You are on page 1of 117

ALGEBRA ¼ LINIARA ¼

şi
GEOMETRIE ANALITICA ¼
culegere de probleme

PAVEL MATEI

Cuprins

Capitolul 1. Complemente de calcul matriceal 1
1. Preliminarii 1
2. Probleme rezolvate 4
3. Probleme propuse 11
4. Indicaţii şi r¼
aspunsuri 12

Capitolul 2. Vectori liberi 13
1. Preliminarii 13
2. Probleme rezolvate 16
3. Probleme propuse 18
4. Indicaţii şi r¼
aspunsuri 22

Capitolul 3. Spaţii vectoriale 25
1. Preliminarii 25
2. Probleme rezolvate 26
3. Probleme propuse 28
4. Indicaţii şi r¼
aspunsuri 30

Capitolul 4. Aplicaţii liniare şi matrice 33
1. Preliminarii 33
2. Probleme rezolvate 34
3. Probleme propuse 35
4. Indicaţii şi r¼
aspunsuri 36

Capitolul 5. Valori şi vectori proprii 39
1. Preliminarii 39
2. Probleme rezolvate 40
3. Probleme propuse 42
4. Indicaţii şi r¼
aspunsuri 44

Capitolul 6. Spaţii euclidiene 47
1. Preliminarii 47
2. Probleme rezolvate 49
3. Probleme propuse 54
4. Indicaţii şi r¼
aspunsuri 56

Capitolul 7. Forme p¼ atratice 59
1. Preliminarii 59
2. Probleme rezolvate 61
3. Probleme propuse 64
4. Indicaţii şi r¼
aspunsuri 66
iii

Probleme rezolvate 80 3. Elemente de calcul tensorial 69 1. Preliminarii 89 2. Conice 89 1. Indicaţii şi r¼ aspunsuri 86 Capitolul 10. Probleme rezolvate 91 3. Probleme propuse 82 4. Indicaţii şi r¼ aspunsuri 76 Capitolul 9. Indicaţii şi r¼ aspunsuri 97 Capitolul 11. Cuadrice 99 1. Probleme propuse 75 4. Probleme rezolvate 103 3. Preliminarii 99 2.iv CUPRINS Capitolul 8. Probleme propuse 95 4. Preliminarii 69 2. Indicaţii şi r¼ aspunsuri 109 Bibliogra…e 111 . Planul şi dreapta în spaţiu 77 1. Preliminarii 77 2. Probleme rezolvate 72 3. Probleme propuse 107 4.

Ea are la baz¼a îndelungata experienţ¼a pedagogic¼a a autoru- lui în cadrul Catedrei de Matematic¼a şi Informatic¼a din Universitatea Tehnic¼a de Construcţii Bucureşti şi respect¼a programa analitic¼a în vigoare (post Bologna). Bucureşti. planul şi dreapta în spaţiu. Intenţia mea a fost ca materialul de faţ¼a s¼a scoat¼a în evidenţ¼a leg¼aturile algebrei liniare cu geometria analitic¼a. indicaţii şi r¼aspunsuri la problemele propuse. forme p¼atratice. univ. Sunt tratate urm¼atoarele capitole: complemente de calcul matriceal. conice şi cuadrice. Mulţumiri anticipate tuturor celor care vor face observaţii pe marginea lucr¼arii de faţ¼a. Sever Angel Popescu-pentru amabilitatea. vol. r¼abdarea şi efortul depus în parcurgerea materialului. militare etc.com . elemente de calcul tensorial. spaţii vectoriale. Obiectivul lucr¼arii îl constituie …xarea cunoştinţelor teoretice şi aprofundarea acestora prin probleme care nuanţeaz¼a rezultatele teoretice şi pun în evidenţ¼a im- portanţa lor. La redactare am avut în vedere îmbinarea rigorii matematice cu clar- itatea şi accesibilitatea prezent¼arii. prob- leme reprezentative rezolvate în detaliu. aplicaţii liniare şi matrice. dr. vectori liberi. Sugestiile şi observaţiile f¼acute se reg¼as- esc în forma …nal¼a a lucr¼arii. analiza numeric¼a. ecuaţii diferenţiale. geometrie analitic¼a şi diferenţial¼a". Cartea furnizeaz¼a celor interesaţi un material de studiu din domeniul algebrei liniare şi al geometriei analitice. Gavriil P¼altineanu şi prof. dr. iulie 2007 Autorul email: pavel. CUPRINS v PREFAŢA ¼ Prezenta culegere de probleme se adreseaz¼a studenţilor din universit¼aţile tehnice. Autorul mulţumeşte c¼alduros referenţilor ştiinţi…ci-prof. vectori şi valori proprii.matei@gmail. precum şi cu mecanica. serii Fourier. recomand cartea "Algebr¼a liniar¼a. I ([8]). univ. teoria elasticit¼aţii etc. economice. cu alte ramuri ale matematicii: analiza matematic¼a. spaţii euclidiene. ap¼arut în anul 2002 la editura AGIR. teoremele şi formulele de baz¼a necesare rezolv¼arii problemelor. Fiecare capitol este structurat astfel: un breviar teoretic cu de…niţiile noţiu- nilor folosite. Pentru cei interesaţi de împrosp¼atarea cunoştinţelor teoretice. probleme propuse.

.

Produsul a dou¼ a matrice inferior (superior) triunghiulare este o matrice inferior (superior) triunghiular¼ a Inversa unei matrice inferior (su- perior) triunghiular¼ a nesingular¼a este o matrice inferior (superior) triunghiular¼ a Dac¼a lii 6= 0. dac¼ ai<j De asemenea. CAPITOLUL 1 Complemente de calcul matriceal 1. i = 1. dac¼ai=j > > u < ii j ! (1.2) cij = 1 X > > ai<j . uik ckj . dac¼ > > u ii > : k=i+1 0. dac¼ ai>j Factorizarea LU . Dac¼ a minorii principali 1 . inversa sa B = (bij ) …ind dat¼ a de formulele 8 1 > > . Fie L o matrice inferior triunghiular¼ a şi U o matrice superior triunghiular¼ a: 0 1 0 1 l11 0 0 ::: 0 u11 u12 u13 ::: u1n B l21 l22 0 ::: 0 C B 0 u22 u23 ::: u2n C B C B C L=B B l31 l32 l33 ::: 0 C.1) bij = 1 X > > @ ai>j . matricea inferior triunghiular¼ a L este inversabil¼ a. dac¼ai=j > > l < ii 0 i 1 > 1 (1. inversa sa C = (cij ) …ind dat¼a de formulele 8 > 1 > > . Fie A = (aij ) o matrice p¼ atratic¼ a de ordinul n. o matrice triunghiular¼a este nesingular¼ a (adic¼ a are determinant nenul) dac¼ a şi numai dac¼ a toate elementele de pe diagonala principal¼ a sunt nenule. C @ ::: ::: ::: ::: ::: A @ ::: ::: ::: ::: ::: A ln1 ln2 ln3 ::: lnn 0 0 0 ::: unn Determinantul unei matrice triunghiulare este egal cu produsul elementelor de pe diagonala principal¼ a. În consecinţ¼ a. dac¼ > > l ii > : k=j 0. matricea superior triunghiular¼ a U este inversabil¼ a. n. dac¼ a uii 6= 0. lik bkj A . Preliminarii Matrice triunghiulare. n. U = B C B 0 0 u33 ::: u3n C. i = 1.

atunci exist¼ a o matrice inferior triunghiular¼ a L cu 1 pe diagonala prin- cipal¼ a şi o matrice superior triunghiular¼ a U astfel încât A = LU . dac¼ a i = r + 1. i = 1. Prezent¼ am algoritmul de descompunere. n 1. L = L1 1 L2 1 ::: Ln 1 1 . n.5) A=B @ ::: C. r > < 1. conform [9]. dac¼a i = 1. A(r) = Lr A(r 1) . j = i. b = B C. atunci aij = aij . r aij = (r 1) . ale c¼ arei elemente sunt 8 > 0. r = 1. Fie sistemul de ecuaţii algebrice liniare: 8 > > a11 x1 + a12 x2 + ::: + a1n xn = b1 < a21 x1 + a22 x2 + ::: + a2n xn = b2 (1. Metoda elimin¼arii a lui Gauss. n 1. ale c¼ arei elemente sunt 8 > 0. ale c¼ se calculeaz¼ arei elemente sunt date de formulele 8 (r 1) > > aij . r. unde 0 1 0 1 0 1 a11 a12 ::: a1n x1 b1 B a21 a22 ::: a2n C B x2 C B b2 C (1. dac¼ a i = r + 1. Fie A(0) = A. deci dac¼ a (0) (0) A(0) = aij . n.2 1. dac¼ai=r lir = (r 1) . dac¼ 0 a i=r lir = (r 1) . iar U = A(n 1) . dac¼ a i. COM PLEM ENTE DE CALCUL M ATRICEAL a11 a12 ::: a1i a21 a22 ::: a2i (1. > > (r 1) air (r 1) > : ija a . descompunerea …ind unic¼ a. dac¼a i = 1. > > :::::::::::::::::::::::::::::::::::: : an1 x1 + an2 x2 + ::: + ann xn = bn care se mai scrie matriceal sub forma Ax = b.3) i = .4) . dac¼ a i = 1. n arr În …nal. n 1. n > < (r) 0. Pentru …ecare r = 1. ::: ::: ::: A @ :: A @ :: A an1 an2 ::: ann xn bn . > > air : (r 1) . n arr O astfel de matrice se numeşte matrice Frobenius. n (r 1) rj arr De fapt. j = 1. (r) a matricea A(r) = aij . dac¼a i = k + 1. > > a : ir(r 1) . ::: ::: ::: ::: ai1 ai2 ::: aii sunt nenuli. atunci Lr 1 difer¼ a de matricea unitate numai prin coloana r. r > < 1. x = B C. Inversa matricei Lr este o matrice de acelaşi tip. unde Lr este matricea care difer¼ a de matricea unitate numai prin coloana r. j = 1. n. i = 1. Mai precis. j = r + 1. dac¼a Lr 1 = lij 0 . …xat.

.i=n 1. ann 6= 0. > : bi ir b . n. aii (1) (2) (n 1) Elementele a11 . iar termenul liber corespunz¼ ator este nenul. În cazul general. Pe parcursul algoritmului pot apare urm¼ atoarele situaţii: -coe…cienţii unei ecuaţii devin toţi nuli. dac¼ . ann . astfel: …e r cel mai mic num¼ ar întreg pentru care ark = max aik . n. :::. atunci ecuaţia respectiv¼ a este consecinţ¼ a a celorlaltor. Dac¼ a (0) bi = bi . la eliminarea unei necunoscute. e În …nal. Este clar c¼ a. Dac¼ a akk = 0 şi cel puţin unul din elementele de pe coloana k şi de pe liniile k + 1. Acest sistem se rezolv¼ a regresiv: (n 1) bn xn = (n 1) ann (n 1) P n (n 1) bi aij xj j=i+1 xi = (n 1) . Pentru a avea erori de rotunjire cât mai mici. (n 1) r = 1. …e acesta (k) ark . Într-adev¼ a în relaţia AA 1 = ar. se (n 1) ajunge la sistemul superior triunghiular U x = b .. la efectuarea (k) (k) pasului k. dac¼ ai r (r) (r 1) bi = (r 1) a (r) . n. n 1. Algoritmul lui Gauss se poate aplica şi pentru rezolvarea sistemelor de m ecuaţii cu n necunoscute. dar cu termeni liberi diferiţi. la …ecare pas operaţiile aplicate asupra matricei sistemului se aplic¼ a tuturor celor p vectori coloan¼ a termeni liberi. se numesc elemente pivot. se modi…c¼ a şi termenii liberi corespunz¼ atori ecuaţiilor din care se elimin¼ a necunoscuta. dac¼ a i = r + 1. n 1. i = 1. unde U = A(n 1) . atunci permut¼ am liniile k şi r între ele şi continu¼am eliminarea. atunci 8 (r 1) > < bi . :::. A @ ::: ::: ::: ::: :: A an1 an2 ::: ann bn Vom calcula succesiv A e(r) = Lr A e(r 1) . m este nenul.. k i m (k) Se permut¼ a liniile k şi r astfel încât ark devine pivot. 1.... Dup¼ a eliminare vom obţine p sisteme triunghiulare. . A e(0) = A. Algoritmul lui Gauss ne permite s¼ a rezolv¼ am simultan p sisteme de ecuaţii cu aceeaşi matrice A. Un caz particular al acestui procedeu este inversarea unei matrice. Din motive de stabilitate numeric¼a. trebuie s¼ a efectu¼am permut¼ ari de linii nu numai când un element pivot este egal cu zero ci şi când el este foarte mic (în valoare absolut¼ a). se alege elementul pivot. k + 2. PRELIM INARII 3 (r) Folosim notaţiile de mai sus. caz în care sistemul este incompatibil. (k) se poate întâmpla ca unii pivoţi s¼ a se anuleze. Metoda const¼ a în eliminarea succesiv¼ a a necunoscutelor. Presupunem c¼ a i 6= 0. i = 1.. ceea ce este echivalent cu operaţia de înmulţire la stânga a matricei A(r 1) cu matricea Frobenius Lr . În acest caz. Atunci arr 6= 0. r = 1. 1. n (r 1) r arr De aceea. Astfel. -coe…cienţii unei ecuaţii sunt toţi nuli şi termenul liber corespunz¼ ator este nul. a22 . pentru …ecare r …xat. vom lucra cu matricea extins¼ a a sistemului 0 1 a11 a12 ::: a1n b1 B C e = B a21 a22 ::: a2n b2 C . se elimin¼ a necunoscuta xr din ecuaţiile r + 1.

n. Prin transformare elementar¼a a unei matrice se înţelege una din urm¼ atoarele operaţii: . proced¼ am astfel: se efectueaz¼ a transform¼ ari elementare asupra matricei pân¼ a când toate elementele devin nule cu excepţia unor elemente de pe diagonala principal¼ a care devin 1. c13 = 0.n A 0 0 ::: 0 rnn (0) Pentru început. c14 = 0. n se face cu formulele rii = aii . rezult¼ a c¼ a rangul unei matrice nu se modi…c¼ a dac¼a asupra matricei se efectueaz¼ a transform¼ ari elementare. COM PLEM ENTE DE CALCUL M ATRICEAL am A 1 = X. unde R este matricea superior triunghiular¼ a 0 1 r11 r12 ::: r1. coloanele matricei A 1 sunt soluţiile sistemelor liniare cu termenii liberi respectiv egali cu coloanele matricii unitate. Reamintim c¼ a matricea A = (aij ) se numeşte simetric¼a dac¼a aij = aji . sub forma A = Rt R. n. Calculul liniei q (i 1) aij (i 1) i 2 1. Elementele matricei R se calculeaz¼a succesiv. j = 1. folosind urm¼ atorul algoritm. unde i sunt daţi de (1. pentru determinarea rangului unei matrice. n. n.schimbarea a dou¼ a linii (coloane) între ele. c12 = 1. j = k. c34 = 1. S¼ a se calculeze inversele urm¼ atoarelor matrice triunghiulare: 0 1 0 1 1 1 1 1 1 1 0 0 B 0 1 1 1 C B C a) A = B C . urmat rii (i) (i 1) (dac¼ a i < n) de calculele akj = akj rik rij . k = i + 1. 8x 6= 0 dat de (1. Rangul unei matrice este num¼ arul elementelor 1 de pe diagonala principal¼ a. @ 0 0 ::: rn 1. c24 = 0. . Se poate ar¼ ata c¼ a matricea simetric¼ a A = (aij ) este pozitiv de…nit¼a dac¼ a şi numai dac¼a i > 0. dac¼ a j = i + 1. atunci AX = In sau Axj = ej unde xj şi ej sunt coloanele j In .5). . 8i = 1.adunarea la elementele unei linii (coloane) a elementelor corespunz¼ atoare ale altei linii (coloane). Astfel. se obţine: c11 = c22 = c33 = c44 = 1. 0 1 1 A 0 0 0 1 . b) A = B 0 1 1 0 C . n. a) Folosind formulele (1. @ 0 0 1 1 A @ 0 0 1 1 A 0 0 0 1 0 0 0 1 Soluţie. i = 1. Matricea simetric¼ a A se numeşte pozitiv de…nit¼a dac¼ a xt Ax > 0.3). rij = . Metoda lui Cholesky const¼ a în descompunerea unei matrice simetrice şi pozitiv de…nite A. Ţinând seama c¼ a transform¼ arile elementare nu afecteaz¼a proprietatea unui de- terminant de a … nul sau nenul. not¼ din X respectiv In . n.n 1 C R=B B ::: ::: ::: ::: ::: C C. j = i. linie cu linie. În practic¼a.2). 2. Determinarea rangului unei matrice prin metoda transform¼ari elementare.n 1 r1n B 0 r22 ::: r r2n C B 2. 8i.n 1 rn 1.4 1. 0 1 1 1 0 0 B 0 1 1 0 C Aşadar A 1 = B @ 0 C. c23 = 1. Probleme rezolvate 1. Metoda lui Cholesky. punem aij = aij . n.înmulţirea tuturor elementelor unei linii (coloane) cu acelaşi factor nenul.

b) . S¼ a se rezolve urm¼atoarele sisteme prin metoda elimin¼arii a lui Gauss. A = L2 A = B 2 2 C. Fie A e = @ 3 1 5 0 A matricea extins¼ a a 3 4 1 1 3 sistemului. iar coloana ter- 4 1 1 0 1 0 1 3 2 1 3 3 men liber este b = @ 0 A. > > 6 6 : x3 = 5 5 . 2 2 @ 6 A 0 1 5 0 0 5 Trebuie rezolvat sistemul superior triunghiular 8 > > 2 x1 x2 + 3 x3 = 3 > < 5 19 9 x2 x3 = > 2 2 2 . 3 1 4 1 1 matricea A se poate scrie sub forma A = LU . A = L1 A @ 0 A. 8 8 > x1 + 2 x2 + 3 x3 + 4 x4 = 11 < 2 x1 x2 + 3 x3 = 3 > < 2 x1 + 3 x2 + 4 x3 + x4 = 12 a) 3 x1 + x2 5 x3 = 0 . 0 0 1 1 A 0 0 0 1 2. A e(1) = B 0 C A e = L2 A (2) L2 = @ B 2 2 2 C. a) Matricea sistemului este A = @ 3 1 5 A. Vom aplica metoda elimin¼ arii a lui Gauss. 2. : > > 3 x1 + 4 x2 + x3 + 2 x4 = 13 4 x1 x2 + x3 = 3 : 4 x1 + x2 + 2 x3 + 3 x4 = 14 0 1 2 1 3 Soluţie. PROBLEM E REZOLVATE 5 0 1 1 1 1 1 B 0 1 1 1 C b) Un calcul similar conduce la A 1 B =@ C. În …ecare caz s¼ a se g¼ aseasc¼ a descompunerea LU a matricei sistemului. Se obţine succesiv 0 1 0 1 1 0 0 2 1 3 3 B 3 C e(1) e=B 5 19 9 C L1 = @ 1 0 A. Deoarece 2 1 3 2 1 1 = 2 6= 0. 2 @ A 0 1 6 6 5 0 0 5 5 0 1 0 1 2 1 3 2 1 3 B 5 19 C B 5 19 C B 0 C A(1) = L1 A = @ 0 (2) (1) A . 2 = = 5 6= 0. 2 2 2 2 2 0 1 0 1 5 3 0 1 0 1 2 1 3 3 1 0 0 B 5 19 9 C B 0 1 0 C. 3 = 3 1 5 = 6 6= 0.

A(2) e =B (1) C. Ae = B 2 3 4 1 12 C . 0 1 2 1 3 B 5 19 C B C De asemenea U = A(2) = B 0 2 2 C şi @ 6 A 0 0 5 0 10 1 0 1 0 0 1 1 0 0 1 0 0 B 3 CB C B 3 1 0 C L = L1 1 L2 1 = @ 1 0 A@ 0 1 0 A = B @ 2 C. coloana termen 4 3 2 1 liber b şi matricea extins¼ e …ind date de a a sistemului A. 0 1 0 1 11 1 2 3 4 11 B 12 C B C b=B C. A(2) = L2 A(1) = B 0 1 2 C. A 2 2 2 2 0 1 0 1 2 1 5 5 1 0 1 2 3 4 B 2 3 4 1 C b) În acest caz matricea sistemului este A = B C @ 3 4 1 2 A. Se obţine succesiv 0 1 0 1 1 0 0 0 1 2 3 4 11 B 2 1 0 0 C B 0 1 2 7 10 C L1 = B e(1) = L1 A = B C. 2 3 3 4 1 2 3 4 1 4 3 2 1 Vom aplica metoda elimin¼arii a lui Gauss. deoarece 1 = 1 6= 0. @ 0 2 1 0 A @ 0 0 4 4 0 A 0 7 0 1 0 0 4 36 40 0 1 0 1 1 0 0 0 1 2 3 4 11 B 0 1 0 0 C B 10 C L3 = B e(2) = B 0 e(3) = L3 A C. @ 0 2 8 10 A @ 0 0 4 4 A 0 7 10 13 0 0 4 36 . A 1 2 7 C. 2 = 1 2 3 4 1 2 3 1 2 2 3 4 1 = 1 6= 0. x1 = 1. @ 3 0 1 0 A @ 0 2 8 10 20 A 4 0 0 1 0 7 10 13 30 0 1 0 1 1 0 0 0 1 2 3 4 11 B 0 1 0 0 C B 0 1 2 7 10 C L2 = B e = L2 A C. A C. COM PLEM ENTE DE CALCUL M ATRICEAL care se rezolv¼ a regresiv. @ 0 0 1 0 A @ 0 0 4 4 0 A 0 0 1 1 0 0 0 40 40 0 1 0 1 1 2 3 4 1 2 3 4 B 0 1 2 7 C B 7 C A(1) = L1 A = B C . 3 = 2 3 4 = 4 6= 0. 4 = = 160 6= 0. x2 = 2. soluţia sistemului va … x3 = 1. @ 13 A @ 3 4 1 2 13 A 14 4 3 2 1 14 Matricea A se poate scrie sub forma A = LU .6 1. În consecinţ¼a.

Deoarece 1 a11 = 2 6= 0. 0 0 4 4 A 0 0 0 40 Rezolvând sistemul superior triunghiular 8 > > x1 + 2 x2 + 3 x3 + 4 x4 = 11 < x2 2 x3 7 x4 = 10 . b) . > > 2 x1 + 3 x2 5 x 3 = 7 > > 2 x1 + x2 2 x 3 x4 = 4 : : x1 + 8 x2 7 x3 = 12 x1 + 3 x2 2 x3 2 x4 = 7 8 < 3 x1 5 x2 + 2 x3 + 4 x4 = 2 c) 7 x1 4 x2 + x3 + 3 x4 = 5 . Folosind metoda elimin¼ arii a lui Gauss. : 5 x1 + 7 x2 4 x3 6 x4 = 3 Soluţie. De asemenea. > > 4 x3 + 4 x4 = 0 : 40 x4 = 40 se obţine x4 = 1. @ A 1 0 0 1 0 21 2 5 8 8 B 0 7 7 C e (1) e B 7 C Atunci A = L1 A = B 0 2 3 C. 2. B 7 C @ A @ A 5 5 11 0 0 0 0 1 2 2 14 . Procedeul continu¼ a. x2 = 1. a) Sistemul are 4 ecuaţii şi 30necunoscute. PROBLEM E REZOLVATE 7 0 1 1 2 3 4 B 0 1 2 7 C A(3) = L3 A(2) B =@ C. x1 = 2. x3 = 1. 1 0 0 0 B 2 1 0 0 C B C putem considera matricea Frobenius L1 = B 1 0 1 0 C. 0 1 1 2 3 4 B 0 1 2 7 C U = A(3) = B@ 0 C A 0 4 4 0 0 0 40 şi L = L1 1 L2 1 L3 1 = 0 10 10 1 0 1 1 0 0 0 1 0 0 0 1 0 0 0 1 0 0 0 B 2 1 0 0 CB 0 1 0 0 C B 0 1 0 0 C B 2 1 0 0 C =B @ 3 0 1 0 A@ CB CB C=B C. A = L2 Ae(1) = B 0 0 1 1 C. 0 2 1 0 A@ 0 0 1 0 A @ 3 2 1 0 A 4 0 0 1 0 7 0 1 0 0 1 1 4 7 1 1 3. s¼ a se rezolve urm¼ atoarele sisteme de ecuaţii: 8 8 > > 2 x1 + 5 x2 8 x3 = 8 > > x1 2 x2 + x4 = 3 < < 4 x1 + 3 x2 9 x3 = 9 3 x1 x2 2 x3 = 1 a) . @ 1 A 11 0 3 8 2 0 1 1 0 0 0 0 1 B 0 C 2 5 8 8 B 1 0 0 C B 0 B 2 C e(2) B 7 7 7 CC L2 = B 0 1 0 C .

A C e(1) = L1 A e=B 0 3 3 3 3 C. A = L1 A = @ 0 5 2 3 10 A 1 0 0 1 0 5 2 3 10 0 1 0 1 1 0 0 0 1 2 0 1 3 B 0 1 0 0 C B 10 C L2 = B C. Sistemul x1 2 x2 + x4 = 3 5 x2 2 x3 3 x4 = 10 4 1 este echivalent cu sistemul iniţial şi are o in…nitate de soluţii: x1 = 1 + a + b. coloanele termeni liber ale celor dou¼ a sisteme …ind coloanele . @ 5 A B C @ 46 22 38 1 A 0 1 0 3 3 3 3 3 0 1 0 1 1 0 0 3 5 2 4 2 L2 = @ 0 1 0 A. 5 5 2 3 x2 = 2 + a + b. L3 = B 0 0 1 0 C. Sistemul este compatibil dublu nedeterminat. b) Procedând ca mai sus. 5 5 c) Obţinem succesiv: 0 1 0 1 1 0 0 3 5 2 4 2 B 7 C B 23 11 19 1 C B C B L1 = B 3 1 0 C . COM PLEM ENTE DE CALCUL M ATRICEAL 0 1 0 1 1 0 0 0 2 5 8 8 B 0 1 0 0 C C B B e(3) = L3 Ae(2) = B 0 7 7 7 C C. A e(2) = L2 Ae(1) = B 0 5 2 3 C. A @ @ A 0 0 1 1 A 5 0 0 1 0 0 0 0 2 Deci ultima ecuaţie este consecinţ¼ a a celorlalte. @ 0 1 1 0 A @ 0 0 0 0 0 A 0 1 0 1 0 0 0 0 0 Ultimele dou¼ a ecuaţii sunt consecinţ¼ a a primelor dou¼ a. Sistemul este compatibil de- terminat. x2 = 2. 0 2 1 3 3 3 3 0 0 0 0 1 Sistemul este incompatibil. x3 = a. x4 = b. b 2 R. s¼ a se calculeze inversele matricelor: 0 1 1 0 1 8 7 a) A = . A e(2) = L2 A e(1) = B @ 0 23 11 19 1 C A. obţinem succesiv 0 1 0 1 1 0 0 0 1 2 0 1 3 B 3 1 0 0 C B 10 C L1 = B C e(1) e B 0 5 2 3 C. @ 2 0 1 0 A . x1 = 3. b) A = @ 0 1 1 A. a. Folosind metoda elimin¼ arii a lui Gauss. a) Problema se reduce la rezolvarea simultan¼ a a dou¼ a sisteme de ecuaţii cu aceeaşi matrice. 9 6 1 1 1 Soluţie. 4. Sistemul dat este echivalent cu sistemul superior triunghiular 8 < 2 x1 +5 x2 8 x3 = 8 7 x2 +7 x3 = 7 : : x3 = 1 Rezolvând g¼asim x3 = 1.8 1.

1 1 1 0 0 1 0 1 0 1 1 0 0 1 0 1 1 0 0 (1) (0) L1 = @ 0 1 0 A . deci A 1 = . Organiz¼am calculele astfel: 0 1 1 0 1 1 0 0 (0) A = @ 0 1 1 0 1 0 A. iar în dreapta barei 1 6 7 se a‡a¼ A 1 . trebuie rezolvate simultan trei sisteme de ecuaţii cu aceeaşi matrice. 0 1 1 0 0 1 1 1 0 Matricea celor trei sisteme a devenit superior triunghiular¼ a. vom c¼ auta ca prin transform¼ ari elementare asupra liniilor s¼ a obţinem în stânga. Pentru a folosi metoda 9 6 0 1 ! 1 0 elimin¼ arii. Facem. A = L1 A = @ 0 1 1 0 1 0 A. …e L1 = 9 . matricea unitate. apoi înmulţim linia 2 cu 7 şi o adun¼ am la linia 1. Atunci 1 8 ! ! (1) (0) 1 0 8 7 1 0 8 7 1 0 A = L1 A = 9 = 111 9 . În acest caz. 2. @ A 0 1 9 8 111 111 În acest moment. Se obţine 111 matricea 0 48 56 1 B 8 0 111 111 C . urm¼ atoarele transform¼ari (2) elementare asupra matricei A : L3 ! L3 . 0 0 1 1 1 1 0 1 0 1 1 deci A 1 = @ 1 0 1 A: 1 1 1 . coloanele termen liber …ind coloanele matricei unitate I3 . L2 L3 ! L1 . rezult¼ a matricea 0 6 7 1 B 1 0 111 111 C . Pentru rezolvarea celor trei sisteme. în ordine. PROBLEM E REZOLVATE 9 (0) 8 7 1 0 matricei unitate I2 . 111 9 8 b) Proced¼ am ca mai sus. A = L2 A = @ 0 1 1 0 1 0 A. 1 9 6 0 1 0 1 8 8 8 Efectu¼ am. în stânga barei este matricea unitate I2 . în aceast¼a ordine urm¼ atoarele transform¼ ari elementare: înmulţim 8 linia 2 cu . Se obţine matricea 0 1 1 0 0 0 1 1 @ 0 1 0 1 0 1 A. 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 1 0 0 1 0 1 1 0 0 (2) (1) L2 = @ 0 1 0 A . L1 L3 ! L1 . Not¼ am A = . @ 0 1 A 9 8 111 111 de unde prin împ¼ arţirea liniei 1 cu 8.

a23 = .)): 0 1 0 1 2 4 3 5 1 9 5 13 B 1 2 1 2 C 1 L ! L + L B L4 ! L4 + L1 B 1 4 C L2 ! L2 + L4 ! B 0 7 3 10 C C @ 3 1 5 3 A @ 0 16 11 27 A L3 ! L3 + 3L4 ! 1 5 2 8 1 5 2 8 0 1 0 1 1 9 5 13 1 0 0 0 B 0 7 3 10 C C2 ! C2 9C1 B 0 7 3 10 C !B C @ 0 16 11 27 A C3 ! C3 5C1 ! @ 0 16 11 27 A B C C4 ! C4 13C1 0 14 7 21 0 14 7 21 0 1 L2 ! L2 =7 1 0 0 0 L3 ! L3 16L2 B 0 1 3=7 10=7 C C3 ! C3 3=7C2 !B C @ 0 0 29=7 29=7 A C4 ! C4 10=7C2 ! L4 ! L4 14L2 ! ! 0 0 1 1 . r22 = p . deci R = B 0 p p C 13 B 3 39 C B C @ 9 A 0 0 p 0 p 1 13 5 2 B p C B 3 C B C t B p11 C R y = b are soluţia y = B C. unde A = @ 2 5 0 A. a22 = . a33 = . Folosim metoda Cholesky. Notaţia L1 ! L1 + L4 înseamn¼ a linia 1 se înlocuieşte cu suma liniilor 1 şi 4 etc. astfel încât s¼ a avem 6 2 2 A = Rt R. 3 3 3 p p3 1 3 3 13 0 p 2 2 B 6 p p C B 3 3 C B p C 9 B 13 2 C. Obţinem succesiv r11 = 6. unde 2 0 7 0 1 10 b = @ 7 A. COM PLEM ENTE DE CALCUL M ATRICEAL 5. x2 = 1.10 1. S¼ a se rezolve apoi sistemul Ax = b. transform¼ arile elementare efectuate se g¼ asesc în dreapta matricei. Sistemul superior triunghiular Rx = y are B 39 C B C @ 9 A p 13 soluţia x3 = 1. r12 = p . r23 = . 6. C 1 5 2 8 Soluţie. a33 = . S¼a se determine 0 matricea superior 1 triunghiular¼ a R. Sistemul inferior triunghiular r33 = p . p p 3 2 (1) 13 (1) 2 (1) 19 13 2 (2) 40 r13 = p . Folosind metoda transform¼ arilor elementare. Se obţine succesiv (la …ecare pas. x1 = 1. s¼ a se determine rangul matricei 0 1 2 4 3 5 B 1 2 1 2 C A=B @ 3 1 5 3 A. 9 p p 2 Soluţie.

: : 2 x1 + 4 x3 = 0 2 x1 + 2 x2 + 3 x3 = 3 . e) . s¼ a se rezolve urm¼ atoarele sisteme. : 2 x1 3 x2 11 x3 15 x4 = 1 8 8 > > 2 x1 + x2 x3 + x4 = 1 > > x1 + x2 3 x3 = 1 < < 3 x1 2 x2 + 2 x3 3 x4 = 2 2 x1 + x2 2 x3 = 1 d) . b) @ 4 2 8 A. Folosind metoda elimin¼ arii a lui Gauss. : > > 3 x1 + 2 x2 5 x4 = 12 2 x1 + x2 + 3 x3 = 11 : 4 x1 + 3 x2 5 x3 = 5 8 < 2 x1 3 x2 + 5 x3 + 7 x4 = 1 c) 4 x1 6 x2 + 2 x3 + 3 x4 = 2 . > > 3 x 1 5 x2 + 4 x3 = 0 : x1 + 17 x2 + 4 x3 = 0 2. c) @ 3 9 4 A. 5 3 1 1 1 A 1 3 5 1 5 3 1 1 1 1 0 1 1 2 3 4 B 2 3 1 2 C e) B @ 1 1 C. 1 1 A 1 0 2 6 3. precizându- se. 3. b) . d) B @ 1 C. s¼ a se calculeze inversele urm¼ a- toarelor matrice: 0 1 0 1 0 1 1 1 1 1 2 4 6 2 7 3 B 1 2 1 1 1 1 C a) . > > 5 x1 + x2 x3 + 2 x4 = 1 > > x1 + x2 + x3 = 3 : : 2 x1 x2 + x3 3 x4 = 4 x1 + 2 x2 3 x3 = 1 8 > > x1 + 3 x2 + 2 x3 = 0 < 2 x1 x2 + 3 x3 = 0 f) . Folosind metoda elimin¼ arii a lui Gauss. 3. în …ecare caz. Probleme propuse 1. descompunerea Rt R a matricei A a sistemului respectiv. 8 8 < 5 x1 2 x2 2 x3 = 2 < 3 x1 + 2 x2 + 2 x3 = 3 a) 2 x1 + 6 x2 = 14 . ! 0 1 0 A 0 0 0 0 deci rangA = 3. PROBLEM E PROPUSE 11 0 1 0 1 1 0 0 0 1 0 0 0 B 0 L ! 7=29L B 1 0 0 C 3 3 B C L4 ! L4 L3 ! B 0 1 0 0 C C! @ 0 0 29=7 29=7 A @ 0 0 1 1 A ! 0 0 1 1 0 0 0 0 0 1 1 0 0 0 C4 ! C4 C3 B 0 1 0 0 C !B @ 0 C. Folosind metoda lui Cholesky. b) 2 x1 + 3 x2 + 2 x3 = 1 . s¼ a se rezolve urm¼atoarele sisteme de ecuaţii: 8 8 > x1 2 x3 + 3 x4 = 4 < 3 x1 + 2 x2 + x3 = 5 > < x2 3 x3 + 4 x4 = 5 a) 2 x1 + 3 x2 + x3 = 1 .

d) Sistemul 2 2 16 8 este incompatibil. 3. b) @ 6 2 4 A . x1 = 2. x2 = 3. 4. a) x1 = 2. B 5 65 C B 3 15 C B p C B p C @ 2 10 A @ 7 A 0 0 p 0 0 p 13 0 p 1 5 1 1 1 B 2 p2 p2 p2 C B C B p C B 3 1 1 C B 0 p p p C B C B 2 6 6 C x1 = 1. x2 = 1. 1 3 A 2 1 1 8 2 1 4 2 4. b) @ 4 2 5 1 7 A. > x1 + x2 + 2 x3 + > x4 = 2 : x1 + x2 + x3 + 2 x4 = 1 4. x3 = b. Indicaţii şi r¼ aspunsuri 1. s¼ a se g¼ aseasc¼ a rangul ma- tricelor:0 1 1 2 3 0 1 B 2 C 2 1 3 2 4 1 0 C a) B @ 2 . Folosind metoda transform¼ arilor elementare. x2 = a. x3 = 1. x2 = 2. c) @ 5 3 1 A 11 5 2 8 3 5 1 6 6 3 3 0 1 0 1 1 1 1 1 22 6 26 17 1B 1 1 1 1 C B C .. . e) Sistemul este0incompatibil.0x2 = t. x3 = 1. x2 = 2. . a) 3. b) R = B 0 C. 1 3 1 11 c) x1 = + a b. x4 = 1. f) x1 1 = 11t. x2 = 1. x3 = 3. a) . b 2 R. e) B 17 5 20 13 C . COM PLEM ENTE DE CALCUL M ATRICEAL 8 > > 2 x1 + x2 + x3 + x4 = 2 < x1 + 2 x2 + x3 + x4 = 1 c) . d) B @ A @ C . a) R = 4 1 1 1 1 1 0 2 1 A 1 1 1 1 4 1 5 3 0 p 2 2 1 0 p 2 2 1 5 p p 3 p p B 5 5 C B 3 3 C B p p C B p C B 26 2 2 C C B 5 2 C B 0 p p B p p C B C. c) R = B C . x3 = 7t. x4 = 1. 1 7 1 10 7 6 1 1 3 1 1 1 t 2 R.12 1. x3 = 1. B 2 1 C B 0 0 p p C B C B 3 2 3 C B p C @ 5 A 0 0 0 2 x3 = 2. b) 2. x4 = b. a. x1 = 2. b) x1 = 1. 2.

Un vector legat nenul AB determin¼ a unic dreapta AB şi un sens de parcurs pe aceast¼ a dreapt¼ a: sensul de la A la B. un vector legat AB 2 ! a se numeşte reprezentant al vectorului liber ! a. distanţa dintre punctele A şi B (relativ la o unitate ! de m¼ asur¼ a …xat¼ a) şi se noteaz¼a kABk.. ! u este vectorul de lungime j j k! u k. Fie A. De…niţia este corect¼ a (nu depinde de alegerea reprezentanţilor). Doi vectori legaţi nenuli AB şi CD au aceeaşi direcţie dac¼ a dreptele ! lor suport sunt paralele sau coincid. z = (zA zB ) . O pereche ordonat¼ a (A. Se numeşte lungimea (norma sau ! modulul ) unui vector legat AB.. zA ). ! ! b . Dac¼ a 2 R. se spune c¼ a au orient¼ari opuse (sensuri ! ! opuse). ! ! ! ! ! Dac¼ a AB 2 ! a . Adunarea vectorilor se face cu regula triunghiului sau regula paralelogramului. yA . Preliminarii Fie S spaţiul geometriei elementare.1) rM = (! rA ! r B ). 1 Dac¼a A(xA . atunci cei doi vectori au aceeaşi orientare dac¼ a sensurile determinate pe dreapta suport comun¼ a coincid Doi vectori legaţi care au aceeaşi direcţie. În acest caz are loc ! 1 (1. B 2 S. iar M (x. lungimea vectorului legat nul este ! ! egal¼ a cu zero. y. C 2 S. atunci 1 1 1 x= (xA xB ) . având acelaşi sens cu ! u dac¼ a > 0 şi sens contrar lui ! u dac¼ a < 0. Dac¼ a A 6= B. z) împarte segmentul [AB] în raportul . Evident. Se numeşte vector liber mulţimea tuturor vectorilor legaţi care au aceeaşi di- recţie. yB . y = (yA yB ). dar nu coincid. B(xB . zB ). dreapta determinat¼ a de punctele A şi B se ! ! numeşte dreapta suport a vectorului AB. B) 2 S S se numeşte vector legat (sau segment orientat) cu originea în A şi extremitatea în ! B şi se noteaz¼ a AB. în cazul în care dreptele suport sunt paralele. BC 2 b . CAPITOLUL 2 Vectori liberi 1. Punctul M 2 AB împarte segmentul [AB] în raportul ! ! 2 Rn f1g dac¼ a M A = M B.. atunci ! a + b este vectorul liber de reprezentant AC. Doi vectorii legaţi nenuli care au aceeaşi direcţie. Dac¼a! a este vector liber. acelaşi sens şi aceeaşi lungime. A 6= B. Vom nota vectorii liberi cu litere mici: ! a. Vectorul legat AA se numeşte vector legat nul. B. Vectorii legaţi AB şi CD sunt egali dac¼ a şi numai dac¼a A C şi B D. dar nu au aceeaşi orientare. dreapta sa suport …ind nedeterminat¼ a. Pentru orice trei ! ! ! puncte A. 1 1 1 13 . au aceeaşi orientare (acelaşi sens) dac¼ a extremit¼ aţile lor se a‡a¼ în acelaşi semiplan determinat de dreapta care uneşte originile lor. are loc AC = AB + BC (relaţia lui Chasles).. în cazul în care dreptele lor suport coincid.

b 2 V3 num¼ arul real notal ! a b . 8!a. b ! ! şi ! c sunt necoplanari. vectorul: . ] unghiul dintre ! a şi b . y. = = = 0. B) este dat¼ a de q ! 2 2 2 d (A. În acest ! caz. b. Vectorii liberi se numesc coplanari dac¼ a reprezentanţii lor sunt paraleli cu un plan. b 2 V3 nf 0 g. b 2 V3 nf 0 g şi ' 2 [0. Se numeşte produs vectorial al ! ! vectorilor ! a! a şi b şi se noteaz¼ a b . y = (yA + yB ). dac¼ a = 0 sau b = 0 Propriet¼aţi ale produsului scalar a doi vectori liberi ! ! ! 1) ! a b = b ! a . z) este mijlocul lui [AB]. Dac¼a vectorii nenuli !u şi ! v sunt coliniari. Produsul scalar a doi vectori liberi. b 2 V3 . care reprezint¼a unghiul dintre ! ! dreptele suport a doi reprezentanţi ai vectorilor a şi b . de…nit prin: ( ! ! ! ! ! k!a k k b k cos ' . 8! a . B 2 S şi A(x1 . (descompunerea unui vector dup¼a trei direcţii necoplanare). dac¼ a!a . 8! a . ! ! ! 3) ! a (b +! c)=! a b +! a ! c . Se numeşte produs scalar al ! ! vectorilor !a .14 2. z1 ). z = (zA + zB ) . 0 a! . Num¼ arul real ' 2 [0. z2 ). pentru orice vector u 2 V3 exist¼ a . ! ! 7) dac¼a! a . dac¼ a M (x. = = 0. ! ! ! ! ! ! ! 6) dac¼a! a = a1 i + a2 j + a3 k . 2. atunci: ! ! a b = a1 b1 + a2 b2 + a3 b3 . kak kbk a1 + a22 + a23 b21 + b22 + b23 8) dac¼ a A. b 2 V3 nf 0 g. ! a ! a = 0 () ! a = 0. y1 . Dac¼a! u şi !v ! ! ! sunt necoliniari. atunci u + v = 0 . 2 R unic determinaţi astfel încât ! ! u = ! a+ b+ ! c . . 8! a 2 V3 nf 0 g. atunci exist¼ a 2 R astfel încât ! u = ! v . notat¼ a d (A. VECTORI LIBERI În particular. y2 . se obţine 1 1 1 x= (xA + xB ) . ! a ! a = a21 + a22 + a23 = k! a k2 . ! ! ! ! 2) (! a b)=( ! a) b =! a ( b ). atunci ! a + b + ! c = 0 . b 2 V3 nf 0 g a b = ! ! ! . b = b1 i + b2 j + b3 k . Pentru orice vector ! u ! coplanar cu vectorii necoliniari ! a şi b exist¼ a . ! ! ! Fie a . având origine comun¼ a. b 2 V3 . ]. ! c 2 V3 . atunci ! ! a b a1 b1 + a2 b2 + a3 b3 cos ' = ! ! =p 2 p . Produsul vectorial a doi vectori liberi. ! ! 5) ! a şi b sunt ortogonali () ! a b = 0. Dac¼ a! a. 2 R. ! ! 4) ! a ! a > 0. se ! numeşte unghiul dintre vectorii ! a şi b . 2 R unic determinaţi astfel încât ! ! ! u = ! a + b (descompunerea unui vector dup¼a dou¼a direcţii date). Produse cu vectori ! ! ! Fie !a . B(x2 . B) = kABk = (x2 x1 ) + (y2 y1 ) + (z2 z1 ) . 1. atunci distanţa dintre punctele A şi B. 2 2 2 Vectorii liberi care au aceeaşi direcţie se numesc coliniari.

b .!c ). Aria unui triunghi ABC este dat¼ a de 1 ! ! A ABC = kAB ACk. ! a . atunci a1 a2 a3 ! (1. b .! c ) = 0 dac¼ a şi numai dac¼ a! a .! c . b . ! ! ! 5) (! u +! v . care este egal cu produsul scalar ! al vectorilor ! a şi b ! c: ! ! (! a . (!a . 8! a . b ). b . c1 c2 c3 ! ! ! ! ! 2) (! a .2) (! a . b 2 V3 . Propriet¼aţi ale produsului mixt a trei vectori liberi ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! 1) Dac¼a! a = a1 i +a2 j +a3 k . ! ! 3) (! a .!c ) = (!u. Produsul mixt a trei vectori liberi. 8! a . ! ! ! ! 5) k!a b k2 = k! a k2 k b k2 (! a b )2 . dac¼ a şi b sunt necoliniari a b = ! ! . Se numeşte produs mixt al vectorilor ! ! ! ! a . b .!c consideraţi cu origine comun¼ a. b . b = b1 i + b2 j + b3 k . ! ! ! 3) (!a + b) ! c =! a ! c + b ! c . Propriet¼aţi ale produsului vectorial a doi vectori liberi ! ! ! ! 1) !a b = (b a ). 8 a 2 V3 . ! ! ! ! 4) a a = 0 . b 2 V3 .!a ) = (!c . b .! c)= b1 b 2 b 3 . 0 a! . b . dac¼ a şi b sunt coliniari unde ! e este un versor perpendicular pe planul determinat de reprezentanţii lui ! a ! şi b având aceeaşi origine şi orientat dup¼ a ”regula burghiului” şi anume în sensul ! de înaintare a unui burghiu când ! a se roteşte c¼ atre b printr-un unghi minim. b . b . ! ! ! 4) ( a . b1 b2 b3 ! 7) k!a b k este aria paralelogramului construit pe suporturile reprezentanţilor ! lui ! a şi b având aceeaşi origine. notat (! a . b 2 V3 . c ) este volumul paralelipipedului oblic construit pe suporturile ! reprezentanţilor vectorilor !a .!a .! c ). b. b . (identitatea lui Lagrange) ! ! ! ! ! ! ! 6) Dac¼a! a = a1 i + a2 j + a3 k . . b . PRELIM INARII 15 ( ! ! ! ! k!a k k b k sin ' ! a! e . ! c = c1 i +c2 j +c3 k . Fie! c sunt coplanari. b = b1 i +b2 j +b3 k . 1. ! c 2 V3 . ! ! ! ! ! 2) (! a b)= ! a b = a b . 2 3. b ).! c ) + (!v . b . num¼ arul real.! c)=! a (b ! c ). 8!a.!c ) = (!a . c 2 V3 .!c .! c ) = ( b . atunci ! ! ! ! ! a b = (a2 b3 a3 b2 ) i + (a3 b1 a1 b3 ) j + (a1 b2 a2 b1 ) k = ! ! ! i j k = a1 a2 a3 . 8 2 R.

1) cu = 1. dac¼ a. Vectorii !u şi ! v …ind necoliniari. atunci + 6= 0 şi OA = OB + OC. = 1. mn . introducând în relaţia dat¼ a. DB = DC. . A. deci + punctele A. C sunt coliniare. deci = 3 şi = 3. 5. 2. Înlocuind.2) m1 GM1 + m2 GM2 + ::: + mn GMn = 0 .16 2. A…rmaţia reciproc¼a este adev¼arat¼a? ! ! ! ! Soluţie. Soluţie. M2 . B. C sunt coliniare dac¼ a şi numai dac¼ a exist¼ a . rezult¼ a c¼ a = 0. Fie G centrul de greutate al unui triunghi ABC şi O un punct oarecare din ! 1 ! ! ! spaţiu. 3. AB. exist¼ a . = . ! ! Reciproc. respectiv. ! ! ! Reciproc. Vectorii AM . C trei puncte necoliniare. Din a = b . dac¼ a =1 . Fie n puncte materiale M1 . = . 2 ! ! ! 1 De asemenea din GA = 2GD obţinem OG = (OA + 2OD). . Dac¼ a M este un punct oarecare.1) OA + OB + OC = 0 şi + + = 0. C sunt coliniare. nenule simultan. Punctele A. Fie O un punct …xat şi A. Punctul G. dac¼ a G1 ar … un alt punct ce satisface ! ! ! ! m1 G1 M1 + m2 G1 M2 + ::: + mn G1 Mn = 0 . de unde rezult¼ a 3 a…rmaţia. VECTORI LIBERI 2. B. C sunt coplanare. exist¼ a 2 R astfel încât AC = AB sau ! ! ! ! OC OA = (OB OA). dac¼a exist¼ a. B. Fie O un punct …xat. Lu¼ am = + 1. rezult¼ a AM = AB + ! AC adic¼a punctele M . S¼ a se arate c¼ a exist¼ a un punct G unic determinat astfel încât ! ! ! ! (2. este unic. 3 ! ! ! 1 ! ! Soluţie. astfel ca ! ! ! ! (2. ! ! Soluţie. de mase m1 . Atunci are loc (2. 6= 0. 4. ! ! ! Soluţie. Dac¼ a AD este median¼a. b = u + v s¼ a …e coliniari.3) m1 GM1 + m2 GM2 + ::: + mn GMn = (m1 + m2 + ::: + mn ) M G. :::. obţinem BA = BC. Mn . 2 R astfel ca AM = ! ! ! ! ! ! ! ! AB + AC sau OM OA = (OB OA) + (OC OA). OC = OB + BC. 2 R. :::. Dac¼a A. S¼a se arate c¼ a OG = (OA + OB + OC). Pentru orice punct M din planul ABC exist¼ a . 3 = 0. astfel încât ! ! ! ! OM = OA + OB + OC şi + + = 1. Fie vectorii necoliniari ! u şi ! v . În consecinţ¼ a ! ! ! ! OM = ( + 1) OA + OB + OC. Într-adev¼ ar. Probleme rezolvate 1. B. m2 . = . atunci ! ! ! ! (2. de exemplu. astfel încât vectorii ! ! ! ! ! ! a = u + 3 v . 2 R. S¼a se determine . AC …ind coplanari. B. rezult¼ a( )!u + (3 )! v = 0 . . deci OD = (OB + OC). + + ! ! ! ! ! ! ! ! Dar OA = OB + BA.

! ! p ! 2 ! ! ! ! Atunci kd1 k = k v k = 2. 3). S¼ a se calculeze perimetrul. ! b) lungimile diagonalelor paralelogramului construit pe vectorii ! a şi b şi unghiul dintre ele. obţinem c¼ a G1 = G. rezult¼ a! a c¼ a b = 6. scazând din (2. 1). ! În ceea ce priveşte existenţa punctului G.2) şi ţinând seama c¼ a G1 Mi GMi = G1 G. 1 i n. 3. kACk = 14. kBCk = 3. 1 i n. AC = 2 i + 3 j k . Aplicând egalitatea lui Euler punctelor A. d2 = ! a b . deci S = kABk2 kACk2 (AB AC)2 . ! Soluţie. 2. rezult¼ a c¼ a ! 1 ! ! ! OG = (m1 OM1 + m2 OM2 + ::: + mn OMn ). ! ! rezult¼a c¼ a (m1 + m2 + ::: + mn ) G1 G = 0 . k! v k = 2. 2). Cum kABk = 21. kACk 14 7 . …e ele AH şi BH. kd2 k = (2 u 5 v ) (2 u 5 v ) = 26: În consecinţ¼ a. b) Diagonalele parale- ! ! ! ! ! ! logramului sunt d1 = ! a + b . …ind date. ! Soluţie. rezult¼ a c¼a şi CH este în¼alţime. S¼ a se demonstreze egalitatea lui Euler : ! ! ! ! ! ! AB CD + BC AD + AC DB = 0. Din aceast¼ a egalitate obţinem: a) În triunghiul ABC. k d1 k k d2 k 13 7. b) Dac¼ a într-un tetraedru exist¼ a dou¼ a perechi de muchii opuse perpendiculare. 2. C(4. atunci şi cea de a treia pereche de muchii opuse este format¼ a din muchii perpen- diculare. a) Cum ! u ! v = 3. aria triunghiului ABC precum şi lungimea în¼ alţimii din B. Dar 4S q = kABk kACk sin A = kABk kACk kABk2 ! 1 ! ! ! ! ! ! ! kACk2 cos2 A. Cum GMi = ! ! = OMi OG. D patru puncte în spaţiu. Mn ) relativ la sistemul de ponderi (m1 . mn ). 4 …ind unghiul dintre ! u şi ! v . Fie A. :::. 8.2). perimetrul este p p p 2 ! 2 ! 2 2 ! 2 ! 2 ! 21 + 3 + 14. S¼a se calculeze: ! a) !a b. Fie ! a =! u 3!v. m2 . B(3. …e H punctul de intersecţie a dou¼ a înalţimi. şi (2. b = ! u + 2!v . H. C. 1 i n. Cum AB = i + 4 j 2 p ! ! ! ! ! ! ! 38 2 k . m1 + m2 + ::: + mn Punctul O …ind …x. ! p ! p ! p Soluţie. M2 . C. 1 i n. :::. Dac¼ a O este un punct din spaţiu. Se dau punctele A (2.3) se ! ! ! obţine folosind faptul c¼a M Mi = M G + GMi . Relaţia (2. obţinem c¼ a AB AC = 16. egalitatea rezult¼ a folosind AB = ! ! OB OA etc. rezult¼a c¼ a punctul G este bine determinat prin relaţia de mai sus. Astfel se demonstreaz¼ a vectorial concurenţa în¼ alţimilor într-un triunghi. deci d1 = ! v . 1. Punctul G dat de (2. Atunci S = . k!u k = 3. ! ! ! p d1 d2 2 kd2 k = 26 şi cos = ! ! = p . PROBLEM E REZOLVATE 17 ! ! ! atunci. ! p 6. d 2 = 2! u 5!v. B. B.2) se numeşte baricentrul (centrul de greutate al) sistemului de puncte (M1 . Cum m1 + m2 + ::: + mn 6= 0. iar p p 2 2S 38 19 hB = ! = p = p . …e O un punct …xat. ( ) = . iar punctele Mi şi numerele reale mi .

În plus. 3 ! ! ! ! ! ! ! ! Soluţie. Fie AB şi CD dou¼ a coarde perpendiculare în cercul de centru O şi I punctul ! ! ! ! ! lor de intersecţie. AC. AD = 5 j 3k. 0.! w) = ! u (! v ! w ) = k!u k k!v ! w k cos = 6. 1. S¼ a se arate c¼ a G este centrul de greutate al unui triunghi ABC dac¼ a şi ! ! ! ! numai dac¼a GA + GB + GC = 0 . S¼ a se arate c¼ a ! ! ! vectorul M A + 2M B 3M C nu depinde de punctul M . atunci M A + M B + M C + M D = 4M O. C (4. deci S = . Dac¼ a O este punctul de intersecţie al diagonalelor paralelogramului ABCD.! w ). CP sunt medianele triunghiului ABC. C (2. 4. Probleme propuse 1. 1. 2. b)= . (! a . 4). Atunci volumul este 4 3 V = 17 3 = 51. 4 ! Soluţie. 1 i 6 mijloacele laturilor hexagonului convex ABCDEF . 3). AD) j 13 (AB. BN. Deoarece AB = 3 i 2 j +3 k . dac¼ a AM. [A3 A4 ]. VECTORI LIBERI ! 9. iar unghiul dintre vectorul ! u şi planul determinat de 3 vectorii !v şi ! w este . ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! j (AB. atunci AB AC = ! ! ! 1 ! ! 1p 7 i + 9 j + 13 k . unde A ( 1.!c ) = 17(! u. k a b k = k a k k b k sin = 6. 2 762 3. 10. AC = i + 9 j k . b . ^(! v . 4. AB = i +2j 3 k . 2. ştiind c¼ a k = 3. S¼ a se calculeze aria triunghiului ABC. v1 v2 = 7 b a . 5. 3.!v . AC = 5 i + j +2 k . ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! Soluţie. p 6 6 762 13 Aria 4ABC este . c = u + v w . [A5 A6 ]. . 0). atunci triunghiurile M N P şi ABC au acelaşi centru de greutate. 2 2 11. S¼ a se arate c¼ a IA + IB + IC + ID = 2IO. k b k = 4 şi ^(! a k! a. deoarece k v ! ! ! ! w k = k v kk w k sin = 3. 2).!v . S¼ a se determine volumul V şi în¼ alţimea h din D ale tetraedrului ABCD. ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! Soluţie. k! w k = 2. ştiind c¼ a k u k = 2 2. ! ! ! ! ! iar M un punct oarecare. b = 5 u 4 v + 3 w . (! u. 12. AC. kAB ACk = 299. D (1. S¼ a se determine volumul paralelipipedului construit pe vectorii ! a = ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! p ! p u + 2 v . ! ! p ! ! v2 = 2!a b .18 2. S¼ a se calculeze aria paralelogramului construit pe vectorii ! v1 = !a +3b. 1). Fie Ai . S¼ a se arate c¼ a: a) se poate construi un triunghi cu segmentele [A1 A2 ]. 3. dac¼ a A (1. Aria paralelo- ! 3 gramului estek! v1 ! v2 k = k b !a k = 42. B (2. 5. 1). Fie ABC un triunghi şi M un punct variabil în spaţiu. b) triunghiurile A1 A3 A5 şi A2 A4 A6 au acelaşi centru de greutate. V = = . AD) = 13.!w ) = . 3). B (0. k v k = 3. deci h = p . AB AC = 25 i 4 j 11 k .

[CA]. una din laturile ! ! neparalele AD = b . a) Sunt coplanari vectorii ! u = ! m+! n +! p. S¼ a se descompun¼ a dup¼a!a şi ! 3 b vectorii care dau celelalte laturi şi diagonalele trapezului. B şi E ( 7. . S¼ a se determine un punct D astfel încât ABCD s¼ a …e paralelogram. atunci vectorii ! a = ! u ! v şi ! ! ! b = u + v sunt ortogonali.! c =2i j + ( + 4) k s¼ a …e coplanari. C1 împart segmentele [BC]. v . 2 + 12 ) sunt coli- niare? c) Punctele A. !p trei vectori necoplanari. 1. Se dau punctele A (2. Dac¼a M este un punct ! !5 ! ! oarecare. S¼ a se determine astfel încât vectorii ! a = i +2j +4k. atunci are loc a r! + b r! + c r! = (a + b + c) ! A B C r . Pentru = ! 9 s¼a se descompun¼ a vectorul ! a dup¼a direcţiile lui b şi ! c. Determinaţi mulţimea punctelor M a t 2 R astfel încât r! pentru care exist¼ M = (1 t) r! ! A + t rB . c sunt lungimile laturilor [BC]. 5. Caz particular t 2 [0. s¼ a se arate c¼a segmentele [AA1 ]. a) S¼ a se arate c¼ a punctele A (1. B1 . 2). [CA]. 4). 15. I 11. Dac¼ a AD este bisectoarea unghiului A a triunghiului ABC. b vectori nenuli. Fie A şi B dou¼ a puncte distincte. b) Pentru ce valoare a lui punctele A. [AB] respectiv în acelaşi raport . iar m¼ asura unghiului A este . 14) sunt coliniare. 22). !v = ! m + 2! n 3!p. ! ! 17. respectiv [AB] ale unui triunghi ABC. Dac¼ u şi ! v sunt doi versori ortogonali. 2 + 12 ) pot … coliniare? ! ! ! ! ! 14. b+c ! 9. iar I centrul cercului înscris în triunghiul ABC. Fie ! m. iar b şi c sunt lungimile laturilor [AC] şi respectiv [AB]. 10. 13. PROBLEM E PROPUSE 19 3 6. 2). w. Dac¼ a punctele A1 . 7. 1). 1. 5 2 . 3. 8. D 2 (BC). s¼ ! a se exprime M C în funcţie de a = M A şi b = M B. b = i + ! ! ! ! ! 20 ( 1) j + (6 ) k. S¼ a vectorii ! a se arate c¼ a + b şi ! a b sunt ! ! ortogonali dac¼a şi numai dac¼a k a k = k b k. !w = ! ! m +4n +9p? ! b) S¼ a se descompun¼ a vectorul !a = 2!m + 7! n + 21!p dup¼ a direcţiile vectorilor ! ! ! u . 3. ! ! ! 16. B (3. atunci b r!B + c rC ! r! D = . [CC1 ] pot … laturile unui triunghi. Punctul C se a‡a¼ pe segmentul [AB] la de B. 11. ! n. b. B (9. 8. S¼ a se arate c¼a vectorii ! u = (!a b) ! c (!a ! c ) b şi ! a sunt ortogonali. [BB1 ]. 2. 12. C ( 3. B şi D ( 7. a! 18. Fie ! a . 1]. Dac¼a a. C (0. În trapezul isoscel ABCD se cunosc baza mare AB = ! a .

! ! 2 ! 20. 31. Se dau punctele A (1. 3). unde k!a k = 3. !v = ! ! ! 2i j + 3 k sunt ortogonali? ! ! ! ! 27. S¼a se arate c¼ a punctele A ( 4. ! ! ! ! 30. ! ! ! 35. care s¼ a …e ! ! ! perpendicular pe vectorul !a = 12 i + 5 j 7k. 1). b) triunghiul AOC este dreptunghic. B ( 1. 4. ! ! ! ! a k mk = 1. S¼ a se determine un versor al bisectoarei unghiului C al triunghiului ABC. iar M un punct arbitrar. ! ! ! 26. a b 33. ]( m. s¼ a se arate P n ! 2 ! 2P n Pn ! 2 c¼ a mi kM Mi k = kM Gk mi + mi kGMi k (Stewart). S¼ a se calculeze unghiul dintre medianele duse din vârfurile ascuţite ale unui triunghi dreptunghic isoscel. 2). 6. S¼a se calculeze (! a + b) (b a ). Mn ) relativ la sistemul de ponderi (m1 . S¼ a se calculeze unghiurile triunghiului ABC. S¼ a se ! 4 determine astfel ca vectorii ! a = 2!m 3! n şi b = ! m+! n s¼ a …e ortogonali. VECTORI LIBERI ! ! 2 19. p ) = . unde k! mk = 2. S¼ a se calculeze aria patrulaterului ABCD. 1) sunt coplanare. 0). !n ) = . 25. s¼a se calculeze ! ! ! ! ! ! a b + b c + a c. 0. F2 = !m 3! n. 1. B (0. 34. Interpretare geometric¼ a. :::. 1). mn ). k p k = 2. 1. ştiind c¼ a AB = i +3 j +3 k . k b k = 4. 4. Se consider¼ a vectorii !a = 2i +5j 7 k . 21. ! ! ! ! ! ! ! 32. 1. 1. 1. M2 . ](! m. Pentru ce valoare a lui . unde A (0. k! n k = 2. S¼ a k! a se arate c¼ a + b k2 + k!a b k = 2(k! a k2 + k b k2 ). v = 3! a + 2 b . S¼ aţile k! a se interpreteze geometric egalit¼ a + b k2 = k! a bk = ! 2 ! 2 kak +kbk . ! ! ! ! CB = i + j + 2 k . 4). S¼ a se determine un vector de norm¼ a 26 situat în planul xOy. 2. 4).20 2. . S¼ a se calculeze lungimile diagonalelor paralelogramului construit pe vectorii ! u şi ! v şi unghiul dintre ele. S¼ a se ! ! calculeze unghiul dintre vectorii !a şi b . dac¼ 3 ! ! ! 23. S¼ a se calculeze perimetrul şi unghiurile triunghiului ABC: 29. C (0. m2 . C (1. vectorii ! u = i +2j +( 1) k . 12. i=1 i=1 i=1 ! ! 22. S¼a se calculeze rezultanta forţelor F1 = 2!m + 3!n +! p . b = i + j + k . 1). precum şi pr! ! b . :::. 3). S¼ a se arate c¼ a: a) triunghiul AOB este isoscel. 28. B (3. p 24. 2. D (4. C (4. 1). C (2. 3. ! iar ! a şi b sunt ortogonali. Fie vectorii !m şi !n . Fie vectorii ! u = 2! a b . Se dau punctele A (12. c) s¼ a se calculeze perimetrul triunghiului ABC. B (2. Interpretare geometric¼ a. Dac¼ a G este baricentrul sistemului de puncte materiale (M1 . 4). 1). Dac¼a k a k = k b k = k c k = 1 şi ! ! ! a + b +! c = 0 .

1. ! c = i+ ! ! ! ! ! +2 j + 3 k nu sunt coplanari. b. 6). b = i + 2 j + k . B (5. S¼ a se calculeze aria triunghiului ABC şi lungimea în¼ alţimii din C pe AB. . 2. 3). S¼ a se determine astfel încât volumul paralelipipedului construit pe ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! vectorii a = 2 i 3j + k. C (1. b = 2 u + v sunt coliniari? 40. 0). 39. ! 44. ! ! ! ! 47. PROBLEM E PROPUSE 21 ! ! ! ! 36. b. S¼ a se calculeze aria paralelogramului construit pe vectorii a = i + 2 j ! ! ! ! ! k. 3 ! ! ! 38. ştiind c¼ a k = 4. iar u v = 10. 1).!c = 3! m + 7!n +! p . b = i + j +2k. Fie vectorii ! a = i j + k . S¼ a se cal- culeze volumul tetraedrului ABCD şi lungimea în¼ alţimii tetraedrului dus¼ a din B pe planul ACD. Se cere: ! a) volumul paralelipipedului construit pe vectorii ! a. k! p k = 2 3. ! c = i + 2 j s¼ a …e 10. C (2. unde k! mk = 1. S¼ a vectorii m = a + 2 b + ! a se arate c¼ ! ! c. 4). 3. b =2i j + k . ! b) lungimea în¼ alţimii paralelipipedului pe baza determinat¼a de !a şi b . b)= . ! ! p =! a + 3 b + 3! c sunt coplanari. ! c = i j +k. 4 ! ! ! 45. cu AB = 3! p 4!q . ](! a. b = ( ! ! ! ! ! ! 1) j + k . 50. Pentru ce valoare a lui vectorii ! ! ! ! ! ! a = u 2 v . ](! n. b = i + j 2k. 3. S¼ a se descompun¼ a vectorul ! v = 6 i + 9 j + 14 k ! dup¼a direcţiile vectorilor ! a. 37. S¼ a se calculeze aria şi lungimile diagonalelor paralelogramului construit pe ! ! ! ! vectorii ! u =! a 2b. Fie triunghiul ABC. Pentru = 2 s¼ a se descompun¼a ! ! ! vectorul a dup¼ a direcţiile vectorilor b şi c . BC = ! p + 5! q. S¼a se calculeze aria paralelogramului construit pe vectorii ! u şi !v . k b k = 5.! n =! a + b c. B (1. k v k = 5. b. Se dau punctele A ( 1. S¼a se determine un versor perpendicular pe cei doi vectori. S¼ a se arate c¼ a în orice triunghi ABC are loc AB BC = BC CA = ! ! = CA AB. S¼ a se determine un ! vector ! v astfel încât ! v ! a = b. ! unde !a =! m + 2! n +!p .! v = 2! a k! a + 3 b . ! c. ! ! ! ! ! ! ! 41. S¼ a se calculeze lungimea în¼alţimii din C. ! ! 43. Fie vectorii necoliniari ! u şi !v . 1. c = i + 4 j 2 k s¼a …e coplanari. p p k!n k = 2 2. S¼ a se determine astfel încât vectorii ! a = i + j 4k. b = 2! m + 3! n + 3!p.! p ) = . ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! 48. 2. !c. 4). S¼ a se arate c¼ a vectorii !a = i + j + k. D (1. Se dau punctele A (3. ştiind c¼ ! ! ! ! a k u k = 4. 2. 1). 1. ! ! ! ! ! ! ! ! 46. iar unghiul dintre vectorul ! m şi planul 3 determinat de vectorii ! n şi ! p are m¼ asura . b = 3 i +2 j 5 k . 49. Se dau vectorii ! a = 2 i + j 3 k . 42.! p şi ! q …ind doi versori perpendiculari. S¼a se determine volumul paralelipipedului construit pe vectorii ! a. !c.

Similar se arat¼ a c¼ a G se a‡a¼ pe celelalte dou¼ a mediane. …e D mijlocul segmentului [AB]. 5.1) se obţine M C = ! a + b . deci G este centrul de greutate al triunghiului A2 A4 A6 . deci AB = BC. 3). Atunci GA + GB = 2GD. BO+ DO = ! ! ! ! 0 . adic¼ a G se a‡a¼ pe mediana GD. M O = M B + BO. În consecinţ¼ a ! ! 2 ! 2 2 ! GA2 + GA4 + GA6 = 0 . deci punctele . Dac¼ a G este centrul de greutate al ! ! ! triunghiului ABC. Se adun¼ a relaţiile M O = M A + AO. Indicaţii şi r¼aspunsuri ! ! ! ! ! ! ! ! 1. 4. 10. Din ! ! 3 ! ! ! ! AB = AD se obţine = 1. a) AB = 8 i 6 j + 24 k . A5 A6 = EA. 1). deci BD = . din GA + GB + GC = 0 . Dar ! ! 1 ! ! ! 1 ! ! ! 1 ! GA2 = GA1 + AC.2). 7. ! ! ! ! ! ! ! ! 11. rezult¼ a c¼ a DB = DC. ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! M O = M C + CO. 24 = 12 .1) şi r D = (b rB + c rC ). 2. Din (1. Din teorema bisectoarei avem = = . b) AD = 8 i + 6 j + 12 k . atunci GA1 + GA3 + GA5 = 0 . 1 1 1 ! ! ! ! Adunând cele trei relaţii şi ţinând seama c¼ a AB + BC + CA = 0 . BC = ! ! ! ! 2 ! ! ! ! ! 12 i + 9 j 36 k . Reciproc. rezult¼ a c¼ a ! ! ! ! ! c ! AA1 + BB 1 + CC 1 = 0 . Dar OA + OB = 2OE. aplicând din nou teorema bisectoarei. rezult¼ a CG = 2GD. IA = IO + OA. b c Relaţia dorit¼ a se obţine din formula (2. 3. a) A1 A2 = AC. se obţine relaţia a b+c ! ! din enunţ. GA6 = GA5 + EA. Cum GA + GB = 2GD. Fie AD bisectoarea b BD CD a ac unghiului A. CA = CB. Dar OE + OF = OI. În mod asem¼ an¼ ator se arat¼a c¼a GN = GC + CA. deci ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! GA + GB + GC = 2GD + GC = 0 . CC 1 = (CA CB). dac¼ a t 2 (0. M A = M B + BA. deci M A + 2M B 3M C = 3 M B M C ! ! ! ! ! ! ! ! ! +BA = 3CB + BA. D( 1. ! 2 ! ! 3 2! 6. De exemplu. b) Dac¼ a G este 2 2 ! ! ! ! centrul de greutate al triunghiului A1 A3 A5 . Din primele dou¼ a relaţii se obţine = 1.1). obţinem ! ! ! ! ! ! ! ! GA + GB = CG. deci IA + IB = 2IO + OA + OB. adic¼a G este centrul de greutate al triunghiului M N P . deci G este centrul de greutate al triunghiului ABC. c) AE = 8 i 2 j + 12 k . OD = OC + BA. VECTORI LIBERI 4. deci punctele G. g¼ asim ! b+c ! ! 1 IA = ID. Similar IC + ID = 2IO + 2OF . atunci M B. Din teorema bisectoarei. D sunt coliniare. 12. deci M se a‡a¼ pe dreapta AB şi reciproc. deci ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! IA + IB = 2IO + 2OE. În plus. 9. Condiţia ! ! AB = AE conduce la relaţiile: 8 = 8 . avem: 3 5 5 ! 1 ! ! ! 1 ! ! ! 1 ! ! AA1 = (AB AC). = 2. Din relaţia de mai sus. Fie E şi F mijloacele coardelor [AB] respectiv [CD]. care nu o veri…c¼ a pe a treia. 4. M O = M D+ DO şi se ţine seama c¼ a AO+ CO = 0 . rezult¼ a c¼a M 2 (AB). ! ! ! ! 1 ! ! ! 1 ! GM = GB + BM = GB + BC. 6 = 2 .22 2. Relaţia din enunţ se mai scrie sub forma AM = tAB. C. deci GM + GN + GP = GA+ GB + GC + BC + CA + AB = 2 2 ! ! 1 ! 0 . Dac¼ a t = 0. BB 1 = (BC BA). Folosind (1. atunci M A. ! ! ! ! ! În consecinţ¼ a. 2 ! 1 ! ! 1 ! ! ! ! ! A3 A4 = CE. 8. ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! IB = IO + OB. deci A1 A2 + A3 A4 + A5 A6 = 0 . GA4 = GA3 + CE. c b b+c b+c Cum BI este bisectoarea unghiului B. 2 2 ! ! 1 ! ! ! ! ! ! ! 1 ! ! ! GP = GA+ AB. Din (1. iar dac¼ a t = 1. cu = . IA + IB + IC + ID = 2IO. = 3.

M M i = M G + ! ! ! 2 P n ! ! ! ! 2GM i M G + GM i şi mi GM i = 0 . 26. c) P = 386+ 198+ 82. Din ! a = b + b se obţin relaţiile + 2 = 1. P = 5 + 19 + 38. ! u ! a = 0.! p ) 6= 0. 22. 9 ! 4! 1! Se pune condiţia ! a . . 32. kCDk = . avem kd1 k = 5. ! a = u v + w. (6 ) + ( + 4) = 4. AC = b + !a. cos A = p . 1. ! ! ! ! ! ! ! ! 17. Atunci D . 20 ( 1) = 2. ! ! ! ! ! k a k b ! ! b ! ! k!ak b 19. pr! ! b = ! = . m. = 1. deci ( m. deci = 1. ! m ! n = 2. cos A = p .! w ) = 20 (! m. Din k u k = k v k = 1 şi u v = 0. Cum ! a b = 0.! v . v . Fie CD. Se obţine ! ! ! ! atunci v = (10 i +24 j ). a b = 0. ! 2 ! ! 5 ! ! p d2 = ! u ! v = 5! a 3 b . ceea ce conduce la sistemul de ecuaţii: + = 1. kd2 k = 3 41. 19 2 p p 11 4 2 2 ! ! 30. p 3 19 57 3 3 2 + 2 = 26 şi 12 +5 = 0. atunci 2p 2 ! ! 5 ! ! 4 ! BD = CE = x. w ) = 30 ( m. ! a = b c . b . Metoda I. Se adun¼ a relaţiile k! a b k2 = k! a k2 2! a b + k b k2 . k!ak k!ak k!ak ! ! ! ! ! ! BD = b a . AB = 4 i + j . 2 25. 34. rezult¼ a ! ! ! 3 ! a b + b ! c +! a ! c = . !m ! p = 1. b) OA OB = 0. 20. 24. 3 + 9 = 1. cos = . Din 0 = ! ! 2 ! ! ! k a + b + c k = k a k2 + k b k2 + k! ! ! c k2 + 2(! a b + b ! c +! a ! c ). 29. deci unghiul c¼ autat este . cos B = p . ! a b = 2 2. d1 = ! u +! v. deci cos = p . ! n. deci kF1 + F2 k = 19. cos C = p . Se ţine seama c¼ a M Mi = M G + GMi . Metoda II. kACk = kBCk = 6. ( p . rezult¼ a c¼a a b = 0.! c = 0. Dac¼ a m¼ asura unghiului ABC este . v . i=1 ! ! 2 ! ! p kF1 + F2 k = 9k! mk2 + 6! m ! p + k! p k2 . Atunci (! u. bisectoarea unghiului C. !n ). 5 41 ! ! ! ! p p p 7 12 BC = 2 i + 3 j + 5 k . 28. ¼ 4. 1 i n. w ) = 12 ( n . Dac¼ a! v = i + j. 2 a b ! ka bk 3 ! ! p D 2 (AB). F1 + F2 = 3! m+! p. n . atunci ar exista . cos B = p . 16.! m. care nu are soluţii. ( n . Metoda II. ! ! ! ! 2 ! 2 21. 2 2 2 2 2 1 ! ! ! ! ! ! Un versor al bisectoarei este ! v = p (3 i + 2 j + 3 k ). 2 R astfel ca u = v + w . Metoda I. 27. p ). BD CE = x2 . p ). Dac¼a vectorii 3 6! ! ! ar … coplanari. ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! v . CE = CA + AB. ! ! ! 10 20 20 15. 13. 18. de unde rezult¼ a = . AB = i 2 k . 2 + 4 = 1. Calcul¼ am produsul mixt. 33. 95 190 26 ! ! p p p cos C = p . Se ţine seama c¼ a (!a + b ) (! a b ) = k! a k2 k b k2 .!w) = 9 ! 17 ! 39 ! 2 (!p . ! ! 31 ! ! ! ! ! ! ! d1 d2 = 93. BC = b !a . ! a b = ! ! ! (!a b) b 1 0. 23. 31. a) OA = OB = 13. deci D este mijlocul p 1 3 ! 3! ! 3! ! 22 segmentului [AB]. atunci medianele BD şi CE sunt date 2 ! ! 1 ! ! ! 1 ! ! ! de BD = BA + AC. ! v ! w = 2! m ! n + 12! m ! p + 30! n !p . AC = i + 3 j + 3 k . INDICA ŢII ŞI R ASPUNSURI 23 ! ! nu pot … coliniare. CD = i j k . 22 . 14. Dac¼ a AB = AC = x. DC = ! a .

50. AB AC = i +4j +8k. 22 ! ! ! ! ! p 22 deci V = . c ). h = p . ! p 1 ! ! 1 ! ! ! S = k! a b k = 35. Atunci ( m. p )j = k mk k n p k cos = 6. Similar S4ACD = 9. 1 = 0. deci S4ABC = . n . b c = 5! m ! 5 ! !n + 7! p ! m + 18! p ! n . AB AC = 5( i j + k ). c ) = 2( b . deci = 2. ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! p 1 48. d2 = k! u ! v k = 669. p p ! ! ! ! d1 = k! u +! v k = 229.O alt¼ a cale: AB. 37. b . AD = 8 i +6 j 2 k . ! v = ! (a b) = p (i 3j 5 k ). iar d1 . (!n. 40. ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ( p . c ) = 3 6 = 0. (! a . b ). ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ( m. Se poate aplica identitatea lui Lagrange. AD = 0. hC = . b ) = (! ! ! c . 47. . atunci S = d1 d2 sin '. deci vectorii nu sunt coplanari. deci AD = 2AB+2AC. 3 ! ! ! ! 49. c ) = ( a . c ) = ( p . b . AB. 2 = 4. AC. S4ACD = 107. ! a b = i 3j 5k. y = 1 t. b . 36. 41. n ! !p = 2a ! b +6b c +4a ! !c . ! ! ! ! ! ! 2 2 (a + b) (b a ) = 2( a b ). 44. b . 39. 46.!c = j5 + 10j. deci SABCD = . a . h = p . ! ! ! ! ! ! ! ! v = a + 2 b + 3 c . a . ! a b = 10. AD = 44. ! a = 2b +! c. !p . b . !c ) = (!m. adic¼ a punctele ! ! ! ! ! ! ! ! sunt coplanare. z = t. ! ka bk 35 ! ! ! ! ! ! ! ! ! ap b = ( +p2) ( u v ). V = ! a . b . 43. ! u ! v = 7! a b . p ) = 0. b .! c ) = (!n. AC. ! ! ! ! 4 ! 45. Atunci V = j( m. AB BC = (AC+CB) BC = AC BC ! 2 ! p ! p etc. ! ! 9 27 kAB ACk = 9. 3 107 .!m). deci (!m.24 2. ( a . b . V = a . S = k! u ! v k = 70 3. deci. b . c = 1. 35.!c ) = 1. n ). n . ( m. dac¼a S este aria paralelogramului construit pe cei doi vectori. Obţinem x = t 2. t 2 R. S4ABC = 5 3 5 2 ! ! ! ! .!a . AC AD = 10 i + 18 j 2 k . Dac¼ a! v = xi +yj +zk. deci ! vectorii sunt coplanari. deci ( m. c ). k! a b k = 10 3. = 2. d2 sunt diagonalele acestui paralelogram şi ' unghiul 1 ! ! ! ! ! ! ! diagonalelor. deci k a b k = 3. a b = i + j + k . 38.! p . m. a . 10 3. ! v ! a = (y + z) i + (z 2 2! ! ! ! ! x) j (x + y) k = i + 2 j + k . p 19 ! ! 42.!n ). VECTORI LIBERI ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! AC = 8 i +4 j k .

y 2 V . notat¼ a aditiv. 8x. sau. 2 K. 8 . x + y 2 S. 2 K. 8) (x + y) = x + y.. echivalent. 8x 2 V . n 2 K astfel încât x = 1 v1 + ::: + n vn . iar K = C.. 2 K ) x 2 S. se mai spune c¼ a vectorii x1 . O mulţime nevid¼ a V se numeşte spaţiu vectorial (sau liniar ) peste corpul K dac¼ a este înzestrat¼ a cu dou¼ a legi de compoziţie: una intern¼a. xn g V se numeşte liniar independent¼a ( sau liber¼a) dac¼ a din 1 x1 + ::: + n xn = 0V rezult¼ a 1 = 2 = ::: = n = 0. 8 .. notat¼ a multiplicativ ( . dac¼ a orice x 2 V este combinaţie liniar¼ a de vectori din A. În acest caz. numit subspaţiu vectorial generat de mulţimea A sau acoperire liniar¼a a lui A şi se noteaz¼ a Sp(A). . iar elementele lui K se numesc scalari. 8x. Aceeaşi mulţime se numeşte liniar dependent¼ a ( sau legat¼a) dac¼a exist¼ a scalarii 1 .. Mulţimea tuturor combinaţiilor liniare (…nite) de vectori din A este subspaţiu vectorial al lui V . 25 . scalarii 1 . xn sunt liniar independenţi respectiv liniar dependenţi. n . O submulţime de vectori din V se numeşte baz¼a. vn 2 A şi 1 . . 5) 1 x = x. În acest caz. dac¼ a exist¼a v1 . Vectorul x 2 V este combinaţie liniar¼a de vectori din A. submulţimea S îns¼ aşi este spaţiu vectorial peste corpul K. 4) pentru orice x 2 V exist¼ a un element x0 2 V astfel încât x + x0 = 0V .. 2 K. 8x. 7) ( + )x = x + x. y 2 S. 6) ( x) = ( )x. Fie A V . Aşadar. y 2 S ) x + y 2 S. 8x 2 V . (x. 2) x 2 S. :::. atunci V se numeşte …nit generat.. y 2 V .. Mulţimea fx1 . x) ! x. 8 . 8x 2 V . Spunem c¼ a submulţimea A a lui V este sistem de generatori pentru V sau c¼a A genereaz¼a V . 2) (x + y) + z = x + (y + z). Preliminarii Fie K = R sau K = C. V se mai numeşte spaţiu vectorial complex. nu toţi nuli. O mulţime in…nit¼ a de vectori din V se numeşte liniar independent¼a ( sau liber¼a) dac¼ a orice submulţime …nit¼ a a sa este liniar independent¼ a. 8x 2 V . :::. 8x. cu urm¼ atoarele propriet¼ aţi: 1) x + y = y + x.. Elementele lui V se numesc vectori.. :::.. 8 2 K. Când K = R. O submulţime nevid¼ a S V se numeşte subspaţiu vectorial dac¼ a: 1) x. Dac¼ a A este …nit¼ a. y) ! x + y şi una extern¼ a. CAPITOLUL 3 Spaţii vectoriale 1. z 2 V . 3) exist¼a un element 0V astfel încât x + 0V = x. astfel încât 1 x1 + ::: + n xn = 0V . Fie V un K-spaţiu vectorial. dac¼ a este liniar independent¼ a şi genereaz¼a V. y. n se numesc coe…cienţii combinaţiei liniare. V se mai numeşte spaţiu vectorial real.

ek g V . x3 ) = ( 1 . a) Fie x 2 R3 . x2 . fv1 . 2. nu avem ce s¼ a complet¼ am. (teorema rangului ). 1 + 2 = 0. şi x = c) Aceeaşi problem¼ (1. 3). x2 . de unde 1 = x1 . 1). unic determinat¼ a C = (cij )i. 1). e2 . num¼ arul maxim de vectori liniar independenţi din B. 1. 1. care sa- P n tisface relaţiile fj = cij ei . vectorii v1 = (1. Orice dou¼ a baze într-un spaţiu de dimensiune …nit¼ a au acelaşi num¼ ar de elemente. 1 + 2 . putem face acest lucru pân¼ a la Vn=k+(n k) . Aceast¼ a relaţie se mai scrie (x1 . lu¼ am ek+1 2 V Vk şi construim Vk+1 = Spfe1 . Şi anume. num¼arul de vectori dintr-o baz¼ a oarecare a sa. 1 + 2 + 3 ). 1). 3 astfel încât x = 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 . v2 . ale c¼ arei coloane conţin coodonatele (unic determinate) ale …ec¼ arui vector din B în raport cu baza E. atunci matricea p¼ atrat¼ a. Are loc rangB = rangM . 1 + 2 + 3 = 0. ek+1 g. x0n ) . Dac¼a B = fe1 . 0). poate … completat¼ a pân¼ a la o baz¼ a fe1 . 0. de unde 1 = 2 = 3 = 0. x02 . e2 . 1. :::. e2 . S¼ a se calculeze coor- donatele vectorului x = (1.n . Dac¼ a şi sunt subspaţii …nit dimensionale ale unui spaţiu vectorial. 5). Rezult¼a 1 = x1 . f2 . 1. 1. v3 g este o baz¼ a . vectorii v1 . SPA ŢII VECTORIALE Spaţiul vectorial V este de dimensiune …nit¼a (sau …nit dimensional ) dac¼ a este …nit generat. x3 ). Vom ar¼ ata c¼a putem determina 1 . Dac¼ a dim V = n. e2 . 1. se numeşte ma- tricea sistemului B în raport cu baza E. Dac¼ a Vk 6= V . 2 = x2 x1 . Un spaţiu vectorial se numeşte in…nit dimensional când conţine o mulţime in…nit¼ a liber¼ a. atunci i=1 i=1 t t (x1 . dac¼ a x 2 V se scrie x = xi ei = x0i fi . 2 . dac¼ a pentru 1 . v2 = (0. atunci orice submulţime liber¼ a S = fe1 . x = (x1 . dac¼ a Vk = Spfe1 . Matricea M . 0. :::. 1. În consecinţ¼ a în R3 . În plus. :::en g a lui V . 2. 1. Continu¼ am apoi raţionamentul cu Vk+1 in locul lui Vk : Deoarece dim V = n. 1 j n. 1 + 2 + 3 = x3 . Dac¼ a B V este un sistem …nit de vectori. Ţinând seama de prima parte. 2 . se numeşte rangul sistemului B. deci procedeul se termin¼ a dup¼ a n k paşi. pentru vectorii v1 = (1. :::. v4 = (1.j=1. 3 = x3 x2 . v2 . 3) în raport cu baza fv1 . 1) şi x = (1. Soluţie. ek . 1). Fie E o baz¼ a în V . Într- adev¼ar. v3 sunt liniar independenţi. v3 g. dac¼ a. Este clar c¼ a rangB = dim Sp(B). În plus. 1 + 2 = x2 .26 3. :::. cu k n. :::. :::. ek+1 . xn ) = C (x01 . v2 . 1. :::ek g = V . 3 2 R are loc relaţia 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 = (0. Teorema lui Grassmann. se numeşte matricea de trecere de la i=1 0 P n P n baza B la baza B . a în R4 . v3 = (0. a în R2 . :::ek . 2). 1). b) Aceeaşi problem¼ v3 = (1. deci v1 . atunci dim(S1 + S2 ) = dim S1 + dim S2 dim(S1 \ S2 ). fn g sunt dou¼ a baze în spaţiul vectorial V . en g şi B 0 = ff1 . Se numeşte dimensiune a unui spaţiu vectorial …nit dimensional V şi se noteaz¼ a dim V . v2 = (3. 1) a se arate c¼ formeaz¼a un sistem de generatori şi sunt liniar independenţi. Probleme rezolvate 1. a) S¼ a în R3 . pentru vectorii v1 = (1. 2. 1. v3 formeaz¼ a un sistem de generatori pentru R3 . atunci 1 = 0. 1. v2 = (1. x2 . v2 . 1).

v3 . cos t. dac¼a 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 + 4 v4 = (0. 2. 4= . 4 4 4 4 c) Similar. Fie a 2 R . v3 . iar din 1 v1 + 2 v2 = (0. . x2 . rezult¼a c¼ a +( 3 ) cos t + 2 cos2 t + 4 cos3 t = 0. Pn Soluţie. . În …nal. dac¼a x = (1. atunci 0 = f (a). cos2 t.p n sunt liniar independente. fv1 . Derivând din nou. 2 R astfel ca 1 + cos t + cos2 t + cos3 t = 0. pi (x) = (x a) . formeaz¼a o baz¼ a în spaţiul funcţiilor polinomiale de grad cel mult n pe R. atunci. 0. k! formeaz¼ a un sistem de generatori. deci n = 0. x3 . v2 g este o baz¼a în R . cos t. Continuând procedeul. În spaţiul vectorial real al funcţiilor continue pe R. obţinem coordonatele lui x în raport cu aceast¼ a baz¼a: 1 = 1. cos t. 4 = (x1 x2 x3 + x4 ). Într-adev¼ ar. Procedeul continu¼ a. Determinantul sistemului omogen 2 2 4 astfel obţinut este nenul. 2 3 8t 2 R. Derivând. cos t sunt liniar independente. rezult¼ a 1! 2! (k) f (a) c¼ a k = . fv1 . din x = (x1 . 2 1 5 2 = x2 . cos3 t sunt liniar independente. v2 . p 1 . Dac¼ a k (x a)k = 0. g¼ asim 11 11 2 1 = 2 = 0. 1 + 2 3 4 = x2 . cos 3t = 4 cos3 t 3 cos t. x4 ) = 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 + 4 v4 obţinem 1 + 2 + 3 + 4 = x1 . deci n 1 = 0. 1) = 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 + 4 v4 . v2 . Dând succesiv lui t valorile 0. . 2. Folosind relaţiile anterioare. funcţiile polinomiale pk . cos t. dac¼a n f (x) = 0 1 + 1 (x a) + ::: + n (x a) . obţinem 5 1 1 1 coordonatele lui x în raport cu aceast¼ a baz¼a: 1 = . Deoarece funcţiile 1. deci (1. 0 k n. Într-adev¼ ar. g¼ asim 2 = . 3 = 1. deci 1 = (x1 + x2 + x3 + x4 ). 1. S¼ a se arate c¼ a funcţiile pi : R ! R. 3) = 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 . + = 0. b) Din x = (x1 . deci admite numai soluţia banal¼ a = = = = 0. 0 i n. ţinând seama c¼ a cos 2t = 2 cos2 t 1. . dac¼ a 1 + cos t + cos 2t + cos 3t = 0. v4 g este o baz¼a în R4 . cos 3t Soluţie. v3 . v4 4 4 formeaz¼ a un sistem de generatori pentru R4 . se obţin relaţiile + + + = 0. Prin urmare. cos3 t sunt liniar independente. Derivând acum.. Aceeaşi problem¼ arate c¼ a pentru funcţiile 1. 2 = (x1 + x2 x3 x4 ). PROBLEM E REZOLVATE 27 x = (1. 3) = 1 v1 + 1 v2 + 1 v3 . k=0 obţinem n 1 (n 1)! = 0. 2. x2 ) = 1 v1 + 2 v2 rezult¼ a 1 +3 2 = x1 . = 0. Prin urmare. Fie . 1 2 + 3 4 = x3 . s¼ a se a funcţiile 1. funcţiile 1. Similar. p p 4 2 2 1 2 + + + = 0. 0). 0 k n. . cos 2t. 0. 3.. obţinem 0 f (a) f 00 (a) 1 = . 0). 1 1 deci 1 = (5x1 + 3x2 ). 2. cu valori reale. 2 = (2x1 x2 ). Totodat¼ a. vectorii v1 . v2 . cos2 t. 2= . deci polinoamele p 0 .. Aşadar. de n 1 ori relaţia k (x a)k = 0. derivând de n ori relaţia. 3 = . S¼a ar¼at¼ am c¼ a aceste polinoame formeaz¼ a un sistem de generatori. 2 = 1. v4 sunt liniar independenţi. 4 5 se obţin coordonatele lui x în aceast¼ a baz¼a: 1 = . rezult¼ a 0 = 1 = ::: = n = 0. 1 2 1 1 3 + 4 = x4 . obţinem . În consecinţ¼ a. 11 11 i 2. 8t 2 R. v1 . 3 = 4 4 1 1 (x1 x2 + x3 x4 ). deci o baz¼ a în spaţiul funcţiilor polinomiale de grad cel mult n pe R. din relaţiile anterioare g¼ asim 1 = 2 = 3 = 4 = 0. cos t. . În plus. 8t 2 R. 2 = . obţinem k=0 nP1 n n! = 0. În consecinţ¼ a.

2. 2. 2. de exmplu. 1) respectiv g1 = (1. e02 . Soluţie. f3 . 2. 3 = 0. e3 g baza canonic¼ a din R3 . dim(S1 \ S2 ) = 2. g¼ asim = + . 0. 2) …ind liniar independenţi. 2 K. S2 dou¼ a subspaţii vectoriale ale lui R4 . e03 g. y 2 V şi p x p = x . . 1) şi (2.28 3. Dac¼ a u 2 S1 \ S2 . 4. x 2 V . 0 0 0 Vectorii (1. Fie V un K-spaţiu vectorial şi v 2 V . SPA ŢII VECTORIALE = 0. rezult¼ a c¼a matricea de trecere de la baza B la baza B 0 1 1 2 este C = @ 0 1 0 A. 2. deci = = = = 0. f2 = (0. f2 . rezult¼ a c¼ a dim S1 = dim S2 = 3. e2 . f3 g = 3. g1 . atunci u = f1 + f2 + f3 = 0 g1 + 0 g2 + 0 g3 . > > + = 0+ 0+ 0 : 0 0 = +2 Din ecuaţiile 1. 1. x 2 V . 2. 1 0 1 0 1 1 1 2 deci matricea de trecere de la baza B 0 la baza B este C 1 = @ 0 1 0 A. atunci se obţine @ x02 A = C 1 @ 2 A = @ 2 A. 2 R. g1 . 3. adic¼ a S1 + S2 = R4 . 1). e03 = (2. 2. g2 . g1 g = 4. 1. 0). f3 . 2. Vom determina o baz¼ a în S1 \ S2 . De…nim x y = x + y v. f2 . adic¼ a funcţiile 1. = 0 + 2 0. 1. 4. 2. g2 . Fie x = (1. e3 = 2e1 +1e3 . x. f3 = (0. e02 = (1. f2 . Atunci u = 0 (1. 2). V devine spaţiu vectorial real. 0. în mod evident. 0). 0). S¼ a se determine f ( ) astfel încât V înzestrat cu cele dou¼ a operaţii s¼ a …e spaţiu vectorial. ff1 . g3 g = 3. Se obţine sistemul liniar 8 > > = 0+ 0 < + =2 0+2 0 . 2). cos t. Probleme propuse 1. rezult¼ a = 0 + 0. 1). f2 . 1). g3 g sunt baze în S1 respectiv S2 . g2 = (0. 1. rangfg1 . rezult¼ a c¼ a formeaz¼ a o baz¼ a în S1 \ S2 . v 6= 0V . 1 1 1 0 0 1 0 1 0 1 x1 1 3 Dac¼a x = x01 e01 + x02 e02 + x03 e03 . e3 = 2e01 e03 . f2 . S¼ a se arate c¼ a vectorii 2 şi 3 sunt liniar dependenţi. S¼ a se arate c¼ a în raport cu operaţiile x y = xy. S¼ a se a‡e dimensiunile şi câte o baz¼ a în S1 . 2 = 0. f3 g şi fg1 . S1 + S2 şi S1 \ S2 . e2 = e01 e02 +e03 . 0. g2 . cos 2t. x. x = x + f ( ) v. f3 . atunci dim(S1 + S2 ) = 4. 3) 2 R3 . Fie B = fe1 . 0 0 e2 = e1 0 e2 . = 0 + 2 0 + 0. 0. 4 = 0. 0). Introducând în ecuaţia 3. Pe de alt¼ a parte. S¼ a se determine coordonatele vectorului x în baza B 0 = fe01 . 2. 1. 0. 2. 1. y 2 V . x03 3 0 Aşadar x = 3e01 2e02 . Deoarece rangff1 . g3 g genereaz¼ a S1 + S2 R4 . S2 . 2. 1)+ 0 (2. Din teorema lui Grassmann. 1. cos 3t sunt liniar independente. iar ff1 . Soluţie. Putem lua ca baz¼ a în S1 + S2 vectorii f1 . 1). 2. generate de vectorii f1 = (1. unde f : K ! K. 1. unde e01 = (1. Fie S1 . Deoarece rangff1 . 5. Totodat¼ a e1 = e01 +e03 . Deoarece e01 = e1 + e3 . g3 = (1. Fie V = (0.

1. 0). S¼ a se arate c¼ a vectorii v1 . 2). v3 = (1. 0. v3 . 1). x3 ) j x1 = 2x2 g. b) S2 = f(x1 . 4). 1).n (R). 1. 3). v30 = (1. S¼ a se determine coordonatele vectorului x în raport cu aceast¼ a baz¼a: a) v1 = (1. f1 (x) = ex . P n 5. v4 = (1. 4. 1. 0). f2 (x) = e x . v4 = (1. v3 = (1. 1). v3 = (0. 0. v20 = (1. 0. 2. 1). 5). 2. v2 = (2. 4. c) S3 = f(x1 . PROBLEM E PROPUSE 29 3. 9) şi y = (6. 1). S¼ a se scrie v4 ca o combinaţie liniar¼ a de v1 . Fie V un spaţiu vectorial. 1). 1. 3. 1. xn ) j aij xj = j=1 0. v2 . x3 ) j x21 x2 = 0g. 2. 1. x = (x1 . u2 = (3. x = (0. 9. 1. S2 = fA 2 Mn (R) j At = Ag. 1. 2 3 f3 (x) = e2x ? 11. A = (aij ) şi S = fx 2 Rn . 3). v4 formeaz¼ a o baz¼ a a lui R4 . 5 3 2 1 1 1 C = ? Dar funcţiile f1 . 2. v2 = (3. 2 1 5 3 10. v2 = (1. 1). . x0 = (2. 1). 1) sunt liniar dependenţi. 2. 8. x3 ) j x1 x2 + x3 = 1g. 3. v2 = (2. 4. 0. 3. v5 = (0. :::. b) v1 = (1. 1). v3 2 V sunt liniar independenţi atunci şi vectorii w1 = v1 +v2 +v3 . 1. Sunt liniar independente matricele A = . 1. 7. v3 = (1. f2 . 1. w3 = v1 v2 +v3 sunt liniar independenţi. v4 = (0. 3. S¼ a S este un subspaţiu vectorial al lui Rn . S¼ a se g¼ aseasc¼ a dimensiunile acestor subspaţii. 3). 0). x2 . 0. 5). respectiv v1 = (0. 4. Aceeaşi problem¼ a pentru vectorii v10 = (1. 5). 2. 3. 7) în aceast¼ a baz¼a. 1. 3). B = . b) v1 = (1. f3 : R ! R. 1). 1. 1). x2 . v2 . 1). u3 = (2. e) S5 = f(x1 . v4 = (0. 1). x2 . S¼ a se arate c¼a dac¼ a v1 . 1. x2 . 2). a se arate c¼ 6. v2 = (1. S¼a se determine dimensiunea subspaţiului generat şi o baz¼ a a subspaţiului generat de vectorii: a) v1 = (1. 4. 2. S¼ a se arate c¼ a vectorii v1 = (2. a) S1 = f(x1 . 0). 6. 3. v3 . x3 ) j x1 + 2x2 3x3 = 0g. S¼ a se precizeze care din urm¼ atoarele submulţimi ale lui R3 sunt subspaţii 3 vectoriale ale lui R . y 0 = (1. 0. 2. v2 . v4 = (0. d) S4 = f(x1 . 2. x2 . 1. În Mn (R). 0). S¼a se determine coordonatele vectorilor x = (4. 6. 1. 2. …e S1 = fA 2 Mn (R) j At = Ag. 1). 1 i mg. S¼a se determine dimensiunile sumei şi intersecţiei subspaţiilor generate: a) u1 = (1. 1. v3 = (1. 0. Fie A 2 Mm. 0. 1. w2 = v1 +v2 v3 . v2 = (5. 1) formeaz¼a o baz¼ a a lui R3 . 1). 3. 1). 1. v2 = (1. 2. 1. x = (1. 2. 12. x3 ) j jx1 j + jx2 j = 1g. 1). 1. 2. v3 = ( 1. 4. S¼ a se arate c¼ a vectorii v1 = (1. 2. 2. S¼ a se arate c¼a S1 şi S2 sunt subspaţii vectoriale ale lui Mn (R) şi Mn (R) = S1 S2 . 0). 1).

Indicaţii şi r¼ aspunsuri 1. 8). y 2 V . 16. x3 . 4. dac¼ a f1 = (1. 2. În R2 …e x = 2f1 + f2 . 1 3 A 2 1 1 8 2 1 4 2 17. respectiv v1 = (1. g2 = (3. 1. 1. 1. 5. 8x 2 V . iar simetricul unui x 2 V este x0 = x + 2v. 1. f2 = (2. g1 = (3. 1).0 S¼ a se g¼ aseasc¼ a rangul 1 matricelor: 1 2 3 0 1 B 2 2 1 3 2 4 1 0 C a) B @ 2 C.. S1 +S2 . 1). 1. 15. 2 R. 2). formeaz¼ a o baz¼ a în spaţiul vectorial real al funcţiilor polinomiale de grad cel mult n 1. 0). g2 . u2 = (1. f3 = (1. Cum se schimb¼ a coordonatele unui vector când se trece de la baza B 0 la baza B? 20. x4 ) j x1 + x2 = 0. SPA ŢII VECTORIALE b) u1 = (1. 1 i n. satisf¼ . 17. 18. f2 . 1). precum şi ale subspaţiilor S1 \S2 . 0. 2. 3). x1 x2 + x4 = 0. Elementul neutru este 1. 3). 1. x2 . 8 . 4). deci au 1 loc propriet¼aţile 1)-4). (V. 2 R. b) @ 4 2 5 1 7 A. S¼a se completeze sistemul format din vectorii v1 = (2. u3 = (1. S¼ a se g¼aseasc¼ a dimensiunile şi baze ale acestor subspaţii. c) S¼ a se arate c¼ a funcţiile Li . 8 . sunt liniar independente. 7) ( + ) x = x + = x x = x x =( x) ( x). 1. 1 i. S¼ a se determine coordonatele lui x în baza fg1 . 2). 3). 1). f2 = t2 + 1. unde g1 = (1. În spaţiul vectorial al funcţiilor f : R ! R s¼ a se arate c¼ a funcţiile f1 (t) = sin t. 3... unde = log3 2. (x a1 )(x a2 ):::(x ai 1 )(x ai+1 ):::(x an ) Li (x) = . 13. g3 = (3. simetricul unui x 2 V este . Se consider¼ a funcţiile polinomiale Li : R ! R. unde f1 = ( 1. (ai a1 )(ai a2 ):::(ai ai 1 )(ai ai+1 ):::(ai an ) S¼ a se arate c¼ a: a) S¼ a se calculeze Li (aj ). 1. 1). 1. b) S¼ a se arate c¼ a funcţiile Li . 2 = 3. f3 (t) = t sunt liniar independente. v3 = (3. la o baz¼ 14. g3 g. Fie a1 . x2 . f3 g la baza C = fg1 . 2). 0. 8x. x3 . 3). 1. 1. 1. Fie S1 şi S2 subspaţiile vectoriale ale lui R4 date de: S1 = f(x1 . Propriet¼ aţile 1)-4) sunt acute. 5) x 1 x = x1 = x. 8 2 R. an numere reale distincte. f3 = t2 + t formeaz¼ a o baz¼ a în spaţiul funcţiilor polinomiale de grad cel mult 2.30 3. 2. ) coincide cu grupul multiplicativ al numerelor reale pozitive. g2 g. 0). S¼ a se determine coordonatele funcţiilor t2 + 2t + 4 respectiv t2 + 3 în raport cu aceast¼ a baz¼ a. a2 . 2). v2 = (1. x 2 V . x2 + x4 = 0. 19. S2 = f(x1 . S¼ a se determine matricea de trecere de la baza B = ff1 . elementul neutru …ind v. j n. g2 = ( 1. S¼ a se arate c¼a funcţiile f1 = t. 1 i n. 6) ( x) = (x ) = (x ) = x = ( ) x. S¼ a se g¼ aseasc¼ a o baz¼ a în spaţiul vectorial al soluţiilor sistemului x1 + x2 x3 = 0. 3. f2 = (1. x3 = 2x4 g. 8) p (x y)p = (xy) = x y = x y =( x) ( y). f2 (t) = cos t. 8x 2 V . 1 i n. v2 = (4. x4 ) j x2 + x3 + x4 = 0g. 0. . 1) a a lui R3 .

v3 . Derivând de dou¼ a ori relaţia ex + e x + e2x = 0. v2 g). rezult¼ a c¼ a vectorii v1 . :::. v3 . j = 1. formeaz¼ a n2 + n o baz¼ a în S1 . S1 + S2 este generat de u1 . Cum dim R3 = 3. v2 . obţinem x e e + 2 e = 0. Dac¼a 2 P n x = (x1 . a) Fie S1 = Sp(fu1 . 11. 10. y = 2v10 v30 . x = v1 + v2 v3 . 7. are 11 3 soluţii nenule. . dim S2 = 3. 0 0 0 0 0 9. v5 g) = 3. v3 sunt liniar independenţi. 7)) f ( + ) = f ( ) + f ( ) 1. v3 = v2 v1 . Matricele Ei . ¼ 4. 0) şi v1 . v4 g) = 3. precum şi matricele Fij . În consecinţ¼ a. u2 . j = 1. dim S1 = 2. rezult¼ a B t = B. v4 . adic¼ a funcţiile sunt liniar independente. deci = = = 0. putem scrie A = B + C. v2 . :::. 1 2 + 3 = 0. u2 . deci vectorii sunt liniar independenţi. u2 . ale c¼ aror elemente sunt ejk = 1. al c¼ arui determinant este nenul. 2 R. Cum u1 . yn ) 2 S şi . deci dim(S1 \ S2 ) = 1 (teorema lui Grassmann). 0) ) 1 +5 2 3 = 0. 1 +5 2 4 = 0. Matricele 2 Gij . S4 nu este subspaţiu vectorial deoarece ( + )2 6= 2 + 2 . u2 . dim S1 = 2. este nenul. 0). i = 1. v2 . ale c¼ aror elemente sunt fij = fji = 1 şi flk = 0 în rest. Deoarece (A + B)t = At + B t si ( A)t = At . deci matricele sunt liniar independente. Relaţia v1 + v2 + v3 = (0. v2 . ale c¼ aror elemente sunt gij = gji = 1 şi glk = 0 în rest. v3 . dac¼ a j = k = i şi ejk = 0 în rest. Prin urmare. a) Cum v4 = (0. a c¼ arui matrice are rangul 3. S1 + S2 este generat de u1 . dim S2 = 2. Condiţia A + B + C = conduce la 3 6 3 2 0 0 sistemul omogen 2 + 5 + = 0. Determinantul sistemului omogen x 2x x x cu necunoscutele . Dac¼ a A 2 S1 \ S2 . v4 formeaz¼ a o baz¼a în R4 . deci B 2 S1 şi C 2 S2 . i < j. i. deci A este matricea nul¼ a. v3 . v2 . v1 . 8. v2 . deci dim S1 = n + (n 1) + (n 2) + ::: + 1 = . S2 = Sp(fv1 . atunci aij ( xj + yj ) = j=1 P n P n aij xj + aij yj = 0. 8)) f ( ) = 1 . a c¼ Mn (R) = S1 + S2 . n. Cum u1 . v2 . v4 g. u3 . Cum dim R4 = 4. C t = C. 6)) f ( ) + f ( ) = f ( ). v2 . v3 . S2 şi S3 nu sunt subspaţii vectoriale deoarece nu conţin (0. atunci A = At şi A = At . v4 . deci dim Sp(fv1 . INDICA ŢII ŞI R ASPUNSURI 31 5)) f (1) = 0. este nenul. rezult¼ a c¼ a vectorii v1 . 3. Determinantul de ordinul 4. Atunci = = = 0. u2 . Cum 2 2 (At )t = A. v2 . v2 . 0. b) 1 1 2 1 0 0 x = v1 + v2 v3 + v4 . n. y = v1 + v2 + v3 . v3 sunt liniar independenţi. 1 + 2 3 = 0. i. ale c¼ arui coloane conţin componentele vectorilor v1 . 5. v2 . u3 g). v2 . S1 şi S5 sunt subspaţii vectoriale. 2 1 +6 2 +4 3 3 4 = 0. v1 sunt liniar independenţi. 3 + 3 = 0. 0. 1 w1 + 2 w2 + 3 w3 = 0V ) ( 1 + 2 + 3 )v1 +( 1 + j=1 j=1 2 3 )v2 + ( 1 2 + 3 )v3 = 0V . 2 1 +6 2 3 3 +4 4 = 0. n. v3 g). Pentru orice matrice 1 1 A 2 Mn (R). v4 = v1 v2 v3 . În consecinţ¼ a. Cum v1 . u3 g). xn ) 2 S. v1 . n2 n formeaz¼ a o baz¼ a în S2 . y = (y1 . S2 = Sp(fv1 . 3 = 0. a) x = 3v1 + v2 3v4 . rezult¼ a c¼a dim(S1 + S2 ) = 3. b) Rangul matricei sistemului de vectori este 3. . v3 sunt . 0) conduce 4 4 la sistemul omogen 2 + 3 + = 0. 0. Determinantul sistemului …ind nul. v3 sunt liniar independenţi. Mn (R) = S1 S2 . 4. v2 . 5 + 2 + 2 = 0. deci vectorii v1 . e + e + 4 e2x = 0. 1 v1 + 2 v2 + 3 v3 + 4 v4 = (0. Putem alege ca baz¼ a fv1 . 0. 0. v3 formeaz¼ a o baz¼ a în R3 . 12. b) Fie S1 = Sp(fu1 . deci 1 = 2 = 3 = 0. i < j. rezult¼ a 1 + 2 + 3 = 0. = = = 0. De asemenea. u3 . x = v1 + 2v2 v3 . rezult¼ a c¼ a dim Sp(fv1 . 3 5 + = 0. unde B = (A + At ) şi C = (A At ). + 2 = 0. deci dim S2 = (n 1) + (n 2) + ::: + 1 = . 6. rezult¼ a imediat c¼ a S1 şi S2 sunt subspaţii vectoriale ale lui Mn (R). v1 .

S = f(2t. adic¼ a funcţiile sunt liniar independente. 0). Vectorul v = (3. dac¼ aj=i Pn i Li (x) = 0. S1 \ S2 = f(3t. rezult¼ a c¼ a dim(S1 + S2 ) = 4. 19. 0. t2 + 2t + 4 = 5t + 4(t2 + 1) 3(t2 + t). = 0. t2 + 3 = 2t + 3(t2 + 1) 2(t2 + t). b) Dac¼ a i 2 R. 14. i = 1. SPA ŢII VECTORIALE liniar independenţi. . 1). 1). 0) 2 = Sp(fv1 . b. 3 + 8 ). a2 . .. este nenul. t2 + 1. + = 0. 1). 13. t2 + t sunt liniar independente. mulţimea i=1 funcţiilor Li . x2 = 2x01 3x02 + 3x03 . u2 . dac¼ a j 6= i 20. deci polinoamele t. 0). dim S1 = 3. 1) este baz¼ a în S1 \ S2 . c 2 Rg. baz¼ a: u1 = (1. b 2 Rg. sunt astfel ca 1. g3 = 2f1 +3f2 +2f3 . 15. deci baz¼ a. rezult¼ a i = p(ai ). v2 g). 3 2 2 deci C = @ 2 3 3 A. t. x = (0. dim S = 1. adic¼ a x = 15g1 05g2 . dim(S1 + S2 ) = 4. Atunci dim(S1 \ S2 ) = 1. Determinantul sistemului omogen cu necunoscutele . 1 i n. 0. v1 şi v2 sunt liniar independenţi. 1. S2 = f(a. 5) = g1 + g2 = ( + 3 . 0. Dac¼ a x = x1 f1 + x2 f2 + x3 f3 = x01 g1 + x02 g2 + x03 g3 . b. Atunci = = = 0. u2 = (0. sin t cos t = 0. Putem alege v3 = (1. adic¼ ao baz¼a. 17. P n atunci din p(x) = i Li (x). 16. este sistem de generatori. x3 = 2x01 + 4x02 + 2x03 . 3 + 8 = 5. a) Li (aj ) = . 1. a. 0. 1. . 18. 3. 2t.32 3. 0. g2 = 2f1 3f2 +4f3 . u3 = (0. deci cele trei polinoame formeaz¼ a un sistem de generatori. 3t. t) j t 2 Rg. b c) j a. c) Dac¼ a p este un polinom de grad cel mult n 1. obţinem cos t sin t = 0. 3. v1 ). u3 . 2 4 2 atunci x1 = 3x01 2x02 2x03 . t) j t 2 Rg. se poate lua ca baz¼ a fu1 . . v2 = (0. deci = = = 0. n. i = 1. Pentru orice polinom de gradul 2 avem at2 + bt + c = (b a + c)t + c(t2 + 1) + (a c)(t2 + t). Derivând de dou¼ a ori relaţia sin t + cos t + = 0. S1 = f(a. 3t. baz¼ a: v1 = (1. atunci dând succesiv lui x valorile a1 . 2b. v = (2. g1 = 3f11 2f2 +2f3 . 2. 0. 2. c. Relaţia t + (t2 + 1) + (t2 + t) = 0 conduce la sistemul + = 0. obţinem i=1 1 = 2 = ::: = n = 0. Prin urmare. 1. 1). deci + 3 = 0. deci dim(S1 \ S2 ) = 1. x 2 R. an . n.. dim S1 = 2. 0. b) j a.. 0.

W ) în raport cu bazele E şi F este B. Atunci. 8 . iar E = fe1 . dimK (W ) = m. Fie V un K-spaţiu vectorial de dimensiune …nit¼ a. 8x. W ) = fT : V ! W j T liniarag este un K spaţiu vectorial. en g. exist¼a scalarii aij 2 K. În fapt. Mulţimea L(V. xn )t . Y = (y1 .F T = (aij ) de tip (m. Dac¼ a x = x1 e1 + ::: + xn en . 8x 2 V . W ) şi dimK (V ) = n. y = T xg este subspaţiu vectorial al lui W şi se numeşte imaginea lui T . Atunci T (0V ) = 0W . iar un izomor…sm T : V ! V se numeşte automor…sm al lui V . B2 . 1 j n. Preliminarii Fie V şi W dou¼ a K spaţii vectoriale. :::. Fie S 2 L(U. fm g sunt baze …xate în V respectiv W atunci. A şi B matricele lui S şi T în raport cu bazele date. :::. Dac¼a matricea lui S 2 L(V. De asemenea. n i=1 Matricea A = AE. Orice spaţiu vectorial de dimensiune n este izomorf cu K n . dac¼ a 2 R. De asemenea. V . 1 i m. astfel ca: m X T ej = aij fi . j = 1. b) T ( x) = T x. y 2 V . unic determinaţi. se numeşte matricea lui T în raport cu bazele E şi F . T 2 L(V. Aplicaţia liniar¼ a T : V ! V se mai numeşte endomor…sm al lui V . W trei K-spaţii vectoriale B1 . W ). n) a c¼ arei coloan¼a j este constituit¼a din coordonatele vectorului T ej în raport cu baza F . :::. matricea lui T S în raport cu bazele B1 şi B3 este C = B A. :::. C o baz¼a în V şi T un endomor…sm al lui V . Dac¼ a V este un spaţiu …nit dimensional peste corpul K. Im T = fy 2 W j 9x 2 V. V . ym )t . iar T : V ! W este o aplicaţie liniar¼a. Dac¼ a aplicaţia liniar¼ a T : V ! W este bijectiv¼ a. T este aplicaţie liniar¼ a dac¼ a şi numai dac¼a T ( x + y) = T x + T y. Matricea A a endomor…smului T în raport cu baza C este 33 . B3 baze ale lui U . atunci dim V = def T + rangT (teorema rang-defect). CAPITOLUL 4 Aplicaţii liniare şi matrice 1. 2 K. atunci Y = AX. atunci matricea lui T în raport cu bazele E şi F este A. 8 2 K. atunci matricea lui T + S în raport cu cele dou¼ a baze este A + B. pentru orice j. Dac¼ a T 2 L(V. 8x. Mulţimea ker T = fx 2 V j T x = 0V g este subspaţiu vectorial al lui V şi se numeşte nucleul lui T . Dimensiunea nucleului lui T se numeşte defectul lui T şi se noteaz¼ a def T . Fie T : V ! W o aplicaţie liniar¼ a. Fie U . y 2 V . atunci T se numeşte izomor- …sm de spaţii vectoriale şi se noteaz¼ a V ' W . F = ff1 . V ). y = T x = y1 f1 + ::: + ym fm şi X = (x1 . W respectiv. iar dimensiunea imaginii lui T se numeşte rangul lui T şi se noteaz¼a rangT . Funcţia T : V ! W se numeşte aplicaţie liniar¼a (mor…sm de spaţii vectoriale) dac¼ a: a) T (x + y) = T x + T y.

S¼ a se determine matricea endomor…smului T în baza canonic¼ a fe1 . 1. T (! v)=! a ! v. a) Cum T e1 = e1 . dac¼a şi numai dac¼ a T este un automor…sm al lui V . S¼ a se determine matricea lui T în cele dou¼ a baze. W dou¼ a K-spaţii vectoriale de dimensiune …nit¼a. 0 1 1 1 0 T e3 = f2 . < x1 + x2 x3 = 0 coordonatele sale veri…c¼ a sistemul liniar omogen x1 x2 + x3 = 0 . 8 2 R. Conform teoremei rang-defect. 1). iar D este matricea de trecere de la baza F la baza F 0 . S¼ a se arate c¼ a T este liniar¼a şi s¼ a se determine câte o baz¼ a în subspaţiile ker T şi Im T . T x = (x1 + x2 x3 . b) Deoarece T e1 = f1 + f2 . 1. Soluţie. o baz¼ a în ker T …ind format¼ a din vectorul u. Aşadar. iar B este matricea lui T în noua pereche de baze. y 2 R3 . 1). aceştia constituind o baz¼ a în Im T . Fie V . rezult¼ a c¼a rangT = 2: Dar T e1 = (1. 8x. În acest caz. 3 ) 2 R3 . f2 = X. T ( x) = ( x1 + x2 x3 . matricele A şi B se numesc similare sau asemenea. Soluţia : 5x1 x2 + x3 = 0 general¼ a a acestui sistem …ind x1 = 0. Fie V . De asemenea. E şi F dou¼ a baze …xate în V respectiv W . x1 x2 + x3 . e2 . x1 x2 + x3 . Probleme rezolvate 1. 3 b) În R consider¼ am baza canonic¼ a fe1 . T este aplicaţie liniar¼ a. 1). e2 . 5).34 4. de exemplu T e1 şi T e2 . a) Fie T : R2 ! R2 . Fie x 2 R3 . t 2 R. W sunt dou¼ a K-spaţii vectoriale de dimensiune …nit¼ a şi T 2 L(V. rezult¼ aA= . t 2 Rg = Sp(fug). f1 = 1. 8x 2 R3 . W ). atunci B = C 1 AC. Dac¼ a E 0 şi 0 F sunt alte baze în V respectiv W . În acest caz. e2 g este A = . Soluţie. unde u = (0. 2. Dac¼ a A este matricea aplicaţiei liniare T în raport cu dou¼ a baze …xate în V respectiv W . . iar în R1 [X] baza ff1 . atunci rangT = rangA. e3 g. T e2 = e2 . rezult¼ a c¼a matricea lui T în baza 1 0 fe1 . T e3 = ( 1. x3 + y3 ). unde C este matricea de trecere de la baza E la baza E 0 . rezult¼ a c¼ a ker T = fx 2 R3 j x = t(0. Pe de alt¼ a parte8x 2 ker T dac¼ a şi numai dac¼ a. APLICA ŢII LINIARE ŞI M ATRICE inversabil¼ a. (x1 + y1 ) (x2 + y2 ) + (x3 + y3 ). Atunci def T = 1. T e2 = f1 + 2f2 . 1. y2 . 2. e2 g din R2 . y) = ( x. f2 g. 5x1 x2 + x3 ). E şi E 0 sunt dou¼ a baze în V . de…nim T : R3 ! R1 [X]. matricea lui T 1 în raport cu baza C este A 1 . T x = 1+ 2+( 1+2 2 3 )X. x = (x1 . 1. 1 2 1 ! ! ! ! 3. T 2 L(V. x2 . 2 . 1. x3 = t. a y 2 R3 . Dac¼ a x = ( 1 . 5 x1 x2 + x3 ) = T x. x3 ) şi T : R3 ! R3 . dac¼ a T este un endomor…sm al lui V . 5(x1 +y1 ) (x2 +y2 )+(x3 +y3 )) = T x+T y. În particular. x2 + y2 . Fie ! a = a1 i + a2 j + a3 k 6= 0 un vector liber dat şi T : V3 ! V3 . iar A şi B este sunt matricele lui T în bazele E respectiv E 0 . atunci B = D 1 AC. x2 = t. y = (y1 . e3 g …ind baza canonic¼ a în R3 ) formeaz¼ a un sistem de generatori pentru Im T: Deci doar doi sunt liniar independenţi. T (x. 1)(fe1 . T e2 == (1. y3 ). W ) şi A matricea lui T în cele dou¼ a baze. y) (simetria în raport cu originea). Dac¼ deci T (x + y) = ((x1 + y1 ) + (x2 + y2 ) (x3 + y3 ). atunci x + y = (x1 + y1 .

!v 2 V3 şi . 2) în vectorii v1 = (4. x2 . x3 ). deci matricea lui T în baza f i . x3 ). x2 x1 . v3 = (1. k g 0 a3 a2 este A = @ a3 0 a1 A. S¼a se g¼aseasc¼ a aplicaţia liniar¼a T : R3 ! R3 care duce vectorii u1 = (2. e2 . . a) Fie ! u. 3x1 x2 + 3x3 ). Soluţie. deci ! v este coliniar cu ! a . x2 . x3 ). 2x1 3x2 + 5x3 ). x3 ). x = (x1 . e02 = (3. b) T : R3 ! R3 . T x = (x3 . dac¼ a 0 1 12 19 10 A0 = C 1 AC = @ 7 11 6 A. ker T = f a j 2 Rg. S¼ a se determine matricea lui T în baza E 0 = 1 0 1 = fe01 . atunci ! v 2 ker T . S¼ a se determine rangT . j . acum. u2 = (4. a2 a1 0 3 3 4. Dac¼ a! v 2 ker T \ Im T . x2 . T x = (x1 + x2 x3 . e3 g a lui 1 1 0 R3 . Dup¼a caz. T x = x21 . Atunci T ( ! u + ! v) = ! a ! ! ( u + v) = (a ! ! u)+ (a ! ! ! ! v ) = T u + T v . 2x1 + x3 ). x2 . 1. Soluţie. 5). 3). 0 0 2 3. Matricea de trecere de la baza E la baza E 0 este: 0 1 0 1 2 3 1 3 8 5 C=@ 1 2 1 A . e03 = (1. rezult¼ a! a c¼ v ?! a . 3 5 1 1 1 1 a A0 este matricea lui T în baza E 0 . V3 = ker T Im T . x = (x1 . c) T i = a3 j a2 k . w 2 Im T . 3. matricea A = @ 0 1 1 A. x1 + x2 . T k = a1 2 i a1 j . x1 + x2 . 1. x = (x1 . PROBLEM E PROPUSE 35 a) S¼a se arate c¼ a T este liniar¼a. x1 + 1. Probleme propuse 1. deci ( ! a) ! a = 0. x = (x1 . x2 . ! ! ! c) S¼a se determine matricea lui T în baza canonic¼ a f i . 2. e03 g. k g a lui V3 . x23 . x2 . Fie T : R3 ! R3 . x = (x1 . b) S¼a se determine ker T şi Im T şi s¼a se arate c¼ a V3 = ker T Im T . S¼a se precizeze care din urm¼ atoarele aplicaţii sunt liniare: a) T : R3 ! R3 . 5. 0. T x = (x1 + x2 + 3x3 . Atunci ! ! ! w =! a ! v . 2. ! v =! v1+! v 2 . deci V3 = ker T + Im T . Prin urmare. cu ! v 1 coliniar cu ! a şi !v 2 ?!a . Im T = f! w 2 V3 j ! w ?!a g. x1 x2 + x3 . Pe de alt¼ a parte. x3 ). Prin urmare. j . x = (x1 . 2. T x = x21 . x1 + 2x3 . x2 1). Atunci ! a ! v = 0 . 3). 1). În consecinţ¼ a. deci !v = ! a . v2 = (1. adic¼ a v = 0 . e01 = (2. 1. T x = (x1 + x2 + x3 . x3 ). c) T : R3 ! R2 . Cum ! v 2 Im T . 3. dac¼ a aplicaţiile sunt liniare. orice vector nenul ! v din V3 se poate descompune ca suma a doi vectori. f) T : R3 ! R3 . Aşadar ! ! ! ! ! = 0. s¼a se determine ker T şi Im T . u3 = (3. 1) respectiv . Aplicaţia liniar¼ 0 a T : R 1! R are în baza canonic¼ a E = fe1 . 2). def T şi câte o baz¼ a în ker T şi Im T . 2 R. d) T : R3 ! R3 . 5). 1. e02 . 1. x23 + 1 . rezult¼ Atunci. ! ! ! ! ! ! ! ! ! T j = a0 3 i + a1 k . Fie. iar C 1 = @ 2 5 3 A. x2 . deci T este liniar¼ a. 1). 2x1 + 3x2 ). x3 ). 2 R. e) T : R3 ! R3 . x = (x1 . b) ! Fie ! v 2 ker T . T x = (x1 .

Matricea unui endomor…sm 0 al lui R31 în raport cu baza g1 = (1. a c¼ arei matrice 1 în raport cu bazele 1 1 1 B 1 0 1 C canonice din R3 respectiv R4 este A = B @ 1 C. k şi ! ! ! ! ! ! ! f! v . Im T = . 1. 2 Rg. T : R2 ! R4 . S¼a se arate c¼ anT este liniar¼ a. ! 3 1 v =2i 2 k. 2). Indicaţii şi r¼ aspunsuri 1. 1 0 1 f2 = (3. . S¼ a se arate c¼ a V = ker T Im T . d) T este liniar¼ a. 5. Im T = R3 . 0. 0. rangT = 2. x3 ) = (x1 + x2 . adic¼ a f(1. b) T nu este liniar¼ a. y1 y2 ). f(1. S¼a se g¼ aseasc¼a rangT . 3)g. 1. 1). a) T este liniar¼ a. 2 3 A 1 1 3 def T şi câte o baz¼ a în ker T şi Im T . 3). 0)g. 7. T şi T S în bazele canonice ale spaţiilor respective şi s¼ a se determine T S . 1) j t 2 Rg. s¼a se determine T 1 şi matricea acestuia în baza canonic¼a. o baz¼ a în Im T …ind fT (e1 ). 1 1 1 g2 = (1. iar matricea lui T în baza g1 = (6. 0 a. f3 = (2. g3 = (1. f3 de la problema anterioar¼a? 11. x2 . 6) este 5 3 1 3 B= a se determine S. 7). 0. 7). S (x1 . f2 = (1. f(0. S¼ 2 7 3 Matricea unui 9. T (e2 )g. de exemplu. f2 . T : R2 ! R2 . y1 + y2 . T (y1 . v = i + j. 4. ! ! ! ! ! ! !o Dac¼a a = i + 2 j + 3 k s¼ a se g¼ aseasc¼ a matricele lui T în bazele i . APLICA ŢII LINIARE ŞI M ATRICE Fie T : R3 ! R4 o aplicaţie liniar¼ 4. x2 . rangT = 2. 2 ) j . 0 1 endomor…sm al lui R în raport cu baza canonic¼ a este 1 1 2 A=@ 1 0 1 A. Fie V este un K spaţiu vectorial şi T un endomor…sm al lui V care satisface T T = T . ker T = ft(1. T (e2 )g. 2. g2 = ( 5. Fie ! a 2 V3 şi T : V3 ! V3 . j . 2x1 x2 + x3 ).! 1 v g. S T . 0). fT (e1 ). 2x1 + x2 x3 . 2)g este baz¼ a în ker T . S¼ a se g¼ aseasc¼ a matricele asociate lui S. 0). 1. precum şi T T . x2 3x3 ) . Fie S : R3 ! R2 . (0. 0)g. 0. y2 . 1) este @ 1 0 1 A. ker T = ft(0. 2) 8. Im T = f( + . def T = 1. 1. T . Fie V este un spaţiu vectorial peste corpul K. 1. deoarece T ((0. 3. Care este matricea acestui endo- 1 2 3 mor…sm în baza f1 . T x = (x1 2x2 + x3 . 2). S¼ a se arate c¼ a orice aplicaţie liniar¼ a nenul¼ a T : V ! K este surjectiv¼ a.36 4. def T = 1. S¼ a se determine matricea lui T în baza canonic¼ a se arate c¼a T este automor…sm. x = (x1 . y2 ) = (y1 . 1. Fie S. S + T . x3 ). ! 2 v = i + k. adic¼ a f(1. 5. 1)g este baz¼ a în ker T . 2 1 este A = . T !x = (! x ! a )!a . 2) j t 2 Rg. 12. 3 3 3 6. 0)) = (0. c) T este liniar¼ a. 2).!v . Fie T : R ! R . S¼ a a lui R3 . 5. S 1 . 1)? 10. Matricea lui S în baza f1 = ( 3. Care este matricea endomor…smului în baza f1 = (1. (1. ker T = f(0. o baz¼ a în Im T …ind. 0.

4. A = @ 2 1 1 A. 1) j t 2 Rg. deoarece T ((0. adic¼ a f(1. 1)g sau fT (e2 ). f(1. 2. Similar. rangT = 2. kg 1 2 3 ! ! ! este A = @ 2 4 6 A. T (e2 )g. 1)g este baz¼ a în ker T . adic¼ a f(1. (1. AS . 1. v3 g este C = @ 0 0 1 A. 2 Rg. e) T nu este liniar¼ a. 1)g şi nu numai. ¼ 4. e2 . 6. Matricea lui T în baza f! v1 . T (! x +! y) = (( x + y ) a ) a = ( x a + y a ) a = T x + T y . ! v2 . AS = . ! v3 g va … 0 1 1 10 0 1 20 5 15 1 2 1 1 C 1 AC = @ 16 4 12 A. din T (u1 ) = v1 se obţine 2T (e1 ) + 3T (e3 ) = 4e1 + 5e2 2e3 . 8x1 x2 x3 . v1 = 4e1 + 5e2 2e3 . deci matricea lui T în 3 3 0 31 3 25 4 4 B 3 3 C B C 25 baza fe1 . 0)) = (0. 2. ker T = ft(1. def T = 1. 2 R. vom avea T 1 (x) = (2x1 + 5x2 x3 . f(1. 6x1 + 3x2 3x3 . AT = B @ 0 C. obţinem 4T (e1 )+T (e2 )+5T (e3 ) = e1 e2 +e3 . Atunci u1 = 2e1 + 3e3 . 25 44 4 11 T (e2 ) = e1 e2 + 7e3 . 1. Deoarece A2 = 3 0 1 24 6 18 0 1 3 3 3 0 @ 4 4 4 A. Fie fe1 . A = AT AS = 2 1 1 1 A T S 1 1 0 1 1 1 0 B 3 0 1 C B C. 2.3 ) j . 1)g. 4x1 +7x2 +2x3 ). 3. (T T )(x) = ( 3x1 3x2 . T …ind liniar¼ a. Matricele de trecere de la baza canonic¼ a la bazele ff1 . (1. T (e2 )g. 7. + . o baz¼ a în Im T …ind fT (e1 ). 3. 0. 0. 3). 0). ker T = ft(1. x1 + @ 2 1 1 A 1 2 1 2x2 x3 ). 3T (e1 )+ T (e2 ) + 2T (e3 ) = e1 + 2e2 e3 . j . T (e3 )g. Cum A 1 = 2 5 1 1 @ 1 = 6 3 3 A. v2 . AT . deci 0T este liniar¼ 1 a . 2. 0. din celelalte dou¼ a condiţii. rangT = rangA = 2. Ca baze în Im T putem alege: fT (e1 ). În consecinţ¼ C a. 1)g este baz¼ a în ker T . 2x1 x2 +x3 . 8. 3x1 +x3 . 1. 2 2 8 det(A)0= 12 6= 0 ) 1 A inversabil¼ a) T automor…sm. 1. 5. Im T = f( + . j . deoarece T ( x) 6= T x. 3). 2 + 3 ) j . 12 12 2 1 5 0 1 1 0 1 1 0 B 1 1 C 2x1 + x2 5x3 ). 0. T (e3 ) = e1 e2 + 2e3 . f2 g respectiv fg1 . e3 g este B B 8 44 11 C. INDICA ŢII ŞI R ASPUNSURI 37 f( . Determin¼ am matricele lui S şi T în baza canonic¼ a din R2 . 2. e2 . Din ultimele 3 relaţii g¼ asim T (e1 ) = 4e1 + 8e2 4e3 . T ( x ) = ( x ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! a )!a = ! ! ! T! x . def T = 3 3 3 1. 0. . Pentru !a dat matricea lui T în baza f i . x2 . e3 g baza canonic¼ a din R3 . 1. 4x1 4x2 + 4x3 . 8x 6= (0. 1). Matricea de trecere de la baza f i . 0. 1). T x = 4x1 x2 @ 3 3 A 3 4 7 2 4 44 11 x3 . adic¼ a f(1. 1) j t 2 Rg. k g la baza 3 6 90 1 1 2 1 ! ! ! f v1 . 0. deci (T S)(x1 . 2x1 2x2 + 8x3 ). g2 g sunt . f) T nu este liniar¼ a. 2 Rg. x3 ) = (x1 +x2 . (1.

177x1 + 151x2 ). f3 g este C = @ 1 1 2 A. 10. Fie acum y 2 ker T \Im T . x2 ). AS 1 = AS 1 = . APLICA ŢII LINIARE ŞI M ATRICE 3 1 6 5 2 1 C1 = . f2 . x1 + x2 ). . deci y = (T T )(x) = T y = 0V . f3 g va … B = C 1 AC = 18 0 1 8 13 13 23 10 1 @ 47 11 50 A. f3 g va … B = C 1 AC = 20 18 7 A. 1 Matricea de trecere 0 de la baza canonic¼ 1 a la baza 1 3 2 5 1 7 1 @ ff1 . S 1 (x) = ( x1 x2 . f2 . Dac¼ a x = 34 29 1 2 (x1 . C2 = . 177 151 178 152 109 93 1 1 AS T = AS AT = . T x = ( 143x1 122x2 . Atunci T y = 0V şi y = T x. 7 2 7 6 1 1 143 122 145 123 AT = C2 AC2 1 = . 9. (S +T )x = ( 145x1 123x2 . Dac¼ a x 2 V . Fie 2 K. C 1 = 7 5 1 A. g2 . exist¼ a x0 2 V astfel 18 53 17 38 ca T (x0 ) 6= 0K . atunci T (x0 ) y = x T x 2 ker T . Este clar c¼ ax= x0 2 V şi T x = . 0 1 3 2 1 5 4 3 1 @ 7 C 1 = 2 3 A. Matricea în baza ff1 . Cum T este nenul¼ a. f3 g este C = @ 2 1 3 A. 178x1 +152x2 ). 34x1 +29x2 ). Atunci AS = C1 AC1 1 = . atunci Sx = ( 2x1 x2 . Matricea 18 43 36 170 1 1 2 1 de trecere de la baza fg1 . x 2 V . x0 1 + 2x2 ). AS+T = AS + AT = . V = ker T + Im T . Matricea în 18 3 2 1 0 1 7 5 1 35 18 5 1 @ baza ff1 . deci x = y + T x. (S T )x = (109x1 +93x2 . g3 g la baza ff1 . f2 . f2 . Prin urmare. 11.38 4. 12.

Scalarul se numeşte valoare proprie a endomor…smului T . atunci polinomul pA ( ) = det(A In ) se numeşte polinom caracteristic al matricei A. Matricele asemenea au acelaşi polinom caracteristic. unde x este vector coloan¼ a din K n . atunci p( ) = det(A In ) se numeşte polinom caracteristic al endomor…smului T . Dac¼a este valoare proprie. j6=i jz aii j ri . Un vector x 2 V . atunci soluţiile nenule ale sistemului Ax = x. Preliminarii Fie V un K-spaţiu vectorial (K = R sau C) şi T : V ! V un endomor…sm. Dac¼ a x = (x1 . :::. rezult¼ a c¼ a i=1 n [ 2 [aii ri . iar ecuaţia pA ( ) = 0 se numeşte ecuaţie caracteristic¼a a matricei A. i = 1. Di = fz 2 C j j=1. iar T este un endomor…sm al lui V . 39 . este A. În particular. CAPITOLUL 5 Valori şi vectori proprii 1. Dac¼ a este valoare proprie a lui A. subspaţiul vectorial V = fx 2 V j T x = xg se numeşte subspaţiu propriu corespunz¼ator lui . aii + ri ] R. ng. Dac¼a dimK V = n. când A 2 Mn (R) şi 2 R. e2 . Fie A 2 Mn (C). x 6= 0V . Pn Teorema Gerschgorin. deci au aceleaşi valori proprii. în- tr-o baz¼ a fe1 . un endomor…sm T al lui V are cel mult n valori proprii distincte. ri = jaij j. :::. atunci pA (A) = 0. se numesc vectori proprii corespunz¼ atori lui . Dac¼a A este matrice p¼atrat¼ a de ordin n. elementele de pe diagonal¼a …ind chiar valorile proprii ale lui T . Dac¼a T are exact n valori proprii distincte. se numeşte vector propriu pentru endomor…smul T . en g a lui V . a c¼ arui matrice. Dac¼ a pA ( ) = det(A In ) este polinomul carac- teristic al matricei A. i=1 Teorema Hamilton-Cayley. numindu-se multiplicitate geometric¼a a valorii proprii . atunci vectorii proprii core- spunz¼atori formeaz¼a o baz¼ a în V . Dac¼ a este o valoare proprie a matricei A. xn )t este soluţie nenul¼ a a sistemului Ax = x. R¼ ad¼ acinile 2 K ale ecuaţiei caracteristice se numesc valori proprii ale matricei A. r = dim V . atunci 2 S n Di . matricea lui T în raport cu aceast¼a baz¼a …ind o matrice diagonal¼a. Dac¼ a dimK V = n. atunci x = x1 e1 + x2 e2 + ::: + xn en este vector propriu al lui T . corespunz¼ atoare vectorului propriu x. r¼ ad¼ acinile 2 K ale ecuaţiei caracteristice …ind valorile proprii ale lui T . dimensiunea acestui subspaţiu. dac¼a exist¼ a un scalar 2 K astfel încât T x = x. iar ecuaţia p( ) = 0 se numeşte ecuaţie caracteristic¼a a lui T .

. se ajunge la ecuaţia caracteristic¼a +5 2 17 + 13 = 0.40 5. 6) este un vector propriu corespunz¼ ator lui 3 = 1. ). 1). 5 3i. ) j . x3 ). nu sunt simultan nuli. Matricea unui endomor…sm de…nit pe un C-spaţiu vectorial într-o baz¼ a dat¼ a este 0 1 4 5 7 A=@ 1 4 9 A. 2 R. 8 Se obţin valorile proprii 1 = 2 = 1. 2. Similar pentru 3 = 1. Fie T : R3 ! R3 endomor…smul dat de T x = (7x1 12x2 + 6x3 . iar dac¼a t 6= 0. Vectorii proprii corespunz¼ atori vor … v1 = t (1. orice vector propriu corespunz¼ ator lui 1 = 1 este de forma (2. 4) respectiv v3 = r (3 + 3i. care are r¼ ad¼ acinile 1 = 1. dac¼a este valoare proprie. 5. Pentru 1 = 1. p D2 = z 2 C j jz 1j 2 2 . s¼ a se localizeze valorile proprii ale ma- tricelor: 0 1 3 i 0 3 2 + 2i a) A = . s. 0) + ( 1. Matricea A se numeşte diagonaliz- abil¼a dac¼a este asemenea cu o matrice diagonal¼ a. -polinomul caracteristic are toate r¼ ad¼acinile în K. 1). t 2 R. 3 Soluţie. iar multiplicitatea geometric¼a a …ec¼ arei valori proprii este egal¼ a cu multiplicitatea sa algebric¼ a. 5 + 3i. 4 0 5 S¼ a se g¼ aseasc¼ a valorile proprii şi vectorii proprii ale endomor…smului. 5t. Probleme rezolvate 1. S¼a se g¼ aseasc¼a valorile proprii şi vectorii proprii ai lui T . 3. v2 = s (3 3i. 0 1 7 12 6 Soluţie. În consecinţ¼ a. 2. 3 = 1. r. Matricea asociat¼ a lui T în baza canonic¼ a este A = @ 10 19 10 A. 2. obţinem V 1 = f(3t. x2 . rezult¼ a c¼ a D1 = z 2 C j jz 3j 2 2 . Procedând ca mai sus. x = (x1 . 2 2i 1 0 0 4 p p Soluţie. VALORI ŞI VECTORI PROPRII Endomor…smul T se numeşte diagonalizabil dac¼ a exist¼ a o baz¼a în V astfel ca matricea lui T în aceast¼ a baz¼a s¼ a …e diagonal¼a. Un endomor…sm T este diagonalizabil dac¼ a şi numai dac¼ a: -T are n vectori proprii liniar independenţi. . Folosind teorema lui Gerschgorin. 2 Rg. 4). 3 = 2 3i. 1. 2 = 2 + 3i. b) A = @ i 3 0 A. 12 24 13 2 Ecuaţia caracteristic¼ a det(A I3 ) = 0 se scrie sub forma ( 1) ( + 1) = 0. . atunci . 10x1 19x2 + 10x3 . a) Deoarece r1 = 2 2 = r2 . 0. cu rst 6= 0. 12x1 24x2 + 13x3 ). Aşadar dac¼ a . rezolvând sistemul < 6x1 12x2 + 6x3 = 0 10x1 20x2 + 10x3 = 0 . subspaţiul : 12x1 24x2 + 12x3 = 0 propriu asociat lui 1 …ind V1 = f(2 . t (3. 6t) j t 2 Rg. obţinem x = (2 .

x2 = t. Fig. v1 = (1. în baza canonic¼ matricea 0 1 5 3 2 A=@ 6 4 4 A. Deci: V1 = f(t. t) j t 2 Rg. 4. rezult¼ a A4 = 6A2 + 6A + 3I3 ş. r3 = 0. s¼ a se a‡e inversa matricei 0 1 2 1 2 A=@ 5 3 3 A 1 0 2 a se calculeze A5 . are care. D3 = fz 2 C j jz 4j 0g = f4g. Orice valoare proprie se a‡a¼ în D1 [ D2 [ D3 = D1 .a. 2 = 1. Un vector propriu este. deci valorile proprii sunt 1 = 1.d. Folosind teorema Hamilton-Cayley. Conform teoremei Hamilton-Cayley A3 3A2 3A I3 = O3 . S¼ a determin¼am vectorii proprii. 3 + 2 2 [ p p p 1 p 1 2 2. Pe de alt¼ a parte. de exemplu. Polinomul caracteristic este pA ( ) = 6 4 4 = 4 4 5 ( 1)( 2)( 3).m. obţinem A4 = 3A3 3A2 A. 2t.2 2 3 2 2. şi s¼ 3 Soluţie. 1). 6 2 3 Calculând rezult¼ aA 1=@ 7 2 4 A. 4 4 5 S¼a se arate c¼ a T este diagonalizabil. Înlocuind A3 . D1 = D2 = fz 2 C j jz 3j 1g. 2 = 2. Înmulţind cu A 1 obţinem0A2 + 3A + 3I3 + A 1 1 = O3 . 3 = 3. 2. Coordonatele vectorului propriu corespunz¼ ator valorii proprii 1 = 1. matricea A este inversabil¼ a. Similar V2 = f(t. b) Avem r1 = r2 = 1. 1 p p Un calcul direct arat¼ a c¼ a = 5. Fie T : R3 ! R3 un endomor…sm a a lui R3 . 1). PROBLEM E REZOLVATE 41 2 D1 [ D2 (…g. 1 + 2 2 = 1 2 2. 5 3 2 Soluţie. 5. : 4x1 4x2 4x3 = 0 Notând x3 = t. 0) j t 2 Rg. satisfac sistemul 8 < 4x1 3x2 + 2x3 = 0 6x1 5x2 + 4x3 = 0 . t 2 R. deci A = A 1 2 3A 3I3 . 2. Deoarece pA ( ) = 3 2 3 1 şi pA (0) = 1 6= 0. înmulţind relaţia 3 1 1 A3 = 3A2 3A I3 cu A. deci 1. . t. rezult¼ a x1 = 2t. 3 + 2 2 .

2t. 5). t. În baza fv1 . Cum dimR (V 1 ) = 1 < 2. Deoarece dimR (V 3 ) = 2. 0. t) j t 2 Rg. 1 2 A 1 0 2 5 S¼ a se arate c¼ a T este diagonalizabil. Folosind teorema lui Gerschgorin. în baza canonic¼ matricea 0 1 1 0 0 1 B 0 1 0 0 C A=B @ 0 0 C.0 2. matricea A nu este diagonalizabil¼ a. v3 . t) j t 2 Rg. v4 g. VALORI ŞI VECTORI PROPRII V3 = f(t=2. S¼a se g¼aseasc¼ a valorile şi vectorii proprii ai endomor…smelor: a) T : R2 ! R2 . 5x1 3x2 + 3x3 .42 5. rezult¼ 1a c¼ a T este diagonalizabil. V3 = f(2 . 0) j .00. v1 = (1. Soluţie. 3 = 4 = 1. ! ! ! ! ! d) P : V3 ! V3 . deci valorile proprii sunt 1 = 0. 6 7 7 Soluţie. 4 b) T : R2 ! R2 . x2 ) 2 R2 . 2. 0). 8p = a + bX + cX 2 2 R2 [X]. v4 = (0. 2x1 + 4x2 ). i = 1. c) T : R3 ! R3 . v3 = (2. T x = (2x1 x2 + 2x3 . V6 = f(t. În baza fv1 . h i T x = ( x1 cos + x2 sin . 0 0 3 6. 3 = 3. x1 2x3 ). v3 g. 0 0 0 1 7. 1. x1 sin + x2 cos ) . 2t. În acest caz. 2s. Procedând ca la exemplul anterior g¼ asim: V0 = f(t. 0). 0. 3. 0). are care. v3 = (1. 2 = 6. x2 ) 2 R2 . 2. 2. v2 = 1 (1. . s)t j s 2 Rg. Polinomul caracteristic este pA ( ) = ( 6)( 1)2 . Probleme propuse 1. 8!v = x i + y j + z k 2 V3 . 0. P ! v = x i + y j . e) D : R2 [X] ! R2 [X]. Dp = a + 2bX. deci valorile proprii sunt 1 = 2 = 1. deci T este diagonalizabil. . 5t) j t 2 Rg. 1. 1 0 0 matricea lui T este @ 0 2 0 A. 2 Rg. T este diagonalizabil. Putem lua v2 = (1. x2 . 1. Atunci V 1 = f(s. 2. Fie acum T : R4 ! R4 un endomor…sm a din R4 . v2 . 0. 1). v2 . matricea lui 0 0 0 0 B 0 6 0 0 C T este B C @ 0 0 1 0 A. T x = (x1 + 2x2 . x3 ) 2 R3 . 2 0. . 0. Deoarece dimR V i = 1. s¼a se determine domeniul plan în care se a‡a¼ valorile proprii ale urm¼ atoarelor matrice: . pA ( ) = ( + 1)2 ( 3). S¼ a se cerceteze posibilitatea diagonaliz¼ arii matricei 0 1 1 3 4 A=@ 4 7 8 A. x = (x1 . 3. x = (x1 . 2). x = (x1 .

de clas¼ a C1. e) B @ 1 0 0 0 A. 1 1 2 2 0 4 5 4 2 1 2 0 1 0 1 0 1 1 0 0 0 4 5 2 1 3 3 B 0 B 0 0 0 CC. 1] ! R. e) @ 5 7 3 A. e) @ 1 + i 3 i A. 1 2 1 4 8 1 2 2 0 1 0 1 1 3 0 3 0 1 0 B 2 C 6 0 13 d) @ 4 4 0 A. 2 ]). S¼ a se arate c¼a urm¼atoarele matrice sunt diagonalizabile. . b) @ 3 2 2 A. n 2 N . c) @ 6 4 4 A. 7. PROBLEM E PROPUSE 43 0 p 1 0 1 i 3 1 2 1 1 1+i B 2 C a) . 0 1 0 1 1 0 3 1 3 1 1 2 a) . e) B @ 0 C. 2 ]. b) @ p 2 A. Sunt diagonalizabile? 0 1 0 1 0 1 6 5 3 5 2 3 0 1 0 2 2 a) . R 2 9. s¼a se g¼ aseasc¼a forma diagonal¼a şi baza formei diagonale. s¼ a se determine inversele urm¼ atoarelor matrice: 0 1 0 1 1 3 3 6 6 15 3 5 a) . c) @ 3 5 1 A. S¼a se arate c¼ a dac¼a x este vector propriu al matricei A. s¼ a se calculeze apoi An . atunci este 1 valoare proprie a matricei An . iar P este o matrice a. b) @ 2 1 2 A. T (f ) = g. Fie T : C ([0. x 2 [0. T (y) = y 00 . 3 2 3 0 1 3 3 1 0 1 0 1 1 1 1 1 1 0 0 0 B 1 1 1 1 C B 0 0 0 0 C d) B @ 1 C. 3 1 3 A 2 1 2 1 4 0 8 4. C 1 1 1 A 1 1 1 1 0 0 0 1 n 6. d) @ 4 4 0 A. 1 i 3 i 3 1 1 0 1 0 1 0 2 1 1 2 1 1 1 i 0 d) @ 2 3 2 A. S¼ a se arate c¼ a dac¼a este valoare proprie a matricei A. c) @ 1 5 5 A. Fie V spaţiul vectorial real al funcţiilor y : [0. c) @ 1 1 1 A. g (x) = [1 + sin (x t)] f (t) 0 dt. b) @ 2 6 13 A. atunci P x este vector propriu al matricei P AP 1 . Dac¼ a A este o matrice inversabil¼ a. g) @ 0 0 0 0 A 6 9 4 1 4 8 1 0 0 1 5. S¼ a se g¼aseasc¼ a valorile şi vectorii proprii ai urm¼ atoarelor matrice. Folosind forma diagonal¼ a. f) @ 2 6 13 A. 3. 1 2 2 0 i 1 3. Folosind teorema Hamilton-Cayley. 2 ]) ! C ([0. atunci este valoare proprie a matricei A 1 . S¼ a se g¼ aseasc¼ a valorile proprii şi vectorii proprii ai endomor…smului T : V ! V . inversabil¼ 8. ce satisfac y(0) = y(1) = 0.

O baz¼ a în V0 este ! ! ! f k g. 2. v2 = t(1. S¼ a se g¼ aseasc¼ a valorile şi vectorii proprii b+c b+c b c ale endomor…smlui T . 2 D1 [ D2 . iar o baz¼ a în V1 este 0 f i . b) 1 = 0. Polinomul caracteristic este pA ( ) = ( 1)2 . b) S¼ a se determine ker T . c) S¼ a se determine valorile şi vectorii proprii ale endomor…smului T . rezult¼ a c¼ a dimensiunea geometric¼ a a valorii proprii = ! ! ! 1 este 0 1. Ecuaţia 0 0 0 caracteristic¼ a are r¼ ad¼acinile 1 = 0. r2 = . b 2 Rg. 2 =05. Vectorii proprii corespunz¼ atori valorii proprii 1 = 0. satisfac sistemul x = 0. D3 = fz 2 C j jz + 1j 1g. de forma a a X = . p 2 2 2 3 D2 = fz 2 C j jz 1j g. Notând x1 = t. v1 = t(1. a.44 5. Im T . Subspaţiul propriu corespunz¼ ator valorii proprii 1 este V 1 = ft(1. 1. satisfac sistemul z = 0. . a) p( ) = p cos 2 .2 = cos 2 . 1 e) Matricea asociat¼ a lui D în raport cu baza 0 1 0 canonic¼ a f1. : 4x1 4x2 4x3 = 0 t 2 R. 2 D1 [ D2 . r3 = 3. D1 = fz 2 C j jz 1j 3g. 1). Cum dimensiunea acestui subspaţiu este 1. c 2 R. j g. x3 = t. d) r1 = 3. 10. v2 = t(1. D3 = fz 2 C j jz 2j 3g. 2 D1 [ D2 [ D3 = D1 . deci sunt de forma p = a + 0 X + 0 X 2 . satisfac sistemul y = 0. Subspaţiul propriu Vp 0 este formatp din polinoamele de grad 0. Similar. Este T diagonalizabil? 4. Ecuaţia caracteristic¼ a are r¼ad¼ acina tripl¼ a 1 = 2 = 8 3 = 1. D2 = fz 2 C j jz 1j 2g. Polinomul caracteristic este pA ( ) = 3 . 2 D1 [ D2 [ D3 . a) r1 = 2. y = 0. r3 = 1. ctg ctg 2 1). rangT . rezult¼ a x2 = t. D1 = fz 2pC j jz 1j 2g. ctg + ctg 2 1). j. r2 = 4. de exemplu. 2z = 0. deci V1 = fa i + b j . X. dat de T (X) = b c a a a a . c 2 R şi T endomor…smul lui S. X 2 g este @ 0 0 2 A. 2 r2 = 2. Fie S spaţiul vectorial al matricelor p¼ atrate X 2 M2 (R). D1 = fz 2 C j jz 1j 3g. 1. d) Matricea 1 asociat¼ a lui P în raport cu baza canonic¼ a fi. 1). kg 1 0 0 este @ 0 1 0 A. v1 = t(2. unde a. D2 = fz p2 C j jz + 3j 4g. D1 = fz 2 C j jz 2j g. S¼ a determin¼ am vectorii proprii. 2 = 3 = 1. dac¼ aX= . 1 c) 2 1 2 Matricea asociat¼ a lui T în raport cu baza canonic¼ a este A = @ 5 3 3 A. Vectorii proprii corespunz¼ atori valorii proprii 0. a. r2 = 2. vectorii proprii corespunz¼ atori valorii proprii ! ! 1 = 1. b. 0 0 0 Ecuaţia caracteristic¼ a are r¼ad¼acina tripl¼a 1 = 2 = 3 = 0. Indicaţii şi r¼aspunsuri 2 p p 1. ! deci V0 = ft k . < 4x1 3x2 + 2x3 = 0 satisfac sistemul 6x1 5x2 + 4x3 = 0 . 2). s¼ a se calculeze T (f ). t 2 Rg. VALORI ŞI VECTORI PROPRII a) Dac¼a f (x) = a + b sin x + c cos x. c) r1 = 3. 1. 1). t 2 Rg. b) r1 = .pa 6= 0. b. p D2 = fz 2pC j p 3 3 3 jz 3j 2g. 1 0 2 Polinomul caracteristic este pA ( ) = ( + 1)3 . Un vector propriu este. e) r1 = 2. v1 = (1. Vectorii proprii corespunz¼a tori valorii proprii 1.

f) 1 = 2 = 3 = 1. v2 = s(1. 1 0 0 3 2 3(2n 1) 1 2n D = @ 0 2 0 A. 2 0 0 0 B 0 2 0 0 C 4 = 2. 3)t . 1)t . v2 = s(0. s 6= 0. 2 = 2. b) 1 = 2 = 1. 0) + b(0. 1)t . v1 = 0 3 t t s(1. 3 = 5 3 2 + 3( 1) 3 22n + 2( 1)n 0 1 1 0 0 4. t 6= 0. 2 = 1. 1. a21+ b2 + c2 > 0. 0 1 0 0 4 3 2n [2n + ( 1)n ] 0 3 2n [2n + ( 1)n+1 ] 1 An = @ 22n+2 4 6 22n+2 4 A.p3 = 1 3. r2 = 1 + 2. 1. n 2 N . 1) . D = @ 0 2 0 A. v1 = s(1. 0. 0. 1)t . s 6= 0. v1 = s(0. 1. 2 D1 [D2 [D3 = D1 [D2 . 1) . n 2 N . 45 13 3. 3p= 2. v3 = s(3. 2 = 3. Matricea este diagonalizabil¼ a. deci A 1 = A2 6A + 12I3 . 69)t . s 6= 0. Matricea nu se poate diagonaliza. s 6= 0. deci A = A + 4A 6A + 4I 4. 0) + b(1. Atunci A 1 = A+I2 = . 0)t . A = 4 12 0 21 B 3 11 0 19 C B C. 1. v2 = s(30+ 3. 3 = 1. 0 1 3 1 4 12 21 deci A 1 = A2 3A+3I3 . 0. 2 7 012 1 0 6 15 1 1 deci A 1 = A2 9A + 27I3 . 3)t . v1 = s(1. 5. s 6= 0. 1)t . 2. 45+13 3. t v3 = s(30 3. 0. a + b > 0. v2 = a(1. 6 n n n+1 3 2 [2 + ( 1) ] 0 3 2 [2 + ( 1)n ] n n t 2 = 0 3 = 2. Matricea t nu se poate diagonaliza. deci 2 5 3 A2 +A I2 = O2 . 0. 0. s 6= 0. p c) 1 = 3. v1 = s(2. 1. v = s(3. 1) . D = . INDICA ŢII ŞI R ASPUNSURI 45 p p p D1 = fz 2 C j jz 1j 2g. Matricea nu se poate diagonaliza. v1 = s(1. 0 A 0 0 0 2 . s 6= 0. d) 1 = 2 = t t 2 2 3 = 2. D2 = fz 2 C j jz 3j 1 + 2g. D3 = fz 2 C j jz 1j 1g. r3 = 1. 0. g) 1 = 2 = 0. 0. v1 1 = s(1. v = a(1. A 1 = @ 1 1 5 A. Matricea nu se poate diagonaliza. 1. a2 + b2 > 0. b) p( ) = +3 2 3 +1. a) p( ) = 2 + 1. v = a(1. 0) + 0 c(1. 4. t 3 = 4 = 1. n 2 N . e) 1 = 2 = 0. v2 = s(1. d) 1 = n n 0 0 2 3(1 2n ) 3(2n 1) 1 t t 2 = 3 = 2. c) p( ) = 3 +9 2 27 +27. 0) . D = . A 1 = @ 4 0 0 A. An = 0 1 1 22n+1 + 3( 1)n 22n+1 + 2( 1)n+1 2n n+1 . b) 1 = 1. A = @ 3(1 2 ) 2n+2 3 1 2n A. a2 + b2 > 0. 1)t . 3)t + b(0. 1. 3) . Matricea se poate diagonaliza. s 6= 0. D = B @ 0 0 2 C. 1)0 . s 6= 0. 2) . 1)t . 2. 0)t . s 6= 0. v2 = s(1. v2 = s(1. 3. s 6= 0. 2. 1. 0. c) 1 = 1. 4. Matricea nu seppoate diagonaliza. 0. a) 1 = 0. v1 = a(0. 1. A2k = 22k I4 . 1)t . ¼ 4. 3)t . 1. 1)t .11. d) p( ) = 3 + 27 9 1 2 8 0 1 4 1 0 1 1 6 2 12 + 8. v2 = s(2. e) 8 4 2 1 2 4 3 2 1 3 2 1 p( 0 ) = 4 + 16 4 + 1. 2p= 1+ 3. s 6= n+1 0. p 1. a) 1 = 4 0 4. 69)t . v2 = s(2. 0. @ 3 12 1 21 A 2 7 0 12 0 0 s 6= 0. 0)t + b(0. 1. A 1 = @ 3 11 19 A.

D = C 1 AC. n 2 N . k 2 N. 9. a + b > 0. f (x) = 1 este vector propriu corespunz¼ ator valorii proprii = 2 . 0. 7. deci. Condiţiile în 0 şi 1. iar vectorii proprii corespunz¼ atori sunt funcţiile yn = sin n x. T f (x) = f (t)dt + f (t) cos tdt sin x f (t) sin tdt cos x. deci f (x) = a + b sin x + c cos x cu a. v1 = a(0. Pentru p ca y 6= 0. Matricea lui 0 0 1 0 0 3 0 11 1 0 0 T în aceast¼ a baz¼a este A = @ 0 1 1 A. A x = A(Ax) = A( x) = Ax = x etc. X3 g. se obţine A 1 x = x. 2 b. Dac¼ a < 0. cos xg). A = A. c nenule simultan. Vom determina vectorii proprii care nu sunt în ker T . R 2 R 2 din T f = 0 rezult¼a ker T = ff 2 C ([0. Similar. 0)t . 0) + b(0. atunci y(x) = C1 e + C2 e . 1 Ax = x ) P Ax = P x sau P AP P x = P x. X3 = . 0 0 0 1 Înmulţind egalitatea Ax = x cu A 1 şi împ¼ arţind cu . 0. Condiţia y(1) = 0 implic¼ a sin = 0. deci T f (x) = 2 a + 0 0 0 c sin x b cos x. C = @ 1 0 1 A. . 2 ]. orice 0 f 2 ker T . X2 . este necesar ca C2 6= 0. 0 0 R 2 f (t) sin tdt = 0g. ceea ce nu convine. satisface f = T f 2 Im T . 1. matricea A are forma 1 1 0 0 1 1 0 1 0 1 0 0 0 0 1 0 diagonal¼ a D = @ 0 1 0 A. 0. 2 ]) j f (t)dt = 0. f (t) cos tdt = c. 6. VALORI ŞI VECTORI PROPRII k 2 N . …ind liniar independente pe [0.A2k+1 = 22k A. este vector propriu corespunz¼ ator valorii proprii = 0. 10. f 6= 0. conduc la C1 = C2 = 0. e) 1 = 2 = 0. Endomor…smul 0 0 2 1 0 1 este. f (t)dt = 2 a. D = 0 0 0 0 B 0 0 0 0 C B C n 2 2 @ 0 0 1 0 A. Dinpnou se obţinepC1 = C2 = 0. 31= 4 = 1. B2 = . n 2 N . deci = n . 0. subspaţiile proprii corespunz¼ atoare …ind V0 = fs(B2 B3 ) j s 2 R g. Vectorul propriu 0 0 1 corespunz¼ ator f . Matricele B1 = 1 1 0 0 0 0 . unde 0 0 1 1 0 0 X1 = . În concluzie. diagonalizabil.. sin x. dac¼ a = 0. V2 = fs(B2 + B3 ) j s 2 R g. 2 2 t t 2 2 a 0 + b > 0. cos x. n 2 N . sin x.46 5. atunci y(x) = C1 cos x + C2 sin x. 2 = 1. 0)t + b(0. n 2 N . Condiţia y(0) = 0 implic¼ apC1 = 0. Egalitatea T f = 2 f ) b = c = 0. f (t) cos tdt = 0. se obţine 2 f (t)dt = f (t)dt. ceea ce nu convine. Se caut¼ a y 6= 0 şi astfel p p 00 x x încât T y = y sau y + y = 0. deci = 2 . 0 1 1 3 = 2. X2 = . c) Evident. V1 = fsB1 j s 2 R g. a) În R 2 R 2 2R general. 1) . În baza fX1 . rangT = 3. v2 = a(1. Im T = Sp (f1. atunci y(x) = C1 x + C2 .B = formeaz¼ a o baz¼ a în S. valorile proprii sunt n = n2 2 . 1. f (t) sin tdt = b. 0. b) Funcţiile 1. 1. Valorile proprii sunt 1 = 0. Pentru 0 0 0 R 2 R 2 R 2 f dat. 8. Integrând de la 0 la 2 în egalitatea R 2 R 2 T f = f . În consecinţ¼ a. Dac¼ a > 0.

8x 2 E. Atunci. i=1 hei . kxk = 0 . e2 . Orice spaţiu euclidian p E este spaţiu normat. en g este o baz¼ a ortonormat¼ a a lui E. kei k = 1. 8 2 R. Dac¼ a. n. ei i Dac¼ a. xi. yi = 0. dac¼ a hx. 8x. z 2 E. 8 2 R. 3) < x. ei i. en g se numeşte sistem ortogonal de vectori dac¼ a hei . dac¼ a dim E = n. unde ki = . z >. n. 8x. iar orice sistem ortonormat de vectori din E este o baz¼a ortonormat¼a a lui E. ei i x= ci ei . 8x 2 E. :::. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt a unui sistem de vectori liniar inde- pendenţi fe1 . en g este o baz¼ a ortogonal¼ a a lui E şi x 2 E. 8i = 1. 4) < x. x >. n. 8x. se numesc coe…cienţii Fourier ai vectorului x în raport cu sistemul ortogonal (ortonormat. atunci X n hx. Preliminarii Fie E un R spaţiu vectorial. e2 . În consecinţ¼ a. x > 0. y >. 8x. sistemul de vectori se numeşte sistem ortonormat de vectori. z >=< x. Dac¼ a fe1 . i = 1. x >= 0 () x = 0E . k 1. e2 . orice sistem ortogonal format din n vectori nenuli din E este o baz¼a ortogonal¼a a lui E. fi i fk = ek ki fi . y 2 E. fe1 . 8x 2 E şi < x. 2) k xk = j j kxk. i. atunci ci = hx. în plus. >: V V ! R. :::. ej i = 0. Vectorii x şi y din E se numesc ortogonali şi se noteaz¼ a x?y. z > + < y. i = 1. 3) kx + yk kxk + kyk. x = 0E . e2 . în plus. n. :::. n. dac¼ a i 6= j. y. Coe…cienţii ci . unde ci = . a unui nou sistem ortogonal de vectori ff1 . sistemul i=1 hfi . pentru care cos ' = . 2) < x + y. n. y 2 E. y >= < x. fi i 47 . o aplicaţie < . y 2 E. i = 1. 8x. CAPITOLUL 6 Spaţii euclidiene 1. ]. Prin de…niţie. xi hy. cu propriet¼ aţile: 1) < x. Spaţiul vectorial E înzestrat cu un produs scalar se numeşte spaţiu euclidian. k X1 hek . i = 1. Orice sistem ortogonal de vectori nenuli este liniar independent. en g. e2 . :::. y 2 E. unghiul ' dintre doi vectori nenuli x şi y dintr-un spaţiu euclidian hx. y) = kx yk. Într-un spaţiu euclidian E are loc inegalitatea lui Cauchy-Schwarz-Buniakowski : p p jhx. norma unui element x 2 E …ind dat¼ a de relaţia kxk = hx. Se numeşte produs scalar pe E. fn g. en g const¼ a în construirea. f2 . yi. y >=< y. Sistemul de vectori fe1 . :::. k = 2. yij hx. yi E este unghiul ' 2 [0. j = 1. pornind de la acest sistem de vectori. în modul urm¼ ator: f1 = e1 . Aplicaţia x ! kxk : E ! R are urm¼ atoarele propriet¼ aţi: 1) kxk 0. :::. dup¼ a caz) fe1 . Distanţa dintre doi vectori kxk kyk x şi y din E este d(x.

S) = kx prS xk. g2 . Dac¼ a S este …nit dimensional. u2S Prin de…niţie. adic¼ a hT x. atunci x?S dac¼ a şi numai dac¼ a x este ortogonal pe …ecare din vectorii dintr-o baz¼ a a lui S.48 6. Fie E un spaţiu euclidian. z 2 S > . numit complementul ortogonal al lui S. În consecinţ¼ a. Acest element are proprietatea kx yk = inf kx uk . dist(x. Un endomor…sm al lui E este operator ortogonal dac¼ a şi numai dac¼ a duce o baz¼ a ortonormat¼ a a lui E într-o baz¼ a ortonormat¼ a sau. atunci det A = 1. Mai precis.j=1.. 8x. ani ). Presupunem c¼ a. aj i = ij .j=1. yi = 0. unde gi = . O matrice ortogonal¼ a A cu det A = 1. T yi. Matricea p¼ atratic¼ a A = (aij )i. an g este ortonormat. este un sistem ortonormat de kfi k vectori. a E este de dimensiune …nit¼ orice vector x 2 E se scrie în mod unic sub forma x = y + z. sunt valorile proprii ale matricei A. n. S) = inf kx uk. yi. Prin urmare. 0 1 1 0 ::: 0 B 0 ::: 0 C D=B 2 @ ::: ::: ::: ::: A . :::. Valorile proprii ale unei matrice simetrice sunt reale. unde C este o matrice ortogonal¼ a. Un endomor…sm T al unui spaţiu euclidian E se numeşte transformare au- toadjunct¼a dac¼a hT x. acum. Fie. la valori proprii distincte corespunzând vectori proprii ortogonali. echivalent. a2 .n 2 Mn (R) o matrice p¼ atratic¼ a simetric¼a. Matricea A se numeşte ortogonal¼a dac¼ a sistemul de vectori fa1 . j = 1. an vectorii s¼ ai coloan¼ a transpuşi. 8i. pentru orice y 2 S. Un endomor…sm T este autoadjunct dac¼a şi numai dac¼ a matricea lui T într-o baz¼ a ortonormat¼ a a lui E este o matrice simetric¼ a. coloanele matricei C conţinând vectori din sistemul ortonormat de vectori proprii corespunz¼ atori acestor valori pro- prii.n 2 Mn (R) se numeşte simetric¼a dac¼ a At = A. u2S Fie A = (aij )i. gn g. Metoda rotaţiilor a lui Jacobi pentru determinarea numeric¼a a valorilor proprii. Matricea A este ortogonal¼ a dac¼ a şi numai dac¼ a A 1 = At . dac¼ a şi numai dac¼ a "p¼ astreaz¼a" produsul scalar. distanţa de la elementul x 2 E la subspaţiul S este dist(x. Un operator ortogonal p¼ astreaz¼ a unghiurile şi distanţele. 8x. Elementul y din aceast¼ a descompunere. i = 1. Atunci E = S S ? . deci ai = (a1i . SPA ŢII EUCLIDIENE fi de vectori fg1 . n . Endomor…smul T al lui E se numeşte transformare ortogonal¼a (operator ortogonal ) dac¼ a matricea lui T într-o baz¼ a ortonormat¼ a a lui E este o matrice ortogonal¼ a. n. Mulţimea S ? = fx 2 E j hx. Dac¼ a A este ortogonal¼ a. a2 . C 0 0 ::: n unde 1 . y 2 S. se înţelege orice transformare de tipul C t AC. i = 1. . yi = 0. Fie A = (aij )i. y 2 E.. adic¼ a hai . :::.j=1. T yi = hx. a2i . 2 . se numeşte proiecţia lui x pe subspaţiul S şi se noteaz¼a prS x. 8y 2 Sg este un subspaţiu vectorial al lui E. se numeşte matrice de rotaţie în Rn . Un vector x 2 E se numeşte ortogonal pe S şi se noteaz¼ a x?S dac¼a hx. :::. Prin transformare de similitudine asupra matricei A. E un spaţiu euclidian şi S un subspaţiu vectorial s¼ au.n 2 Mn (R) o matrice p¼ atratic¼a şi …e a1 . y 2 E. :::.. Pentru orice matrice simetric¼ a A exist¼ ao matrice ortogonal¼ a C astfel încât D = C t AC s¼ a …e o matrice diagonal¼ a. yi = hx.. n.

Folosind procedeul Gram- Schmidt. dac¼ a i 6= p şi j 6= q upp = uqq = cos '. kf1 k 3 3 3 kf2 k 3 3 3 . se determin¼a cu formulele 8 > 1 > < c= p 1 + t2 . 2). f1 > < e3 . În consecinţ¼ a. eventual anularea.n este dat¼a de 8 < uii = 1. în rest Numerele c = cos '. 2. . unde U este o 1 t matrice ortogonal¼ a (U = U ). ). f2 = < f1 . Valorile proprii vor … elementele de pe diagonala principal¼ a. f3 = (5. se determin¼ a cel mai mare (în valoare absolut¼ a) element de deasupra diagonalei principale. 2. iar f2 = ( 1. 3. f1 >= 9. unde 3 3 3 3 3 3 < e3 . f1 >= 3. Dar < e2 . astfel încât s¼ a se obţin¼ a practic o matrice diagonal¼ a. 0. f2 >= 1. transform¼ ari care nu modi…c¼ a valorile proprii ale acesteia. construit¼ a astfel încât elementul situat pe linia p şi coloana q al matricei A0 s¼ a se anuleze. rezult¼ a f3 = (6. > > t : s= p 1 + t2 unde 8 > < 1 p . 2. Soluţie. unde < e2 . f1 >= 3. Scopul acestor transform¼ ari este micşorarea. : uij = 0. ). f2 > < f2 . g2 = =( . Aşadar f1 = (1. elementelor nediagonale ale matricei. 2) 32 ( . f1 > < f2 . < f1 . Algoritmul este urm¼ atorul. upq = sin ' = uqp . . f2 >= 1. se consider¼ a baza f1 = (1. Atunci baza ortonormat¼ a este: f1 1 2 2 f2 2 2 1 g1 = =( . Matricea U = (uij )i. PROBLEM E REZOLVATE 49 Metoda rotaţiilor const¼ a în efectuarea unei suite de transform¼ ari de similitudine asupra matricei A. Cum < e3 . < e3 . 7) 31 (1. > : 1. 3. În spaţiul euclidian R3 . a cu matricea A0 .j=1. 2). în sensul c¼ a algoritmul (k) se termin¼ a când n apq < ". s¼ a se construiasc¼a o baz¼a ortonormat¼a în R3 . 2. 2). " > 0 …ind un num¼ ar su…cient de mic dat. 2. 6). Se calculeaz¼ a matricea A0 = U t AU . Procedeul continu¼ Dac¼ a 2apq (k) aij sunt elementele matricei A0 dup¼ a k paşi. Probleme rezolvate 1. f1 > 2 2 1 2 2 1 ( . f2 > 31 = . La …ecare pas. înzestrat cu produsul scalar canonic. . aceast¼ a inegalitate putând … luat¼ a drept criteriu de oprire. 1). Fie acesta apq . . atunci i. f1 > 21 = . de rotaţie. 32 = . f2 = ( 1. 3. 2. ).n (k) aii i n a(k) pq .j=1. 0. 7). < f1 . dac¼ a =0 aqq app iar este dat de = . ). dac¼ a 6= 0 2 t = tg' = + sgn( ) +1 . 1) 21 (1. Fie acum f3 = (5. s = sin '.

Deci. q >= p(t)q(t)dt. f3 = (0. g2 = (0. iar y = . Fie acum f3 = t2 31 1 32 t. Fie P2 (R) spaţiul euclidian tridimensional al funcţiilor polinomiale cu coe…cienţi reali. deci ff1 . g3 = (0. b. atunci fg1 . f2 i = p . 1. 0. f ). S). g2 . g3 g. < e3 . atunci din x?f1 se obţine a b = 0. d. 0. f3 i = p . e2 = t. c). atunci x = ( a. S¼ a se determine S ? . c. Aşadar S este subspaţiu vectorial al lui R4 . dac¼ a 2 R. kf3 k = hf3 . p . Dac¼ a x = (a. 1 a se ortonormeze baza 1. prS x = 2 2 2 p 2 2 1 1 5 2 . 4. iar din x?f2 . este baz¼ a ortonormat¼ a în S. c) 2 S. 5). g2 i = 4. g4 g este baz¼ a ortonormat¼ a în R . SPA ŢII EUCLIDIENE f3 2 1 2 g3 = =( . 0. f 2 R. 2 2 Dac¼ a x = (a. Fie x. S¼ a se completeze aceast¼ a baz¼ a la o baz¼a ortonormat¼a a lui R4 . . 0. obţinem: < e3 . 0. b. 32 = 0. deci x + y 2 S. t. c + f ). b. a. g4 g sunt c1 = hx. Fie S = f(a. 4. x?f3 se obţine c = 0. f2 = t 21 1. d = 0. c. < f1 . deci z = . Atunci x + y = (a + d. Cum kf1 k = 3 p 3p p p p 2 p 2 2 hf1 . hf2 . d. b. 0. a. 0. 0). iar dist(x. 1). Calculând. c). 1. 0. S) = kx yk = . kf3 k 3 3 3 2. . 1). rezult¼ a 21 = 0. ). 1. S¼ Soluţie. f2 >= t2 t dt = 0. cu a + d. g1 i = p . adic¼ a x 2 S. Fie. c) 2 R4 j a. 0. deci 3 1 3 1 1 f3 = t2 a f1 = 1. Folosim procedeul Gram-Schmidt. f2 = t. coe…cienţii Fourier ai lui x în raport cu baza ortonormat¼ a 1 fg1 . 2 5 5 5 1 1 c4 = hx. b. Dac¼ a punem 1 1 4 g4 = ( p . f3 i = 0. deci x = (a. g3 . c3 = hx. Cum kf1 k = 2. f1 >= t2 1 1 2 R1 1 dt = . f2 = (0. 0). 4. 0. c2 = hx. kf3 k = 1. 3. b + e. Cum < e2 . s¼ Soluţie. 3. 0) j a 2 Rg. unde g1 = 1 1 ( p . (2. c + f 2 R. d)?S. 0) + b(0. 5 . 1). 8p. g4 i = p . . y = (d. 5 . f3 g este baz¼ a ortogonal¼ a în S. a. . c 2 R. b. cu a. kf2 k = hf2 . S ? = fa(1. S¼ a se arate c¼a S este subspaţiu vectorial al lui R4 şi s¼ a se determine o baz¼ a ortonormat¼ a a lui S. a. (a + d). cu produsul scalar dat de: Z1 < p. Prin calcul direct se constat¼ a c¼ a hf1 . Aşadar 31 = . y 2 S. q 2 P2 (R). 0. f2 i = 0. 2 2 2 3. 0. de grad cel mult 2. g2 . e1 = 1. deci. f1 >= 2. deci 1 R1 f2 = t. 1. b. Dac¼ a x = a se determine prS x. c 2 Rg. f1 i = 2. hf1 . g2 . f1 >= t 1dt = 0. b + e. p . 0. 0. R1 Atunci f1 = 1. f2 . kf2 k = 1. 0). 0). Not¼ am f1 = (1. ( a). e. f3 = t2 . Prin urmare. rezult¼ a c¼ a fg1 . 0. e3 = t2 . Am obţinut baza ortogonal¼ . atunci x = a(1. t2 . e. rezult¼ a c¼a 3 3 5 . 5). 1. g3 i = 5. 1. 4. În cazul 2 2 concret x = (2. prS ? x şi dist(x. b. 0 .50 6. De asemenea. p f3 i = 0. 0). g3 . 0) + c(0.

Prin normarea vectorilor acestor baze... 2k k! dtk numite polinoame Legendre. Se consider¼ a sistemul de funcţii f0 .n .. Combinaţia lor liniar¼a cu coe…cienţii a0 . :::. sin lt sin mtdt = 0. f2n+1 g este o baz¼ a ortogonal¼a în V . 0 0 Prin urmare. :::. f1 . unde f0 = 1. g2 = = p t. a1 .. Ţinând seama de formulele trigonometrice de transformare a produselor în sume. c1 . q >= p(t)q(t)dt. Pe R 2 R 2 R 2 a parte. bn 2 R. vor … determinate prin relaţiile Z1 ck =< q. f2n+1 (t) = sin nt. cu polinoamele k 1 d k [ t2 1 ] . unde g1 = = p .. fj i = 0. f1 . 0 Soluţie.. sin lt cos mtdt = 0. 3 5 Polinoamele din baza ortogonal¼ a astfel construit¼ a coincid. t. 8k 2 N . p sin t.t t. PROBLEM E REZOLVATE 51 p p f1 1 f2 3 f3 5 fg1 . g3 = = p (3t2 1). obţinem o baz¼a ortonormat¼ a fgk gk=0. p cos t. t. atunci Z2 Z2 Z2 cos lt cos mtdt = 0. atunci pornind de la baza f1. n. p cos nt. . 1 4. kf1 k 2 kf2 k 2 kf3 k 2 2 este o baz¼ a ortonormat¼a a lui P2 (R).. . Polinoamele Legendre formeaz¼ a deci o baz¼ a ortogo- nal¼ a în acest spaţiu euclidian. tn g. 2 ] ! R. . 8k 2 N .. dac¼ a i 6= j. g3 g. n. 8p. 2. k = 0. f1 (t) = cos t. sistemul de funcţii ff0 . a0 p(t) = + a1 cos t + b1 sin t + ::: + an cos nt + bn sin nt 2 se numeşte polinom trigonometric de grad n. de grad cel mult n. f1 . t . abstracţie f¼ acând de un factor multiplicativ. :::. p sin nt. Mai general..n : Dac¼a q este un polinom arbitrar de grad cel mult n. construim prin procedeul de ortogonalizare o nou¼ a 2 1 3 3 baz¼a f1. 0 0 0 R 2 R 2 De asemenea. Vom ar¼ ata c¼ a sistemul de polinoame ff0 . . deoarece sin2 ktdt = cos2 kt = . dac¼ a l 6= m.. cu produsul scalar de…nit ca mai sus. S¼ a se construiasc¼ a o baz¼ a ortonor- mat¼ a în spaţiul vectorial T al polinoamelor trigonometrice de grad n. gk >= q(t)gk (t)dt.. sin ktdt = cos kt = 0. deci hfi .. k = 0. înzestrat cu produsul scalar Z2 < p. se veri…c¼ a uşor c¼ a. f2n+1 : [0.. . f2 (t) = sin t. .. q 2 T . rezult¼ de alt¼ a 0 0 0 c¼ a funcţiile 1 1 1 1 1 p . cn 2 R ale lui q în baza fgk gk=0. f2n (t) = cos nt. b1 . :::g. 1dt = 2 ... dac¼ a Pn (R) este spaţiul euclidian al funcţiilor polinomiale cu co- e…cienţi reali. coordonatele c0 . f2n+1 g este o baz¼ a ortogonal¼ a în V .. an . g2 . 2 ..

deci orice vector propriu corespunz¼ ator valorii proprii 1 = 2 şi ortogonal pe u1 . b. a2 i = ha1 . Rezult¼a 2a + b + c = 0. Atunci ka1 k = ka2 k = ka3 k = 1. p . se obţine vectorul propriu u3 = (1. Valorile proprii sunt 1 = 2 = 3 = 2. c) 2 V2 . ha1 . 3 3 3 2 2 1 2 1 a3 = p . S¼ a se a‡e valorile proprii ale matricei A = B @ 1 C şi s¼ a se 1 1 1 A 1 1 1 1 t g¼ aseasc¼ a o matrice ortogonal¼a C astfel încât matricea D = C AC s¼ a …e diagonal¼ a. Pentru a = 1. Ecuaţia caracteristic¼ a a matricei A este 1 1 1 1 1 1 1 1 =0 1 1 1 1 1 1 1 1 sau (2 )3 ( 2 ) = 0. se obţine vectorul propriu u2 = (1. Observaţie important¼a. 3a. 2). deci orice vector propriu corespunz¼ ator valorii proprii 1 = 2 şi ortogonal pe u1 şi u2 . este de forma ( a. B 3 6 C B C @ 1 1 1 A p p p 3 2 6 1 1 1 1 1 Soluţie. p . se obţin rezolvând sis- temul nedeterminat = 0. S¼ a matricea A = B p a se arate c¼ 0 p C este ortogonal¼ a. se obţine vectorul propriu u1 = (1. Pentru a = 1. 2a b). 1. este V2 = f(a + b + c. Rezult¼a 3a + b = 0. deci A este o matrice ortogonal¼ a. b. a. 0 1 1 1 1 p p p B 3 2 6 C B C B C B 1 2 C 5. a3 i = 6 6 6 ha2 . 0. SPA ŢII EUCLIDIENE formeaz¼ a o baz¼ a ortonormat¼ a în acest spaţiu. Prin urmare. Vec- torii proprii corespunz¼atori valorii proprii 4 = 2. b = c = 0. p . Soluţie.52 6. deci subspaţiul propriu corespunz¼ ator valorii proprii 1 = 2. Fie a1 = p . orto- gonal pe u2 (datorit¼ a formei sale el este ortogonal şi pe u1 ). b. ortogonal pe u1 . a. 4 = 2. În …nal. a. b. 0. 1. 1. se determin¼ a rezolvând sistemul . iar 0 1 2 0 0 0 B 0 2 0 0 C D=B @ 0 0 C. a). 0. Alegem acum un vector propriu u = (a + b + c. p . 3. b = 0. a. 2a b). a. u3 g este o baz¼ a ortogonal¼ a în V2 . c) j a. 0 1 1 1 1 1 B 1 1 1 1 C 6. b. 2 0 A 0 0 0 2 Vectorii proprii corespunz¼ atori valorii proprii 1 = 2. p . 0). a2 = p . Pentru a = 1. Spaţiul vectorial al polinoamelor trigonometrice împre- un¼a cu baza ortonormat¼ a construit¼ a mai sus joac¼ a un rol important în teoria seriilor Fourier. a3 i = 0. 1). c 2 Rg. alegem un vector propriu u = ( a. este de forma ( a. fu1 . u2 .

0. Putem alege u4 = ( 1. v4 g la 1 1 1 1 B p2 p 6 p 2 3 2 C B C B C B 1 1 1 1 C B p p p C B 2 6 2 3 2 C este matricea ortogonal¼ aC=B B C.c= p . t = = p . v4 g este o baz¼ a ortonormat¼ a în R4 . p . = p a033 a022 1 9 1 1 2 1 = p . s¼ a se a‡e valorile proprii ale matricei 0 1 0 1 1 A = @ 1 0 1 A. Fie 1 1 1 1 1 1 2 acum v1 = u1 = p . q = 3. rezult¼ a c¼ a subspaţiul propriu corespunz¼ ator valorii proprii 4 = 2. Sistemul ku3 k 2 3 2 3 2 3 2 3 ku4 k 2 2 2 2 de vectori fv1 . este V 2 = ft( 1. p . v3 . p . v2 . v4 = u4 = . 1. c = s = p . Matricea de trecere 0 de la baza canonic¼ a din R 1 baza fv1 . 1 1 p p 0 C B 2 2 B C a22 a11 1 B C q = 2. 1. Atunci = = 0. . 0 C 2a12 2 B C @ 2 2 A 0 0 1 0 1 1 0 p0 A0 = U t AU = @ 0 p1 2 A. 0 a12 = 1. 1). p . p . Se veri…c¼ a uşor c¼ a C B 3 1 C B 0 0 p C B 2 3 2 C B C @ 2 1 1 A 0 p p 0 1 6 2 3 2 2 0 0 0 B 0 2 0 0 C C t AC = B@ 0 0 2 C. Prin urmare. PROBLEM E REZOLVATE 53 nedeterminat 8 > > 3 + + + =0 < +3 =0 . . Folosind metoda rotaţiilor a lui Jacobi. > > + 3 =0 : +3 =0 Rezolvând sistemul. 2. Continu¼am procedeul cu matricea A0 . deci p =11. Alegem. 0. v2 . 1 1 0 Soluţie. v2 = u2 = p . 1) j t 2 Rg. 1+ 2 = . În 2a023 2 2 8 1 3 2 3 3 p p 2 2 2 2 . Cel mai mare element nediagonal este 1. 1. 0 A 0 0 0 2 7. v3 = ku1 k 2 2 ku2 k 6 6 6 1 1 1 3 1 1 1 1 1 1 u3 = p . . Cel 0 2 0 p mai mare element nediagonal este a023 = 2. t = 1. p = 2. v3 . p . U = B B p 1 p 1 C. 1. 0 . format¼ a din vectori proprii 4 ai matricei A. s = p .

Folosind produsele scalare canonice din spaţiile euclidiene corespunz¼ atoare s¼ a se calculeze produsele scalare şi normele vectorilor: a) x = (2. 3. 4. A = U t A0 U = @ 0 2 0 A. 0). 7). b) x = (1. 2. 2. 2. B p C @ 1 2 A 0 0 1 0 p p 3 3 valorile proprii ale matricei A sunt 1 = 2 = 1. 1). 2. 4. 2. 0. 2. 7. 3) în raport cu aceast¼ a baz¼ a. 2. 1]). y = (1. 1). v2 = (1. g (t) = t2 + 1 pe C ([0. formeaz¼ a o baz¼a a lui E. 2. 3. : 3x1 + x2 + 5x3 x4 = 0 S¼ a se g¼ aseasc¼ a câte o baz¼ a în S şi S ? . 1). U = B consecinţ¼ 3 3 C. y2 .54 6. Aşadar. 9. 1. Fie E un spaţiu euclidian de dimensiune n 6= 3. :::. 2. y = ( 1. 2. 1. S¼ a ortogonal¼ a se determine coordonatele vectorului x = (1. y3 ) şi < x. u2 . 3). 1. 4). 4. SPA ŢII EUCLIDIENE 0 1 1 p0 0 B C 0 1 B 0 2 1 C 1 0 0 B p p C 00 a. v3 = (0. y = ( 6. 3. 1. Dac¼ a x = (1. 1). 8). > este un produs scalar pe R3 . S¼ a se g¼aseasc¼ a o baz¼a ortonormat¼ a a subspaţiului vectorial S. 1. v4 = (1. 0. 3). 1). 4). 1. 7. 3). y >= 3x2 y2 + 3x3 y3 + 2x1 y2 + 2x2 y1 + 2x1 y3 + 2x3 y1 x2 y3 x3 y2 este un produs scalar pe R3 (justi…care). 1). y > şi normele acestor vectori date de produsul scalar de mai sus. de norm¼ a 1. generat de vectorii v1 = (1. u3 = (5. 3). Fie x. 8. 3. un . 6. Fie S subspaţiul vectorial al soluţiilor sistemului omogen 8 < 2x1 + x2 + 3x3 x4 = 0 3x1 + 2x2 + 4x3 2x4 = 0 . v2 = = (2. u2 = (1. care satisfac jjui uj jj = 1. v2 = (7. u2 = (0. u3 = (1. S¼a se calculeze distanţa şi unghiul dintre vectorii: a) u = (1. x = (x1 . 4. a ortonormat¼ . 3). S¼ a se arate c¼ a vectorii u1 . 1. 3 = 2. 2. x2 . v3 = (3. 8. 0). Fie u1 = (1. Precizaţi dac¼ a < x. 0). Pe spaţiile euclidiene din problemele urm¼ atoare consider¼ am produsele scalare canonice. 1 i < j n. 1). 0). 2. Probleme propuse 1. S¼ a se completeze aceast¼ a baz¼a la o baz¼a ortonormat¼a a lui R4 . 5. c) x = (1. v = (2. 1 2) s¼ a se calculeze < x. y 2 R3 . 1). 1. 1. 1). 1). 5. 3). 1. 0. S¼a se ortonormeze sistemele de vectori: a) u1 = (1. 0. 1. x3 ). S¼ a se arate c¼ a < . v3 = (5. y = (1. y >= x1 y1 + 6x2 y2 + 3x3 y3 + x1 y2 + x2 y1 + x1 y3 + x3 y1 . y = (y1 . S¼ a se g¼aseasc¼a un vector unitar ortogonal vectorilor v1 = (1. 2). b) f (t) = 2t 1. b) v1 = (2. 7. 1. 3. 3. S¼a se arate c¼ a vectorii formeaz¼a o baz¼ a a lui R3 .

în raport cu produsul scalar Z hf. 2. x3 ). S¼a se arate c¼ a T : R2 ! R2 . x1 sin + x2 cos ). x1 2x3 + 5x4 ). 1). 2x1 + 2x2 + 10x3 . 1. Este ortogonal¼ 3 4 A? 7 5 2 17. x2 ) este o transformare liniar¼ a ortogonal¼ a. Fie T :0R3 ! R3 un endomor…sm 1 a c¼ arui matrice. . ]. x4 ). f. y 2 S. 0). 12. x = (x1 . Pe [ . 2 R. 8x1 + 10x2 + 5x3 ). 0 Problem¼ 13. T x = (x1 cos x2 sin . 7 2 6 3 A…rmaţia r¼amâne adev¼ arat¼ a dac¼ a A este matricea lui T într-o baz¼ a oarecare a lui R3 ? 0 1 1 1 1 a matricea A = @ 1 16. PROBLEM E PROPUSE 55 10. Fie T : R3 ! R3 . x3 . S¼ a se determine o baz¼a ortonormat¼ a în E astfel încât matricea lui T în aceast¼ a baz¼ a s¼ a …e diagonal¼ a. 2) sub forma x = y + z. v3 = (1. x2 . în baza canonic¼a a lui 3 2 6 1 R3 . S¼ a se arate c¼ a T este o transformare ortogonal¼a. ştiind c¼ a a lui R3 este a matricea lui T în baza canonic¼ 17 8 4 A = @ 8 17 4 A. a similar¼ 1 a. 8. x = (x1 . este A = @ 6 3 2 A. g 2 E. T ( + cos x + sin x) = + + ( + ) cos x + ( + ) sin x. 1). 1. T x = (x1 + x4 . A …ind matricea lui T în baza canonic¼ a a lui R3 . 11. gi = f (x)g(x)dx. 3 B p2 p 1 0 p C 2 2 1 B C B 6 5 30 C B C @ 1 5 A p 0 0 p 6 30 18. …e E = f + cos x + sin x j . S¼ a se scrie vectorul x = (5. 2. 2 Rg spaţiul euclidian al polinoamelor trigonometrice de grad 1. x3 2x4 . S¼a se arate c¼ a urm¼atoarele 0 matrice sunt ortogonale: 1 2 1 1 p p 0 p B 6 5 30 C B C 0 1 B C B 0 0 1 0 C 1 2 1 2 B C B C a) @ 1 2 2 A. x2 . S¼ a se g¼aseasc¼ a o baz¼ a ortonormat¼ a a lui R3 astfel încât matricea lui T în aceast¼ a baz¼ a s¼ a …e diagonal¼ a. 2. S¼a se determine o matrice ortogonal¼ a C astfel încât A = C t AC. z 2 S ? . Precizaţi forma diagonal¼ a a matricei lui T în aceast¼ a baz¼a ortonormat¼a. generat de vectorii v1 = (2. Fie S subspaţiul vectorial al lui R4 . S¼ a se precizeze aceast¼ a form¼a diagonal¼ a. Problem¼ a similar¼ a pentru T : R4 ! R4 . Fie transformarea liniar¼ a T : E ! E. 3. x2 . 1. 3. T x = (11x1 + 2x2 8x3 . x = (x1 . 15. v2 = (1. b) B 2 C . 4 4 11 14. .

2 6 3 15 1 1 1 f2 = p (3. zi + hy. 3 3 2 +3 3 + 2 = 0. = 2a b. u1 i hu2 . g2 = p (2. u2 . Este su…cient s¼ a ar¼ at¼ am c¼a vectorii u1 . zi. v1 i = hx. 6. u3 i 1 atunci 1 = = 2. kxk p= 2 + 3 = 13.. u2 i 7 hu3 . a) hu1 . . 2 2 2 iar din hx. S = f( 2a. b) j a. i este un produs scalar. atunci + 2 + 2 = 0. 2 2 = 0. u1 i hx. Indicaţii şi r¼ aspunsuri p p p 2 2 2 42 = p 1. Dac¼ a x = 1 u1 + 2 u2 + 3 u3 . un . kxk = 5. 0. 1) 3 satisface condiţiile din problem¼ a. uj i + kuj k . . 5. 0. 1. yi = 7. 2 R şi c¼a hx. 1. Rezult¼ a = . Pentru a = 1 şi b = 0. cos = p . 2). 3). f2 = (2. 1. 3. 2. Atunci fg1 . 8x. . kyk = 21. . u2 . yi = 0.. a + b.. 26 8. f3 = p (1. Deci h . i nu este un produs scalar. b) d(f. este o 10 26 10 baz¼ a ortonormat¼ a în S. Folosind metoda rotaţiilor a lui Jacobi. 2. 2 + + 2 + 3 = 0. deci 2 2 2 h . 1. ) vectorul c¼ autat. adic¼ apx = (0. 1). un . g3 g a lui S se 1 poate completa cu g4 = p (3. 2. ale c¼ arui soluţii sunt 1 = 2a b. hu1 . 4. c) hx. g3 g. 1 1 1 A 3 1 1 0 2 5 1 1 1 1 4. c) B @ 1 C. f1 = (1. kxk = 2. 1).. 2). 2. f3 g. 3. kyk = 21. De exemplu. v2 i = hx. yi = 7. u2 i = hu1 . Dac¼ a x = ( . 2. unde 1 1 1 g1 = p (1. y. = b. 0. u3 i = hu2 . 2. 3. 2. . În cazul concret. atunci hx. SPA ŢII EUCLIDIENE 19. v3 i = 0. xi = 0 se obţine x1 = x2 = x3 = 0. . obţinem baza ortogonal¼ a în S. 3. 2 + = 0. = . Pe de alt¼ a parte. 67). Fie x = ( . 1 rezult¼ a c¼ a hui . u2 i 2 hx. Înmulţind scalar succesiv relaţia 1 u1 + 2 u2 +:::+ n un = 1 1 0E cu u1 . Dac¼ a x = (1. 3).. 0. f3 = (2. 0). y 2 R3 . 3. f4 = p (125. 3 = = . ff1 . 2. hx. hx. În al doilea caz. 2. 8 . f2 = p ( 1.56 6. v) = 6. se ajunge la sistemul omogen: 1 2 ::: n = 0. s¼ a se g¼ aseasc¼a valorile proprii ale urm¼ atoarelor matrice: 0 1 0 1 0 1 1 1 1 1 1 1 3 3 2 0 B 1 1 1 1 C a) @ 1 5 1 A. se obţine sistemul + 2 + = 0. hx. 2). 5. Putem alege x = (3.. b) @ 2 4 2 A. Baza ortonormat¼ a fg1 . a. z 2 R3 . 8i 6= j. 10). u3 i = 0. u p3 i 7 p 19 3 5 d(u. f3 = p (1. a) hx. 1. )?S. xi = 0.. kxk = 15.. 1.. 0). = . 9. Din 1 = kui uj k = kui k 2 hui . 3. xi = x1 +6x2 +3x3 +2x1 x2 +2x1 x3 = (x1 +x2 +x3 )2 +(x2 x3 )2 +4x22 +x23 0. 1). f2 . b 2 R. g3 = p (2. 8x. 157. kyk = 6. deci 1 = 2 = ::: = n = 0. kyk =p ( 6) + p 2 13. zi = hx. yi = hy. 1). yi = 2 ( 6) + 3p 4 = 0. uj i = . 1. u3 g este o baz¼ a ortogonal¼ a a lui R3 . 1. 3. deci fu1 . g) = 43 . p0). b) f1 = p (2. 6. 2 2 1 1 1 1 1 1 1+ 2 3 ::: n = 0. 2. 1). cos = p . Un vector propriu oarecare . 1. g¼ asim vectorul propriu u1 = ( 2. 1. 2 2 2 R. Din hx. g2 . 2). 1 2 ::: n 1 + n = 0. 1). vectorul p (1. 1). u2 . 23 127 44799 7. g2 . b 2 Rg. a) f1 = 2 105 12 7 1 1 1 1 p (1. xi = 3x22 +3x23 +4x1 x2 +4x1 x3 2x2 x3 . 2 sunt liniar independenţi. a. Folosind procedeul Gram-Schmidt. xi. 2. Se arat¼ a uşor c¼a h x + y. 2 = = . al c¼ arui deter- 2 2 2 2 2 2 minant este nenul. . = a. pentru orice x 2 R3 are loc hx. b) hx. obţinându-se o baz¼ a ortonormat¼ a în R4 .

1. . 2. Forma di- 3 3 3 3 3 3 3 3 3 0 2 1 2 1 0 1 B 3 3 3 C 9 0 0 B C B 2 2 1 C agonal¼ a a matricei A este D = @ 0 9 0 A. p . unde v1 = p ( 2. 0). C = B 1 C . 55 Prin ortogonalizare. 0. Determin¼ am o baz¼ a ortonormat¼ a în V 1 . p . b 2 Rg. 0). 02). 2) j t 2 Rg. g¼ asim vectorul propriu u2 = (2. 1). = = . 1. Deci putem alege în S baza orto- 1 1 normat¼ a fv1 . 2a b. Se hf1 . 0. v2 = p (2. V 2 = ft(1. v2 = . 0 . b 2 Rg. 1. Subspaţiile proprii corespunz¼ atoare sunt V 1 = ft(1. Determin¼ am 6 66 acum S ? . INDICA ŢII ŞI R ASPUNSURI 57 din S este ortogonal pe u1 dac¼ a b = 6a. v2 g. V 3 = fa(0. p . 1. Valorile 1 2 A 1 0 2 5 proprii sunt 1 = 0. 2. Luând a = 1 şi b = 6. se obţine baza ortogonal¼ a a lui S. . 3 = 4 = 1. 1. 1) j t 2 Rg. 5). 5. 1. . b. Forma diago- 30 30 30 0 5 1 5 1 2 1 p p 0 p B 6 30 5 C 0 1 B C B C 0 0 0 0 B 0 0 1 0 C B 0 6 0 0 C B C B C a a matricei A este D = B nal¼ @ 0 0 1 0 A C. de exemplu. fv1 . C = B B 3 C. v3 = . 2. 1. c¼ 8 10 5 3 = 18. 2 = 9. 6). 1. 6 6 6 1 2 5 2 1 v2 = p . dim S = 2. V 3 = ft( 2. p . Subspaţiile proprii corespunz¼ atoare sunt V 1 = ft(2. 1. Subspaţiile proprii corespun- z¼ atoare sunt V 1 = f(a. 1. 0. g¼ asim vectorul . ¼ 4. 15. 12. b) j a. 0 0 18 B 3 3 CC @ A 1 2 2 0 3 3 13 1 0 0 1 B 0 1 0 0 C Matricea lui T în baza canonic¼ a din R4 . 1. V 3 = ft(2. 1) j t 2 Rg. 10. z = (2. f1 = (2. B p2 p 2 0 p C B C 0 0 0 1 B 6 30 5 C B C @ 1 5 A p p 0 0 6 30 13. 0. 0) j a. 2 = 6. d) 2 S ? . 5) j t 2 Rg. . b. 2. Pentru a = 1 şi b = 0. 5 1 v4 = p (2. b 2 Rg. 2. 0. o baz¼ a în S …ind. este A = B @ 0 0 C. 4). 0). 5. v2 g. f2 i 7 obţine y = (3. . 2a + 5b c + 6d = 0. 3 = 27. 1. f2 i 1 ( 5. Atunci 2a + b + c = 0. 1. V 2 = ft(1. 6). 0) + 1 2 1 b(2. 0. Valorile proprii sunt 1 = 9. = = . 11. 6) 2 S şi ortogonal pe u1 . 1. p . este A = @ 2 2 10 A. Matricea lui T în baza canoni- 11 2 8 a din R3 . 2. b. v4 = p . Valorile proprii sunt 1 = 2 = 9. 2a + 2b) j a. 0. deci putem alege baza 2 2 1 1 2 2 2 1 2 ortonormat¼ a v1 = . 1 1. deci putem alege baza ortonormat¼ a v1 = p . 1) j t 2 Rg. Fie x = (a. 2) j t 2 Rg. 0. y = f1 + f2 . f2 = hx. 5. . c. 1. f1 i 8 hx. 1 S ? = f(a. f1 i 7 hf2 . Procedând ca mai sus g¼ asim v3 = p (1. v3 = (0. 0.

Valorile proprii sunt 1 = 2 = 1. Matricea lui T în baza B = f1. sin xg este 0 1 1 A = @ 1 0 1 A. cos x. b 2 Rg. g¼ asim vectorul propriu u2 = (4. g¼ asim vectorul propriu f1 (x) = 1 sin x. Se arat¼ a c¼ a vectorii care coincid cu coloanele transpuse ale matricei. deci A nu este ortogonal¼ a. formeaz¼ a un sis- tem ortonormat 0 de 1 vectori. Deci putem alege baza ortonormat¼ a v1 = p . Deci putem alege baza ortonormat¼ a g1 (x) = p (1 sin x). 4 = 2. Pentru a = 1 şi b = 0. 14. v3 = . Forma diagonal¼ a a matricei A este 3 5 3 5 3 5 3 3 3 0 1 4 2 1 p p 0 1 B 5 3 5 3 C B C 9 0 0 B C @ A B 5 2 C D= 0 9 0 . 2 = 4. Forma dia- 15 0 2 1 1 0 0 gonal¼a a matricei A este D = @ 0 1 0 A. 0. 2) 2 V 1 1 2 şi ortogonal pe u1 . Luând a = 4 şi b = 5. 5 5 4 5 2 2 2 1 v2 = p . Nu. 15. 2 = 6. g¼ asim vectorul propriu f2 (x) = 1 3 cos x + 2 sin x 2 V 1 şi ortogonal pe 2 R f1 . 19. 3 = 3. . SPA ŢII EUCLIDIENE propriu u1 = (1. Un vector pro- R priu oarecare din V 1 este ortogonal pe f1 dac¼ a [a + b cos x (a + b) sin x] (1 sin x)dx = 0. Coloanele matricei A transpuse formeaz¼ a un sistem ortonormat de vectori din R3 . p . 17. Dar kf1 k = (1 2 R 2 R sin x)2 dx = 3 . det A 6= 1. 3 = 7. p . g2 (x) = p (1 + cos x + sin x). V2 = ft(1 + cos x + sin x) j t 2 Rg. . Matricea lui T în baza B 3 5 3 C 0 0 27 B C @ 2 2 1 A p p 5 3 5 3 2 cos sin canonic¼ a (baz¼a ortonormat¼ a) a lui R este A = şi este o matrice sin cos ortogonal¼ a. . 3 1 1 g2 (x) = p (1 3 cos x + 2 sin x). a) 1 = 2. Subspaţi- 1 1 0 ile proprii corespunz¼ atoare sunt V 1 = fa + b cos x (a + b) sin x j a. 3 = 2. c) 1 = 2 = 3 = 2. 18. 0. 2). 0 0 2 b) 1 = 1.58 6. 16.kf2 k = (1 3 cos x + 2 sin x)2 dx = 15 . Determin¼ am o baz¼ a ortonormat¼ a în V 1 . kf3 k = (1 + cos x + 1 sin x)2 dx = 4 . C =B 0 p C. Luând a = 1 şi b = 3. Calculând obţinem 2a + (a + b) = 0. Un vector propriu oarecare din V 1 este ortogonal pe u1 dac¼ a 5a 4b = 0. 5. p . O baz¼ a în V2 este funcţia f3 (x) = 1 + cos x + sin x..

8x. x). Fie. acum. dac¼ ax= xi ei . ej ).j=1. y 2 V . asociat¼ a lui F . 8i = 1. Forma biliniar¼ a F se numeşte degenerat¼a dac¼ a rangF < n şi nedegenerat¼a dac¼ a rangF = n. j = 1. Preliminarii Fie V un spaţiu vectorial real. j = 1. i. 8x 6= 0V şi se numeşte negativ de…nit¼a dac¼ a Q(x) < 0. i. din (1. este matricea lui F în baza B 0 . x). forma biliniar¼ a F care o de…neşte. y) = aij xi yj .2) Q(x) = aij xi xj . n. e0j ). y) = [Q(x + y) Q(x) Q(y)] şi se numeşte polara formei p¼ atratice Q. are loc n X jaii j > jaij j . 2 Forma p¼ atratic¼a Q se numeşte pozitiv de…nit¼a dac¼ a Q(x) > 0. :::.j=1. Matricea A = (aij )i. ej ) = aji . unde aij = F (ei . i=1 j=1 Forma biliniar¼ a F este simetric¼ a dac¼a şi numai dac¼ a matricea A este simetric¼ a. j = 1. j=1. e02 .n este tare diagonal dominant¼ a şi aii > 0. atunci A0 = C t AC. e2 . se numeşte matricea ataşat¼a formei biliniare F în baza B. en g este baz¼ a în V şi aij = F (ei . Dac¼a matricea simetric¼a A = (aij )i. Mai precis. :::. Se numeşte rang al formei biliniare F . CAPITOLUL 7 Forme p¼ atratice 1. n. atunci i=1 j=1 n X X n (1. 1 i n. atunci aii > 0. i=1 j=1 O matrice simetric¼a se numeşte matrice pozitiv de…nit¼a dac¼ a forma p¼atratic¼ a asociat¼ a este pozitiv de…nit¼ a. 59 . unde C este matricea de trecere de la baza B la baza B 0 . e2 . rangul matricei ataşate lui F într-o baz¼ a a lui V . 8i. :::. atunci este pozitiv de…nit¼a. Dac¼a este cunoscut¼ a forma p¼ atratic¼a Q.j=1. 8x 6= 0V .n este pozitiv de…nit¼a. 8i = 1. en g o baz¼ a în V . Fie B = fe1 . se numeşte form¼a p¼atratic¼a pe V . y astfel ca Q(x) > 0 şi Q(y) < 0. se determin¼ a cu formula 1 F (x. n. y = yj ej . F o form¼ a biliniar¼a simetric¼ a pe V . Ma- tricea A = (aij ) 2 Mn (R).1) se obţine n X X n (1. Forma p¼ atratic¼ a este cu semn nede…nit dac¼ a exist¼ a x. Funcţia Q : V ! R. a0ij = F (e0i . Dac¼ a B 0 = fe01 . Q(x) = F (x. Forma biliniar¼ a F se numeşte simetric¼a dac¼a F (x. O form¼ a biliniar¼ a este complet determinat¼ a P n P n de matricea sa. n.j6=i Dac¼ a matricea simetric¼a A = (aij )i. n. y) = F (y. Dac¼ a B = fe1 .1) F (x. e0n g este o alt¼a baz¼ a în V şi A0 = a0ij . Funcţia F : V V ! R liniar¼ a în ambele argu- mente se numeşte form¼a biliniar¼a pe V .n se numeşte tare diagonal dominant¼a dac¼a pentru orice i.

i 1 a2. Prin urmare. k = 1. n. forma p¼ atratic¼ a Q. se poate aplica tehnica de mai sus. n.3) Q(x) = 1 x1 + 2 x2 + ::: + n xn . Const¼ a în scrierea formei p¼ atratice ca sum¼ a de p¼ atrate de forme liniare (având coe…cienţi reali). n. fn g astfel ca dac¼ ax= x0i fi . :::. k 6= i. Prezent¼ am acum metode pentru reducerea la forma canonic¼ a a unei forme p¼ a- tratice. Dac¼a aii = 0. unde i 2 R. iar cji .4) i = ::: ::: ::: ::: a1i a2i ::: aii P n sunt nenuli.4). n . xj = yi yj . unde 1 . satisfac sistemele de ecuaţii 0 10 1 0 1 a11 a12 ::: a1i c1i 0 B a12 a ::: a C B c2i C B 0 C B 22 2i CB C B C B ::: ::: ::: ::: C B C=B C. FORM E P ATRATICE Se spune c¼ a forma p¼ atratic¼ a Q este redus¼a la forma canonic¼a dac¼ a se determin¼ a Pn 0 o baz¼ a ff1 . determinanţii a11 a12 ::: a1i a12 a22 ::: a2i (1.60 ¼ 7. f2 . i=1 1 1 n 1 (1. forma p¼atratic¼ a Q se scrie ca sum¼a de p¼atrate de forme liniare. în noile variabile. xi = yi + yj . en g expresia (1. i = 1. Dac¼ a V este spaţiu euclidian. este pozitiv (negativ) de…nit¼ a dac¼a şi numai dac¼ a i > 0 (( 1)i i > 0). dup¼ a un num¼ ar …nit de paşi.i 1 ::: ai 1. Din aproape în aproape. k 6= j.6) fi = c1i e1 + ::: + cii ei . Continu¼ am procedeul cu forma p¼ atratic¼ a Q1 care conţine n 1 variabile. i = 1. deci. dat¼a de (1. baza formei canonice …ind baza orto- normat¼ a format¼ a din vectorii proprii corespunz¼atori. n. dat¼ a de (1. astfel ca aij 6= 0. 2 . fn g în V astfel încât pentru orice x = xi fi 2 V are loc i=1 02 02 02 (1. sunt valorile proprii ale matricei A. grup¼ am toţi termenii care conţin xi şi form¼ am un p¼atrat perfect. Dac¼ a pentru orice i = 1. e2 . Vom avea n X 1 Q(x) = (aii xi + aij xj )2 + Q1 (x).. n. :::. unde i sunt daţi de (1. f2 . Metoda lui Gauss. atunci exist¼a i 6= j. Dac¼ a aii 6= 0. Cu schimbarea de variabile xk = yk . se numesc coe…cienţii formei p¼ atratice.. Forma p¼ atratic¼a Q.i A @ 0 A a1i a2i ::: aii cii 1 Metoda transform¼arilor ortogonale (a valorilor proprii).5) Q(x) = x02 1 + x02 2 + ::: + x02 n. :::. :::. are forma canonic¼ a (1.i A @ ci 1. i. 8i = 1. xi 1 . B C B ::: C B ::: C @ a1..j6=i unde x = (x1 . xn ). 1 2 n Baza B se determin¼ a astfel: (1.2). xi+1 . Metoda lui Jacobi.3). Q va conţine un termen p¼ atratic.2). i = 1. deci. . Fie. j = 1. aii j=1. :::. Criteriul lui Sylvester.. obţinem aij xi xj = aij (yi2 yj2 ).2). atunci exist¼ a o baz¼ a B = ff1 . n. Q o form¼a p¼ atratic¼ a ce are în baza fe1 .

De asemenea. :::. y3 ). yiF = F (x. z). Fie . :::. y 2 Rn . 1 1 18 0 1 35 1 7 atunci B = @ 1 35 25 A. Fie x = (x1 . 2 . S¼ a F : R3 R3 ! R. i = 1. 2. dac¼ a 2 R. Atunci F (x + y. x) = y1 x1 + y1 x2 + y2 x1 + 2y2 x2 + 2y2 x3 + 2y3 x2 + 5y3 x3 = F (x. y)+F (x. y3 ). ff1 . 0. x3 ). având în baza canonic¼ a fe1 . f2 . Not¼ am cu A = (aij )i. este o form¼a biliniar¼ a simetric¼ a. 1)? Dar în baza fg1 . Probleme rezolvate 1. :::. exist¼ a o baz¼a ortonormat¼a în raport cu produsul scalar h . x) = 0 rezult¼ a x = (0. 0). se obţine A= 1 3 1 @ 3 10 1 A. y) = x1 y1 +x1 y2 +x2 y1 +2x2 y2 +2x2 y3 + a se arate c¼ 2x3 y2 + 5x3 y3 . unde g1 = (0. Cum a ij = F (f . 2. În acest caz. dac¼ a B = (bij ) este matricea lui F în baza fg1 . x) = x21 + 2x1 x2 + 2x22 + 4x2 x3 + 5x23 = (x1 + x2 )2 + (x2 + 2x3 )2 + x23 0. Dar F (x. x. rangul formei biliniare este 3. În consecinţ¼ a. Deoarece g1 = f1 + f2 + f3 . y = (y1 . x2 . x3 ). f g. Fie A 0 = (aij ) matricea 1 lui F în baza ff . z) + F (y. matricea 1 de trecere de la bazaff1 . y). Deoarece F (y. g2 = (6. y + z) = x1 (y1 + z1 ) + x1 (y2 + z2 ) + x2 (y1 + z1 ) + 2x2 (y2 + z2 ) + 2x2 (y3 + z3 ) + 2x3 (y2 + z2 ) + 5x3 (y3 + z3 ) = F (x. 1 1 1 Totodat¼ a det A = 1. y). deci F este o form¼ a biliniar¼a. x2 . 8x 2 R3 şi din F (x. g2 . x = (x1 .n . y) şi F (x. g3 g. S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a . deci forma biliniar¼ a F este pozitiv de…nit¼a. f 1 2 3. Similar. 1. f2 . 3. g2 . Q(x) = bij xi xj . Fie Q : R2 ! R forma p¼ atratic¼a. g3 g 1 1 1 este C = @ 1 1 1 A. 1). deci rangA = 3. i=1 j=1 i=1 j=1 x = (x1 . y2 . x2 . y = (y1 . rezult¼ a c¼ a forma biliniar¼ a este simetric¼ a. 1)? Care este rangul lui F ? Ce leg¼ atur¼a exist¼ a între cele dou¼a matrice? Este pozitiv de…nit¼ a forma biliniar¼ a? Soluţie. z) şi F (x. g2 = f1 + f2 f3 . 1. 0. unde f1 = (1. n sunt soluţii ale ecuaţiei det(A B) = 0 şi (A B)fi = 0. atunci F ( x. y2 . Dac¼ a Q este pozi- tiv de…nit¼ a. y) = ( x1 )y1 +( x1 )y2 + ( x2 )y1 + 2( x2 )y2 + 2( x2 )y3 + 2( x3 )y2 + 5( x3 )y3 = F (x. e2 g a lui R2 . y). 2. fn g astfel încât s¼ a avem Q(x) = x02 02 02 1 + x2 + ::: + xn . (x) = 1 x1 + 2 x2 + ::: + n x02 02 02 n unde x = x01 f1 +x02 f2 +:::x0n fn . F (x. atunci polara sa F de…neşte pe Rn produsul scalar hx. iF . PROBLEM E REZOLVATE 61 Reducerea simultan¼a la forma canonic¼a a dou¼a forme p¼atratice. y) = x1 ( y1 )+x1 ( y2 )+x2 ( y1 )+2x2 ( y2 )+2x2 ( y3 )+2x3 ( y2 )+5x3 ( y3 ) = F (x.j=1. 0). f2 = (2. 1). g2 . n. z2 . 2. 0). x = (x1 . x2 ). Q : n P n Pn P n P n R ! R dou¼ a forme p¼ atratice date de (x) = aij xi xj . g3 = ( 4.j=1.n . f3 g. f2 . i jf ). z = (z1 . z) = (x1 + y1 )z1 + (x1 + y1 )z2 + (x2 + y2 )z1 + 2(x2 + y2 )z2 + 2(x2 + y2 )z3 + 2(x3 + y3 )z2 + 5(x3 + y3 )z3 = F (x. 2 2 expresia Q (x) = x1 + 4x2 2x1 x2 . g3 g. Care este matricea lui F în baza ff1 . 7 25 19 g3 = f1 0f2 + f3 . f3 g la baza fg1 . z3 ) 2 R3 . f3 = ( 3. B = (bij )i. 1. xn ). Leg¼ atura dintre cele dou¼ a matrice este B = C t AC. 1.

FORM E P ATRATICE folosind metoda lui Gauss. Dac¼ a A = @ 1 1 1 A este matricea lui Q în baza canonic¼ a. 0 3 3. Dac¼ aA= 0 1 1 4 este matricea lui Q în baza canonic¼ a. 3 3 2 3 3 1 1 1 y2 = 3x2 2x3 . 0. y3 = x3 . e3 g a lui R . deci f1 = (1. unde y1 = 2x1 + 2x2 2x3 . Deoarece 1 x1 = y1 3y2 + y3 . 0). exprim¼am coordonatele iniţiale x1 . forma p¼ atratic¼a nu este nici pozitiv. 2 1 4 0 1 1 0 0 matricea în baza ff1 . care în baza canonic¼ a B = fe1 . se 1 2 obţine Q1 (x) = (2x1 + 2x2 2x3 ) + 3x22 4x2 x3 + 3x23 . Q(f2 ) = 2 < 0. determin¼am matricea C. Grup¼ am termenii care conţin x1 şi c¼aut¼am s¼ a form¼am un p¼atrat perfect. y2 = x2 . 1. f2 . 0). y2 şi y3 . având în baza canonic¼ a fe1 . 0). Este pozitiv de…nit¼ a forma p¼ atratic¼ a? Aceeaşi problem¼ a pentru forma p¼atratic¼a Q1 (x) = 2x21 + 5x22 + 5x23 + 4x1 x2 4x1 x3 + 8x2 x3 . rezult¼ aC=@ 0 a c¼ 1 1 A. x = (x1 . Deoarece Q(f1 ) = 0 0 2 1 > 0. Evident. f3 g este baza formei canonice. 3 3 4. unde y1 = x1 + x2 + 2x3 . precizându-se baza formei canonice. . e3 g a lui R are expresia Q (x) = 2x21 + 5x22 + 5x23 + 4x1 x2 4x1 x3 8x2 x3 . unde ff1 . expresia Q (x) = x21 + x22 + 4x23 + 2x1 x2 + 4x1 x3 + 2x2 x3 . de trecere de la baza canonic¼ a la baza ff1 . x2 . Pentru cealalt¼ a form¼ a p¼atratic¼ a. e2 . ceea ce ne va permite s¼ a g¼ asim matricea de schimbare 0 a bazei. Fie Q : R3 ! R forma p¼ atratic¼a. f2 g va … D = C t AC = 1 0 . y3 = (x2 x3 ).62 ¼ 7. x2 = y2 + y3 . f2 = ( 3. x2 = y2 . este clar c¼ a Q este pozitiv de…nit¼ a. În acest scop. 0. 0). f2 g. Grup¼ am acum termenii 2 1 2 care conţin x2 şi form¼am un p¼ atrat perfect. 1). vom exprima coordonatele iniţiale x1 şi x2 în funcţie de coordonatele noi y1 şi y2 . S¼ 3 a se reduc¼ a la forma canonic¼ a folosind metoda lui Gauss. x3 ). 3 . 1). Fie Q : R3 ! R forma p¼ atratic¼a. x2 şi x3 în funcţie de coordonatele noi y1 . matricea în baza ff1 . Din forma canonic¼ a. Este pozitiv de…nit¼ a forma p¼ atratic¼ a? Soluţie. De asemenea. x = (x1 . Notând y1 = x1 x2 . f3 = 2 3 3 1 2 ( . 1 3 1 x3 = y2 y3 . unde ff1 . f3 g va … D = C t AC = @ 0 2 0 A. 0 1 1 0 1 1 1 2 f3 = (1. x2 . x = y1 f1 + y2 f2 + y3 f3 . Pentru a determina aceast¼ a baz¼a. procedând ca mai sus. Avem Q(x) = (x21 2x1 x2 ) + 4x22 = (x1 x2 )2 + 3x22 . f2 = (1. 1 1 1 1 rezult¼a c¼ aC = . y2 = (x2 + x3 ). f1 = ( . f2 . Avem Q(x) = (x21 + 2x1 x2 + 4x1 x3 ) + x22 + 4x23 + 2x2 x3 = (x1 + x2 + 2x3 )2 2x2 x3 = 1 1 y12 2y22 + 2y32 . Q1 este pozitiv de…nit¼ a. Pentru a g¼ asi aceast¼a baz¼ a. x3 ). nici negativ de…nit¼ a. este cu semn nede…nit. Deoarece x1 = y1 + y2 . x = y1 f1 + y2 f2 . Grup¼am termenii care conţin x1 şi c¼ aut¼ am s¼ a form¼ am un p¼ atrat perfect. f2 g este baza formei canonice. Soluţie. 1. f2 = ( . precizându-se baza formei canonice. 2 2 Aşadar Q(x) = y12 2y22 + 2y32 . deci f1 = (1. obţinem forma canonic¼ a Q(x) = y12 + 3y22 . 1). 1). Aşadar Q1 (x) = y12 + y22 + y32 . . Avem Q1 (x) = (2x1 + 2x2 2x3 ) + 2 1 5 1 1 5 (3x2 2x3 )2 + x23 . e2 .

folosind (1. Evident dim V 1 = 2. 0 1 8 8 7 atratice şi Q sunt A = @ 8 Soluţie. . rezult¼ a c12 = . S¼ a se reduc¼ a simultan la forma canonic¼ atratice Q (x) = x21 + a formele p¼ 4x22 2 2 2 2 + 2x3 + 2x1 x3 . Dar f2 = c12 e1 + c22 e2 . a. 0 1 2 2 2 Soluţie. v2 = p . c23 . g¼ asim v3 = .6). v3 g. g¼ asim u2 = (2. 3 3 3 În baza fv1 . Aşadar f3 = . . b) j a. p . 5 5 5 5 5 Metoda transform¼arilor ortogonale. v2 . (x) = 8x1 28x2 + 14x3 + 16x1 x2 + 14x1 x3 + 32x2 x3 . obţinem vectorii proprii v1 = p . Matricele asociate formelor p¼ 28 16 A 7 16 14 0 1 1 0 1 respectiv B = @ 0 4 0 A. În sfârşit. Pentru a = 1 şi b = 0. 2 1 3 5 S¼a determin¼ am acum baza formei canonice. 2 5 2 4 5 Putem pune deja în evidenţ¼ a forma canonic¼ a a lui Q. 2 = = 6. deci f1 = ( . 0. b = 5. Conform (1. Folosind metoda lui Jacobi rezult¼ a uşor c¼ a Q este 1 0 2 . sunt 1 = 2 = 1. p . Condiţia ca un element oarecare din V 1 s¼ a …e ortogonal pe u1 este 5a 4b = 0. f1 = c11 e1 . c33 = . deci 2c12 + 5c22 = 1 3 3 1 1 f3 = . obţinem vectorul propriu u1 = ( 2. 3 = 2 5 4 = 10. unde c13 . Normându- 2 1 2 4 5 i. unde x = 0 0 0 x1 v1 + x2 v2 + x3 v3 . p . . unde c12 şi c22 satisfac 2 2 2c12 + 2c22 = 0 1 1 sistemul de ecuaţii: . 0). 5. Deter- min¼ am o baz¼ a ortonormat¼ a în V 1 . Matricea formei p¼ atratice este @ 2 5 4 A şi 2 4 5 2 2 2 2 2 are minorii principali: 1 = 2. Cum c22 = . 1. S¼ a se g¼ aseasc¼ a baza formelor canonice. Obţinem c13 = . 0 . c33 sunt 3 3 8 < 2c13 + 2c23 2c33 = 0 1 soluţii ale sistemului de ecuaţii: 2c13 + 5c23 4c33 = 0 . 0).5): 1 02 1 02 3 02 Q (x) = x + x2 + x3 . 4. Q are forma diagonal¼ a Q (x) = x02 02 02 1 + x2 + 10x3 . Subspaţiul propriu corespunz¼ ator valorii proprii 1 este V 1 = f( 2a + 2b. . de exemplu. 3 = 10. : 5 2c13 4c23 + 5c33 = 1 2 3 1 2 3 c23 = . b 2 Rg. Metoda Jacobi. Fiind ortogonali cei doi vectori sunt liniar independenţi. PROBLEM E REZOLVATE 63 S¼ a se reduc¼a la forma canonic¼ a folosind metoda lui Jacobi şi metoda transform¼arilor ortogonale. a = 4. care 5 5 3 5 3 5 3 5 1 2 2 formeaz¼ a o baz¼ a ortonormat¼ a în V 1 . 2. f3 = c13 e1 + c23 e2 + c33 e3 . unde 1 1 c11 = . Pentru 3 = 10. 0 . . Valorile proprii ale matricei asociate formei p¼atratice în baza canonic¼ a a lui R3 . Alegând. 5).

1. b = 17. x2 . În con- cluzie. y2 . 1)? Este simetric¼ a forma biliniar¼ a? 2. 0). f2 = t 1. 1]) C ([0.64 ¼ 7. yiF = F (x. b). Fie V un spaţiu vectorial real şi F : V V ! R o form¼ a biliniar¼ a simetric¼ a 2 şi pozitiv de…nit¼ a. 0). Fie F : C ([0. 0). p . f3 = (1. Care este matricea lui F în baza f1 = (1. b 2 R astfel încât hx. FORM E P ATRATICE 2 pozitiv de…nit¼ a. v) = u00 (x)v(x)dx. y = (8a b. respectiv g1 = (1. f3 2 V . S¼ a se determine matricea acestei restricţii în raport cu baza ff1 . …e forma biliniar¼ a F (x. . x = (x1 . alegem f1 = ( p . p . S¼ a se arate c¼ a (F (x. Fie V = fu 2 C 2 ((0. f2 = (1. x2 . x3 ). b) Q : R3 ! R. 0). Este clar c¼ a dim S = 2. Pentru = 9. Determin¼ am în S o baz¼ a ortonormat¼ a ff1 . 1]) ! R. f2 . 0. Q (x) = x21 5. Procedând analog. 0 0 a) S¼a se arate c¼ a F este o form¼ a biliniar¼ a simetric¼a. 1). Care este polara formei p¼ x22 + x1 x2 + 3x2 x3 ? 6. 3 2 3 2 3. y = (y1 . iF . 0). Pentru a = 2. 17 2 17 vom c¼ auta a. e2 = t. f3 g. G¼ asiţi matricele asociate lui F în bazele f1 = (1. sunt liniar independente. folosind metoda lui Gauss. 17). e3 = t2 respectiv 2 f1 = 1. f3 = (t 1) . b 2 Rg. Cum p p 4 1 kxk = Q(x) = 2 17. Probleme propuse 1. Pe R2 . b) S¼a se determine matricele lui F în bazele e1 = 1.p ). Ce relaţie este între cele dou¼ a matrice? R1 R1 3. f2 . Prin calcul rezult¼a c¼ a det (A B) = 4 ( 9) ( + 9). Pentru a = 1. 0 a) S¼ a se arate c¼ a F este o form¼ a biliniar¼ a simetric¼a pe V . S¼ a se reduc¼a la forma canonic¼ a. deci f3 = (0. obţinem x = (8. f1 (t) = t t2 . y3 ). a. yiF = F (x. y). avem y = ( 18. x3 ). ceea ce se întâmpl¼ a dac¼a 17a 2b = 0. 2). 1)) \ C ([0. mulţimea soluţiilor sistemului (A B) xt = 0 este S = f(8a b. Putem lua f2 = ( p . în ra- port cu produsul scalar h . S¼a se arate c¼ a F : R3 R3 ! R. 306 306 306 2 1 pentru = 9 g¼ asim x = (0. Z1 F (u. y) = x1 y1 + 4x2 y2 + 2x3 y3 + x1 y3 + x3 y1 . f2 = (1. c) Se consider¼ a restricţia lui F la subspaţiul generat de funcţiile f1 . atratice Q : R3 ! R. x2 . 1]) j u(0) = u(1) = 0g şi F : v V ! R.p . urm¼ atoarele forme p¼ atratice. 1). 7. F (f. a se arate c¼ f3 (t) = t3 t4 . x3 ). S¼ a se speci…ce baza formei canonice. 2. y) = 3x1 y1 + 2x1 y2 x2 y2 . y) = 0. Q (x) = x02 02 02 1 +x2 +x3 . f2 . Pentru construcţia lui f2 . 1. g2 = ( 1. b = 0. g) = f (t) g (s) dt ds. t). 1. formele canonice sunt: (x) = 9x02 1 +9x 02 2 9x 02 3 . x = (x1 . p ). f2 g. Care din aceste forme p¼ a- tratice este pozitiv de…nit¼a? a) Q : R3 ! R. 2t. a. p p 18 2 17 kyk = Q(y) = 306. x) F (y. Con- sider¼am produsul scalar de…nit de polara formei p¼ atratice Q: hx. Ce leg¼ atur¼a este între cele dou¼ a matrice? 4. b) S¼ a funcţiile f1 . b) j a. Q (x) = 5x21 + 6x22 + 4x23 4x1 x2 4x1 x3 . y) = 2x1 y1 5x1 y2 + 2x2 y1 3x2 y2 3x2 y3 + 4x3 y2 x3 y3 este o form¼ a biliniar¼ a. y)) F (x. x = (x1 . f2 (t) = t2 t3 . Q (x) = x21 +x22 +3x23 +4x1 x2 +2x1 x3 +2x2 x3 . f3 . F (x.

c) Q : R3 ! R. Sunt pozitiv de…nite matricele? 0 1 0 1 1 2 2 1 0 1 5 2 2 B 2 2 C 2 1 1 1 1 C a) @ 2 6 0 A .. urm¼ atoarele forme p¼ atratice. x3 ). x = (x1 . x3 . Care din aceste forme p¼ a- tratice este pozitiv de…nit¼ a? a) Q : R3 ! R. x2 . (x) = x21 + 6x23 + 2x1 x2 2x1 x3 + 3x2 x3 . Q (x) = x21 +x22 +3x23 +4x1 x2 +2x1 x3 +2x2 x3 . x2 . x3 ). x2 . x = (x1 . x3 . 11. 8. x3 ). b) Q : R3 ! R. e) Q : R4 ! R. f) Q : R4 ! R. x = (x1 . x2 . x3 ). Q (x) = 2x21 + x22 4x1 x2 4x2 x3 . 0 1 A 2 0 4 1 1 2 1 1 1 1 0 1 0 1 2 1 1 1 8 8 2 B 1 2 1 1 C d) @ 8 8 2 A . Q (x) = 3x21 + 4x22 + 5x23 + 4x1 x2 4x1 x3 . 2 12. x = (x1 . x2 . x2 . Q (x) = 2x1 x2 + 2x3 x4 . x3 ). Q (x) = x21 + 4x22 + 6x23 2x1 x2 + 2x2 x3 2x3 x4 . e) B @ 1 1 2 1 C. x2 . (x) = 4x1 x2 . Q (x) = x21 + 5x22 4x23 + 2x1 x2 4x1 x3 . x = (x1 . e) Q : R3 ! R. x = (x1 . x3 . x2 . h) Q : R3 ! R. x2 . x = (x1 . : R3 ! R. Q (x) = 5x21 + 6x22 + 4x23 4x1 x2 4x1 x3 . x2 . x3 ). (x) = 10x21 + 2x2 15x23 + 2x1 x2 + 12x1 x3 . c) Q : R3 ! R. x4 ). x = (x1 . g) Q : R4 ! R. x2 . Q (x) = 5x21 +x22 + x23 +4x1 x2 2x1 x3 2x2 x3 . x4 ). 9. x2 . 10. d) Q : R3 ! R. x3 ). Pentru ce valori ale lui . Q (x) = 3x21 + 2x22 x23 2x24 + 2x1 x2 4x2 x3 + 2x2 x4 . b) B@ 2 1 . PROBLEM E PROPUSE 65 c) Q : R3 ! R. c) Q. x2 . x = (x1 . x = (x1 . x = (x1 . x3 ). x2 . S¼ a se g¼aseasc¼ a baza formei canonice. Q (x) = 8x1 x2 + 6x22 + x23 . Folosind metoda transform¼ arilor ortogonale s¼ a se reduc¼a la forma canonic¼ a urm¼ atoarele forme p¼ atratice. Q (x) = x21 2x22 +x23 +2x1 x2 +4x1 x3 +2x2 x3 . b) Q. Q (x) = 2x21 + 18x22 + 8x23 12x1 x2 + 8x1 x3 27x2 x3 . x2 . x3 ). x3 ). folosind metoda lui Jacobi. x = (x1 . x2 . f) Q : R4 ! R. x2 . x = (x1 . x3 ). x2 ). Q (x) = 4x21 + x22 + x23 + 4x1 x2 4x1 x3 3x2 x3 . Q (x) = 3x21 2x22 +2x23 +4x1 x2 3x1 x3 x2 x3 . b) Q : R3 ! R. x3 . c) Q : R3 ! R. x = (x1 . x3 ). Q (x) = x21 3x23 2x1 x2 + 2x1 x3 6x2 x3 . a) Q : R3 ! R. c) @ 1 2 1 A. b) Q : R3 ! R. x2 . x = (x1 . Q (x) = x21 + x22 + x23 + x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 . : R2 ! R. 3. x = (x1 . x3 ). x3 . x4 ). urm¼atoarele forme p¼ atratice sunt pozitiv de…nite? a) Q : R3 ! R. x4 ). x2 . Q (x) = 4x1 x2 x23 . S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a. A 2 2 1 1 1 1 2 . x = (x1 . x3 ). x2 . x = (x1 . x3 ). x3 ). x3 ). Q (x) = 5x21 + 6x22 + 4x23 4x1 x2 4x1 x3 . S¼ a se reduc¼ a simultan la forma canonic¼ a urm¼ atoarele perechi de forme p¼ atratice. S¼ a se speci…ce baza formei canonice. Q (x) = 2x21 + x22 + 3x23 + 2 x1 x2 + 2x1 x3 . x = (x1 . x = (x1 . x = (x1 . Q (x) = x21 + 4x22 2x1 x2 . x2 . Q (x) = x21 + x22 + x23 + 5x24 + 2x1 x4 4x3 x4 . precizându-se baza formelor canonice. x2 . e) Q : R4 ! R. Q (x) = x21 + 2x22 + x24 + 4x1 x2 + 4x1 x3 + 2x1 x4 + 2x2 x3 + 2x2 x4 + 2x3 x4 . x = (x1 . x3 ). x2 . x = (x1 . x4 ). : R3 ! R. f) Q : R3 ! R. Q (x) = x21 + 2x22 + 3x23 + 2x1 x2 2x1 x3 . Q (x) = 2x21 +2x22 +x23 +2 x1 x2 +6x1 x3 +2x2 x3 . a) Q. d) Q : R3 ! R. d) Q : R3 ! R. x = (x1 .

e3 g la baza ff1 . a12 = F (e1 . f1 ) = 0 4. 5 3 9 0 2 1 Matricea de trecere de la baza ff1 . g2 g este C = . F (f3 . F (u. Prin urmare. O(0. 2. F (f1 . Indicaţii şi r¼ aspunsuri 1.B = . y. a) Biliniaritatea şi simetria rezult¼ a din propriet¼ aţile in- R1 R1 R1 R1 1 tegralei. F (f1 . v) = u0 (x)v 0 (x)dx. A( 2. f3 ) = 3. Simi- 0 0 4 B 2 4 6 C @ 1 1 1 A 0 1 3 6 9 1 1 B 1 B 2 3 CC B 1 1 1 C lar B = B C este matricea formei biliniare în baza ff1 . 5. a diferenţialei a doua. f (x. A(1. f2 g respec- 4 3 3 3 tiv fg1 . f3 g. 6. Dac¼ a y = 0V . y). f3 ) = 7. f2 ) = 3. F (f2 . Fie A şi B matricele asociate lui F în bazele ff1 . f2 g la baza fg1 . d) f : R3 ! R. y) = x + y 2x2 + 4xy 2y 2 . 1). f (x. B( 2. f1 ) = 4. 4. obţinem A = . f (x. z) = x2 + y 2 + z 2 xy + x 2z. O(0. M (x. f3 g. F (x. S¼ a se precizeze natura. e2 ) = sdt ds = . e2 ) = tsdt ds = etc. 2). f2 ) = 4. f1 ) = 2. F (f3 . f2 ) = 1 0. p p 2 4 4 a) p fp: R ! R. y) = x3 + y 3 3xy. e2 . z). 4. Se veri…c¼ a uşor c¼ a F este liniar¼ a în ambele argumente. F (f2 . Obţinem A = B C. F (f3 . Procedând ca mai sus. ca form¼ a p¼ atratic¼ a. y) = [Q(x + y) Q(x) Q(y)] = x1 y1 x2 y2 + B 6 15 10 C 2 @ 1 1 3 A 10 10 35 1 1 3 3 x1 y2 + x2 y1 + x2 y3 + x3 y2 . forma biliniar¼ a F 4 0 4 nu este simetric¼ a. FORM E P ATRATICE 13. 3. f (x. y) = 2x2 5y 2 + 2xy + 6x + 6y. atunci inegalitatea devine 2 2 2 2 . c) f : R2 ! R. 0 1 0 1 1 1 B 3 6 10 C B C 1 B 1 2 1 C B C. 0 0 0 0 0 1 2 1 1 B 1 2 3 C R1 R1 1 B C B 1 1 1 C a22 = F (e2 . 0). g2 g. b) a11 = F (e1 . f2 . 0). f2 .66 ¼ 7. e1 ) = dt ds = 1. b) f : R2 ! R. B 2 4 6 C @ 1 1 1 A 3 6 9 0 1 1 1 1 Se constat¼ a B = C t AC. unde C = @ 0 a uşor c¼ 1 2 A este matricea de 0 0 1 Z1 trecere de la baza fe1 . y. f3 ) = 4. F (f1 . F (f2 . pentru urm¼ atoarele funcţii în punctele indicate. 2). deci matricea lui F în baza dat¼ a 2 3 3 este A = @ 4 4 7 A şi nu este simetric¼ a. A(x. 1 2 Are loc B = C t AC.

f2 = ( . 0). 2 \ . > 2. . 4 4 4 5 1 1 2 f3 = ( . Q 2 2 2 2 4 2 1 2 1 1 nu este pozitiv de…nit¼ a. f3 = ( . y) F (x. deci = 4 (F (x. 0. 0). 0). 1. 0). 9. . 0). b) Q(x) = 5 13 26 13 13 2 1 2 7 2 1 (x1 + 2x2 + x3 ) (3x2 + x3 ) + x23 . 0). 1). 3 = +6 16. 0). a) Q(x) = (5x1 2x2 2x3 ) + x2 x3 + x . 2 = 1. 0). 3 > 0 . 0). 0). Q este pozitiv de…nit¼ a. c) Q(x) = (x1 x2 + x3 ) (x2 + 2x3 ) . 1. f3 = ( 1. = . 2 2 1 5 13 1 1 5 3 1 13 a) Q(x) = x02 + x02 + x02 . ). 1. 0. 1). 0). 2 2. 0. f1 = ( . . Deoarece 3 < 0. r r p p 5 5 2 > 0 . . 0. Q este pozitiv de…nit¼ a . f3 = 3 17 3 3 4 3 3 1 1 3 1 1 17 1 02 3 02 5 02 17 02 ( . 1). 0. 0. 1. . 0). 0. 0). 8 2 R. . ). f2 = ( . . f) Q(x) = (2x1 6x2 + 4x3 ) 3 x2 + x3 + 2 2 2 2 1 1 1 3 x2 x3 . 17 17 17 3 3 3 3 5 17 3 37 4 1 1 3 2 6 5 f1 = ( . 2 . y) + F (x. 0. f3 = (5. 0. 0. . f4 = ( . 0. . 0). 3 3 f1 = (1. f3 = ( . f1 = (1. f1 = 5 26 5 5 13 3 1 1 5 6 2 ( . f2 = ( . y) + 2tF (x. ). x + 2 2 ty) = t F (y. Pentru orice t 2 R. f3 = ( . 0. . . 3 = 5 3 2 . 0. 3 1 10 2 53 3 3 5 10 53 53 53 1 02 3 02 2 1 1 1 3 d) Q(x) = x02 1 x2 + x3 . 0). f1 = ( . f2 = 2 2 1 3 ( 1. rezult¼ a c¼ a nu . f1 = (1. f2 = (0. . 3 5 5 17 17 17 1 3 6 17 f4 = ( . f2 = ( . f2 = ( . . 0). Q nu este pozitiv de…nit¼ a. Presupunem y 6= 0V . f3 = ( . . 2 . . 0). 0. 5 1 26 2 40 3 5 13 26 20 20 40 1 02 3 02 1 1 5 1 3 b) Q(x) = x02 1 x x . f3 = ( 3. Conform criteriului 37 37 37 37 lui Sylvester. f2 = (1. Q nu este pozitiv de…nit¼ a. . 1. 7. f2 = (1. f2 = ( . 0. 0. 1. 1. f3 = ( . 1). 1. . b) 1 = 2. 1). f1 = (1. !2 = 2 2 . . f1 = ( . f) Q(x) = x1 + x2 x x . 1). ¼ 4. 1. . . . 0). ). f2 = ( . 0). f1 = ( . 3 3 3 3 2 2 2 = 4 . f4 = ( 1. 0). 0). f2 = ( . 1). 0). . 3 = 2. . 0). a) 1 = 5. 2 2. 3 2 8 3 3 3 8 8 8 1 02 3 02 40 02 1 1 3 16 6 40 c) Q(x) = x x + x . f1 = (1. INDICA ŢII ŞI R ASPUNSURI 67 egalitate. x). Q este 3 3 r r ! r r ! p p 5 5 5 5 pozitiv de…nit¼ a. 0). c) 1 = 2. y 2 1 2 5 26 4 40 2 0. 1). 2. ). . ). În consecinţ¼a. . f3 = (1. x)F (y. e) Q(x) = (4x1 + 2x2 2x3 ) 2 2 4 2 2 1 1 1 1 1 x2 + x3 + x2 x3 . f2 = ( . are loc: 0 F (x + ty. Q nu este pozitiv de…nit¼ a. Q nu este pozitiv de…nit¼ a. 0. . 0). 0. f3 = ( . 8. f1 = (1. f1 = (1. . d) 2 1 2 2 1 1 Q(x) = (x1 + x2 2x3 ) + (4x2 + 2x3 ) 9x3 . 0). 0). 1). 3 7 3 3 7 7 7 1 02 3 02 17 02 1 1 e) Q(x) = x02 1 + x2 + x x . 0. g) Q(x) = 2 2 2 2 1 2 1 2 (x1 + 2x2 + 2x3 + x4 ) (2x2 + 3x2 + x4 ) + (x3 + x4 ) . f3 = 3 3 3 3 1 1 2 2 ( .

a) d f (x. f2 = ( p . d) Nu. d) Q(x) = x02 1 + 3 3 3 2 2 6 6 6 1 1 1 1 2x022 2x02 3 . . deoarece 2 = 0. 0). 0. f1 = (1. f3 = p . matricea este tare diagonal dominant¼ a. 0). ). f1 = (0. b) Q(x) = x02 1 2x02 2 + 4x3 . 0. 2 2 deci d2 f (0. p . f1 = ( p . f3 = ( p . deoarece 1 = 2 > 0. e) Da. ). . 2 2 2 d f (0. ). p . 4 = 5. f2 = (1. p . p ). y. 0 . 0. p . 2 = 3 > 0. 1) = 6dx2 6dxdy + 6dy 2 este po- zitiv de…nit¼ a. 0). 0. 0) este degenerat¼ a. c) Da. 02 3 3 3 3 3 3 3 3 3 2 1 2 1 2 2 2 2 1 1 02 1 02 f1 = ( . p ). 11. a) Q(x) = y12 +y22 . 2 3 2 3 2 3 2 2 5 2 9 2 1 1 3 2 1 (x) = y1 + y2 y3 . ). f3 = (0. f3 = ( p . p . ). 2 2 3 > 0. 2) = 20dx2 + 8dxdy + 20dy 2 este pozitiv de…nit¼ a. a) Q(x) = 2x02 02 1 + 5x2 + 8x3 . p ). p . 0. f3 = ( . f1 = (0. f2 = ( p . FORM E P ATRATICE exist¼ a 2 R astfel ca Q s¼ a …e pozitiv de…nit¼ a. y) = (12x 4)dx2 + 8dxdy + (12y 2 4)dy 2 . f2 = ( . d) d f (x. 0). f2 = (0. . p . e) Q(x) = x02 1 + 2 2 2 2 1 1 1 1 1 1 x02 2 x02 3 x02 4 . f2 = 2 2 6 6 6 2 1 1 2 5 ( p . (x) = y1 3y2 y . f4 = ( p . 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 1 2 2 27 2 1 1 c) Q(x) = y1 + y2 + y3 . f2 = ( . 1. c) Q(x) = 2x02 1 + x2 + x3 . 0) este cu semn nede…nit. 0. f2 = (0. b) d2 f (x. p . 0. 10. d2 f ( 2. p ). 0). 13. 0. 02 2 1 2 1 2 2 2 2 1 f1 = ( . 2 2 2 2 2 2 1 1 02 02 02 1 2 1 f4 = (0. b) Q(x) = y12 + y22 + y32 . p ). z) = 2dx2 + 2dy 2 + 2dz 2 2dxdy este pozitiv de…nit¼ 2 a. p ). 0. f1 = ( p . negativ semide…nit¼ a. ). 3 > 0. . 0). p ). p ). 2 4 3 2 5 5 5 2 f3 = ( p . p ).68 ¼ 7. p ). 12. p . d2 f (0. c) d2 f (x. 0. p ). deoarece 1 = 2 > 0. 2 = 3 > 0. 5 5 30 30 30 2 2 2 1 1 (x) = y1 2y2 . p ).p0) = p 4(dx dy) . . deci d f (0. y) = 3 3 6xdx2 6dxdy + 6ydy 2 . deoarece a33 = 0. 0) = 6dxdy = (dx dy)2 (dx + dy)2 . f3 = ( . . . a) Da. 3 3 3 3 3 3 3 3 3 2 2 1 1 1 1 1 1 2 1 f1 = ( p . d2 f (1. p . f) Q(x) = x2 + x3 + 6x4 . f1 = ( p . ). . p . p . 0. 0. 0). f3 = ( p . 1). 30 2 30 30 b) Nu. f2 = ( p . p . 0. y) = 4dx2 + 4dxdy 10dy 2 este negativ de…nit¼ a.

xn ). Fie B = fe1 . Presupunem c¼ a dimK V = n. K). dac¼ a i 6= j Sistemul de forme liniare B = f 1 . hq 2 V . p. Fie V un spaţiu vectorial peste K. 1 i n. Se spune | {z } | {z } p ori q ori c¼ a t este tensor de tip (p. xi+1 . f n este o baz¼ a în V . xi+1 . :::. x0i . :::. Prima m¼ arime tensorial¼ a a fost de…nit¼a de complexul ce caracterizeaz¼ a starea de tensiune într-un mediu elastic (de aici şi denumirea de "tensor"). O contribuţie deosebit¼ a la dezvoltarea calculului tensorial au avut G. :::. 0. k 6= i. :::. :::. x00i . dac¼a nu se face vreo menţiune special¼ a. x00i 2 Vi . :::. Aşadar V = L(V. xk 2 Vk . se obţine: 69 . ai bj cijk . :::. hl = alkl f kl . xi 1 . :::. Vom nota cu Tpq (V ) mulţimea tuturor tensorilor de p ori covarianţi şi q ori contravarianţi pe spaţiul vectorial V . Fie V1 . Fie t 2 Tpq (V ). :::. xi 1 . 1 i n. Ricci şi T. l = 1. atunci P se sumeaz¼ a dup¼ a acest indice. Semnul ” ” nu se mai scrie. Levi- Civita care au dat prima expunere sistematic¼ a a acestei teorii. În acest capitol vom folosi convenţia de sumare a lui Einstein: dac¼ a într-o expresie. avem: F (x1 . ai bj cijk vor … scrise i=1 i=1 j=1 astfel: xi y i . CAPITOLUL 8 Elemente de calcul tensorial 1. xp 2 V . odat¼a ca indice superior şi odat¼ a ca indice inferior. h1 . x0i + x00i . p numindu-se ordinul de covarianţ¼a. Num¼ arul p + q se numeşte rangul sau valenţa tensorului. xi 1 . numit¼ a baza dual¼a bazei B. xn ) = F (x1 . 8 . en g o baz¼ a în V . Indicele de sumare poate … notat cu orice liter¼ a şi Pn P n Pn se numeşte indice mut. q 2 N. Preliminarii Noţiunea de tensor îşi are originea în mecanic¼ a şi se leag¼ a de numele lui W. un indice apare de dou¼ a ori.1) f i (ej ) = j = . iar q ordinul de contravarianţ¼a. sumele xi y i . Voigt (1850-1919). Aplicaţia F : V1 V2 ::: Vn ! W se numeşte multiliniar¼a (n-liniar¼a) dac¼ a pentru orice i. 2 K. :::. se numeşte tensor de p ori covariant şi q ori contravariant orice form¼a multiliniar¼ a t : V V ::: V V V ::: V ! K. xi+1 . exist¼ a o form¼a liniar¼ a f i : V ! K astfel ca a unic¼ i 1. iar x1 . xn )+ + F (x1 . i = 1. Pentru orice i. Dac¼ a p. Vn . :::. dac¼ ai=j (1. Spre exemplu. q. W spaţii vectoriale peste acelaşi corp K. x0i . Atunci ji xi = i eji . Mulţimea aplicaţiilor liniare f : V ! K este un K-spaţiu vectorial numit dualul lui V şi se noteaz¼ a cu V . Din liniaritatea lui t în …ecare argument.q).

e0n g o alt¼ a în V şi B 0 = f 01 . f k1 . 8j = 1. n. deci dim Tpq (V ) = np+q . p+q Tpq (V ) ' K n . dac¼ k. :::. :::. Dac¼ a 0 l1 . :::. ejp .:::.kq ( j1 .:::.:::.jpq i1 . 8k = 1. p.n . n. n (indicele superior k se refer¼ a la linie. i = 1. p. :::.7) . jp . 8l = 1. q Relaţia (1. …ec¼ a în V . acest mod este un criteriu. p.kq t(ej1 . :::. Consider¼ am acum B 0 = fe01 . ji = 1. :::. 8l = 1. k1 . :::. f kq ). e0ip . :::. se poate demonstra a. :::.:::. …xând o baz¼ Prin urmare. n. xp . 8k = 1. f 0 lq ).3) ji = 1. n.:::. pentru orice j1 . ELEM ENTE DE CALCUL TENSORIAL j1 jp q (1. q.lq = t(e0i1 . este frecvent utilizat în c¼ arţile de tehnic¼ a.jp .k=1.k = cji11 :::cipp dlk11 :::dkqq j11. n.3). i = 1. 8i = 1.n este matricea de trecere de la baza B la baza 0 B . ejp . lk = 1. :::. :::. Reciproc. ij = 1. a un unic tensor t 2 Tpq (V ) astfel ca exist¼ k1 .:::. kq luând independent valori de la 1 la n. f k1 . f 0 l1 . 8i = 1.70 8. :::.lq j l k . p.jp ). n.ip ij = 1. într-un mod pe care îl vom preciza în continuare.4) t(x1 . :::. f k1 . kl = 1.2) se scrie: j1 jp q k1 .:::. Dac¼ a C = ci i.:::. q.kq (1. hq ) = 1 ::: p 1 k1 ::: kq j1 .6) f 0i = dik f k . de fapt. pe care-i vom nota În aceast¼ k1 . ji = 1.8) ( j1 . Atunci (1. p. a D = dik unde. h1 . en g a spaţiului V un sistem de np+q scalari: k1 . f kq ) = j1 . ejp .:::. spunem c¼ a am dat un tensor de p ori covariant şi q ori contravariant pe V dac¼ a am asociat …ec¼ arei baze B = fe1 .ip (1.:::. f 0n baza a baz¼ k sa dual¼ a în V . :::. hq ) = 1 ::: p 1 k1 ::: kq t(ej1 .:::. iar cel inferior i la coloan¼ a) şi (1.:::.jp arui tensor t 2 Tpq (V ) i se poate asocia. j1 . i1 .i=1. matricea de trecere de la baza B la baza B 0 este 1 t Dt = C . 8j = 1.7) este folosit¼ a adesea pentru a introduce noţiunea de tensor. un p+q sistem de n scalari unic determinaţi prin (1. n.kq (1. Deşi. dat …ind un sistem de np+q scalari c¼ k1 . 8i = 1. f kq ).:::. lk = 1. h1 . n.:::. n.:::.kq = t(ej1 . Aşadar.jp (1. :::. a relaţie apar np+q scalari. :::. Dac¼ a V este un spaţiu vectorial n-dimensional.2) t(x1 . :::.5) e0i = cki ek . atunci relaţia de transformare a componentelor este 0 l1 . q şi se numesc coe…cienţii tensorului t sau componentele tensorului t în baza B …xat¼ a în V . kl = 1.jp ). q sunt componentele tensorului t în baza B 0 a lui V . xp . kl = 1.:::. 8l = 1. n. . atunci (1. n.

jp = t(ej1 . :::. se veri…c¼ a uşor c¼ a dac¼ a k1 .:::. hq . h1 . atunci k1 . f n duala sa. f . xp+r . xp 2 V şi h1 . :::. p + r.:::. Produsul unui tensor t 2 Tpq (V ) cu un scalar 2 K este un tensor de acelaşi tip dat de ( t) (x1 . :::. 1. Scalarii (1. f ). este un tensor de ordin (p + r. :::. Suma t + u este un tensor de acelaşi tip dat de (t + u) (x1 . q + s) numit produsul tensorial al celor doi tensori. q.jp . q + s. q. Fie p. hq+1 .kq j1 . . :::. f ). h1 . atunci k1 . :::. 8i = 1. :::. | {z } | {z } p+r ori q+s ori de…nit¼ a prin: (t u) (x1 .:::. pentru orice x1 .:::. :::. ejp . dac¼ a: k1 . B = fe1 . :::.:::. u 2 Trs (V ). PRELIM INARII 71 care la schimbarea bazei în V se transform¼ a dup¼ a legea (1.7). f k1 . :::. :::. h1 . u 2 Tpq (V ). xp+1 . deoarece. r. xp . :::. hq+s ) = = t(x1 . :::.jp = t(ej1 . n. h1 . hq+1 .:::. f kq ).jp = (t + u)(ej1 . daţi …ind coe…cienţii (1. hq+s ). Atunci aplicaţia: t u:V V ::: V V V ::: V ! K. ejp . xp . q) considerat în baza B.jp = j1 . hq ). ejp .kq k1 kq j1 . k1 .jp + j1 . conform celor de mai sus. xp 2 V şi h1 . hq ). p. :::. q. rezult¼ a c¼ a. :::. Produsul tensorial a doi tensori. unde x1 . ejp . 8l = 1. :::. ejp .:::. s 2 N şi t 2 Tpq (V ). :::. kl = 1. p.:::.kq j1 . :::. k1 . De asemenea. xp .jp = u(ej1 . În ceea ce priveşte coe…cienţii tensorului sum¼a.kq k1 kq j1 . h1 . f . :::. :::.kq k1 . f ). n. hq ) u(xp+1 . hq ) + u(x1 . hq ) = t(x1 . hq ) = t(x1 . xp .:::. Operaţii cu tensori Fie V un K-spaţiu vectorial n-dimensional. :::.:::.:::. f . f k1 .:::. unde ji = 1. n.:::. :::. xp . 8l = 1. :::. pentru orice xi 2 Vi .jp . xp . :::.jp = j1 . j = 1.8) se numesc coe…cienţii tensorului de tip (p.:::.kq j1 . xp . f kq ). Adunarea tensorilor. :::. hq 2 V .:::.:::. :::. :::. hq 2 V .:::.:::.kq k1 . en g o baz¼ a în V şi B = f 1 . i = 1. n. hj 2 V .kq j1 .kq k1 . 8i = 1. Aceast¼a de…niţie este echivalent¼ a cu de…niţia unui tensor. :::. :::. xp+r . :::. Fie p.:::. unde ji = 1. :::. kl = 1. h1 . q 2 N şi t. h1 .jp = ( t)(ej1 . :::. :::.8) exist¼ a un unic tensor t 2 Tpq (V ) care are aceşti coe…cienţi în baza …xat¼ a B din V . k1 .kq k1 kq j1 . :::.:::.

f l1 . Datorit¼ a aplicaţiilor din mecanic¼ a.kl+1 .:::. Fie t 2 Tpq (V ) cu p. e2 .kq k1 . xi 1 . 3 = f (e3 ) = 3.l1 . de…nit astfel l (t)i (x1 .72 8. Contracţia tensorului t dup¼a indicele de ordin i de covarianţ¼ a şi indicele de ordin l de contravarianţ¼ a este l un tensor notat (t)i 2 Tpq 11 (V ).jp . eir f . s¼ a se precizeze bazele duale bazelor B respectiv B 0 . :::. în cazul tensorilor de…niţi pe spaţii euclidiene.ls k1 . f s . :::. km = 1.:::. p. 8j = 1. :::. r.ir .ls k1 kq l1 ls j1 .kl 1 . k1 .:::.:::. 1 j n. p.:::. r 6= i. coordonatele lui f . k = 1. f ls ).:::. Prin urmare matricea de trecere.ir = (t u) (ej1 .kl 1 . en g o baz¼ a în V .jp i1 . i = 1. coordonatele lui f în aceast¼ a baz¼a sunt 0j = f (e0j ). e02 = e1 + e2 + e3 . x = x1 e1 + x2 e2 + x3 e3 .l1 . n. xp . i1 . 0). C. În cazul particular considerat. ij = 1. e2 .:::.:::. Folosind (1.i1 .:::. :::. :::. e02 . Probleme rezolvate 1.:::. sunt 1 = f (e1 ) = 1. es .:::. unde ji = 1.jp= t(ej1 . 2.kq l1 . din teoria elastic- it¼ aţii.ls j1 . Coe…cienţii tensorului (t)i vor … k1 .ji 1 . f k1 . ejp . :::. ejp . f kq ).:::. Dac¼ a E 0 = fe01 . k 6= l.1) j = f (ckj ek ) = ckj f (ek ) = ckj k. ::. hq ). q.ji+1 . l = 1.kq . xi+1 . hl+1 . xi+1 . se consider¼ a baza canonic¼a B = fe1 .jp = j1 . f . Deoarece f : V ! K este o form¼ a liniar¼ a. :::. kl = 1. unde e01 = e1 + e2 e3 .:::. f ) atunci: k1 . eir . ELEM ENTE DE CALCUL TENSORIAL Dac¼ a k1 . m 6= l. p.kl+1 .jp . h1 . :::. se folosesc numai baze ortonor- mate şi transform¼ ari ortogonale ale acestor baze. 8i = 1. cu xj 2 V . l (în aceast¼ a relaţie s = 1. hq ) = = t(x1 . p de covarianţ¼ a şi un indice l.jp . Fie E = fe1 . Fie V un K-spaţiu vectorial de dimensiune n şi f o form¼ a liniar¼ a pe V . e02 . hl 1 . 1 i n. n. Observaţie important¼a. s. :::. 2 = f (e2 ) = 2. Dac¼ a C este matricea de . xp . e0n g este o alt¼ a baz¼ a în V .:::. 8r = 1. deci un tensor covariant. xi 1 . j = 1. n. hl+1 .kq . e03 = e1 e2 + e3 . n este indice de sumare). j 6= i.kq j1 . ::. 1 j n.s. precum şi coordonatele lui f în raport cu baza B 0 = fe01 .kq j1 .:::.:::. e3 g şi forma a f : R3 ! R. :::. :::.ji 1 . :::. unde jr = 1.:::. n. lk = 1. hl 1 . hk 2 V . :::. h1 . :::.s.5). va … considerat¼ a matrice ortogonal¼ a. Soluţie. q de contravarianţ¼ a.:::.i1 . Fix¼ am un indice i. f . S¼ liniar¼ a se determine coordonatele lui f în raport cu baza B. 8l = 1.:::. Ce fel de tensor este f ? Cum se schimb¼ a coordonatele sale la schimbarea bazei? În cazul particular V = R3 . f (x) = x1 + 2x2 + 3x3 . 8k = 1. Coordonatele acestui tensor sunt i = f (ei ). ei1 . e03 g. 8m = 1.ir . Contracţia unui tensor. q. l1 .ji+1 .ls = u(ei1 .:::.:::. n.ir = j1 .:::. q. :::. rezult¼ a c¼ a este un tensor de tipul (1.:::. q > 1. n. în raport cu baza canonic¼ a.:::. În …ecare caz. :::. se obţine 0 (2.

f 0l . atunci 0 1 1 1 0 1 B 2 0 C 1 1 1 B 2 C B 1 1 C C=@ 1 1 1 A. ::. 2 2 2 2 2 2 2. De asemenea. adic¼ a egalit¼ aţile (1. Fie B = fe1 . Formele biliniare t : V V ! K sunt tensori o data covarianţi şi o dat¼ a contravarianţi. e2 . 1 i. f (x) = x . e0n g este o alt¼ a baz¼ a în V . ej . en g o baz¼a în V şi B = f 1 . j n. Efectuând o contracţie a tensorului t dup¼ a cei doi indici. dli f i = cjk dli t(ej . i = 1. numit urma tensorului t. duala bazei B 0 este legat¼ 1 2 2 3 3 a de B prin relaţiile 1 1 1 2 02 1 1 1 1 f 01 = f + f .5) şi (1. . unde f 1 (x) = Folosind (1.6) . în raport cu baza B. 0 3 = 1 2+ 3 =2 a bazei canonice va … B = f 1 . l n. ::.7) particularizate la acest caz.6). PROBLEM E REZOLVATE 73 trecere de la baza B la baza B 0 . f i ) = cjk dli i j. 1 k. Coe…cienţii celor doi tensori sunt ji = t(ei . Soluţie. 1 k. ::. j. Fie V un K-spaţiu vectorial de dimensiune n şi t : V V ! K o form¼ a biliniar¼a. sunt ji = t ei . f 2 . f 03 = f 1 + f 3 . baza dual¼ x . f n este baza dual¼ a bazei B.1). f n baza sa dual¼a în V . T11 (V ) are dimensiunea n2 . f 02 (x) = x2 + x3 . Coordonatele acestui tensor. ::. e02 . 2 2 2 2 2 2 1 1 1 1 1 1 deci f 01 (x) = x1 + x2 . C 1 =B 0 C. f (x) = x . Fie B = fe1 . coordonatele formei liniare f în noua baz¼ a vor … 0 1 = 1+ 2 3 =0 0 2 = 1+ 2+ 3 =4 . dat de T r t = ss = 11 + ::: + nn . 0) deci un scalar. Folosind (1. n. j = 1. n. e2 . coordonatele lui f în aceast¼a baz¼ 0l a k = t e0k . i. 2. f 3 . Dac¼ a dimK V = n. spaţiul vectorial al acestor tensori. Fie V un K-spaţiu vectorial de dimensiune n şi t 2 T11 (V ). u 2 T21 (V ). f 2 . Ce fel de tensor este t? Ce dimensiune are spaţiul vectorial al tensorilor de acest tip? Cum se schimb¼ a coordonatele unui astfel de tensor la schimbarea bazei? Soluţie. f j . f j ). en g o baz¼ a în V . ::. respectiv k k ij = u(ei . se obţine 0l k = t cjk ej . f ). Dac¼ a B 0 = fe01 . se obţine un tensor de tip (0. 1 Coe…cienţii tensorului (u)2 2 T10 (V ) sunt s 1 2 n i = is = i1 + i2 + ::: + in . unde B = f 1 . 3.1). n. f = f 2 + f 3 . din (1. k = 1. l n. f 2 . f 03 (x) = x1 + x3 . S¼ a se determine coe…cienţii tensorilor (t)11 şi (u)12 . B 2 2 C 1 1 1 @ 1 1 A 0 2 2 Conform (2. i.

j=1. 0. Se conside- r¼ a rs r s jk = t(ej . f j = f j (ei ) = i. n. 8x 2 V . 1 5. 8k. n. i. en g şi s¼ a se stabileasc¼ a formulele de transformare a acestor componente la schimbarea bazei. 8i. f 0 n g bazele duale corespunz¼ 1 atoare în V . Fie t : V V ! K. j = 1. l = 1. e0n g dou¼ a baze în V . f ji gi. Dac¼ a T este un endomor…sm al lui V . f 0 ). dac¼ ai=j j = . dac¼ a i 6= j este un tensor de tipul (1. :::. f 0 l ) = lk . en g şi B 0 = fe01 . f 2 V . Soluţie. f k . f 0 p ) = 0illp = cji ckl dls dpr sr j k p sr jk = ci s dr jk = .74 8. 1)). n. coe…cienţii lui t în cele dou¼ a baze …xate. e0l . Fie t 2 T22 (V ) şi t0 = (t)2 . e0n g este o alt¼ a baz¼a în V . Acest tensor mai putea … prezentat ca …ind sistemul de n2 scalari. Fie A = (akj ) matricea lui T în baza B. f 0 . Soluţie. 8x 2 V . de tipul (1. dat de i. n. i . j. ek . :::. tensorul obţinut prin contracţiadup¼a al doilea indice de covarianţ¼ a şi primul indice de contravarianţ¼ a. iar B = f . j = 1. n. s = 1. f ) = f (T x). deci T ej = akj ek . :::. r. Dar cum cki djl l k = cki djk = ji . atunci coe…cienţii lui t în noua baz¼ a sunt t(e0k . = ci dr jk = ci dr t(ej . 0 Dac¼aB = fe01 . Fie V un K-spaţiu vectorial de dimensiune n. coe…cienţii tensorului contractat. deci . :::. n. f 2 V . f r ) = ci dpr t0 (ej . i. j = 1. :::. f ) == f (x). S¼ a se determine componentele tensorului dat în baza B = fe1 . f .j=1. j = 1. f n duala sa. f n şi B 0 = ff 0 1 . n şi 0i p = t0 (e0i .n i 1. j. :::. Aşadar coe…cienţii acestui tensor sunt independenţi de baza considerat¼ a. ek . i. Soluţie. Atunci: 0p i = t(e0i . care la schimbarea bazei spaţiului V se transform¼ a dup¼ a legea 0j k j l i = ci dl k . p = 1. Conform de…niţiei. j = 1. Coe…cienţii tensorului t în baza B sunt: j t ei . 1) de…nit prin t (x. tensorul de tip (1. :::. S¼ a se precizeze tipul acestui tensor. n . t (x. 1). …e jr = t0 er . Consider¼ am în baza B = fe1 . n.S¼ a se stabileasc¼ a relaţiile de 1 transformare a coordonatelor tensorului (t)2 la schimbarea bazei. en g şi B == f 1 . respectiv 0 il = t(e0i . f ). f 0 l . se consider¼ a tensorul t : V V ! K. n (D = C 1 ). 8i. r. iar B 0 = ff 0 1 . :::. f r ) = cji dpr rj j p sr j p j ceea ce reprezint¼ a exact legea de transformare a unui tensor o dat¼ a covariant şi o dat¼ a contravariant la schimbarea bazei. S¼ a se arate c¼ a simbolul lui Kronecker. 8i. f j . tensorul dat este un tensor o dat¼ a covariant şi o dat¼a contravariant (deci.n . :::. f 0 n g duala sa în V . f 0 p ). Fie B = fe1 . ELEM ENTE DE CALCUL TENSORIAL j 4. e0l . rezult¼ a 0j j i = i . De asemenea. j = 1. 6. k. . = 1.

u03 sunt cij i. e3 g şi forma liniar¼ a f : R3 ! 1 2 3 1 2 3 R. deci a0r r s k l = dk cl as . f i ) = f i (T ej ) = akj f i (ek ) = akj ik = aij .j=1. u2 (x). În acest mod. Fie V un K-spaţiu vectorial de dimensiune n şi t : V V ! K o form¼ a biliniar¼ a. S¼a se arate c¼ a. unde e01 = 2e1 . i. 7. Care sunt coordonatele lui f în raport cu baza dual¼ a bazei B? Dar în raport cu baza dual¼ a bazei B 0 ? 2. x = x e1 + x e2 + x e3 . 2. S¼ a se determine coordonatele vectorului x = (1. PROBLEM E PROPUSE 75 = t(ej . i j Prin urmare. x ) 2 D ) u(x) = (u1 (x). 3. Dac¼ noile coordonate ale funcţiei f . n. dac¼ a B este o baz¼ a în V . x03 sunt noile coordonate ale lui x. Fie V un K-spaţiu vectorial de dimensiune n şi t : V V ! K o form¼ a biliniar¼ a. componentele tensorului dat coincid cu elementele matricei endo- mor…smului T în baza B. u02 .3 se schimb¼a dup¼ a o formul¼ a de tipul (1. orice endomor…sm poate … privit ca un tensor o dat¼ a covariant şi o dat¼ a contravariant. Fie D R3 o mulţime deschis¼ a şi u : D ! R3 o funcţie vectorial¼ a de clas¼ a 1 C : dac¼a x = (x . 3. f"ij gi. j = 1. Consider¼ am c¼ a schimbarea bazei se face prin matricea ortogonal¼ aC= a x01 . j = 1. i. e03 g.j=1.3 este un tensor covariant de ordinul 2. x .3 . Probleme propuse 3 1. adic¼ a un tensor de tipul (0. 1). x02 . 3. adic¼ a tocmai formulele de modi…care a matricei unui endomor…sm la schimbarea bazei.7). iar u01 .j=1. 2 @xj @xi 2 i j @xk @xl Prin urmare. atunci 1 @u0i @u0j 1 l k @ul @uk "0ij = + = cc + = cli ckj "lk . 3. Fie V un K-spaţiu vectorial de dimensiune n. simetric. 2. e03 = 2e3 . u3 (x)) (în teoria elasticit¼ 1 2 3 aţii. atunci coordonatele unui vector x 2 V de…nesc un vector contravariant.j=1. evident. 3. De…nim: 1 @ui @uj "ij = + . 2 @xj @xi S¼ a f"ij gi. j = 1. 3) în raport cu baza B 0 = fe01 . e02 = 2e2 .3 este un tensor simetric covariant de ordinul 2 (numit a se arate c¼ "tensorul deformaţie"). Tensorul este. În R se consider¼ a baza canonic¼ a B = fe1 . u este "vectorul deplasare"). Ce fel de tensor este t? Ce dimensiune are spaţiul vectorial al tensorilor de acest tip? Cum se schimb¼ a coordonatele unui astfel de tensor la schimbarea bazei? 4. Ce fel de tensor este t? Ce dimensiune are spaţiul vectorial al tensorilor . Fie acum A0 = (a0r 0 l ) matricea lui T în baza B . 2. Formulele de transformare ale componentelor tensorului sunt k a0r l = 0r l = f 0r (T e0l ) = drk f k (T (csl es ) = drk csl aps f k (ep ) = drk csl aps p. i. e02 . e2 . f (x) = x 2x + x . deci f"ij gi. Soluţie.

9. n n. f = di dj . f 2 C 1 (D).j=1. 7. e0l ) = t cik ei . Dac¼a x = xi ei . j = 1. @x0j @x0j . :::. j = 1.! c = "i ai bj ck . S¼ a se arate c¼ a coe…cienţii ai aj ai lui f 2 sunt coe…cienţii unui tensor de ordinul al doilea. i.76 8. ! b) ! a . j = 1. n. de tipul (2. Tensor dublu contravariant. 0.k = ckj u0. Fie (aij )i.f = t di f . 1 k. an 2 R. dac¼ a cel puţin doi indici sunt ! ! ! ! 1! 2! 3! ! ! ! ! egali. 0kl 0k 0l k i l j k l i j k l ij = t f . s¼ a se arate c¼ a formula 1 @ui @uj ! ij = . cjl ej = cik cjl t(ei . l n. 4. n.j. x = x ej . dim T02 (V ) = n2 . :::. 10. 6. de…nim f (x) = ai xi .j=1. a) s¼ a se precizeze câte componente nenule distincte pot avea cei doi tensori. 9. S¼ a se stabileasc¼ a relaţiile de transformare a coordonatelor 1 tensorului (t)2 la schimbarea bazei. a2 . 0). 7. "132 = "213 = "321 = 1.n şi bij i. Indicaţii şi r¼ aspunsuri 1 0 3 e + e02 + e03 . Cum u(x) = u0 (x0 ). c 2 V3 . i. 8. a = a i + a j + a k .şi ale produsului mixt a trei vectori liberi. j = 1. n. 2). jk 8. 2. j = 1.k . 0ij = a0i a0j = n(n + 1) 2 d0k 0l i dj akl . dim T20 (V ) = n2 . f = 2f 01 4f 02 + 2f 03 . Tensor dublu covariant. bii = 0. Fie tensorul de ordinul al treilea de componente "ijk . unde "123 = i. 3. Dac¼ 1. j = 1. n). 0 kl = t(e0k . b = b1 i + b2 j + b3 k . 5. x0 = x0j e0j . n) respectiv antisimetric (bij = bji . Dac¼ a a . s¼a se arate c¼ a: ! ! ! a) vectorul d = a b are componentele di = cijk aj bk . 2. n.k=1. ej ) = cik cjl ij . 10. i. b . atunci x = dk x . d j f = di dj t f .n "231 = "312 = 1. de tipul (0.j = = u . ELEM ENTE DE CALCUL TENSORIAL de acest tip? Cum se schimb¼ a coordonatele unui astfel de tensor la schimbarea bazei? 5. @u0 @xk Atunci u0. 4. x = a 2 1 2 i 0j 0 0j j k x = x ei . e2 . S¼ a se arate c¼ a gradf este un vector 1-covariant. "ijk = 0. x = xi ei .n componentele unui tensor simetric (aij = aji . a) . 2 @xj @xi de…neşte un tensor antisimetric covariant de ordinul 2 (numit "tensorul de rotaţie in…nitezimal¼ a" din mecanica mediilor continue). 3. În acelaşi cadru de la exerciţiul 7 de la probleme rezolvate. i. en g baz¼ a în V şi a1 . b) s¼a se determine tensorul de componente aij bij . fe1 . Fie t 2 T32 (V ). b) Se ţine seama c¼ a pentru …ecare 2 i = 1. Se ţine seama de expresiile analitice ale produsului vectorial a doi vectori liberi. f = f 1 2f 2 + f 3 . Vezi exerciţiul rezolvat 7. ! ! ! ! c = c1 i + c2 j + c3 k . Fie D Rn o mulţime deschis¼ a şi f : D ! R. 6. Fie V un R-spaţiu vectorial. Se poate folosi exerciţiul rezolvat 5. b . xi = cij x0j .

Preliminarii Planul ! Doi vectori necoliniari ! a şi b . s = 1. ! ! ! Un vector normal la planul de vectori directori ! a = a1 i + a2 j + a3 k şi ! ! ! ! ! b = b1 i + b2 j + b3 k . Un vector nenul ! n se numeşte vector normal la planul dac¼ a dreapta suport a unui reprezentant al s¼ au este perpendicular¼a pe planul . k un reper cartezian în spaţiu. este !n =! a b. 3. Ecuaţia planului care trece printr-un punct M0 (x0 . unde A2 + B 2 + C 2 > 0.3) l1 m1 n1 = 0. j . i . : z = z0 + n1 + n2 Ecuaţia planului determinat de trei puncte necoliniare Ms (xs . x3 x1 y3 y1 z3 z1 77 .2) Ax + By + Cz + D = 0. Ecuaţia planului care trece prin punctul M0 (x0 . 2. z0 ) şi perpendicular pe o ! ! ! direcţie dat¼a. zs ). y0 . ! ! ! Fie O. este x x0 y y0 z z0 (1. z0 ) şi de vectori directori ! ! ! ! vs = ls i + ms j + ns k . ecuaţiile parametrice ale planului sunt 8 < x = x0 + l1 + l2 (1. CAPITOLUL 9 Planul şi dreapta în spaţiu 1.5) x2 x1 y2 y1 z2 z1 = 0.4) y = y0 + m1 + m2 . ai c¼ aror reprezentanţi au dreptele suport paralele cu un plan S se numesc vectori directori ai planului . s = 1.1) A (x x0 ) + B(y y0 ) + C (z z0 ) = 0. y0 . ! n = A i + B j + C k . este (1. Ecuaţia general¼a a planului este (1. 2. este x x1 y y1 z z1 (1. l2 m2 n2 În aceste condiţii. ys .

78 9. PLANUL ŞI DREAPTA îN SPA ŢIU

care este echivalent¼
a cu
x y z 1
x1 y1 z1 1
(1.6) = 0.
x2 y2 z2 1
x3 y3 z3 1
Ecuaţia planului prin t¼aieturi. Un plan care nu trece prin origine şi nu este
paralel cu planele de coordonate intersecteaz¼ a axele de coordonate în punctele
M (a; 0; 0), N (0; b; 0), P (0; 0; c), abc 6= 0, numite t¼aieturi. Ecuaţia acestui planul
este
x y z
(1.7) + + = 1:
a b c
Dreapta în spaţiu
! ! !
Fie d o dreapt¼ a. Vectorul nenul ! v = l i + m j + n k (l2 + m2 + n2 > 0),
având un reprezentant a c¼arui dreapt¼
a suport este paralel¼
a cu dreapta d; se numeşte
vector director al dreptei d. Numerele reale l; m; n se numesc parametri directori
1
ai dreptei d; versorul !
e = ! ! v se numeşte versor director al dreptei d. Fie ,
kvk
! ! !
, unghiurile f¼ acute de !v cu i , j respectiv k . Atunci
l m n
cos =p ; cos = p ; cos = p
l2 + m2 + n2 l 2 + m2 + n 2 l 2 + m2 + n 2
se numesc cosinusuri directoare ale dreptei d.
Ecuaţiile dreptei determinate de un punct şi de direcţie dat¼a. Dac¼ a ! v =
! ! !
l i + m j + n k este un vector director al unei drepte care trece prin punctul
M0 (x0 ; y0 ; z0 ), atunci:
-ecuaţia parametric¼a vectorial¼a a dreptei este

(1.8) !
r =!
r0 + t!
v , t 2 R,
unde !r0 şi ! r sunt vectorii de poziţie ai punctelor M0 respectiv al unui punct
arbitrar M al dreptei;
-ecuaţiile parametrice ale dreptei sunt

(1.9) x = x0 + tl, y = y0 + tm, z = z0 + tn, t 2 R;
-ecuaţiile canonice ale dreptei sunt
x x0 y y0 z z0
(1.10) = = .
l m n
Ecuaţiile canonice ale dreptei determinate de dou¼a puncte distincte
M1 (x1 ; y1 ; z1 ) şi M2 (x2 ; y2 ; z2 ), sunt

x x1 y y1 z z1
(1.11) = = .
x2 x1 y 2 y1 z2 z1
Ecuaţiile dreptei determinate de dou¼a plane sunt

A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
(1.12) ,
A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0

1. PRELIM INARII 79

A1 B1 C1
unde rang = 2. Un vector director al acestei drepte este !
v =
A2 B2 C2
! ! !
l i + m j + n k , unde

B1 C1 C1 A1 A1 B1
(1.13) l= ,m= ,n= .
B2 C2 C2 A2 A2 B2
Ecuaţia fasciculului de plane determinat de dreapta (1.12) este
(1.14) (A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) + (A2 x + B2 y + C2 z + D2 ) = 0,
unde , 2 R nu sunt simultan nuli ( 2 + 2 > 0). În acest caz, planele care
determin¼a dreapta (1.12), se numesc plane de baz¼a ale fasciculului.
! ! !
Unghiul dreptelor de vectori directori !
v1 = l1 i + m1 j + n1 k respectiv !
v2 =
! ! !
l2 i + m2 j + n2 k este dat de
l1 l2 + m1 m2 + n1 n2
(1.15) cos = p 2 p .
l1 + m21 + n21 l22 + m22 + n22
Dreptele sunt perpendiculare dac¼
a şi numai dac¼
a
(1.16) l1 l2 + m1 m2 + n1 n2 = 0
şi paralele dac¼
a şi numai dac¼
a
l1 m1 n1
(1.17) = = .
l2 m2 n2

! = A ! ! ! !
Unghiul a dou¼a plane de vectori normali n 1 1 i + B1 j + C1 k şi n2 =
! ! !
A2 i + B2 j + C2 k este dat de
A1 A2 + B1 B2 + C1 C2
(1.18) cos = p 2 p .
A1 + B12 + C12 A22 + B22 + C22

Planele de ecuaţii A1 x+B1 y+C1 z +D1 = 0 respectiv A2 x+B2 y+C2 z +D2 = 0
sunt perpendiculare dac¼ a şi numai dac¼
a
(1.19) A1 A2 + B1 B2 + C1 C2 = 0.
Cele dou¼
a plane sunt paralele dac¼
a şi numai dac¼
a
A1 B1 C1
(1.20) = = .
A2 B2 C2
Unghiul dintre o dreapt¼a şi un plan. Unghiul dintre dreapta de vector director
! ! ! ! ! ! !
v = l i + m j + n k şi planul de vector normal !n = A i + B j + C k este dat de
jAl + Bm + Cnj
(1.21) sin = p p .
l2
+ m2 + n 2 A2 + B 2 + C 2
Dreapta este perpendicular¼a pe plan dac¼
a şi numai dac¼
a
(1.22) Al + Bm + Cn = 0.
Dreapta este paralel¼a cu planul dac¼
a şi numai dac¼
a
A B C
(1.23) = = .
l m n

80 9. PLANUL ŞI DREAPTA îN SPA ŢIU

Distanţa de la un punct la un plan. Distanţa de la punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) la
planul de ecuaţieAx + By + Cz + D = 0 este
jAx0 + By0 + Cz0 + Dj
(1.24) d (M0 ; ) = p .
A2 + B 2 + C 2
Distanţa de la un punct la o dreapt¼a. Distanţa de la punctul M0 (x0 ; y0 ; z0 ) la
x x1 y y1 z z1
dreapta de ecuaţie = = este
l m n
!
kM 0 M 1 ! vk
(1.25) d (M0 ; ) = ,
k!
vk
! ! !
unde M1 (x1 ; y1 ; z1 ) şi !
v =l i +mj +nk.
! ! !
Distanţa dintre dreptele 1 şi 2 de vectori directori !
v1 = l1 i + m1 j + n1 k
! ! !
respectiv !
v2 = l2 i + m2 j + n2 k este

!
j(M1 M2 ; !
v1 ; !
v2 )j
(1.26) d( 1; 2) = ! ! ,
k v1 v2 k
unde M1 (x1 ; y1 ; z1 ) 2 1, M2 (x2 ; y2 ; z2 ) 2 2.

2. Probleme rezolvate
1. S¼ a se determine un vector normal la un plan, ştiind c¼
a:
! ! ! ! ! ! ! !
a) vectorii a = i + j k, b = 2i 3j k sunt vectori directori ai
planului;
b) planul este determinat de punctele A (2; 3; 4), B (3; 2; 1), C (0; 1; 2);
c) planul trece prin punctele A (1; 1; 1), B (0; 2; 4) şi este paralel cu !
v =
! !
2j + k .
! ! ! !
Soluţie. a) Un vector normal la plan este !
n =! a b = 4i j 5k.
! ! ! !
b) Putem alege ca vectori directori vectorii necoliniari AB = i + 5 j 5k,
! ! ! ! ! ! !
AC = 2 i + 4 j 6 k . Rezult¼ a!
a c¼ n = 10 i 4 j + 14 k este un vector normal
!
la plan. Cum orice vector nenul coliniar cu n este, de asemenea, un vector normal
! = 5! ! !
la plan, rezult¼a c¼
a şi n 1 i +2j 7 k este un vector normal la plan.
! ! ! ! !
c) Vectorii AB = i + 3 j + 3 k şi v sunt vectori directori ai planului. În
! ! ! !
consecinţ¼a, !n = AB ! v = 3i + j 2 k este vector normal la plan.
2. S¼ a se scrie ecuaţia unui plan, ştiind c¼
a:
a) B (1; 0; 1) este piciorul perpendicularei coborâte din punctul A (0; 2; 1) pe
plan;
b) planul trece prin punctele M (3; 1; 0), N (0; 7; 2), P (4; 1; 5).
! ! !
Soluţie. a) Deoarece ! n = AB = i + 2 j este un vector normal la plan, iar
planul trece prin punctul B, folosind (1.1), se obţine ecuaţia planului: x+2y 1 = 0.
! ! ! ! !
b) Metoda I. Un vector normal la plan este ! n = M N M P = 30 i +17 j 6 k .
Planul trecând prin punctul M , din (1.1) se obţine ecuaţia 30x+17y 6z 107 = 0.
Metoda II. Vom folosi ecuaţia (1.2). Coordonatele punctelor M , N , P veri…c¼ a
(1.2) dac¼
a 3A+B +D = 0, 7B +2C +D = 0, 4A+B +5C +D = 0. Din acest sistem
30 17 6
de 3 ecuaţii cu 4 necunoscute, obţinem A = D, B = D, C = D.
107 107 107
Este clar c¼a D 6= 0, altfel ar rezulta A = B = C = 0, ceea ce contrazice condiţia

Soluţie. 6. De asemenea. Se folosesc ecuaţiile (1. B (2. 6= 0. unde ! n = ! ! ! ! ! ( +2 )i +( + )j ( + ) k . a c¼ arui soluţie este x0 = 1. În consecinţ¼a. 6= 0 ecuaţia planului c¼autat este în acest caz 2x + 3y 1 = 0. x 3z + 13 = 0 Ecuaţia fasciculului de plane este (2x + 3y 1) + (x 3z + 13) = 0. deci 6= 0. Soluţie. ecuaţiile canonice ale dreptei sunt x 1 y 1 z = = : 15 19 32 4. 2 9 2 y + 2z 3=0 b) unghiul diedru al planelor de ecuaţii x y +z = 0 respectiv 3x y z +2 = 0. Ecuaţia fasciculului de plane care conţine dreapta d este ( + 2 )x + ( + )y ( + )z 2 = 0. 2). y0 = 1. de exemplu xOy. 3.13)). 2 + 2 > 0. Metoda III. respectiv B ( 1. Dreapta d se scrie ca intersecţie de plane astfel 2x + 3y 1 = 0 . Planul c¼ autat este x + y z 1 = 0. 1. Dreapta trece deci prin punctul M0 (1. 0). 1.5) sau (1. Putem determina un punct al dreptei d. 3). S¼ a se scrie ecuaţia planului care trece prin dreapta d de ecuaţii x+y z 1=0 2x + y z 2=0 şi paralel cu dreapta AB. Ajungem la sistemul 3x y = 2. . deci unul din planele de baz¼a. 1). 5x + 9y = 14. Înlocuind în ecuaţia fasciculului rezult¼a ecuaţia planului care trece prin A: 3x + 4y z + 3 = 0. 1. a c¼ arui ecuaţie este z = 0. de ecuaţii x y+7 z 2 x z 1=0 = = respectiv . rezult¼ a = 0. deci cele dou¼ a ecuaţii deter- 5 9 3 ! ! ! min¼ a o dreapt¼ a d de vector director ! v = 15 i + 19 j + 32 k (conform (1. PROBLEM E REZOLVATE 81 30 17 6 A2 + B 2 + C 2 > 0. 2. Un vector director al dreptei ! ! ! AB este ! v = i + j + 2 k . S¼ a se scrie ecuaţiile canonice ale dreptei d de ecuaţii 3x y + 2z 2=0 . intersectând-o cu unul din planele de coor- donate. ecuaţia planului este ( x y+ z + 1)D = 0 107 107 107 sau 30x + 17y 6z 107 = 0. 2. S¼ a se scrie ecuaţia planelor care trec prin dreapta d de ecuaţii x 2 y+1 z 5 = = 3 2 1 şi punctele A (1. 1. 5. Atunci. Din n v = 0. dac¼ a = 0. deci unul din planele de baz¼ a. Punând condiţia ca un plan din fascicul s¼ a treac¼ a prin punctul A rezult¼ a = 4 . 1). Este clar c¼ a rang = 2. un plan din fascicul trece prin B. S¼a se calculeze: a) unghiul dreptelor d1 şi d2 . 5x + 9y 3z 14 = 0 3 1 2 Soluţie. Planul este paralel cu AB dac¼ a! n ?!v .6). unde A (1.

deci = arccos p . deci dreptele nu sunt concurente. 13 8. ! ! ! deci ! v = 3 i + 12 j + 4 k . ţinând seama de (1. de ecuaţii x 1 y+1 z x 2 y z+1 = = respectiv = = . 1+1+4 3 b) Conform (1. În cazul dreptei d2 . k v k = 13.18). Fie dreptele 1 şi 2 . parametrii directori ai dreptei sunt l = 3. b) Deoarece n 1 i j + k. Folosim (1. 0.26) cu M1 (1. 3) şi este paralel cu planul xOz. ! ! ! ! ! ! ! v2 = 2 i + 2 j + k . 2 3 1 2 2 1 S¼a se calculeze distanţa dintre cele dou¼ a drepte şi s¼a se scrie ecuaţiile perpen- dicularei comune. 4x 5y + 2z 6 = 0 3. . 0. Probleme propuse 1.13). l2 = 1. S¼a se scrie ecuaţia planului care: a) trece prin punctul P (2. b) trece prin punctul P (2. y 3z + 2 = 0 p j1 ( 1) + 1 2 + ( 2) 1 1j 6 Soluţie. 6. iar !n = i j k . Folosind (1. 3) şi este paralel cu planul 3x 8y + z 5 = 0. 1). deci ! v2 p= i 2 j + k . ! ! ! Soluţie. rezult¼a c¼a 3 d ( 1 . ! n = ! v1 ! v2 = i 2 k . conform ! ! ! (1.21). 1) la dreapta de ecuaţii 4x + y 6z + 5 = 0 . b) distanţa de la punctul M0 (2. n2 = 1. se obţine d = p = . 2. n = 4.24). Deci dreapta este paralel¼ a cu planul. iar ecuaţia planului care trece prin 2 şi conţine ! n este 4x 5y + 2z 6 = 0. 3 6 3 6 !=! ! ! obţinem cos = p . (M1 M2 . 89 89 p p ! = 3! ! ! 3 3 n 2 i j k . ! v1 = 2 i + 3 j + k .82 9. deci = arccos p . 2 ) = p . deci d (M0 . Alegem un punct pe dreapt¼ a. 5. 1. rezult¼a c¼ a unghiul dintre dreapt¼ a şi plan este zero. M2 (2. de exemplu M p1 (0. S¼a se calculeze: a) distanţa de la punctul M0 ( 1. 1). ! v2 ) = 3. a) În acest caz !v1 = 2 i + 9 j + 2 k . 0). 0) se a‡a¼ pe dreapt¼ a.13). ! ! ! ! ! ! 545 Atunci M0 M1 v = 20 i + 8 j 9 k . ! ! ! Soluţie. c) Cum 11 11 ! ! ! ! ! ! ! v = i +2 j k . dar nu este în plan. ) = . a) Folosind (1. 5. PLANUL ŞI DREAPTA îN SPA ŢIU c) unghiul dintre dreapta x y z = = 1 2 1 şi planul de ecuaţie x y z + 2 = 0. dar nu este conţinut¼a în plan deoarece punctul O (0. m = 12.15). conform (1. cos = p . 7. m2 p= 2. !v1 . 1. Deci ecuaţiile perpendicularei comune sunt: 6x + 5y 3z + 11 = 0 . 1) la planul de ecuaţie x + y 2z 1 = 0. Ecuaţia planului care trece 5 prin 1 şi conţine ! n este 6x + 5y 3z + 11 = 0.

S¼a se scrie ecuaţia planului care: a) trece prin punctul A (2. 0. 2. e) trece prin punctele P (3. 1. 2. 0) şi este perpendicular pe P Q unde Q (2. 4 6 3 x 1 y+3 z 2 c) d : = = . 5). . PROBLEM E PROPUSE 83 c) este paralel cu planul 3x y + z 6 = 0 şi trece prin mijlocul segmentului [M N ]. S¼ a se scrie ecuaţiile dreptei de vector director ! v = i + j + k care trece prin mijlocul segmentului [AB]. 4). x 2y + z + 3 = 0 b) trece prin origine şi prin dreapta de ecuaţii x 2 y 1 z 1 = = . B ( 3. Q (2. 1. 5. 3. P ( . C (1. 3. : 3x + 5y 2z 6 = 0. 1) şi este paralel¼ a cu planele x y + z + 2 = 0 şi x + y + 2z 1 = 0. 1). : 3x 3y + 2z 5 = 0. 1) şi prin dreapta de ecuaţii 2x 3y 3z 8 = 0 . Q (5. : 4x + 3y z + 3 = 0. 1 5 2 2 4 6 8. ! ! ! ! v2 = 3 i + 2 j + 4 k . 4. c) are ecuaţiile 2x y + 5z 21 = 0 . 3. 7). 5. 8. R (0. ! ! ! i) trece prin punctul P ( 2. 1). 3. Pentru ce valori ale lui şi . N (3. 3)? Dar punctele A. 1. M (1. S¼a se scrie ecuaţia unui plan care trece prin punctele P (1. 3) sunt coplanare? 3. unde A şi B sunt punctele de intersecţie ale planului 2x + y 3z + 1 = 0 cu dreptele de ecuaţii x 3 y 5 z 1 x 10 y 3 z+4 = = respectiv = = . 3. 2). Sunt coliniare punctele A (5. b) trece prin punctele A (1. 1). 1. 2 1 5 ! ! ! 7. S¼ a se scrie ecuaţiile canonice şi parametrice ale dreptei care ! ! ! a) trece prin punctul A (2. 2. 1. 3. d) trece prin punctul P ( 1. 4. N (1. 1) şi de vector director ! v =5 i + j +2k. 1. Q (4. 3) şi este perpendicular pe planul x + y z = 0. punctele M (1. 2). 6). 0). f) trece prin axa Oz şi prin punctul P ( 3. 12). 4). 0). Q (7. 2. 2). x + 3y z 7 = 0 d) trece prin punctul A (2. 5)? 6. 2. g) este paralel cu axa Ox şi trece prin punctele P (4. 1. 7. 2). 1. S¼ a se cerceteze poziţia dreptei d faţ¼ a de planul în cazurile: x+1 y 3 z a) d : = = . 1) şi B (0. h) trece prin punctul P (0. de vectori directori ! v1 = i 2j + k. C şi D (0. 0) şi este perpendicular pe planele x + 2y + 3z = = 0. 3. 2. 4). 2 4 3 x+3 y 7 z+2 b) d : = = . 3. 3x 5y + 4z + 1 = 0. 1 3 2 . 3). 2.

S¼ a se determine parametrul real astfel încât planele x y + z = 0. PLANUL ŞI DREAPTA îN SPA ŢIU 9. s¼ a se g¼ aseasc¼ a ecuaţiile simetricei dreptei faţ¼ a de acest plan. S¼ a se scrie ecuaţiile perpendicularei coborâte din punctul A (2. Sunt concurente planele ale c¼ aror ecuaţii sunt? a) x + y + z 6 = 0.84 9. 1. S¼a se scrie ecuaţia simetricului planului de ecuaţie x 3y + z 1=0 faţ¼ a de planul de ecuaţie x + 2y 2 = 0. de ecuaţii x 1 y 2 z 3 = = . x + 2y z 2 = 0. x 2y + 3 = 0 y + 2z 8=0 sunt concurente şi s¼ a se scrie ecuaţia planului determinat de acestea. x + 2y z 2 = 0. 3. 4x y 2z + = 0. S¼ a se g¼ aseasc¼ a proiecţia ortogonal¼ a a punctului A (3. s¼ a se intersecteze dup¼ a o dreapt¼ a. 3 2 1 17. 3x y z + 2 = 0. 2 4 5 Care este distanţa de la punct la dreapt¼ a? 14. 12. x+y z+1=0 15. x + y + z 3 = 0. 13. 2) pe dreapta de ecuaţii 2x y + z = 0 . 10. S¼a se calculeze distanţa de la punct la plan. 10) faţ¼ a de dreapta de ecuaţii x 1 y 2 z 3 = = . S¼ a se scrie ecuaţiile proiecţiei ortogonale a dreptei . trece prin origine şi este perpendicular¼ a pe dreapta de ecuaţii x 2 y+1 z 5 = = . 3). a) S¼a se scrie ecuaţia planului simetric planului faţ¼ a de punctul A. care se a‡a¼ în planul xOz. S¼ a se calculeze coordonatele simetricului punctului A (4. b) x + y + 2z 4 = 0. de ecuaţii x 1 y+2 z = = 3 2 1 şi punctul A (1. 2x y + z 3 = 0. 3. S¼ a se g¼ aseasc¼ a simetricul punctului A ( 1. 18. Se dau planul . dreapta . 2. S¼ a se arate c¼ a dreptele de ecuaţii: 4x + z 1 = 0 3x + y z+4=0 d1 : . 11. 19. . de ecuaţie x 4y + 5z + 10 = 0. S¼ a se g¼ aseasc¼ a ecuaţiile parametrice ale acestei drepte. 2 3 4 pe planul . de ecuaţie x + y + z 3 = 0. d2 : . b) S¼a se scrie ecuaţiile simetricei dreptei faţ¼ a de punctul A. 2x y z = 0. S¼a se scrie ecuaţiile dreptei . 2 1 3 16. 2. 1) pe dreapta de ecuaţii x+1 y z 2 = = . 0) faţ¼ a de planul de ecuaţie x + 2y z + 3 = 0.

2 : 5x + 9y 3z 1 = 0. 3. 1). S¼ a se g¼ aseasc¼ a distanţa dintre dreptele d1 şi d2 . 25. S¼ a se determine unghiul dintre dreapta OA. 3. de ecuaţii x+y z 1=0 x + 2y z 2 = 0 respectiv ? 2x + y z 2 = 0 x + 2y + 2z + 4 = 0 S¼ a se scrie ecuaţiile perpendicularei comune a celor dou¼ a drepte. 2) la planul de ecuaţie 3x y + 5z + 1 = 0. b) S¼a se g¼ aseasc¼a distanţa de la punctul A ( 2. unde O(0. D ( 1. 3. 3). 2 3 4 27. 3. 1. S¼ a se calculeze în¼ alţimea din A a tetraedrului ABCD. 22. b) 1 : 3x y + 2z + 15 = 0. 0). 24. S¼ a se g¼ aseasc¼ a unghiul planelor 1 şi 2 când: a) 1 : 2x + y 2 = 0. 0. 1. 0. de ecuaţii x 7 y 1 z 3 x 2 y+1 z = = respectiv = = . 3y + z 2 = 0 21. Sunt concurente dreptele d1 şi d2 . de ecuaţii x + 2y + 1 = 0 . de ecuaţii x y+z 3=0 x 1 y+1 z+1 respectiv = = . 0). S¼ a se g¼ aseasc¼ a ecuaţiile simetricei dreptei 1. de ecuaţii x 2 y 3 z 1 = = . S¼ a se g¼ aseasc¼ a unghiul dreptelor 1 şi 2. A (2. . a) S¼ a se g¼ aseasc¼a distanţa de la punctul A (4. B (0. 3 4 2 3 4 2 30. 2). 29. dac¼ a A ( 7. PROBLEM E PROPUSE 85 20. 1) la dreapta de ecuaţii x 1 y+1 z+2 = = . 2 : x z + 2 = 0. S¼a se g¼ aseasc¼ a distanţa dintre planele 1 şi 2. de ecuaţii x + y 2z 1 = 0 respectiv x + y 2z + 3 = 0. C (4. 26. S¼ a se scrie ecuaţia unui plan care trece prin dreapta de ecuaţii x + 5y + z = 0 x z+4=0 a un unghi de 45o cu planul de ecuaţie x şi care formeaz¼ 4y 8z + 12 = 0. 28. 1) şi planul de ecuaţie x + y 2z + 1 = 0. 7 17 27 faţ¼ a de dreapta 2. de ecuaţii 11x 2y 10z + 15 = 0 respectiv 11x 2y 10z 45 = 0. 2x + y 2z + 5 = 0 5 2 3 23. S¼a se scrie ecuaţia unui plan care se a‡a¼ la egal¼ a distanţ¼ a de planele 1 şi 2. 2.

z = 5t + 5: 33. 2 R. d = 6. b) Planele sunt concurente în punctul A(1. S¼a se scrie ecuaţiile dreptei care trece prin punctul A (1. A(1. ). . z = 2t + 1. 14. g) 9y z 2 = 0. 11. 3). 0. 5 1 2 x 1 y+1 z 1 x = 5t + 2. Un vector director al dreptei este ! v = j + k . 3 1 2 t 2 R. 2 1 1 x 2 y 1 z 1 z = t + 1. x = 3t + 2. t 2 R. x y = 0. S¼ a se calculeze lungimea perpendicularei comune a dreptelor: x+3 y 6 z 3 x 4 y+1 z+7 a) 1 : = = . b) = = . B(6. t 2 R. z = t + 1. . y = t + 4. 0. Indicaţii şi r¼ aspunsuri 1. 3. 2 : = = . B. a) d k . b) 2 : x = 4t 5. a) = = . 2. S¼ a se scrie ecuaţiile dreptei care se sprijin¼ a pe dreptele de ecuaţii x y 1=0 2x y 1=0 1 : . x = 2t + 8. 2x 2y + 1 = 0. 1. C sunt coliniare. b) d \ = fAg. 10. 3). P( . 2). a) 3x 8y+z 49 = 0. A. h) 23x+5y 11z+15 = 0. S¼ a se arate c¼ a dreptele de ecuaţii 2x + 2y z 10 = 0 x+7 y 5 z 9 1 : . 2. p ! ! 1 1 5 d = 14. = 5. 7. 9. y = 3t + 5. 1 3 3 x 8 y z 1 y = 3t 1. 3 6 6 . este 3x + 2y + z 4 = 0. c) d . dar A. c) 3x y+z 3 = 0: d) 3x+y+z+1 = 0. x = t. z = 2t 1. 8). sunt paralele şi s¼ 34. 1). 13. y = 2t + 1. 9. 2 3 1 1 2 3 35. 1). y = t + 3. 1). de vectori directori 5 ! 5 5 ! ! ! ! ! ! v1=2i + j 8k. Sunt concurente dreptele d1 şi d2 . 1) şi se sprijin¼ a pe dreptele 1 şi 2 . 5. 8. x y z 22 = 0 3 1 4 a se calculeze distanţa dintre ele. C. 4. y = t + 1. A(4. 8). D nu sunt coliniare. Ecuaţia planului care trece prin A. = 3. ). 6. f) x+3y = 0. de ecuaţii x y z x 1 y+1 z+1 = = respectiv = = . Proiecţia p punctului A pe plan este P ( 2. t 2 R. b) 5x 3y 7z = 0. y = t. x = t + 1. c) = = . de ecuaţii x 2 y+1 z x+1 y 8 z 3 = = respectiv d2 : = = ? 1 3 1 7 3 1 32. e) 30x+17y 6z 107 = 0. Proiecţia punctului A pe dreapt¼ a este P (3. 1.86 9. iar simetricul este S(2. 6). Dreptele sunt concurente 3 6 17 în punctul A( . 6. iar simetricul este S( 3. a) Planele sunt concurente în punctul A(1. 4. z = 2t 1. 2 : . z = 3t + 1. y z = 0. d) = = . 2: = = . i) x 2 y 3 z+1 10x+y 8z+49 = 0. ! v2= i 2 j + k . 1. t 2 R. d \ = ?. 11. 4 3 2 8 3 3 1 : x = 2t 4. PLANUL ŞI DREAPTA îN SPA ŢIU 31. y z 1=0 y + 2z 2=0 şi este perpendicular¼ a pe planul x + 2y + 3z 1 = 0. 12. b) y+5 = 0. 2. a) 9x 16y z 1 = 0.

32. ) ) j8 + Dj = 18. deci D = 26. 1. ) se obţine D = 1. 5).24). ) = d(A. 8. Punctul M (0. b) p . 2. În¼ alţimea din A este distanţa de la 20 punctul A la acest plan. iar simetricul lui B faţ¼a de plan este S( 1. v2 = ! ! ! 6 10 1 5 i + 2 j + 3 k . 2. l 6= 0. . 6) 2 1 . Simetrica dreptei faţ¼ a de plan este dreapta AS x+1 y z 1 de ecuaţii = = . Dreapta c¼ autat¼ a AS are ecuaţiile = = . ! v1 . rezult¼ a c¼ a d ( 1 . Dreapta x y z are ecuaţiile: = = . 20. ¼ 4. ! v2 ) = 3. 0. ! v2 ) = 9. deci punctul se a‡a¼ în plan. = = . b) . ) = d(B. 1. 2x + 4y + 5z + 10 = 0. . deci ecuaţiile proiecţiei ortogonale a 1 5 dreptei pe sunt: x 2y +z = 0. 2). 3). 3) 2 d2 . 2). 0. 25 1 21 21. Din d(A. Planul c¼ autat 5 5 5 5 trece prin S şi prin dreapta = \ . 25. 3) 2 1 . !v1 . ! v2 = 8 i 3 j +3 k . A(1. 3) 2 pe planul este P (0. 8. 3 3 1 ! ! ! ! ! v = l i + m j + n k ? j ) m = 0. 0) 2 2 . p v1 = i +4j +3k. . 6. 1). 2) 2 d2 . 1. Direcţiile celor dou¼ a drepte sunt ! v 1 = j + k respectiv ! ! ! ! v2=2i j .26) cu M1 ( 3. se obţine d = 0. x+y +z 3 = 0. Dreptele sunt paralele. 28. ! v1 ! v2 = 3 i +4 j +12 k . deci dreptele nu sunt concurente. ). 2 + 2 > 0. deci dreptele sunt concurente. 1. Se obţin planele de ecuaţii x z + 4 = 0 şi x 20y 7z + 12 = p 0. 31. deci simetricul lui B faţ¼ a de x+4 y+3 z 3 2 este S( 4. M2 ( 5. deci ! ! ! ! ! ecuaţia planului este x + y 2z + 1 = 0. d = 3. 27. (M1 M2 . Simetricul punctului B(1. Fie M1 (2. din d(A. 2 ) = 4. rezult¼ a . unde A( . 0. ! v1 = 4 i ! ! ! ! ! ! ! ! ! 3 j +2 k . 510 d = d(A. M1 ( 4. iar simetricul faţ¼ a de este S( . 19. h = p . 3). 0. 2). 6. 7). Direcţiile ! ! ! ! ! ! celor dou¼ a drepte sunt ! v1 = i + 3 j + k respectiv ! v2 = 7i 3j + k. 3. Punctul de concurenţ¼ a ! este P ( 1. 3. 10). !v2 ) = 169. a) Planul c¼ autat este paralel cu planul dat. arcsin . 0. 17. 1. M2 (4. 1 \ 2 = fAg. A( . ! v ? ) 3l + n = 0. a) Folosim 5 38 (1. 29. 1) 2 d1 ! ! şi M2 (0. Ecuaţia planului care trece prin dreapta . 23. Planele sunt paralele. 0) 2 1 . se obţin ecuaţiile canonice ! ! ! ale dreptelor. 1) 2 . ! v1 = 2 i j 2k. \ = fAg. Condiţia din problem¼ a conduce la relaţia 3 2 + 4 = 0. ! Rezult¼ a (M1 M2 . Ecuaţia 29 planului BCD este 10x + 17y 11z 23 = 0. ! v1 . se obţin ecuaţiile perpendicularei comune: 4x y+z 4 = 0. 1). deci are ecuaţia 3x y z + 5 = 0. 1). B( 3. 1). 1 0 3 perpendicular pe planul este x 2y + z = 0. Un 247 5 2 6 plan arbitrar care trece prin dreapta dat¼ a are ecuaţia (x+5y+z)+ (x z +4) = 0. Punctul 3 2 1 3 3 B(2. Proiecţia punctului A pe dreapt¼ a este P ( 1. (M1 M2 . Cum A(1. deci are ecuaţia x 4y + 5z + D = 0. Planul c¼ autat . 26. În acest caz. deci ecuaţiile dreptei x 1 y 6 z 6 13 8 1 sunt: = = . 24. a) arccos . ! v2 ) = 0. a) Folosim (1. Rezult¼ a (M1 M2 . 2 ) = 13. Ca în problema rezolvat¼ a 8. 18. are ecuaţia x + y 2z + D = 0. ! v1 . 3 3 Proiecţia punctului B(1. 5. 2. 3). 0) 2 d1 şi M2 ( 1. 1) 2 1 se proiecteaz¼ a pe 2 în P ( 1. ! v1 ! v2 = i + 2 j 2 k . Fie M1 (1. 30. Ecuaţia planului este x 4y + 5z 26 = 0. arccos p . INDICA ŢII ŞI R ASPUNSURI 87 x+1 y z 2 15. Proiecţia acestuia 4 3 2 2 4 4 8 pe planul este P ( . 4. paralel cu planele date. b) Eliminând parametrul t. b) Dreapta c¼ autata 1 este paralel¼ a cu . ! ! ! ! ! ! ! ! v2 = 4 i 3j 5k. 0) 2 faţ¼ a de A este S(1. 0. 0. 16. 22.

1 ). 2x y 1 = 0 sau x y+1 z+2 = = . 2 = (A. unde 1 = (A. ! v 1. ! n ). 0. 34) 2 1 şi M1 ( 7. 33. x + y z 1 = 0. Se obţine d = 25. Fie M0 ( 12. 1) 2 2 . = 1 \ 2. 35. 2 ) = 3. Ecuaţiile dreptei sunt 2x y z = 0. v 2 . Dreapta c¼ autat¼a ! ! ! are direcţia ! n = i + 2 j + 3 k . 34. unde 1 = (M1 . 1) 2 1 şi M2 (0. 9) 2 2 .88 9. 2 ). Fie M1 (1. n ). Atunci = 1 \ 2 . Ecuaţiile dreptei sunt x 2y + z = 0. 0. Direcţia dreptei 1 este ! c¼ v1 = 3i + j k . Direcţiile celor ! ! ! ! ! ! dou¼a drepte sunt !v 1 = i + j + k respectiv !v 2 = i +2 j k . 1. PLANUL ŞI DREAPTA îN SPA ŢIU ! ! ! a d ( 1 . 1 2 3 . ! ! 2 = (M2 . 5.

Este mulţimea punctelor M (x. La aceast¼a form¼a se poate ajunge printr-o translaţie şi o rotaţie adecvat¼a a reperului cartezian. Este mulţimea punctelor M (x.1) a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0. se numeşte ecuaţia conicei C. y = b sin t x2 y 2 Hiperbola. y) din plan. Cercul. este 2 (x a) + (y b)2 = r2 . j ) un reper cartezian în plan.1). numit¼ a form¼a canonic¼a. În aplicaţii sunt utile ecuaţiile parametrice ale elipsei: a b x = a cos t . CAPITOLUL 10 Conice 1. În acest caz. Ecuaţia (1. conicele uzuale şi ecuaţiile lor standard. unde f : R2 ! R. t 2 [0. j = 1. y) j f (x. a2 b2 Parabola. 2 ]. 89 . t 2 [0. p 2 R. i. n. în raport cu repere carteziene convenabil alese. de forma C = fM (x. coordonatele punctelor satisfac ecuaţia 1 = 0. m2 + n2 p > 0.2) x2 + y 2 + 2mx + 2ny + p = 0. ale c¼ aror coordonate satisfac ecuaţia y 2 = 2px. y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 . f (x. Ecuaţia general¼a a cercului este (1. 2 ]. unde m. Preliminarii ! ! Fie (O. Se poate de- termina un reper cartezian convenabil faţ¼ a de care ecuaţia are o form¼ a cât mai sim- pl¼a. y) = 0g. Prezent¼am acum. Ecuaţia cercului cu centrul în punctul C(a. Reducera conicelor la forma canonic¼a. a211 + a212 + a222 > 0. aij 2 R. y = b + r sin t Elipsa. y) din plan. Fie conica de ecuaţie (1. 3. Se numeşte conic¼a o mulţime de puncte C din plan. b) şi de raz¼ a r. ale c¼ aror coordonate satisfac x2 y2 ecuaţia 2 + 2 1 = 0. În aplicaţii sunt utile ecuaţiile parametrice ale cercului: x = a + r cos t . i .

coordonatele centrului veri…când sistemul a11 x0 + a12 y0 + a13 = 0 (1.4) 1X + 2Y + = 0. conica este conic¼a cu centru.2. = . alese astfel încât s¼ a satisfac¼ a condiţia ( 1 2) a12 > 0.6) tg = a12 sau 2a12 tg 2 = . a12 a22 a13 a23 a33 Distingem urm¼atoarele cazuri: I. Dac¼ a 6= 0. forma canonic¼ a este 2 2 (1.1. Dac¼ a a12 = 0. atunci = . y = y0 + y 0 II.5). unde 1 şi 2 sunt r¼ ad¼ acinile ecuaţiei caracteristice 2 I + = 0. pe când parabola nu are centru de simetrie şi se numeşte conic¼a f¼ar¼a centru. cercul. Conica are ecuaţia (1. I = a11 + a22 . raportul …ind dat de (1. iar x = x0 + x0 (1.3). y = y0 X sin + Y cos I. unde (x0 .4) în raport cu reperul cu originea în (x0 . iar (1. a12 a22 a23 . Not¼am a11 a21 a31 a11 a12 = a12 a22 a32 . Dintre conicele de mai sus. CONICE Un punct C se numeşte centru de simetrie al conicei dac¼ a simetricul faţ¼ a de C al oric¼arui punct M al conicei aparţine conicei. În acest din urm¼ a caz.5) = f (x0 .7) . a12 x0 + a22 y0 + a23 = 0 I. dac¼ a a11 = a22 . hiperbola au centru de simetrie şi se numesc conice cu centru. y0 ) este soluţie a sistemului (1. y0 ).8) rang = 1. elipsa. 4 Relaţiile de transformare a coordonatelor sunt x = x0 + X cos + Y sin . forma canonic¼ a este a11 x02 + a22 y 02 + = 0. a11 a22 dac¼ a a11 6= a22 . obţinut din reperul iniţial printr-o translaţie urmat¼ a de o rotaţie de unghi dat de 1 a11 (1.3) . y0 ) = a13 x0 + a23 y0 + a33 . Dac¼ a a12 6= 0. Dac¼ a = 0 şi a11 a12 a13 (1.90 10.

2 3 n= . 3). 2). ceea ce conduce la sistemul de ecuaţii 1 2m + 4n + p = 5. Dac¼ a = 0 şi a11 a12 a13 rang = 2. conica degenereaz¼ a în dou¼ a drepte paralele sau confundate. Scriind primii trei termeni ca p¼atratul unui binom. Cele trei puncte a‡ându-se pe cerc. atunci conica este o parabol¼ a sau degenereaz¼ a în dou¼ a drepte paralele sau confundate. S¼ a se g¼aseasc¼ a centrul şi raza acestui cerc. ceea ce se stabileşte intersectând parabola cu axele de coordonate. y0 ale vârfului parabolei veri…când sistemul 8 < f (x. PROBLEM E REZOLVATE 91 conica are o in…nitate de centre (x0 . y0 ). 2.9).2). y0 ) se calculeaz¼ a cu formula (1. III.9) se alege în funcţie de poziţia parabolei faţ¼ a de axele de coordonate ale reperului iniţial. 4m + 4n + p = 8. 2. III. sau este mulţimea vid¼ a. p = 0. În urma translaţiei (1. S¼ a se scrie ecuaţia cercului circumscris triunghiului ABC.9) Y2 = 2pX. în acest caz. a21 a22 a23 conica este conic¼a f¼ar¼a centru. în raport cu reperul obţinut dup¼ a rotaţia de unghi dat de a11 tg = a12 urmat¼ a de o translaţie convenabil¼ a. y0 ) = 0. @x @y coordonatele x0 . B (0. Soluţie. ecuaţia conicei devine a11 x02 + 2a12 x0 y 0 + a22 y 02 + f (x0 . Semnul în (1. I3 Ecuaţia axei parabolei este @f @f a11 + a12 = 0. g¼ asim m = . forma canonic¼ a a ecuaţiei conicei este (1. se constat¼ a c¼ a. care satisfac ecuaţia a11 x0 + a12 y0 + a13 = 0. unde f (x0 .7).1. deci ecuaţia cercului circumscris triunghiului este x2 +y 2 +x 3y = 2 . Rezolvând. y) = 0 @f @f . Probleme rezolvate 1. Folosim ecuaţia (1.5). Dac¼ a a12 = 0. unde A (1. sau este mulţimea vid¼ a. III. coordonatele acestora trebuie s¼a veri…ce ecuaţia cercului.2. : a11 + a12 =0 @x @y Conica este parabola de ecuaţie (1. 6n + p = 9. C ( 2. unde r p= . Dac¼ a a12 6= 0. 2).

Deoarece a11 = 5. a12 = 6. S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a se reprezinte gra…c conica 5x2 + 12xy a şi s¼ 22x 12y 19 = 0. Conform (1. Atunci 8 4 2 1 2 sin = p . 5 6 rezult¼ a c¼ a = = 36 < 0. a13 = 11. = a a ecuaţiei conicei este 5X 2 + 10Y 2 40.5). a33 = 19. În consecinţ¼ a. 2 9 Coordonatele centrului conicei sunt date de sistemul 6x0 2y0 2 = 0. 1). care se mai scrie sub forma x+ + y = . 1 3. a12 = 2. deci conica este o hiperbol¼ a. Aşadar. 1. iar raza r = . CONICE 2 2 1 3 5 0. C(1. a23 = 6. 2 2 2 2. În acest caz a11 = 6. Fig. a23 = 16. . 2x0 + 9y0 16 = 0. 6x0 6 = 0. a22 = 0. relaţiile de transformare a coordonatelor 5 5 sunt: 8 > 1 > < x = 1 + p (2X + Y ) 5 . Soluţie. centrul 2 p 2 2 1 3 10 cercului este C . Soluţie. 2 = 10 (am ţinut seama c¼ a a12 < 0). forma canonic¼ 40 = 0 sau 2 2 X Y 1 + 1 = 0. Coordonatele 6 0 centrului C al conicei sunt date de sistemul 5x0 + 6y0 11 = 0. Obţinem x0 = 1.92 10. Ecuaţia caracteristic¼a este 2 5 36 = 0 şi are r¼ ad¼ acinile . > > 1 : y = 2 + p ( X + 2Y ) 5 Gra…cul conicei este cel din …g. Unghiul de rotaţie este. a13 = 2. Prin urmare. Ecuaţia caracteristic¼ a este 2 15 + 50 = 0 şi are r¼ ad¼ acinile 1 = 5. În consecinţ¼ a. y0 = 2. = arctg . a22 = 9. conica este o elips¼ a. S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a se reprezinte gra…c conica 6x2 4xy + a şi s¼ 2 9y 4x 32y 6 = 0.6). 6 2 a33 = 6. Aşadar. deci = = 50 > 0. cos = p . conform (1.

5).5). = 1. Unghiul de rotaţie 4 9 2 2 3 este = arctg . 1 1 Soluţie. 5. b) x2 2xy + 2y 2 4x 6y + 30 = 0. a) Deoarece = = 1 > 0. 3 4 2 5 3 5 Coordonatele centrului conicei sunt date de sistemul 2x0 + y0 + = 0. Prin urmare. = 0. 1 2 Coordonatele centrului conicei sunt date de sistemul x0 y0 2 = 0. deci conica este o hiperbol¼ a. Se obţine x0 = 2. cos = p . conica este o elips¼ a degenerat¼ a în centrul s¼ au. conica este o hiperbol¼ a degenerat¼ a translaţia x = 2+x0 . Trecând la 02 . C(7. Dup¼ 02 0 0 conicei devine 2x + 5x y 3y = 0 sau (2x0 y 0 )(x0 + 3y 0 ) = 0. 5 2 Soluţie. conform (1. Prin urmare. 2. deci conica este o elips¼ a imaginar¼ a. y0 = 5. se obţine = 36. x0 2 2 2 3y0 + 8 = 0. x0 +2y0 3 = 0. deci conica este o elips¼ a. deci. În consecinţ¼ a. relaţiile de 3 13 13 transformare a coordonatelor sunt: 8 > x = 1 + p1 (3X + 2Y ) > < 13 .5). = 0. S¼ a se determine natura conicelor de ecuaţii: a) x2 2xy + 2y 2 4x 6y + 29 = 0. 2. Fig. Atunci sin = p . Din (1. y = 1 +y 0 . 2 = 4 (a12 > 0). 2 4. b) În acest caz. y0 = 1. forma 2 2 X Y canonic¼a este 9X 2 4Y 2 36 = 0 sau 1 = 0. PROBLEM E REZOLVATE 93 1 = 9. Deoarece = 5 2 = 49 > 0. > > 1 : y = 1 + p ( 2X + 3Y ) 13 Gra…cul conicei este cel din …g. deci. conform (1. Prin urmare. ecuaţia a.5). Se obţine x0 = 7. S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a se reprezinte gra…c conica 2x2 + 5xy a şi s¼ 2 3y + 3x + 16y 5 = 0.

4 . Trecând la variabilele x şi y rezult¼ a c¼ a. 4 4 02 0 0 02 25 0 0 2 25 ecuaţia conicei devine 2x + 4x y + 2y = 0 sau (x + y ) = 0. Fig. conica degenereaz¼ a în dreptele paralele de ecuaţii 2x y + 5 = 0. x + y 3 = 0 (…g. 4). 0 1 7 2 2 2 2 B 2 C Soluţie. y = + y 0 . y0 = o soluţie a acestei ecuaţii. 3 6. Fig. Deoarece = = 0 şi rang @ = 1. conica degenereaz¼a în dreptele paralele de ecuaţii 2x + 2y 1 = 0. x + 3y 1 = 0 (…g.94 10. Dup¼ a translaţia x = 1 + x0 . conica are 2 2 7 A 2 2 2 7 o in…nitate de centre care se a‡a¼ pe dreapta de ecuaţie 2x + 2y = 0. în acest caz. Alegem 2 3 3 x0 = 1. care 0 0 0 0 8 16 conduce la (4x + 4y + 5)(4x + 4y 5) = 0. 3). CONICE variabilele x şi y rezult¼ a c¼ a. S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a se reprezinte gra…c conica 2x2 + 4xy + a şi s¼ 2 2y 7x 7y + 3 = 0. în acest caz.

3 3 2 5 c) trece prin punctele A(1. b) are ca diametru segmentul [AB]. 5 Fig. 5 5 2 cu axa Oy. 3. iar excentricitatea 0. forma canonic¼ a a ecuaţiei parabolei este 2 5 Y2 = X. B( . unde A (1. B (0. unde A ( 1. B (3. S¼ a se determine centrul şi raza cercului circumscris triunghiului ABC. F2 ( 2 2. S¼ a se scrie ecuaţia cercului care: a) trece prin punctul A (3. 6) şi are centrul C ( 1. Intersectând cu parabola 1 2 g¼ asim vârful parabolei V ( . Prin urmare. ). 2). d) trece prin punctele A (1. intersect¼ am. iar distanţa p dintre p focare este 8. S¼ a se reprezinte gra…c conica de ecuaţie x2 4xy + 4y 2 6x + 2y + 1 = 0. deci conica este 2 4 1 1 o parabol¼ a. de exemplu. ecuaţia 4y +2y +1 = 0 nu are r¼ ad¼acini reale. Deoarece I = 5. rezult¼ a p = p . 5 3. În consecinţ¼ a. S¼ a se scrie ecuaţia elipsei ale c¼arei axe de simetrie coincid cu axele de coordonate. 3). 5. 5 2 Conform (1. iar gra…cul cel din …g. C ( 2. Dac¼ a x = 0. 3). 6. dac¼ a: p p a) are focarele F1 (2 2. Pentru a alege semnul. B (3. 2. 1) şi determin¼ a pe dreapta de ecuaţie 3x 4y + 5 = 0 o coard¼ a de lungime 8. 2). Probleme propuse 1. e) are centrul C (2. ecuaţia axei parabolei este x 2y 1 = 0. 2). ecuaţia p 5 2 5 1 a a parabolei este Y 2 = canonic¼ X. 3). 0) şi semiaxa mare 3. Unghiul de rotaţie este = arctg . . 0). 2). ). 3. deci parabola nu intersecteaz¼ p a axa Oy.9). 1 2 3 Soluţie. 2 3 d) are semiaxa mare 25. b) are semiaxa mic¼ a 6. c) are centrul C (3. PROBLEM E PROPUSE 95 7. = 25. 4) şi are centrul pe dreapta x + y 1 = 0. În acest caz = 0 şi rang = 2. 5) şi este tangent dreptei de ecuaţie 2x y + 1 = 0. 5).

iar N un punct pe OM astfel ca ! a ! ON = N M . perpendiculare între ele. . 6). În cazul conicelor cu centru s¼ a se determine locul geometric al centrelor conicelor şi s¼ a se reprezinte gra…c. 4). S¼ a se g¼ aseasc¼ a locul geometric al punctelor din care se pot duce tangente la conica x2 2y 2 2 = 0. care: a) are distanţa de la vârf la focar egal¼ a cu 5. y = t2 + t + 2. S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a şi s¼ a se reprezinte gra…c conicele: a) 4x2 + 16y 2 + 4x 80y + 85 = 0. Fie M un punct mobil pe cercul de ecuaţie x2 +y 2 = 4 şi A ( 2. Recunoaşteţi conicele de ecuaţii: a) x2 + y 2 2tx 4ty + 1 + t2 = 0. S¼ a se scrie ecuaţia hiperbolei ale c¼ arei axe de simetrie coincid cu axele de coordonate. t 2 R. S¼ a se g¼ aseasc¼ a locul geometric al punctului C. F2 (5. 8. d) 2x2 + y 2 + 4x 6y + 12 = 0. b) x = 2t2 + t + 4. de semiaxe a şi b. Dreapta P N taie axa mic¼ a în Q. 2). h) 4xy 3y 2 + 4x 14y 7 = 0. l) 4x2 + 4xy + y 2 13x 4y + 8 = 0. p3 3). 12. 7. 2 R. Fie P proiecţia ortogonal¼ a a punctului M pe axa mare. S¼a se arate c¼ a segmentul P Q este b constant. g) 4xy + 3x 3y 18 = 0. cu axa transvers¼ a Ox. S¼ a se scrie ecuaţia parabolei cu vârful în origine. iar paralela în B la Ox intersecteaz¼a OM în C.96 10. k) 4x2 + 12xy + 9y 2 8x 12y 5 = 0. b) 5x2 + 8xy + 5y 2 18x 18y + 9 = 0. 0). 15). j) 8x2 + 6xy + 6x + 3y + 1 = 0. i) 9x2 24xy + 12y 2 = 0. Aceeaşi problem¼ a pentru conicele de ecuaţii x2 2xy + (1 ) y 2 + 2 x = 0. b) trece prin punctul A (2. 10. t 2 R. m) x2 4xy + 4y 2 6x + 2y + 1 = 0. CONICE 4. 0) şi trece prin punctul A(8. f) x2 + 2xy + y 2 + 3x 3y 18 = 0. S¼ a se scrie ecuaţia parabolei care are ca dreapt¼ a directoare axa Ox şi focarul F (0. c) 4xy + 3y 2 + 16x + 12y 36 = 0. 4). Un punct M descrie o elips¼ a cu centrul în O. 0). c) are focarele F1 (0. 0). F2 (0. dac¼ a: p p a) are focarele F1 ( 2 2. p punctul A(1. 11. e) xy + 2x + y = 0. 4) şi trece prin d) este echilater¼a şi trece prin punctul A(2 3. 6. 2 R. 5. 9. S¼ a se discute natura conicelor de ecuaţie x2 + 2 xy + y 2 2x 4y + 4 = 0. F2 (2 2. Dreapta AM intersecteaz¼ a axa Oy în B. b) are focarele F1 ( 5. 0) şi distanţa dintre vârfuri p 4.

conica degenereaz¼ a 2 1 în dreptele paralele de ecuaţii 2x + 3y 5 = 0. x = 2+ p (2X Y ). 1 3 2. 1 1 2 . ). a) y 2 = 20x. h) hiperbol¼ a conjugat¼ a 4 4 2 4 2 1 1 1 X 2 4Y 2 +4 = 0. g. axa parabolei: 5 1 1 2 2 x 2y 1 = 0. g) hiperbola echilater¼ a 8X 2 8Y 2 63 = 0. 2 conica este o parabol¼ a. 3. r = 1. a sin t). = 0. c) 9x2 + 4y 2 36 = 0. Dreapta y = Y + m(x X) este tangent¼ a la hiperbola dat¼ a. 3). M (a cos t. x = 3 + p (X 2Y ). e) hiperbola echilater¼ a 1 = 0. y = + (X + Y ). 4 2 2 9 36 1 1 C(3. a) x2 +9y 2 9 = 0. c) 5x2 +5y 2 30x+50y+26 = 0. ). b) elipsa X 2 + 1 = 0. 2 5 5 i) hiperbol¼ a degenerat¼ a în asimptotele sale: x 2y = 0. Eliminând parametrul. 4 p 2 p 2 9 2 2 X2 Y 2 = . 11. y = 2. 10. conica 2 1 este elips¼a real¼a. c) 3x2 y 2 + 12 = 0. P (a cos t. = arctg2. INDICA ŢII ŞI R ASPUNSURI 97 4. c) hiperbola 1 = 0. 1). se obţine locul geometric: parabola de ecuaţie y = 4x + 4. x = 1+ (X Y ). 2 2 b) 9x2 + 13y 2 468 = 0. ). p p 4 4 2 2 3 = . 1). 2 5 5 1 Dac¼ a j j > 1. m1 m2 = 1. axa 5 2 2 parabolei: 2x + y 3 = 0. k) conic¼ a cu o in…nitate de centre a‡ate pe dreapta de ecuaţie 2x + 3y 2 = 0. unde este discriminantul ecuaţiei în x. Eliminând 1 + cos t 1 + cos t 1 + cos t 2 parametrul. d) elipsa 5 5 2 2 X Y imaginar¼ a 2x02 + y 02 + 1 = 0. Y ). j) hiperbol¼ a degenerat¼ a în asimptotele sale: 4x + 3y + 1 = 0. M (2 cos t. 1). B(0. C(1. y = 1+ p (X+2Y ). C( . x = +x0 . C(2. y = 2+ (X +Y ). y = +y 0 . y = 1 + (X + Y ). 4. a) = 1 . 6. 2). Ecuaţia cercului este x2 +y 2 +x 3y = 0. axa parabolei: 4 2 2 2 3 3 x+y = 0. Dac¼ a = 1. f) Y 2 = p X. l) Y = p X. Fie M (X. Q(0. deci din M se pot duce dou¼ a tangente la hiperbol¼ a. 4). 1. = arctg2. N ( . = arctg . = arctg . conica degenereaz¼ a într-un punct. 3x 2y = 0. Se obţine locul geometric: 2 2 a2 cos t ab sin t X + Y = 1. b sin t). b) x2 + y 2 2x 8y + 12 = 0. V (1. coordonatele 1 2 2 1 centrelor sunt x = 2. d) 16x2 + 25y 2 10000 = 0. a) x2 + y 2 + 2x 6y 15 = 0. m) Y = p X. conica este hiperbol¼ a nedegenerat¼ a. b) y 2 = 8x. b) 9x2 16y 2 144 = 0. 2x + 3y + 1 = 0. ¼ 4. ). ). 4 p p 4 4 3 2 3 2 = . 2= f 1. iar dac¼ a 2 ( 1. a+b a+b 2 sin t 2 cos t 2 sin t P Q = a. 1)nf g. V (3. Indicaţii şi r¼ aspunsuri 1. 0). aceast¼ a ecuaţie are dou¼ a r¼ ad¼ acini reale distincte. În cazul conicelor cu centru nedegenerate. 5. y = 4 + p (2X + Y ). x = 1+ (X Y ). = (2 1)2 . d) x2 y 2 8 = 0. Dac¼ a M satisface X 2 2Y 2 2 < 0. ). V ( . C( . a) x02 1 5 Y2 elipsa +y 02 1 = 0. C( 1. a) x2 y 2 4 = 0. 8. e) x2 +y 2 4x+2y 20 = 0. Acestea vor … perpendiculare. 2x + 1 = 0. Se obţine m2 (X 2 2) 2mXY + Y 2 + 1 = 0. 7. = . x2 = 18y 27. Dac¼ a = . C( . 2 sin t). 9. d) x2 +y 2 4x+2y 5 = 0. care se obţine dup¼ a înlocuirea lui y în ecuaţia conicei. x = + (X Y ).

98 10. = (1 ). conica este un cerc imaginar. În cazul conicelor cu centru nedegenerate. dreptele x = 0. conica este hiperbol¼ a nedegenerat¼ a. care este ecuaţia unei parabole. 1). x = + x0 . deci: dac¼ a jtj > . a) Ecuaţia se mai scrie sub forma (x t)2 + (y 2t)2 = 1 4t2 1. 4 2 Dac¼a < 0. dac¼ at= . Dac¼ a = 0. iar dac¼ a = 1. 12. b) = . (0. . 2t). 2 = f0. 1). coordonatele centrelor sunt x = 1 . dac¼ a jtj < . conica este un cerc cu centrul în punctul C(t. conica este un 2 2 1 1 cerc degenerat în centrul s¼ au C( . 1g. CONICE se obţine ecuaţia locului geometric al centrelor: x2 y 2 x + 2y = 0. Astfel. b) Se elimin¼ a parametrul t. conica este elips¼ a real¼a. y = 1 + y 0 . 1)nf1g. mai puţin punctele (1. de ecuaţie x y = 0. y = 1. conica este un cerc degenerat 2 2 1 în centrul s¼au C( . x 2y+2 = 0. conica degenereaz¼ a în dou¼a drepte confundate. de 2 2 unde rezult¼a ecuaţia conicei: x 4xy + 4y 2 x + y + 2 = 0. x 2y = t. hiperbola degenereaz¼ a în asimptotele sale. da raz¼ a 2 p 1 1 r = 4t2 1. dac¼ a t = . Dac¼a 2 (0. care este 3 1 2 hiperbola x02 y 02 + = 0. locul geometric …ind dreapta y = 1. 1). 1).

Sfera. Ecuaţia sferei cu centrul în punctul C(a. Se numeşte cuadric¼a mulţimea punctelor M (x. CAPITOLUL 11 Cuadrice 1. a22 . a13 . iar a11 . Prezent¼am acum. y. i = 1. a12 . cuadricele uzuale şi ecuaţiile lor standard. : a c b > x z y . b. în raport cu repere carteziene convenabil alese. z) din spaţiu cu proprietatea a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz + 2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44 = 0.1) D . este 2 2 (x a) + (y b)2 + (z c) = R2 . j i. 4. Urm¼atoarele dou¼ a familii de drepte 8 > x z y < + = 1+ (1. unde aij 2 R. i . : = 1 a c b 99 . Preliminarii ! ! ! Fie (O. c) şi de raz¼ a R. j . a33 . 4. k ) un reper cartezian în spaţiu. j = 1. a23 nu sunt toţi nuli. x2 y2 z2 Elipsoidul + + 1=0 a2 b2 c2 x2 y2 z2 Hiperboloidul cu o pânz¼a + 1=0 a2 b2 c2 x2 y2 z2 Hiperboloidul cu dou¼a pânze 2 + 2 +1=0 a b c2 x2 y2 z2 Conul + = a2 b2 c2 2 2 x y Paraboloidul eliptic + 2 = 2z a2 b 2 x y2 Paraboloidul hiperbolic 2 = 2z a b2 x2 y2 Cilindrul eliptic + =1 a2 b2 x2 y2 Cilindrul hiperbolic =1 a2 b2 Cilindrul parabolic y 2 = 2px Generatoare rectilininii la cuadrice.

> x y : = a b unde şi nu sunt simultan nuli şi 8 > x y < + = (1. y. Un punct C se numeşte centru de simetrie al cuadricei dac¼ a simetricul faţ¼ a de C al oric¼arui punct M al cuadricei aparţine cuadricei. Aceste dou¼ a familii de drepte se numesc generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o pânz¼ a. În acest caz: 8 > x y < + =2 z (1. y0 . z0 ). La aceast¼ a form¼a se poate ajunge printr-o translaţie şi o rotaţie adecvat¼ a a reperului cartezian. .4) D .2) D . elipsoidul.3) D . Pentru orice cuadric¼ a se poate deter- mina un reper cartezian convenabil faţ¼ a de care ecuaţia (1.6) a12 x0 + a22 y0 + a23 z0 + a24 = 0 . trece o generatoare şi numai una din …ecare familie. ecuaţia conicei devine: a11 x0 2 + a22 y 0 2 + a33 z 0 2 + 2a12 x0 y 0 + 2a13 x0 z 0 + 2a23 y 0 z 0 + f (x0 . Reducerea cuadricelor la forma canonic¼a. z0 ) = 0. z0 sunt soluţii ale sistemului de ecuaţii: a11 x0 + a12 y0 + a13 z0 + a14 = 0 (1. : a b . z) = 0. consider¼am a11 a12 a13 = a12 a22 a23 . are o form¼ a cât mai simpl¼ a. Pentru …ecare cuadric¼ a de ecuaţie (1. a13 x0 + a23 y0 + a33 z0 + a34 = 0 În urma translaţiei x = x0 + x0 . se a‡a¼ pe hiperboloidul cu o pânz¼ a. Prin …ecare punct al hiperboloidului cu o pânz¼ a. : a b . y0 . hiperboloizii şi conul au centru de simetrie şi se numesc cuadrice cu centru. Un rezultat similar este valabil şi pentru paraboloidul hiperbolic. z) = a11 x + a22 y + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz + 2a14 x+ 2 2 +2a24 y + 2a34 z + a44 . cuadrica are centru de simetrie punctul C(x0 . unde x0 . y0 .5).5) f (x. : = 1+ a c b unde şi nu sunt simultan nuli. z = z0 + z 0 .100 11. CUADRICE unde şi nu sunt simultan nuli şi 8 > x z y < + = 1 (1. > x y : =2 z a b unde şi nu sunt simultan nuli. Dintre cuadricele de mai sus. : a c b > x z y . y = y0 + y 0 . a13 a23 a33 Dac¼a 6= 0. y. unde f (x. pe când paraboloizii nu au centru de simetrie şi se numesc cuadrice f¼ar¼a centru.

numit¼ a generatoare. y. se obţine condiţia de compatibilitate (1. . Se determin¼ a valorile proprii 1 . pentru reducerea ecuaţiei la forma canonic¼ a. v = x0 i + y 0 j + z 0 k . ) = 0. a13 . . z0 Z ecuaţia conicei devine 2 2 2 1X + 2Y + 3Z + f (x0 . Pentru a obţine ecuaţia suprafeţei cilindrice. atunci sistemul (1. Fie ! v = l i + m j + n k 6= 0 şi curba C de ecuaţii F (x. 3 ale matricei acestei forme p¼ atratice. G(x. Dac¼a = 0. În acest caz. ! ! ! ! Suprafeţe cilindrice. z) = 0 trebuie s¼ a …e compatibil. y0 . z) = 0 (1. se efectueaz¼ a o rotaţie a reperului cartezian. w g. Ecuaţia suprafeţei cilindrice va … (nx lz. Aceast¼ a ecuaţie este ecuaţia canonic¼a a cuadricei. ! v. j . se efectueaz¼a mai întâi o rotaţie ca mai sus. z) = 0 : G(x. z) = 0 Se numeşte suprafaţ¼a cilindric¼a suprafaţa generat¼ a prin mişcarea unei drepte de direcţie ! v . se consider¼ a forma p¼ atratic¼ a : V3 ! R. (! v ) = a11 x0 2 + a22 y 0 2 + a33 z 0 2 + ! ! ! ! +2a12 x0 y 0 + 2a13 x0 z 0 + 2a23 y 0 z 0 . care se sprijin¼a pe curba C. Dac¼ a cel puţin unul dintre coe…cienţii a12 . Fie B matricea de trecere de la baza ! ! ! ! ! ! f i .8) ( . y. Dup¼ a schimbarea de variabil¼a 0 0 1 0 1 x X @ y0 A = C @ Y A . 2 R. z0 ) = 0. 1. ny mz = Aceste drepte trebuie s¼ a se sprijine pe curba C. precum şi vectorii proprii ortonormaţi corespunz¼ atori: ! u. Mai precis. PRELIM INARII 101 Dac¼ a a12 = a13 = a23 = 0. v . 2 . y. se procedeaz¼ a dup¼ a cum urmeaz¼ a.7) . folosind metoda valorilor şi vectorilor proprii. cu valori şi vectori proprii. deci sistemul de ecuaţii 8 > > nx lz = < ny mz = > > F (x. y. Eliminând x. ecuaţia cuadricei este deja sub form¼ a canonic¼ a. z între aceste ecuaţii. O dreapt¼ a de vector director ! a variabil¼ v are ecuaţiile nx lz = . k g la baza f u . Generarea suprafeţelor Suprafeţe riglate. y. a23 este nenul.6) nu are soluţie unic¼ a. ny mz) = 0. !w . urmat¼ a de o translaţie adecvat¼ a. O suprafaţ¼ a se numeşte riglat¼a dac¼ a poate … generat¼ a prin mişcarea unei drepte care se sprijin¼ a pe o curb¼ a dat¼a. numit¼ a curb¼a directoare a suprafeţei.

presupunem c¼ a ecuaţiile genera- toarei au forma x x0 y y0 z z0 = = . Ecuaţia suprafeţei de rotaţie va …: 2 2 ((x x0 ) + (y y0 )2 + (z z0 ) . y. numit¼a curb¼a directoare. y. z) = 0 : G(x. y0 .102 11. deci sistemul de ecuaţii 8 x x y y0 z z0 > 0 < = = 1 F (x. > : G(x. z z0 z z0 Suprafeţe de rotaţie.7). Fie V (x0 . y. ) = 0. . de ecuaţii (1. care trece prin punctul …x V . suprafaţa generat¼a prin rotirea unei curbe C. z din cele trei ecuaţii rezult¼ a condiţia de compatibilitate 2 ( . z0 ) un punct …x şi C curba de ecuaţii (1. lx + my + nz) = 0. Se numeşte suprafaţ¼a de rotaţie. numit¼ a generatoare. y. CUADRICE Suprafeţe conice. lx + my + nz = : Cum cercul se sprijin¼ a pe curba C. Pentru a obţine ecuaţia unei suprafeţe conice. Ecuaţia suprafeţei conice va … x x0 y y0 ( . Se numeşte suprafaţ¼a conic¼a suprafaţa generat¼ a prin mişcarea unei drepte. 1 Aceast¼ a dreapt¼ a trebuie s¼ a se sprijine pe curba C. S¼a presupunem c¼a axa de rotaţie d are ecuaţiile x x0 y y0 z z0 = = . Eliminând x. z între aceste ecuaţii obţinem condiţia de compatibilitate (1. z) = 0 trebuie s¼ a …e compatibil. ) = 0. în jurul unei drepte …xe d. şi se sprijin¼ a pe curba C.7). Eliminând x. Acest cerc generator este intersecţia dintre o sfer¼ a de raz¼ a variabil¼ a cu centrul pe d şi un plan perpendicular pe d . y. l m n Când curba C se roteşte în jurul dreptei d. deci are ecuaţiile: 2 2 2 (x x0 ) + (y y0 )2 + (z z0 ) = . orice punct M 2 C descrie un cerc (numit cerc generator sau paralel ) care se a‡a¼ într-un plan perpendicular pe d şi are centrul pe dreapta d.8). z) = 0 trebuie s¼ a …e compatibil. numit vârf. z) = 0 . y. numit¼ a ax¼a de rotaţie. rezult¼ a c¼ a sistemul de ecuaţii 8 2 2 > > (x x0 ) + (y y0 )2 + (z z0 ) = 2 < lx + my + nz = > > F (x.

Ecuaţiile dreptei care 2 2 1 trece prin C( . deci sfera are centrul în punctul C( . y = t + 1. ecuaţia 2 sferei se poate scrie sub forma (x 1)2 + (y + 2)2 + (z 3)2 = 25. g¼ asim x0 = 4. 0) şi perpendicular¼ a pe planul de ecuaţie x + y z = 0 sunt 2 1 1 x + = y 1 = z sau sub form¼ a parametric¼ ax=t . 2. 3). planul 1+4+4 este tangent la sfer¼ a. Deoarece = 47y0 + 43z0 + 458 = 0. 1. 5 4 5y 2 8yz + 5z 2 94y + 86z + 458 = 0. S¼ a se g¼ aseasc¼a coordonatele punctului de tangenţ¼ a. 3. 6 3. se obţine centrul cercului de intersecţie 2 5 1 dintre sfer¼a şi plan. b) Grup¼am termenii 2 1 2 1 care conţin variabila x şi form¼ am un p¼ atrat perfect. ecuaţia sferei se poate scrie sub forma 1 2 5 1 (x ) + (y + 1)2 + (z 0)2 = . Vom determina punctul de tangenţ¼ a. Distanţa de la centrul j2 + 6 2 24j sferei la planul dat este d = p = 6. PROBLEM E REZOLVATE 103 2. y + 2y = (y + 1) 1. 3). z = t. 2 2 Intersectând aceast¼ a dreapt¼ a cu planul. S¼ a se arate c¼ a planul de ecuaţie x + 2y 2z 24 = 0 este tangent la sfera de ecuaţie x2 + y 2 + z 2 4x 6y 2z 22 = 0. b) x2 + y 2 + z 2 x + 2y = 0. elipsa degenereaz¼ a în centrul s¼ au. adic¼ ax x = (x ) . În consecinţ¼ a. 1. deci sfera are centrul în punctul C(2. sfera are centrul C(1. rezult¼ a c¼ a sfera are centrul în origine şi raza egal¼ a cu 2. avem x = 2y + 2z + 24. c) x2 + y 2 + z 2 2x + 4y 6z 11 = 0. 4y0 + 5z0 + 43 = 0. 2. şi anume punctul C 0 ( . 2 4 2 2 Similar. r = R 2 0 2 CC . ). 0) şi 2 p 4 2 5 raza r = . Înlocuind în ecuaţia sferei. S¼ a se g¼ aseasc¼ a centrul şi raza cercului de ecuaţii x2 + y 2 + z 2 + x 2y = 0 . deci y0 = 7. Din ecuaţia planului. deci punctul de tangenţ¼ a este T (4. 0) şi raza R = . 3) şi raza r = 5. Probleme rezolvate 1. 2. c) Procedând analog. Prin urmare. p 2 4 1 5 deci sfera are centrul în punctul C( . . Cum = = 9 > 0. Ecuaţia sferei se mai poate scrie sub forma (x+ )2 +(y 1)2 +z 2 = . Soluţie. Raza r a acestui cerc se obţine 3 6 2 p p 7 din teorema lui Pitagora. x+y z =0 1 5 Soluţie. C(7. deci d = R. Soluţie. z0 = 3. S¼ a se determine centrul şi raza sferei de ecuaţii: a) x2 + y 2 + z 2 = 4. . 1. conica este 4 5 o elips¼a al c¼ arui centru satisface ecuaţiile 5y0 4z0 47 = 0. De remarcat c¼ a sfera trece prin origine. Din ecuaţia planului. obţinem ecuaţia unei conice. 1) şi raza R = 6. 7. t 2 R. a) Deoarece ecuaţia sferei se mai scrie sub forma (x 0)2 +(y 0)2 +(z 2 0) = 4. Rezult¼ ar= p . Ecuaţia sferei se mai poate scrie sub forma (x 2)2 +(y 3)2 +(z 1)2 = 36. Aşadar.

12y0 + 5z0 6 = 0. C(2. Aceste drepte sunt paralele cu planul dat dac¼ a şi numai dac¼ ! ! ! ! a v1 ? n .104 11. 4x + 5y + 10z = 20 ecuaţiile acestei generatoare vor … . 32y 2 24yz + 5z 2 + 16y 12z + 20 = 0. 6). = . 2). deci punctul de tangenţ¼ a este T ( 6. Înlocuind în (2. 4. S¼ a se arate c¼a planul de ecuaţie 4x 12y + 9z 6 = 0 este tangent la x2 y2 z2 cuadrica de ecuaţie + + 1 = 0. Prin urmare. ! ! ! i j k ! ! Direcţia primei generatoare este v1 = ! == 2 2 i + 2 j + 2 4 2 0 ! ! ! ! k . : = 1 : = 1+ 5 2 4 5 2 4 Punând condiţia ca o generatoare din prima familie s¼ a treac¼a prin punctul A. deci y0 = 2. 6= 0. În consecinţ¼ a. se obţin ecuaţiile generatoarei: . 32 12 Cum = = 16 > 0. S¼a remarc¼ am c¼ a 6= 0 (altfel ar rezulta > x y > x y : = : = z 4 2 4 2 = 0. obţinem ecuaţia unei conice. > x z y .1). S¼ a se precizeze natura acestei cuadrice.3) şi (1. ceea ce contrazice ipoteza c¼ a şi nu sunt nuli simultan). g¼ asim x0 = 6. . Din ecuaţia planului. Înlocuind în ecuaţiile iniţiale şi simpli…când corespunz¼ ator. Conform (1. Similar. z0 = 6. 6).1) 5 2 4 5 2 4 > x z y . x 2y 8 = 0 x 2y 4z = 0 7. Similar. Ecuaţiile generatoarelor vor … > x y > x y < + = z < + = 4 2 şi 4 2 . 9 3 Soluţie.1) y+4=0 şi împ¼arţind la . avem x = 3y z + . ecuaţiile generatoarelor rectilinii sunt 8 8 > x z y > x z y < + = 1+ < + = 1 (2. 6= 0. S¼ a se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului hiperbolic x2 y2 = z care sunt paralele cu planul 3x + 2y 4z = 0. S¼a se g¼ aseasc¼ a coordonatele punctului 9 1 4 de tangenţ¼ a. v2 ? n . = 0 şi 6= 0. CUADRICE 4. Înlocuind în ecuaţia 4 2 cuadricei.4). 5. S¼ a se reduc¼ a la forma canonic¼ a cuadrica 5x2 + 7y 2 + 5z 2 + 2xy + 2xz + 2yz 6y + 4z + 1 = 0. Deoarece = 8y0 6z0 + 20 = 0. Rezult¼ a = 2 . conica este o elips¼ a al c¼ arui centru satisface 12 5 ecuaţiile 32y0 12z0 + 8 = 0. 2. rezult¼ a c¼ a generatoarele c¼ autate au x + 2y 2z = 0 x + 2y 4 = 0 ecuaţiile şi . S¼ a se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii ale hiperboloidului cu o pânz¼a x2 y2 z2 + = 1. Din ecuaţia planului. 16 4 8 Soluţie. care trec prin punctul A (5. 4x 5y 10z = 20 6. pentru a doua generatoare obţinem ! v1 = 8 2 i + +4 2 j 4 k . 25 16 4 Soluţie. se ajunge la relaţia 2 = 0. În acest caz 8 vom folosi (1. o 2x 5z = 0 generatoare din a doua familie trece prin punctul A dac¼ a = 6= 0. elipsa degenereaz¼ a în centrul s¼ au. Similar 6= 0. unde ! ! ! ! n = 3i +2j 4 k .

p . ( p . iar vectorii proprii ortonormaţi corespunz¼ atori ( p . p ). 2 0 1 5 1 1 Valorile proprii ale matricei A = @ 1 7 1 A sunt 1 = 4. 0. 0. =1 7 1 6= 0. Valorile proprii ale matricei 4 2 0 0 1 0 2 4 A=@ 2 2 2 A sunt 1 = 0. 2 2 3 3 3 1 2 1 ( p . Dup¼ + z 0 . p ). p . z = ). = 2 2 2 = 0. ecuaţia 2 2 2 2 cuadricei devine 3 5x0 2 + 7y 0 2 + 5z 0 2 + 2x0 y 0 + 2x0 z 0 + 2y 0 z 0 = 0. p . p ). PROBLEM E REZOLVATE 105 5 1 1 Soluţie. Aceeaşi problem¼ 8xz 4yz + 6x 5 = 0. 2. 0 2 4 Soluţie. B 3 6 C B C @ 1 1 1 A p p p 2 3 6 0 0 1 0 1 x X Dup¼ a @ y0 a schimbarea de variabil¼ A = C @ Y A. p ). 2 = 6. deci cuadrica este cu centru. : x + y + 5z + 2 = 0 1 1 1 1 Obţinem C(0. În acest caz. y = + y 0 . ecuaţia cuadricei devine z0 Z 3 X2 Y2 Z2 4X 2 + 5Y 2 + 8Z 2 = 0 sau + + 1 = 0. a translaţia x = x0 . p ). În acest caz. Dup¼ normaţi corespunz¼ a 6 6 6 3 3 3 2 2 . p ). ( p . p . iar vectorii proprii orto- 4 2 0 1 2 1 1 1 1 1 1 atori sunt ( p . 3 = 4. . 1 1 5 Coordonatele centrului se obţin rezolvând sistemul 8 < 5x + y + z = 0 x + 7y + z 3 = 0 . a pentru cuadrica 2y 2 + 4xy 8. 3 = 1 1 5 1 1 1 1 1 = 8. 2 = 5. matricea de trecere de la baza canonic¼ a la aceast¼a baz¼ a …ind 6 6 6 0 1 1 1 1 p p p B 2 3 6 C B C B C B 1 2 C C=B 0 p p C. 2 3 3 3 8 10 16 Aşadar cuadrica este un elipsoid. ( p .

a se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice circumscrise sferei de ecuaţie x2 + 10. ) = 2 2 + 2 2 + 2 3 = 0. În consecinţ¼ a. În consecinţ¼ a. x y= Soluţie. rezult¼ a ecuaţia (y + )2 + y 2 + (y a c¼ )2 = 1 trebuie s¼ a aib¼ a o singur¼ a soluţie.106 11. a c¼ arei curb¼ a directoare este curba dat¼ a. 11. ecuaţia suprafeţei cilindrice este 2x2 + y 2 2 (4 x) = 0. ci sunt circumscrise unei sfere. Ecuaţiile generatoarelor sunt x = . Se obţine astfel condiţia de com- patibilitate ( . Z = z0 . Y = y0 + . S¼ 2 2 y + z = 1. proiecţia curbei date pe planul xOy are ecuaţiile 2x2 + y 2 2 (4 x) = 0 . care este echivalent¼ a cu 2 2 + + = 0. generatoarele …ind perpendiculare pe planul curbei directoare. B 6 3 C z z0 B C @ 1 1 1 A p p p p 0 p p 6 3 2 ecuaţia cuadricei devine 6y 0 2 4zp 02 6x + 2p3y 0 + 3 2z 0 5 = 0. C = B p2 p 1 0 C. deci intersecteaz¼ a sfera într-un singur punct. x+y+z =0 Soluţie. Înlocuind x = y + . z între cele patru relaţii. Generatoarele …ind perpendiculare pe planul curbei. genera- y z= toarele nu se sprijin¼ a pe o curb¼a directoare. Cuadrica este un paraboloid hiperbolic. deci discriminantul s¼au trebuie s¼ a …e nul. obţinem ecuaţia canonic¼ a a cuadricei: 8 6p 6 8 6Y 2 4Z 2 6X = 0. Notând p 6 p 8 8 35 3 3 2 X = x0 p . S¼ a se g¼ aseasc¼ a ecuaţiile proiecţiei ortogonale a curbei de ecuaţii 2x2 + y 2 2z = 0 pe planul xOy. z=0 . Ecuaţiile generatoarelor sunt . S¼ a se scrie ecuaţia cilindrului a c¼ arui curb¼ a directoare este curba de ecuaţii x2 y 2 = z . z = y în ecuaţia sferei. care se 3 2 3 2 2 p 0 35 mai poate scrie sub forma 6(y 0 + ) 4(z 0 ) 6x = 0. x+z 4=0 Soluţie. CUADRICE 0 1 1 1 1 B p p p 0 1 0 0 1 B 6 3 2 CC x x B C B C schimbarea de variabil¼ a @ y A = C @ y 0 A. Determin¼am ecuaţia suprafeţei cilindrice cu generatoarele paralele cu axa Oz. 2 2 Aşadar. 9. În acest caz. ( . Procedând ca mai sus. În consecinţ¼a. Ecuaţiile generatoarelor sunt . Aceste generatoare y z= 8 > > x z= < y z= se sprijin¼ a pe curba directoare dac¼ a şi numai dac¼ a sistemul 2 este > > x y2 = z : x+y+z =0 compatibil. ecuaţia suprafeţei este 2(x2 + y 2 + z 2 xy xz yz) 3 = 0. y = . se obţine condiţia (2 )2 (2 )2 + 3( + ) = 0. ) = + + . ale c¼ arei generatoare sunt paralele cu dreapta de ecuaţii x = y = z. y. vor avea direcţia ! ! ! ! x z= v = i + j + k . Eliminând x. ecuaţia suprafeţei cilindrice va … x2 y 2 2xz + 2yz + x + y 2z = 0.

ecuaţia suprafeţei conice este x2 + y 2 = z 2 . P ( 5. B (1. z = . Probleme propuse 1. ştiind c¼ a sfera x2 + y 2 + z 2 4x 12y + 36 = 0 este tangent¼ a interioar¼ a la sfera c¼ autat¼ a. 3). S¼ a se determine centrul şi raza cercurilor de ecuaţii: 2 2 (x 3) + (y + 2)2 + (z 1) = 100 a) . de curb¼ a directoare de ecuaţii x2 + y 2 = 1. b) z + 1 = 0. vârfurile sau parametrul parabolei. x y 1 z+2 3. S¼a se precizeze dup¼a caz semiaxele. 11). 3). Cum aceste generatoare 1 se sprijin¼a pe curba directoare. 1). 4. Axa de rotaţie trece prin punctul (2. 2). S¼a se determine curbele de intersecţie ale elipsoidului + + 1=0 16 12 4 cu planele de coordonate. 1). x+y 2=0 x2 + y 2 + z 2 2x + 2y + 4z 59 = 0 c) . z = 1. un cerc generator are ecuaţiile (x 2) + (y 2)2 + z 2 = 2 . 13. 2). + + 1 = 0. 2. 5. Soluţie. 10. care p 1 1 1 trece prin punctul A (0. C (4. c) are centrul C (3. 2x 2y z + 9 = 0 x2 + y 2 + z 2 4x 6z 14 = 0 b) . d) trece prin punctele M (3. 2. D ( 8. y 2 = 0. 5. 3. Deoarece acest cerc se sprijin¼ a pe dreapta de ecuaţii x + z = 2. 1. S¼ a se scrie ecuaţia suprafeţei care se obţine prin rotirea dreptei de ecuaţii x + z = 2. Prin urmare. 0. 1. x2 y2 z2 x2 y2 z2 a) x = 2. 5. 1). S¼ 8x 4z 205 = 0. 2. 18x 22y + 5z 30 = 0 a se scrie ecuaţiile planelor tangente la sfera de ecuaţie x2 + y 2 + z 2 6. ecuaţia suprafeţei de rotaţie este 2 (x 2) + (y 2)2 z 2 = 4. y = 0 în jurul dreptei de ecuaţii x 2 = 0. 4. PROBLEM E PROPUSE 107 12. Ecuaţiile generatoarelor sunt = = . 2. 2) şi este tangent¼ a planului 2x y 3z + 11 = 0. rezult¼ a c¼a 2 2 + 4 = 0. B ( 5. S¼ a se scrie ecuaţia sferei care: a) trece prin punctul A (2. S¼ a se g¼ aseasc¼ a centrul şi raza sferei circumscrise tetraedrului ABCD. x y z Soluţie. x2 y 2 z 2 7. 2. În consecinţ¼ a. 3) şi are centrul C (3. y = 2 0. 3. S¼ a se scrie ecuaţia sferei cu centrul în punctul A (4. S¼ a se arate c¼ a urm¼atoarele plane intersecteaz¼ a cuadricele corespunz¼ atoare. 0) şi are ca vector director ! ! 2 v = k . 16 12 4 32 18 2 . 0) şi are centrul în planul 2x + y z + 3 = 0. + = 1. dup¼ a nişte conice. 8. 1. 1). A (1. 2. În consecinţ¼ a c¼ a. care sunt paralele cu planul de ecuaţie 10x 11y + 2z = 0. 1) şi de raz¼a 5. S¼ a se scrie ecuaţia conului cu vârful în origine. 4. N ( 2. 3). unde A (1. S¼ a se scrie ecuaţia sferei cu centrul pe dreapta = = . b) are ca diametru segmentul [AB]. rezult¼ a 2 + 2 = 1. 2.

108 11. CUADRICE

x2 y2
c) y + 6 = 0; = 6z.
5 8
x y+64 z+2
9. S¼
a se precizeze poziţia dreptei de ecuaţii == faţ¼
a de
2 3 2
2 2 2
x y z x y z
elipsoidul + + 1 = 0. Aceeaşi problem¼a pentru dreapta = = şi
16 12 4 2 3 1
x2 y2 x2 y2
paraboloizii + = 2z, = 2z.
4 9 4 9
10. Pentru ce valori ale lui m, planul de ecuaţie 2x y 2z + m = 0, este
x2 y2
tangent la paraboloidul eliptic de ecuaţie + = 2z? S¼a se determine punctul
3 4
de tangenţ¼
a.
11. S¼ a se determine ecuaţiile generatoarelor rectilinii ale suprafeţei 4x2 9y 2 =
= 36z care trec prin punctul A (3; 0; 1); s¼
a se calculeze unghiul dintre ele.
x2 y 2 z2
12. Aceeaşi problem¼
a pentru suprafaţa + = 1 şi punctul A (3; 2; 4).
9 4 16
13. S¼ a se scrie ecuaţiile generatoarelor rectilinii ale suprafeţei x2 4y 2 = 16z
care sunt paralele cu planul 3x + 2y 4z = 0.
x2 y 2 z2
14. Aceeaşi problem¼
a pentru suprafaţa + = 1 şi planul 6x + 4y+
4 9 16
+3z 17 = 0.
y2 z2
15. S¼ a se determine generatoarele cuadricei x2 + 1 = 0 conţinute
4 9
în planul 6x + 3y 2z + 6 = 0.
16. S¼ a se reduc¼
a la forma canonic¼
a şi s¼
a se precizeze natura cuadricelor:
a) 5x2 + 6y 2 + 7z 2 4xy + 4yz 10x + 8y + 14z 6 = 0;
b) 2x2 + 5y 2 + 11z 2 20xy + 4xz + 16yz 24x 6y 6z 180 = 0;
c) y 2 z 2p+ 4xy 4xz 6x + 4y + 2z + 8 = 0;
d) y 2 + 2 3yz z 2 4x + 2 = 0;
e) axz + byz abx = 0, a2 + b2 > 0.
17. S¼ a se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice având generatoarele paralele cu
a pe curba de ecuaţii x = y 2 , z = 0.
dreapta x = y = z şi care se sprijin¼
18. S¼ a se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice ale c¼
arei generatoare sunt paralele
cu dreapta x + y + z = 0, x + 2y + 3z = 0 şi care are curba directoare de ecuaţii
x2 + y 2 + z 2 2 = 0, y = 0.
19. S¼ a se scrie ecuaţia cilindrului care are ca directoare curba de ecuaţii y 2 +
2
+z = x, x = 2z, ştiind c¼ a generatoarele sunt perpendiculare pe planul curbei
directoare.
20. S¼a se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice cu generatoarele paralele cu dreapta
2
x = y = z şi tangent¼a sferei de ecuaţie (x 3) + y 2 + z 2 1 = 0.
8
< x2 z2
21. Curba de ecuaţii =y se proiecteaz¼a ortogonal pe
: 3x2 3
3y + 4z + 2 = 0
planul xOz. S¼ a se precizeze natura şi centrul proiecţiei.

¼
4. INDICA ŢII ŞI R ASPUNSURI 109

22. S¼ a se scrie ecuaţia suprafeţei conice cu vârful în origine şi având curba
directoare de ecuaţii x2 + y 2 + z 2 = 4, x2 y 2 = 1.
23. S¼ a se scrie ecuaţia suprafeţei conice cu vârful V dat de intersecţia planelor
de ecuaţii x + 3z 10 = 0, y 2 = 0, x z + 2 = 0 şi care are curba directoare de
ecuaţii x2 + z 2 2x = 0, y = 0.

24.a se scrie ecuaţia conului cu vârful V (3; 0; 1), ale c¼
arui generatoare
x2 y2 z2
sunt tangente elipsoidului + + 1 = 0.
6 2 3
25. S¼ a se g¼
aseasc¼a locul geometric al tangentelor duse din origine la sfera de
2
ecuaţie (x 5) + (y + 1)2 + z 2 = 16.
x2 y2
26. S¼a se scrie ecuaţia suprafeţelor generate prin rotirea hiperbolei 2
a b2
1 = 0, z = 0 în planul axei Ox respectiv Oy.
27. S¼ a prin rotirea curbei de ecuaţii x2 +
a se scrie ecuaţia suprafeţei generat¼
2 2 x y z
+y z 1 = 0, 2x y = 0 în jurul dreptei de ecuaţii = = .
1 2 3
28. Sfera de ecuaţie x2 + y 2 + z 2 2y = 0 este luminat¼
a de un fascicul de raze
paralel cu dreapta x = y = z. S¼ a se g¼
aseasc¼
a forma umbrei aruncate de sfer¼ a pe
planul xOy.

4. Indicaţii şi r¼
aspunsuri
1. a) x2 +y 2 +z 2 6x+4y 2z 4 = 0. b) x2 +y 2 +z 2 2x+2y 6z +2 = 0. c)
x +y 2 +z 2 6x+10y+4z 18 = 0. d) Fie C(u; v; 2u+v+3) centrul sferei. Din CM =
2

CN = CP , rezult¼ a u = 1, v = 2. x2 + y 2 + z 2 2x + 4y 6z 35 = 0. 2. Punând
condiţia ca sfera x2 + y 2 + z 2 + mx + ny + pz + q = 0 s¼ a treac¼
a prin cele 4 puncte,
ajungem la relaţiile: m 2n p+q = 6, 5m+10n p+q = 126, 4m+n+11p+q =
138, 8m 2n + 2p + q = 72. Rezolvând, obţinem m = 4, n = 8, p = 10, q =
36, deci ecuaţia sferei c¼autate este x2 +y 2 +z 2 +4x 8y p10z 36 = 0. C( 2; 4; 5),
R = 9. 3. Sfera are centrul C(t; t+1; t 2). Din AC = 5, avem t = 1. Se obţin
dou¼a sfere de ecuaţii x2 +y 2 +z 2 2x+2z 3 = 0, x2 +y 2 +z 2 +2x 4y +6z +9 = 0.
4. Centrul sferei interioare este C(2; 6; 0), iar raza r = 2. Raza sferei c¼ autate este
R = r + AC = 5. Sfera c¼ autat¼ a are ecuaţia x2 + y 2 + z 2 8x 10y + 4z + 20 = 0.
1 7 11 p
5. a) C( ; ; ), r = 5 3. b) Cercul trece prin centrul sferei. C(2; 0; 3),
3
p 3 3
r = R = 3 3. c) C(1; 1; 2), r = R = 8. 6. Un plan paralel cu planul dat
are ecuaţia 10x 11y + 2z + D = 0. Se pune condiţia ca distanţa de la centrul
sferei la acest plan 8 s¼a …e 15. 10x 11y + 2z + 189 = 8 0, 10x 11y + 2z 261 = 0.
< x2 y2 < x2 z2
7. \xOy: elipsa + 1 = 0 ; \xOz: elipsa + 1 = 0 ; \yOz:
: 16 z12= 0 : 16 y4= 0
8 8
< y2 z2 < y2 z2 p
elipsa + 1 = 0 . 8. a) + 1 = 0 , elips¼a de semiaxe 3, 3;
: 12 4 : 9 3
z=0 x=2
8
< x 2 2
y
1 = 0 , hiperbol¼ 2x2 = 60z 45
b) 16 9 a de semiaxe 4, 3; , parabol¼
a
: z+1=0 y+6=0

110 11. CUADRICE

3
cu vârful V (0; 6; ), p = 15. 9. secant¼ a, A(2; 3; 0), B(0; 0; 2); secant¼ a, A(2; 3; 1),
4
O(0; 0; 0); tangent¼ a, O(0; 0; 0). 10. Planul intersecteaz¼ a cuadrica dup¼ a elipsa de
ecuaţie 4x2 + 3y 2 24x + 12y 12m = 0. Aceast¼ a elips¼
a degenereaz¼ a în centrul

au, (3; 2), dac¼ a = 0, deci când m = 4. Planul de ecuaţie 2x y 2z
2x + 3y 6z = 0
4 = 0 este tangent la cuadric¼ a în punctul (3; 2; 2). 11. ,
2x 3y 6 = 0
2x + 3y 6 = 0 9 y+2=0 4x + 6y + 3z 12 = 0
, arccos . 12. , ,
2x 3y 6z = 0 17 4x 3z = 0 4x 6y 3z 12 = 0
8 x + 2y 2z = 0 x + 2y 4 = 0 2x + z = 0
arccos p . 13. , . 14. ,
5 5 x 2y 8 = 0 x 2y 4z = 0 y 3=0
6x + 4y + 3z 12 = 0 6x + 4y + 3z + 12 = 0 2x + z = 0
, , .
6x 4y 3z 12 = 0 6x 4y 3z + 12 = 0 y+3=0
2x + y = 0 6x + 3y 2z + 6 = 0
15. , . 16. a) 3X 2 + 6Y 2 + 9Z 2 18 = 0,
z 3=0 6x 3y + 2z + 6 = 0
1 1 1
x = 1 + (2X + 2Y Z), y = (2X Y + 2Z), z = 1 + ( X + 2Y + 2Z).
3 3 3
1
Cuadrica este un elipsoid. b) X 2 + Y 2 + 2Z 2 20 = 0, x = (2X + 2Y Z),
3
1 1
y = 1 + (2X Y + 2Z), z = 1 + ( X + 2Y + 2Z). Cuadrica este un hiperboloid
3 3
2 2 1 1
cu o pânz¼ a. c) Y Z 2X = 0, x = (x0 + 2y 0 + 2z 0 ), y = ( 2x0 + 2y 0 z 0 ),
3 3
1 0 0 0 0 3 0 1 0 2
z = ( 2x y + 2z , X = x , Y =y , Z = z + . Cuadrica este un
3 2 3 3
2 2
paraboloid hiperbolic. d) Y Z 2X = 0, X = x0 + 1, Y = y 0 , Z = z 0 , x = x0 ,
1 p 1 p 0
y = ( 3y 0 +z 0 ), z = (y 0 3z ). Cuadrica este un paraboloid hiperbolic. e) Y 2
2 2
2ab2 1 a a 1 b
Z2 2 X = 0, x = p (bx0 + p y 0 p z 0 ), y = p ( ax0 + p y 0
a + b2 2
a +b 2 2 2 2
a +b 2 2
b 0 1 0 0 0 0 a2 b 0 a2 b
p z ), z = p (y + z ), X = x , Y = y p , Z =z p .
2 2 2(a2 + b2 ) 2(a2 + b2 )
Cuadrica este un paraboloid hiperbolic. 17. y 2 2yz + z 2 x + z = 0. 18.
2x2 + y 2 + 2z 2 + 2xy + 2yz 4 = 0. 19. 4x2 + 25y 2 + z 2 + 4xz 20x 10z = 0. 20.
2x2 +2y 2 +2z 2 2xy 2xz 2yz 12x+6y+6z+15 = 0. 21. 3x2 2z 2 6x 8y 4 = 0,
y = 0. Proiecţia curbei pe planul xOz este o hiperbol¼ a cu centrul în punctul
(1; 0; 2). 22. 3x2 5y 2 z 2 = 0. 23. V (1; 2; 3). (x 1)2 + 2(y 2)2 + (z
3)2 3(y 2)(z 3) = 0. 24. 4(x 3)2 15y 2 6(z + 1)2 12(x 3)(z + 1) = 0.
25. 15x2 9y 2 10z 2 10xy = 0. 26. Ox: b2 x2 a2 y 2 a2 z 2 a2 b2 = 0, Oy:
b2 x2 a2 y 2 +b2 z 2 a2 b2 = 0. 27. 18(x+2y+3z)2 (x2 +y 2 +z 2 1) = [(x+2y+3z)2 +
2x2 + 2y 2 + 2z 2 7]2 . 28. Ecuaţia cilindrului cu generatoarele paralele cu dreapta
dat¼a, circumscris sferei, este 2x2 +2y 2 +2z 2 2xy 2xz 2yz +2x+2y 4z 1 = 0.
Forma umbrei este interiorul curbei de intersecţie a acestui cilindru cu planul z = 0,
adic¼a 2x2 + 2y 2 2xy p + 2x + 2y 1 = 0, z = 0. Prin urmare, umbra are forma unei
elipse cu semiaxele 3 şi 1.

1978.. SOMINSKI. Editions de Moscou. [7] MURGULESCU. 2e édition. 1997. I. [9] ¼ P ALTINEANU.. 2007. G. I. geometrie analitic¼a şi diferenţial¼a . Bucureşti.. D.-A. [10] POPESCU. GH. C. GH. diferenţial¼a şi ecuaţii diferenţiale. geometrie şi ecuaţii diferenţiale. 111 . [15] UDRIŞTE. Editura Didactic¼ a şi Pedagogic¼ a . UTCB. Editura Didactic¼ a şi Pedagogic¼ a .. N. Paris. 1973.. Ş.. P.. 1993.. 2002. DONCIU. Bucureşti. Algebr¼a liniar¼a . C. Bucureşti. M AL ¼ ANCIOIU. [11] POPESCU. Probleme de algebr¼a .. Bu- cureşti. McGraw-Hill Inc.. A. MUNTEANU. O.. Algebr¼a liniar¼a . 1952. E. geometrie analitic¼a şi diferenţial¼a (culegere de pro- bleme). Editura AGIR. geometrie analitic¼a ... DONESCU. Culegere de probleme de algebr¼a liniar¼a . 1993. S. Probleme şi exerciţii de geometrie analitic¼a . Cours et problemes.. Recueil d’exercises d’algèbre supérieure. Probleme de matematici superioare. 1981. Editura Tehnic¼ a . Bibliogra…e [1] ATANASIU. Bucureşti. Bucureşti.. Editura Matrix Rom. C. Editura Universit¼ a ţii din Bucureşti. Geometrie analitic¼a în spaţiu şi geome- trie diferenţial¼a -culegere de probleme. Bu- cureşti. Editura ALL. Bucureşti. UTCB. 1989. 1994. [8] MATEI. [12] PROSKURYAKOV. geometrie şi ecuaţii diferenţiale. V. I. RADU. M. [5] GROZA. Algebr¼a liniar¼a . Editura Matrix Rom. Problems in linear algebra.. vol. Bucureşti.. Curs practic de algebr¼a liniar¼a . Aplicaţii de algebr¼a . Editura Didactic¼ a şi Pedagogic¼a .. 1977. POSTOLACHE. şi colectiv. Editura Didactic¼ a şi Pedagogic¼ a . [13] ŢUBERBILLER. Algebr¼a liniar¼a şi aplicaţii.. C.V. [3] COSTINESCU. Algebr¼a liniar¼a şi aplicaţii în geometrie. G. [4] FADDÉEV. [2] CHIRIŢ A.. Algèbre linéaire..N.. C. ¼ S. 1994. Bucureşti. POPESCU. DICU. ¼ O. Bu- cureşti. 1994.. Bucureşti. [14] UDRIŞTE. série Schaum. 2005. [6] LIPSCHUTZ. Mir Publishers Moscow.