LIPIDELE

ROLUL
STRUCTURA CHIMICĂ
PROPRIETĂŢI
 Funcţiile biologice ale lipidelor.
 Clasificarea lipidelor( structurală, funcţională, după proprietăţile fizico-
chimice ).
 Lipidele de rezervă – acilgliceridele, reprezentanţii, structura, proprietăţile
fizico-chimice, rolul biologic.
 Lipidele protoplasmatice – fosfogliceridele, sfingolipidele, glicolipidele,
colesterolul- structura, proprietăţilefizico-chimice, rolul biologic.
 Eicosanoizii- prostaglandinele, leucotrienele, tromboxanele- structura şi rolul
biologic.
 Vitaminele liposolubile – A,D,E, K – structura şi rolul biologic.
 Membranele biologice:
 Funcţiile şi structura – modelul S.G.Sînger şi G.L.Nicolson;
 Proprietăţile fundamentale – fluiditatea, molilitatea, permeabilitatea selectivă,
asimetria, autoasamblarea şi autorapararea;
 Diversitatea şi specificitatea structurilor şi funcţiilor diferitor membrane
biologice.
 LIPIDE

 Substanţe organice, greu

solubile în apă dar solubile în
solvenţi organici (eter, benzen,
cloroform).
 Rolul
1. principala formă de depozitare şi de
transport a rezervelor energetice
ale organusmului
2. Constituienţi structurali ai
membranelor celulare şi
intracelulare
3. rol în procesul de comunicare şi
recunoaştere intercelulară
4. Izolator: termo; mecano-;
electroizolator
5. Pot avea efecte biologice: sunt
vitamine, hormoni, prostaglandine
 Clasificarea
 Saponifiabile – prin hidroliză se
descompun în substanţele componente
(acilglicerolii, fosfogliceride, sfingolipide,
cerurile, glicolipidele)
 Nesaponifiabile – nu se scindează
hidrolitic în compuşi simpli (hidrocarburile,
alcoolii, aldehidele, acizi cu schelete
alifatice sau ciclice cu structură
poliizoprenică: terpenele, steroizii,
carotenoizii)
 Structurală:
 Lipide monocomponente
(monomeri lipidici) – lipide
nesaponifiabile
 Lipidele policomponente
1. Simple: cerurile, gliceridele,
steridele
2. Conjugate (mixte): fosfolipidele,
sfingolipidele, glicolipidele
 După proprietăţile fizico-
chimice:
1. Polare (FL, AG)
2. Nepolare – Tg
 După importanţa fiziologică:

1. Lipide de rezervă - Tg
2. Structurale – FL, Col, Sfingolipidele

3. Lipidele sângelui: Tg, Col, LP

 Lipidele constituie 10-20% din masa
corpului.
 10-12 kg lipide (2-3 kg – lipide
structurale; 98% - concentrate în
ţesutul adipos)
 AG – structura, proprietăţi
 AG- derivaţii hidrocarburilor alifatice ce conţin
druparea carboxil
 Clasificare:
1. După nr atomilor de C:
a. - AG cu nr par
b. - AG cu nr impar
2. După gradul de saturare:
a. saturaţi
b. nesaturaţi
3. După rolul fiziologic:
a. esenţiali
b. neesenţiali (linoleic şi linolenic)
 Structura chimică
 CH3-COOH acetic
 CH3-(CH2)2-COOH butiric
 CH3-(CH2)4-COOH caproic
 CH3-(CH2)6-COOH caprilic
 CH3-(CH2)8-COOH capric
 CH3-(CH2)10-COOH lauric
 CH3-(CH2)12-COOH miristic
 CH3-(CH2)14-COOH palmitic
 CH3-(CH2)16-COOH stearic
 AG mononesaturaţi
 AG nesaturaţi conţin una sau mai multe
legături duble etilenice care de regulă
sunt între poziţia C9 şi C10 –cis
a. palmitooleic (C16:1)
 CH3- (CH2)5- CH=CH-(CH2)7-COOH

a. oleic (C18:1)
 CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH
 AG polinesaturaţi
a.linoleic (C18:2 –cis9, 12)
 CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-
(CH2)7- COOH
a. linolenic (C18:3 –cis9,12,15)
 CH3-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2-
CH=CH-(CH2)7-COOH
a.arahidonic (C20:4, cis5,8,11,14)
 CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-
CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)3-
COOH
 Proprietăţile AG
1. AG saturaţi până la C8 – sunt lichizi; mai
sus de C8- solizi. AG nesaturaţi – sunt
lichizi
2. În cristale catenele hidrocarburilor saturate
au configuraţia de zig-zag
3. AG nesaturaţi prezintă izomerie cis-trans
însă formele naturale ale acestor – sunt
izomerii cis
4. AG – puţin solubili în apă, solubilitatea
scăzând odată cu lungimea catenei
5. AG nu se află în stare liberă în celule şi
ţesuturi ci sunt legaţi covalent
6. AG nesaturaţi au t de topire mai joasă
comparativ cu cei saturaţi--- lungimea şi
prezenţa legăturilor duble amplifică
fluiditatea
 Proprietăţile chimice
 AG saturaţi şi nesaturaţi pot forma:
1. Esteri (gliceride, fosfogliceride)
2. Săruri (săpunuri cu proprietăţi tensioactive)
3. Amide (sfingolipide)
 AG nesaturaţi adiţionează la nivelul dublei
legături – halogeni (Br2; Cl2), tiocianatul
(SCN)2, gruparea hidroxil
 AG nesaturaţi suferă procesul de peroxidare, la
care se alterează gustul şi mirosul (râncezire)
 GLICERIDE
( acilgliceroli, grăsimi neutre)
 Sunt esteri ai glicerolului cu AG
 După nr grupărilor alcoolice esterificate din glicerol
deosebim: mono-; di- şi tri gliceride
 Rolul Tg
1. Constituie grăsimea de rezervă din
ţesuturi
2. Rol energetic
3. Se găsesc în LP plasmatice
4. Izolator
 La oxidarea 1g se elimină 9kcal
 Tg din ţesutul uman cuprind următorii AG:
 Oleic-45%, palmitic-25%, linoleic – 8%,
palmitooleic – 7%, stearic- 7% şi alţii -7%
 Proprietăţile Tg
1. Sunt determinate de natura şi numărul de AG
constituienţi
2. Insolubile în apă, solubile în solvenţi organici
3. Tg ce conţin AG saturaţi – solide(grăsimi, unt)-
de origine animală
4. Tg ce conţin AG nesaturaţi – consistenţă lichidă
(uleiurile vegetale)
5. Prin hidroliza enzimatică (se produce în intestin
sub acţiunea lipazei) se scindează în glicerol şi
3AG
6. Prin hidroliza alcalină (KOH, NaOH) –
glicerol+săpunuri
7. Prezenţa AG nesaturaţi – proprietatea de a
adiţiona halogenii la dublele legături
8. Sub acţiunea luminii, căldurii – se autooxidează
 Fosfatidele
 Derivaţi ai
O
acidului
fosfatidic O H2 C O C R2
 Reprezentanţii:
1. fosfatidilcolina R1 C O CH O
(lecitina)
H2 C O P O
2. Fosfatidiletanola
mina (cefalina) O
3. Fosfatidilserina phosphatidate
4. Fosfatidilinozitol
 O

O H 2C O C R2

R1 C O CH O CH3
+
H 2C O P O CH2 CH2 N CH3

O CH3

phosphatidylcholine
 O

O H2 C O C R2

R1 C O CH O

H2 C O P O

O H

OH OH
H OH
OH H
phosphatidyl- H H
inositol
H OH
 Rolul:
1. Structural
2. Fosfatidilcolina cu 2 resturi de palmitil este
componentul principal al surfactantului
pulmonar, ce acoperă alveolele şi împedică
colapsul la expiraţie
3. Fosfatidiletanolamina – sunt abundente în
ţesutul nervos
4. Fosfatidilinozitolul- rol în procesul de
transmitere a semnalelor extracelulare
 Proprietăţile
 Caracter amfipatic (lecitinile şi cefalinele au
structură bipolară: prezenţa resturilor acil –
hidrofobe şi a sarcinilor electrice: sarcina negativă
– restul a fosforic; sarcină pozitivă – gr alcool)

O H 2C O C R2

R1 C O CH O CH3
+
H 2C O P O CH2 CH2 N CH3

O CH3

phosphatidylcholine
 Proprietăţile FL
2. Proprietăţi tensioactive puternice
3. În apă se dizolvă formând agregate
micelii, alcătuite din 2 straturi
bilipidice
4. Sunt neutre la electricitate
5. Fosfatidilserina şi fosfatidilinozitolul
au sarcină negativă
 Sfingolipidele
 Derivaţi ai sfingozinei
 Se găsesc cu predelecţie în ţesutul cerebral,
splină şi eritrocite
 Rolul:
1. Sunt surse energetice (datorită AG)
2. Componente ale membranei celulare
(nervoasă)
3. Participă la coagularea sângelui
4. Sunt transportori de e şi componente ale
mitocondriilor, unde au loc procesele de O/R
5. Rol în fiziologia SNC
 Proprietăţi; amfioni, au caracter amfipatic
 2 categorii: sfingomielina şi
glicosfingolipidele
Sfingozina
Sfingozina +AG= ceramidă
Sfingomielina: ceramida+ rest de
fosforilcolină
 Sfingomielina
 Sfingozina +AG
= ceramidă
 Ceramida+ rest de

fosforilcolină
= sfingomielina

OH OH OH OH
H H
H2C C CH H2C C CH

H3N+ CH NH CH

HC O C HC

(CH2 )12 R (CH2 )12

sphingosine CH3 ceramide CH3

 Glicolipide
(Glicosfingolipidele)
 - includ ceramida
legată glicozidic de
monozaharide sau
oligozaharide (nu
cuprind fosfor)
1. Cerebrozide – se
află abudent în
substanţa albă a
creierului; în nervi.
Proprietăţi:nu au sarcină
electrică; au caracter
amfipatic
Structură: ceramida (AG-
24C)+βgGal (mai rarGl)
2. Gangliozide – sunt prezente în toate ţesuturile în
cantităţi mici, mai abudent în substanţa albă a
creierului; în nervi
Structură: ceramida (AG-stearic)+oligozaharid
(Gal+Gl+Nacetilglucozamină)+ 1,2sau3 resturi de
a sialic – acetilneuraminic mono-; di-; tri-
sialogangliozid
Proprietăţi: la PH=7 au sarcină negativă
 Steroizii
 Sunt derivaţi a ciclului pentanperhidrofenantren
(steranului –C17)
 Colesterolul
 C27
 Origine animală (lipseşte în
plante)
 Solid, alb, insolubil în apă
 Rol structural
 Precursorul tuturor
compuşilor steroidici
(provitaminei D, acizilor C hole steryl E ste r

biliari, hormonilor steroizi) O

 2 forme: esterificat şi R C O

neesterificat
 Acizii biliari
 Sunt componenţi ai bilei
 Structură: steroizi C24: colic, chenodezoxicolic,
dezoxicolic
 Rolul:
1. proprietăţi de solubilitate (micele în apă şi au
capacitatea de a solubiliza alte lipide)
2. Transport (AG)
3. Emulgatori
4. Activează lipaza pancreatică
 La PH alcaln se găsesc sub formă de săruri biliare
(conjugaţi cu glicina sau taurina
 Membranele biologice
 Structuri superorganizate, posedînd
constituienţii de bază - proteinele şi lipidele.
 despart celula de mediul estern şi separă
mediul ei intern în compartimente
 reprezintă o barieră de permeabilitate selectivă
 Conţin pompe moleculare specifice şi canale
(sisteme de transport)
 Sunt flexibile, labile, permanent se reînnoiesc
 sunt elastice şi dure la deformare
Funcţiile biologice ale membranelor:
 de separare (de barieră)
 de integrare sau asociere –
asociază procesele biochimice
izolate în structuri integre
 de transport (pasiv, activ);
 Osmotică – de concentrarea a
substanţelor între spaţiile intra- şi
extracelulare
 Electrică – repartizarea neuniformă
a sarcinilor pe ambele părţi ce
duce la apariţia diferenţei de
potenţial electric;
 de transformare a energiei – asigură
transformarea energiei electrice, osmotice
în energia chimică -ATP;
 de recepţie – prin intermediul receptorilor
ele reglează schimbul de informaţie între
celule şi mediul extern;
 reglatoare; metabolică – participă la
formarea AMPc; GMPc; enzimele
membranare – în diverse transformări
metabolice;
 Antigenică – glicoproteinele membranare
determină capacitatea de formare a
anticorpilor;
 Structura MB
 Componenţi de bază: lipidele şi
proteinele (1:4 pînă la 4:1)
 Glucidele
 Lipidele: conţin grupe
hidrofobe (nepolară) şi
hidrofile (polară) – în soluţii
apoase formează stratul
bilipidic
 Fosfolipidele şi glicolipidele –
constituienţii cheie ai
membranelor – îndeplinesc
funcţia de barieră a
permeabilităţii şi asigură
crearea compartimentelor Bilayer Spherical Micelle
unice
 Capătul polar al fosfolipidelor este situate la
suprafateţele membranei, iar capetele nepolare
sînt îndreptate în interior.
 Moleculele colesterolului se alătură cu
grupele sale hidrofile de grupele polare ale
fosfolipidelor, iar ciclul steran pătrunde în
grosimea stratului bilipidic între catenele
hidrocarburilor fosfolipidelor.
 Proteinele – asigură transportul, transmiterea
informaţiei, transformările de energie.
 Deosebim: proteine periferice şi integrale
 Proteinele periferice sunt legate de membrane prin
forţe electrostatice şi de hidrogen
 Proteinele integrale - amfipatice, conţin AA nepolari
– formează cu lipidele membranei legături hidrofobe
 Se cunosc următoarele variante de aranjare a
proteinelor.
 superficial
 parţial cufundate în stratul lipidic
 cufundate definitiv în stratul bilipidic
 străbat de la un capăt la altul membrana
 Glucidele – sub formă de glicolipide şi
glicoproteine
 Sunt situate pe suprafaţa membranei, dar nu
în faza hidrocarbonată
1. Favorizează menţinerea asimetriei
membranelor biologice
2. Au funcţia de identificare intercelulară, de
detectare a celulelor străine sistemului imun
3. Determină transportul proteinelor
membranare în locusurile necesare
 Proprietăţile membranelor biologice.
 fluiditatea. Starea în care se află
lipidele membranare se numeşte
fluidcristalină, deoarece pătura
lipidică este lichidă, însă în ea se
conţin sectoare compacte.
Reglatorul fluidităţii –
 AG saturaţi, nesaturaţi
 şi Col
 Situîndu-se între catenele acil, Col:
Cholesterol
in membrane
a. evită cristalizarea şi fuziunea lor,
b. blochează mobilitatea catenelor acil,
micşorînd fluiditatea MC
Col menţine fluiditatea la un nivel
mediu
 Proprietăţile membranelor biologice.
 Asimetria:
1. repartizarea neuniformă a lipidelor şi proteinelor
pe suprafaţa internă şi externă a MB
 Ex.: membrana eritrocitului:
a. Partea internă- fosfatidiletanolamină şi
fosfatidilserină
b. Partea externă – fosfatidilcolină şi sfingomielină
Asigură orientarea proteinelor membranare în
bistrat
2. La suprafaţa externă este prezentă componenta
glucidică (glicocalixul), pe cînd pe partea internă
ele practic lipsesc.
3. Sistemele de transport din membrană
funcţionează într-o singură direcţie (Na-K-ATP-
aza)
 Proprietăţile membranelor biologice.
 Mobilitatea
 Moleculele lipidelor membranei se află în mişcare
continuă. Sunt posibile cîteva tipuri de mişcare a
moleculelor: difuzie de rotaţie , transversală şi difuzie
laterală.
 Proteinele membranare tot posedă mobilitate. Ele parcă
plutesc în pătura lipidică, deplasîndu–se în procesul
difuziunii laterale.

L ateral M o b ility F lip F lo p

Proprietăţile membranelor biologice.
permeabilitatea selectivă.
Membrana biologică este permeabilă pentru
substanţele lipofile (steroizi ş.a.) şi
moleculele nepolare mici.
Substanţele polare (ionii, aminoacizii,
glucoza etc.) nu pot trece membrana prin
difuziune simplă, ele necesită anumite
sisteme de transport.
 Digestia şi
absorbţia
lipidelor
Metabolismul
lipoproteinelor
 Obiectivele
 Importanţa lipidelor în alimentaţie.
 Digestia şi absorbţia lipidelor în tractul
gastrointestinal.
 Acizii biliari – clasificarea, structura,
funcţiile lor. Metabolismul acizilor biliari
( noţiuni generale).
 Resintaza lipidelor în enterocite. Soarta
lipidelor resintetizate.
 Metabolismul LPP.
 Importanţa lipidelor în alimentaţie.
 Aportul alimentar de lipide necesar zilnic este
în mediu de 80g, incluzând grăsimi atât de
origine animală cât şi de origine vegetală.
 Principalele lipide ale raţiei alimentare
sunt: Tg; FL; Col liber şi esterificat.
 Lipidele alimentare sunt sursa AG
indespensabili – linolic şi linolenic.
 Funcţionarea normală a organismului necesită
un consum minim obligatoriu de vitamine
liposolubile ( A,D,E,K )
 Digestia grăsimilor în TGI
 Digestia şi absorbţia lipidelor alimentare necesită:
1. prezenţa AB (compuşii majori ai bilei) care conduc la:
a. emulsionarea lipidelor alimentare,
b. activarea enzimelor lipolitice;
c. absorbţia produselor finale ale digestiei.
2. pH alcalin -bicarbonaţii sucului pancreatic crează
pH-ul optim pentru enzimele lipolitice.
3. Prezenţa enzimelor lipolitice: lipaza, fosfolipazele,
colesterolesteraza, sfingomielinaza şi ceramidaza.
 În cavitatea bucală – Tg nu se supun modificărilor
deoarece saliva nu conţine E digestiei lor
 Excepţie: sugari, lipaza lingvală – digestează Tg în poziţia 3
– 1,2 diglicerid
 În stomac – digestia are loc doar la copiii sugari (PH sucului
gastric = 5) – sub acţiunea lipazei gastrice se digestează Tg
din lapte
 Digestia grăsimilor în TGI
 la adulţi are loc în
intestinul
subţire.
1. Prezenţa E lipolitice
2. Condiţii pentru
emulsionarea lipidelor
3. PH optim pentru
acţiunea E (neutru sau
slab alcalin)
 În intestin - chimul din stomac este neutralizat
de bicarbonaţii sucului pancreatic şi intestinal.
 Grăsimile se supun emulsionării sub acţiunea
sărurilor AB şi E lipolitice.
 AB se amplasează la suprafaţa grăsime-apă
împedică separarea acestor 2 faze.
Peristaltismul intestinului ajută la fărîmiţarea
picăturilor mici de grăsime, iar sărurile AB le
menţin în stare suspendată, împedicând
contopirea picăturilor mici de grăsime
 Digestia TG
 lipaza pancreatică:
1. Este o glicoproteidă
2. Se activează sub acţiunea colipazei şi AB
3. PH=8-9
4. are specificitate pentru legăturile 1,3.
 sub acţiunea izomerazei (transferă restul acil din
poziţia β2 în α1) - 1/3 din 2 monoglicerid trece în 1
monoglicerid
 1 monogliceridul sub acţiunea lipazei se scindează la
AG şi glicerol
 Digestia fosfogliceridelor
 fosfolipazele pancreatice (A1, A2, C, D) pînă la glicerol,
acizi graşi, acid fosforic şi compuşi azotaţi
 Digestia fosfogliceridelor
 Cea mai activă este fosfolipaza A2 (se activează
de tripsină, Ca; AB)
 fosfatidilcolina-------lizolecitina (proprietăţi
detergente puternice; participă la solubilizarea
lipidelor în intestin)

 Sub acţiunea lizofosfolipazei - lizolecitina se

scindează în glicerolfosfocolină şi AG
 Digestia sfingomielinelor
 Sfingomielinaza: singozină+AG+fosforilcolină
 Ceramidaza – degradează legătura N acilică
 Digestia Col
 Colesterolesteraza pancreatică (activată de AB)
scindează Col esterificat în Col şi AG

C holeste ryl E ster

R C O
 Absorbţia lipidelor
 Produsele finale ale digestiei lipidelor sunt: 2
monogliceridul; glicerolul; AG; sfingozina; a.
fosforic, colina, etanolamina; Col.
 sunt absorbite la nivelul intestinului subţire prin
difuzie simplă sau pinocitoză micelară (sub
formă de micele (picături lipidice mici), la
formarea cărora participă AB).
 Prin difuzie simplă sunt transportaţi: AG cu
catena scurtă; glicerolul, colina, etanolamina
 Acidul fosforic – sub formă de sare de Na sau K
 AG cu catena lungă, monoacilglicerolul, Col se
absorb cu ajutorul AB
 Ciclul entero-hepatic
 AG +AB formează o soluţie micelară şi
pătrund în spaţiile intervilozitare de la nivelul
jejunului proximal unde AG se absorb.
 Sărurile AB rămîn în lumen, participînd la
solubilizarea şi transportul altor lipide. Abia în
porţiunea distală a ileonului sărurile AB se
absorb printr-un mecanism activ.
 Prin sistemul portal trec în ficat (se
reînnoiesc)– bila --- intestin - circulaţia
entero-hepatică a acizilor biliari.
 Resinteza lipidelor
 Din substanţele ce se absorb din lumenul
intestinului în eterocite – are loc resinteza
lipidelor specifice organismului uman: Tg,
FL, Col esterificat
 Rolul: lipidele digestive se deosebesc după
structură, proprietăţile fizico-chimice de
lipidele specifice. În enterocite se
formează lipide specifice organismului
uman.
 Moleculele lipidelor reconstituite împreună
cu cantităţi mici de proteină sunt
încorporate în chilomicroni (CM)
 CM sunt secretaţi în vasele limfatice ce
drenează intestinul şi la nivelul canalului
toracic trec în plasmă.
 LIPOPROTEINELE (LP)
 LP- sînt complexe lipoproteice, alcătuite din
componente lipidice şi proteice.
 Componentele lipidice: Tg, FL, Col, colesteride
 Componentele proteice sînt denumite
apolipoproteine (Apo).
 Rolul LP
1. Transportul lipidelor exogene şi endogene
2. Participă la păstrarea compoziţiei lipidice a
membranelor
3. Reglează procese metabolice celulare
 Rolul Apo:
1. componente amfipatice a LP
2. Oferă situsuri de recunoaştere pentru R de pe
suprafaţa celulelor
3. Sunt activatori sau inhibitori ai E ce participă la
metabolismul lor
 Structura LP
LP au o structură comună, lipidele nepolare (TG şi
esterii Col) formează un miez hidrofob, iar lipidele
amfipatice (FL, Col) şi Apo alcătuesc învelişul hidrofil.
LP cuprind şi cantităţi mici de glucide (sub formă de
glicoproteine).
 Metodele de separare
 LP plasmatice pot fi separate prin ultracentrifugare şi
prin electroforeză.
 Prin centrifugare au fost obţinute 4 fracţiuni
1. chilomicronii
2. LP cu densitate foarte mică (VLDL, very low density
lipoproteins)
3. LP cu densitate mică (LDL, low density lipoproteins)
4. LP cu densitate mare (HDL, high density lipoproteins)
 prin electroforeză: separarea se efectuează la
pH alcalin (8,6) pe geluri de agaroză, de
poliacrilamidă.
 Prin această tehnică sînt separate 4 fracţiuni:
1. chilomicronii care nu migrează
2. pre -  - LP (corespund VLDL)
3.  - LP (corespund LDL)
4.  - LP (corespund HDL)
 CM VLDL LDL HDL

densitatea < 0,95 0,95-1,006 1,019- 1,063 1,12-1,21

g/sm3
Diametrul >100 25-75 22-24 6-12
nm
% proteine 1-2 7-10 14-25 45-55

% lipide 98-99 90-93 75-86 45-55

lipidele Tg Tg Col Fl

Apo B48; C, E, A B100; C, E B100 AI; AII

 Chilomicronii
 un conţinut mare de lipide (98-99% - Tg) şi puţine
proteine (1-2%).
 Sunt sintetizaţi în celulele mucoasei intestinale şi
încorporează lipidele alimentare absorbite (Tg).
 Sunt secretaţi în vasele limfatice care drenează
intestinul şi la nivelul canalului toracic trec în plasmă.
 Particulile primare cuprind apo-B48 şi apoA.
 În plasmă CM primesc Apo C şi E de la -LP
 CM sînt prezenţi în plasmă după îngerare de alimente
bogate în grăsimi. După 6-7 ore de la îngestia de
grăsimi CM dispar din sînge.
 Catabolismul chilomicronilor
 are loc în două etape.
 În prima etapă
a. sub acţiunea lipoproteinlipazei (LPL)Tg sînt
hidrolizate în AG+glicerol. Ţesuturile utilizează
AG pentru oxidare (muşchi scheletici, miocard),
depozitare (ţesut adipos), secreţie de grăsimi
(glanda mamară).
b. pe cînd Col, FL, Apo C sunt transferate pe HDL.
CM devin resturi CM
 A două etapă constă în captarea resturilor de CM de
către ficat, facilitată de apo E (interacţionează cu E-
receptorii din hepatocit). Pe această cale ajunge la
ficat o parte din Col exogen şi cel intestinal.
 Patologia
 Deficitul înăscut de LPL- hiperchilomicronemie
Mărirea concentraţiei CM, Tg, depunerea Tg în
ţesuturi (xantoame)
 Anomalia sintezei de Apo B-48 – imposibilitatea
formării CM şi transportului lipidelor exogene
Tg se acumulează în celulele intestinale; este
perturbată absorbţia lor; ele fiind eliminate prin
masele fecale – steatoree
În sînge: micşorarea lipidelor totale; Tg; Col
 Pre--LP (VLDL)
 sintetizate în ficat din lipidele endogene
 au un conţinut ridicat de lipide (90-93%): 55-
65% TG, 12-18% FL, Col esterificat 12-14%
şi Col liber 6-8%.
 cuprind apo B-100 , în plasmă primesc apo C
(apo CII) şi apo E de la -LP.
 Funcţia principală- transportul Tg sintetizate
în ficat spre ţesuturile extrahepatice.
 VLDL sînt prezente în plasmă după îngerare
de raţii bogate în glucide
 Catabolismul VLDL
 La nivelul ţesuturilor extrahepatice Tg din
VLDL sub acţiunea LPL-azei se scindează
în AG şi glicerol.
 Odată cu scăderea Tg are loc:
a. pierderea de apo C-II care trece pe HDL

b. Îmbogăţirea cu Col, furnizat de HDL -

astefl VLDL sunt transformate în IDL.

 50% sunt catabolizate în ficat prin

interacţiunea cu E-R, iar 50% sunt
transformate în LDL.
 particulele se îmbogăţesc cu Col, prin 2
moduri:
1. Col esterificat este transferat din HDL pe
VLDL sub acţiunea acil-Col-ester-
transferazei (Apo D)
2. Sub acţiunea lecitin-Col-acil-transferazei
(LCAT) Apo C-I, component al VLDL,
activează această E.
LCAT catalizează reacţia:
Lecitină + Col ----2-lizolecitină +
Acilcolesterol
 Patologia
 Steatoza (infiltraţia grasă a ficatului) –
acumularea grăsimilor în ficat
 Cauza: amplificarea sintezei Tg în ficat sau
perturbarea căilor de sinteză şi transport
(export) de VLDL
 Acţiune protectoare o au factorii lipotropi:
Met; proteine bogate în Met; grăsimile
nesaturate; vitamina E – ele favorizează
exportul Tg hepatice
 -LP
 se formează în plasmă din VLDL după
îndepărtarea Tg (sub acţiunea LPL, TGL) şi
îmbogăţire cu Col.
 au un conţinut lipidic de 75-86%, componenta
majoră fiind Col: 35-40% - Col esterificat, 3-
10% -Col liber; 20-25% - FL şi 8-12% - Tg.
 Apo majoritară este B-100.
 sunt prezente în sîngele recoltat dimineaţa
după un post de 8-10 ore şi cuprinde 70% din
Col total plasmatic.
 au rol de a furniza Col diverselor ţesuturi.
 Catabolismul LDL
În ficat, suprarenale, limfocite, celule musculare netede:
 LDL prin intermediul apo B-100 şi apo E interacţionează cu
R
 fixate pe R, LDL sunt translocate în interiorul celulei şi
fuzionează cu lizozomii
 În lizozomi LDL sub acţiunea E lizozomale sunt hidrolizate
în: proteine, FL, Col esterificat, Tg.
 Col liber:
a. este utilizat la construcţia membranelor, sinteza de hormoni
steroidici, acizi biliari
b. surplusul este esterificat şi depozitat în celulă.
Esterificarea Col e catalizată de E - acil-CoA- Col-
aciltransferaza (ACAT), rezultînd esteri ai Col cu acizii
palmitic, palmitooleic, oleic.
 Colesterolul liber:
1. inhibă HMG-CoA-reductaza, ca rezultat
sinteza Col în ţesuturile extrahepatice este
menţinută la un nivel scăzut;
2. inhibă sinteza R- B,E, astef determină
micşorarea numărului lor pe membrană şi
diminuarea captării LDL
3. activează E microzomială ACAT
 În macrofage:
 Macrofagele încorporează LDL care prezintă
alterări ale componentelor proteice sau lipidice.
 Receptorii care recunosc LDL modificate nu
sînt reglaţi prin feed-back negativ (cum se
reglează receptorul clasic LDL) şi, ca urmare,
prin încărcarea macrofagelor în mod excesiv cu
Col apar “celulele spumoase”. Modificările
biochimice ale LDL constau în acetilări,
glicozilări ale apo (apo B-100, apo E) şi /sau
alterări oxidative ale acizilor graşi nesatiuraţi.
 Patologia
 Hiperlipoproteinemia de tip II – deficienţă
calitativă şi cantitativă a R membranari pentru
LDL
 IIa – mărirea Col LDL – xantomatoză
 IIb – mărirea Col LDL+VLDL (Tg)- obezitate
(lipsesc xantomele)
 Risc de aterogeneză înaltă
 -LP HDL
 conţinut lipidic de 45-55%, predominînd FL –
20-30%, Col 17-23% şi Tg 3-6%.
 Componenţa proteică - apo A (AI, AII) dar
conţin cantităţi mici de apo C, D, E. Nu
cuprind apo B.
 HDL sînt secretate şi sintetizate de hepatocite
şi enterocite sub forma unor particule născînde
de formă discoidală, alcătuite dintr-un strat
dublu lipidic (FL; Col) şi apo A, apo E.
 Particulele născînde din intestin nu conţin apo
E.
 particulele născînde prin schimburi cu celelalte
LP plasmatice se transformă în HDL mature.
 Sub acţiunea LCAT - Col este esterificat şi
migrează în interiorul particulei.
 Stratul superficial al HDL este ocupat de Col
preluat din ţesuturi şi din alte LP plasmatice
(CM).
 Catabolismul HDL
 HDL sînt catabolizaţi la nivelul ficatului:
 Prin intermediul apo E particulele
interacţionează cu R de pe suprafaţa
hepatocitelor, sunt internalizaţi şi
componentele degradate.
 Rolul principal al HDL este transportul Col
din celulele extrahepatice în ficat, sediul
catabolismului Col (transformare în AB şi
excreţie prin bilă).
 Patologia
 Hipolipoproteinemia familiară – deficit de
HDL
 Cauza: deficit al sintezei de apoA
 Caracteristic: micşorarea HDL; Col HDL; FL
 Splenomegalie, hipotrofie amigdaliană;
anomalii neurologice
 Oxidarea AG
Oxidarea glicerolului
Sinteza corpilor
cetonici
 Obiectivele
Oxidarea acizilor graşi:
a) saturaţi cu număr par de atomi de carbon;
b) nesaturaţi cu număr par de atomi de carbon;
c) saturaţi cu număr impar de atomi de carbon;
d) în peroxizomi.
Reacţiile parţiale, enzimele, coenzimele, reglarea, randamentul
energetic.
Catabolismul triacilglicerolilor – reacţiile parţiale, enzimele, reglarea.
Oxidarea glicerolului – reacţiile parţiale, enzimele, coenzimale,
reglarea, randamentul energetic al oxidării anaerobe şi aerobe.
Oxidarea fosfo-, sfingo- şi glicolipidelor.
Metabolismul corpilor cetonici. Căile biosintezei şi utilizării lor –
reacţiile parţiale, enzimele, coenzimele, reglarea. Rolul biologic
al corpilor cetonici.
Oxidarea AG saturaţi cu număr par de
atomi de carbon
 β oxidarea AG (degradarea, scindarea,
catabolizarea oxidativă a AG, spirala lui
Lynen) – moleculele de AG suferă un atac
oxidativ în poziţia β , urmat de desprinderea
unui fragment cu 2C (Acetil Co A)
 Procesul e activ în muşchi, miocard, ficat,
rinichi, testicul, splină, creier, plămîni şi
ţesutul adipos.
 3 etape:
1. Activarea AG (citoplasmă)

2. Transferul lui Acil CoA în mitocondrii

3. xidarea propriu zisă (mitocondrii)

 Activarea AG:
 R-COOH + ATP  R-COO-AMP + PPi
aciladenilat
PPi  2 Pi
 R-COO-AMP + HS-CoA  R-CO~SCoA + AMP
acil-CoA
Sumar:
R-COOH + ATP + HS-CoA  R-CO~SCoA + AMP + PPi

R-COOH + ATP + HS-CoA +H2O R-CO~SCoA + AMP + 2 Pi

E- acil Co A sintetaza

Activatori: K; Mg

Inhibitori: Na ; Li
 Transferul lui Acil CoA în
mitocondrii
 Acil CoA nu poate penetra membrana internă
a MC
 Este transportat cu ajutorul carnitinei ( β-
hidroxi-γ-trimetilaminobutirat- vitamina Bt),
ce se formează din Lyz şi Met activă cu
participarea vitaminei C, B6, NAD
Transferul lui Acil CoA în
mitocondrii
 xidarea propriu zisă
 Localizat în MC (matrixul MC)
 repetarea a 4 reacţii:
1. Dehidrogenarea lui acil Co A (FAD)
2. hidratare
3. a doua dehidrogenare (NAD)
4. reacţie tiolazică
 În rezultat - se formează acetil CoA şi acil CoA
cu doi atomi de carbon mai puţin
 Bilanţul energetic
 Stoichiometria unui ciclu de oxidare:
CH3- (CH2)n-CH2 – CH2-COSCoA +FAD+
H2O+NAD+HSCoA
Acil CoA (Cn-2) +FADH2+NADH+H+ Acetil
CoA
 Stoichiometria oxidării a. palmitic (C16):

n/2 -1 – numărul de cicluri pînă la oxidarea

completă
n– numărul atomilor de C
 Stoichiometria oxidării a.
palmitic
16/2 -1 = 7 cicluri
7FADH2--------– 7 X 2=14ATP
7NADH+H ----- 7X3=21 ATP
8 CH3COSCoA--- 8X12= 96 ATP
Sumar: 131 mol de ATP
 Deoarece 2 legături macroergice sunt irosite la
activarea acidului – beneficiul net este de 129
 Oxidarea AG nesaturaţi
 -oxidarea AG nesaturaţi se desfăşoară normal
pînă în vecinătatea legăturii duble (cis
configuraţie)

 După trei cicluri normale de -oxidare se ajunge

la un cis – Δ3 – enoil – CoA.

 Sub acţiunea izomerazei legătura dublă din cis –

Δ3 trece în trans-∆ 2 – se formează trans – Δ2 –
enoil – CoA, intermediar normal al -oxidării.

 Exemplu: oxidarea acidului oleic (C18:1Δ9)

CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH
 Pentru AG polienici e necesară şi o altă enzimă –
epimeraza, care modifică configuraţia grupei OH la
C3. Această E e rezultată din hidratarea legăturii duble
D-izomer-3 hidroxiacil CoA, ce nu poate fi substrat al
enzimei de tipul L
 Oxidarea AG cu număr impar de atomi de C
 Se oxidează în acelaşi mod ca AG saturaţi, dar în
ultima etapă se formează o moleculă de propionil
CoA (C3) şi una de Acetil CoA.
Oxidarea AG cu număr impar de atomi de C

 E- propionil CoA carboxilaza

Co- vitamina H (biotin dependentă)
 E- Metilmalonil-mutaza

 Co- vitamina B12

 Lipsa acestei E – acidemie metilmalonică (în

sînge şi urină apare acidul metilmalonic,
micşorînd pH sîngelui (administrat vitamina
B12)
 Oxidarea AG în peroxisomi
 Caracteristic AG C20-C26
 Produsul final este Acetil CoA, dar nu este asociată cu sinteza
de ATP (acetil CoA trece în MC unde este oxidat la CO2 şi
H2O)
 Diferă de oxidarea mitocondrială prin reacţia de oxidare a acil-
CoA la enoil-CoA (E- oxidază)
R-(CH2)n-COSCoA+O2▬► R-(CH2)-CH=CH-COSCoA +
H2O2 ( sub acţiunea catalazei 2H2O2 ▬►2H2O+O2)
 Amploarea acestui proces variază în dependenţă de factorii
nutriţionali, hormonali, medicamentoşi. Numărul
peroxisomilor creşte în diabet, inaniţie, la administrarea unor
medicamente (aspirina, preparate hipolemiante)
 Absenţa peroxisomilor- sindromul Zellweger: creşterea AG cu
catena lungă şi deces în primele luni de viaţă
 Oxidarea α
 Predomină în ţesutul nervos (creier)
 Se formează hidroxiacizii graşi superiori, proprii lipidelor
SNC
 Necesită: NAD, Vitamina C, ATP, O2, Fe2+
 Nu intervine CoA şi nu se formează ATP
 E- acid gras peroxidaza (necesită H2O2, ce rezultă prin
autooxidarea flavinenzimelor)
 Au loc concomitent 2 procese:
1. eliminarea carboxilului sub formă de CO2
2. oxidarea lui C α la aldehidă
 Aldehida poate fi redusă la alcool sau oxidată la acidul
corespunzător
 Nu are loc degradarea totală a AG, deoarece E este activă
numai la AG C13-C18.
 Oxidarea ω
 Are loc în microsomi
 Necesită: O2, NADPH, citocromul P450
 E – monooxigenaza hepatică
 Generează acizi dicarboxilici ce se degradează
în final prin β oxidare
 Metabolismul TG
 În plasmă există 2 fluxuri de TG:
1. CM – transportă TG exogene – de la intestin la ţesuturi
2. VLDL – transportă TG endogene - de la ficat spre ţesuturi
 Mobilizarea TG din ţesutul adipos are loc în etape, pînă la
glicerol şi AG, sub acţiunea lipazelor (mono-; di- ,
triacilglicerollipaza).
 Soarta AG şi glicerolului:
 AG sunt transportaţi spre ţesuturi de albumina serică, unde:
1. se supun  oxidării - acetil-CoA (pentru a obţine ATP sau poate
fi utilizat la sinteza Col, corpilor cetonici).
2. se activează şi participă la sinteza TG, depozitate în ţesutul
adipos
3. difuzează în plasmă şi circulă sub formă de AG liberi (sunt
captaţi de ţesuturile periferice: muşchii scheletici, miocard, rinichi,
ficat)
Eritrocitele şi creierul nu pot utiliza AG ca sursă de energie
 Glicerolul:
1. Sinteza de TG şi FL
2. Sinteza glucozei - gluconeogeneză
3. Oxidează pînă la CO2 şi H2O
 Oxidarea glicerolului
E1 glicerolkinaza
E2 glicerolfosfatDH
 Trigliceridlipaza
 Enzima cheie a lipolizei - trigliceridlipaza
adipocitară, cunoscută ca “lipaza
hormonsensibilă”.
 Enzima este convertibilă prin fosforilare –
defosforilare. Forma fosforilată este activă.
Catecolaminele (adrenalina, noradrenalina)
sînt factori majori lipolitici. Glucagonul are
acelaş efect.
 Insulina, prostoglandina E sînt factori
antilipolitici, ei favorizează sinteza de TG în
ţesutul adipos.
 Sinteza corpilor cetonici
(cetogeneza)
 Principala cale de metabolizare a acetil CoA –
includerea în ciclul Krebs (în condiţiile în care
scindarea lipidelor şi a glucidelor este echilibrată) -
“lipidele ard în flacăra glucidelor”
 În lipsa glucidelor; inaniţie, diabet - OA se utilizează
pentru generarea Gl.
 În lipsa OA, Acetil Co A recurge la formarea corpilor
cetonici: acetoacetatul, β-hidroxibutiratul şi
acetona
 Sinteza lor are loc în ficat, dar se utilizează de
ţesuturile periferice
 Au rol energetic (muşchiul cardiac, stratul cortical al
rinichilor)
cetogeneza
 Utilizarea corpilor cetonici
 Calea tiokinazică:
 - Acetoacetatul – 2 mol de acetil CoA,
utilizate ulterior în ciclul Krebs (23 ATP)
 A doua cale de activare a
acetoacetatului:
Calea tioforazică:
Reacţie de schimb cu
succinil CoA
 Acetona:
 pînă la propandiol (CH3-CHOH-CH2OH) ,
scindat la fragmente acetil şi formil
 Transformată în piruvat (prin hidroxilare
dublă)
 Cetonemie, cetonurie
 Cetonemie- mărirea c% de corpi cetonici în sînge
 Cetonurie – apariţia CC în urină
 Diete bogate în lipide, sărace în glucide; inaniţie,
diabet, dereglări gastrointestinale la copii sau
gravide; glucozurie renală
 Eliminarea hidroxibutiratului şi acetoacetatului din
organism (fiind anioni la excreţie) conduce la
pierderea de cationi – Na - rezultă cetoacidoza
 Pierderea H2O – deshidratarea organismului
Biosinteza
lipidelor
 Obiectivele:
 Biosintaza acizilor graşi:
1. saturaţi cu număr par de atomi de carbon;
2. nesaturaţi cu număr par de atomi de carbon;
3. saturaţi cu număr impar de atomi de carbon.
 Enzimele, coenzimele, reglarea.
 Biosinteza TAG: substanţele iniţiale, enzimele şi
coenzimele, reglarea.
 Biosinteza fosfogliceridelor: substratele, reacţiile parţiale ale
I şi a II căi;
 Biosinteza sfingolipidelor: precursorii, reacţiile principale,
enzimele, reglarea.
 Metabolismul colesterolului. Biosinteza colesterolului –
substratele, etapele, reacţiile parţiale ale I etape (până la
acidul mevalonic), enzimele, coenzimele, reglarea. Căile de
utilizare şi eliminare ale colesterolului.
 Sinteza AG
 Sinteza AG şi încorporarea lor în Tg
constituie mecanismul principal de stocare a
excesului de glucide alimentare (Gl nu se mai
transformă în glicogen dar în Tg)
 Etapele:
 Sinteza de novo cu formarea acidului palmitic
 Elongarea acidului palmitic
 Introducerea de legături duble în AG
 Particularităţile sintezei AG
 Are loc în citozol
 E – acid gras sintetaza – alcătuită din 8 proteine
(domenii)- 7 sunt enzime, a 8-a – proteina
(purtătoare) transportatoare de acil -ACP.
 ACP cuprinde 2 grupe SH:
1. –SH furnizat de un rest de cisteinil: SH-Cis
2. - SH - fosfopantoteina, ataşată prin legătura
fosfat-Ser: SH-Pant
 Ca iniţiator este acetil CoA (rezultat din
glicoliză), pe când sursa majoră – malonil CoA
 rolul reducător îi revine NADPH+H
 Sinteza de novo cu formarea
acidului palmitic
 Etapele:
1. transferul lui Acetil CoA din mitocondrii în
citozol
2. Sinteza de malonil CoA
3. Sinteza acidului palmitic
Transferul lui Acetil CoA din mitocondrii în
citozol
 Sinteza de malonil CoA
 acetil-CoA + HCO3 + ATP  ADP + Pi +
malonil-CoA
 E- acetil CoA

carboxilaza
 A-citrat,

insulina
 I- palmitoil CoA

glucagonul
Sinteza acidului palmitic
Sinteza acidului palmitic
 Sinteza acidului palmitic

 Ciclu de reacţii este reluat: butiril+ACP se

condensează cu malonil+ACP- formînd în final C6-
acil ACP.
 Catena AG creşte pînă la formarea palmitil-S-ACP
Reacţia sumară:
Acetil-ACP+7 malonil-CoA +14 NADPH+H 
Palmitat +7CO2+14NADP + + 8HSCoA+6H2O

deoarece malonil CoA se sintetizează din acetil

CoA:
8 acetil-CoA + 14 NADPH +H + + 7 ATP 
palmitat+ 14 NADP+ + 8HSCoA + 7 ADP + 7 Pi
+6H2O
 Elongarea AG
 Localizată: reticulul endoplasmatic
 AG este activat
 La acidul preexistent (palmitil CoA) se ataşează malonil CoA
 Biosinteza AG nesaturaţi
 Pot fi sintetizaţi AC mononesaturaţi. Introducerea unei
duble legături are loc prin acţiunea unei monooxigenaze
(introduce gruparea hidroxil), urmată de deshidratare

 Acidul linoleic şi linolenic sunt esenţiali (exogen)

 Acidul linoleic se transformă în acidul arahidonic
conform reacţiilor
 Sinteza TAG
 2 căi:
1. calea monoacilglicerolului: are loc în
peretele intestinal (enterocite) din
produşi absorbiţi (resinteza lipidelor).
2. calea glicerolfosfatului: în toate
ţesuturile (activă: ţesutul adipos şi ficat)
AG sunt incorporaţi în TAG sub formă
activă de acilCoA:
R-COOH + ATP + HS-CoA +H2O R-
CO~SCoA + AMP + 2 Pi

E- acil Co A sintetaza
 1. calea monoacilglicerolului

 TG împreună cu FL, Col, proteine sunt

incorparate în CM şi secretaţi mai departe în
vasele limfatice.
calea glicerolfosfatului
 originea glicerol fosfatului
 În ficat, rinichi:
 În ţesut adipos, ficat
 Sinteza glicerofosfolipidelor
 2 căî de sinteză:
 Sinteza de novo - utilizează ca intermediar
comun acidul fosfatidic
 Calea de rezervă – o sinteză din produse
formate
 Particularitatea biosintezei FL este
participarea precursorilor în forme active de
derivaţi ai citidin fosfatului (CDP) ca CDP-
colina, CDP-etanolamina, CDP-diglicerid.
Sinteza de novo
2. sinteza din produse formate
 Sinteza sfingolipidelor
 Se formează din palmitoil CoA şi Ser
 Sfingozina liberă se formează din ceramidă
 Sinteza are loc pe suprafaţa citozolică a
membranelor reticulului endoplasmatic
Sinteza sfingolipidelor
 Sinteza Colesterolului
 Se sintetizează din Acetil-CoA
 Necesită 18 moli de Acetil-CoA, 16 NADPH+H şi 18 de
ATP
 Principalul organ de metabolizare este ficatul, dar are loc
şi în intestin, suprarenale, tegumente
 Are loc în 3 etape:
1. Sinteza acidului mevalonic
2. mevalonatul prin mai multe reacţii - 3∆-izopentenil
pirofosfat. 6 molecule de 3∆-izopentenil pirofosfat –
scualen
3. Scualenul se supune ciclizării – lanosterol -- Col
 Reglarea
 Reacţia – limită a biosintezei e formarea
acidului mevalonic, catalizată de o enzimă
compusă reglatoare – hidroximetil-glutaril-
CoA reductaza
 HMG-CoA reductaza – localizată la nivelul
RE
 Structura: 887 AA cu 2 domenii structurale:
unul hidrofob (membranar) şi altul
citoplasmatic (posedă activitate catalitică).
 Reglarea biosintezei colesterolului

1. la nivelul sintezei (v de transcriere a genelor)

2. la nivelul modificării v de degradare

3. prin cantitatea Col celular (represor al sintezei

E dar creşte v de degradare)
4. forma activă este forma defosforilată (insulina)

5. Enzima este inhibată de mevalonat şi de

colesterol
 Conţinutul Col depinde de regimul alimentar.
Acest colesterol alimentar frânează sinteza
reductazei în ficat
 insulina şi hormonii tiroidieni activeză HMG-
CoA reductaza, iar glucagonul la animale are
efect antagonist
 Reglarea e dependentă şi de c % proteinei
specifice ce transportă Col
 HO
CH3
C
H2C
CH2 CH2 OH
C mevalonate

O O
2 ATP
(2 steps)
2 ADP
HO
CH3
C O O
H2C
CH2 CH2 O P O P O
C

O O O O
5-pyrophosphomevalonate
ATP
CO2 ADP + Pi
CH3
O O
C
H2C CH2 CH2 O P O P O

O O
isopentenyl pyrophosphate
 CH 3
O O
C
H2C CH 2 CH 2 O P O P O
isopentenyl
pyrophosp hate O O

CH 3
O O
C
H3C CH CH 2 O P O P O
dimethylallyl O O
pyrophosp hate

CH 3 CH 3 CH 3 O O

2 H3C C CH CH 2 CH 2 C CH CH 2 CH 2 C CH CH 2 O P O P O
2 farnesyl pyrophosphate O O
NA D PH

NA D P + + 2 P P i

NAD P +
NADPH H+

O2 H 2O

O HO

squalene 2,3 -oxidosqualene lanosterol

 19 steps

HO HO

lanosterol cholesterol
 REGLAREA ŞI
PATOLOGIA
METABOLISMULUI
LIPIDIC
 Obiectivele
 Metabolismul eicosanoizilor. Căile ciclooxigenazică şi lipooxigenazică ale biosintezei lor.
Inactivarea.
 Metabolismul vitaminelor liposolubile: sursele alimentare, necesităţile diurne,
transformările
 Reglarea metabolismului lipidelor la nivelul celulei.
 Reglarea neurohormonală a metabolismului lipidelor. Rolul lipotropinelor, ACTH,
hormonilor tiroizi, insulinei, glucagonului, glucocorticoizilor şi catecolaminelor.
 Relaţiile reciproce dintre metabolismul energetic, glucidic şi lipidic.
 Dereglările digestiei şi absorbţiei lipidelor. Steatoreea pancreatică, hepatică şi intestinală.
 Dislipidemiile:
 a) hipolipoproteinemiile familiale – afecţiunea Tangier, - şi -lipoproteinemia familială;
 b) hiperlipoproteinemiile primare şi familiale;
 c) hiperlipoproteinemiile secundare (dobândite) – în diabet zaharat, alcoolism,
afecţiuni ale glandelor endocrine.
 Cauze, mecanismele dereglării metabolismului lipidelor, manifestările biochimice.
 6. Lipidozele tiszlare:
 a) ereditare – Neimann-Pick, Tay-Sachs, Krabbe, Gaucher, Farber, leucodistrofia
metacromatică, gangliozidoza GM1;
 b) dobândite – obezitate, ateroscleroză, alcoolism.
 Cauze, mecanismele dereglării metabolismului lipidelor, manifestările biochimice.
 7. A-, hipo- şi hipervitaminozele A, D, E, K – cauze, manifestări metabolice.
 8. Rolul eicosanoizilor în procesele inflamatorii, reacţiile alergice, dereglările fluidităţii
sanguine.
 Reglarea metabolismului lipidic

 Se efectuiază în mai multe aspecte:

 Factorii Enzimatici:
 a. Modificarea activităţii E incluse în sinteza
lipidelor
 b.Modificarea V sintezei şi degradării E
 Factorii de mediu: stresul emoţional negativ,
inaniţia, hipotermia, efortul muscular cauzează
pierderea din greutate a organismului.
 Factorii hormonali:
 Catecolaminele stimulează lipoliza prin mesagerul
secund, activează lipaza hormono-
dependentă.Glucagonul are acţiune asemănătoare.
 La fel şi hormonul de creştere, dar cu o fază mai tardivă
(stimulează sinteza adenilat ciclazei de novo).
 Steroizii, tiroxina au efecte benefice – insuficienţa lor
favorizează depozitarea de grăsime.
 Insulina posedă efect contrar, activează fosfodiesteraza –
inhibă lipoliza şi stimulează lipogeneza.
 Eicosanoizii
 Sunt substanţe biologic active de natură
lipidică, derivate din AG polinesaturaţi
(a.arahidonic sau prostanoic) şi îndeplinesc în
organism roluri multiple.
 Deosebim:
 Prostaglandinele (clasice- PG şi endoperoxizii
prostaglandinici (PGG2 şi PGH2)
 Prostaciclina (PGI2)
 Tromboxanii (TX)
 Leucotrienele (LT)
 Structura chimică
 Reprezintă AG nesaturaţi cu 20 C
 Sunt derivaţi ai acidului prostanoic

 Existenţa unui ciclu pentanic format între C8-

C12
 PG se deosebesc între ele prin:

1. natura substituienţilor din nucleul pentanic

(PGA-PGI)
2. Catenele laterale pot conţine un număr diferit
de legături duble (PG1, PG2, PG3)
 COOH

A r a c h id o n ic a c id
 PGE2
C O O H

A r a c h id o n ic a c id
 Biosinteza eicosanoizilor
 Are loc la nivelul tuturor ţesuturilor
 După sinteză nu se depozitează dar acţionează
imediat
 Are loc în 2 etape:
 Sinteza acidului arahidonic (comună)
 Sinteza PG, TH, LT
 Sinteza acidului arahidonic
 Derivat al acidului linoleic
 Este prezent la nivelul membranelor celulare
 Se eliberează prin activarea fosfolipazei A2
 Sinteza PG, TX şi LT
 2 căi:
 Calea ciclooxigenazei conduce la sinteza PG,
TX
 Calea lipooxigenazei – la sinteza LT
 Ciclooxigenaza este o hemoproteină, cu o
activitate dublă:
 a. dioxigenazică (încorporează O2 în substrat)
 b. peroxidazică (descompune peroxidul).
 COOH

arachidonic acid
2 O2 Cyclooxygenase

O
COOH

O
PGG2 OOH
2 e Peroxidase
O
COOH

O
PGH2
OH
 TX conţin în structura lor ciclul piranic
(TXA2 şi TXB2)
 TXA2 este sintetizat de PGH2 de către sintaza
tromboxanică microzomală.
 Structura chimică
 LT (LTA-LTE) – cuprind în structura lor mai multe
legături duble, trei fiind conjugate. Cele mai active la om
sunt LTA4.
LTA4
 Inhibitorii sintezei:
 Corticosteroizii – inhibă fosfolipaza A2
 Aspirina (medicamente antiinflamatoare
nesteroide) - inhibă ireversibil COX (prin
acetilarea grupelor hidroxil a resturilor de Ser
localizate le situsul activ al enzimelor).
 Derivaţii imidazolului – inhibă tromboxan
sintaza.
 Catabolismul PG
 Viaţă biologică scurtă:
a. TXA2 are T1/2= 30 secunde, şi suferă o hidroliză
rapidă, nonenzimatică la inactivul TXB2.
b. Prostaciclina (PGI2) - T ½ - 3 minute la 37 °C şi
pH 7,5 şi este convertită printr-o hidroliză
nonenzimatică la forma inactivă.
 PG clasice sunt eliminate la nivelul plămînului
 Principalii derivaţi sunt 15-ceto- iar ai
prostaciclinelor 6 ceto-, care se elimină cu urina.
 Proprietăţile biologice ale prostanoidelor
 O serie de efecte ale prostanoidelor sunt mediate
prin intermedizul adenilat-ciclazelor sau prin
mobilizarea Ca2+ intracelular.
 PG creşte AMPc în adenohipofiză, corpus
luteum, osul fetal, plachetele pulmonare şi
tiroidă, însă descreşte în ţesutul adipos.
 Tromboxanii blochează producerea de AMPc de
către PG şi mobilizează Ca2+ intracelular.
 Acţiunile biologice
 Diferă nu numai de natura chimică (PG, LT,
TX) dar şi de cea a tipului celular
 La nivelul TGI:

PGF2α – acţiune contractilă asupra musculaturii

netede longitudinală şi circulară; PGE2 –
relaxează musculatura circulară, acţiune
inhibitorie asupra secreţiei de suc gastric şi
absorbţiei intestinale.
 Acţiunile biologice
 Sistemul respirator: PGE şi PGF – fiind
implicate în stări patologice ca edem
pulmonar, embolie, astm.
 PGF2α – acţiune contractilă asupra
traheei, bronhiilor
 PGE2- bronhodilatatoare
 SNC: reglarea transmisiei sinaptice.
PGE2- scade c% de GMPc – efecte
tranchilizante, anticonvulsive
 PGF2α – creşte c% GMPc – efecte
contrare
 Acţiunile biologice
 Sistemul de reproducere: la bărbaţi
influenţează spermatogeneza; la femei
controlează ciclul ovarian. PGF2α - acţiune
contractilă asupra musculaturii netede a
uterului.
 Sistem circulator: Prostaciclina şi TX –
controlează tonusul vaselor sanguine şi
agregarea plachetară.
 TXA2 – acţiune contractilă – creşte TA. La
nivelul plachetelor – stimulează agregarea şi
formarea de tromb
 Prostaciclina – acţiuni opuse (relaxează
musculatura vaselor; efect antitrombic)
 Acţiunile biologice
 LT (LTB4) – acţionează ca agenţi
chemotactici şi chemocinetici,
determinând acumularea de
neutrofile în focarul inflamator. La
nivelul plămânului – efecte
contractile asupra musculaturii
netede.
 LTC4 - responsabilă de producerea
şocului anafilactic.
Catalyzed by 5-Lipoxygenase:
COOH

O2 arachidonate

OOH
COOH

5-HPETE
H2O
O
COOH

leukotriene-A 4
 Vitaminele
 sunt substanţe biologic active necesare pentru
creşterea, dezvoltarea şi supravieţuirea
organismului.
 nu se sintetizează în organismul uman

(prezenţa lor în alimente este obligatorie).

 nu servesc în calitate de sursă energetică, dar
îndeplinesc funcţii coenzimatice.
 avitaminoze şi hipovitaminoze
 avitaminoze - lipsa vitaminelor în alimente
 hipovitaminoze - insuficienţa vitaminelor în
alimente
 Ambele apar şi se dezvoltă în stări patologice
specifice
 Cauzele apariţiei lor:
1. pot fi exogene (atunci când vitamina respectivă
lipseşte sau se conţine în produsele alimentare
insuficient)
2. endogene (dereglări în absorbţie, transport,
antivitamine etc.)
 Provitamine
 - predecesorii vitaminelor, care în organism se
transformă în vitaminele respective (de ex. în
morcovi, caise se conţine -carotena, care în
ficat se va transformă în vitamina A).
 Antivitaminele – substanţe (inclusiv şi unele
medicamente) ce se aseamănă mult ca
structură cu unele vitamine.
 La majorarea c% lor - în mod competitiv ele se
vor uni cu E în locul vitaminelor --- se
formează complexul apoenzimă-antivitamină
lipsit de activitate --- se dereglează reacţiile
metabolice catalizate de aceste enzime.
 Preparatele sulfanilamidice prezintă antivitamine
pentru microorganisme deoarece ele mult se
aseamănă după structură cu acidul p-aminobenzoic,
factorul de creştere a bacteriilor.
 La majorarea concentraţiei în organism a acestor
medicamente, ele se vor include în sistemele
enzimatice ale bacteriilor şi bacteriile vor pierde
capacitatea de a se înmulţi (efect bacteriostatic).
 Vitamina A
 vitamina creşterii, retinol,
antixeroftalmică
 La baza structurii acestei vitamine se
află ciclul -ionon legat cu 2 resturi
de izoprenă
 Metabolism
 Digestia are loc în intestin
 Absorbţia – în regiunea superioară a
intestinului
 Retinolul absorbit uneşte AG saturaţi şi este
încorporat în CM – sânge - ficat
 Rolul vitaminei A
 Retinol – acţiune hormonală decesivă pentru
funcţia de reproducere
 Retinal – component al pigmentului vizual –
rodopsina (din bastonaşele retinei)
 A. retinoic – participă la sinteza
glicoproteinelor
 Rodopsina este constituită dintr-o proteină
simplă – opsina -11-cis-retinal
 Absorbţia cuantelor de lumină de către
rodopsină conduce la descompunerea
rodopsinei în opsină şi retinal cu structura
trans
 El va trece în 11-cis retinal prin absorbţie de
fotoni care refac înapoi rodopsina (E- retinal-
izomeraza)
 Alte efecte:
 La oxidarea AG
 Biosinteza gliceridelor, fosfolipidelor, Col, h.
steroizi
 Creşte asimilarea purinelor şi sinteza AN
 Sunt reglatori ai permeabilităţii membranelor
 Afectează expresia genetică implicată atât în
proliferarea cât şi diferenţierea celulelor
normale sau maligne
 Vitamina A
 Se conţine în produse de origine animală (unt,
ficat etc.). Unele produse de origine vegetală
(morcov, caise etc) conţin carotina
(provitamina), care în ficat sub influenţa
anumitor enzime este convertită în vitamina A.
 Carenţa Vitaminei A
 se caracterizează prin:
 La nivelul ochilor: xeroftalmia (uscarea
corneei); în cazuri grave keratomalaţia
(degradarea globului ocular); hemeralopia
(orbul găinei).
 La nivelul pielei şi mucoaselor: hiperkeratoza,
descuamaţie, ulcerări, inflamaţii.
 Vitamina D (antirahitică)
 Se cunosc mai multe forme:
 D2 – ergocalciferol (ergosterol)
 D3 – colecalciferol
 Structura chimică: derivaţi ai ciclului steran:
 Metabolism:
 În intestin se supune acţiunii emulsionante a
bilei, apoi este absorbită la nivelul intestinului
subţire – în sânge (se leagă de o proteină) – D2
şi D3 - transportate la ficat.
 Prin sânge – în ficat ajunge şi vit D3 formată
din 7- dehidrocolesterol în piele, sub acţiunea
razelor ultraviolete din lumina solară.
 Vitamina D (antirahitică)
 În ficat vit D3 suferă o hidroxilare – 25-
hidroxicolecalciferol (E- colecalciferol-
hidroxilază) - forma cea mai abundentă de vit
D în circulaţia sanguină ţi ficat.
 În rinichi 25- hidroxicolecalciferol suferă o
nouă hidroxilare – 1,25-dihidroxicolecalciferol
(E- 1α-hidroxilază) – transportat la ţesuturile
ţintă: intestin şi oase. Are rol important în
menţinerea nivelului Ca seric.
 Reglarea – PTH şi nivelul de Ca în sânge.
 Efectele vitaminei D
 La nivel de intestin: măresc absorbţia Ca şi
fosfatului (stimulează sinteza unei proteine ce
facilitează transportul Ca prin mucoasa
intestinală)
 La nivelul tubilor renali: favorizează
reabsorbţia fosfaţilor (contracarând eliminarea
lor stimulată de PTH)
 La nivelul osului: intervine în mineralizarea
oaselor prin mărirea formării de hidroxiapatită.
 Vitamina D (antirahitică)
 Carenţa acestei vitamine are ca consecinţă
apariţia şi dezvoltarea rahitismului la copii din
cauza dereglării metabolismului calciului şi
fosforului – mineralizarea întîrziată a oaselor.
 este afectat scheletul: oasele sunt mai moi,
picioarele se deformează sub greutatea
corpului; fontanelele se închid cu întârziere, se
reţine dezvoltarea dinţilor; tonusul muscular
este redus etc.
 În sânge scade conţinutul calciului şi fosfatului.
 Vitamina E (-tocoferol, antisterilă)
 Structura chimică: are la bază tocolul (5,7,8-
trimetiltocol)
 Metabolism
 Absorbită la nivelul intestinului subţire -
sânge-ficat şi alte organe
 Se excretă prin bilă şi intestin (în prealabil se
supine unei oxidări şi se conjugă cu a
glucuronic)
 Rolul vitaminei E
 Asupra organelor de reproducere: - măreşte
fertilitatea la femei şi ajută la restaurarea
activităţii sexuale la bărbaţi
 Este antioxidant puternic - protejează oxidarea
AG nesaturaţi în MB
 intervine în metabolismul seleniului (care
întră în componenţa glutation peroxidazei ce
asigură protecţia membranelor faţă de acţiunea
radicalilor peroxizi).
 Sunt implicate în sistemul E respiratorii,
favorizând cuplarea fosforilării oxidative
 Deficienţa Vitaminei E
 are ca urmare afectarea aparatului
reproductiv: stagnarea embriogenezei,
modificări degenerative a organelor
reproductive ce duc la sterilitate.
 distrofie musculară,
 infiltrare adipoasă a ficatului,
 Distrugerea globulelor roşii
 Reducerea stabilităţii membranelor şi sărăcirea
în colagen a ţesutului conjuctiv
 Ateroscleroză, cancer.
 Se conţine în uleiuri vegetale (porumb, floarea
soarelui etc.) carne, unt, gălbenuş de ou, varză,
cereale.
 Necesarul:
 Zilnic: 7mg la adult şi 2-3 mg la copii
 Vitamina K (antihemoragică).

 K1- fitochinona (izolată din vegetale)

 K2- fariochinona (izolată din ţesuturile
animale)
 La baza structurii: nucleul p-naftochinonei
Vitamina K (antihemoragică).
 Rolul
 Participă la coagularea sângelui – este direct
implicată în biosinteza factorilor II, VII, IX, X.
 Vitamina K ajută la modificarea restului de
Clu în γ-carboxiglutamic (se adaugă o grupă
carboxil ce poate fixa Ca)
 Intervine şi în procesele de fosforilare
 Vitamina K (antihemoragică).
 Carenţa acestei vitamine are ca consecinţă
apariţia hemoragiilor în diferite organe şi
ţesuturi din cauza dereglării procesului de
coagulare a sângelui.
 La om hipovitaminoza în condiţii obişnuite se
întâlneşte relativ rar deoarece această vitamină
se sintetizează de microflora intestinală.
Hemoragiile pot apărea când bolnavul
utilizează cantităţi considerabile de antibiotici
”per os”, care vor distruge microflora
(disbacterioză) intestinală, sau când este
dereglat mecanismul de absorbţie a lipidelor.
 Vitamina K (antihemoragică).

 Antivitaminele acestei vitamine, de ex.

dicumarolul sunt utilizate în clinică ca
anticoagulanti. La baza structurii acestei
vitamine este ciclul 1,4-naftochinonă. Există
analogi sintetici hidrosolubili a acestei
vitamine, de ex. vicasolul.
 substanţe lipotrofe
 Ficatul este un organ specific de sinteză a
fosfolipidelor plasmei.
 În lipsa colinei sau a grupelor CH3, necesare
pentru sinteza lor, se diminuează viteza de
sinteză a fosfolipidelor şi, respectiv, viteza cu
care AG sunt eliminaţi din ficat.
 În consecinţă, are loc depozitarea lipidelor în
ficat.
 Orice substanţă donatoare de CH3 pentru
sinteza colinei este denumită lipotropă.
 Dislipoproteidemie sau
dislipidemie
 modificarea c% lipidelor totale plasmatice,
a uneia dintre fracţiuni sau modificarea
raportului diverselor componente.
 Se clasifică:
 Hiperlipiproteidemii (primare şi secundare)
 Hipolipoproteidemii primare (ereditare,
familiale)
 Hiperlipidemiile primare sunt de natură
genetică,
 Hiperlipidemiile secundare sunt
determinate de diferite afecţiuni renale,
diabet, hipotireoză, intoxicaţii de alcool.
 HLP primare
 după Fredrickson, în funcţie de aspectul
fenotipic , HLP primare au fost clasificate în
şase tipuri, I-VI, tipul II avînd două
variante IIa şi IIb
Tipul Vârsta Aspecte Clinic
biochimice

I copilărie hiperCM Xantoame

hiperTg eruptive,
HiperCol hepatospleno-
megalie
IIa La orice vârstă LDL ↑ Xantomatoză
hiperCs Ateroscleroză
prematură

IIb La orice vârstă LDL, VLDL ↑ Obezitate,

hiperTg lipsesc
hiperCs xantoamele,
Ateroscleroză
prematură
Tipul Vârsta Aspecte Clinic
biochimice
III adult IDL Xantoame
hiperTg eruptive
hiperCol ateroscleroza
accelerată
IV adult VLDL ↑ Obezitate,
hiperTg hepatospleno-
megalie,
hiperuricemie,
ateroscleroză
prematură
V adolescenţă CM↑ VLDL ↑ Xantoame
hiperTg ateroscleroză
hiperCol prematură
VI HDL ↑; creşterea uşoară
diminuarea Col a longevităţii şi
VLDL şi LDL. protecţie anti
ATS
 Hiperlipidemiile secundare
 Diabetul zaharat:
 Lipsa de insulină:
 lipoliza activată,
 lipogeneza inhibată
 se manifestă prin diminuarea lipoproteinlipazei
celulare, iar nivelul mare de AG amplifică
producerea de pre-β-LP.
 apariţia hiperlipidemiei (II , IV)
 Hiperlipidemia alcoolică:
 se observă o lipidemie alimentară o dată cu
consumul de alcool;
 e însoţită şi de o secreţie intensă a pre-β-LP, de
o hiperchilomicronemie - ↑Tg
 un clirens lent al ambelor particule
 Steatoza hepatică
 Alcoolul amplifică sinteza şi secreţia pre-β-
lipoproteinelor determinate de valorile majorate
ale NADH+H (formate la metabolizarea
alcoolului sub acţiunea alcool DH).
 NADH +H inhibă oxidarea AG şi măreşte sinteza
TAG şi a pre-β-lipoproteinelor (VLDL).
 Alcoolul favorizeză inducţia enzimelor
microzomale în ficat.
 Obezitatea
 Excesul de aport caloric, raportat la cheltuielile
energetice ale organismului conduce la activarea
marcată a lipogenezei şi dezvoltarea excesivă a
ţesutului adipos
 IMC=greutatea (kg)/ înălţime (m²) =20-25
 Obezitatea abdominală – depunerea ţesutului adipos
în jurul organelor din cavitatea peritoneală. Lipoliză
excesivă – creşterea AGL. Este asociată cu IR,
modificări lipidice (hiperTg, ↑ VLDL; ↓HDL);
infiltraţia grasă a ficatului, DZ tip 2.
 Markerul ei : T/Ş.
 Ateroscleroza
 Se caracterizează prin depunerea Col în intima
vaselor sub formă de plăci aterosclerotice, ceea ce
duce la îngustarea lumenului capilarelor şi împedică
fluxul circulator normal.
 Se reduce elasticitatea pereţilor arteriali
 favorizează BIC şi a accidentelor vasculare
cerebrale.
 Factorii favorizanţi: supraalimentaţia, sedentarismul,
stresul, obezitatea, fumatul ce determină:
1. Scăderea nr de receptori pentru LDL (↑ Col total în
plasmă şi creşterea Col din LDL)
2. ↓ HDL
3. ↑IDL, ↑ LDL
4. ↑Tg
 Ateroscleroza
 Patogenie:
1. leziunea pereţilor endoteliali
2. Infiltrarea LDL oxidate
3. Proliferarea “celulelor spumoase”
4. Formarea unor depozite lipidice la nivelul pereţilor
arteriali formate din: cristale de Col şi esteri ai Col;
“celule spumoase”; celule necrotizate.
Alte modificări: proliferarea fibrelor musculare netede,
infiltrarea macrofagelor şi a limfocitelor, eliberarea
locală de citokine; agregarea trombocitelor şi
extinderea leziunilor endoteliale iniţiale.
blood vessel lumen endothelial cells

elastic
lamina smooth muscle cells

blood vessel lumen

endothelial
cells
  foam cell
  
 LDL    

smooth muscle cells

 Hipolipoproteidemiile primare
(ereditare, familiale)
 sunt datorate genelor care controlează
sinteza, transportul sau utilizarea LP.
 afecţiunea Tangier,
 A beta-lipoproteinemia familială;
 Patologia lipidelor
 afecţiunea Tangier - cauzată de insuficienţa sau
lipsa totală de α-LP (HDL), datorate deficitului
sintezei de apo A
 acumularea în ţesuturi a esterilor colesterolului.
 Splenomegalie, anomalii neurologice, hipertrofie
amigdaliană
 Afecţiunea este incurabilă.
A beta-lipoproteinemia familială
 determinată de o sinteză defectuoasă a apo-B
şi apo-C (din CM şi VLDL)
 Reducerea Tg, Col, FL; sunt absente LDL,
VLDL, CM
 Apare malabsorbţia lipidelor
 Lipidoze tisulare
 Boli ereditare, caracterizate prin acumularea
de sfingolipide în creier şi ţesuturi, datorate
deficienţei enzimelor implicate în
catabolizarea lor (scindarea are loc în
lisosomi)
 Lipidoze tisulare
1. Neimann-Pick - deficienţa de sfingomielinază
 sfingomielina SM- se acumulează în ficat,
splină, creier
 Hepato- şi splenomegalie, tulburări digestive,
întîrziere psihomotorie, convulsii
 Decedează în vârsta fragedă
 Lipidoze tisulare
 2. afecţiunea Tay-Sachs – lipsa β-N-
acetilhexozaminidazei (hidrolază ce scindează
N acetil-galactozamina din GM2)
 Acumularea de GM2 - tumefierea celulelor
ganglionare ale scoarţei creierului – creşte în
volum
 pe retina ochiului – apar pete de culoare roşie-
vişinie – gangliozid GM2
 Lipidoze tisulare
 3. Boala Krabbe – deficit de galactocerebrozidază
 Demielinizări la nivelul creierului
 Paralizie, convulsii, cecitate, surditate,
 deces în vârsta fragedă
 Lipidoze tisulare
 4. boala Gaucher – deficit de hidrolază ce
scindează glucoza din glucocerebrozide
 Splenomegalie (se acumulează în splină);
tulburări hematologice ( membrana
eritrocitelor are cantităţi mari de gangliozide)
 Osteoporoză, retard mintal
 Lipidoze tisulare
 5. leucodistrofia metacromatică – deficit de
sulfatidază
 Acumularea sulfatidelor în substanţa albă
nervoasă, ficat, rinichi
 Tulburări neurologice şi psihice
 Lipidoze tisulare
 boala lui Fabry (lipogranulomatoza) - deficienţa
ceramidazei lizozomale (acide)
 cauzează acumulări de ceramide.
 moştenită autosomal recesiv
 leziuni granulomatoase în piele, articulaţii şi laringe,
 disfuncţii moderate a sistemului nervos;
 de asemenea poate implica inima, plămînii, şi nodulii
limfatici.
 De obicei fatală în timpul primilor câţiva ani de viaţă.