⋅ , ∂y ∂ξ ∂y ∂η ∂y

∂ 2 v ∂ξ ∂η ∂ 2 v ⎛ ∂η ⎞ ∂v ∂ 2ξ ∂v ∂ 2η ⎛ ∂ξ ⎞ ⋅⎜ ⎟ + 2 ⋅ ⋅ + 2 ⋅⎜ ⎟ + ⋅ + ⋅ , ∂ξ ∂η ∂x ∂x ∂η ⎝ ∂x ⎠ ∂ξ ∂x 2 ∂η ∂x 2 ⎝ ∂x ⎠ ∂ 2u ∂ 2 v ∂ξ ∂ξ ∂ 2 v ⎛ ∂ξ ∂η ∂ξ ∂η ⎞ ∂ 2 v ∂η ∂η ∂v ∂ 2ξ ∂v ∂ 2η ⎟+ 2 ⋅ = ⋅ ⋅ + ⋅⎜ ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ , ∂x∂y ∂ξ 2 ∂x ∂y ∂ξ ∂η ⎜ ∂x ∂y ∂y ∂x ⎟ ∂η ∂x ∂y ∂ξ ∂x∂y ∂η ∂x∂y ⎝ ⎠ ∂ 2u ∂ 2 v = ∂x 2 ∂ξ 2
∂ 2 u ∂ 2 v ⎛ ∂ξ ⎞ ∂ 2 v ∂ξ ∂η ∂ 2 v ⎛ ∂η ⎞ ∂v ∂ 2ξ ∂v ∂ 2η = ⋅⎜ ⎟ + 2 ⋅ ⋅ + 2 ⋅⎜ ⎟ + ⋅ + ⋅ . ∂ξ ∂η ∂y ∂y ∂η ⎜ ∂y ⎟ ∂ξ ∂y 2 ∂η ∂y 2 ∂y 2 ∂ξ 2 ⎜ ∂y ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Înlocuind în (1), obţinem ∂ 2v ∂ 2v ∂ 2v ∂v ∂v * * * A (ξ ,η ) ⋅ 2 + 2 B (ξ ,η ) ⋅ + C (ξ ,η ) ⋅ 2 + D * (ξ ,η , v, , ) = 0 , ∂ξ ∂η ∂ξ ∂η ∂ξ ∂η unde ⎛ ∂ξ ⎞ ∂ξ ∂ξ ⎛ ∂ξ ⎞ A = A ⋅ ⎜ ⎟ + 2B ⋅ ⋅ + C ⋅⎜ ⎟ , ⎜ ∂y ⎟ ∂x ∂y ⎝ ∂x ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ ∂ξ ∂η ∂ξ ∂η ⎞ ∂ξ ∂η ∂ξ ∂η B* = A ⋅ ⋅ + B ⋅⎜ ⎜ ∂x ⋅ ∂y + ∂y ⋅ ∂x ⎟ + C ⋅ ∂y ⋅ ∂y , ⎟ ∂x ∂x ⎝ ⎠
* 2 2 2 2

2

2

(3)

(4) (5) (6)

⎛ ∂η ⎞ ∂η ∂η ⎛ ∂η ⎞ C = A ⋅ ⎜ ⎟ + 2B ⋅ ⋅ + C ⋅⎜ ⎟ . ⎜ ∂y ⎟ ∂x ∂y ⎝ ∂x ⎠ ⎝ ⎠ Se constată că
*

2

2

∂ξ ∂x ( B * ) 2 − A* ⋅ C * = ( B 2 − AC ) ⋅ ∂η ∂x

∂ξ ∂y ∂η ∂y

2

.

Aşadar, în urma schimbării de variabile, expresiile B 2 − A ⋅ C şi ( B* ) 2 − A* ⋅ C * păstrează acelaşi semn sau sunt în acelaşi timp nule. În consecinţă, ecuaţiile cu derivate parţiale de ordinul al doilea cvasiliniare se clasifică în modul următor. Definiţia 3.1.2. Dacă B 2 − A ⋅ C > 0 , ecuaţia se numeşte de tip hiperbolic, dacă B 2 − A ⋅ C = 0 , ecuaţia se numeşte de tip parabolic, iar dacă B 2 − A ⋅ C < 0 , ecuaţia se numeşte de tip eliptic. Menţionăm că terminologia aceasta este pur convenţională. Subliniem că această clasificare depinde de punctul ( x, y ) , deoarece semnul expresiei 2 B − A ⋅ C depinde de punctul ( x, y ) ∈ Ω . Prin urmare, ecuaţia (1) poate să nu aibă acelaşi tip pe întreg domeniul Ω . Exemplu. Ecuaţia lui Tricomi ∂2u ∂ 2u y⋅ 2 + 2 = 0, ∂x ∂y

14

ECUAŢII

este de tip mixt. Dacă y < 0 ecuaţia este de tip hiperbolic, dacă y > 0 este de tip eliptic, iar dacă y = 0 ecuaţia este de tip parabolic. Această ecuaţie apare în aerodinamică. Domeniul hiperbolic ( y < 0) corespunde mişcării subsonice, iar domeniul eliptic ( y > 0) descrie mişcarea supersonică. Definiţia 3.1.3. Se numeşte curbă caracteristică a ecuaţiei (1), orice curbă plană de clasă C 1 , nesingulară, Γ ⊂ Ω , de ecuaţie ϕ ( x, y ) = 0 , care satisface ecuaţia ⎛ ∂ϕ ⎞ ∂ϕ ∂ϕ ⎛ ∂ϕ ⎞ A⋅⎜ ⋅ + C ⋅⎜ (7) ⎟ + 2B ⋅ ⎜ ∂y ⎟ = 0 . ⎟ ∂x ∂y ⎝ ∂x ⎠ ⎝ ⎠ Fie M 0 ( x0 , y0 ) un punct fixat al curbei caracteristice Γ . Curba fiind nesingulară, ∂ϕ putem presupune că ( x0 , y0 ) ≠ 0 . Conform teoremei funcţiilor implicite, în vecinătatea ∂y punctului M 0 , curba are ecuaţia y = y ( x ) . Din relaţia ϕ ( x, y ( x)) = 0 , rezultă că ∂ϕ ∂ϕ + ⋅ y ′( x) = 0 , (8) ∂x ∂y deci ∂ϕ ∂ϕ =− ⋅ y′( x) . ∂x ∂y Înlocuind în (7), obţinem A ⋅ y ′2 ( x) − 2 B ⋅ y ′( x) + C = 0 . (9) Aceasta este ecuaţia diferenţială a curbelor caracteristice ale ecuaţiei (1). Observaţia 3.1.1. Coeficienţii A, B, C ai ecuaţiei (1) nu sunt simultan nuli. Putem presupune că A ≠ 0 . Într-adevăr, dacă A = 0 şi C ≠ 0 , schimbând x cu y obţinem o ecuaţie în care A ≠ 0 . Dacă A = C = 0 , atunci B ≠ 0 , schimbarea de variabile x ′ = x + y , y ′ = x − y conducându-ne la o ecuaţie cu A ≠ 0 . De fapt, în acest ultim caz, după cum se va vedea ulterior, ecuaţia (1) are deja forma canonică, deci nu mai este necesară nici o schimbare de variabile. Aşadar, ecuaţia (9) este o ecuaţie de gradul al doilea în y ′( x) . Fie (10) y ′( x ) = λ ( x, y ) o soluţie a ecuaţiei (9) şi ϕ ( x, y ) = C soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale (10). În ipoteza ∂ϕ că ≠ 0 , avem ∂y ∂ϕ y′( x) = − ∂x = λ ( x, y ) . ∂ϕ ∂y Ţinând seama că λ verifică ecuaţia (9), deducem că
2 2

⎛ ∂ϕ ⎞ ∂ϕ ∂ϕ ⎛ ∂ϕ ⎞ A⋅⎜ ⋅ + C ⋅⎜ ⎟ + 2B ⋅ ⎜ ∂y ⎟ = 0 , ⎟ ∂x ∂y ⎝ ∂x ⎠ ⎝ ⎠

2

2

3. Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al doilea

15

deci ϕ ( x, y ) = C este o curbă caracteristică a ecuaţiei (1).

3.1.1. Ecuaţii de tip hiperbolic

În acest caz, din ecuaţia (8) rezultă y′ = şi B + B 2 − AC A (11)

B − B 2 − AC . (12) A Fie curbele caracteristice ϕ1 ( x, y ) = C1 şi ϕ 2 ( x, y ) = C2 , soluţii ale ecuaţiilor diferenţiale (11) respectiv (12). Cu schimbarea de variabilă ⎧ξ = ϕ1 ( x, y ) , ⎨ ⎩η = ϕ 2 ( x, y ) y′ =
rezultă că A* = C * = 0 , deci ecuaţia (3) devine ∂2v ∂v ∂v + D* (ξ ,η , v, , ) = 0 , 2 B* (ξ ,η ) ⋅ ∂ξ ∂η ∂ξ ∂η care se mai scrie sub forma ∂2v ∂v ∂v + D** (ξ ,η , v, , ) = 0 . ∂ξ ∂η ∂ξ ∂η Aceasta este forma canonică a ecuaţiilor cu derivate parţiale de tip hiperbolic.

(13)

Exemple. 1) Să se reducă la forma canonică următoarea ecuaţie cu derivate parţiale ∂2u ∂ 2u x2 ⋅ 2 − y 2 ⋅ 2 = 0 . ∂x ∂y

În acest caz A( x, y ) = x 2 , B ( x, y ) = 0 , C ( x, y ) = − y 2 . Avem B 2 − A ⋅ C = x 2 y 2 > 0 , deci ecuaţia este de tip hiperbolic în orice domeniu care nu intersectează axele de coordonate. Conform (9), ecuaţia diferenţială a curbelor caracteristice este x 2 y ′2 ( x ) − y 2 = 0 . y y Rezolvând această ecuaţie, obţinem y ′ = şi y ′ = − , care prin integrare dau x x y xy = C1 , = C2 . Facem schimbarea de variabile x ⎧ξ = xy ⎪ y . ⎨ ⎪η = x ⎩ Obţinem y ∂v ∂u ∂v , = y⋅ + (− 2 ) ⋅ ∂x ∂ξ ∂η x ∂u ∂v 1 ∂v , = x⋅ + ⋅ ∂y ∂ξ x ∂η

16
2 ∂2u y2 ∂2v y 2 ∂ 2 v 2 y ∂v 2 ∂ v , = y ⋅ 2 −2 2 ⋅ + ⋅ + ⋅ x ∂ξ ∂η x 4 ∂η 2 x3 ∂ξ ∂x 2 ∂ξ 2 ∂2u ∂2v 1 ∂2v 2 ∂ v . = x ⋅ 2 + 2⋅ + ⋅ ∂ξ ∂η x 2 ∂η 2 ∂y 2 ∂ξ În consecinţă, forma canonică a ecuaţiei este ∂2v 1 ∂v − ⋅ = 0. ∂ξ∂η 2ξ ∂η

ECUAŢII

2) Să se afle soluţia ecuaţiei cu derivate parţiale ∂2u ∂2u ∂2u + 2⋅ − 3⋅ 2 = 0 , ∂x∂y ∂x 2 ∂y ∂u care satisface condiţiile u ( x, 0) = 3x 2 , ( x, 0) = 0 . ∂y Mai întâi, determinăm forma canonică a ecuaţiei cu derivate parţiale. Conform (9), ecuaţia diferenţială a curbelor caracteristice este y′2 ( x) − 2 y′( x) − 3 = 0 , de unde obţinem y′ = 3 , y′ = −1 . Integrând, rezultă 3x − y = C1 , x + y = C2 . Facem schimbarea de variabile ⎧ξ = 3x − y . ⎨ ⎩η = x + y Obţinem ∂u ∂v ∂v ∂u ∂v ∂v , , =3 + =− + ∂x ∂ξ ∂η ∂y ∂ξ ∂η

∂ 2u ∂ 2v ∂ 2v ∂ 2v =9 2 +6 + 2, ∂x 2 ∂ξ ∂ξ ∂η ∂η ∂ 2u ∂ 2 v ∂ 2v ∂ 2v = −2 + . ∂y 2 ∂ξ 2 ∂ξ ∂η ∂η 2 Atunci, forma canonică a ecuaţiei este ∂ 2v =0, ∂ξ∂η
sau

∂ 2u ∂ 2v ∂ 2v ∂ 2v = −3 2 + 2 + 2 ∂x∂y ∂ξ ∂ξ ∂η ∂η

∂ ⎛ ∂v ⎞ ⎜ ⎟=0. ∂ξ ⎝ ∂η ⎠ ∂v Rezultă că = ψ 1 (η ) . Prin integrare, obţinem că v (ξ ,η ) = ϕ (ξ ) + ψ (η ) , deci soluţia ∂η generală a ecuaţiei cu derivate parţiale dată este u ( x, y ) = ϕ (3 x − y ) + ψ ( x + y ) . Condiţia u ( x, 0) = 3x 2 conduce la egalitatea ϕ (3x) +ψ ( x) = 3x 2 , iar condiţia ∂u ( x, 0) = 0 conduce la egalitatea −ϕ ′(3 x ) + ψ ′( x ) = 0 . Din această ultimă egalitate, obţinem ∂y

3. Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al doilea

17

1 9 3 − ϕ (3 x) + ψ ( x) = C . Cum ϕ (3x) +ψ ( x) = 3x 2 , prin scădere rezultă că ϕ (3 x) = x 2 − C , 3 4 4 1 3 3 3 deci ϕ ( x) = x 2 − C . Totodată ψ ( x) = x 2 + C . În consecinţă, soluţia ecuaţiei cu derivate 4 4 4 4 parţiale, cu condiţiile specificate, este u ( x, y ) = ϕ (3x − y ) + ψ ( x + y ) = 3 x 2 + y 2 .

3.1.2. Ecuaţii de tip parabolic

În acest caz AC = B 2 . Ecuaţia (8) are o singură soluţie B y′ = . A Obţinem o singură familie de curbe caracteristice ϕ ( x, y ) = C , care va satisface ∂ϕ ∂ϕ (14) + B⋅ =0. ∂x ∂y Dacă B ≠ 0 (altfel ecuaţia (1) are deja forma canonică), înmulţim ecuaţia (14) cu C , ţinem seama că AC = B 2 şi împărţim cu B . Obţinem, astfel, ecuaţia echivalentă ∂ϕ ∂ϕ B⋅ (15) +C⋅ = 0. ∂x ∂y În continuare, facem schimbarea de variabile ⎧ξ = ϕ ( x, y ) , (16) ⎨ ⎩η = h( x, y ) D(ξ ,η ) unde h este arbitrar astfel încât ≠ 0 . Alegem funcţia h cât mai simplă, de regulă D ( x, y ) η = x sau η = y . Folosind (14) şi ţinând seama că AC = B 2 , rezultă că ϕ satisface (7), deci A* = 0 , conform (4). Pe de altă parte, din (14), (15) şi (16) deducem că ∂ξ ∂ξ ∂η ∂ξ ∂ξ ∂η B* = ( A ⋅ + B⋅ )⋅ + (B ⋅ + C ⋅ )⋅ =0 . ∂x ∂y ∂x ∂x ∂y ∂y Aşadar, în cazul parabolic, ecuaţia (3) devine ∂ 2v ∂v ∂v C * (ξ ,η ) ⋅ 2 + D* (ξ ,η , v, , ) = 0 ∂η ∂ξ ∂η sau încă ∂ 2v ∂v ∂v + D(ξ ,η , v, , ) = 0 . (17) 2 ∂η ∂ξ ∂η Aceasta este forma canonică a ecuaţiilor cu derivate parţiale de tip parabolic. A⋅
Exemplu. Să se reducă la forma canonică şi să se găsească soluţia generală a ecuaţiei cu derivate parţiale

ecuaţia

18
2 ∂2u ∂2u ∂u ∂u 2 ∂ u x ⋅ 2 − 2 xy ⋅ + y ⋅ 2 + x⋅ + y⋅ = 0. ∂x∂y ∂x ∂y ∂x ∂y 2

ECUAŢII

Cum B 2 − A ⋅ C = 0 , ecuaţia este de tip parabolic. Din ecuaţia caracteristicilor rezultă y y ′( x) = − , care prin integrare conduce la ln xy = C . În urma schimbării de variabile x ⎧ξ = xy , ⎨ ⎩η = y obţinem ∂u ∂v ∂v ∂u ∂v ∂v ∂ 2u ∂2v , = x⋅ + 1⋅ , = y⋅ + 0⋅ = y2 ⋅ 2 , ∂x ∂ξ ∂η ∂y ∂ξ ∂η ∂x 2 ∂ξ ∂2u ∂2v ∂2v ∂v = xy ⋅ 2 + y ⋅ + ∂x∂y ∂ξ ∂η ∂ξ ∂ξ ∂2u ∂2v ∂2v ∂2v = x2 ⋅ 2 + 2x ⋅ + 2. ∂ξ ∂η ∂η ∂y 2 ∂ξ Forma canonică a ecuaţiei este ∂ 2 v 1 ∂v + ⋅ = 0. ∂η 2 η ∂η Această ecuaţie se mai scrie sub forma ∂ ⎛ ∂v ⎞ ⎜η ⋅ ⎟ = 0, ∂η ⎝ ∂η ⎠ de unde rezultă că ∂v η⋅ = ϕ (ξ ) ∂η sau ∂v 1 = ⋅ ϕ (ξ ) . ∂η η Prin integrare obţinem v (ξ ,η ) = ϕ (ξ ) ⋅ ln η + ψ (ξ ) . Prin urmare, soluţia generală a ecuaţiei este u ( x, y ) = ϕ ( xy ) ⋅ ln y + ψ ( xy ) .

3.1.3. Ecuaţii de tip eliptic

Suntem în cazul B 2 − A ⋅ C < 0 . Din (9) obţinem

B AC − B 2 ±i A A şi mai departe, prin integrare: ′ y1,2 =

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful