DREPTUL INTERNAIONAL PUBLIC

Dreptul internaional public figureaz în programa analitic a
Facultii de drept ca o materie de studiu obligatorie, pe parcursul unui
an universitar (2 semestre), în cadrul a 24 prelegeri (48 ore de curs).
Cursul se pred la anul III zi si la anul IV frecven redus.
Titularul cursului la Facultatea de drept a Universitii ,,Spiru-
Haret” – Bucuresti este prof.univ.dr.Vasile Creu.
Cursul de drept internaional public întocmit si predat de ctre
profesorul titular a aprut la Editura Fundaiei ,,România de Mâine¨ într-
o prim ediie în 1999, iar a doua ediie, revzut si adugit, apare în
cursul anului 2002.

Structura cursuIui este urmtoarea:
Capitolul I – Noiunea si trsturile caracteristice ale dreptului
internaional public
Capitolul II – Geneza si evoluia dreptului internaional public
Capitolul III – Izvoarele si codificarea dreptului internaional public
Capitolul IV – Subiectele dreptului internaional public
Capitolul V – Populaia în dreptul internaional public
Capitolul VI – Protecia internaional a drepturilor omului
Capitolul VII – Teritoriul în dreptul internaional public
Capitolul VIII – Dreptul diplomatic si consular
2
Capitolul IX – Tratatul internaional
Capitolul X – Mijloacele de soluionare pasnic a diferendelor
internaionale
Capitolul XI - Folosirea legal a forei potrivit dreptului internaional
public
Capitolul XII - Rspunderea internaional
Capitolul XIII - Dreptul internaional umanitar
Capitolul XIV - Dreptul internaional penal
În continuare sunt prezentate principalele probleme tratate în
cadrul fiecrei teme.

Capitolul I – Noiunea si trsturiIe caracteristice aIe dreptuIui
internaionaI pubIic

1. Obiectul de reglementare al dreptului internaional public
Spre deosebire de dreptul intern, care reglementeaz raporturile
sociale în cadrul statelor respective, obiectul dreptului internaional îl
formeaz relaiile internaionale, în cadrul crora relaiile dintre state
reprezint domeniul cel mai cuprinztor.
Relaiile internaionale nu formeaz, îns, în totalitatea lor
obiectul de reglementare al dreptului internaional, relaiile internaionale
fiind deosebit de variate: politice, economice, juridice, culturale etc.
Dreptul internaional are drept obiect de reglementare numai acele
relaii juridice internaionale în care statul acioneaz ca purttor de
suveranitate.

2. Fundamentul juridic al dreptului internaional public
Fundamentul juridic al dreptului internaional public îl constituie
acordul de voin al statelor suverane care compun societatea
internaional.
3
În lipsa unor autoriti publice cu atribuii legislative, administrative
sau judectoresti suprastatale, prin intermediul crora s se adopte
norme juridice si s se impun respectarea lor, fora obligatorie a
dreptului internaional se întemeiaz pe acordul ce se realizeaz între
state.
Statele suverane, în condiii de deplin egalitate în drepturi si pe
baza liberului lor consimmânt, în cadrul unui proces de coordonare, de
punere de acord a voinei lor, creaz norme juridice care duc la
formarea dreptului internaional.
Caracterul coordonator al voinei statelor st la baza obligativitii
dreptului internaional, a aplicrii si respectrii normelor sale.
Normele juridice obligatorii în relaiile dintre state constituie astfel
emanaia propriei lor voine, liber exprimat, asa cum aceasta rezult
din convenii internaionale sau cutume acceptate ca exprimând reguli
de drept.

3. Dreptul internaional si morala
Între moral si dreptul internaional exist legturi de influenare si
intercondiionare reciproc.
O mare parte a principiilor si normelor de drept internaional îsi au
originea în normele morale, dreptul internaional fiind în esena sa bazat
pe regulile moralei.
Dreptul internaional, la rândul su, influeneaz regulile morale
ale raporturilor interstatale, contribuind la dezvoltarea acestora în raport
de cerinele vieii internaionale bazat pe drept.

4. Dreptul internaional si politica extern a statelor
Dreptul internaional constituie un mijloc de orientare si de
influenare a politicii externe a statelor în direcia unor obiective si valori
stabilite de acestea prin principiile si normele de drept internaional.
4
Politica extern a statelor trebuie s fie formulat si realizat în deplin
concordan cu principiile si normele de drept internaional, de care nu
poate face abstracie în fiecare poziie pe care o adopt fa de o
problem a vieii internaionale.
Politica extern a statelor, la rândul ei, contribuie la dezvoltarea
dreptului internaional, la modificarea sau completarea acestuia, în
raport de nevoile reale ale raporturilor interstatale, ale evoluiei societii
umane.

5. Dreptul internaional public si dreptul internaional privat
Dreptul internaional privat reglementeaz raporturi juridice de
drept intern de natur civil, comercial, de munc, de procedur civil
si alte raporturi de drept privat cu un element strin. Prin normele sale el
rezolv, în general, conflictele de reglementare dintre legile interne ale
diferitelor state cu privire la o anumit instituie juridic.
Elementul de extraneitate al normelor sale nu d dreptului
internaional public un caracter de drept internaional, în obiectul su de
preocupare neintrând relaiile interstatale.

6. Dreptul internaional si dreptul intern
Dreptul intern al statelor si dreptul internaional sunt dou sisteme
de drept diferite, care se întreptrund, îns, prin intermediul statelor,
care le creaz pe amândou.
Dreptul internaional constituie într-o important msur proiecia
în planul relaiilor internaionale a normelor de drept din legislaia intern
a statelor, dreptul intern împrumutând dreptului internaional conceptele
sale juridice fundamentale si tehnicile sale juridice, iar unele norme de
drept intern pot fi acceptate de state ca surse ale reglementrii juridice
internaionale.
5
Dreptul internaional, la rândul su, exercit o puternic influen
asupra legislaiei interne a statelor, îmbogind-o prin normele sale care
sunt încorporate în legislaia intern si trebuie respectate ca si normele
interne. În acelasi timp, dreptul internaional influeneaz dreptul intern
al statelor în sensul unificrii unor concepte si reglementri existente în
diferite ri, pentru ca acestea s fie în consens cu normele de drept
internaional, existând în acest sens un proces de internaionalizare a
dreptului intern.

7. Definiia dreptului internaional public
Dreptul internaional public este totalitatea normelor juridice create
de state si de celelalte subiecte de drept internaional, pe baza acordului
de voin liber exprimat de acestea prin tratate si alte izvoare de drept,
în vederea reglementrii raporturilor dintre ele, norme a cror aplicare
este asigurat prin respectarea lor de bun voie, iar în caz de necesitate
prin msuri de contrângere aplicate de ctre state în mod individual sau
colectiv.


Capitolul II – Geneza si evoIuia dreptuIui internaionaI pubIic

Începuturile dreptului internaional se situeaz în antichitate,
primele reguli referitoare la relaiile dintre state aprând în Orientul
Antic, apoi în Grecia si Roma Antic.
Dreptul internaional s-a constituit mai întâi ca un drept al
rzboiului si abia ulterior, ca un drept al pcii si cooperrii dintre state.
Antichitatea consemneaz înc de timpuriu la diferite popoare
existena unor reguli privind pornirea rzboiului si ducerea acestuia,
inclusiv limitarea unor mijloace de lupt si protecia anumitor categorii
de persoane si bunuri, neutralitatea.
6
În aceast perioad au aprut, îns, si primele reguli privind alte
instituii de drept internaional si anume tratatele de alian si de pace,
tratativele si alte mijloace de rezolvare pasnic a diferendelor, cum sunt
mediaiunea si arbitrajul internaional, protecia strinilor, misiunile
diplomatice (soliile), jus gentium din dreptul roman prefigurând dreptul
internaional de mai târziu.
Frâmiarea feudal a dus la oarecare stagnare si în domeniul
regulilor de drept internaional, dar odat cu centralizarea statal,
începând cu secolul al XV-lea, s-a produs o amplificare a relaiilor
interstatale, care a impulsionat dezvoltarea dreptului internaional.
Se contureaz pentru prima oar principiul suveranitii si teoria
echilibrului de fore între state, mijloacele de rezolvare pasnic a
diferendelor încep a se utiliza tot mai frecvent, iar dreptul rzboiului se
îmbogeste cu instituii noi, cum ar fi retorsiunea, represaliile si blocada
pasnic, precum si cu noi principii în modul de ducere a rzboiului.
Apar primele încercri de codificare a dreptului internaional, dar si
importante lucrri si tratate de drept internaional ale unor personaliti
ca Nicollo Machiavelli (1469-1527), Alberico Gentilis (1552-1608) sau
Hugo Grotins (1583-1645).
Hugo Grotins este considerat printele dreptului internaional, prin
fundamentele teoretice pe care le pune dreptului internaional ca un
drept bazat pe raiunea uman si nu pe voina divin, ca o expresie a
voinei si intereselor statelor, precum si prin importante lucrri cum sunt
,,Despre dreptul rzboiului si al pcii¨, ,,Mare liberum¨ si altele, care
revoluioneaz ramuri importante ale dreptului internaional, cum sunt
dreptul rzboiului, dreptul diplomatic, dreptul mrii si dreptul tratatelor.
În epoca modern dreptul internaional cunoaste si el o puternic
afirmare odat cu progresele de amploare realizate pe plan politic si
juridic, în acord cu dezvoltarea general a societii umane.
7
Revoluia francez, îndeosebi prin Declaraia asupra dreptului
ginilor, Congresul de la Viena din 1815 si Congresul de la Paris din
1856 constituie momente importante în afirmarea sau dezvoltarea unor
principii si reguli de drept internaional.
Un rol deosebit în dezvoltarea dreptului internaional l-au avut cele
dou conferine de pace de la Haga, din 1899 si 1907, îndeosebi prin
codificarea pe care au realizat-o în domeniul dreptului conflictelor
armate si în cel al mijloacelor de rezolvare pasnic a diferendelor
internaionale, regulile codificate atunci fiind în mare parte valabile si
astzi.
La sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului XX apar
primele organizaii internaionale si se încheie primele convenii pentru
sancionarea unor infraciuni internaionale, domenii care vor cunoaste
ulterior o puternic afirmare.
Crearea dup primul rzboi mondial a Societii Naiunilor, ca
organizaie cu caracter universal pentru asigurarea securitii
internaionale si dezvoltarea colaborrii dintre state, a impulsionat
dreptul internaional. Crearea unui sistem de securitate bazat pe
egalitatea suveran a statelor si pe respectul dreptului internaional,
înfiinarea în 1920 a Curii Permanente de Justiie Internaional,
proceduralizarea rzboiului prin Pactul Societii Naiunilor, apoi
interzicerea lui ca mijloc al politicii statelor prin Pactul Briand – Kellog
din 1928, utilizarea pe scar larg a mijloacelor de rezolvare pasnic a
diferendelor internaionale, sunt doar câteva din direciile de dezvoltare
a dreptului internaional în perioada dintre cele dou rzboaie mondiale.
Dup al doilea rzboi mondial dreptul internaional public cunoaste
o puternic dezvoltare, un important salt calitativ. În sfera de
reglementare internaional au intrat numeroase domenii care anterior
nu fcuser obiect de preocupare pentru dreptul internaional, iar
dreptul internaional clasic a suferit importante modificri si completri în
8
cadrul unui proces vast de dezvoltare progresiv a dreptului
internaional iniiat si impulsionat de Organizaia Naiunilor Unite,
înfiinat în 1945.

CapitoIuI III. IzvoareIe, principiiIe fundamentaIe si codificarea
dreptuIui internaional

1. Izvoarele dreptului internaional
Normele de drept internaional sunt consacrate prin anumite forme
specifice recunoscute de comunitatea statelor ca fiind izvoare de drept.
Prin izvoarele dreptului internaional se îneleg acele mijloace
juridice de exprimare a normelor de conduit rezultate din acordul de
voin a dou sau mai multe state ori alte subiecte de drept
internaional.
O enumerare oficial a izvoarelor dreptului internaional s-a fcut
pentru prima oar în Statutul Curii Permanente de Justiie
Internaional din 1920, fiind apoi preluat de Statutul Curii
Internaionale de Justiie.
Art.38 al Statutului Curii Internaionale de Justiie prevede c în
soluionarea conform dreptului internaional a diferendelor care îi sunt
supuse Curtea va aplica:
a) conveniile internaionale, fie generate, fie speciale, care
stabilesc reguli recunoscute în mod expres de statele aflate în
litigiu;
b) cutuma internaional, ca dovad a unei practici generale
acceptat ca reprezentând dreptul;
c) principiile generale de drept recunoscute de naiunile civilizate;
d) hotrârile judectoresti si doctrina specialistilor celor mai
calificai în dreptul public al diferitelor naiuni ca mijloace
auxiliare de determinare a regulilor de drept.
9
La acestea se adaug si echitatea (ex aequa et bono).
Rezult c tratatele, cutuma si principiile generale de drept
constituie izvoare principale ale dreptului internaional, iar jurisprudena,
doctrina si echitatea sunt izvoare auxiliare.
Ulterior, doctrina si practica dreptului internaional au recunoscut
si alte izvoare ale dreptului internaional, cum sunt unele acte adoptate
de organizaiile internaionale, actele unilaterale ale statelor, care sunt
susceptibile s produc unele efecte juridice în raporturile cu alte state,
precum si legea intern a statelor.
a)Tratatul internaional. Tratatul este cel mai important izvor de
drept internaional datorit claritii exprimrii normei juridice, tehnicii
sofisticate de redactare si frecvenei utilizrii sale.
Tratatul internaional este definit ca forma expres de manifestare
a acordului de voin dintre dou sau mai multe state ori alte subiecte
de drept internaional, încheiat în form scris si guvernat de dreptul
internaional, cu scopul de a crea, a modifica sau a abroga norme de
drept internaional.
b)Cutuma internaional. Cutuma constituie un izvor nescris al
dreptului internaional, cel mai vechi în ordinea istoric si cel mai
frecvent în perioada de început a formrii dreptului internaional public.
Ulterior, în mare parte cutumele au fost încorporate în tratate, dar ele
joac un rol important si în dreptul internaional contemporan.
Cutuma internaional este definit ca o practic general, relativ
îndelungat si uniform, considerat de ctre state ca exprimând o
regul de conduit cu for juridic, obligatorie.
Ori de câte ori se invoc o cutum, existena si coninutul acesteia
trebuie s fie probate, prin invocarea documentelor si a practicilor
relevante si convingtoare.
c)Principiile generale de drept sunt acele principii de drept care
sunt identice sau nu difer substanial în legislaia intern a diferitelor
10
state, ele fiind comune marilor sisteme de drept si impunându-se ca
principii fundamentale în legislaia majoritii statelor, ca noiuni
intrinseci ideii de drept.
Principiile generale de drept nu trebuie s fie confundate cu
principiile fundamentale ale dreptului internaional, ele fcând parte din
dreptul intern al statelor.
d)Jurisprudena internaional reprezint practica instanelor de
judecat, asa cum aceasta rezult din hotrârile date de acestea, care
au relevan pentru existena unei norme de drept internaional. O
deosebit importan prezint pentru dreptul internaional hotrârile date
de Curtea Internaional de Justiie dar si de alte instane judiciare
internaionale, iar uneori si de tribunalele interne ale statelor.
e)Doctrina dreptului internaional reprezint opiniile formulate
de specialistii cei mai calificai în aceast materie, dar si de forurile
stiinifice internaionale, cum ar fi Institutul de Drept Internaional, care
se impun prin analiz stiinific profund a ordinii normative
internaionale în lumina principiilor de drept si a finalitii dreptului.
f)Principiile echitii pot fi invocate în soluionarea unor
probleme internaionale în lipsa unor izvoare de drept clasice sau în
situaia când aplicarea unor principii de drept ar duce la soluii
inechitabile.

2. PrincipiiIe fundamentaIe aIe dreptuIui internaionaI
Principiile fundamentale ale dreptului internaional sunt norme
de maxim generalitate, cu aplicabilitate universal, a cror respectare
este obligatorie pentru toate statele si care ghideaz conduita tuturor
entitilor internaionale în raporturile lor reciproce.
Din cuprinsul Cartei O.N.U (art.2), precum si din ,,Declaraia
referitoare la principiile dreptului internaional privind relaiile prietenesti
si cooperarea dintre state¨, adoptat de Adunarea General a O.N.U.în
11
1970, rezult c dreptul internaional se bazeaz pe urmtoarele
principii fundamentale:
- Principiul egalitii suverane a statelor;
- Principiul egalitii în drepturi a popoarelor si a dreptului lor de
a decide de ele însele;
- Principiul neamestecului în treburile interne ale altor state;
- Principiul nerecurgerii la for si la ameninarea cu folosirea
forei;
- Principiul soluionrii pe cale pasnic a diferendelor
internaionale;
- Principiul îndeplinirii cu bun credin a obligaiilor
internaionale;
- Principiul cooperrii internaionale.

3. Codificarea dreptuIui internaionaI
Codificarea este o oper de sistematizare a normelor de drept
internaional. Ea asigur precizia acestor norme, coeziunea si unitatea
lor, element deosebit de important pentru respectarea si aplicarea
corect de ctre toate statele.
Sub egida O.N.U.dreptul internaional a cunoscut un vast proces
de codificare ce continu si astzi.

CapitoIuI IV. SubiecteIe dreptuIui internaionaI pubIic

Subiecte ale dreptului internaional sunt acele entiti capabile s
participe la raporturi guvernate de dreptul internaional si, în cadrul
acestor raporturi, s fie titulare de drepturi si obligaii.
Doctrina si practica dreptului internaional contemporan recunosc
drept subiecte ale dreptului internaional urmtoarele: statele,
12
organizaiile internaionale interguvernamentale si miscrile de eliberare
naional.

1. Statele
a)Statele ca subiect de drept internaional
Statele constituie principalele subiecte ale dreptului internaional,
în baza suveranitii lor.
Statele sunt subiecte tipice, fundamentale, ale dreptului
internaional, constituind entitile politico-juridice care au dreptul
nelimitat de a participa la elaborarea normelor de drept internaional.
Ele sunt în acelasi timp subiecte de drept internaional universale,
singurele care au capacitatea de a-si asuma totalitatea drepturilor si
obligaiilor cu caracter internaional.
Pentru a fi subiecte de drept internaional, statele trebuie s
întruneasc urmtoarele elemente:
- o populaie permanent;
- un teritoriu determinat;
- o autoritate guvernamental;
- capacitatea de a intra în relaii cu alte state, implicând
suveranitatea.
Din punct de vedere al organizrii lor statele pot unitare sau
compuse.
Exist mai multe tipuri de state compuse: uniunea personal,
uniunea real, confederaia, federaia si asociaiile de state.
Dreptul internaional a cunoscut si unele forme de state
dependente, tipice fiind vasalitatea si protectoratul.
b) Neutralitatea statelor
Dreptul internaional recunoaste dreptul statelor ca în anumite
situaii s-si declare neutralitatea.
13
Neutralitatea statelor este de dou feluri: neutralitatea clasic si
neutralitatea permanent.
NeutraIitatea cIasic este situaia juridic special în care se afl
un stat care în timpul unui conflict armat internaional nu ia parte la
ostiliti, continuând s întrein relaii normale cu celelalte state,
inclusiv cu cele beligerante.
Statul neutru are obligaia de a nu sprijini vreun stat aflat în
conflict, atitudinea sa trebuind s se caracterizeze prin obinere si
imparialitate, iar celelalte state trebuie s-i recunoasc statutul de
neutralitate.
NeutraIitatea permanent este situaia în care un stat se
angajeaz s rmân neutru fa de orice conflicte armate care ar
interveni si s duc o politic general în acest sens.
Instituirea neutralitii permanente se face prin acte interne ale
statului care îsi asum acest statut, urmate de acte de recunoastere si
garantare din partea altor state, în special a marilor puteri si implic
obligaii atât din partea statului permanent neutru, cât si din partea
celorlalte state.
Exemplul clasic de stat permanent neutru îl constituie Elveia.
c)Recunoasterea statelor
Recunoasterea statelor este un act unilateral prin care statele
admit c ele consider o nou entitate politico-juridic drept stat,
recunoscându-i personalitatea juridic în planul relaiilor internaionale.
Recunoasterea este un act politic generator de efecte juridice.
În principiu recunoasterea are un caracter declarativ si nu
constitutiv de drepturi ,,statul existând si în lipsa recunoasterii, dar
neputând avea relaii cu statele care nu îl recunosc.
d)Succesiunea statelor
Modificarea teritoriului de stat prin reunirea mai multor state într-
unul singur pe calea fuziunii sau a absorbiei, prin dezmembrare si
14
constituirea mai multor state din unul singur, prin separarea sau
secesiunea unui stat sau prin transferul unor teritorii de la un stat la
altul, pune problema succesiunii noilor state sau a statelor care si-au
mrit teritoriile la unele drepturi si obligaii ale statelor anterioare.
În principiu statul succesor nu este continuatorul statului
predecesor în plan juridic si nu este obligat s preia automat si integral
drepturile si obligaiile statului predecesor, dar dreptul internaional a
stabilit anumite reguli si modaliti juridice care trebuie s fie respectate
în cadrul procesului de succesiune.
Probleme de succesiune se ridic în special în legtur cu
tratatele încheiate, cu bunurile si creanele statului anterior, cu arhivele
acestuia, iar uneori si cu cetenia persoanelor.

2. OrganizaiiIe internaionale interguvernamentale
Organizaiile internaionale au calitatea de subiect derivat al
dreptului internaional, apariia lor fiind întotdeauna rezultatul acordului
de voin al unor state, care hotrsc asupra înfiinrii, precum si asupra
scopurilor, funciilor, mecanismelor instituionale si a principiilor lor de
funcionare.
Prin actul lor de înfiinare organizaiile internaionale dobândesc
personalitate juridic de drept internaional, care le permite s-si asume
anumite drepturi si obligaii cu caracter limitat, potrivit principiului
specialitii, adic în limitele scopurilor si funciilor ce le-au fost
conferite.

3. MiscriIe de eIiberare naionaI
Miscrile de eliberare naional au personalitate juridic si
calitatea de subiect al dreptului internaional numai în msura în care
sunt recunoscute de ctre state, pentru aceasta fiind necesar ca ele s
îndeplineasc anumite condiii: s aib un organ reprezentativ, s
15
acioneze în numele unei naiuni si s manifeste pe un teritoriu propriu,
eliberat.
Drepturile lor sunt mai limitate, în acord cu scopul propus si au un
caracter tranzitoriu, pân la dobândirea independenei popoarelor în
cauz.

CapitoIuI V. PopuIaia în dreptuI internaionaI pubIic

Populaia reprezint totalitatea persoanelor fizice care locuiesc pe
teritoriul unui stat si sunt supuse jurisdiciei acestuia. Într-o alt
accepiune prin populaie se înelege totalitatea persoanelor fizice
legate de un anumit stat prin cetenie.
Statul stabileste reguli obligatorii pentru toate persoanele care
locuiesc pe teritoriul su, indiferent dac acestea sunt sau nu ceteni ai
si si are un drept de protecie – protecia diplomatic – în ce priveste
pe proprii ceteni aflai în afara rii.
Statutul juridic al persoanelor se stabileste potrivit legilor interne
ale statelor, inându-se seama si de normele de drept internaional si de
nevoile cooperrii internaionale, îndeosebi în domenii cum sunt: dubla
cetenie (bipatridia), lipsa ceteniei (apatridia), statutul refugiailor si
al persoanelor strmutate, regimul juridic al strinilor, dreptul de azil,
extrdarea, protecia diplomatic si drepturile fundamentale ale omului.

1)Cetenia.
Este legtura politic si juridic permanent si efectiv între o
persoan fizic si un anumit stat, care genereaz drepturi si obligaii
pentru cetean si pentru statul respectiv.
De regul numai cetenii unui stat se bucur de drepturi politice
si pot avea acces la funcii publice, civile sau militare.
Cetenia se poate dobândi prin nastere sau prin naturalizare.
16
Dobândirea prin nastere se face potrivit principiului jus sangvimus
(dup cetenia prinilor) sau al principiului jus sole (dup locul
nasterii).
Prin naturalizare dobândirea ceteniei se poate face în mai multe
modaliti: prin cstorie, prin adopie (înfiere), prin redobândire
(reintegrare), ca efect al sederii prelungite (rezidenei) sau prin opiune.
Cetenia se poate pierde prin renunare sau prin retragere.
Cetenia obinut prin nastere nu poate fi retras.
Dubla cetenie (bipatridia) este situaia juridic în care o
persoan deine comcomitent cetenia a dou state, ca efect al unui
conflict pozitiv de reglementare în diferite ri referitor la dobândirea
ceteniei.
Lipsa ceteniei (apatridia) este situaia invers bipatridiei, când
datorit unui conflict negativ de reglementare anumite persoane nu au
nici o cetenie sau îsi pierd cetenia fr a deveni ceteni ai altui stat.
Apatridia fiind o situaie care lipseste persoana uman de
protecie si de importante drepturi, pe plan internaional s-au adoptat
reglementri care vizeaz pe de o parte lrgirea drepturilor apatrizilor,
iar pe de alt parte adoptarea de msuri menite a elimina cazurile de
apatridie.

2) RegimuI juridic aI striniIor
Strinul este o persoan, cetean al altui stat, care se afl
permanent sau temporar pe teritoriul unui stat fr a avea si cetenia
acestuia.
Regimul juridic al strinilor se stabileste de ctre fiecare stat,
inând seama si de regulile de drept internaional, precum si de
prevederile conveniilor bilaterale care se încheie între state.
Potrivit dreptului internaional strinii nu se pot bucura de
drepturile politice, nu pot fi numii în funcii politice sau militare, nu
17
efectueaz stagiul militar obligatoriu, dar se bucur de toate celelalte
drepturi fundamentale ale omului.
Intrarea si sederea strinilor pe teritoriul unui stat poate fi supus
unor restricii: Strinul poate, în condiiile legii, s fie expulzat sau
extrdat.
Dreptul de azil este dreptul pe care îl are un stat de a aproba
intrarea si stabilirea pe teritoriul su a unor strini supusi persecuiilor
sau urmrii în ara lor pentru concepiile sau activitatea lor politic.
Exist dou feluri de azil: azilul teritorial (politic) si azilul diplomatic.
Expulzarea strinilor este o msur de siguran, cu caracter
administrativ, prin care un stat constrânge pe unul sau mai muli strini
s prseasc teritoriul su în cel mai scurt timp. Msura se ia în scopul
ocrotirii ordinii juridice a statului, pentru raiuni de securitate, politice,
economice sau de alt natur.
Extrdarea strinilor este actul prin care un stat pred, la
cererea altui stat, o persoan aflat pe teritoriul su în vederea
cercetrii sau judecrii acesteia pentru svârsirea unei fapte penale ori
în vederea executrii pedepsei, dac anterior a fost condamnat de
ctre o instan de judecat.

3) Regimul juridic al refugiailor
Refugiatul este un strin sau o persoan fr cetenie care
pentru variate motive de persecuie nu poate sau nu doreste s se
întoarc în ara de origine, fiind astfel lipsit de protecia acesteia.
Statutul de refugiat se acord întotdeauna în mod individual si
numai dac se constat c motivele de persecuie invocate sunt
întemeiate.
Protecia priveste acordarea de ctre statul primitor a dreptului de
sedere, dup un regim similar strinilor, precum si unele drepturi care
s permit integrarea lor.
18
Asistena se refer la msuri de ajutorare, implicând sprijin
material, financiar, asisten social, locuine etc., care s fac posibil
si convenabil sederea lor pe teritoriul statului primitor.

Capitolul VI – Protecia internaionaI a drepturiIor omuIui

1)Protecia drepturilor omului în societatea contemporan
Comunitatea internaional este astzi mai mult ca oricând
preocupat de promovarea larg a drepturilor omului, de crearea unui
cadru legal cât mai diversificat de colaborare internaional în acest
scop, de realizarea unui sistem cât mai complet de aprare pe diferite
ci legale a drepturilor omului si de asigurarea transpunerii în practic a
acestora.
Carta Organizaiei Naiunilor Unite a stabilit drept scop al
organizaiei, între altele, si realizarea cooperrii internaionale pentru
,,dezvoltarea si încurajarea respectrii drepturilor omului si a libertilor
fundamentale pentru toi, fr deosebire de ras, sex, limb sau religie¨
(art.1, paragraful 3).
Sub egida O.N.U.au fost adoptate documentele fundamentale
privind protecia general a drepturilor omului, care sunt Declaraia
universal a drepturilor omului, din 1948, Pactul internaional cu privire
la drepturile civile si politice si Pactul internaional cu privire la drepturile
economice, sociale si culturale, ambele din 1966.
Alturi de acestea, au fost adoptate numeroase alte documente
internaionale privind drepturile si protecia juridic a unor categorii de
persoane sau în anumite domenii, între care: Convenia privitoare la
drepturile politice ale femeilor (1952), Declaraia drepturilor copilului
(1959), Declaraia cu privire la eliminarea oricror forme de discriminare
rasial (1963), Declaraia privind protecia tuturor persoanelor împotriva
19
torturii si altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante
(1975).

2) Declaraia universal a drepturilor omului
Declaraia este primul document internaional modern prin care se
proclam în mod solemn drepturile si libertile fundamentale ale
omului, cu scopul declarat de a servi ,,ca ideal comun ctre care trebuie
s tind popoarele si toate naiunile.¨ (Preambulul).
Declaraia afirm c toate fiinele umane se nasc libere si egale în
demnitate si în drepturi si trebuie s se comporte unele fa de altele în
spiritul fraternitii, fiecare om având dreptul de a se prevala de toate
drepturile si libertile fr nici o deosebire de ras, de culoare, de sex,
de limb, de relige, de opinie politic sau de alt natur, de origine
naional sau social, de avere, de nastere sau decurgând din orice
alt situaie si fr a se face vreo deosebire bazat pe statutul politic,
juridic sau internaional al rii sale.
Toi oamenii sunt egali în faa legii si au dreptul la o protecie
egal a legii, fr nici o discriminare. Ei au dreptul de a li se recunoaste
personalitatea lor juridic oriunde s-ar afla.
Carta enumer, cu meniunea c acestea trebuie respectate de
state si garantate prin legislaia lor, toate drepturile fundamentale ale
omului, care ulterior au fost preluate în cele dou pacte menionate.
Prin enunarea acestor drepturi Declaraia constituie un document
de referin în afirmarea condiiei umane si a proteciei internaionale a
persoanelor într-o societate democratic modern si are un rol deosebit
de important în lupta de emancipare a popoarelor si în lupta dus de
pturile sociale defavorizate pentru cucerirea drepturilor lor sociale si
economice.


20
3) Pactele internaionale cu privire la drepturile omului
Cele dou pacte sunt documente juridice de drept internaional
care încorporeaz angajamentul statelor pri de a afirma si respecta
drepturile fundamentale în domeniile la care se refer.
Pactul internaional cu privire la drepturile civile si politice
consacr drepturi cum sunt: dreptul la via, dreptul la libertate si la
securitate personal, dreptul la liber circulaie, egalitatea în faa
justiiei, protecia vieii intime sub multiple aspecte, libertatea gândirii, a
constiinei si a religiei, libertatea de opinie si de exprimare, dreptul la
asociere si la întrunire pasnic, dreptul de participare la viaa public,
drepturile minoritilor etnice, religioase sau lingvistice.
Pactul internaional cu privire la drepturile economice, sociale si
culturale prevede: dreptul la munc, împreun cu toate celelalte drepturi
aferente (salariu egal, remuneraie echitabil, odihn, concedii pltite,
asociere sindical, grev, securitate social, etc.), dreptul la educaie si
la via cultural.
Importante convenii internaionale cu privire la protecia
drepturilor fundamentale ale omului au fost adoptate si în cadru
regional.
De menionat si împrejurarea c aproape în totalitatea lor
conveniile internaionale din acest domeniu cuprind si mecanisme de
transpunere în practic, de garantare si sancionare în caz de
nerespectare a lor de ctre state.

Capitolul VII. Teritoriul în dreptuI internaionaI pubIic

1) Teritoriul de stat
Teritoriul de stat reprezint spaiul geografic în limitele cruia un
stat îsi exercit suveranitatea.
Expresia politic si juridic a limitelor teritoriale ale statelor o
21
constituie frontiera de stat, care este inviolabil.
Frontierele statelor sunt naturale, când urmeaz formele de relief,
si convenionale, când se traseaz prin linii care nu in cont de formele
de relief, ci de meridianele sau paralelele geografice.
Frontierele pot fi terestre, fluviale sau maritime.
Frontiera de stat se stabileste prin lege, în conformitate cu
tratatele internaionale, în cadrul a dou operaiuni: delimitarea si
demarcarea.
Teritoriul unui stat cuprinde spaiul terestru, spaiul acvatic si
spaiul aerian.
Spaiul terestru este reprezentat de zona de uscat, spaiul acvatic
este compus din râurile, lacurile si mrile interioare, din apele maritime
interioare si marea teritorial, iar spaiul aerian reprezint coloana de
aer de deasupra celorlalte dou componente.

2) Marea teritorial
Marea teritorial este poriunea de mare care se întinde de-a
lungul spaiului terestru al unui stat.
Ea are drept limit interioar linia de baz, care poate fi normal,
la litoralul fr sinuoziti, identificându-se cu linia refluxului de-a lungul
rmului, sau dreapt, când uneste punctele extreme ale formaiunilor
de stânci sau insule strâns legate de uscat cu punctele cele mai
avansate ale unui litoral sinuos, incluzând si instalaiile portuare
permanente.
Limita exterioar a mrii teritoriale o constituie o linie paralel cu
linia de baz, situat la 12 mile marine în larg.
Specific mrii teritoriale, fa de celelalte componente ale
teritoriului de stat, este c în aceast zon navele comerciale ale
statelor strine au un drept de trecere inofensiv. Aceasta presupune c
navele respective pot naviga liber prin marea teritorial a altui stat, cu
22
respectarea legilor si regulamentelor statului respectiv si fr a staiona
în zon, abinându-se de la orice activiti care ar face ca trecerea s nu
mai fie inofensiv.

3) Zonele maritime asupra crora statele exercit unele
drepturi suverane
Nevoile de securitate sau de aprare a intereselor economice ale
statelor riverane mrilor si oceanelor au impus în dreptul internaional
recunoasterea în favoarea acestor state a unor drepturi suverane în
anumite zone situate dincolo de limitele frontierei lor maritime, în
continuarea mrii teritoriale.
Aceste zone sunt: zona contigu, platoul continental si zona
economic exclusiv.
a) Zona contigu
Este poriunea de mare care se întinde pân la o distan de 24
mile marine de la limita de baz spre larg, în care statul riveran exercit
controlul pentru prevenirea înclcrii legilor si regulamentelor sale din
domeniile vamal, fiscal, sanitar si al regimului de frontier.
b) Platoul continental
Este solul si subsolul spaiilor maritime care se întinde pân la
limita exterioar a taluzului continental sau pân la o distan de 200
mile marine atunci când taluzul continental nu ajunge la aceast
distan.
În aceast zon statul riveran exercit drepturi suverane de
explorare si exploatare a resurselor sale naturale, dar cu condiia ca prin
aceasta s nu stânjeneasc navigaia liber si s nu aduc atingeri
grave resurselor biologice ale mrii.



23
c) Zona economic exclusiv
Este o poriune a mrii libere adiacent mrii teritoriale a unui stat,
care se întinde pe o distan de 200 mile marine de la linia de baz a
rmului.
În aceast zon statul riveran are drepturi suverane în ce priveste
explorarea si exploatarea, conservarea si gestionarea resurselor
naturale, biologice si nebiologice, ale apelor mrilor si oceanelor.

4) Marea liber
Marea liber este acea parte a mrilor si oceanelor care nu
aparine mrii teritoriale sau apelor interioare ale unui stat si asupra
creia nu se exercit suveranitatea vreunui stat, fiind deschis tuturor
naiunilor.
Regimul juridic al mrii libere este guvernat de principiul libertii
mrilor. În marea liber toate statele lumii, indiferent dac au sau nu
iesire la mare, pot s-si exercite urmtoarele liberti: de navigaie, de
survol, de pescuit, de a aseza cabluri si conducte submarine, de a
construi insule artificiale si alte instalaii, de a efectua cercetri stiinifice.
Statele au obligaia de a coopera în aceast zon, de a o utiliza în
scopuri exclusiv pasnice, de a preveni si sanciona infraciunile
internaionale si de a lua msuri pentru securitatea navigaiei si
ajutorarea navelor si echipajelor aflate în pericol.

5) Zona internaional a teritoriilor submarine
Aceast zon cuprinde solul si subsolul fundului mrilor si
oceanelor, deasupra crora se afl marea liber.
Zona a fost declarat patrimoniu comun al umanitii. Resursele
zonei sunt inalienabile, drepturile asupra acestora aparinând întregii
omeniri, iar explorarea si exploatarea lor trebuie s se fac cu
participarea si în beneficiul tuturor statelor si popoarelor. Nici un stat nu
24
poate s revendice sau s exercite suveranitatea sa ori anumite drepturi
suverane asupra vreunei pri a zonei sau asupra resurselor sale.
Prin Convenia asupra dreptului mrii din 1982 a fost creat un
mecanism internaional pentru rezolvarea problemelor privind aceast
zon, care cuprinde urmtoarele componente: Autoritatea Internaional
a teritoriilor submarine, Intreprinderea si Camera pentru rezolvarea
diferendelor.

6) Strâmtorile internaionale
Strâmtorile internaionale sunt întinderi de ap situate între
poriuni de uscat care formeaz treceri înguste pentru navigaie.
Dreptul internaional recunoaste tuturor statelor un drept de tranzit
prin strâmtori similar dreptului de trecere inofensiv prin marea
teritorial, cu respectarea suveranitii statelor pe teritoriul crora se afl
aceste strâmtori. Strâmtorile Mrii Negre sunt cele mai importante
strâmtori internaionale.

7) Canalele maritime internaionale
Canalele sunt ci de navigaie artificiale, construite pentru a lega
dou mri sau oceane în scopul scurtrii rutelor de navigaie.
Importana pe care canalele maritime construite pe teritoriul unor
state o prezint pentru navigaia internaional a fcut ca unele dintre
acestea s dobândeasc un statut internaional.
În esen statutul juridic al acestor canale consacr libertatea de
trecere pentru toate categoriile de nave ale tuturor statelor atât în timp
de pace, cât si în timp de rzboi, precum si dreptul statelor riverane ca
în anumite condiii s impun unele restricii pentru aprarea propriei
securiti.
Principalele canale maritime internaionale sunt: Suez, Panama si
Kiel.
25

8) Fluviile internaionale
Fluviile internaionale sunt ape curgtoare care traverseaz sau
separ teritoriile a dou sau mai multe state si sunt navigabile pân la
vrsarea lor în mare.
Regimul internaional al acestor fluvii se refer în general la
navigaie, în privina creia se aplic principiul libertii de navigaie.
Pe fluviile internaionale navele comerciale ale tuturor statelor pot
naviga liber, fiind interzis circulaia navelor de rzboi ale statelor
neriverane.
Regimul juridic al navigaiei pe Dunre este în prezent stabilit prin
Convenia de la Belgrad din 1948.

9) Zonele cu regim juridic special
Dreptul internaional a consacrat existena pe glob a unor zone cu
un regim juridic special. Acestea sunt, pe de o parte, zonele polare,
Arctica si Antarctica, iar pe de alt parte zonele demilitarizate, zonele
neutralizate si zonele denuclearizate.

10) Spaiul aerian
Fiecare stat are suveranitate deplin si exclusiv asupra spaiului
atmosferic situat deasupra teritoriului su, care constituie spaiu aerian
naional. În acest spaiu se recunoaste, îns, libertatea traficului aerian,
care implic un drept de trecere inofensiv a aeronavelor civile ale altor
state care se exercit, îns, în condiii stabilite de fiecare stat, cu
respectarea conveniilor internaionale în materie.
Suveranitatea statului asupra spaiului su aerian se
materializeaz în primul rând prin dreptul su de a stabili regimul juridic
de survol asupra teritoriului propriu, atât pentru aronavele naionale, cât
si pentru cele strine.
26
Spaiul aerian situat dincolo de limitele jurisdiciei naionale este
deschis navigaiei aeriene a tuturor statelor, el constituind spaiul aerian
internaional.
Colaborarea internaional în domeniul navigaiei aeriene si în
special a aviaiei civile este deosebit de dezvoltat, materializându-se în
convenii multilaterale si numeroase convenii bilaterale, cea mai
important fiind Convenia referitoare la navigaia civil, încheiat la
Chicago în 1944.
Potrivit dreptului internaional, pentru reglementarea zborurilor
aeriene internaionale au fost stabilite 5 liberti ale aerului între care 2
privesc libertile de trafic (libertatea de survol fr escal si libertatea
de escal tehnic), iar celelalte 3 sunt liberti comerciale, referitoare la
îmbarcarea si debarcarea de pasageri, mrfuri si coresponden.
Exercitarea acestor liberti de ctre diferite categorii de aeronave
se face în baza unor convenii bilaterale încheiate între statele
interesate.
Pentru coordonarea reglementrilor si a msurilor adoptate în
acest domeniu tot la Chicago, în acelasi an, s-a înfiinat Organizaia
Aviaiei Civile Internaionale (OACI).

10) Spaiul cosmic (extraatmosferic)
Intrarea în sfera de interes a statelor a spaiului cosmic odat cu
lansarea în 1957 a primului satelit artificial al pmântului a determinat o
vast aciune de reglementare a statutului juridic al acestuia.
,,Tratatul privind principiile care guverneaz activitatea statelor în
explorarea si utilizarea spaiului atmosferic, inclusiv Luna si celelalte
corpuri ceresti¨, încheiat în 1967, precum si numeroase alte convenii
internaionale ulterioare, au stabilit principiile si regulile care guverneaz
activitatea statelor în spaiul cosmic.
27
Spaiul cosmic a fost declarat patrimoniu comun al întregii
umaniti, nici un stat nefiind îndreptit s-si proclame suveranitatea
asupra acestuia, s-l ocupe sau s-l foloseasc în mod exclusiv.
Statele trebuie s coopereze în toate problemele referitoare la
spaiul cosmic, în conformitate cu principiile dreptului internaional, s
foloseasc acest spaiu în condiii de egalitate si în scopuri exclusiv
pasnice, în beneficiul tuturor rilor, fr discriminri.

Capitolul VIII – DreptuI dipIomatic si consuIar

Dreptul diplomatic si consular constituie un ansamblu de
reglementri privind diferite aspecte ale activitilor diplomatice si
consulare desfsurate de ctre state prin organele lor interne si
exterioare, în scopul realizrii politicii lor externe si a colaborrii cu alte
state în mod individual sau în cadrul unor congrese si conferine
internaionale, precum si al organizaiilor internaionale.
Normele dreptului diplomatic si consular sunt astzi codificate în
cea mai mare parte în cadrul a dou convenii internaionale semnate la
Viena – Convenia privind relaiile diplomatice (1961) si Convenia cu
privire la relaiile consulare (1963).
Structurile instituionale care reprezint interesele statelor în
relaiile internaionale si desfsoar o activitate diplomatic sunt, potrivit
dreptului internaional, urmtoarele: seful statului, guvernul, primul
ministru, Ministerul Afacerilor Externe si, în anumite limite, celelalte
ministere.
Activitatea diplomatic în exteriorul rii se realizeaz de ctre
misiunile diplomatice.

1) Misiunea diplomatic
Misiunile diplomatice pot fi permanente sau temporare.
28
Trimiterea sau primirea unei misiuni diplomatice permanente se
face în baza dreptului de legaie (ambasad), care este activ (trimiterea)
sau pasiv (primirea).
Statele hotrsc de comun acord s stabileasc relaii
diplomatice, stabilind totodat si rangul misiunii diplomatice.
Rangurile misiunii diplomatice sunt ambasad sau legaie, dar
misiunile diplomatice pot purta si alte denumiri (nunciatur, oficiu,
reprezentan etc.).
Rangul sefului unei misiuni diplomatice este, în raport de rangul
misiunii, acela de: ambasador, trimis extraordinar si ministru
plenipoteniar, însrcinat cu afaceri.
Ambasadorii si trimisii extraordinari se acrediteaz pe lâng seful
statului, iar însrcinaii cu afaceri pe lâng ministerele afacerilor externe.
Misiunea diplomatic îndeplineste funcii de reprezentare, de
negocieri, de protejare a intereselor statului si a cetenilor si de
observare si informare, de promovare a relaiilor, consular.
Personalul misiunii diplomatice se împarte în 3 categorii:
diplomatic si consular, tehnic si administrativ, de serviciu.
Buna desfsurare a activitii unei misiuni diplomatice a impus ca
misiunea înssi si personalul su s beneficieze de unele imuniti si
privilegii.
Imunitatea diplomatic se manifest sub dou mari aspecte:
inviolabilitatea si imunitatea de jurisdicie.
Inviolabilitatea este o msur de ocrotire fa de orice presiuni si
ingerine din partea autoritilor statului, de ea beneficiind sediul
misiunii, arhivele diplomatice, corespondena diplomatic si personalul
diplomatic.
Imunitatea de jurisdicie priveste personalul diplomatic si îmbrac
4 forme consacrate: penal, administrativ, civil si de executare.
29
Privilegiile diplomatice reprezint anumite avantaje pe care statul
acreditar le acord misiunii diplomatice acreditate si personalului
acesteia.
Misiunea diplomatic beneficiaz de dreptul de a arbora drapelul
statului su pe localul ambasadei si pe mijloacele de transport, de scutiri
de impozite si taxe pentru toate bunurile si actele oficiale pe care le
întocmeste.
Personalul diplomatic beneficiaz de scutire de taxe si impozite
personale si pentru bunurile ce-i aparin.

2) Misiunea consular
Activitatea consular este îndeplinit de ctre consuli de carier
sau de ctre consuli onorifici.
Misiunea consular poate avea una din urmtoarele clase, dup
rangul consulului care o conduce: consulat general, consulat,
viceconsulat sau agenie consular.
Funciile unei misiuni consulare sunt urmtoarele: protejarea
intereselor statului si a cetenilor proprii, informarea, favorizarea
relaiilor, eliberarea de pasapoarte si acordarea de vize diplomatice,
activiti de notar si de ofier de stare civil sau de reprezentare în
justiie, inspectarea si ajutorarea echipajelor navelor si aeronavelor etc.
Privilegiile si imunitile consulilor, dac nu sunt totodat si
membri ai misiunii diplomatice, sunt relativ restrânse în raport cu cele
ale diplomailor.

CapitoIuI IX. TratatuI internaionaI

Tratatul internaional constituie unul din instrumentele principale
ale relaiilor internaionale si totodat principalul izvor al drepturilor si
obligaiilor statelor în cadrul acestor relaii.
30
Cel mai important tratat internaional este Carta O.N.U.
Tratatele internaionale poart diverse denumiri: tratat, convenie,
acord, pact, cart, statut, protocol, aranjament etc., statele putând
recurge la acea denumire care reflect mai bine semnificaia
documentului pe care îl încheie.
De regul un tratat internaional cuprinde urmtoarele 5 pri:
preambulul, cuprinsul (dispozitivul), partea final, semnturile si
anexele.
Tratatul internaional trebuie s cuprind unele elemente de fond în
raport de care se apreciaz validitatea sa juridic, elemente care
constituie condiiile de validitate a tratatului.
Elementele de fond sunt: elemente eseniale si elemente
accesorii.
Elementele eseniale ale unui tratat sunt:
a) Prile la tratat trebuie s aib capacitatea juridic de a încheia
tratate, deci s fie subiecte de drept internaional;
b) Voina prilor trebuie s fie liber exprimat. Orice alterare a
voinei prilor la încheierea tratatului constituie viciu de
consimmânt. Viciile de consimmânt sunt: dolul, coruperea
reprezentantului unui stat, constrângerea împotriva
reprezentantului statului si constrângerea împotriva statului
însusi. Constatarea unui viciu de consimmânt poate duce la
nulitatea tratatelor. Nulitatea este relativ în ce priveste primele
trei vicii de consimmânt si absolut în cazul celorlalte dou;
c) Obiectul tratatului trebuie s fie licit, deci în conformitate cu
principiile si normele dreptului internaional;
d) Tratatul trebuie s produc efecte juridice, s fie generator de
drepturi si obligaii pentru pri;
31
e) Tratatul s fie guvernat de normele dreptului internaional, s
fac parte din ordinea juridic internaional si nu din cea
intern a statelor.
Elementele accesorii ale tratatului sunt termenul si condiia, de
care depind intrarea în vigoare, respectarea unor clauze sau încetarea
tratatului.
Încheierea unui tratat internaional cuprinde 3 faze: negocierea,
semnarea si exprimarea consimmântului statului de a fi parte la tratat.
Negocierea tratatului este un proces laborios în care persoanele
împuternicite se pun de acord asupra tuturor problemelor de negociat si
stabilesc textul tratatului. Procesul de negociere se desfsoar în dou
etape: actele cu caracter preliminar si negocierea propriu zis.
Semnarea tratatului se face de ctre organele împuternicite si
poate avea una din semnificaii: voina prilor de a accepta coninutul
tratatului si a se obliga s-l respecte, tratatul intrând în vigoare prin
semnarea sa, ori numai autentificarea textului tratatului, dac acesta
trebuie s intre în vigoare printr-o procedur ulterioar de exprimare a
consimmântului statului de a deveni parte la tratat.
Exprimarea consimmântului statului de a deveni parte la tratat
se face prin recurgerea la unul din urmtoarele mijloace juridice:
ratificarea, aderarea, acceptarea sau aprobarea tratatului.
Statele care devin parte la un tratat multilateral o pot face pur si
simplu, acceptându-l în întregime, ori pot formula rezerve sau declaraii
în legtur cu unele prevederi ale acestuia. Rezerva are un caracter
juridic, excluzând prevederea respectiv din angajamentul statului care
o formuleaz, iar declaraia exprim doar o atitudine politic,
prevederea în cauz angajând statul ce formuleaz declaraia.
Tratatele bilaterale de regul în limbile oficiale ale statelor pri, iar
cele multilaterale într-una sau mai multe limbi de circulaie universal.
32
Tratatele valabil încheiate produc efecte între prile la tratat.
Aceste efecte se exprim în trei principii: respectarea cu bun credin a
tratatelor, neretroactivitatea tratatelor si efectul relativ al tratatelor
(numai între prile la tratat, iar fa de teri doar cu caracter de
excepie, pentru anumite categorii de tratate).
Prin voina prilor tratatele pot fi modificate, dup proceduri
similare celor folosite la încheierea lor.
Încetarea efectelor tratatelor are loc de regul la expirarea
termenului pentru care au fost încheiate. Tratatele pot înceta si înainte
de expirarea termenului sau în lipsa unui asemenea termen prin: voina
comun a prilor, denunarea unilateral, violarea dispoziiilor tratatului
de ctre una din pri, survenirea unor fapte sau evenimente ulterioare
si datorit imposibilitii executrii clauzelor tratatului, în condiii stabilite
de dreptul internaional.
Interpretarea tratatului, adic a felului în care trebuie s fie
înelese clauzele acestuia, se face pe parcursul aplicrii, atunci când
apar divergene de opinii între prile contractante. Interpretarea
autentic a tratatului este cea asupra creia convin prile, dar
prevederile unor tratate pot fi interpretate si de ctre instanele judiciare
sau de ctre persoane calificate, în cadrul interpretrii doctrinare.
Interpretarea se face dup reguli, metode si prevederi consacrate
de dreptul internaional.

CapitoIuI X. MijIoaceIe de soIuionare pasnic a diferendeIor
internaionaIe

Diferendul internaional este un dezacord asupra unei probleme
de drept sau de fapt, o opoziie de teze judiciare sau de interese între
state.
33
În relaiile internaionale mijloacele de soluionare a diferendelor
au fost fie cele bazate pe for, pe presiuni si rzboaie, fie cele cu
caracter pasnic.
Unele mijloace pasnice au aprut înc din antichitate, dar
fizionomia lor juridic modern a fost stabilit prin conveniile încheiate
la Conferina de pace din 1967 de la Haga.
Mijloacele pasnice de soluionare au cunoscut o larg dezvoltare
si aplicare sub egida Societii Naiunilor, dar îndeosebi dup
constituirea O.N.U.si consacrarea ca principiu fundamental al dreptului
internaional al principiului nerecurgerii la for.
Carta O.N.U. prevede în art.2 c ,,toi membrii organizaiei vor
rezolva diferendele lor internaionale prin miloace pasnice, în asa fel
încât pacea si securitatea internaional, precum si justiia, s nu fie
puse în primejdie”.
Recurgerea la mijloacele pasnice este facultativ, iar statele sunt
libere s aleag pentru soluionarea diferendelor lor oricare dintre
metode, în raport de caracterul diferendului si de faza în care acestea
se afl.
Mijloacele de soluionare pasnic a diferendelor prevzute de
Cart sunt:
a) mijloacele politico – diplomatice (fr caracter jurisdicional):
tratativele (negocierile), bunele oficii, mediaiunea, ancheta si
concilierea;
b) mijloace cu caracter jurisdicional: arbitrajul internaional si
justiia internaional;
c) mijloace si proceduri de soluionare în cadrul organizaiilor
internaionale cu vocaie universal sau regional.

1)Mijloacele politico-diplomatice (fr caracter jurisdicional)

34
a) Tratativele (negocierile)
Tratativele constituie principala metod de soluionare a oricror
diferende sau litigii dintre state prin tratative prevenindu-se ori
rezolvându-se cele mai multe diferende internaionale.
Tratativele constituie metoda cea mai puin încorsetat de detalii
procedurale, caracterizându-se prin suplee, operativitate si o mare
eficacitate în cutarea de soluii, printr-un grad redus de formalism si
capacitate de adaptare la diversitatea situaiilor conflictuale care apar în
planul relaiilor internaionale.
În acelasi timp, tratativele constituie singura metod care se
desfsoar în întregime între prile implicate, prin confruntarea direct
a poziiei prilor, care pot adopta o atitudine mai flexibil si pot pstra
secretul discuiilor, înlturându-se mai usor exagerrile si falsele
susceptibiliti si evideniindu-se mai pregnant punctele de acord între
pri.
b) Bunele oficii
Metoda const în aciunea unui stat ter, a unei organizaii
internaionale sau a unei personaliti influente de a convinge statele
aflate în diferend s rezolve neînelegerile dintre ele pe cale pasnic si
de a pune în contact sau a restabili contactele între respectivele state.
În cadrul misiunii sale de bune oficii terul binevoitor are o
contribuie discret, el neparticipând la rezolvarea propriu zis a
diferendului, ci propunând doar un teren de înelegere între statele
aflate în dezacord, pentru a le pune în situaia s trateze direct.
În acest scop, terul binevoitor efectueaz unele activiti cum
sunt: asigurarea condiiilor pentru realizarea de comunicaii si contacte,
explorarea unor posibiliti si domenii de acord, informarea unei pri
asupra punctelor de vedere si a cerinelor celeilalte, transmiterea de
mesaje, punerea la dispoziie a unor faciliti de ordin logistic etc.

35
c) Mediaiunea
Mediaiunea este definit ca aciunea unui stat, a unei organizaii
internaionale sau a unei persoane oficiale care se bucur de reputaie
si de prestigiul imparialitii de a participa în mod direct la tratativele
dintre pri si de a la conduce spre un acord pe baza soluiilor pe care le
propune el însusi.
Desi se aseamn cu bunele oficii, esenial pentru mediaiune
este c terul binevoitor contribuie efectiv la rezolvarea diferendului,
luând parte în mod public si oficial la tratativele dintre pri, pe care le
conduce, propunând prilor propria sa concepie si soluii concrete
asupra modului de rezolvare a diferendului.
d) Ancheta
Ancheta este metoda de soluionare care const în clarificarea de
ctre o comisie de anchet desemnat de prile aflate în diferend sau
de o organizaie internaional a unor situaii de fapt controversate ce
formeaz obiectul diferendului.
Este o metod auxiliar celorlalte, constituind de regul o
operaiune preliminar soluionrii prin alte metode a fondului
problemelor asupra crora exist un diferend.
e) Concilierea
Concilierea este metoda prin care un diferend este examinat de o
comisie compus din persoane particulare numite sau agreate de pri
care propune soluii de împcare.
Comisia de conciliere cuprinde un numr impar de membri si este
independent fa de pri, cu care ine, îns, o legtur permanent.
Ea poate fi preexistent diferendului sau constituit ad hoc.
Concilierea se realizeaz în dou faze: cercetarea faptelor si
formularea de propuneri de conciliere a prilor.


36
2) MijIoaceIe cu caracter jurisdicionaI
Caracteristic acestor mijloace este c se folosesc numai pentru
soluionarea diferendelor care presupun aplicarea dreptului, nu si a
diferendelor cu caracter preponderent politic, iar hotrârile date sunt
obligatorii pentru prile la diferend.
a)Arbitrajul internaional
Arbitrajul este o metod de soluionare în cadrul creia un numr
de arbitri impariali analizeaz diferendul în cadrul unei proceduri
contencioase pe baza aplicrii regulilor convenite anterior de pri si a
dreptului internaional în ansamblul su si d o hotrâre care este
obligatorie în temeiul consimmântului prealabil al prilor.
Acordul prilor de a apela la arbitraj se materializeaz într-un act
numit compromis, în care se stabilesc obiectul concret al diferendului,
componena si întinderea competenei organului arbitral, principiile si
normele de drept aplicabile si procedura de lucru.
Tribunalul arbitral se compune dintr-un numr impar de membri
desemnai sau agreai de pri si este condus de un supraarbitrar
neutru.
Arbitrarea se face în dou faze distincte: scris si oral.
Hotrârea tribunalului arbitral este definitiv si executorie.
Principalul organ arbitral internaional este Curtea Permanent de
Arbitraj de la Haga, înfiinat în 1907.
b)Justiia internaional
Justiia internaional este forma judiciar instituionalizat în
cadrul creia un corp de judectori numii anterior pe o perioad
determinat analizeaz diferendul potrivit unei proceduri prestabilite prin
statutul tribunalului si d o hotrâre care este obligatorie pentru prile
aflate în diferend.
37
Prima instan de judecat internaional de prestigiu a fost
Curtea Permanent de Justiie Internaional, care a existat între anii
1920-1945.
În prezent principala instan internaional este Curtea
Internaional de Justiie, înfiinat odat cu O.N.U., ca principal organ
judiciar al acesteia.

3) Proceduri de soIuionare pasnic a diferendeIor
internaionaIe în cadruI O.N.U. si aI organizaiiIor
regionale.
Organizaiile internaionale, în special cele cu funcii politice si
atribuii în meninerea pcii si securitii internaionale, au prevzute în
statutele lor de funcionare si unele proceduri pentru rezolvarea pe cale
pasnic a diferendelor internaionale.
Aciunea acestor organizaii este complementar sau subsidiar,
statele trebuind s apeleze mai întâi ele însele la mijloacele de
soluionare pasnic prevzute de dreptul internaional.
În cadrul O.N.U. atribuiile principale în rezolvarea problemelor
controversate între state si aplanarea conflictelor revin Adunrii
Generale, Consiliului de Securitate si Secretarului general.
Organizaiile regionale pot soluiona diferendele din zona lor de
responsabilitate, fr a aduce îns atingere rolului si atribuiilor
organismelor O.N.U.în meninerea pcii si securitii internaionale.

CapitoIuI XI. FoIosirea IegaI a forei potrivit dreptuIui
internaionaI

Dreptul internaional contemporan permite ca, în msura în care
nu se încalc principiul nerecurgerii la for, statele individual, dar mai
ales colectiv în cadrul O.N.U.si al celorlalte organizaii de securitate
38
internaional, s recurg la anumite mijloace de contrângere, constând
în presiuni sau chiar în folosirea forei armate, pentru sancionarea
statelor care încalc ordinea politic si juridic internaional.
Mijloacele de contrângere în relaiile internaionale sunt grupate în
dou categorii:
a) Fr folosirea forei armate: retorsiunea, represaliile,
embargoul, boicotul, ruperea relaiilor diplomatice si excluderea
de la conferinele si congresele internaionale sau din
organizaiile internaionale;
b) Cu folosirea forei armate: represaliile armate, blocada
maritim pasnic, demonstraiile cu forele armate si ocuparea
militar a teritoriului.
Dreptul internaional permite, de asemenea, ca fora armat s fie
folosit ca un mijloc de ultim recurs pentru contracararea sau
sancionarea actelor de agresiune.
Statele sunt îndreptite s-si utilizeze forele lor armate împotriva
altor state care încalc grav legalitatea internaional, pentru a-si apra
propria integritate teritorial, independena si suveranitatea atunci când
sunt victime ale unor agresiuni armate, în care sens sunt îndreptite s
adopte în propriul teritoriu msuri adecvate de aprare înc din timp de
pace. Aciunea în acest sens a statelor se bazeaz pe dreptul lor la
autoaprare individual sau colectiv prevzut de art.51 al Cartei
O.N.U.
Carta O.N.U. prevede c una din funciile principale ale
organizaiei universale este meninerea pcii si securitii internaionale.
În vederea realizrii acestei funcii Carta cuprinde un sistem complex de
principii si mecanisme de sancionare a agresorului în colectiv de ctre
statele membre, menit a asigura restabilirea legalitii internaionale,
înlturarea actelor de agresiune si a urmrilor acestora, repunerea în
drepturi a celui lezat si prevenirea unor noi înclcri.
39
Sisteme similare de asigurare a securitii internaionale
funcioneaz si în plan zonal, în cadrul organizaiilor regionale.
Recunoasterea dreptului la autodeterminare al popoarelor a dus în
planul dreptului internaional la legitimarea luptei armate dus de
popoarele dependente împotriva asupritorilor, recurgerea la fora
armelor de ctre aceste popoare încadrându-se în situaiile legitime de
folosire a forei armate.

CapitoIuI XII. Rspunderea internaionaI

Rspunderea internaional este instituia juridic în virtutea
creia un stat sau un alt subiect de drept internaional care a comis un
act ilicit dup dreptul internaional datoreaz reparaii celui lezat prin
acel act.
Rspunderea internaional ia nastere din svârsirea unui act ilicit,
adic din violarea unei reguli de conduit internaional stabilit printr-
un tratat ori în baza unei cutume, care atrage în mod necesar o
sanciune.
Rspunderea internaional clasic era conceput numai în
raporturile bilaterale dintre state si era tratat în general ca o
rspundere de drept civil, bazat pe culp.
În dreptul internaional contemporan rspund nu numai statele, ci
si celelalte subiecte de drept internaional recunoscute.
Într-o lume a interdependenelor cum este cea de astzi
rspunderea internaional se angajeaz în mult mai multe domenii ale
relaiilor internaionale, care au dobândit dimensiuni universale, între
care cel al drepturilor omului, al dreptului mrii, al dreptului aerian sau al
dreptului cosmic sau în legtur cu activiti ce depsesc graniele
statelor si sunt susceptibile a prezenta riscuri mari si un pericol sporit
40
pentru alte state sau pentru mediul înconjurtor (energia nuclear,
industriile poluante, transportul anumitor produse etc.)
În dreptul clasic nu exista o rspundere internaional pentru
actele de agresiune, iar numrul faptelor penale cu consecine deosebit
de grave, care fac astzi obiectul dreptului internaional penal, era
redus.
În dreptul internaional contemporan rspunderea nu este
angajat numai pentru faptele productoare de prejudicii imediat, ci în
primul rând pentru înclcarea normelor si principiilor colaborrii dintre
state, pentru lezarea intereselor generale ale comunitii internaionale.
Pentru a se angaja rspunderea internaional este suficient s se
rein în sarcina unui stat sau alt subiect de drept un act contrar
dreptului internaional, care poate fi o aciune sau o omisiune, fr s se
fac în mod obligatoriu apel la culp, întrucât actul ilicit a avut loc si nu
poate rmâne fr consecine la nivelul comunitii internaionale.
Statul rspunde pentru toate actele svârsite în cadru oficial de
ctre organele sale, legislative, administrative sau judectoresti, actele
acestora fiind considerate ca acte ale statului însusi.
Dreptul internaional contemporan admite si rspunderea
obiectiv, bazat pe risc, chiar dac prejudiciul produs nu constituie
urmarea unui act ilicit, caz în care producerea prejudiciului este
suficient pentru angajarea rspunderii. Aceast rspundere este
consacrat în câteva domenii: pentru prejudiciile cauzate unui strin de
ctre funcionarii care au acionat prin depsirea competenei lor; pentru
daunele cauzate prin riscul normal de vecintate; pentru daunele
produse prin utilizarea pasnic a energiei nucleare sau prin poluarea
mrilor.
Rspunderea internaional poate fi înlturat dac intervine una
din urmtoarele cauze: consimmântul unui stat; luarea unor msuri de
41
constrângere autorizate de dreptul internaional; fora major; starea de
necesitate; legitima aprare.
Formele rspunderii internaionale sunt: politic, moral, material
si penal.

Capitolul XIII. Dreptul internaionaI umanitar

Dreptul internaional umanitar este ansamblul de norme juridice
aplicabile în perioada de conflict armat cu caracter internaional sau fr
caracter internaional.
Dreptul umanitar mai este cunoscut si ca dreptul conflictelor
armate, iar în dreptul internaional clasic se intitula ,,legile si obiceiurile
rzboiului¨.
În dreptul internaional umanitar se disting dou mari categorii de
reglementri:
- cele privind drepturile si obligaiile prilor beligerante în
desfsurarea operaiilor militare, precum si cele prin care se
stabilesc limitele în care se pot utiliza mijloacele si metodele de
ducere a rzboiului, denumite si ,,dreptul de la Haga¨;
- cele privind protecia anumitor persoane si bunuri fa de
efectele distructive ale ducerii aciunilor de lupt, denumite si
,,dreptul de la Geneva”.
Principiile fundamentale, precum si principalele reguli ale dreptului
pozitiv în materie sunt cuprinse în Convenia a IV-a de la Haga din 1907
referitoare la legile si obiceiurile rzboiului terestru, în cele 4 convenii
de la Geneva din 1949 privind protecia victimelor rzboiului, care se
refer la îmbuntirea soartei rniilor si bolnavilor din forele armate în
campanie (I), la îmbuntirea soartei rniilor, bolnavilor si naufragiailor
forelor armate maritime (II), la tratamentul prizonierilor de rzboi (III) si
la protecia persoanelor civile în timp de rzboi (IV).
42
Toate aceste reglementri au fost reafirmate la Geneva în 1977
prin dou protocoale adiionale, care se refer la protecia victimelor
conflictelor armate internaionale (I), respectiv ale conflictelor armate
fr caracter internaional (II).
Alte instrumente juridice convenionale reglementeaz aspecte
particulare ale dreptului conflictelor armate, în special în domeniul
interzicerii sau limitrii folosirii anumitor categorii de arme sau metode
de lupt.
Prevederile referitoare la starea de rzboi se refer la începerea si
consecinele declarrii rzboiului, teatrul de rzboi, ocupaia militar,
captura de rzboi, încetarea ostilitilor militare si a rzboiului, la statutul
juridic al combatanilor, al spionilor si al mercenarilor.
Numeroase prevederi ale conveniilor de drept umanitar trateaz
problemele privind protecia prizonierilor de rzboi, a rniilor, bolnavilor
si naufragiailor, a populaiei civile si a persoanelor civile, precum si a
bunurilor cu caracter civil si a bunurilor culturale.
În baza dreptului internaional umanitar este limitat sau interzis
utilizarea urmtoarelor mijloace si metode de lupt: armele si metodele
de rzboi nediscriminatorii, armele si metodele de rzboi care produc
suferine inutile (superflue), mijloacele si metodele de rzboi ecologic.
Prin convenii speciale anumite categorii de arme si metode de
lupt care contravin principiilor dreptului umanitar au fost interzise sau li
s-a limitat folosirea.
Asemenea arme sunt: proiectilele de mic calibru, gloanele ,,dum-
dum¨, gazele asfixiante si toxice, armele chimice, armele biologice
(bacteriologice), otrvurile si armele otrvite, minele si torpilele, inclusiv
cele antipersonal, capcanele si alte asemenea dispozitive, armele cu
laser, armele incendiare, proiectilele cu schije nelocalizabile, tehnicile
de modificare a mediului în scopuri militare.
43
În ce priveste metodele de lupt, sunt interzise: perfidia, refuzul
crurii si terorizarea populaiei civile.

CapitoIuI XIV. DreptuI internaionaI penaI

1)Dreptul internaional penal si infraciunea internaional
Dreptul internaional penal poate fi definit ca un ansamblu de
norme juridice, convenionale sau cutumiare, stabilite sau acceptate de
state, în baza crora este organizat incriminarea si reprimarea faptelor
antisociale prin care se aduce atingere unor interese fundamentale ale
comunitii internaionale.
Conveniile internaionale din acest domeniu cuprind de regul
faptele care se incrimineaz, angajamentul statelor pri de a le
considera ca infraciuni grave prin legislaia lor intern si variate forme
de cooperare între state pentru prinderea si sancionarea penal a
infractorilor internaionali. Ele nu cuprind si sanciunile penale
corespunztoare, fcând trimitere la legislaia intern a statelor pri,
care trebuie s stabileasc si pedepsele aplicabile, de regul cele care
sunt rezervate faptelor criminale.
Infraciunea internaional este o fapt, constând dintr-o aciune
sau o omisiune, svârsit cu vinovie de ctre o persoan în calitate de
agent al statului sau în nume si interes propriu, prin care se încalc
drepturile si interesele ocrotite de dreptul internaional si care este
sancionat prin incriminarea sa de ctre dreptul internaional.
Faptele penale care fac obiectul de reglementare al dreptului
internaional sunt atât cele prin care se aduc atingeri relaiilor pasnice
dintre state, precum si drepturilor fundamentale ale omului, cum sunt
crimele contra pcii, crimele împotriva umanitii si crimele de rzboi,
cât si cele prin care sunt afectate sau tulburate alte valori fundamentale
44
pentru societatea uman sau activiti importante pentru colaborarea
internaional.
La baza reglementrilor de drept internaional penal stau câteva
importante principii:
- Represiunea universal;
- Legalitatea incriminrii;
- Rspunderea penal individual;
- Imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanitii si a crimelor
de rzboi;
- Irelevana juridic a scuzei îndeplinirii unui act de stat;
- Ordinul superiorului nu înltur rspunderea penal.

2) Crimele contra pcii
Sancionarea crimelor contra pcii a devenit necesar si posibil
odat cu interzicerea rzboiului ca mijloc de soluionare a diferendelor
internaionale si ca instrument al politicii naionale a statelor.
Crimele contra pcii constituie cele mai grave crime de drept
internaional. Acestea sunt agresiunea armat si propaganda în
favoarea rzboiului.
a) Agresiunea armat
Statutul Tribunalului de la Nürenberg considera drept crime contra
pcii conducerea, pregtirea, declansarea sau purtarea unui rzboi de
agresiune sau a unui rzboi cu violarea tratatelor, a garaniilor ori a
acordurilor internaionale ca si participarea la un plan concertat sau la
un complot pentru svârsirea oricruia din actele menionate.
Printr-o rezoluie a Adunrii Generale a O.N.U. din 1974 s-a dat o
definiie a agresiunii, potrivit creia folosirea forei armate prin violarea
Cartei O.N.U. de ctre un stat care a acionat primul constituie dovada
suficient prima facie a unui act de agresiune.
45
Faptul de a fi acionat primul prin folosirea forei armate contrar
principiilor si normelor cuprinse în Carta O.N.U. este o dovad a
svârsirii agresiunii de ctre un stat, dar Consiliul de Securitate al
O.N.U.poate s stabileasc existena unei agresiuni si în lumina altor
împrejurri relevante.
În cuprinsul definiiei agresiunii sunt enumerate principalele acte
de agresiune:
- invadarea sau atacarea teritoriului unui stat de ctre forele
armate ale altui stat sau orice ocupaie militar, chiar
temporar, rezultând dintr-o asemenea invazie sau dintr-un
asemenea atac, precum si orice anexare prin folosirea forei a
teritoriului sau a unei pri a teritoriului altui stat;
- bombardarea de ctre forele armate ale unui stat a teritoriului
altui stat sau folosirea oricror arme de ctre un stat împotriva
teritoriului altui stat;
- blocada porturilor sau a coastelor unui stat de ctre forele
armate ale altui stat;
- atacul efectuat de ctre forele armate ale unui stat împotriva
forelor armate a altui stat;
- folosirea forelor armate ale unui stat, care sunt situate pe
teritoriul altui stat cu acordul statului gazd, contrar condiiilor
stabilite prin acord sau extinderea prezenei lor dup expirarea
acordului;
- fapta unui stat de a admite ca teritoriul su s fie utilizat de
ctre alt stat pentru comiterea unui act de agresiune împotriva
unui stat ter;
- trimiterea de ctre un stat de bande ori grupuri înarmate, de
fore neregulate sau de mercenari, care se dedau la acte grave
de for armat împotriva altui stat.
Rezoluia privind definirea agresiunii prevede c rzboiul de
46
agresiune este o crim împotriva pcii, care d nastere la rspundere
internaional.
b) Propaganda în favoarea rzboiului
Numeroase documente internaionale statueaz c propaganda
prin care se face apologia rzboiului sau se îndeamn la recurgerea la
rzboi constituie o crim contra pcii.

3) Crimele împotriva umanitii
Crimele împotriva umanitii sunt definite ca fapte grave de
violen comise pe scar larg de ctre indivizi, fie c acestia sunt sau
nu ageni ai statului, împotriva altor indivizi, într-un scop esenialmente
politic, ideologic, rasial, naional, etnic sau religios.
Caracteristice pentru crimele împotriva umanitii sunt gravitatea
deosebit, caracterul de mas si mobilul special al svârsirii, constând
într-o politic deliberat în baza unor criterii.
Fac parte din categoria crimelor împotriva umanitii urmtoarele
fapte, dac acestea întrunesc caracteristicile menionate: asasinatul;
exterminarea; aducerea în sclavie sau obligarea la munc forat;
dezertarea, inclusiv epurarea etnic; expulzrile forate; orice acte
inumane împotriva oricrei populaii civile; persecuiile pentru motive
politice, rasiale sau religioase; practica sistematic a dispariiilor forate;
folosirea armelor nucleare si a altor tipuri de arme de distrugere în
mas; genocidul; apartheidul.

4) Crimele de rzboi
Crimele de rzboi sunt fapte penale grave svârsite pe timpul unui
conflict armat prin înclcarea regulilor de ducere a rzboiului prevzute
de dreptul internaional umanitar.
Sunt crime de rzboi urmtoarele fapte:
47
a) Crimele împotriva persoanelor si bunurilor protejate:
omorurile, tortura si relele tratamente aplicate persoanelor;
efectuarea de experiene biologice si medicale asupra
persoanelor; luarea de ostatici; deportarea populaiei civile;
deinerea ilegal a persoanelor civile; înrolarea forat a
persoanelor aflate în puterea inamicului; refuzul unui proces
echitabil; întârzierea nejustificat a repatrierii prizonierilor de
rzboi si a civililor; apartheidul si alte practici inumane rasiste;
aplicarea unor pedepse colective; jefuirea bunurilor publice sau
private; producerea de distrugeri inutile; atingerile aduse
bunurilor culturale;
b) Crimele svârsite prin violarea regulilor de întrebuinare a
unor mijloace si metode de lupt: atacurile dirijate împotriva
civililor; atacurile fr discriminare; atacurile împotriva lucrrilor
care conin fore periculoase (diguri, baraje, centrale nucleare);
atacurile împotriva localitilor neaprate sau a zonelor
demilitarizate; atacarea unei persoane scoas din lupt;
utilizarea perfid a semnelor protectoare; utilizarea tehnicilor
de modificare a mediului; utilizarea anumitor tipuri de arme
intezise prin convenii internaionale speciale.

5) Infraciuni internaionale comise de ctre persoane
particulare
În aceast categorie de infraciuni internaionale intr faptele
penale care de regul sunt svârsite de persoane care nu au calitatea
de ageni ai statului si nu acioneaz din însrcinarea sau în numele
unor guverne, ci în nume si interes propriu.
Faptele penale de aceast natur sunt: terorismul internaional;
pirateria maritim; distrugerea cablurilor submarine; traficul ilicit de
48
stupefiante; circulaia si traficul publicaiilor obscene; falsificarea de
moned; sclavia si traficul de sclavi; traficul de femei si de copii etc.

6) Jurisdicia penal internaional
Existena unor instane penale internaionale, care s completeze
sistemul judiciar al statelor si s judece direct principalele infraciuni
internaionale constituie astzi o necesitate, resimit ca atare de
comunitatea internaional.
S-a dovedit c lipsa unei jurisdicii internaionale, permanent si
imparial, competent s judece infraciunile cu caracter internaional,
constituie o lacun major a dreptului internaional actual, cu consecine
defavorabile pentru comunitatea statelor în efortul su tot mai organizat
de a controla fenomenul infracional si de a sanciona pe cei ce încalc
legalitatea internaional.
În 1945 s-au constituit tribunalele militare internaionale de la
Nürenberg si Tokio, care au judecat pe principalii vinovai de
declansarea unor rzboaie de agresiune, iar mai târziu s-au înfiinat si
funcioneaz si astzi dou alte tribunale internaionale speciale:
Tribunalul Internaional pentru fosta Iugoslavie (1993) si Tribunalul
Internaional pentru Ruanda (1994).
Eforturile pentru constituirea unui tribunal penal internaional cu
caracter permanent si competen universal par s-si fi gsit o fericit
încununare prin semnarea la Roma la 7 iulie 1998 a Statutului Curii
Penale Internaionale. Noua instan urmeaz s judece cele mai grave
crime: genocidul, crimele împotriva umanitii, crimele de rzboi si crima
de agresiune, asa cum se prevede în art.5 al statutului acesteia.



Capitolul IX Capitolul X

–7UDWDWXOLQWHUQD LRQDO –0LMORDFHOHGHVROX LRQDUHSDúQLFDGLIHUHQGHORU 

LQWHUQD LRQDOH Capitolul XI -)RORVLUHDOHJDODIRU HLSRWULYLWGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDO public Capitolul XII -5VSXQGHUHDLQWHUQD LRQDO Capitolul XIII -'UHSWXOLQWHUQD LRQDOXPDQLWDU Capitolul XIV -'UHSWXOLQWHUQD LRQDOSHQDO În continuare sunt prezentate principalele probleme tratate în FDGUXOILHFUHLWHPH Capitolul I –1R LXQHDúLWUVWXULOHFDUDFWHULVWLFHDOHGUHSWXOXL LQWHUQD LRQDOSXEOLF

1. 2ELHFWXOGHUHJOHPHQWDUHDOGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOSXEOLF
6SUHGHRVHELUHGHGUHSWXOLQWHUQFDUHUHJOHPHQWHD]UDSRUWXULOH sociale în cadrul stDWHORU UHVSHFWLYH RELHFWXO GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO vO IRUPHD] UHOD LLOH LQWHUQD LRQDOH vQ FDGUXO FURUD UHOD LLOH GLQWUH VWDWH UHSUH]LQWGRPHQLXOFHOPDLFXSULQ]WRU 5HOD LLOH LQWHUQD LRQDOH QX IRUPHD] vQV vQ WRWDOLWDWHD  ORU obiectul de reglemenWDUHDOGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOUHOD LLOHLQWHUQD LRQDOH fiind deosebit de variate: politice, economice, juridice, culturale etc. 'UHSWXOLQWHUQD LRQDODUHGUHSWRELHFWGHUHJOHPHQWDUHQXPDLDFHOH UHOD LL MXULGLFH LQWHUQD LRQDOH vQ FDUH VWDWXO DF LRQHD]  FD SXUWWRU GH suveranitate.

2. )XQGDPHQWXOMXULGLFDOGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOSXEOLF
)XQGDPHQWXOMXULGLFDOGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOSXEOLFvOFRQVWLWXLH DFRUGXO GH YRLQ  DO VWDWHORU VXYHUDQH FDUH FRPSXQ VRFLHWDWHD LQWHUQD LRQDO
2

ÌQOLSVDXQRUDXWRULW LSXEOLFHFXDWULEX LLOHJLVODWLYHDGPLQLVWUDWLYH VDX MXGHFWRUHúWL  VXSUDVWDWDOH SULQ LQWHUPHGLXO FURUD V VH DGRSWH QRUPH MXULGLFH úL V VH LPSXQ UHVSHFWDUHD ORU IRU D REOLJDWRULH D GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO VH vQWHPHLD] SH DFRUGXO FH VH UHDOL]HD] vntre state. 6WDWHOHVXYHUDQHvQFRQGL LLGHGHSOLQHJDOLWDWHvQGUHSWXULúLSH ED]DOLEHUXOXLORUFRQVLP PkQWvQFDGUXOXQXLSURFHVGHFRRUGRQDUHGH SXQHUH GH DFRUG D YRLQ HL ORU FUHD] QRUPH MXULGLFH FDUH GXF OD IRUPDUHDGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDO CDUDFWHUXOFRRUGRQDWRUDOYRLQ HLVWDWHORUVWODED]DREOLJDWLYLW LL GUHSWXOXLLQWHUQD LRQDODDSOLFULLúLUHVSHFWULLQRUPHORUVDOH 1RUPHOHMXULGLFHREOLJDWRULLvQUHOD LLOHGLQWUHVWDWHFRQVWLWXLHDVWIHO HPDQD LD SURSULHL ORU YRLQ H OLEHU H[SULPDW DúD FXP DFHDVWD UH]XOW GLQ FRQYHQ LL LQWHUQD LRQDOH VDX FXWXPH DFFHSWDWH FD H[SULPkQG UHJXOL de drept.

3. 'UHSWXOLQWHUQD LRQDOúLPRUDOD
ÌQWUHPRUDOúLGUHSWXOLQWHUQD LRQDOH[LVWOHJWXULGHLQIOXHQ DUHúL LQWHUFRQGL LRQDUHUHFLSURF O mare parte aSULQFLSLLORUúLQRUPHORUGHGUHSWLQWHUQD LRQDOvúLDX RULJLQHDvQQRUPHOHPRUDOHGUHSWXOLQWHUQD LRQDOILLQGvQHVHQ DVDED]DW pe regulile moralei. 'UHSWXO LQWHUQD LRQDO OD UkQGXO VX LQIOXHQ HD] UHJXOLOH PRUDOH ale raporturilor interstatale, contribuind la dezvoltarea acestora în raport GHFHULQ HOHYLH LLLQWHUQD LRQDOHED]DWSHGUHSW

4. 'UHSWXOLQWHUQD LRQDOúLSROLWLFDH[WHUQDVWDWHORU
'UHSWXOLQWHUQD LRQDOFRQVWLWXLHXQPLMORFGHRULHQWDUHúLGH LQIOXHQ DUHDSROLWLFLLH[WHUQHDVWDWHORUvQGLUHF LDXQRURELHFWLYHúLYDORUL VWDELOLWH GH DFHVWHD SULQ SULQFLSLLOH úL QRUPHOH GH GUHSW LQWHUQD LRQDO
3

3ROLWLFDH[WHUQDVWDWHORUWUHEXLHVILHIRUPXODWúLUHDOL]DWvQGHSOLQ FRQFRUGDQ FXSULQFLSLLOHúLQRUPHOHGHGUHSWLQWHUQD LRQDOGHcare nu SRDWH IDFH DEVWUDF LH vQ ILHFDUH SR]L LH SH FDUH R DGRSW ID  GH R SUREOHPDYLH LLLQWHUQD LRQDOH 3ROLWLFD H[WHUQ D VWDWHORU OD UkQGXO HL FRQWULEXLH OD GH]YROWDUHD GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO OD PRGLILFDUHD VDX FRPSOHWDUHD DFHVWXLD vQ raport GHQHYRLOHUHDOHDOHUDSRUWXULORULQWHUVWDWDOHDOHHYROX LHLVRFLHW LL umane.

5. 'UHSWXOLQWHUQD LRQDOSXEOLFúLGUHSWXOLQWHUQD LRQDOSULYDW
'UHSWXOLQWHUQD LRQDOSULYDWUHJOHPHQWHD]UDSRUWXULMXULGLFHGH GUHSWLQWHUQGHQDWXUFLYLOFRPHUFLDOGHPXQFGHSURFHGXUFLYLO úLDOWHUDSRUWXULGHGUHSWSULYDWFXXQHOHPHQWVWULQ3ULQQRUPHOHVDOHHO UH]ROYvQJHQHUDOFRQIOLFWHOHGHUHJOHPHQWDUHGLQWUHOHJLOHLQWHUQHDOH GLIHULWHORUVWDWHFXSULYLUHODRDQXPLWLQVWLWX LHMXULGLF Elementul de e[WUDQHLWDWH DO QRUPHORU VDOH QX G GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDOSXEOLFXQFDUDFWHUGHGUHSWLQWHUQD LRQDOvQRELHFWXOVXGH SUHRFXSDUHQHLQWUkQGUHOD LLOHLQWHUVWDWDOH

6. 'UHSWXOLQWHUQD LRQDOúLGUHSWXOLQWHUQ
'UHSWXOLQWHUQDOVWDWHORUúLGUHSWXOLQWHUQD LRQDOVXQWGRXVLVWHPH GH GUHSW GLIHULWH FDUH VH vQWUHSWUXQG vQV SULQ LQWHUPHGLXO VWDWHORU FDUHOHFUHD]SHDPkQGRX 'UHSWXOLQWHUQD LRQDOFRQVWLWXLHvQWU-RLPSRUWDQWPVXUSURLHF LD vQSODQXOUHOD LLORULQWHUQD LRQDOHDQRUPHORUGHGUHSWGLQOHJLVOD LDLQWHUQ DVWDWHORUGUHSWXOLQWHUQvPSUXPXWkQGGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOFRQFHSWHOH VDOHMXULGLFHIXQGDPHQWDOHúLWHKQLFLOHVDOHMXULGLFHLDUXQHOHQRUPHGH GUHSWLQWHUQSRWILDFFHSWDWHGHVWDWHFDVXUVHDOHUHJOHPHQWULLMXULGLFH LQWHUQD LRQDOH

4

Capitolul II –*HQH]DúLHYROX LDGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOSXEOLF ÌQFHSXWXULOHGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOVHVLWXHD]vQDQWLFKLWDWH SULPHOH UHJXOL UHIHULWRDUH OD UHOD LLOH GLQWUH VWDWH DSUkQG vQ 2ULHQWXO $QWLFDSRLvQ*UHFLDúL5RPD$QWLF DrepWXO LQWHUQD LRQDO V-a constituit mai întâi ca un drept al U]ERLXOXLúLDELDXOWHULRUFDXQGUHSWDOSFLLúLFRRSHUULLGLQWUHVWDWH $QWLFKLWDWHD FRQVHPQHD] vQF GH WLPSXULX OD GLIHULWH SRSRDUH H[LVWHQ D XQRU UHJXOL SULYLQG SRUQLUHD U]ERLXOXL úL GXFHrea acestuia. 7. LQFOXVLY OLPLWDUHD XQRU PLMORDFH GH OXSW úL SURWHF LD DQXPLWRU FDWHJRULL GHSHUVRDQHúLEXQXULQHXWUDOLWDWHD 5 . 'HILQL LDGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOSXEOLF 'UHSWXOLQWHUQD LRQDOSXEOLFHVWHWRWDOLWDWHDQRUPHORUMXULGLFHFUHDWH GHVWDWHúLGHFHOHODOWHVXELHFWHGHGUHSWLQWHUQD LRQDOSHED]DDFRUGXOXL GHYRLQ OLEHUH[SULPDWGHDFHVWHDSULQWUDWDWHúLDOWHL]YRDUHGHGUHSW vQ YHGHUHD UHJOHPHQWULL UDSRUWXULORU GLQWUH HOH QRUPH D FURU DSOLFDUH HVWHDVLJXUDWSULQUHVSHFWDUHDORUGHEXQYRLHLDUvQFD]GHQHFHVLWDWH SULQPVXULGHFRQWUkQJHUHDSOLFDWHGHFWUHVWDWHvQPRGLQGLYLGXDOVDX colectiv.'UHSWXO LQWHUQD LRQDO OD UkQGXOVXH[HUFLWRSXWHUQLFLQIOXHQ  DVXSUDOHJLVOD LHLLQWHUQHDVWDWHORUvPERJ LQG-o prin normele sale care VXQWvQFRUSRUDWHvQOHJLVOD LDLQWHUQúLWUHEXLHUHVSHFWDWHFDúLQRUPHOH LQWHUQH ÌQDFHODúLWLPSGUHSWXOLQWHUQD LRQDOLQIOXHQ HD]GUHSWXOLQWHUQ DOVWDWHORUvQVHQVXOXQLILFULLXQRUFRQFHSWHúLUHJOHPHQWULH[LVWHQWHvQ GLIHULWH UL SHQWUX FD DFHVWHD V ILH vQ FRQVHQV FX QRUPHOH GH GUHSW LQWHUQD LRQDO H[LVWkQG vQ DFHVW VHQV XQ SURFHV GH LQWHUQD LRQDOL]DUH a dreptului intern.

)UkPL DUHD IHXGDO D GXV OD RDUHFDUH VWDJQDUH úL vQ GRPHQLXO UHJXOLORU GH GUHSW LQWHUQD LRQDO GDU RGDW FX FHQWUDOL]DUHD VWDWDO începând cu secolul al XV-lea. +XJR*URWLQVHVWHFRQVLGHUDWSULQWHOHGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOSULQ IXQGDPHQWHOH WHRUHWLFH SH FDUH OH SXQH GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO FD XQ GUHSW ED]DW SH UD LXQHD XPDQ úL QX SH YRLQ D GLYLQ FD R H[SUHVLH D YRLQ HLúLLQWHUHVHORUVWDWHORUSUHFXPúLSULQLPSRUWDQWHOXFUULFXPVXQW 'HVSUH GUHSWXO U]ERLXOXL úL DO SFLL´ 0DUH OLEHUXP´ úL DOWHOH FDUH UHYROX LRQHD] UDPXUL LPSRUWDQWH DOH GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO FXP VXQW GUHSWXOU]ERLXOXLGUHSWXOGLSORPDWLFGUHSWXOPULLúLGUHSWXOWUDWDWHORU ÌQHSRFDPRGHUQGUHSWXOLQWHUQD LRQDOFXQRDúWHúLHORSXWHUQLF DILUPDUH RGDW FX SURJUHVHOH GH DPSORDUH UHDOL]DWH SH SODQ SROLWLF úL juridiFvQDFRUGFXGH]YROWDUHDJHQHUDODVRFLHW LLXPDQH 6 . jus gentium din dreptul roman prefigurând dreptul LQWHUQD LRQDOGHPDL târziu. care a impulsionat dezvoltareaGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDO 6H FRQWXUHD] SHQWUX SULPD RDU SULQFLSLXO VXYHUDQLW LL úL WHRULD HFKLOLEUXOXL GH IRU H vQWUH VWDWH PLMORDFHOH GH UH]ROYDUH SDúQLF D GLIHUHQGHORUvQFHSDVHXWLOL]DWRWPDLIUHFYHQWLDUGUHSWXOU]ERLXOXLVH vPERJ HúWHFXLQVWLWX LLQRLFXPDUILUHWRUVLXQHDUHSUHVDOLLOHúLEORFDGD SDúQLFSUHFXPúLFXQRLSULQFLSLLvQPRGXOGHGXFHUHDU]ERLXOXL $SDUSULPHOHvQFHUFULGHFRGLILFDUHDGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOGDUúL LPSRUWDQWHOXFUULúLWUDWDWHGHGUHSWLQWHUQD LRQDODOHXQRUSHUVRQDOLW L ca Nicollo Machiavelli (1469-1527). Alberico Gentilis (1552-1608) sau Hugo Grotins (1583-1645). s-D SURGXV  R DPSOLILFDUH D UHOD LLORU interstatale.ÌQDFHDVWSHULRDGDXDSUXWvQVúLSULPHOHUHJXOLSULYLQGDOWH LQVWLWX LLGHGUHSWLQWHUQD LRQDOúLDQXPHWUDWDWHOHGHDOLDQ úLGHSDFH WUDWDWLYHOHúLDOWHPLMORDFHGHUH]ROYDUHSDúQLFDGLIHUHQGHORUFXPVXQW PHGLD LXQHD úL DUELWUDMXO LQWHUQD LRQDO SURWHF LD VWULQLORU PLVLXQLOH diplomatice (soliile).

 DSDU SULPHOH RUJDQL]D LL LQWHUQD LRQDOH úL VH vQFKHLHSULPHOHFRQYHQ LLSHQWUX VDQF LRQDUHD XQRU LQIUDF LXQL LQWHUQD LRQDOH GRPHQLL FDUH YRU FXQRDúWH XOWHULRURSXWHUQLFDILUPDUH &UHDUHD GXS SULPXO U]ERL PRQGLDO D 6RFLHW LL 1D LXQLORU FD RUJDQL]D LH FX FDUDFWHU XQLYHUVDO SHQWUX DVLJXUDUHD VHFXULW LL LQWHUQD LRQDOH úL GH]YROWDUHD FRODERUULL GLQWUH VWDWH D LPSXOVLRQDW GUHSWXO LQWHUQD LRQDO &UHDUHD XQXL VLVWHP GH VHFXULWDWH ED]DW SH HJDOLWDWHD  VXYHUDQ D VWDWHORU úL SH UHVSHFWXO GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO vQILLQ DUHD vQ  D &XU LL 3HUPDQHQWH GH -XVWL LH ....QWHUQD LRQDO SURFHGXUDOL]DUHD U]ERLXOXL SULQ 3DFWXO 6RFLHW LL 1D LXQLORU DSRL interzicerea lui ca mijloc al politicii statelor prin Pactul Briand – Kellog GLQXWLOL]DUHDSHVFDUODUJDPLMORDFHORUGHUH]ROYDUHSDúQLFD diferHQGHORULQWHUQD LRQDOHVXQWGRDUFkWHYDGLQGLUHF LLOHGHGH]YROWDUH DGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOvQSHULRDGDGLQWUHFHOHGRXU]ERDLHPRQGLDOH 'XSDOGRLOHDU]ERLPRQGLDOGUHSWXOLQWHUQD LRQDOSXEOLFFXQRDúWH R SXWHUQLF GH]YROWDUH XQ LPSRUWDQW VDOW Falitativ. În sfera de UHJOHPHQWDUH LQWHUQD LRQDO DX LQWUDW QXPHURDVH GRPHQLL FDUH DQWHULRU QX IFXVHU RELHFW GH SUHRFXSDUH SHQWUX GUHSWXO LQWHUQD LRQDO LDU GUHSWXOLQWHUQD LRQDOFODVLFDVXIHULWLPSRUWDQWHPRGLILFULúLFRPSOHWULvQ 7 .5HYROX LD IUDQFH] vQGHRVHEL SULQ 'HFODUD LD DVXSUD GUHSWXOXL JLQ LORU &RQJUHVXO GH OD 9LHQD GLQ  úL &RQJUHVXO GH OD 3DULV GLQ 1856 constituie momente importante în afirmarea sau dezvoltarea unor SULQFLSLLúLUHJXOLGHGUHSWLQWHUQD LRQDO 8QUROGHRVHELWvQGH]YROWDUHDGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOO-au avut cele GRX FRQIHULQ H GH SDFH GH OD +DJD GLQ  úL  vQGHRVHEL SULQ codificarea pe care au realizat-o în domeniul dreptului conflictelor DUPDWH úL vQ FHO DO PLMORDFHORU GH UH]ROYDUH SDúQLF D GLIHUHQGHORU LQWHUQD LRQDOH UHJXOLOH FRGLILFDWH DWXQFL ILLQG vQ PDUH SDUWH YDODELOH úL DVW]L /D VIkUúLWXO VHFROXOXL DO .-OHD  úL vQFHSXWXO  VHFROXOXL .

QWHUQD LRQDOHGH-XVWL LH Art.QWHUQD LRQDO GLQ  ILLQG DSRL SUHOXDW GH 6WDWXWXO &XU LL . ..]YRDUHOHSULQFLSLLOHIXQGDPHQWDOHúLFRGLILFDUHD GUHSWXOXLLQWHUQD LRQal 1.. b) FXWXPD LQWHUQD LRQDO FD GRYDG D XQHL SUDFWLFL JHQHUDOH DFFHSWDWFDUHSUH]HQWkQGGUHSWXO c) principiile generDOHGHGUHSWUHFXQRVFXWHGHQD LXQLOHFLYLOL]DWH d) KRWUkULOH MXGHFWRUHúWL úL GRFWULQD VSHFLDOLúWLORU FHORU PDL FDOLILFD L vQ GUHSWXO SXEOLF DO GLIHULWHORU QD LXQL FD PLMORDFH auxiliare de determinare a regulilor de drept.]YRDUHOHGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDO 1RUPHOHGHGUHSWLQWHUQD LRQDOVXQWFRQVDFUDWHSULQDQXPLWHIRUPH specifice recunoscute de comunitatea statelor ca fiind izvoare de drept. 3ULQ L]YRDUHOH GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO VH vQ HOHJ DFHOH PLMORDFH juridice de H[SULPDUH D QRUPHORU GH FRQGXLW UH]XOWDWH GLQ DFRUGXO GH YRLQ  D GRX VDX PDL PXOWH VWDWH RUL DOWH VXELHFWH GH GUHSW LQWHUQD LRQDO 2HQXPHUDUHRILFLDODL]YRDUHORUGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOV-DIFXW SHQWUX SULPD RDU vQ 6WDWXWXO &XU LL 3HUPDQHQWH GH -XVWL LH . 8 ..QWHUQD LRQDOH GH -XVWL LH SUHYHGH F vQ VROX LRQDUHD FRQIRUP GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO D GLIHUHQGHORU FDUH vL VXQW supuse Curtea va aplica: a) FRQYHQ LLOH LQWHUQD LRQDOH ILH JHQHUDWH ILH VSHFLDOH FDUH stabilesc reguli recunoscute în mod expres de statele aflate în litigiu.38 DO 6WDWXWXOXL &XU LL .cadrul unui proces YDVW GH GH]YROWDUH SURJUHVLY D GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO LQL LDW úL LPSXOVLRQDW GH 2UJDQL]D LD 1D LXQLORU 8QLWH vQILLQ DWvQ &DSLWROXO.

/DDFHVWHDVHDGDXJúLHFKLWDWHa (ex aequa et bono). 5H]XOW F WUDWDWHOH FXWXPD úL SULQFLSLLOH JHQHUDOH GH GUHSW FRQVWLWXLHL]YRDUHSULQFLSDOHDOHGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOLDUMXULVSUXGHQ D GRFWULQDúLHFKLWDWHDVXQWL]YRDUHDX[LOLDUH 8OWHULRU GRFWULQD úL SUDFWLFD GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO DX UHFXQRVFXW úLDOWHL]YRDUHDOHGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOFXPVXQWXQHOHDFWHDGRSWDWH GH RUJDQL]D LLOH LQWHUQD LRQDOH DFWHOH XQLODWHUDOH DOH VWDWHORU FDUH VXQW VXVFHSWLELOHVSURGXFXQHOHHIHFWHMXULGLFHvQUDSRUWXULOHFXDOWHVWDWH precum úLOHJHDLQWHUQDVWDWHORU D.

7UDWDWXOLQWHUQD LRQDO. Tratatul este cel mai important izvor de GUHSW LQWHUQD LRQDO GDWRULW FODULW LL H[SULPULL QRUPHL MXULGLFH WHKQLFLL VRILVWLFDWHGHUHGDFWDUHúLIUHFYHQ HLXWLOL]ULLVDOH 7UDWDWXOLQWHUQD LRQDOHVWHGHILQLWFDIRUPDH[SUHVGHPDQLIHVWDUH D DFRUGXOXL GH YRLQ  GLQWUHGRXVDXPDLPXOWHVWDWHRULDOWHVXELHFWH GH GUHSW LQWHUQD LRQDO vQFKHLDW vQ IRUP VFULV úL JXYHUQDW GH GUHSWXO LQWHUQD LRQDO FX VFRSXO GH D FUHD D PRGLILFD VDX D DEURJD QRUPH GH GUHSWLQWHUQD LRQDO E.

dar ele MRDFXQUROLPSRUWDQWúLvQGUHSWXOLQWHUQD LRQDOFRQWHPSRUDQ &XWXPDLQWHUQD LRQDOHVWHGHILQLWFDRSUDFWLFJHQHUDOUHODWLY vQGHOXQJDW úL XQLIRUP FRQVLGHUDW GH FWUH VWDWH FD H[SULPkQG R UHJXOGHFRQGXLWFXIRU MXULGLFREOLJDWRULH 2ULGHFkWHRULVHLQYRFRFXWXPH[LVWHQ DúLFRQ LQXWXODFHVWHLD WUHEXLH V ILH SUREDWH SULQ LQYRFDUHD GRFXPHQWHORU úL D SUDFWLFLORU UHOHYDQWHúLFRQYLQJWRDUH c)Principiile generale de drept sunt acele principii de drept care VXQW LGHQWLFH VDX QX GLIHU VXEVWDQ LDO vQ OHJLVOD LD LQWHUQ D GLIHULWHORU 9 . Cutuma constituie un izvor nescris al GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO FHO PDL YHFKL vQ RUGLQHD LVWRULF úL FHO PDL IUHFYHQWvQSHULRDGDGHvQFHSXWDIRUPULLGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOSXEOLF Ulterior.&XWXPD LQWHUQD LRQDO. în mare parte cutumele au fost încorporate în tratate.

G.VWDWH HOH ILLQG FRPXQH PDULORU VLVWHPH GH GUHSW úL LPSXQkQGX-se ca SULQFLSLL IXQGDPHQWDOH vQ OHJLVOD LD PDMRULW LL VWDWHORU FD QR LXQL intrinseci ideii de drept. 3ULQFLSLLOH JHQHUDOH GH GUHSW QX WUHEXLH V ILH FRQIXQGDWH FX SULQFLSLLOHIXQGDPHQWDOHDOHGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOHOHIFkQGSDUWHGLQ dreptul intern al statelor.

QWHUQD LRQDO GH -XVWL LH GDU úL GH DOWH LQVWDQ H judiciare LQWHUQD LRQDOHLDUXQHRULúLGHWULEXQDOHOHLQWHUQHDOHVWDWHORU H.-XULVSUXGHQ DLQWHUQD LRQDOUHSUH]LQWSUDFWLFDLQVWDQ HORUGH MXGHFDWDúDFXPDFHDVWDUH]XOWGLQKRWUkULOHGDWHGHDFHVWHDFDUH DX UHOHYDQ  SHQWUX H[LVWHQ D XQHL QRUPH GH GUHSW LQWHUQD LRQDO 2 GHRVHELWLPSRUWDQ SUH]LQWSHQWUXGUHSWXOLQWHUQD LRQDOKRWUkULOHGDWH GH &XUWHD .

QWHUQD LRQDO FDUH VH LPSXQ SULQ DQDOL] úWLLQ LILF SURIXQG D RUGLQLL QRUPDWLYH LQWHUQD LRQDOHvQOXPLQDSULQFLSLLORUGHGUHSWúLDILQDOLW LLGUHSWXOXL I.'RFWULQD GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO UHSUH]LQW RSLQLLOH IRUPXODWH GH VSHFLDOLúWLL FHL PDL FDOLILFD L vQ DFHDVW PDWHULH GDU úL GH IRUXULOH úWLLQ LILFH LQWHUQD LRQDOH FXP DU IL .QVWLWXWXO GH 'UHSW .

3ULQFLSLLOH HFKLW LL SRW IL LQYRFDWH vQ VROX LRQDUHD XQRU probleme interna LRQDOH vQ OLSVD XQRU L]YRDUH GH GUHSW FODVLFH VDX vQ VLWXD LD FkQG DSOLFDUHD XQRU SULQFLSLL GH GUHSW DU GXFH OD VROX LL inechitabile. 2. 3ULQFLSLLOHIXQGDPHQWDOHDOHGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDO 3ULQFLSLLOHIXQGDPHQWDOHDOHGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOVXQWQRUPH GHPD[LPJHQHUDOLWDWHFXDSOLFDELOLWDWHXQLYHUVDODFURUUHVSHFWDUH HVWH REOLJDWRULH SHQWUX WRDWH VWDWHOH úL FDUH JKLGHD] FRQGXLWD WXWXURU HQWLW LORULQWHUQD LRQDOHvQUDSRUWXULOHORUUHFLSURFH 'LQ FXSULQVXO &DUWHL 218 DUW.

 SUHFXP úL GLQ 'HFODUD LD UHIHULWRDUHODSULQFLSLLOHGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOSULYLQGUHOD LLOHSULHWHQHúWL úLFRRSHUDUHDGLQWUHVWDWH´DGRSWDWGH$GXQDUHD*HQHUDOD218vQ 10 .

 UH]XOW F GUHSWXO LQWHUQD LRQDO VH ED]HD] SH XUPWRDUHOH principii fundamentale: .Principiul neamestecului în treburile interne ale altor state. &RGLILFDUHDGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDO &RGLILFDUHD HVWH R RSHU GH sistematizare a normelor de drept LQWHUQD LRQDO (DDVLJXUSUHFL]LDDFHVWRUQRUPHFRH]LXQHDúLXQLWDWHD ORU HOHPHQW GHRVHELW GH LPSRUWDQW SHQWUX UHVSHFWDUHD úL DSOLFDUHD FRUHFWGHFWUHWRDWHVWDWHOH 6XE HJLGD 218GUHSWXO LQWHUQD LRQDO D FXQRVFXW Xn vast proces GHFRGLILFDUHFHFRQWLQXúLDVW]L &DSLWROXO.3ULQFLSLXO QHUHFXUJHULL OD IRU  úL OD DPHQLQ DUHD FX IRORVLUea IRU HL .3ULQFLSLXO vQGHSOLQLULL FX EXQ FUHGLQ  D REOLJD LLORU LQWHUQD LRQDOH . .96XELHFWHOHGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOSXEOLF 6XELHFWHDOHGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOVXQWDFHOHHQWLW LFDSDELOHV SDUWLFLSH OD UDSRUWXUL JXYHUQDWH GH GUHSWXO LQWHUQD LRQDO úL vQ FDGUXO acestoUUDSRUWXULVILHWLWXODUHGHGUHSWXULúLREOLJD LL 'RFWULQDúLSUDFWLFDGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOFRQWHPSRUDQUHFXQRVF GUHSW VXELHFWH DOH GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO XUPWRDUHOH VWDWHOH 11 .3ULQFLSLXOHJDOLW LLvQGUHSWXULDSRSRDUHORUúLDGUHSWXOXLORUGH a decide de ele însele.3ULQFLSLXO VROX LRQULL SH FDOH SDúQLF D GLIHUHQGHORU LQWHUQD LRQDOH . .PrinFLSLXOHJDOLW LLVXYHUDQHDVWDWHORU .3ULQFLSLXOFRRSHUULLLQWHUQD LRQDOH 3.

Statele D.RUJDQL]D LLOHLQWHUQD LRQDOHLQWHUJXYHUQDPHQWDOHúLPLúFULOHGHHOLEHrare QD LRQDO 1.

RDXWRULWDWHJXYHUQDPHQWDO . implicând suveranitatea.6WDWHOHFDVXELHFWGHGUHSWLQWHUQD LRQDO 6WDWHOHFRQVWLWXLHSULQFLSDOHOHVXELHFWHDOHGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDO vQED]DVXYHUDQLW LLORU Statele sunt subiecte tipice. .un teritoriu determinat. 'LQSXQFWGHYHGHUHDORUJDQL]ULLORUVWDWHOHSRWXQLWDUHVDX compuse. ([LVWPDLPXOWHWLSXULGHVWDWHFRPSXVHXQLXQHDSHUVRQDO XQLXQHDUHDOFRQIHGHUD LDIHGHUD LDúLDVRFLD LLOHGHVWDWH Dreptul intHUQD LRQDO D FXQRVFXW úL XQHOH IRUPH GH VWDWH GHSHQGHQWHWLSLFHILLQGYDVDOLWDWHDúLSURWHFWRUDWXO b) Neutralitatea statelor 'UHSWXO LQWHUQD LRQDO UHFXQRDúWH GUHSWXO VWDWHORU FD vQ DQXPLWH VLWXD LLV-úLGHFODUHQHXWUDOLWDWHD 12 . ale dreptului LQWHUQD LRQDO FRQVWLWXLQG HQWLW LOH SROLWLFR-juridice care au dreptul QHOLPLWDWGHDSDUWLFLSDODHODERUDUHDQRUPHORUGHGUHSWLQWHUQD LRQDO (OHVXQWvQDFHODúLWLPSVXELHFWHGHGUHSWLQWHUQD LRQDOXQLYHUVDOH singurele care au capacitatea de a-úL DVXPD WRWDOLWDWHD GUHSWXULORU úL REOLJD LLORUFXFDUDFWHULQWHUQD LRQDO 3HQWUX D IL VXELHFWH GH GUHSW LQWHUQD LRQDO VWDWHOH WUHEXLH V vQWUXQHDVFXUPWRDUHOHHOHPHQWH . fundamentale.RSRSXOD LHSHUPDQHQW .FDSDFLWDWHD GH D LQWUD vQ UHOD LL FX DOte state.

6WDWXO QHXWUX DUH REOLJD LD GH D QX VSULMLQL YUHXQ VWDW DIODW vQ FRQIOLFW DWLWXGLQHD VD WUHEXLQG V VH FDUDFWHUL]H]H SULQ RE LQHUH úL LPSDU LDOLWDWH LDU FHOHODOWH VWDWH WUHEXLH V-L UHFXQRDVF statutul de neutralitate. ExHPSOXOFODVLFGHVWDWSHUPDQHQWQHXWUXvOFRQVWLWXLH(OYH LD F. inclusiv cu cele beligerante.QVWLWXLUHD QHXWUDOLW LL SHUPDQHQWH VH IDFH SULn acte interne ale VWDWXOXLFDUHvúLDVXPDFHVWVWDWXWXUPDWHGHDFWHGHUHFXQRDúWHUHúL JDUDQWDUH GLQ SDUWHD DOWRU VWDWH vQ VSHFLDO D PDULORU SXWHUL úL LPSOLF REOLJD LL DWkW GLQ SDUWHD VWDWXOXL SHUPDQHQW QHXWUX FkW úL GLQ SDUWHD celorlalte state.Neutralitatea statelor eVWH GH GRX IHOXUL QHXWUDOLWDWHD FODVLF úL QHXWUDOLWDWHDSHUPDQHQW 1HXWUDOLWDWHDFODVLFHVWHVLWXD LDMXULGLFVSHFLDOvQFDUHVHDIO XQ VWDW FDUH vQ WLPSXO XQXL FRQIOLFW DUPDW LQWHUQD LRQDO QX LD SDUWH OD RVWLOLW L FRQWLQXkQG V vQWUH LQ UHOD Li normale cu celelalte state. 1HXWUDOLWDWHD SHUPDQHQW HVWH VLWXD LD vQ FDUH XQ VWDW VH DQJDMHD] V UPkQ QHXWUX ID  GH RULFH FRQIOLFWH DUPDWH FDUH DU LQWHUYHQLúLVGXFRSROLWLFJHQHUDOvQDFHVWVHQV .

5HFXQRDúWHUHDVWDWHORU 5HFXQRDúWHUHD VWDWHORU HVWH XQ DFW XQLODWHUDO SULQ FDUH VWDWHOH DGPLW F HOH FRQVLGHU R QRX HQWLWDWH SROLWLFR-MXULGLF GUHSW VWDW recunoscându-i personalitatea juriGLFvQSODQXOUHOD LLORULQWHUQD LRQDOH 5HFXQRDúWHUHDHVWHXQDFWSROLWLFJHQHUDWRUGHHIHFWHMXULGLFH ÌQ SULQFLSLX UHFXQRDúWHUHD DUH XQ FDUDFWHU GHFODUDWLY úL QX FRQVWLWXWLY GH GUHSWXUL VWDWXO H[LVWkQG úL vQ OLSVD UHFXQRDúWHULL GDU neputând avea rHOD LLFXVWDWHOHFDUHQXvOUHFXQRVF d)Succesiunea statelor Modificarea teritoriului de stat prin reunirea mai multor state întrXQXO VLQJXU SH FDOHD IX]LXQLL VDX D DEVRUE LHL SULQ GH]PHPEUDUH úL 13 .

prin separarea sau secesiunea unui stat sau prin transferul unor teritorii de la un stat la DOWXO SXQH SUREOHPD VXFFHVLXQLL QRLORU VWDWH VDX D VWDWHORU FDUH úL-au PULWWHULWRULLOHODXQHOHGUHSWXULúLREOLJD LLDOHVWDWHORUDQWHULRDUH În principiu statul succesor nu este continuatorul statului SUHGHFHVRUvQSODQMXULGLFúLQXHVWHREOLJDWVSUHLDDXWRPDWúLLQWHJUDO GUHSWXULOH úL REOLJD LLOH VWDWXOXL SUHGHFHVRU GDU GUHSWXO LQWHUQD LRQDO D VWDELOLWDQXPLWHUHJXOLúLPRGDOLW LMXULGLFHFDUHWUHEXLHVILHUHVpectate în cadrul procesului de succesiune. 3UREOHPH GH VXFFHVLXQH VH ULGLF vQ VSHFLDO vQ OHJWXU FX WUDWDWHOHvQFKHLDWHFXEXQXULOHúLFUHDQ HOHVWDWXOXLDQWHULRUFXDUKLYHOH DFHVWXLDLDUXQHRULúLFXFHW HQLDSHUVRDQHORU 2. 0LúFULOHGHHOLEHUDUHQD LRQDO 0LúFULOHGHHOLEHUDUHQD LRQDODXSHUVRQDOLWDWHMXULGLFúL calitatea de subiect al drHSWXOXL LQWHUQD LRQDO QXPDL vQ PVXUD vQ FDUH VXQWUHFXQRVFXWHGHFWUHVWDWHSHQWUXDFHDVWDILLQGQHFHVDUFDHOHV vQGHSOLQHDVF DQXPLWH FRQGL LL V DLE XQ RUJDQ UHSUH]HQWDWLY V 14 . 3. 2UJDQL]D LLOHLQWHUQD LRnale interguvernamentale 2UJDQL]D LLOHLQWHUQD LRQDOHDXFDOLWDWHDGHVXELHFWGHULYDWDO GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO DSDUL LD ORU ILLQG vQWRWGHDXQD UH]XOWDWXO DFRUGXOXL GHYRLQ DOXQRUVWDWHFDUHKRWUVFDVXSUDvQILLQ ULLSUHFXPúLDVXSUD scopurilRU IXQF LLORU PHFDQLVPHORU LQVWLWX LRQDOH úL D SULQFLSLLORU ORU GH IXQF LRQDUH 3ULQ DFWXO ORU GH vQILLQ DUH RUJDQL]D LLOH LQWHUQD LRQDOH GREkQGHVF SHUVRQDOLWDWHMXULGLFGHGUHSWLQWHUQD LRQDOFDUHOHSHUPLWHV-úLDVXPH DQXPLWH GUHSWXUL úL REOLJD LL cu caracter limitat.constituirea mai multor state din unul singur. potrivit principiului VSHFLDOLW LL DGLF vQ OLPLWHOH VFRSXULORU úL IXQF LLORU FH OH-au fost conferite.

DF LRQH]HvQQXPHOHXQHLQD LXQLúLVPDQLIHVWHSHXQWHULWRULXSURSULu. eliberat. 'UHSWXULOHORUVXQWPDLOLPLWDWHvQDFRUGFXVFRSXOSURSXVúLDXXQ FDUDFWHU WUDQ]LWRULX SkQ OD GREkQGLUHD LQGHSHQGHQ HL SRSRDUHORU vQ FDX] &DSLWROXO93RSXOD LDvQGUHSWXOLQWHUQD LRQDOSXEOLF 3RSXOD LDUHSUH]LQWWRWDOLWDWHDSHUVoanelor fizice care locuiesc pe WHULWRULXO  XQXL VWDW úL VXQW VXSXVH MXULVGLF LHL DFHVWXLD ÌQWU-R DOW DFFHS LXQH SULQ SRSXOD LH VH vQ HOHJH WRWDOLWDWHD SHUVRDQHORU IL]LFH OHJDWHGHXQDQXPLWVWDWSULQFHW HQLH 6WDWXO VWDELOHúWH UHJXOL REOLJDWRULL SHQtru toate persoanele care ORFXLHVFSHWHULWRULXOVXLQGLIHUHQWGDFDFHVWHDVXQWVDXQXFHW HQLDL VLúLDUHXQGUHSWGHSURWHF LH–SURWHF LDGLSORPDWLF–vQFHSULYHúWH SHSURSULLFHW HQLDIOD LvQDIDUD ULL Statutul juridic al persoanelor se sWDELOHúWH SRWULYLW OHJLORU LQWHUQH DOHVWDWHORU LQkQGX-VHVHDPDúLGHQRUPHOHGHGUHSWLQWHUQD LRQDOúLGH QHYRLOHFRRSHUULLLQWHUQD LRQDOHvQGHRVHELvQGRPHQLLFXPVXQWGXEOD FHW HQLH ELSDWULGLD.

 OLSVD FHW HQLHL DSDWULGLD.

  VWDWXWXO UHIXJLD LORU úL DO SHUVRDQHORU VWUPXWDWH UHJLPXO MXULGLF DO VWULQLORU GUHSWXO GH D]LO H[WUGDUHDSURWHF LDGLSORPDWLFúLGUHSWXULOHIXQGDPHQWDOHDOHRPXOXL .

&HW HQLD (VWH OHJWXUD SROLWLF úL MXULGLF SHUPDQHQW úL HIHFWLY vQWUH R SHUVRDQ IL]LF úL XQ DQXPLW VWDW FDUH JHQHUHD] GUHSWXUL úL REOLJD LL SHQWUXFHW HDQúLSHQWUXVWDWXOUHVSHFWLY 'HUHJXOQXPDLFHW HQLLXQXLVWDWVHEXFXUGHGUHSWXULSROLWLFH úLSRWDYHDDFFHVODIXQF LLSXEOLFHFLYLOHVDXPLOLWDUH &HW HQLDVHSRDWHGREkQGLSULQQDúWHUHVDXSULQQDWXUDOL]DUH 15 .

'REkQGLUHDSULQQDúWHUHVHIDFHSRWULYLWSULQFLSLXOXLMXVVDQJYLPXV GXS FHW HQLD SULQ LORU.

 VDX DO SULQFLSLXOXL MXV VROH GXS ORFXO QDúWHULL.

 3ULQQDWXUDOL]DUHGREkQGLUHDFHW HQLHLVHSRDWHIDFHvQPDLPXOWH PRGDOLW L SULQ FVWRULH SULQ DGRS LH vQILHUH.

 SULQ UHGREkQGLUH UHLQWHJUDUH.

FDHIHFWDOúHGHULLSUHOXQJLWH UH]LGHQ HL.

VDXSULQRS LXQH &HW HQLD VH SRDWH SLHUGH SULQ UHQXQ DUH VDX SULQ UHWUDJHUH &HW HQLDRE LQXWSULQQDúWHUHQXSRDWHILUHWUDV DuEOD FHW HQLH ELSDWULGLD.

 HVWH VLWXD LD MXULGLF vQ FDUH R SHUVRDQ GH LQH FRPFRPLWHQW FHW HQLD D GRX VWDWH FD HIHFW DO XQXL FRQIOLFW SR]LWLY GH UHJOHPHQWDUH vQ GLIHULWH UL UHIHULWRU OD GREkQGLUHD FHW HQLHL /LSVDFHW HQLHL DSDWULGLD.

.HVWHVLWXD LDLQYHUVELSDWULGLHLFkQG GDWRULW XQXL FRQIOLFW QHJDWLY GH UHJOHPHQWDUH DQXPLWH SHUVRDQHQXDX QLFLRFHW HQLHVDXvúLSLHUGFHW HQLDIUDGHYHQLFHW HQLDLDOWXLVWDW $SDWULGLD ILLQG R VLWXD LH FDUH OLSVHúWH SHUVRDQD XPDQ GH SURWHF LH úL GH LPSRUWDQWH GUHSWXUL SH SODQ LQWHUQD LRQDO V-au adoptat UHJOHPHQWUL FDUH YL]HD] SH GH R SDUWH OUJLUHD GUHSWXULORU DSDWUL]LORU LDU SH GH DOW SDUWH DGRSWDUHD GH PVXUL PHQLWH D HOLPLQD FD]XULOH GH apatridie.

5HJLPXO MXULGLF DO VWULQLORU VH VWDELOHúWH GH FWUH ILHFDUH VWDW LQkQG VHDPD úL GH UHJXOLOH GH GUHSW LQWHUQD LRQDO SUHFXP úL GH SUHYHGHULOHFRQYHQ LLORUELODWHUDOHFDUHVHvQFKHLHvQWUHVWDWH 3RWULYLW GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO VWULQLL QX VH SRW EXFXUD GH GUHSWXULOH SROLWLFH QX SRW IL QXPL L vQ IXQF LL SROLWLFH VDX PLOLWDUH QX 16 .5HJLPXOMXULGLFDOVWULQLORU 6WULQXO HVWH R SHUVRDQ FHW HDQ DO DOWXL VWDW FDUH VH DIO SHUPDQHQW VDX WHPSRUDUSHWHULWRULXOXQXLVWDWIUDDYHDúLFHW HQLD acestuia.

HIHFWXHD] VWDJLXO PLOLWDU REOLJDWRULX GDU VH EXFXU GH WRDWH FHOHODOWH drepturi fundamentale ale omului. .QWUDUHDúLúHGHUHDVWULQLORUSHWHULWRULXOXQXLVWDWSRDWHILVXSXV XQRU UHVWULF LL 6WULQXO SRDWH vQ FRQGL LLOH OHJLL V ILH H[SXO]DW VDX H[WUGDW Dreptul de azil este dreptul pe care îl are un stat de a aproba LQWUDUHD úL VWDELOLUHD SH WHULWRULXO VX D XQRU VWULQL VXSXúL SHUVHFX LLORU VDX XUPUL L vQ DUD ORU SHQWUX FRQFHS LLOH VDX DFWLYLWDWHD ORU SROLWLF ([LVWGRXIHOXULGHD]LOD]LOXOWHULWRULDO SROLWLF.

([SXO]DUHD VWULQLORU HVWH R PVXU GH VLJXUDQ  FX FDUDFWHU DGPLQLVWUDWLYSULQFDUHXQVWDWFRQVWUkQJHSHXQXOVDXPDLPXO LVWULQL VSUVHDVFWHULWRULXOVXvQFHOPDLVFXUWWLPS0VXUDVHLDvQVFRSXO ocrotirii ordinii juridice a statului.úLD]LOXOGLSORPDWLc. peQWUX UD LXQL GH VHFXULWDWH SROLWLFH HFRQRPLFHVDXGHDOWQDWXU ([WUGDUHD VWULQLORU HVWH DFWXO SULQ FDUH XQ VWDW SUHG OD FHUHUHD  DOWXL VWDW R SHUVRDQ DIODW SH WHULWRULXO VX vQ YHGHUHD FHUFHWULLVDXMXGHFULLDFHVWHLDSHQWUXVYkUúLUHDXQHLIapte penale ori vQ YHGHUHD H[HFXWULL SHGHSVHL GDF DQWHULRU D IRVW FRQGDPQDW GH FWUHRLQVWDQ GHMXGHFDW .

3URWHF LDSULYHúWHDFRUGDUHDGHFWUHVWDWXOSULPLWRUDGUHSWXOXLGH úHGHUH GXS XQ UHJLP VLPLODU VWULQLORU SUHFXP úL XQHOH GUHSWXUL FDUH VSHUPLWLQWHJUDUHDORU 17 .5HJLPXOMXULGLFDOUHIXJLD LORU 5HIXJLDWXO HVWH XQ VWULQ VDX R SHUVRDQ IU FHW HQLH FDUH SHQWUX YDULDWH PRWLYH GH SHUVHFX LH QX SRDWH VDX QX GRUHúWH V VH vQWRDUFvQ DUDGHRULJLQHILLQGDVWIHOOLSVLWGHSURWHF LDDFHVWHLD 6WDWXWXO GH UHIXJLDW VH DFRUG vQWRWGHDXQD vQ PRG LQGLYLGXDO úL QXPDL GDF VH FRQVWDW F PRWLYHOH GH SHUVHFX LH LQYRFDWH VXQW întemeiate.

$VLVWHQ D VH UHIHU OD PVXUL GH DMXWRUDUH LPSOLFkQG VSULMLQ PDWHULDOILQDQFLDUDVLVWHQ VRFLDOORFXLQ HHWFFDUHVIDFSRVLELO úLFRQYHQDELOúHGHUHDORUSHWHULWRULXOVWDWXOXLSULPLWRU Capitolul VI –3URWHF LDLQWHUQD LRQDODGUHSWXULORURPXOXL .

N.1. &DUWD 2UJDQL]D LHL 1D LXQLORU 8QLWH D VWDELOLW GUHSW VFRS DO RUJDQL]D LHL vQWUH DOWHOH úL UHDOL]DUHD FRRSHUULL LQWHUQD LRQDOH SHQWUX GH]YROWDUHDúLvQFXUDMDUHDUHVSHFWULLGUHSWXULORURPXOXLúLDOLEHUW LORU IXQGDPHQWDOHSHQWUXWR LIUGHRVHELUHGHUDVVH[OLPEVDXUHOLJLH´ (art.U. paragraful 3).au fost adoptate documentele fundamentale SULYLQG SURWHF LD JHQHUDO D GUHSWXULORU RPXOXL FDUH VXQW 'HFODUD LD universalDGUHSWXULORURPXOXLGLQ3DFWXOLQWHUQD LRQDOFXSULYLUH ODGUHSWXULOHFLYLOHúLSROLWLFHúL3DFWXOLQWHUQD LRQDOFXSULYLUHODGUHSWXULOH HFRQRPLFHVRFLDOHúLFXOWXUDOHDPEHOHGLQ $OWXUL GH DFHVWHD DX IRVW DGRSWDWH QXPHURDVH DOWH GRFXPente LQWHUQD LRQDOH SULYLQG GUHSWXULOH úL SURWHF LD MXULGLF D XQRU FDWHJRULL GH SHUVRDQH VDX vQ DQXPLWH GRPHQLL vQWUH FDUH &RQYHQ LD SULYLWRDUH OD GUHSWXULOH SROLWLFH DOH IHPHLORU .3URWHF LDGUHSWXULORURPXOXLvQVRFLHWDWHDFRQWHPSRUDQ &RPXQLWDWHD LQWHUQD LRQDO HVWH DVW]L mai mult ca oricând SUHRFXSDW GH SURPRYDUHD ODUJ D GUHSWXULORU RPXOXL GH FUHDUHD XQXL FDGUX OHJDO FkW PDL GLYHUVLILFDW GH FRODERUDUH LQWHUQD LRQDO vQ DFHVW VFRS GHUHDOL]DUHDXQXLVLVWHPFkWPDLFRPSOHWGHDSUDUHSHGLIHULWH FLOHJDOHDGUHSWXULORURPXOXLúLGHDVLJXUDUHDWUDQVSXQHULLvQSUDFWLFD acestora. Sub egida O.

 'HFODUD LD GUHSWXULORU FRSLOXOXL .

'HFODUD LDFXSULYLUHODHOLPLQDUHDRULFURUIRUPHGHGLVFULPLQDUH UDVLDO .

'HFODUD LDSULYLQGSURWHF LDWXWXURUSHUVRDQHORUvPSRWULYD 18 .

WRUWXULLúLDOWRUWUDWDPHQWHVDXSHGHSVHFUXGHLQXPDQHVDXGHJUDGDQWH (1975). .

'HFODUD LDXQLYHUVDODGUHSWXULORURPXOXL 'HFODUD LDHVWHSULPXOGRFXPHQWLQWHUQD LRQDOPRGHUQSULQFDUHVH SURFODP vQ PRG VROHPQ GUHSWXULOH úL OLEHUW LOH IXQGDPHQWDOH DOH RPXOXLFXVFRSXOGHFODUDWGHDVHUYLFDLGHDOFRPXQFWUHFDUHWUHEXLH VWLQGSRSRDUHOHúLWRDWHQD LXQLOH«´ 3UHDPEXOXO.

19 . &DUWD HQXPHU FX PHQ LXQHD F Dcestea trebuie respectate de VWDWH úL JDUDQWDWH SULQ OHJLVOD LD ORU WRDWH GUHSWXULOH IXQGDPHQWDOH DOH RPXOXLFDUHXOWHULRUDXIRVWSUHOXDWHvQFHOHGRXSDFWHPHQ LRQDWH 3ULQHQXQ DUHDDFHVWRUGUHSWXUL'HFODUD LDFRQVWLWXLHXQGRFXPHQW GHUHIHULQ vQDILUPDUHDFRQGL LHLXPDQHúLDSURWHF LHLLQWHUQD LRQDOHD persoanelor într-RVRFLHWDWHGHPRFUDWLFPRGHUQúLDUHXQUROGHRVHELW GH LPSRUWDQW vQ OXSWD GH HPDQFLSDUH D SRSRDUHORU úL vQ OXSWD GXV GH SWXULOH VRFLDOH GHIDYRUL]DWH SHQWUX FXFHULUHD GUHSWXULORU ORU VRFLDOH úL economice. DeclarD LDDILUPFWRDWHILLQ HOHXPDQHVHQDVFOLEHUHúLHJDOHvQ GHPQLWDWHúLvQGUHSWXULúLWUHEXLHVVHFRPSRUWHXQHOHID GHDOWHOHvQ VSLULWXO IUDWHUQLW LL ILHFDUH RP DYkQG GUHSWXO GH D VH SUHYDOD GH WRDWH GUHSWXULOHúLOLEHUW LOHIUQLFLRGHRVHELUHGHUDVGHFXORDUHGHVH[ GH OLPE GH UHOLJH GH RSLQLH SROLWLF VDX GH DOW QDWXU GH RULJLQH QD LRQDO VDX VRFLDO GH DYHUH GH QDúWHUH VDX GHFXUJkQG GLQ RULFH DOW VLWXD LH úL IU D VH IDFH YUHR GHRVHELUH ED]DW SH VWDWXWXO SROLWLF juridic VDXLQWHUQD LRQDODO ULLVDOH 7R L RDPHQLL VXQW HJDOL vQ ID D OHJLL úL DX GUHSWXO OD R SURWHF LH HJDODOHJLLIUQLFLRGLVFULPLQDUH(LDXGUHSWXOGHDOLVHUHFXQRDúWH SHUVRQDOLWDWHDORUMXULGLFRULXQGHV-ar afla.

.

3DFWHOHLQWHUQD LRQDOHFXSULYLUHODGUHSWXULOHRPXOXL &HOH GRX SDFWH VXQW GRFXPHQWH MXULGLFH GH GUHSW LQWHUQD LRQDO FDUH vQFRUSRUHD] DQJDMDPHQWXO VWDWHORU SU L GH D DILUPD úL UHVSHFWD drepturile fundamentale în domeniilHODFDUHVHUHIHU 3DFWXO LQWHUQD LRQDO FX SULYLUH OD GUHSWXULOH FLYLOH úL SROLWLFH FRQVDFU GUHSWXUL FXP VXQW GUHSWXO OD YLD  GUHSWXO OD OLEHUWDWH úL OD VHFXULWDWH SHUVRQDO GUHSWXO OD OLEHU FLUFXOD LH HJDOLWDWHD vQ ID D MXVWL LHLSURWHF LDYLH Li intime sub multiple aspecte. a FRQúWLLQ HL úL D UHOLJLHL OLEHUWDWHD GH RSLQLH úL GH H[SULPDUH GUHSWXO OD DVRFLHUH úL OD vQWUXQLUH SDúQLF GUHSWXO GH SDUWLFLSDUH OD YLD D SXEOLF GUHSWXULOHPLQRULW LORUHWQLFHUHOLJLRDVHVDXOLQgvistice. libertatea gândirii. 3DFWXO LQWHUQD LRQDO FX SULYLUH OD GUHSWXULOH HFRQRPLFH VRFLDOH úL FXOWXUDOHSUHYHGHGUHSWXOODPXQFvPSUHXQFXWRDWHFHOHODOWHGUHSWXUL DIHUHQWH VDODULX HJDO UHPXQHUD LH HFKLWDELO RGLKQ FRQFHGLL SOWLWH DVRFLHUHVLQGLFDOJUHYVHFXULWDWHVRFLDOHWF.

Teritoriul vQGUHSWXOLQWHUQD LRQDOSXEOLF 1) Teritoriul de stat TeritRULXOGHVWDWUHSUH]LQWVSD LXOJHRJUDILFvQOLPLWHOHFUXLDXQ VWDWvúLH[HUFLWVXYHUDQLWDWHD ([SUHVLDSROLWLFúLMXULGLFDOLPLWHORUWHULWRULDOHDOHVWDWHORUR 20 .PSRUWDQWH FRQYHQ LL LQWHUQD LRQDOH FX SULYLUH OD SURWHF LD GUHSWXULORU IXQGDPHQWDOH DOH RPXOXL DX IRVW DGRSWDWH úL vQ FDGUX regional. 'H PHQ LRQDW úL vPSUHMXUDUHD F DSURDSH vQ WRWDOLWDWHD lor FRQYHQ LLOH LQWHUQD LRQDOH GLQ DFHVW GRPHQLX FXSULQG úL PHFDQLVPH GH WUDQVSXQHUH vQ SUDFWLF GH JDUDQWDUH úL VDQF LRQDUH vQ FD] GH QHUHVSHFWDUHDORUGHFWUHVWDWH Capitolul VII.GUHSWXOODHGXFD LHúL ODYLD FXOWXUDO .

FRQVWLWXLHIURQWLHUDGHVWDWFDUHHVWHLQYLRODELO Frontierele statelor sunt naturalHFkQGXUPHD]IRUPHOHGHUHOLHI úLFRQYHQ LRQDOHFkQGVHWUDVHD]SULQOLQLLFDUHQX LQFRQWGHIRUPHOH de relief. )URQWLHUD GH VWDW VH VWDELOHúWH SULQ lege. Frontierele pot fi terestre. /LPLWDH[WHULRDUDPULLWHULWRULDOHRFRQVWLWXLHROLQLHSDUDOHOFX linia dHED]VLWXDWODPLOHPDULQHvQODUJ 6SHFLILF PULL WHULWRULDOH ID  GH FHOHODOWH FRPSRQHQWH DOH WHULWRULXOXL GH VWDW  HVWH F vQ DFHDVW ]RQ QDYHOH FRPHUFLDOH DOH VWDWHORUVWULQHDXXQGUHSWGHWUHFHUHLQRIHQVLY$FHDVWDSUHVXSXQHF navele reVSHFWLYH SRW QDYLJD OLEHU SULQ PDUHD WHULWRULDO D DOWXL VWDW FX 21 . în conformitate cu WUDWDWHOH LQWHUQD LRQDOH vQ FDGUXO D GRX RSHUD LXQL GHOLPLWDUHD úL demarcarea. 7HULWRULXO XQXL VWDW FXSULQGH VSD LXO WHUHVWUX VSD LXO DFYDWLF úL VSD LXODHULDQ 6SD LXOWHUHVWUXHVWHUHSUH]HQWDWGH]RQDGHXVFDWVSD LXODFYDtic HVWHFRPSXVGLQUkXULOHODFXULOHúLPULOHLQWHULRDUHGLQDSHOHPDULWLPH LQWHULRDUH úL PDUHD WHULWRULDO LDU VSD LXO DHULDQ UHSUH]LQW FRORDQD GH DHUGHGHDVXSUDFHORUODOWHGRXFRPSRQHQWH 2) 0DUHDWHULWRULDO 0DUHDWHULWRULDOHVWHSRU LXQHDGHPDUe care se întinde de-a OXQJXOVSD LXOXLWHUHVWUXDOXQXLVWDW (DDUHGUHSWOLPLWLQWHULRDUOLQLDGHED]FDUHSRDWHILQRUPDO ODOLWRUDOXOIUVLQXR]LW LLGHQWLILFkQGX-se cu linia refluxului de-a lungul UPXOXL VDX GUHDSW FkQG XQHúWH SXQFWHOH H[WUHPH DOH IRUPD LXQLORU de stânci sau insule strâns legate de uscat cu punctele cele mai DYDQVDWH DOH XQXL OLWRUDO VLQXRV LQFOX]kQG úL LQVWDOD LLOH SRUWXDUH permanente. fluviale sau maritime. ci de meridianele sau paralelele geografice.

în FRQWLQXDUHDPULLWHULWRULDOH $FHVWH ]RQH VXQW ]RQD FRQWLJX SODWRXO FRQWLQHQWDO úL ]RQD HFRQRPLFH[FOXVLY D.UHVSHFWDUHDOHJLORUúLUHJXODPHQWHORUVWDWXOXLUHVSHFWLYúLIUDVWD LRQD vQ]RQDE LQkQGX-VHGHODRULFHDFWLYLW LFDUHDUIDFHFDWUHFHUHDVQX PDLILHLQRIHQVLY 3) Zonele maritime aVXSUD FURUD VWDWHOH H[HUFLW XQHOH drepturi suverane 1HYRLOHGHVHFXULWDWHVDXGHDSUDUHDLQWHUHVHORUHFRQRPLFHDOH VWDWHORU ULYHUDQH PULORU úL RFHDQHORU DX LPSXV vQ GUHSWXO LQWHUQD LRQDO UHFXQRDúWHUHD vQ IDYRDUHD DFHVWRU VWDWH D XQRU GUHSWXUL VXYHUDQe în anumite zone situate dincolo de limitele frontierei lor maritime.

=RQDFRQWLJX (VWH SRU LXQHD GHPDUHFDUHVHvQWLQGHSkQODRGLVWDQ GH PLOHPDULQHGHODOLPLWDGHED]VSUHODUJvQFDUHVWDWXOULYHUDQH[HUFLW FRQWUROXO SHQWUX SUHYHQLUHD vQFOFULL OHJLORU úL UHJXODPHQWHORU VDOH GLQ GRPHQLLOHYDPDOILVFDOVDQLWDUúLDOUHJLPXOXLGHIURQWLHU b) Platoul continental EstH VROXO úL VXEVROXO VSD LLORU PDULWLPH FDUH VH vQWLQGH SkQ OD OLPLWD H[WHULRDU D WDOX]XOXL FRQWLQHQWDO VDX SkQ OD R GLVWDQ  GH  PLOH PDULQH DWXQFL FkQG WDOX]XO FRQWLQHQWDO QX DMXQJH OD DFHDVW GLVWDQ  ÌQ DFHDVW ]RQ VWDWXO ULYHUDQ H[HUFLW GUHSWuri suverane de H[SORUDUHúLH[SORDWDUHDUHVXUVHORUVDOHQDWXUDOHGDUFXFRQGL LDFDSULQ DFHDVWD V QX VWkQMHQHDVF QDYLJD LD OLEHU úL V QX DGXF DWLQJHUL JUDYHUHVXUVHORUELRORJLFHDOHPULL 22 .

F.

=RQDHFRQRPLFH[FOXVLY (VWHRSRU LXQHDPULLOLEHUHDGLDFHQWPULLWHULWRULDOHDXQXLVWDW FDUHVHvQWLQGHSHRGLVWDQ GHPLOHPDULQHGHODOLQLDGHED]D UPXOXL ÌQDFHDVW]RQVWDWXOULYHUDQDUHGUHSWXULVXYHUDQHvQFHSULYHúWH H[SORUDUHD úL H[SORDWDUHD FRQVHUYDUHD úL JHVWLRQDUHD UHVXUselor QDWXUDOHELRORJLFHúLQHELRORJLFHDOHDSHORUPULORUúLRFHDQHORU 4) 0DUHDOLEHU 0DUHDOLEHUHVWHDFHDSDUWHDPULORUúLRFHDQHORUFDUHQX DSDU LQH PULL WHULWRULDOH VDX DSHORU LQWHULRDUH DOH XQXL VWDW úL DVXSUD FUHLD QX VH H[HUFLW VXYHUDQLWDWHD YUHXQXL VWDW ILLQG GHVFKLV WXWXURU QD LXQLORU 5HJLPXO MXULGLF DO PULL OLEHUH HVWH JXYHUQDW GH SULQFLSLXOOLEHUW LL PULORU ÌQ PDUHD OLEHU WRDWH VWDWHOH OXPLL LQGLIHUHQW GDF DX VDX QX LHúLUH OD PDUH SRW V-úL H[HUFLWH XUPWRDUHOH OLEHUW L GH QDYLJD LH GH VXUYRO GH SHVFXLW GH D DúH]D FDEOXUL úL FRQGXFWH VXEPDULQH GH D FRQVWUXLLQVXOHDUWLILFLDOHúLDOWHLQVWDOD LLGHDHIHFWXDFHUFHWULúWLLQ LILFH 6WDWHOHDXREOLJD LDGHDFRRSHUDvQDFHDVW]RQGHDRXWLOL]DvQ VFRSXUL H[FOXVLY SDúQLFH GH D SUHYHQL úL VDQF LRQD LQIUDF LXQLOH LQWHUQD LRQDOH úL GH D OXD PVXUL SHQWUX VHFXULWDWHD QDYLJD LHL úL DMXWRUDUHDQDYHORUúLHFKLSDMHORUDIODWHvQSHULFRO 5) =RQDLQWHUQD LRQDODWHULWRULLORUVXEPDULQH $FHDVW]RQFXSULQGHVROXOúLVXEVROXOIXQGXOXLPULORUúL RFHDQHORUGHDVXSUDFURUDVHDIOPDUHDOLEHU =RQD D IRVW GHFODUDW SDWULPRQLX FRPXQ DO XPDQLW LL 5HVXUVHOH ]RQHL VXQW LQDOLHQDELOH GUHSWXULOH DVXSUD DFHVWRUD DSDU LQkQG vQWUHJLL RPHQLUL LDU H[SORUDUHD úL H[SORDWDUHD ORU WUHEXLH V VH IDF FX SDUWLFLSDUHDúLvQEHQHILFLXOWXWXURUVWDWHORUúLSRSRDUHORU1LFLXQVWDWQX 23 .

QWUHSULQGHUHD úL &DPHUD SHQWUX UH]ROYDUHD diferendelor. 24 .PSRUWDQ DSHFDUHFDQDOHOHPDULWLPHFRQVWUXLWHSHWHULWRULXOXQRU VWDWH R SUH]LQW SHQWUX QDYLJD LD LQWHUQD LRQDO D IFXW FD XQHOH GLQWUH DFHVWHDVGREkQGHDVFXQVWDWXWLQWHUQD LRQDO ÌQHVHQ VWDWXWXOMXULGLFDODFHVWRUFDQDOHFRQVDFUOLEHUWDWHDGH trecere pentru toate categoriile de nave ale tuturor statelor atât în timp GHSDFHFkWúLvQWLPSGHU]ERLSUHFXPúLGUHSWXOVWDWHORUULYHUDQHFD vQ DQXPLWH FRQGL LL V LPSXQ XQHOH UHVWULF LL SHQWUX DSUDUHD SURSULHL VHFXULW L 3ULQFLSDOHOHFDQDOHPDULWLPHLQWHUQD LRQDOHVXQW6XH]3DQDPDúL Kiel. 6) 6WUkPWRULOHLQWHUQD LRQDOH 6WUkPWRULOHLQWHUQD LRQDOHVXQWvQWLQGHULGHDSVLWXDWHvQWUH SRU LXQLGHXVFDWFDUHIRUPHD]WUHFHULvQJXVWHSHQWUXQDYLJD LH 'UHSWXOLQWHUQD LRQDOUHFXQRDúWHWXWXURUVWDWHORUXQGUHSWGHWUDQ]LW prin strâPWRUL VLPLODU GUHSWXOXL GH WUHFHUH LQRIHQVLY SULQ PDUHD WHULWRULDOFXUHVSHFWDUHDVXYHUDQLW LLVWDWHORUSHWHULWRULXOFURUDVHDIO DFHVWH VWUkPWRUL 6WUkPWRULOH 0ULL 1HJUH VXQW FHOH PDL LPSRUWDQWH VWUkPWRULLQWHUQD LRQDOH 7) Canalele maritime internD LRQDOH &DQDOHOHVXQWFLGHQDYLJD LHDUWLILFLDOHFRQVWUXLWHSHQWUXDOHJD GRXPULVDXRFHDQHvQVFRSXOVFXUWULLUXWHORUGHQDYLJD LH .QWHUQD LRQDO D WHULWRULLORU VXEPDULQH .SRDWHVUHYHQGLFHVDXVH[HUFLWHVXYHUDQLWDWHDVDRULDQXPLWHGUHSWXUL VXYHUDQHDVXSUDYUHXQHLSU LD]RQHLVDXDVXSUDUHVXUVHORUVDOH 3ULQ &RQYHQ LD DVXSUD GUHSWXOXL PULL GLQ  D IRVW FUHDW XQ PHFDQLVP LQWHUQD LRQDO SHQWUX UH]ROYDUHD SUREOHPHORU SULYLQG DFHDVW ]RQFDUHFXSULQGHXUPWRDUHOHFRPSRQHQWH$XWRULWDWHD.

.

)OXYLLOHLQWHUQD LRQDOH )OXYLLOH LQWHUQD LRQDOH VXQW DSH FXUJWRDUH FDUH WUDYHUVHD] VDX VHSDUWHULWRULLOHDGRXVDXPDLPXOWHVWDWHúLVXQWQDYLJDELOHSkQOD YUVDUHDORUvQPDUH 5HJLPXO LQWHUQD LRQDO DO DFHVWRU IOXYLL VH UHIHU vQ JHQHUDO OD QDYLJD LHvQSULYLQ DFUHLDVHDSOLFSULQFLSLXOOLEHUW LLGHQDYLJD LH 3HIOXYLLOHLQWHUQD LRQDOHQDYHOHFRPHUFLDOHDOHWXWXURUVWDWHORUSRW QDYLJD OLEHU ILLQG LQWHU]LV FLUFXOD LD QDYHORU GH U]ERL DOH VWDWHORU neriverane. 9) Zonele cu regim juridic special 'UHSWXOLQWHUQD LRQDODFRQVDFUDWH[LVWHQ DSHJOREDXQRU]RQHFX un regim juridic special. Acestea sunt. 5HJLPXOMXULGLFDOQDYLJD LHLSH'XQUHHVWHvQSUH]HQWVWDELOLWSULQ &RQYHQ LDGHODBelgrad din 1948. zonele polare. pe de o parte. zonele QHXWUDOL]DWHúL]RQHOHGHQXFOHDUL]DWH . $UFWLFD úL $QWDUFWLFD LDU SH GH DOW SDUWH ]RQHOH GHPLOLWDUL]Dte.

6SD LXODHULDQ )LHFDUHVWDWDUHVXYHUDQLWDWHGHSOLQúLH[FOXVLYDVXSUDVSD LXOXL DWPRVIHULFVLWXDWGHDVXSUDWHULWRULXOXLVXFDUHFRQVWLWXLHVSD LXDHULDQ QD LRQDOÌQDFHVWVSD LXVHUHFXQRDúWHvQVOLEHUWDWHDWUDILFXOXLDHULDQ FDUHLPSOLFXQGUHSWGHWUHFHUHLQRIHQVLYDDHURQDYHORUFLYLOHDOHDOWRU VWDWH FDUH VH H[HUFLW vQV vQ FRQGL LL VWDELOLWH GH ILHFDUH VWDW FX UHVSHFWDUHDFRQYHQ LLORULQWHUQD LRQDOHvQPDWHULH Suveranitatea statulXL DVXSUD VSD LXOXL VX DHULDQ  VH PDWHULDOL]HD]vQSULPXOUkQGSULQGUHSWXOVXGHDVWDELOLUHJLPXOMXULGLF GHVXUYRODVXSUDWHULWRULXOXLSURSULXDWkWSHQWUXDURQDYHOHQD LRQDOHFkW úLSHQWUXFHOHVWULQH 25 .

3RWULYLW GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO SHQWUX UHJOHPHQWDUHD ]ERUXULORU DHULHQHLQWHUQD LRQDOHDXIRVWVWDELOLWHOLEHUW LDOHDHUXOXLvQWUHFDUH SULYHVF OLEHUW LOH GH WUDILF OLEHUWDWHD GH VXUYROIUHVFDOúLOLEHUWDWHD GHHVFDOWHKQLF.6SD LXO DHULDQ VLWXDW GLQFROR GH OLPLWHOH MXULVGLF LHL QD LRQDOH HVWH GHVFKLVQDYLJD LHLDHULHQHDWXWXURUVWDWHORUHOFRQVWLWXLQGVSD LXODHULDQ LQWHUQD LRQDO &RODERUDUHD LQWHUQD LRQDO vQ GRPHQLXO QDYLJD LHL DHULHQH úL vQ VSHFLDODDYLD LHLFLYLOHHVWHGHRVHELWGHGH]YROWDWPDWHULDOL]kQGX-se în FRQYHQ LL PXOWLODWHUDOH úL QXPHURDVH FRQYHQ LL ELODWHUDOH FHD PDL LPSRUWDQW ILLQG &RQYHQ LD UHIHULWRDUH OD QDYLJD LD FLYLO vQFKHLDW OD Chicago în 1944.

LDUFHOHODOWHVXQWOLEHUW LFRPHUFLDOHUHIHULWRDUHOD vPEDUFDUHDúLGHEDUFDUHDGHSDVDJHULPUIXULúLFRUHVSRQGHQ  ([HUFLWDUHDDFHVWRUOLEHUW LGHFWUHGLIHULWHFDWHJRULLGHDHURQDYH VH IDFH vQ ED]D XQRU FRQYHQ LL ELODWHUDOH vQFKHLDWH vQWUH VWDWHOH interesate. vQ DFHODúL DQ V-D vQILLQ DW 2UJDQL]D LD $YLD LHL&LYLOH. 3HQWUX FRRUGRQDUHD UHJOHPHQWULORU úL D PVXULORU DGRSWDWH vQ acest domeniu tot la Chicago.QWHUQD LRQDOH 2$&.

 .

6SD LXOFRVPLF H[WUDDWPRVIHULF.

QWUDUHDvQVIHUDGHLQWHUHVDVWDWHORUDVSD LXOXLFRVPLFRGDWFX ODQVDUHDvQDSULPXOXLVDWHOLWDUWLILFLDODOSPkQWXOXLDGHWHUminat o YDVWDF LXQHGHUHJOHPHQWDUHDVWDWXWXOXLMXULGLFDODFHVWXLD 7UDWDWXOSULYLQGSULQFLSLLOHFDUHJXYHUQHD]DFWLYLWDWHDVWDWHORUvQ H[SORUDUHD úL XWLOL]DUHD VSD LXOXL DWPRVIHULF LQFOXVLY /XQD úL FHOHODOWH FRUSXUL FHUHúWL´ vQFKHLDW vQ  SUHFXP úL QXPHURDVH DOWH FRQYHQ LL LQWHUQD LRQDOHXOWHULRDUHDXVWDELOLWSULQFLSLLOHúLUHJXOLOHFDUHJXYHUQHD] DFWLYLWDWHDVWDWHORUvQVSD LXOFRVPLF 26 . .

6SD LXO FRVPLF D IRVW GHFODUDW SDWULPRQLX FRPXQ DO vQWUHJLL XPDQLW L QLFL XQ VWDW QHILLQG vQGUHSW LW V-úL SURFODPH VXYHUDQLWDWHD DVXSUDDFHVWXLDV-ORFXSHVDXV-OIRORVHDVFvQPRGH[FOXVLY 6WDWHOH WUHEXLH V FRRSHUH]H vQ WRDWH SUREOHPHOH UHIHULWRDUH OD VSD LXO FRVPLF vQ FRQIRUPLWDWH FX SULQFLSLLOH GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO V IRORVHDVF DFHVW VSD LX vQ FRQGL LL GH HJDOLWDWH úL vQ VFRSXUL H[FOXVLY SDúQLFHvQEHQHILFLXOWXWXURU ULORUIUGLVFULPLQUL Capitolul VIII –'UHSWXOGLSORPDWLFúLFRQVXODU 'UHSWXO GLSORPDWLF úL FRQVXODU FRQVWLWXLH XQ DQVDPEOX GH UHJOHPHQWUL SULYLQG GLIHULWH DVSHFWH DOH DFWLYLW LORU GLSORPDWLFH úL FRQVXODUH GHVIúXUDWH GH FWUH VWDWH SULQ RUJDQHOH ORU LQWHUQH úL H[WHULRDUHvQVFRSXOUHDOL]ULLSROLWLFLLORUH[WHUQHúLDFRODERUULLFXDOWH VWDWH vQ PRG LQGLYLGXDO VDX vQ FDGUXO XQRU FRQJUHVH úL FRQIHULQ H LQWHUQD LRQDOHSUHFXPúLDORUJDQL]D LLORULQWHUQD LRQDOH 1RUPHOH GUHSWXOXL GLSORPDWLF úL FRQVXODU VXQW DVW]L FRGLILFDWH vQ FHDPDLPDUHSDUWHvQFDGUXODGRXFRQYHQ LLLQWHUQD LRQDOHVHPQDWHOD Viena – &RQYHQ LD SULYLQG UHOD LLOH GLSORPDWLFH .

 úL &RQYHQ La cu SULYLUHODUHOD LLOHFRQVXODUH .

. $FWLYLWDWHD GLSORPDWLF vQ H[WHULRUXO ULL VH UHDOL]HD] GH FWUH misiunile diplomatice. 6WUXFWXULOH LQVWLWX LRQDOH FDUH UHSUH]LQW LQWHUHVHOH VWDWHORU vQ UHOD LLOHLQWHUQD LRQDOHúLGHVIúRDURDFWLYLWDWHGLSORPDWLFVXQWSRWULYLW GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO XUPWRDUHOH úHIXO VWDWXOXL JXYHUQXO SUimul PLQLVWUX 0LQLVWHUXO $IDFHULORU ([WHUQH úL vQ DQXPLWH OLPLWH FHOHODOWH ministere.

0LVLXQHDGLSORPDWLF Misiunile diplomatice pot fi permanente sau temporare. 27 .

Trimiterea sau primirea unei misiuni diplomatice permanente se IDFHvQED]DGUHSWXOXLGHOHJD LH DPEDVDG.

FDUHHVWHDFWLY WULPLWHUHD.

6WDWHOH KRWUVF GH FRPXQ DFRUG V VWDELOHDVF UHOD LL GLSORPDWLFHVWDELOLQGWRWRGDWúLUDQJXOPLVLXQLLGLSORPDWLFH 5DQJXULOH PLVLXQLL GLSORPDWLFH VXQW DPEDVDG VDX OHJD LH GDU PLVLXQLOH GLSORPDWLFH SRW SXUWD úL DOWH GHQXPLUL QXQFLDWXU RILFLX UHSUH]HQWDQ HWF. sau pasiv (primirea).

. 5DQJXO úHIXOXL XQHL PLVLXQL GLSORPDWLFH HVWH vQ UDSRUW GH UDQJXO misLXQLL DFHOD GH DPEDVDGRU WULPLV H[WUDRUGLQDU úL PLQLVWUX SOHQLSRWHQ LDUvQVUFLQDWFXDIDFHUL $PEDVDGRULLúLWULPLúLLH[WUDRUGLQDULVHDFUHGLWHD]SHOkQJúHIXO VWDWXOXLLDUvQVUFLQD LLFXDIDFHULSHOkQJPLQLVWHUHOHDIDFHULORUH[WHUQH Misiunea GLSORPDWLF vQGHSOLQHúWH IXQF LL GH UHSUH]HQWDUH GH QHJRFLHUL GH SURWHMDUH D LQWHUHVHORU VWDWXOXL úL D FHW HQLORU VL GH REVHUYDUHúLLQIRUPDUHGHSURPRYDUHDUHOD LLORUFRQVXODU Personalul misiunii diplomatice se împarte în 3 categorii: diplomatiFúLFRQVXODUWHKQLFúLDGPLQLVWUDWLYGHVHUYLFLX %XQDGHVIúXUDUHDDFWLYLW LLXQHLPLVLXQLGLSORPDWLFHDLPSXVFD PLVLXQHD vQVúL úL SHUVRQDOXO VX V EHQHILFLH]H GH XQHOH LPXQLW L úL privilegii.QYLRODELOLWDWHDHVWHRPVXUGHRFURWLUHID GHRULFHSUHVLXQLúL LQJHULQ H GLQ SDUWHD DXWRULW LORU VWDWXOXL GH HD EHQHILFLLQG VHGLXO PLVLXQLL DUKLYHOH GLSORPDWLFH FRUHVSRQGHQ D GLSORPDWLF úL personalul diplomatic. .PXQLWDWHDGHMXULVGLF LHSULYHúWHSHUVRQDOXOGLSORPDWLFúLvPEUDF IRUPHFRQVDFUDWHSHQDODGPLQLVWUDWLYFLYLOúLGHH[HFXWDUH 28 .PXQLWDWHD GLSORPDWLF VH PDQLIHVW VXE GRX PDUL Dspecte: LQYLRODELOLWDWHDúLLPXQLWDWHDGHMXULVGLF LH .

3ULYLOHJLLOHGLSORPDWLFHUHSUH]LQWDQXPLWHDYDQWDMHSHFDUHVWDWXO DFUHGLWDU OH DFRUG PLVLXQLL GLSORPDWLFH DFUHGLWDWH úL SHUVRQDOXOXL acesteia. 0LVLXQHDGLSORPDWLFEHQHILFLD]GHGUHSWXOGHDDUERUDGUDSHOXO VWDWXOXLVXSHORFDOXODPEDVDGHLúLSHPLMORDFHOHGHWUDQVSRUWGHVFXWLUL GH LPSR]LWH úL WD[H SHQWUX WRDWH EXQXULOH úL DFWHOH RILFLDOH SH care le vQWRFPHúWH 3HUVRQDOXO GLSORPDWLF EHQHILFLD]  GH VFXWLUH GH WD[H úL LPSR]LWH SHUVRQDOHúLSHQWUXEXQXULOHFH-LDSDU LQ .

3ULYLOHJLLOH úL LPXQLW LOH FRQVXOLORU GDF QX VXQW WRWRGDW úL membri ai misiunii diplomatice. sunt relativ restrânse în raport cu cele DOHGLSORPD LORU &DSLWROXO.0LVLXQHDFRQVXODU $FWLYLWDWHD FRQVXODU HVWH vQGHSOLQLW GH FWUH FRQVXOL GH FDULHU VDXGHFWUHFRQVXOLRQRULILFL 0LVLXQHD FRQVXODU SRDWH DYHD XQD GLQ XUPWRDUHOH FODVH GXS rangul consulului care o conduce: consulat general. consulat. favorizarea UHOD LLORU HOLEHUDUHD GH SDúDSRDUWH úL DFRUGDUHD GH YL]H GLSORPDWLFH DFWLYLW L GH QRWDU úL GH RIL HU GH VWDUH FLYLO VDX GH UHSUH]HQWDUH vQ MXVWL LHLQVSHFWDUHDúLDMXWRUDUHDHFKLSDMHORUQDYHORUúLDHURQDYHORUHWF. informarea..7UDWDWXOLQWHUQD LRQDO 7UDWDWXO LQWHUQD LRQDO FRQVWLWXLH XQXO GLQ LQVWUXPHQWHOe principale DOH UHOD LLORU LQWHUQD LRQDOH úL WRWRGDW SULQFLSDOXO L]YRU DO GUHSWXULORU úL REOLJD LLORUVWDWHORUvQFDGUXODFHVWRUUHOD LL 29 . YLFHFRQVXODWVDXDJHQ LHFRQVXODU )XQF LLOH XQHL PLVLXQL FRQVXODUH VXQW XUPWRDUHOH SURWHMDUHD LQWHUHVHORU VWDWXOXL úL D FHW Hnilor proprii.

&HOPDLLPSRUWDQWWUDWDWLQWHUQD LRQDOHVWH&DUWD218 7UDWDWHOHLQWHUQD LRQDOHSRDUWGLYHUVHGHQXPLULWUDWDWFRQYHQ LH DFRUG SDFW FDUW VWDWXW SURWRFRO DUDQMDPHQW HWF VWDWHOH SXWkQG UHFXUJH OD DFHD GHQXPLUH FDUH UHIOHFW PDL ELQH VHPQLILFD LD documentului pe care îl încheie. cupULQVXO GLVSR]LWLYXO. 'H UHJXO XQ WUDWDW LQWHUQD LRQDO FXSULQGH XUPWRDUHOH  SU L preambulul.

(OHPHQWHOHHVHQ LDOHDOHXQXLWUDWDWVXQW a) 3U LOHODWUDWDWWUHEXLHVDLEFDSDFLWDWHDMXULGLFGHDvQFKHLD WUDWDWHGHFLVILHVXELHFWHGHGUHSWLQWHUQD LRQDO b) 9RLQ D SU LORU WUHEXLH V ILH OLEHU H[SULPDW 2ULFH DOWHUDUH D YRLQ HL SU LORU OD vQFKHLHUHD WUDWDWXOXL FRQVWLWXLH YLFLX GH FRQVLP PkQW 9LFLLOH GH FRQVLP PkQW VXQW GROXO FRUXSHUHD reprezentantului unui stat. SDUWHD ILQDO VHPQWXULOH úL anexele. constrângerea împotriva UHSUH]HQWDQWXOXL VWDWXOXL úL FRQVWUkQJHUHD vPSotriva statului vQVXúL &RQVWDWDUHD XQXL YLFLX GH FRQVLP PkQW SRDWH GXFH OD QXOLWDWHDWUDWDWHORU1XOLWDWHDHVWHUHODWLYvQFHSULYHúWHSULPHOH WUHLYLFLLGHFRQVLP PkQWúLDEVROXWvQFD]XOFHORUODOWHGRX c) 2ELHFWXO WUDWDWXOXL WUHEXLH V ILH OLFLW GHFi în conformitate cu SULQFLSLLOHúLQRUPHOHGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDO d) 7UDWDWXOWUHEXLHVSURGXFHIHFWHMXULGLFHVILHJHQHUDWRUGH GUHSWXULúLREOLJD LLSHQWUXSU L 30 . 7UDWDWXOLQWHUQD LRQDOWUHEXLHVFXSULQGXQHOHHOHPHQWHGHIRQGvQ UDSRUW GH FDUH VH DSUHFLD] YDOLGLWDWHD VD MXULGLF HOHPHQWH FDUH FRQVWLWXLHFRQGL LLOHGHYDOLGLWDWHDWUDWDWXOXL ElementHOH GH IRQG VXQW HOHPHQWH HVHQ LDOH úL HOHPHQWH accesorii.

acceptându-OvQvQWUHJLPHRULSRWIRUPXODUH]HUYHVDXGHFODUD LL vQ OHJWXU FX XQHOH SUHYHGHUL DOH DFHVWXLD 5H]HUYD DUH XQ FDUDFWHU MXULGLFH[FOX]kQGSUHYHGHUHDUHVSHFWLYGLQDQJDMDPHQWXOVWDWXOXLFDUH R IRUPXOHD] LDU GHFODUD LD H[SULP GRDU R DWLWXGLQH SROLWLF SUHYHGHUHDvQFDX]DQJDMkQGVWDWXOFHIRUPXOHD]GHFODUD LD 7UDWDWHOHELODWHUDOHGHUHJXOvQOLPELOHRILFLDOHDOHVWDWHORUSU LLDU cele multilaterale într-XQDVDXPDLPXOWHOLPELGHFLUFXOD LHXQLYHUVDO 31 . aderarea. acceptarea sau aprobarea tratatului. Statele care devin parte la un tratat multilateral R SRW IDFH SXU úL simplu. respectarea unor clauze sau încetarea tratatului. ([SULPDUHD FRQVLP PkQWXOXL VWDWXOXL GH D GHYHQL SDUWH OD WUDWDW VH IDFH SULQ UHFXUJHUHD OD XQXO GLQ XUPWRDUHOH PLMORDFH MXULGLFH ratificarea. VHPQDUHDúLH[SULPDUHDFRQVLP PkQWXOXLVWDWXOXLGHDILSDUWHODWUDWDW Negocierea tratatului este un proces laborios în care persoanele vPSXWHUQLFLWHVHSXQGHDFRUGDVXSUDWXWXURUSUREOHPHORUGHQHJRFLDWúL stabilesc textul tratatuOXL3URFHVXOGHQHJRFLHUHVHGHVIúRDUvQGRX HWDSHDFWHOHFXFDUDFWHUSUHOLPLQDUúLQHJRFLHUHDSURSULX]LV 6HPQDUHD WUDWDWXOXL VH IDFH GH FWUH RUJDQHOH vPSXWHUQLFLWH úL SRDWH DYHD XQD GLQ VHPQLILFD LL YRLQ D SU LORU GH D DFFHSWD FRQ LQXWXO trataWXOXL úL D VH REOLJD V-l respecte. tratatul intrând în vigoare prin VHPQDUHD VD RUL QXPDL DXWHQWLILFDUHD WH[WXOXL WUDWDWXOXL GDF DFHVWD WUHEXLH V LQWUH vQ YLJRDUH SULQWU-R SURFHGXU XOWHULRDU GH H[SULPDUH D FRQVLP PkQWXOXLVWDWXOXLGHDGHYHQLSDUWH la tratat.e) 7UDWDWXO V ILH JXYHUQDW GH QRUPHOH GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO V IDF SDUWH GLQ RUGLQHD MXULGLF LQWHUQD LRQDO úL QX GLQ FHD LQWHUQDVWDWHORU (OHPHQWHOHDFFHVRULLDOHWUDWDWXOXLVXQWWHUPHQXOúLFRQGL LDGH care depind intrarea în vigoare. ÌQFKHLHUHD XQXL WUDWDW LQWHUQD LRQDO FXSULQGH 3 faze: negocierea.

TUDWDWHOH YDODELO vQFKHLDWH SURGXF HIHFWH vQWUH SU LOH OD WUDWDW $FHVWHHIHFWHVHH[SULPvQWUHLSULQFLSLLUHVSHFWDUHDFXEXQFUHGLQ D WUDWDWHORU QHUHWURDFWLYLWDWHD WUDWDWHORU úL HIHFWXO UHODWLY DO WUDWDWHORU QXPDL  vQWUH SU LOH OD WUDWDW LDU ID  GH WHU L GRDU FX FDUDFWHU GH H[FHS LHSHQWUXDQXPLWHFDWHJRULLGHWUDWDWH.

QWHUSUHWDUHDVHIDFHGXSUHJXOLPHWRGHúLSUHYHGHULFRQVDFUDWH GHGUHSWXOLQWHUQD LRQDO &DSLWROXO.QWHUSUHWDUHD DXWHQWLF D WUDWDWXOXL HVWH FHD DVXSUD FUHLD FRQYLQ SU LOH GDU SUHYHGHULOHXQRUWUDWDWHSRWILLQWHUSUHWDWHúLGHFWUHLQVWDQ HOHMXGLFLDUH VDXGHFWUHSHUVRDQHFDOLILFDWHvQFDGUXOLQWHUSUHWULLGRFWULQDUH . 32 . 3ULQ YRLQ D SU LORU WUDWDWHOH SRW IL PRGLILFDWH GXS SURFHGXUL similare celor folosite la încheierea lor. ÌQFHWDUHD HIHFWHORU WUDWDWHORU DUH ORF GH UHJXO OD H[SLUDUHD termenXOXLSHQWUXFDUHDXIRVWvQFKHLDWH7UDWDWHOHSRWvQFHWDúLvQDLQWH GHH[SLUDUHDWHUPHQXOXLVDXvQOLSVDXQXLDVHPHQHDWHUPHQSULQYRLQ D FRPXQDSU LORUGHQXQ DUHDXQLODWHUDOYLRODUHDGLVSR]L LLORUWUDWDWXOXL GHFWUHXQDGLQSU LVXUYHQLUHDXQRUfapte sau evenimente ulterioare úLGDWRULWLPSRVLELOLW LLH[HFXWULLFODX]HORUWUDWDWXOXLvQFRQGL LLVWDELOLWH GHGUHSWXOLQWHUQD LRQDO .QWHUSUHWDUHD WUDWDWXOXL DGLF D IHOXOXL vQ FDUH WUHEXLH V ILH vQ HOHVH FODX]HOH DFHVWXLD VH IDFH SH SDUFXUVXO DSOLFULL DWXQFL FkQG DSDU GLYHUJHQ H GH RSLQLL vQWUH SU LOH FRQWUDFWDQWH .0LMORDFHOHGHVROX LRQDUHSDúQLFDGLIHUHQGHORU LQWHUQD LRQDOH Diferendul inWHUQD LRQDO HVWH XQ GH]DFRUG DVXSUD XQHL SUREOHPH GHGUHSWVDXGHIDSWRRSR]L LHGHWH]HMXGLFLDUHVDXGHLQWHUHVHvQWUH state.

fie cele cu FDUDFWHUSDúQLF 8QHOH PLMORDFH SDúQLFH DX DSUXW vQF GLQ DQWLFKLWDWH GDU IL]LRQRPLDORUMXULGLFPRGHUQDIRVWVWDELOLWSULQFRQYHQ LLOHvQFKHLDWH OD&RQIHULQ DGHSDFHGLQGHOD+DJD 0LMORDFHOHSDúQLFHGHVROX LRQDUHDXFXQRVFXWRODUJGH]YROWDUH úL DSOLFDUH VXE HJLGD 6RFLHW LL 1D LXQLORU GDU vQGHRVHEL GXS FRQVWLWXLUHD218úLFRQVDFUDUHDFDSULQFLSLXIXQGDPHQWDODOGUHSWXOXL LQWHUQD LRQDODOSULQFLSLXOXLQHUHFXUJHULLODIRU  &DUWD 218 SUHYHGH vQ DUW F WR L PHPEULL RUJDQL]D LHL YRU UH]ROYD GLIHUHQGHOH ORU LQWHUQD LRQDOH SULQ PLORDFH SDúQLFH vQ DúD IHO vQFkW SDFHD úL VHFXULWDWHD LQWHUQD LRQDO SUHFXP úL MXVWL LD V QX ILH puse în primejdie”.ÌQ UHOD LLOH LQWHUQD LRQDOH PLMORDFHOH GH VROX LRQDUH D GLIHUHQGHORU DX IRVW ILH FHOH ED]DWH SH IRU  SH SUHVLXQL úL U]ERDLH. 5HFXUJHUHDODPLMORDFHOHSDúQLFHHVWHIDFXOWDWLYLDUVWDWHOHVXQW libere V DOHDJ  SHQWUX VROX LRQDUHD GLIHUHQGHORU ORU RULFDUH GLQWUH PHWRGHvQUDSRUWGHFDUDFWHUXOGLIHUHQGXOXLúLGHID]DvQFDUHDFHVWHD VHDIO 0LMORDFHOH GH VROX LRQDUH SDúQLF D GLIHUHQGHORU SUHY]XWH GH &DUWVXQW a) mijloacele politico – GLSORPDWLFH IU FDUDFWHU MXULVGLF LRQDO.

 WUDWDWLYHOH QHJRFLHULOH.

b) PLMORDFH FX FDUDFWHU MXULVGLF LRQDO DUELWUDMXO LQWHUQD LRQDO úL MXVWL LDLQWHUQD LRQDO c) PLMORDFH úL SURFHGXUL GH VROX LRQDUH vQ FDGUXO RUJDQL]D LLlor LQWHUQD LRQDOHFXYRFD LHXQLYHUVDOVDXUHJLRQDO 1)Mijloacele politico-GLSORPDWLFH IUFDUDFWHUMXULVGLF LRQDO. EXQHOH RILFLL PHGLD LXQHD DQFKHWD úL concilierea.

33 .

a) Tratativele (negocierile) 7UDWDWLYHOH FRQVWLWXLH SULQFLSDOD PHWRG GH VROX LRQDUH D RULFURU diferende sau litigii dintre state prin tratative prevenindu-se ori rezolvându-VHFHOHPDLPXOWHGLIHUHQGHLQWHUQD LRQDOH 7UDWDWLYHOH FRQVWLWXLH PHWRGD FHD PDL SX LQ vQFRUVHWDW GH GHWDOLL procedurale. caracterizându-VH SULQ VXSOH H RSHUDWLYLWDWH úL R PDUH HILFDFLWDWH vQ FXWDUHD GH VROX LL SULQWU-XQ JUDG UHGXV GH IRUPDOLVP úL FDSDFLWDWHGHDGDSWDUHODGLYHUVLWDWHDVLWXD LLORUFRQIOLFWXDOHFDUHDSDUvQ SODQXOUHOD LLORULQWHUQD LRQDOH ÌQ DFHODúL WLPS WUDWDWLYHOH FRQVWLWXLH VLQJXUD PHWRG FDUH VH GHVIúRDUvQvQWUHJLPHvQWUHSU LOHLPSOLFDWHSULQFRQIUXQWDUHDGLUHFW DSR]L LHLSU LORUFDUHSRWDGRSWDRDWLWXGLQHPDLIOH[LELOúLSRWSVWUD VHFUHWXO GLVFX LLORU vQOWXUkQGX-VH PDL XúRU H[DJHUULOH  úL IDOVHOH VXVFHSWLELOLW L úL HYLGHQ LLQGX-se mai pregnant punctele de acord între pU L b) Bunele oficii 0HWRGD FRQVW vQ DF LXQHD XQXL VWDW WHU  D XQHL RUJDQL]D LL LQWHUQD LRQDOH VDX D XQHL SHUVRQDOLW L LQIOXHQWH GH D FRQYLQJH VWDWHOH DIODWHvQGLIHUHQGVUH]ROYHQHvQ HOHJHULOHGLQWUHHOHSHFDOHSDúQLFúL de a pune în contact sau a restabili contactele între respectivele state. ÌQ FDGUXO PLVLXQLL VDOH GH EXQH RILFLL WHU XO ELQHYRLWRU DUH R FRQWULEX LH GLVFUHW HO QHSDUWLFLSkQG OD UH]ROYDUHD SURSULX ]LV D GLIHUHQGXOXL FL SURSXQkQG GRDU XQ WHUHQ GH vQ HOHJHUH vQWUH VWDWHOH aflaWHvQGH]DFRUGSHQWUXDOHSXQHvQVLWXD LDVWUDWH]HGLUHFW ÌQ DFHVW VFRS WHU XO ELQHYRLWRU HIHFWXHD] XQHOH DFWLYLW L FXP VXQWDVLJXUDUHDFRQGL LLORUSHQWUXUHDOL]DUHDGHFRPXQLFD LLúLFRQWDFWH H[SORUDUHD XQRU SRVLELOLW L úL GRPHQLL GH DFRUG LQIRUPDUHD XQHL SU L DVXSUD SXQFWHORU GH YHGHUH úL D FHULQ HORU FHOHLODOWH WUDQVPLWHUHD GH PHVDMHSXQHUHDODGLVSR]L LHDXQRUIDFLOLW LGHRUGLQORJLVWLFHWF 34 .

F.

0HGLD LXQHD 0HGLD LXQHDHVWHGHILQLWFDDF LXQHDXQXLVWDWDXQHLRUJDQL]D LL interna LRQDOHVDXDXQHLSHUVRDQHRILFLDOHFDUHVHEXFXUGHUHSXWD LH úL GH SUHVWLJLXO LPSDU LDOLW LL GH D SDUWLFLSD vQ PRG GLUHFW OD WUDWDWLYHOH GLQWUHSU LúLGHDODFRQGXFHVSUHXQDFRUGSHED]DVROX LLORUSHFDUHOH SURSXQHHOvQVXúL 'HúL VH DVHDPQ FX EXQHOH RILFLL HVHQ LDO SHQWUX PHGLD LXQH HVWH F WHU XO ELQHYRLWRU FRQWULEXLH HIHFWLY OD UH]ROYDUHD GLIHUHQGXOXL OXkQGSDUWHvQPRGSXEOLFúLRILFLDOODWUDWDWLYHOHGLQWUHSU LSHFDUHOH FRQGXFH SURSXQkQG SU LORU SURSULD VD FRQFHS LH úL VROX LL FRncrete asupra modului de rezolvare a diferendului. d) Ancheta $QFKHWDHVWHPHWRGDGHVROX LRQDUHFDUHFRQVWvQFODULILFDUHDGH FWUHRFRPLVLHGHDQFKHWGHVHPQDWGHSU LOHDIODWHvQGLIHUHQGVDX GH R RUJDQL]D LH LQWHUQD LRQDO D XQRU VLWXD LL GH IDSW controversate ce IRUPHD]RELHFWXOGLIHUHQGXOXL (VWH R PHWRG DX[LOLDU FHORUODOWH FRQVWLWXLQG GH UHJXO R RSHUD LXQH SUHOLPLQDU VROX LRQULL SULQ DOWH PHWRGH D IRQGXOXL SUREOHPHORUDVXSUDFURUDH[LVWXQGLIHUHQG e) Concilierea Concilierea este metoda prin care un diferend este examinat de o FRPLVLHFRPSXVGLQSHUVRDQHSDUWLFXODUHQXPLWHVDXDJUHDWHGHSU L FDUHSURSXQHVROX LLGHvPSFDUH &RPLVLDGHFRQFLOLHUHFXSULQGHXQQXPULPSDUGHPHPEULúLHVWH LQGHSHQGHQW ID  GH SU L FX FDUH LQH vQV R OHJWXU SHUPDQHQW (DSRDWHILSUHH[LVWHQWGLIHUHQGXOXLVDXFRQVWLWXLWDGKRF &RQFLOLHUHD VH UHDOL]HD] vQ GRX ID]H FHUFHWDUHD IDSWHORU úL IRUPXODUHDGHSURSXQHULGHFRQFLOLHUHDSU LORU 35 .

.

FRPSRQHQ D  úL vQWLQGHUHD FRPSHWHQ HL RUJDQXOXL DUELWUDO SULQFLSLLOH úL QRUPHOHGHGUHSWDSOLFDELOHúLSURFHGXUDGHOXFUX Tribunalul arbitral se compune dintr-XQ QXPU LPSDU GH PHPEUL GHVHPQD L VDX DJUHD L GH SU L úL HVWH FRQGXV GH XQ VXSUDDUELWUDU neutru.0LMORDFHOHFXFDUDFWHUMXULVGLF LRQDO CarDFWHULVWLF DFHVWRU PLMORDFH HVWH F VH IRORVHVF QXPDL SHQWUX VROX LRQDUHD GLIHUHQGHORU FDUH SUHVXSXQ DSOLFDUHD GUHSWXOXL QX úL D GLIHUHQGHORU FX FDUDFWHU SUHSRQGHUHQW SROLWLF LDU KRWUkULOH GDWH VXQW REOLJDWRULLSHQWUXSU LOHODGLIHUHQG a)ArbitrajulLQWHUQD LRQDO $UELWUDMXOHVWHRPHWRGGHVROX LRQDUHvQFDGUXOFUHLDXQQXPU GH DUELWUL LPSDU LDOL DQDOL]HD] GLIHUHQGXO vQ FDGUXO XQHL SURFHGXUL FRQWHQFLRDVH SH ED]D DSOLFULL UHJXOLORU FRQYHQLWH DQWHULRU GHSU LúLD GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO vQ DQVDPEOXO VX úL G R KRWUkUH FDUH HVWH REOLJDWRULHvQWHPHLXOFRQVLP PkQWXOXLSUHDODELODOSU LORU $FRUGXOSU LORUGHDDSHODODDUELWUDMVHPDWHULDOL]HD]vQWU-un act numit compromis. în care se stabilesc obiectul concret al diferendului. ArbitraUHDVHIDFHvQGRXID]HGLVWLQFWHVFULVúLRUDO +RWUkUHDWULEXQDOXOXLDUELWUDOHVWHGHILQLWLYúLH[HFXWRULH 3ULQFLSDOXORUJDQDUELWUDOLQWHUQD LRQDOHVWH&XUWHD3HUPDQHQWGH $UELWUDMGHOD+DJDvQILLQ DWvQ E.

36 .-XVWL LDLQWHUQD LRQDO JuVWL LD LQWHUQD LRQDO HVWH IRUPD MXGLFLDU LQVWLWX LRQDOL]DW vQ FDGUXO FUHLD XQ FRUS GH MXGHFWRUL QXPL L DQWHULRU SH R SHULRDG GHWHUPLQDWDQDOL]HD]GLIHUHQGXOSRWULYLWXQHLSURFHGXULSUHVWDELOLWHSULQ VWDWXWXOWULEXQDOXOXLúLGRKRWUkUHFDUHHVWHREOLJDWRULHSHQWUXSU LOH aflate în diferend.

3) 3URFHGXULGHVROX LRQDUHSDúQLFDGLIHUHQGHORU LQWHUQD LRQDOHvQFDGUXO218úLDORUJDQL]D LLORU regionale..N.în meQ LQHUHDSFLLúLVHFXULW LLLQWHUQD LRQDOH &DSLWROXO.U. 2UJDQL]D LLOH LQWHUQD LRQDOH vQ VSHFLDO FHOH FX IXQF LL SROLWLFH úL DWULEX LLvQPHQ LQHUHDSFLLúLVHFXULW LLLQWHUQD LRQDOHDXSUHY]XWHvQ VWDWXWHOHORUGHIXQF LRQDUHúLXQHOHSURFHGXULSHQWUXUH]ROYDUHDSHFDOH SDúQLFDGLIHUHQGHORULQWHUQD LRQDOH $F LXQHD DFHVWRU RUJDQL]D LL HVWH FRPSOHPHQWDU VDX VXEVLGLDU VWDWHOH WUHEXLQG V DSHOH]H PDL vQWkL HOH vQVHOH OD PLMORDFHOH GH VROX LRQDUHSDúQLFSUHY]XWHGHGUHSWXOLQWHUQD LRQDO ÌQ FDGUXO 218 DWULEX LLOH SULQFLSDOH vQ UH]ROYDUHD SUREOHPHORU FRQWURYHUVDWH vQWUH VWDWH úL DSODQDUHD FRQIOLFWHORU UHYLQ $GXQULL *HQHUDOH&RQVLOLXOXLGH6HFXULWDWHúL6HFUHWDUXOXLJHQHUDO 2UJDQL]D LLOH UHJLRQDOH SRW VROX LRQD GLIHUHQGHOH GLQ ]RQD ORU GH UHVSRQVDELOLWDWH IU D DGXFH vQV DWLQJHUH UROXOXL úL DWULEX LLORU organismelor O.QWHUQD LRQDO FDUH D H[LVWDW vQWUH DQLL 1920-1945. ÌQ SUH]HQW SULQFLSDOD LQVWDQ  LQWHUQD LRQDO HVWH &XUWHD InteUQD LRQDOGH-XVWL LHvQILLQ DWRGDWFX218FDSULQFLSDORUJDQ judiciar al acesteia.3ULPD LQVWDQ  GH MXGHFDW LQWHUQD LRQDO GH SUHVWLJLX D IRVW &XUWHD 3HUPDQHQW GH -XVWL LH .)RORVLUHDOHJDODIRU HLSRWULYLWGUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO 'UHSWXO LQWHUQD LRQDO FRQWHPSRUDQ SHUPLWH FD vQ PVXUD vQ FDUH QX VH vQFDOF SULQFLSLXO QHUHFXUJHULL OD IRU  VWDWHOH LQGLYLGXDO GDU PDL DOHV FROHFWLY vQ FDGUXO 218úL DO FHORUODOWH RUJDQL]D LL GH VHFXULWDWH 37 .

U. vQOWXUDUHD DFWHORU GH DJUHVLXQH úL D XUPULORU DFHVWRUD UHSXQHUHD vQ GUHSWXULDFHOXLOH]DWúLSUHYHQLUHDXQRUQRLvQFOFUL 38 .N.LQWHUQD LRQDOVUHFXUJODDQXPLWHPLMORDFHGHFRQWUkQJHUHFRQVWkQG vQ SUHVLXQL VDX FKLDU vQ IRORVLUHD IRU HL DUPDWH SHQWUX VDQF LRQDUHD stDWHORUFDUHvQFDOFRUGLQHDSROLWLFúLMXULGLFLQWHUQD LRQDO 0LMORDFHOHGHFRQWUkQJHUHvQUHOD LLOHLQWHUQD LRQDOHVXQWJUXSDWHvQ GRXFDWHJRULL a) )U IRORVLUHD IRU HL DUPDWH UHWRUVLXQHD UHSUHVDOLLOH HPEDUJRXOERLFRWXOUXSHUHDUHOD LLORUGLSORPDWLFHúLH[FOXGHUHD GH OD FRQIHULQ HOH úL FRQJUHVHOH LQWHUQD LRQDOH VDX GLQ RUJDQL]D LLOHLQWHUQD LRQDOH b) &X IRORVLUHD IRU HL DUPDWH UHSUHVDOLLOH DUPDWH EORFDGD PDULWLPSDúQLFGHPRQVWUD LLOHFXIRU HOHDUPDWHúLRFXSDUHD PLOLWDUDWHULWRULXOXL DreptuOLQWHUQD LRQDOSHUPLWHGHDVHPHQHDFDIRU DDUPDWVILH IRORVLW FD XQ PLMORF GH XOWLP UHFXUV SHQWUX FRQWUDFDUDUHD VDX VDQF LRQDUHDDFWHORUGHDJUHVLXQH 6WDWHOHVXQWvQGUHSW LWHV-úLXWLOL]H]HIRU HOHORUDUPDWHvPSRWULYD DOWRUVWDWHFDUHvQFDOFJUDYOHJDOLWDWHDLQWHUQD LRQDOSHQWUXD-úLDSUD SURSULDLQWHJULWDWHWHULWRULDOLQGHSHQGHQ DúLVXYHUDQLWDWHDDWXQFLFkQG VXQWYLFWLPHDOHXQRUDJUHVLXQLDUPDWHvQFDUHVHQVVXQWvQGUHSW LWHV DGRSWHvQSURSULXOWHULWRULXPVXULDGHFYDWHGHDSUDUHvQFGLQWLPSGH SDFH $F LXQHD vQ DFHVW VHQV D VWDWHORU VH ED]HD] SH GUHSWXO ORU OD DXWRDSUDUH LQGLYLGXDO VDX FROHFWLY SUHY]XW GH DUW DO &DUWHL O. &DUWD 218 SUHYHGH F XQD GLQ IXQF LLOH SULQFLSDOH DOH RUJDQL]D LHLXQLYHUVDOHHVWHPHQ LQHUHDSFLLúLVHFXULW LLLQWHUQD LRQDOH ÌQYHGHUHDUHDOL]ULLDFHVWHLIXQF LL&DUWDFXSULQGHXQVLVWHPFRPSOH[GH SULQFLSLLúLPHFDQLVPHGHVDQF LRQDUHDDJUHVRUXOXLvQFROHFWLYGHFWUH VWDWHOH PHPEUH PHQLW D DVLJXUD UHVWDELOLUHD OHJDOLW LL LQWHUQD LRQale.

5HFXQRDúWHUHDGUHSWXOXLODDXWRGHWHUPLQDUHDOSRSRDUHORUDGXVvQ SODQXO GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO OD OHJLWLPDUHD OXSWHL DUPDWH GXV GH SRSRDUHOH GHSHQGHQWH vPSRWULYD DVXSULWRULORU UHFXUJHUHD OD IRU D DUPHORUGHFWUHDFHVWHSRSRDUHvQFDGUkQGX-se în siWXD LLOHOHJLWLPHGH IRORVLUHDIRU HLDUPDWH &DSLWROXO..5VSXQGHUHDLQWHUQD LRQDO 5VSXQGHUHD LQWHUQD LRQDO HVWH LQVWLWX LD MXULGLF vQ YLUWXWHD FUHLDXQVWDWVDXXQDOWVXELHFWGHGUHSWLQWHUQD LRQDOFDUHDFRPLVXQ DFW LOLFLW GXS GUHSWXO LQWHUQD LRQDO GDWRUHD] UHSDUD LL FHOXL OH]DW SULQ acel act.6LVWHPH VLPLODUH GH DVLJXUDUH D VHFXULW LL LQWHUQD LRQDOH IXQF LRQHD]úLvQSODQ]RQDOvQFDGUXORUJDQL]D LLORUUHJLRQDle. ci úLFHOHODOWHVXELHFWHGHGUHSWLQWHUQD LRQDOUHFXQRVFXWH Într-R OXPH D LQWHUGHSHQGHQ HORU FXP HVWH FHD GH DVW]L UVSXQGHUHDLQWHUQD LRQDOVHDQJDMHD]vQPXOWPDLPXOWHGRPHQLLDOH UHOD LLORU LQWHUQD LRQDOH FDUH DX GREkQGLW GLPHQVLXQL XQLYHUVDOH. care atrage în mod necesar o VDQF LXQH 5VSXQGHUHD LQWHUQD LRQDO FODVLF HUD FRQFHSXW QXPDL vQ UDSRUWXULOH ELODWHUDOH GLQWUH VWDWH úL HUD WUDWDW vQ JHQHUDO FD R UVSXQGHUHGHGUHSWFLYLOED]DWSHFXOS ÌQGUHSWXOLQWHUQD LRQDOFRQWHPSRUDQUVSXQGQXQXPDLVWDWHOe. 5VSXQGHUHDLQWHUQD LRQDOLDQDúWHUHGLQVYkUúLUHDXQXLDFWLOLFLW DGLF GLQ YLRODUHD XQHL UHJXOL GH FRQGXLW LQWHUQD LRQDO VWDELOLW SULQWUun tratat ori în baza unei cutume. între FDUHFHODOGUHSWXULORURPXOXLDOGUHSWXOXLPULLDOGUHSWXOXLDHULDQVDXDO GUHSWXOXL FRVPLF VDX vQ OHJWXU FX DFWLYLW L FH GHSúHVF JUDQL HOH VWDWHORU úL VXQW VXVFHSWLELOH D SUH]HQWD ULVFXUL PDUL úL XQ SHULFRO VSRULW 39 ..

care fac aVW]L RELHFWXO GUHSWXOXL LQWHUQD LRQDO SHQDO HUD redus.pentru alte state sau penWUX PHGLXO vQFRQMXUWRU HQHUJLD QXFOHDU industriile poluante. transportul anumitor produse etc. caz în care producerea prejudiciului este VXILFLHQW SHQWUX DQJDMDUHD UVSXQGHULL $FHDVW UVSXQGHUH HVWH FRQVDFUDWvQFkWHYDGRPHQLLSHQWUXSUHMXGLFLLOHFDX]DWHXQXLVWULQGH FWUHIXQF LRQDULLFDUHDXDF LRQDWSULQGHSúLUHDFRPSHWHQ HLORUSHQWUX GDXQHOH FDX]DWH SULQ ULVFXO QRUPDO GH YHFLQWDWH SHQWUX GDXQHOH SURGXVH SULQ XWLOL]DUHD SDúQLF D HQHUJLHL QXFOHDUH VDX SULQ SROXDUHD PULORU 5VSXQGHUHDLQWHUQD LRQDOSRDWHILvQOWXUDWGDFLQWHUYLQHXQD GLQXUPWRDUHOHFDX]HFRQVLP PkQWXOXQXLVWDWOXDUHDXQRUPVXULGH 40 . ÌQ GUHSWXO LQWHUQD LRQDO FRQWHPSRUDQ UVSXQGHUHD QX HVWH DQJDMDW QXPDL SHQWUX IDSWHOH SURGXFWRDUH GH SUHMXGLFLL LPHGLDW FL vQ SULPXO UkQG SHQWUX vQFOFDUHD QRUPHORU úL SULQFLSLLORU FRODERUULL GLntre VWDWHSHQWUXOH]DUHDLQWHUHVHORUJHQHUDOHDOHFRPXQLW LLLQWHUQD LRQDOH 3HQWUXDVHDQJDMDUVSXQGHUHDLQWHUQD LRQDOHVWHVXILFLHQWVVH UH LQ vQ VDUFLQD XQXL VWDW VDX DOW VXELHFW GH GUHSW XQ DFW FRQWUDU GUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOFDUHSRDWHILRDF LXQHVDXRRPLVLXQHIUVVH IDFvQPRGREOLJDWRULXDSHOODFXOSvQWUXFkWDFWXOLOLFLWDDYXWORFúLQX SRDWHUPkQHIUFRQVHFLQ HODQLYHOXOFRPXQLW LLLQWHUQD LRQDOH 6WDWXO UVSXQGH SHQWUX WRDWH DFWHOH VYkUúLWH vQ FDGUX RILFLDO GH FWUH RUJDQHOHVDOHOHJLVODWLYHDGPLQLVWUDWLYHVDXMXGHFWRUHúWLDFWHOH DFHVWRUDILLQGFRQVLGHUDWHFDDFWHDOHVWDWXOXLvQVXúL 'UHSWXO LQWHUQD LRQDO FRQWHPSRUDQ DGPLWH úL UVSXQGHUHD RELHFWLY ED]DW SH ULVF FKLDU GDF SUHMXGLFLXO SURGXV QX FRQVWLWXLH urmarea unui act ilicit.) ÌQ GUHSWXO FODVLF QX H[LVWD R UVSXQGHUH LQWHUQD LRQDO SHQWUX DFWHOHGHDJUHVLXQHLDUQXPUXOIDSWHORUSHQDOHFXFRQVHFLQ HGHRVHELW de grave.

FHOH SULYLQG GUHSWXULOH úL REOLJD LLOH SU LORU EHOLJHUDQWH vQ GHVIúXUDUHD RSHUD LLORU PLOLWDUH SUHFXP úL FHOH SULQ FDUH VH VWDELOHVFOLPLWHOHvQFDUHVHSRWXWLOL]DPLMORDFHOHúLPHWRGHOHGH GXFHUHDU]ERLXOXLGHQXPLWHúLGUHSWXOGHOD+DJD´ .FRQVWUkQJHUHDXWRUL]DWHGHGUHSWXOLQWHUQD LRQDOIRU DPDMRUVWDUHDGH QHFHVLWDWHOHJLWLPDDSUDUH )RUPHOHUVSXQGHULLLQWHUQD LRQDOHVXQWSROLWLFPRUDOPDWHULDO úLSHQDO Capitolul XIII.dreptul de la Geneva”..9-a de la Haga din 1907 UHIHULWRDUH OD OHJLOH úL RELFHLXULOH U]ERLXOXL WHUHVWUX vQ FHOH  FRQYHQ LL GH OD *HQHYD GLQ  SULYLQG SURWHF LD YLFWLPHORU U]ERLXOXL FDUH VH UHIHUODvPEXQW LUHDVRDUWHLUQL LORUúLEROQDYLORUGLQIRU HOHDUPDWHvQ FDPSDQLH . DreptulLQWHUQD LRQDOXPDQLWDU 'UHSWXO LQWHUQD LRQDO XPDQLWDU HVWH DQVDPEOXO GH QRUPH MXULGLFH DSOLFDELOHvQSHULRDGDGHFRQIOLFWDUPDWFXFDUDFWHULQWHUQD LRQDOVDXIU FDUDFWHULQWHUQD LRQDO 'UHSWXO XPDQLWDU PDL HVWH FXQRVFXW úL FD GUHSWXO FRQIOLFWHORU armDWHLDUvQGUHSWXOLQWHUQD LRQDOFODVLFVHLQWLWXODOHJLOHúLRELFHLXULOH U]ERLXOXL´ ÌQGUHSWXOLQWHUQD LRQDOXPDQLWDUVHGLVWLQJGRXPDULFDWHJRULLGH UHJOHPHQWUL .FHOH SULYLQG SURWHF LD DQXPLWRU SHUVRDQH úL EXQXUL ID  GH efectele distructive ale ducerLL DF LXQLORU GH OXSW GHQXPLWH úL . 3ULQFLSLLOHIXQGDPHQWDOHSUHFXPúLSULQFLSDOHOHUHJXOLDOHGUHSWXOXL SR]LWLYvQPDWHULHVXQWFXSULQVHvQ&RQYHQ LDD.

ODvPEXQW LUHDVRDUWHLUQL LORUEROQDYLORUúLQDXIUDJLD LORU fRU HORUDUPDWHPDULWLPH .

ODWUDWDPHQWXOSUL]RQLHULORUGHU]ERL .

úL ODSURWHF LDSHUVRDQHORUFLYLOHvQWLPSGHU]ERL .9.

 41 .

7RDWH DFHVWH UHJOHPHQWUL DX IRVW UHDILUPDWH OD *HQHYD vQ  SULQ GRX SURWRFRDOH DGL LRQDOH FDUH VH UHIHU OD SURWHF ia victimelor FRQIOLFWHORU DUPDWH LQWHUQD LRQDOH .

 UHVSHFWLY DOH FRQIOLFWHORU DUPDWH IUFDUDFWHULQWHUQD LRQDO .

 $OWH LQVWUXPHQWH MXULGLFH FRQYHQ LRQDOH UHJOHPHQWHD] DVSHFWH particulare ale dreptului conflictelor armate. în special în domeniul LQWHU]LFHULL VDX OLPLWULL IRORVLULL DQXPLWRU FDWHJRULL GH DUPH VDX PHWRGH GHOXSW 3UHYHGHULOHUHIHULWRDUHODVWDUHDGHU]ERLVHUHIHUODvQFHSHUHDúL FRQVHFLQ HOH GHFODUULL U]ERLXOXL WHDWUXO GH U]ERL RFXSD LD PLOLWDU FDSWXUDGHU]ERLvQFHWDUHDRVWLOLW LORUPLOLWDUHúLDU]ERLXOXLODVWDWXWXO MXULGLFDOFRPEDWDQ LORUDOVSLRQLORUúLDOPHUFHQDULORU 1XPHURDVH SUHYHGHUL DOH FRQYHQ LLORU GH GUHSW XPDQLWDU WUDWHD] SUREOHPHOHSULYLQGSURWHF LDSUL]RQLHULORUGHU]ERLDUQL LORUEROQDYLlor úL QDXIUDJLD LORU D SRSXOD LHL FLYLOH úL D SHUVRDQHORU FLYLOH SUHFXP úL D EXQXULORUFXFDUDFWHUFLYLOúLDEXQXULORUFXOWXUDOH ÌQED]DGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDOXPDQLWDUHVWHOLPLWDWVDXLQWHU]LV XWLOL]DUHDXUPWRDUHORUPLMORDFHúLPHWRGHGHOXSWDUPHOHúLPHWRGHOH GH U]ERL QHGLVFULPLQDWRULL DUPHOH úL PHWRGHOH GH U]ERL FDUH SURGXF VXIHULQ HLQXWLOH VXSHUIOXH.

PLMORDFHOHúLPHWRGHOHGHU]ERLHFRORJLF 3ULQ FRQYHQ LL VSHFLDOH DQXPLWH FDWHJRULL GH DUPH úL PHWRGH GH OXSWFDUHFRQWUDYLQSULQFLSiilor dreptului umanitar au fost interzise sau li s-a limitat folosirea. $VHPHQHDDUPHVXQWSURLHFWLOHOHGHPLFFDOLEUXJORDQ HOHGXPGXP´ JD]HOH DVIL[LDQWH úL WR[LFH DUPHOH FKLPLFH DUPHOH ELRORJLFH EDFWHULRORJLFH.

tehnicile de modificare a mediului în scopuri militare.RWUYXULOHúLDUPHOHRWUYLWHPLQHOHúLWRUSLOHOHLQFOXVLY FHOH DQWLSHUVRQDO FDSFDQHOH úL DOWH DVHPHQHD GLVSR]LWLYH DUPHOH FX laser. 42 . armele incendiare. proiectilele cu schije nelocalizabile.

.ÌQ FH SULYHúWH PHWRGHOH GH OXSW sunt interzise: perfidia. refuzul FUX ULLúLWHURUL]DUHDSRSXOD LHLFLYLOH &DSLWROXO.9'UHSWXOLQWHUQD LRQDOSHQDO .

cum sunt FULPHOH FRQWUD SFLL FULPHOH vPSRWULYD XPDQLW LL úL FULPHOH GH U]ERL FkWúLFHOHSULQFDUHVXQWDIHFWDWHVDXWXOEXUDWHDOWHYDORULIXQGDPHQWDOH 43 .'UHSWXOLQWHUQD LRQDOSHQDOúLLQIUDF LXQHDLQWHUQD LRQDO 'UHSWXO LQWHUQD LRQDO SHQDO poate fi definit ca un ansamblu de norme jXULGLFHFRQYHQ LRQDOHVDXFXWXPLDUHVWDELOLWHVDXDFFHSWDWHGH VWDWHvQED]DFURUDHVWHRUJDQL]DWLQFULPLQDUHDúLUHSULPDUHDIDSWHORU antisociale prin care se aduce atingere unor interese fundamentale ale FRPXQLW LLLQWHUQD LRQDOH &RQYHQ LLOH LQWHUQD LRQDOH GLQ DFHVW GRPHQLX FXSULQG GH UHJXO IDSWHOH FDUH VH LQFULPLQHD] DQJDMDPHQWXO VWDWHORU SU L GH D OH FRQVLGHUD FD LQIUDF LXQLJUDYHSULQOHJLVOD LDORULQWHUQúLYDULDWHIRUPH GH FRRSHUDUH vQWUH VWDWH SHQWUX SULQGHUHD úL VDQF LRQDUHD SHQDO D iQIUDFWRULORU LQWHUQD LRQDOL (OH QX FXSULQG úL VDQF LXQLOH SHQDOH FRUHVSXQ]WRDUH  IFkQG WULPLWHUH OD OHJLVOD LD LQWHUQ D VWDWHORU SU L FDUHWUHEXLHVVWDELOHDVFúLSHGHSVHOHDSOLFDELOHGHUHJXOFHOHFDUH sunt rezervate faptelor criminale. Infrac LXQHDLQWHUQD LRQDOHVWHRIDSWFRQVWkQGGLQWU-RDF LXQH VDXRRPLVLXQHVYkUúLWFXYLQRY LHGHFWUHRSHUVRDQvQFDOLWDWHGH DJHQW DO VWDWXOXL VDX vQ QXPH úL LQWHUHV SURSULX SULQ FDUH VH vQFDOF GUHSWXULOH úL LQWHUHVHOH RFURWLWH GH GUHSWXO LQWHUQD LRQDO úL FDUH HVWH VDQF LRQDWSULQLQFULPLQDUHDVDGHFWUHGUHSWXOLQWHUQD LRQDO Faptele penale care fac obiectul de reglementare al dreptului LQWHUQD LRQDO VXQW DWkW FHOH SULQ FDUH VH DGXF DWLQJHUL UHOD LLORU SDúQLFH GLQWUH VWDWH SUHFXP úL GUHSWXUilor fundamentale ale omului.

/HJDOLWDWHDLQFULPLQULL .5VSXQGHUHDSHQDOLQGLYLGXDO .SHQWUX VRFLHWDWHD XPDQ VDX DFWLYLW L LPSRUWDQWH SHQWUX FRODERUDUHD LQWHUQD LRQDO /D ED]D UHJOHPHQWULORU GH GUHSW LQWHUQD LRQDO SHQDO VWDX FkWHYD importante principii: .2UGLQXOVXSHULRUXOXLQXvQOWXUUVSXQGHUHDSHQDO .PSUHVFULSWLELOLWDWHD FULPHORU vPSRWULYD XPDQLW LL úL D FULPHORU de r]ERL .5HSUHVLXQHDXQLYHUVDO .UHOHYDQ DMXULGLFDVFX]HLvQGHSOLQLULLXQXLDFWGHVWDW ...

8GHFWUHXQVWDWFDUHDDF LRQDWSULPXOFRQVWLWXLHGRYDGD VXILFLHQWSULPDIDFLHDXQXLDFWGHDJUHVLXQH 44 .N.&ULPHOHFRQWUDSFLL 6DQF LRQDUHD FULPHORU FRQWUD SFLL D GHYHQLW QHFHVDU úL SRVLELO RGDW FX LQWHU]LFHUHD U]ERLXOXL FD PLMORF GH VROX LRQDUH D GLIHUHQGHORU LQWHUQD LRQDOHúLFDLQVWUXPHQWDOSROLWLFLLQD LRQDOHDVWDWHORU &ULPHOH FRQWUD SFLL FRQVWLWXLH FHOH PDL JUDYH FULPH GH GUHSW LQWHUQD LRQDO $FHVWHD VXQW DJUHVLXQHD DUPDW úL SURSDJDQGD vQ IDYRDUHDU]ERLXOXL a) AgresiuneDDUPDW Statutul Tribunalului de la Nürenberg considera drept crime contra SFLL FRQGXFHUHD SUHJWLUHD GHFODQúDUHD VDX SXUWDUHD XQXL U]ERL GH DJUHVLXQH VDX D XQXL U]ERL FX YLRODUHD WUDWDWHORU D JDUDQ LLORU RUL D DFRUGXULORU LQWHUQD LRQDOH FD úL SDUWiciparea la un plan concertat sau la XQFRPSORWSHQWUXVYkUúLUHDRULFUXLDGLQDFWHOHPHQ LRQDWH Printr-RUH]ROX LHD$GXQULL*HQHUDOHD218GLQV-a dat o GHILQL LH D DJUHVLXQLL SRWULYLW FUHLD IRORVLUHD IRU HL DUPDWHSULQYLRODUHD Cartei O.

IDSWD XQXL VWDW GH D DGPLWH FD WHULWRULXO VX V ILH XWLOL]DW GH FWUHDOWVWDWSHQWUXFRPLWHUHDXQXLDFWGHDJUHVLXQHvPSRWULYD XQXLVWDWWHU  .)DSWXO GH D IL DF LRQDW SULPXO SULQ IRORVLUHD IRU HL DUPDWH FRQWUDU SULQFLSLLORU úL QRUPHORU FXSULQVH vQ &DUWD 218 HVWH R GRYDG D VYkUúLULL DJUHVLXQLL GH FWUH XQ VWDW GDU &RQVLOLXO GH 6HFXULWDWH DO 218SRDWH V VWDELOHDVF H[LVWHQ D XQHL DJUHVLXQL úL vQ OXPLQD DOWRU vPSUHMXUULUHOHYDQWH ÌQ FXSULQVXO GHILQL LHL DJUHVLXQLL VXQW HQXPHUDWH SULQFLSDOHOH DFWH de agresiune: .invadarea sau atacarHD WHULWRULXOXL XQXL VWDW GH FWUH IRU HOH DUPDWH DOH DOWXL VWDW VDX RULFH RFXSD LH PLOLWDU FKLDU WHPSRUDU UH]XOWkQG  GLQWU-o asemenea invazie sau dintr-un DVHPHQHDDWDFSUHFXPúLRULFHDQH[DUHSULQIRORVLUHDIRU HLD WHULWRULXOXLVDXDXQHLSU LDWeritoriului altui stat.EORFDGD SRUWXULORU VDX D FRDVWHORU XQXL VWDW GH FWUH IRU HOH armate ale altui stat. . . de IRU HQHUHJXODWHVDXGHPHUFHQDULFDUHVHGHGDXODDFWHJUDYH GHIRU DUPDWvPSRWULYDDOWXLVWDW 5H]ROX LDSULYLQGGHILQLUHDDJUHVLXQLLSUHYHGHFU]ERLXOGH 45 . . .DWDFXO HIHFWXDW GH FWUH IRU HOH DUPDWH DOH XQXL VWDW vPSRWULYD IRU HORUDUPDWHDDOWXLVWDW .ERPEDUGDUHDGHFWUHIRU HOHDUPDWHDOHXQXLVWDWDWHULWRULXOXL DOWXLVWDWVDXIRORVLUHDRULFURUDUPHGHFWUHXQVWDWvPSRWULYD teritoriului altui stat.WULPLWHUHD GH FWUH XQ VWDW GH EDQGH RUL JUXSXUL vQDUPDWe.IRORVLUHD IRU HORU DUPDWH DOH XQXL VWDW FDUH VXQW VLWXDWH SH WHULWRULXO DOWXL VWDW FX DFRUGXO VWDWXOXL JD]G FRQWUDU FRQGL LLORU stabilite prin acord VDXH[WLQGHUHDSUH]HQ HLORUGXSH[SLUDUHD acordului.

DJUHVLXQH HVWH R FULP vPSRWULYD SFLL FDUH G QDúWHUH OD UVSXQGHUH LQWHUQD LRQDO E.

3URSDJDQGDvQIDYRDUHDU]ERLXOXL 1XPHURDVH GRFXPHQWH LQWHUQD LRQDOH VWDWXHD] F SURSDJDQGD SULQFDUHVHIDFHDSRORJLDU]ERLXOXLVDXVHvQGHDPQODUHFXUJHUHDOD U]ERLFRQVWLWXLHRFULPFRQWUDSFLL .

&ULPHOHvPSRWULYDXPDQLW LL CrimeOH vPSRWULYD XPDQLW LL VXQW GHILQLWH FD IDSWH JUDYH GH YLROHQ FRPLVHSHVFDUODUJGHFWUHLQGLYL]LILHFDFHúWLDVXQWVDX QXDJHQ LDLVWDWXOXLvPSRWULYDDOWRULQGLYL]LvQWU-XQVFRSHVHQ LDOPHQWH SROLWLFLGHRORJLFUDVLDOQD LRQDOHWQLFVDXUHligios. &DUDFWHULVWLFH SHQWUX FULPHOH vPSRWULYD XPDQLW LL VXQW JUDYLWDWHD GHRVHELWFDUDFWHUXOGHPDVúLPRELOXOVSHFLDODOVYkUúLULLFRQVWkQG într-RSROLWLFGHOLEHUDWvQED]DXQRUFULWHULL )DF SDUWH GLQ FDWHJRULD FULPHORU vPSRWULYD XPDQLW LL XUPWRDUHOH IDSWH GDF DFHVWHD vQWUXQHVF FDUDFWHULVWLFLOH PHQ LRQDWH DVDVLQDWXO H[WHUPLQDUHD DGXFHUHD vQ VFODYLH VDX REOLJDUHD OD PXQF IRU DW GH]HUWDUHD LQFOXVLY HSXUDUHD HWQLF H[SXO]ULOH IRU DWH RULFH DFWH LQXPDQH vPSRWULYD RULFUHL SRSXOD LL FLYLOH SHUVHFX LLOH SHQWUX PRWLYH SROLWLFHUDVLDOHVDXUHOLJLRDVHSUDFWLFDVLVWHPDWLFDGLVSDUL LLORUIRU DWH IRORVLUHD DUPHORU QXFOHDUH úL D DOWRU WLSXUL GH DUPH GH GLVWUXJHUH vQ PDVJHQRFLGXODSDUWKHLGXO .

&ULPHOHGHU]ERL &ULPHOHGHU]ERLVXQWIDSWHSHQDOHJUDYHVYkUúLWHSHWLPSXOXQXL FRQIOLFWDUPDWSULQvQFOFDUHDUHJXOLORUGHGXFHUHDU]ERLXOXLSUHY]XWH GHGUHSWXOLQWHUQD LRQDOXPDQLWDU 6XQWFULPHGHU]ERLXUPWRDUHOHIDSWH 46 .

b) &ULPHOHVYkUúLWHSULQYLRODUHDUHJXOLORUGHvQWUHEXLQ DUHD XQRUPLMORDFHúLPHWRGHGHOXSW: atacurile dirijate împotriva FLYLOLORUDWDFXULOHIUGLVFULPLQDUHDWDFXULOHvPSRWULYDOXFUULORU FDUHFRQ LQIRU HSHULFXORDVH GLJXULEDUDMHFHQWUDOHQXFOHDUH.a) &ULPHOH vPSRWULYD SHUVRDQHORU úL EXQXULORU SURWHMDWH: oPRUXULOH WRUWXUD úL UHOHOH WUDWDPHQWH DSOLFDWH SHUVRDQHORU HIHFWXDUHD GH H[SHULHQ H ELRORJLFH úL PHGLFDOH DVXSUD SHUVRDQHORU OXDUHD GH RVWDWLFL GHSRUWDUHD SRSXOD LHL FLYLOH GH LQHUHD LOHJDO D SHUVRDQHORU FLYLOH vQURODUHD IRU DW D persoanelor aflate în puterea inamicului. jefuirea bunurilor publice sau private. refuzul unui proces HFKLWDELO vQWkU]LHUHD QHMXVWLILFDW D UHSDWULHULL SUL]RQLHULORU GH U]ERLúLDFLYLOLORUDSDUWKHLGXOúLDOWHSUDFWLFLLQXPDQHUDVLVWH aplicarea unor pedepse colective. producerea de distrugeri inutile. atingerile aduse bunurilor culturale.

utilizarea anumitor tipuri de arme LQWH]LVHSULQFRQYHQ LLLQWHUQD LRQDOHVSHFLDOH . DWDFXULOH vPSRWULYD ORFDOLW LORU QHDSUDWH VDX D ]RQHORU GHPLOLWDUL]DWH DWDFDUHD XQHL SHUVRDQH VFRDV GLQ OXSW XWLOL]DUHD SHUILG D VHPQHORU SURWHFWRDUH XWLOL]DUHD WHKQLFLORU de modificare a mediului.

QIUDF LXQL LQWHUQD LRQDOH FRPLVH GH FWUH SHUVRDQH particulare ÌQ DFHDVW FDWHJRULH GH LQIUDF LXQL LQWHUQD LRQDOH LQWU IDSWHOH penale caUHGHUHJXOVXQWVYkUúLWHGHSHUVRDQHFDUHQXDXFDOLWDWHD GH DJHQ L DL VWDWXOXL úL QX DF LRQHD] GLQ vQVUFLQDUHD VDX vQ QXPHOH XQRUJXYHUQHFLvQQXPHúLLQWHUHVSURSULX )DSWHOH SHQDOH GH DFHDVW QDWXU VXQW WHURULVPXO LQWHUQD LRQDO pirateria mariWLP GLVWUXJHUHD FDEOXULORU VXEPDULQH WUDILFXO LOLFLW GH 47 . .

VWXSHILDQWH FLUFXOD LD úL WUDILFXO SXEOLFD LLORU REVFHQH IDOVLILFDUHD GH PRQHGVFODYLDúLWUDILFXOGHVFODYLWUDILFXOGHIHPHLúLGHFRSLLHWF .

XJRVODYLH .QWHUQD LRQDO SHQWUX IRVWD .-XULVGLF LDSHQDOLQWHUQD LRQDO ([LVWHQ DXQRULQVWDQ HSHQDOHLQWHUQD LRQDOHFDUHVFRPSOHWH]H VLVWHPXO MXGLFLDU DO VWDWHORU úL V MXGHFH GLUHFW SULQFLSDOHOH LQIUDF LXQL LQWHUQD LRQDOH FRQVWLWXLH DVW]L R QHFHVLWDWH UHVLP LW FD DWDUH GH FRPXQLWDWHDLQWHUQD LRQDO S-D GRYHGLW F OLSVD XQHL MXULVGLF LL LQWHUQD LRQDOH SHUPDQHQW úL LPSDU LDOFRPSHWHQWVMXGHFHLQIUDF LXQLOHFXFDUDFWHULQWHUQD LRQDO FRQVWLWXLHRODFXQPDMRUDGUHSWXOXLLQWHUQD LRQDODFWXDOFXFRQVHFLQ H GHIDYRUDELOHSHQWUXFRPXQLWDWHDVWDWHORUvQHIRUWXOVXWRWPDLorganizat GHDFRQWURODIHQRPHQXOLQIUDF LRQDOúLGHDVDQF LRQDSHFHLFHvQFDOF OHJDOLWDWHDLQWHUQD LRQDO În 1945 s-DX FRQVWLWXLW WULEXQDOHOH PLOLWDUH LQWHUQD LRQDOH GH OD 1UHQEHUJ úL 7RNLR FDUH DX MXGHFDW SH SULQFLSDOLL YLQRYD L GH GHFODQúDUHD XQRU U]ERDLH GH DJUHVLXQH LDUPDLWkU]LXV-DXvQILLQ DWúL IXQF LRQHD] úL DVW]L GRX DOWH WULEXQDOH LQWHUQD LRQDOH VSHFLDOH 7ULEXQDOXO .

QWHUQD LRQDOSHQWUX5XDQGD . úL 7ULEXQDOXO .

QWHUQD LRQDOH1RXDLQVWDQ XUPHD]VMXGHFHFHOHPDLJUDYe FULPHJHQRFLGXOFULPHOHvPSRWULYDXPDQLW LLFULPHOHGHU]ERLúLFULPD GHDJUHVLXQHDúDFXPVHSUHYHGHvQDUWDOVWDWXWXOXLDFHVWHLD 48 . Eforturile pentru constLWXLUHD XQXL WULEXQDO SHQDO LQWHUQD LRQDO FX FDUDFWHUSHUPDQHQWúLFRPSHWHQ XQLYHUVDOSDUV-úLILJVLWRIHULFLW vQFXQXQDUH SULQ VHPQDUHD OD 5RPD OD  LXOLH  D 6WDWXWXOXL &XU LL 3HQDOH.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.